Elemente de fizica moderna

2010

CURS 5 Cuantificarea materiei

S-a aratat ca absorbtia si emisia de radiatie electromagnetica are loc in mod discontinuu, prin cuante de energie, fiind deci procese cuantificate. Radiatia electromagnetica insasi prezinta o structura discontinua , adica se compune din cuante de energie, numite fotoni. Deci campul electromagnetic prezinta proprietatea de a fi cuantificat. Proprietatea de cuantificare este caracteristica materiei in general. Electronul este o particula fundamentala cu sarcina electrica si masa bine determinata si este un constituent al atomului. Una dintre caracteristicile sale o reprezinta sarcina specifica,
e , adica raportul dintre sarcina si masa . m

Difuzia partculelor . La sfarsitul secolului XIX se stia ca elementele chimice sunt constituite din atomi in componenta carora intra electroni. Deoarece electronii au sarcuna negativa iar atomii sunt neutri din punct de vedere electric, rezulta ca in atomi trebuie sa existe si sarcini electrice pozitive, care sa compenseze sarcina negativa a electronilor. In plus, deoarece masa electronilor este mult mai mica decat cea a atomilor, rezulta ca aproape intreaga masa a atomului este continuta in partea incarcata pozitiv. In urma difuziei particulelor

printr-o foita de aur, se obtin pe langa particule ne

deviate si particule deviate sub unghiuri foarte mari fata de directia de incidenta. Pentru a explica aceste constatari, Rutherford a emis ipoteza ca atomul este compus dintr-un nucleu de dimensiuni mici, incarcat pozitiv si care contine aproape intreaga masa a atomului si electroni dispusi in jurul acestui nucleu. Spectrele atomului de hidrogen. Modelul lui Bohr Corpurile in stare condensata emit radiatii termice, al caror spectru este continuu. Aceste radiatii sunt rezultatul emisiei unui mare numar de atomi ce interactioneaza intre ei si deci nu furnizeaza informatii cu privire la proprietatile caracteristice ale atomilor izolati. Dar atomii substantelor in stare gazoasa pot emite si radiatii al caror spectru este discret , continand numai anumite lungimi de unda. Linia spectrala este determinata de fiecare radiatie de o anumita lungime de unda. Spectrul unei radiatii este ansamblul lungimilor de unda ale radiatiilor monocromatice care alcatuiesc radiatia electromagnetica considerata. Spectrul unei

Elemente de fizica moderna

2010

radiatii emise cand are loc o descarcare electrica intr-un gaz este un spectru de linii. Atomii substantelor in stare gazoasa neinteractionand intre ei, emit spectre care dau informatii cu privire la structura atomului izolat. Liniile spectrale ale atomilor se dispun in spectru dupa anumite grupe, numite serii spectrale. Pentru fiecare element spectrul de emisie coincide cu cel de absorbtie. Spectrele de emisie pot fi continue daca contin radiatii monocromatice cu toate lungimile de unda cuprinse intr-un anumit interval. Prima serie spectrala a fost observata in spectrul atomilor de hidrogen de Balmer in 1885 si este cunoscuta ca seria Balmer. Balmer a stabilit o formula empirica prin intermediul careia se pot calcula lungimile de unda ale liniilor spectrale din aceasta
~= serie. Rydberg a scris liniile seriei Balmer cu ajutorul numarului de unda 1

1 1 1 = RH 2 2 , n 2

( n = 3,4,5,...)

unde RH = 1,09677 10 7 m 1 este constanta Rydberg Aceasta serie se situeaza in domeniul vizibil din gama undelor electromagnetice , lucru care explica observarea mai intai a acestei serii spectrale a hidrogenului. Relatia se poate generaliza si in cazul altor serii spectrale ale hidrogenului.
1 1 1 = RH 2 2 n m

Pentru : m=1 , n=2,3,4,... seria Lyman (UV) m=2, n=3,4,5,... seria Balmer (Vizibil) 383.5384 tranzitia 9 -> 2 Violet 388.9049 tranzitia 8 -> 2 Violet 397.0072 tranzitia 7 -> 2 Violet 410.174 15 tranzitia -> 2 Violet 434.047 30 tranzitia -> 2 Violet 486.133 80 tranzitia -> 2 Bluegreen (cyan) 656.272 120 tranzitia -> 2 Red 656.2852 180 tranzitia -> 2 Red m=3, n=4,5,6,...seria Paschen (IR) m=4, n=5,6,7...seria Brackett (IR) m=5, n=6,7,8,...seria Pfund (IR) Existenta acestor linii spectrale nu poate fi explicata folosind modelele fizicii clasice.

Elemente de fizica moderna

2010

Formula lui Balmer nu furnizeaza nici o informatie cu privire la mecanismul emisiei si absorbtiei luminii, constituind doar o descriere empirica a fenomenelor , fara nici o baza teoretica fundamentata. In 1913, Bohr a propus un model simplu pentru atom pe baza caruia se pot explica liniile spectrale, combinand modelul Rutherford pentru atom, conceptul de cuanta introdus de Planck si conceptul de foton introdus de Einstein. Bohr a presupus ca atomul de hidrogen este constituit dintr-un nucleu fix in jurul caruia se roteste sub influenta atractiei electrostatice, un electron pe diferite orbite circulare cu centrul in nucleu. Miscarea electronului pe orbite este descrisa de legile clasice ale mecanicii si electromagnetismului, dar se introduce o restrictie asupra orbitelor posibile. Sunt acceptate numai anumite orbite stabile numite stari stationare Dar se admite ca in timpul miscarii electronului pe una dintre orbitele posibile nu are loc emisie de radiatie electromagnetica, ceea ce este in contradictie cu teoria clasica. Radiatia poare avea loc numai daca atomul sufera o tranzitie intre doua nivele permise de energie. Energia radiatiei electromagnetice este cuantificata In formularea teoriei sale Bohr a postulat ca: 1. Orbitele si energiile electronului in atom sunt cuantificate, adica sunt permise doar anumite valori discrete. Un electron pe o astfel de orbita este intr-o stare stationara. Electronul poate efectua tranzitii intre doua stari stationare, in urma carora emite sau absoarbe energie. Miscarea electronului pe aceste orbite stationare este descrisa de legile mecanicii clasice, dar care nu poate explica tranzitiile. 2. La o tranzitie intre doua stari stationare , atomul emite sau absoarbe un foton. Variatia de energie a atomului este egala cu energia fotonului emis sau absorbit, E = h .
Emn = Em En

pentru emisie

En + h nm = Em pentru absorbtie

3. Orbitele permise sunt caracterizate de valori discrete ale momentului cinetic orbital:
= pr =n h = n , 2

unde n este numarul cuantic principal,si ia valori intregi n =1,2,3,...

Elemente de fizica moderna

2010

Pe baza acestor trei postulate Bohr a creat modelul planetar semiclasic al atomului, cu ajutorul caruia se pot explica unele date experimentale legate de proprietatile atomului. Consideram un electron de sarcina e si masa me care se misca nerelativist pe o orbita circulara de raza r in jurul nucleului de sarcina Ze. Electronul se afla in campul coulombian al nucleului si din conditia de stabilitate pe traiectorie (egalitatea fortelor) si cuantificarea momentului cinetic ( postulatul 3) rezulta:

me 2 Ze 2 = 4 0 r 2 r
= mer = n

Valorile permise ale vitezelor electronului si razele permise ale orbitelor sunt:
n =
Ze 2 1 40 n
2

2 4 0 rn = n Ze 2 me

Raza primei orbite Bohr (n=1) pentru atomul de hidrogen este a = 0,529 A . Energia electronului aflat pe orbita de raza rn este:

me Z 2 e 4 1 En = 2 8 0 n2
Deoarece n=1,2,3,... starile legate ale atomului de hidrogen sunt discrete, spectrul energetic este format dintr-un numar infinit de nivele de energie discrete. Starea cu cea mai joasa energie se numeste fundamentala, n=1, E0 = 13,6eV . Celelalte stari se numesc excitate, n>1.

Elemente de fizica moderna

2010

Potentialul de ionizare este energia necesara scoaterii electronului din atom si acesta va deveni liber. Electronul scos din atom va avea o energie pozitiva. Starile de energie pozitiva corespund starilor in care electronul este liber, starile nelegate putand avea orice valoare pozitiva. Spectrul starilor nelegate este continuu, iar cel al starilor legate este discret.

Elemente de fizica moderna

2010

Spectrele de absorbtie corespund trecerii electronului din starea fundamentala intro stare excitata, iar spectrele de emisie corespund trecerii atomului din starea excitata intr-o stare cu energie mai mica., sau in starea fundamentala. Teoria lui Bohr a permis sa se cerceteze regularitatile importante din cele mai simple spectre ale atomului de hidrogen si ale ionilor hidrogenoizi. Limitele teoriei lui Bohr -Modelul lui Bohr nu permite determinarea nivelelor energetice ale atomilor mai complicati cu mai multi electroni.Chiar in cazul atomilor cu un singur electron , teoria nu reuseste sa evalueze intensitatea liniilor spectrale. -La studiul atomilor in campuril electrice si magnetice e nevoie de o cuantificare in spatiu astfel incat orbitele electronice gasindu-se numai in anumite pozitii determinate de unghiurile pecare le poate face cu normala la planul orbitei cu o directie privilegiata. In teoria lui Bohr atomul e considerat ca un sistem ale carui orbite electronice se gasesc in plane orientate la intamplare, ipoteza care nu explica comportarea atomilor in campuri electrice si magnetice. -Nucleul este considerat infinit de greu.

Elemente de fizica moderna

2010

-Nu se pot trata sistemele nelegate. -Aceasta teorie nu este nici consecvent clasica nici consecvant cuantica. Ea a aratat clar inaplicabilitatea fizicii clasice in explicarea structurii atomului si necesitatea introducerii unor legi cuantice in studiul sistemelor microscopice.

Elemente de fizica moderna

Modelele de structura la scara atomica a substantei, bazate pe ipoteza alcatuirii acesteia din particule a caror miscare era guvernata de legile mecanicii clasice si ale electrodinamicii clasice, au permis la sfarsitul secolului al XIX-lea unele interpretari fizice precum teoria cinetica a gazelor si teoria electronilor. Teoria microscopica clasica este incapabila sa explice fenomenele de interactie a radiatiei cu subatanta. Necesitatea reformularii interpretarii fenomenelor microscopice apare la interpretarea teoretica a rezultatelor experimentale obtinute in studiul radiatiei termice, a spectrelor de emisie si absorbtie sau a efectului fotoelectric. Difractia microparticulelor a jucat un rol hotarator in interpretarea fenomenelor fizicie la nivel microscopic. Un flux monoenergetic de electroni sufera la trecerea printr-o retea cristalina un fenomen de difractie analog celui prezentat de radiatiile X, in concluzie fluxul de microparticule in miscare se comporta asemanator cu o unda , intrucat prezinta fenomene de difractie tipice undelor. Mai mult, acest caracter ondulatoriu apartine miscarii individuale a fiecarei microparticule. Cu toate acestea particula nu se identifica cu o unda, pastrandu-si caracterul sau corpuscular si doar miscarea sa are caracter ondulatoriu. Relatiile de nedeterminare Fie un flux de electroni care au acelasi impuls p , bine determinat si care se deplaseaza intr-un domeniu D. Paravanul P este asezat normal pe directia impulsului
x . Oricare dintre electronii care si este prevazut cu o fanta de deschidere variabila x .Electronii sufera trec prin fanta vor avea coordonata x determinata cu imprecizia

la trecerea prin fanta un fenomen de difractie , astfel ca vectorul de unda si deci si impulsul vor prezenta o imprastiere a directiilor de propagare.

Elemente de fizica moderna

2010

Daca neglijam maximele secundare si ne limitam la maximul principal observam din figura ca abaterea cea mai mare a proiectiei impulsului pe axa x este :
p x = p sin

Din teoria difractiei Fraunhofer printr-o fanta unghiul satisface, in valoare absoluta, relatia :
x sin =

Rezulta :
p x x
p x si x este de ordinul constantei lui adica produsul nedeterminarii marimilor

Planck. Daca x 0 , adica pozitia devine exact determinata , atunci p x adica aceasta componenta a impulsului este nedeterminata. Reciproc daca vrem sa determinam foarte exact impulsul. Pentru ca p x 0 atunci largimea fantei x , adica coordonata devine nedeterminata. Componenta p x si x sunt variabile canonic conjugate. Relatia () este valabila pentru orice pereche de variabile canonic conjugate ale unui sistem cu un numar oarecare de grade de libertate :
pk qk

Acestea sunt relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg. Orice pereche de marimi care satisfac astfel de relatii se numesc complementare. Energia si impulsul sunt variabile canonic conjugate, deci satisfac relatia :
Et

Nedeterminarea in masurarea energiei unei stari este cu atat mai mare, cu cat este mai mica durata in care sistemul se afla in acea stare. Dac sistemul nu evolueaz n timp, t (se afl n starea fundamental), E0, adic va avea o energie bine determinat E.

Elemente de fizica moderna

2010

Rezult c pentru orice nivel energetic excitat, exist o lrgime energetic natural E, ceea ce va determina o lrgime natural a liniei spectrale i

unde se numete timpul de via al strii excitate. S considerm tranziia unui electron de pe un nivel excitat E b pe starea fundamental de energie Ea, tranziie cu emiterea unui fonon. Fotonul emis va avea o lrgime natural ba

Notiunea de traiectorie isi pierde sensul clasic. Nedeterminarea introdusa de aceste relatii nu poate fi inlaturata printr-o perfectionare a dispozitivelor sau metodelor de masurare, ci are caracter principial. Principiul de nedeterminare : Este imposibil sa putem obtine stari in care ambii membri ai perechilor de variabile complementare sa poata lua valori determinate cu o precizie oarecare.Daca una dintre variabilele perechii este masurata, despre cealalta variabila informatia este inevitabil pierduta. Acest principiu este o consecinta a dualismului unda-corpuscul si reflecta faptul ca mecanica cuantica desi este o teorie completa, ofera o descriere mai putin detaliata a sistemului fizic decat o face fizica clasica. Principiul complementaritatii a lui Bohr (1928) afirma ca aspectele de unda si corpuscul ale sistemelor fizice sunt complementare , ambele aspecte fiind necesare pentru o descriere completa a naturii. Formalismul mecanicii cuantice Mecanica cuantica ofera o descriere consistenta a materiei la scara microscopica si poate fi considerata ca reprezentand saltul stiintific al secolului XX. Au fost propuse trei formulari: 1. In 1925-26 W. Heisenberg, M. Born si P. Jordan au formulat abordarea matriciala, asociind fiecarei marimi fizice cate o matrice. Aceste matrici se supun algebrei necomutative. ( ceea ce reprezinta diferenta esentiala a mecanicii cuantice de cea clasica).

Elemente de fizica moderna 2.

2010

10

In 1925 E. Schrodinger urmand ideile propuse de de Broglie propune o interpretare ondulatorie.

3. Mecanica matriciala si cea ondulatorie sunt forme particulare ale unei formulari generale si anume mecanica cuantica vectoriala propusa in 1930 de Dirac Formularea matriciala si cea vectoriala necesita cunostinte de matematica avansata. Mecanica ondulatorie este mai potrivita pentru o scurta prezentare a unor notiuni de mecanica cuantica. Starea sistemelor cuantice. Functia de unda. Clasic starea unui sistem este determinata in fiecare moment prin cunoasterea marimilor fizice (r(t), v(t) ). Se postuleaza ca toate variabilele dinamice asociate cu sistemul pot fi masurate in principiu, simultan cu o precizie infinita. Cuantic un rol esential il joaca procesul de masurare. Cand o variabila dinamica este masurata, starea sistemului, in general, este modificata imprevizibil, in acord cu relatiile de nedeterminare Heisenberg care stabilesc o limita in masurarea simultana a variabilelor dinamice complementare. Mecanica cuantica prezice probabilitatea unui eveniment. Starea unui sistem se determina prin masurari, adica prin interactia sistemului respectiv cu aparatul de masura. Este imposibila separarea clara intre comportarea obiectelor atomice si interactiunea cu sistemele de masura care servesc la definirea conditiilor in care apar fenomenele. Datele experimentale obtinute in conditii experimentale diferite trebuie privite ca fiind complementare. Interactiunea finita dintre obiect si mijloacele de masurare, conditionate de existenta cuantei de actiune , atrag dupa sine datorita imposibilitatii de a controla reactia obiectului asupra instrumentelor de masura - necesitatea renuntarii la ideea clasica de cauzalitate si a unei revizuiri radicale a atitudinii noastre fata de problema realitatii fizice. Rezultatele experientelor , ale masuratorilor se exprima in termeni macroscopici ca energie, impuls, coordonate, viteze, moment cinetic, care reprezinta variabile dinamice . In mecanica cuantica nu toate variabilele dinamice au concomitent valori determinate.

Elemente de fizica moderna

2010

11

Ansamblul complet este format din variabilele dinamice care au valori determinate intr-o stare cuantica data. Functia de unda caracterizeaza complet un sistem cuantic. Este o notiune abstracta a carei interpretare este de natura statistica. Cunoasterea functiei de unda permite sa se prevada pentru fiecare variabila dinamica (pozitie, impuls, energie) distributia statistica a valorilor obtinute prin masuratori. Starea unui sistem cuantic este un obiect abstract si nu este direct observabil prin el insusi. Unui ansamblu de sisteme fizice i se poate asocia , in anumite cazuri, o functie de unda sau o functie de stare care caracterizeaza toata informatia ce poate fi cunoscuta despre ansamblu. Aceasta functie este in general complexa, ea poate fi multiplicata cu un numar complex arbitrar fara a-i schimba semnificatia fizica. Ecuatia dinamica fundamentala a mecanicii cuantice este ecuatia lui Schrodinger (analogul cuantic al legii a II-a a lui Newton ). Aceasta guverneaza evolutia in timp a vectorului de stare al sistemului, dar nu produce de la sine valori definite pentru pozitiile si impulsurile partilor sistemului. Functia de unda ne permite sa calculam numai probabilitatile diferitelor valori permise ale unui experiment, adica valorile proprii. Nu mai avem o cauzalitate eveniment-efect si particulele nu mai urmeaza traiectorii bine definite intr-un spatiu-timp. Teoria prezice probabilitati nu evenimente concrete. Interpretari ale functiei de unda.
( x, y , z , t )
2

reprezinta densitatea de probabilitate de localizare, adica de a gasi

2

microparticula la momentul t in punctul de coordonate (x,y,z).

= ( x, y , z , t )
= ( x, y , z , t ) * ( x, y , z , t )

Probabilitatea ca particula sa se afle in elementul de volum dV, centrat pe punctul de coordonate (x,y,z), este :
dP =dV = ( x, y, z , t ) dV
2

Deoarece doua functii de unda si C diferind printr-o constanta complexa arbitrara multiplicativa reprezinta aceeasi stare, este convenabil sa alegem aceasta constanta astfel incat functia de unda sa fie nirmata la unitate. Daca particula se afla cu certitudine intr-un punct oarecare din spatiu , atunci :

Elemente de fizica moderna

2010

12

( x, y , z , t )

d x dy dz =1

relatia de mai sus reprezinta conditia de normare. Pentru un ansamblu de sisteme preparate identic (ansamblul reprezentat printr-o functie de unda ), putem prezice numai distributia statistica a valorilor masurate (sau permise) care vor fi obtinute pentru acel ansamblu. Mecanica cuantica permite sa prezicem distributia rezultalelor intr-o repetare de experimente identice. Cauzalitatea, sau evolutia matematic determinista se pastreaza pentru functia de unda ( o cunoastere a valorii actuale a lui determina in mod unic prin intermediul dinamicii ecuatiei lui Schrodinger valoarea lui in orice moment ulterior). Acest determinism al lui nu se transfera si asupra pozitiei si impulsului unei particule. Functia de unda reprezinta starea cunoasterii noastre a sistemului, ceea ce conduce la ideea ca forma actuala a mecanicii cuantice este incompleta.

( x, y, z , t ) in reprezentarea coordonatelor, putem Cunoscand functia de unda

calcula probabilitatea cu care, in urma masurarii, vom obtine diferite valori ale unor variabile dinamice, functii de coordonate precum si valorile medii ale acestora. Postularea ecuatia Schrdinger si evolutia temporala a unui sistem Ecuatia de evolutie a sistemelor cuantice data de Schrdinger se poate induce din principiul cauzalitatii completat cu un postulat care precizeaza continutul fizic al operatorului evolutiei cauzale. Evolutia temporala a functiei de unda a unui sistem e determinata de ecuatia Schrdinger dependenta de timp unui sistem :
i (t ) = H (t ) t

unde H este hamiltonianul sau operatorul energiei totale a sistemului. Aceasta este ecuatia evolutiei cauzale, in sens cuantic al sistemului , data de Schrodinger, valabila atat timp cat asupra sistemului nu se efectueaza o operatie de masurare. Fie un sistem de N particule fara spin de mase mi si de coordonate ri si impulsuri pi, astfel incat energia sa potentiala V ( r1 ,..., rm , t ) depinde de pozitii si timp. Operatorul Hamilton al sistemului este :
i2 = p H +V ( r1 ,...rn , t ) i 2mi

Elemente de fizica moderna

2010

13

= i este operatorul impuls in reprezentarea coordonatelor. unde p

Fiecarei variabile dinamice, care reprezinta o marime fizica, i se asociaza un operator liniar care actioneaza asupra functiei de unda. Ecuatia lui Schrdinger este o ecuatie diferentiala de ordinul intai in timp, vestorul de

(t ) este determinat pentru orice t, odata specificat la un moment dat t0, stare
arbitrar ales. Ecuatia lui Schrdinger pentru stari stationare Daca sistemul se gaseste intr-o stare stationara, hamiltonianul nu depinde explicit de

( x, y, z , t ) sub forma : timp, ceea ce ne permite sa punem solutia

( x, y, z, t ) = ( x, y, z ) f (t )

Ecuatia (*) se poate scrie :

i ( x, y , z ) f (t ) = f (t ) H ( x, y , z ) t

(*)

Ecuatia se poate descompune in doua ecuatii, una dependenta de timp :

df i = E dt f

( 1)

cu solutia :
f ( t ) = const. e
i Et

iar cea de-a doua :

H =E

(2)

Solutia formala a ecuatiei Schrdinger (2) pentru stari stationare este ecuatia cu valori proprii a operatorului hamiltonian, Expresia unei functii proprii solutie a ecuatiei Schrdinger se va scrie conform (*):
n ( x, y , z , t ) = e
i En t

n ( x, y , z ) En , ceea ce explica

Aceasta este ecuatia unei unde armonice de frecventa n = aspectul ondulatoriu al miscarii particulelor cuantice. Undele asociate particulelor cuantice sunt unde de probabilitate.

se poate obtine In reprezentarea in coordonate , expresia concreta a observabilei H

cu ajutorul principiului de corespondenta. De exemplu pentru o particula de masa m0, expresia clasica a functiei lui Hamilton fiind:

Elemente de fizica moderna

p2 +V ( x, y , z ) 2m0

2010

14

H =

expresia operatorului hamiltonian este :

2 2 = p ( x, y , z ) = H +V 2 m0 2 m0

x + y + z +V ( x, y, z )

Ecuatia (2) capata forma :

2 2 2 2m0 + + + 2 ( E V ) = 0 x 2 y 2 z 2

Rezolvarea acestei ecuatii permite determinarea functiilor proprii si a valorilor proprii ale energiei.