Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LABORATOR BIOMATERIALE
Nanoparticule de ZrO2
1. Introducere
Studiile asupra nanoparticulelor de ZrO2 dezvăluie caracteristici mecanice potențiale ale ceramicii
oxidice, având multiple aplicații în domeniul fotonicii, biomedical și cel farmaceutic. O
caracteristică importantă a zirconei este aceea că prezintă trei faze diferite la temperaturi diferite.
Faza monoclinică este stabilă termodinamic la o temperatură de 1100°C, faza tetragonală este
stabilă în intervalul de temperatură de 1100-2370°C și faza cubică este stabilă la 2370°C. Formarea
fazei și morfologia nanoparticulelor depind de metoda de sinteză. Astfel putem influența
proprietățile zirconei in funcție de domeniul în care dorim să o utilizăm.
În timpul caracterizării nanoparticulelor ne putem orienta asupra mai multor proprietăți precum
proprietăți optice, electromagnetice și fotoluminiscență.
O porozitate ridicată a nanoparticulelor de ZrO2 este obținută folosind metoda obținerii acestora
cu ajutorul microundelor. De asemenea putem impune zirconei proprietăți antimicrobiene, aceasta
putând fi utilizată cu succes în domeniul biomedical, la realizarea implanturilor.
0,05 M+0,009 M
Acestea se dizolvă într-o cantitate minimă de apă deionizată într-un pahar de sticlă borosil de 250
ml. Excesul de apă se evaporă pentru a obține un gel transparent foarte vâscos. Acest gel
transparent vâscos se transferă într-un cuptor cu microunde pe piața internă (modelul SAMSUNG
CE73JD / XTL, 50 Hz, putere de ieșire 100-800 W). Gelul se expune la iradierea cu microunde
timp de 60 de secunde menținut la o putere de 800 W. Inițial, soluția se fierbe viguros și suferă o
Universitatea Politehnică din București
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Știința și Ingineria Materialelor Oxidice și Nanomaterialelor
deshidratare urmată de aprindere, care conduce la eliberarea unei cantități enorme de gaze cum ar
fi CO2, N2 și vaporii de apă, ducând în final la formarea unei pulberi albe de ZrO2, voluminoasă,
umflată și cu o porozitate ridicată.
Aceste probe preparate prin metoda de combustie asistată de microunde sunt apoi calcinate la
400°C, 600°C și 800°C și caracterizate din punct de vedere al proprietăților optice și
fotoluminiscenței.
• 0,54 g de xilen
Acestea se dizolvă în 100 ml de apă distilată și se amestecă cu un agitator magnetic timp de 2 ore.
Se adaugă o soluție apoasă de hidroxid de sodiu 5M (NaOH) pentru a seta pH-ul 9.
• 1 mol/L ZrOCI2*8H2O
Acestea se amestecă bine folosind mortar de agat și pistil. Probele se prepară din amestec adaugând
o cantitate adecvată de apă. Apoi acestea reacționează la 100°C timp de 12 ore, se spală cu apă și
etanol și se usucă într-un cuptor la 500°C timp de 4 ore.
Soluția omogenă este transferată într-o coloană conică de 100 ml, căptușită și autoclavată timp de
12 ore la 180°C. Odată ce procesul este terminat, soluția este mutată la temperatura camerei și
lăsată să se răcească. În final, se formează un precipitat alb. Precipitatul se spală de mai multe ori
cu multă apă distilată și etanol, apoi se lasă la uscat peste noapte la 353 K.