PROIECT

CHIMIE

MURARIU ANDREI, ALEXANDRU BOGDAN, BUCA-SARBAN

ALEXANDRU, FOTIN ANA-MARIA, OUZOUNOV MAYA IOANA,
AZOT – MURARIU ANDREI
 Configuratia electronica : 1s2 2s2 2p3

 Pozitia in sistemul periodic : Perioada 2 si Grupa a V-a A (15)

 Caracter chimic : electronegativ
 Numarul atomic : 7
Azotul este este un gaz inert, inodor, incolor și nu menține viața, cu toate acestea, este
important pentru creșterea plantelor și este un aditiv cheie în îngrășăminte. Utilizările sale sunt mult
dincolo de sfera grădinii.Azotul este de obicei sub formă lichidă sau gazoasă (deși este posibil să se
obțină și azot solid). Azotul lichid este folosit ca agent frigorific, care este capabil să înghețe rapid
alimentele sau elemente în cercetarea medicală, precum și în tehnologia de reproducere.

Compușii azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau acidul azotic

 drept aqua fortis. Amestecul de acid azotic și acid clorhidric era numit aqua regia, fiind apreciat
pentru capacitatea sa de a dizolva aurul. Primele aplicații în industrie și agricultură ale azotului au
fost sub formă de salpetru (nitrat de sodiu sau nitrat de potasiu), în principal la fabricarea prafului de
pușcă, iar apoi ca îngrășământ.

Nitrogenul este, cantitativ, cea mai mare componentă a atmosferei Pământului (78,084% după
volum, 75,5% după greutate) și este obținut pentru scopuri industriale prin distilarea fracțională a
aerului lichefiat sau prin mijloace mecanice (de exemplu, prin membrana de osmoză cu inversarea
presiunii).

Cumpărarea sau închirierea buteliilor de azot poate deveni foarte incomodă, ineficientă și
costisitoare, deoarece este necesar să se contracteze un furnizor terț. Din aceste motive, multe
companii au renunțat la închiriere și au decis să-și genereze propriul azot, cu capacitatea de a
controla cantitatea, puritatea și presiunea pentru o anumită aplicație.
C A D M I U – O U Z O U N O V M AY A
 Configuratie electronica : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s2 4p6 4d10 5s2
 Pozitia in sistemul electronic : Perioada 5 si Grupa a II-a B
 Caracter chimic : Electropozitiv
 Numarul Atomic : 48
Cadmiu este un metal rar alb-albăstrui, moale, foarte maleabil și ductil, care se găsește în
mod natural în cantități mici în sol. Este obținut ca un coprodus la rafinarea zincului și a
altor metale, cupru și plumb în special. Cadmiu, de obicei , se combină cu alte lucruri
pentru a forma compuși diferiți. Unii dintre acești compuși afectează organismul mai
mult decât alții. Cadmiul nu are un gust sau miros definit.

În mediu, cadmiul ajunge pe trei căi importante: rafinarea şi folosirea Cd, topirea
minereurilor de Cu şi Ni şi prin arderea combustibililor fosili. Nivelul procentual al
încărcăturii de Cd din mâlul apelor uzate reprezintă o problemă în ceea ce priveşte
evacuarea sa şi limitarea sau prevenirea aplicării mâlurilor pe terenuri ca fertilizatori.
Cadmiul este intens utilizat în procese industriale. Dintre acestea, de mare importanţă sunt:
acoperirile galvanizate, baterii, vopsele, cerneluri şi mase plastice. Utilizarea crescută a Zn
în fertilizatori poate conduce la contaminări cu Cd. Fertilizatorii cu fosfaţi conţin între 5 şi
100 mg·kg-1 Cd, iar până la 300 mg· kg-1 Cd poate fi prezent în mâlul apelor uzate.

Cadmiul a fost descoperit de chimistul de naționalitate germană Friedrich Stromeyer în

orașul Göttingen, Germania, în anul 1817.

Compușii cadmiului sunt utilizați în fabricarea pigmenților și coloranților (sulfura de

cadmiu și sulfoseleniura de cadmiu), ca stabilizatori în materialele din plastic și în
electrozii bateriilor alcaline cu nichel și cadmiu.
BERILIU-ALEXANDRU BOGDAN
 Configuratie electronica :

 Pozitia in sistemul periodic : Perioada 2 si Grupa a II-a A

 Caracter chimic : electropozitiv

 Numarul atomic : 4
Beriliul a fost descoperit de Louis-Nicolas Vauguelin în 1798 ca un element compozițional al mineralului beril și
un silicat de aluminiu și beriliu. Mai târziu, chimistul german Frederic Wöhler, în 1828, a reușit să izoleze beriliul
prin reacția potasiului cu clorura de beriliu într-un creuzet de platină.În același timp și independent, chimistul
francez Antoine Bussy a reușit și izolarea beriliului. Wöhler a fost primul care a sugerat numele de beriliu pentru
metal.Și-a primit denumirea actuală în 1957, deoarece anterior era cunoscut sub numele de gluciniu, datorită
gustului dulce al unora dintre sărurile sale. Dar, pentru a evita confuzia cu alți compuși cu gust dulce și cu o
plantă numită glucină, s-a decis să o redenumiți beriliu.

Beriliu este acoperit cu un strat de oxid de beriliu (BeO) care îl protejează în aer la temperatura camerei. Oxidarea
berilului are loc la temperaturi peste 1000 ° C, producând oxid de beriliu și nitridă de beriliu ca produse.De
asemenea, este rezistent la acțiunea acidului azotic 15 M. Dar se dizolvă în acid clorhidric și în alcalii, cum ar fi
hidroxidul de sodiu.

Beriliul a fost utilizat în producția de oglinzi datorită stabilității sale dimensionale și a capacității sale de a fi
foarte lustruit. Aceste oglinzi sunt utilizate în sateliți și în sistemele de control al incendiului. De asemenea, sunt
folosite în telescoapele spațiale.
S TA N I U - F O T I N A N A - M A R I A
 Configuratia electronica

 Pozitia in sistemul periodic : Perioada 5 si Grupa a IV-a A

 Caracterul Chimic : electropozitiv

 Numarul atomic : 50
Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a XIV-a și perioada a V-a a tabelului periodic al
elementelor.

Prima menționare a acestui metal, care, după cum credeau oamenii înainte, avea chiar și unele proprietăți
magice, poate fi găsită în textele biblice. Staniul a jucat un rol decisiv în îmbunătățirea vieții în timpul epocii
bronzului. În acel moment, cel mai durabil aliaj de metal pe care îl poseda omul era bronzul. Bronzul se poate
obține prin adăugarea staniului în cupru. Timp de câteva secole, obiectele se făceau din acest material, de la
unelte la bijuterii.

Extracția și utilizarea staniului pot fi datate la începuturile epocii bronzului în jurul anului 3000 î.Hr., când s-a
observat că obiectele de cupru formate din minereuri polimetalice cu conținut metalic diferit aveau proprietăți
fizice diferite. Cele mai vechi obiecte de bronz aveau un conținut de staniu sau arsenic mai mic de 2 % și, prin
urmare, se consideră a fi rezultatul alierii neintenționate datorită conținutului de metale din minereul de cupru.

Staniul este un metal moale, ductil și maleabil care poate fi laminat la rece și filat. Punctul său de topire scăzut
îi permite să adere la suprafețele curate ale metalelor sau aliajelor precum oțelul, cuprul și aliajele acestora,
protejându-le astfel de oxidare.

Apartinand grupei metalelor, staniul are o temperatura de topire scazuta, motiv pentru care este folosit in
industria electrotehnica in aliaje de lipire a altor elemente metalice, putand fi usor laminat in foi
subtiri(staniol).Se intrebuinteaza la protejareaa altor metale (de ex :fier, tabla alba) contra coroziunii, de
asemenea, in multe aliaje: fludor si bronz.
CUPRU-BUCĂ-SĂRBAN ALEXANDRU
 Configuratie electronica : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s1
 Pozitita in sistemul periodic : Perioada 4 si Grupa I B
 Caracter chimic : electropozitiv
 Numarul atomic : 29
Cuprul este un element metalic frumos și util care se găsește în toată casa dvs. atât sub formă pură, cât și în compuși chimici. Cuprul este elementul
nr. 29 de pe tabelul periodic, cu simbolul elementului Cu, din cuvântul latin cuprum . Numele înseamnă „din insula Ciprului”, care era cunoscut pentru
minele sale de cupru. 

Cuprul are o culoare roșiatic-metalică unică printre toate elementele. Singurul alt metal ne-argintiu de pe tabelul periodic este aurul, care are o
culoare gălbuie. Adăugarea cuprului la aur este modul în care este fabricat aurul roșu sau aurul roz .Cuprul formează ușor aliaje cu alte metale. Două dintre
cele mai cunoscute aliaje sunt alama (cupru și zinc) și bronzul (cupru și staniu), deși există sute de aliaje.Aproape 80 la sută din cuprul care a fost exploatat
până în prezent este încă în uz. Cuprul este un metal 100% reciclabil. Este un metal abundent în scoarța Pământului, prezent la concentrații de 50 de părți pe
milion.

Acetatul de cupru este folosit în picture ca pigment verde, în ceramica pentru glazuri, lafabricarea cernelurilor, ca insecticide.Cuprul în contact cu
acidul acetic, în prezenta aerului, formeaza un amestec de acetati bazici de cupru, de culoare variabila între verde si albastru care se foloseste la prepararea
unor pigmenti si ca insecticid. Hidroxidul de cupru ( II ) este uneori întrebuintat ca mordant în vopsitoria textila, ca pigament albastru în lacuri si vopsele.
Reactivul Schweitzer este folosit în industria textila deoarece are proprietatea de a dizolvaceluloza. Oxidul cupros se întrebuinteaza în industria sticlei si a
emailurilor, carora le imprimaculoarea rosie, cum si ca pigment pentru vopsele. Oxidul cupric este întrebuintat la fabricarea sticlei si a emailurilor carora le
imprima oculoare verzuie-albastra; în chimia organica este folosit ca oxidant si catalizator.Mai este folosit în pilele electrice ca depolarizant, în agricultura ca
antidăunator.Din punctul de vedere al răspândirii în natură, cuprul poate fi găsit fie sub formă nativă (pur sau necombinat), sau fie sub formă de compuși sau
minerale. Cea mai mare bucată de cupru elementar găsită în natură cântărea 420 de tone, și a fost găsită în anul 1857 în peninsula Keweenaw, din Michigan,
Statele Unite ale Americii. Multe minerale conțin cupru, ca de exemplu calcopirita, azuritul, malachitul; cuprul mai este prezent în crusta pământului într-o
concentrație de 50 părți la un milion, constituind 0,01% din aceasta.

[Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor, în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date
arata ca doza medie de cupru într-un regim normal era de 2 – 5 mg. Apa de băut și apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de cupru al organismului.
Alte alimente cu conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi (fasolea verde, etc), semințe, ciuperci și chiar și pudra de cacao. Doza zilnică
recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.
ASEMANARI SI DEOSEBIRI
• Electronegativitatea : Cuprul, Staniul, Beriliul si Cadmiul sunt electropozitive iar Azotul este electronegative

• Valente : Valenta I : Cupru si Cadmiu

Valenta II : Cupru, Staniu, Beriliu si Cadmiu

Valenta III : Azot si Staniu

Valenta V : Azot

• Metale sau nemetale. Metale : Cadmiu, Beriliu, Staniu si Cupru

Nemetale : Azot

• Anii descoperirii elementelor: Beriliul si Azotul au fost descoperite in secolul al 18-lea, Staniul a fost descoperit aproximativ in anul 3000
I.Hr, Cadmiul a fost descoperit la inceputul secolului al 19-lea iar Cuprul dateaza din aproximativ 9000 I.Hr.

• Intre grupe si perioade exista o singura asemanare si anume Staniul si Cadmiul au perioada 5, iar Staniu este in grupa a 14-a, Cadmiul este
in grupa a 12-a, Azotul este in perioada a 2-a grupa a 5-a, Beriliul este in perioada a 2-a grupa a 2-a si Cuprul este in perioada a 4-a grupa a
11-a
SURSE:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Azot

https://chimie-bl.eu/substante_anorganice/nemetale/azot/azot.html

https://www.atlascopco.com/ro-ro/compressors/air-compressor-blog/ce-este-azotul-si-utilizare-azot-in-industrie

https://pt.kle.cz/ro_RO/

https://www.greelane.com/ro/%c8%99tiin%c8%9b%c4%83-tehnologie-math/%c5%9ftiin%c5%a3%c4%83/interesting-copper-ele
ment-facts-603357/

https://vsimionblog.wordpress.com/2017/05/01/cupru/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadmiu

https://ro.warbletoncouncil.org/berilio-5463#menu-1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Beriliu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Staniu