10

10. ELECTROSTATICA.
SARCINI ŞI CÂMPURI
ELECTRICE

271
 CUPRINS
Nr. TEMA Pagina
crt.
1. Introducere în electricitate 273
2. Obiective 274
3. Organizarea sarcinilor de lucru 274
4. Topicul 1 275
Structura materiei.
Materia substanţă.
Materia câmp.
Sarcina electrică
5. Exemplu ilustrativ 1 280
6. Topicul 2 283
Legea lui Coulomb
7. Exemplu ilustrativ 2 284
8. Topicul 3 287
Distribuţii de sarcină
9. Exemplu ilustrativ 3 288
10. TEST DE AUTOEVALUARE 289
11. REZUMAT 290
12. Rezultate aşteptate 292
13. Termeni esenţiali 292
14. Recomandări bibliografice suplimentare 293
15. TEST DE EVALUARE 294

272
 INTRODUCERE
ÎN ELECTRICITATE

Proprietăţile fizice şi chimice ale materiei – de la atom la celula vie

– sunt în mare parte determinate de forţele electrice. Marii savanţi ai
secolului XIX ca Ampère¹, Faraday², Maxwell au descoperit natura
electricităţii, magnetismului şi în final a electromagnetismului [4,26].
Contribuţii importante le-au avut şi fizicienii şi chimiştii secolului al XX-
lea care au descifrat structura atomică a materiei, şi în principal
descoperirea electronului şi a sarcinii electrice. În zilele noastre nu ne mai
putem imagina viaţa modernă fără curent electric cu implicaţiile sale
sociale: iluminatul electric, radioul, televiziunea, CD, MP3 – playerele,
telefonie mobilă, calculatoare şi internet.

273
OBIECTIVE

Obiectivele acestui curs sunt:

 Să definească electricitatea ca parte a fizicii.
 Să definească materia.
 Să cunoască şi să diferenţieze cele două noţiuni,materia
substanţă şi materia câmp.
 Să definească sarcina electric.
 Să înţeleagă fenomenul de conservare a sarcinii electrice.
 Să-şi însuşească legea lui Coulomb.
 Să înţeleagă distribuţia de sarcină.
 Să înţeleagă noţiunea de sistem de referinţă.

Organizarea sarcinilor de lucru

 Parcurgeţi cele trei topice ale cursului.
 La fiecare topic urmăriţi exemplele ilustrative.
 Fixaţi principalele idei ale cursului, prezentate în
rezumat.
 Completaţi testul de autoevaluare.
 Timpul de lucru pentru parcurgerea testului de evaluare
este de 15 minute.

274
 TOPICUL 1

Structura materiei.
Materia substanţă.
Materia câmp.
Sarcina electrică

Structura Materiei
Fenomenele fizice în special cele electromagnetice nu sunt altceva
decât o formă de existenţă şi mişcare a materiei [6]. Cele două forme de
existentă a structurii materiei 1) materia sub formă de substanţă şi 2)
materia sub formă de câmp sunt cel mai clar manifestate în fenomenele
electromagnetice.
Ştiaţi că:
Andrè Marie Ampère (1775-1836), om de ştiinţă francez, este
cunoscut pentru importantele lui contribuţii în studiul electrodinamicii.
Amperul, unitate de măsură a curentului electric este numit după el.
Ampère a inventat acul astatic, care a făcut posibilă funcţionarea
galvanometrului astatic. Ampère a fost primul care a arătat faptul că dacă
doi conductori paraleli parcurşi de curent electric în aceeaşi direcţie se
atrag, iar dacă sunt parcurşi de curent electric în direcţii diferite se
resping.

Michael Faraday (1791-1867) a fost unul dintre cei mai

proeminenţi fizicieni şi chimişti britanici, a secolului XIX. Michael
Faraday a descoperit a descoperit fenomenul fizic cunoscut ca inducţie
electromagnetică observând apariţia unui curent electric într-un circuit
electric care este mişcat în câmp magnetic. Descoperirile sale legate de

275
inducţia electromagnetică au contribuit decisiv la dezvoltarea ecuaţiilor
lui Maxwell, care a condus la inventarea generatorului electric.

Materie. Substanţă. Particule elementare

Substanţa are structură discretă. Ea este formată din particule
elementare organizate (grupate şi ordonate în spaţiu) în aşa fel încât să-i
asigure acesteia stabilitate. Până în prezent s-au descoperit peste 300 de
particule care intră în constituirea materiei şi numărul este în creştere.
Majoritatea sunt instabile, dispar după un timp de viaţă extrem de
scurt [20]. Pentru înţelegerea fenomenelor electromagnetice sunt
suficiente trei particule: electronul, protonul şi neutronul. Doar
electronul poate fi considerat o particulă elementară, neutronul şi protonul
se pare că au o structură internă. De fapt particule cu adevărat elementare
sunt quarci. Dar acestea nu s-au pus în evidenţă în stare liberă.
Cea mai importantă proprietate a particulelor elementare de care
depinde înţelegerea fenomenelor electromagnetice este sarcina electrică.

Definiţie: Sarcina electrică este mărimea fizică caracteristică

unor particule elementare, o proprietate intrinsecă a acestora, care
determină existenţa interacţiunilor electromagnetice dintre ele,
valoarea energiei (tăria) acestor interacţiuni.

Pe baza a numeroase fapte experimentale s-a stabilit că în natură

există două şi numai două tipuri de sarcini electrice denumite pozitive
şi negative.

Definiţie: Valoarea absolută a sarcinii electronului şi

protonului este egală şi se numeşte sarcină electrică elementară.

Fig. 10.1 Particule elementare în constituirea protonilor şi neuronilor

care formează la rândul lor nucleele
276
 Între particulele încărcate cu sarcina electrică se manifestă
interacţiuni numite interacţiuni electromagnetice. În natură există patru
tipuri de interacţiuni:
1). - interacţiuni gravitaţionale;
2). - interacţiuni electromagnetice;
3). - interacţiuni tari;
4. - interacţiuni slabe.
Interacţiunea electromagnetică este fundamentală în organizarea
particulelor elementare pentru a forma edificii complexe , cum sunt
atomii, moleculele şi în general substanţa la scară macroscopică.

Nucleul Atomic
Definiţie: Nucleul este cel mai mic edificiu format din
particule elementare.

În constituirea lui intră numai protoni şi neutroni (numiţi nucleoni).

Volumul este de 10 43  10 45 m 3 . Masa protonului şi a neutronului

M p  M n  1.07x10 27 kg

18 3
Densitatea nucleului este enormă   10 kg / m . Sarcina nucleului
este dată numai de sarcina protonilor şi este pozitivă.
Z – numărul protonilor din nucleu.
N – numărul neutronilor din nucleu.
A = Z + N – numărul nucleonilor.
Stabilitatea nucleară poate fi explicată numai prin existata unei
forţe de atracţie între nucleoni numită forţă de interacţiune nucleară sau
forţă de interacţiune tare.
Atomul
Definiţie: Atomul este cel mai mic sistem fizic în constituirea
căruia intră electronii.

Atomul este format din nucleu în jurul căruia se mişcă un nor de

electroni. Dimensiunea atomului se consideră a fi dimensiunea norului
electronic care este în domeniul 10 ˉ¹º m. Numărul electronilor din atom
este egal cu numărul Z a protonilor din nucleul atomului respectiv [39].
Din punct de vedere electric atomii sunt sisteme neutre.

277
 Carbon 12 - stabil Carbon 13 - stabil Carbon 14 - radioactiv
Izotopii carbonului, C
Fig. 10.2 Constituenţii atomului: nucleul care conţine
nucleonii (protoni şi neutronii) şi învelişul electronic

Stabilitatea atomului este dată de interacţiunile electromagnetice.

Faptul că atomii pot pierde unul sau mai mulţi electroni – devenind
ioni – are o importanţă crucială în explicarea fenomenelor
electromagnetice.

Molecula
Definiţie: Molecula este formaţiunea cea mai mică a unei
substanţe care mai păstrează proprietăţile chimice ale acelei
substanţe, în structura căreia intră mai mulţi atomi.

Fig. 10.3 Atomii moleculelor pot forma structuri complexe

Numărul şi tipul concret de atomi ce participă la formarea

moleculelor determină varietatea extrem de mare a acestora. Stabilitatea
moleculelor este determinată de interacţiunile electromagnetice. În stare
normală moleculele sunt neutre.

Substanţa la scara macroscopică

În viaţa de zi cu zi percepem substanţa la scară macroscopică, în
diferite stări de agregare. Substanţa este formată dintr-un număr extrem
de mare de atomi şi molecule. Distanţa dintre atomii vecini în stări de
278
agregare condensate (solidă, lichidă) este de ordinul a 1.5x10 9 m pot
forma structuri complexe.

Fig. 10.4 Manganul – metal tranziţional

cu un electron neîmperecheat

Fenomenele electromagnetice se manifestă atunci când se creează

un dezechilibru între numărul de electroni şi protoni din atomii sau
moleculele, care altfel, sunt neutre.
Starea de agregare a substanţei nu se modifică în cazul în care
electronii din straturile exterioare sunt smulşi sau se adaugă un număr de
electroni în

Plasma este a patra stare de agregare a materiei şi este un gaz

puternic ionizat format din ioni pozitivi şi din electroni, care per
ansamblu este neutru din punct de vedere electric.

Materia Câmp
Multă vreme s-a crezut că mecanica newtoniană poate explica orice
fenomen din natură. Au apărut însă fenomene care nu puteau fi descrise
ajungându-se la o limită a mecanici newtoniene. S-a arătat prin studiu că
fenomenele electromagnetice nu necesită pentru manifestarea lor,
existentă unui suport material. Câmpul electromagnetic este o formă
specială de existenţă a materiei. Materia câmp (manifestarea câmp) este
nemecanică, mişcarea ei nu poate fi descrisă de legile mecanicii
newtoniene [31].

279
 CONCLUZIE
Fenomenele Fizice în special cele electromagnetice nu sunt
altceva decât o formă de mişcare a materiei. Cele două forme de
existentă a structurii materiei sunt: materia sub formă de
substanţă şi materia sub formă de câmp. Dintre toate fenomenele
electromagnetice ele sunt cel mai clar manifestate.
Câmpul electromagnetic este o formă specială de existenţă a
materiei.

EXEMPLU ILUSTRATIV 1:

A. Conservarea sarcinii electrice

Sarcina electrică
Definiţie: Sarcina electrică este o mărime fizică cuantificată,
relativist invariantă care în sistemele izolate se conservă.

1. Sferă 1. Sferă
metalică neutră încărcată pozitiv

2. Încărcare
2. Încărcare temporară permanentă cu
cu sarcină electrică prin sarcină electrică
inducţie

Fig. 10.5. Încărcarea corpurilor cu sarcina electrică

Legea conservării sarcinii electrice

În toate fenomenele care implică redistribuirea sarcinii electrice
între corpuri în interacţiune, ce formează un sistem izolat, suma algebrică
280
a sarcinilor electrice rămâne constantă. Până în prezent nu s-au constatat
încălcări ale acestei legi. Procese în care s-a demonstrat valabilitatea:
dezintegrare radioactivă, reacţii nucleare, disociaţie electrolitică şi
electrizare prin frecare.
Sarcina electrică nu se creiază nici nu se pierde, ea se conservă în
toate procesele fizice şi chimice:

http://aviscentauri.6te.net/imag
es/10_html_e42694c.jpg

- Dezintegrarea radioactivă:

http://aviscentauri.6te.n
et/images/10_html_m7c http://aviscentauri.6te.net/images/10_ht
8c8d42.jpg ml_19b827fe.jpg

Fig.10.6. Reacţii nucleare

281
 Electroliza soluţiei de NaCl
Fig.10.7. Electroliza

B. Cuantificarea sarcinii electrice

Sarcina elementară, e, reprezintă cuanta de sarcină electrică.

Enunţ: Legea cuantificării sarcinii electrice – Sarcina netă a

oricărui corp este egală cu suma algebrică a sarcinilor particulelor
elementare din care este alcătuit acel corp.

Q   Ne  N  0,1,2,3,..., (10.1)
1e  | 1.602 x1019 | C (10.2)

Coulombul, C, este unitatea de măsură a sarcinii electrice şi este

egală cu sarcina a 6.24 x10 18 electroni.
1 l
1C  
 19
 6.24  1018 (10.3)
e 1.602  10

Fig. 10.8. Balanţa de torsiune Cavendish

282
 (http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/48-scurt)

Cu ajutorul balanţei de torsiune (cea mai sensibilă balanţă

cunoscută) se fac cele mai precise determinări de cantităţi de sarcină
electrică.

TOPICUL 2

Legea lui Coulomb

Legea lui Coulomb este legea fundamentală a electrostatici.

Definiţie: Forţa, F, de interacţiune dintre două sarcini

electrice punctiforme aflate în vid este proporţională cu mărimea
sarcinilor, q1 şi q2 (cu produsul lor) şi invers proporţională cu
pătratul distanţei dintre ele.

q1q 2
F  ke (10.4)
r2

Legea lui Coulomb descrie interacţiunea dintre sarcinile electrice

punctiforme aflate în repaus. Sarcinile pot fi considerate punctiforme
dacă dimensiunea lor liniară este mult mai mică decât distanţa dintre ele.
Constanta de proporţionalitate ke este o constantă universală şi depinde
numai de permitivitatea electrică a mediului:

l l
ke   (10.5)
4 4 0  r
pentru vid:
283
 l
ke   9  10 9 Nm2 / C 2 (10.6)
4 0

Fig. 10.9. Balanţa de torsiune pentru măsurarea forţei coulombiene

(http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/48-scurt)

Legea lui Coulomb capătă forma:

l q1 q2
F (10.7)
4 0 r 2
Valoare constantei, ke, a fost determinată în 1785 de către Coulomb
cu ajutorul balanţei de torsiune. Forţa este o mărime vectorială şi pentru a
rezulta toate proprietăţile forţei coulombiene aceasta trebuie scrisă sub
formă vectorială:
 l q1 q 2 
F12  r12 (10.8)
4 0 r 2
  
unde vectorul r12  r r este versorul vectorului r cu originea în q1 şi
vârful în q2.

EXEMPLU ILUSTRATIV 2

Proprietăţile forţei coulombiene

dintre două sarcini q1 şi q2:
1. Este proporţională cu produsul sarcinilor q1 şi q2.
2. Este invers proporţională cu pătratul distanţei dintre sarcini.

284
 Fig. 10.10. Sarcinile electrice de acelaşi semn se resping

3. Este centrală (acţionează în lungul liniei ce uneşte sarcinile).

4. Este de respingere dacă sarcinile sunt de acelaşi semn.
5. Este de atracţie dacă sarcinile sunt de semne diferite.
6. Satisfac legea a treia a lui Newton: dacă sarcina q1 acţionează
asupra sarcinii q 2 cu forţa F12 atunci şi sarcina q2 acţionează asupra
sarcinii q 1 cu o forţă F21 egală în modul şi orientată în sens opus:

 l q1 q 2  l q1 q2  l q1 q2  
F21  2
r21  2
(r21 )   2
r12  F12 (10.9)
4 0 r21 4 0 r21 4 0 r21

7. Satisfac principiul suprapunerii: dacă în apropierea unei sarcini

oarecare q0 se găsesc sarcinile q i (i = 1, 2, ...n) aflate la distanţele ri atunci
fiecare din acestea acţionează asupra sarcinii q0 cu o forţă cu care
ar interacţiona şi dacă ar fi singură în vecinătatea lui q0. Forţa rezultantă
cu care acţionează sistemul asupra sarcinii q0 este egală cu suma
vectorială a forţelor cu care acţionează individual fiecare sarcină.
    l q 0 q1  l q 0 q2  l q0 q n 
F  F1  F2  ....  Fn  2
r01  2
r02  ...  r0n (10.10)
4 0 r01 4 0 r02 4 0 r02n

n
q0 qi
F
4 0
r
i 1
2 0i
r (10.11)
0i

Dacă am calcula valoarea forţei de interacţiune dintre un electron

(q 1 = -e) şi un proton (q2 = +e) aflaţi la distanţa de 1 cm unul de celălalt.
2 38
q1q2 9 1.602  10
Fe  ke 2
 9  10 2
 2.3  10 24 N (10.12)
r 0.01
şi am calcula forţa gravitaţională de interacţiune dintre un electron

31 27
(me = 9 x10 kg şi un proton m p  1.66 x10 kg )
aflaţi la un cm unul de altul:

285
 me m p 9  10 31  1.66  10 27
Fg  k g  6.67  10 11  9.6  10 64 N (10.13)
r2 0.01 2

şi se compară cu forţa de interacţiune coulombiană, atunci raportul dintre

forţa electrică şi cea gravitaţională este de:
Fe
 2.4  1039 (10.14)
Fg

CONCLUZIE

În lumea microparticulelor încărcate cu sarcini electrice

interacţiunea gravitaţională se poate neglija faţă de interacţiunea
electrostatică [18,44].

http://aviscentauri.6te.net/images/ http://aviscentauri.6te.net/images/10
10_html_m2b5517ce.jpg _html_m6761b5da.jpg
Peria adună scamele, firele de păr, praful, descărcările electrice,
practic, nu sunt influenţate de gravitaţie.

http://aviscentauri.6te.net/images/10_html_ http://aviscentauri.6te.net/images/10
e06a903.jpg _html_64524213.jpg

Vopsirea în câmp electric este de mai bună calitate şi nu este

afectată de picături de curgere datorate gravitaţiei.

286
 TOPICUL 3

Distribuţii de sarcină.
Densitatea de sarcină
electrică.
În practică foarte puţine corpuri încărcate electric pot fi considerate
punctiforme [14]. Sarcina electrică poate fi distribuită unidimensional (pe
fire), bidimensional (pe suprafeţe) sau tridimensional (în volumul
corpurilor). Se pot definii densităţile de sarcină electrică:
- densitatea liniară de sarcină:
dq
 , sarcina unităţii de lungime (10.15)
dl
- densitatea superficială de sarcină:
dq
 , sarcina unităţii de suprafaţă (10.16)
dS
- densitatea volumică de sarcină:
dq
 , sarcina unităţii de volum (10.17)
dV
CONCLUZIE

Fig. 10.8. Distribuţia liniară de sarcină, λ, distribuţia superficială de

sarcină, σ, şi distribuţia volumică de sarcină, ρ.
287
 EXEMPLU ILUSTRATIV 3:

Distribuţii şi densităţi de sarcini electrice în natură:

Electrizarea la dezlipirea benzii adezive şi electrizarea prin contact
a pendulului electrostatic.

http://aviscentauri.6te.net/imag
es/10_html_m43af1e5b.jpg

http://aviscentauri.6te.net/images/10_ht http://aviscentauri.6te.net/images/10
ml_1552bb06.jpg _html_72eb0056.jpg

Electrizarea unei folii de polietilenă şi a firelor de păr uscate după

pieptănare.

288
 http://aviscentauri.6te.net/images/10 http://aviscentauri.6te.net/images/10_
_html_m6761b5da.jpg html_1c2ddc56.png

Descărcări electrice la potenţiale mari (mii de volţi).

TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri

corecte la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru: 10 minute

1.Fenomenele electromagnetice sunt:

a) materia sub formă de substanţă
b) materia sub formă de câmp
c) o formă de mişcare a materiei

289
 2. Pentru înţelegerea fenomenelor electromagnetice sunt suficiente
trei particule:
a) electronul
b) protonul
c) neutronul

3. Valoarea absolută a sarcinii electronului şi protonului este egală

şi se numeşte:
a) interacţiune electromagnetică
b) materie
c) substanţă
d) interacţiune gravitaţională

4. Sarcina electrică este:

a) o mărime fizică cuantificată
b) o mărime invariantă
c) o mărime fizică vectorială

5. Legea lui Coulomb descrie:

a) densităţile de sarcină electrică
b) interacţiunea dintre sarcinile electrice punctiforme aflate în
repaus

Grila de evaluare:

1.-c; 2.-a,b,c; 3.-niciunul; 4.-a,b; 5.-b.

REZUMAT

- În TOPICUL 1 am definit electricitatea, structura materiei,

materia substanţă, materia câmp şi sarcina electrică.

Fizica este ştiinţa care a acumulat de-a lungul istoriei

cunoştinţele omenirii despre corpurile din natură.

În sens mai larg:

Fizica este ştiinţa naturii care studiază: formele de existenţă ale
materiei, structura materiei, proprietăţile sale generale, legile tuturor

290
formelor de mişcare, precum şi toate tipurile de transformări,
modificări, schimbări ale tuturor formelor de existenţă ale materiei.

Fenomenele electromagnetice sunt o formă de mişcare a materiei.

Pentru înţelegerea fenomenelor electromagnetice sunt suficiente trei
particule: electronul, protonul şi neutronul.

Sarcina electrică este mărimea fizică caracteristică unor

particule elementare, o proprietate intrinsecă a acestora, care
determină existenţa interacţiunilor electromagnetice dintre ele,
valoarea energiei (tăria) acestor interacţiuni.
Pe baza a numeroase fapte experimentale s-a stabilit că în natură
există două şi numai două tipuri de sarcini electrice denumite pozitive
şi negative.

Atomul este cel mai mic sistem fizic în constituirea căruia intră
electronii.

Câmpul electromagnetic este o formă specială de existenţă a

materiei. Materia câmp (manifestarea câmp) este nemecanică, mişcarea ei
nu poate fi descrisă de legile mecanicii newtoniene.

Aplicaţia şi manifestarea sarcinilor electrice se observă în legea

conservării sarcinii electrice şi în fenomenul de cuantificare a lor.

- În TOPICUL 2 am prezentat Legea lui Coulomb.

Legea lui Coulomb este legea fundamentală a electrostatici.

Definiţie: Forţa F de interacţiune dintre două sarcini electrice

punctiforme aflate în vid este proporţională cu mărimea sarcinilor, q1
şi q2 (cu produsul lor) şi invers proporţională cu pătratul distanţei
dintre ele.

q1q2
F  ke
r2
- În TOPICUL 3 am precizat şi prezentat distribuţia de sarcină
electrică şi densitatea de sarcină electrică
Sarcina electrică poate fi distribuită unidimensional (pe fire),
bidimensional (pe suprafeţe) sau tridimensional (în volumul corpurilor).
Se pot definii densităţile de sarcină electrică:liniară de
sarcină,superficială de sarcină şi volumică de sarcină.

291
 După studierea acestui curs ar
trebui să conştientizaţi
REZULTATE importanţa electricităţii în
AŞTEPTATE domeniul ingineresc , precum şi
însuşirea principalelor noţiuni,
legi, fenomene de bază necesare
studierii şi învăţării acestei
discipline.

Fizica este ştiinţa naturii care studiază:

formele de existenţă ale materiei, structura
materiei, proprietăţile sale generale, legile
tuturor formelor de mişcare, precum şi toate
tipurile de transformări, modificări, schimbări
ale tuturor formelor de existenţă ale materiei.
Fenomenele electromagnetice sunt o
formă de mişcare a materiei.
Sarcina electrică este mărimea fizică
caracteristică unor particule elementare, o
proprietate intrinsecă a acestora, care determină
existenţa interacţiunilor electromagnetice dintre
ele, valoarea energiei (tăria) acestor interacţiuni.
Atomul este cel mai mic sistem fizic în
TERMENI constituirea căruia intră electronii.
ESENŢIALI Molecula este formaţiunea cea mai mică a
unei substanţe care mai păstrează proprietăţile
chimice ale acelei substanţe în structura căreia
intră mai mulţi atomi.
Sarcina electrică este o mărime fizică
cuantificată, relativist invariantă care în
sistemele izolate se conservă.
Legea cuantificării sarcinii electrice –
Sarcina netă a oricărui corp este egală cu suma
algebrică a sarcinilor particulelor elementare
din care este alcătuit acel corp.
Legea lui Coulomb este legea
fundamentală a electrostatici.
Proprietăţile forţei coulombiene dintre
două sarcini q1 şi q2.
Densitatea de sarcină electrică.

292
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE SUPLIMENTARE

- Ardelean I., Fizică pentru ingineri, Editura U.T.PRESS, Cluj-

Napoca, 2006;
- Biro D., Prelegeri „Curs de Fizică generală” (format electronic,
CD, revizuit), Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Berkeley, Cursul de fizică - Electricitate şi Magnetism (Vol. 2),
Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982;
- Berkeley, Cursul de fizică - Mecanică (Vol.1), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981;
- Fechete R., Elemente de fizică pentru ingineri, Editura
U.T.PRESS, Cluj Napoca, 2008;
- Feynmann R.P., Leighton R. B., Sands M., Fizica modernă, Vol. I
- III. Editura Tehnică, Bucureşti, 1970;
- Gîju S., Băţagă E., Lucrări de laborator - Fizică. Editura -
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 1991;
- Gîju S., Teorie şi Probleme, Editura Universitatea. „Petru Maior”,
Tîrgu-Mureş, 2001;
- Gîju S., Curs de Fenomene termice şi electromagnetice, Editura
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2003;
- Halliday D., Resnick R., Fizica, vol. I şi II. Editura Didactică. şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975;
- Hudson A., Nelson R., University Physics, Second Edition,
Saunders College Publishing, New York, 1990;
- Modrea A. , Lucrări de laborator” (format electronic),
Universitatea, „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Modrea A., Curs de Fizică generală”(format electronic),
Universitatea, Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Oros C., Fizică generală-format electronic, Universitatea
„Valahia”, Târgovişte, 2008;
- Serway R. A., Physics for Scientists and Engineers with Modern
Physics, Second Edition, Saunders College Publishing, New York,
1986.

293
 TEST DE EVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri

corecte la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru :15 minute

1. Materia poate să existe sub formă de:

a) substanţă
b) câmp

2. Mărimea fizică caracteristică unor particule elementare, o

proprietate intrinsecă a acestora, care determină existenţa interacţiunilor
electromagnetice dintre ele, valoarea energiei (tăria) acestor interacţiuni
este:
a) substanţa
b) atomul
c) molecula
d) sarcina electrică

3. În natură există următoarele tipuri de interacţiuni:

a) interacţiuni gravitaţionale
b) interacţiuni electromagnetice
c) interacţiuni tari
d) interacţiuni slabe.

294
 4. Sarcina netă a oricărui corp este egală cu suma algebrică a
sarcinilor particulelor elementare din care este alcătuit acel corp,
reprezintă legea:
a) legea conservării sarcinii electrice
b) legea cuantificării sarcinii electrice
c) niciuna

5. Densităţile de sarcină electrică sunt:

a) densitatea liniară de sarcină:

dq
 , sarcina unităţii de lungime
dl

b) densitatea superficială de sarcină:

dq
 , sarcina unităţii de suprafaţă
dS

c) densitatea volumică de sarcină

dq
 , sarcina unităţii de volum
dV

6. Proprietăţile forţei coulombiane dintre două sarcini q1 şi q2 sunt:

a) - nu este proporţională cu produsul sarcinilor q1 şi q2
b) - nu este invers proporţională pătratul distanţei dintre sarcini
c) - nu este centrală
d) - nu este de respingere dacă sarcinile sunt de acelaşi semn
e) - nu este de atracţie dacă sarcinile sunt de semne diferite
f) - nu satisfac legea a treia a lui Newton
g) - nu satisfac principiul suprapunerii

Grila de evaluare:
1.-a,b; 2.-d; 3.-a,b,c, d; 4.-b; 5.-a,b,c; 6-niciunul.

295