BAZA DE INSTRUIRE PENTRU APÃRARE NBC

REVISTA DE SPECIALITATE PENTRU ARMA

APÃRARE NUCLEARÃ, BIOLOGICÃ ªI CHIMICÃ
sub egida
STATULUI MAJOR AL FORÞELOR TERESTRE
Fondatã la 1 aprilie 1927, sub denumirea ,,ANTIGAZ”
- serie nouã - anul XI -

Revista APÃRAREA NBC apare semestrial, de regulã, în lunile

mai ºi octombrie.
Încã nu existã posibilitatea legalã pentru efectuarea abona-
mentelor, conform solicitãrilor cititorilor, la aceastã publicaþie de
SUMAR
armã. Baza de Instruire pentru Apãrare NBC va hotãrî numãrul de
exemplare al fiecãrei apariþii ºi destinaþiile revistei. Autorii sunt
& Neproliferare rugaþi sã trimitã articolul pe suport magnetic ºi un exemplar listat
de manuscris, rezumatul fiind scris cel puþin în limba românã, pe

& Riscuri ºi ameninþãri adresa redacþiei, cu fontul TIMES NEW ROMAN-14.

Articolele vor fi luate în considerare dacã vor fi primite la
redacþie pânã la 1 martie, respectiv 1 august, anual.
& Echipamente CBRN Manuscrisul va fi pregãtit astfel: titlul lucrãrii, fãrã abrevieri;
gradul, numele ºi prenumele autorului; funcþia ºi locul de muncã al

Opinii * Argumente
autorului; adresa de corespondenþã.
& Responsabilitatea completã a asumãrii ºtiinþifice a articolelor tri-
mise redacþiei aparþine autorilor.
& Memorialisticã ;Informaþii se pot obþine la numerele de telefon:
+0248/533.341- int.124, 126, 150,
+fax: 0248/533.382
+0751279105 (redactor-ºef)
e-mail: scoala.nbc@muscel.ro
 CUPRINS
CONSILIUL EDITORIAL
PREªEDINTE DE ONOARE
General de brigadã (r) dr. Nicolae POPESCU
PREªEDINTE
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
MEMBRI
Colonel prof. univ .dr. Benoni SFÂRLOG
Colonel prof. univ. dr. Ion MITULEÞU
Colonel dr. Tudorel RADU
Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU
Locotenent colonel Viorel BÃLÃCEANU
Locotenent colonel Petre CODIN
Locotenent colonel Florin ROMAN
Locotenent colonel Gheorghe MITRICÃ
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN
Maior Dumitru ION
Cãpitan Ovidiu STÃNESCU
*
*
*
General de brigadã (r) ing. Dumitru PRUNACHE
Colonel (r) Dumitru GHIÞÃ
Colonel (r) Dumitru BRÂNZEI
Colonel (r) Aurel MIHÃIESCU
Colonel (r) dr.ing.Ion SAVU
Col. dr. ing. (r) Vasile ªOMOGHI
Colonel (r) Ion BEREVOIANU
Colonel (r) Mihail GRIGORESCU
Colonel (r) dr. Martin CATA
Locotenent-colonel (r) Romulus BARBU
2
Neproliferare
- Neproliferarea - provocarea începutului de mileniu
O Locotenent colonel Ilie BÃLAN............................................ pag.5
- Combaterea proliferãrii armelor de distrugere în masã
(I). Organizaþii, instituþii ºi agenþii internaþionale
implicate în combaterea proliferãrii armelor de distrugere
în masã
O Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU, Cãpitan Cãlin
GAVA........................................................................................... pag.7
- Proliferarea ADM ºi terorismul CBRN în contextul
strategic actual
O Colonel Cornel DELIU.......................................................... pag.13
- Proliferarea tehnologiilor de vârf ºi a mijloacelor de
transport la þintã a armelor de distrugere în masã
O Maior Dumitru Ciprian LUNGU, Cãpitan Marius
LUPêTEAN.............................................................................. pag. 19
- Programul nuclear Iranian
O Maior Teodor SPÂNU......................................................... pag.24
Riscuri ºi ameninþãri
- Pericolele evenimentelor ”Emisii Altele Decât
Atacul/EADA” - riscuri ºi ameninþãri asupra omenirii
O Plutonier major Viorel PASCU........................................... pag.27
Echipamente CBRN
- Echipamente pentru control chimic, biologic,
radiologic ºi nuclear în Forþele Terestre Române - o nouã
generaþie
O Plutonier major Viorel PASCU........................................... pag.30
- Sistem autonom telecomandat de detecþie a
materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pentru
prevenirea actelor de terorism cu “Bombe murdare”
O Maior inginer Petru MURSA, Inginer Maria POPA, Chimist
Narcisa CIONGIC, Maistru militar principal Petricã PÎNZARIU,
Maior inginer Florin VOVCHECI, Ioan PREDA, Inginer
Alexandru KLUGER, Inginer Marian CRÃCIUN....................... pag.35
- Detecþia ºi identificarea la distanþã “STAND-OFF” a
agenþilor chimici. Tendinþe pe plan internaþional ºi
perspective pentru Forþele Aeriene Române
O Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR......................................... pag.38
- Consideraþii teoretice asupra realizãrii unui sistem de
climatizare securizat
O Locotenent colonel inginer Gabriel EPURE, Doctor ing.
Nicoleta GRIGORIU, Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU, Cãpitan
inginer Constantin TOADER, inginer Panaghia DELIU, Inginer
Mihaela CREÞU, Inginer Andrei Ionel PÃTRUÞ, Cãpitan dr.
inginer Mihai MIHÃILÃ ANDRES, Fizician Cosmin
VATRÃ................................................................................................. pag.43
Opinii * Argumente
- Este uraniul puternic îmbogãþit, o ameninþare ?
O Maior Dumitru ION............................................................ pag.48
- Efectele radiaþiei asupra materiei vii
O Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR ....................................... pag.52
- Biodegradabilitatea detergenþilor
O Sublocotenent Sandu VELEA.............................................. pag.59
- Normative ºi reglementãri naþionale ºi internaþionale
privind toxicitatea produselor chimice
O Cãpitan inginer Dãnuþ Ciprian SÃU, Locotenent colonel
profesor univ. dr. ing. Doru-Adrian GOGA................................ pag.61
M emorialisticã
- Despre începuturile primei instituþii de cercetare
ºtiinþificã din Armata României
O Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU, Chimist Tamara SAVU....... pag.65
 CUPRINS

COLEGIUL DE REDACÞIE

Redactor-ºef
Locotenent colonel Costel GUªTERIÞEAN

Redactor
Colonel (r) Mihai GRIGORESCU
Maior Dumitru ION

Tehnoredactare, procesare text ºi imagine

P.c.c. Adriana DASCÃLU

Fotografie, procesare coperþi

Plutonier major Viorel PASCU

Traducere
P.C.C. prof. Georgiana LIVEZEANU

Corectare ºi difuzare revistã

Plutonier adjutant Claudiu ªTEFAN

Adresa
Str.Mãrãºti, nr.48, Câmpulung

I.S.S.N. - 1583-4654

Tiparul a fost executat la

CENTRUL TEHNIC-EDITORIAL
AL ARMATEI
C-da:
B:
- BUCUREªTI -

3
 CONTENTS
Nonproliferation CBRN Equipments
- Nonprliferation - A challenge at the beginning of the - Chimical agents stand-off detection and identification.
millenium International trends and perspectives for Rou Air Forces
O Lieutenant colonel Ilie BÃLAN..................................... pag.5 O Captain Tãnase-Marian TUDOR.................................... pag.38
- WMD proliferation control (I) - International - Consideration concerning the achievement of a safety
organizations, institutions and agencies involved in air system
WMD proliferation control O Lieutenant colonel eng. Gabriel EPURE, Doctor eng.
O Lieutenant colonel Stelian RÃDULESCU, Captain Nicoleta GRIGORIU, Colonel (r) Ph.D. eng. Ion SAVU,
Cãlin GAVA.......................................................................... Captain eng. Constantin TOADER, Eng. Panaghia DELIU,
- WMD proliferation and CBRN terrorism under the pag.7 Eng. Mihaela CREÞU, Eng. Andrei Ionel PÃTRUÞ, Captain
present strategical context PH.D. eng. Mihai MIHÃILÃ ANDRES, Physicist Cosmin
O Colonel Cornel DELIU.................................................. pag.13 VATRÃ.................................................................................. pag.43
- Proliferation of high tech and WMD delivery
systems Opinions * Arguments
O Major Dumitru Ciprian LUNGU, Captain Marius - Why highly enriched uranium is a threat
LUPÃSTEAN......................................................................
- The nuclear iranian programme
pag.19 O Major Dumitru ION..................................................... pag.48
O Major Teodor SPÂNU................................................... pag.24
- Radiation effects on organized matter
O Captain Tãnase-Marian TUDOR............................. pag.52
Risks and threats - Detergent biodegradation

- The hazards of „Risk other than attack/ROTA” O 2ndLieutenant Sandu VELEA...................................... pag.59
- National and international standards and
events – risks and threats on mankind–
O 1st Sergeant Viorel PASCU........................................... pag.27
regulations concerning chemicals toxicity
O Captain eng. Dãnuþ Ciprian SÃU, Lieutenant colonel
CBRN Equipments univ. prof. Ph.D. eng. Doru-Adrian GOGA......................... pag.61

- Chimical, biological, nuclear and radiological control Memoris

equipment of Rou Land Forces - a new generation - Facts about the biginning of the first scientific
O 1st Sergeant Viorel PASCU.............................................. pag.30 research institution in the Romanian Army
- Remonte control self system for radioactive O Colonel (ret.) Ph.D. eng. Ion SAVU, Chemist Tamara
materials and toxic substances detection to prevent SAVU........................................................................... pag.65
the terrorist acts with “Dirty bombs”
O Major eng. Petru MURSA, Eng. Maria POPA, Chemist
Narcisa CIONGIC, WO Petricã PÎNZARIU, Major eng.
Florin VOVCHECI, Ioan PREDA, Eng. Alexandru
KLUGER, Eng. Marian CRÃCIUN...................................... pag.35

4
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
NEPROLIFERAREA – PROVOCAREA ÎNCEPUTULUI DE MILENIU
Locotenent colonel Ilie BÃLAN
Comandantul Bazei de Instruire pentru Apãrare NBC

„Reafirmãm faptul cã dezarmarea, controlul armamentelor ºi neproliferarea vor continua sã aibã o

contribuþie importantã pentru pace, securitate ºi stabilitate ºi, în acest sens, pentru prevenirea rãspândirii ºi
utilizãrii armelor de distrugere în masã ºi a mijloacelor de transport a acestora la þintã. ... Ca parte a unui
rãspuns mai larg la problemele de securitate, NATO ar trebui sã continue sã contribuie la eforturile inter-
naþionale în acest domeniu al controlului armamentelor, dezarmãrii ºi neproliferãrii ºi însãrcinãm Consiliul
Nord-Atlantic în sesiune permanentã sã menþinã aceste subiecte sub o monitorizare activã”.

U A
DECLARAÞIA SUMMIT-ULUI NATO DE LA BUCUREªTI 2008

na dintre problemele importante cãrora n important problem that NATO must

NATO trebuie sã le facã faþã este ºi aceea
a modului în care urmeazã sã-ºi
defineascã locul în cadrul eforturilor internaþionale de
combatere a proliferãrii armelor de distrugere în masã
(ADM). Ameninþarea proliferãrii ADM se aflã în vârful
listei comunitãþii internaþionale privind provocãrile de
securitate ale perioadei post rãzboi rece.
Pentru a rãmâne credibilã ca instituþie de securi-
tate, Alianþa trebuie sã joace ºi sã fie perceputã cã joacã
un rol important în abordarea unor astfel de
provocãri. La Summit-ul de la Bruxelles din ianuarie
1994, aliaþii au decis sã-ºi concentreze în mod serios
atenþia asupra proliferãrii ADM ºi a impactului acesteia
asupra securitãþii.
Una din principalele structuri ale Alianþei axate pe
aspectele ADM este Grupul NATO în Domeniul
Neproliferãrii (Defence Group on Proliferation -
DGP). Între 1994 ºi 1996, acesta a elaborat prima
evaluare comprehensivã a Alianþei privind riscurile
generate de proliferarea ADM, identificând în ultimã
instanþã neajunsuri în privinþa capabilitãþilor legate de
ADM ale þãrilor membre NATO ºi stabilind planuri
pentru a contribui la eliminarea acelor lipsuri. Ulterior
DGP a dezvoltat o nouã abordare de construire a
apãrãrii împotriva ADM a Alianþei, având în vedere
capabilitãþile multinaþionale bazate pe angajamentele
naþionale.
DGP reprezintã autoritatea politico-militarã a NATO
care asigurã coordonarea activitãþilor specifice nepro-
liferãrii, având rolul de a consilia Consiliul Nord
Atlantic în domeniul dezvoltãrii capabilitãþilor colec-
cope with, is how it will define its posi-
tion within the international efforts to
control WMD. In case of partially related terrorist
events, the WMD proliferation threatening is
placed first on the list of the international commu-
nity for security challenges during the cold post-war.
In order to be a genuine security institution, the
Alliance must play and it should be seen as playing
an important part in approaching such challenges.
As a result, at the Summit from Bruxelles in
January 1994, the allies decided to seriously focus
on WMD proliferation and their impact on security.
One of the main structures of the Alliance cen-
tred on WMD issues is the Defence Group on
Proliferation - DGP. Between 1994 and 1996, this
Group prepared the first comprehensive evaluation
of the Alliance concerning the risks generated by
WMD proliferation, identifying shortcomings in
NATO members capabilities related to WMD and
finally drawing up plans to put an end to these
short-comings. Afterwards, the DGP developed a
new strenghtening approach to the defence against of
the WMD Alliance taking into account the multi-
national capabilities grounded on national commit-
ments.
DGP is NATO’s political-military authority that
coordinates the defence on proliferation specific
actions, being responsible for the North Atlantic
Council advising in developing the collective capa-
bilities to defend against CBRN risks, threats and
challenges and to control WMD proliferation and

5
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
tive de apãrare împotriva riscurilor, ameninþãrilor ºi
provocãrilor de naturã chimicã, biologicã, radiologicã
ºi nuclearã - CBRN, combaterii proliferãrii armelor de
distrugere în masã ºi a mijloacelor de întrebuinþare a
acestora.
În cadrul DGP se evalueazã ºi se analizeazã
riscurile generate de proliferarea armelor de distrugere
în masã, se elaboreazã ºi se adoptã politici, concepte,
proceduri, proiecte ºi mãsuri comune pentru descura-
jarea proliferãrii ºi întrebuinþãrii ADMCBRN, apãrarea
ºi asigurarea protecþiei trupelor dislocate în teatrele de
operaþii ºi a populaþiei statelor membre NATO
împotriva riscurilor de acest tip.
În perioada 2006-2009, activitatea DGP s-a carac-
terizat prin dinamism ºi deschidere, dovadã fiind setul
de concepte lansate în aceastã perioadã, care pornesc
atât de la ideea identificãrii mãsurilor necesare imple-
mentãrii sarcinilor rezultate în urma summit-urilor
NATO la Praga - 2002, Riga - 2006, Bucureºti - 2008,
Strasbourg/Kehl - 2009, cât ºi de la necesitatea coor-
donãrii ºi cooperãrii cu celelalte structuri NATO cu
responsabilitãþi în domeniu ºi cu structurile de profil
din cadrul UE sau cu partenerii.
Recentele acþiuni întreprinse de SUA ºi Rusia
privind diminuarea capabilitãþilor nucleare, prin
semnarea la 08 aprilie 2010 la Praga a noului tratat
START destinat reducerii armamentului strategic, se
înscrie în acest domeniu al neproliferãrii.
Coordonarea lucrãrilor DGP este asiguratã de insti-
tuþia copreºedinþiei, asiguratã în comun de SUA
(copreºedinte permanent) ºi unul dintre Aliaþii
europeni (prin rotaþie).
În conformitate cu angajamentele naþionale asu-
mate la NATO, în perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie
2010, România asigurã, împreunã cu Statele Unite ale
Americii, copreºedinþia Grupului NATO în Domeniul
Neproliferãrii - "NATO Senior Defence Group on
Proliferation-DGP". Prin acest demers, þara noastrã ºi-a
asumat, în premierã, responsabilitatea asigurãrii
copreºedinþiei unui grup de lucru la nivel NATO.
În perioada 12-13 mai 2010 se desfãºoarã la
Bucureºti Seminarul anual DGP 2010. În cadrul semi-
narului este planificat sã se desfãºoare exerciþiul
demonstrativ de nivel tactic pentru prezentarea capa-
bilitãþilor naþionale CBRN, în Poligonul de Instrucþie
al Armei Valea Poienii, ce va fi analizat în urmãtorul
numãr al revistei.
6
their delivery systems.
The risks generated by the WMD proliferation
are evaluated and analysed under DGP, they also
elaborate and adopt politics, drafts, procedures,
projects and common measures to deter CBRN
WMD proliferation and employment, defend and
protect deployed troops in theatre and NATO mem-
bers population against this type of risk.
During 2006-2009, the DGP activity distin-
guished by dynamism and openess, materialized in
the pile of drafts issued both from the ideea of iden-
tifying the necessary measures to implement the
tasks following the NATO summits from Prague -
2002, Riga - 2006, Bucharest - 2008, Strasbourg/
Kehl – 2009 and from the need to coordinate and
cooperate with other responsible NATO structures
and UE specific structures or partners.
Recent actions related to nuclear capabilities
diminution taken in SUA and Russia by signing the
new STAR treaty for strategical weapons reduction
since Aprilie 08, 2010 at Prague are included in this
defence on proliferation area.
Work coordination under DGP is provided joint-
ly through the copresidency institution, SUA (per-
manent copresident) and one of the European Ally
(by turns).
According to the national commitments
assumed under NATO during July 01, 2009 - June
30, 2010, România is part of „NATO Senior
Defence Group on Proliferation-DGP” copresidency
next to USA. Thus, our country took for the first
time its responsibility to provide copresidency to a
WG at NATO level.
During May 12-13, 2010 is held in Bucharest
the yearly Seminary anual DGP 2010. Within the
seminar, they planned a tactical exercise to show
the CBRN national capabilities which will take
place in Valea Poienii Training Range, a topic
which ist to be discussed in the next magasine.
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
COMBATEREA PROLIFERÃRII ARMELOR DE DISTRUGERE
ÎN MASÃ (I)
Organizaþii, instituþii ºi agenþii internaþionale implicate în combaterea
proliferãrii armelor de distrugere în masã

Locotenent colonel Stelian RÃDULESCU

Cãpitan Cãlin GAVA

Baza de Instruire pentru Apãrare NBC

„O ameninþare crescândã – întrebuinþarea sau pericolul întrebuinþãrii armelor de distrugere în masã,
a influenþat în mod semnificativ mediul de securitate al secolului XX ºi va continua sã aibã un impact

Î
deosebit asupra securitãþii internaþionale ºi în viitor. Evoluþiile în tehnologia modernã ºi descoperirile ºtiinþi-
fice favorizeazã apariþia unor arme ºi mai distructive1”.
n contextul contradictoriu ºi complex ce
caracterizeazã actualul început de secol ºi
mileniu, la nivel global, regional ºi local,
proliferarea ºi diseminarea necontrolatã a tehnologi-
ilor ºi materialelor CBRN, a armelor de distrugere în
masã chimice, biologice, radiologice ºi nucleare
(ADMCBRN) ºi a altor mijloace neconvenþionale,
expansiunea reþelelor, a activitãþilor teroriste ºi a
crimei organizate transnaþionale, dezvoltarea în
ascuns de programe militare nucleare, biologice ºi
chimice, existenþa unor state care acordã sprijin orga-
nizaþiilor teroriste, evidenþiazã foarte clar existenþa
surselor de naturã CBRN ce pot leza seuritatea
statelor, afecta grav mediul ºi sãnãtatea populaþiei ºi
influenþa negativ pregãtirea ºi desfãºurarea acþiunilor
militare.
Ameninþarea folosirii ADMCBRN poate avea un
puternic efect psihologic, iar dacã adãugãm la aceasta
posibilele accidente la obiectivele de risc nuclear ºi
chimic, terorismul, catastrofele ecologice, rezultã un
spectru cutremurãtor, care ne obligã la circumspecþie
ºi realism, la eforturi comune pentru contracararea
acestor pericole, dar ºi la planificarea ºi organizarea
unor mãsuri adecvate pentru menþinerea trupelor la
un nivel ridicat de instruire ºi dotare în scopul apãrãrii
împotriva acestor ameninþãri în condiþii de conflict
sau de crizã.
Un numãr din ce în ce mai mare de þãri se aflã în
posesia unor capabilitãþi ofensive de rãzboi incluzând
ADMCBRN sau au programe de dezvoltare a acestora
1. Declaraþia Consiliului Nord-Atlantic, cu privire la Securitatea Alianþei, - summitul NATO, Strasbourg-Kehl, 4 aprilie
2009.
în diferite stadii. Capacitatea acestor tipuri de arme de
a produce un numãr mare de victime, uºurinþa rela-
tivã în producerea ºi întrebuinþarea unora dintre ele,
preocupãrile în domeniul intensificãrii cercetãrilor,
amplificate ºi de proliferarea unui fenomen care îngri-
joreazã – terorismul CBRN – prezintã riscuri semnifica-
tive pentru securitatea României.
În acest sens, România, alãturi de majoritatea
statelor comunitãþii internaþionale, întreprinde acþiuni
politice ºi diplomatice pentru a stopa proliferarea
ADMCBRN, promovând distrugerea lor ºi descura-
jarea întrebuinþãrii acestora, prin respectarea
tratatelor, concretizate prin verificãri privind controlul
armamentelor.
Datoritã complexitãþii fenomenului proliferãrii
ADMCBRN la început de mileniu, toate organizaþiile
internaþionale importante, care au printre obiectivele
lor prezervarea pãcii ºi stabilitãþii, ºi-au creat diferite
instrumente prin care sã participe la efortul global de
contracarare a acestui flagel.
Atitudinea organizaþiilor ºi instituþiilor inter-
naþionale faþã de necesitatea stringentã de acþiune
pentru stoparea proliferãrii a cunoscut o schimbare
evidentã odatã cu începutul noului mileniu, riscurile
disemniarii ADMCBRN fiind abordate de pe alte poziþii.
Terorismul ºi în special terorismul CBRN nu s-a
situat întotdeauna pe o poziþie atât de proeminentã ca
acum printre chestiunile de care sunt preocupate
organizaþile internaþionale. A devenit foarte clar cã un
7
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
atac de anvergura celor de la 11 septembrie 2001, dar
cu mijloace de distrugere în masã, ar avea urmãri
catastrofale pentru cei aleºi ca þinte.
Modul concret în care organizaþiile ºi instituþiile
internaþionale pot contribui la eforturile politice ºi
diplomatice împotriva proliferãrii ADMCBRN ºi
implicit a terorismului CBRN reprezintã o întrebare
mai dificilã. O abordare declarativã, poate doar expri-
ma sprijinul acestora pentru tratatele de neproliferare
sau regimurile de control al exporturilor. Combinarea
eforturilor tuturor entitãþilor statale ºi supra statale în
direcþia contracarãrii proliferãrii ar limita foarte mult
libertatea de acþiune a celor care sunt interesaþi fie de
diseminarea, fie de achiziþia tehnologiilor CBRN.
Trebuie însã fãcutã o distincþie între combaterea
proliferãrii ºi contracararera proliferãri pentru a nu
se crea confuzii, având în vedere cã de multe ori aceºti
termeni sunt folosiþi în mod eronat. Articolul de faþã
trateazã problema combaterii proliferãrii, abordând
eforturile comunitãþii internaþionale, cu caracter pre-
ponderent paºnic ºi cu instrumente politice ºi diplo-
matice, îndreptate spre prevenirea acþiunilor care intrã
în sfera proliferãrii. Pe de altã parte, contracararea
proliferãrii, counter-proliferation, intrã în sfera uti-
lizãrii forþei militare, reprezentând politica cea mai
agresivã de combatere a proliferãrii. Contracararea
proliferãrii a fost adoptatã de cãtre Israel, atunci când
a bombardat reactorul Osirak din Irak în 1981 ºi,
treptat, a devenit parte a politicii SUA, unde a început
sã se dezvolte disponibilitatea de a utiliza forþa armatã
pentru a preveni proliferarea în cazul în care aceasta
devine o ameninþare pentru interesele Statelor Unite.
Rolul ONU în combaterea proliferãrii armelor de
distrugere în masã
Organizaþia Naþiunilor Unite, prin intermediul
Consiliului de Securitate ºi agenþiile sale specializate
joacã rolul central în efortul comunitãþii inter-
naþionale de rãspuns la fenomenul proliferãrii ADM ºi
a mijloacelor de întrebuinþare a acestora.
Consiliul de Securitate are ca principal instru-
ment de lucru “rezoluþia”, care însã, pentru a avea
efect, trebuie votatã de toþi membrii permanenþi ai
Consiliului, fapt care poate costitui un impediment în
anumite situaþii în care unul din “cei cinci” are interes
în a bloca efortul celorlalþi. O astfel de situaþie a
apãrut, ºi continuã sã se manifeste în cazul programu-
8
lui nuclear iranian. Poziþiile celor cinci sunt diver-
gente când vine vorba de conþinutul ºi scopul sancþi-
unilor, având douã tabere, “Vestul” contra “Est”, cu
toate cã toþi cei cinci au cãzut de acord cã un Iran cu
program nuclear militar este inacceptabil.
Agenþia Internaþionalã pentru Energie
Atomicã (IAEA)
International Atomic Energy Agency a fost creatã în
1957, ca rãspuns la temerile ºi expectativele rezultate
din descoperirea energiei nucleare. S-a simþit nevoia
creãrii unei instituþii pentru gestionarea corectã a
energiei nucleare, energie care poate fi utilizatã în
egalã mãsurã ca armã sau instrument folositor.
Geneza Agenþiei este regãsitã în adresa cãtre
Adunarea Generalã a ONU de pe 8 decembrie 1953,
adresã numitã ,,Atomi pentru pace”, redactatã de
preºedintele american Eisenhower. Aceastã idee a dat
forma statutului AIEA, statut aprobat de 81 de naþiuni
în octombrie 1956. Statutul schiþeazã cele trei prioritãþi
ale agenþiei de control nuclear ºi securitate, siguranþã
ºi transfer tehnologic.
În anii care au urmat creãrii Agenþiei, climatul
tehnic ºi politic s-a schimbat atât de mult, încât a
devenit imposibil pentru AIEA sã punã în practicã
ceva din punctele principale prevãzute în Statut. În
1962, ca o consecinþã a crizei rachetelor nucleare din
Cuba, SUA ºi URSS au fãcut front comun pentru con-
trolul armelor nucleare.
În 1961, AIEA a deschis Laboratorul sãu din
Seibersdorf, Austria, creând o poartã pentru cooperarea
ºi cercetarea nuclearã. Cum numãrul statelor care
deþineau tehnologie nuclearã a sporit, îngrijorarea cã
mai devreme sau mai târziu vor deþine arme nucleare
a crescut ºi ea, în mod special dupã ce Franþa ºi China
s-au alãturat clubului nuclear, în 1960, respectiv
1964. A început procesul creãrii unor mãsuri legisla-
tive internaþionale, mãsuri cuprinzãtoare ºi ferme,
care sã stopeze rãspândirea armelor nucleare ºi sã
contribuie la eventuala lor eliminare. Acestea au prins
contur în 1968, o datã cu aprobarea Tratatului de
Neproliferare al Armelor Nucleare (NPT). NPT
îngheaþã numãrul statelor care deþin arme nucleare la
5 (SUA, Rusia, UK, Franþa ºi China). Celorlalte state li
se cere sã elimine opþiunea armei nucleare ºi sã
încheie acorduri de garanþii nucleare cu AIEA.
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
Anul 1970 a arãtat cã NPT va fi acceptat de
majoritatea þãrilor larg industrializate ºi de marea
majoritate a þãrilor în curs de dezvoltare. În acelaºi
timp perspectivele energiei nucleare au crescut simþi-
tor. Tehnologia s-a maturizat ºi a devenit comercial
disponibilã, criza petrolului din 1973 sporind atracþia
pentru opþiunea energiei nucleare. Importanþa AIEA
a devenit tot mai mare.
În ultimii ani, Agenþia a mai preluat alte atribuþi-
uni. Printre acestea, o importanþã deosebitã este acor-
datã ameninþãrii continue pe care o constituie teroris-
mul nuclear.
România este membru fondator al AIEA ºi a
depus documentele de ratificare la data de 12 aprilie
1957. Îcepând cu luna martie 2007, AIEA are 144 de
state membre.
Organizaþia pentru Interzicerea Armelor Chimice
(OPCW)
Organisation for the Prohibition of Chemical
Weapons este o organizaþie internaþionalã interguver-
namentalã înfiinþatã prin prevederile Convenþiei pen-
tru interzicerea armelor chimice (CWC) ºi rãspunde
de implementarea standardelor legale internaþionale
de dezarmare ºi neproliferare chimicã în statele-pãrþi.
Sediul OPCW este la Haga. În prezent 171 de state
sunt pãrþi la OIAC.
Mandatul OIAC constã în:
? Prevenirea proliferãrii armelor chimice.
? Verificarea eliminãrii armelor chimice declarate.
? Implementarea unui regim credibil de nepro-
liferare.
? Acordarea de asistenþã internaþionalã ºi pro-
tecþie în eventualitatea folosirii sau ameninþãrii cu
folosirea armelor chimice.
? Promovarea cooperãrii internaþionale pentru
utilizarea paºnicã a industriei chimice.
România ºi Convenþia privind interzicerea
armelor chimice (CWC)
România a semnat Convenþia la 13 ianuarie 1993
ºi a ratificat-o prin legea 125/1994, fiind cel de-al 25-lea
stat - originar care a ratificat, încã înainte de intrarea
în vigoare a Convenþiei.
Ambii Directori Generali ai OIAC (ambasadorul
Bustani - Brazilia ºi ambasadorul Rogelio Pfirter -
Argentina) au vizitat România ºi autoritatea naþionalã
responsabilã cu implementarea Convenþiei - Agenþia
Naþionalã de Control al Exporturilor - ANCEX; într-un
studiu al Secretariatului Tehnic al OIAC legislaþia
româneascã de implementare a Convenþiei este apre-
ciatã ca fiind printre cele mai bune 10 reglementãri
domestice care implementeazã eficient dispoziþiile
tratatului.
OIAC a desfãºurat mai multe inspecþii de rutinã la
platformele chimice din România iar rapoartele
echipelor internaþionale de inspecþie au reflectat
implementarea riguroasã a CWC în companiile cu
activitãþi declarabile în termenii Convenþiei, precum ºi
profesionalismul ANCEX- autoritatea naþionalã
responsabilã cu aplicarea Convenþiei în România.
Comitetul 1540
La 28 aprilie 2004, Consiliul de Securitate al
Organizaþiei Naþiunilor Unite a adoptat în unanimi-
tate Rezoluþia 1540 (2004), în temeiul capitolului VII
din Carta Organizaþiei Naþiunilor Unite, care sã oblige
statele, printre altele, sã se abþinã de la sprijinirea acto-
rilor non-statali pentru dezvoltarea, achizitionarea,
fabricarea, deþinerea, transportarea, transferul sau uti-
lizarea de arme nucleare, chimice sau biologice ºi sis-
temele de folosire ale acestora. Pentru punerea în
aplicarea acestei rezoluþii a fost stabilit un comitet
ONU cunoscut sub numele de Comitetul 1540.
Comitetul 1540 a emis raportul sãu cãtre
Consiliul de Securitate al Organizaþiei Naþiunilor
Unite privind punerea în aplicare a Rezoluþiei în
aprilie 2006.
La 27 aprilie 2006, Consiliul de Securitate a pre-
lungit mandatul Comitetului 1540 pentru încã doi
ani, odatã cu adoptarea Rezoluþiei 1673 (2006), care
a reiterat obiectivele din Rezoluþia 1540 (2004),
exprimând interesul Consiliului de Securitate în
intensificarea eforturilor sale de a promova punerea
integralã în aplicare a rezoluþiei, ºi a obligat Comitetul
1540 sã prezinte un raport nou, pânã în aprilie 2008.
La data de 25 aprilie 2008, Consiliul de Securitate
a adoptat Rezoluþia 1810 (2008), care a prelungit
mandatul Comitetului 1540, pentru o perioadã de trei
ani, cu asistenþa continuã a experþilor, pânã la 25
aprilie 2011. Reafirmând obiectivele din Rezoluþia
1540 (2004) ºi Rezoluþia 1673 (2006), Consiliul de
Securitate a cerut Comitetului 1540 sã continue con-
9
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
solidarea rolului sãu în facilitarea asistenþei tehnice,
inclusiv prin implicarea în mod activ în coordonarea
între oferte ºi cereri de asistenþã. Prin Rezoluþia 1810
(2008), Consiliul de Securitate a solicitat, de aseme-
nea, Comitetului 1540 sã ia în considerare o revizuire
cuprinzãtoare a statutului de punere în aplicare a
Rezoluþiei 1540 (2004). Comitetul 1540 a lansat
primul sãu raport cãtre Consiliul de Securitate al
Organizaþiei Naþiunilor Unite privind punerea în apli-
care a Rezoluþiei în aprilie 2006. Al doilea a fost
prezentat în iulie 2008. Un al treilea raport este aºtep-
tat pânã la 24 aprilie 2011, aºa cum a fost solicitat în
Rezoluþia 1810 (2008).
Rolul NATO în combaterea proliferãrii armelor
de distrugere în masã
NATO, ca cea mai importantã organizaþie politi-
co-militarã internaþionalã a momentului are o poziþie
foarte importantã în frontul comun al efortului
îndreptat spre combaterea proliferãrii ADM. Totuºi,
pânã spre sfârºitul secolului trecut, NATO nu a tratat
cu toatã seriozitatea riscurile de naturã CBRN, având
alte obiective prioritare, chiar dacã la nivel declarativ,
atitudinea Alianþei era fãrã echivoc în aceastã
chestiune.
Chiar ºi atunci când Concepþia Strategicã din
1999, documentul care identificã provocãrile cãrora
NATO trebuie sã le facã faþã ºi cãile de abordare a aces-
tora, recunoºtea terorismul ºi implicit terorismul
CBRN, drept o nouã ameninþare în era post rãzboi
rece, aliaþii au acordat prea puþinã atenþie la nivel
colectiv acestui aspect pânã la producerea eveni-
mentelor din 11 septembrie 2001. Începând cu 2001,
Alianþa a dezvoltat o politicã articulatã ºi adecvatã
privind terorismul ºi proliferarea ADMCBRN.
NATO nu este parte semnatarã la nici unul dintre
acordurile de neproliferare. Deºi uneori este prezentã
în calitate de observator, Alianþa nu poate influenþa
rezultatul deliberãrilor, cum este cazul Conferinþei de
Analizã în cadrul NPT, ºi nici nu reprezintã cel mai
potrivit mecanism pentru coordonarea politicilor în
situaþiile în care grupurile „occidentale” includ multe
þãri ne-membre NATO. În pofida sprijinului colectiv la
nivelul Alianþei pentru eforturile de cooperare în
vederea reducerii ameninþãrilor în Rusia ºi în alte
foste republici sovietice, NATO nu a jucat niciodatã un
rol coordonator, întrucât þãrile membre au preferat sã
10
continue asigurarea asistenþei în plan bilateral.
Oricum, definirea rolului potenþial al NATO în arhi-
tectura instituþionalã de abordare a proliferãrii ADM a
devenit chiar ºi mai dificilã, datoritã rolului crescând
al structurilor sau programelor cum ar fi PSI (Iniþiativa
de Securitate în domeniul Proliferãrii) sau G8, care
implicã doar unii membri ai Alianþei ºi se suprapun
parþial cu activitãþile ºi domeniile de interes ale NATO.
La summit-ul de la Washington, pe 24 aprilie
1999, NATO a lansat Iniþiativa referitoare la armele
de distrugere în masã (IADM). Rãspunsul NATO la
proliferare prin IADM este o parte integrantã a con-
tinuei adaptãri a Alianþei la noul mediu de securitate.
Iniþiativa avea ca scop pregãtirea NATO în abor-
darea riscului reprezentat de armele de distrugere în
masã (ADM). Acþiunea comunã în cadrul Alianþei era
ºi este necesarã pentru a aborda ameninþarea pe care
o reprezintã proliferarea ADM ºi pentru a consolida
activitatea regimurilor de neproliferare existente.
Pentru a asigura o coordonare eficientã a efor-
turilor NATO în domeniul ADM, aliaþii au convenit sã
instituie un Centru pentru ADM, (WMD Centre), la
Cartierul General al NATO. Acest centru este respon-
sabil pentru integrarea ºi monitorizarea tuturor
aspectelor legate de eforturile NATO referitoare la
armele de distrugere în masã
Summit-ul NATO de la Praga din 2002 con-
stituie un alt moment de referinþã pentru noua abor-
dare a riscurilor de naturã CBRN. Alãturi de celelalte
decizii istorice referitoare la transformarea NATO ºi
dezvoltarea capabilitãþilor sale militare, au fost lansate
5 iniþiative privind realizarea unor capabilitãþi speci-
fice de contracarare a atacurilor cu ADMCBRN, printre
care batalionul multinaþional de apãrare CBRN din
Forþa de Rãspuns NATO, laboratorul CBRN dislocabil,
sistemul de supraveghere a epidemiilor, rezerva
NATO de materiale de apãrare NBC ºi Centrul de
Excelenþã Întrunit pentru Apãrare CBRN.
Rolul NATO în combaterea proliferãrii ADMCBRN
va cãpãta o nouã dimensiune odatã cu imple-
mentarea noii Politici de nivel strategic pentru pre-
venirea proliferãrii armelor de nimicire în masã ºi
apãrarea împotriva ameninþãrilor chimice, biologice,
radiologice ºi nucleare, document oficial NATO dat
publicitãþii la 1 septembrie 2009. Rãspunsul NATO la
ameninþãrile generate de proliferarea ADMCBRN
cuprinde mãsuri ºi acþiuni grupate în cele trei domenii
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
esenþiale: prevenirea proliferãrii, protecþia împotriva
atacurilor cu ADM/evenimentelor CBRN ºi limitarea
urmãrilor atacurilor cu ADM/evenimentelor CBRN.
Mãsurile, acþiunile ºi capabilitãþile NATO, con-
form noii politici în domeniu, vor fi detaliate în partea
a doua a acestui articol, care se referã la Tratate, con-
venþii, protocoale ºi iniþiative privind neproliferarea
armelor de distrugere în masã ce va fi publicat în
numãrul viitor al acestei reviste.
În afarã de Centrul pentru ADM amintit mai sus,
cele mai importante structuri NATO implicate în com-
baterea propriu-zisã a proliferãrii ADM sunt prezen-
tate în continuare.
Grupul NATO de nivel înalt de apãrare în
domeniul proliferãrii (DGP)
NATO Senior Defence Group on Proliferation reprezin-
tã autoritatea politico-militarã a NATO care asigurã
coordonarea activitãþilor specifice neproliferãrii, având
rolul de a consilia Consiliul Nord Atlantic în domeniul
dezvoltãrii capabilitãþilor colective de apãrare împotri-
va riscurilor, ameninþãrilor ºi provocãrilor de naturã
chimicã, biologicã, radiologicã ºi nuclearã – CBRN,
combaterii proliferãrii armelor de distrugere în masã
ºi a mijloacelor de întrebuinþare a acestora.
Rolul DGP în cadrul NATO a devenit tot mai
important, în special dupã Summit-ul de la Praga, din
anul 2002, ca urmare a accentuãrii riscurilor ºi
ameninþãrilor asimetrice CBRN, dar mai ales datoritã
faptului cã problematica protecþiei CBRN a trupelor,
populaþiei ºi teritoriului reprezintã una dintre pri-
oritãþile strategice ale Alianþei.
Coordonarea lucrãrilor DGP este asiguratã de
instituþia copreºedinþiei, asiguratã în comun de SUA
(copreºedinte permanent) ºi unul dintre Aliaþii
europeni (prin rotaþie). În prezent copreºedintele
temporar este România, respectiv Ministerul Apãrãrii
Naþionale care prin Departamentul pentru Politica de
Apãrare ºi Planificare asigurã, împreunã cu structura
similarã din cadrul Departamentului american al
Apãrãrii, în perioada 01 iulie 2009 – 30 iunie 2010,
copreºedinþia Grupului NATO în Domeniul
Neproliferãrii.
Prin acest demers, þara noastrã îºi asumã, în pre-
mierã, responsabilitatea asigurãrii copreºedinþiei
unui grup de lucru NATO de nivel înalt.
Conferinþa Directorilor Naþionali pentru
Armamente (CNAD)
Conference of National Armament Directors este
comitetul senior NATO, responsabil pentru cooperarea
Alianþei în domeniul armamentului, de standardizare
materialã ºi achiziþii publice în domeniul apãrãrii.
Având în vedere responsabilitãþile din domeniul
armamentelor, CNAD are, în mod direct sau indi-
rect responsabilitãþi ºi pe linia efortului de combatere a
proliferãrii ADM.
Acesta reuneºte oficiali de rang înalt responsabili
pentru achiziþiile pentru apãrare din þãrile membre
NATO ºi în considerare, în cazul þãrilor partenere,
aspectele politice, economice ºi tehnice ale dezvoltãrii
ºi achiziþionarea de echipamente pentru forþele
NATO, cu scopul de a ajunge la soluþii comune.
CNAD este subordonatã direct Consiliului Nord-
Atlantic – organismul NATO principal de decizie.
CNAD este însãrcinatã cu identificarea oportunitãþilor
de colaborare pentru cercetare, dezvoltare ºi producþie
de echipamente militare ºi sisteme de armament.
CNAD este responsabilã pentru un numãr de proiecte,
în cooperare, de armament, care au ca scop dotarea
forþelor NATO cu capacitãþi de ultimã generaþie.
Proiectele în derulare includ un program de lucru
pentru Apãrarea împotriva Terorismului, Programul
de Supraveghere a teritoriului Alianþei, precum ºi
Programul de apãrare împotriva rachetelor balistice.
CNAD se întruneºte de douã ori pe an, la nivelul
directorilor naþionali pentru armamente, sub
preºedenþia secretarului general adjunct al NATO
pentru Investiþii de Apãrare, pentru a supraveghea ºi
a ghida activitatea structurii CNAD subordonate.
Centrul de Excelenþã Întrunit pentru Apãrare
CBRN (JCBRN COE)
Joint CBRN Centre of Excelence este o Organizaþie
Militarã Internaþionalã (IMO), care oferã expertizã în
domeniul apãrãrii CBRN, fiind promotor al transfor-
mãrii capabilitãþilor NATO în acest domeniu. Având
sediu la Vyskov, Republica Cehã, acest centru multi-
naþional face parte din componenta de descurajare
prin dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare împotriva
atacurilor CBRN. Experþii centrului participã la diferite
conferinþe, seminarii, grupuri de lucru, oferind exper-
tizã, atât în domeniile legate de proliferare ºi con-
tracarare cât ºi pe linia modernizãrii capabilitãþilor de
11
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
apãrare specifice ºi actualizare a doctrinelor ºi proce- coordonarea ºi eficientizarea acþiunilor acestora . Un
durilor de apãrare CBRN. fost secretar general al NATO, domnul Jaap de Hoop
România face parte din grupul naþiunilor spon- SCHEFFER, accentua acest aspect: „…terorismul, pro-
sor, având o prezenþã activã ºi apreciatã în domeniul liferarea armelor de distrugere în masã ºi aºa-numitele
planificãrii ºi dezvoltarea capabilitãþilor de apãrare state falimentare ne fac sã ne confruntãm cu provocãri
împotriva atacurilor CBRN, pentru forþele terestre. pe care le putem domina numai prin cooperarea
Necesitatea efortului internaþional concentrat transatlanticã.”
este acceptatã de toþi marii actori ai scenei inter-
naþionale dar în acelaºi timp este recunoscut faptul cã (va urma)
mai sunt foarte multe de fãcut pentru concentrarea
În numãrul viitor al revistei vom publica o continuare a acestui articol care se referã la “Tratate, con-
venþii, protocoale ºi iniþiative privind neproliferarea armelor de distrugere în masã”.

Bibliografie
• Raportul conþinând propunerea de recomandare a Parlamentului European adresatã Consiliului privind neproliferarea
ºi viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) din 3 aprilie 2009.
• Paul Leventhal, Yonah Alexander, “Nuclear Terrorism: Defining the Threat”, NCI book, August 2002.
• Edwin S. Lyman, Paul Leventhal, “Radiological Sabotage at Nuclear Power Plants: a Moving Target Set”,
Memorandum to U.S. Nuclear Regulatory Commission, 2001.
• Jenifer Newson “Nuclear Terrorism: A New Kind of War”, U.Texas-Austin publication, December, 2001.
• U.S. NRC, “Staff Re-Evaluation of Power Reactor Physical Protection Regulations on a Definition of Radiological
Sabotage” SECY-00-0063, March 9, 2000.
• Sharon Tanzer, Steven Dolley, “Publications & Documents an Prevention of Nuclear Terrorism 1984-2001” NCI
book, December 2001.
• Colonel medic dr. Marius DAN – Bioterorism - realitatea mileniului III.
• General de Corp de Armatã, prof.univ.dr.Anghel ANDREESCU - Riscuri ºi ameninþãri neconvenþionale la adresa
securitãþii naþionale.
• Henderson, D.H. - Bioterrorism as a public health treat.
• Lloyd ANDREW - Bioterorismul flagelul mileniului III.
• US Department of State, Adherence to and Compliance with Arms Control, Nonproliferation and Disarmament
Agreements and Commitments, August, 2005.
• Marius Petrescu, ªtefan Mihai Dogaru, Vladimir Boboc, Horia Dogaru, Anca Gabriela Petrescu - Armele chimice ºi
statutul acestora în dreptul internaþional, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti, 2005.
• Gl. bg. dr. ing. ªtefan Dogaru - Din istoria armelor chimice ºi a negocierilor pentru interzicerea acestora, Buletinul
Convenþiei pentru interzicerea armelor chimice, ANCESIAC, Bucureºti, nr. 10, octombrie 1995.
• Gl. bg. dr. Nicolae POPESCU, Col. (r.) prof. Mihail GRIGORESCU, Istoria chimiei militare româneºti, 1917 – 2005,
Centrul tehnic – editorial al armatei, Bucureºti, 2005.

World Wide Web

1. www.nato.int
2. www.europa.eu
3. www.osce.org
4. www.un.org
5. www.mae.ro
9. www.politics-security
10. www.stabilitypact.org
11.www.strategicstudiesinstitute.army.mil.
12.www.time.com/time/world/article/0,8599,430649,00.html
13. www.cbsnews.com/htdocs/mass_destruction/nuclear/framesource.html
14. www.wsws.org/articles/2002/oct2002/shar-o03.shtml
12
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
PROLIFERAREA ADM ªI TERORISMUL CBRN
ÎN CONTEXTUL STRATEGIC ACTUAL
Colonel Cornel DELIU
Centrul de Conducere Operaþionalã
“Lupta împotriva terorismului reprezintã prioritatea numãrul unu a Alianþei Nord-Atlantice“. Afirmaþia se
regãseºte în “Comprehensive Political Guidance“, document adoptat de NATO cu ocazia Summit-ului de la Riga din

C
anul 2006, forum în cadrul cãruia ºefii de state ºi de guverne au afirmat cã: “Terorismul, precum ºi proliferarea
armelor de distrugere în masã sunt principalele ameninþãri la adresa Alianþei în urmãtorii 10 - 15 de ani“ .
Noul mediu de securitate
omplexitatea riscurilor, ameninþãrilor ºi
provocãrilor existente la nivel mondial
caracterizatã de proliferarea ADM ºi de
creºterea în intensitate a terorismului menþine comu-
nitatea internaþionalã într-o permanentã stare de
îngrijorare ºi o determinã sã adopte o politicã care sã
facã faþã circumstanþelor date. Cu toate eforturile
organizaþiilor internaþionale de a obliga unele state sã
ratifice tratatele ºi convenþiile privind controlul arma-
mentelor, dezarmarea ºi neproliferarea, succesul a fost
limitat. Ameninþarea nu vine doar din partea statelor
care posedã ADM, care prolifereazã tehnologie sau
programe de dezvoltare ci ºi din partea actorilor non-
statali (reþele criminale, teroriºti) care încearcã sã
achiziþioneze aceste arme sau materiale CBRN ºi sã le
utilizeze.
Organizaþiilor de profil în domeniu (Agenþia
Internaþionalã pentru Energie Atomicã-AIEA,
Organizaþia pentru Interzicerea Armelor Chimice-
OIAC, Grupul Furnizorilor Nucleari, Grupul Australia
etc.) le revine rolul de a impune regimurile de verifi-
care, de a menþine standardele de control al expor-
turilor la un nivel ridicat ºi de a preveni ca materialele
utilizate pentru fabricarea ADM, cât ºi tehnologia
aferentã sã nu ajungã pe mâinile grupãrilor teroriste.
Realizarea unor parteneriate cu þãrile posesoare de
ADM, de exemplu Rusia, prin care: sunt angajate
resurse pentru demontarea unor submarine nucleare
scoase din serviciu, recuperarea combustibilului
nuclear uzat ºi depozitarea acestuia în locuri sigure, i se
acordã ajutor în distrugerea stocurilor armelor chimice
(un total de 40.000 de tone) ºi i se acordã sprijin în
gãsirea unor locuri de muncã onorabile pentru foºtii
oameni de ºtiinþã din domeniul CBRN, ar putea fi
mãsuri viabile de prevenire a proliferãrii.
Eºuarea cooperãrii internaþionale privind con-
trolul traficului de ADM ºi al tehnologiei aferente va
conduce indiscutabil la nerespectarea politicilor în
domeniu, la prãbuºirea regimului de neproliferare la
nivel global ºi nu în ultimul rând la crearea posibilitãþilor
ca state sau organizaþii teroriste sã intre în posesia
ADM ºi sã le utilizeze împotriva forþelor armate, popu-
laþiei sau teritoriilor statelor membre NATO.
Ameninþarea
Terorismul ºi formele de violenþã au existat de a
lungul istoriei omenirii cu mult înainte ca termenul
de „la térreur” (teroare) sã fie exprimat pentru a carac-
teriza una dintre principalele forme de manifestare
ale Revoluþiei Franceze.
În decursul secolelor de existenþã, „actorii” care
au sãvârºit actele teroriste au fost de tipul statelor,
organizaþiilor non-statele, grupurilor/subgrupurilor
sau chiar indivizilor. Comunitatea internaþionalã a
privit cu mai multã îngrijorare ameninþarea terororis-
mului transnaþional începând cu anii 1960-1970,
când au fost comise o serie de atentate spectaculoase
în timpul conflictelor arabo-israeliene sau cele comise
de stânga revoluþionarã în þãrile Americii Latine.
Utilizarea armelor CBRN nu constituie o "nouã
ameninþare", aceste arme au fost construite ºi folosite
de mai multe ori cu scopul de a ucide luptãtorii
forþelor armate, non-combatanþii ori populaþii civile,
pot fi utilizate în prezent, la fel de bine ºi în viitor.
Aceasta deoarece, teroriºtii au dovedit întotdeauna
imaginaþie ºi ingeniozitate când a fost vorba despre
adoptarea de strategii ºi tactici ºocante. Prin urmare
aceste arme sunt mijloace foarte eficiente atât datoritã
efectului psihologic pe care-l creazã asupra populaþiei,
prin crearea de panicã ºi teroare, cât ºi prin atragerea
atenþiei opiniei publice asupra acþiunii.

13
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
De ce suntem îngrijoraþi de terorismul CBRN ?
Dacã ne gândim cã astfel de arme sunt relativ uºor de
produs sau achiziþionat la preþuri reduse, cã sunt greu
de detectat, uneori sunt chiar invizibile, cã eficienþa
lor asupra grupului þintã vizat este deosebit de mare,
chiar utilizând cantitãþi mici de agenþi. De asemenea,
dacã luãm în calcul cã la folosirea acestor arme
pierderile de personal sunt greu de estimat, costurile
ºi capabilitãþile utilizate pentru decontaminare sunt
ridicate, cã impactul asupra economiei, asupra mediu-
lui înconjurãtor ºi impactul psihologic este deosebit ºi
cã încrederea populaþiei în autoritãþi scade dramatic,
atunci rãspunsul la întrebare este relativ simplu de
dat.
Dezbaterile pe tema ameninþãrii terorismului
CBRN începute la sfârºitul anilor 1990 au adus în
atenþie posibilitatea utilizãrii ADM de grupãrile teroriste
din motive religioase. Comunitatea internaþionalã a
asistat la atacurile teroriste executate de cultul
Rajneshee în Oregon, în anul 1984 folosind bacteria
Salmonela, urmate de atacurile sectei Aum Shinrikyo,
din anii 1994 ºi 1995, utilizând gazul neurotoxic
Sarin. Dupã 11 septembrie 2001, când SUA s-a con-
fruntat cu atacurile teroriste, uneori false, cu Antrax,
terorismul CBRN a fost privit ca fiind cea mai mare
ameninþare a tuturor timpurilor. Statele membre ºi
organizaþiile internaþionale ºi-au focalizat atenþia
asupra acestui fenomen devenit dintr-o datã drept cea
mai gravã ameninþare, întrucât au conºtientizat cã
unele componente ale ADM precum ºi know-how ar
putea cãdea în mâinile teroriºtilor. Atacurile au con-
stituit un duº rece pentru toþi actorii de securitate,
opiniile pesimiºtilor sau optimiºtilor concentrându-se
asupra urmãtoarelor obiective pe care teroriºtii le vor
lovi. Chiar dacã probabilitatea producerii atacurilor
teroriste cu arme convenþionale este mult mai mare,
consecinþele psihologice ºi efectele produse în cazul
terorismului CBRN sunt enorme. În cazul acestui tip
de terorism, numit uneori transparent, agenþii invizibili
ºi aproape fãrã miros pot provoca o reacþie de panicã
în rândul publicului datoritã potenþialului letal
extrem de ridicat. În cazul atacului terorist produs de
secta Aum Shinrikyo în metroul din Tokyo în anul
1995, deºi a provocat moartea a 12 persoane, a reuºit
sã atragã atenþia comunitãþii internaþionale. Acest
1. Cea de a 13-a Sesiune a Comitetului ad hoc al Convenþiei privind Terorismul Internaþional, ce s-a desfãºuratã
la New York, la 2 iulie 2009.
14
atac a fost urmat de momentul 11 septembrie 2001
când, grupãrile teroriste au dorit sã demonstreze
opiniei publice internaþionale vulnerabilitatea sis-
temului de securitate.
Organizaþiile internaþionale ºi terorismul
Ca urmare a apariþiei terorismului transnaþional
structurat, reacþia organizaþiilor internaþionale nu a
întârziat sã aparã. Astfel, pe rând Organizaþia
Naþiunilor Unite, Consiliul Europei ºi Organizaþia
pentru Securitate ºi Cooperare în Europa au analizat
fenomenul în cadrul întâlnirilor liderilor statelor
membre, au adoptat 19 convenþii ºi alte documente
internaþionale care sã acopere toate aspectele luptei
împotriva terorismului. În martie 2005, în cadrul
Conferinþei miniºtrilor de interne din þãrile
Consiliului Europei au fost adoptate încã trei con-
venþii suplimentare. Cu toate progresele înregistrate
nu a fost adoptatã o convenþie antiteroristã consoli-
datã care sã acopere aspectele juridice, politice ºi eco-
nomice la nivel internaþional. Aceasta ºi datoritã fap-
tului cã nu s-a cãzut de acord asupra unei definiþii
unanim acceptate a terorismului.
Într-un recent raport al comitetului privind refor-
ma ONU este exprimatã urmãtoarea definiþie:
”Terorismul reprezintã orice acþiune, în afara celor specifi-
cate de convenþiile existente privind aspectele de terorism-
Convenþia de la Geneva ºi Rezoluþia Consiliului de Securitate
1566 (2004) - destinatã sã provoace moartea combatanþilor
sau vãtãmãri corporale grave non-combatanþilor sau
civililor, atunci când un astfel de act, prin natura sa are scopul
de a intimida o populaþie, de a obliga un guvern sau o orga-
nizaþie internaþionalã sã facã sau sã se abþinã de la a realiza
1
acþiunea pe care ºi-o doreºte ” .
Întrucât ONU se aflã în centrul sistemului de
securitate iar legitimitatea acesteia este recunoscutã,
celelalte organizaþii internaþionale acþioneazã sub
mandatul acesteia ºi îi promoveazã soluþiile pentru
rezolvarea problemelor noastre comune la nivel mon-
dial.
Strategia NATO privind combaterea
ameninþãrilor CBRN
Foarte mult timp dupã constituire, Alianþa Nord-
Atlanticã nu a manifestat un interes prea mare asupra
fenomenului terorist, fie el chiar transnaþional.
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
Înainte de 11 septembrie 2001 NATO nu a reacþionat
militar atunci când personalul militar ºi civil din statele
membre (de menþinere a pãcii, turiºti, diplomaþi) au
fost luaþi ostatici sau au fost uciºi în atacuri teroriste
(în Orientul Apropiat, Africa ºi Balcani). Doar Turcia a
ridicat, cu diverse ocazii, problema terorismului
transnaþional în Consiliul Nord Atlantic în legãturã cu
unele acþiuni ale Irakului.
Data de 11 septembie 2001 a fost momentul în
care pentru prima datã în istorie, NATO a invocat
articolul 5 din Tratatul de la Washington ºi a iniþiat
acþiuni de rãspuns, în special de naturã contrateroristã
împotriva grupãrilor teroriste sau statelor care sprijinã
terorismul.
Deºi þãrile membre Alianþei au acþionat, în cea
mai mare parte bilateral, majoritatea statelor au
susþinut eforturile SUA în rãzboiul împotriva teroris-
mului pentru verificarea respectãrii prevederilor
Convenþiei privind interzicerea dezvoltarea, producerea
ºi stocarea armelor bacteriologice (biologice)-BWC ºi
ale Convenþiei privind interzicerea, producerea, sto-
carea ºi folosirea armelor chimice ºi distrugerea aces-
tora-CWC, de cãtre Irak. Rolul NATO în acest conflict
a fost destul de redus, cu toate cã þãrile membre aveau
convingerea cã ameninþarea terorismului CBRN este
realã iar cooperarea transnaþionalã pentru prevenirea
ºi combaterea acestuia este esenþialã.
În condiþiile date NATO a fost obligatã sã-ºi asume
noi misiuni precum mangementul crizelor ºi con-
tracararea terorismului internaþional, inclusiv a teroris-
mului de naturã CBRN. Aceste douã sarcini apar în
toate discursurile de securitate ºi sunt de naturã sã
influenþeze politica Alianþei.
“Trebuie sã facem faþã noilor provocãri: terorismul,
proliferarea, securitatea ciberneticã ºi chiar schimbãrile cli-
matice ºi suntem obligaþi sã cãutãm noi cãi de acþiune. Este
nevoie sã obþinem rezultate maxime cu resurse limitate chiar
2
în condiþiile constrângerilor bugetare actuale ”, afirma
secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen.
Summit-ul de la Strasburg. Keitel a reprezentat
forumul în care Alianþa a adoptat un nou document
denumit “Politica lãrgitã a NATO, de nivel strategic
privind prevenirea proliferãrii ADM ºi apãrarea
împotriva ameninþãrilor CBRN”, în vigoare începând
2. Discursul secretarului general al NATO Anders Fogh Rasmussen la cel de al patrulea Seminar al Alianþei dedi-
cat Noului Concept Startegic al NATO, ce s-a desfãºurat la Washington, DC, la 23 februarie 2010.
cu 1 septembrie 2009. Conform acestui document
politica Alianþei vizeazã protecþia forþelor armate,
populaþiei ºi teritoriilor împotriva ameninþãrilor CBRN,
inclusiv a utilizãrii ADM. Misiunile NATO vizeazã pre-
venirea proliferãrii ADM ºi a atacurilor cu aceste arme,
protecþia, managementul consecinþelor ºi refacerea
capacitãþilor în situaþia în care pe teritoriul statelor
NATO s-au produs lovituri sau evenimente CBRN.
Prevenirea proliferãrii ADM se materializeazã
printr-o politicã activã ºi continuã în domeniul con-
trolului armamentelor, dezarmãrii ºi contraproliferãrii,
prin încurajarea tuturor þãrilor sã-ºi respecte obligaþi-
ile pentru implementarea Tratatului privind Nepro-
liferarea-NPT, CWC, BWC, rezoluþile Consiliului de
Securitate ONU-UNSCR, sã acorde sprijin pentru
Inþiativa privind Securitatea ºi Combaterea Prolife-
rãrii-PSI. Securizarea, reducerea ºi distrugerea stocurilor
de arme CBRN, stoparea dezvoltãrii capabilitãþilor,
interzicerea traficului de ADM ºi a mijloacelor sale de
utilizare sunt de asemenea, obiective prioritare ale
NATO.
În domeniul protecþiei împotriva atacurilor sau
evenimentelor CBRN obiectivele politicii NATO
vizeazã menþinerea forþelor operaþionale la nivelul
care sã asigure protejarea populaþiei, teritoriului
Alianþei ºi sprijinul statelor partenere. În acelaºi timp,
Alianþa îºi propune sã dezvolte capabilitãþi informa-
tive pentru identificarea dovezilor juridice împotriva
statelor care dezvoltã, posedã ºi au intenþia de a utiliza
ADM împotriva statelor NATO.
Apãrarea împotriva terorismului reprezintã o
iniþiaþivã prioritarã ºi în cadrul coperãrii ºtiinþifice. În
cadrul programului „Science for Peace and Security”
domenii precum: detecþia, identificarea ºi monitori-
zarea CBRN; decontaminarea radioactivã, biologicã ºi
chimicã-RBC; managementul efectelor acestor arme
asupra personalului; protecþia CBRN; contramãsurile
medicale sunt puse pe primul plan. ªi în cadrul pro-
gramului de cooperare bilateralã al Comitetului NATO-
Rusia, apãrarea împotriva terorismului ºi apãrarea
CBRN au fost identificate ca domenii prioritare ºi au
fost incluse în planul de acþiune.
15
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
Capabilitãþile NATO
Începutul mileniului al III-lea, caracterizat prin
creºterea nivelului de ameninþare la adresa Alianþei a
determinat statele membre sã accelereze procesul de
dezvoltare a capabilitãþilor de detecþie/identificare, de
protecþie ºi de diminuare a efectelor ADM. Summit-ul
Alianþei, din anul 2002 a confirmat practic angaja-
mentul politic pentru continuarea luptei împotriva
terorismului, hotãrârea de a construi o strategie în acest
domeniu ºi de a dezvolta noi capabilitãþi, inclusiv
Forþa de Rãspuns a NATO-NRF. În acest context, Alianþa
a adoptat Conceptul militar de apãrare împotriva
terorismului, inclusiv utilizarea ADM într-un potenþial
atac terorist, în cadrul cãruia este detaliat rolul NATO
pentru descurajarea, apãrarea împotriva terorismului
ºi sprijinul altor actori în acest efort. Protecþia împotri-
va ADM include ºi sprijinul autoritãþilor naþionale în
managementul consecinþelor contaminãrii.
Efortul NATO în combaterea ameninþãrilor
CBRN s-a materializat prin Angajamentele de la Praga
privind Capabilitãþile (PCC) care au proiectat capabili-
tãþile de rãspuns ºi managementul consecinþelor con-
taminãrii RBC, precum Batalionul Multinaþional de
Apãrare CBRN ºi Echipa Întrunitã de Evaluare.
Misiunile operaþionale sunt acoperite de Echipele de
Rãspuns la Evenimente CBRN, care evalueazã în teren
situaþia creatã, Laboratorul analitic dislocabil CBRN,
care analizeazã ºi identificã agenþii CBRN utilizaþi,
Sistemul de supraveghere a bolilor, care realizeazã
avertizarea/alertarea despre pericolul rãspândirii
bolilor produse de agenþii biologici ºi participã la
managementul consecinþelor contaminãrii, Stocul
virtual de vaccinuri ºi antidoturi, precum ºi Centrul de
Excelenþã în domeniul CBRN, care oferã expetizã ºi
elaboreazã politicile, conceptele ºi orientãrile în
domeniul Apãrãrii CBRN.
Capabilitãþile au început sã fie vizibile prin
realizarea ºi certificarea, începând cu anul 2003 a
Batalionului Multinaþional CBRN, Centrului de
Excelenþã de Apãrare CBRN (Republica Cehã) ºi
Centrului de Excelenþã de Apãrare Împotriva
Terorismului (Turcia). De remarcat, cã aceste capa-
bilitãþi operaþionale pot fi utilizate în condiþiile arti-
colului V al Tratatului de la Washington, în caz de atac
3. Conform concluziilor Consiliului din 8-9 decembrie 2008 (doc. 17172/08 al Consiliului) ºi celui de al ºaselea
raport semestrial privind punerea în aplicare a Strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferãrii armelor de
distrugere în masã (doc. Consiliului 17184/08).
4. Conform documentului Consiliului 17172/08.
16
cu ADM, dar, la fel de bine ºi în operaþii de rãspuns la
crize sau în situaþii de urgenþã CBRN.
NATO a utilizat noile capabilitãþi pentru asigurarea
securitãþii Jocurilor Olimpice de la Atena, din anul
2004 (Batalionul Multinaþional de Apãrare CBRN din
NRF) ºi escorta navelor civile, monitorizarea ºi cãutarea
navelor suspecte în Mediterana de Est ºi Strâmtoarea
Gibraltar ("Operaþia Active Endeavour"). Capacitatea
de rãspuns a NATO ºi-a dovedit eficienþa în Afganistan,
în cadrul Forþei pentru Asistenþã ºi Securitate
Internaþionalã (ISAF) ºi în Bosnia-Herþegovina, în
cadrul Forþei de Stabilizare (SFOR).
Strategia Uniunii Europene de abordare a
ameninþãrilor
Uniunea Europeanã a desfãºurat în ultimii ani o
politicã de combatere a proliferãrii având la bazã
Strategia Uniunii Europene de combatere a prolife-
3
rãrii armelor de distrugere în masã (ADM) .
Principalele obiective strategice ale Uniunii în dome-
niul combaterii proliferãrii armelor de distrugere în
4
masã ºi a vectorilor acestora sunt: actualizarea evalu-
ãrii riscurilor ºi ameninþãrilor, acþiunile de conºtienti-
zare, de combatere a transferurilor de cunoºtinþe ºi de
tehnologie, de împiedicare a proliferãrii, precum ºi de
intensificare a cooperãrii cu þãrile terþe, cu organizaþi-
ile regionale ºi internaþionale relevante.
De curând Uniunea a ajuns la un acord asupra
unui nou program de acþiune care ºi-a propus inten-
sificarea controalelor privind exporturile, combate-
rea transporturilor ilegale ºi achiziþiile ilicite. Noile
direcþii de acþiune conþin mãsuri privind: realizarea
unei adeziuni universale la tratatele multilaterale,
consolidarea regimurilor de control, adoptarea unui
mandat european de arestare (iniþiativã care vizeazã
combarerea finanþãrii terorismului), precum ºi un
acord privind asistenþa juridicã reciprocã cu Statele
Unite ale Americii. Aspectele privind neproliferarea
au fost integrate în relaþiile ºi acordurile de asociere
cu: Siria, China, Comunitatea Andinã, statele din
America Centralã, Thailanda, Vietnam, prin intro-
ducerea unei clauze privind ADM. De asemenea, au
început negocierile pentru includerea acestei clauze în
acordurile-cadru cu Coreea de Sud ºi Libia.
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
Uniunea Europeanã s-a aflat în centrul eforturilor
internaþionale privind programul nuclear al Iranului.
Astfel, pentru identificarea unei soluþii a fost adoptatã
o politicã a abordãrii duble, prin combinarea presiunii
5
ºi impunerea de sancþiuni . Chiar în lipsa unei cooperãri
constructive din partea Iranului, Uniunea Europeanã
ºi-a menþinut angajamentul de a utiliza ca primã
soluþie negocierea. Obiectivul Uniunii Europene este
de a construi o relaþie pe termen lung cu Iranul bazatã
pe încredere ºi cooperare. Acesta depinde de progre-
sele pe care Iranul le realizeazã în problema nuclearã, a
terorismului ºi poziþia pe care o adoptã faþã de proce-
6
sul de pace din Orientul Mijlociu . Rolul regional al
Iranului în aceste domenii a rãmas o sursã de îngrijo-
rare, în special în ceea ce priveºte Libanul, Palestina ºi
Afganistanul.
Uniunea Europeanã a continuat sã acorde sprijin
Organizaþiei Naþiunilor Unite în calitatea acesteia de
for universal pentru cooperare în materie de combatere
a terorismului, solicitând punerea în aplicare a tuturor
rezoluþiilor relevante ale Consiliului de Securitate
ONU, a convenþiilor ºi protocoalelor ºi a Strategiei
globale ONU de combatere a terorismului. De aseme-
nea, UE a continuat dialogul cu SUA privind lupta
împotriva finanþãrii terorismului ºi cooperarea privind
combaterea terorismului cu Rusia, Israel, Egipt ºi
Turcia. Uniunea Europeanã a realizat baza viitoarei
cooperãri cu India, Pakistan, Maroc, Algeria ºi
Uniunea Africanã (UA).
Concluzii
Dupã 11 septembrie 2001, aspectele privind pro-
liferarea ADM ºi terorismul CBRN la nivel mondial au
suferit unele modificãri în ceea ce priveºte modul de
abordare. Politica în domeniu a evoluat în sens pozi-
tiv iar mãsurile de combatere a proliferãrii sunt apli-
cate cu responsabilitate de majoritate statelor. Totuºi,
în anumite cazuri aplicarea deciziilor organismelor
internaþionale au fost uneori neglijate, pe alocuri
chiar ignorate.
Ameninþarea privind proliferarea ADM ºi teroris-
mul CBRN a determinat la nivelul Alianþei Nord-
Atlantice alocarea de resurse considerabile pentru
5. În special prin punerea în aplicare a Rezoluþiei 1803 a Consiliului de Securitate ONU ºi prin actualizarea listelor
cu alte persoane/entitãþi cãrora li se aplicã interdicþia de eliberare a vizelor ºi îngheþarea bunurilor.
6. Parlamentul European a adoptat la 31 ianuarie 2008 o rezoluþie privind Iranul [doc. PE P6_TA(2008)0031].
dezvoltare de noi capabilitãþi sau îmbunãtãþirea celor
existente.
În acþiunile de luptã împotriva terorismului nu
trebuie neglijaþi teroriºtii ºi metodele lor ingenioase de
a produce sau achiziþiona arme CBRN. Apreciez cã, în
acest caz descurajarea reprezintã forþa prin care
teroriºtilor li se induce un sentiment puternic de teamã,
de panicã, iar potenþialul psihologic al acestora poate
fi înfrânt.
În combaterea terorismului existã alternative
active ºi pasive. Alternativa activã implicã folosirea
forþei în operaþiile armatei, acþiunile poliþiei ºi
grupãrilor paramilitare. A doua alternativã este una
tradiþionalã al cãrui scop este sã împiedice prolifera-
rea, sã previnã accesul teroriºtilor la materialele CBRN
ºi sã protejeze infrastructura criticã. Strategia cea mai
eficientã pe care organismele internaþionale o uti-
lizeazã pentru contracararea ameninþãrilor existente
este combinarea celor douã alternative. NATO are
capabilitãþile ºi procedurile necesare desfãºurãrii acþi-
unilor militare împotriva grupãrilor teroriste, dar ºi
mijloacele specifice desfãºurãrii operaþiilor non-militare,
de management al crizelor sau de protecþie civilã, pre-
cum ºi instrumentele politice de prevenire a proliferãrii
ºi terorismului.
Cele douã alternative au fost utilizate deopotrivã
în ultimii ani. Utilizarea forþei militare împotriva
statelor suspecte cã dezvoltã programe ADM a fost
opþiunea SUA în 1990, când pe baza informaþiilor
furnizate de CIA, administraþia Clinton a bombardat
Sudanul pe motiv cã ar fabrica agentul neurotoxic Vx.
Un alt exemplu îl reprezintã rãzboiul din Irak a cãrui
cauzã principalã a fost suspiciunea cã deþine ºi pro-
duce ADM.
Cea de doua alternativã a fost aplicatã atât de
NATO, cât ºi de Uniunea Europeanã. Bariera dez-
voltãrii strategiei de combatere a terorismului CBRN
în NATO este de naturã politicã, întrucât nu s-a reali-
zat consensul privind ameninþarea, nivelul de pro-
tecþie ºi capabilitãþile de care Alianþa are nevoie.
Statele membre percep ameninþarea în mod diferit ºi
nu reuºesc sã identifice rolul Alianþei pentru elimi-
narea acesteia. În plus, unele state din Europa, mem-
17
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
bre NATO doresc ca Uniunea Europeanã sã aibã rolul
primordial în contracararea ameninþãrilor. Acestã
dorinþa este dificil de realizat în aceastã etapã, deoarece
capabilitãþile militare ºi civile ale Uniuni Europeane
nu sunt pregãtite sã punã în practicã strategia proprie
în domeniu.
În contextul actual în care adversarul este
reprezentat de grupãrile teroriste de pe toate conti-
nentele, care încearcã prin toate metodele sã procure
arme CBRN, Alianþa Nord-Atlanticã, Uniunea
Europenã ºi organizaþiile internaþionale au misiunea
de a întãri cooperarea ºi a constitui un front de luptã
comun. Acþiunea de combatere a terorismul CBRN
internaþional nu poate fi realizatã independent, farã o
stînsã cooperare ºi participare a tuturor instituþiilor
abilitate.
A nu înþelege cã în cazul în care s-ar utiliza ADM-
CBRN într-un atac terorist asupra unor obiective sau
zone populate, din NATO sau UE, atât la nivel naþional
cât ºi internaþional autoritãþile responsabile trebuie sã
aplice mãsurile de rãspuns stabilite în comun. În aces-
te cazuri nu existã timp pentru analize politice sau acþi-
uni birocratice care sã hotãrascã ce instituþie ar trebui
sã acþioneze: echipe de intervenþie CBRN de la nivel
local, capabilitãþi civile sau militare naþionale, cele
aparþinând Uniunii Europene sau poate Alianþei
Nord-Atlantice?
În cazul strategiilor pentru contracararea
ameninþãrilor ºi atacurilor teroriste CBRN coopera-
rea dintre structurile militare ºi civile este vitalã. Este
imperios necesar ca relaþiile de cooperare sã fie stânse
înainte de producerea unui atac ºi nu dupã producerea
lui. Dar, din pãcate istoria ne aratã cã oamenii învaþã
din propriile greºeli.
- NATO (2003, December 5). Launch of NATO
Multinational CBRN Defence Battalion. Retrieved
December 20, 2006, http://www.nato.int/docu/
pr/2003/p031126e.htm
- NATO (2005). NATO's Military Concept for
Defence Against Terrorism. Retrieved January 12,
2006, http://www.nato.int/ims/docu/terrorism. htm.
- NATO (2006, October). NATO operational capa-
bilities. Improving capabilities to meet new threats.
- De Nevers, R. (2007). NATO's International
Security Role in the Terrorist Era. International
Security 31 (4), 34-66.
- Rühle, M. (2003). NATO after Prague: Learning
Lessons from the 9/11. Parameters 33 , 89-97.
-Savereux, P. (2007). The Comprehensive
Political Guidance: A Primer. NATO Review 17 (1), np
Retrieved April 29, 2007, http://www.nato.int/
docu/review/2007/issue1/english/art2.html
- Touzovskaia, N. (2006). EU-NATO Relationship:
How Close to 'Strategic Partnership'? European
Security, 15 (3), 235-258.
-Council of the EU (2006). The EU Strategy
against the proliferation of WMD through a WMD
Monitoring Center, endorsed by the General Affairs
and External Relations Council on 11-12 December
2006.
- Council of the EU (2003). Fight against the pro-
liferation of weapons of mass destruction- EU strate-
gy against proliferation of Weapons of Mass
Destruction, http://register.consilium.europa.eu/
pdf/en/03/st15/st15708.en03.pdf

Bibliografie
- NATO and the fight against terrorism, 08
December 2009, http://www.nato.int/cps/en/nato-
live/topics_48801.htm.
- NATO (2009, November 10).Weapons of Mass
Destruction, http://www.nato.int/cps/en/natolive/
topics_50325.htm.
- The 3th Session oh of the Ad Hoc Committee on
the Comprehensive Convention on International
Terrorism (CCIT), 2 July 2009, http://www.reformthe-
un.org/ index.php/eupdate/5054.

18
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
PROLIFERAREA TEHNOLOGIILOR DE VÂRF ªI A MIJLOACELOR DE
TRANSPORT LA ÞINTÃ A ARMELOR DE DISTRUGERE ÎN MASÃ
Maior Dumitru Ciprian LUNGU
Cãpitan Marius LUPêTEAN

C
Batalionul 72 Apãrare CBRN - Sighiºoara

omplexitatea actualã a sistemelor de duri internaþionale, n-a împiedicat sã intre în clubul

arme, dar ºi a scenariilor de angajare în
acþiunile de luptã moderne, probeazã
dimensiunea realã a aportului inteligenþei ºi tehnolo-
giei militare la obþinerea succesului strategic, operativ
ºi tactic.
În integralitatea lor, confruntãrile militare, ºi mai
ales conflictele din Iugoslavia (1999), Afghanistan
(2001- 2002) ºi Irak (1991 ºi 2003), ca sã le luãm pe
cele mai recente, ilustreazã pe deplin valenþele deter-
minante ale binomului inteligenþã – tehnologie în
înfruntarea armatã. Se vãdeºte ca o realitate incon-
testabilã, mai ales în aceste ultime conflicte de mare
amplitudine ºi dinamicã acþionalã, cã surprinderea
tehnologicã ºi informaþionalã, sublimat al inteligenþei
umane ºi artificiale, a avut, are ºi va avea un rol deci-
siv în confruntarea militarã. Sprijinitã puternic de
tehnologie, de sisteme de arme sofisticate, ultraperfor-
mante, inteligenþa face ca spaþiul confruntãrii militare
sã devinã un coºmar. Faptul cã armatele au la toate
eºaloanele aparaturã electronicã, cã depind decisiv de
culegerea de informaþii, le conferã capabilitãþi pentru
unele succese rãsunãtoare, dar ºi veritabile dezastre.
Mai puþin mediatizatã (deocamdatã) decât pro-
liferarea armelor nucleare, proliferarea rachetelor balis-
tice tinde sã devinã ºi ea subiect de preocupare majorã
pentru marile puteri. Mai ales pentru Statele Unite.
Pe linia producerii ºi dezvoltãrii vectorilor purtãtori, la
04 iulie 2006, Coreea de Nord a testat racheta
Taepodong -2, iar cinci zile mai târziu India racheta
Agni.
Deocamdatã doar cinci state dispun de rachete
intercontinentale (ICBM- Intercontinentel Balistic
Mysile), cu o razã de acþiune peste 5500 km. Acestor
cinci, membri permanenþi ai Consiliului de securitate,
li se adaugã ºi alte ºase state deþinãtoare de rachete
balistice, cu o razã de peste 1000 de km.: Israel, India,
Pakistan, Arabia Sauditã, Coreea de Nord ºi Iran.
Proliferarea armelor nucleare, deºi interzisã prin acor-
nuclear ºi alte state, precum Israel, India ºi Pakistan.
Proliferarea celei de-a doua categorii de rachete,
ICBM, nu face obiectul niciunui acord internaþional,
dupã ce, la 13 decembrie 2001, Statele Unite au
denunþat acordul Washington-Moscova din timpul
rãzboiului rece, asupra limitãrii producerii acestor
arme de cãtre cele douã superputeri ale vremii.
Statele Unite au renunþat la tratatul de interzicere a
construcþiei de arme antirachetã, dupã ce alte þãri au
trecut la testarea de rachete balistice cu razã mai mare
de acþiune. Coreea de Nord a testat racheta Taepodong,
cu o razã de acþiune de 2500 km, ºi proiecteazã
rachete similare cu o razã de 4000-4500 km (dupã
ultimele date, raza de acþiune este apreciatã la 6700 km
iar cantitatea este de 800 rachete balistice). Conform
principiilor sale, de a nu renunþa la planul de înar-
mare nuclearã, cu toate protestele internaþionale ºi
sancþiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU,
Coreea de Nord continuã în secret programul, astfel
încât la începutul anului 2009 a executat un nou test
cu racheta Taepodong-2.
Proiecte similare funcþioneazã în Pakistan, Siria ºi
Iran. Iranul a fost acuzatã recent de cãtre SUA, statele
europene ºi Israel cã intenþioneazã sã se înarmeze
nuclear, dupã ce în august 2008 a lansat cu succes
racheta Safir ºi recent, la începutul anului 2009 a
19
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
lansat pe orbitã un satelit de producþie proprie numit
Omid, cu ajutorul unei rachete Safir-2, ambele
putând fi folosite în scopuri militare.
Accesul din ce în ce mai facil la tehnologiile de
vârf în domeniul comunicaþiilor (internetul) ºi trans-
porturilor, sporeºte tendinþa de amplificare a carac-
terului internaþional al terorismului, fãcând ca spaþiul
sã nu fie un impediment, nici din punct de vedere al
posibilitãþilor de comunicare, nici din cel al distanþei.
În plus, organizaþiile teroriste colaboreazã deschis
atunci când este necesarã tranzitarea prin þãri ostile
lor (de exemplu, palestinienii executã acþiuni teroriste
în Paraguay sau Franþa, japonezii acþioneazã în
Kuweit, Israel sau Olanda, germanii acþioneazã în
Suedia ºi Uganda, etc.).
Terorismul continuã sã se adapteze la noile
condiþii în care riposta internaþionalã ºi-a demonstrat
fermitatea, prin renunþarea la structurile ierarhic-ver-
ticale ºi înlocuirea lor cu celule/structuri regionale
independente, dar care invocã o ideologie comunã
(cele 500 de organizaþii teroriste naþionale sunt reunite
în aproximativ 10 reþele internaþionale). Terorismul
face parte din acele ameninþãri asimetrice permanente,
flexibile, aleatoare, surprinzãtoare, greu de anticipat,
de supravegheat, de controlat ºi, mai ales, de con-
tracarat, care menþin o permanentã stare de alertã, de
nesiguranþã ºi de teamã.
Deºi utilizarea agenþilor biologici ºi chimici, ca
arme folosite în atacuri bioteroriste, este veche, recen-
tele progrese ale biotehnologiei oferã posibilitatea
creãrii unor arme biologice cu un potenþial impresio-
nant. La aceastã datã se apreciazã cã se vor intensifica
ºi se vor produce noi atacuri bioteroriste deoarece se
considerã cã pot sã existe specialiºti în grupãrile teroriste
(chimiºti, geneticieni, biologi) care pot pune la punct,
în scurt timp, agenþi biologici, dar ºi chimici, ºi pot
elabora scenarii ingenioase de fabricare, transport ºi
dispersie a acestora. Ideea cã grupãrile teroriste nu
dispun de tehnologiile sofisticate necesare preparãrii
de agenþi toxici ºi a celor biologici, nu mai este de
actualitate. Chiar dacã organizaþiile respective nu au
fabrici proprii, care sã producã în cantitate mare astfel
de produse, nimeni nu poate garanta cã aceste orga-
nizaþii nu au acces la astfel de întreprinderi, cã nu au
laboratoare proprii în care se fac cercetãri ºi se realizeazã
substanþe extrem de nocive.
20
Ingineria geneticã aplicatã agenþilor biologici de
luptã le poate altera patogeneza, perioada de incubare
sau chiar simptomele clinice pe care le determinã.
Asistãm, în prezent, la apariþia unei noi generaþii de
arme biologice reprezentate de organismele modifi-
cate genetic. Cu organismele modificate genetic se
trece din domeniul laboratoarelor mici sau clandes-
tine în cel al tehnologiilor de vârf. Printre armele bio-
logice noi care ar putea fi fabricate se numãrã ºi
agenþii binari, alcãtuiþi din douã elemente care, sepa-
rate, sunt aproape inofensive, însã combinate pot fi
letale. Un exemplu concludent ar fi un agent patogen
puþin periculos, însã care, în combinaþie cu antidotul
sãu, devine virulent. Ar putea fi rãspândit, astfel, un
virus care sã provoace simptomele gripei, dar care ar
deveni mortal în momentul administrãrii aspirinei.
Conform unui nou concept strategic, se pot crea
”arme nonletale”, utilizând un microorganism sau
toxinã responsabilã de o afecþiune puþin periculoasã,
dar care genereazã incapacitate, îngreunând astfel
orice apãrare eficientã a adversarului.
Oricât de virulent ar fi un agent biologic, trebuie
sã scape de detecþie ºi contramãsuri pentru a fi o armã
eficientã. Instrumentele de diagnostic moderne uti-
lizeazã anticorpi monoclonaþi orientaþi specific contra
proteinelor de la suprafaþa microorganismelor. Ori, pe
viitor, se poate modifica secvenþa genelor ce codeazã
aceste proteine, ceea ce va determina imposibilitatea
detecþiei.
Inevitabil, revoluþia în biotehnologie va plasa în
mâinile grupurilor mici (competente din punct de
vedere tehnic) o ºi mai micã putere distructivã. Aceastã
perspectivã pare a fi conturatã ºi confirmatã nu de
programele militare, ci de cercetãri ºi studii cu carac-
ter nesecret, efectuate în medii universitare.
Faptul cã sute ºi sute de instituþii din lume deþin
ºi lucreazã cu agenþi patogeni aflaþi pe lista Convenþiei
pentru arme biologice reprezintã o sursã potenþialã
pentru procurarea ºi folosirea lor în scopuri criminale
de cãtre organizaþiile teroriste.
Securizarea laboratoarelor biologice este foarte
importantã, deoarece producþia de anticorpi, enzime
ºi alte produse terapeutice, ca insulina ºi hormonii de
creºtere, foloseºte fermenþii, care pot genera o canti-
tate apreciabilã de agent de rãzboi biologic.
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
De altfel, aplicarea cu stricteþe ºi rigurozitate, de
cãtre toate statele semnatare a prevederilor Tratatului
de neproliferare (NPT), Convenþiei armelor chimice
(CWC) ºi Convenþiei armelor biologice (BWC), va
reduce la maximum riscurile diseminãrii ºi folosirii
acestora de cãtre organizaþiile teroriste.
Politica de susþinere de cãtre Alianþã a reducerii
armamentelor, a dezarmãrii ºi neproliferãrii va con-
tinua sã joace un rol semnificativ în realizarea obiec-
tivelor securitãþii, care constã în prevenirea diseminãrii
ºi fabricãrii ADM ºi a vectorilor lor. Este foarte impor-
tant sã se respecte ºi consolideze acordurile inter-
naþionale asupra armamentelor ºi dezarmãrii ºi
regimurilor multilaterale de neproliferare ºi control al
exporturilor. Tratatul de neproliferare este mecanis-
mul principal de neproliferare ºi dezarmare, iar anga-
jamentul respectãrii integrale a acestuia de cãtre toate
statele care îi sunt parte rãmâne esenþial.
În opinia celor mai mulþi specialiºti ai rãzboiului,
aplicarea tehnologiilor high-tech ºi a unei noi doctrine
în organizarea ºi executarea operaþiilor militare, în
spaþiul managementului informaþiilor, al senzorilor de
detecþie la distanþã, al automatizãrii integrale a legã-
turii senzor-trãgãtor, al preciziei loviturilor, etc., con-
ferã rãzboiului o fizionomie nouã. Este deja confir-
matã opinia cã rãzboiul se va plasa la limita inferioarã
a confruntãrii armate, dusã de dictatori ºi forþe para-
militare, brutal ºi limitat, cel mai adesea în spaþiul
urban. În rândul teoreticienilor rãzboiului, domneºte
convingerea cã o nouã culturã tehnicã militarã va
opera schimbãri radicale în dialectica spaþiului, timpu-
lui, vitezei, distanþei ºi altor parametri ai luptei.
Fizionomia conflictelor armate viitoare; mai
degrabã limitate sau regionale, va fi influenþatã, pe de
o parte, de implementarea de cãtre SUA ºi de aliaþii sãi
cei mai apropiaþi a unor noi capacitãþi militare, tot mai
sofisticate, ale erei tehnologiei ºi informaþiei, iar pe de
altã parte, de sporirea, la nivelul altor state mari, a
dotãrilor erei industriale, într-o realizare hibridã, ce
îmbinã focul masat al forþelor, propriu secolului abia
încheiat, cu unele sisteme ºi concepte noi, mai avansate,
în dorinþa de a face faþã superioritãþii zdrobitoare a
celor dintâi. Fãrã îndoialã cã grupãrile teroriste ºi
statele care le susþin se vor sprijini cel mai probabil pe
strategii compensatorii, proprii conflictelor asimetrice,
uzând de surprizã, pe plan tehnologic, ºi avantaje situ-
aþionale temporare.
Câmpul cibernetizat al viitorului va include, ca o
cucerire de maximã flexibilitate, robusteþe ºi viabili-
tate operaþionalã, elementele conceptului strategic de
”rãzboi bazat pe reþea”, când informaþia se va transfor-
ma în factor de putere, va mãri capacitatea de rãspuns
ºi precizia de angajare a forþei.
Avansul tehnologic va influenþa hotãrâtor evoluþia
conflictelor armate. Noile generaþii de arme inteligente,
sistemele C4I, sistemele electronice de supraveghere,
cercetare ºi lovire, tehnicile ºi tehnologiile rãzboiului
informaþional ºi psihologic vor fi folosite masiv în
operaþie ºi luptã. SUA, de exemplu, prevãd informaþii
masive pentru transformarea forþelor terestre într-o
viitoare forþã capabilã de a se integra schimbãrilor
secolului XXI, prin realizarea unui sistem de luptã
multifuncþional, multimisiune, reconfigurabil, dar ºi a
sistemului tactic de comunicaþii digitale, care va forma
baza capabilitãþilor forþei viitorului. Pe baza noilor
tehnologii, trupele vor fi restructurate, creându-se o
forþã modularã, joint, expediþionarã, relevantã ºi suplã.
Cel de-al doilea rãzboi din Golf a arãtat limpede
cum caracterul decisiv al rãzboiului de coaliþie de
înaltã intensitate este asigurat de noua tehnologie ºi
de capabilitãþile de rãzboi aerian. Capabilitãþile strate-
gice nu s-au mãsurat în numãr de unitãþi, arme ºi
militari, ci în calitatea armelor, a forþei de ansamblu.
Lecþia Golfului þine nemijlocit de tehnologie ºi revoluþia
în domeniul militar (RMA), de superioritatea tehno-
logicã militarã occidentalã zdrobitoare: sistemele
tehnice ce au asigurat o vizibilitate continuã, zi ºi
noapte, avantajele sistemului C3I în scurtarea timpu-
lui de reacþie, managementul luptei (BM), mijloacele
de lovire (T), de asigurare a luptei (BDA), scurtarea
ciclului de luare a deciziei la lovirea adversarului,
ascendentul tehnic ºi tehnologic sub toate aspectele-
tragere, informaþii, diseminarea acestora, arme com-
binate ºi integrate, forþe multiservice, acþiuni în orice
condiþii de timp, etc.
Conflictele armate, cuplate la tehnologiile secolu-
lui actual, vor releva mâine o mare complexitate a
teatrelor de acþiuni, cu întrepãtrunderea mediilor
civile cu cele militare, extinderea gherilei (mai ales
urbane), folosirea deopotrivã a armelor letale ºi nele-
tale, a explozivilor, dar posibil ºi a generaþiei a treia de
arme nucleare (cele cu emisie direcþionatã ºi selectivã
de energie), utilizatã ca armã spaþialã de cãtre statele
deþinãtoare de arme nucleare, împotriva marilor puteri
21
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
ce posedã arme în spaþiul cosmic, ca ºi a armelor cu
plasmã.
Deºi utilizarea armelor nucleare este puþin proba-
bilã, diseminarea tehnologiei de fabricaþie a acestora
cãtre organizaþiile teroriste ºi dictaturi, creeazã riscuri
serioase la adresa tuturor statelor. De aici, preocu-
parea Statelor Unite de edificare a unei apãrãri antira-
chetã a teritoriului naþional (NMD). Noul sistem, care,
pe plan tehnologic, aduce dezvoltãri noi în trei domenii
(rachete, sateliþi ºi radare) sau pentru capacitãþi speci-
fice (comunicaþii, dirijare, infraroºu), duce rãzboiul în
spaþiul extraatmosferic.
Revenind la arma nuclearã, aceasta pe bunã
dreptate dã frisoane omenirii, întrucât peste 20 de
state deþin tehnologie nuclearã, care este vândutã în
ascuns unor state sau actori nonstatali, de genul orga-
nizaþiilor teroriste islamice. Iar în condiþiile lansãrii
unui atac cu rachete cu câteva zeci de capete nucleare,
existã riscul ca posibilitatea de interceptare actualã a
SUA sã fie insuficientã.
Tehnologiile înalte, integrate masiv, vor spori
invizibilitatea mijloacelor de luptã, capacitatea de
detectare a obiectivelor, efectul ºi precizia la þintã,
capacitatea de influenþare a moralului, stãrii de spirit
ºi comportamentului individual ºi colectiv al adver-
sarului, prin creºterea potenþialului de influenþare psi-
hologicã, de manipulare a informaþiei, culturii, tradiþi-
ilor, mentalitãþilor, intereselor, etc.
Întreaga fizionomie a rãzboiului s-a schimbat, de
exemplu, prin crearea armelor cosmice, care introduc
a patra dimensiune în spaþiul conflictelor armate.
22
Toate înnoirile tehnologice din domeniul militar sunt
perfecþionãri tehnologice ale ºtiinþelor naturii (ciber-
netica, fizica modernã, chimia, matematica etc.), spe-
cialiºtii strãini constatând cã peste 400 de tehnologii
au dublã folosinþã, în domeniul civil ºi militar. În
prezent, mai ales în sfera aero-spaþialã, capacitatea
tehnologicã civilã revoluþioneazã tehnologia militarã.
Criteriul de promovare a schimbãrilor în tehnicã
va cuprinde: eficacitatea, performanþele militare,
operaþionale, manevrabilitatea dar ºi simplitatea,
robusteþea ºi capacitatea de protecþie ºi de a încorpora
noua tehnologie, pentru cã aceasta din urmã reprezintã
ascendent moral ºi tehnic, standarde înalte, superiori-
tate.
Supravegherea în toate mediile va beneficia de o
gamã foarte largã de senzori, care vor urma un proces
continuu de miniaturizare. Toate tipurile de muniþie
inteligentã (rachete de croazierã, muniþia multisen-
zor, rachetele cu dirijare prin fibrã opticã, muniþia de
tip “hoinar”cu dirijare semiactivã prin laser sau
bomba inteligentã de aruncãtor etc.) vor spori puterea
de lovire, precizia ºi capabilitatea structurilor luptãtoare.
Accesul restrictiv la domeniul high-tech înclinã
balanþa victoriei invariabil de partea posesorului de
tehnologie militarã de vârf, care aparþine noului mile-
niu, dar se confruntã, disproporþionat, cu armele ºi
armatele vechiului mileniu.
Vizionari, fãrã sã piardã contactul cu realitatea,
viitorologii Alvin ºi Heidi Toffler cred cã: ,, Elanul
schimbãrii se îndreaptã spre întãrirea capacitãþii combative
de joasã intensitate cu tehnologii noi ºi îmbunãtãþite –
senzori, comunicaþii pe bazã spaþialã, arme nonletale ºi
robotice.”
CONCLUZII
Dupã summit-ul de la Bucureºti, în procesul de
integrare practicã în NATO ºi în condiþiile multiplicãrii
misiunilor la care România participã, întreg sistemul
de gândire militarã trebuie sã fie prospectiv, sã se orien-
teze spre cunoaºtere, sã realizeze un proces adaptiv la
concepþia strategicã a Alianþei, la schimbãrile din toate
sectoarele vieþii militare.
Atât în domeniul conducerii militare, al creaþiei
tehnice ºi tehnologice, cât ºi în cel acþional, este nece-
sar ca resursa umanã specializatã sã facã o permanen-
tã investiþie de inteligenþã, acþionând preponderent
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
creativ, inovativ, astfel încât forþele armate sã se ridice
la nivelul cerinþelor impuse de calitatea de generator
de securitate.
În spaþiul conflictului armat al viitorului,
inteligenþa ºi tehnologia militarã vor avea un rol
hotãrâtor, generând o cunoaºtere aproape instanta-
nee a situaþiei militare globale ºi punctuale din teatre,
o realã superioritate informaþionalã, o nouã dinamicã,
precizie ºi eficacitate a forþelor aliate în ofensivã,
asigurând, în timp scurt, înfrângerea ºi capitularea
inamicului.
Ca tip de confruntare militarã a viitorului,
Rãzboiului bazat pe reþea (RBR), produs al high-tech
ºi IT, va deveni un proiectant strategic al high-tech ºi
IT. Aceasta pentru cã între cei doi termeni ai binomu-
lui rãzboi-tehnologie se realizeazã o condiþionare reci-
procã, ce funcþioneazã dupã modelul sistemelor
dinamice complexe: rãzboiul cere tehnologii din ce în
ce mai performante, iar acestea favorizeazã noi
dimensiuni strategice ale RBR.
Cercetarea ºtiinþificã, dezvoltarea tehnologicã
militarã ºi producþia de sisteme noi, cu un grad de
integrare ridicat, vor trebui sã se facã prin participarea,
în comun cu firme occidentale de prestigiu, la pro-
gramele multinaþionale, în domenii cheie ale con-
flictelor viitoare, pentru realizarea cãrora sã se apeleze
la tehnologii asigurate de cãtre acestea. Programele de
achiziþii trebuie sã fie orientate spre sistemele de
armament bazate pe tehnologii moderne, ce asigurã
interoperabilitatea cu statele NATO, iar standardizarea
sã rãspundã acestor exigenþe de interoperabilitate.
Noua dimensiune a confruntãrilor militare, care
presupune implicarea armatelor în rãzboiul împotriva
terorismului ºi combaterea altor ameninþãri asimetrice,
cere noi tehnologii, pentru moment inexistente,
impuse de particularitatea acestor confruntãri ºi
incluse în: mijloace de descoperire, identificare ºi
localizare a reþelelor teroriste, nodurilor de reþea,
bazelor de antrenament ºi altor elemente; mijloace de
supraveghere a reþelelor teroriste; mijloace de acþiune
concretã împotriva teroriºtilor în care se cuprind
mijloace de recunoaºtere ºi de interoperabilitate a
forþelor ºi elementelor acþionale.
Tehnologiile noi vor asigura dominarea totalã a
adversarului, pe întreaga gamã a operaþiilor militare,
în primul rând prin dominarea informaþionalã. În
rãzboiul de coaliþie, aceasta va pune probleme acute
de compatibilitate, care vor trebui sã fie depãºite, prin
eforturi bugetare consistente.
Un lucru este sigur: nici o þarã din NATO sau din
afara acesteia nu este ºi nu va fi aptã de a-ºi dezvolta
ºi produce izolat tehnologiile ºi sistemele de arme
necesare pentru a duce un RBR ºi a þine pasul cu
RMA. Unica soluþie rãmâne cooperarea militarã ºi
industrialã, tehnicã ºi tehnologicã euro-atlanticã.
Bibliografie selectivã
1. CLAVAL, Paul, Geopoliticã ºi geostrategie.
Gândirea politicã, spaþiul ºi teritoriul în secolul al XX-
lea, traducere Elisabeta Maria Popescu, Editura
Corint, Bucureºti, 2001;
2. CUCU, Cornel, Bioterorismul-un altfel de
rãzboi, Impact Strategic, nr.2, 2005;
3. MUREªAN, Mircea, TOMA, Gheorghe,
Provocãrile începutului de mileniu, Editura
Universitãþii Naþionale de Apãrare, Bucureºti, 2003;
4. PÃUN, Ludovic, Bioterorismul ºi armele bio-
logice, Editura Amaltea, Bucureºti, 2003;
5. TOFFLER, Alvin ºi Heidi, Rãzboi ºi antirãzboi,
Supravieþuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet,
Bucureºti, 1996;
6. PREªEDINÞIA ROMÂNIEI, Strategia de secu-
ritate naþionalã, Bucureºti, 2007;
7. Pagini internet:
A www. Electromagnetic Bombs Could Throw
Civilization Back 200 Year
A www. Jane’s Catalogue Jane’s Nuclear,
Biological and Chemical def
A www. Nuclear Weapons, htm
A www. USMC NBC Defense Web Site, htm
A www. Defense Joint Non-Lethal Weapons
Program Home Page, htpp://iis.macrorsiscom.
usmc.mil./jnlwd/
A www. Terrorisme.net./p/article_142, shtml,
Colloque: reseaux de la terreur et reseaux contre la
terreur
A www. scribd.com/doc/
A România Liberã, nr.5751 din 04.02.2009,
www.romanialibera.ro
23
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
PROGRAMUL NUCLEAR IRANIAN
Maior Teodor SPÂNU
Centrul de Conducere Operaþionalã

P
rezenta evaluare a capabilitãþii Iranului
de a produce focoase nucleare se bazeazã
pe rapoartele înaintate de Directorul
general al Agenþiei Internaþionale pentru Energie
Atomicã (AIEA), în perioada 2004-2009, membrilor
Comitetului guvernatorilor AIEA, rapoarte referitoare
la Implementarea de cãtre Iran a angajamentelor asu-
mate în cadrul Tratatului de Neproliferare Nuclearã1.
Aceste rapoarte aratã cã Iranul are programe intense
de cercetare în domeniul nuclear ºi al ingineriei
energiei nucleare: deþine mine de uraniu, utilizeazã
tehnologia centrifugãrii pentru a produce uraniu uºor
îmbogãþit-LEU2, are în exploatare trei reactoare de
cercetare, construieºte un nou reactor de cercetare
bazat pe apã grea care trebuia sã fie operaþional pânã
la sfârºitul anului 2009, deºi este posibil ca termenul
limitã sã nu fi fost respectat, ºi a realizat cercetãri pen-
tru a obþine plutoniu-239 ºi poloniu-210.
Iranul a instalat ºi testat centrifuge în douã locaþii.
La 17 noiembrie 2008 cantitatea totalã de hexaflorurã
de uraniu (UF6) cu care a fost alimentatã Instalaþia de
îmbogãþire a combustibilului, de la data începerii
operaþiunilor, era de 9.956 kg, fiind produsã o canti-
tate de 839 kg LEU. În perioada 18 noiembrie 2008 –
31 ianuarie 2009 Iranul a mai produs 171 kg LEU,
ajungând la o producþie totalã de 1.010 kg LEU. ªeful
Institutului pentru ªtiinþã ºi Securitate Internaþionalã
al SUA, David ALBRIGHT, a estimat cã IRANUL a
acumulat o cantitate suficientã de LEU (1.339 Kg),
care, prin îmbogãþire, ar asigura cantitatea necesarã
pentru realizarea unei bombe nucleare în urmãtorii
1-2 ani.
1. Dimensiunea militarã probabilã a
Programului nuclear iranian
Iranul neagã cã dezvoltã un program de produ-
cere a armelor nucleare, comunicând AIEA, în mai
2008, cã „Republica Islamicã Iran nu a avut ºi nu va
avea nici un fel de program de producere a armelor
nucleare”. Iranul a respins atunci dovezile care i-au
fost prezentate de AIEA referitoare la acuzaþiile
privind cercetãrile cu interes militar, pretinzând cã
dovezile puse la dispoziþie nu aratã cã Iranul lucreazã,
sau a lucrat în trecut, pentru obþinerea unei arme
nucleare.
Dovezile prezentate de AIEA guvernului iranian
s-au bazat pe informaþii primite de la state membre
AIEA despre activitãþile ºi interesul unor organizaþii
de cercetare ºi militare iraniene, care conduceau cãtre
un posibil program de obþinere a armelor nucleare.
Printre aceste activitãþi sunt studii referitoare la
explozivi de mare putere, conversia dioxidului de
uraniu în tetraflorurã de uraniu (care ar putea indica
pregãtirea uraniului pentru o bombã), testarea
echipamentului de mare voltaj pentru activarea de-
tonatoarelor explozivilor de mare putere ºi a dispozi-
tivelor pentru activarea simultanã a câtorva detona-
toare, ghiduri pentru asamblarea ºi operarea unui sis-
tem de detonare, planuri pentru organizarea testelor
subterane, testarea unui sistem multipunct pentru
iniþierea unei unitãþi de exploziv de mare putere de
formã semisfericã ºi informaþii biografice care aratã
implicarea unui expert iranian în calcularea razei
unei explozii nucleare utilizând ecuaþia Taylor-
Sedov3.
Iranul a negat angajarea în multe dintre aceste
activitãþi, admiþând unele dintre ele, cum ar fi lucrul
cu explozivi de mare putere, dar a pretins cã acestea
au fost efectuate în contextul cercetãrilor referitoare
la instalaþii de energie nuclearã sau arme con-
venþionale. Datoritã restricþiilor impuse de membrii
guvernelor, AIEA nu a fost în mãsurã sã punã la dis-
poziþia Iranului majoritatea documentelor care stau la
baza acuzaþiilor cã Iranul s-a angajat în cercetãri în
domeniul militar ºi transformarea tehnologiei în arme
ºi nici nu a putut prezenta documentele experþilor din

1. Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons - Non-Proliferation Treaty – NPT.

2. Low Enriched Uranium – uraniu uºor îmbogãþit, având concentraþie de uraniu 235 mai micã de 20%.
3. Ecuaþia Taylor-Sedov descrie stabilitatea undelor de ºoc în diverse medii.
24
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
alte þãri, care ar fi putut sã evalueze autenticitatea ºi
valabilitatea acestora.
Guvernul iranian nu a oferit rãspunsuri satisfãcã-
toare la întrebãrile care vizau posibila dimensiune
militarã a programului sãu nuclear. În noiembrie
2008, AIEA a raportat cã nu a fost fãcut nici un pro-
gres în aceastã problemã. Deºi este evident cã Iranul a
luat decizia de a dezvolta un ciclu complet de obþinere
a combustibilului, nu este clar dacã a luat ºi decizia de
a produce arme nucleare.
În data de 5 iunie 2009 Agenþia Internaþionalã
pentru Energie Atomicã a dat publicitãþii un nou
raport potrivit cãruia, Iranul nu a suspendat activi-
tãþile de îmbogãþire a uraniului ºi a continuat sã
instaleze ºi sã testeze noi centrifuge pentru
îmbogãþirea uraniului4.
Potrivit declaraþiei directorului general al AIEA,
Mohamed EL-BARADEI, din data de 17 iunie 2009,
Iranul dispune de „toatã tehnologia necesarã pro-
ducerii de arme nucleare” ºi doreºte sã fie considerat
o mare putere regionalã.
2. Evaluarea generalã a Programului nuclear
iranian
Pe baza informaþiilor disponibile publicului
referitoare la Programul nuclear iranian pot fi trase
urmãtoarele concluzii:
a) Iranul are materia primã brutã, echipamentul,
tehnologia ºi personalul calificat pentru a produce
combustibil bazat pe uraniu-235 îmbogãþit pânã la
aproximativ 5%, pentru utilizare în reactoare nucleare.
Cu toate acestea, rapoartele recente sugereazã cã
rezervele de uraniu ale Iranului sunt în scãdere, ceea
ce poate afecta planurile Iranului de a produce
energie nuclearã.
b) Dezvoltãrile ulterioare ale tehnologiei de
îmbogãþire ºi a echipamentului necesar vor îmbunã-
tãþi capacitatea Iranului de a produce nu numai LEU,
ci ºi uraniu puternic îmbogãþit- HEU5. Pentru ca
Iranul sã acumuleze suficient LEU din care sã se pro-
ducã cantitatea de HEU necesarã producerii unei
bombe a fost nevoie de aproape un an de zile. Ratele
de producþie ulterioare vor fi determinate de numãrul
de centrifuge construite ºi de introducerea în
exploatare a unui nou tip de centrifuge.
4. De la 3.984 la 4.920 centrifuge operaþionale ºi de la 1.968 la 2.301 centrifuge în testare. În total, de la 5.952 la 7.221 cen-
trifuge.
5. High Enriched Uranium – uraniu puternic îmbogãþit, cu concentraþie de uraniu 235 cuprinsã între 20 ºi 90%.
c) Deºi aceastã posibilitate nu poate fi eliminatã în
totalitate, nu existã suficiente informaþii pentru a afir-
ma fie cã Iranul a acumulat deja ºi a depozitat într-un
loc secret material fisionabil necesar producerii unei
arme, fie cã nu a declarat întreaga cantitate de LEU
obþinutã, capabilã de a fi îmbogãþitã sau din care sã
poatã fi obþinute cantitãþi semnificative de uraniu-
235. Mãsurãtorile radiometrice efectuate de experþii
AIEA nu au identificat urme inexplicabile de U-235
sau Pu-239 în locaþiile examinate.
d) Iranul a achiziþionat tehnologie nu numai din
Pakistan, ci ºi din câteva state europene, contrar regle-
mentãrilor privind controlul exporturilor ºi ar putea
pe viitor, din nou, sã primeascã ajutor extern. Aceasta
demonstreazã cât de important este pentru dis-
tribuitorii de materiale nucleare sã ia mãsuri comune
pentru a întãri controlul asupra exporturilor de
tehnologii cu dublã întrebuinþare, inclusiv un schimb
de informaþii mult mai eficient despre încercãrile unor
state ne-nucleare de a achiziþiona în mod ilegal
tehnologii ºi echipamente sensibile.
3. Drumul cãtre o bombã nuclearã
Þinând cont de toate informaþiile existente despre
potenþialul militar al Programului nuclear iranian, se
poate concluziona cã Iranul se îndreaptã cãtre capa-
bilitatea de a dezvolta ºi produce dispozitive explozive
bazate pe fisiunea nuclearã. Trebuie menþionat cã,
pentru dezvoltarea acestui potenþial, Iranul trebuie fie
sã se sustragã controlului ºi monitorizãrii din partea
AIEA a procesului de îmbogãþire a uraniului ºi acu-
mulãrii de plutoniu în reactoare cu apã grea, fie sã
producã material de fisiune ºi sã realizeze o bombã
nuclearã, într-o locaþie secretã, utilizând cunoºtinþele
ºi expertiza câºtigate prin programele civile.
Dacã Iranul ar decide sã transforme LEU în HEU,
de cât timp ar avea nevoie pentru a produce un dis-
pozitiv nuclear? Rãspunsul depinde de câþiva factori,
printre care: rapiditatea cu care Iranul poate sã modi-
fice configuraþia centrifugelor pentru a produce HEU,
rapiditatea cu care pot transforma hexaflorura de ura-
niu puternic îmbogãþitã în combustibil nuclear, pre-
cum ºi dacã are la dispoziþie ºi realizeazã în secret un
proiect funcþional al unui dispozitiv nuclear. În cele
mai favorabile condiþii, Iranul ar avea nevoie de un an
25
 APÃRAREA NBC 19/2010
NEPROLIFERARE
din momentul luãrii deciziei, pânã la producerea unui
dispozitiv nuclear simplu, de trei pânã la ºase luni
pentru transformarea LEU în HEU ºi, probabil, de alte
ºase luni pentru a transforma HEU în uraniu metalic.
Dacã circumstanþele nu sunt suficient de favorabile -
dacã Iranul întâmpinã dificultãþi în perfecþionarea
acestor procese - ar putea dura doi sau trei ani pânã la
realizarea unui dispozitiv simplu.
Ar fi necesari, probabil, cinci ani, ºi teste nucleare
suplimentare, pentru cã Iranul sã evolueze de la un
simplu test al unui dispozitiv nuclear la dezvoltarea
unei bombe nucleare sau a unui focos cu o putere de
câteva zeci de kilotone, capabilã sã fie lansatã cu
rachete balistice iraniene, existente sau dezvoltate
ulterior. Un asemenea focos, cel mai probabil, ar cân-
tãri mai mult de 1.000 kg, cu excepþia situaþiei în care
Iranul ar obþine sprijin extern pentru proiectarea ºi
realizarea focosului. Provocãrile tehnologice nu con-
stau numai în proiectarea focosului, ci ºi în
proiectarea ºi elementele de inginerie aferente proiec-
tilului de lansare.
Nici AIEA ºi nici sursele de informaþii ale SUA nu
au publicat date care sã probeze cã Iranul dezvoltã,
produce sau testeazã un dispozitiv nuclear de orice fel.
Nu existã informaþii de monitorizare radiometricã sau
seismice care sã indice efectuarea de teste nucleare în
Iran.
4. Concluzii privind Programul nuclear iranian
Pe baza analizei datelor la dispoziþie pot fi trase
urmãtoarele concluzii:
a) Iranul are potenþialul ºtiinþific ºi tehnologic
pentru a obþine arme nucleare;
b) Nu existã informaþii asupra capabilitãþilor
Iranului de a dezvolta un dispozitiv exploziv ter-
monuclear (bombã cu hidrogen);
c) Iranul nu a efectuat teste nucleare, în prezent
neavând la dispoziþie nici un fel de muniþie nuclearã
a cãrei operabilitate sã fie verificatã printr-un test
nuclear ºi care sã poatã fi utilizatã ca arme de dis-
trugere în masã. Cu toate acestea, trebuie avut în
vedere cã o cantitate de uraniu puternic îmbogãþit,
asamblat sub forma unei bobme nucleare, poate
exista în depozitare, fãrã a fi testatã.
d) Sprijinul extern cu informaþii despre
proiectarea ºi testarea dispozitivelor nucleare poate
ajuta Iranul în crearea unui arsenal nuclear.
26
Luând în considerare potenþialul ºtiinþific, eco-
nomic ºi productiv existent al Iranului, precum ºi
informaþiile disponibile din surse deschise privind
armele nucleare, este rezonabil sã presupunem cã:
P Iranul va fi capabil sã dezvolte, sã producã ºi sã
testeze cel mai simplu dispozitiv nuclear într-un inter-
val de doi-trei ani, din momentul luãrii deciziei. Nu se
cunoaºte dacã Iranul a luat o astfel de decizie. În cele
mai favorabile circumstanþe, Iranul poate fi capabil sã
producã un dispozitiv simplu într-un an.
P Ar fi necesari, probabil, cinci ani pentru cã
Iranul sã evolueze de la un dispozitiv nuclear simplu
la dezvoltarea unui focos cu o putere de câteva zeci de
kilotone, capabil sã fie lansat cu rachete balistice.
P Cu excepþia cazului în care Iranul are un pro-
gram de îmbogãþire a uraniului separat de cel aflat sub
monitorizarea AIEA, ar exista avertismente cã Iranul
intenþioneazã sã producã arme nucleare prin interzicerea
inspecþiilor ºi supravegherilor AIEA la materialele
nucleare ºi la toate centrifugele montate la instalaþiile
de îmbogãþire a combustibilului.
P Dacã Iranul a decis sã realizeze arme nucleare,
sau va decide în viitor, nu se ºtie dacã va avea sens sã
obþinã numai una. Cel mai posibil ar trebui sã aºtepte
pânã va avea suficient material pentru realizarea
câtorva focoase.
P Nu se poate garanta cã Programul nuclear
iranian ar putea sã evolueze de la expulzarea echipelor
AIEA la un test nuclear ºi apoi la realizarea unui
proiectil pentru lansare. Expulzarea inspectorilor
AIEA ar produce o mare îngrijorare comunitãþii inter-
naþionale, deoarece ar putea indica decizia Iranului de
a continua dezvoltarea armelor nucleare. Întreaga
comunitate internaþionalã, sau statele acþionând în
mod independent, ar putea sã ia mãsuri în forþã
împotriva Iranului, înainte ca acesta sã-ºi ducã pla-
nurile la îndeplinire.
BIBLIOGRAFIE:
1. IAEA Board of Governors, „Implementation of the
NPT Safeguards Agreement”, IAEA: GOV/2008/15, 4,
http://www.iaea.org/Publications/Documents/Board/
2008/gov2008-15.pdf.
2. David Albright, Jaqueline Shire, and Paul
Brannan, „Is Iran running out of yellowcake?” Institute for
Science and International Security, Washington, DC,
February 11,2009, http://www.isi-online.org/.
 APÃRAREA NBC 19/2010
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
PERICOLELE EVENIMENTELOR „EMISII ALTELE DECÂT ATACTUL/EADA”
– riscuri ºi ameninþãri asupra omenirii –
Plutonier major Viorel PASCU
Î
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
n contextul ºi complexul ce caracterizeazã
actualul
început de
secol ºi mileniu, la
nivel global, regional
ºi local, continua pro-
liferare a armelor de
distrugere în masã chimice, biologice, radiologice ºi
nucleare/ADMCBRN, extinderea aplicãrii tehnologi-
ilor civile în scopuri militare, intensificarea comerþu-
lui ilegal cu materiale radioactive ºi biologice precum
ºi lipsa de fermitate manifestatã de unele þãri în luarea
unor mãsuri preventive adecvate, evidenþiazã exis-
tenþa ºi diversificarea surselor de naturã CBRN care pot
leza securitatea statelor, afecta grav mediul ºi sãnã-
tatea populaþiei ºi influenþa negativ pregãtirea ºi
desfãºurarea acþiunilor militare.
Ameninþarea cu rãzboiul chimic ºi biologic a cres-
cut în sensul proliferãrii acestor arme, diversificãrii
tehnologice ºi probabilitãþii folosirii lor în acþiunile
militare ºi în acest sens, se apreciazã cã aceste arme
vor continua sã fie o ameninþare pentru forþele armate
ºi populaþie, indiferent de regiune sau nivelul conflic-
tului.
Dacã adãugãm la aceste arme, posibilele acci-
dente la obiectivele de risc CBRN, terorismul, catastro-
fele ecologice, rezultã un spectru cutremurãtor, care ne
obligã la circumspecþie ºi realism, dar ºi la planificarea
ºi organizarea unor mãsuri adecvate pentru menþinerea
la un nivel ridicat al apãrãrii CBRN a forþelor militare
în condiþii de conflict sau crizã. În acest sens trebuie
reconsiderate situaþiile determinate de întrebuinþarea
ADMCBRN, chiar accidentalã ºi limitatã, precum ºi a
celor de risc industrial chimic ºi nuclear, ceea ce impune
analiza impactului acestor tipuri de incidente asupra
„politicii CBRN”.
Situaþiile de risc considerate normal nesemnifica-
tive pe timp de rãzboi, pot deveni uneori importante pe
timpul acþiunilor militare, cu impact asupra desfãºurãrii
lor. Aceste situaþii de risc pot deveni mult mai semni-
ficative pe timpul operaþiilor militare în cereri particu-
lare - misiuni de impunere a pãcii, misiuni umanitare
ºi de parteneriat pentru pace, misiuni pentru înlãtu-
rarea urmãrilor catastrofelor, cataclismelor ºi dezas-
trelor de orice naturã, participarea la misiuni antidrog
ºi antiteroriste specifice, controlul armamentelor ºi a
traficului ilegal cu materiale CBRN ºi/sau materiale
toxice industriale/MTI, asigurarea taberelor ºi a sinis-
traþilor, refugiaþi cu probleme specifice, evacuarea
noncombatanþilor, contraterorism.
Diversitatea operaþiilor militare – „altele decât
rãzboiul” - impune o abordare adecvatã a riscurilor
asociate acestora –„Emisii Altele Decât Atacul/EADA
– ROTA/Release, Other Than Attack”. Natura variatã
a cauzelor EADA: accidente tehnologice, erori umane
de operare, sabotaje, bombardamente colaterale,
facilitãþi, instalaþii, depozite, conducte de transport,
institute de cercetare, staþii micropilot, reactoare, sateliþi,
transport, îmbuteliere, manipulare, exploatare,
reparaþii, comerþ ilicit cu substanþe radioactive, com-
bustibil nuclear, substanþe chimice toxice industriale,
toxine biologice
industriale, capaci-
tate dublã de uti-
lizare a materiilor
prime, labora-
toarelor ºi insta-
laþiilor de pro-
ducþie impune
studierea sistemicã
ºi exhaustivã a
acþiunilor militare
în astfel de situaþii (comanda, controlul, modul de acþi-
une, echipamente ºi materiale pentru executarea efi-
cientã a misiunilor).
Majoritatea persoanelor surprinse într-o astfel de
situaþie sunt deseori depãºite de situaþie, atât fizic cât
ºi emoþional. Persoanele care sunt martore a unor
evenimente traumatizante pot dezvolta o tulburare
de stres posttraumatic care poate dura chiar ºi pânã la
o lunã dupã incident. Simptomele acestei tulburãri
includ: indiferenþa, somn tulburat prin retrãirea
evenimentului oglindit în vise, evitarea oricãrei situaþii
care poate aminti de eveniment. Simptomele pot fi
atât de intense, încât interfereazã cu activitãþile zilnice
obiºnuite ºi în relaþia cu alte persoane.
27
 APÃRAREA NBC 19/2010
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
Contaminarea apei ºi alimentelor – principala
sursã de viaþã a omenirii
Hrana ºi apa sunt transportori
potriviþi pentru distribuirea localã a
agenþilor CBRN. Cultul Rajneesh, de
exemplu, a determinat mai mult de 750
de cazuri de salmonelozã, prin contaminarea salatelor,
în Oregon, în 1984.
Bineînþeles cã starea mediului înconjurãtor, ce
depinde de fiecare dintre noi, ne afecteazã în mod
direct viaþa ºi sãnãtatea noastrã.
Tema „Un mediu curat – o viaþã sãnãtoasã”, ar
trebui sã fie o devizã pentru întreaga populaþie a globu-
lui. Este nevoie de mai multã atenþie ºi de mai multã
responsabilitate din partea fiecãrui cetãþean pentru a
trãi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat,
pentru a bea apã curatã ºi pentru a putea folosi
condiþiile de viaþã pe care ni le oferã natura. Însã, se
pare cã oamenii trateazã cu neglijenþã acest aspect
important al vieþii lor, ceea ce duce la agravarea pro-
cesului de contaminare/poluare - ºi distrugere a mediu-
lui ºi implicit la distrugerea sãnãtãþii fiecãruia dintre
noi ºi a celor din jur. Cele mai la îndemânã tipuri de
contaminare ºi cele mai ieftine sunt: contaminarea
biologicã ºi chimicã. Mai greu poþi contamina radioac-
tiv, pentru acest lucru ai nevoie de o tehnologie
avansatã ºi de specialiºti, care totodatã costã foarte
mult.
Contaminarea biologicã, cea mai veche ºi mai
bine cunoscutã dintre formele de contaminare RBC,
este produsã prin eliminarea ºi rãspândirea în mediul
înconjurãtor a germenilor microbieni producãtori de
boli. Astfel, contaminarea biologicã se manifestã prin
poluarea bacterianã ce însoþeºte deopotrivã omul, ori-
unde s-ar gãsi ºi indiferent pe ce treaptã de civilizaþie
s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societãþile cele
mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de
aceastã contaminare constã în declanºarea de epi-
demii, care fac numeroase victime. Totuºi, putem afirma
cã, datoritã mãsurilor luate în prezent, contaminarea
biologicã manifestatã prin poluare biologicã – bacte-
riologicã, virusologicã ºi parazitologicã, are o
frecvenþã foarte redusã.
Contaminarea chimicã constã în eliminarea ºi
rãspândirea în mediul înconjurãtor a diverselor sub-
stanþe chimice. Aceasta devine din ce în ce mai evi-
dentã, atât prin creºterea nivelului de poluare, cât mai
ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al conta-
minãrii chimice îl reprezintã potenþialul toxic ridicat
al acestor substanþe.
28
Metalele grele ca mercurul ºi microorganismele,
precum bacteriile ºi virusurile pot reprezenta un
potenþial pericol de contaminare a rezervelor de apã.
Aceste substanþe pot, de asemenea, contamina ºi ali-
mentele.
Contaminãrile accidentale ale rezervelor de apã
ca rezultat a unor scurgeri chimice, dezastre naturale
sau alte cauze, au reprezentat o problemã mai mare
decât contaminãrile deliberate. De asemenea, conta-
minarea accidentalã a alimentelor cu toxina botuli-
nicã (agent microbian care cauzeazã botulismul),
Escherichia coli sau alte microorganisme, este mai
frecventã decât contaminarea alimentarã deliberatã
(ex. otrãvirea).
Totuºi, contaminarea deliberatã a apei ºi ali-
mentelor poate apãrea în
unele cazuri. Folosirea
hranei ºi apei contaminate
poate fi folositã ca armã
chimicã sau biologicã.
Organizaþiile teroriste ar putea „elibera” microorganisme,
precum bacterii care cauzeazã tularemia sau botulis-
mul, prin contaminarea rezervelor de apã ºi ali-
mentelor. Toxinele chimice pot fi intenþionat eliberate
într-o formã solidã sau lichidã. De asemenea, materia-
lele radioactive pot contamina apa.
Cu excepþia unor accidente cunoscute (precum
scurgerea unor chimicale toxice în rezervele de apã)
sau a unui incident terorist anunþat în prealabil, simp-
tomele unei contaminãri apar doar dupã expunere.
Pentru a reduce riscul consumului de apã ºi ali-
mente contaminate, precum ºi pentru a fi mai bine
pregãtit în cazul unei urgenþe medicale, se recomandã:
? evitarea consumului de alimente ºi apã care
aratã ºi au un miros suspicios (în general, nu este indi-
catã consumarea unor alimente atunci când nu
cunoaºtem originea acestora sau felul în care acestea
au fost preparate);
? sã nu se cumpere/achiziþioneze produse ali-
mentare a cãror ambalaj nu mai este intact sau în
cazul în care existã o oarece suspiciune cã acestea au
fost desfãcute;
? respectarea regulilor de igienã în momentul
preparãrii alimentelor (spãlarea ustensilelor folosite ºi
a mâinilor); este bine de reþinut cã majoritatea intoxi-
caþilor alimentare, inclusiv botulismul, au apãrut acci-
dental;
? în cazul pãstrãrii îndelungate de alimente,
conservare, este obligatorie cunoaºterea acestor
metode de prezervare pentru siguranþa consumului;
 APÃRAREA NBC 19/2010
RISCURI ªI AMENINÞÃRI
nu este recomandatã utilizarea unor recipiente de
prezervare necorespunzãtoare;
? depozitarea unei cantitãþi – rezerve – de apã ºi
alimente în eventualitatea
unei urgenþe;
? sã se cunoascã diferite
metode de purificare a apei, în
special în cazul rezervelor
pãstrate pentru urgenþe; este
important cunoaºterea aces-
tor metode în cazul în care
apa contaminatã este singura sursa disponibilã;
? utilizarea raþionalã a rezervelor de apã,
evitând pe cât posibil pierderile inutile (o persoanã are
nevoie în medie de 2 litri de apã pe zi, variaþiile indi-
viduale depind de vârstã, starea de sãnãtate, dietã ºi
climã); este importantã cunoaºterea semnelor de
deshidratare, în special în cazul copiilor;
? utilizarea iniþialã a apei care prezintã sigu-
ranþã, utilizând celelalte surse doar în cazul epuizãri
acesteia; în cazul suspiciunii de contaminare a tegu-
mentelor, este obligatorie urmarea corectã a paºilor de
decontaminare ºi aceasta cât mai rapid posibil (în
cazul contactului cu apã contaminatã cu chimicale
sau scurgeri radioactive).
Transmiterea bolilor de la oameni, animale sau
insecte
Unele bacterii, virusuri sau alþi agenþi biologici
pot fi transmiºi de la o persoanã la alta (interuman),
sau de la animale (zoonoze) ºi insecte (prin vectori) la
oameni. Uºurinþa ºi posibilitãþile de a cãlãtori în zilele
noastre au fãcut ca aceste pericole medicale sã fie tot
mai greu de controlat.
Problemele recente de sãnãtate precum sindro-
mul acut respirator sever/SARS, virusul West Nile
(originar în Africa), variola maimuþelor ºi mai nou
virusul A H1N1 (gripa porcinã – „gripa nouã”), au
fãcut populaþia sã fie mult mai atentã la felul cum o
boalã se poate întinde într-o comunitate (epidemie),
sau de la o comunitate la alta (pandemie).
Organizaþia Mondialã de Sãnãtate/OMS prezintã
informaþii noi, veridice, despre bolile transmisibile,
precum ºi despre alte probleme de sãnãtate ale întregii
lumi.
În aceste situaþii se recomandã:
? spãlatul mâinilor cu sãpun ºi apã cât mai des
posibil;
? atenþie sporitã la folosirea produselor de
igienã personalã (lenjerie, prosoape etc.), în special
dacã acestea au fost utilizate de o persoanã bolnavã;
? evitarea expunerii la animale sau insecte,
posibili vectori ai unei boli contagioase, într-o zonã
geograficã cu probleme;
? urmarea oricãrui sfat dat de autoritãþile locale
în cazul izbucnirii unei epidemii;
? este foarte importantã urmãrirea instrucþiunilor
în cazul îngrijiri unei persoane care s-a îmbolnãvit,
precum ºi protejarea personalã prin purtarea unor
mãºti chirurgicale, mai ales în cazul unei boli cu trans-
mitere aerogenã;
? în cazul izbucnirii unei epidemii, nu este reco-
mandatã pãrãsirea zonei respective decât în cazul în
care autoritãþile emit un ordin în acest sens (pentru a
evita rãspândirea bolii ºi în alte regiuni); de asemenea,
pãrãsirea zonei cu epidemie poate cauza o întârziere a
diagnosticului.
Vaccinurile în lupta cu bioterorismul ºi contami-
nãrile accidentale
Organizaþia Americanã de
Prevenþie ºi Control al Bolilor a
dezvoltat un plan de apãrare în
cazul unui atac bioterorist sau
în cazul unei contaminãri acci-
dentale. Câteva boli au fost
identificate ca prezentând pericole enorme în cazul
unui astfel de atac, dintre acestea putem enumera:
antraxul, variola, botulismul, ciuma, tularemia, febra
hemoragicã viralã (precum Ebola).
Cu toate cã Organizaþia Americanã de Prevenþie
ºi Control al Bolilor realizeazã pericolul în cazul unor
astfel de epidemii, sunt disponibile în momentul de
faþã vaccinuri doar pentru variolã ºi antrax, iar aces-
tea nu sunt recomandate populaþiei generale ci doar
unor grupuri cu risc înalt (în general personal mili-
tar).
Calamitãþile naturale, epidemiile, accidentele cu
substanþe periculoase, atacuri teroriste care folosesc
arme biologice ºi chimice sunt realitãþi nefericite în
viaþa modernã de azi. Aceste dezastre pot afecta cali-
tatea aerului, rezervele de apã ºi alimente/mâncare,
accesul la electricitate, gaz, telefon sau alte servicii.
Membri familiei pot fi despãrþiþi, iar spitalele ºi alte
servicii de sãnãtate pot fi suprasolicitate pe parcursul
unei urgenþe medicale.
O pregãtire corectã în cazul unei astfel de
calamitãþi poate ajuta orice familie ºi pe membri aces-
teia. Dat fiind faptul cã dezastrele sunt greu de antici-
pat ºi sunt greu de þinut sub control, este bine sã se
cunoascã mãsurile minimale pentru siguranþa per-
sonalã ºi a familiei.
29
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

ECHIPAMENTE PENTRU CONTROLUL CHIMIC, BIOLOGIC, RADIOLOGIC ªI NUCLEAR

– o nouã generaþie –

R
Plutonier major Viorel PASCU
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
1
iscurile CBRN sunt unele din riscurile
majore la care pot fi supuse forþele
armate sau populaþia în toate situaþiile –
la pace, crizã ºi rãzboi – prin amploarea, complexi-
tatea ºi gravitatea efectelor atacului cu arme de dis-
2
trugere în masã CBRN/ADM CBRN sau emisiilor
3
altele decât atacul/EADA . În cazul folosirii armelor
CBRN sau în eventualitatea producerii accidentale a
unor emisii periculoase cât mai ales în cazul inciden-
telor provocate deliberat ºi direcþionat este de impor-
tanþã vitalã a se arãta în mod clar ºi rapid cã acestea
chiar au avut loc ºi sã se stabileascã natura exactã a
agentului utilizat. Abilitatea unei unitãþi/ subunitãþi
de a acþiona rapid în felul acesta va fi determinatã în
mare mãsurã de echipament, echipaj ºi pregãtire.
Detectarea timpurie a unui atac cu armele CBRN
Modulul de intervenþie rapidã SIBCRA repre-
zintã un sistem dislocabil, capabil sã asigure identifi-
carea primarã a substanþelor chimice periculoase -
agenþi neurotoxici, agenþi vezicanþi, agenþi toxici cu acþiune
generalã ºi noxe industriale -, determinarea contami-
nãrii radioactive – doza de radiaþii ºi debitul dozei -,
colectarea probelor video - probe juridice -, precum ºi
prelevarea, ambalarea corectã ºi transportul în sigu-
ranþã a probelor reprezentative cãtre laboratoarele de
analizã. Acesta se prezintã sub forma unui complet ce
cuprinde printre altele ºi o generaþie nouã de echipa-
mente pentru detecþia, identificarea ºi monitorizarea
contaminãrii CBRN ºi echipamente pentru prelu-
crarea ºi transmiterea datelor în timp real ºi automat.
Asupra militarilor/populaþiei, efectul toxic cel mai
periculos îl reprezintã riscul de inhalare a vaporilor de
6

sau a unui eveniment EADA este elementul de bazã
pentru evitarea contaminãrii, un principiu important
pe care este construitã apãrarea împotriva acestora.
Dacã expunerea la un agent poate fi evitatã prin
detectare timpurie, este posibil sã se minimizeze efectele
sale asupra operaþiei. Este imperativ necesar sã existe
un sistem de detecþie ºi identificare a agenþilor CBRN
mai performant, alcãtuit dintr-o nouã generaþie de
echipamente care sã rãspundã acestor cerinþe.
În acest sens este important sã amintim faptul cã,
în cadrul Sistemului de Supraveghere ºi Avertizare
4
CBRN/SSA CBRN s-a con-
stituit o structurã mobilã
pentru prelevare ºi detecþie,
care asigurã îndeplinirea
unor misiuni specifice
apãrãrii CBRN, prin integrarea unor echipamente
performante, structurã denumitã: Modul de inter-
venþie rapidã SIBCRA .
5
substanþe chimice toxice industriale/SCTI .
Concentraþia vaporilor poate fi deosebit de mare în
imediata apropriere a locului de emisie în atmosferã,
iar în zona respectivã, concentraþia de oxigen se poate
reduce, de regulã, sub limita de asigurare a
supravieþuirii. Vaporii toxici pot avea, de asemenea, o
densitate specificã mai mare decât a aerului, formând
un strat la suprafaþa solului, de unde se vor canaliza
de-a lungul suprafeþelor joase de teren, cum ar fi vãile
ºi râpele.
De asemenea, vaporii pãtrund cu uºurinþã în adã-
posturi ºi persistã un timp îndelungat, în concentraþii
periculoase, în clãdiri, pãduri sau alte locuri unde
existã o circulaþie deficitarã a aerului. Riscul expunerii
la SCTI nu se referã doar la o singurã substanþã
dintr-un amestec, ci ºi la riscul expunerii la diferiþi
compuºi rezultaþi în urma exploziilor, incendiilor ºi
altor substanþe chimice industriale utilizate în proce-
sul de producþie.

1. CBRN = Chimic, Biologic, Radiologic ºi Nuclear/Chemical, Biological, Radiological and Nuclear.

2. ADM CBRN/WMD CBRN = Weapons of Mass Destruction Chemical, Biological, Radiological and Nuclear.
3. EADA/ROTA = Release Other Than (CBRN) Attack ROTA.
4. SSACBRN = Sistemul de Supraveghere ºi Avertizare Chimic, Biologic, Radiologic ºi Nuclear.
5. SIBCRA = Sampling & Identification of Biological, Chemical and Radiological Agents.
6. SCTI/TIC = Toxic Industrial Chemical.
30
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

Echipamentele de detecþie prezentate în acest

articol sunt detectoare-indicatoare destinate pentru
descoperirea/detecþia ºi mãsurarea pericolelor/
riscurilor CBRN ºi care înlocuiesc vechea generaþie de
echipamente a anilor ’70 ÷ ’90. Mai trebuie reþinut
faptul cã aceste echipamente nu detecteazã toate
aceeaºi gamã de agenþi ce pot fi utilizaþi în cazul
Din gama de dozimetre DET - dozimetrul individual
folosirii armelor CBRN, precum ºi al emisiilor altele
DET-2, dozimetrul staþionar DET-2S, care intrã în com-
decât atacul.
punerea sistemului naþional de monitorizare radioac-
Radiometrul de radiaþii alfa, beta, gamma, neu-
tivã a teritoriului României, respectiv dozimetrul por-
troni tip RAB-M este un aparat portabil multi-
tativ DET-2P, care se poate configura pentru orice
funcþional prevãzut cu taste funcþionale ºi afiºaj
mijloc de transport terestru, naval ºi aerian-, exempli-
alfanumeric pe cristale lichide ce poate funcþiona
ficãm varianta dozimetrului DET-2P.
independent pe teren sau poate fi conectat ºi la un cal-
Dozimetrul portativ DET-2P este destinat
culator personal/PC dotat cu interfaþa RS-232, per-
mãsurãrii debitelor de dozã
miþând transmiterea datelor la calculator ºi memo-
de radiaþii radioactive ºi efec-
rarea acestora pe unitãþi de stocare din componenþa
tuãrii unor calcule de tehnica
lui.
securitãþii lucrului în zone
Detectorul utilizat este unul extern de tip Geiger-
contaminate radioactiv. Acest
Muller, cu fereastrã micã, ce permite mãsurarea globalã
aparat dispune de o interfaþã de interconectare adap-
a radiaþiilor alfa, beta, gamma precum ºi punerea în
tatã staþiei radio PANTHER. Blocul de interfaþã ºi soft-
evidenþã a acestora, separat, prin utilizarea unor filtre
ware-ul aferent asigurã transmiterea datelor despre
speciale din dotare.
valoarea debitului dozei de radiaþii din zone contami-
În afarã de detectorul extern destinat mãsurãrii nate radioactiv.
cu mare sensibilitate a radiaþiilor alfa, beta ºi gamma,
Dozimetrul portativ DET-2P, în general, este com-
aparatul este dotat ºi cu un contor Geiger-Muller
pus din aparatul propriu-zis, sonda exterioarã de
intern ce poate prelua funcþia de mãsurare a debitului
detecþie, echipament de fixare pe mijlocul mobil ºi
de dozã, în condiþiile în care detectorul extern este
echipament de interconectare. Opþional, poate
deconectat, sau utilizat pentru alte scopuri (detectarea
cuprinde sonda a doua cu un cablu de sondã, pentru
de materiale radioactive, analize de contaminare etc.).
varianta navalã sau cablu altimetru, pentru
Detectorul intern este un detector de sensibilitate mai
funcþionarea pe elicopter.
micã dar cu un domeniu de mãsurare mult mai larg
Aparatul propriu-zis asigurã prelucrarea infor-
decât detectorul extern, putând funcþiona corect la
maþiei primite de la sondã ºi afiºarea valorii debitului
debite de pânã la 200mSv/h. Scopul principal al uti-
dozei de radiaþii gama ºi X în domeniul de 0,01 mR/h
lizãrii acestui detector intern este alarmarea opera-
– 600 R/h. Eroarea de calcul a dozei fiind de ±30% în
torului în condiþiile unui debit de radiaþii periculos. În
condiþii normale de lucru ºi cu un timpul de rãspuns
condiþiile în care aparatul este conectat la un PC,
de 5 s ±1s. Prognozeazã debitul dozei ºi doza ulterioarã/
comenzile pot fi date de la tastatura PC-ului, iar
anterioarã momentului curent. Totodatã determinã
vizualizarea datelor se poate face pe monitorul aces-
timpul de staþionare în zona contaminatã radioactiv,
tuia.
pentru un debit de dozã ºi/sau doza limitã având o
Poate fi folosit ca aparat convenþional de moni-
eroare de prognozã afiºatã/calculatã de ±5%.
torizare a debitului dozei ºi a dozei absorbite, cu
Efectueazã calcule de prognozã, în funcþie de debitul
puncte de alarmã, precum ºi prelucrare a datelor/
de dozã introdus de la tastaturã, atât pentru debitul de
generare de fiºiere compatibile cu bazele de date ºi
dozã anterior/ulterior, cât ºi pentru doza anterioarã/
transmiterea automatã a rapoartelor/informaþiilor
ulterioarã, precum ºi pentru timpul de staþionare în
CBRN. Funcþiile fiind accesibile de la panoul de
funcþie atât de scãderea debitului de dozã cât ºi de
comandã.
creºterea dozei.
31
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
Dozimetrul electronic personal EPD MK2 este un
dozimetru individual utilizat pentru
detectarea ºi mãsurarea radiaþiilor beta ºi
gama. Radiaþiile care sunt detectate de
acest aparat sunt procesate cu scopul de
a indica debitul dozei de radiaþii, doza
superficialã ºi gradul de contaminare. Aceste infor-
maþii sunt afiºate pe ecranul tip LCD al dozimetrului.
Aparatul propriu-zis, este un dispozitiv complex
cu sensibilitate crescutã la radiaþiile X, fotoni ºi radiaþiile
beta, având limitele de mãsurare pentru radiaþii
gamma ºi X cuprinse între 15 KeV – 10 MeV, iar pen-
tru radiaþiile beta între 250 KeV – 1,5 MeV. Determinã
ambele tipuri de doze: Hp(10) – doza echivalentã la o
adâncime de 10 mm în þesut (doza întregului corp) ºi
Hp(0,07) – doza echivalentã la o adâncime de 0,07
mm în þesut (doza superficialã) ºi asigurã avertizarea
prezenþei radiaþiilor în timp real.
Purtarea dozimetrului – Pentru o mai bunã
exploatare, este recomandat ca aparatul sã fie purtat
în afara echipamentului de protecþie. De obicei, aces-
ta se poartã la piept sau pe talie, ataºat la centurã. În
cazul în care echipamentul de protecþie nu este pre-
vãzut cu buzunar la piept, se utilizeazã ºnurul de
purtare.
Spectrometrul cu mobilitate ionicã tip RAID-M
este un aparat de detecþie ºi alarmare
pentru agenþi chimici, utilizat pentru
detecþia agenþilor neuroparalizanþi,
vezicanþi ºi sufocanþi, precum ºi a
toxinelor industriale chimice din aer,
ce alarmeazã automat în cazul
depãºirii unui anumit prag, precum ºi pentru a moni-
toriza personalul sau echipamentele contaminate.
RAID-M funcþioneazã pe principiul mobilitãþii
ionice – spectrometru IMS – utilizând în sistemul de
detecþie o sursã radioactivã de 63Ni, beta activã, nece-
sarã în procesul de ionizare. Este posibilã atât operarea
ca sistem mobil, cât ºi ca sistem staþionar.
32
ENTE CBRN
Acesta îndeplinind condiþiile de monitorizare
continuã ºi autonomã a aerului pentru detectarea
prezenþei agenþilor chimici, cu alarmare atât audio cât
ºi vizualã ºi de identificare a agenþilor detectaþi, prin
denumire ºi concentraþie.
Drägerul Multi-IMS este un detector portabil
foarte sensibil ce funcþioneazã pe
acelaºi principiu ca ºi RAID-M -
mobilitãþii ionice, utilizat pentru
detectarea vaporilor/fumurilor de
agenþi chimici din categoria celor
neuroparalitici (Tabun/GA, Sarin/
GB, Soman/GD ºi Vx = 0,01 – 0,1 mg/m3), vezicanþi
(Iperita, Levizita = 0,5 – 2 mg/m3) ºi a agenþilor cu acþi-
une toxicã generalã hematicã (Acid cianhidric/HCN =
20 – 50 mg/m3) etc., în timp real, cu control intuitiv ºi
cu o interfaþã graficã uºor de utilizat. Acest aparat
foloseºte o sursã de ionizare radioactivã cu activitate
redusã, foarte similarã cu cea folositã pentru detec-
toarele de fum. Sursa este Americium 241 ºi are un
nivel de activitate de 160 µCi sau 5,9 MBq.
Poate fi acþionat ºi de la distanþã, conectat la un
PC printr-un cablu de conexiune prin care informaþia
se transmite serial/bit cu bit, cu ajutorul pachetului
software de acþionare la distanþã al Multi-IMS-UIP.
Acesta permiþând înregistrarea informaþiilor obþinute
la nivel ridicat, vizualizarea ºi colectarea datelor brute
de detecþie utile pentru descrierea noilor agenþi
chimici care nu sunt programaþi în baza de date
curentã.
Software-ul este proiectat pentru prelucrarea
datelor brute de detecþie în laborator sau pentru activi-
tãþi în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii ºi este livrat cu
instrucþiuni complete.
Drägerul manual este utilizat pentru detectarea
agenþilor toxici industriali de tip
clorcian, tioeter, fosgen ºi clorinã.
Detecþia agenþilor toxici industriali
este realizatã cu ajutorul
tubuºoarelor indicatoare. Numãrul
de tubuºoare indicatoare folosite simultan pentru
detectarea agenþilor toxici fiind de 5.
Un dezavantaj este acela cã valorile rezultatelor
obþinute sunt valabile doar în momentul ºi în locul
efectuãrii detecþiei agenþilor toxici. În tabelul de mai
jos este prezentat pragul de detecþie al agenþilor toxici.
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
Completul de detecþie a agenþilor chimici UC
AP4C este destinat sã detecteze ºi sã identifice
prezenþa agenþilor chimici de luptã sub formã de
vapori, aerosoli, praf ºi pe cei sub formã lichidã cu aju-
torul unui dispozitiv de luare a probelor de agenþi per-
sistenþi/S4PE, precum ºi a SCTI-urilor în formã de
vapori ºi aerosoli. Permite o interpretare uºoarã a
detecþiei.
Acest complet de detecþie a agenþilor chimici este
proiectat sã identifice prezenþa pericolului dupã
declanºarea unei alarme chimice ºi sã ofere informaþii
necesare folosirii echipamentelor de protecþie individu-
alã CBRN/EPICBRN, dacã sunt prezenþi sau nu agenþi
chimici de luptã reali, ºi dacã este posibil sã se ridice
nivelul mãsurilor de protecþie.
Funcþioneazã pe principiul spectrofotometriei de
flacãrã - un flux continuu de aer este introdus într-o
camerã de combustie, numitã arzãtor, în care existã o
cantitate constantã de hidrogen. Un spectrofotometru
miniaturizat mãsoarã variaþiile luminoase de emisie
ale flãcãrii, iar semnalul electric provenit de la foto-
senzor este procesat ºi prelucrat în timp real de cãtre
un senzor de control. În general, analiza spectrochimicã
a emisiei se aplicã determinãrii calitative ºi cantitative
a elementelor metalice, dar nu se limiteazã la acestea,
astfel pot fi detectate ºi elementele din moleculele
organice.
Completul de detecþie a agenþilor chimici UC
AP4C asigurã o sensibilitate foarte mare pentru
detecþia tuturor agenþilor de tip G, chiar dacã agentul
nu este pur. Acesta detecteazã agenþii chimici de luptã
existenþi sub stãrile de agregare – vapori, aerosoli, picã-
turi, praf/pulberi ºi cristale. Detecteazã la temperaturi
scãzute agenþii chimici de luptã sub formã lichidã –
VX, soman, HD –, dispersaþi pe majoritatea suprafeþelor
contaminate. Asigurã ºase semnalizãri luminoase a
nivelelor de risc "G, V", "HN, AC", "L, SA", "HD,
HL" ºi o semnalizare luminoasã CH. Timpul de
rãspuns fiind mai mic de 8 secunde pentru primul
nivel (luminã galbenã) ºi mai mic de 2 secunde pen-
tru celelalte niveluri (luminã roºie). Este uºor de
folosit, asigurând o operare cu o singurã mânã.
În funcþie de modul de detecþie detectorul de
agenþi chimici AP4C poate fi folosit, având montat în
partea proeminentã din faþã, în cazul detecþiei
agenþilor chimici persistenþi în stare lichidã un tub
special de luare a probelor pentru folosirea dispozi-
tivului de luare a probelor de agenþi persistenþi/S4PE.
AP4C poate fi transformat într-un sistem de alar-
mare prin adãugarea unui accesoriu simplu – modul de
alarmare –, în locaºul bateriilor. Alarmarea poate fi
acþionatã de la distanþã cu ajutorul unui dispozitiv spe-
cial cu ecran de control.
Echipamentele din compunerea sistemului de
alarmare, modulul de alarmare ºi dispozitivul special
cu ecran de control, nu sunt
incluse în completul de
detecþie a agenþilor chimici
UC AP4C, acestea se folosesc
numai în cazuri speciale ºi
pentru învãþãmânt/ antre-
nament în lucru cu aparatura. În acest caz, semnalele
sunt transmise printr-o legãturã radio bidirecþionalã,
în douã direcþii, pânã la o distanþã de 400 m în câmp
deschis, de cãtre modulul de alarmare ataºat AP4C-
ului. Operatorul poate vizualiza pe ecranul de control
33
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
al dispozitivului special, în timp real, informaþiile care
sunt afiºate pe ecranul de control al AP4C-ului.
Alarma se declanºeazã atunci când concentraþia agen-
tului chimic detectat atinge un anumit prag.
Indicaþiile furnizate de AP4C sunt transpuse pe
niveluri de risc pe un ecran de control cu indicator lumi-
nos. Acest ecran are ºi un canal de detecþie „CH” ce
indicã prezenþa unui mediu ce poate fi inflamabil.
Nivelurile de risc „G, V”, „HN, AC”, „L, SA”, „HD,
HL” au fiecare câte cinci leduri, primul este galben,
iar urmãtoarele sunt roºii, care afiºeazã ºase praguri
de aprindere a ledurilor pe niveluri de concentraþii
diferite. Aprinderea concomitentã a celor cinci leduri,
ale canalului implicat, semnificã faptul cã este atins
un al ºaselea nivel de risc.
34
*
* *
În consecinþã, soldatul mileniului trei se confrun-
tã cu ameninþãri care pãreau aparent nesemnificative
în secolul trecut când forþele se pregãteau aproape în
exclusivitate pentru rãzboi. Fie cã acþioneazã pe teri-
toriul naþional sau participã la diferite tipuri de operaþii
de rãspuns la crize în diferite zone ale globului, peri-
colele/riscurile CBRN, în special SCTI-urile constituie
factori de risc semnificativi, atât în eventualitatea pro-
ducerii accidentale a unor emisii periculoase cât mai
ales în cazul incidentelor provocate deliberat ºi
direcþionat. Dintr-o altã perspectivã, evenimentele
EADA intrã în categoria dezastrelor/catastrofelor defi-
nite ca grave întreruperi ale funcþionãrii unei societãþi,
generând pierderi umane, materiale ºi/sau modificãri
ale mediului, asupra cãrora nu se poate interveni prin
resursele aflate în mod curent la dispoziþie.
Deci, este absolut necesar ca în perspectivã,
dotarea cu echipamente de apãrare CBRN, sã core-
spundã atât din punct de vedere calitativ, cât ºi canti-
tativ acestor cerinþe.
Bibliografie
F.T./CBRN-7/2, Manualul cercetaºilor CBRN, ediþie
2008.
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

SISTEM AUTONOM TELECOMANDAT DE DETECÞIE A

MATERIALELOR RADIOACTIVE ªI A SUBSTANÞELOR TOXICE PENTRU
PREVENIREA ACTELOR DE TERORISM CU „BOMBE MURDARE”
Maior inginer Petru MURSA – cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Inginer Maria POPA – cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Chimist Narcisa CIONGIC – cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Maistru militar principal Petricã PÎNZARIU - chimist*
Maior inginer Florin VOCHECI- chimist*
Ioan PREDA - asistent*
Inginer Alexandru KLUGER**
Inginer Marian CRÃCIUN**
*Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare N.B.C. ºi Ecologie, Bucureºti
**S.C. EXATEL S.R.L.
Sistemul autonom telecomandat de detecþie a materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pentru
prevenirea actelor de terorism cu „BOMBE MURDARE” este un echipament de tip robot autonom, capabil
sã vizualizeze obiectul estimat ca potenþial periculos, sã determine prezenþa materialelor radioactive gamma
emiþãtoare, sã identifice tipul de radionuclid, sã punã în evidenþã eventualele scãpãri sau contaminãri cu

S
substanþe toxice din categoria gazelor de luptã ºi sã detecteze substanþele explozive.
DESCRIEREA SISTEMULUI
istemul autonom telecomandat de
detecþie a materialelor radioactive ºi a sub-
stanþelor toxice pentru prevenirea actelor
de terorism cu „BOMBE MURDARE” are în com-
punere urmãtoarele sisteme de detecþie:
SISTEMUL DE DETECTIE A MATERIALELOR
EXPLOZIBILE
Detecþia de materiale explozibile este un pro-
cedeu neintruziv ºi nedistructiv de a determina dacã
existã sau nu material explozibil într-un anumit con-
tainer sau într-o anumitã arie.
Tehnologia de detecþie a materialelor explozibile
utilizatã de „Sistemul autonom telecomandat de
detecþie a materialelor radioactive ºi a substanþelor
toxice pentru prevenirea actelor de terorism cu
„BOMBE MURDARE” este Tehnologia APF (Polimeri
fluorescenþi amplificaþi).
Materialele APF emit lumina fluorescentã în
absenþa materialelor explozive, iar în apropierea unui
material exploziv intensitatea fluorescentã scade pro-
porþional cu concentraþia explozibilului în proba
respectivã.
Caracteristicile detectorului de explozibili:
? dimensiuni: 240 x 120 x 50 mm (controller);
90 x 40 x 40 mm (sonda);
? masa: 0,7 Kg (controller); 0,45 Kg (sonda);
? sensibilitate: Vapori: ppq (pãrþi pe quadrilion =
10-24);
Particule: la nivel de pg – ng;
? timp iniþial de pornire: 5 min;
? timp analizã: 1-5 s;
? timp resetare dupã detecþie: 5 min;
? principiu de detecþie: pe bazã de polimeri fluo-
rescenþi amplificaþi (AFP);
? explozibili detectaþi: (Vapori: TNT si alte
derivate, Particule: TNT, Semtex, C4, RDX, PETN,
ANFO, unele dinamite).
Sistemul autonom (robotul) utilizeazã echipa-
mentul Fido OnBoard produs de ICX Technologies
prin subsidiara Nomadics Inc., deþinãtoarea patentu-
lui pentru tehnologia AFP.
SISTEMUL DE DETECÞIE A SUBSTANÞELOR
CHIMICE
Sistemul autonom (robotul) utilizeazã ca metodã
de detecþie a substanþelor chimice o tehnologie
bazatã pe spectroscopia mobilitãþii ionilor.
35
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
Caracteristicile detectorului chimic:
Detecteazã:
A agenþi neuroparalitici (Tabun (GA), Sarin
(GB), Soman (GD), Ciclosarin (GF), VX, DMMP).
Prag de alarmare: 0.06 mg/m3;
A agenþi vezicanþi (iperitã (H, HD), azot iperitã
(HN-1, HN-2, HN-3), Lewisite (L)). Prag de alarmare:
0.54 mg/m3;
A agenþi hematici (Clorura cianuricã (CK),
Cianura hidrogenatã (AC)). Prag de alarmare: 50
mg/m3; 250 mg/m3;
A agenþi sufocanþi (Fosgen (CL2)). Prag de alar-
mare: 180 mg/m3.
Sistemul autonom (robotul) utilizeazã echipa-
mentul ChemPro100i produs de compania
Environics.
ChemPro100i este utilizabil în aplicaþia roboticã
în condiþiile în care ne intereseazã niveluri de agenþi
chimici care sunt nocive pentru persoane, ºi nu
niveluri inferioare, în care persoanele pot folosi
echipamentul standard de protecþie pentru a efectua
mãsurãtorile.
SISTEMUL DE DETECÞIE A MATERIALELOR
RADIOACTIVE
Sistemul autonom (robotul) utilizeazã pentru
detectarea materialelor radioactive detectorul cu
scintilator plastic deoarece este un detector robust,
pretabil aplicaþiilor în condiþiile reale de mediu, cu o
sensibilitate net superioarã contorului Geiger-Muller,
ºi într-o gamã de preþ mult mai accesibilã decât detec-
torii cu semiconductori.
Caracteristicile detectorului radiometric:
P dimensiuni scintilator: ø30x15 mm;
P tip detector de radiaþii: plastic cu scintilaþie;
P domeniul de mãsurã al debitului de dozã
echivalent: 0.05 µSv/h ÷ 10 Sv/h;
P domeniul de mãsurã al dozei echivalente:
0.05 µSv ÷ 10 Sv;
P eroarea de mãsurare: max. ± 20 %;
P domeniul de energie al radiaþiilor mãsurate: 1
5 keV ÷ 3 MeV;
P sensibilitatea energeticã:
15 keV - 60 keV ± 35 %;
60 keV - 3 MeV ± 20 %;
P sensibilitatea de referinþã la 137Cs: 70 cps/µSvh-1;
36
ENTE CBRN
P domeniul de temperaturã: - 30 ÷ + 50°C;
P clasa de protectie: IP64;
P compatibilitatea: CEI/IEC 61000-4-2:1995;
P compatibilitatea electromagneticã: IEC 61000-
4-3:1995;
P masa detectorului: 0.45 kg;
P dimensiuni de gabarit: ø60x200 mm;
P interfaþã de comunicaþie: RS232.
Sistemul autonom (robotul) utilizeazã detec-
torul BDKG-04 produs de Atomtex.
Sistemul autonom telecomandat de detecþie a
materialelor radioactive ºi a substanþelor toxice pen-
tru prevenirea actelor de terorism cu “bombe mur-
dare” mai cuprinde:
ªASIUL
Este una din pãrþile cele mai importante ale
proiectului, de buna funcþionare a acestuia depinzând
utilizarea sistemului telecomandat.
ªasiul este prevãzut cu douã motoare capabile sã
deplaseze întregul ansamblu cu o vitezã maximã de
1,4 km/h. Autonomia ansamblului este de minimum
douã ore în condiþii dificile de deplasare. Dimensiunile
exterioare ale ºasiului sunt: 95 cm lungime, 50 cm
lãþime, 25 cm înãlþime.
ªasiul permite controlul de la distanþã prin inter-
mediul unei conexiuni wireless dar ºi prin intermediul
unei conexiuni ethernet prin cablu.
CAMERA VIDEO
Pentru controlul de la distanþã a ºasiului s-a con-
siderat ca fiind necesarã montarea unui sistem video
(camera video).
Aceasta are o rezoluþie de 3 Megapixeli cu lentile
super wide angle cu deschiderea de 90°H X 67°V. Ea
are inclus un card de 64 MB pe care intrã aprox. 4000
de imagini la rezoluþia de 320x240.
SISTEMULUI DE COMUNICAÞIE
Sistemul de comunicaþie este unul flexibil astfel
încât în funcþie de condiþiile din teren sã poatã fi
schimbat foarte rapid. Astfel acesta realizeazã: comu-
nicaþia cu motoarele ºasiului, conversia fluxului
RS232 în pachete Ethernet, comunicaþia cu traduc-
torul de radiaþii, comunicaþia cu detectorul de sub-
stanþe chimice ºi comunicaþia cu detectorul de sub-
stanþe explozive.
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
SISTEMUL DE COMANDÃ ªI MONITORIZARE
În interiorul ºasiului se aflã un nucleu de comandã.
Acesta are rolul de a concentra toate datele
provenite de la ºasiu ºi de a realiza conectarea cu
detectorii ºi cu pupitrul de comanda.
Nucleul de comandã are urmãtoarele caracteristici:
permite conectarea a opt dispozitive prin protocolul
RS232; are o conexiune de tip Ethernet; permite
conectarea unui adaptor wireless pe portul USB;
conþine un convertor DAC (digital – analog) cu ten-
siuni între 0 ÷ 5V; are minimum patru intrãri digitale;
are un consum scãzut de curent; se poate alimenta
din 5V sau din 24V. A fost ales în acest scop modu-
lul TS-7260 de la Technologic Systems împreunã
cu plãcile de extensie TS-9700, TS-ETH2 ºi TS
SER4.
Sistemul de comandã este alcãtuit din: panoul de
comandã, o carcasã rezistentã la impact, calculatorul
cu display unde vor fi afiºate informaþiile primite de la
robot, acumulatori ºi un controler de tip gamepad.
Panoul de comandã monitorizeazã datele primite
de la motoarele ºasiului, detectorii de radiaþii, sub-
stanþe chimice ºi explozivi, camera video instalatã pe
ºasiu precum ºi de la alþi senzori ce pot fi montaþi
ulterior pe ºasiu, senzori ce se pot conecta prin inter-
mediul interfeþelor RS232 sau I2C.
SOFTWARE-UL DE COMANDÃ
Acesta este instalat pe calculatorul din panoul de
comandã ºi permite interpretarea comenzilor primite
de la utilizator ºi transmiterea acestora la ºasiu.
Structura software-ului este formatã din douã secþiuni
majore. Pe de o parte un program ce monitorizeazã
comunicaþia cu utilizatorul, transmite ºi primeºte
comenzi iar pe de altã parte interfaþa cu utilizatorul ce
comunicã bidirecþional cu primul program.
Bibliografie
1. ªasiu cu ºenile autopropulsat. Specificaþie de produs.
2. Detector de substanþe explozive Fido OnBoard
produs de ICX Technologies. Manual de utilizare.
3. Detector de substanþe chimice ChemPro100i
produs de compania Environics Manual de utilizare.
4. Detector de materiale radioactive BDKG-04 pro-
dus de Atomtex. Specificaþie de produs.
37
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
DETECÞIA ªI IDENTIFICAREA LA DISTANÞÃ “STAND-OFF”A
AGENÞILOR CHIMICI. TENDINÞE PE PLAN INTERNAÞIONAL
ªI PERSPECTIVE PENTRU FORÞELE AERIENE ROMÂNE
Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR
Î
Statul Major al Forþelor Aeriene
n ciuda eforturilor internaþionale susþinute
de limitare ºi menþinere sub control a
tehnologiilor ºi armelor de distrugere în
masã CBRN (ADMCBRN), continuã proliferarea ºi
diseminarea necontrolatã a acestora. Armata românã,
ca forþã participantã în cadrul structurilor NATO sau
multinaþionale la operaþiuni complexe de menþinere
a pãcii în zone cu risc CBRN sau în cazul unor inci-
dente/accidente CBRN care pot surveni chiar ºi pe
teritoriul naþional, trebuie sã dispunã de echipamente
adecvate ºi de o instruire corespunzãtoare în domeniul
apãrãrii CBRN, care sã conducã la îndeplinirea obiec-
tivelor ºi misiunilor încredinþate, la avertizarea tim-
purie în scopul adoptãrii mãsurilor necesare de pro-
tecþie a forþelor proprii/populaþiei ºi pentru diminuarea
efortului logistic privind decontaminarea RBC.
În sfera ADMCBRN se înscriu bineînþeles ºi
agenþii chimici cu importanþã militarã dar ºi industri-
alã. Aceºtia, eliberaþi în atmosferã sau pe diferite
suprafeþe, în cazul conflictelor militare, cât ºi în cazul
unor acte de terorism sau accidente industriale sunt
detectaþi prin intermediul detectoarelor pentru agenþi
chimici.
În ultimii ani au fost dezvoltate la nivel mondial
programe de îmbunãtãþire a performanþelor acestor
echipamente de detecþie ºi identificare în special pen-
tru detecþia la distanþã (stand-off detection) care
vizeazã cu precãdere agenþii chimici de luptã toxici.
Cercetãrile vizeazã de asemenea ºi integrarea apara-
turii de detecþie în sistemele de alarmare ºi avertizare
pentru transmiterea automatã a datelor mãsurate în
format standardizat.
Forþele Aeriene, prin mobilitatea ridicatã a eli-
copterelor IAR 330
SOCAT, se constituie
în structura cu rolul
cel mai important în
acest domeniu, capa-
bilã sã asigure
38
evitarea surprinderii, alarmarea ºi avertizarea, scurtarea
timpilor de reacþie ºi monitorizarea nivelului de risc
pe suprafeþe întinse, putând, astfel participa, în viitor,
la sporirea capabilitãþilor Sistemului de Supravegere ºi
Avertizare CBRN (SSACBRN) în scopul asigurãrii
detecþiei, identificãrii ºi monitorizãrii zonelor de interes
situate în afara punctelor fixe de control RBC.
Montarea unui sistem de detecþie la distanþã pe
elicoptere se poate realiza, din punct de vedere con-
structiv, în mod interschimbabil, direct prin prindere
pe placa NIDA, sau printr-un sistem escamotabil pre-
vãzut cu o instalaþie pneumaticã care sã urce ºi sã
coboare sistemul de detecþie la distanþã. Computerul
de bord va realiza procesarea datelor ºi controlul
echipamentelor. Transmiterea datelor se va realiza
utilizând sistemul de radiocomunicaþii al elicopterelor
(staþii de comunicare VHF/UHF cu salt în frecvenþã)
sau prin rescrierea softului ºi crearea de noi canale de
transmitere a datelor.
Principiul de funcþionare ºi variante constructive
disponibile
Detectoarele la distanþã (teledetectoarele) sunt
mijloace complexe, având construcþia ºi funcþionarea
bazate pe principii moderne, care înglobeazã o tehnolo-
gie avansatã, asigurând monitorizarea agenþilor
CBRN prezenþi în atmosferã la o distanþã de pânã la
5 km sau chiar mai mare. În funcþie de tehnologia
folositã ºi de condiþiile de mediu, aceste detectoare pot
avea o selectivitate mai mare sau mai micã.
Detectoarele la distanþã funcþioneazã pe principiul
spectrometriei în infraroºu (IR) ºi au rolul de a aver-
tiza din timp prezenþa norului de agent chimic.
Absorbþia de radiaþie în domeniul IR al spectrului
electromagnetic duce la excitarea vibraþiei ºi rotaþiei
moleculelor. Energia necesarã acestui proces depinde
de masa atomilor implicaþi, precum ºi de tãria forþelor
de legãturã. Astfel, diferite grupe funcþionale absorb
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
radiaþii la frecvenþe caracteristice, fiecare substanþã
având un spectru IR unic (aºa numita „amprentã IR”).
Pe plan naþional nu existã încã nici un sistem de
detecþie CBRN la distanþã care sã poatã fi montat pe
elicoptere.
Pe plan internaþional, existã sisteme de detecþie
montate pe elicoptere care funcþioneazã pe principiul:
A IR activ, dintre care cele mai cunoscute aparate
care utilizeazã aceastã tehnicã sunt DD-CWA-A (S)
realizate de Institutul Militar de cercetare, Liptovsky
Mikula, din Republica Slovacã.
Tehnica IR activ este asemãnãtoare RADAR-ului
ºi se numeºte LIDAR -(Light Detection and Ranging).
Un fascicol laser pulsatoriu este trimis cãtre obiectul
þintã. O parte din lumina incidentã þintei este reflec-
tatã înapoi cãtre sursa care a trimis-o, restul este reflec-
tatã sau absorbitã de mediu. Timpul necesar luminii sã
parcurgã distanþa de la emitor la þintã ºi înapoi este
utilizat pentru calcularea distanþei pânã la þintã. Pentru
studierea norilor aflaþi în atmosferã sunt utilizate
douã fascicole laser cu frecvenþe diferite. Una din
frecvenþe este reglatã pentru absorbþia molecularã a
unui anumit tip de molecule din nor (se presupune
cunoaºterea în prealabil a compoziþiei norului),
cealaltã frecvenþã este de referinþã. Pentru cã intensi-
tatea fascicolului reflectat depinde de cantitatea de
luminã laser absorbitã de nor, diferenþa dintre inten-
sitatea celor douã fascicole reflectate se va datora
absorbþiei primului fascicol. Tehnica este utilizatã pen-
tru determinarea parametrilor norului dupã identifi-
carea naturii acestuia, dar nu poate fi utilizatã pentru
identificarea tipului de agent chimic.
A IR pasiv, dintre care cele mai cunoscute aparate
care utilizeazã aceastã tehnicã sunt:
a) RAPID (Remote Air Pollution Infrared
Detector) produs de firma Brucker Daltonics;
b) M 21 produs de firma General Dynamics
Armament (folosit în rãzboiul din Golf la care s-a
renunþat în armatele NATO începând din 2000
deoarece suferã la capitolul miniaturizare, posibilitãþi
de afiºare ºi capacitate de integrare în sisteme digitale
performante);
c) JSLSCAD (Joint Service Lightweight Standoff
Chemical Agent Detector) produs de firmele General
Dynamics Armament ºi Technical Products din SUA.
ENTE CBRN
Tehnica IR pasiv constã în colectarea ºi mãsurarea
radiaþiei IR emisã sau absorbitã de mediu. Sistemele
de detecþie la distanþã IR pasiv utilizeazã pentru achiziþia
datelor privitoare la radiaþia IR tehnologia FLIR
(Forward Looking Infrared) sau tehnologia FTIR
(Fourier Transform Infrared - în traducere IR cu trans-
formatã Fourier). Diferenþa dintre cele douã tehnologii
constã în modul în care este procesatã radiaþia IR, în
timp ce tehnologia FLIR utilizeazã filtre optice,
tehnologia FTIR utilizeazã un interferometru.
Fasciculul de luminã provenit de la sursa IR este
transportat cu ajutorul sistemelor optice de transmisie
cãtre interferometru. Aici, are loc modularea fasciculu-
lui sursã prin rotirea unui sistem de oglinzi ºi trans-
miterea fasciculului modulat cãtre detector.
Interferogramele obþinute sunt apoi procesate
matematic (transformata Fourier) ºi transformate în
spectre IR (figura 2). Spectrele IR sunt identificate ºi
cuantificate de cãtre un soft special de analizã. Acesta
face posibilã mãsurarea simultanã a tuturor frecvenþelor
luminii în domeniul IR mijlociu.
Teledetectorul RAPID se bazeazã pe tehnica denu-
mitã IR pasiv. Acest sistem de detecþie la distanþã uti-
lizeazã pentru achiziþia datelor tehnologia FTIR (Fourier
Transform Infrared – IR cu transformatã Fourier).
Metoda de detecþie se bazeazã pe analiza spectralã
a radiaþiei IR ambientale. Dacã în câmpul de obser-
vare al senzorului la distanþã se aflã o substanþã volatilã
periculoasã, caracteristicile structurale IR (amprentã
IR) vor apãrea în spectrul IR pasiv.
Probabilitatea de detecþie a unui compus (Pd)
depinde de concentraþia acestuia (C), lungimea dru-
mului optic (L), diferenþa de temperaturã ∆T dintre
norul format de compus ºi fondul natural, precum ºi
de condiþiile de mediu, coeficienþii de absorbþie ai
compusului ºi proprietãþile instrumentului (figura 3).
39
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

permanenþã cu ajutorul unui scaner de direcþie fãrã

frecare mecanicã. Ca sistem de referinþã se utilizeazã
lungimea de undã de 762 nm produsã de o diodã
laser tip Vertical Cavity Surface Emitting Laser
(VCSEL). Spectrometrul poate achiziþiona pânã la 20
spectre/s pentru diferenþe de temperaturã NETD mai
mici de 0,15 K/scan ºi o rezoluþie spectralã de 4 cm-1.
Sistemele optice de detecþie constau în oglinzi parabo-
lice cu axe ajustabile ºi distanþã focalã de 33 mm,
montate pe un suport rezistent la vibraþii ºi ºoc.
Compunerea detectorului
P unitatea de scanare spaþialã (figura 6) este dis-
Sistemul RAPID este format din unitatea de bazã
pusã în partea frontalã a
ºi accesorii. Unitatea de bazã (figura 4) este compusã
detectorului ºi permite
din:
P corpul detectorului care are înglobate modulele
selectarea câmpului de
observare în azimut ºi ele-
electronice, optice ºi mecanice. În partea inferioarã se
vaþie, pe baza valorilor
aflã interfaþa electromecanicã,
prestabilite de operator, într-
compusã din comutator por-
un timp de maximum 3
nit/oprit, conexiune pentru ali-
secunde. Unitatea de scanare este alcãtuitã din corpul
mentare cu energie, conexiune
unitãþii de scanare, ansamblul oglindã - sistem
mixtã (semnal video analog,
mecanic stabilire elevaþie ºi din componente electronice
port serial transfer date, con-
(filtre, motor, comutatoare). Reflexia luminii este
tacte alarmã) ºi conexiune
împiedicatã prin acoperirea oglinzii cu material
ETHERNET.
antireflexiv din germaniu. Pentru a observa câmpul
P panoul de operare (figura 5) se aflã în partea selectat, unitatea de scanare conþine ºi o camerã
din spate a corpului detectorului, fixat pe carcasã. El video, montatã în aºa fel încât sã realizeze supra-
are un ecran cu cristale lichide, 5 taste ºi un LED pen- punerea imaginii video cu direcþia semnalului.
tru alarmare în cazul în
Principalele accesorii ale sistemului RAPID sunt
care este detectat un agent
trepiedul, unitatea de control la distanþã, sistemul de
chimic, sau când detec-
montare pe vehicule, calculatorul cu soft “RAPID
torul nu funcþioneazã
Control” (figura 7).
corect. Panoul de control
afiºeazã agentul detectat ºi
direcþia în care se gãseºte acesta. Prin apãsarea tastelor
panoului de control, detectorul poate fi operat în
toate modurile.
P spectrometrul FTIR se aflã în partea inferioarã
a unitãþii de bazã ºi este constituit din interferometru,
sistemele optice de detecþie, sistemele optice de trans-
fer, unitatea de calibrare. Interferometrul disperseazã
radiaþia IR incidentã cu rezoluþia spectralã de 4 cm-1
într-un domeniu spectral cuprins între 700 ºi 1300
cm-1. În acest scop, utilizeazã un sistem complex for-
În configuraþia standard, detectorul RAPID poate
mat dintr-un distribuitor de fascicule IR (confecþionat
opera fie cu panoul de control, fie cu softul "Rapid
din selenurã de zinc) ºi douã oglinzi curbate, fixate
Control". Acest mod de operare permite mãsurarea ºi
centrat în interiorul unui corp metalic ce conþine
analizarea a 20 spectre pe secundã cu rezoluþia spec-
detectoare foto pentru lumina interferentã ºi sursa de
tralã de 4 cm-1. În cazul în care este detectat un agent
referinþã. Alinierea interferometrului se realizeazã în
40
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
chimic, softul genereazã ºi arhiveazã un raport
conþinând sectorul în care a avut loc detecþia ºi con-
centraþia agentului. De asemenea, softul prezintã o
imagine video a zonei scanate de cãtre detector.
Fiºierul poate fi vizualizat prin conectarea la calcula-
tor printr-o interfaþã RS422.
Pentru aplicaþii analitice (spectroscopie, radiome-
trie, imagini IR), detectorul RAPID poate fi operat cu
programul IRIS - NT, utilizând rezoluþii spectrale ºi
domenii spectrale diferite. În acest caz, calculatorul
primeºte interferograme printr-o conexiune Ethernet,
calculeazã transformata Fourier ºi efectueazã analiza
spectralã.
Detectorul RAPID poate opera în trei moduri dar,
indiferent de modul de operare, detectorul afiºeazã
tipul de agent ºi direcþia norului, concomitent cu alar-
marea acusticã ºi vizualã.
? Full Range Scan - asigurã scanarea pe orizon-
talã pe un domeniu de 360° ºi pe verticalã în domeniul
cuprins între - 10° ºi + 50° din câmpul vizual. În acest
mod, scanerul se deplaseazã în spiralã descendentã.
Viteza de scanare poate fi selectatã de cãtre operator.
Pentru un increment de 5° timpul necesar scanãrii
întregului câmp vizual este de 40 secunde.
? Sector Scan - permite selectarea unui sub-
domeniu din câmpul vizual (atât pe orizontalã, cât ºi
pe verticalã).
? Point Scan - permite fixarea scanerului într-o
anumitã poziþie din câmpul vizual.
Capabilitãþi de identificare a agenþilor toxici de
cãtre detectorul RAPID. Avantaje ºi limitãri în raport
cu detectorul portabil RAID-M
Detectorul la distanþã asigurã detecþia urmãtorilor
agenþi toxici:
! agenþi neurotoxici: tabun (GA), sarin (GB),
soman (GD);
! agenþi vezicanþi - iperitã (HD), levizitã (L);
! agenþi hemotoxici-acid cianhidric (AC), fosgen
(CG);
! compuºi toxici industriali - amoniac, acetilenã,
hexafluorurã de sulf, salicilat de metil, trietil-fosfat.
Principalele caracteristici tehnice ale detectorului
sunt prezentate în tabelul urmãtor.
La testarea cu agenþi neurotoxici (20% impu-
ritãþi), se constatã cã detectorul portabil RAID-M este
mai sensibil în condiþii similare de lucru. De aseme-
nea, la concentraþii mai mici, detectorul RAPID iden-
tificã clasa (agenþi neurotoxici), dar are dificultãþi în
identificarea exactã a agentului (indicaþiile GBD: sarin-
soman sau GF: ciclohexil-sarin) datoratã asemãnãrii
dintre spectrele IR ale agenþilor neurotoxici ºi impu-
ritãþilor existente.
La testarea paralelã cu metil-fluoro-fosfonat de
etil (denumit convenþional etil-sarin) de aceeaºi puri-
tate, detectorul RAPID nu dã indicaþii la etil-sarin, ºi
nu identificã nici clasa de substanþe, substanþa nefiind
în librãria sa. Dat fiind asemãnarea dintre spectrele IR
ale sarinului ºi etilsarinului în domeniul de lungime
de undã 700 - 1300 cm-1, era de aºteptat, ca detectorul
RAPID sã indice fie sarin, fie soman sau ciclohexil-
sarin. RAID-M, deºi nu are compusul în librãrie, iden-
tificã clasa (agenþi neurotoxici), dar indicã eronat
compusul VX.
Datoritã principiului de funcþionare, detectorul
RAPID este rezistent la orice tip de interferent (benzinã,
motorinã, soluþii de decontaminare, diferiþi solvenþi),
cu semnal IR slab în domeniul de operare al detec-
torului. Detectorul RAPID poate fi “orbit” în cazul în
care se utilizeazã amestecuri agent toxic -metanol,
compuºi cu semnal IR puternic în zona de lucru a
detectorului. Astfel, pentru amestecuri sarin - metanol
(50 % - 50 %), apare indicaþia eronatã fosgen. Având
alt principiu de funcþionare, detectorul RAID-M nu
este sensibil la metanol, dar este cunoscut faptul cã
41
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
poate avea probleme la alte categorii de substanþe
unde detectorul RAPID nu este sensibil.
Detectorul RAPID este un indicator universal
pentru moleculele poliatomice. Echipamentul poate
detecta principalii agenþi chimici de interes militar,
precum ºi majoritatea substanþelor toxice industriale
aflate în stare de vapori (exemplu: metanol, cloro-
form, dicloretan, toluen). Existã diferenþe, unele
destul de semnificative, între valorile obþinute, ceea ce
indicã o sensibilitate mai accentuatã la anumiþi
compuºi toxici. Totuºi, datoritã domeniului îngust de
lungimi de undã (700-1300 cm-1), anumite substanþe
toxice industriale nu pot fi detectate (oxizi de azot,
hidrogen sulfurat, clor, acid clorhidric, hidrocarburi).
Concluzii
Comparativ cu metodele tradiþionale de detecþie,
care presupun prelevarea de probe, detecþia la dis-
tanþã nu necesitã prepararea probelor sau manipu-
larea acestora. Ca urmare, se diminueazã semnificativ
riscul contaminãrii personalului ºi materialelor în tim-
pul efectuãrii determinãrilor.
În raport cu alte detectoare, limitele de detecþie
ale detectorului RAPID sunt mult mai mari. Acest
lucru se încearcã a fi compensat de posibilitatea detecþiei
la distanþã. Limitele de detecþie uzuale pentru agenþii
chimici sunt de aproximativ 1 ppm (∆T >10K la un
diametru al norului de 100 m), putându-se detecta
un nor cu diametrul de 150 m la distanþa de 5 km.
Acest lucru presupune cantitãþi foarte mari de agenþi
toxici, situaþie posibilã numai în condiþii extreme
(conflict militar sau accidente chimice).
Timpul necesar pentru receptarea semnalului de
la agentul toxic, analizarea acestuia, determinarea
prezenþei agentului ºi declanºarea alarmei, denumit
generic timp de rãspuns, este foarte bun, fapt ce per-
mite monitorizarea în timp real a emisiilor gazoase la
distanþã.
Sensibilitatea detectorului nu este constantã. Ea
creºte odatã cu creºterea diferenþei de temperaturã
dintre fondul natural ºi compuºii þintã. De asemenea,
este influenþatã de distanþa dintre detector ºi norul de
agent chimic, de umiditate ºi de mãrimea norului.
Chiar dacã detectorul este capabil sã detecteze
agenþii vezicanþi, volatilitatea scãzutã a acestora nu
permite detecþia în condiþii reale. Acest tip de detec-
42
ENTE CBRN
tor poate fi utilizat eficient doar pentru agenþii neuro-
toxici volatili.
Detectorul are înmagazinate mai multe librãrii,
fiecare pentru o anumitã categorie de agenþi toxici.
Modificarea tipului de librãrie se efectueazã relativ
greoi, necesitând un timp care, de cele mai multe ori,
face imposibilã identificarea agentului toxic prezent în
vecinãtatea aparatului. O librãrie unicã, care sã
cuprindã substanþele reprezentative (cu toxicitatea
cea mai ridicatã, cel mai posibil de întâlnit în condiþii
reale, cu volatilitate acceptabilã) ar asigura o detecþie
rapidã ºi sigurã ºi, practic, nu ar mai necesita inter-
venþia unui operator pentru modificarea tipului de
librãrie.
Întregul ansamblu reprezentat de teledetectorul
RAPID este un model de concepþie ºi de realizare uni-
tarã, un conglomerat tehnic (electromecanicã, elec-
tronicã, automatizare, opticã) de o robusteþe ºi un
design exemplare, fapt care îl recomandã pentru uti-
lizarea sa pentru detecþia, “stand-off”a agenþilor
chimici.
Realizarea a unui sistem mobil, detecþie/identifi-
care ºi monitorizare CBRN la distanþã pe elicopterele
IAR 330 SOCAT, alãturi de dozimetrul DET 2P deja
instalat la bordul unor astfel de aeronave, se impune
ca o continuare ºi o necesitate de dezvoltare/adaptare
a a armatei române, în special a Forþelor Aeriene, la
cerinþele unei armate moderne, capabilã sã efectueze
misiuni de recunoaºtere CBRN alãturi de armatele
altor state membre NATO. Aceasta va permite inte-
grarea în SSACBRN, executarea cercetãrii chimice din
aer ºi la distanþã evitându-se astfel posibilitatea conta-
minãrii aparatului de zbor ºi folosirea echipamentelor
de protecþie CBRN incomode în timpul zborului.
Bibliografie
-Revista ACTTM nr. 2 din 2005;
-Studiu tehnic “Sistem de detecþie NBC la dis-
tanþã montat pe elicoptere”, ACTTM CCªANBCE,
2008;
-www.bdal.de.
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

CONSIDERAÞII TEORETICE ASUPRA REALIZÃRII UNUI SISTEM

DE CLIMATIZARE SECURIZAT
Lt. col. ing. Gabriel EPURE – cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Dr. ing. Nicoleta GRIGORIU– cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Col.(r) dr. ing. Ion SAVU*
Cpt. ing. Constantin TOADER - cercetãtor ºtiinþific gradul III*
Ing. Panaghia DELIU- cercetãtor ºtiinþific*
Ing. Mihaela CREÞU**
Ing. Andrei Ionel PÃTRUÞ***
Cpt. dr. ing. Mihai MIHÃILÃ ANDRES****
Fiz. Cosmin VATRÃ*****
*Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare N.B.C. ºi Ecologie, Bucureºti
**Institutul Naþional de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare COMOTI, Bucureºti
***SC ECOPROIECT SRL, Bucureºti
****Academia Tehnica Militarã, Bucureºti

C
*****SC SINTACTIC GRUP SRL, Bucureºti

reºterea securitãþii împotriva atacurilor teroriste
este unul din obiectivele principale ale politicii
actuale. Apartenenþa României la structura
militarã NATO ºi structura politico-economicã a Uniunii
Europene a condus automat la creºterea riscului þãrii noas-
tre de a fi þinta unor atacuri teroriste.
Clãdirile de interes naþional strategic – guvernul, par-
lamentul etc. – sunt þinte preferate ale teroriºtilor. Unul din
punctele cele mai vulnerabile ale unei clãdiri îl constituie sis-
temul de ventilaþie/aerisire. Simpla injectare a unei doze de
gaz neurotoxic (sarin, soman, tabun) sau a unui agent bio-
logic (antrax, variola), poate conduce la uciderea sau conta-
minarea tuturor persoanelor din clãdire. Teroriºtii se pot
folosi de sistemul de distribuþie a aerului pentru a împrãºtia
în clãdire contaminanþii chimici sau biologici. Soluþia pen-
tru a proteja clãdirea de un astfel de atac este conceperea ºi
realizarea unui sistem de ventilaþie securizat.
Deoarece nu poate fi cunoscut exact locul de
introducere în instalaþie, tipul de contaminant ºi con-
centraþia utilizatã într-un eventual atac terorist, este
dificilã ºi nesigurã amplasarea detectorilor de gaze ºi a
blocurilor de decontaminare, fãrã a utiliza un model
fenomenologic ºi numeric. Tipurile de gaze ºi agenþi
biologici contaminanþi au proprietãþi fizico-chimice
diverse ºi se comportã diferit într-un flux de aer.
Unele pot dispersa foarte rapid, diminuându-ºi con-
centraþia, altele pot sã se depunã sub formã de praf,
altele pot reacþiona chimic în contact cu blocul de
decontaminare biologicã. Amplasarea detectorilor
într-o zonã unde concentraþia de gaz poate coborî sub
limita inferioarã de detecþie, scade gradul de securitate
al instalaþiei. De aceea, primul pas în protejarea sis-
temului de ventilaþie este realizarea unui model
fenomenologic fizico-chimic ºi a unuia numeric,
luând în considerare starea de agregare a agentului
introdus ºi parametrii fizico-chimici ai acestuia.
Sunt abordate din punct de vedere teoretic
aspecte referitoare la instalaþiile de ventilaþie, agenþi
chimici ºi biologici, echipamente senzoriale ºi tehnici
de detecþie, modele fizico-chimice ºi numerice de dis-
persie a toxinelor într-un sistem de ventilaþie, toate
componente esenþiale în realizarea unui sistem de
climatizare securizat.
Instalaþii de ventilaþie. Instalaþiile de ventilaþie
pot fi clasificate dupã criterii precum scopul lor, modul
de distribuire a aerului sau principiul de ventilare.
Astfel, funcþie de scopul instalaþiei aceasta poate fi:
? instalaþie de ventilare - asigurã admisia ºi
evacuarea unui debit de aer cu scopul pãstrãrii unui
climat conform cerinþelor;
? instalaþie de climatizare - asigurã admisia ºi
evacuarea unui debit de aer cu scopul menþinerii unei
temperaturi conform cerinþelor;
43
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
? instalaþie de rãcire sau încãlzire - asigurã
admisia ºi evacuarea unui debit de aer cu scopul
rãcirii sau încãlzirii conform cerinþelor;
? instalaþie combinatã - asigurã în paralel douã
sau mai multe din scopurile de mai sus.
Dupã modul de distribuþie, instalaþiile de venti-
laþie pot fi:
? centralizate - o instalaþie principalã asigurã
admisia ºi evacuarea aerului din întreaga clãdire;
? descentralizate - fiecare camerã-zonã are pro-
priul sistem de ventilaþie;
? combinate - ambele tipuri de distribuþie sunt
folosite.
Dupã principiul de ventilaþie, instalaþiile pot fi
clasificate astfel:
? cu debit constant de aer;
? cu debit variabil de aer.
Substanþe periculoase. Substanþele periculoase se
pot clasifica în primul rând dupã efectele nocive pe
care le au asupra oamenilor:
? neurotoxic;
? vezicant;
? sufocant;
? hemotoxic;
? iritant;
? incapacitant.
Securizarea unui sistem de ventilaþie trebuie sã
þinã cont, în primul rând, de efectele cele mai nocive.
Clasificarea acestor agenþi a fost realizatã în vederea
gãsirii unor soluþii de decontaminare în timp real a
aerului din sistemul de ventilaþie.
Pentru realizarea unor modele fizico-chimice ºi
numerice, este necesarã selectarea proprietãþilor sub-
stanþelor toxice dupã criterii care influenþeazã posibili-
tatea de modelare: masã molecularã (g/mol), tensi-
0 0
une de vapori (torr), la 25 C, punct de fierbere ( C),
0 imposibilã.
densitate lichid (g/cm3), la 25 C, densitate de vapori
relativã faþã de aer, vâscozitatea lichidului (cP), la
0 0
25 C, vâscozitatea vaporilor (cP), la 25 C.
Modelul fizico-chimic ºi numeric va fi folosit pen-
tru optimizarea parametrilor, a numãrului ºi locului
de amplasare în sistemul de ventilaþie pilot a senzo-
rilor, a unor filtre cu agenþi decontaminanþi (de ex.
carbon, soluþii apoase) sau a unor blocuri de deconta-
minare cu UV ºi ozon.
Sisteme de monitorizare. Dupã rãzboiul din Golf din
1991 s-au elaborat mai multe sisteme de monitorizare,
44
ENTE CBRN
în special de cãtre armata americanã, dintre care
menþionãm ANBACIS (Automated Nuclear, Biological
and Chemical Information System), JWARN (Joint
Warning and Reporting Network), ACTD (Advanced
Concept Technology Demonstration). Aceste reþele de
detecþie nu ne sunt accesibile ºi sunt, oricum, mult
mai largi decât sistemul care se doreºte a se realiza. Se
va utiliza un program complex de simulare a curgerii
fluidelor prin sisteme cu geometrie datã, cunoscând
toþi parametrii fluidelor (stare de agregare, coeficient
de difuzie, coeficient de evaporare, densitate, entalpie
etc.), geometria sistemului de ventilaþie ºi condiþiile la
limitã, atât pentru fluidele caracterizate (temperatura,
presiunea, concentraþia, la intrare ºi ieºire), cât ºi pen-
tru sistemul de ventilaþie (debitul de aer, viteza venti-
latorului, temperatura în camerele condiþionate etc.).
Parametrii necesari a fi cunoscuþi: tipurile de sen-
zori, locul lor de amplasare, locul de amplasare a fil-
trelor ºi blocajelor ºi debitele de aer ce trebuie intro-
duse, astfel încât sã se asigure atât o protecþie eficien-
tã la gazele periculoase, cât ºi un flux eficient de aer,
din punctul de vedere al asigurãrii cantitãþii de aer
curat (oxigen) ºi temperatura în incintele ventilate,
optimizând acest sistem pentru operare la energie
minimã în condiþiile de plajã largã de variaþie a con-
sumului de aer (numãr de persoane foarte diferit
între orele de vârf ºi cele de noapte, variaþia condiþi-
ilor atmosferice etc.).
Pânã la atacul cultului Aum Shinrikyo din anul
1995, utilizarea substanþelor toxice de luptã s-a efec-
tuat aproape întotdeauna ca arme tactice. Primele
înregistrãri ale utilizãrilor substanþelor toxice de luptã
s-au efectuat de germani, care au utilizat substanþe
insecticide. De atunci substanþele toxice de luptã s-au
diversificat foarte mult, nu numai detectarea, dar ºi
enumerarea tuturor acestor substanþe fiind practic
Clasificare agenþi chimici ºi biologici. Substanþele toxi-
ce de luptã – chimice ºi biologice – se clasificã astfel:
à Agenþi pur chimici:
a) substanþe ce atacã sistemul nervos: tabun (GA),
sarin (GB), soman (GD), agenþi V (VX);
b) substanþe ce atacã sistemul respirator;
c) substanþe iritante ale pielii (vezicante);
d) substanþe ce afecteazã sistemul circulator: acid
cianhidric (AC), cianurã de clor (CK), arsen (SA);
e) substanþe lacrimogene;
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN
f) substanþe vomitive;
g) substanþe toxice psihochimice;
h) compuºi toxici industriali: Cl2, HF, fosgen ºi
multe altele.
à Agenþi chimici binari ºi terþiari;
à Substanþe patogene bacteriale: antrax,
brucelozis, tularemia, febra Q.
à Substanþe patogene virale: varicela, febre virale
hemoragice.
à Toxine biologice: ricin, venom, botulism,
stafilococ entorotoxin B, micotoxin tricotecen (T2).
Caracteristicile substanþelor periculoase. Pentru a
caracteriza un agent toxic definim principalii para-
metrii fizico – chimici ºi de toxicitate.
Parametrii fizico – chimici. O parte din parametrii
fizico-chimici de care vom avea nevoie pentru mode-
larea numericã a unui atac cu substanþe chimice într-un
sistem de ventilaþie sunt enumeraþi în continuare:
Masa molarã (M. m.)
Densitate – în fazã solidã sau gazoasã
Temperatura de fierbere (P. f.)
Densitatea de vapori (D.v.) – se exprimã în valoare
relativã; reprezintã raportul dintre masa molarã MW
a substanþei raportat la fluidul care îl transportã (în
cazul de faþã, aerul, ce are o masã molarã medie 29
(dacã densitatea de vapori este mai micã decât 1,
gazul studiat se ridicã, dacã aceasta este mai micã
decât 1, gazul va coborî).
Tensiunea de vapori (T. v.) – se foloseºte doar la
substanþele ce prezintã douã stãri în condiþii ce pot fi
obþinute fizic. Tensiunea de vapori reprezintã pre-
siunea deasupra lichidului într-un volum închis, dacã
în incinta datã nu existã alt gaz. Acest parametru variazã
direct proporþional cu temperatura.
Temperatura latentã de vaporizare (entalpia)-
reprezintã energia necesarã de trecere din stare
lichidã în stare gazoasã. Se exprimã în kcal/mol.
Vâscozitatea (V. l.) – reprezintã rezistenþa fluidu-
lui la curgere. Depinde de legãturile dintre molecule.
Când temperatura creºte vâscozitatea scade.
Tensiunea superficialã este forþa pe unitatea de
suprafaþã ce apare la contactul lichidului cu alt corp
(gaz, solid).
Parametrii de toxicitate.
LD50 – Doza medie letalã pentru faza lichidã.
Reprezintã cantitatea de lichid necesarã pentru a
omorî 50 % din totalul unei populaþii neprotejate.
ED50 – Doza medie efectivã pentru faza lichidã.
Reprezintã cantitatea de lichid necesarã pentru a
obþine efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.)
asupra a 50 % din totalul unei populaþii neprotejate.
LCt50 – Doza medie letalã pentru faza gazoasã.
Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a omorî
50% din totalul unei populaþii neprotejate într-un
timp dat.
ECt50 – Doza medie efectivã pentru faza gazoasã.
Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a obþine
efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.) asupra a
50% din totalul unei populaþii neprotejate într-un
timp dat.
EC50 – Doza medie efectivã pentru faza gazoasã.
Reprezintã cantitatea de gaz necesarã pentru a obþine
efectul scontat (de ex. colaps, convulsii etc.) asupra a
50% din totalul unei populaþii neprotejate, în 30 de
minute.
AEL – Doza estimatã la care pe o perioadã scurtã
de timp populaþia nu suferã acþiuni ale substanþei
toxice.
Se mai defineºte o dozã de siguranþã împãrþind
LCt50 la 480 min. (8h) ºi la un factor de siguranþã de 10.
Agenþi biologici susceptibili a fi utilizaþi pentru con-
taminare. Armele biologice utilizate sub diferite forme
de-a lungul istoriei constituie în prezent (datoritã uti-
lizãrii în scopuri teroriste a rezultatelor ºtiinþifice
obþinute în domeniul microbiologiei, biologiei mole-
culare ºi geneticii) o provocare majorã cãreia trebuie
sã fim pregãtiþi sã-i facem faþã prin competenþã ºi acþi-
uni unitare deopotrivã ale structurilor medicale, de
aplicarea legii (juridice) ºi informative.
Nomenclatorul armelor biologice, definite ºi
clasificate ca atare cuprinde:
• Agenþi etiologici ai unor boli infecþioase (bac-
terii virusuri, paraziþi, fungi);
• Agenþi biologici neinfecþio ºi bioregulatori, pro-
teaze plasmatice, toxine.
Din istoricul armelor biologice grupate în arse-
nalul ”armelor de distrugere în masã” se reþine faptul
cã selecþia agenþilor biologici în vederea realizãrii
armelor biologice se efectueazã în baza unor criterii
care au fundamentat clasificarea agenþilor biologici în
trei grupe distincte (A,B,C) în funcþie de potenþialul
pe care-l deþin ca agenþi etiologici ai armelor biologice.
45
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM ENTE CBRN

Selecþia agenþilor biologici (pentru utilizarea la stanþe specifice, fãcând posibilã detectarea ºi discriminarea
prepararea armelor biologice) se bazeazã pe urmã- unei anumite substanþe. Se utilizeazã reacþii chimice
toarele: care duc la schimbarea culorii anumitor substanþe
• Evidenþierea unor caracteristici proprii agenþilor denumite indicatori, raportul masã/sarcinã electricã,
etiologici ai bolilor infecþioase – transmisibilitate, viru- absorbþia ºi împrãºtierea în câmp electromagnetic,
lenþã, patogenitate, rezistenþa în mediul exterior, reacþii care implicã chemiluminescenþa, reacþii cu
sporularea, posibilitatea de a fi transformaþi în aerosoli enzime, reacþii electrochimice.
- necesare pentru determinarea „potenþialului de uti- Principii de detecþie:
lizare ca agenþi etiologici ai armelor biologice”. ? Metodele spectrometrice;
• Posibilitatea de a interveni asupra biologiei natu- ? Metode de schimbare a culorii indicatorilor;
rale a agenþilor etiologici (prin inginerie geneticã) ? Spectrometria cu mobilitate ionicã;
pentru ale spori potenþialul ca arme biologice. ? Spectroscopia cu absorbþie în infraroºu;
Senzori ºi principii de detecþie. Pentru sistemul ? Spectrometria de masã pentru aerosoli;
? Detectori cu chemiluminescenþã;
de ventilaþie sunt necesari senzori care îndeplinesc
urmãtoarele cerinþe:
? Senzori ce mãsoarã conductivitatea termicã a
? sã fie senzori de timp real, timpul lor de
gazului;
rãspuns fiind de ordinul secunde sau minute;
? Senzori electrochimici;
? sã fie foarte sensibili la substanþele cele mai
? Senzori pe semiconductoare amorfe;
toxice (GA, GB, GD, HCN etc.);
? Senzori cu unde de suprafaþã (SAW – surface
? sã poatã discrimina aceste substanþe de alte
acoustic wave);
substanþe puþin toxice;
? Senzori FPW (Flexural plate Wave);
? sã nu fie foarte scumpi, astfel încât sã poatã fi
creatã o reþea de senzori; ? Senzori de tip MEMS (Micro-electro-mechani-
? sã poatã detecta in-situ, pentru a putea fi intro-
cal system).
duºi în sistemul de ventilaþie;
? sã poatã fi conectaþi într-un sistem complex de
senzori ºi microprocesor/computer, pentru a genera
semnale de alarmã ºi pentru oprirea ventilaþiei sau
introducerea filtrelor/opritoarelor.
În Tabelul 1 sunt prezentaþi senzori ce pot fi uti-
lizaþi la detectarea substanþelor toxice de luptã.

Sisteme Timp Timp

Tip senzor Selectivitate Sensibilitate Hard ºi de de Cost
Soft rãspuns viaþã

Relativ
Electrochimic Ridicatã Ridicatã Complexe Mediu Redus
mic Model numeric pentru dispersia gazelor toxice ºi
Cu semicon-
ductori
Redusã Medie Complexe Scurt Mare Redus agenþilor biologici într-un sistem de ventilaþie.
Cu
Ridicatã Medie Complexe Mediu Mare Mediu
Modelarea numericã a curgerilor ºi a transferurilor de
fotoionizare
cãldurã în geometrii complexe necesitã pe de o parte
Spectrometre Relativ Foarte
Ridicatã Ridicatã Incluse Mare
de masã mare ridicat cunoºtinþe avansate atât teoretice cât ºi de progra-
Spectometre
Relativ
mare din partea cercetãtorilor ºi pe de altã parte nece-
cu mobilitate Ridicatã Ridicatã Incluse Mediu Mediu
ionicã
mare sitã folosirea unor tehnici de calcul de ultimã genera-
Tabelul 1. Sisteme de detecþie a substanþelor toxice de luptã þie datoritã efortului de calcul imens.
Tehnologiile de separare ºi detecþie se bazeazã pe Structural, un astfel de model numeric este com-
anumiþi parametrii chimico-fizici ai substanþelor, cum pus dintr-un modul de preprocesare care realizeazã
ar fi sarcina, masa, potenþialul redox, reacþia cu sub- discretizarea domeniului de calcul, un modul de

46
 APÃRAREA NBC 19/2010
ECHIPAM
procesare care, pe baza condiþiilor la limitã impuse ºi
a ecuaþiilor implementate, rezolvã numeric problema
studiatã ºi un modul de postprocesare pentru analiza
soluþiei. Pentru simularea numericã a curgerilor com-
plexe (Navier-Stokes, turbulente, multifazã sau fazã
discretã, transport ºi/sau reacþii între specii) dintr-un
sistem de ventilaþie se pot folosi programele de calcul
CFD GAMBIT (preprocesare) ºi ANSYS-FLUENT (proce-
sare ºi postprocesare) licenþiate la Academia Tehnicã
Militarã. Printre capabilitãþile de simulare ale acestor
programe, de interes pentru modelul ce va fi studiat
sunt:
P Curgerile 2D, 2D axisimetrice ºi 3D;
P Elementele de discretizare regulate ºi neregu-
late;
P Curgerile staþionare ºi nestaþionare;
P Curgerile incompresibile ºi compresibile;
P Curgerile euleriene, laminare sau turbulente;
P Transferul de cãldurã, inclusiv convecþia natu-
ralã, forþatã, mixtã sau conjugatã (solid/fluid);
P Amestecul ºi reacþiile dintre specii chimice;
P Modelele multifazã gaz/lichid, gaz/solid,
lichid/solid;
P Calculul lagrangian al traiectoriei particulelor
dispersate (particule/picãturi, bule de gaz) inclusiv
cuplarea lor cu faza continuã;
P Modelul de schimbare a fazei pentru aplicaþii
de topire/solidificare;
P Modelarea mediilor poroase;
P Sursele de masã, moment, cãldurã ºi de specii
chimice.
Rezultatul va fi un model numeric generalizat,
care, în funcþie de parametrii de intrare, va putea simu-
la situaþiile reale ale unui atac terorist asupra instalaþi-
ilor de ventilaþie. Soluþiile numerice vor permite
amplasarea optimã a senzorilor de detecþie în vederea
obþinerii unei sensibilitãþi maxime ºi vor oferi algorit-
mi de poziþionare a blocurilor de decontaminare bio-
logicã.
Studii tehnico-economice sunt necesare pentru
selecþia senzorilor ºi a traductoarelor utilizate pentru
detecþia toxicului, a sistemelor de decontaminare, a
controlerelor ºi dispozitivelor de prelucrare a sem-
nalelor, a blocurilor de filtrare ºi ventilare, ºi a sis-
temelor de niºe aferente instalaþiei de climatizare.
Modelarea ventilatorului instalaþiei constituie unul
dintre punctele importante ale acestui sistem, pentru
ENTE CBRN
o simulare cât mai precisã a transportului agenþilor
chimici prin instalaþia de ventilaþie.
În urma simulãrilor realizate se va putea trece la
etapa de identificare a componentelor realizãrii prac-
tice a instalaþiei securizate, se vor realiza scheme de
principiu ºi de detaliu ale subansamblelor, pãrþi com-
ponente ale instalaþiei de climatizare securizat.
BIBLIOGRAFIE
1. Sittig, M. 1985. Handbook of Toxic and
Hazardous Chemicals and Carcinogens (2nd ed). Park
Ridge, N.J.: Noyes Publications.
2. U.S. Army, U.S. Navy, and U.S. Air Force.
2005. Potential Military Chemical/Biological Agents
and Compounds. Field Manual Washington, D.C.:
Department of the Army/Department of the
Navy/Department of the Air Force.
3. Office of the Secretary of Defense,
Proliferation: Threat and Response, ISBN: 0-16-
042727- US Government Printing Office, November
1997.
4. Michael B. Pushkarsky, Michael E. Webber,
and Tyson Macdonald „High-sensitivity, high-selectivi-
ty detection of chemical warfare agents”, Appl. Phys.
Lett. 88, 044103 (2006).
5. Thomas E. McKone, Beverly M. Huey,
Edward Downing, and Laura M. Duffy - Strategies to
Protect the Health of Deployed U.S. Forces:
„Detecting, Characterizing, and Documenting
Exposures”.
6. Crowe, M. Sommerfield, Yutaka Tsuji.
Multiphase Flows with Droplets si Particles. CRC
Press, 1998.
7. Michael B. Pushkarsky, Michael E. Webber,
and Tyson Macdonald „High-sensitivity, high-selectivi-
ty detection of chemical warfare agents”, Appl. Phys.
Lett. 88, 044103 (2006).
8. Thomas E. McKone, Beverly M. Huey,
Edward Downing, and Laura M. Duffy - Strategies to
Protect the Health of Deployed U.S. Forces:
„Detecting, Characterizing, and Documenting
Exposures”.
47
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
ESTE URANIUL PUTERNIC ÎMBOGÃÞIT O AMENINÞARE ?
Maior Dumitru ION
C
Baza de Instruire pentru Apãrare NBC
ea mai dificilã provocare pentru o organi-
zaþie teroristã care încearcã sã constru-
iascã o armã nuclearã sau un dispozitiv
improvizat nuclear este obþinerea de materiale
fisionabile, plutoniu sau uraniu puternic îmbogãþit
(Highly Enriched Uranium - HEU). Uraniu care a
fost prelucrat pentru a creºte la peste 20% proporþia
de izotopi U-235, este necesar pentru construcþia
celui mai simplu tip de armã nuclearã. Armele cu ura-
niu, în general, se referã la uraniu îmbogãþit cu cel
puþin 90%, materialul gãsit în combustibilul nuclear
uzat, poate fi folosit pentru a crea un dispozitiv
exploziv nuclear.
În 2002, Consiliul Naþional al Cercetãrii din SUA
a avertizat cã armele cu uraniu puternic îmbogãþit ar
putea fi fabricate fãrã ajutor din partea statului,
notând cã ,,principalul impediment care împiedicã
þãrile sau grupurile teroriste cu posibilitãþi tehnice
pentru dezvoltarea unei arme nucleare este disponi-
bilitatea materialului nuclear, în special a uraniului
puternic îmbogãþit”. Crearea unei arme nucleare
folosind uraniu puternic îmbogãþit este din punct de
vedere tehnic mai uºor de realizat decât una care
foloseºte plutoniu. În plus, cu echipamentele actuale
detecþia unui dispozitiv nuclear pe un camion sau o
navã este greu de realizat. Prin urmare, securizarea ºi
eliminarea stocurilor de uraniu puternic îmbogãþit
este cea mai sigurã modalitate de a reduce riscul ca
grupãrile teroriste, folosind acest material, sã
provoace o explozie nuclearã.
48
1. Dispunerea facilitãþilor civile care utilizeazã
uraniu puternic îmbogãþit
La sfârºitul anului 2003, au existat aproximativ
50 de tone de uraniu puternic îmbogãþit folosit în pro-
grame civile de cercetare, de peste 50 de naþiuni.
Aceste stocuri au continuat sã creascã în fiecare an.
Totuºi, cel puþin 25 kg, sunt necesare pentru a pro-
duce o armã nuclearã, iar 40-60 kg, sunt necesare
pentru un dispozitiv nuclear. Materialul pentru
bombã, combustibil de uraniu puternic îmbogãþit,
poate fi obþinut atât în stare neiradiatã, cât ºi iradiatã
(uzat). Combustibilul neiradiat sau uºor iradiat nu
este radioactiv ºi în consecinþã este uºor de manevrat
în condiþii de siguranþã. Deºi utilizarea combustibilu-
lui nuclear în reactoarele de mare putere îl face
extrem de radioactiv ºi prin urmare, foarte dificil de
manevrat în condiþii de siguranþã, combustibilul uzat
pierde radioactivitatea în timp, ºi deci, îl face mai uºor
de manevrat ºi astfel mai atractiv pentru teroriºti.
HEU este utilizat în prezent în sfera civilã pentru
alimentarea reactoarelor de cercetare, facilitãþilor critice,
ºi pentru propulsia câtorva spãrgãtoare de gheaþã. La
nivel mondial au fost construite 672 reactoare de
cercetare. Din acestea, aproximativ 272 sunt opera-
þionale în 56 de þãri, 214 au fost oprite, iar 168 au fost
dezafectate. 128 din aceste instalaþii au stocuri de ura-
niu puternic îmbogãþit de cel puþin 20 kg. (La nivel
mondial nu existã încã nici un inventar cuprinzãtor
emis de autoritãþi oficiale pentru facilitãþile civile ce
folosesc uraniu puternic îmbogãþit, ceea ce constituie
un obstacol în calea progresului în acest domeniu). În
multe reactoare de cercetare care au fost închise, dar
nu sunt dezafectate, combustibilul de uraniu puternic
îmbogãþit a rãmas pe loc. Uraniul puternic îmbogãþit
este folosit de asemenea în reactoare care produc izo-
topi medicali. Circa 85kg de uraniu puternic
îmbogãþit este folosit în acest scop, anual, în reactoare
din Belgia, Canada, Franþa, Olanda ºi Africa de Sud.
Rusia foloseºte de asemenea uraniu puternic
îmbogãþit pentru producþia de izotopi medicali. În alte
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
þãri, precum Australia ºi Indonezia, a început pro-
ducerea acestor izotopi, cu uraniu uºor îmbogãþit
(Low Enriched Uranium - LEU). Rusia deþine 8
spãrgãtoare de gheaþã cu propulsie nuclearã care sunt
în serviciu, ºi intenþioneazã sã mai producã încã unul.
Statele Unite ºi Rusia furnizeazã o mare parte din
combustibil cu HEU utilizat în reactoarele de cercetare
la nivel mondial; alþi producãtori fiind China (care a
trimis combustibil cu HEU utilizat în reactoarele de
cercetare din Nigeria, Ghana, Iran, Pakistan ºi Siria,
precum ºi uraniu îmbogãþit în Africa de Sud ºi
Argentina), Franþa (în Chile ºi India), Marea Britanie
(în Australia, India ºi Japonia) ºi Africa de Sud (care
nu a exportat acest combustibil). Înainte de 1978 cea
mai mare cantitate de combustibil furnizat de SUA
(majoritatea în America de Nord ºi Asia) avea un
nivel foarte mare de îmbogãþire - peste 90%.
Combustibilul furnizat de Rusia, în principal în
Europa de Est, era de obicei îmbogãþit 80%. Pentru a
reduce riscul furtului acestui combustibil, multe þãri
au returnat combustibilul cu HEU în þara de origine.
2. Securitatea facilitãþilor civile care deþin HEU
Multe facilitãþi civile care deþin uraniu puternic
îmbogãþit nu prezintã o securitate adecvatã. Agenþia
Internaþionalã pentru Energie Atomicã (A.I.E.A.) a
raportat cã, în una dintre misiunile sale a descoperit
un reactor de cercetare cu uraniu puternic îmbogãþit,
,,cã nu avea, în esenþã, protecþie fizicã”. A.I.E.A. a asis-
tat facilitatea în cauzã, pentru îmbunãtãþirea secu-
ritãþii sale, dar a raportat cã, în general, ,,deficienþe
rãmân în acordurile administrative, tehnice ºi juridice
pentru controlul ºi protejarea materialelor nucleare în
multe þãri”. Departamentul de Energie al SUA a fost
asistat la îmbunãtãþirea protecþiei fizice la 22 de reac-
toare de cercetare prin intermediul Global Research
Reactor Program. Raportul GAO din luna septembrie
2009 a constatat cã în timp ce majoritatea locaþiilor
care au primit îmbunãtãþiri îndeplinesc, în general,
orientãrile de securitate A.I.E.A., au rãmas în unele
cazuri, punctele critice din securitate.
A îmbunãtãþi în mod corespunzãtor mãsurile de
securitate nu este o problemã simplã, deoarece
majoritatea reactoarelor de cercetare la nivel mondial
se aflã în universitãþi sau în centre de cercetare, care
tind sã fie destul de deschise pentru public. În timp ce
problemele de securitate au crescut considerabil
începând cu 9 septembrie 2001, este dificil sã recon-
figurezi o locaþie în care nu a fost conceputã protecþia
fizicã din faza proiectului. Depozitarea stocurilor de
combustibil iradiat (uzat) a fost, în general mai puþin
sigurã decât cea a stocurilor de combustibili neiradiaþi,
pânã acum câþiva ani combustibilul nuclear iradiat fiind
considerat ,,autoprotejat” ºi astfel puþine facilitãþi care
le depozitau au intenþionat sã cheltuie fonduri pentru
securitatea unui material care nu mai are valoare eco-
nomicã. Este mult mai eficient a elimina acest material
din locaþiile vulnerabile decât a încerca sã creºti sigu-
ranþa locului de dispunere.
3. Programe pentru reducerea ºi eliminarea ura-
niului puternic îmbogãþit
Eforturile de a reduce cantitatea de uraniu puter-
nic îmbogãþit în instalaþiile civile au apãrut din 1978,
când Washingtonul a iniþiat programul de reducere a
uraniului îmbogãþit pentru cercetare ºi reactori de
testare (Reduced Enrichment for Research and Test
Reactors - RERTR). Moscova a început propriul pro-
gram de reducere a îmbogãþirii din reactoarele de
cercetare construite în afara þãrii ºi a schimbat politi-
cile de export de uraniu puternic îmbogãþit, furnizând
acestor reactoare uraniu puternic îmbogãþit 36% în
loc de uraniu puternic îmbogãþit 80%. În ultimii 25 de
ani, multe þãri au colaborat cu programul de RERTR
sau au iniþiat programe proprii similare. În mai 2004,
Departamentul de Energie al SUA a lansat Iniþiativa
Globalã de Reducere a Ameninþãrilor (Global Threat
Reduction Initiative - GTRI), la care s-au alãturat
A.I.E.A., Rusia ºi alte state. Printre scopurile sale,
GTRI încearcã ,,sã reducã ºi eventual sã elimine
folosirea uraniului puternic îmbogãþit ca ºi combustibil,
inclusiv transformarea reactoarelor de cercetare prin
utilizarea combustibilului LEU în locul HEU” În
ianuarie 2009, s-a raportat cã 63 de reactoare de
cercetare din cele 129 vizate de GTRI au fost transfor-
mate sau oprite. Cu toate acestea, din diverse motive,
aproximativ 78 reactoare de cercetare nu sunt incluse
în programul RERTR.
În plus, programul RERTR lucreazã de asemenea
la transformarea a 6 producãtori de izotopi medicali
de uraniu puternic îmbogãþit, care utilizeazã acest
combustibil în reactoarele lor. Programul include
patru mari producãtori de izotopi medicali, dispuºi în
Belgia, Canada, Olanda, ºi Africa de Sud. Programul
RERTR ajutã la transformarea unui reactor de pro-
ducþie de izotopi în Argentina în folosirea LEU. Cu
49
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
toate acestea, reactorul argentinian produce numai
izotopi medicali la o scarã relativ micã. În 2004,
RERTR a relatat cã sunt necesari 2-3 ani pentru
finalizarea lucrãrilor care ar face producþia de izotopi
medicali posibilã. Nu mai existã nici o barierã tehnicã
în calea conversiei HEU în LEU; rãmânând numai
probleme politice ºi financiare.
Pe lângã transformarea instalaþiilor de a utiliza
combustibil LEU, au existat, de asemenea, eforturi de
a depozita combustibil cu uraniu puternic îmbogãþit
de combustibil iradiat ºi neiradiat într-un numãr mic
de locaþii care sunt sigure. Aceasta a implicat aducerea
acestui combustibil din alte þãri în Statele Unite ºi în
Rusia, precum ºi depozitarea combustibilui dispus în
interiorul þãrii. În ciuda acestor eforturi, numãrul de
locaþii cu uraniu puternic îmbogãþit a fost scãzut doar
marginal.
Un program conex, Material Consolidation and
Conversion -MCC project, stabilit în 1999, reducea
surplusul de uraniu puternic îmbogãþit rus folosit în
scopuri civile prin transformarea HEU în LEU.
Începând cu ianuarie 2009, 11,1 tone din valoarea
estimatã a surplusului de 17 tone de uraniu puternic
îmbogãþit rus au fost transformate.
Atât Statele Unite ºi Rusia au cantitãþi mari de
uraniu puternic îmbogãþit, care nu mai sunt necesare
în programele lor de apãrare. În Rusia, surplusul de
uraniu puternic îmbogãþit provenit de la arme este
transformat în LEU în cadrul programului ,,Megatone
pentru a megawaþi” (altfel cunoscut ca programul
HEU-LEU). LEU rezultat este apoi utilizat pentru uz
civil. Statele Unite a declarat iniþial, câteva din cele
174 de tone surplus de uraniu puternic îmbogãþit
pentru nevoile militare, sunt destinate pentru uz civil.
O cantitate suplimentarã de 200 de tone a fost oficial
scoasã din arsenalul SUA în noiembrie 2005; din
aceasta aproximativ 20 de tone au fost transformate
în LEU.
50
Deoarece cantitatea de uraniu puternic îmbogãþit,
care este, de fapt surplus la nevoile militare este proba-
bil mult mai mare decât cantitatea care a fost declaratã
oficial surplus pânã în prezent, s-a solicitat sã se
accelereze programele de transformare HEU în LEU.
Efortul actual condus de Iniþiativa pentru ameninþarea
nuclearã (Nuclear Threat Initiative) implicã un studiu
detaliat al complexului nuclear rusesc pentru a stabili
opþiunile programului SUA-Rusia HEU -LEU ºi ce
costuri implicã aceste scenarii.
4. Propunerile pentru a elimina utilizarea uraniu-
lui puternic îmbogãþit în scopuri civile
Multe guverne naþionale au început sã apeleze la
eliminarea uraniului puternic îmbogãþit din domeniul
civil. Directorul general al A.I.E.A. Mohamed El
Baradei, a cerut þãrilor ,,sã minimalizeze ºi, eventual
sã elimine, utilizarea de uraniu puternic îmbogãþit în
aplicaþii paºnice din domeniul nuclear". În 2005, în
cadrul Conferinþei de revizuire a Tratatului de nepro-
liferare (Non-Proliferation Treaty NPT), în declaraþia
de deschidere a Kârgâzstanului se aratã cã: ,,Republica
Kârgâzstan considerã cã aceastã Conferinþã de
revizuire ar trebui sã ia în considerare mijloacele
necesare pentru a spori securitatea stocurilor exis-
tente de uraniu puternic îmbogãþit, reducând dimen-
siunea lor, îndreptându-se spre eliminarea utilizãrii
uraniului puternic îmbogãþit în sectorul nuclear civil.”
Acest apel a fost preluat ºi de cãtre alte þãri, Islanda,
Lituania, Norvegia ºi Suedia prezentând un document
de lucru intitulat ,,Combaterea riscurilor de terorism
nuclear prin reducerea utilizãrii civile a uraniului
puternic îmbogãþit”, într-un efort de a cãuta un con-
sens internaþional asupra acestui aspect.
Norvegia a fost deosebit de activã în aceastã
privinþã, emiþând o poziþie la Conferinþa de revizuire
solicitând ,,un moratoriu privind producþia ºi uti-
lizarea în scopuri civile a HEU. Pe termen lung, obiec-
tivul ar trebui sã fie instituirea unei interdicþii totale.
Norvegia a reiterat acest apel în declaraþia sa de la
Conferinþa Generalã AIEA din septembrie 2005,
chemând AIEA sã dezvolte orientãri pentru ges-
tionarea uraniului puternic îmbogãþit în sectorul civil.
Declaraþia SUA, chema la "încetarea utilizãrii comer-
ciale a uraniului puternic îmbogãþit," politica Statelor
Unite a fost limitarea exporturilor de uraniu puternic
îmbogãþit în scopul transformãrii acestuia în LEU.
Guvernul norvegian ºi Agenþia Internaþionalã pentru
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
Energie Atomicã au planificat un simpozion pe tema
minimizãrii utilizãrii uraniului puternic îmbogãþit în
sectorul nuclear civil. Organizaþii medicale din mai
multe þãri ºi-au exprimat interesul în stoparea pro-
ducþiei de izotopi medicali prin utilizarea de uraniu
puternic îmbogãþit.
5. Nevoia unei abordãri internaþionale coordo-
nate
Programele curente, care reduc utilizarea de ura-
niu puternic îmbogãþit, sunt lãudabile, dar eforturile
fragmentate. Programele curente nu acoperã multe
utilizãri, cum ar fi reactoarele, ansamblurile critice, ºi
reactori pentru propulsie navalã. Într-adevãr, nu existã
un inventar precis, curent, la nivel mondial al uti-
lizãrii de uraniu puternic îmbogãþit în scopuri civile,
care ar permite statelor sã acorde prioritate activitãþilor
lor în acest domeniu. Acest lucru este critic atât pe ter-
men scurt, astfel încât modernizarea securitãþii este
prima în cazul în care sunt cele mai urgente, precum
ºi pe termen lung, în scopul de a localiza tot uraniul
puternic îmbogãþit, care ar trebui sã fie depozitat
într-un mediu sigur , precum ºi deciziile luate pentru
a stabili care reactoare sã se converteascã la LEU ºi
care sã se închidã.
O abordare internaþionalã este de asemenea
necesarã pentru a face programele de reducere a HEU
atractive pentru toate statele. De exemplu, dacã un
stat deþine fonduri pentru transformarea unui reactor
în scopul producerii de izotopi medicali, iar alt stat nu
deþine aceste fonduri, acesta din urmã poate primi
fonduri în acest scop fiind astfel avantajat din punct
de vedere financiar. Nu existã nicio garanþie cã, dacã
o þarã transformã reactoarele sale în utilizarea LEU, o
þarã vecinã nu va începe un tip de activitate nuclearã
folosind uraniu puternic îmbogãþit. Cercetãrile
recente asupra designului viitorului reactor sugereazã
cã nici unul dintre reactoarele nucleare de generaþie
viitoare nu ar utiliza uraniu puternic îmbogãþit; nu
existã nicio dovadã cã acesta ar fi necesar în cercetãrile
viitoare sau la alte reactoare. Lãudabil, oficialii ruºi au
anunþat în 2005 cã noile centralele nucleare pluti-
toare vor utiliza ca ºi combustibil LEU. Cu toate aces-
tea, Germania a lansat un nou reactor de cercetare în
2003, care utilizeazã combustibil de uraniu puternic
îmbogãþit, în ciuda protestelor internaþionale ºi a
studiilor ºtiinþifice care indicau faptul cã un reactor
alimentat cu LEU ar fi permis aceeaºi cercetare, în
timp ce Rusia continuã construcþia de spãrgãtoare de
gheaþã care folosesc combustibil uraniu puternic
îmbogãþit. Doar un acord internaþional pentru
reducerea ºi eliminarea utilizãrii a HEU va asigura
faptul cã nu se vor mai construi astfel de noi reactoare.
Bibliografie
1. Committee on Science and Technology for
Countering Terrorism, ,,Making the Nation Safer: The Role
of Science and Technology in Countering Terrorism”
(Washington, DC: National Academy Press, 2002),
pag.40,45;
2. Charles Ferguson and William Potter, ,,The Four
Faces of Nuclear Terrorism” pag. 132;
3. David Albright and Kimberly Kramer, ,,Stockpiles
still growing” Bulletin of the Atomic Scientists Vol. 60, No.
6 (November/December 2004), pag. 14-16;
4. Office of Nonproliferation, National Nuclear
Security Administration, ,,RERtr Program Project
Execution Plan” February 16, 2004;
5. Nigeria Commissions Research Reactor; HEU-
Fueled Facility Goes Against U.S.-Led Nonproliferation
Effort, ,,Global Security Newswire”, October 1, 2004;
6. Ann MacLachlan, ,,Operators of small reactors to
meet to discuss conversion to LEU fuel” NuclearFuel, April
25, 2005, pag. 5;
7. Michael Brenner, ,,People's Republic of China” in
William Potter, .,International Nuclear Trade and
Nonproliferation, 1990, pag. 253;
Site-uri:
http://nnsa.energy.gov/nuclear_nonprolifera-
tion/1550.htm.
http://isis-online.org/global_stocks/end2003/summa-
ry_global_stocks.pdf.
http://www.fissilematerials.org.
http://www.world-nuclear.org/info/inf61.htm.
h t t p : / / w w w. n t i . o r g / d b / n i s p r o f s /
russia/forasst/doe/rertr.htm.
http://www.rertr.anl.gov.
h t t p : / / w w w. n t i . o r g / d b / n i s p r o f s / r u s s i a /
fissmat/heudeal/overview.htm.
http://www.un.org/events/npt2005.
51
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
EFECTELE RADIAÞIEI ASUPRA MATERIEI VII
Cãpitan Tãnase-Marian TUDOR
Statul Major al Forþelor Aeriene

E
3. Clasificarea efectelor biologice ale radiaþiilor
fectele nocive ale radiaþiilor ionizante
asupra fiinþelor, în special asupra omului, a
descendenþilor sãi ºi asupra umanitãþii în
general se clasificã în douã categorii:
a) dupã relaþia dintre dozã ºi efect;
b) dupã natura lor.
Dupã relaþia dintre dozã ºi efect:
- efecte nestocastice sau non-stocastice;
- efecte stocastice.
Efectele non-stocastice sunt caracterizate de o relaþie
de cauzalitate deterministã între dozã ºi efect,
reversibile ºi imperfect aditive. Aceste efecte (ex.:
cataracta, eriteme, pierderea pãrului, sterilitate) apar
atunci când doza încasatã depãºeºte o valoare prag.
Valoarea prag pentru un anumit efect biologic variazã
de la un individ la altul ºi depinde de condiþiile
expunerii. În general, efectele nestocastice apar destul
de repede în timp, fiind efecte imediate (precoce), iar
vãtãmãrile provocate de ele sunt cu atât, mai mari cu
cât doza este mai mare. Dozele nefiind perfect aditi-
vate, pentru evitarea acestor tipuri de efecte are o mare
importanþã administrarea fracþionatã a dozelor.
Printre primele efecte nestocastice pot fi
menþionate: leziuni nemaligne ale pielii, cataracta,
hipoplazia medularã care antreneazã modificãri
hematologice ca ºi prejudiciile cauzate gonadelor care
produc o scãdere a fertilitãþii. Aceste efecte apar în
general la timp scurt dupã iradiere. Regenerarea þesu-
turilor se face lent ºi inegal, ea depinzând de tipul de
þesut, de starea fizicã, psihicã ºi ereditarã a individului
ºi de mulþi alþi factori greu controlabili. La valori mici
ale dozei absorbite primite, procesul de regenerare
reface þesutul iradiat.
* Acest articol reprezintã continuarea articolului “Efectele radiaþiei asupra materiei vii”, publicat în
numãrul 18/2009 al acestei reviste.
52
Efectele stocastice sunt întotdeauna efecte somatice
târzii care sunt caracterizate de o relaþie probabilistã
dozã – efect ºi aditive. Dozele administrate în timp
lung fiind aditive, nu are importanþã dacã doza care
produce efectul respectiv a fost administratã fracþionat
sau instantaneu, respectiv într-o secundã sau într-o
lunã. Efectul biologic produs este ireversibil ºi în
prezent nu se cunosc metode de reducere a proba-
bilitãþii de apariþie a efectelor stocastice somatice
datorate unor doze deja primite.
În urma expunerii la radiaþii, efectele stocastice
(ex.: cancere, maladii ereditare) apar aparent aleator,
la anumiþi indivizi din grupul afectat. Severitatea efec-
tului este independentã de valoarea dozei încasate.
Dupã natura lor:
- efecte precoce sau imediate, care nu apar de regulã
decât la doze ridicate ºi apar dupã un timp care variazã de
regulã de la câteva ore la câteva sãptãmâni;
- efecte somatice târzii care se manifestã dupã mai
mulþi ani (leucemia), dupã mai mulþi zeci de ani (cancerul);
- efecte teratogene, care se referã la afectarea embri-
onului ºi fãtului;
- efecte genetice, care privesc descendenþii.
Efectele precoce. Cele mai fragile þesuturi care
suferã efecte biologice cu prag sunt: pielea, celulele
formatoare de sânge, mãduva osoasã, intestinul ºi
organele sexuale sau gonade. Mãduva osoasã este
organul cel mai sensibil la
iradierea globalã. Efectele
radiobiologice asupra pielii
sunt foarte variabile ºi ele
depind de dozã, de
Figura 5 Infecþia unei leziuni localizarea anatomicã, de
ulceronecrotice (14 decembrie
vârstã, de pigmentaþia tegu-
1999). Accidentul din Peru
20 februarie 1999 mentului, etc. La doze mai
mici de 10 Gy nu se observã nicio leziune gravã, între
10 ºi 20 Gy apar epidermite exudative, urmate de
eriteme secundare, epitelitã exudativã.
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
Organele sexuale, testiculele la bãrbaþi ºi ovarele Conform Agenþiei de Protecþia Mediului a S.U.A.
la femei, reacþioneazã diferit la iradiere. Testicolele, (U.S. Environmental Protection Agency - E.P.A.)
care se remarcã prin cele douã funcþii de producere de manifestãrile clinice la om, la diferite doze sunt
hormoni ºi spermatozoizi, la iradiere, le este afectatã prezentate în tabelul urmãtor:
numai cea de-a doua funcþie. La doze relativ mici de Tabelul 1
0,5 Gy se instaleazã o depresiune tranzitorie ºi spon- Manifestãrile clinice la diferite doze ºi timpii de rãspuns
tan reversibilã, iar la doze de circa 2 Gy apare o ai organismului uman
azospermie ºi sterilitate temporalã în jur de un an.
Experienþele efectuate de americani pe deþinuþi volun-
tari la doze de 6 Gy precum ºi dozele încasate de
supravieþuitorii pescari japonezi care au fost iradiaþi în
urma exploziei experimentale a armei termonucleare
de la Bikini estimate la valoari cuprinse între 3-6,6 Gy
au demonstrat apariþia unei sterilitãþi de 2-3 ani.
Ovarele au sensibilitate mai micã în raport cu testiculele.
Astfel, pe când la o femeie tânãrã în jur de 25 de ani
este necesarã o dozã de 12-15 Gy pentru a provoca o
menopauzã artificialã, la o femeie de peste 40 de ani
este suficientã o dozã de numai 7 Gy. Se pare cã nu Aceste manifestãri corespund bolii de iradiaþie în
s-au produs urmãri genetice aparente la prima generaþie care se deosebesc patru grade de îmbolnãvire, funcþie
în cazurile menþionate precum ºi asupra descen- de doza încasatã, astfel:
A boala de iradiaþie de gradul I corespunde unei
denþilor de la Hiroºima ºi Nagasaki.
Organele profunde sunt mai radiorezistente. doze totale de 1-2 Gy; manifestãrile încep de la 2-3
Diversele organe ale aparatului digestiv au radiosensi- sãptãmâni la 30 de zile sau chiar mai târziu prin simp-
bilitãþi diferite. Cel mai radiosensibil este intestinul tome slabe - astenie, transpiraþie abundentã, obosealã,
subþire, la care apar leziuni în urma absorbþiei unei ameþeli de scurtã duratã, greþuri uºoare, uscãciune în
doze de 30 Gy. La doze mai mari de aceastã valoare gurã;
A boala de iradiaþie de gradul II corespunde unei
sunt afectaþi rinichii ºi ficatul. Urmeazã stomacul care
este afectat de doze în jur de 40 Gy, cel mai rezistent
doze totale de 2-4 Gy; manifestãrile încep de la 2-4
fiind colonul, ce reacþioneazã numai la doze cuprinse
sãptãmâni prin simptome caracteristice boala de iradi-
între 50 ºi 56 Gy. Destul de radiosensibil este ºi sis-
aþie de gradul III dar mai puþin evidente reducerea
temul nervos, care manifestã o fragilitate a celulelor
apetitului, diaree, hemoragii, infecþii, cãderea pãrului,
nervoase, a vaselor sanguine ºi o capacitate limitatã de
obosealã rapidã, senzaþii de sufocare la eforturi fizice
regenerare a þesuturilor nervoase. În ceea ce priveºte
neînsemnate, ameþeli, greþuri, uscãciune ºi gust amar
creierul, modificãri morfologice apar deja de la 10 Gy.
în gurã;
Organismul acþioneazã ca un tot unitar, þesuturile
A boala de iradiaþie de gradul III corespunde unei
neiradiate iau asupra lor o parte din perturbaþiile þesu-
doze totale de 4-6 Gy; manifestãrile încep de la 1-2
turilor iradiate, astfel un organ poate suporta o dozã
sãptãmâni;
parþialã mult mai mare decât doza totalã.
A boala de iradiaþie de gradul IV corespunde unei
În urma unor iradieri globale cu doze în jur de
doze totale mai mari de 6 Gy; manifestãrile încep în
1 Gy, care sunt fãrã gravitate imediatã, nu se observã
mai puþin de o sãptãmânã, de regulã provoacã moartea
decât foarte discret modificãri hematologice în ceea ce
individului;
privesc globulele albe, dar ele se regenereazã rapid. La
doze cuprinse între 1 ºi 2 Gy, deºi semnele fizice încã Efectele somatice târzii. Sunt în general fãrã prag ºi
lipsesc, se observã o scãdere a globulelor albe ºi a pla- pot fi necancerigene (cataracte, tulburãri ale creºterii,
chetelor, iar numãrul globulelor roºii este modest. scãderea longevitãþii ºi a unor funcþii imunologice),
însã principalul efect întârziat este cancerul care apare

53
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
dupã câþiva ani sau zeci de ani de la iradiere.
Cataractele apar la doze superioare între 1 ºi 10 ani de
la iradiere, de aproximativ 10 Gy de radiaþie X, dar în
cazul neutronilor rapizi pragul este mult mai jos de
aproximativ 0,8 Gy. La supravieþuitorii de la Hiroºima
ºi Nagasaki care au încasat doze de 1 Gy, tulburãrile
de creºtere s-au manifestat prin deficit în greutate,
scãderea taliei ºi a circumferinþei capului iar durata
medie de viaþã s-a redus la doze ridicate (4 Gy). Prin
iradierea mâinilor cu doze superioare (5mGy/zi) apar
leziuni cutanate cronice, sau uscate ºi atrofice, care
fisureazã, dând ulceraþii grave.
Cancerele reprezintã principalele efecte întârziate,
caracterizate prin faptul cã nu au prag ºi se produc
mai ales la doze slabe de radiaþii. Dintre toþi factorii,
doza de radiaþii este cel mai important, iar dintre radi-
aþii, particulele alfa ºi neutronii sunt cele mai pericu-
loase. Radiosensibilitatea organismelor umane este
diferitã în funcþie de sex: ea este mai importantã la
femei decât la bãrbaþi, în special pentru tiroidã ºi sâni
ºi are un efect invers pentru mãduva osoasã ºi plãmâni.
Totodatã, efectele diferã cu vârsta, copii tineri, ado-
lescenþii ºi persoanele în vârstã fiind mai radiosensi-
bile decât adulþii. Timpii de latenþã sunt foarte variabili
ºi depind în mod esenþial de natura þesutului iradiat.
Cancerul cutanat apare la doze de circa 15 Gy radiaþii
electromagnetice, cel osos la doze de 8 Gy, leucemia
la doze mai mari de 1 Sv, cancerul tiroidei la 0,1 Gy.
Efectele biologice teratogene. Sensibilitatea la radiaþii
variazã dupã stadiul dezvoltãrii embrionului, dar
pragul de acþiune este net foarte mic decât dupã
naºtere. Cele mai importante consecinþe legate de
efectele teratogene sunt malformaþiile, ca de exemplu
cele microcefalice care pot fi însoþite de întârziere
mentalã, întârzierea creºterii (la doze mai mari de 1
Gy), cancerul care apare la iradieri în uter de 0,02 Gy.
Creºte mortalitatea intrauterinã ºi neonatalã, fiind în
cazul supravieþuitorilor de la Hiroºima ºi Nagasaki cu
40% mai mare decât cea normalã.
Efectele teratogene sunt ireversibile, iar radiaþiile
ionizante produc aceleaºi efecte ca ºi alþi agenþi terato-
geni. În funcþie de stadiul de dezvoltare al embrionu-
lui ºi a fãtusului se remarcã faptul cã în stadiul de
preimplantare, iradierea determinã fie distrugerea
oului, fie moartea uneia sau mai multor celule
(DL50=0,5-0,6 Gy), iar în stadiul de organogenezã, o
dozã de 0,1 Gy poate antrena malformaþii. Aceasta
54
din urmã este perioada criticã, deoarece radiosensi-
bilitatea este maximã. În stadiul fetal, frecvenþa ºi
gravitatea malformaþiilor se diminueazã, în schimb
iradierea poate avea o acþiune cancerigenã care se
manifestã la copii tineri.
4 Acþiunea radiaþiei la nivel genetic
În urma interacþiunii radiaþiilor ionizante cu
materia vie, are loc ionizarea acesteia. Reacþiile de
ionizare sunt datorate radiolizei apei, la interacþiunea
ei cu o particulã electromagneticã, urmatã de pro-
ducerea de radicali încãrcaþi cu o energie mare:
Radiaþii ionizante
H2O H2O + + e -
H2O + + e - H2O -
H O*
2 H + + OH *
H2O - OH - + H *
Radicalii liberi rezultaþi, prin combinare pot da
urmãtoarele reacþii:
H*+H H2
*
H + OH * H2O
* *
OH + OH H2O2
* *
Radicalii liberi, H , OH , H O , încãrcaþi ener-
2 2
getic ºi rezultaþi în urma reacþiilor de ionizare, inter-
acþioneazã cu structurile celulare (sistemele mem-
branare) ºi cu substanþele organice ale celulelor (în
cazul acizilor nucleici ºi a proteinelor sunt induse
leziuni grave) fiind responsabili de efectele radioin-
duse. Ei distrug sistemele membranare ale diferitelor
organite celulare, rup inelele purinice ºi pirimidinice,
determinând inducerea a numeroase tipuri de mutaþii
ºi diferite alte modificãri.
Factorii mutageni acþioneazã asupra materialului
genetic, producând modificãri în structura ºi funcþia
sa. Dupã natura lor, ei pot fi:
? factori mutageni fizici ( ºocurile termice, forþa de
acceleraþie, forþa de inerþie, câmpul geomagnetic
ºi/sau geoelectric, radiaþiile);
? factori mutageni chimici (analogi ºi precursori ai
bazelor azotate, agenþi alkilanþi, acidul nitros,
acridinele, antimetaboliþii etc.);
? factori mutageni biologici (micoplasmele,
virusurile).
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
Radiaþiile reprezintã cel mai important factor fizic rupturi transversale de-a lungul cromosomilor. O
pentru inducerea mutaþiilor. Efectul acestora asupra bunã parte din aceste rupturi sau leziuni (cca 90-95%)
bazei materiale a ereditãþii face obiectul radiogeneticii. se resudeazã în poziþia iniþialã, proces reprezentând
Mutaþiile genetice sunt schimbãri ereditare în fenomenul de restituþie. Un mic procentaj din frag-
structura ºi funcþia materialului genetic, care nu sunt mentele acentrice rezultate în urma rupturii cromo-
consecinþa segregãrii genetice sau a recombinãrii somilor (5-10%) rãmân ca atare (conduc la pierderea
genetice. Detectarea mutaþiilor se face indirect dupã de material genetic, deoarece fragmentele acentrice
efectul lor fenotipic, precum ºi direct în urma analizelor nu migreazã în anafazã spre polii fusului de diviziune),
citogenetice ºi a secvenþei de nucleotide din molecula sau interacþioneazã între ele, conducând la formarea
de ADN. unor cromosomi cu structurã ºi funcþie modificatã
Mutaþiile care pot apãrea se clasificã astfel: (relocarea genelor în acelaºi grup de linkage sau în
a) dupã modul de apariþie: diferite grupe de linkage). Conform celei de-a doua
? mutaþii naturale, apãrute în mod spontan în
ipoteze, în urma interacþiunii radicalilor liberi (induºi
în procesul de radiolizã a apei) asupra materialului
condiþii naturale;
genetic, se formeazã regiuni de instabilitate (puncte
? mutaþii artificiale, sunt mutaþii induse expe-
fierbinþi) de-a lungul cromosomilor. Dacã aceste
rimental de cãtre om, cu ajutorul factorilor mutageni
regiuni de instabilitate reacþioneazã între ele, se pro-
fizici, chimici sau biologici.
duc rearanjamente cromosomale sau rupturi pe
b) dupã valoarea expresiei fenotipice: lungimea cromosomilor.
? macromutaþii, sunt mutaþii vizibile, putând fi
uºor depistate;
? micromutaþii, cu rol important în evoluþie,
sunt greu de perceput, afectând caractere cantitative,
biochimice, fiziologice, etc.
c) dupã caracterul afectat sub acþiunea genei
mutante:
? mutaþii morfologice;
? mutaþii fiziologice;
? mutaþii biochimice, etc.
d) dupã cantitatea de material genetic afectat:
? mutaþii genice, care afecteazã structura ºi
funcþia genei. Ele reprezintã modificãri în secvenþa de
nucleotide a ADN. În cadrul acestor mutaþii intrã
Figura 6 Aspecte ale aberaþiilor cromosomiale induse de
mutaþiile punctiforme care afecteazã o singurã
radiaþii X la Nigella sativa (2n=12)
nucleotidã, precum ºi mutaþiile plastidice (afecteazã
Vizualizare în anafazã: a. aberaþie subcromatidalã (HBCh-
ADN-cp) ºi mutaþiile mitocondriale (afecteazã
half-bridge-chromatid), (35 Gy); b. 4 fragmente ºi 2 minutes (85
ADN-mt);
? mutaþii cromosomiale (sinonime cu aberaþii
Gy); c. inel acentric (45 Gy); d. inele acentrice (75 Gy);
e. arcuri (45 Gy); f. punte dublã încruciºatã, întreruptã
cromosomiale sau restructurãri cromosomiale),
(45 Gy); g. punte cu 4 fragmente ºi 2 minutes (55 Gy);
afecteazã structura ºi funcþia cromosomului. Aceste
h. punte cu 2 fragmente (45 Gy); (Corneanu G., original)
mutaþii conduc la noi rearanjamente de gene, având
? mutaþii genomice, care afecteazã tot genomul
rol în diversificarea ºi evoluþia speciilor. Au fost ela-
(poliploidia) sau anumiþi cromosomi din genom aflaþi
borate mai multe ipoteze privind originea acestor
în plus sau în minus (aneuploidia).
mutaþii, larg rãspândite sunt ipoteza rupturã-reunire
(Stadler 1932, dezvoltatã de Sax ºi Lea 1946) ºi ipoteza e) dupã tipul de celulã în care apar:
punctelor fierbinþi (Ravel 1959, 1963). Conform primei ? mutaþii gametice, care afecteazã materialul
ipoteze, sub acþiunea factorilor mutageni se produc genetic din gameþi, fiind întotdeauna ereditare;
55
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
? mutaþii somatice, care afecteazã materialul
genetic din celulele somatice. Prin metodele clasice de
multiplicare a materialului mutant, ele sunt ereditare
numai la plantele care se înmulþesc vegetativ. Prin
condiþiile oferite de biotehnologie, ele pot fi ereditare
la toate speciile, indiferent de þesutul (celula) în care a
apãrut, sau de modul de înmulþire al organismului
care poartã mutaþia.
f) dupã sensul de manifestare a modificãrii
induse:
? mutaþii înainte (mutaþie directã), de la forma
spontanã (sãlbaticã) la tipul mutant;
? mutaþii înapoi (mutaþie de reversie), de la tipul
mutant la forma spontanã (sãlbaticã).
Spre exemplu, specia Nigella damascena (familia
Ranunculacee) se caracterizeazã prin existenþa unor
flori cu cinci petale lanciolate, alb-albãstrui, caracter
determinat de prezenþa genei a1 (tipul sãlbatic, nor-
mal). În urma iradierii cu o dozã de 1 Gy neutroni de
fisiune, în cadrul acestei populaþii a apãrut prin
mutaþia înainte (proporþia în care are loc mutaþia
înainte se noteazã cu u) a1 a2 un individ cu flori
mutante cu numeroase petale albastru închis,
asemãnãtoare ca formã cu florile de garoafã, caracter
determinat de gena mutantã a2, în raport de 1/12800
(u = 0,00008). Prin mutaþia înapoi (proporþia în care
are loc mutaþia de reversie se noteazã cu v) a2 a1,
apar în descendenþa urmãtoare, plante cu flori simi-
lare tipului sãlbatic, în raport de 5/100 (v = 0,05).
Frecvenþa q în care se aflã în populaþie gena a1 (care
determinã floarea simplã) va fi datã de relaþia:
Rezultã ca gena a2 se aflã în populaþie în raport de
0,0016, respectiv 0,16%.
g) dupã efectul lor asupra viabilitãþii organis-
melor:
? mutaþii letale, provoacã moartea tuturor indi-
vizilor care poartã mutaþia, înainte de maturitatea
sexualã;
? mutaþii subletale, o parte din indivizii având
caracterul mutant sunt letali;
? mutaþii viabile, nu afecteazã viabilitatea indi-
vizilor care manifestã mutaþia.
56
Efectele genetice la om. În modul de evaluare
al efectelor genetice la om apar unele dificultãþi
datorate urmãtorilor factori: caracterul particular al
efectelor genetice, necesitatea extrapolãrii rezultatelor
obþinute experimental pe animale, la om ºi de aseme-
nea, extrapolarea rezultatelor obþinute experimental
cu doze forte la doze slabe, precum ºi lipsa informaþi-
ilor pe subiecþii umani de care dispunem.
Dacã la doze slabe nu s-au înregistrat efecte
genetice la om, în schimb, printre copii supravie-
þuitori de la Hiroºima ºi Nagasaki iradiaþi cu doze puter-
nice, s-au înregistrat cazuri de anomalii genetice sem-
nificative.
Din investigãrile pe animale, s-a stabilit cã
frecvenþa anomaliilor genetice se observã la doze mai
mari de 1 Gy. La om, anomaliile (de exemplu în struc-
tura cromosomilor) reprezintã un risc de 1-10 pe milion
de naºteri vii pe cGy, iar mutaþiile genetice apar la
iradierea celor doi pãrinþi, cu o frecvenþã de 5-65 pe
milion de naºteri vii pe cGy. Dupã prima generaþie ºi
la echilibru (dupã 5 generaþii), frecvenþa lor este de
40-200 pe milion de naºteri vii pe cGy, pe generaþie.
Mutaþiile sunt legate de sexe, în sensul cã ele se trans-
mit prin femei. În prima generaþie, numãrul de afecþi-
uni adãugat este mai mic de 1,3 pe million de naºteri
vii pe cGy.
În mod normal, o populaþie se aflã în echilibru
genetic. Apariþia de noi mutanþi este compensatã de
eliminarea mutanþilor existenþi prin decese precoce,
sau prin fecundãri mai puþine, uneori chiar nule. În
cazul unor iradieri suplimentare, acest echilibru se
rupe, iar fiecãrei generaþii i se vor adãuga în descen-
denþã mutaþiile produse la toate generaþiile anterioare
(mutanþi suplimentari). Ca urmare, se va produce o
creºtere a mutaþiilor letale ºi a celor dominante, pre-
cum ºi o acumulare a mutaþiilor primite. Aceste
aprecieri sunt cunoscute sub denumirea de ipoteza
prejudiciului genetic dat de iradieri slabe. Se apreciazã
cã în cazul iradierii ambilor pãrinþi cu doze de 0,01 Sv
(1 rem), se va adãuga la prima generaþie 5-75 anomalii,
adicã 0,05%, iar la echilibru 60-1100 anomalii,
respectiv 0,06-1,0%. Dupã United Nations Scientific
Committee on the Effects of Atomic Radiation
(UNSCEAR), valorile respective ar fi 22 (0,02%) ºi
150 (0,15%).
Doza geneticã semnificativã la un milion de
naºteri vii, datã de iradierea naturalã, fiind de circa 1
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
mSv/an (0,03 Sv/ generaþie), rezultã cã numãrul
efectelor genetice la care ne aºteptãm va fi de
15-225 la prima generaþie ºi 180-3300 la echilibru.
Radiosensibilitatea comparatã a organis-
melor vii. Sensibilitatea la radiaþii a organismelor vii
este foarte diferitã. Cel mai radiosensibil organism este
probabil ciuperca Phycomyces blakes-leeanus, la care
doza de radiaþii de 0,01 R (respectiv 0,0001 Gy)
modificã creºterea ciupercii, iar cele mai radiorezis-
tente sunt algele albastre-verzi (Cyanophyceae), la
care doza de 6x104 Gy este mortalã. Algele sunt în
general radiorezistente, ele având cromozomi atipici
de tip minutes (foarte mici, uneori acentrici), precum
ºi diferite substanþe radioprotectoare. Pe cel mai puter-
nic recif coralier din arhipelagul Bikini, algele s-au
dezvoltat bine la 6 luni dupã detonarea experimentalã
a bombelor atomice. Plantele superioare au o radiosen-
sibilitate mai mare decât algele, însã inferioarã ani-
malelor. Sensibilitatea la radiaþii este dependentã de
numeroºi factori de naturã fizicã, chimicã, biologicã
sau ecologicã. Dintre factorii de naturã fizicã, care
influenþeazã radiosensibilitatea plantelor, amintim:
doza de radiaþii, debitul dozei (cantitatea de radiaþii
eliberatã pe unitatea de timp), tipul de iradiere (cronicã
sau acutã), timpul de radiaþii ºi densitatea lor de
ionizare, tensiunea de oxigen în timpul iradierii,
interacþiunea radiaþiilor ionizante cu alþi factori fizici,
prezenþa sau nu a unor þinte radiologice, etc. Dintre
factorii de naturã chimicã, menþionãm prezenþa unor
substanþe radioprotectoare sau radiosensibilizatoare
în timpul iradierii. Dintre factorii biologici care influ-
enþeazã ºi modificã radiosensibilitatea organismelor,
mai importanþi sunt: genotipul ºi constituþia sa geneticã,
valoarea volumului cromozomial interfazic (ICV) ºi a
cantitãþii de AND pe cromozom (deci mãrimea þin-
telor biologice), arhitectura nucleului, tipul de cromo-
zomi (speciile având cromozomii cu centromer difuz
sunt radiorezistente, prezentând un numãr redus de
aberaþii cromozomiale), starea ciclului celular (stadiile
interfazei sau ale diviziunii celulare), starea de hidratare
a þesutului iradiat (implicat în producerea de radicali
liberi formaþi), iradierea totalã a corpului sau iradierea
diferitelor organe, etc. Speciile cu un areal larg de
rãspândire (plasticitate ecologicã) se caracterizeazã
printr-un radiopolimorfism ridicat. Este bine cunoscut
cã mãrimea arealului unei specii îi asigurã un anumit
polimorfism intraspecific, fiind cu atât mai amplã, cu
cât arealul speciei este mai larg. În condiþiile unui cli-
mat umed ºi rece, seminþele unuia ºi aceluiaºi soi
devin mai radiosensibile decât în condiþii calde ºi
uscate. Plantele adaptate la habitate extreme, cum
sunt terenurile vechi sau rocile granitice la zi, precum
ºi cele tipice pentru stadiile timpurii de succesiune
sunt mai radiorezistente.
S-a constatat de asemenea cã existã o legãturã
între altitudinea reliefului în care vieþuiesc organis-
mele vegetale ºi radiorezistenþa, în sensul cã aceasta
din urmã creºte cu înãlþimea. Lipsa sau insuficienþa
unor elemente din sol (azot, fosfor) conduce la
scãderea radiorezistenþei.
Angiospermele sunt de cca 7,2 - 8,7 ori mai rezis-
tente la iradierea cronicã ºi de 6 ori mai rezistente la
iradierea acutã, în comparaþie cu gimnospermele. De
asemenea, speciile lemnoase de angiosperme, sunt de
circa 2,0 – 2,5 ori mai sensibile decât cele ierboase.
Radiosensibilitatea este diferitã în cadrul familiei,
genului ºi chiar între varietãþi diferite. Formele culti-
vate sunt mai sensibile decât cele spontane, deoarece
conþin o cantitate mai mare de ADN. În procesul
evoluþiei ºi al formãrii soiurilor, unele gene au prezen-
tat fenomenul de amplificare geneticã (prezenþa unor
gene într-un numãr mare de exemplare), formele cul-
tivate conþinând astfel o cantitate mai mare de ADN.
La mamifere, radiosensibilitatea este similarã cu
cea înregistratã la cele mai sensibile conifere. În spri-
jinul acestei afirmaþii vin o serie de studii efectuate în
zona Cernobîl care aratã cã “Pãdurea roºie” situatã
imediat în vecinãtatea centralei nucleare, formatã în
principal din pini, precum ºi populaþia de mesteacãni
din zonã au fost distruse în totalitate în urma primirii
unei doze de 100 Gy. Valorile debitului dozei la 700 mV
de reactorul nr. 4 pe locul unde se gãsea pãdurea de
pini, în iunie 1998, ajunge la 2-4 mrem/h la înãlþimea
de un metru. La om valoarea dozei DL50/30 este de
cca 3,50 Gy, unde DL50/30 reprezintã doza de radiaþii
care provoacã moartea a 50% din indivizii iradiaþi, în
timp de 30 zile de la iradiere. De menþionat cã din
toate verigile trofice omul este cel mai sensibil la acþi-
unea radiaþiilor ionizante. La unele nivele ale ecosis-
temelor cum sunt bacteriile, insectele, dozele letale
sunt de ordinul a sute de mii de remi, în timp ce la
om, efectele letale se produc la doze de ordinul sutelor
de remi.
Numeroase cercetãri, în special pe plantele de
culturã au relevat cã doze mici de radiaþie ionizantã
(în special radiaþiile X, gamma, beta), a cãror valoare
57
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
oscileazã în funcþie de specia tratatã, condiþiile pre - ºi
post-iradiatorii oferite, etc, sunt capabile sã stimuleze
o serie de procese fiziologice ºi biochimice la plante,
cu repercusiuni pozitive asupra unor parametrii de
producþie în ultimã instanþã. În experimentãri efectu-
ate în condiþii de câmp ºi laborator, fie prin umectarea
seminþelor plantelor în soluþii ale unor radioizotopi,
sau stropirea plantelor cu aceºtia, fie prin încorporarea
în sol a radioizotopilor, fie prin iradierea plantelor în
câmpuri gamma, sau a seminþelor înaintea semãnatu-
lui, s-a demonstrat fãrã echivoc efectul stimulator al
dozelor mici de radiaþii asupra organismelor vegetale.
În cercetãri efectuate la bob, s-a observat cã tratamen-
tul seminþelor cu doze de 25 – 500 R (radiaþie
gamma) au intensificat capacitatea lor germinativã (cu
12-45%) ºi creºterea plantelor, conþinutul de sub-
stanþe stimulatoare ale creºterii în frunze, fiind mai
ridicat, iar activitatea polifenoloxidazicã, mai înaltã.
Doze cuprinse între 500–1500R stimuleazã temporar
creºterea ºi dezvoltarea plantelor de ardei, ceapã ºi
lãptucã. Prin tratamente cu doze mici de radiaþie beta,
sau electroni rapizi, s-a indus la cartof grãbirea ieºirii
din starea de repaus a mugurilor, intensificarea respi-
raþiei ºi capacitãþii de absorbþie, stimularea sintezei
clorofilei, creºterea cu 15,3 – 18,6% a recoltei de
tuberculi ºi un conþinut superior de amidon.
Biodiversitatea ºi abundenþa plantelor, precum ºi
frumuseþea peisajelor sunt impresionante în zona
Cernobîl în raza de 30 km din care s-a retras omul,
asemãmãtoare cu a celei din zonele protejate.
Carnivorele de vârf precum lupii ºi vulturii dar ºi
barza neagrã pe cale de dispariþie sunt mult mai abun-
dente în aceastã zonã decât în cele unde este prezent
omul. În zona cu raza de 10 km în jurul centralei, care
constituie cea mai puternicã zonã contaminatã, unde
doza internã datoratã depunerii de Cs 137 ºi Sr 90
poate depãºi în unele locuri 10 rad/zi iar doza externã
cel puþin jumãtate din acestã valoare, s-au întâlnit
elani, cãprioare, mistreþi, iepuri, ºoareci, ºobolani
paradoxal în numãr mai mare, în special cele de talie
micã decât restul zonei cu raza de 30 km (spre exem-
plu, în aceasta din urmã s-a gãsit numai un singur
iepure).
Concluzia care s-a desprins este cã activitatea
umanã (industria, agricultura, creºterea animalelor,
vânãtoarea, despãduririle etc.) este mai nocivã pentru
florã ºi faunã decât cel mai catastrofal incident nuclear
din istoria umanitãþii, ceea ce întãreºte impactul nega-
58
tiv al creºterii exponenþiale a populaþiei umane asupra
vieþii sãlbatice. Tradiþionalele concepte privind
impactul relativ al sistemelor naturale cu activitatea
umanã nu se aplicã ºi în cazul expunerii cronice la
radiaþii. Nu se cunosc încã mutaþiile genetice mascate
caracteristice acestor specii de mamifere. Cernobîlul
nu este un deºert, dar temerile legate de efectele
latente ºi de lungã duratã trebuiesc cunoscute înainte
ca importanþa acestui eveniment asupra florei, faunei
ºi oamenilor sã fie pe deplin înþeleasã.
Bibliografie
1. Achim Gabriel, Armele de distrugere în masã ºi
emisii altele decât atacul, Bucureºti, Editura Centrului
Tehnic- Editorial al Armatei, 2004;
2. Barnea M., Papadopol C., Poluarea ºi protecþia
mediului, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1983;
3. Bogdan Stugren coordonator, Probleme moderne
de ecologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,
1982;
4. Chernobyl assessment of radiological and health
impacts, Nuclear Energy Agency Organisation for
Economic Co-operation and Development 2002;
5. Gogu I. Gheorghiþã, Radiobiologie vegetalã, Editura
Academiei R.S.R., Bucureºti, 1987;
6. International Atomic Energy Agency, IAEA-TEC-
DOC-1300, Follow-up of delayed health consequences of
acute accidental radiation exposure. Lessons to be learned
from their medical management , Vienna, iulie 2002;
7. L. Mãnuilã, A. Mãnuilã, M. Nicoulin, Dicþionar
medical, Editura Ceres, Bucureºti, 1998;
8. Marcu Gh.,Marcu Teodora, Elemente radioactive.
Poluarea mediului ºi riscurile iradierii, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1996;
9. Mihaela Corneanu, Genetica, Editura Sitech,
Craiova, 2001;
10. N. Botnariuc, V. Vãdineanu, Ecologie, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1982;
11. Oncescu Mircea, Conceptele radioprotecþiei,
Editura Horia Hulubei, Bucureºti- Mãgurele, 1996;
12. Rãsmeriþã Ion, Conservarea dinamicã a naturii,
Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983;
*** www.epa.gov, site-ul oficial al Agenþiei de Protecþia
Mediului a S.U.A.;
*** www.ncgia.ucsb.edu/;
*** www.nsrl.ttu.edu;
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
BIODEGRADABILITATEA DETERGENÞILOR
Sublocotenent Sandu VELEA
Î
Compania 215 Apãrare NBC
n domeniul protecþiei ºi al decontaminãrii
radioactive, agenþii de suprafaþã, ºi în special
detergenþii, îºi gãsesc un loc deosebit,
datoritã acþiunii lor bazate pe fenomenele care au loc
la interfaþa fazelor de agregare.
Efectele nocive care pot rezulta din concentraþiile
crescute de detergenþi în apa uzatã se datoreazã pro-
prietãþilor superficial-active, unei anumite nocivitãþi
proprii moleculei de detergent, efectului combinat al
acestora ºi unor însuºiri ale substanþelor însoþitoare în
produsul comercial. În linii mari, efectele nocive se
referã la:
A calitatea apelor de suprafaþã, aspectul acestora,
comportarea faþã de organismele existente (înrãutãþirea
proprietãþilor organoleptice ale apei, spumarea,
adsorbþia, toxicitatea pentru florã ºi faunã);
A dificultãþile în epurarea apelor uzate;
A dificultãþile în tratarea apei potabile;
A influenþa asupra permeabilitãþii solului ºi
apariþia substanþelor active în pânza acviferã freaticã.
În determinarea biodegradabilitãþii detergenþilor
este necesarã cunoaºterea metodelor prin care se
realizeazã contactul dintre microorganisme ºi deter-
gent în scopul utilizãrii acestuia din urmã ca sursã de
energie ºi, implicit, a îndepãrtãrii lui din sistem, pre-
cum ºi cunoaºterea metodelor de dozare a detergen-
tului pentru a stabili rezultatul contactului dintre
impuritatea datã ºi microorganisme.
În acest sens, se vor discuta atât unele metode de
dozare a substanþelor active cât ºi alte analize necesare
pentru urmãrirea procesului de îndepãrtare a impu-
ritãþii.
Metode de dozare
Prezenþa detergenþilor într-o soluþie poate fi sta-
bilitã direct, prin determinarea substanþei active ca
atare, prin metode fizice sau fizico-chimice, ºi indirect,
datoritã însuºirilor lor superficial active.
Determinãrile directe, specifice pentru diferitele
clase de detergenþi, se bazeazã pe proprietãþile chimice
ale moleculelor de substanþe active. Astfel, de exem-
plu, pentru detergenþii care, prin dizolvare, dau ioni,
metoda de dozare se bazeazã pe reacþia de culoare
dintre aceºtia ºi ionii de semn contrar. Este cazul
detergenþilor anion-activi, pentru care s-au elaborat
mai multe metode, unele de o mare sensibilitate,
necesare dozãrilor în apã potabilã.
Metodele chimice de dozare a detergenþilor anionici
se bazeazã în principal pe o dublã reacþie de schimb cu
o substanþã cationicã, de exemplu un colorant bazic,
un detergent cationic pur cunoscut, o sare aminicã, o
sare metalicã: unul dintre produºii de reacþie poate fi
insolubil în apã celãlalt un electrolit solubil. Dozarea
produsului de reacþie se poate face colorimetric, tur-
bidimetric sau titrimetric.
Metodele fizice au dus în domeniul biodegradabilitãþii
la rezolvarea multor probleme puse de apariþia ºi dis-
pariþia substanþelor intermediare în timpul atacului
bacterian.
Principalele posibilitãþi de dozare a detergenþilor
anion-activi se pot concretiza în urmãtoarele metode:
metode titrimetrice, formarea complecºilor coloraþi,
absorbþia în ultraviolet ºi infraroºu, cromatografia în
faza gazoasã.
Principiul metodelor colorimetrice se bazeazã pe
formarea unei combinaþii colorate între un detergent
anion-activ ºi un colorant bazic, combinaþie extractibilã
cu un solvent organic, de obicei cu cloroform ºi pe
compararea intensitãþii de coloraþie cu a unei soluþii
etalon. Determinãrile cel mai des folosite sunt modi-
ficãri ale metodei cu albastru de metilen, iniþiatã de
Jones, în care colorantul solubil în cloroform se gãseºte
în mediul acid; rezultatele originale bune obþinute cu
soluþii de detergent în apã distilatã nu mai sunt speci-
fice în apele de suprafaþã uzate, fiind stânjenite de
numeroºi factori. Majoritatea acestora interferã pozi-
tiv, adicã determinã substanþa anion-activã în plus,
ceea ce deranjeazã în mod deosebit dozarea can-
titãþilor foarte mici de detergent. Printre aceºti factori
se pot menþiona: sulfaþi organici, acid carbonic, fosfaþi,
fenoli, cloruri, azotaþi, proteine ºi produse de
degradare a proteinelor.
Modificarea esenþialã introdusã este extragerea
combinaþiei colorate albastru de metilen-detergent
anion activ mai întâi în mediul alcalin tamponat cu
59
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
fosfat la pH=10 ºi dupã aceea spãlarea acesteia cu o
soluþie acidã de albastru de metilen. În mediul alcalin
se eliminã interferenþele provocate în principal de
proteine ºi de produsele de degradare a acestora; prin
spãlare în mediul acid se înlãturã interferenþele
cauzate de sãrurile neorganice.
Sensibilitatea metodei este de 0,005 mg de deter-
gent anion activ/l. Reproductibilitatea rezultatelor
este foarte bunã, erorile experimentale fiind de ±3/5%,
iar apele uzate încãrcate cu alte substanþe organice
pot uneori împiedica buna desfãºurare a analizei,
datoritã formãrii de emulsii cu cloroformul.
S-a stabilit cã metoda cu albastru de metilen este
specificã pentru detergenþii anion-activi; rãspunsul
devine negativ dacã partea hidrofobã este prea micã
pentru a mai imprima moleculei calitãþi de agent de
suprafaþã. Pentru agenþii de tip ABS, aceasta se întâm-
plã în cazul catenei laterale cu numãr mai mic de 6
atomi de C; de asemenea, dacã un centru anionic
secundar, ca de exemplu, o grupare carboxil se intro-
duce în catena lateralã, coloraþia va fi slabã chiar în
cazul unei catene laterale de 11 atomi de C.
Metoda cu albastru de metilen, fiind general
specificã, nu poate fi folositã pentru diferenþierea
diverselor tipuri de detergenþi din aceasta clasã decât
indirect. Astfel, pentru a deosebi alchil-sulfaþii de
alchil-aril-sulfonaþii dintr-un amestec de detergenþi
anion-activ, se determinã cu ajutorul metodei cu
albastru de metilen conþinutul total de detergenþi,
apoi se efectueazã o hidrolizã acidã, ceea ce înde-
pãrteazã alchil-sulfatul, ºi se determinã alchil-aril sul-
fonatul rãmas, tot colorimetric, cu ajutorul albastrului
de metilen. La concentraþii mici de substanþã activã,
aceastã metodã nu este satisfãcãtoare; mai intervin ºi
interferenþele altor substanþe prezente în apele de
suprafaþã. În ultima vreme, aceastã problemã se
rezolvã prin procedee fizice.
În acest sens spectrofotometria în ultraviolet s-a
dovedit foarte utilã în procesul biodegradãrii deter-
În numãrul viitor al revistei vom publica continuarea acestui articol care se referã la “Metode de deter-
minare a biodegradabilitãþii detergenþilor”.
Bibliografie
1. Volkman L. Demºoreanu B. “Bazele fizico - chimice ale decontaminãrii radioactive, chimice ºi biologice”; Centrul de
cercetãri ºtiinþifice de chimie militarã, Bucureºti, 1996.
2. Neniþescu C.D. “Chimie organicã” (vol.II), Ed. Didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1980.
3. Catalogul “Reagents. Chemicals Diagnostics”, Merck, 1996.
60
genþilor de tip ABS cu catenã liniarã sau ramificatã, ca
ºi în analiza de serie a aceluiaºi tip de detergenþi. Deºi,
în general, nu este adecvatã pentru determinarea
concentraþiei detergenþilor ABS în ape uzate complexe
din cauza interferenþelor, metoda este superioarã în
simplitate, exactitate ºi sensibilitate metodelor uzuale
pentru analize de detergenþi sintetici. Benzenul
posedã trei benzi caracteristice în ultraviolet, cu
absorbþie maximã în jur de 180, 200, ºi 250 mµ.
Aceste benzi sunt caracteristice ºi compuºilor care
conþin inel benzenic, având maximul deplasat cãtre
lungimea de undã mai mare, depinzând de natura
substituenþilor.
Lucrãrile lui Weber ºi Morris au arãtat cã sub-
stanþele de tip ABS ale cãror catene alchilice sunt for-
mate din cel puþin 6 atomi de C au absorbþie maximã
la λ = 225 mµ. Autorii citaþi au elaborat o metodã sim-
plã ºi foarte eficientã de analizã a ABS, a cãrei trãsã-
turã esenþialã este folosirea fosfatului monopotasic în
soluþia de dozat pentru a minimaliza tendinþa puter-
nicã a detergentului de a se adsorbi pe suprafaþa de
cuarþ a celulelor ºi pentru a permite determinarea
cantitativã la concentraþii destul de mici ale substanþei
active.
Curba de calibrare se traseazã, în aceleaºi condiþii,
din ABS de puritate cunoscutã. Determinãrile efectu-
ate în domeniul de concentraþie 0,3-3mg substanþã
activã/l prezintã o eroare de maxim 0,03mg/l. Metoda
de mai sus a fost folositã cu succes ºi în urmãrirea
degradãrii inelului benzenic din molecula LAS.
Determinãrile indirecte se aplicã tuturor deter-
genþilor, nefiind specificã diferitelor clase de substanþe;
ele se bazeazã pe determinarea unor proprietãþi fizice
caracteristice, ca de exemplu, scãderea tensiunii
superficiale, capacitatea de spumare, capacitatea de
udare, solubilizarea unor coloranþi insolubili în apã.
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
NORMATIVE ªI REGLEMENTÃRI NAÞIONALE ªI INTERNAÞIONALE
PRIVIND TOXICITATEA PRODUSELOR CHIMICE
Cpt.ing. Dãnuþ Ciprian SÃU*
Lt.col.prof.univ.dr.ing. Doru-Adrian GOGA**
*Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie, Bucureºti
**Academia Tehnicã Militarã, Bucureºti

Studiul toxicitãþii constituie o componentã importantã a studiilor de evaluare a riscurilor în lucrul cu

substanþe chimice sau materiale periculoase. Legislaþia naþionalã impune ca la orice post de lucru sau loc
de muncã sã fie permisã utilizarea unei substanþe sau material doar în condiþiile când se dispune de fiºa
cu datele de siguranþã. Suplimentar, managementul riscurilor în domeniul securitãþii ºi sãnãtãþii în muncã
pleacã de la o bunã cunoaºterea a normativelor ºi reglementãrilor naþionale ºi internaþionale privind toxici-
tatea produselor chimice. Lucrarea îºi propune sã vinã în întâmpinarea tuturor operatorilor care sunt
expuºi diferitelor categorii de riscuri în lucrul cu substanþe chimice periculoase, prin prezentarea sintetiza-
tã a cerinþelor ºi a criteriilor de evaluare a acestora, impuse de reglementãrile naþionale ºi internaþionale.

S
tudiul toxicitãþii compuºilor chimici pe
întreaga perioadã a ciclului de viaþã: de la
dezvoltare, omologare, fabricare, utilizare ºi
în final la distrugere stã la baza cunoaºterii ºi diminuãrii
riscurilor la care sunt expuse persoanele care se aflã în
medii periculoase. Este astfel posibil de a întreprinde
eficient un plan de mãsuri de prevenire sau protecþie
împotriva accidentelor.
În consecinþã, organismele naþionale ºi inter-
naþionale, responsabile pentru omologarea, trans-
portul, depozitarea ºi utilizarea materialelor ºi sub-
stanþelor periculoase impun printre altele studierea
metodelor, tehnicilor ºi procedurilor de determinare a toxicitãþii.
Reglementãri naþionale ºi internaþionale
Pe plan naþional ºi internaþional au fost elaborate
mai multe directive, legi ºi regulamente referitoare la
activitãþile care presupun fabricarea, comercializarea,
punerea în circulaþie, deþinerea, transportul, pãs-
trarea, depozitarea, experimentarea ºi utilizarea
compuºilor chimici, documente care cuprind referinþe
ºi cerinþe specifice legate de problema toxicitãþii aces-
tor materiale.
În prezent, Directiva 67/548/CEE//HG nr.1408/
2008 m.c.u., prevede clasificarea ºi etichetarea sub-
stanþelor periculoase precum ºi notificarea autoritãþilor
competente naþionale cu privire la substanþele noi.
Evaluarea riscurilor ºi controlul substanþelor exis-
tente se realizeazã din 1994, pe baza Regulamentului
European nr.793/93//HG nr.803/2007. În momentul
în care s-a demonstrat existenþa unor riscuri impor-
tante, a fost propusã o strategie de reducere a
riscurilor, ceea ce a dus la amendarea, în repetate rân-
duri, a Directivei 76/769/CEE//HG nr.347/2003
m.c.u., în vederea introducerii unor prevederi care sã
restricþioneze introducerea pe piaþã ºi utilizarea anu-
mitor substanþe periculoase.
Dacã sistemul introdus pentru substanþele noi
este considerat mai degrabã eficace, în cazul sub-
stanþelor existente, acesta s-a dovedit a fi lent ºi puþin
performant în timp. Aceastã constatare se aflã la
originea noii reglementãri REACH- Registration,
Evaluation, Authorization and restriction of Chemicals,
Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, evalu-
area, autorizarea ºi restricþionarea substanþelor
chimice.
Fãrã informaþii, nu este pe piaþã-„No data, no market”
(art.5, CE 1907/2006)
Meritã subliniate câteva elemente esenþiale
ale reglementãrii, în ceea ce priveºte agenþii economici
ºi autoritãþile publice care au un impact deosebit
asupra toxicitãþii compuºilor chimici:
! agentul economic are obligaþia de a efectua
managementul riscurilor acestor substanþe, pe toatã
durata ciclului de viaþã al acestora;
! limitarea testelor pe animale ºi necesitatea de
a solicita acceptul pentru efectuarea acestora.

61
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea,
evaluarea, autorizarea ºi restricþionarea substanþelor
chimice se aplicã pentru substanþele chimice produse,
importate ºi introduse pe piaþã, precum ºi pentru
preparatele ºi articolele care le conþin.
Este de menþionat faptul cã substanþele noi tre-
buie înregistrate înainte de începerea producerii sau
de introducerea pe piaþã. Celelalte substanþe, dat fiind
numãrul lor important, beneficiazã de un regim
tranzitoriu (etapizare). Înregistrarea etapizatã a aces-
tora se deruleazã pe o duratã de 10 ani, începând din
iunie 2008:
? substanþele urmãtoare beneficiazã de o
perioadã de 3 ani ºi jumãtate (1 decembrie 2010) de
la intrarea în vigoare a Regulamentului:
ª substanþele CMR (cancerigene, mutagene, toxi-
ce pentru reproducere) din categoria 1 sau 2, produse
în cantitãþi egale sau mai mari de 1 tonã/an;
ª substanþele potenþial PBT (persistente, biocu-
mulabile, toxice) etichetate cu frazele R50/53), pro-
duse într-o cantitate egalã sau mai mare de 100
tone/an (în jur de 850 de astfel de substanþe);
ª substanþele produse în cantitãþi egale sau mai
mari de 1 000 tone/an (numãrul acestora este estimat
la aproape 2500);
? substanþele produse în cantitãþi cuprinse între
100 ºi 1 000 tone/an (în jur de 2 500 de astfel de sub-
stanþe) beneficiazã de o perioadã de graþie de 6 ani
(1 iunie 2013);
? substanþele produse în cantitãþi cuprinse între
1 ºi 100 tone/an (adicã în jur de 5000 de substanþe
produse în cantitãþi cuprinse între 10 ºi 100 tone/an ºi
20 000 de substanþe produse în cantitãþi cuprinse
între 1 ºi 10 tone/an) beneficiazã de o perioadã de 11
ani (1 iunie 2018).
Pentru cantitãþi cuprinse între 1 ºi 10 tone/an
apare obligativitatea întocmirii Dosarului tehnic de
înregistrare, iar în cazul unor cantitãþi mai mari de 10
tone/an, Raportul de securitate chimicã.
Printre informaþiile pe care trebuie sã le cuprindã
Dosarul tehnic de înregistrare apare cerinþa „informaþii
referitoare la proprietãþile toxicologice ºi ecotoxicologice, în
funcþie de cantitãþi, informaþii ce includ rezumate detaliate
ale studiilor fundamentale”.
În Tabelul nr.1 este prezentatã o sintezã a cerinþelor
de informaþii toxicologice standard, în funcþie de can-
62
titãþi. Aceste cerinþe sunt flexibile, cãci existã reguli
specifice sau strategii de testare, conform cãrora anu-
mite informaþii pot fi omise sau înlocuite cu altele,
permiþând în special raþionalizarea testelor pe ani-
male.
Tabelul 1. Cerinþe de informaþii toxicologice stan-
dard
Anexã Regimul standard de
(cantitãþi propuse) informaþii toxicologice
Anexa VII - toxicitate acutã (cale oralã);
(1-10 tone/an) - iritare (sau corosivitate) cutanatã ºi
ocularã (in vitro);
- sensibilizare cutanatã (de preferinþã,
test de stimulare localã a ganglionilor
limfatici ai muridelor);
- test de mutaþie geneticã, efectuat pe
bacterii (plus studii suplimentare, în
cazul unui rezultat pozitiv).
Anexa VIII - toxicitate acutã (cale cutanatã sau
(10-100 tone/an) inhalare);
- iritare cutanatã sau ocularã (in vivo);
- teste de mutagenitate in vitro pe
celule de mamifere (citogenitate ºi, în
cazul unui rezultat negativ, mutaþie
geneticã), plus studii in vivo în caz de
rezultate pozitive la unul din teste;
- toxicitate prin administrare repetatã,
cu excepþia cazului în care expunerea
umanã poate fi exclusã (anexa XI): în
mod normal, studiu pe 28 de zile,
doar dacã un studiu de 90 de zile nu
este mai potrivit;
- un test de toxicitate pentru repro-
ducere, cu excepþia cazului în care
expunerea umanã poate fi exclusã
(anexa XI): studiu de depistare
(OECD 421 sau 422) dacã nu existã
niciun indiciu de toxicitate pentru
reproducere, pe baza structurii sau
studii in vitro. Acest test poate fi
înlocuit cu un studiu de toxicitate pe
dezvoltarea prenatalã sau un studiu
de toxicitate pentru reproducere, efec-
tuat pe douã generaþii, dacã substanþa
prezintã îngrijorare deosebitã;
- evaluarea comportamentului toxi-
cocinetic, pe baza informaþiilor
disponibile (nu este obligatoriu sã se
efectueze un test).
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
Anexã Regimul standard de
(cantitãþi propuse) informaþii toxicologice
Anexa IX - teste de mutagenitate supli-
(100-1000 tone/an) mentare in vivo, dacã este necesar;
- test de toxicitate subcronicã (90
de zile), cu excepþia cazului în care
efecte toxice grave sunt observate
în cadrul testului de 28 de zile
(clasificare R 48), cu posibilitate de
extrapolare a NOAEL12-28 de zile
la un NOAEL-90 de zile;
- toxicitate pentru reproducere:
• studiu de toxicitate în stadiul
de dezvoltare prenatalã, efec-
tuat pe o specie (a 2-a specie
de la caz la caz);
• studiu de toxicitate pentru
reproducere pe douã generaþii
ale unei specii (ale unei a 2-a
specii de la caz la caz), numai
dacã existã îngrijorãri serioase;
Aceste studii pot fi evitate, dacã
solicitantul înregistrãrii poate justi-
fica o expunere umanã suficient
de limitatã (anexa XI). Cu toate
acestea, în cazul obþinerii unei
derogãri pentru toxicitatea sub-
cronicã, pe baza scenariilor de
expunere, va fi cerut un test de
toxicitate pe 28 de zile.
Anexa X - studii de genotoxicitate supli-
(> 1000 tone/an) mentare, dacã este necesar;
- studiu de toxicitate pe termen
lung ( ≥ 12 luni), dacã este cazul;
- studiu de toxicitate pentru repro-
ducere, efectuat pe douã generaþii
ale unei specii (ale unei a 2-a specii
de la caz la caz);
- studiu de cancerigenitate, dacã
expunerea ºi datele disponibile fac
necesar un astfel de studiu;
Aceste studii pot fi evitate, dacã
solicitantul înregistrãrii poate justi-
fica o expunere umanã suficient de
limitatã (anexa XI).
Raportul de Securitate Chimicã cuprinde elementele
specifice unei evaluãri de riscuri pentru sãnãtatea
populaþiei ºi a mediului, ºi o descriere a mãsurilor de
administrare a riscurilor, pe care solicitantul înregistrãrii
le implementeazã ºi le recomandã utilizatorilor din
aval, în vederea controlãrii riscurilor.
Evaluarea riscurilor pentru sãnãtatea umanã
cuprinde printre altele „evaluarea pericolelor asociate cu
substanþa respectivã (pe baza proprietãþilor toxicologice
intrinsece)”.
Identificarea pericolelor pentru sãnãtate trebuie
sã permitã solicitantului înregistrãrii sã stabileascã
nivelul maxim de expunere la substanþa respectivã,
nivel la care poate fi supusã fiinþa umanã, denumit
nivel calculat fãrã efect. DNEL (derived no-effect
level) se stabileºte, în general, prin aplicarea unui fac-
tor de siguranþã la NOAEL (No Observed Adverse
Effect Level), stabilit pe baza studiilor efectuate pe ani-
male sau, mai rar, pe baza observaþiilor la om.
Solicitantul înregistrãrii trebuie sã evalueze DNEL
asociat fiecãrui tip de efect observat, caracterizarea
riscurilor urmând a se face pe baza celui mai mic
DNEL. Solicitantul înregistrãrii poate fi nevoit sã sta-
bileascã mai multe DNEL, pentru a þine cont de
diferitele cãi de expunere, duratele ºi frecvenþele de
expunere din diferitele scenarii de expunere, sensibili-
tatea diferitelor populaþii vizate. DNEL vor trebui sã
figureze, alãturi de scenariile de expunere, în fiºa de
date de securitate. Dacã au fost stabilite corespunzã-
tor, pe baza efectelor potenþiale ale substanþei asupra
sãnãtãþii, acestea vor putea fi utilizate, în anumite
cazuri, ca valori limitã de expunere profesionalã.
În conformitate cu articolul 31 al Regulamentului,
furnizorul unei substanþe sau al unui preparat este
obligat sã-i furnizeze beneficiarului substanþei sau al
preparatului o fiºã cu date de securitate întocmitã în con-
formitate cu anexa II a Regulamentului, în urmã-
toarele situaþii:
ª atunci când o substanþã sau un preparat
îndeplineºte criteriile de clasificare ca substanþã pericu-
loasã sau ca preparat periculos, în conformitate cu
Directivele 67/548/CEE sau 1999/45/CE;
ª atunci când o substanþã este persistentã,
bioacumulativã ºi toxicã sau foarte persistentã ºi foarte
bioacumulativã, în conformitate cu criteriile formu-
late în anexa XIII la regulament.
Printre cele 16 secþiuni pe care trebuie sã le
cuprindã fiºa cu date de securitate, secþiunea 11
„Informaþii toxicologice” vine sã sublinieze scopul
aceastei lucrãri.
Secþiunea trebuie sã conþinã o descriere concisã,
dar completã ºi cuprinzãtoare, a diferitelor efecte toxico-
logice (pentru sãnãtate) care pot apãrea în cazul în care
utilizatorul vine în contact cu substanþa sau preparatul.
Este necesar ca informaþiile sã includã efectele pericu-
loase pentru sãnãtate pe care le prezintã expunerea la
substanþa sau preparatul respectiv, determinate, de
63
 APÃRAREA NBC 19/2010
OPNII * ARGUMENTE
exemplu, pe baza concluziilor rezultate în urma
testelor ºi din experienþã. De asemenea, trebuie sã se
includã informaþii privind diferitele cãi de expunere
(inhalare, ingestie, contact cu pielea ºi ochii).
Informaþiile din aceastã secþiune sunt conforme
cu informaþiile furnizate la înregistrare ºi vizeazã
urmãtoarele grupe de efecte potenþiale:
A toxico-cinetice, metabolism;
A efecte acute (toxicitate acutã, iritabilitate ºi
corosivitate);
A sensibilizare;
A toxicitate la dozã repetatã;
A efecte CMR (cancerigene, mutagene ºi toxice
pentru reproducere).
În sprijinul informaþiilor prezentate vine Legea
nr. 360/2003 privind regimul substanþelor ºi
preparatelor chimice periculoase, m.c.u.
Concluzii
Cunoºterea proprietãþilor privind toxicitatea
compuºilor chimici pe întreaga perioadã a ciclului de
viaþã: de la dezvoltare, omologare, fabricare, utilizare
ºi în final la distrugere conduce la o evaluare corectã
a riscurilor la care sunt expuse persoanele care se aflã
în imediata apropiere a acestora ºi implicit la capabili-
tatea de luare a mãsurilor de protecþie optime care se
impun.
Normativele ºi reglementãrile naþionale ºi inter-
naþionale impun prin intermediul organismelor
responsabile pentru omologarea, transportul depozitarea
ºi utilizarea materialelor ºi substanþelor periculoase,
“Nu este niciodatã prea devreme sã începi
instruirea privind securitatea”
John Ridley ”Health and safety in brief”, 4th edition, 2008
64
studierea caracteristicilor privind toxicitatea compuºilor
chimici.
Oricare dintre documentaþiile ce sunt necesare a
fi elaborate, este necesar ca dosarul tehnic de înregis-
trare, raportul de securitate chimicã sau fiºa de secu-
ritate sã cuprindã datele referitoare la proprietãþile
toxicologice ºi ecotoxicologice, informaþii ce trebuie sã
includã rezumate detaliate ale studiilor fundamen-
tale.
Bibliografie
1. John Ridley ”Health and safety in brief”, 4th
edition, 2008
2. Directiva 67/548/CEE privind clasificarea,
ambalarea ºi etichetarea substanþelor chimice pericu-
loase, m.c.u.
3. Hotãrâre nr. 1408/2008 privind clasificarea,
ambalarea ºi etichetarea substanþelor periculoase,
m.c.u.
4. REGULAMENTUL (CE) NR. 1907/2006 AL
PARLAMENTULUI EUROPEAN ªI AL CONSILIULUI
din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evalu-
area, autorizarea ºi restricþionarea substanþelor chimice
(REACH), de înfiinþare a Agenþiei Europene pentru
Produse Chimice, m.c.u.
5. Îndrumar pentru Regulamentul REACH
(1907/2006), coordonat de Emmannuel THIRY, 2007
6. Legea nr. 360 /2003 privind regimul sub-
stanþelor ºi preparatelor chimice periculoase, m.c.u.
7. http://echa.europa.eu/reach_ro.asp.
 APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
DESPRE ÎNCEPUTURILE PRIMEI INSTITUÞII DE CERCETARE
ªTIINÞIFICÃ DIN ARMATA ROMÂNIEI
Colonel (r) dr. ing. Ion SAVU
Chimist Tamara SAVU
L
Centrul de Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare NBC ºi Ecologie
a 31 octombrie 2009 s-au împlinit 85 de
ani de existenþã a Centrului de
Cercetare ªtiinþificã pentru Apãrare
NBC ºi Ecologie, prima instituþie de cercetare ºtiinþi-
ficã din Armata României ºi printre primele zece
instituþii de profil din lume.
A prezenta evoluþia acestei instituþii de la înfi-
inþare ºi pânã în prezent, este un prilej de mândrie ºi
onoare pentru fiecare dintre noi, cei care i-am
reprezentat interesele în armata românã, pe plan
naþional ºi internaþional.
Fiecare etapã din istoria Centrului are impor-
tanþa ei ºi reprezintã imaginile evolutive ale insti-
tuþiei, în strânsã corelaþie desigur cu dezvoltarea ºi
proliferarea pe plan mondial a armelor de distrugere
în masã ºi acþiunile pentru protecþia împotriva aces-
tora.
Dacã privim înfiinþarea Centrului, ca o creaþie
ºtiinþificã, trebuie sã avem în vedere, atât pe cel sau
cei care au avut ideea, cât ºi pe cei ce au pus-o în
execuþie.
Am avut prilejul de a scrie despre Centru ºi cu
alte ocazii comemorative, când ne-am strãduit sã
trecem în revistã etapele dezvoltãrii sale ºi protago-
niºtii care au luat parte la acestea.
În articolul de faþã vom încerca sã prezentãm
mai detaliat „începuturile” instituþiei, sã scoatem în
evidenþã mai mult cauzele ºi cine au fost iniþiatorii
care, prin ideile, activitãþile ºi deciziile luate au
determinat apariþia acesteia.
Mãrturisesc cã ideea a apãrut datoritã unei
întâmplãri.
În casa unei venerabile doamne, din familia
Postolache, familie cunoscutã pe valea Buzãului,
existã douã statuete care au aparþinut ministrului de
rãzboi generalul Gh. D. Mãrdãrescu, aflat în aceastã
înaltã funcþie în perioada 20 aprilie 1922 – 29 mar-
tie 1926, exact perioada în care s-a înfiinþat instituþia
noastrã.
O nepoatã a doamnei în cauzã, din partea soþu-
lui, cãsãtoritã cu unul dintre fii generalului Mãrdã-
rescu, ajunsã translator de limba englezã la Nicolae
Ceauºescu a reuºit sã fugã în Anglia împreunã cu
soþul.
Ca urmare, vila moºtenitã de la generalul
Mãrdãrescu în care locuiau a fost rechiziþionatã, ca
sã folosim un termen militar, de cãtre securitate ºi în
24 de ore rudele au fost nevoite sã scoatã obiectele
din casã.
Printre lucrurile pe care au reuºit sã le pãstreze,
sunt ºi douã statuete, obiecte care probabil Gene-
ralul le-a primit drept cadou la întâlnirile de proto-
col cu diferite personalitãþi militare strãine.
Statuete ce au aparþinut ministrului de rãzboi
Gh. Mãrdãrescu
Dar care era situaþia în perioada 1922 – 1924,
perioadã premergãtoare apariþiei Centrului, când la
conducerea Ministerului de Rãzboi Român se afla
generalul Mãrdãrescu ?
Statele lumii, epuizate dupã participarea la un
rãzboi lung, cu multe victime ºi pierderi materiale,
începeau sã-ºi punã ordine în activitãþile politice,
economice ºi sociale.
Statele participante la rãzboi, se aflau sub inci-
denþa prevederilor Tratatului de la Versailles,
prevederi care prin conþinutul lor trebuiau sã facã
imposibilã generarea unui alt conflict armat de
asemenea naturã.
Una din aceste prevederi era concretizatã în art.
171, în care se preciza cã „întrebuinþarea gazelor
asfixiante, toxice sau similare, de asemenea orice
lichide, materii ºi procedee analoge sunt prohibite,
fabricarea ºi importarea riguros interzise în Germania”.
65
 APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
În primii ani de dupã primul rãzboi mondial,
importanþa armei chimice era evidentã pentru con-
ducerile politice din þãri ca SUA, Rusia, Italia, Franþa,
Polonia, care îºi exprimau deschis intenþiile privind
dezvoltarea acestei arme, în timp ce þãri ca Anglia ºi
Germania, încercau sã camufleze intenþii de aceeaºi
naturã.
Ca urmare, în majoritatea þãrilor s-a trecut la
dezvoltarea într-un ritm accelerat a industriei chimi-
ce, de coloranþi, medicamente, explozivi, industrii ce
asigurau baza materialã a acestei arme.
În contextul politic, economic, militar, existent
în lume, când principalele armate organizaserã ser-
vicii de profil chimic, iar industriile chimice din
diferite þãri se aflau în plinã dezvoltare, era firesc ca
ºi în armata românã sã se punã problema organizãrii
apãrãrii împotriva gazelor de luptã.
Un prim pas a fost fãcut prin punerea în practicã
a propunerii profesorului Dãnãilã de la Universitatea
Bucureºti, de a înfiinþa un laborator central.
Prof. Negoiþã Dãnãilã – Universitatea
Bucureºti
Ca urmare, se încheie o „Convenþiune între
Ministerul de Instrucþiune ºi Ministerul de Rãzboi
(MR) pentru înfiinþarea unui Laborator Central”,
document publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din
21.11.1920, semnat de delegaþii celor douã minis-
tere, generalul V. Rudeanu ºi directorul Laborato-
rului de Chimie Tehnologicã, profesor Negoiþã
Dãnãilã.
Potrivit articolului nr. 1 din „Convenþiune”,
scopul acestui laborator era de a satisface nevoile
didactice ale catedrei de chimie tehnologicã de la
Universitatea din Bucureºti ºi de a forma organul
superior central de cercetãri, de studii chimice ºi
fizico-mecanice ale Ministerului de Rãzboi, sub
denu-mirea de Laborator Central de Cercetãri ºi
Studii de Materiale.
Personalul laboratorului nou creat se ocupa cu
„toate cercetãrile de naturã chimicã ºi fizico-
mecanicã sau în legãturã cu aceastã ºtiinþã pe care
Ministerul de Rãzboi, cu diferitele sale servicii ºi sta-
bilimente militare are nevoie”.
66
Profesorul Dãnãilã, directorul acestui laborator,
era ajutat de un Consiliu Superior de Perfecþiune,
un Consiliu Tehnic Consultativ, un delegat perma-
nent al Ministerului de Rãzboi (Direcþia Armamentului),
de personal tehnic de execuþie ºi de administraþie.
În Consiliul superior de Perfecþiune Ministerul
de Rãzboi avea opt delegaþi, reprezentând, în afarã
de delegatul permanent din Direcþia Armamentului,
celelalte categorii de forþe sau servicii (aviaþie, geniu,
intendenþã, marinã, pirotehnia, pulberãria ºi
Arsenalul Armatei).
Acest consiliu întocmea anual bugetul de veni-
turi ºi cheltuieli, urmãrind modul de utilizare a fon-
durilor financiare asigurate de Ministerul de Rãzboi
ºi destinate laboratorului central.
În Consiliul Tehnic Consultativ, Ministerul de
Rãzboi avea trei delegaþi.
Ideea generoasã în esenþa ei, de a exista un labo-
rator pentru nevoile armatei, finanþat ºi controlat
prin prevederile unei convenþiuni, nu a dat însã
roade în practicã.
Astfel, în referatul nr. 22007 din 16 ianuarie 1923
al Direcþiei a VIII-a Armament, semnat de directorul
superior al acesteia, generalul Lucescu ºi de colonelul
Presbiterian, se arãtau concluziile Comitetului
Consultativ al Armamentului referitor la necesitatea
acestui laborator pentru nevoile Stabilimentelor
Armatei, în special, ºi pentru armatã, în general.
Se preciza faptul cã, timp de doi ani, Ministerul
de Rãzboi a contribuit cu suma de 911500 lei,
reproºându-se cã „serviciile aduse de Laborator
Ministerului în schimb pentru acest timp sunt foarte
reduse”.
Raportorii apreciau cã „nu s-au executat de
cãtre Laborator în tot acest timp nici un fel de studii
din cele vizate prin convenþiune ci numai în parte
analizele date a se face ºi acestea incomplet”.
În rezoluþie pe acest raport, pusã pe 17 ianuarie
1923, ministrul de rãzboi, generalul de divizie Mãr-
dãrescu arãta: „În asemenea condiþiuni mã lipsesc
bucuros de Laboratorul Central. Cu suma ce se chel-
tuieºte acum de Ministerul de Rãzboi se pot înzestra
laboratoarele ce le avem la diferitele stabilimente.
Mai este o soluþiune: sã se creeze un laborator
naþional, subvenþionat de toate ministerele intere-
sate sau de stat ºi chiar ajutat de marele public, de
care Ministerul de Rãzboi se va folosi în interesul
apãrãrii naþionale.
 APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
Intenþionez sã renunþ la Convenþiunea fãcutã cu
Ministerul Instrucþiunii Publice, cãci, aºa cum se
prezintã lucrurile, Ministerul de Rãzboi cheltuieºte
mult, iar foloasele care s-ar putea trage nu se pot
ridica la þinta urmãritã de Ministerul de Rãzboi.
Doresc sã am ºi avizul Direcþiei a XI-a Tehnicã”.
În Referatul nr. 177/1923 al Direcþiei a XI-a
Tehnicã, semnat de directorul acesteia, colonelul
Negrei, se aratã faptul cã „laboratorul fiind o insti-
tuþie ºtiinþificã de primã ordine complet organizatã,
poate servi însã interesele generale ale armatei prin
studiile ºi cercetãrile ºtiinþifice interesând armata (în
special cele ce au legãturã cu îndrumarea industriei
militare a substanþelor chimice pentru rãzboiul
chimic) ºi pentru formarea personalului tehnic mili-
tar ce ne lipseºte acum. Acest laborator este condus
de profesori ºi doctori universitari, încât nu poate fi
egalat pânã astãzi ºi formeazã cea mai perfectã insti-
tuþie ºtiinþificã ce ne-ar putea servi”.
În concluzie se arãta cã „ar fi o greºealã mare
dacã s-ar anula convenþia cu laboratorul universitar,
acest laborator trebuie trecut la Direcþia a XI-a
Tehnicã, cum a hotãrât deja dl. Ministru”.
Contrar opiniei exprimatã de Direcþia a VIII-a
Armament, directorul Direcþiei a XI-a Tehnicã con-
sidera cã direcþia pe care o conduce „ca organ al
Ministerului de Rãzboi vede însã chestiunea din
punct de vedere instructiv general al formãrii unui
personal tehnic ce ne lipseºte ºi al rezolvãrii unor
chestiuni în studiu, iar nu al executãrii unor simple
analize (care se pot face de laboranþi)”.
Disputa între Direcþia a VIII-a Armament ºi
Direcþia a XI-a Tehnicã privind problema Conven-
þiunii din 1920 este tranºatã în favoarea primei.
Astfel, într-o scrisoare cãtre Direcþia a XI-a
Tehnicã, directorul superior al armamentului infor-
ma cã, ”potrivit rezoluþiei domnului Ministru pusã
pe referatul nr. 22653 din 28 ianuarie 1923,
începând cu data de 01 aprilie 1923 convenþiunea
încheiatã între Ministerul de Rãzboi ºi Ministerul de
Instrucþie Publicã relativ la Laboratorul Central de
Cercetãri ºi Studii de Materiale, rãmâne denunþatã,
ministerul ne mai contribuind cu nimic de la acea
datã la bugetul sus-zisului laborator”.
Se pare cã decizia de denunþare a convenþiei a
fost influenþatã ºi de demersurile iniþiate la începutul
anului 1922 în cadrul Direcþiei a XI-a Tehnicã,
privind problematica armei chimice în ansamblul sãu.
Ministrul de rãzboi, generalul Mãrdãrescu
aprobã deplasarea unei delegaþii
militare compusã din locotenent
colonel George Popescu din Direcþia
a XI-a Tehnicã ºi locotenent colonel
farmacist Alexandru Ionescu, viitorul
ºef al Laboratorului de Gaze, sã
efectueze o vizitã de documentare
în Polonia cu durata de maximum
30 zile, în scopul „de a studia la faþa
Colonel George Popescu locului rezultatele la care
primul ºef al Serviciului de Polonia a ajuns pe tãrâmul
Apãrare Contra Gazelor rãzboiului chimic, organi-
zarea laboratoarelor, organizarea industriilor aferente
ºi materiile prime sau fabricate ce se puteau procura
de acolo, precum ºi ceea ce vom putea da în
schimb”.
Un alt moment important a fost aprobarea de
cãtre generalul Mãrdãrescu a raportului 116/27
aprilie 1923 privind înfiinþarea Comitetului Tehnic
al Rãzboiului Chimic, comitet care la 15 noiembrie
1923, prin decret ministerial se transformã în
Comitetul Consultativ de Gaze.
În acest comitet condus de directorul superior
al Direcþiei a XI- a Tehnicã, fãceau
parte profesorii Nicolae Costãdescu,
ªtefan Minovici, Negoiþã Dãnãilã,
Petre Bogdan, Ioan Vintilescu ºi doi
ofiþeri, locotenent farmacist
Alexandru Ionescu Matiu ºi cãpitan
farmacist Hîrºovescu.
Lt.col. farm. Al.I. Matiu – primul ºef al
Laboratorului de Cercetãri 1924-1926
Alte momente importante premergãtoare înfi-
inþãrii Centrului:
P decizia generalului Mãrdãrescu de a solicita
fonduri extraordinare, pentru înfiinþarea Labora-
torului de Gaze, dupã devizul întocmit de viitorul ºef
al acestui laborator;
P vizita profesorului ªtefan Minovici la Paris ºi
Londra spre informare asupra dezvoltãrii armei
chimice în cele douã þãri;
P vizita de trei luni în Franþa a aceleiaºi delegaþii
militare ce fusese în Polonia, pe aceeaºi problematicã;
P darea de seamã a Secþiei a IV- Gaze din
Direcþia a XI-a Tehnicã pentru perioada 1 iulie – 1
octombrie 1924 referitoare la stadiul lucrãrilor
privind înfiinþarea laboratorului de Gaze.
67
 APÃRAREA NBC 19/2010
MEMORIALISTICÃ
În acest document se preciza: „Localul ºi Acest laborator trebuia sã-ºi asigure colaborarea
mobilierul gata. Completãm instalaþiile de apã, gaz, tuturor laboratoarelor importante din þarã ºi din
luminã, sonerie în curs de execuþie. Au sosit 9 lãzi cu strãinãtate ºi sã ofere condiþiile necesare formãrii
aparate de verificat mãºtile, cedate de Ministerul de personalului tehnic special (chimiºtii) necesar(i)
Rãzboi Francez. S-a anunþat sosirea a 20 lãzi cu încadrãrii tuturor eºaloanelor Serviciului Gazelor, în
material de laborator comandat la Cassa Poulenc din timp de pace ºi de rãzboi.
Paris. A sosit primul transport de cãrþi comandate Trecerea în revistã a momentelor premergã-
pentru biblioteca laboratorului, de la Paris.” toare datei de 31 octombrie 1924, scoate în evidenþã
Colonelul George Popescu propunea în darea rolul deosebit de important al generalului Mãrdã-
de seamã ca „Secþia a IV-a Gaze, dupã cum a opinat rescu care a avut ideea ºi puterea de a lua decizia
ºi Direcþia, trebuie a fi organizatã cât mai repede în înfiinþãrii unui laborator propriu al armatei pentru
serviciu independent sub raportul administraþiei ºi studiul armei chimice.
subordonat Direcþiei a XI-a Tehnicã ca chestiune de
conducere generalã”.
Ideea organizãrii unui serviciu independent care
sã se ocupe de „problema gazelor” avea din ce în ce
mai mulþi adepþi.
Se dorea un serviciu care sã rezolve atât problemele
de conducere cât ºi cele de execuþie privind arma
chimicã în armata românã.
Propunerile privind organizarea noului serviciu
Ministrul de rãzboi – general Gh. Mãrdãrescu
în armata românã au fost incluse de cãtre Comitetul
1922 - 1926
Consultativ de Gaze în referatul nr. 665 din 31
octombrie 1924 al Marelui Stat Major. Se poate considera cã acest ofiþer cu o
pregãtire deosebitã efectuatã în þarã ºi în Germania,
Prin aprobarea ministerialã pe acest raport
ce a deþinut funcþii importante în conducerea
Secþia a IV–a Gaze din Direcþia a-XI-a Tehnicã
armatei, culminând cu cea de ministru de rãzboi,
Superioarã s-a transformat în Serviciul Gazelor, care
cunoscut istoricilor ca cel ce a condus campania
avea în componenþã un organ central, organizat pe
militarã antibolºevicã desfãºuratã de Armata Românã
birouri, care asigura concepþia ºi coordonarea
pe teritoriul Ungariei, cel care a primit pe 04 august
lucrãrilor celor trei organe de execuþie: Laboratorul
1919 defilarea Diviziei 1 Vânãtori pe bulevardul
de Cercetãri, Atelierul Central de Mãºti ºi ªcoala de
Anihassy din centrul Budapestei, a avut ºi ideea înfi-
Gaze.
inþãrii primei instituþii de cercetare ªtiinþificã din
Se preciza un lucru foarte important ºi anume
Armata României ºi a aprobat ºi sprijinit toate
cã „atât Serviciul Gazelor cât ºi cele trei organe de
demersurile militare, administrative pentru punerea
execuþie vor avea administraþie proprie aºa cã prin
ei în practicã.
propriile lor mijloace sã poatã face faþã la toate cerinþele
„Soluþiunea” exprimatã în rezoluþia generalului
administrative ºi de conducere”.
Mãrdãrescu pe un raport obiºnuit al unei structuri
Laboratorul de Cercetãri, ca element de execuþie
militare, reprezintã o idee revoluþionarã pentru acea
al Serviciului Gazelor urma sã fie organizat pe trei
perioadã, un act de curaj din partea acestuia.
secþiuni de studii (studiul gazelor, studiul mijloacelor
Din fericire, pentru noi cei de azi, generalul
de protecþie, studiul efectelor fiziologice) ºi o secþi-
Mãrdãrescu a avut nu numai ideea, dar ºi puterea de
une administrativã, toate conduse de un ºef al labo-
a o pune în practicã, cu ajutorul bineînþeles, al unor
ratorului ºi un ajutor.
personalitãþi ale chimiei militare româneºti.
Atribuþiunea principalã a Laboratorului de
Cercetãri era studierea ºi rezolvarea tuturor proble-
melor de chimie ºi fizicã, aflate în legãturã directã
sau indirectã cu gazele de luptã.

68