Raport de practica

Tema: Modelul atomic, electronul.

Evolutie, teorii, experimente si rezultate
 Ideea ca materia este alcatuita din unitati discrete este o idee foarte veche, care apare in
multe culturi antice cum ar fi Grecia si India. Cuvantul atom a fost inventat de vechii filosofi
greci. Acesta idee avea fundamentul in rationamente filozofice si ca urmare, vederea ei asupra
felului cum se comporta atomii era incorecta. Astfel, atomismul era doar una dintr-o serie de
ipoteze concurente cu privier la natura materie. Abia in secolul al XIX-lea, ideea a fost preluata
de catre oamenii de stiinta pentru a expllica descoperirile produse in domeniul chimiei. La
momentul actual, atomul este privit ca o structura complexa, cu o organizare interna (electroni si
nucleu), avand proprietati cu aplicabilitate in foarte multe domenii.
Studiind compozițiile compușilor chimici, Dalton a descoperit că în diverși compuși ai
două elemente pentru aceeași cantitate a unui element există cantități ale celuilalt, legate între ele
ca numere întregi simple (legea raporturilor multiple). Dalton a încercat să explice legile
deschise cu ajutorul ideilor atomiste dezvoltate de el. Ca cea mai importantă proprietate a
atomului, Dalton a introdus conceptul de greutate atomică. Luând greutatea atomică a
hidrogenului ca unitate, Dalton a calculat greutățile atomice ale unui număr de elemente și a
alcătuit primul tabel al maselor atomice relative (1803).

Dalton a considerat reacțiile chimice drept procese interconectate de conectare și separare a

atomilor, pentru că numai asta ar putea explica schimbările bruște de compoziție în timpul
transformării unui compus în altul. Prin urmare, fiecare atom al oricărui element trebuie, cu
excepția unei anumite mase, să aibă proprietăți specifice și să fie indivizibil din punct de vedere
chimic.

Calculele lui Dalton cu privire la masele atomice au fost inexacte deoarece el nu a făcut distincția
între atomi și molecule, numindu-le pe aceștia din urmă atomi compuși. Cu toate acestea,
datorită lui Dalton, atomistica a primit o nouă justificare științifică naturală; Munca lui Dalton a
devenit o piatră de hotar în dezvoltarea științei chimice. În 1804, Dalton a propus și un sistem de
semne chimice pentru atomii „simpli” și „complexi”. În numele lui Dalton, este numit un defect
vizual - daltonismul, pe care el însuși a suferit și pe care l-a descris în 1794.

Concepția atomului dupa J. Dalton:

John Dalton a început să dezvolte o definiție științifică a atomului. El s-a bazat pe ideile grecilor
antici în a descrie atomii ca sfere mici, solide, indivizibile, ca și filozofii greci, atomii lui Dalton
dintr-un element sunt identici unul cu celălalt. Dalton a venit, de asemenea, cu o teorie despre
modul în care atomii se combină pentru a forma compuși și, de asemenea, a introdus primul set
de simboluri chimice pentru elementele cunoscute.

În continuare, descriem principiile de bază ale modelului atomic Dalton numite (Principiile de
bază ale modelului atomic al lui Alto):
 Toată materia este formată din atomi. Aceasta înseamnă că tot ceea ce știm și ce este
tangibil este alcătuit din atomi, atât pe planeta noastră, cât și în restul universului
cunoscut. Toate elementele sunt, de asemenea, formate din atomi.
 Atomii sunt inseparabili de indestructibil. Dalton credea că atomii sunt particule mai mici
decât materia și indestructibile chimic.
 Toți atomii unui element sunt identici. Trebuie să știm că toți atomii care alcătuiesc un tip
de element au aceeași masă și aceleași caracteristici. Au, de asemenea, aceeași
morfologie și se mișcă cu aceeași viteză.
 Atomii diferitelor elemente diferă ca masă și proprietăți, ceea ce distinge fiecare obiect
de altul. Deoarece toate elementele sunt formate din atomi, acești atomi au caracteristici
și mase diferite.
 Compușii sunt formați dintr-o combinație de două sau mai multe tipuri diferite de
atomi.Această afirmație despre compuși este motivul pentru variabilitatea mai mare a
 elementelor. Și adevărul este că, deși compusul are aceleași tipuri de atomi, ei sunt
combinați și au aceleași proporții.
 O reacție chimică este o rearanjare a atomilor. Când are loc o reacție chimică, aceasta nu
este altceva decât separarea, unirea sau rearanjarea atomilor. Nu vorbim despre atomi
care își schimbă caracteristicile sau masa. Atomii unui element nu se transformă
niciodată în atomi ai altui element ca urmare a unei reacții chimice dure. Schimbați-vă
organizația.
Dezvoltarea termodinamicii a condus la elemente de progres stiintific in ceea ce priveste
descierea atomilor:
 diferenta dintre atomi si molecule;
 numarul de atomi sau molecule dintrun mol de substanta
23 atomi molecule
NA=6,023∙ 10 sau ;
mol mol
 presupunerea unui system de clasificare pentru masa elementelor, initial scara Dalton,
in care hidrogenul are masa 1=1u, inlocuita de scara chimica in care oxigenul are
masa
mO=16u, mH=1,008u;
 dimensiunea unui atom poate fi apreciata plecand de la volumul molar Vm=22,4l
in conditii normale.
Descoperirea sarcinii elementare: Experimentele legate de electroliza au permis stabilirea
concluziei suplimentare: sarcina electrica nu este divizibila la infinit.

Observatii experimentale:
aceasi cantitate de electicitate este transportata prin electolid, atunci cand la catod se
depune un mol de metal monovalent (Au, Ag, Cu, Zn, K, Na). Cantitatea de electricitate: F=-
96485 C (sarcina negativa).
Pentru a explica acest comportament se propune existenta unitatii naturale (elementare)
de electicitate si se introduce denumirea de electroni
Qtot=F=eNA
F −19
e= =1 ,59 ∙ 10 C .
NA

Masuratori mai detaliate asupra proprietatilor purtatorilor negative de electricitate au fost

effectuate folosind descarcari electrice in gaze de catre J.J.Thomson.
 Daca dintr-un tub de sticla scoatem gazul si aplicam diferenta de potential intre 2
electrozi se pot observa, in conditii potrivite, regiuni luminoscente.

Proprietatile radiatiilor catodice:

 se propaga in linie dreapta (conexiuni cu campul magnetic);
 sunt deviate de campuri electrice sau magnetice (au sarcina electrica);
 nu trec prin obiecte masive aflate;
 comportamentul lor nu depinde de natura materialului din care e fabricat catodul si
nici gazului (particular universala);
 au o energie cinetica mare (pun in miscare obiecte aflate in cale).
Experimentele cu radiatii catodice au subliniat existenta electronilor, iar atomii pe
ansamblu erau cunoscuti ca fiind neutri din punct de vedere electric. Astfel, a aparut intrebarea
cum este organizata sarcina negativa (electrica) si sarcina pozitiva intr-un atom.
Laboraturol efectuat in cardul disciplinii Fizica atomului si molecule cu scopul de a
demonstra cuantificarea sarcinii electrice și de a determina sarcina electrică elementară folosind
metoda de tip Milikkan de măsurare a sarcinii unor picături de ulei ce se deplasează în câmp
electric:

Considerați teoretice și lucrarea de laborator:

 La laborator, am ales modul de lucru I-III (În prezența câmpului și în absența sa) din
sectorul 2 de pe panoului central al blocului electronic fxat mai jos

Vom studia și determina sarcina unor picături de ulei pulverizate care sunt prezente în
dispozitivul de față.
Sarcina q va fi măsurată folosind ecuația:

Unde k este constanta aparatului

Și vitezele: v1 la coborâre (fără câmp electric) (În cadrul laboratorului, datorită

configurației microscopului și lunetei utilizate, vom observa mișcarea picăturii în sus).
 v’2 la urcare (cu câmp electric) (În cadrul laboratorului, datorită configurației
microscopului și lunetei utilizate, vom observa mișcarea picăturii în jos).

Când se efectuează cronometrarea mișcării picăturii, se menține apăsat până când aceasta
ajunge la distanța dorită de 2 pătrate, după care se eliberează și se menține din nou apăsat până
când ajunge la distanța de 2 pătrate, moment în care aceasta urcă (sau, mai precis, pare că
coboară din cauza microscopului).
Datele experimenale:
1 div = 0.33 mm
2div = 0.66 mm

Grupurile de sarcini după histograma:

q1 = {1;10} unde q1 reprezintă 1 e-
q2 = {11;23} unde q2 reprezintă 2 e-
q3 = {24,25} unde q3 reprezintă 3 e-
Obs: Aceste grupe au fost împărțite pe baza valoarea sarcini electronului cunoscută în
ziua de azi (e=1.6*10-19 C)
1*e=1.6*10-19 C
2*e=3.2*10-19 C
3*e=4.8*10-19 C
Obs:
1. Constatăm că la q mai mari (când avem mai multe electroni într-o picătură) vitezele
sunt mai mari, care este logic (fiind picăturile mai grele, la partea cu fără câmp ele cad
repede din cauza forței gravitaționale si la partea cu câmp ele urc repede fiind mult mai
atrași de armatura (+) (Fe e mai mare).
2. Vitezele picăturii fără câmp electric (v1) sunt < ca Vitezele picăturii cu câmp electric
(v’2), o ipoteză ar fii că Forța electrică e posibil să fie mai tare ca Forța gravitațională.
 Concluzii:
• În comparație cu metoda de calcul a erorii relative, analizând rezultatele și erorile
experimentale, se constată că sursele de eroare menționate au dus la imprecizia
rezultatelor.
• Deși eroarea relativă este acceptabilă (11%-19%), valorile obținute în tabel nu au fost
atât de precise.
• Rezultatul obținut pentru sarcina electronului se situează în marginea erorii și aproape
de valoarea cunoscută din literatură (e = 1.6 * 10-19 C), însă această metodă poate fi
îmbunătățită în condiții mai bune.
• Este important de menționat că experimentul lui Millikan a fost efectuat pe o perioadă
de 3 ani, în timp ce experimentul nostru a durat doar 2 ore, ceea ce poate explica
diferențele de precizie.

Modelul atomic Thompson

Modelul Thomson este un model clasic care presupune că atomul e alcătuit din electroni
dispuși în interiorul unei sfere cu raza de ordinul 10-10m, încărcate uniform cu o sarcină
pozitivă. A fost propus de către J.J. Thomson în anul 1904, înainte de descoperirea nucleului
atomic. El presupunea că electronii oscilează în jurul unei poziții de echilibru atunci când li se
comunică energie, atomul emițând radiații de diverse frecvențe. Una dintre deficiențele
modelului consta în faptul că frecvența radiației emise putea avea orice valoare, lucru infirmat de
seriile spectrale descoperite experimental.

−¿
ne Z +¿¿
n e= = 3
=n ¿
V 4π R
3
Sarcina pozitiva Q=+Ze
Problema acestui model
 ρ¿ =ρ ;
Q¿ Q v
= =¿ Q¿= Q ;
v V V
3
4πr
Q¿ = Ze
4π R
3
;
3
3
Ze r
Q¿ = 3 ;
R
3
Q¿ Ze r Zer
E= 3
= 3 3
= 3;
4 π ε0 r 4 π ε0 r R 4 π ε0 R
2
⃗ −Z e
F =−e ⃗
E= 3
⃗r =−k r⃗ (forta de tip elastic).
4 π ε0 R

Electronul va oscila cu o frecventa

ϑ 0=
1 k
√
2 π me
.

Sarcina pozitiva oscileaza in raport cu electonii la o frecventa de lumina, frecventa

plasmei.

√ ne e2
√
2
1 1 3 Ze
ϑ pl = =¿ ϑ pl = 3
=ϑ 0 √ 3.
2π me ε 0 2π 4 π R me ε 0

Cand acest sistem este iluminat cu radiatii de frecventa ϑ 0, 2 ϑ 0, 3 ϑ 0 , acestea ar trebuie sa

fie absorbate. Acest fapt nu se observa experimental. Conluzia: modelul nu este corect.
 În 1909, experimentele lui Geiger și Marsden pun în evidență împrăștierea particulelor la
trecerea printr-o foiță metalică, fenomen ce nu putea fi explicat pe baza modelului Thomson.
Ernest Rutherford, în 1911, a intuit că sarcina pozitivă este concentrată într-un volum mic în
interiorul atomului. El a elaborat un model planetar care considera că atomul este format dintr-un
nucleu pozitiv de rază 10-14÷10-15m în jurul căruia se rotesc electronii, pe orbite circulare.
Modelul atomic Rutherford:
Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest Rutherford în 1911, este primul model
planetar al atomului. Conform acestui model, atomul este format din nucleu, în care este
concentrată sarcina pozitivă, și electroni care se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare,
asemeni planetelor în Sistemul Solar.

Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans Geiger și Ernest
Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest Rutherford, împrăștierea
particulelor α la trecerea printr-o foiță subțire din aur.

{
→ E c foarte mare ( MeV )
α= → q α =+2 e .
→ mα =7350 me

Interactiunea particulei alfa cu un atom in modelul Thompson:

b – parametru de ciocnire;
Q – deviere de la directia initiala de miscare a particulei alfa;
2
Ze
Q= 2
.
8 ε 0 R mα v 0

}
Pentruaur
Z=79 −3
=¿Q ≅ 4 , 6 ∙ 10 °.
R=0 , 2 nm
α → Ec =5 Mev

Acesta valoare a unghiului pentru un atom este foarte mica pentru a fi determinat
experimental. In schimb, se poate de calculate in mediu dupa imprastieri multipe, ca fiind:
¿ Q≥Q √ n ,

¿ Q ≥1 ° ( n=5 ∙ 104 ) .
Conform modelului atomic elaborat de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate cu
câteva grade la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă, că unele
dintre ele erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Acest fapt a fost
explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în interiorul
atomului. Pe baza observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model în care sarcina
pozitivă era concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.
Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel. Rutherford se referea, în
lucrarea sa din 1911, la o concentrare a sarcinii electrice pozitive:
"Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom având o sarcină
pozitivă centrală N e, compensată de sarcina a N electroni."
 El a estimat, din considerente energetice, că, pentru atomul de aur, aceasta ar avea o rază
de cel mult 3.4 x 10-14 metri (valoarea actuală este egală cu aproximativ o cincime din aceasta).
Mărimea razei atomului de aur era estimată la 10-10 metri, de aproape 3000 de ori mai mare
decât cea a nucleului.
Rutherford a presupus că mărimea sarcinii pozitive ar fi proporțională cu masa atomică
exprimată în unități atomice, având jumătate din valoarea acesteia. A obținut pentru aur o masă
atomică de 196 (față de 197, valoarea actuală). El nu a făcut corelația cu numărul atomic Z,
estimând valoarea sarcinii la 98 e, față de 79, unde e reprezintă sarcina electronului.
Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o structură orbitelor
electronilor. Totuși, în lucrare este menționat modelul saturnian al lui Hantaro Nagaoka, în care
electronii sunt aranjați pe inele.
Schita unui experiment de ciocnire:

θ 4 π ε0 2
ctg = μ v 0 b’
2 qQ
mα m N
μ= ≈ mα ,
mα +mN
mN ≫ mα .

Formula nu se poate verifica experimental, deoarece ca nu controlom parametru de ciocnire b.

Au – Z = 79
α (Ec = 5 MeV)
b (m) Θ (⁰) Au – Z = 79;
−12
2 ∙10 1,3
−13 α (Ec = 5 MeV);
2 ∙10 13,2
2 ∙10
−14
51 b↓ θ ↑.

Prin calcule statistice putem ajunge la o expresie care poate fi verificata experimental:
 2
qQ ∆Ω
∆ N =nN [ ]
8 π ε0 E c 4θ
sin
2
4 θ
∆ N ∙ sin =constant
2
ΔN – nr. de particule alfa imprastiate in unghiul solid ΔΩ;
n – nr. de nuclee pe unitate de suprafata;
N – nr. total de particule alfa imprastiate.
Valabilitatea formulei de mai sus a fost verificata pe foarte multe metale, consolidanduse
ideea de nucleu atomic. Pentru parametrii de ciocnire de valori foarte mici se obtin deviatii
puternice de la teorie, ceea ce a condus la concluzia ca exista forte mai puternice decat forta
electrostatica, denumite forte nucleare.
A fost propusa o expresie simpla pentru raza nucleelor:
R N ≅ r 0 √ A , A−nr . atomic de masa,
−13
r 0 =1, 3 ∙ 10 m,

}
3
R atom ≅ 10−10 m VN RN
= = 3
≅ 10−15 .
−14
R N ≅ 10 −10 m
−15 V atom Ratom

Deficiențe ale modelului

Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu explica stabilitatea
atomului. Fiind elaborat în concordanță cu teoriile clasice, presupunea că electronii aflați în
mișcare circulară, deci accelerată, emit constant radiație electromagnetică pierzând energie. Prin
urmare, în timp, electronii nu ar mai avea suficientă energie pentru a se menține pe orbită și ar
"cădea" pe nucleu.
De asemenea, frecvența radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție de frecvența
electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra seriilor spectrale.
Modele atomice semicuantice
Spectre atomice
Observatiile lui Kirchhoff si Bunsen arata ca:
 atomii emit sau absorb radiatii doar la anumite lungimi de unda;
 linii spectrale prezente in spectrul de emisie sunt prezente si in spectrul de absorbtie;
 linii splectrale prezinta o anumita largime chiar daca sunt achizitionate cu instrumente
spectrale cu inalta rezolutie.
Pentru cel mai simplu system atomic, hidrogen, Balmer gaseste o relatie matematica care
explica correct valoarea lungimii de unda din spectrul de emisie:
2
n
λ=B 2
; B=3645 , 6 Å , cst . Balmer ;
n −4
¿
unde n ϵ N \{1 , 2 }.
 Rydberg rescrie relatia Balmer astfel:

λ (
~ν= 1 =R 1 − 1 ;
2 2
n 1 n2 )
n1=2;

n2 =3 , 4 , 5 , 6 , …;
−1
R=109678 cm ( pt . Hidrogen ) .
Lymann si Paschen observa ca formula de tip Rydberg explica si alte serii spectrale ale
hidrogenului cu diferenta:
n1=1 ( UV ) , seria Lymann

si
n1=3 ( IR ) , seria Paschen .

Modelul atomic Bhor

Unele modele atomice clasice erau bazate pe sisteme planetare in care electronii se
deplasau pe orbite circulare in jurul nucleului, dificienta lor era ca nu se putea pe baza lor explica
instabilitatea electromagnetica, adica o sarcina alfata in miscare ar trebui sa emita radiatii
electromagnetice si in final sa piarda toata energia ajungand pe nucleu, si stabilitatea distibutiei
de sarcina negativa.
Sistemul aflat in discutie este:
 mN me
μ= ≅ me ;
m N +me
F e =Fc ;
2

( )
2 2
1 Z e me v Ze 1
∙ 2 = =¿ r= 2
=f 2 ;
4 π ε0 r r me v 4 π ε 0 v

Daca nu avem nici-o restrictie asupra vitezei sau energiei cinetice, atunci mathematic
putem avea orice valoare a lui r.
Daca folosim reprezentarea ondulatorie a electronului, atunci o orbita complete trebuie sa
fie descrisa de un numar intreg de λdB.

Lorbita =2 πr ;
 2 πr =n λ dB ;

h 1 nh
r =n =¿ v= ;
2 π me v 2 π me r

nh
v= 2
;
Ze
2 π me 2
4 π ε 0 me v
2
Ze
v= ;
2nh ε 0

Conditia de cuantificare:
me vr=nh=nℏ

¿
nϵ N .
Postulatele lui Bohr:
I. Postulatul starilor stationare
Electronul se deplaseaza in atom pe orbite stationare. Acestea corespund starilor
stationare ale atomului. In aceste stari, atomul nu emite si nu absoarbe energie. Energiile
starilor stationare iau valori discrete E1, E2,… En…
II. Postulatul de cuantificare a momentului cinetic
Momentul cinetic ungiular al electronului, pe o orbita stationara, ia valori care sunt
multipli ai unui moment cinetic elementarℏ
¿ ⃗p∨¿ mvr=nℏ
n este numar cuantic, cu valorile n = 1, 2, 3 …
III. Postulatul frecventelor
Atomul emite sau absoarbe energie la trecerea electronului de pe o orbita stationare pe
alta. Daca energia starii initiale este En1, iar energia starii finale En2, energia atomului
emis sau absorbit este
h v n1 , n 2=|En 2−E n 1|

Valoarea razei orbitei pe care electronul se misca poate fi determinate pornind de

la postulatele lui Bohr:
me vr=nh=nℏ
nℏ
r=
me v
v=ωr
Fe = F c
q1 q 2 m v 2
k 2 = , k =4 π ε 0
r r

√ √ √
2
k q1 q2 kZ e kZ
v= = =e
mr mr mr
nℏ
r= ∙
me
e
1

√
=
nℏ mr 1
kZ m e kZ e
mr
√
 2 2
n ℏ 4 π ε0 h
r= 2
, ℏ=
me Z e 2π
2
h ε0 2
r= 2
n
π me Z e
Raza primei orbite Bohr:
2
n
r n =a0
Z

rn n2 Valoarea (nm) ri-ri-1 (nm)

r1 = a 0 1 0,05 -
r2 4 0,21 0,16
r3 9 0,47 0,26
r4 16 0,85 0,38
*Din ultima coloanal a tabelului se observa ca orbitele se indeparteaza foarte mult de nucleu.
Energia orbitei:
Et = E p + E c
2
−Z e
Ep=
4 π ε0 r
2
mv
Ec =
2
2 2
Ze mv
=
4 π ε0 r 2

Ze −E p2
Ec = =
8 π ε0 r 2
E p E p −Z e2
Et =E p − = = , energia totala negativa=¿ sistem legat !
2 2 8 π ε0 r
4
−Z e
2
−Z e me 1
Et = 2
= 2 2
∙ 2
h ε0 8 ε0 h n
8 π ε0 n2
π me Z e 2
4
−me e
Z Z
2 2
Et =2 2 2
=E H 2 ∙
8 ε0 h n n
E H =−13,556 eV .

n n2 En Valori Ei – Ei-1
1 1 EH -13,6 -
2 4 E2 -3,4 10,2
 3 9 E3 -1,5 1,9
4 16 E4 -0,85 0,65
*Nivelurile se apropie foarte rapid.
Observatii cu privier la modelul atomic Bohr:
 Este un model semicuantic, trateaza electronul ca pe o particular cu masa m e, dar impune
o conditie cuantica pentru momentul cinetic orbital (care deriva din lungimea de unda de
Broglie);
 Valoare minima a energiei (E1 = Eh) depinde de masa redusa a sistemului, astfel ca pentru
atomii hidrogenoizi si alte sisteme planetare (atomii exotici) energia se va scrie:
4 2
−μ e Z
En = 2 2 ∙ 2 ;
8 ε0 h n
 Valorile energiei totale sunt negative, idicand existenta unui sistem legat (electronul se
misca in campul electric al nucleului);
 Emisia si absorbtia de energie (radiatie electromagnetica) poate fi explicate prin variatia
energiei totale a electronului.
Pentru a determina lungimile de unda ale liniilor spectrale emise in vizibil de atomul de
hidrogen H, si pentru a calcula constanta Rydberg se efectueaza experimentul urmator,
efectuat la loborator in cadrul disciplinii universitare “Fizica atomului si a moleculei”:
Dizpozitivul experimental cuprinde:
 Spectroscop cu prisma, intr-un montaj cu trei brate, ce vizualizeaza intreg spectrul vizibil
al radiatiei; pe unul dintre brate este montat un colimator cu fanta de largime reglabila, ce
este iluminata cu surse de radiatie analizata, pe al doilea brat este montata o scala pentru
etalonare (o rigla gradate), iar pe al treilea brat este montat un sistem cu ocular pentru
observarea imaginii; astfel, prin ocular se pot observa, suprapuse, imaginile fantei si a
scaleli;
 Lampa spectrala cu mercur, prevazuta cu redresor pentru alimntare la priza;
 Tuburi de descarcare cu hidrogen si heliu (gaze spectrale pure), prevazute cu sursa de
inalta tensiune (5 kV) pentru alimentare;
 Lampa cu filament pentru iluminarea scalei spectroscopului, prevazuta cu sursa de
alimtare 6 V tensiune continua;
 Camera foto digitala assezata in dreptul ocularului spectroscopului, cu care se poate face
optional observarea si inregistrarea liniilor emise de sursa de radiatie analizata.
Tabelul cu datele experimentale:
 Aici avem o dependenta polinomială 𝑑 = 𝐴 + 𝐵 λ 2. Atunci d = f(1/λ2 ).

Obs : Constatăm aici că avem aproape o dependență liniară – cum trebuie să avem
( „aproape” fiindcă avem erori de citire si din laborator).
 Determinăm lungimile de undă a hidrogenului folosind datele/graficul de etalonare a
Mercurului.
λα = 662.28 nm
λβ = 492.99 nm
λγ = 437.67 nm
λδ = 419.26 nm
Folosind aceasta ec calculam constanta Rydberg

~ν 1 2 1 1
n 1, n 2= =Z R( 2 − )
λ 2 2n
2

Unde n2 = 2
 Si n1 depinde de fie care linie spectrală observată

Concluzii:
• Constanta Rydberg a dat o valoare chiar foarte aproape de valoarea adevărată sau
cunoscută în ziua de azi.
• În concluzie putem spune că putem determina exact și precis constanta Rydberg R
folosind aceste metode de față.
Concluzii cu privire la modelul atomic Bohr:
Punctele tari:
  Subliniaza ideea de cuantificarii energiei;
 Explica rezonabil valorile lungimii de unda odservate experimental pentru hidrogen H;
 Explica dimensiunea atomilor;
 Explica valorile energiei de ionizare pentru hidrogen, odservabile experimental.
Punctele slabe:
 Induce ideea de orbite, care nu pot fi utilizate la explicarea legaturii chimice;
 Nu explica structura fina a liniilor spectrale;
 Este valabil doar pentru atomii de H si ionii hidrogenoizi.
Modelul atomic Sommerfeld

Acest al doilea model atomic cuantic reprezinta o dezvoltare a modelului atomic Bohr si
a fost realizat in anul 1915 de catre Sommerfeld care a incercat sa explice structura fina a liniilor
spectrale, admitand ca electronul parcurge in jurul nucleului nu numai traiectorii circulare, ci si
traiectorii eliptice.

In cazul in care electronul (e-) se deplaseaza pe o orbita circulara, stationara, variaza numai
pozitia sa in raport cu nucleul, care este data de variatia unghiului j (figura 2.1.).

Fig. nr. 2.1. Reprezentarea deplasarii unui electron pe o orbita circulara

In aceasta situatie regula de cuantificare este:

, unde: dφ = variatia unghiului φ.

Cand deplasarea electronului se face pe o orbita eliptica permisa, in jurul nucleului situat in unul
din focarele elipsei (F1, F2), exista doua variabile. Pe de o parte, pozitia electronului pe orbita,
exprimata prin unghiul φ, pe care raza focala il face cu axa mare a elipsei (a-axa mare a elipsei,
b-axa mica a elipsei) si, pe de alta parte, distanta dintre electron si nucleu care, egala cu raza
focala (r) (figura ):

Fig. nr. Reprezentarea deplasarii unui electron pe o orbita eliptica

Datorita acestor doua variabile, Sommerfeld a introdus doua numere cuantice, numarul cuantic
azimutal (nφ) si numarul cuantic radial (nr), stabilind conditiile de cuantificare:
 , in care nφ este numarul cuantic azimutal.

, in care, nr = numarul cuantic radial

Intre numerele cuantice principal, azimutal si radial exista relatia: n=n φ+nr. Prin urmare, nφ ≥
n.

Daca nr = 0, rezulta ca nφ = n, si orbita permisa este circulara. In mecanica cuantica, numarul

cuantic azimutal este inlocuit cu numarul cuantic orbital sau secundar l = nφ-1). Numarul cuantic
secundar are valori cuprinse intre 0 si n-1 (0, 1, 2, ...n-1) si determina forma geometrica a unui
set de orbitali.

Un orbital reprezinta o regiune specifica dintr-un subnivel, regiune care contine

maximum 2 electroni cu spin opus. Subnivelurile energetice se desemneaza prin urmatoarele
simboluri:l = 0 → s;
l = 1 → p; l = 2 → d; l = 3 → f. Energia orbitalilor din acelasi strat creste de la subnivelul s la
subnivelul f (s<p<d<f).

Subnivelul s contine un singur orbital, subnivelul p contine 3 orbitali, subnivelul d

contine 5 orbitali, iar subnivelul f contine 7 orbitali. Fiecare dintre orbitali poate sa fie ocupat sau
nu cu electroni. Toti orbitalii unui subnivel au aceeasi energie.

Teoria atomica a lui Sommerfeld admite ca electronii se deplaseaza in jurul nucleului pe

traiectorii circulare si eliptice. Pentru o anumita valoare a numarului cuantic principal, exista o
singura traiectorie circulara si n-1 traiectorii eliptice. Toate orbitele cu acelasi numar cuantic
principal au aceeasi energie si formeaza un strat electronic, iar electronii un invelis electronic.
Energia electronilor depinde numai de numarul cuantic principal. Cele n-1 subniveluri
determinate de numarul cuantic secundar au aceeasi energie.

In miscarea sa in jurul nucleului, electronul genereaza camp magnetic, capatand el insusi

proprietati magnetice. Acest camp magnetic poate fi pus in evidenta prin interactiunea sa cu un
camp magnetic aplicat din exterior sau in relatie cu campul altui electron, cand se constata
aparitia mai multor subniveluri energetice rezultate prin scindarea liniilor spectrale. Aceste
niveluri energetice nu pot fi caracterizate de cele doua numere cuantice descrise pana acum.
Pentru caracterizarea completa a nivelurilor energetice ale electronului a fost necesara
introducerea unui al treilea numar cuantic, denumit numar cuantic magnetic (m). Numarul
cuantic magnetic poate lua 2l + 1 valori care variaza intre -l si +l si da informatii referitoare la
orientarea in spatiu a orbitalilor.

In afara de miscarea de rotatie in jurul nucleului, electronul are si o miscare de rotatie in

jurul axei sale, miscare de spin, care genereaza un moment magnetic de spin. Pentru
caracterizarea acestei miscari, Pauli a introdus al patrulea numar cuantic, denumit numar
cuantic magnetic de spin (ms) sau numarul cuantic de spin. Numarul cuantic de spin poate lua
valorile 1/2.
 Prin urmare, fiecarui electron dintr-un atom i se atribuie patru numere cuantice care
definesc energia sa, orientarea in spatiu si interactiunile sale posibile cu alti electroni. Starea
energetica a unui atom poate fi descrisa daca se cunosc toate cele patru numere cuantice pentru
fiecare electron al sau.

Modelele atomice anterioare nu au putut calcula intensitatea liniilor spectrale si energia

atomilor multielectronici.

In anul 1924 Louis de Broglie a emis ideea dualitatii de comportare a microparticulelor. In

miscarea sa, o microparticula cum este si electronul, se comporta atat ca particula, cat si ca unda.
Fiecarei particule (electron), i se asociaza o unda. Undele sunt caracterizate de lungime de unda
si amplitudine. Lungimea de unda este intr-o relatie de inversa proportionalitate cu masa si viteza
particulei:

λ = h/mv

in care: λ = lungimea de unda;

h = constanta lui Plank;

m = masa particulei, kg

v = viteza de deplasare a particulei, m/s

Aceasta relatie stabileste legatura intre lungimea de unda, proprietate specifica unei unde, si
proprietati specifice unei particule, cum sunt masa si viteza de deplasare.

In anul 1927, W. Heisenberg a aratat ca este imposibil sa se cunoasca simultan, cu precizie

absoluta, atat pozitia, cat si viteza de deplasare a unei particule. Acest principiu numit principiul
de incertitudine al lui Heisenberg, elimina notiunea de traiectorie a unei microparticule, deci si a
electronului.

Toate acestea conduc la ideea unui model care sa ia in consideratie probabilitatea ca un

electron sa se afle intr-un anumit punct, la un moment dat.

Schrdinger, avand in vedere natura ondulatorie a microparticulelor, a tratat atomul ca un

sistem de unde stationare, elaborand pentru unda tridimensionala asociata electronului o expresie
matematica, care este denumita functie de unda (ψ). Functia de unda se obtine prin rezolvarea
ecuatiei de unda a lui Schrdinger. Patratul functiei de unda reprezinta probabilitatea de a gasi o
particula (electron) intr-o anumita regiune a spatiului.

Ecuatia de unda a lui Schrdinger este ecuatia fundamentala a mecanicii cuantice si

coreleaza caracteristicile de corpuscul ale electronului (E, m, v) cu cele ondulatorii date de
amplitudinea vibratiei intr-un punct caracterizat de coordonatele x, y, z.

Concluzii:
Crearea de modele pentru descrierea unor structuri materiale din natura reprezinta o
componenta importanta a efortului uman de intelegere si explicare a fenomenelor din lumea
inconjuratoare.
Toate modelele atomice sunt modele științifice, modele ale realitatii si nu realitatea
propriu-zisa. De aici rezulta ca ele vor funciona doar in anumite conditii limitate si ca aspectele
adevarate ale microuniversului vor fi ascunse pentru oamenii, iar oamenii de stiinta pot intui ce
are loc la o asa scala, creand teorii si ipoteze, inbunatatind molele matematice (stiintifice). Dar
aceasta nu inseamana ca modele sunt intru totul inutile, ci dinpotriva, ele ne ajuta sa rezolvam o
gama vasta de diferite probleme cu diferit nivel de dificultate, aplicand oricare din modele
existente, in dependenta de conditiile problemei.
Din toate acestea este important sa realizam faptul ca fizicienii, ca si ceilalti oameni de
stiinta, fac eforturi continue pentru o mai buna cunoastere si intelegere a fenomenelor din natura.
In cursul acestui proces ei realizeaza modele mai bune atunci cand constata ca modelul anterior
nu este atat de bun pe cat il credeau pana atunci. Ei au inteles treptat faptul ca cel mai nou model
la un moment dat s-ar putea sa nu fie 'raspunsul final' la problema respectiva; ca va fi si el,
probabil, abandonat si inlocuit in viitor cu unul mai bun.
Bibliografie:
 Emil Luca ș.a.: "Fizică generală", Ed. Didactică și pedagogică, București, 1981
 Curs de Fizică Generală-editura tehnică - 1965 - S.E.Friș și A. V.Timoreva
 https://fizica.unibuc.ro/Fizica/Studenti/Cursuri/doc/Rusu_curs/cap1.pdf
 N. M. Avram, "Fizica Atomului şi Moleculei", Univ. Timişoara, 1986
 B. H. Brandsen, C. J. Joachain, "Fizica atomului si a moleculei", Ed. Tehnica,
Buc.,1998
 G. Semenescu, S.Rapeanu, T.Magda "Fizica Atomica si Nucleara", Ed. Tehnica,
Buc.,1976
 E.A. Nersesov "Fundamentals of Atomic and Nuclear Physics",Mir Pub. Moscow,
1990
Webografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Model_atomic#:~:text=Modelul%20atomic%20este
%20un%20model,Bohr%2DSommerfeld%20%C8%99i%20vectorial).
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Atomul_de_hidrogen
 https://www.universetoday.com/38326/plum-pudding-model/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Atom
 https://www.youtube.com/watch?
v=s_HEUHyoZWI&ab_channel=cassiopeiaproject
 https://www.youtube.com/watch?v=Io-
HXZTepH4&t=112s&ab_channel=PhysicsVideosbyEugeneKhutoryansky
 https://ru.scribd.com/doc/267440824/Curs-Fizica-Atomului-si-Moleculei-
CursFAM-Cap3-1
Nota: Alocuri in lucrare se folosesc screen shot-urile laboratoarele din cauza dificultatii de
refacerii tabelelor si graficilor si cu scopul e econonomisire de timp.