Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

Articolul de față se vrea a fi o continuare a celui precedent.

Acolo spuneam că putem obține independența energetică cu niște generatoare de

tip static formate din inductoare sau transformatoare cu miezul supradimensionat a
căror bobinaje să fie constituite fie din bobina pentru electromagneți a lui Tesla,
bobinată cu fir bifilar simplu sau cu fir bifilar răsucit, fie cu secundarele bobinate cu
perechi de benzi metalice care constituie prin ele însele, niște condensatoare... Aceste
inductoare sau transformatoare, spuneam acolo că ar trebui alimentate în curent
pulsatoriu.
Majoritatea electroniștilor, nefiind familiarizați cu tehnologiile „free energy”,
consideră în mod greșit ca fiind generatoare de impulsuri, orice montaje electronice,
tranzistorizate sau cu circuite integrate care alimentate fiind, dintr-o sursă de curent
continuu, generează impulsuri regulate de curent electric.
Deși în esență e corect, nu orice generator de impulsuri poate fi dispozitiv „free
energy”. Generatoarele de impulsuri cu componente active din siliciu, în calitatea lor
de consumatori rezistivi, generează impulsurile respective exclusiv pe baza
consumului sursei de alimentare. Deci nu vor fi niciodată dispozitive ”free energy”.
Am spus tot acolo că un dispozitiv „free energy” trebuie să fie conectat la fel ca
un robinet, la mediul înconjurător, de unde să extragă energie cu ajutorul unei
„electrovalve” care să regleze debitul de energie care vine din mediu spre tehnologia
noastră. „Electrovalva” este ceea ce neinițiații văd drept intrarea dispozitivului „free
energy”, în vreme ce ea, în realitate e doar supapa care, pe baza consumului energetic
din sursa de alimentare, reglează debitul energiei colectate. Deci pentru ca un
dispozitiv electronic să poată culege energie din mediul înconjurător întocmai ca un
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

robinet, trebuie ca acesta să fie conectat inductiv la mediu și să lucreze prin procese
rezonant-pulsatorii.
Mai pe prostoleză spus, generatorul de impulsuri, în calitate de dispozitiv „free
energy”, trebuie să aibă neapărat în construcția sa un inductor iar dacă este de tip
electromecanic, în contactul său mobil trebuie să apară scântei electrice... Scânteia,
prin imensa sa radiație electrică, e un foarte puternic generator de eelectricitate.
Un astfel de generator de impulsuri inductiv, este bobina Ruhmkorff pe care o
vedem în imaginea de la începutul articolului. E cel mai simplu generator
electromecanic inductiv de impulsuri, fiind în esență un electromagnet alimentat în
regim de auto-oscilație... Mai e cunoscut și cu denumirea de „vibrator
electromagnetic”. Pentru cei care nu se pricep la electronică dar au îndemânare în a
meșteri chestii mecanice construcția unui asemenea electromagnet cu contact mobil
este o activitate plăcută și instructivă...
De la schema din imaginea de mai sus, a evoluat bobina de inducție a mașinilor
cu alimentare prin carburator și aprindere prin scânteie electrică ( Brevetul US
609250 )... Deci, pentru ca acest electromagnet în regim de autooscilație să se supună
celor discutate de mine în articolul precedent, ar trebui ca bobinele sale să nu fie una
de joasă tensiune și una de înaltă tensiune, așa cum se vede mai sus, ci să fie o bobină
bifilară simetric egală simplă sau cu fir răsucit care va folosi unul din fire pentru
alimentare, adică legătura la sursă prin contactul mobil să se facă între unul din
capetele bobinei și priza ei mediană iar colectarea energiei produse să se facă între
capetele bobinei.
Contactul mobil împreună cu miezul electromagnetului se va constitui în
generatorul de impulsuri, adică în electrovalva care va întreține procesul pulsatoriu
care permite accesul energiei, iar bobina prin autoinducția sa, împreună cu miezul,
prin amplificarea magnetică a câmpului generat de bobină, câmp care colapsează
periodic la fiecare întrerupere a alimentării, va culege energia din însăși mediul
radiației electromagnetice din care face parte inclusiv inductorul în sine.
Pentru că am spus în repetate rânduri faptul că atât scânteia electrică cât și
stingerea bruscă a câmpului magnetic din miezul oricărui inductor sunt procese care
generează câștiguri energetice impresionante, electromagnetul în regim de auto
oscilație este un foarte puternic dispozitiv „free energy”.
O modalitate mai simplă de construcție a acestui tip de
generator inductiv de impulsuri este a se apela la cuplarea unui
inductor asemănător, cu un releu Reed de tip normal închis.
Pentru cei care nu cunosc ce e releul Reed, acesta e un contact
mecanic cu lamelă feromagnetică încastrat într-un tub din
sticlă vidat, dispozitiv inventat în 1940 prin brevetul numărul
US2264746 cu denumirea de „Întrerupător electromagnetic”.
Atenție, căci releele Reed se construiesc pentru puteri
specifice deci trebuie ales cu grijă ca să suporte tensiunea și

2
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

curentul care circulă prin conductorul cu care e bobinat inductorul, preferabil a se

alege unul de curent dublu.
Pornind de aici să ne imaginăm scenariul celei mai simple instalații de
alimentare cu electricitate, formată din trei baterii auto de 50 A formând un dipol
electric, conectate la un invertor de 500 W. Atât invertorul cât și electromagnetul
nostru vor fi alimentate din diferența de potențial dintre cele două grupe de baterii
conform schemei dipolului, în vreme ce ieșirea electromagnetului nostru va alimenta
cele două baterii înseriate... Electromagnetul va fi realizat pe un miez construit din
tijele metalice ale unor electrozi de sudură făcute pachet cilindric, după ce le-am
curățat de pasta de pe ele și le-am dat cu lac, peste care bobinăm apoi cu fir de 1 mm
bifilar răsucit, unul sau mai multe straturi de bobinaj...
Întru-cât acest bobinaj va avea o radiație electrică puternică, la capătul de ieșire
a bobinei astfel realizate se va mai adăuga în contrasens, un strat de bobinaj făcut cu
un fir mult mai gros. Tensiunea totală scoasă de bobină nu va crește foarte mult dar în
schimb intensitatea curentului debitat ar trebui să fie mai mare decât cei câțiva amperi
suportați de conductorul de 1 mm.
Vibratorul electromagnetic, lucrând în permanență, va asigura menținerea
încărcată a acumulatorilor și totodată va asigura și alimentarea invertorului... Firește
că curentul debitat de bobină, înainte de a fi trimis în baterii trebuie redresat mono-
alternanță pentru a elimina componenta alternativă generată de autoinducția bobinei,
păstrând doar componenta pulsatorie a curentului.
Să trecem acum la cea mai simplă variantă electronică a generatorului de
impulsuri inductiv și anume să discutăm puțin despre oscilatorul auto blocat, sau
Hoțul de Juli cum mai e el cunoscut. Deși oficial este considerat de știință doar un
simplu ridicător de tensiune, realitatea e că acest oscilator, prin felul cum e construit
și cum funcționează, constituie prin el însuși, un foarte puternic dispozitiv „free
energy”. Măsurătorile sutelor de electroniști de pe toată planeta au dovedit de mult
lucrul acesta...
Și de altfel este logic de vreme ce, cu ajutorul lui se poate alimenta spre exemplu
un bec LED de 10 W timp de circa două – trei luni de zile, de la o baterie de 1,5 V de
tip R20. Păi... bateria R20 are o putere totală între 12 și 21 de W funcție de modelul
constructiv în vreme ce becul consumă în decurs 1440 de ore cât intră-n lungul a
două luni, nici mai mult nici mai puțin decât 14,4 KW.
Acum pentru a înțelege cum de acest oscilator e capabil de așa ceva hai să
vedem pe scurt, cum funcționează.
Privind imaginea următoare vedem : în stânga schema clasică a unui asemenea
oscilator auto blocat, în centru o realizare practică în care un bec cu incandescență de
circa 100 W la 220 V e alimentat printr-un asemenea oscilator, de la o baterie de
telefon, iar în dreapta avem schema oscilatorului extras din schema transformatorului
capacitiv, prezentată în articolul precedent.

3
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

Pornind de la imaginea din stânga hai să analizăm cum e construit și cum

funcționează un oscilator auto-blocat.
În primul rând trebuie să remarcăm că e construit cu numai trei piese de bază :
un tranzistor de tip NPN, un rezistor și un inductor. Tranzistorul joacă exact același
rol ca și contactul mobil al vibratorului electromagnetic, acela de a întrerupe periodic
circuitul, și face asta la fel ca și vibratorul, în strânsă colaborare cu inductorul.

Pentru a vedea cum se petrece asta și cum funcționează de fapt oscilatorul,

trebuie să spunem ceva mai multe despre cea mai importantă piesă a lui, și anume
inductorul său... Acesta se poate bobina pe orice material feromagnetic, începând de
la cuie, șuruburi, pachete de sârmă, inele sau bucăți de fier beton, miezuri de
ferosiliciu recuperate din transformatoare, diferite tipuri de ferite de tot atât de
diferite forme și chiar fără miez feromagnetic ca spre exemplu inele sau tuburi din
material plastic. Viteza ciclului de magnetizare-demagnetizare a miezului va stabili
caracteristica cea mai importantă a funcționării acestui oscilator și anume frecvența.
Astfel dacă se va bobina pe cuie, sârmă, fier beton sau miezuri de ferosiliciu,
frecvența de lucru va fi între zeci și sute de Hz. Dacă se va bobina pe diferite tipuri de
ferite, frecvența va fi undeva între 30 și 70 kHz cel mai adesea pe la 50 – 60 kHz în
vreme ce dacă se va bobina în aer, adică pe suporți din material plastic, frecvența la
care va lucra oscilatorul auto blocat va urca spre 1 – 2 MHz...
Firește că această frecvență va depinde și de frecvența maximă de lucru a
tranzistorului, căci degeaba vei face un Hoț de Juli cu inductor în aer țintind o
frecvență de 2 MHz, dacă vei folosi un tranzistor de comutație de joasă frecvență...
Trebuie să remarcăm din start faptul că bobina cu care se face inductorul acestui
oscilator este bobina pentru electromagneți Tesla, adică bobina bifilară căreia i se
leagă într-o priză mediană începutul unui fir cu sfârșitul celui de-al doilea fir.
Firește că sunt electroniști și nu puțini care face acest oscilator cu alte tipuri de
bobine... Dar atunci nu se mai profită de caracteristicile principale ale cestei bobine
speciale... O bobină bifilară Tesla poate avea inducția magnetică a unei bobine de mii

4
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

de spire având numai câteva straturi de bobinaj, cu reactanță nulă sau aproape nulă,
ceea ce e extrem de important pentru consumul de sârmă și dimensiunile
inductorului.
Ca urmare analizând prima imagine din grupajul de mai sus, vedem că emitorul
tranzistorului e legat la minusul bateriei în vreme ce la plus se află mediana
inductorului. Pe unul din firele inductorului este legată baza tranzistorului printr-un
rezistor care stabilește caracteristicile curentului de deschidere a tranzistorului.
Dacă nu se cunoaște valoarea acestui rezistor sau a curentului de deschidere a
tranzistorului se poate înlocui cu un potențiometru de câteva zeci de kΩ conectat pe
rezistența maximă urmând ca pentru pornirea circuitului să se scadă treptat valoarea
rezistenței până ce tranzistorul se deschide și începe să lucreze... Celălalt fir legat la
plusul bateriei vedem că e conectat la colectorul tranzistorului. Și ăsta-i tot circuitul.
Inițial, la conectare, tranzistorul nu conduce și ca urmare circuitul se-nchide
doar prin baza acestuia care primind curent, deschide tranzistorul. În acel moment se
petrec simultan două lucruri. Pe de parte prin firul care merge prin rezistor la bază,
curentul slab al acestui circuit începe să magnetizeze miezul, iar pe de altă parte,
deschizându-se tranzistorul, curentul puternic care începe să circule prin latura
colector-emitor-baterie face să crească brusc câmpul magnetic al miezului, care la
rândul lui face să crească exponențial impedanța bobinelor până în punctul în care
conducția prin ele se întrerupe, întrerupere care apare brusc la o anumită valoare a
saturării magnetice a miezului, fapt ce duce la închidere la fel de bruscă a
tranzistorului. În acel moment stingerea bruscă a curentului în bobine duce la
stingerea la fel de bruscă a câmpului în miez, stingere care duce la apariția
instantanee a unui impuls de foarte înaltă tensiune în bobine, care impuls se revarsă
parte în baterie, parte pe circuitul colector – emitor. Dar pentru că tranzistorul în acel
moment este deja închis, deci nu conduce, impulsul se va stinge absorbit fiind treptat
prin amortizare de către miezul magnetic al inductorului.
Dacă însă pe circuitul extern tranzistorului paralele între colector și emitor va fi
conectat un consumator, să spunem cazul de față, un led, acesta se va aprinde.
Important este de subliniat că curentul de înaltă tensiune care apare în
inductor simultan cu stingerea bruscă a câmpului magnetic al inductorului și
închiderea tranzistorului, nu este consum din baterie pentru că tranzistorul fiind
închis, conducția e întreruptă... Acest curent este generat de către inductor și nu
are nici o o legătură cu bateria ci numai și numai cu stingerea bruscă a câmpului
magnetic al miezului...
Făcând o analogie, deși e incorectă, pentru că electricitatea nu e un fluid,
fenomenul care se petrece este unul foarte asemănător cu funcționarea unei pompe
berbec, în care creșterea bruscă a presiunii în spatele supapei de ieșire, care se-
nchide, duce la împingerea la distanțe de mulți kilometri a apei din circuitul de
refulare al pompei, distanță care e de sute de ori mai mare decât circuitul de
alimentare al pompei respective...

5
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

Tensiunea și intensitatea impulsului de curent, care apare în acel moment în

inductorul oscilatorului auto blocat, nu are nici o legătură cu tensiunea sursei de
alimentare și nici cu amplificarea tranzistorului deoarece acesta în acel moment
nu conduce, ci e dependentă strict de caracteristicile electro-magnetice ale
inductorului.
Ca urmare depinde de dimensiunile fizice ale miezului, de permeabilitatea lui
magnetică și de grosimea, lungimea și modul cum e bobinat inductorul.
Acum analizând din nou schema vedem că în vreme ce schema de principiu din
prima imagine are un tranzistor de foarte mică putere ( 2N2222 ) care poate alimenta
un LED de la o baterie aproape descărcată, în imaginile alăturate vedem că
oscilatorul e construit cu un tranzistor de putere ( 2N3055 ) care datorită faptului că
permite controlul conducției unui curent mult mai mare în inductor va duce la apariția
unor impulsuri de înaltă tensiune de sute de volți care pot alimenta așa cum se vede
acolo, becul incandescent destinat rețelei de curent alternativ de 110 sau 220 V care
probabil că are peste 100 W, având ca sursă o baterie de telefon de 3 – 5 V.
Vedem privind schema din imaginea a treia că un oscilator auto blocat construit
cu acest tranzistor de putere poate fi alimentat la tensiuni de până la 30 V, tensiunea
de bază a acestui tranzistor fiind de 6 V dar sunt tranzistoare a căror tensiune de bază
e de 9 V.
Cu cât tensiunea din circuitul baterie – bază, respectiv baterie colector – emitor e
mai ridicată cu atât mai puternică va fi magnetizarea miezului astfel că la stingerea
câmpului acestuia în momentul închiderii tranzistorului impulsul va fi cu atât mai
puternic, atât în tensiune cât și în intensitate... Ca urmare se impune folosirea unor
inductoare dimensionate pe măsură, atât în privința secțiunii miezului cât și a
lungimii și grosimii bobinei bifilare folosite... pentru a se putea exploata la maximum
principul amplificării magnetice a miezului și a creșterii capacitive a puterii în bobina
inductorului, conform cu ultimele două principii explicate de mine în articolul
precedent. Firește că un oscilator auto blocat, funcționează indiferent cum ar fi
dimensionat inductorul său, dar randamentul maxim se poate obține doar prin
urmărirea acestor scopuri.
Vedem cum, indiferent de puterea tranzistorului folosit, cu cât bateria de
alimentare dă o tensiune mai mare prin circuit cu atât puterea impulsului va fi mai
ridicată depășind de zeci până la sute de ori puterea bateriei. Practic numai un singur
impuls al circuitului din fotografia din mijloc va fi mai puternic decât întreaga putere
a bateriei de 3 V care-l alimentează căci acesta va avea o putere de vârf de circa 200
V cu 0,5 A... adică 100 W în vreme ce bateria are o tensiune de 3 – 5 V la cel mult un
1 – 3 A... adică o putere de cel mult 10 – 15 W. Iar acel oscilator auto blocat fiind
construit cu un inductor cu miez de ferită lucrează undeva la 50 kHz, adică dă 50 000
de asemenea impulsuri pe secundă... Ținând cont de faptul că aceste impulsuri sunt
generate pe perioada când tranzistorul nu consumă, adică când din baterie nu se
extrage curent, pot fi foarte bine folosite pentru încărcarea ei... de altfel chiar dacă nu

6
 Cătălin Dan cârnaru Generatorul de impulsuri ca dispozitiv „free energy”

se urmărește asta, o parte din aceste impulsuri tot se întorc în baterie, altfel un
asemenea oscilator nu ar fi capabil să mențină aprins un bec cu putere de zeci de wați
timp de zeci sau chiar sute de ore...
Aș mai face o paranteză aici... Conform cu schema din articolul precedent din
care am extras ultima imagine a grupajului de mai sus, se vede că oscilatorul auto
blocat este folosit ca sursă de energie pentru transformatorul capacitiv respectiv,
numai prin inductorul său, acesta constituindu-se în însăși primarul transformatorului,
iar energia debitată de acest inductor, e colectată în condensatorul conectat la ieșirea
sa între colectorul și emitorul tranzistorului... unde firește că se poate folosi și o
baterie sau un grup de baterii... Vedem, ca urmare, că acest oscilator auto blocat oferă
două căi de utilizare a sa... Nu de puține ori, am văzut scheme în care o înfășurare de
înaltă tensiune bobinată peste inductorul oscilatorului era folosită simultan cu ieșirea
acestuia, fără să-i scadă performanțele... Dovadă că, acesta de fapt, nu furnizează
putere pe baza consumului din baterie...
De altfel un indiciu clar al faptului că inductorul unui oscilator auto blocat este
în sine un dispozitiv „free energy” care lucrează rezonant pulsatoriu, este faptul că
acest inductor nu se încălzește niciodată... Singurul care se-ncălzește este
tranzistorul...
Revenind la baterii sau bancuri de baterii de acumulatoare, dacă se urmărește
încărcarea eficientă a bateriei, cea mai bună soluție, după părerea mea, este să se
apeleze la folosirea unei surse de curent continuu construite prin separarea polarității,
așa cum am explicat în articolul precedent...
După umila mea părere, un oscilator auto blocat sau un vibrator electromagnetic
bine construite ar putea asigura energia necesară menținerii încărcate a acumulatorilor
unor mijloace de transport, eliminând astfel necesitatea încărcării acestora de la
priză... Și chiar dacă, să spunem că aceste dispozitive simple, nu ar fi dimensionate să
suporte întreaga putere a motorului, având în vedere că încărcarea acumulatorilor,
mai ales a celor plumb – acid, prin curent pulsatoriu de înaltă frecvență, se petrece de
zeci de ori mai repede decât prin curent continuu redresat din rețea, simplele pauze
când mijlocul de transport stă nefolosit în parcare, atunci când facem cumpărături sau
avem alte treburi, vor fi suficiente pentru a reîncărca acumulatorii...
Asta dincolo de faptul că, așa cum spuneam în articolul precedent, aceste două
dispozitive simple, pot asigura și alimentarea cu electricitate a unei case, dacă, firește
sunt bine dimensionate... Un exemplu de așa ceva era reședința regretatului John
Bedini care, din câte știu eu, era alimentată cu baterii menținute încărcate de
încărcătoare cu curent pulsatoriu...
Altfel... Așa cum spuneam și-n articolul precedent, spor la treabă electricienilor
și electroniștilor care se vor apleca asupra aplicării acestor principii, căci rezultatele
depind doar de fantezia lor creatoare !...

Cătălin Dan Câranru 9.10.2020