CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3

Clasificarea prelucrărilor neconvenționale................................................................................... 3

Clasificarea procedeelor de prelucrare prin eroziune ................................................................. 6

Prelucrarea dimensională prin electroeroziune .............................................................................. 6

Mașini de prelucrat prin electroeroziune ........................................................................................ 8

Prelucrarea prin eroziune cu electrod filiform ............................................................................... 9

Principiul prelucrării dimensionale cu ultrasunete ....................................................................... 10

Prelucrarea prin eroziunea chimică .............................................................................................. 11

Concluzie ........................................................................................................................................ 11

Bibliografie ..................................................................................................................................... 12

2
 INTRODUCERE
Prelucrarea materialelor prin procedee speciale, bazate pe alte principii decât procedeele
clasice a fost denumită prelucrare neconvenţională, sau specială. Prelucrările neconvenţionale sunt
definite ca fiind acele procedee care îndeplinesc cel puţin una dintre condiţiile:
- sunt eficiente pentru prelucrarea unor materiale cu proprietăţi deosebite (de exemplu cu
duritate mare, sau casante etc.);
- permit obţinerea cu mare precizie a unor suprafeţe speciale ca formă, dimensiuni,
rugozitate (cu microasperităţi);
- se aplică în medii speciale, ionizate sau nu, la presiuni mari sau vid.
Cele mai multe procedee se bazează pe îndepărtarea de microaşchii din semifabricat, de
dimensiunile a zecimi până la miimi de mm, ca urmare a fenomenelor de eroziune. Se utilizează
un agent eroziv, care poate fi un sistem fizico-chimic complex, capabil să cedeze energie direct
suprafeţei de prelucrat, sau mediului de lucru. Energia transferată poate fi electrică,
electrochimică, electromagnetică, chimică, termică, sau mecanică şi contribuie la distrugerea
integrităţii materialului de prelucrat, până se ajunge la dimensiunile şi calitatea dorită a
suprafeţelor piesei. Alte procedee neconvenţionale se aplică la găurirea, filetarea, tăierea, sau
sudarea unor piese.

Clasificarea prelucrărilor neconvenționale

1. Prelucrări cu microaşchii:
a. Prelucrări prin electroeroziune:
- prin scântei;
- prin impulsuri;
- prin contact.
b. Prelucrări electrochimice:
- spaţiale;
- de finisare.
c. Prelucrări prin abraziune:
- aşchiere cu micropulberi;

3
 - cu ultrasunete;
- cu jet abraziv.
d. Prelucrări combinate:
- anodomecanice;
- electroabrazive;
- ultra-abrazive;
- electrojet.
2. Găurirea cu fascicol de electroni acceleraţi
3. Filetarea cu plasmă
4. Tăierea:
- cu laser
- cu fascicol de electroni acceleraţi
- cu plasmă
5. Sudarea:
- cu laser
- cu fascicol de electroni acceleraţi
Aplicarea procedeelor neconvenţionale de prelucrare a materialelor este justificată de
următoarele avantaje tehnice şi economice:
-utilizarea în domenii în care tehnologiile clasice (aşchierea, deformarea plastică) nu se pot
aplica. De exemplu la prelucrarea unor materiale cu geometrie deosebită, cavităţi profilate
complex, înfundate sau străpunse, microgăuri, profile, decupare, debitare, sudură, microsudură,
suduri speciale, gravare, filetare, rectificare, honuire, debavurare pe materiale cu proprietăţi
speciale, pentru dimensiuni la care se cere precizie deosebită etc.;
-tehnologiile sunt complet automatizate, deci calitatea produselor este asigurată
din proiectare;
-productivitatea este ridicată;
- sunt eficiente din punct de vedere tehnico-economic la producţii de serie mare.

4
 Aceste tehnologii moderne necesită însă instalaţii complexe, medii de ucru deosebite
(presiuni mari, sau vid, sau medii speciale de ionizare). De exemplu, necesită instalaţii anexe
generatoare de laser, plasmă, fascicol de electroni etc. pe lângă instalaţia de prelucrare propriu-
zisă. Costul prelucrării este mai mare decât la prelucrările prin procedee convenţionale şi poate fi
redus prin creşterea numărului de piese de acelaşi tip prelucrate.
Utilizarea pe scară largă a unor metale şi aliaje cu proprietăţi fizico-chimice şi fizico-
mecanice tot mai ridicate a pus multe probleme legate de prelucrabilitatea lor. Prelucrarea
metalelor şi aliajelor cu duritate ridicată (oţeluri refractare, inoxidabile, anticorosive, carburi
metalice etc.) a dus la introducerea în industrie a procedeelor de prelucrare neconvenţionale,
denumite şi electrotehnologii.
Aceste procedee se pot aplica în una din situaţiile:
- piesele care trebuie prelucrate au un grad mare de compexitate (matriţe, plăci de tăiere
ale ştanţelor);
- materialele din care sunt confecţionate piesele sunt greu sau foarte greu prelucrabile prin
aşchiere;
- materialele din care sunt confecţionate piesele fac parte din categoria materialelor
nemetalice (porţelan, sticlă, materiale ceramice);
- când nu se admite ca prin prelucrare să se modifice proprietăţile stratului superficial al
materialului metalic;
- când prelucrarea prin procedeele clasice ar necesita un volum mare al consumului de
scule aşchietoare;
- piesele prelucrate au detalii care nu se pot obţine prin procedeele clasice (ex. găuri cu
axe curbe).
Dezavantajele procedeelor neconvenţionale sunt:
- costul instalaţiei ridicat;
- costul materialelor auxiliare folosite este foarte mare;
- randamentul unora dintre aceste instalaţii este scăzut.
La baza acestor procedee stau o serie de fenomene cum ar fi: eroziunea şi deformarea
plastică locală.
Eroziunea este fenomenul de distrugere a integrităţii straturilor de material al pieselor, ca
urmare a acţiunii unui agent eroziv.
5
 Procedeele de prelucrare prin deformare plastică locală au la bază producerea stării plastice
la suprafaţa pieselor prin apăsare sau încălzire locală, astfel încât să se obţină fie suprafeţe foarte
netede, fie desprinderea de aşchii de pe materialele greu prelucrabile în condiţii obişnuite.
îndepărtarea particulelor de material de pe suprafaţa pieselor ca urmare a acţiunii scânteilor.

Clasificarea procedeelor de prelucrare prin eroziune

După natura agentului eroziv acestea se clasifică în:
1.Prelucrare prin eroziune electrică - se bazează pe efectul eroziv polarizat al unor
descărcării electrice prin impuls, amorsate în mod succesiv între un electrod și piesă.
2.Prelucrarea prin eroziune electrochimică - are loc prin dizolvarea electrochimică (anodică)
a substanței piesei în procese caracteristice de schimb de sarcini electrice.
3.Prelucrarea prin eroziune chimică - prin dizolvare chimică.
4.Prelucrarea prin eroziune complex electrochimică și electrică.
5.Prelucrarea prin eroziune cu radiații - are loc prin intermediul efectului eroziv al acțiunii
unui fascicul de radiații electromagnetice sau corpusculare focalizate asupra piesei.
6.Prelucrarea prin eroziune complexă abrazivă și cavitațională - se bazează pe acțiunea unor
procese de eroziune abrazivă sau cavitațională, respectiv complexă prin dezvoltarea simultană a
ambelor procese localizate.
Caracteristici comune ale diferitelor procedee de prelucrare prin eroziune sunt :
 caracteristicile mecanice ale materialului prelucrat sunt de ordin secundar;
 cinematica generării unor suprafețe complexe este simplă (o singură mișcare de avans);
 posibilitate de automatizare.

Prelucrarea dimensională prin electroeroziune

Electroeroziunea sau eroziunea electrică este un procedeu de prelucrare în care materialul
ce trebuie îndepărtat de pe obiectul de prelucrat este îndepărtat prin acţiunea repetată a unor
descărcări electrice.
În procesul de electroeroziune, piesa de prelucrat trebuie să fie conductoare electric. Ea este
conectată la una din bornele sursei de alimentare, formând electrodul-piesa. Metalul prelucrat este
supus eroziunii cu ajutorul descărcărilor electrice realizate între metal şi un electrod-sculă din
cupru, cei 2 electrozi sunt cufundați într-un mediu electric lichid, între cei 2 electrozi se crează un
câmp electric a cărui intensitate creşte în timp.

6
 Când intensitatea campului electric atinge o anumită valoare, rigiditatea dielectrică este
străpunsă ceea ce duce la declansarea unei descarcari electrice însoţită de scântei.
Descărcările electrice sunt localizate în spațiul denumit interstiţiu activ delimitat de
electrodul-sculă şi suprafaţa piesei de prelucrat. În zona de lucru se dezvoltă temperaturi ridicate
între 20 000-30 000 K. Aceste descărcări electrice între electrod şi piesă determină un proces
elementar de eroziune în formarea craterelor de eroziune prin topirea, evaporarea şi expulzarea
locală a materialului.

În general, electroeroziunea se bazează pe efectele erozive complexe, discontinui și localizate

ale unor descărcări electrice prin impuls, amorsate în mod repetat între electrod și piesă.
Pentru ca prelucrarea dimensională prin eroziune electrică să fie posibilă, trebuiesc respectate
următoarele condiții :
 introducerea directă a energiei electrice la suprafața obiectului de prelucrat. Din această
cauză se impune folosirea unor materiale electroconductoare atât pentru electrod cât și
pentru piesa de prelucrat;
 dozarea temporară în impuls a energiei electrice în zona de interacțiune electrod-agent-
obiect. În acest mod se prelevează materialul, pentru ca la dozarea continuă a energiei
electrice, efectul termic al descărcării se propagă treptat în întreg volumul și prelevarea nu
se mai poate localiza. Durata descărcării este de 10-1s.
 asigurarea unui caracter polarizat al descărcării electrice în impuls. Sub acțiunea efectului
termic al descărcării electrice în impuls se va preleva material atât de la obiect cât și de la
electrod. Scopul urmărit este ca prelevarea de la obiect să fie mult mai mare. Fenomenul se
poate dirija prin conectarea obiectului si a electrodului la polaritățile corespunzătoare,
utilizarea la electrod a unor materiale cu rezistențe erozive mari și formarea pe acesta a unor
pelicule protectoare.
 restabilirea continuă a stării inițiale în intervalul eroziv. Aceasta pentru că descărcările să se
poata repeta în condiții identice. Pentru aceasta trebuie evacuate produsele eroziunii și
restabilită distanța de amorsare a descărcării.
Ca material pentru electrozi se utilizează: Al, Ag, Be, Cr, Co, Cu, Ol, Ni, W, Zr. Mai frecvent
Cu, Am, Al. În cazul orificiilor de secțiune mică și a fantelor se folosesc aliaje metaloceramice W-
Cu, W-Ag.

7
 Din punct de vedere constructiv, electrozii sunt constituiți dintr-o parte activă care participă la
generarea suprafeței și dintr-o parte auxiliară necesară pentru bazarea și fixarea electrodului pe
mașină de prelucrat. Dimensiunile suprafețelor active ale electrodului trebuie corectate față de
cotele suprafeței de prelucrat cu “2∆”.

Mașini de prelucrat prin electroeroziune

Mașinile de prelucrat prin electroeroziune au următoarele părți componente:
- generatorul de impulsuri;
- partea mecanică - compusă din batiu, masă de fixare a semifabricatului cu cuva și
sistemul de poziționare;
- sistemul de reglare automată a interstițiului;
- rezervorul cu instalația de recirculare, filtrare, răcire;
Partea mecanică asigură poziționarea relativă dintre electrod și piesă. Aceasta impune ca
mașina să fie prevazută cu minimum trei posibilități de poziționare dintre care una coincide cu
direcția avansului.
Masa are posibilitatea de poziționare pe două axe.
Sistemele de reglare automată a interstițiului trebuie să mențină o astfel de distanță între
obiectul prelucrării și piesă încat să se poată realiza prelucrarea optimă. Deplasarea fizică a
motorului se face cu ajutorul unui servomecanism. Servomecanismul are un bloc de analiză,
comparare și comandă.
Lichidul dielectric are o contribuție esențială la desfășurarea procesului de eroziune
electrică și la stabilitatea acestuia. Prin fenomenele care au loc în lichidul dielectric acesta
determină atât existența descărcărilor care provoacă prelevarea, evacuarea particulelor prelevate
din interstițiu, cât și evacuarea acestora în baia de dielectric. Interstițiul trebuie în permanență
alimentat cu lichid dielectric. Lichidul se încălzește în timpul funcționării și trebuie răcit.
În timpul procesului eroziv temperaturile ridicate ale descărcării provoacă modificări
structurale ale stratului de suprafață. Se constată existența a trei zone.
Primul strat numit “strat alb” (SA) din cauza culorii mai deschise, prezintă o structură
intermediară între martensită și perlită. Culoarea mai deschisă se datorește decarburării suprafeței
și structură intermediară datorită răcirii rapide. Grosimea stratului variază între mm și sutimi de
mm.

8
 Al doilea strat numit “substratul alb” (SSA) este mai bogat în carbon, structura sa fiind
apropiată de cea martensitică datorită răcirii rapide dupa impuls.
Al treilea strat este cel de baza (SB).

Figura 1 – Schema mainii de prelucrat prin electroeroziune

Precizia dimensională a prelucrării prin electroeroziune este influențată de:
- utilaj;
- operatorul uman;
- factorii de proces;
Cel mai dificil de stăpânit sunt factorii de proces care impun o anumită subdimensionare a
electrozilor, și folosirea mai multor electrozi pentru aceeași cavitate.

Prelucrarea prin eroziune cu electrod filiform

Între obiectul prelucrat și electrodul filiform se asigură o mișcare relativă după axele x și y,
în așa fel încât în dreptul electrodului să se realizeze conturul de prelucrat. Electrodul filiform
execută o mișcare rectilinie verticală cu o anumită viteză “v”. Lichidul dielectric se introduce în
interstițiu prin ajustajul AJ.
Utilajul de prelucrare prin eroziune electrică cu electrod filiform prezintă subansamblele
normale ale unei mașini de prelucrat prin eroziune electrică, dar și subansamble specifice:
- subansamblul de tensionare și deplasare al electrodului filiform;
- sistem de reglare automată a avansului după coordonate și sistem de urmărire a conturului.
Ca material pentru electrodul filiform se utilizează sârma de cupru neizolată de diametre
0,02 … 0,30 mm. Se decupează materiale cu grosimi pâna la 100 mm.

9
 Tehnologia de lucru pentru prelucrarea prin eroziune electrică cu electrod filiform este
identică cu tehnologia de prelucrare prin eroziune electrică normală având ca parametrii
suplimentari viteza de derulare a firului și forța de tensionare.

Principiul prelucrării dimensionale cu ultrasunete

Prelucrarea dimensională cu ultrasunete se bazează pe prelevarea de material din piesa
supusă prelucrării, prin intermediul unor particule abrazive activate ultrasonic.
În mediile pe care le străbat, vibrațiile ultrasonice declanșeazã fenomene precum:
- ridicarea temperaturii;
- favorizarea unor reacții chimice;
- transportul și concentrarea de energii considerabile;
- reflexie, refracție, difuziune, etc.
Datorită acestora, ultrasunetele și-au găsit utilizare și la prelucrările prin eroziuneabrazivă și
cavitațională a unor materiale. Aceasta este una din aplicațiile active în care energiilesunt suficient
de mari pentru a produce modificări în structura mediului pe care îl străbat Laprelucrarea cu
ultrasunete se folosesc în special emițătoare magnetostrictive, a căror funcționarese datorează
modificării dimensiunilor unui corp feromagnetic, care se află într-un câmpmagnetic variabil.
Vibratorul magnetostrictiv transformă energia câmpului magnetic variabil în energie
mecanică de vibrație, care este amplificată prin intermediul concentratorului. Fenomenul intim de
erodare se datorează transmiterii energiei cinetice a sculei (care vibrează cu frecventă ultrasonică)
particulelor abrazive care se află în suspensie în lichid, acesta având o mișcare dirijată. Datorită
socurilor repetate care sunt transmise prin particulele abrazive la suprafața piesei, aici apar
microfisuri și desprinderi de material, care sunt îndepărtate prin circulația fortată a emulsiei. Acest
fenomen eroziv este însoțit și de cavitația ultrasonică în mediu lichid, care grăbeste distrugerea
materialului din zona de lucru. Particulele abrazive trebuie să aibă o duritate cel puțin egală cu cea
a materialului supus erodării.
Sunt utilizate, în principal, două metode de prelucrare:
- prelucrarea ultrasonică cu suspensie abrazivă;
- prelucrarea ultrasonică cu sculă abrazivă.
În cazul primului procedeu, în spațiul dintre suprafața piesei de prelucrat și suprafața activă
a sculei este adusă o suspensie abrazivă cu concentrația în greutate de circa 50%, particulele
abrazive trebuind să aibă duritatea mai mare decât a piesei prelucrate.
10
 Prelucrarea prin eroziunea chimică
Prelucrarea chimică se bazează pe atacul cu o substanţă chimic activă a suprafeţei care
urmează a fi prelucrată. Practic operaţia se realizează prin imersarea totală a piesei în soluţii
speciale (de preferat soluţii sodice).Schema de principiu a prelucrării chimice se prezintă în fig.2
pentru o operaţie de adâncire în trepte. În prima fază zonele care nu se prelucrează se acoperă cu o
mască, lăsând descoperită o zonă cu dimensiunea d. După prelucrarea acestei zone pe adâncimea
h} masca se îndepărtează de pe zona cu dimensiunea d2, iar pereţii orificiului dt se acoperă cu un
strat protector. Se face prelucrarea până la adâncimea h2 pentru dimensiunea dp şi cu încă h3
pentru dimensiunea d . Operaţiile se repetă şi pentru cea de a treia treaptă obţinân- du-se o piesă
cu o cavitate nepătrunsă în trepte.
Procedeul se aplică la prelucrarea pieselor cu două dimensiuni mult mai mari decât a treia
(plăci, table), la gravarea unor profile, la operaţii de găurire în materiale pe bază de Ni, Ti, W, Mo,
de imprimare a unor canale în piese din diferite materiale etc.

Figura 2 – Prelucrare prin eroziune chimică de adâncime în trepte

Procedeul este aplicat la:

 gravarea unor profile

 operaţii de perforare în materiale pe bază de Ni, Ti, W, Mo
 imprimarea unor canale în piese din diferite materiale realizarea circuitelor imprimate.

Concluzie
Studiind această temă am aflat despre modul de lucru a mai multor metode speciale de
prelucrare a materialelor. Aceste metode se utilizează în cazuri speciale pentru prelucrarea
anumitor substanțe cu proprietăți specifice. Aceste procedee se aplică în medii și situații
neordinare și sunt, de obicei, de precizie foarte înaltă. Datorită complexității și proprietăților
11
obținute, aceste medode sunt și cele mai costisitoare. În ciuda faptului că sunt costisitoare, prin
astfel de metode se confecționează utilaje pentru savanți în scopul explorării adâncimilor
oceanice, a scoarței terestre și a spațiului cosmic. Deasemenea, sunt produse și diverse aparate și
echipamente în scopuri militare.

Bibliografie
1. http://librariesigma.ro/product_documents/get/document/id/41/;
2. http://www.cursuri.flexform.ro/courses/L2/document/Cluj-
Napoca/grupa8/Repede_Adrian/portofoliu.doc;
3. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/TEHNOLOGII-NECONVENTIONALE-
PRI22648.php;
4. https://www.baluna.ro/wp-content/uploads/2016/01/Metode%20si%20 Procedee%20
Tehnologice%20-%20Curs.pdf

12