Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

Disciplina: Echipamente folosite în cabinetul de optică medicală

Lecția nr.1

Capitolul 1. Întreținerea sistemelor tehnice

● Importanța întreținerii sistemelor tehnice

● Uzarea echipmantelor de lucru/ sistemelor tehnice

Importanța întreținerii sistemelor tehnice

Activitatea tehnică necesită utilizarea unui număr mare de echipamente de lucru, care
trebuie să funcționeze la parametrii optimi, fără întreruperi și fără a se produce accidentări. Aceasta
este, de altfel, condiția esențială a unei activități de calitate.
În timpul funcționării, mașinile, echipamentele de lucru, instalațiile, SDV-urile suferă
procese de uzură ce pot afecta nu doar buna funcționare a acestora, dar pot avea consecințe grave,
cum ar fi erorile de prelucrare sau chiar accidentările.
În momentul predării echipamentelor de lucru către beneficiar, acestuia i se vor înmâna o
serie de norme și reglementări pentru a asigura funcționarea în parametrii normali.
Dintre aceste norme menționăm: evitarea supraîncârcărilor; respectarea parametrilor de
lucru, respectarea condițiilor de montare, asigurarea condițiilor optime de mediu; respectarea
intervalului de lucru, de pauză specific fiecărui echipament; deservirea echipamentului de către
personal calificat; curățarea și întreținerea corectă; urmărirea continuă a funcționării, verificarea
parametrilor de funcționare; respectarea graficului de întreținere; remedierea defecțiunilor imediat
ce acestea apar; realizarea reparațiilor, a întreținerii de către personal calificat; verificarea
periodică a stării și a funcționalității accesoriilor folosite.
Întreținerea este ansamblul de operații ce vizează menținerea echipamentelor de lucru în
condiții normale de funcționare între două reparații consecutive, reducând riscul apariției
întreruperilor în funcționare.
Reparațiile sunt operații realizate în scopul remedierii defecțiunilor apărute în timpul
exploatării unui echipament.
Un important indice de calitate a unei mașini este reprezentat de durata perioadelor dintre
reparații. Aceasta depinde de durata de serviciu a pieselor componente, dar și de modul de
întreținere și exploatare, precum și de calitatea reparației anterioare.
Lucrările de întreținere se pot executa:
a) permanent, de către personal de deservire;
b) periodic, de către personal calificat în acest sens.

Page 1 of 3
Echipamente_folosite_cabinet_optică_medicală_Capitolul(1)_Lecția(1)
 Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

Uzarea echipmantelor de lucru/ sistemelor tehnice

Uzarea este procesul de distrugere a suprafeţelor aflate în contact, datorită frecării. Ea este
urmată de schimbarea geometriei, calităţii, precum şi a proprietăţilor stratului superficial al
materialelor.
Fenomenul de uzare este strâns legat de fenomenul de frecare. Uneori, chiar în stadiul
incipient, uzarea poate duce la erori de funcţionare. În construcţia aparatelor, de multe ori uzarea
este incompatibilă cu destinaţia produselor caracterizate prin precizie şi fidelitate în transmiterea
semnalelor.
Procesul de uzare se desfăşoară în timp şi este însoţit de pierdere de energie calorică şi de
material prin desprindere de material. Rezultatul uzurii este exprimat în unităţi absolute (masă,
volum, lungime), prin raportare la lungime, folosind o mărime numită intensitatea uzurii sau
viteza uzurii sau prin raportare la timpul de frecare.
Există următoarele etape de uzură:
- etapa de rodaj este perioada de adaptare a suprafeţelor (I);
- etapa de uzare normală este perioada când viteza sau intensitatea uzării se menţin aproape
constante (II);
- etapa de uzare distructivă este perioada în care parametrii de funcţionare au valori ce nu
mai corespund unei funcţionări normale (III);
Se consideră în general că uzarea poate fi privită din două puncte de vedere:
a) uzarea fizică este un proces fizic distructiv ce duce progresiv la scoaterea din funcţiune a
echipamentului de lucru şi poate fi combătut sau ameliorat;
b) uzarea morală este datorată apariţiei în exploatare a unor echipamente de lucru de acelaşi
tip, dar mai perfecţionate din punctul de vedere al modului de lucru, al folosirii principiilor de
prelucrare sau al parametrilor tehnico-economici.

Tipuri de uzură
În funcție de factorii care contribuie la uzarea suprafețelor, dar și după aspectul suprafețelor
uzate, uzările fizice pot fi: de aderenţă, de abraziune, de oboseală, de impact, prin coroziune, prin
oxidare.
Uzarea de aderenţă apare ca urmare a interacţiunii mecano-moleculare între straturile
superficiale ale suprafeţelor. Se manifestă prin distrugerea continuă, datorită deformaţiilor plastice,
zgârierii suprafeţelor şi distrugerii punţilor de sudură formate.
În anumite condiţii de încărcare (lipsa ungerii, funcţionarea la anumite temperaturi) se
formează punţi de sudură care apoi se rup. Coeficientul de frecare dintre aceste suprafeţe este mai
mare, deci apare o creştere a valorii intensităţii uzării. O formă de manifestare gravă a uzării de
aderenţă este gripajul.
Uzarea abrazivă apare în urma unui proces mecanic de degradare provocat prin aşchierea
şi zgârierea suprafeţelor în contact de către diferite particule dure provenite din mediul exterior
sau desprinse chiar din suprafeţele în mişcare relativă.
Poate fi produsă de particule de praf, aşchii metalice sau şpan pătrunse accidental între
suprafeţele în contact. Condiţia să apară o uzură în această situaţie este ca aceste impurităţi să aibă
duritate mai mare decât duritatea suprafeţelor.

Page 2 of 3
Echipamente_folosite_cabinet_optică_medicală_Capitolul(1)_Lecția(1)
 Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

Uzarea de oboseală a stratului superficial (numită şi uzare prin ciupire – pitting) se

manifestă prin apariţia unor ciupituri (pittings) la suprafeţele unse, pe toată suprafaţa în contact, şi
a unor exfolieri la suprafeţele neunse.
Este specifică mişcărilor de rotaţie şi este observată la suprafeţele de frecare ale
angrenajelor, rulmenţilor, camelor sau bandajelor.
Uzarea de impact apare ca urmare a unor lovituri repetate, fiind o uzură mecanică. Se
considerată o uzură compusă, pentru că apar şi se manifestă toate tipurile de uzură (de coroziune,
de oboseală, de adeziune).
Uzarea prin coroziune apare ca rezultat al reacţiilor chimice dintre substanţele agresive din
lubrifiant sau dintre mediul înconjurător şi suprafeţele pieselor. Se explică prin formarea de
compuşi care micşorează rezistenţa stratului superficial, făcându-l fragil.
De multe ori stratul superficial care s-a corodat se desprinde. Factorii care favorizează uzura
de coroziune sunt: conţinutul de apă şi substanţe agresive din lubrifiant; sarcinile mari; mişcarea
relativă a suprafeţelor şi mărimea forţei de frecare; prezenţa particulelor abrazive în lubrifiant.
Uzarea prin oxidare este coroziunea la care predomină reacţia chimică a materialului
suprafeţelor cu oxigenul sau mediul înconjurător oxidant. Ruginirea este o coroziune
electrochimică a fierului datorată oxidării fierului în mediu umed, chiar şi la temperaturi normale.
Uzarea de fretaj apare la suprafeţele pieselor organelor de maşini asamblate prin strângere
datorită sarcinilor variabile exterioare care provoacă microalunecări pe suprafeţe, dar şi coroziune.

Principalii factori care ajută la reducerea uzurii sunt: starea de ungere şi natura
lubrifiantului; cuplul de materiale; tehnologia şi calitatea suprafeţelor în contact.
a) Starea de ungere şi natura lubrifiantului. Lubrifiantul are funcţiile următoare: micşorează
frecarea; protejează suprafeţele împotriva uzării; contribuie la răcirea pieselor.
Ungerea suprafeţelor se poate face cu lubrifianţi lichizi, gazoşi sau solizi, care pot fi de
natură vegetală, animală sau minerală. Proprietăţile lubrifianţilor care interesează în procesul
ungerii sunt: viscozitatea; onctuozitatea; stabilitatea chimică.
Viscozitatea este definită ca reacţiunea fluidului la schimbarea formei lui. Viscozitatea
depinde de temperatură (scade cu creşterea temperaturii) şi de presiune.
Onctuozitatea reprezintă capacitatea unui fluid de a forma un strat puternic aderent pe o
suprafaţă.
Proprietăţile fizico-chimice sunt împărţite în trei grupe:
1. densitatea, căldura specifică, conductivitatea termică;
2. recomandări asupra posibilităţilor de întrebuinţare - punctul de inflamabilitate; punctul de
ardere; punctul de congelare.
3. proprietăţi legate de compoziţia şi concentraţia produselor de contaminare - conţinutul de acizi,
apă, sulf şi alte impurităţi.
b) Materialele şi tehnologia influenţează în mod deosebit gradul de uzură al suprafeţelor.
Proprietăţile cele mai importante pe care trebuie să le îndeplinească materialele pentru micşorarea
uzurii sunt: rezistenţă statică şi la oboseală mare; rezistenţă la temperaturi ridicate; rezistenţă la
uzură şi coroziune; afinitate faţă de lubrifiant (posibilitatea de formare a peliculei); capacitate bună
de rodare; comportare bună la regimuri tranzitorii; conductivitate termică bună şi coeficient de
dilatare redus; greutate specifică mică; uşurinţă la prelucrare la cald şi la rece; preţ scăzut.

Page 3 of 3
Echipamente_folosite_cabinet_optică_medicală_Capitolul(1)_Lecția(1)