Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V =
q
4 r
[V]
E = gradV =
q
4 r 2
er
[V/m]
C=
A
[F] ) . Intre
d
E = grad V =
V1 V 2
ed .
d
q1q 2
F=
4 r 2
er
F = q 2 E1 , unde
E1 =
q1
4 r 2
er .
Generalizare:
* o sarcina punctiforma aflata in camp electric de
intensitate E este actionata de o forta
electrostatica (coulombiana); forta are orientarea
campului pentru o sarcina pozitiva si opusa pentru
o sarcina negativa F = qE
Observatie. Studiul realizat de Coulomb si legile
stabilite sunt pentru sarcini punctiforme (cu masa si
dimensiuni neglijabile), fixe si aflate in vid.
Expresiile se generalizeaza insa in mod uzual
pentru mici corpuri si purtatori de sarcina (electroni,
protoni, ioni), in medii liniare si omogene, iar fortele
electrostatice se pot compune cu alte forte ce
actioneaza asupra acestora (gravitatia, forta de
frecare, forte electromagnetice, etc.).
Forte si cupluri asupra dipolului electric
Cazuri:
* daca dipolul electric de moment p se afla in camp
electric uniform E, unde E si p au orientari diferite,
apare un cuplu C care tinde sa alinieze dipolul cu
campul:
C = p E = qd (e d E ),
C = qdE sin ;
* daca dipolul electric de moment p se afla in camp
electric uniform E, unde E si p au aceeasi orientare, nu
apar forte;
* daca dipolul electric de moment p se afla in camp
electric neuniform E, apare o forta F care deplaseaza
dipolul spre zona de camp mai intens, si un cuplu C
care tinde sa alinieze dipolul si campul
CONDUCTIA ELECTRICA
Conductia poate fi definita ca deplasarea ordonata a sarcinilor electrice sub actiunea fortelor
ce apar in camp electric - forte de tip Coulombian. Teoria macroscopica a campului electric
este insa insuficienta pentru explicarea comportarii diferite a materialelor in camp electric,
din punct de vedere al proprietatii de conductie electrica; de aceea sunt necesare cateva
precizari care fac referire la teoria cuantica:
* electronii sunt repartizati in jurul nucleului in benzi energetice - stari stationare
* energia creste dinspre nucleu spre exteriorul atomului; benzile exterioare sunt numite
banda de valenta , respectiv banda de conductie
Mihaela MOREGA - Bioelectromagnetism, 2012
* electronii din banda de conductie sunt liberi si se pot deplasa usor in camp electric
sub actiunea fortelor Coulombiene
* electronii din banda de valenta sunt legati; ei participa la formarea legaturilor chimice,
dar la absorbtie de energie (dintr-o sursa termica, electrica, luminoasa) ei se
elibereaza usor din legaturile chimice si devin electroni liberi, capabili sa treaca in
banda de conductie
* structura benzilor energetice difera de la un material la altul, la fel ca si usurinta cu
care electronii de valenta pot deveni electroni liberi
Conductia electrica reprezinta fenomenul conform caruia, la aplicarea unui camp electric,
electronii liberi se deplaseaza ordonat, in sens opus campului electric, sub actiunea fortelor
Coulombiene (F = -e E). In general, conductia electrica se realizeaza prin deplasare
ordonata, in camp electric, a purtatorilor de sarcina (electroni sau ioni), sub actiunea fortelor
electrice (F = qE); (fenomenul este numit CONVECTIE pentru fluide ionice). Fluxul de sarcini
formeaza un curent electric iar intensitatea curentului electric se defineste ca viteza de
variatie a sarcinii sau cantitatea de sarcina transportata in unitatea de timp printr-o suprafata
q d q
=
dt
t 0 t
A = s .
Figura de mai jos ilustreaza doua tipuri diferite de comportament al materialelor, explicate
prin structura benzilor energetice populate cu electroni. In primul caz, banda de conductie si
cea de valenta au niveluri energetice foarte apropiate, uneori chiar se suprapun, ceea ce
permite electronilor din banda de valenta sa treaca foarte usor in cea de conductie si sa
devina electroni liberi; aceasta trecere se face cu o absorbtie redusa de energie si este
cazul materialelor considerate "bune conductoare electric". In cel de-al doilea caz este
ilustrata situatia in care cele doua benzi energetice sunt distantate prin nivelurile
caracteristice, exista chiar o banda energetica nepopulata de electroni (numita "banda
interzisa"; pentru a trece din banda de valenta in cea de conductie, electronii au nevoie de
un aport energetic foarte important, astfel ca banda de conductie este foarte slab populata;
acesta este cazul materialelor "foarte slab conductoare electric" (izolante).
Electronii (sarcini negative) se deplaseaza in sens invers campului electric, dar prin
conventie, sensul curentului electric coincide cu sensul campului electric si se marcheaza de
la borna (+) la borna (-).
1
. Conductivitatea electrica da masura
cantitativa a mobilitatii purtatorilor de sarcina in miscarea lor dirijata in camp electric; are
valori specifice pentru fiecare material si depinde de:
- structura atomica a materialului
- numarul de purtatori de sarcina liberi (electroni sau ioni)
- masa purtatorilor de sarcina (respectiv mobilitatea acestora)
- temperatura materialului (agitatia termica defavorizeaza miscarea dirijata, dar poate sa
favorizeze trecerea electronilor in banda de conductie)
- frecventa de variatie in timp a campului electric (schimbarea vitezei si a sensului de
deplasare se face cu inertie, ceea ce la frecvente joase defavorizeaza miscarea
dirijata; in zona frecventelor de oscilatie a particulelor elementare energia campului
este absorbita, ceea ce favorizeaza eliberarea electronilor)
Materialele au structura atomica variata si deci se comporta diferit in camp electric; de
aceea, conductivitatea electrica variaza intr-o gama foarte larga de valori, aproximativ intre
(10-22 108) S/m
Din punct de vedere al conductiei electrice, materialele se clasifica astfel:
Conductoare
* formate din retele atomice foarte dense, cu electroni liberi numerosi si foarte mobili;
* electronii liberi au o miscare haotica in vecinatatea nucleului in absenta campului
electric aplicat si intra imediat in miscare dirijata la aplicarea unui camp electric
* la cresterea temperaturii conductivitatea scade datorita cresterii agitatiei termice
Semiconductoare
* formate din retele atomice cu electroni legati; electronii de valenta devin mobili daca
materialul primeste energie (prin incalzire, prin iradiere, etc.) si/sau prin inserarea in
retea a unor atomi de alta valenta (dopare cu impuritati)
* la cresterea temperaturii creste numarul de electroni liberi si conductivitatea creste
Izolanti si dielectricI
* au electronii foarte puternic legati de nucleu si nu au electroni liberi;
* la aplicarea unui camp electric sunt foarte putini electroni care populeaza banda de
conductie, sau care trec din banda de valenta in cea de conductie si devin liberi
* la cresterea temperaturii creste numarul de electroni liberi si conductivitatea creste
Electroliti
* sunt formati din ioni (particule stabile, incarcate cu sarcina + sau -) aflati intr-un
mediu electrolitic (rezulta de ex. prin dizolvarea unei substante - sare, intr-un solvent);
* in baia de electrolit ionii sunt foarte mobili, astfel ca in camp electric ei se deplaseaza
cu usurinta, sub actiunea fortelor electrice, similar electronilor din conductoare
Mihaela MOREGA - Bioelectromagnetism, 2012
Dupa cum se observa pe scara de variatie a valorilor conductivitatii pentru diferite tipuri de
materiale, mediile biologice sun relativ bune conductoare. Conductivitatea lor variaza cu
temperatura mediului, cu frecventa campului electric aplicat si cu continutul in apa al
tesutului.
Teoria de camp asociata conductiei electrice
* Legea conductiei electrice exprima dependenta locala dintre densitatea curentului
electric de conductie J si intensitatea campului electric E, prin intermediul conductivitatii
(respectiv a rezistivitatii): J = E =
1
E
A
2.
m
p dp
=
dV
V 0 V
P= lim
[C/m2 ] .
Polarizatia poate fi permanenta (Pp se mentine dupa suprimarea lui E) sau temporara (E =
0 conduce la Pt = 0). In general P = Pp + Pt.
Mecanisme de polarizare
Se cunosc patru mecanisme de polarizare. In tabelul de mai jos sunt sugerate modificarile la
nivelul structurii substantei, induse prin polarizare, in cazul expunerii la camp electric.
In absenta campului electric
In camp electric de
intensitate E
D = 0E + Pt + Pp = 0E + 0 eE + Pp = E + Pp C/m2 .
unde,
= 0 r - permitivitatea electrica a unui mediu [F/m]
0 =
4 9 10 9
Dupa cum se observa pe scara de variatie a valorilor permitivitatii electrice relative pentru
diferite tipuri de materiale, mediile biologice sun medii dielectrice, cu permitivitati ridicate.
Valorile r depind puternic de frecventa campului electric aplicat, la diferite frecvente
intervenind diferitele mecanisme de polarizare. Dupa cum se observa, valorile cele mai mari
ale permitivitatii relative (105 - 106) corespund mediilor biologice vii expuse la camp electric
de joasa frecventa (< 1000 Hz).
Concluzie. Producerea campului electric se poate realiza prin mai multe modalitati:
- polarizarea unui mediu sub actiunea unui camp electric exterior (separare de sarcini sau
orientare de dipoli electrici)
- separare de sarcini prin frecarea a doua materiale izolante cu permitivitati electrice
diferite
- electrizare prin contact, electrizare prin influenta
- electrizare prin efect piezoelectric, electrizare prin efect piroelectric
- efect fotovoltaic
- efecte electrochimice (pila electrica, acumulatori)
- efectul termoelectric (Seebeck)
- fenomenul de inductie electromagnetica
10
Campul magnetic este un camp solenoidal (poate fi reprezentat prin linii de camp inchise)
si este produs fie: de magneti permanenti (materiale feromagnetice cu proprietati magnetice
specifice), fie de repartitii de curenti electrici (fluxuri dirijate de sarcini electrice) formand
electromagneti (conductoare sau infasurari parcurse de curent electric).
Spectrul liniilor de camp este format din linii orientate si inchise in jurul surselor de camp;
sensul lor este stabilit prin conventie de la polul N la polul S in exteriorul magnetului si
respectiv de la polul S la cel N in interiorul acestuia. In cazul campului magnetic produs de
electromagneti, orientarea liniilor de camp este asociata polaritatii curentului, dupa regula
burghiului drept (sau a mainii drepte). Intensitatea campului magnetic H [A/m] este o
marime vectoriala, orientata tangential la linia de camp; local, se poate defini inductia
magnetica B [T], B = H, unde [H/m] este permeabilitatea magnetica a mediului.
11
1
r dr . Se poate demonstra ca A
2
Forta electromagnetica
Forta Lorentz se poate generaliza pentru un flux de
sarcini (care formeaza un curent electric) printr-un
conductor aflat in camp magnetic. Asupra unui
conductor de lungine l, parcurs de curentul i si aflat in
camp magnetic de inductie B se exercita o forta
electromagnetica
l k
l
F = fk = qk (v k B) = q
B = i (dl B)
t
12
13
Prin urmare, atomul prezinta un moment magnetic rezultant prin compunerea celor trei
categorii de momente magnetice:
* momente magnetice de spin ale electronilor
* momente magnetice orbitale ale electronilor
* moment magnetic nuclear (neglijabil fata de celelalte)
Observatii
* Cantitativ, momentele magnetice de spin ale electronilor (|ms| 10-23 Am2) sunt cele mai
importante si cele care contribuie semnificativ la momentul magnetic rezultant. Momentele
magnetice de spin se orienteaza in camp magnetic H fie (stare de minima energie), fie
cu H (stare de maxima energie).
* Modelul atomic cuantic admite coexistenta pe aceeasi orbita a cel mult doi electroni care
au primele trei numerele cuantice egale, dar difera prin numarul cuantic de spin, adica au
sensuri opuse de rotatie in jurul propriilor axe. In acest fel momentele magnetice de spin se
compenseaza. Analog, daca doi elecroni se rotesc pe aceeasi orbita si in sensuri opuse, isi
compenseaza momentele magnetice orbitale.
* Un atom cu straturi energetice incomplet ocupate are electroni cu spini necompensati si
deci prezinta m 0.
MAGNETIZAREA (POLARIZAREA MAGNETICA)
Magnetizarea reprezinta fenomenul de aliniere a momentelor magnetice atomice intr-un
mediu expus la camp magnetic, cu producerea unei magnetizatii rezultante; in interiorul
corpului se stabileste un camp magnetic diferit de cel exterior.
Magnetizatia este o marime vectoriala care se defineste intr-un volum V de material astfel
m d m
[ A/m] .
=
dV
V 0 V
M = lim
Intensitatea Hi a campului magnetic in interiorul materialului aflat in camp magnetic este data
de contributiile campului magnetic aplicat H si magnetizatiei M, care intervine proportional cu
un factor m specific fiecarui material H i = H + m M [A/m ] . Magnetizatia poate fi
permanenta (Mp se mentine dupa suprimarea lui H) sau temporara (H = 0 conduce la Mt =
0); in general M = Mp + Mt.
Teoria de camp asociata magnetizarii este reprezentata de legea legaturii dintre H, B si M,
care
exprima dependenta locala dintre intensitatea campului magnetic H, inductia
magnetica B si magnetizatie M
B = 0 (H + M ) = 0 H + M t + M p = 0 H + 0 m H + 0 M p = H + 0 M p [T ]
unde
material
m - susceptivitatea magnetica (adimensionala), este proprie fiecarui material
14
Materialele diamagnetice sunt nepolare, toate celelalte fiind polare. Datorita magnetizarii
extrem de slabe, materialele diamagnetice, paramagnetice si antiferomagnetice sunt
considerate practic nemagnetice, spre deosebire de cele fero si ferimagnetice care aduse in
camp magnetic se magnetizeaza considerabil si sunt caracterizate ca magnetice.
Valori uzuale ale susceptivitatii si ale permeabilitatii magnetice relative pentru diferite
materiale:
15
1
Im {} . Similar se poate reprezenta
16
poate fi studiat prin descompunere in regimuri armonice si superpozitia efectelor, iar scrierea
ecuatiilor prin reprezentarea in complex simplificat aduce facilitati de calcul considerabile.
Pentru acest motiv utilizarea conductivitatii/permitivitatii electrice complexe deschide un mod
de lucru deosebit de util.
Conductivitatea electrica complexa permite clasificarea materialelor astfel:
pentru >> , rezulta si este cazul mediilor conductoare
pentru << , rezulta j si este cazul mediilor izolante
pentru , rezulta = + j si este cazul dielectricilor cu pierderi
In aceasta clasificare, mediile biologice se incadreaza in functie de frecventa campului
electromagnetic neionizant, in categoria conductoarelor la frecvente joase (0 - 104) Hz
(modelele de volum conductor), si respectiv in categoria dielectricilor cu pierderi la frecvente
inalte (105 - 1011) Hz.
Aplicatie.
Conductivitatea electrica complexa echivalenta pentru
un mediu neomogen, liniar si izotrop modelul
Maxwell-Wagner da expresia pentru conductivitatea
electrica complexa echivalenta a unei structuri sferice
(de exemplu o celula) formata din doua subdomenii
concentrice
r1 3
1 + 2 2
+ 2
1 2
r2
echiv = 2
3
1 + 2 2 r1
1 2 r2
Observatie. Exista variante mai complicate pentru acest gen de expresii ale conductivitatii
(permitivitatii) complexe echivalente, pentru compusi multicelulari, tinand seama de
densitatea acestora, de dimensiuni, de forma, etc.
Exemple de valori ale proprietatilor electrice pentru cateva tesuturi biologice la f = 50 Hz
si t = 37 0C
17
Observatii.
1. La frecventa considerata, Re{} >> Im{}, deci mediile se comporta ca materiale
conductoare
2. Pentru introducerea unor repere valorice, se poate face o comparatie cu proprietatile apei:
apa distilata (la 200C) are 2 10-7 S/m, respectiv r 81 si = 2 10-4 S/m;
apa de mare (sarata) are (3 .. 5) S/m
3. Analizand valorile de conductivitate din tabel se observa ca tesuturile cu continut bogat de
apa au conductivitate considerabil mai ridicata.
4. Permitivitatea electrica relativa are valori foarte mari (105 .. 106); acest lucru este
caracteristic tesuturilor vii la frecvente joase si se explica prin continutul bogat in ioni liberi
care polarizeaza membranele celulare. Pentru mediile tehnice valori maxime se intalnesc la
sarea de Seignette si compusi ai acesteia dar sunt cel mult de ordinul 103.
Variatia si cu frecventa
Un mediu biologic adus in camp electric variabil in timp se comporta diferit la diferite
frecvente. In cazul mediilor biologice, in general, creste cu cresterea frecventei, iar
scade; variatiile sunt insa neliniare. Atat cat si sunt variabile cu frecventa, datorita inertiei
pe care o prezinta purtatorii de sarcina atunci cand isi schimba orientarea, sau directia de
deplasare, ca o consecinta a schimbarii de orientare a campului electric; la variatia campului
electric, si sufera un proces de relaxare. Exista mai multe modele care aproximeaza
variatiile cu frecventa prin expresii analitice si explica legile de variatie; aceste modele se
numesc dispersii sau moduri de relaxare.
Cea mai simpla forma matematica pentru ilustrarea unui mod de relaxare ca raspuns la o
excitatie cu variatie in timp sub forma de treapta este o functie exponentiala, caracterizata
de o constanta de timp ; astfel, variatia in timp a permitivitatii electrice la aplicarea unui
t /
) , unde
Raspunsul la aplicarea unui camp electric cu variatie armonica in timp corespunde modelului
de relaxare stabilit de catre Debye sub forma permitivitatii sau conductivitatii electrice
complexe, = + s
.
1 + j
18
s +
,
2
+
.
med = ( fc ) = s
2
med = ( fc ) =
1
. Astfel,
2fc
s
.
1 + j( f / f c )
Dispersia
- corespunde gamei (10 - 104) Hz
- este datorata polarizarii de neomogenitate
- influentata de structura celulara - numarul de ioni si gradul de neomogenitate
Dispersia
- corespunde gamei (105 - 107) Hz
- este datorata polarizarii de orientare a diferitelor macro-molecule prezente in tesuturi
(ex. Proteinele, Hemoglobina)
Dispersia
- apare in jurul frecventei de 2,51010 Hz (25 GHz), dar in general in gama (108-1010) Hz
- este datorata polarizarii de orientare a moleculelor libere de H2O si corespunde
frecventei de relaxare a apei la temperatura normala a organismului uman (37 0C)
- valoarea frecventei de relaxare a apei scade cu temperatura; la 20 0C este de 19,5 GHz
Dispersia
- corespunde gamei (108 - 109) Hz
- este datorata polarizarii de orientare a unor molecule polare de mici dimensiuni, legate
mai slab in structuri chimice si avand un oarecare grad de mobilitate pentru miscare de
rotatie; poate fi vorba chiar de molecule de H2O legate
Variatia cu frecventa a conductivitatii electrice este mai putin semnificativa, (cresterea
(f) este putin pronuntata), cu exceptia frecventelor de la limita superioara a domeniului
Mihaela MOREGA - Bioelectromagnetism, 2012
19
Hertzian (f > 109 Hz), unde conductivitatea are o crestere mai abrupta; acest lucru se explica
tot prin comportarea moleculelor libere de H2O, dar mecanismul nu este inca elucidat.
Exemple.
In figura de mai jos este reprezentata, pentru ilustrare, variatia cu frecventa a conductivitatii
si a permitivitatii electrice in gama de frecvente a campului electromagnetic Hertzian, in
cazul unui tesut anatomic - ficat; datele sunt preluate dintr-un studiu mai amplu, finantat de
Armstrong Laboratory (AFMC) - Occupational and Environmental Health Directorate Radiofrequency Radiation Division, Brooks Air Force Base, USA
Camelia Gabriel, PhD. & Sami Gabriel, MSc. - Compilation of the Dielectric Properties of Body
Tissues at RF and Microwave Frequencies,
http://www.brooks.af.mil/AFRL/HED/hedr/reports/dielectric/
Cele doua curbe pentru fiecare proprietate de material reprezinta valorile determinate
experimental (albastru) in cadrul studiului si valorile calculate cu formule de tipul expresiilor
Debye (rosu), iar valorile marcate cu verde sunt determinate experimental si sunt preluate
din literatura de specialitate.
In cazul variatiei permitivitatii sunt vizibile dispersiile , si , iar in cazul conductivitatii se
observa cresterea brusca cu frecventa in zona frecventele foarte inalte.
20
Valori medii pentru conductivitatea i permitivitatea electric a unor esuturi biologice umane [Polk
Ch., Postow E. CRC Handbook of Biological Effects of EM Fields CRC Press Inc., 1986]
esut
frecv.
[Hz]
10
102
conduc 103
tivitatea
104
electric
105
Re{}=
106
107
[S/m]
108
109
1010
10
102
103
Im{}=
104
==2f 105
106
[S/m]
107
108
109
1010
10
102
permiti 103
vitatea
104
electr.
105
relativ
106
107
/ 0
108
109
1010
snge
0,6
0,68
0,68
0,7
0,71
1,11
1
1,45
9,5
-4
1,4510
1,410-3
1,3510-2
0,102
0,1
0,35
3
24
2900
2810
2700
2040
200
70
60
48
muchi
|| /
ficat
plmn
0,52 / 0,076
0,52 / 0,076
0,52 / 0,08
0,55 / 0,085
0,65 / 0,4
0,7
0,75
1,25
1,4
8,8
-3
510 / 510-4
510-4/1,510-3
10-2/ 510-3
410-2/3,510-2
7,510-2/ 0,15
0,115
8,510-2
0,34
2,7
18,5
107/ 106
106/ 3105
2105/ 105
8104/ 7104
1,5104/ 3104
2300
170
68
54
37
0,12
0,13
0,13
0,15
0,16
0,3
0,45
0,7
1
8
2,510-2
4,2510-3
6,510-3
2,7510-2
6 10-2
9,85 10-2
0,125
0,325
2,55
19
5107
8,5105
1,3105
5,5104
1,2104
1970
250
65
51
38
0,09
0,092
0,096
0,11
0,53
0,73
7,8
1,2510-2
2,2510-3
4,2510-3
0,175
1,75
2,5107
4,5105
8,5104
35
35
grsime
0,04
0,04
0,06
0,35
7,510-4
2,510-3
0,01
0,03
0,25
2
1,5105
5104
2104
6
5
4
os
0,0126
0,0129
0,0133
0,0144
0,0173
0,0237
0,0574
0,05
0,11
1,910-5
510-5
3,2 10-4
1,410-3
4,3510-3
1,8510-2
0,115
0,4
3,5
3800
1000
640
280
87
37
23
8
7
21
22
Tesutul ranit are un continut in apa mai ridicat, astfel este mai puternic influentata zona
dispersiei pentru permitivitate (masuratorile se opresc la 1010 Hz, dar se observa tendinta
de crestere pentru ); creste deoarece apa are conductivitate relativ buna. Cunoasterea
comportarii pielii prezinta un potential interes pentru dezvoltarea unor metode de tratare a
ranilor prin expunere la camp electromagnetic
23
Observatii.
1. Masuratorile in studiul invocat s-au facut la aceeasi temperatura, de 10C, rezultatele
urmarind numai comparatia intre pielea ranita si cea sanatoasa, fara sa interpreteze
fenomenul d.p.d.v. celular si molecular.
2. In privinta conductivitatii pielii s-au constatat si efecte de neliniaritate la densitati de curent
relativ joase, sub 1 A/m2 (procesele fiziologice naturale se desfasoara la cca. 0,01 A/m 2).
Variatia si in functie de conditiile fiziologice (tesuturi vii / moarte)
Diferente intre proprietatile tesuturilor in vivo si ale celor prelevate din organism pot sa apara
datorita:
- variatiei continutului in H2O - tesutul excizat pierde lichid si cu cat se invecheste
este mai deshidratat
- prezenta si transportul purtatorilor liberi de sarcina (ioni) intr-un tesut viu se leaga
de excitabilitatea membranelor si activitatea electrica la nivelul acestora; intr-un tesut mort
aceste procese nu se mai produc pe fondul lipsei metabolismului care mentine conditiile
necesare excitabilitatii (homeostazia). Diferentele mari in privinta valorilor si intre
tesuturile vii si cele moarte sunt importante in zona dispersiei si scad la frecvente mai
ridicate. La frecvente joase, si incep sa scada imediat dupa incetarea vietii, iar variatia in
timp se desfasoara dupa o lege de proportionalitate inversa (, ~ 1/t); la frecvente inalte
scaderile sunt mult mai lente, iar la frecvente > 109 Hz, practic nu mai apar diferente la
tesuturile moarte fata de cele vii
Materiale artificiale
Este de multe ori nevoie sa fie realizate masuratori si experimente care sa nu puna in pericol
sanatatea subiectului, si sa nu provoace inconfort. In asemenea cazuri se folosesc
manechine, cu o forma cat mai apropiata de a unui organism, si cu un continut care are
proprietati electrice similare tesuturilor biologice sau echivalente organismului in ansamblu.
Se cunosc retete care permit prepararea in laborator de substante chimice cu un
comportament electric macroscopic similar mediilor biologice naturale, la frecvente in
domeniul microundelor. Astfel de preparate isi gases utilitatea in studii experimentale de
dozimetrie si hipertermie, privind absorbtia radiatiei electromagnetice in medii biologice, in
cazul expunerilor controlate (terapie) sau necontrolate (telefonia mobila, aplicatii casnice si
industriale ale microundelor), etc.
Avantaje:
- compozitia este accesibila (substante ieftine si usor de gasit),
- precizia cu care reproduc mediile naturale este ramarcabila (abateri in valorile si
de pana la 10%),
- sunt stabile si isi mentin proprietatile cca. 1 an daca se evita deshidratarea,
- sunt utilizate la temperatura obisnuita a mediului ambiant si reproduc proprietatile
electrice ale mediilor bilogice la temperatura normala a corpului.
24