Universitatea: Politehnica Bucureşti

Facultatea : Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Catedra : Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi
a Nanomaterialelor

PROIECT
ISTALAŢIE DE
MĂCINARE

Titular curs: Prof.Ing. Ovidiu DUMITRESCU

Îndrumator proiect:Prof.Ing.Ovidiu
DUMITRESCU

Nume si prenume: Ilie Andreia

Data:05.06.2008

0
 I.Memoriu justificativ

1.Marunţirea materialelor

Produsele naturale solide sunt numai excepţional folosite în forma lor iniţială şi,
de asemenea, numai rareori produsele intermediare sau finite rezultă din fabricaţie în
forma în care ele vor fi folosite în operaţia următoare sau ca produse comercializabile. De
cele mai multe ori este necesar ca materialele să fie aduse, prin marunţire, la mărimea
corespunzătoare condiţiilor de utilizare.
Mărunţirea materialelor, adică divizarea lor prin acţiunea forţelor mecanice, de la
unităţi de volum mai mare la unităţi ( granule, picături, bule de gaz ) de volum mai mic,
limitate de o fază fluidă, se face:
 Pentru solide prin: concasare, macinare şi dezintegrare,
 Pentru lichide prin: pulverizare şi emulsionare,
 Pentru gaze prin: dispersare.

1.1Scopul macinarii:
a) Accelerarea operaţiilor fizice ( dizolvare, uscare, etc. ) şi a reacţiilor chimice şi
marirea gradului lor de transformare, prin micşorarea unitaţilor şi prin creşterea
suprafeţei de contact între fazele care participă la transferul de căldură sau de
materie.
b) Separarea constituenţilor unui agregat, de exemplu minereuri, cereale, printr-o
mărunţire destul de înaintată pentru ca fiecare particulă să fie formată numai
dintr-un singur constituent. Constituenţii sunt apoi separaţi pe baza diferenţelor
dintre proprietăţile lor fizice, prin decantare selectivă, flotaţie, cernere etc.
c) Omogenizarea amestecurilor eterogene, de exemplu omogenizarea materiilor
prime în industria cimentului, hârtiei, vopselurilor, în industria farmaceutică şi
cosmetică.
d) Obţinerea fineţii necesare pentru folosirea optimă a produselor, de exemplu putere
mare de acoperire la vopsele, eficienţă mare la produsele insecticide şi fungicide.

Prin varietatea şi cantitatea materialelor prelucrate şi prin energiile

necesare, mărunţirea materialelor solide este incomparabil mai importantă, ca operaţie
industrială, decât pulverizarea lichidelor sau dispersarea gazelor.
Concasarea pietrelor pentru şosele, concasarea blocurilor de carbid, măcinarea
materiilor prime şi a clinkerului la fabricarea cimentului, măcinarea minereurilor pentru
calcinarea lor ulterioară sau pentru separarea constituenţilor prin flotaţie, măcinarea
cărbunilor pentru arderea în arzătoarele de praf, măcinarea cerealelor sunt numai cateva
din aplicaţiile importante ale mărunţirii materialelor solide.

1
 Mărunţirea materialelor este o operaţie scumpă prin consumul mare de energie şi
prin uzura importantă a utilajului. Sute de miliarde de Kilowaţiore sunt consumaţi anual
pentru acţionarea maşinilor de sfărmare şi măcinare.
Cercetările au arătat că numai între 0,1 si 2,0 % din această enormă energie se
foloseşte pentru învingerea forţelor superficiale de coeziune, restul se pierd în mod inutil
sau chiar dăunător sub fomă de căldură. Randamentul energetic infim al maşinilor de
mărunţire indică posibilităţile de perfecţionare şi rolul tehnicianului şi cercetătorului în
domeniul mărunţirii materialelor.
Cunoaşterea fenomenelor şi factorilor care intervin în operaţia de mărunţire şi
alegerea în consecinţă a metodei şi instalaţiei, sau chiar o cât de mică îmbunătăţire de
lucru care ar ridica randamentul numai cu zecimi de procente, pot aduce economii
însemnate de energie.

1.2.Factorii care influenţează operaţia de mărunţire

Un bulgăre lovit sau comprimat este spart în bucăţi de mărimi neegale. Repetarea
acţiunii de mărunţire produce bucăţi din ce în ce mai mici. S-au putut face următoarele
constatări:
 Bucăţile mari rezultate din primele loviri sau comprimări provin din mici fisuri
preexistente în materialul iniţial, această acţiune de spargere necesită energie
relativ redusă, rezultatul mărunţirii depinde mai cu seamă de starea iniţială a
materialului şi de carcteristicile acţiunii de mărunţire;
 Între granulele mici există o marime fregventă care depinde mai cu seamă de
natura materilului;
 La fiecare acţiune de mărunţire, şi mai degrabă la mărunţirea prin frecare, se
produce şi pulbere fină, cu consum mare de energie;
 Atunci când forţa aplicată este prea mică, materialul este comprimat şi după
încetarea aplicării forţei el revine la starea iniţială fără să se spargă, există o
valoare critică a forţei care produce mărunţirea, creşterea forţei peste valoarea
critică este inutilă şi micşorează randamentul energetic;
 Forţa de mărunţire nu are efect instantaneu şi este necesar ca forţa să fie
menţinută un mic interval de timp, aceiaşi energie aplicată prin lovire are efect de
mărunţire mai redus decât când este aplicată prin coprimare;
 Forţa se aplică numai în câteva puncte de pe suprafaţa neegulată a materialului de
mărunţit, în aceste puncte se produc eforturile unitare foarte mari şi cresteri
importante de temperatură, după primele momente forţa se repartizează pe o
suprafaţă mai mare din cauza distrugerii acestor puncte.

2
 1.3.Pentru alegerea unei instalaţii de mărunţire este nevoie să se
analizeze următorii factori:
 factori referitori la materialul de mărunţit: mărimea, forma şi structura bucăţilor
sau granulelor iniţiale, cantitatea sau debitul, umiditatea, densitatea, elasticitatea,
plasticitatea, temperatura de topire, stabilitatea termică.
 Factori referitori la produsul care trebuie obţinut: mărimea sau granulometria
produsului, suprafaţa specifică, volumul specific sau greutatea specifică în
grămadă, forma şi structura particolelor, reactivitatea pulperii în special faţă de
oxigen.
 Factori referitori la maşinile de mărunţire: modul şi durata de acţionare, uzura
suprafeţelor ( pieselor ) de mărunţire, impuritatea produsului, productivitatea,
temperatura de lucru, gardul de mărunţire.
 Factori referitori la instalaţia de mărunţire: numărul treptelor de mărunţire,
introducerea separatoarelor între şi după treptele de mărunţire, transportul
materialelor.
 Factori referitori la întreaga operaţie de mărunţire: consumul specific de energie,
manoperă, costul operaţiei, adăugarea unor ingredienţi favorabili operaţiei,
funcţionarea contiunuă sau intermitentă.

1.3.Legile mărunţirii
Dintre legile mărunţirii cele care se verifică mai bine experimental în domeniul
măcinării sunt legea lui Rittinger şi cea a lui Bond.
Prima se poate scrie sub forma:

s-s0=εR (1)

unde: s0 este suprafaţa specifică iniţială a materialului;

s este suprafaţa specifică finală a materialului;
εR este eficienţa măcinării, respectiv suprafaţa specifică nou creată corespunzătoare
unui consum specific de energie egal cu unitatea.

Pentru a stabili o relaţie care să ţină seama şi de fenomenul de aglomerare se

consideră că o cantitate elementară dω de energie specifică produce o creştere elementară
ds a suprafeţei specifice a materialului, dată de relaţia:

ds=dsδ - dsα (2)

în care: dsδ este creşterea suprafeţei specifice dacă nu ar exista fenomenul de aglomerare;
dsα este scăderea suprafţei specifice datorită aglomerării.
Ambele variaţii ale suprafeţei specifice sunt proporţionalecu dω, iar dsα mai
depinde şi de suprafaţa specifică a materialului, fiind cu atât mai mare, cu cât s este mai
mare. Notând cu β şi α coeficienţii respectivi de proporţionalitate, relaţia (2) se poate
scrie:
ds=βdω – αsdω (3)

3
din care se obţine:
β – αs0
---------
= e αs (4)
β - αs
β β
s = --- = ( -- - s0 ) e –αω (5)
α α

Se obdervă că raportul β/α reprezintă valoarea limită a lui s, când ω→∞ şi va fi deci notat
cu s1 , putându-se scrie:
s = s1 – (s1-s0) e-αω (6)
sau dacă s0 ≈ 0 s = s1 (1-e-αω) (7)

1.4.Maşini de mărunţire
 Concasoare şi garnulatoare cu fălci;
 Concasoare şi granulatoare giratorii;
 Concasoare şi garnulatoare cu cilindrii;
 Concasoare, granulatoare şi mori acţionate prin lovire;
 Granulatoare şi mori cu corpuri rostogolitoare;
 Mori cu clopot;
 Mori cu pietre orizontale;
 Mori cu bile;
 Mori vibratoare;
 Mori coloidale.

1.5.Moara cu bile
Pentru măcinarea şi obţinerea fainii brute din calcar şi argilă vom folosii moara cu
bile.
Mărunţirea materialelor în mori cu bile se realizează prin efectul combinat de
lovire şi de frecarea a unor corpuri de măcinat libere.
În cele ce urmează vor fi prezentate categoriile de mori care macină prin lovirea şi
freacrea materialului de către corpuri de măcinare libere, într-un tambur orizontal.
Morile cu tambur rotativ, cunoscute sub denumirea generală de mori cu bile, se
compun în esenţă dintr-un tambur cilindric sau uneori cilindro-conic, care se roteşte în
jurul axului său orizontal. Tamburul morii este executat din tole de oţel (de 10 – 60 mm
grosime) şi este închis la ambeele capete cu oţel turnat. Fundurile sunt fie turnate dintr-o
singură bucată, fie asamblate prin buloane cu fusuri tubulare rezemate pe cuzineţi aşezaţi
deobicei în lagăre cu corp sferic. Materialele de mărunţire sunt introduse la un capăt al
morii, prin fusul tubular şi evacuate fie prin fusul tubular prin capătul opus, fie prin fante
periferice amenajate la mijloc sau la extremitatea morii. Forma geometrică a suprafeţei de
lucru a placilor de blindaj influenţează procesul de măcinare.
Corpurile de măcinare sunt bile (sfere) sau-uneori-sfere găurite, cilindrii,
bastoane, cuburi, inele cu secţiune pătrată, corpuri ovoide, elipsoide sau lenticulare etc.,
din oţel dur; se folosesc şi bile de porţelan dur sau pietre neregulate de silex.

4
 Răspândirea foarte largă în industrie a morilor cu bile este urmarea avantajelor lor
deosebite:
a) Posibilitatea de a măcina fin materiale având aptitudini la măcinare foarte diferite;
b) Obţinerea unor productivităţi ridicate, depăşind 200 t/h, la fineţe înaintate de
mărunţire, caracterizate de exemplu printr-un rezidiuu de 10 % pe site 0,090 mm;
c) Reglarea uşoară a fineţii de măcinare a produsului;
d) Menţinerea productivităţii la un nivel aproape constant prin completarea şi
reclasarea periodică a corpurilor de măcinare;
e) Siguranţă în exploatare (fiabilitate) ridicată; piese metalice intrate accidental în
interiorul morii nu produc avarii. Rezultă un grad de funcţionare extensivă mare
(7500 – 7800 ore/an).
Dezavantajele sunt următoarele:
a) Consumuri specifice de energie şi de material importante, în general între 10 şi
70 KWh/t respectiv între 0.5 şi 1.5 Kg metal/t, în fucţie de aptitudinea
materialului la măcinare şi gardul de fineţe cerut şi de calitatea metalelor
corpurilor de măcinare (oţeluri şi fonte) întrebuinţate;
b) Gabarit şi masă constructică specifică mare, de unde rezultă costuri ridicate ale
investiţiei;
c) Zgomot puternic în timpul funcţionării, care necesită măsuri speciale costisitoare,
pentru combaterea lui.
A)Relaţia dintre turaţia şi diametrul tamburului. În figura 1.1 sunt redate
secţiuni într-o moară cu bile la turaţie din ce în ce mai mare a tamburului. La turaţie mică
(fig.1.1, a si b) încărcătura cu bile şi material alunecă ca un tot pe suprafaţa interioară a
tamburului; în aceste condiţii, măcinarea materialului nu se face decât în mică măsură,
mişcarea încărcăturii ia formele din fig.1.1 c şi d; bilele însoţesc tamburul până la o
anumită înalţime şi apoi cad lovind materialul; aceasta este acţiunea cea mai eficentă a
morii. La turaţie încă mai mare, forţa centrifugă întrece greutatea bilelor care nu mai cad:
acţiunea de măcinare încetează (fig.1.1, e).

Fig.1.1

Există o turaţie optimă care dă cel mai bun randament de măcinare. O bilă ajunsă
în punctul a pe suprafaţa interioară a tamburului în mişcare Fig.1.2 este acţionată de două
forţe: 1. greutatea bilei G, cu direcţia pe verticala punctului a şi 2. forţa centrifugă C în
direcţia radială. Proiectând forţele pe rază şi punând condiţia ca bila să nu rămână
aderentă la peretele rezultat:
C < G sin α (8)
şi pentru că
D G D G 2πn D
2 2 2
C = mω --- = --- ω ---- = --- (-------) ----, (9)

5
 2 g 2 g 60 2
Rezultă:
sinα
n < 42,3 √------- (10)
D
C – forţa centrifugă;
G – greutatea bilei;
m – masa bilei;
ω – viteua unghiulară a tamburului;
D – diametrul tamburului, în m;
g – acceleraţia pământească, în m/s2 ;
α – unghiul dintre orizontală şi raza în punctul de desprindere;
n – turaţia tamburului, în rot/min.
Fig.1.2

Cu ecuaţia (10) se determină punctul unde bila se deprinde de perete, dacă se

cunoaşte turaţia şi diametrul tamburului.
B)Diametrul bilelor. Bilele mici dau un produs mai fin dar nu pot mărunţii
bucăţile mari din materialul iniţial. Kasatkin recomandă următoarele limite între care
poate să varieze diametrul bilelor:
D D
dmax =---- până la ---- (11)
18 24
σ2
3
dmin = D √ ------------- (12)
1,28 EγD
d – diametrul celor mai mari bucăţi de măcinat, în cm;
dmax – limita maximă a diametrului bilelor, în cm;
dmin – limita minimă a diametrului bilelor, în cm;
E – modulul de elasticitate al materialului de măcinat, în Kg/cm2
γ – greutatea specifică a bilelor, în Kgf/cm3;
σ – rezistenţa admisibilă la comprimare a materialului de măcinat, în Kgf/cm2.

1.6.Clasificarea morilor cu bile:

a) Mori disconiue cu bile;
b) Mori cu site;
c) Mori tubulare;
d) Mori cu bile compartimentate;
e) Mori conice cu bile sau mori Hardinge;

Se pot folosi diferite criterii pentru clasificarea morilor cu bile şi anume:

L
1. După raportul :
D
a) mori tubulare cu bile 2< L/D < 7;
b) mori cu bile 0,5 <L/D < 2;
c) mori Aerofall şi mori Hadsel 0,2< L/D < 0,5.

6
2. După procedeul tehnologic:
a) mori pentru măcinare umedă >30% apă,
b) mori cu uscătoare pentru măcinare semiumedă < 15% apă,

c) mori pentru măcinare uscată <1 % apă.

3. După modul de evacuare a produsului măcinat din moară:

a) procedeul discontinuu, când şarja de material este introdusă în moară şi măcinată
până ajunge la fineţea dorită;
b) procedeu continuu în circuit deschis, la care materialul trece o singură dată prin
moară.
c) Procedeu continuu în circuit închis, cu recirculaţia unei părţi din material, care a
trecut prin moară, însă a rămas insuficient mărunţit.