Radiatia X

Plastin Maria-VIII A
 Definitie

Razele X sunt radiații

electromagnetice ionizante, cu
lungimi de undă mici, cuprinse între
0,1 și 100 Å (ångström)
 Scurt istoric
În timpul unor experimente, fizicianul
german Wilhelm Conrad Röntgen,
bombardând un corp metalic cu
electroni rapizi, a descoperit că
acesta emite radiații foarte
penetrante, radiații pe care le-a
denumit raze X (descoperire realizată
în anul 1895). Radiațiile X au fost
numite mai târziu radiații Roentgen
sau Röntgen.
Obtinerea razelor X-in laborator
Razele X se pot obține în tuburi electronice vidate, în care
electronii emiși de un catod incandescent sunt accelerați de
câmpul electric dintre catod si anod (anticatod). Electronii cu
viteză mare ciocnesc anticatodul care emite radiații X.
Electronii rapizi care ciocnesc anticatodul interacționează cu
atomii acestuia în două moduri:
Electronii trec prin învelișul de electroni al atomilor
anticatodului și se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, îi
deviază de la direcția lor inițială. Când electronii se
îndepartează de nucleu, ei sunt frânați de câmpul electric al
nucleului;
La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului,
electronii rapizi pot ciocni electronii atomilor acestuia. În urma
ciocnirii, un electron de pe un strat interior poate fi dislocat.
Locul rămas vacant este ocupat de un electron aflat pe
straturile următoare. Rearanjarea electronilor atomilor
anticatodului este însoțită de emisia radiațiilor X.
Obtinerea razelor X-la un sincrotron

Electronii cu o energie
de ordinul GeV sunt
constrânși la o orbita
aproximativ circulară
într-un inel de
acumulare, emițând
raze X cu un flux
deosebit de ridicat.
Tubul de raze X
 Proprietatile radiatiilor X
în vid ele se propagă cu viteza luminii;
impresionează plăcile fotografice;
nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;
produc fluorescența unor substanțe (emisie de lumină); Exemple de
substanțe fluorescente: silicat de zinc, sulfurǎ de cadmiu, sulfurǎ de zinc,
care emit lumina galben-verzuie.
sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul
omului;
pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace pentru lumină, de exemplu
prin corpul omenesc, lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă
ș.a., dar sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb).
Puterea lor de pătrundere depinde de masa atomică și grosimea substanței
prin care trec.
ionizeazǎ gazele prin care trec. Numǎrul de ioni produși indica intensitatea
radiațiilor. Pe această proprietate se bazeazǎ funcționarea detectoarelor de
radiații.
au acțiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice, fiind, în general, nocive
pentru om. Pe această proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul
tumorilor canceroase, pentru distrugerea țesuturilor bolnave.
Radiografii
Efectele adverse ale razelor X

Razele X sunt din ce in ce mai folosite in medicina pentru diverse

investigatii. In doze mari insa, aceste investigatii pot avea efecte
nocive asupra organismului uman. Este indicat ca investigatiile cu
raze X sa fie facute cat mai rar si doar atunci cand au fost epuizate
celelalte tipuri de investigatie.
Tinta preferata a razelor X este ADN-ul. Efectele pot apara in
intervale diferite, de la cateva ore, pana la zile, saptamani sau chiar
ani. Organismul uman suporta dozele mici de raze X, insa
cantitatile mari produc grave deficiente celulare. Razele X produc
radiatii care afecteaza pielea, ochii, sangele sau organele
reproducatoare. Aceste raze pot produce mutatii genetice si
favorizeaza aparitia cancerului. Cancerul apare de obicei in urma
expunerii la cantitati mari de raze X.
Expunerea la cantitati mari de raze X poate duce la tulburari de
pigmentare, atrofie, scleroza cutanata, conjunctivita, cataracta,
pierderea parului si diverse forme de cancer. Razele X au un efect
negativ asupra femeilor insarcinate. Pot aparea deformari ale
corpului fatului sau afectiuni grave care pot periclita viata copilului.
Tipuri de investigatii cu raze X

Radiografiile, tomografiile computerizate,

mamografiile, urografiile sau fluoroscopiile sunt
investigatii medicale care utilizeaza raze X.
Radiografia este investigatia cea mai putin
iradianta. Unitatea de masura pentru dozele de
radiatii care ajung in organism este millisievert
(mSv).
Doza maxima admisa de radiatii acumulate pe
durata unui an nu trebuie sa depaseasca 20
mSv. Cantitatea de radiatii emise de o
radiografie pulmonara este de 0,1-0,6 mSv. O
radiografie dentara are o doza de radiatii de
0,02 mSv.