STRUCTURA

ATOMULUI

BCA
Lecțiile 2 și 3 1
 PLANUL LECȚIILOR
• DATE GENERALE DESPRE ATOM. SCURT ISTORIC
• MODELE ATOMICE
- modelul Thomson
- modelul Rutherford
- modelul Bohr
- modelul Bohr-Sommerfeld
• SPECTRE ATOMICE
• NUMERE CUANTICE ȘI SEMNIFICAŢIA LOR
• REGULI PENTRU COMPLETAREA ORBITALILOR CU ELECTRONI
- principiul Pauli
- regula Hund
- principiul energiei minime
- regula Klechkowski
• CONFIGURAȚII ELECTRONICE ȘI DIAGRAME ORBITALE ALE ELEMENTELOR
• CLASIFICAREA ELEMENTELOR DUPĂ CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ
• CURIOZITĂȚI
2
 DATE GENERALE DESPRE ATOM
Definiţia atomului
Atom - cea mai mică particulă dintr-o substantă simplă care poate exista
independent – (athomos în limba greacă - indivizibil)
Caracteristicile atomului
- are formă sferică
- este invizibil cu ochiul liber sau cu aparate optice obișnuite (dimensiuni foarte mici)
- este neutru din punct de vedere electric
Atom
- are o structură complexă (neutru
electric)
- poate fi scindat numai prin procedee fizice

Structura atomului Invelis

Nucleu (+Z)
electronic(-Z)

cuprinde
aproape
are
nucleoni toată masa electroni ,e-1
masa atomului neglijabila

neutroni , n0 protoni, p+1

3
 SCURT ISTORIC
Sec. V î.Hr – Filozofii greci Leucip si Democrit considerau materia ca fiind formată din particule
invizibile pe care le-au numit “atomi” – atomos în limba greaca însemnă “indivizibil”
384-322 i.Hr. – Filozoful grec Aristotel respinge ideea existenței atomilor
300 i.Hr.-1750 d.Hr. – alchimistii explica formarea materiei prin
combinarea elementelor fundamentale – apa, aer, foc, pamânt.

1750-1794 – În secolul XVIII-lea, Cavendish, Scheele, Lavoisier si

Lomonosov transformă alchimia într-o știință.
1808-1810 – J. Dalton explica unele rezultate experimentale pe baza
notiunii de atom.
1896 – H. Bequerel descoperă radioactivitatea (emiterea de particule
de către anumiți atomi), care confirmă structura complexă a atomului
1897 – J. J. Thomson identifică electronul - particulă incarcătă cu sarcină negativă care
gravitează în jurul nucleului (premiul Nobel în 1906).
1897 – Fizicianul Joseph Thomson descrie atomul ca o sferă alcatuită din particule încărcate electric.

4
 SCURT ISTORIC

1908 – lui Rutherford i se oferă premiul Nobel pentru cercetări în domeniul

substanțelor radioactive;
1909 – Robert Mullikan determină valoarea sarcinii electrice a electronului;
1911 – Rutherford descoperă o alta particulă care face parte din
atom – protonul și propune modelul planetar al atomului;
1913 – Niels Bohr propune modelul atomic cuantificat;

1930 – Somerfild si Heisenberg propun un model atomic în care electronii

se mișcă pe orbite eliptice;

1932 – I. Chadwich identifică o altă particulă din nucleul atomic – neutronul;

1986 – E. Ruska a inventat primul microscop electronic cu ajutorul carora s-au putut
vedea atomii.

5
 Confirmarea structurii complexe a atomului 6

Henri Becquerel - descoperă radioactivitatea în 1896.

Radioactivitate - descompunerea spontană (dezintegrarea) a atomilor anumitor
elemente (radiu Ra, uraniu U etc.) în elemente mai simple, cu producerea spontană
a trei tipuri de radiaţii: α, β şi γ.

Razele α - atrase spre polul negativ (încărcate pozitiv).

Razele β - atrase spre polul pozitiv, (încărcate negativ) şi au viteze foarte mari.
Aceste radiaţii au aceeaşi natură cu razele catodice.
Razele γ nu sunt deviate de câmpul electric
(electroneutre).

Puterea penetrantă a radiaţiilor α, β şi γ

 Experimentul lui Thomson (1897)
(descoperirea electronului)

Schema dispozitivul pentru deretminarea sarcinii specifice a electronului

Folosind un tub catodic de descărcare la presiune scăzută, în care razele catodice sunt
deviate simultan în câmp electric şi în câmp magnetic, Thomson determină sarcina
specifică a electronului, adică raportul sarcină electrică/masă: e/me = 1,7588·108 C/g
Concluziile experimentelor:
 razele catodice sunt alcătuite din particule încărcate cu sarcini negative, care au fost
numite electroni.
 natura electronilor nu depinde de electrozi, gaz sau materialul din care este confecţionat
7
tubul, fiind constituenţi universali ai materiei.
 MODELUL LUI THOMSON (1904)
►Thomson definește atomul ca fiind o sferă încărcată cu sarcini
electrice pozitive în care se găsesc încorporaţi electronii în aşa fel
încât atomul este neutru din punct de vedere electric.
Norul sferic al
sarcinilor pozitive

Electron

►Modelul lui Thomson a fost numit şi modelul „plum pudding”

(„cozonac cu stafide”), prin asemănarea distribuţiei electronilor în
atom precum stafidele în cozonac.

8
 Experimentul lui Millikan (1909)
(determinarea sarcinii electrice a electronului)

Instalația pentru determinarea sarcinii electrice a electronului

Millikan a pulverizat picături de ulei într-o cameră și le-a expus razelor X, în urma ionizării
rezultând atât particule încărcate cu sarcină pozitivă cât și negativă. Pentru picăturile încărcate
negativ, a fost aplicat un câmp electric, orientat astfel încât să determine ridicarea acestora,
urmărindu-le prin intermediul unui telescop gradat.
Experiența a demonstrat că electronul este cea mai mică particulă încărcată cu sarcină
electrică negativă. Sarcina e a electronului este 1,60210-19 C.
Electronul este considerat unitate elementară de sarcină cu valoarea -1 şi se notează cu e.
. 9
 Experimentul lui Rutherford, 1911
(descoperirea protonului)
Observații Concluzii
Majoritatea
particulelor α trec Atomul este
prin foița de aur preponderent un
fără deviere spațiu gol

Detector
(ZnSO4) Foiță O parte din
de aur Nucleele au sarcină
particulele α sunt
pozitivă ca și
deviate la unghiuri
particulele α
mici

Fascicul de particule
α cu sarcină pozitivă Foarte rar, câte o
Nucleele au
dimensiuni foarte
particulă α este mici în care este
respinsă înapoi de inclusă practic toată
Sursă catre placă masa atomului
radioactivă

nucleu nor electronic

10
 MODELUL LUI RUTHERFORD (1911)
►Rutherford presupune atomul ca având o structură asemănătoare
sistemului solar: electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare ca
planetele în jurul soarelui.

►întreaga masă şi sarcina pozitivă a atomului sunt concentrate într-un nucleu

cu dimensiuni mult mai mici (~10-14-10-15 m) decât cele ale atomului(~10-10m).
diametrul nucleului nucleu
►dacă atomul de hidrogen ar fi 0,240 km
mărit până la dimensiunea
Pământului, atunci nucleul ar fi o
sferă cu diametrul 240 m (de 53091 Atom
ori mai mic ca atomul).
diametrul atomului 12 742 km 11
Diferența experimentală dintre modelele lui Thomson și Rutherford

Modelul Thomson Modelul Rutherford

Rezultat ”observat” Rezultat observat

12
 STRUCTURA ATOMULUI
Nucleul atomului este compus din protoni şi neutroni.
Protonul - particulă elementară cu sarcina pozitivă (egală după modul cu
sarcina electronului).
Neutronul - particulă elementară neutră (cu sarcina 0).

Principalele caracteristici ale particulelor elementare care constituie atomul

Particulă Simbol Semn Masa (kg) Masa Sarcina
(u.a.m) (C)
electron e- negativ 9,1110-31 0.00054859 1,610-19
proton + 1,67210-27 1.00727647 1,610-19
1p pozitiv
neutron 0 1,67510-27 1.00866491 13
1n neutru 0
Atomul este electro-neutru! Concluzie - numărul de electroni
dintr-un atom trebuie să fie egal cu numărul de protoni: Ne = Np.
Numărul de protoni dintr-un atom se notează prin Z şi poartă denumirea
de număr atomic (concide cu numărul de ordine al elementului în sistemul
peiodic). număr atomic =
= număr de ordine
Toată masa atomului este concentrată în nucleu. = număr protoni

Masa atomului poate fi calculată conform formulei: masă atomică

relativă medie A r
matom = Z·mp + Nn·mn
unde, mp și mn - masa protonului și neutronului, respectiv; Z şi Nn reprezintă
numărul de protoni şi, respectiv, de neutroni din nucleul unui element E.
A = Z + Nn - număr de masă (a nu se confunda cu Ar !!!)

n notarea compoziției nucleului

pentru un element X
-

14
 Pentru un atom dat numărul atomic Z este constant și reprezintă
caracteristica fundamentală a atomului.
Numărul de masă A poate avea valori diferite pentru acelaşi atom, din
cauza că nucleul atomului poate conţine un număr diferit de neutroni Nn
pentru acelaşi Z.
Atomii cu acelaşi număr atomic Z (același număr de protoni Np) dar
cu diferit număr de masă A (număr diferit de neutroni Nn) - izotopi.

izotopii hidrogenului :

izotopii carbonului:

234 235 238

izotopii uraniului: 92U U
92
U
92
15
Problemă:
Care dintre următoarele afirmații caracterizează corect apa și apa deuterată (apa grea)?
a) Apa și D2O au aceleași temperaturi de fierbere la aceeași presiune.
b) D2O are cu un neutron mai mult ca molecula de apă
c) Și apa și D2O reacționează energic cu metalele alcaline
d) 11H și 12D sunt forme alotropice

16
 Date despre numărul particulelor atomice ale unor elemente
Masa
Număr de Număr de Număr de atomică
Elementul
Număr electroni masă neutroni relativă Ar
atomic, Z (Np) Ne A = Z + Nn Nn (= A - Z) u.a.m.
Ca 20 20 40 20(40Ca) 40,078

35 18 (35Cl)
Cl 17 17 35,453
37 20(37Cl)
Mg 12 12 24 12(24Mg) 24,305

Exemplu de calcul al masei atomice relative medii a Mg

în baza fracțiilor molare ale izotopilor săi stabili
Răspândire în Calculul masei
Număr de masă a
Izotopul natură atomice relative
izotopului
(fracție molară) medii Ar, u.a.m.
24Mg 24 78,99%(0,7899) 24·0,7899 + 25·0,100
25Mg 25 10,00%(0,1000) + 26·0,1101=
24,305
26Mg 26 11,01%(0,1101)

număr atomic Z = Np =
Problemă: Calculați fracțiile molare pentru fiecare = număr de ordine
dintre cei doi izotopi ai clorului, dacă masa atomică
relativă medie a clorului este Ar = 35,453 u.a.m.
masă atomică
relativă medie Ar
 Tabelul periodic cu informație
despre numărul izotopilor stabili ai elementelor

culoarea
corespunde
numărului
de izotopi stabili

18
 Deficiențele modelului Rutherford

►conform modelului planetar rotaţia electronului în jurul nucleului ar trebui

să fie însoţită de o emisie de radiaţii electromagnetice care ar duce la pierderea
continuă a energiei electronului;

►electronul ar descrie o mişcare în spirală, terminată cu căderea lui pe nucleu;

►datele experimentale nu au confirmat acest model.

h

19
 Postulatele lui Bohr

1. Stările fundamentale ale atomului sunt stări în care atomul nu absoarbe şi nu

emite energie. Aceste stări ale atomului se numesc stări staţionare. Într-o stare
staţionară, energia sistemului este constantă în timp. Valorile energiilor
stărilor staţionare formează un şir discontinuu: E1, E2,…En.
Foton emis
2. Atomii absorb sau emit radiaţie
electromagnetică numai la trecerea
n
dintr-o stare staţionară în altă stare
k
staţionară.

Foton absorbit

Energia emisă sau absorbită sub forma unei cuante este egală
cu diferenţa dintre energia finală şi iniţială a sistemului: h kn  Ek  En
20
MODELUL CUANTIFICAT AL ATOMULUI,
BOHR 1913
►modelul preia modelul planetar a lui Rutherford şi îi
aplică teoria cuantelor

►primul model de natură cuantică al atomului

►modelul atomic cuantificat a lui Bohr explică bine efectele

de emisie şi absorbţie ale atomului de hidrogen şi ale
atomilor hidrogenoizi (atomi formaţi dintr-un nucleu cu
sarcina Z şi un singur electron. Exemple: atomii ionizaţi
He+(Z=2), Li2+(Z=3), Be3+(Z=4)

orbită electonică

electon

proton
neutron
Modelul atomului lui Bohr pentru hidrogen
Modelul atomului lui Bohr pentru azot 21
 SPECTRE ATOMICE
1 2 3 4 5 6

(b)
Producerea
spectrului
electromagnetic al
tuturor radiaţiilor

(a)

(a) spectrul continuu al luminii albe (b): (1) raze γ

(emise de nuclee atomice); (2) raze X (emise de
metale bombardate cu electroni); (3) lumină sau raze
ultraviolete (emise de arcuri electrice sau de gaze în
cursul unor descărcări electrice); (4) lumină vizibilă
(emisă de stele, corpuri solide/gaze incandescente);
(5) lumină sau raze infraroşii (emise de corpuri
calde); (6) unde hertziene. 22
 Absorbţia şi emisia de radiaţie electromagnetică

E3 n =3
h32
E2 n =2

h31 h21
E1 n =1

h31
►trecerea electronului din starea fundamentală într-o stare excitată
(excitare) se face prin absorbţia unui foton
►trecerea electronului dintr-o starea excitată în starea fundamentală
(dezexcitare) se face prin emisia unui foton
►dezexcitarea se poate face: - direct pe starea fundamentală
- în trepte, prin stări intermediare

23
 Spectre de emisie şi de absorbţie
1. Newton primul a descompus lumina albă în culorile componente (spectru continuu)
folosind prisma optică.
2. Atomii excitați ai gazelor incandescente emit pe fundal întunecat linii spectrale
colorate care formează grupuri bine definite numite spectre de emisie.
3. La iradierea atomilor gazelor răcite cu lumină albă din domeniul vizibil apar
linii spectrale întunecate pe fondalul spectrului continuu numite spectre de absorbție.

1
Poziția liniilor (lungimea de undă ), atât
în spectrele de emisie cât și în cele de
absorbție, este aceeași.
Spectrul de emisie al hidrogenului
2

Spectrul de absorbție al hidrogenului

3
24
 Generarea spectrelor

spectru de emisie spectru de absorbție

25
 Tabele periodice
cu spectrele de emisie
ale elementelor

26
 Marele succes al teoriei lui Bohr constă în aceea că ea permite să explice spectrul
atomului de hidrogen şi să se calculeze cu mare precizie, din premise pur mecanice
liniile spectrale ale hidrogenului.
Prima serie spectrală observată în spectrul atomului de hidrogen a fost descoperită
de Balmer (1885) şi este cunoscută în prezent sub denumirea de seria Balmer. Ea
cuprinde radiaţii din vizibil şi din ultravioletul apropiat. În vizibil seria Balmer
prezintă 4 linii:

care corespund tranziţiilor electronice pe nivelul doi de pe nivelele mai superioare:

energie

lungime de unda, 

E = h = 𝒉𝒄/ = 𝒉𝒄̅
h – constanta lui Plank
 - frecvența Unități de măsură a energiei
̅ - număr de undă 1000 cm-1~11.96k J/mol~2,86 kcal/mol~0.124
27 eV
Balmer constată că lungimile de undă ale spectrului atomului de hidrogen pot
fi redate cu ajutorul unei formule empirice:

2
unde n = 3, 4, 5, 6.

1
Mai târziu Rydberg a notat  , numit număr de undă şi a generalizat

formula dată de Balmer pentru întreg spectrul atomului de hidrogen:

unde R este o constantă, numită constanta lui Rydberg; R = 109,7373 m-1, iar
n1 şi n2 indică nivelele electronice între care are loc tranziţia.

28
În 1906 Theodore Lyman observă o altă serie de linii în domeniul ultraviolet
al spectrului – seria Lyman. Poziţiile liniilor în această serie pot fi redate cu
ajutorul formulei:
1 1
 R  2 ; n  2, 3, 4, 
1 n 
2

În 1908 a fost observată o altă serie de linii emise de atomul de hidrogen

în domeniul infraroşu apropiat al spectrului - seria Paschen, după numele
celui care a observat primele două linii din această serie la 1875,1 şi
1281,8 nm. Poziţia acestor linii poate fi determinată conform formulei:
1 1
 R  2 
; n  4, 5, 6, 
3 n 
2

Tranziţiile electronice pe nivelele 4 şi 5 de pe nivelele mai superioare

observate în domeniul infraroşu îndepărtat - seria Brackett şi, respectiv,
seria Pfund sunt descrise de formulele:
1 1 1 1
 R  2 
; n  5, 6, 7,   R  2 
; n  6, 7, 8, 
4 n  5 n 
2 2
29
 Folosind rezultatele modelului lui Bohr se poate realiza o diagramă
energetică a atomului de hidrogen. Cu ajutorul acestei diagrame se pot
obţine seriile spectrale pe care le poate emite atomul de hidrogen:
 Neajunsul modelului atomic al lui Bohr constă în posibilitatea
explicării spectrelor de emisie numai pentru sistemele
monoelectronice (atomul de hidrogen şi ionii hidrogenoizi).

În afară de aceasta în emisia luminii au apărut suplimentar (în

măsura în care aparatura de observaţie optică s-a perfecţionat) şi au
rămas neexplicate următoarele aspecte experimentale:
 intensitatea diferită a liniilor spectrale;
 existenţa unei aşa - numite structuri fine (s-a constatat că fiecare
linie spectrală e o suprapunere de mai multe linii foarte apropiate).

31
 MODELUL BOHR-SOMMERFELD

În anul 1915, fizicianul german Arnold

Sommerfeld, a dezvoltat modelul
atomic al lui Bohr, elaborând modelul
Bohr-Sommerfeld, postulând că
electronii se pot mişca nu numai pe
orbite circulare, dar şi pe orbite
eliptice, care pot avea diferite energii și
orientări în spaţiu (încercare de a
explica prezența a mai multe linii în
spectru în loc de una).

32
 Noţiuni din mecanica cuantică
Pentru a caracteriza atomii cu mai mulţi electroni este nevoie de
o tratare cuantică minuțioasă.
Noţiunea de traectorie a electronului din mecanica clasică este înlocuită
în mecanica cuantică de distribuţia spaţială a probabilităţii aflării unui
electron într-un anumit punct din spaţiu.
 Electronul este considerat ca o sarcină punctiformă, căreia nu i se poate
determina în acelaşi timp poziţia şi viteza (principiul indeterminării
Heisenberg), dar i se poate prevedea probabilitatea ca să se găsească într-o
anumită regiune din jurul nucleului.
Schrödinger (1962), pornind de la conceptul ondulatoriu al electronului, a
stabilit o ecuaţie, numită ecuaţia de undă. Aceasta descrie starea
electronului în atom, legând prin intermediul unei „funcţii de undă ”,
coordonatele în spaţiu ale electronului, energia totală Et şi cea potenţială Ep
pe care acesta le posedă:
 2  2  2 8 2 m
 2  2  2 ( Et  E p )  0
x 2
y z h 33
 Niciodată să nu
întrebi o femeie
ce vârstă are

Un bărbat,
ce salariu are

iar pe Werner Heisenberg,

care este poziția și
viteza unei particule
în același timp 34
 MODELUL SCHRÖDINGER, 1926
Noţiunea de orbită electronică din modelul lui Bohr a fost înlocuită
în modelul lui Schrödinger cu conceptul de nor electronic și orbital
atomic (regiune în jurul nucleului în care probabilitatea aflării
electronilor este cea mai mare - 90-95%).
orbital
Probabilitate cea mai mare orbitali
nucleu de aflare a electronuli
(orbital) noduri
între
orbitali

Probabilitate mică de
aflare a electronuli nor electronic
nor electronic

35
 Evoluția modelelor atomice

Modelul Dalton
1803
Modelul planetar
Modelul Thomson 1911
1904

Modelul Bohr
1913 Modelul
Schrödinger
(nor de electroni)
36
1926
Evoluția modelelor atomice

37
 NUMERE CUANTICE
ȘI SEMNIFICAȚIA LOR

Pentru caracterizarea mişcării electronului, în ecuația lui Schrödinger

sunt utilizate 3 numere cuantice (n, l, ml), care condiționează rezolvări
acceptabile. Numărul cuantic de spin (ms) nu este folosit în această ecuație.

n – principal
l - secundar (sau orbital)
m(ml ) – magnetic
s(ms) - de spin

38
n - numărul cuantic principal - determină energia (dimensiunea)
orbitalilor electronici. Poate lua valorile 1, 2, 3, 4 .... n. Orbitalii cu
același n formează un strat electronic (n coincide cu numărul perioadei
din SP). Straturile electronice se notează prin litere după cum urmează:
stratul 3
stratul 2
stratul 1

1s 1s și 2s 1s, 2s și 3s
energia orbitalilor crește
dimensiunea orbitalilor s crește

n 1 2 3 4 5
notarea K L M N O

Reprezentare schematică
a straturilor electronice
Numărul maximal de 2 8 18 32 50
electroni pe fiecare
strat (egal cu 2n2)
39
l - numărul cuantic secundar (orbital) - determină forma orbitalului
(norului) electronic. Pentru un n dat, l poate lua valorile: 0, 1, 2, ... (n-1).
În dependență de valoarea lui l, orbitalii se notează după cum urmează:

n 1 2 3 4 5
l 0 0, 1 0, 1, 2 0, 1, 2, 3 0, 1, 2, 3, 4
Notarea
orbitalilor
(pentru lmaximal) s p d f g
Forma
orbitalilor

40
m - numărul cuantic magnetic - determină orientarea în spaţiu a
orbitalilor sub influența unui câmp magnetic exterior, în care echivalenţa
orbitalilor după energie dispare, apărând o scindare a subnivelului l
corespunzător.

Pentru un număr cuantic l dat, numărul cuantic magnetic m poate lua

valori întregi în intervalul -l...0...+l, în total 2l+1 valori.

Orientarea în
Scindarea subnivelului pentru l = 1 în câmp magnetic
spațiu a celor
3 orbitali p 41
 Astfel, pentru subnivelul s (l = 0), numărul cuantic magnetic ia o
singură valoare, m = 0, deci, acest subnivel conţine un singur orbital.
Pentru subnivelul p (l = 1), numărul cuantic magnetic ia trei valori,
m = -1, 0, 1, deci, acest subnivel conţine 3 orbitali atomici.
În cazul subnivelelor d şi f, numărul de orbitali atomici este 5 şi
respectiv 7, corespunzător:

42
s - numărul cuantic de spin, caracterizează mişcarea de rotaţie a
electronului în jurul propriei axe. Poate lua numai două valori +½ şi -½.

43
 Forma și orientarea în spațiu a orbitalilor s
Pentru l = 0, orbitalul este „s” de formă sferică. Există câte un singur
orbital s în fiecare nivel, începând cu primul nivel enrgetic K. Fiecare
nivel conţine un singur subnivel s.

nivelul 3, M
nivelul 2, L
nivelul 1, K

1s 1s și 2s 1s, 2s și 3s

Forma și poziția unor orbitali s

conform mecanicii cuantice
44
 Forma și orientarea în spațiu a orbitalilor p
Pentru l = 1, orbitalii sunt de tip p, în număr de 3, (px, py, pz)
(numărul cuantic magnetic m are 3 valori: -1, 0, 1) şi au simetrie
bilobală. Există din stratul al doilea, L (începând cu n = 2).

Forma unui orbital p Aranjarea shematică a orbitalilor

conform mecanicii cuantice 1s, 2s, și 2p în atom
45
 Forma și orientarea în spațiu a orbitalilor d
Pentru l = 2, orbitalii sunt de tip d, în număr de 5, (numărul cuantic
magnetic m are 5 valori: -2, -1, 0, 1, 2) şi patru din ei au simetrie
tetralobară. Există din stratul al treilea, M (începând cu n = 3).

46
 Forma și orientarea în spațiu a orbitalilor f
Pentru l = 3, orbitalii sunt de tip f, în număr de 7, (numărul cuantic
magnetic m are 7 valori: -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3) şi au simetrie hexa sau
octolobară. Există din stratul al patrulea, N (începând cu n = 4).

47
Tabelul periodic cu forma și orientarea orbitalilor atomici

48
 Corelări între numerele cuantice n, l și ml

n l ml Numărul
(nivelul (subnivelul orbitelor de
sau Mod de notare
sau pe subnivel
stratul) substratul) (orbita) (2l+1) nivele subnivele orbitali

49
 Corelări între numere cuantice, numărul,
forma și orientarea în spațiu a orbitalilor atomicI

50
 Diagrama pentru stabilirea
numerelor cuantice ale elementelor

51
Numărul maxim de electroni pe unele nivele și subnivele energetice
Numărul de
e- pe subnivel
2(2l+1) n2

Diagrama orbitală pentru Na

l 0 0 1 0
1s2 2s2 2p6 3s1

Valorile numerelor cuantice pentru fiecare

dintre cei 11 electroni ai atomului de sodiu (Na) ml 0 0 -1 0 +1 0

tabel
I II III IV V VI VII VIII IX X XI

n 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3

l 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 0

ml 0 0 0 0 -1 0 +1 -1 0 +1 0

ms +1/2 -1/2 +1/2 -1/2 +1/2 +1/2 +1/2 -1/2 -1/2 -1/2 +1/2

52
Tabelul periodic cu numerele cuantice ale elementelor

număr cuantic
principal n
= numărul
perioadei
Combinațiile cu spinul
+1/2 sunt cu bold

53
 REGULI PENTRU
COMPLETAREA ORBITALILOR CU ELECTRONI

Distribuţia electronilor în învelişul electronic al atomilor, în orbitali,

substraturi şi straturi electronice, se face conform regulilor:

1) Principiul Pauli (1925) - într-un atom nu pot exista 2 electroni cu

aceleaşi valori pentru toate numerele cuantice (electronii trebuie să
difere cel puţin printr-o valoarea a unui număr cuantic).
Consecințe:
a) un orbital poate fi ocupat maximal de 2 electroni care trebuie să
aibă spin opus:
corect greșit greșit
a) Numărul maximal de electroni pe un substrat este 2(2l + 1), iar pe
un strat 2n2.
54
 2) Regula Hund: electronii se repartizează pe un subnivel energetic în
așa fel ca spinul sumar să fie maximal.
Spinul sumar: -1/2 - 1/2 -1/2 = -3/2 1/2 + 1/2 +1/2 = 3/2 1/2 + 1/2 - 1/2 = 1/2 1/2 - 1/2 + 1/2 = 1/2

Exemplu:
corect corect greșit greșit

Semiocuparea orbitalilor de acelaşi tip, duce la o configuraţie electronică stabilă,

fapt evidenţiat de energiile de ionizare, mult mai mari pe care le au atomii acestor
elemente (exemplu – azotul: 7N: 1s22s22p3).
Datorită stabilităţii mari obţinute prin semiocuparea (p3, d5, f7) sau ocuparea
completă (p6, d10, f14) a orbitalilor atomici cu electroni, se pot explica şi abaterile de
la regulile generale întâlnite în cazul configuraţiilor electronice ale:
– cromului (Cr) şi molibdenului (Mo) cu configuraţia electronilor de valenţă
(n-1)d5ns1 în loc de (n-1)d4ns2 (nu este valabil însă pentru W).
– cuprului (Cu), argintului (Ag) şi aurului (Au) cu configuraţia electronilor de
valenţă (n-1)d10ns1 în loc de (n-1)d9ns2.
Unicul element din SP la care are lor trecera a 2 electroni pe penultimul nivel
este Pd, cu configuraţia stratului de valenţă 4d105s0 în loc de 4d85s2.
55
 Energia orbitalilor
3) Principiul energiei minime – completarea
orbitalilor atomici cu electroni are loc în ordinea creșterii
energiei orbitalilor (mai înțâi se completează cu electroni
orbitalii cu energie mai joasă apoi cei cu energie mai înaltă).

4) Regula Klechkowsky - mai întâi se completează cu electroni orbitalii la care

suma (n+l) este mai mică. Dacă doi sau mai mulţi orbitali au aceeaşi sumă (n+l), se
completează mai întâi orbitalul cu n mai mic” (corespunde principiului energiei minime!).
Orbital n l n+l Orbital n l n+l Tabel și schema cu ordinea
1s 1 0 1 4d 4 2 6 completării orbitalilor cu
electroni conform regulii lui
2s 2 0 2 5p 5 1 6
Klechkowsky
2p 2 1 3 6s 6 0 6
3s 3 0 3 4f 4 3 7
energie

3p 3 1 4 5d 5 2 7
4s 4 0 4 6p 6 1 7
3d 3 2 5 7s 7 0 7
4p 4 1 5 5f 5 3 8
5s 5 0 5 6d 6 2 8
56
7p 7 1 8
Diagrama energetică de scindare
a nivelelor în subnivele energetice

Energie

Reprezentarea schematică a
ordinii energetice de
completăre a orbitalilor
atomici cu electroni

57
 CONFIGURAȚII ELECTRONICE ȘI
DIAGRAME ORBITALE ALE ELEMENTELOR
(= formule electronice și electrono-grafice)
s d p
numărul de electroni
np

configurație electronică
pe fiecare subnivel Na 1

2
ns

(n-1)d
1s22s22p63s1
3

4
(=formulă electronică) tipul (forma)
5
orbitalului 6
număr cuantic principal n 7
(coincide cu numărul perioadei din SP)
(n-2)f f

Elementul Total electroni Diagrama orbitală Configurație

electronică

58
 Ordinea completării cu electroni a orbitalilor atomici
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4 p6 5s2 4d10 5 p6 6s2 5d10 4f14 6 p6 7s2 6d10 5 f14
Energia orbitalilor

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s2 4 p6 4d10 4f14 5s2 5 p6 5d10 5 f14 6s2 6 p6 6d10...
2e 8e 18e 32e 32e Distanța de
Repartizarea electronilor pe nivelele energetice la nucleu
Energia orbitalilor

Diagramă energetică bidimensională

Distanța de la nucleu 59
Tabelul periodic cu ordinea completării cu electroni a orbitalilor
conform principiului energiei minime (regula Klechkowski)

5
6

60
Tabelul periodic cu nivelele energetice ale atomilor elementelor

Nivel energetic 1 Nivel energetic 3 Nivel energetic 5 Nivel energetic 7

numărul perioadei = nivelul energetic = n

Nivel energetic 2 Nivel energetic 4 Nivel energetic 6

61
Tabelul periodic cu configurațiile electronice
ale straturilor de valență ale elementelor
ale elementelor

62
 CLASIFICAREA ELEMENTELOR
DUPĂ CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ

După tipul orbitalului în care se plasează electronul distinctiv,

elementele pot fi clasificate în blocurile s, p, d, f.
Blocurile elementelor s şi p - formate din elementele reprezentative,
din grupele principale ale sistemului periodic.
Blocul elementelor d - format din metalele tranziţionale din grupele
secundare ale sistemului periodic.
Blocul elementelor f - format din elementele de tranziţie internă,
seriile lantanidelor şi actinidelor.

63
Blocul elementelor s include elementele din subgrupele Ia şi IIa şi
au electronul distinctiv într-un orbital de tip s.
Configuraţia electronică pentru atomii acestor elemente este:
 pentru metalele alcaline, grupa Ia: ns1 ;
 pentru metalele alcalino-pământoase și Be, Mg, grupa IIa: ns2 ;
 He, cu configuraţia electronică 1s2, este un element de tip s, dar este un gaz rar.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
I II III IV V VI VII VIII VIII VIII I I III IV V VI VII VIII
A A B B B B B B B B B IB A A A A A A
grupa
1 ns np
2
perioada (n)

3 (n-1)d

(n-2)f
64
Blocul elementelor p include elementele din grupele IIIa – VIIIa.
Acestea au electronul distinctiv situat în orbitalii p.
Configuraţia electronică pentru atomii acestor elemente este: ns2np1-6.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
I II III IV V VI VII VIII VIII VIII I I III IV V VI VII VIII
A A B B B B B B B B B IB A A A A A A
grupa
1 ns np

2
perioada (n)

3 (n-1)d

(n-2)f
65
Blocul de elemente d include elementele din grupele Ib – VIIIb
(grupa VIIIb este formată din 3 triade), având electronul distinctiv
situat într-un orbital (n-1)d cu configuraţia învelişului electronic
exterior: (n-1)d1-10ns1-2 (!!! excepție Pd 4d105s0).
Metalele din grupa IIb nu sunt metale tranziţionale veritabile datorită faptului că
orbitalii (n-1)d sunt complet ocupaţi cu electroni, cu structura electronică d10s2.
Totuşi, ele se studiază împreună cu elementele tranziţionale datorită proprietăţilor
asemănătoare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
I II III IV V VI VII VIII VIII VIII I I III IV V VI VII VIII
A A B B B B B B B B B IB A A A A A A

1 ns grupa np
2
perioada (n)

3 (n-1)d

(n-2)f 66
Blocul elementelor f cuprinde elementele care conţin electronul
distinctiv situat într-un orbital (n-2)f, iar configuraţia electronică a
stratului exterior are forma (n-2)f1-14(n-1)d0-1ns2.
Cuprinde două serii analoage de câte 14 elemente:
a) 4f - lantanidele (n = 6)
b) 5f - actinidele (n = 7).
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
I II III IV V VI VII VIII VIII VIII I I III IV V VI VII VIII
A A B B B B B B B B B IB A A A A A A

grupa
1 ns np
2
perioada (n)

3 (n-1)d

(n-2)f
67
 Curiozități
dacă am mări un atom până la dimensiunile unui punct tipografic, ar însemna ca o
muscă marită în aceleași proporții să atingă o lungime de 8 km, iar un om, o inălțime
de 1700 km.
nucleul în atom este cât o gămălie a unui ac pe un teren de fotbal.
electronul se mișcă în jurul nucleului atomului cu 300000 km pe secunda. Cu o
astfel de viteza electronul ar putea înconjura Pământul de 8 într-o secunda.
100 de milioane de atomi aranjați în lanț nu au mai mult de 1 cm.
pentru numărarea atomilor, conținuți într-un miligram de hidrogen, ar fi necesare
200 de miliarde de secole, numărând un atom pe secunda.
în gamalia unui ac, într-un volum de 1mm3, se află 80 de miliarde de atomi de fier.
dacă toate nucleele care se conțin în întreaga populație a Pământului ar fi adunate,
ele ar încapea într-un capac al unei sticle de Coca-Cola.

68
 Curiozități
Компания Laser Power Systems (LPS) из Коннектикута разрабатывает новую
двигательную систему, использующую один из самых плотных материалов,
известных в природе: торий. Поскольку он имеет чрезвычайную плотность,
торий способен производить невероятные объёмы тепла. Компания в
настоящее время экспериментирует с маленькими кусочками материала,
способными создавать лазерный луч, который нагревает воду, генерирует пар и
вращает мини-турбину.
Текущая модель ториевого двигателя весит 200 килограмм и легко умещается
под капотом традиционного автомобиля. А по заключению экспертов, всего 1
грамм тория содержит больше энергии, чем 28 тысяч литров бензина и 8 грамм
этого вещества будут питать обычный автомобиль в течение века.
По словам эксперта Роберта Харгрейвса, «источники энергии с малым или
нулевым выбросом СО2 должны быть дешевле, чем уголь, или они провалятся
в своей попытке заменить ископаемое топливо». К примеру, США потребляют
20 процентов мировой энергии и, по словам Харгрейвса, даже если снизить их
эмиссию СО2 до нуля, 80 процентов, производимых остальными странами, по-
прежнему будут проблемой. 69
 А поскольку выброс углекислого газа переходит уже все мыслимые границы,
нам крайне нужны нетривиальные идеи.
А торий в данном случае может стать вдобавок и ответом на вопрос о мировой
ядерной энергетике. Взглянем на сухие факты:
Торий производит от 10 до 10 тысяч раз меньше долгоживущих радиоактивных
отходов;
Добыча тория даёт всего один чистый изотоп, в то время как смесь природных
урановых изотопов требует обогащения для работы в большинстве обычных
ядерных реакторов;
Торий не может поддерживать цепную ядерную реакцию без специальных
кондиций, так что в случае необходимости его распад в реакторе прекращается
автоматически;
Харгрейвс предсказывает также переход на торий фабрик и других
промышленных концернов. И в самом ближайшем будущем мы можем увидеть
это собственными глазами.

70