APLICAȚII ALE RADIAȚIILOR X

Neicu Diana
Clasa 1D
AMG
 Wilhelm

Introducere
Conrad Roentgen

• La inceput s-au numit "raze Roentgen", de la numele fizicianului german care

le-a descoperit in anul 1895. Roentgen facea experimente cu un tub catodic, cand
a observat ca un panou fluorescent din laboratorul sau a inceput sa straluceasca.
Fenomenul a aparut si atunci cand tubul era acoperit cu o hartie neagra si groasa.

• Fizicianul si-a dat seama ca energia emisa de tub poate sa treaca prin obiecte, asa
ca a asezat diverse lucruri in fata acestuia, observand cum panoul fluorescent
straluceste de parca nimic nu ar sta in calea razelor. Pana la urma, Roentgen si-a
pus mana in fata tubului si cu mare uimire a constatat ca pe panoul fluorescent isi
poate vedea oasele.

http://www.youtube.com/watch?v=absmr7BZiJM
 Aplicatii ale Radiatiilor X
Raze X - Animatie

•Principalele utilizari: cercetari stiintifice, industrie, medicina.

• Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in special in dezvoltarea mecanicii cuantice
Aplicatii ale Radiatiilor X in medicina

Deci la numai câteva minute de la descoperirea

razelor X, omul a descoperit şi cea mai
importantă aplicaţie a lor, cea medicală. Astăzi,
medicii folosesc razele X ca să vadă prin ţesuturi,
până la oase. Cu ajutorul lor se descoperă
fracturile osoase, cariile dentare, obiectele
înghiţite. Iar o variantă modificată a razelor X se
foloseşte pentru a vedea ţesuturile moi cum sunt
plămânii, vasele de sânge, intestinele.
Cum funcţionează razele X?

Razele X nu sunt foarte diferite de razele de lumină pe care le vedem cu ochiul

liber. Ambele sunt forme de energie electromagnetică, dar există între ele câteva
diferenţe.Razele X au o lungime de undă mai mică decât lumina vizibilă, astfel că nu le
putem vedea cu ochiul liber. A doua diferenţă este aceea că razele de lumină sunt
absorbite de ţesuturile corpului uman, astfel că nu pot trece prin ele, în timp ce razele X
sunt absorbite doar într-o anumită măsură.Cel mai util este faptul că diferitele ţesuturi
ale corpului uman absorb în mod diferit razele X. Astfel, oasele absorb o cantitate mare
de energie, pe când ţesuturile moi absorb mai puţină.Când faci o radiografie, felul cum
razele X trec prin corpul tău este înregistrat de o cameră ce foloseşte un film,
asemănător cu cel de la aparatele foto clasice. Ceea ce primeşti după radiografie este
un negativ, pe care zonele mai expuse la radiaţii - acolo unde nu a existat niciun
obstacol în calea razelor X - apar negre, iar cele mai puţin expuse apar mai deschise la
culoare. Astfel, zonele unde a existat ţesut osos între cameră şi razele X apar albe,
iar cele corespunzatoare ţesuturilor moi apar gri.
Cât de periculoase sunt razele X?
Atunci când s-au descoperit razele X, comunitatea medicală nu a înţeles cât
sunt de periculoase, astfel că mulţi medici şi pacienţi s-au îmbolnăvit din cauza lor.
Cu timpul s-a descoperit că razele X sunt radiaţii ionizante, adică pot face ca
atomii pe care îi întâlnesc în cale să capete o încărcătură electrică, transformându-se
în ioni. Cum corpul nostru este şi el format din atomi, încărcătura electrică pe care o
capătă ei poate să distrugă fâşia de ADN. Iar o celulă cu fâşie de ADN distrusă fie
moare, fie dezvoltă o mutaţie. Când mai multe celule sunt ucise, poţi dezvoltă o
serie de boli, dar când o celulă capătă o mutaţie, ea se transformă într-o celulă
canceroasă, care apoi se multiplică şi dezvoltă o tumoare. Dacă mutaţia are loc într-
o celulă sexuală, sermatozoidul sau ovulul, embrionul care va rezulta din ele va
suferi malformaţii. Din toate aceste motive, medicii folosesc "cu economie" razele
X, aşa încât un pacient să nu fie expus unei cantităţi prea mari de radiaţii. Totuşi,
expunerea sporadică la cantităţi mici de radiaţii nu este periculoasă, astfel că o
radiografie este o opţiune mult mai sigură decât o intervenţie chirurgicală care ar fi
necesară, în lipsa razelor X pentru a vedea un os fracturat.
Se studiaza interacțiunea radioactiva cu țesuturile umane în vederea gasirii de tratamente sau
diagnosticare: radioterapie si radiologie.

Radioterapia

Radioterapia se refera la direcționarea controlata a

radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X)
catre o anumita parte a corpului unui pacient pentru a
trata cancerul sau alte boli.

http://www.youtube.com/watch?v=CtE-RG2pfJA
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in
administrarea unei cantitati de energie radianta, concomitent cu protejarea tesuturilor
sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie
justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si
detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
 Radiologia
Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X) sunt produse
prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un dispozitiv de captare, apoi convertite
intr-o imagine pentru diagnostic.

Imagistica originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare argentica. In
radiografia Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de raze X care este indreptat
catre pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si
zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori de
lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare pe film.
 Computerul tomograf
• Este un aparat complex care serveşte la producerea unor imagini privind corpul
nostru. Aceste imagini sunt utilizate pentru efectuarea diagnosticului care va conduce
la o eficacitate maximă a tratamentului prescris de medic, scannerul arată la fel ca şi
un inel. Ca marea majoritate a aparatelor radiologice, tomograful utilizează razele X.
Faţă de radiografiile convenţionale imaginile din corp sunt aici "decupate" şi
prelucrate, majoritatea CT-urilor permiţând obţinerea unor imagini în diferite volume
(ex: 3D).

• Imaginile sunt obţinute prin rotaţia unui "arc" care emite raze X şi primeşte
informaţiile din corpul pacientului prin detectorii de raze X care se află mereu în
opoziţie cu emiţătorii. Detectorii detectează puterea razelor X, cu cât mai dens este
ţesutul, cu atat mai puţine raze trec prin el. Detectorii trimit aceste date unui
computer. Diferite tipuri de ţesut cu diferită densitate sunt arătate pe imagine ca
diferite nuanţe ale surului, sau diverse culori. Deci în totalizare computerul formează
o imagine a corpului în secţiune transversală. Scanerele moderne pot produce
imagini 3 - dimensionale din datele primite. Scanarea CT în felul ei este nedureroasă.
Pacientul nu vede şi nici nu simte razele X.
 Bibliografie

http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/115-ani-descoperire-raze-x-7445.html
http://www.fituica.com/copiute_fituici/Fizica/3691/Proprietati_si_aplicatii_ale_radiatiilor_X.htm
l

http://ro.scribd.com/doc/51420330/RADIATIILE-X
http://lumeafizicii.wordpress.com/aplicatii-ale-fizicii-in-medicina/
http://www.hitechpedia.ro/25-de-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-razele-x/1874.html
http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/418-cum-functioneaza-cristalog
rafia-cu-raze-x.html
http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/111/25/4//detrimisaplicatii.doc