Sinteza electrochimica a hidroxidului de sodiu

(Electroliza)

Electroliza este procesul de orientare și separare

a ionilor unui electrolit (substanță a cărei molecule prin dizolvare sau topire  se
disociază în ioni, permițând trecerea curentului electric continuu) cu
ajutorul curentului electric continuu.

În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijați înspre catod (pol

negativ), iar ionii negativi sau anionii înspre anod (pol pozitiv) unde își pierd
sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La anod se produce un proces
de oxidare, în timp ce la catod unul de reducere.

Electroliza este o trecere de curent electric direct printr-o substanță ionică care

este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând
în electrolizor rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi.

Principalii componenți ai unei electrolize sunt:

1. Electrolitul: este substanța ce conține ioni liberi ce au rolul de a

transporta curentul electric în electrolizor.

2. Electrolizorul: este vasul în care se desfășoară electroliza;

3. Generatorul de curent continuu: furnizează energia electrică necesară

pentru a crea descărcarea ionică în electrolit. Curentul electric este
transportat printr-un circuit extern.

4. Electrozii: sunt conductorii electrici care reprezintă interfața fizică între

circuitul electric și electrolit. Ei sunt de două tipuri: catodul și anodul.

Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară

largă. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont
de reacțiile principale și secundare care au loc în timpul electrolizei și,
bineînțeles, de costul de fabricație.
 Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin
îndepărtarea sau adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare
de electroliză sunt, în unele stări fizice, diferite de la electrolit la electrolit și pot
fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluției
de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea
de hidrogen și clor. Aceste degajări gazoase formează bule pentru a fi colectate.

2NaCl+ 2H2O 2NaOH+ H2+Cl2

Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin:

 Dizolvarea sau reacția dintre un compus ionic și un solvent potrivit

acestuia (ca apa, de exemplu), pentru a putea produce ioni mobili

 Topirea sau fuzionarea unui compus ionic, pentru a forma o topitură, prin

încălzire.

Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor în

electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți sau cedați
de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi
încărcați trec în electrolit.

Oxidarea și reducerea la electrozi

Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar

reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este
posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod:
Feaq 2+  Feaq 3+ + e-

De asemenea, este posibilă reducerea cianurii ferice la ferocianură la catod:

Fe(CN)6 3- +e-  Fe(CN)6 4-

Moleculele neutre nu pot reacționa la niciun electrod; de exemplu, p-

Benzocuinona poate fi redusă la hidrochinonă la catod:

+2e-+H+ 

În electroliză se ține seama de tensiunea de descompunere, care este

tensiunea minimă la care se poate desfășura procesul și care depinde
de potențialul de electrod, care este influențat la rândul lui de poziția pe care o
are substanța în seria potențialelor electrochimice. De asemeni, tensiunea de la
bornele electrozilor trebuie să acopere și căderea de tensiune în electrolit, în
contacte și în electrozi. Dacă în electrolit sunt mai mulți ioni de același semn,
electroliza se produce cu o energie minimă.

Obținerea gazelor

Obținerea hidrogenului și a oxigenului prin electroliza apei (hidroliză): se face

în prezența unui electrolit (H2SO4 sau NaOH), deoarece apa pură nu poate
conduce curentul electric. Clorul se mai poate obține prin
electroliza soluției de clorură de sodiu;

Prin electroliza unei soluții de clorură de sodiu

La anod se dezvoltă clor, iar la catod se dezvoltă hidrogen, concomitent cu

formarea de hidroxid alcalin.Procesul se poate urmări folosind un vas cu soluție
de clorură de sodiu în care se introduc capetele a două sârme legate la o sursă de
curent electric continuu. Dacă în soluție se adaugă câteva picături de soluție de
fenolftaleină (indicator), se observă cum împrejurul sârmei legate de polul
negativ soluția se înroșește, dovedind prezența hidroxidului alcalin. 

Este important ca hidroxidul de sodiu din jurul catodului să nu ajungă în

contact cu clorul dezvoltat la anod, deoarece aceste substanțe pot reacționa între
ele; în acest caz se formează hipoclorit de sodiu, NaClO:

Cl2 + 2NaOH = NaCl + NaClO + H2O

sau, la temperaturi mai înalte, clorat de sodiu, NaClO3:

3NaClO = NaClO3 + NaCl

și chiar perclorat de sodiu, NaClO4:

4NaClO3 = 3NaClO4 + NaCl

De aceea, trebuie să se realizeze o separare a produselor colectate la catod, de

cele colectate la anod. 
 

La electroliza topiturilor se oxideaza si se reduc ionii electrolitului.

Luam ca exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu

NaCl:

Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = Na+ +Cl-

(-) catod 2Na+ + 2e à Na (reducere)

(+) anod 2Cl– -2e à Cl2 (g) (oxidare)

Ecuatia sumara: 2NaCl à(electroliza) 2Na + Cl2 (g)

Electroliza topiturilor este folosita la obtinerea metalelor alcaline, alcalino-

pamintoase, aluminiului, magneziului, beriliului, lant anoidelor si unor metale
greu fuzibile, ca titanul, molibdenul s.a.