CURENTUL CONTINUU (STAŢIONAR)

DEFINIŢIA CURENTULUI ELECTRIC. MĂRIMI FIZICE SPECIFICE

      Consideram un conductor, in care purtatorii pozitivi de sarcina se deplaseaza intr-un sens, iar
electronii in sens opus. Cand aplicam o tensiune electrica la capetele conductorului, prin el trece un curent
electric.
Curentul electric de conducție reprezintă mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină electrică
(sarcini libere) sub acţiunea unui câmp electric.
 Dupa tipul purtatorilor de sarcina electrica se pot deosebi urmatoarele tipuri de curenti:
o curenti electronici - în metale, determinati de miscarea electronilor liberi, in sens opus sensului
deplasarii electronilor;
o curenti ionici - în electroliti, determinati de miscarea ionilor pozitivi si negativi;
o curenti in gazele ionizate – determinati de miscarea dirijata a electronilor si ionilor pozitivi, in
urma proceselor de ionizare.
o curenti de electroni si goluri - în semiconductoare;
 Dupa modul de miscare relativa a sarcinii electrice exista urmatoarele tipuri de curenti:
o curent de conductie, caracterizat prin deplasarea dirijata, relativa la conductor, a sarcinii
electrice libere sub actiunea unui câmp electric;
o curent de convectie,  caracterizat prin deplasarea dirijata, relativa la mediul înconjurator,   a
sarcinii electrice libere ca o consecinta a unor actiuni ponderomotoare;
o curent de polarizatie,  caracterizat prin deplasarea dirijata , relativa la corpurile
dielectrice/iuolatoare, a sarcinii electrice legate ( dipoli electrici);
o  curenti moleculari (amperieni) caracterizati prin miscarea pe orbite închise, de dimensiuni
atomice, a particulelor elementare încarcate electric sau prin rotatia în jurul axei proprii a unor
astfel de particule.
 Curentul electric poate fi:
o continuu (staţionar), când viteza mişcării ordonate a purtătorilor de sarcină (10-5 m/s) este
constantă în timp în orice secțiune a conductorului;
o variabil, în caz contrar.
Curentul continuu este curentul electric caracterizat în orice moment prin acelasi sens de
deplasare a purtatorilor de sarcina si aceeasi densitate a liniilor de curent. El reprezinta o miscare
ordonata a purtatorilor de sarcina electrica si ia nastere ca urmare a unei diferente de potential creata
între doua puncte ale circuitului respectiv.
Regimul electrocinetic stationar este regimul circuitelor electrice parcurse de curent continuu.
Conductoarele sunt parcurse de curentii stationari daca densitatea de curent j=I/S este aceehțâ0pasi în
fiecare punct al unui conductor aflat în regim de conductie).

1
 Conductia electrica în conductoare, la nivel atomic,  este un efect al perturbarii distributiei
electronilor. Teoria clasica a conductiei electronilor în metale explica aparitia curentului electric
în   conductoare pe baza modelului  gazului electronic ideal. Exista ipoteza ca electronii liberi din
metale se comporta ca moleculele unui gaz ideal. In lipsa unui câmp electric, miscarea electronilor
liberi este dezordonata, fara a se realiza o deplasare neta de sarcina în conductor. Aparitia unui
câmp electric în conductor (ca urmare a aplicarii unei diferente de potential/tensiuni electrice  între
capetele acestuia)   conduce la aparitia unei miscari ordonate de sarcina electrica  în conductor,
în   sens invers câmpului electric, semnificând aparitia curentului electric de conductie.
            Ne punem intrebarea, cat de rapid se deplaseaza electronii prin conductorul metalic?
Consideram un conductor metalic de lungime l, cu aria sectiunnii transversale S, volumul portiunii
de conductor fiind V=Sl.
N
Fie n= – concentraţia electronilor (numărul electronilor din unitatea de volum)  n SI  m 3 ,
V

iar v- viteza electronilor.Sarcina electrica transportata se exprima: q  N  e  neV  neSl

, iar intensitatea

q neSl
I   neSv .
curentului va fi: t t

Se defineste densitatea de curent (j) ca fiind cantitatea de electricitate care trece in unitatea de

timp prin unitatea de suprafata, plasata perpendicular pe directia curentului.

I q Ne n  v  t  S  e
j     j  nev
S St St S  t
3
Aplicatie: Concentratia electronilor intr-un conductor este n  11  10 cm , densitatea de curent
22

19
j  640 A / cm 2 , iar sarcina electronului e  1,6 10 C . Ce valoare are viteza de drift?
j
Rezolvare: j  n  e  v  v   0,036cm / s
ne
Viteza de drift  (viteza de/în curent)  a electronilor sub actiunea unui câmp electric (produs ca
urmare a unei diferente de potential) difera de viteza de transmitere a unui semnal electric prin
conductor. Viteza de transmitere a semnalului este viteza de instalare a câmpului electric în conductor,
egala, practic, cu viteza luminii în vid (în metale  ), pe când viteza de drift este considerabil  mai mica.
Intensitatea curentului electric exprimă cantitatea de sarcină electrică ce străbate secţiunea

transversală a unui conductor în unitatea de timp. Relația de definiție : I  q

t

Intensitatea curentului electric este o mărime fizică fundamentală a SI, iar unitatea sa de masura

C
- amperul - unitate fizica fundamentală în SI:  I  SI  1A  1
s

2
 Instrumentul destinat masurarii intensitatii curentului electric este ampermetrul, care se
conectează întotdeauna în serie cu elementul de circuit parcurs de acel curent.

Sarcina electrica fiind o marime fizica cuantificata, se exprima ca multiplu intreg de sarcini

electrice elementare:q=Ne.
In relatia q=Ne, e=1,6·10-19C reprezintă sarcina electrică elementară - sarcina unui electron,iar N
este numarul electronilor liberi.

Unitatea de masura a sarcinii electrice in S.I. este  q  SI  1C , 1C=1A s;

Un coulomb este sarcina electrica transportata prin sectiunea transversala a unui conductor, de un

curent electric constant, cu intensitatea de 1A, in timp de 1s.

Determinarea sarcinii electrice: I=const → q=I∙Δt;
I variabil, I=f(t) → q=aria figurii delimitate de graficul lui I=f(t)
N
Fie n= – concentraţia electronilor (numărul electronilor din unitatea de volum)  n SI  m 3 ,
V

iar v- viteza electronilor.Se defineste densitatea de curent (j) ca fiind cantitatea de electricitate care trece

in unitatea de timp prin unitatea de suprafata, plasata perpendicular pe directia curentului.

I q Ne n  v  t  S  e
j     j  nev
S St St S  t
Aplicatie: Intr-un fir cu diametrul d=0,10cm s-a stabilit un curent cu intensitatea de 5A. Care este
densitatea de curent in acel conductor?
I I 5 4
Rezolvare: j     6,4 10  6 A / m 2
S   d / 4 3,14 10
2 6

Aplicatie: Daca un numar de 2 10 19 electroni trec prin sectiunea transversala a unui conductor
intr-un interval de timp de 5s, care este intensitatea curentului stabilit prin conductor? Sarcina electrica
elementara este e  1,6 10 19 C .
19
Rezolvare: I  q  Ne  2  10  1,6  10  0,64 A
19

t t 5

CIRCUITUL ELECTRIC
Circuitul electric este ansamblul format dintr-un generator electric(sursa electrica),
conductoare (fire de legătură) şi unul sau mai mulţi consumatori. Circuitul electric cuprinde:
- circuitul interior (interiorul sursei electrice);
- circuitul exterior (cuprinde conductoarele de legătură şi consumatorii).

3
 Dacă un corp A cu potenţial electric mare este conectat la un corp B cu potenţial electric mai mic,
prin intermediul unui conductor, apare o miscare ordonata a electronilor liberi de la A spre B si un curent
electric de la B spre A. Daca circuitul este deschis, potentialele celor doua corpuri devin egale si
intensitatea curentului se anuleaza. Curentul electric reprezintă deplasarea electronilor liberi printr-un
conductor între două puncte cu potențiale electrice diferite, de la potențialul mai mare la potențialul mai
mic. Un curent electric staţionar este menţinut constant într-un circuit închis în care există o sursă
electrică (generator electric), care sa mentina constanta tensiunea electrica intre A si B.
Generatorul electric are rolul de a transforma o formă de energie oarecare în energie electrică.
După tipul energiei pe care o transformă, generatoarele pot fi: dinamuri şi alternatoare, acumulatoare şi
elemente galvanice termoelemente, elemente fotovoltaice.
 Se definesc doua sensuri de circulatie pentru curent:
 Sensul conventional pozitiv (sens conventional /pozitiv) - se consideră sensul de mişcare al
purtatorilor de sarcini electrice pozitive (de la borna + la borna – în circuitul exterior sursei), care ar
produce efecte (mecanice, termice etc.) similare miscarii electronilor (opus sensului fizic al curentului).
 Sensul fizic – este definit ca sensul miscarii ordonate a purtatorilor de sarcina (electroni liberi
- în metale).

GENERATORUL ELECTRIC (SURSA DE TENSIUNE). TENSIUNEA ELECTROMOTOARE.

TENSIUNEA ELECTRICǍ ȊNTRE DOUǍ PUNCTE ALE UNUI CIRCUIT
Generatorul electric asigură o diferență de potențial (tensiune electrică) constantă în circuit,
deci un câmp electric. Câmpul electric generat de sursă efectuează un lucru mecanic asupra purtătorilor
de sarcină pentru a-i deplasa pe circuit. Energia consumată este recâştigată de sursă prin transformările ce
au loc în interiorul ei.
Generatoarele electrice (surse electrice) sunt caracterizate de o tensiune electromotoare. Sursa
are două borne marcate cu + și -. Diferența dintre potențialul bornei pozitive și potențialul bornei negative
ale unei surse izolate, nelegate într-un circuit este tensiunea electromotoare a sursei.
Tensiunea electromotoare a generatorului (t.e.m.) este numeric egală cu lucrul mecanic efectuat
de câmpul electric al sursei pentru a transporta unitatea de sarcină pozitivă de-a lungul întregului

Ltot
circuit. E ,  E  SI  1V
q

Tensiunea electromotoare este egală cu raportul dintre energia furnizată de generator întregului
circuit (Wgen) într-un interval de timp oarecare şi sarcina q ce trece prin circuit în acel interval de timp.
(Wgen=Ltot)
Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit este numeric egală cu lucrul mecanic
efectuat de câmpul electric pentru a transporta unitatea de sarcină pozitivă între cele două puncte ale

4
circuitului. Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit se mai numește și diferență de potențial

L A B
electric. U AB  V A  V B  ; U  SI  1V .
q

Potențialul electric într-un punct reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea unității de
sarcină pozitivă din acel punct la infinit (într-un punct căruia i se atribuie prin convenție potențialul zero).
Tensiunea electrică pe circuitul exterior sursei (U) este egală cu raportul dintre energia
furnizată de generator circuitului simplu (Wext) într-un timp oarecare şi sarcina q ce trece prin acesta în
acel interval de timp. Tensiunea electrică pe circuitul exterior sursei este egală cu tensiunea electrică la
bornele sursei.
Instrumentul destinat masurarii tensiunii electrice este voltmetrul, care se conectează
întotdeauna în paralel cu elementul de circuit la bornele căruia se determină tensiunea.
Tensiunea interioară a sursei este numeric egală cu lucrul mecanic efectuat pentru a transporta

Lint
unitatea de sarcină pozitivă pe circuitul interior sursei. u ,  u  SI  1V
q

Tensiunea interioară a sursei este egală cu raportul dintre energia furnizată de generator
circuitului interior (Wint) într-un interval de timp oarecare şi sarcina q ce trece prin circuit în acel interval
de timp.
Relaţia dintre tensiuni E=U+u exprimă un bilanţ energetic: energia debitată de sursă pentru a
deplasa unitatea de sarcină electrică pe întreg circuitul este egală cu suma dintre energia consumată
pentru deplasarea unităţii de sarcină prin circuitul exterior şi, respectiv, prin interiorul sursei.
Sensul conventional al tensiunii electrice este sensul orientat de la potentialul mai ridicat catre
cel scazut, ambele fiind masurate în raport cu un potential de referinta (comun); punctul/borna având
acest potential fiind situat, obligatoriu, în acelasi circuit sau în aceeasi retea. Intr-un circuit alegem, în
mod arbitrar,  un sens conventional pozitiv pentru tensiuni. Cum simbolul unei tensiuni are doi indici (de
exemplu U12), se considera ca sens conventional pozitiv cel orientat de la primul indice catre al doilea.
Tensiunile cu sensul conventional pozitiv vor avea semnul (+), iar cele cu sensul conventional
negativ,  semnul (-). Daca în urma rezolvarii circuitului unele tensiuni vor rezulta cu semnul (-), înseamna
ca semnele lor conventional pozitive sunt opuse.Sensul conventional pozitiv al unei t.e.m. este

întotdeauna dirijat de la  (-) la (+)

Observatie: T.e.m. E se măsoară cu voltmetrul conectat în paralel cu sursa, în circuit deschis.

Tensiunea la bornele circuitului U se măsoară prin montarea
voltmetrului în paralel cu E, r consumatorul în circuit închis.
Caderea de tensiune pe sursa u se determină prin calcul: u=E-U
A
R
5

V
 Observatie:Elementele de circuit legate prin doua borne (doi dipoli) se numesc dipoli. Se disting:
 Dipoli pasivi - consumatori sau receptori de energie electrica care, in lipsa alimentarii, nu au la
bornele lor tensiune electrica (conductoare metalice, becuri, etc.)
 Dipoli activi - consumatori care au tensiune electrica la borne in lipsa alimentarii (baterie
electrica, acumulator, etc.). Poate fi atat generator, cat si receptor ( un acumulator care se incarca de
la generator).

NOŢIUNEA DE REZISTOR. REZISTENŢA ELECTRICǍ.

REZISTIVITATEA ȘI CONDUCTIVITATEA ELECTRICǍ

Consideram un conductor, la capetele caruia se aplica, de la o baterie, o tensiune electrica U. In

aceste conditii prin conductor se stabileste un curent eIectric de intensitate I. In timpul miscarii
electronilor liberi prin conductori, acestia manifesta o rezistenţă.
Rezistenţa electrică este o mărime fizică ce caracterizează capacitatea unui conductor de a se
opune trecerii curentului electric.
Rezistenţa electrică a conductorului este definita ca raportul constant dintre tensiunea la
bornele conductorului şi intensitatea curentului ce il strabate. Cu cat este mai mare rezistenta, cu atat
trebuie aplicata o tensiune mai mare pentru a obtine un curent de o anumita intensitate prin conductor.
U U  SI 1V
Relația de definiție  R = ; <R>SI =   1 (Ohm)
I  I  SI 1A

Un ohm este rezistenta unui conductor prin care trece un curent de 1Ampere, aplicand la
capetele lui o tensiune electrica de 1Volt.
Elementul de circuit care prezinta o rezistenţă electrică semnificativa se numeşte rezistor (dipol
activ), simbolizat astfel:

Rezistenţa electrică depinde de geometria rezistorului, precum si de natura materialului din care
este confectionat. Rezistivitatea electrică ρ, este legata de rezistenta electrica, depinde doar de
proprietatile materialului, fiind o mărime ce caracterizează natura materialului din punctul de vedere al
opoziţiei la trecerea curentului electric.

6
 Rezistenţa electrică a unui conductor cilindric este direct proporţionala cu lungimea conductorului
(l), invers proporţional cu aria secţiunii transversale a firului conductor (S) şi depinde de materialul din

 l
care este confecţionat, conform relatiei: R =
S
 R  SI  S  SI
 Ω  m ; S= r 2 = d , d=2r
2
 ρ  SI 
 l  SI 4

1Ohm- metru este rezistivitatea uniui conductor care, avand lungimea de 1m si sectiunea de

1m 2 , are rezistenta electrica de 1 ohm.

Conductivitatea reprezintă inversul rezistivităţii şi caracterizeaza un material din punctul de

1
vedere al conductivităţii electrice    .

Aplicatie: Un conductor din Ni cu aria sectiunii transversale de 25  10 4 cm 2 , lungimea de 2m. si

rezistivitatea egala cu 6,8 10 8   m . Aflati rezistenta si conductivitatea conductorului.

Rezolvare: R   l  6,8 10 8 2

 0,54  
1

1
 1,5 10 7  1 m 1
S 25 10 8  6,8 10 8

Clasificarea materialelor după valoarea rezistivităţii:

-conductoare (ρ=10-8-10-5Ωm), semiconductoare (ρ=10-5-107Ωm) şi izolatoare (ρ=108-1020Ωm)

Rezistivitatea unui
conductor ρ R
metalic creşte
liniar cu
temperatura, ρ0 R0

conform t t
formulei: ρ = ρ0(1
+ αt)

Rezistenţa conductorului creşte linia cu temperatura: R=R0(1+αt), deoarece rezistivitatea creşte cu

creşterea temperaturii (neglijam efectele dilatării).
ρ/R - rezistivitatea/rezistenţa electrică la temperatura t (0C)
ρ0 /R0- rezistivitatea/rezistenţa electrică la temperatura de 0 0C
7
 α - coeficientul termic al rezistivităţii (constantă de material),   SI  grd 1
Observatie: la aliaje, α este mai mic decât la metalele pure.
Semiconductorii (germaniu, siliciu, etc) sunt materiale a căror rezistivitate electrică scade
exponențial odată cu creşterea temperaturii.
Reostatul este un rezistor cu rezistenţă electrică variabilă obţinută prin modificarea lungimii
conductorului pe care alunecă un contact (reostat cu cursor). Legat la bornele unui generator electric,
reostatul permite obţinerea unei tensiuni reglabile între una din bornele sale şi cursor. Acest mod de
montare a reostatului se numeşte montaj potenţiometric iar dispozitivul utilizat în acest mod se numeşte
potenţiometru sau divizor de tensiune.

LEGEA LUI OHM PENTRU O PORŢIUNE DE CIRCUIT (LEGEA CONDUCŢIEI ELECTRICE)

Intensitatea curentului electric pe o porţiune de circuit/rezistor este direct proporţională cu
tensiunea electrică U la bornele porţiunii de circuit şi invers proporţională cu rezistenţa electrică R a
porţiunii de circuit.
U
Circuitele electrice sunt considerate ca fiind liniare, trasatura exprimata prin legea lui Ohm:  I 
R

U US ES
I    ES  jS j  E
R l  , de unde obtinem .

nev v
   ne 
Cum j=nev, rezulta E , unde E este mobilitatea purtatorilor de sarcina, definita ca

viteza medie pe unitatea de intensitate a campului electric.

U
Legea lui Ohm se aplica atunci cand panta graficului U=f(I) este constanta: R  tg   ct.
I
Caracteristica curent – tensiune a rezistorului este data de graficul I=f(U).

I
R2

R1

I 1
tg   ; tg 1 tg 2  R1  R 2
U R U

Aplicatie: O tensiune de 5V se aplica unui rezistor cu rezistenta de 2 𝛀. Care este intensitatea

curentului electric ce traverseaza rezistorul?
U 5
Rezolvare: I    2,5 A
R 2
LEGEA LUI OHM PENTRU UN CIRCUIT ELECTRIC SIMPLU (PENTRU ȊNTREG CIRCUITUL)

8
 Intensitatea curentului electric ce străbate un circuit electric simplu este direct proporţională
cu tensiunea electromotoare a sursei şi invers proporţională cu rezistenţa electrică totală a circuitului.
E
Cum E=U+u, U=RI si u=rI rezulta I 
Rr
E-t.e.m. a sursei electrice;
r– rezistenţa internă a sursei; R – rezistenţa circuitului exterior; R+r - rezistenţa totală a circuitului
U-caderea de tensiune pe circuitul exterior; u- caderea de tensiune pe sursa electrica.
Regimuri de funcţionare pentru un circuit electric simplu:
 Funcţionarea în regim normal de sarcină: R  (0, )
E
 intensitatea curentului electric pe circuit: I 
Rr

 tensiunea la bornele sursei în regim de sarcină: U  E  Ir  U  u

Observatie: E=U+u →U=E-Ir, U<E→U/E<1

La schimbarea sensului curentului electric (de la borna + la – prin interiorul sursei), sursa
electrică este încărcată (funcționează ca receptor de tensiune) →U=E+Ir, U>E→U/E>1
 Funcţionarea în regim de scurtcircuit: legarea unui fir conductor de rezistenţă electrică
neglijabilă (R=0) la bornele consumatorului/sursei; U=0;, I sc-intensitatea curentului de scurtcircuit

(valoarea maximă) I  E
sc
r

 Funcţionarea în gol: R→∞ (circuitul este deschis): U=E; I=0

Dependenţa tensiunii electrice la bornele sursei de intensitatea curentului electric: U=E-rI
o I=0 (R=∞)→ U=E U

o U=0 (R=0)→ I =Isc= E/r

E

I
Isc
Rezistenţa electrică a aparatelor de
măsură
Pentru ca ampermetrul să indice o valoare a intensităţii curentului electric cât mai apropiată de
valoarea reală trebuie ca rezistenţa internă a ampermetrului să fie mult mai mică decât rezistenţa
circuitului. (RA→0)

9
 Pentru ca voltmetrul să indice o valoare a tensiunii electrice cât mai apropiată de valoarea reală
trebuie ca rezistenţa internă a voltmetrului să fie mult mai mare decât rezistenţa porţiunii de circuit pe
care se face măsurarea. (RV→∞)

REŢELE ELECTRICE. LEGILE LUI KIRCHHOFF

Reţelele electrice reprezinta circuite electrice cu mai multe ramificaţii.
Elementele reţelei electrice sunt: nodul, latura şi ochiul de reţea.
Nodul de retea (punct de ramificaţie) - este orice punct al reţelei în care se întâlnesc minim trei
conductoare (minim trei intensităţi ale curenţilor electrici).
Latura de reţea (ramura) - reprezintă porţiunea de reţea cuprinsă între două noduri, fiind
străbătută de acelaşi curent electric.
Ochiul de reţea –consta intr- o succesiune de ramuri, formând un contur poligonal închis.
Rezolvarea unei reţele electrice implica determinarea intensităţilor şi sensurilor curenţilor electrici
care trec prin ramurile reţelei.
LEGEA I A LUI KIRCHHOFF

Legea I a lui Kirchhoff se referă la nodurile de reţea şi este o expresie a legii conservării sarcinii

electrice într-un nod de reţea. ; . Impartim relatia la

intervalul de timp si obtinem relatia intre intensitati:

Enunț : Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod de reţea este egală cu suma
intensităţilor curenţilor care ies din acel nod.
Suma algebrică a intensităţilor care se întâlnesc într-un nod de reţea este egală cu zero:   I k  0
Convenţie de semn: Ik se ia cu semn „+ „( curentul intră în nod) şi cu semn” – „(curentul iese din nod).
Observatie: Pentru o reţea cu N noduri scriem N-1 ecuaţii independente, pentru legea I ale lui Kirchhoff.

LEGEA a II-a A LUI KIRCHHOFF

Legea a II-a a lui Kirchhoff se aplică pentru ochiurile de reţea şi este o consecinţă a legii
conservării energiei.
Enunț: Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor electrice dintr-un ochi de
reţea este egală cu suma algebrică a caderilor de tensiune pe rezistentele interne si pe rezistentele
interne de-a lungul ochiului de reţea.
 E k    I k Rk

Convenţie de semn: Se alege un sens arbitrar de parcurs pentru ochiul de reţea. T.e.m. E se ia cu
semn + , dacă sensul ales străbate sursa în sens direct (de la borna negativă la cea pozitivă) şi cu semn –

10
în caz contrar. Produsul RI sau rI se ia cu semn + dacă sensul ales pentru parcurgerea ochiului coincide
cu sensul curentului electric de pe latura respectivă şi cu semn – în caz contrar.
Numărul de ochiuri pentru care se pot scrie ecuaţii liniare şi independente este: O=L-N+1.
Aplicând cele două legi ale lui Kirchhoff se pot scrie în total L=(N+1) + (L-N+1) ecuaţii liniare şi
independente.

GRUPAREA REZISTOARELOR
Rezistorul echivalent este rezistorul care, montat între aceleaşi puncte ca şi gruparea, va determina
aceeaşi tensiune la borne şi va fi parcurs de acelaşi curent electric.
 GRUPAREA REZISTOARELOR ȊN SERIE (ȊN CASCADǍ):

R1 R2 RS

În gruparea serie, intensitatea curentului care trece prin rezistoare este aceeaşi.
U  U1  U 2  ...  U n  IRS  IR1  IR2  ...  IRn /:I

Rs   Rk , RS – rezistenţa echivalentă a grupării serie

E
I1=I2=I= R  r
S

Tensiunea electrică la bornele sursei: U=E-rI

Tensiunile electrice la bornele fiecărui rezistor: U1=R1I, U2=R2I; U1+U2=U, U=RSI
Caz particular: gruparea a n rezistoare identice: R1  R2  ...  Rn  R → Rs  nR

Observaţie: Rezistenta echivalenta serie RS este mai mare decât oricare dintre rezistenţele
componente Rk . Gruparea în serie se practică atunci când dorim obţinerea unei rezistenţe echivalente
mai mare.
 GRUPAREA REZISTOARELOR ȊN PARALEL (ȊN DERIVAŢIE):

A
A
RP
R1 R2

11
 Într-o grupare în paralel, tensiunea la bornele tuturor rezistenţelor este aceeaşi.
U U U U
I  I1  I 2  ...  I n     ...  /:U
R p R1 R2 Rn

U1=U2=U
1 1 1 1 1 1
   ...  → R   R , RP – rezistenţa echivalentă a grupării paralel
R p R1 R2 Rn p k

E
I=
RP  r

U U
I1= R , I2= R
1 2

U=RPI
R
Caz particular - gruparea a n rezistoare identice: R1  R2  ...  Rn  R → R p 
n
Observaţie: Rezistenta echivalenta paralel Rp este mai mică decât oricare dintre rezistenţele
componente Rk . Gruparea în paralel se practică atunci când dorim obţinerea unei rezistenţe echivalente
mai mică.
 GRUPĂRI MIXTE DE REZISTORI

Fig.1 Rezistorii sunt grupaţi paralel: Rp=R/3

Fig.2 Rezistenţa echivalenta pentru schemele de mai sus este Re=R

Puntea Wheatstone conține patru rezistori dintre care cel puțin unul este variabil. Puntea este în
echilibru dacă I=0 (UAB=0) → R1R3=R2R4

GRUPAREA GENERATOARELOR ELECTRICE

 GRUPAREA GENERATOARELOR IN SERIE

12
 Gruparea serie se realizează legând borna pozitivă a unui generator cu borna negativă a
generatorului următor şi, în final, grupul de generatoare are ca pol pozitiv borna pozitivă a primului
generator, iar ca pol negativ – borna negativă a ultimului generator:

E1, r1 E2, r2 ES, rS

R R

E eS
E es   E i ; res   ri de unde rezulta: I ;
R  reS

Tensiunea electrică la bornele unei surse: U1=E1-r1I

Observatie. La schimbarea polarităţii sursei, în exprimarea lui Eechiv se ţine cont de semnul lui Ek.
Caz particular. Pentru n generatoare identice: E  nrI  RI ; E es  res I  RI
nE
E es  nE; res  nr ; I s 
R  nr

Se recurge la gruparea serie a generatoarelor pentru a obține la bornele rezistorului o tensiune

electrică mai mare decât în cazul folosirii unui singur generator.
 GRUPAREA GENERATOARELOR ȊN PARALEL
Gruparea în paralel se realizează legând bornele pozitive ale acestora împreună, respectiv cele
negative împreună.

E1, r1 E2, r2 EP, rP

R R

Ei
r 1 1 EP
E ep  i
;   , de unde rezulta: I=
1 r ep ri R  rP
r
i

Tensiunea electrică la bornele unei surse: U1=E1-r1I1, U2=E2-r2I2, U1=U2

Caz particular: Pentru n generatoare identice:

r r E
E  rI '  RI ; I  nI ' ; E  I  r; E ep  rep I  RI  E e  E; re  ; I p 
n n r
R
n
13
 Se recurge la gruparea paralel a generatoarelor pentru a obține prin rezistor un curent electric
de intensitate mai mare decât în cazul folosirii unui singur generator.
La scurtcircuitarea grupării de generatoare:
E S nE E
Grupare serie I sc   
rS nr r

E P E nE
I sc   
Grupare paralel rP r r , I sc  nI sc1
n
ȘUNTUL AMPERMETRULUI. REZISTENŢA ADIŢIONALǍ A VOLTMETRULUI
ȘUNTUL AMPERMETRULUI:
 este un rezistor care se montează în paralel cu ampermetrul și care are rolul de a
micşora rezistenţa internă echivalentă a aparatului pentru a-i extinde domeniul de măsurare.
 este utilizat pentru măsurarea curenților electrici mai mari decât valoarea maximă IA
suportată de ampermetru.
RA
 I  I A  I s ; I A R A  I s R s ; I  nI A  R s 
n 1
I
RA - rezistența internă a ampermetrului; n 
IA

REZISTENTA ADITIONALA A VOLTMETRULUI:

 este un rezistor care se montează în serie cu voltmetrul și care are rolul de a creşte
rezistenţa internă a aparatului pentru a-i mări/extinde domeniul de măsurare.
 este utilizata pentru măsurarea tensiunilor electrice mai mari decât valoarea maximă UV
suportată de voltmetru.
 U  nU V ; U  U V  U a  U a  (n  1)U V ; U a  R a I V , U V  RV I V  R a  ( n  1) RV

U
RV - rezistența internă a voltmetrului; n 
UV

ENERGIA ŞI PUTEREA CURENTULUI ELECTRIC

Energia electrică consumată în timpul t, de un consumator (receptor) străbătut de un curent cu

intensitatea I, atunci când la bornele lui se aplica o tensiune U se exprima:
W=U·I·t W  SI  1J

14
 Curentul electric ce traverseaza un rezistor determina incalzirea acestuia.
EFECTUL TERMIC AL CURENTULUI ELECTRIC (EFECTUL JOULE):
 consta in incalzirea unui rezistor de rezistenta R, iar energia electrică primită se disipă
sub formă de căldură Q=W.
 se explică prin ciocnirile care au loc intre electronii de conducţie si ionii reţelei, cărora le
cedează o parte din energia lor cinetică; ca urmare, ionii îşi intensifică agitaţia termică, fapt care conduce
la ridicarea temperaturii conductorului; acesta va ceda căldură mediului înconjurător şi energia internă a
conductorului se mentine constantă.
Energia electrică disipată (consumată):
U2
o pe o porţiune de circuit W  RI 2 t  t  UIt
R

o pe circuitul întreg W  ( R  r ) I t
2

o pe o grupare serie de rezistori W  R S I 2 t

U2
o pe o grupare paralel de rezistori W  t
RP

Formulele W=RI2t şi W=U2t/R reprezintă legea lui Joule şi se referă la transformarea energiei
electrice în energie termică când receptorul este un rezistor.
LEGEA Lui JOULE: Căldura degajată la trecerea unui curent electric printr-un rezistor
este direct proporţională cu pătratul intensităţii curentului electric, cu rezistența electrică şi cu
timpul cât trece curentul electric prin rezistor.
E2
Energia electrică furnizată/dezvoltată de generator: WS=EIt; WS   R  r  I 2 t  t
Rr
Energia disipată în interiorul generatorului: Wint=uIt=rI2t
Bilanţul energetic: Wtot  Wext  Wint
Pext Wutil W UIt U R
Randamentul unui circuit electric     ext   
PS Wconsumat WS EIt E R  r

Wutil Rech
sau    pentru circuite mixte
Wconsumat Rech  rech

Puterea electrică reprezintă energia electrică dezvoltată în unitatea de timp la bornele unui consumator.
W J
P ,  P  SI   1W ( watt )
t s
Din relația W=PΔt, se obține unitatea de măsură folosită în practică pentru energie:
1 kWh =1000W∙3600s=36∙105J– energia electrică disipată de un dispozitiv cu P=1kW în timp t=1h

Bilanţul puterilor: Ptot  Pext  Pint

Puterea electrică disipată:

U2
o pe o porţiune de circuit P  RI 2  UI 
R

15
 o pe o grupare serie de rezistori P  R S I 2
U2
o pe o grupare paralel de rezistori P 
RP
E2
Puterea electrică dezvoltată/furnizată de sursă este: PS  EI   R  r  I 2 
Rr
Puterea electrică disipată în interiorul sursei este: Pint  rI 2  uI

Transferul optim/maxim de putere de la sursă la consumator se obţine pentru o valoare unică a

E2 E2
E Pext  Pmax  P S  Ptot 
rezistenţei R=r (sau Rech  r):I  4r ; 2r
2r ; η=0,5
E2
Observatii: 1) Pentru generator în scurtcircuit: R=0 → PS  EI sc 
r
2) Orice valoare P<Pmax a puterii disipate pe rezistenţa exterioară se realizează pentru două
valori ale rezistenţei electrice, respectiv pentru două valori ale intensităţii curentului electric.
2 2
 E   E 
P1  R I  R1 
2
1 1
 ; P2  R 2 I 2  R2   ; P1  P2  r  R1 R 2
 R1  r   R2  r 

Aplicatie: Daca puterea disipata intr-un rezistor cu relectrica de 33𝛀 are valoarea de 400W, care

este intensitatea curentului electric prin rezistor?

P 400
I   3,5 A
R 33

16