Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe scurt, este o pistă de alergare destinată electronilor. Altfel spus, reprezintă toate drumurile prin
care electronii, pornind de la start (borna negativă a generatorului) pot ajunge la finish (borna
pozitivă). În condiţii normale, electronii nu pot călători decât în materiale bune conducătoare de
electricitate şi prin urmare, un circuit electric este format din elemente care au o bună
conductivitate electrică. Aşa cum se observă şi în figura 1, elementele fundamentale ale unui
circuit electric sunt:
generatorul electric: este un dispozitiv care foloseşte un anumit tip de energie (chimică,
mecanică, termică, luminoasă etc.) pentru a crea energie electrică;
consumatorul electric: poate fi reprezentat de orice dispozitiv care permite trecerea
curentului electric. Odată conectat la generator, consumatorul va transforma energia
electrică primită de la acesta în altă forma de energie (căldură, lumină, lucru mecanic etc.);
conexiunile electrice: reprezintă elementele care fac legătura dintre generator şi
consumator. În practică se găsesc sub formă de cabluri metalice, trasee de cablaj imprimat
etc. O menţiune foarte importantă este aceea că pentru a minimiza pierderile de energie
electrică, rezistenţa electrică a conexiunilor electrice trebuie să fie întotdeauna cu mult mai
mică decât cea a consumatorului electric.
După cum ţi-am explicat în articolul trecut, curentul electric curge de la borna negativă la cea pozitivă.
Cu toate acestea, convenţional se consideră că sensul curentului electric este de la borna pozitivă la
cea negativă. Mi se pare o tâmpenie însă dacă această convenţie se foloseşte peste tot, în figura 1
am folosit intenţionat sensul convenţional ca să te poţi obişnui şi tu cu el.
Aşadar, pentru a putea obţine un curent electric într-un circuit electric trebuie să te asiguri că
sarcinile electrice „exilate” la borna pozitivă au pe unde ajunge la borna negativă. Când un
electronist studiază o schemă electrică, unul prin primele lucruri pe care îl va face va fi să caute
„traseul sau drumul de întoarcere al curentului”, adică va urmări pe unde se „întoarce” la borna
negativă curentul electric plecat de la borna pozitivă.
Tot în figura 1 poţi observa că în cazul consumatorului electric nu am mai indicat vreo diferenţă
între borne aşa cum am făcut-o (prin culori) în cazul generatorului. Motivul este faptul că, pentru
simplificare, am presupus că acela este un consumator electric la care nu contează la care borna îi
legi plusul şi la care minusul.
Definiţia oficială spune că este o mărime care exprimă proprietatea corpurilor conductoare de a
înmagazina şi păstra sarcini electrice. Eu nu-i dau 100% dreptate, pentru că un condensator
(obiectul în care se „înmagazinează sarcini electrice”) de fapt are mereu exact acelaşi număr de
sarcini – ceea ce poate varia este doar distribuţia lor.
Corpul alb-albastru este un condensator electric. Este format din două plăci metalice
numite armături. Între armături se observă dielectricul, care în esenţă este un material izolator
plasat acolo pentru a evita contactul electric dintre armături.
Aşadar, între orice suprafeţe între care există o tensiune electrică, neapărat apare şi o capacitate
electrică. În cazul suprafeţelor obişnuite, care sunt şi mici şi separate de distanţe destul de mari,
capacităţile electrice care apar sunt de multe ori neglijabile. De aceea, pentru capacităţile necesare
în electronică, se folosesc condensatori realizaţi din foiţe metalice cu suprafeţe mari, plasate foarte
aproape una de alta şi rulate ca o shaorma (adica în formă cilindrică) pentru a obţine un gabarit cât
mai redus.
La trecerea printr-un circuit electric, curentul electric (pe care-l vom numi iniţial) creează în jurul
conductorilor prin care trece un câmp magnetic. Acest câmp, la rândul său creează în conductorul
electric un curent electric (pe care-l vom numi indus) de sens contrar, care tinde să-l frâneze pe cel
iniţial. Acest fenomen de frânare are loc doar când curentul iniţial îşi modifică valoarea (creşte sau
scade) şi poarta numele de autoinducţie.
Acestea fiind spuse, dacă avem un element de circuit prin care circula un curent electric (iniţial),
inductanţa reprezintă capacitatea acelui element de circuit de a se opune modificării intensităţii
curentului iniţial, prin crearea (inducerea) unui curent de sens contrar.
Echivalentul mecanic direct al inductanţei este inerţia. Prin urmare, ca să înţelegi mai bine
inductanţa, îţi poţi închipui că electronii dintr-un circuit nu pot fi acceleraţi sau frânaţi instant, la
fel cum nici o maşină nu poate accelera sau frâna instant.
Valoarea curentului indus este proporţională cu valoarea curentului iniţial. În acelaşi timp, este
direct proporţională şi cu viteza de variaţie a curentului, la fel cum forţa de inerţie este
proporţională cu variaţia vitezei unei maşini.
Inductanţa corpurilor obişnuite este de multe ori neglijabilă şi de aceea nu prea ne putem folosi de
ea. Pentru a obţine inductanţe de valori mai mari, firul a cărui inductanţă dorim să o mărim se
modelează sub forma unei bobine (vezi bobina cu aer din figura 3 – stânga).
Dacă este nevoie de o inductanţă şi mai mare, în interiorul bobinei se pune un miez fabricat din
materiale feromagnetice (vezi bobina cu miez din figura 3 – dreapta). Aceste materiale, prin
simpla lor prezenţă în interiorul bobinelor, reuşesc să le mărească inductanţa chiar şi de câteva
zeci de ori.
permite filtrarea curenţilor electrici în funcţie de viteza de variaţie a acestora: cei care
variază suficient de repede nu pot trece mai departe de o bobină (de o inductanţă) iar cei
care variază foarte lent, pot trece complet nestingheriţi;
inductanţele a două bobine plasate suficient de aproape una de cealaltă, comunică între ele.
Câmpul magnetic creat de o bobină poate crea curenţi electrici (induşi) nu doar în acea
bobină ci şi în orice alt material conductor din apropiere. Acest fapt permite transferul de
energie electrică fără a avea contact electric între cele două bobine (de exemplu:
transformatorul electric). Fără această caracteristică a inductanţei, nu am putea avea
comunicaţii wireless de nici un fel.
şi câmpul electric şi câmpul magnetic sunt fenomene prin care sarcinile electrice pot
interacţiona (se pot atrage sau respinge);
principala diferenţă dintre câmpul electric şi cel magnetic este aceea că dacă primul este
creat de dezechilibrul de sarcini electrice (tensiune electrică), cel de-al doilea apare atunci
când sarcinile electrice se deplasează (curent electric). Aşadar, intensitatea câmpului
electric depinde de tensiunea electrică, în timp ce intensitatea câmpului magnetic depinde
de intensitatea curentului electric.
În drumul lor, electronii care formează curentul electric se ciocnesc de atomii conductorului
respectiv la fel cum apa dintr-o conductă se freacă de pereţii acesteia. Prin urmare, rezistenţa
electrică este opoziţia pe care o întâlneşte curentul electric la trecerea sa printr-un anumit
material.
Rezistenţa electrică este importantă pentru că afectează în mod direct intensitatea curentului
electric. Legea lui Ohm este formula care descrie cu precizie acest fenomen, spunând aşa:
unde:
Asta înseamnă că, dacă avem un generator electric (de exemplu o baterie), la bornele căruia legăm
un fir metalic, cu cât rezistenţa electrică a acestuia va fi mai mare, cu atât mai mică va fi intensitatea
curentului electric (şi invers).
Am observat că multă lume are impresia că dacă rezistenţa electrică a unui echipament electric
este mare asta înseamnă că şi consumul de energie electrică este mare. Aşa cum ţi-am explicat mai
sus, situaţia stă exact invers: rezistenţa electrică frânează trecerea curentului electric, la fel cum un
furtun subţire sau parţial înfundat îngreunează trecerea apei prin el.
Nu se poate spune că rezistenţa electrică este un lucru bun sau rău, ci doar potrivit sau mai puţin
potrivit unei anumite situaţii. De exemplu, pentru a micşora pierderile, rezistenţa electrică a
cablurilor de alimentare cu energie electrică trebuie să fie cât mai mică. Pe de altă parte, rezistenţa
electrică a izolaţiei cablurilor respective trebuie să fie cât mai mare pentru a reduce cât mai mult
riscul de electrocutare.
În final, important de reţinut este faptul că inductanţa, capacitatea şi rezistenţa electrică sunt
proprietăţi pe care absolut orice material le are. Altfel spus, fabricanţii de componente electronice
pot creşte inductanţa, capacitatea sau rezistenţa electrică practic oricât de mult, însă niciodată nu
le pot reduce până la zero.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l mai departe în grupul tău de prieteni !
Cu bine,
Ciprian
1.
Cezar