Cap.3.

Uzarea
• 3.1 Consideratii generale
• 70% OM – frecare – uzare – coroziune
• Procesul de uzare:
- îndepărtarea (adaosul) de material de pe suprafaţa
corpurilor în frecare,
- deformaţii plastice, transformări structurale şi tensiuni
interne,
- modificarea stării iniţiale a suprafeţelor în contact.
• Tribologia (tribos - frecare, logos-ştiinţă) - ştiinţa
proceselor de frecare – ungere – uzare,
• Abordări ale mecanismele de degradare a suprafeţelor în
procesul de frecare – uzare:
A - ca proprietăţi intrinseci materialului;
B - din punct de vedere al caracteristicilor contactului
(presiunea, viteza relativă a pieselor în contact, forma
contactului, coeficientul de frecare);
• C - pe baza conceptelor de “Mecanica suprafeţelor”
(p. v, T, mediu, starea materialului).
• In procesul de frecare-uzare a două corpuri, apare al
treilea corp, format prin evoluţia degradării primelor două
corpuri.
• Formele de uzare se explică prin comportarea celui de al
treilea corp şi prin timpul cât el se găseşte prins între
piesele în frecare.
• O bună suprafaţă este aceea care se degradează
moderat, pentru a proteja materialul masiv.
• Principii de baza:
- suprafaţa este rugoasă şi influenţează prin înălţimea şi
pasul asperităţilor, cât şi prin extinderea contactului;
- filmele de oxizi şi adsorbanţi de pe suprafeţele în contact
- ecrane statice, care limitează contactul între corpuri;
• - în procesul de frecare, ecranele statice fragile se pot
distruge şi reface sub acţiunea mediului înconjurător.
Particulele de uzură deplasate în zonele de contact -
ecrane dinamice;
• - ecranele statice şi dinamice - cel de al treilea corp, care
protejează suprafeţele în contact;
• - autoprotecţia contactului depinde de viaţa celui de al
treilea corp.
• - Ecranele active - uzură regulată şi fină;
• - Ecranele îndepărtate - uzură severă sau catastrofală
(gripaj).
• Soluţia este dată de identificarea comportării şi a
regimului de degradare a celui de al treilea corp.
3.2 Tribosisteme
• STAS 8069-87, procesul de uzare definit prin:
- cupla de frecare,
- mediul în care are loc frecarea,
- viteza relativă,
- sarcina.
• Cupla de frecare : ansamblul a două sau mai multe
corpuri în contact, supuse unei mişcări relative de
alunecare, rostogolire, pivotare sau concomitent de
alunecare şi rostogolire.
• Tribosistemul - ansamblul a două corpuri materiale (cel
puţin unul solid) în mişcare relativă, supus unei încărcări
date, într-un mediu cunoscut.
 ω 4 ω ω 4 4 4
v 2
1 2 2
N v

1 3 2 1 3 2 1 3 1 3
a. b. c. d.
Fig. 3.1 Tipuri de tribosisteme: a. de alunecare sau alunecare cu
rostogolire; b. de rostogolire sau rostogolire cu alunecare; c. abraziv; d.
de cavitaţie; 1, 2 – corpurile în contact şi mişcare relativă; 3- al treilea
corp rezultat din interacţiunea primelor două; 4-mediu
Tabel 3.1 Parametrii unui tribosistem mecanic cu frecare uscată

Natura materialului Compoziţia chimică

1.Materialele Structura cristalină
şi starea Microstructura
suprafeţelor Puritatea
Proprietăţile mecanice Duritatea
Rezistenţa la tracţiune
Modulul de elasticitate
Coeficientul Poisson
Proprietăţile termice Conductivitatea termică

Starea termomecanică a Starea de ecruisare

suprafeţelor Tensiunile superficiale
Textura
Topografia suprafeţei Rugozitatea
Ondulaţiile

2. Tipul contactului Geometria Deschis sau închis

Raza de curbură
Jocul funcţional
Starea fizico-chimică Straturile de oxizi şi de
Condiţiile de Sarcina Constantă
frecare Variabilă
Cu şoc
Viteza relativă Mişcare continuă
Mişcare alternativă
Vibraţii
Durata de funcţionare Continuă
Cu intermitenţe
Mediul de lucru Natura Cuplarea cu coroziunea
Temperatura Aportul de corpuri străine
Presiunea
Umiditatea relativă
3.3 Mecanisme de uzare
• Procesul de uzare, are ca rezultat:
- uzura (particulele desprinse);
- degradarea suprafeţelor în contact, (modificarea
dimensiunilor pieselor şi a condiţiilor de funcţionare a
cuplei de frecare).
• După factorul determinant în procesul de degradare al
suprafeţei:
- uzarea prin abraziune - 58%;;
- uzarea prin adeziune - 17%;
- uzarea prin contact;
- uzarea prin oboseală superficială - 10%;;
- uzarea prin oboseală termică;
- uzarea prin eroziune - 10%;
- uzarea prin cavitaţie;
- uzarea prin coroziune sub frecare - 5%.
3.3.1 Uzarea prin abraziune
• La tribosistemele de alunecare şi rostogolire, la contactul
suprafeţelor cu:
• - corpuri dure abrazive,
• - particule abrazive,
• - particule abrazive într-un curent de lichid (uzare
hidroabrazivă) sau de gaz (uzare gazoabrazivă)
• Orice suprafaţă este prelucrată de asperităţile unui corp
cu duritate superioară sau de particule dure interpuse
între suprafeţele în contact.
HVvârf ≥ 1,2 HVsuprafaţă
• Particulele pot fi fixate sau încrustate în suprafaţa mai
moale sau pot rula între suprafeţele în contact.
• Suprafaţa prelucrată prezintă rizuri, brazde, smulgeri ale
grăunţilor cristalini, polizarea suprafeţei.
 Material HV [daN/mm2] Material HV [daN/mm2]

Diamant 10 000 Austenita 170 - 600

SiC 2400 Au 30 - 70

Al2O3 2000 Al 25 - 45

SiO2 750 -1200 Duralumin 100 -170

Cr3C7 1200 -1600 Alama α 80 -140

Fe3C 840 -1100 Mo 160 -180

Martensita 500 -1000 W 260 -1000

Perlita 250 - 460 Cr (turnat) 100 -170

Ferita 70 -100 Cr (placat) 500 -1250

 suprafaţa mai dură suprafaţa mai moale

suprafaţa mai moale suprafaţa mai dură

a. abraziunea cu 2 corpuri

suprafaţa cea mai dură

suprafeţe de aceeaşi duritate suprafaţa mai moale

b. abraziunea cu trei corpuri

Fig. 2.8 Forme de uzare prin abraziune

 • Acţiunea grăunţilor abrazivi se face prin deformare plastică
şi aşchiere, urmată de îndepărtarea materialului sub formă
de microaşchii primare şi microaşchii secundare

material ductil

material dur

a. deformare plastică b. aşchiere

Fig. 2.9 Formarea aşchiilor primare Fig. 2.10 Formarea aşchiilor în
direcţia mişcării secundare
în secţiunetransversală
• Factorii de influenţă ai uzurii
prin abraziune:

- sarcina aplicată;
- numărul corpurilor în contact; uzură [ur]
a = 0,7-1,1
- raportul dintre duritatea b = 1,3-1,7

suprafeţei şi a abrazivului;
- microstructura stratului
superficial, influenţează atât a b

prin duritatea - constituenţilor HB abraziv/HB suprafaţă

cât şi prin granulaţie; prelucrată
- rugozitatea iniţială a suprafeţei; (rugozitate cât mai
redusă, pentru a se evita traversarea filmului de
lubrifiant);
- mediul ambiant influnţează prin oxidarea microaşchiilor
sau formarea de particule dure;
- temperatura poate produce transformări structurale
defavorabile;
- creşterea numărului şi dimensiunile particulelor abrasive
(până la 100μm) măreşte uzura suprafeţelor.
• Aplicaţii:
• - ascuţirea sculelor aşchietoare, la polizare, rectificare,
şlefuirea cu hârtii şi benzi abrasive etc.
• - în întreprinderi metalurgice abraziunea se poate produce
la rece şi la cald.
• Ex.: utilajele de stocare, transportoare, mărunţitoare,
separatoare, benzi de aglomerare, furnal, utilajul de
turnare continuă etc.
• La abraziunea la cald apare efectul temperaturii, care
accelerează uzarea prin abraziune + intervin şi alte
solicitări: şocuri, compresiune, strivire, oboseală, vibraţii,
eroziune, coroziune etc.
Ex. la un mărunţitor de aglomerat cu cilindri canelaţi (oţel
cu 12%Mn), care lucrează la 700˚C, se constată o uzură
de 1mm/an.
 • Fig. 2.50 Urme de uzare
Fig. 2.27 Abraziune pe oţel
(400x) abrazivă pe suprafaţa unui
compozit cu matrice metalică
• bază Mg (1000x)
Fig. 2.51 Uzare abrazivă la roţi dinţate, cauzată de
contaminarea lubrifiantului cu particule dure
3.3.2 Uzarea prin adeziune (scuffing, scoring sau
galling )
A reală de contact = 1/ 105 A aparentă. Sub sarcina, A portantă = 1/102 A aparentă

Contactul asperitatilor, deformarea lor elastica si plastica si formarea sudurilor locale

Forfecarea sudurilor locale si transferul de material pe suprafata mai dura

Ruperea materialului transferat si formarea particulelor de uzura

 Ecuatia Archard
Se considera volumul de material desprins de forma semisferica:
δN
δV = 2/3πa3
Viteza de uzare locala:
q = k δV/2a = k πa2/3
k – fractia de contacte care asigura particule de uzura
Viteza totala de uzura:
Q = k Σ πa2/3 [mm3mm-1]
δN = H πa2
N = H Σ πa2
Σ πa2 = N/H
Q = k N/3H
Q = KN/H
K – coeficientul de uzura a lui Archard
Sau Q = k N, unde k = K/H [ m2N-1] sau [mm3 mm-1N-1]
Predictii ale ecuatiei Archard:
- Pierderea de material prin

Viteza de uzare [mm3mm-1]

uzare ~ lungimea de
Alama
alunecare si durata de
alunecare.
- Viteza de uzare este
proportionala cu sarcina; dar
pot fi tranzitii la alte
mecanisme de uzare la o Otel
sarcina critica. inoxidabil

- Viteza de uzare poate fi

independenta de aria de Sarcina [N]
contact aparent, pt o sarcina Pin/disc din otel pt scule nelubrifiat
data sau poate creste liniar cu aria de contact aparent
- Viteza de uzare independenta de viteza de alunecare; dar
pot fi tranzitii la alte mecanisme de uzare la viteze mari cu
incalzirea contactului
Valori ale coeficientului de uzare K din
incercarea pin/disc
Materialul Materialul K [adimen- Observatii:
discului pinului sional]
Otel moale Otel moale 7 x 10-3 • Viteza de uzare variaza in
Otel pt scule Otel pt scule 1,3 x 10-4 limite largi ( 10-3…10-7) fata
de coeficientul de frecare
Alama α + β Otel pt scule 6 x 10-4
care poate fi de 2…5 ori
Alama α Otel pt scule 1,7 x 10-4
mai mare.
Bronz Cu-Be Otel pt scule 3,7 x 10-5
• Viteza de uzare nu se
Stelit Otel pt scule 5,5 x 10 -5
coreleaza cu coeficientul de
Otel inoxidabil Otel pt scule 1,7 x 10-5 frecare.
feritic
PTFE Otel pt scule 2,5x 10-5 • Viteza de uzare depinde
PMMA Otel pt scule 7 x 10-6 de sarcina.
PE Otel pt scule 1,3 x 10-7
Tranzitia de la uzare blanda la uzare severa

Viteza de uzare [mm3mm-1]

Rezistenta de contact [Ω]

Alama α+β / stelit

Sarcina [N]
Uzare blanda Uzare severa

• K = 2 x 10-6 • K = 10-4
• μ = 0,15 • μ = 0,3
• Ra = 0,5μm • Ra = 25μm
• Uzura - particule fine de oxid • Uzura - particule mari
(0,01- 1μm)
metalice (20- 200μm)
• Q alama = Q stelit
• • Q alama >> Q stelit
Uzare admisa (pentru scurt
timp) • Uzare catastreofala
• Uzarea prin adeziune poate fi:
• - blândă (oxidative wear) - suprafeţele în contact sunt
protejate cu un strat de oxizi;
• - moderată, - se produc forfecări ale punctelor de
sudură, fără smulgeri de material.
• Sunt folosiţi aditivi antigripaj, care fac joncţiunile friabile
sau netezesc (corodează) asperităţile;
• - severă - fragmentele de uzură sunt detaşate şi
expulzate sub formă de particule oxidate şi ecruisate,
care generează uzare prin abraziune;
• - gripare (gripaj) , când la limită, se formează un număr
mare de suduri locale, care nu mai pot fi forfecate; cupla
de frecare se blochează.
• Tranzitia la uzare severa – echilibru intre:
- uzarea filmelor de oxizi;
- viteza de formare a straturilor de oxid (T, mediu);
• - uzura suprafetei neoxidate a metalului la viteza de
alunecare folosita (N,H)
• Factorii de influenţă ai uzării prin adeziune:
- creşterea sarcinii ,
- mărirea vitezei relative, creşte temperatura, scade
vâscozitatea uleiului.
- compatibilitatea materialelor cuplului de frecare, indicată
de diagrama de echilibru fazic.
- starea suprafeţelor în contact:
● suprafeţele în contact dure pentru a limita deformarea
plastică a asperităţilor şi riscul de gripare. Fazele dure -
puncte lipsite de adeziune.
● structurile fine şi amestecurile mecanice disperse
(martensită, bainită, perlită);
● materialele cu structura cristalină hexagonală;
● rugozitatea cât mai redusă, mai ales pentru piesa mai
dură; rizurile perpendiculare pe direcţia mişcării.
- mediul înconjurător influenţează prin capacitatea de
oxidare a suprafeţelor.
 Exfoliere Gripare
metal/metal
Topirea metalului
μ ridicat
Uzare Oxidare puternică -
blândă curgere plastică sau
Presiune de contact N/AH topirea oxidului

Film gros de oxid pe un

Uzare
substrat dur
severă
(martensitic)

Exfoliere oxid/ Sarcini mari-stratul de

oxid; oxid străpuns
μ scăzut;
film subţire de Viteza de alunecare [m/s]
oxid aderent
Oxidare mărită de la încălzirea
asperităţilor în frecare - strat gros
de oxid

Harta mecanismelor de uzare prin adeziune pentru oţeluri

în funcţie de presiunea şi alunecarea relativă, după Lim, Ashby&Brunton
Fig. 2.29 a. Semicuzinet uzat prin
adeziune; b. adeziune urmată de
abraziune; c. semicuzinet martor
Fig. 2.40 Uzare de adeziune a
unor lagăre bimetalice: a) uzură
scuffing pe o arie centrală; b)
uzură scoring pe toată
suprafaţa lagărului
Fig. 2.46 Uzare severă de adeziune
(galling) pe suprafaţa unui bolţ Fig. 2.28 Cuplă cu 4 bile gripată
prin adeziune la încercarea de
uzură
• Aplicaţii:
• Ex.1. Uzarea ghidajelor laminoarelor de sârmă la cald.
Condiţii de lucru:
• viteza laminatului: 9-26m/s,
• temperatura laminatului: 800-1200˚C,
• temperatura ghidajelor: 50-450˚C,
• Sârma are o mişcare de alunecare şi de impact, care
favorizează forfecarea asperităţilor şi adeziune.
• Fenomene de adeziune +oboseală+variaţia forţei de
frecare.
• Uzarea se accentuează > 400˚C şi la durate > 10 ore.
• Se recomandă răcirea ghidajelor pâlnie, de introducere şi
evacuare şi înlocuirea frecării de alunecare cu cea de
rostogolire.
• Materiale pentru ghidaje: fonte cu grafit nodular perlitice,
fonte cu crustă dură, (aliate cu V sau NIHARD).
• Ex.2 Uzarea tăbliei cilindrilor de laminor la cald .
• Condiţii de lucru:
Temperatura suprafeţei laminatelor - 950-1050˚C, Temperatura de
contact 460-660˚C,
Presiunea medie de 100-300MN/m2.
• Uzarea datorată alunecării laminatelor pe cilindri este de natură
adezivă, cu aspecte de oboseală şi fisurare sub acţiunea
tensiunilor termice. Particulele de uzură pot produce uzare prin
abraziune.
• Alegerea materialului cilindrilor de lucru este un compromis între
rezistenţa mecanică şi la şoc mecanic la temperatura de lucru, cu
rezistenţa la uzură în condiţii de durabilitate.
• Cajele pregătitoare şi intermediare: cilindrii de lucru din:
• - oţel turnat nealiat sau aliat cu Cr, Ni, Mo (0,55-2%C şi durităţi
30-52 Shore C)
• - oţel forjat nealiat sau aliat cu Cr, Ni, Mo (0,32- 2,4%%C, 30-47
Shore C).
• Oţelurile hipoeutectoide - laminarea grosieră cu reduceri mari pe
trecere, cele eutectoide şi hipereutectoide - treceri cu reduceri mai
mici şi calitate superioară a suprafeţei.
• Cajele finisoare : cilindrii cu o duritate şi rezistenţă la
uzură mai mari, care asigură o calitate superioară a
suprafeţei laminatului:
• - oţel turnat, cu 0,9-2%C, aliat cu Cr sau Cr, Ni, Mo, (60-
75 Shore C);
• - fontă aliată cu crustă dură, (68-85 Shore C);
• - fontă aliată nedefinită (50-70 Shore C);
• - fontă nodulară aliată (50-85 Shore C);
• - carburi de wolfram sinterizate (>100Shore C) pentru
cilindrii disc din blocurile finisoare de sârmă.
• Cilindrii de lucru ai laminoarelor de bandă la rece:
• - oţeluri forjate cu 0,9-2,4%C, aliate cu Cr, Mo, Ti,
durificate la 70-100 Shore C prin călire în aer sau apă
sau dublă călire şi revenire joasă;
• - fontă aliată cu crustă dură (75-82 Shore C);
• - fontă aliată nedefinită (79-85 Shore C);
3.4.3 Uzarea prin contact (pulbere roşie)- Fretting
• Apare la mecanismele puternic încărcate şi care sunt
supuse unor mişcări ciclice, cu amplitudine relativ
mică (de ordinul a 100μm). ca de exemplu vibraţiile.
• Ex.: degradarea rulmenţilor vehiculelor transportate pe
calea ferată sau cu vaporul, la ruperea arcurilor
lamelare, deteriorarea asamblărilor conice etc.
• La oţeluri, uzarea prin contact se manifestă prin
colorarea suprafeţelor în frecare şi eliminarea unei
pulberi brun roşcate de oxid de fier (α Fe2O3 dur şi
Fe3O4) - coroziune de contact (fretting corrosion).
• Dacă degradarea suprafeţelor este însoţită de formarea
fisurilor de oboseală induse de vibraţii, care conduc la
gripare sau la rupere prin oboseală, - oboseală de
contact (fretting fatigue).
 • Factorii de
influenta:
- duritatea superficială
a materialelor
1.formarea sudurilor 4. sfărâmarea şi oxidarea antagoniste,
locale particulelor de uzură
- afinitatea chimică a
elementelor din
suprafeţele
5. alunecarea suprafeţelor
antagoniste;
2. forfecarea sudurilor
cu transfer de material pe pat de pulbere - rezistenţa la oxidare şi
la coroziune a
suprafeţelor
antagoniste.
3. detaşarea particulelor de 6. apariţia fisurilor de
uzură oboseală • Caz particular:
Fig. 2.16 Etapele uzării prin contact uzarea prin fals
efect Brinell
Fig. 2.45 Zone de Fig. 2.49 Depuneri brun-roşcate
coroziune, brun-roşcate, pe până la negru, pe sectoarele unui
inelul interior al unui rulment lagăr axial, cauzate de oxidarea
termică a lubrifiantului

Fig. 2.33 Defect datorat Fig. 2.36 Brinelare pe un inel

vibraţiei contrapiesei interior de rulment
 3.4.4 Uzarea prin oboseală superficială
• Sub acţiunea unei mişcări ciclice de rostogolire sau rostogolire
cu alunecare

R N
pmax
y y
2a 0,78a
punct
σz Hertz σz
Fig. 2.18 Contactul σy τmax = 0,3pmax σy τ
Hertzian liniar z z
τ

a = 2 [F (k1 + k2)R]1/2 a. rostogolire b. rostogolire cu

pură alunecare

k1(2) = (1 – υ1(2)2)/ πE1(2) Fig. 2.19 Variaţia tensiunilor normale σy, σz şi

tangenţială τ cu distanţa de la suprafaţă

pmax = 2N/ πa
Deteriorarea suprafetei: fisuri, solzi, exfolieri, ciupituri

Vârf dinte

Picior dinte

a). b).
Fig. 2.20 Fisuri de oboseală
a) La rostogolire: Fisuri paralele cu
suprafaţa Fig. 2.21 Fisuri la un
b) rostogolire cu alunecare: solzi, angrenaj
exfolieri (spalling), ciupituri (pitting)
• Factorii de influenţă:
- durificarea suprafeţelor prin cementare, nitrurare,
carbonitrurare, călire superficială, care să evite intrarea
materialului în deformare plastică, ecruisarea în punctul Hertz
şi apariţia fisurilor în substrat. De aceea, adâncimea durificată
trebuie să fie superioară adâncimii punctului Hertz;
- tensiuni interne de compresiune, care reduc sau
compensează tensiunea de întindere superficială, determinantă
în formarea fisurilor superficiale;
- absenţa incluziunilor nemetalice şi a concentratorilor
constructivi de tensiune, care constituie amorse de fisură prin
oboseală;
- rugozitatea redusă;
- lubrifierea contactului;
- geometria contactului, care să micşoreze tensiunile din
contact.
 Fig.2.30. Pitting de oboseală de
contact [7]

Fig. 2.31 a. Micrografie a stratului superficial uzat al unui oţel călit, cu

stadiul iniţial de pitting la oboseala de contact; b. Pitting, care
conduce la fisuri 45˚ faţă de suprafaţă, cauzat de componenta de
forfecare a tensiunilor de contact (150x)
 a. b. c.
Fig. 2.32 Evoluţia pittingului în funcţie de material şi lubrifiant: a.
oţel 21MoMnCr11 cementat, TIN 300 EP; b. oţel 40Cr10
îmbunătăţit, TIN 55 EP; c. distrugere [7]
Fig. 2.37 Uzare severă prin Fig. 2.38 Pitting la un pinion
oboseală de contact (spalling) la durificat, care a funcţionat cu
roţi dinţate viteză mică şi încărcare mare
3.4.5 Uzarea prin oboseală termică

• Variaţia periodică a temperaturii superficiale a pieselor, la

care dilataţia este împiedecată: apar tensiuni interne care
duc la reţea de fisuri

• Condiţiile de oboseală termică sunt îndeplinite de piesele

supuse încălzirii superficiale repetate sau gradienţilor de
temperatură rezultaţi prin:
- frecare (produsul, presiune x viteză x coeficient de
frecare, înalt);
- condiţiile de mediu (contactul periodic cu fluide
calde, vapori);
- contactul cu piese calde (utilajele de forjă sau
cilindri de laminare la cald).
 D
E

σ0
Întindere L G
σ
σ0

A H
ε T[˚C]
C
- σ0
F

Compresiune M
- σ0
B
a.

b.

Fig. 2.22 Generarea ciclurilor de tensiuni de oboseală termică a

unui material încălzit superficial.
• Fig. 2.35 Uzare prin Fig. 2.42 Distrugere prin
oboseală termică a fusului oboseală termică, pe un disc
unui arbore pinion de ambreiaj din fontă
3.4.6 Uzarea prin eroziune
• Degradarea suprafeţei se produce datorită:
• - unui fluid în mişcare,
• - impactului cu particulele transportate de fluid sau
• - sub acţiunea unor picături.

• 1. eroziunea prin fluide în mişcare

y
vx
τ0 = η (dvx/dy) y=0
La fluidul Newtonian:
τ0 x
τ0 = (½) ρ v2μ’
τcr = (½) ρ vcr2μ’
Fig. 2.23 Tensiunea de vcr = ( 2τcr / ρμ’)1/2 Fig. 2.24 Figuri de
forfecare la perete, la atac la eroziune
curgerea unui fluid
Tabelul 2.6 Tensiunea şi viteza critică de eroziune
Metal sau aliaj τ cr [N/m2] v cr [m/s]

Cupru 9,6 0,9

Alama α 12,4 1,5

Bronz Cu-10%Ni 43,1 3

Bronz Cu-30%Ni 47,9 3,7

Bronz Cu-16%Ni-0,5%Cr 269,9 8,8

Oţel inoxidabil 18%Cr- Fără limite Fără limite

8%Ni

Titan Fără limite Fără limite

• 2. eroziunea prin fluide care transportă particule
(slurry erosion)
• Ex.: - la instalaţii hidraulice, la care se îmbină eroziunea
fluidului cu acţiunea particulelor solide;
• - la turnarea metalelor sub presiune,
• - injecţia în formă a compozitelor cu baza polimer, etc.
• Degradarea suprafeţei este indusă de energia cinetică a
particulelor transportate de fluidul lichid sau gazos.
• Factori de influenţă:
• - viteza de impact a particulelor,
• - unghiul de impact,
• - mărimea, forma şi numărul de particule,
• - temperatura,
• - natura materialului (ductil sau fragil).
 uzare prin eroziune prin indentare. • rezistenţa la eroziune
brăzdare
creşte cu mărimea
(½)Rm2/E.
6 aluminiu

cupru
Al2O3 • 3. eroziunea prin
oţel
3
Uzura relativă [ua] picături lichide
• - turbine cu vapori;
• - tuburi de condensare;
0
• - picături de ploaie la
0 30 60 90
unghiul de impact [˚] avioane supersonice.

Fig. 2.25 Influenţa unghiului de • Suprafata rugoasă, cu

impact la materiale dure (Al2O3) asperităţi fine si ascuţite
şi la materiale plastice (Al, Cu, Otel)
 Fig. 2.52 Eroziunea unui oţel moale Fig. 2.53 Eroziunea aluminiului
cu particule de SiC colţuroase, cu sfere de sticlă v=60m/s; θ =
v=55m/s; θ = 30˚[27 90˚[27]

1 min 10 ore
Fig. 2.54 Eroziunea aluminiului cu particule de SiC colţuroase, v=2,5m/s; θ = 90˚[27]
• 3. eroziunea prin picături lichide
• Se manifestă în cazul:
- paletelor mobile de la etajele de joasă presiune a
turbinelor cu vapori,
- la tuburile de condensare,
- la acţiunea picăturilor de ploaie asupra avioanelor care
zboară cu viteză mare.

• Eforturile repetate fac suprafaţa mai rugoasă, cu

asperităţi fine şi ascuţite. După o perioadă de
incubaţie, apar distrugeri asemănătoare cu oboseala.
3.4.7 Uzarea prin cavitaţie
• Sub efectul exploziei repetate lângă suprafaţă a bulelor de
vapori din fluid, se generează unde de şoc, care conduc la
o oboseală mecanică cu amorsarea de fisuri şi formarea de
ciupituri.
• Etape:
• - generarea bulelor de vapori, prin scăderea bruscă a
presiunii;
• -creşterea bulelor;
• -explozia bulelor de gaz la p<pcritic; p=1000MPa; T=1000ºC

a. b. c.
Fig. 2.26 Generarea bulelor de gaz la scăderea bruscă de presiune: a.
aripa de avion;b. evacuarea unui jet de lichid; schimbarea bruscă a
secţiunii conductei
• Cavitaţia provoacă distrugerea elicelor şi pompelor, a
cămăşilor de la cilindrii motoarelor termice etc.
• Cavitaţia crează condiţiile de coroziune a suprafeţelor
descoperite prin cavitaţie
• Măsuri de prevenire a cavitaţiei:
• - se concep sisteme care limitează cavitaţia, cum sunt
circuitele de răcire de la motoarele sub presiune, care
întârzie formarea bulelor de gaz;
• - se aleg tratamente de suprafaţă şi materiale care pot
amortiza unda de şoc. Sunt necesare: tenacitatea
stratului superficial, rezistenţă la oboseală, duritate,
rezistenţă la coroziune, tensiuni superficiale de
compresiune.
 a) alamă b) aliaj de aluminiu c) oţel inoxidabil

Fig. 2.47 Uzare de cavitaţie pe electrozi din diferite materiale

3.5 Tensiuni superficiale remanente
• Stadii la ruperea prin oboseală :
• - amorsarea fisurii microscopice de oboseală de la diferiţi
concentratori de tensiune în general superficiali;
• - propagarea macroscopică a fisurii prin piesă;
• - ruperea statică, atunci când secţiunea rămasă devine
subcritică.
• Rolul preponderant al suprafeţei la ruperea prin oboseală :
• - tensiunile de exploatare sunt maxime la suprafaţa piesei (la
încovoire, torsiune, concentrator de tensiune)
• - suprafaţa piesei este sediul agresiunii piesei prin frecare sau
coroziune;
• - suprafaţa conţine tensiuni reziduale prin efect mecanic
şi/sau termic, introduse de procesul de prelucrare mecanică
sau termică.
• Tensiunile superficiale reziduale :
• - de întindere, defavorabile;
• - de compresiune, favorabile.
3.5.1 Originea tensiunilor superficiale

• - deformare plastică superficială (roluire, sablare cu alice etc.),

• - prin tratament termic superficial (călire, aliere superficială)
• - tratament termochimic ( carburare, nitrurare etc)

y σIII
σII

σI

y a). b). c).

Fig. 2.56 Schema tensiunilor
x
reziduale la călire: a. termice;
b. structurale;c cumulate
Fig. 2.55 Tensiuni interne
la deformarea plastică
 2.5.2 Influenţa metodei de prelucrare asupra
mărimii tensiunilor superficiale
perpendicular pe
rizuri σ
σ σ paralel cu rizurile [MPa]
tracţiune [MPa] 600 rectificare de
600 degroşare
strunjire de
400
400 degroşare
adâncime 200
200 strunjire de 0,05 0,10 Adâncime [mm]
finisare 0
0,15
0
200
-200
axa
0,1 0,2 0,3 400 rectificare de
compresiune adâncime [mm] finisare
600

Fig. 2.57 Echilibrul Fig.2.58 Tensiuni Fig. 2.59 Tensiuni

tensiunilor superficiale la strunjire superficiale la rectificare
superficiale
 σ
[MPa]
100

0 0,2 0,4 0,6 0,8

adâncimea [mm] σ Zona călită
-200 [MPa]
0

cu strat -200
-400 decarburat
-400
fară strat
-600 decarburat -600

Fig.2.61 Tensiuni
Fig. 2.60 Tensiuni superficiale superficiale la călirea
la sablarea cu alice superficială a unui arbore
 σ
[MPa] Adâncimea [mm]
0,5 1 1,5 2 σ Adâncimea [mm]
[MPa] 0,5 1 1,5
0
0
-200
adâncime de -200
-400 cementare
1mm -400
-600
adâncime de -600
-800
cementare 0,4mm
-800

Fig.2.62 Tensiuni Fig. 2.63 Tensiuni superficiale

superficiale la la nitrurarea unui oţel
cementarea oţelului
2.5.3. Influenţa tensiunilor superficiale asupra
comportării în exploatare
• Mărimea tensiunii reziduale
y σE
σR

x
σR+σE

Fig. 2.64 Suprapunerea tensiunilor reziduale cu

tensiunile din exploatare
• Forma gradientului de tensiune

σRA+σE
σ
σRB+σE
σ-1

adâncime

σRA
σE

σRB

Fig. 2.65 Efectul gradientului tensiunii reziduale

• Relaxarea tensiunii remanente

• Factorii care influenţează relaxarea tensiunilor

remanente sunt:
- natura materialului. Relaxarea tensiunilor este cu atât
mai accentuată cu cât caracteristicile mecanice ale
materialului sunt mai reduse.
- sarcina aplicată modifică semnificativ repartiţia
tensiunilor remanente, prin descărcarea acestora în
procesul de deformare plastică locală.
- numărul de cicluri de solicitare. S-a constatat că
relaxarea creşte cu numărul de cicluri de solicitare.
- gradientul tensiunii remanente mareşte relaxarea
acesteia;
- temperatura coboară limita de elasticitate a materialului
şi favorizează relaxarea tensiunilor prin deformare
plastică locală.
 1,0
100
428
0,8
689
0,6
σN / σ0
0,4 σA
980
525 σA
0,2
30HRC 50HRC
0,0 600

1 10 102 103 104 105 106 107 1 10 102 103 104 105 106 107
număr de cicluri N număr de cicluri N

Fig. 2.66 Influenţa numărului de cicluri N, a amplitudinii tensiunii

aplicate σA (MPa) şi a durităţii HRC asupra relaxării tensiunilor
reziduale, exprimată prin raportul σN/σ0, unde σN - tensiunea medie,
inclusiv tensiunea reziduală; σ0 –tensiunea medie înainte de oboseală