Inducţia matematică

Inducţia matematică („raţionamentul prin recurenţă” sau „inducţia completă

infinită”) este o modalitate de
demonstraţie utilizată în matematică pentru a stabili dacă o anumită propoziţie
este valabilă pentru un număr nelimitat
de cazuri, contorul cazurilor parcurgând toate numerele naturale.

Metoda inducţiei matematice constă în următoarele:

O propoziţie oarecare P(n), ce depinde de un număr natural n, este adevarată pentru
orice n natural, dacă:
P(1) este o propoziţie adevarată;
P(n) rămane o propoziţie adevarată, când n se majoreaza cu o unitate, adica P(n+1)
este adevarată.

Aşadar, metoda inducţiei presupune două etape:

Etapa de verificare: se verifică dacă propoziţia P(1) este adevarată;
Etapa de demonstrare: se presupune că propoziţia P(k) este adevarată şi se
demonstrează justeţea afirmaţiei P(k + 1) (k a fost majorat cu o unitate).

Nota. În unele cazuri metoda inducţiei matematice se utilizează în urmatoarea

formă:
Fie m un numar natural, m>1 şi P(n) o propoziţie ce depinde de n, n ≥ m.
Dacă
P(m) este adevarată,
P(n) fiind o propoziţie adevarată implică P(n+1) adevarată pentru n ≥ m, atunci
P(n) este o propoziţie adevarată pentru orice număr natural n ≥ m.

Exerciţii rezolvate. Să se demonstreze:

1. 1+2+3+...+n=n(n+1)2,∀n∈N∗
2. 12+22+32+...+n2=n(n+1)(2n+1)6,∀n∈N∗
3. 1n+1+1n+2+...+12n>1324,∀n∈N∗,n≥2
4. n3+11n se divide cu 6, ∀n∈N
Exerciţii propuse. Să se demonstreze următoarele egalităţi:
1. 1+3+5+...+(2n−1)=n2,∀n∈N∗.
2. 13+23+33+...+n3=[n(n+1)2]2,∀n∈N∗.
3. 1⋅2+2⋅3+3⋅4+...+n(n+1)=n(n+1)(n+2)3,∀n∈N∗.
4. 11⋅3+13⋅5+15⋅7+...+1(2n−1)(2n+1)=n2n+1,∀n∈N∗.