PROIECT:

SURSE DE EN.ELECTRICA

Mitu Mihaela Alexandra

Clasa xi2
 1.BATERII ELECTRICE SI ACUMULATOARE
a. Generalitati:
Cuvantul baterie inseamna pur si simplu un grup de componente similare aduse impreuna. O
baterie electrica este un set de pile voltaice realizate cu scopul generarii unei valori a tensiunii si
curentului mai mari decat este posibil cu doar o singura pila.
Simbolul bateriei electrice

Simbolul unei pile consta din doua linii paralele, una mai scurta si una mai lunga,
conectate la capete cu cate un fir.
In aceeasi ordine de idei, simbolul bateriei consta din mai multe pile conectate in serie.
Dupa cum am mai spus, tensiunea produsa de un anumit tip de pila depinde doar de
compozitia ei chimica, marimea pilei este irelevanta in acest caz. Pentru obtinerea unei
tensiuni mai mari prin urmare, trebuie sa conectam mai multe pile in serie. Tensiunea
totala la bornele unei baterii este suma tuturor tensiunilor pilelor.
• O baterie tipica plumb-acid instalata pe un
automobil genereaza o tensiune nominala de 12 V (6 x
2,0 V).

• Ca si conventie, simbolul bateriei este desenat de

obicei cu doar patru linii lungi/scurte, chiar daca
bateria reala este compusa din mai mult de patru pile.
Totusi, se poate ca in unele cazuri sa intalnim un simbol
al bateriei cu foarte multe linii lungi/scurte; folosim
acest simbol pentru reprezentarea unei baterii cu o
tensiune neobisnuit de mare.
• Rezistenta interna a bateriei
• Desi marimea fizica a unei pile nu are nicio relevanta
cu privire la valoarea tensiunii generate, are totusi
importanta atunci cand luam in considerarea rezistenta
acesteia si prin urmare determina cantitatea maxima
de curent ce o poate genera in circuit. Orice celula
voltaica poseda o anumita rezistenta interna datorata
electrozilor si solutiei electrolitice. Cu cat pila este mai
mare, cu atat este mai mare suprafata de contact a
electrozilor cu electrolitul, ceea ce se traduce printr-o
rezistenta interna mai scazuta.
Desi in mod normal consideram ca bateria se comporta ca o sursa perfecta de tensiune (absolut constanta) intr-un
circuit, considerand curentul ce-o strabate ca depinzand strict de rezistenta externa a circuitului de care este atasata,
acest lucru nu se intampla de fapt in realitate. Deoarece fiecare baterie sau pila poseda o anumita rezistenta interna,
aceasta afecteaza valoarea curentului in oricare circuit.
Bateria reala de mai sus (a) poseda o rezistenta interna de 0 Ω; acest lucru afecteaza performanta bateriei atunci
cand alimenteaza sarcina de 1 Ω. Bateria ideala din stanga nu are rezistenta interna, si din aceasta cauza, aplicarea
legii lui Ohm (I =E / R) rezulta intr-o valoare a curentului de 10 A pentru o rezistenta de 1 Ω si 10 V tensiune de
alimentare. Dar, bateria reala are o rezistenta in plus ce se opune si ea deplasarii electronilor, curentul generat in
circuit in acest caz este de numai 8333 A pentru aceeasi valoare a sarcinii.

Bateria ideala in scurt-circuit (rezistenta de 0 Ω a sarcinii) genereaza un curent infinit. Pe de alta parte,
bateria reala, poate genera doar 50 A (10 V / 0,2 Ω) intr-un scurt-circuit de 0 Ω datorita rezistentei interne.
Ca sa nu existe nicio confuzie, reactiile chimice interne produc o tensiune tot de 10 volti si in cazul bateriei
reale, dar o parte din aceasta cade pe rezistenta interna a bateriei si prin urmare caderea te tensiune pe
sarcina circuitului nu este 100% din valoarea totala a tensiunii generate de baterie.
In mod normal bateriile sunt folosite in circuite in care rezistentele lor interne sunt neglijabile in comparatie
cu rezistentele sarcinilor (curentul de scurt-circuit este mult mai mare decat curentul normal prin sarcina),
comportamentul lor in acest caz este foarte apropiat de cel al bateriilor reale.
• Conectarea in paralel a pilelor voltaice

• Daca totusi avem nevoie de o baterie cu rezistenta interna mult mai mica (pentru
curenti mai mari) decat cea a unei singure pile, putem conecta mai multe pile in
paralel.
• Circuitul Thevenin echivalent al celor cinci pile in paralel este un circuit cu o singura
sursa de tensiune si un rezistor in serie. Acest circuit are aceeasi valoare a tensiunii
(2,0 V) dar o rezistenta mai mica (0,04 Ω) decat oricare dintre rezistentele
individuale ale pilelor (0,2 Ω
Biobaterie:Biobateriile sunt surse chimice de curent
electric bazate pe biomateriale cum ar fi carbohidrați.
Reacția de la anod poate fi oxidarea glucozei la
gluconolactonă.
Biobateriile pot fi construite cu lămâi, cartofi, etc.
Sony a dezvoltat o biobaterie cu o putere electrică de
50 mW, suficientă pentru alimentarea unui MP3-
player.

• O biobaterie lemon
cell este alcătuită din doi
electrozi din metale
diferite ca o monedă sau fir
din cupru wire și un ac
galvanized (zinc coated)
uniți cu o punte de sare (de
examplu o lămîie, un cartof
sau hârtie imbibată cu apă
sărată).
Exemple de baterii:
-Bateria de la Bagdad :Bateria de la Bagdad, denumită uneori bateria parților,
este numele comun pentru un număr de obiecte OOPArt din Mesopotamia,
posibil din timpul perioadei parților sau a sasanizilor (primele secole d. Hr.), și
descoperite, probabil, în 1936 în satul Khuyut Rabbou de lângă Bagdad, Irak[1].
Aceste artefacte au intrat în atenția mai largă în 1938, când Wilhelm König,
directorul german al Muzeului Național din Irak, a găsit obiectele în colecțiile
muzeului. În 1940, König a publicat o lucrare în care face speculații cum că
acestea ar fi fost celule galvanice, folosite pentru galvanizarea aurului pe obiecte
de argint. Această interpretare continuă să fie considerată cel puțin ca o
posibilitate ipotetică. Dacă ar fi corectă, aceste artefacte ar fi
anterioare invenției lui Alessandro Volta din 1800 a celulei electrochimice cu
mai mult de un mileniu
Baterie de vehicul electric: Bateria de tracțiune (de vehicul electric) este o celulă electrochimică, reîncărcabilă
(acumulator), de stocare a energiei electrice, destinată propulsării vehiculelor electrice cum ar fi
scutere, biciclete și stivuitoare electrice. Bateriile de vehicul electric (de tracțiune) sunt diferite de cele uzuale
pentru iluminat și start (aprindere) ale autovehiculelor prin aceea că dezvoltă o putere mai ridicată pe durate
relativ lungi. Ele pot de asemenea, în comparație cu bateriile de start să suporte o descărcare de energie de până
la 80% fără a suferi sticăciuni funcționale.
Bateriile autovehiculelor electrice vândute în SUA au o garanție de cel puțin 8 ani sau 100.000 de mile.
Celulă electrochimică:
Prin celulă electrochimică se desemnează în general un recipient ce conține o soluție ionică în care sunt introduși doi
sau mai mulți electrozi metalici sau de altă natură. Poate funcționa ca celulă galvanică sau electrolitică

Pilă de combustie enzimatică:

Pila de combustie enzimatică este o pilă de combustie care funcționează pe baza reacțiilor de electrod ale enzimelor
redox. Enzimele sunt legate de electrozi. Cercetarea privind utilizarea enzimelor pentru oxidare în biopile de
combustibil a început din anii 1960, prima pilă enzimatică fiind realizată în 1964 [1].
Un tip de enzimă folosită în aceste pile este hidrogenază.
A fost dezvoltată o pilă enzimatică cu combustibil pentru aviație și enzime pentru oxidarea combustibilului în 2014

Pilă Karpen:
Pilele Karpen, numită și pile k(mai rar pila VK),denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă,
sunt tipuri de pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen. A fost brevetată în 1924 și realizată în
1947. Din 2013 se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București. Unele articole de
presă susțin că invenția lui Karpen ar fi un perpetuum mobile de speța a 2-a. În unele articole se pretinde chiar că
putea fi folosită de agenții spațiale și în aplicații militare.
 Pilă Leclanché:
Pila Leclanché (numită și pilă uscată) este o baterie electrică inventată și patentată de Georges Leclanché în 1868.
Este una dintre cele mai cunoscute elemente galvanice primare și funcționează pe
baza reacției redox dintre zinc și dioxid de mangan.
Acest tip de pilă are o forță electromotoare cuprinsă între 1,5 și 1,6 volți, o capacitate (pentru cele de buzunar) de
2Ah și o densitate de energie de 0,18 W⋅h⋅cm-3.
Pila Leclanché prezintă o mare importanță economică datorită simplității și a dimensiunilor mici: volumul pilelor
aflate în uz variază între 0,1 cm3 și 1m3, ceea ce corespunde unor capacități disponibile variind între ordinul mAh
și 104 Ah și unor puteri cuprinse între câțiva μV și câțiva MW.

Pilă voltaică:
Pilă voltaică, adesea numită și pila Volta, este prima baterie, un tip de pilă electrică inventată de Alessandro Volta în
1799. Această invenție constă dintr-o coloană verticală compusă dintr-o succesiune de un disc de cupru metalic - un
disc de hârtie îmbibată în soluție salină - un disc de zinc (ansamblul numit celulă voltaică). La extremitățile coloanei
era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate.
După inventarea sa, pila voltaică a oferit posibilitatea realizării unor experimente în domeniul electrochimiei, precum:
descompunerea electrică a apei în elementele componente, oxigen și hidrogen (proces numit electroliză) de
către William Nicholson și Anthony Carlisle (1800) și descoperirea și izolarea elementelor
chimice sodiu (1807), potasiu (1807), calciu (1808), bor (1808), bariu (1808), stronțiu (1808) și magneziu (1808) de
către Humphry Davy.
• Ilustrație care prezintă
alcătuirea unei pile
voltaice; electrolitul era soluția
salină ce se îmbiba în hârtie.
Acumulatoare electrice

In afara pilelor electrice, se construiesc, pe acelasi principiu - al campului imprimat galvanic,

respectiv al potentialelor galvanice (sau de electrod) si surse reversibile de energie electrica, numite
acumulatoare. Aceste surse au rezistente interne foarte mici, curenti mari si au avantajul fata de pile
ca pot inmagazina energie electrica printr-un proces electrochimic (surse reversibile/se pot
reincarca).
In practica, se utilizeaza doua tipuri de acumulatoare: acumulatoare acide (cu Pb); acumulatoare
alcaline (bazice). Acumulatoarele cu Pb au ambii electrozi confectionati din placi de Pb, in forma de
gratii, cel pozitiv avand in alveole o pasta pe baza de Pb O2, iar cel negativ Pb poros. Electrolitul este
o solutie diluata de H2 SO4. Tensiunea de lucru a acumulatorului este de 2 V pe element, iar
randamentul acumulatorului de 85-90%. Acumulatorul cu Pb este greu, slab rezistent mecanic,
emana vapori vatamatori si nu rezista la scurtcircuit.

Acumulatoarele alcaline au cei doi electrozi metalici scufundati intr-o solutie alcalina. De exemplu,
acumulatorul Ni-Fe are electrodul pozitiv sub forma unui gratar din otel nichelat incarcat cu NiOH3, iar
cel negativ - dintr-un gratar de otel, de asemenea, nichelat. Solutia este constituita din hidrat de
potasiu (KOH).

Tensiunea de lucru a acumulatorului este de 1,45V pe element, iar randamentul acestuia de 52-
55%. Capacul acumulatorului este de regula sudat.
Desi are caracteristici electrice mai slabe in raport cu acumulatorul cu Pb, cel alcalin este mai usor,
rezistent mecanic, nu emana vapori vatamatori si suporta mult mai bine scurtcircuitele.
O caracteristica energetica specifica unui acumulator electric este capacitatea acestuia, in Ah (amper-
ore). Capacitatea unui acumulator cu Pb arata curentul pe care il poate furniza un acumulator in
regim continuu de descarcare, timp de 10 ore, durata in care se presupune ca descarcarea
acumulatorului este completa.
Evident, la o aceeasi capacitate, dar la un curent de descarcare mai redus, durata de utilizare a unui
acumulator creste. La acumulatoarele alcaline timpul de incarcare completa este de 5 ore.
4. La contactul a doua metale diferite, aflate la aceeasi temperatura si fara a fi supuse vreunui agent
exterior (camp, radiatii) apare un camp electric imprimat voltaic (de contact), depinzand de natura
metalelor si de temperatura
 Camp imprimat voltaic
Campurile electrice care se produc la contactul celor doua conductoare sunt vizibile unde zona de
contact este marita exagerat, in scopul explicarii fenomenului. Conductorii metalici pot fi ordonati
intr-un sir, astfel ca orice metal din sir adus in contact cu un metal precedent se incarca pozitiv, iar
cu unul urmator, se incarca negativ. Se recomanda a se tine seama de aceste potentiale la imbinarea
mecanica a doua metale diferite, care poate duce la degradarea (prin curentii de circulatie in
contact) acestei imbinari si, astfel, la defectiuni sau chiar la accidente.
De mentionat insa faptul ca, in conformitate cu teorema potentialului electric stationar, t.e.m. totala
este nula de-a lungul unui conductor inchis, format prin punerea in contact a mai multor metale
diferite, aflate la aceeasi temperatura:

Explicatie fizica: pe baza celui de-al doilea principiu al termodinamicii este imposibil de a produce
lucru mecanic intr-un proces ciclic, la aceeasi temperatura.
Ca urmare, un astfel de circuit nu constituie o sursa de curent.
 ACUMULATOR CASA DE
MARCAT

ACUMULATOARE SOLARE

ACUMULATOR PLUMB

ACUMULATOR EXTERN
 • Un dinam este un generator electric care creează curent
continuu folosind un colector comutator. Dinamurile au fost
primele generatoare electrice capabile să
producă electricitate pentru industrie, și fundamentul pe care
s-au bazat multe alte dispozitive ulterioare de conversie a
puterii electrice, inclusiv motorul electric, alternatorul de
curent alternativ și convertorul rotativ.
• Astăzi, alternatorul mai simplu domină generarea de
energie pe scară largă, din motive de eficiență, fiabilitate și
2.Generatoare de costuri. Un dinam are dezavantajele unui comutator mecanic.
curent continuu De asemenea, transformarea curentului alternativ în curent
continuu utilizând redresoare (cum ar fi tuburile de vid sau
(dinamul) mai recent prin intermediul tehnologiei în stare solidă) este
eficientă și, de obicei, economică.

Secțiunea interioară
laterală a unui dinam
Constructia dinamului - generatoare de curent continu:

Partile principale ale generatorului sunt carcasa 1 cu polii 2 si infasurarea de excitatie 3; pe arborele 4 este montat
rotorul 5 c infasurarea 6 si colectorul 7, periile 8 cu portperiile lor 9 si arcurile de apasare a periilor, scuturile 10 spre
colector si spre partea de antrenare, bornele 11 si colierul de protectie 12. Pe generator sau in interior pot fi montate, in
unele cazuri, relee regulatoare; normal acestea sunt montate alaturat.
Carcasa este din teava de otel moale turnata sau proluita si sudata, foarte permeabil pentru fluxul magnetic.

Polii sunt destinati sa sustina infasurarea de excitatie. La generatoarele mici, pana la 250-300 Watt, sunt 2 poli, la cele
mijlocii 4, iar peste 800 Watt chiar si 6. Intrucat fluxul inductor este constant, miezul polilor este din otel moale masiv, iar
la puteri mai mari este uneori din tole.
Piesele polare au forma alungita pentru a se obtine o crestere gradata a fluxului inductor pe periferia rotorului, fapt care
imbunatateste comutatia. Prinderea polilor se face foarte strans in interiorul carcasei pentru ca sa nu se produca un
intrefier suplimentar, care sa micsoreze fluxul magnetic si astfel se necesita o putere mai mare de excitatie. Miezurile din
tole au sectiune dreptunghiulara, celelalte turnate au forme ovale sau circulare la care se realizeaza o bobina de excitatie
mai economica si mai bine izolata. Piesele polare inclinate micsoreaza zgomotele si deformarea campului magnetic.

Latimea piesei polare formeaza arcul polar. Distanta radiala dintre stator si rotor formeaza intrefierul (
semidiferenta diametrelor interior statoric si exterior rotoric )
Infasurarea de excitatie derivatie, care produce campul magnetic inductor, este formata din bobine polare identice, cu un
nuamr mare de spire.
Bobinele sunt confectionate din sarma de cupru emaillata, iar in exterior se izoleaza cu banda de bumbac. Legaturile intre
bobine se fac i asa fel incat polii alaturati sa rezulte de nume contrar
Sensul de spiralizare al bobinelor fabricate este acelas, iar pentru schimbarea polaritatii se inverseaza bornele de legatura de
la o bobina la alta .
La generatoarele de putere mare, la care valoare intensitatii curentului de excitatie este mai mare de 5-6 Amperi, infasurarea
de excitatie se divide in 2, scotandu-se la bornele generatorului 2 legaturi pentru 2 relee-regulatoare de tensiune. Curentul de
excitatie care este intrerupt de contactele regulatoarelor are valori mici, evitandu-se scanteile si distrugerea rapida a
contactelor releelor.
Unele generatoare au in paralel cu infasurarea de excitatie o rezistenta de stingere, dioda sau un redresor de seleniu.
Rezistenta are scopul de a scurtcircuita curentul de autoinductie; acest curent apare in infasurarea de excitatie la deschiderea
contactelor releelor regulatoare, astfel incat micsoreaza scanteile care se produc din aceasta cauza la contact valoarea
rezistentei de stingere poate fi egala cu jumatate din valoarea rezistentei introdusa in circuitul de excitatie de releele
regulatoare. Cnd se prevede un redresor, valoarea rezistentei este mai mica.
Conectarea infasurarii de excitatie la bornele generatorului trebe cunoscuta, intrucat generatorul nu poate functiona cu orice
polaritate la masa; si conectarea releelor regulatoare, care lucreaza asupra circuitului de excitatie trebe
cunoscuta. Majoritatea generatoareler si acumulatoarelor au borna minus conectata la masa, iar releele regulatoarte
corespunzatoare nu pot lucra decat cu aceasta polaritate.
Chiar cu aceeas polaritate la masa generatoarele pot avea infasurarea de excitatie conectata cu borna plus sau cu borna minus
la releele regulatoare, lucru care trebuie sa fie cunoscut ori de cate ori se monteaza un alt releu regulator in locul celui original.
Diferitele moduri de conectare a infasurarii de excitatie in paralel cu generatorul de curent sunt aratate in figura 11.3.
Rotorul este fabricat din tole cu grosime de 0,2-0,5 mm, izolate intre ele. Crestaturile sunt semi inchise sau deschise, cu izolatie
din panza sau carton electrotehnic in care se pune o infasurare ( in care se induc tensiunile electromotoare ) compuse dintrun
numar mare de bobine conductoare de cupru emailat. Infasurarea rotorului este infasurata cu pene de lemn inpregnat sau fibra
pentru ca sa nu sara din crestatura.
DINAM BICICLETA MODEL DINAM SI
ELECTROMOTOR
 3. Centrale electrice
a. Hidrocentrale

O hidrocentrală este o centrală

electrică folosită pentru a transforma energia
mecanică produsă de apă în energie
electrică.
Funcționare:
Printr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual și o cascadă, se realizează
acumularea unei energii potențiale, transformată în energie cinetică prin rotirea turbinelor hidrocentralei. Această
mișcare de rotație va fi transmisă mai departe printr-un angrenaj de roți dințate generatorului de curent electric,
care va transforma energia mecanică în energie electrică.

Puterea :
notată cu litera P este determinată de debitul = Q, de diferența de nivel = h și de randamentul hidraulic și cel al
echipamentului = η
Un calcul aproximativ al puterii, folosind aproximarea:
g. p .η 3
= 7kN/m
unde g este accelerația gravitațională, ρ este densitatea și η este randamentul
se face după formula:

Hidrocentralele moderne au un randament de până la 90%.

• Tipuri de hidrocentrale
• Lac de acumulare pe Valea Mal, Austria
• Folosirea căderii de apă acest parametru este
determinat de diferența de nivel dintre oglinda apei
din lacul de acumulare (în spatele barajului) și oglinda
apei de jos după ce apa a trecut prin turbină. După
acest criteriu sunt hidrocentrale:
• cu o cădere mică de apă - < 15 m, debit mare,
cu turbine Kaplan
• cu o cădere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu,
cu turbine Francis sau Kaplan
• cu o cădere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de
apă, turbinele utilizate fiind turbinele Pelton sau
Francis
• Hidrocentralele mai pot fi clasificate după
capacitate, sau după felul construcției, ca de exemplu
hidrocentrale:
• așezate pe firul râului (centrale fluviale),
producând curent în funcție de debitul râului
respectiv
• cu lac de acumulare
• CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin
pompare
• cu caverne pentru acumularea apei
 HIDROCENTRALA PORTILE DE FIER I

• Avantaje:
• Avantajul economic, randament
ridicat, preț de cost redus, având o
viață lungă
• Avantajul ecologic, nu
poluează mediul înconjurător,
uneori pot genera conflicte când
sunt amplasate în parcuri
naționale sau când nivelul apei
barajului acoperă localități.
 b. Termocentrale
• O centrală termoelectrică, sau termocentrală este
o centrală electrică care produce energie electrică pe
baza conversiei energiei termice obținută
prin arderea combustibillilor.Curentul electric este
produs de generatoare electrice antrenate de turbine
cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu
ardere internă.
• Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi
(cărbune, deșeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau
gazoși (gaz natural).
• Uneori sunt considerate termocentrale și cele care
transformă energia termică provenită din alte surse,
cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală,
însă construcția acestora diferă întrucâtva de cea a
centralelor care se bazează pe ardere.
• Atunci când centrala furnizează și căldură
consumatorilor casnici sau industriali, vorbim
despre termoficare.
 Schema clasică a unei termocentrale bazată pe cărbune

ciclu Clausius-Rankine
cazanul
apa Aburul
lucru
mecanic
condensator
pompată

generator de
curent alternativ

Europa
America de Nord
America de Sud
Schema clasică a unei termocentrale bazată pe cărbune

1. TURN DE RACIRE 10.VENTILE DE REGLARE ALE TURBINEIi 19. SUPRAINCALZITOR

2. Pompa circuitului de răcire al

11. Turbină cu abur de înaltă presiune 20. Ventilator de aer
condensatorului

3. Linie electrică de înaltă tensiune 12. Degazor 21. Supraîncălzitor intermediar

4. Transformator ridicător de tensiune 13. Preîncălzitor de joasă presiune (PJP) 22. Priza de aer necesar arderii

5. Generator electric de curent alternativ 14. Bandă de alimentare cu cărbune 23. Economizor

6. Turbină cu abur de joasă presiune 15. Buncăr de cărbune, eventual cu turn de uscare 24. Preîncălzitor de aer

7. Pompă de joasă presiune 16. Moară de cărbune 25. Electrofiltru pentru cenușă

26. Exhaustor (ventilator de gaze

8. Condensator 17. Tamburul cazanului
arse)

9. Turbină cu abur de medie presiune 18. Evacuarea cenușii 27. Coș de fum
• În România
• În perioada comunistă, apartamentele din orașe erau încălzite
de centrale electrice de termoficare (CET-uri). După 1990 însă,
multe orașe mari din România au rămas fără CET-uri, atât datorită
debranșărilor în masă (consumatorii și-au instalat centrală de
apartament) în unele orașe, cât și intrării în faliment a firmelor
care administrau respectivele centrale, în alte orașe.
 • Centrala nucleară (sau centrala atomo-electrică) este o
instalație modernă de producere a energiei electrice pe
baza reacțiilor nucleare. Reactorul nuclear este o instalație
c.Centrale complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor
grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite
utilizarea energiei degajate.

nucleare • Zona activă a unei astfel de instalații este compusă

din combustibilul nuclear, moderator, barele de control și
agentul de răcire. În schimbătorul de căldură, apa
se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic,
punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care
convertește energia cinetică a turbinei în energie electrică.
Figura arată funcționarea unei centrale nucleare cu un reactor
de putere răcit cu apă dublu-circuit. Energia eliberată în miezul
reactorului este transferată la agentul de răcire primar. Apoi,
lichidul de răcire pătrunde în schimbătorul de căldură
(generatorul de abur), unde încălzește apele celui de-al doilea
circuit la fierbere. Aburul rezultat intră în turbină, prin rotirea
generatoarelor electrice. La ieșirea din turbine, aburul intră în
condensator, unde este răcit de o cantitate mare de apă care
vine din rezervor.
Centrala nucleară Centrala
Balakovo, Rusia nucleară Zaporijjea, Ucra Centrala nucleară Centrala nucleară Calder
ina Cattenom, Franța Hall, Marea Britanie în
1973
Clasificare:
Pe tipuri de reactori
Centralele nucleare sunt clasificate în funcție de tipul reactorilor
utilizați: După tipul de energie eliberată:
•reactor cu neutroni termalizați: Centralele nucleare pot fi împărțite în:
•reactor cu apă sub presiune •Centrale nucleare (NPP), concepute pentru a genera energie
•reactor cu apă fierbinte electrică. În același timp, multe centrale nucleare au centrale termice
•reactor de apă grea sub presiune și centrale electrice proiectate pentru a încălzi apa din rețea utilizând
•reactor răcit cu gaz pierderile de căldură din instalație.
•reactor nuclear de tip grafit-apă •Centrale termice și centrale electrice atomice (ATPP), care produc
•reactor cu neutroni rapizi atât energie electrică, cât și energie termică.
• Figura arată funcționarea unei centrale nucleare cu un
reactor de putere răcit cu apă dublu-circuit. Energia eliberată
în miezul reactorului este transferată la agentul de răcire
primar. Apoi, lichidul de răcire pătrunde în schimbătorul de
căldură (generatorul de abur), unde încălzește apele celui de-
al doilea circuit la fierbere. Aburul rezultat intră în turbină,
prin rotirea generatoarelor electrice. La ieșirea din turbine,
aburul intră în condensator, unde este răcit de o cantitate
mare de apă care vine din rezervor.
• Compensatorul de presiune este un design destul de
complicat și greoi, care servește la egalizarea fluctuațiilor de
presiune din circuit în timpul funcționării reactorului, datorită
dilatării termice a agentului de răcire. Presiunea din circuitul 1
poate atinge până la 160 atmosfere (VVER-1000).
• Pe lângă apă, în diferiți reactori, topiturile metalice pot fi
de asemenea utilizate ca lichid de răcire: sodiu, plumb, plumb
eutectic cu bismut etc. Utilizarea lichidelor de răcire a
metalelor lichide ne permite să simplificăm proiectarea
carcasei miezului reactorului (spre deosebire de circuitul de
apă, presiunea din circuitul metalic lichid nu depășește
presiunea atmosferică) și să scape compensatorul de
presiune.
• Dacă este imposibil să se utilizeze cantități mari de apă
pentru a condensa aburul în loc să se utilizeze un rezervor, apa
poate fi răcită în turnuri de răcire speciale (turnuri de răcire)
care, datorită dimensiunii lor, sunt, de obicei, partea cea mai
vizibilă a unei centrale nucleare.
• Emisie:
• Orice centrală nucleară operațională are impact asupra mediului în trei domenii:
• emisii gazoase (inclusiv radioactive) în atmosferă;
• emisia cantităților mari de căldură;
• distribuția deșeurilor radioactive lichide în jurul centralelor nucleare.
• În timpul funcționării unui reactor nuclear, activitatea totală în miezul reactorului
crește de milioane de ori. Numărul și compoziția emisiilor radioactive gazoase și
a aerosolilor în atmosferă depinde de tipul reactorului, durata de funcționare, puterea
reactorului, eficiența purificării gazului și a apei. Gazele și emisiile de aerosoli suferă un
sistem complex de purificare, care este necesar pentru a-și reduce activitatea și apoi
este emis în atmosferă printr-o conductă de ventilație.
• Principalele componente ale emisiilor de gaze-aerosoli sunt izotopii radioactivi
ai gazele nobile, aerosolii produșilor de fisiune și de activare, precum și compușii
volatili ai iodului radioactiv [7]. În total, aproximativ 300 de radionuclizi diferiți sunt
formați din combustibilul de uraniu într-un reactor nuclear al centralei electrice în
urma reacției de fisiune, din care mai mult de 30 pot ajunge accidental în atmosferă [8].
În plus, tritiul se poate forma prin reacția de activare a deuteriului, în special
în reactori de tip CANDU (moderați cu apă grea).
 4. Surse ecologice de energie electrică

a. Centrale eoliene
Acest tip de centrale se bazeaza pe un procedeu cunoscut din timpuri stravechi, dar este bazat pe tehnologii
dintre cele mai noi. Energia eoliana este direct legata de activitatea Soarelui pe Pamant, care creeaza diferente
de presiune atmosferica si de temperatura. Curentii de aer orizontali sunt permanent activi pe suprafata
Pamantului. Fluxurile de aer verticale create de ascensiunea vaporilor de apa evaporati de pe suprafetele intinse
ale marilor si oceanelor sunt de asemenea prezente in tot cursul zilei si anului. Directia vantului este influentata
si de miscarea de rotatie a Pamantului, ca urmare a fortelor Coriolis. Spre deosebire de razele solare care sunt
prezente numai in cursul zilei, vantul poate bate tot timpul, zi si noapte. Aceste calitati rezerva acestui tip de
energie sperante de viitor foarte mari, fiind in zone „energiilor curate”.
Evolutia constructiei si montajului de generatoare electrice eoliene, in ultimele decenii, a fost
deosebit de puternica, fiind una dintre cele mai dinamice. Astfel, in SUA procentul de crestere este
de 22,3% pe an. Se estimeaza ca in anul 2010 vor fi instalati 474 GW in centrale eoliene. La
inceput, in anii 1978-1981, paletele elicelor turbinei de vant aveau o lungime de 5-6 m, iar puterea
generatoarelor era de 22-30 kW. In prezent lungimea paletelor a ajuns la 121 m, iar puterea
generatorului este de 6.000 kW.
Daca in perioadele de inceput, in anii 1982, in SUA se producea un kW cu circa 38 centi, in prezent
costul a ajuns la 4 centi. In perspectiva, Departamentul de Energie al Statelor Unite si-a stabilit ca
sarcina scaderea costului unui kW produs in centrale eoliene la 2-3 centi/kW.
• Germania este una din tarile din Europa care acorda cea mai mare importanta acestui domeniu. Astfel, in
anul 2001, din totalul capacitatilor de productie eoliene, 48% s-au montat in Germania. In anul 2000 erau
instalati 8,75 GW, intr-un total de 1750 centrale eoliene, pana in anul 2010 ajungand la o putere totala a
centralelor eoliene de 60,097 GW.
• Pentru Romania trebuie spus ca suntem la inceput, la toate capitolele. Exista o harta orientativa a vanturilor.
Ea indica zonele, directiile si sensurile in care bat vanturile, dar inca nu se cunoaste intensitatea cu care bat. In
acest sens nu exista un plan national de determinare a acestui parametru. Studii la nivel local s-au facut si se fac
in continuare. De exemplu, pe muntele Semenic, la altitudinea 1540-1590 m, in urma cu 35-40 de ani s-au
determinat zonele, directiile, perioadele si intensitatile de bataie a vanturilor.
• In campia din jurul orasului Ploiesti, in ultimii zece ani s-au determinat parametrii vanturilor care bat aici.
• In judetul Galati, pe dealul Smardan si de-a lungul vaii Prutului s-au amplasat (iunie – august 2005) sonde
care sa determine intensitatea de bataie a vanturilor. Urmarirea datelor determinate de sonde se face prin
radio, apoi acestea se transmit unui satelit, care retransmite datele la un centru de prelucrare si inregistrare.
• Activitatea de proiectare si realizare de echipamente eoliene s-a desfasurat, in zona muntelui Semenic, in
perioada 1973-1978, unde s-au executat trei generatoare electrice eoliene. Executia lucrarilor de constructii
(fundatiile de beton, stalpii metalici de sustinere a generatoarelor si toate anexele necesare pentru functionare)
a durat mult, din cauza unei organizari de santier slabe si inoperative. Lipsa fortei de munca locale, lipsa
materialelor de constructii, a echipamentelor de constructii de mare productivitate si accesul dificil din Resita
pana pe munte au fost tot atatea impedimente care au dus la prelungirea duratei de executie a lucrarilor de
constructii. In cele din urma lucrarile s-au finalizat si generatoarele au putut intra in probe. Din pacate, in scurt
timp acestea au fost lasate in parasire.
• Montarea primului generator eolian in judetul Prahova s-a realizat in perioada 2002-2004, la opt kilometri de
Ploiesti, la Crangul lui Bot, unde viteza medie a vantului este de 7 m/s. Pentru a fi puse in miscare, paletele
sistemului, in greutate de 7 tone, au nevoie de o viteza de 3,5 m/s. Ca masura de siguranta, centrala se opreste
automat in cazul unor conditii meteorologice nefavorabile. Astfel, in cazul unor furtuni puternice, cand viteza
vantului depaseste 25 m/s, sistemul se decupleaza. Centrala are o inaltime de 79 m, din care 55 m are numai
turnul de sustinere. In varful acesteia se afla nacela si paletele care se rotesc incontinuu. Greutatea acestei
constructii este de 52 de tone, iar montajul ei a durat numai 4 zile.
Investitia a costat aproximativ 700.000 de euro. S-a lucrat pe baza unei tehnologii intocmite in
prealabil, inspirandu-se din experienta unor firme specializate in astfel de activitati din vestul Europei
(Vistas), si s-au folosit utilaje de montaj performante, forta de munca era disponibila si conditiile
meteo favorabile. In prezent instalatiile sunt in probe tehnologice. Puterea generatorului eolian este de 660 KW si va
produce un curent electric cu tensiunea de 690 V, care va intra in sistemul national la 20 kV. Va
produce energie electrica pentru firmele din cadrul Parcului Industrial Ploiesti (PIP).
Deoarece este un sistem automat, centrala eoliana de la Ploiesti are nevoie doar de doi electricieni si
un mecanic, care se ocupa de intretinerea acesteia. Cei trei au fost instruiti de specialisti din Italia.
La o distanta de 50 de metri de turn se afla centrul de comanda, care consta intr-un calculator ce
orienteaza nacela dupa directia vantului. Costurile producerii energiei cu ajutorul centralelor eoliene,
fiind cu 25% mai mici decat cea conventionala, acesta este unul dintre motivele pentru care
conducerea parcului intentioneaza sa instaleze alte doua asemenea centrale. In Romania trebuie ca,
pana in 2007, anul integrarii noastre in Uniunea Europeana, aproximativ 8% din energia produsa in
tara sa fie asigurata prin centrale eoliene.
Ulterior, s-a construit un alt generator eolian in Pasul Tihuta (Bistrita Nasaud), de 250 KW, acum in
functiune, si se afla in curs de montaj un al treilea de 550 kW, judetul Tulcea.
Turbinele eoliene care se vor monta pe valea Prutului, in judetul Galati, sunt livrate de o firma din
Italia. Negocierile pentru livrarea echipamentelor si incheierea contractului au fost planificate pentru
perioada iulie-septembrie 2005.
Vantul de pe Caliman bate pentru buzunarele nemtilor; o firma germana intentioneaza sa
construiasca in judetul Suceava 25-30 de centrale eoliene, cu o putere nominala de 8-900 de KW
fiecare. Din primele analize, vantul bate cum trebuie, asa ca zona s-ar putea transforma intr-o mica
Olanda. Este vorba de firma „West Wind“, proprietara a 16.000 de astfel de instalatii in Europa.
Reprezentantii firmei germane au fost in masivul Caliman, pentru a vedea daca zona raspunde
cerintelor privind construirea de centrale eoliene. Exista o serie de avantaje pentru realizarea
investitiei, cum ar fi drum betonat pana la locul unde pot fi montate centralele eoliene, si stalpi de
energie electrica, ramase dupa incetarea exploatarii sulfului, cu mentiunea ca trebuie repus cablul
furat in ultimii ani. Reprezentantii firmei „West Wind“ s-au aratat destul de multumiti de lucrurile
gasite in Muntii Caliman, aratandu-si disponibilitatea de a investi in zona, conditiile existente in Muntii
Caliman fiind propice pentru instalarea de centrale eoliene medii, iar o asemenea unitate ar costa
300.000 de euro. Ei au mai precizat ca pentru fiecare centrala eoliana in parte investitia se va
amortiza de regula in aproximativ doi ani.
In Caliman se pot obtine circa 50-80 de milioane de KWh/an. Daca investitorii germani se vor hotari
sa construiasca centralele eoliene pe Caliman, acest lucru va reprezenta o premiera pentru Romania
Impactul asupra mediului inconjurator al dezvoltarii energiei pro
dusa de generatoarele eoliene, la prima vedere si intr-
o clasificare generala, este minim, turbinele ce folosesc forta vantului
fiind incadrate in categoria surselor de energie nepoluante. Privind p
roblema mai in profunzime se constata ca si turbinele eoliene produc
efecte poluante asupra mediului inconjurator. Directiile in care zgomotele produse,
se manifesta impactul asupra mediului inconjurator sunt: impactul vizual datorita miscarii de rotatie a elicei,
siguranta si impactul asupra faunei salbatice si a
habitatului sau,
influenta electromagnetica a campurilor create,
distrugerea (modificarea) formelor naturale ale reliefului
zonei,
modificarea stilului de viata si a preocuparilor populatiei
locale,
influente asupra sistemului de telecomunicatii din zona.
Miscarea de rotatie a paletelor, a turbinei, antrenarea reductorului, miscarea sa si a generatorului
electric sunt tot atatea surse de producerea zgomotelor. Cu cat grupul este mai mare cu atat
zgomotele sunt mai mari.
Daca asupra zgomotelor mecanice produse de piesele in miscare, precum multiplicatorul de turatie,
generatorul, rulmentii, se mai poate interveni, in sensul reducerii acestora prin mijloace cunoscute,
asupra zgomotului aerodinamic produs de rotirea elicei nu se poate interveni. Singura masura este sa
nu se construiasca elice cu diametru mai mare de 20 m in zonele locuite. Aceasta are insa
dezavantajul ca limiteaza puterea grupului energetic.
Forma, marimea, permanenta miscare, amenintarea elicelor, prezenta turnurilor pe care sunt montate
turbinele si generatoarele creeaza o senzatie de disconfort si aspect neplacut asupra omului, mai ales
pentru zonele linistite in care in prezent se amplaseaza turbine eoliene. Reflexiile miscatoare, produse
de lumina Soarelui si a Lunii oglindita pe suprafata lucioasa a palelor elicei, care apar fulgerator si
dispar imediat, reflexii care se multiplica in toate paletele elicei, „maturand” suprafata Pamantului si a
peretilor caselor, patrunzand noaptea si prin ferestrele locuintelor localnicilor, luminand pentru o clipa
incaperea cufundata in intuneric, produc efecte de groaza, de disconfort, asupra localnicilor.
Principala problema intalnita este impactul in timpul zborului pasarilor si lovirea acestora de palele
elicelor. Rezolvarea s-a gasit in analiza mai atenta a amplasarii echipamentelor eoliene in zone mai
putin populate de catre pasarile zburatoare.
 b. Panouri solare
• Panourile fotovoltaice
• Functioneaza in doi pasi :
• Panoul fotovoltaic preleveaza radiatia
solara si o transforma in energie electrica
• Celulele sale fotovoltaice capteaza
energia si o convertesc in electricitate
Iar in funcție de tipul de celule care le compun, panourile solare
fotovoltaice se impart in mai multe categorii:
•Panourile fotovoltaice monocristaline
•Panourile fotovoltaice policristaline
•Panourile fotovoltaice amorfe
•Panouri fotovoltaice cu strat subtire
Panourile fotovoltaice monocristaline

•Panourile fotovoltaice policristaline

•Panourile fotovoltaice amorfe

•Panouri fotovoltaice cu strat subtire

Evident, fiecare categorie are avantajele si dezavantajele ei. Cele monocristaline sunt mai scumpe, dar ofera o calitate
superioara; cele policristaline au un pret mai redus, insa si o eficienta mai scazuta. Daca ne indreptam spre panourile
fotovoltaice amorfe, trebuie sa luam in considerare faptul ca sunt putin eficiente in conditii de lumina intensa si ca dau
randament mai bun atunci cand sunt amplasate in medii cu conditii slabe de lumina. Panourile fotovoltaice cu strat subtire
sunt mai ieftine decat cele cu celule solare cristaline, fiind ideale pentru suprafetele mai largi, insa produc mai putina
energie.
Panourile termice
Acest model de panouri folosesc caldura de la soare pentru a incalzi apa menajera, dar pot fi utilizate si pentru incalzirea
locuintei sau chiar a piscinei. Totul se intampla datorita asa numitelor colectoare, care se instalează de cele mai multe ori
pe acoperișul casei.
Panourile solare termice, la randul lor, se pot imparti in doua subcategorii:
•Panourile termice plane
Acestea utilizeaza placi plane din cupru, care ajuta la captarea energiei
solare, care sunt amplasate pe o izolatie din fibra de sticla, inchise intr-un
cadru de aluminiu si acoperite cu sticla pentru o eficienta sporita.
• Panouri termice cu tuburi vidate
Concret, acestea consta in doua tuburi concentrice din sticla borosilicata sudate
intre ele in fiecare tub al colectorului. Razele soarelui cad perpendicular pe ele
din mai multe unghiuri, asa ca sunt mai eficiente decat panourile termice plane,
dar si mai usor de intretinut.
Cum instalez un panou solar?
Fie ca alegeti un panou fotovoltaic, unul termic sau chiar un mix intre cele doua, instalarea este un proces de
durata si deloc unul simplu. In mod evident, recomandam apelarea la un specialist, insa daca doriti sa
intelegeti ce anume va trebuie si cum decurge tot procesul, v-am pregatit cativa pasi:
•Determinati consumul de energie al casei, termica si / sau electrica
•Documentati-va asupra prevederilor legale din România
•Aflati daca acoperisul casei este compatibil cu sistemul de panouri pe care vreti sa-l instalati
•Luati in calcul toate costurile asociateinstalarii panourilor, dar si suma pe care ati reusi sa o economisiti dupa
finalizarea instalarii. Aceasta din urma va determina daca intr-adevar este rentabil sa faceti aceasta investitie.
•Mergeti pe mana unui specialist cand vine vorba de instalarea propriu-zisa a sistemului de panouri.

In cazul in care ati ajuns sa puneti toate detaliile la punct, atunci prima decizie importanta pe care trebuie s-
o luati este locatia amplasarii panoului solar. Alegerea monturii potrivite pentru panoul solar este un alt
element foarte important pe care trebuie sa il aveti in vedere. In sfarsit, nu uitati sa calculati unghiul in care
lumina se reflecta cel mai bine, pentru ca panourilesolare sa functioneze la capacitate maxima.
Care sunt beneficiile utilizarii unui panou solar?
Evident, folosirea acestei energii alternative necesita o investitie initiala + cheltuieli de intretinere, timp si
“energie” din partea utilizatorului. Insa panourile solare aduc beneficii de care trebuie sa tineti cont daca
decideti sa mergeti pe aceasta varianta:
•Investitia va fi amortiata rapid, instalatia permitandu-va sa reduceti costurile casnice. Energia solară este
gratuită si inepuizabila, iaracesta este marele avantaj al panourilor solare – investitia initiala este recuperata
intr-un timp record.
•Fiabilitatea panourilorsolare. Acestea au o durata lunga de viata, intre 25 si 30 de ani, si sunt detasabile.
Asadar, pe langa faptul ca pot fi montate atat pe acoperis, cat si pe camp, ele pot fi transportate atunci cand
avem nevoie de ele in alta parte
•Contribuiela protejarea mediului inconjurator. Odata instalat sistemul de panouri solare, nu veti mai folosi
combustibil convetional, iar in acest mod gradul de poluare va fi la zero.
Energie potențială osmotică
Energia potențială osmotică sau energia gradientului de salinitate este
energia disponibilă din diferența de concentrație de sare între apa de mare
și apa de râu. Este o energie regenerabilă. Două metode practice pentru
acest lucru sunt electrodializa inversă (EDI) și osmoza întârziată de
presiune (OÎP).
Ambele procese se bazează pe osmoza cu membrane ion-specifice.
Produsul rezidual cheie este apa salmastră. Acest produs secundar este
rezultatul forțelor naturale care sunt exploatate: curgerea apei dulci în apa
mărilor, sărată.
Procedeele au fost confirmate în condiții de laborator. Acestea sunt
dezvoltate în utilizarea comercială în Olanda (EDI) și Norvegia (OÎP).
Costul membranei a fost un obstacol. Membrane noi, ieftine, din polietilenă
modificată electric, au făcut ca aceste procedee să fie rentabile.
Alte metode au fost propuse și sunt în prezent în curs de dezvoltare. Printre
ele, o metodă bazată pe tehnologia condensatorilor cu stratul dublu
electric al lui D. Bragioli și o metodă bazată pe diferența de presiune de
vapori. În lume, prima uzină osmotică cu o putere instalată de 4 kW a fost
deschisă de Statkraft la 24 noiembrie 2009, în Tofte, Norvegia. Această
uzină folosește o membrana poliimidică, și este capabilă să producă 1W /
m² de membrană. Această putere se obține la 10 l pe secundă de apă care
curge prin membrană la o presiune de 10 bar. Atât creșterea presiunii,
precum și debitul de apă ar permite să crească puterea obținută.
 Energie geotermică
Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă, obținută din căldura aflată în interiorul Pământului.
Apa fierbinte și aburul, captate în zonele cu activitate vulcanică și tectonică, sunt utilizate pentru încălzirea
locuințelor și pentru producerea electricității.

Tipuri de centrale geotermale:

Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite actual pe glob, pentru transformarea energiei apei
geotermale în electricitate:
uscat, flash și binar, iar acestea depind de starea fluidului: vapori sau lichid, sau după temperatura acestuia.
 Islanda:
Radu Dimeca, președintele Rosenc, a declarat: „Islanda este
cea mai importantă țară din lume care folosește energia
geotermală. La 500 de metri extrag apă de 150 °C de grade
Celsius, iar la 1000 de metri, 300 grade Celsius. Ei au
început exploatarea de 60–70 de ani. Au realizat că, în loc
să aibă cenușa toxică de la termocentrale, mai bine folosesc
apa caldă de sub ei. Acum, 80 % din energia lor este din
surse geotermale, iar 12 % din alte resurse regenerabile.
Aproape toate locuințele din întreaga insulă sunt încălzite cu
apa termală. De acolo vine și apa caldă menajeră. Acesta se
realizează prin centrale de tratare a apei, deosebit de bogată
în minerale, îndeosebi sulf, de unde este trimisă prin
magistrale către localități și distribuită până la calorifere. De
asemenea, energia electrică este obținută tot din resurse
geotermale, prin folosirea căldurii și a aburilor”
România:
În Bazinul Panonic, care în România include Banatul și vestul Munților Apuseni, există zăcăminte geotermale.
Județele Timiș, Arad și Bihor ar putea beneficia. În Timișoara există apă termală de până la 80 °C. Conform unor
calcule făcute de cei de la ADETIM, un foraj nou costă între 2–3 milioane de euro, însă studiile pentru foraj sunt
mult mai costisitoare. Echipamentul pentru un oraș precum Jimbolia, unde specialiștii islandezi au făcut deja o
vizită, ar costa peste șase milioane de euro, iar soluțiile cele mai eficiente pentru atragere de fonduri sunt prin
programe europene
Energie de biomasă

Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate,

care însă, în cele din urmă, reprezintă procesul chimic
de ardere (transformare chimică în prezența oxigenului molecular,
proces prin excelentă exergonic).

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și

reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale,
silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a
deșeurilor industriale și urbane. (Definiție cuprinsă în Hotărârea nr.
1844 din 2005 privind promovarea utilizării biocarburanților și a altor
carburanți regenerabili pentru transport).
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe
planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin
procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă
de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric,
producerea de apă caldă, etc. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și
concretă care arată că se investește insistent în această, relativ nouă, ramură energetică
 Energie hidraulică
• Energia hidraulică reprezintă capacitatea
unui sistem fizic (apă) de a efectua un lucru mecanic la
trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție (curgere).
Datorită circuitului apei în natură, întreținut automat
de energia Soarelui, energia hidraulică este o formă
de energie regenerabilă.
• Energia hidraulică este o energie mecanică formată
din energia potențială a apei dată de diferența de nivel
între lacul de acumulare și centrală, respectiv
din energia cinetică a apei în mișcare.Exploatarea
acestei energii se face actualmente în hidrocentrale,
care transformă energia potențială a apei în energie Barajul Hoover, pe graniţa dintre Arizona și Nevada, SUA
cinetică. Aceasta e apoi captată cu ajutorul
unor turbine hidraulice care acționează generatoare Din punct de vedere al hidrologiei, energia hidraulică se
electrice care în final o transformă în energie electrică.
manifestă prin forța apei asupra malurilor râului și a bancurilor.
• Tot forme de energie hidraulică sunt și energia
Aceste forțe sunt maxime în timpul inundațiilor, datorită
cinetică a valurilor și mareelor.
creșterii nivelului apelor. Aceste forțe determină
dislocarea sedimentelor și a altor materiale din albia râului,
cauzând eroziune și alte distrugeri.
•Căderea (engleză head) determină presiunea apei, care este dată de diferența de nivel dintre suprafața liberă a
apei și a turbinei, exprimată în metri.
•Debitul de curgere (engleză flow rate) este cantitatea de apă care curge în unitatea de timp care curge prin
conducta de aducțiune într-o anumită perioadă de timp, exprimată în metri cubi/secundă.
Cantitatea de energie E care se obține prin coborârea în câmp gavitațional a unui obiect de masă m

cu o diferență de înălțime h este:

unde g este accelerația gravitațională.

Energia hidraulică disponibilă într-un lac de acumulare se poate extrage prin coborârea intenționată a nivelului
apei. În acest caz, puterea depinde de debitul masic al apei.

Deoarece fracția este tocmai puterea P și exprimând în membrul din dreapta fracția m/t

/ și de densitatea apei, se obține forma uzuală:

în funcție de debitul volumic de curgere o

Pentru a obține P în wați, p trebuie exprimată în kg/m³,

/o în m³/s,gîn m/s² și ,h în m.
Unele dispozitive, ca roțile hidraulice extrag energie din curgere fără a fi necesar ca apa să-și schimbe înălțimea,
caz în care se exploatează doar energia cinetică a curentului de apă:

/ unde A este secțiunea pin care trece apa:

Cu o=Av

unde,veste viteza apei

Roțile cu aducțiune superioară pot extrage ambele tipuri de energie, atât cea potențială, cât și cea cinetică.

Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric,
producerea de apă caldă,
etc. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și concretă care arată că se in
vestește insistent în această, relativ nouă, ramură energetică
BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org https://www.e-acumulatori.ro/
/

https://www.lithiumbatterychina.com/

https://www.qdidactic.
com/
https://www.magnetcenter.ro/