Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Politehnică din București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor


Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor

LABORATOR BIOMATERIALE

Nanoparticule de ZrO2

Studenți: Chiriac Ștefania


Oncioiu Denisa
Udrea Iancu George
Vlad Marina
Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor

1. Introducere

Studiile asupra nanoparticulelor de ZrO2 dezvăluie caracteristici mecanice potențiale ale ceramicii
oxidice, având multiple aplicații în domeniul fotonicii, biomedical și cel farmaceutic. O
caracteristică importantă a zirconei este aceea că prezintă trei faze diferite la temperaturi diferite.
Faza monoclinică este stabilă termodinamic la o temperatură de 1100°C, faza tetragonală este
stabilă în intervalul de temperatură de 1100-2370°C și faza cubică este stabilă la 2370°C. Formarea
fazei și morfologia nanoparticulelor depind de metoda de sinteză. Astfel putem influența
proprietățile zirconei in funcție de domeniul în care dorim să o utilizăm.

În timpul caracterizării nanoparticulelor ne putem orienta asupra mai multor proprietăți precum
proprietăți optice, electromagnetice și fotoluminiscență.

O porozitate ridicată a nanoparticulelor de ZrO2 este obținută folosind metoda obținerii acestora
cu ajutorul microundelor. De asemenea putem impune zirconei proprietăți antimicrobiene, aceasta
putând fi utilizată cu succes în domeniul biomedical, la realizarea implanturilor.

2. Metode de obținere a nanoparticulelor de ZrO2

2.1 Metoda pirosol

Precursorii utilizați: ZrCl4+CaCl2

Concentrația soluțiilor precursoare: 0,01 M+0,018 M

0,05 M+0,009 M

Temperatura de piroliză: 400°C


Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor

2.2 Metoda sol-gel

2.3 Obținerea cu ajutorul microundelor a nanoparticulelor de ZrO2 controlând structura ei


cubică și porozitatea ridicată în vederea studierii proprietăților optice și fotoluminiscenței

Nanoparticulele de ZrO2 cubice, mezoporoase s-au obținut din:

• 2,3123 g azotat de zirconil monohidrat ZrO(NO3)2*H2O

• 0,8083 g aminoacid L-serină

Acestea se dizolvă într-o cantitate minimă de apă deionizată într-un pahar de sticlă borosil de 250
ml. Excesul de apă se evaporă pentru a obține un gel transparent foarte vâscos. Acest gel
transparent vâscos se transferă într-un cuptor cu microunde pe piața internă (modelul SAMSUNG
CE73JD / XTL, 50 Hz, putere de ieșire 100-800 W). Gelul se expune la iradierea cu microunde
timp de 60 de secunde menținut la o putere de 800 W. Inițial, soluția se fierbe viguros și suferă o
Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor

deshidratare urmată de aprindere, care conduce la eliberarea unei cantități enorme de gaze cum ar
fi CO2, N2 și vaporii de apă, ducând în final la formarea unei pulberi albe de ZrO2, voluminoasă,
umflată și cu o porozitate ridicată.

Aceste probe preparate prin metoda de combustie asistată de microunde sunt apoi calcinate la
400°C, 600°C și 800°C și caracterizate din punct de vedere al proprietăților optice și
fotoluminiscenței.

2.4 Obținerea nanoparticulelor de ZrO2 prin precipitare

a) Obținera fazei cubice

• 3,66 g bromură de N-cetil-N, N, N-trimetilamoniu (CTAB)

• 0,54 g de xilen

• 1,8 g de oxiclorură de zirconiu (ZrOCI2*8H2O)

Acestea se dizolvă în 100 ml de apă distilată și se amestecă cu un agitator magnetic timp de 2 ore.
Se adaugă o soluție apoasă de hidroxid de sodiu 5M (NaOH) pentru a seta pH-ul 9.

Un precipitat alb ZrxOy(OH)z se obține și amestecul se refluxează la 85°C timp de 3 ore.


Amestecul se răcește la temperatura camerei și apoi se agită energic timp de 24 ore. Suspensia care
conține un precipitat alb se diluează, se filtrează și se spală cu o cantitate mare de apă și etanol
până se îndepărtează tot CTAB și xilenul. Precursorul se usucă la 100°C timp de 18 ore și apoi se
calcinează la 500°C timp de 4 ore.

b) Obținerea fazei mixte de ZrO2 cubic și monoclinic

• 1 mol/L ZrOCI2*8H2O

• acid oxalic 1 mol/L

• o cantitate de 1-hexanol care a condus la o concentrație finală de 2 mol/L


Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor

Acestea se amestecă bine folosind mortar de agat și pistil. Probele se prepară din amestec adaugând
o cantitate adecvată de apă. Apoi acestea reacționează la 100°C timp de 12 ore, se spală cu apă și
etanol și se usucă într-un cuptor la 500°C timp de 4 ore.

c) Obținerea nanoparticulelor de ZrO2 cu alți precursori

Sinteza ZrO2NPs se efectuează după cum urmează:

• 0,5 mmol de Zr(NO3)*4,5H2O

• o anumită cantitate de uree (CO(NH2)2) se dizolvă în 70 ml apă deionizată și amestecul este


continuu agitat.

Soluția omogenă este transferată într-o coloană conică de 100 ml, căptușită și autoclavată timp de
12 ore la 180°C. Odată ce procesul este terminat, soluția este mutată la temperatura camerei și
lăsată să se răcească. În final, se formează un precipitat alb. Precipitatul se spală de mai multe ori
cu multă apă distilată și etanol, apoi se lasă la uscat peste noapte la 353 K.

S-ar putea să vă placă și