NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Ca orice produs tehnologic, autovehiculul este supus din chiar momentul intrării sale în exploatare unui proces
continuu de degradare, proces care durează pe întreaga perioadă de utilizare a vehiculului respectiv şi care se
traduce în scăderea / deteriorarea caracteristicilor de exploatare şi a performanţelor. Viteza acestui proces depinde
de o serie întreagă de factori, dintre care cei mai importanţi ţin de calitatea fabricaţiei autovehiculului şi de modul
de exploatare a acestuia.

Performanţele autovehiculului:

- energetice: Pemax, Memax, td, Sd, amax,

- economice: ce, Ch, Cl100,
- ecologice  poluare chimică
sonoră
- ergonomice comoditatea în conducerea autovehiculului

confortul la bordul autovehiculului

estetica exterioară şi interioară

- siguranţa în circulaţie

În exploatarea curentă şi corectă a unui autovehicul, rolul determinant în procesul de degradare îl are uzura.
Uzura poate avea în general două aspecte, primul fiind legat de uzura fizică a componentelor iar cel de-al doilea de
uzura sau degradarea morală a ansamblului.
1
 Uzura morală se referă la apariţia pe durata de utilizare a unui produs, a unor produse care se adresează
satisfacerii aceloraşi nevoi dar care au caracteristici şi performanţe superioare, sunt mai ieftine, sau au un aspect
mai plăcut (modern).
Procesul de uzare reprezintă un fenomen distructiv complex, de natură fizico-chimică şi care se manifestă prin
modificarea caracteristicilor dimensionale şi de formă precum şi a stării iniţiale a suprafeţei pieselor ce intră în
componenţa unui ansamblu. În funcţie de mecanismul de producere, uzura poate fi de mai mult tipuri:

Uzura

prin frecare prin îmbătrânire prin coroziune

Mecanică Molecular-
mecanică

Electrochimică
Gazoabrazivă
Hidroabrazivă

De cavitaţie

îmbătrânire
De adeziune

Oboseală
Abrazivă

Chimică
Erozivă

2
 Uzura prin frecare apare în subansamblele automobilului în care există cuple cinematice (subansamble
formate din repere în contact cu mişcare relativă între ele).

Uzura abrazivă este cauzată de existenţa particulelor dure abrazive antrenate de lubrifiant între suprafeţele
în contact sau de asperităţile mai dure ale uneia dintre suprafeţe. Este uşor de recunoscut după urmele
îndreptate în direcţia de mişcare. Intensitatea uzurii de abraziune este influenţată hotărâtor de puritatea aerului
în care operează vehiculul şi de calitatea şi puritatea lubrefianţilor folosiţi. Se întâlneşte frecvent în cuplele
cinematice arbore cotit – cuzinet , piston – cilindru, în lagărele arborelui cu came, etc. Ca observaţie, uzarea
abrazivă predomină ca pondere dintre toate tipurile de uzură mecanică. Aproximativ 40% din piesele scoase din
exploatare prezintă uzare abrazivă pură.

3
 Uzura hidro şi gazoabrazivă presupune acţiunea combinată a particulelor abrazive antrenate de un flux de
lichid (cazul pompelor de alimentare, de apă sau de ulei, a circuitelor hidraulice de frânare sau de ambreiaj) sau
de gaz (galeriile de admisie sau de evacuare ale motoarelor, statoarele şi rotoarele turbosuflantelor, etc.)

Uzura erozivă este produsă de obicei de frecarea exterioară a subansamblelor automobilului. Un exemplu
– frecarea elementelor caroseriei cu aerul. În acest caz, este mult influenţată de puritatea şi cantitatea de
particule conţinute în aerul prin care se deplasează vehiculul.

Şi în final, uzura de cavitaţie este întâlnită la reperele care vin în contact cu lichide la viteze mari. Cavitaţia are
un efect puternic distructiv asupra rotoarelor de pompe în anumite condiţii de funcţionare, fiind principala cauză
de scoatere din uz a acestora.

4
 Uzura care se produce prin mecanisme molecular – mecanice (sau termice) este aşa zisa uzură de
adeziune. Aceasta este influențată, pe lângă acţiunea pur mecanică a suprafeţelor în contact, de forţele care
acţionează la nivel molecular sau atomic. Uzura de adeziune se produce ca urmare a formării (la temperaturi
apropiate de 500ºC) de microsuduri (sau microjoncţiuni) intre asperităţile suprafeţelor care vin în contact,
urmată de forfecarea acestora şi de smulgerea de material. Acest mecanism de producere a uzurii poate
conduce în anumite condiţii la gripajul cuplei cinematice. Astfel, la sarcini ridicate, în condiţiile absenţei sau
străpungerii peliculei de lubrifiant şi a temperaturilor ridicate (de exemplu în perioada de rodaj)
microjoncţiunile puternice care se creează nu mai pot fi forfecate de deplasarea relativă a pieselor, ajungându-
se în final la blocarea cuplei cinematice.

5
 Uzura prin îmbătrânire se produce prin două mecanisme şi anume îmbătrânirea materialelor şi oboseala.
Îmbătrânirea reprezintă un proces ce se caracterizează prin modificarea în timp a structurii şi proprietăţilor
materialelor şi reprezintă trecerea spontană de la o stare metastabilă, caracterizată de o energie internă ridicată la
starea stabilă.
În ceea ce priveşte materialele utilizate în construcţia automobilelor, problema îmbătrânirii prezintă două
aspecte. Primul se referă la îmbătrânirea aliajelor metalice, proces care se produce prin modificarea structurii
cristaline, respectiv prin deplasarea atomilor în metal. În cazul aliajelor metalice, procesul de îmbătrânire este un
proces benefic, starea stabilă a materialului fiind caracterizată de proprietăţi mecanice superioare, datorită scăderii
tensiunilor interne. Fenomenul este folosit de firmele producătoare, de exemplu în cazul blocului motor turnat din
fontă, care este supus unui proces de îmbătrânire artificială sau chiar naturală în scopul măririi rezistenţei
mecanice.
Al doilea aspect se referă la îmbătrânirea materialelor plastice şi a cauciucului, care este un proces ireversibil
de degradare (descompunere) sub acţiunea temperaturii şi luminii.
O altă formă de uzură prin îmbătrânire o reprezintă oboseala materialelor.

σ Cercetările au stabilit că materialele solicitate la sarcini alternante

2π (simetrice sau asimetrice) de tipul celei din figura 2, îşi modifică în timp
proprietăţile mecanice, fără ca să se poată observa urme de deformări
σmax

remanente. Fenomenul se numeşte oboseală.

Situaţii în care sarcina acţionează în timp ca în curba prezentată se
t
σmin

întâlnesc în mod curent în cazul rulmenţilor (contactul bila – cale de rulare),

al fusurilor arborilor cardanici sau al roţilor dinţate. Uzura prin oboseală se
Fig. 1.2. Curba de variaţie a unei manifestă de obicei prin smulgeri de material, sub forma de ciupire (pitting)
sarcini alternante armonice sau exfoliere (spalling).

6
 Uzura prin coroziune
Procesele de coroziune se desfăşoară prin mecanisme chimice şi electro-chimice.
Un exemplu de coroziune chimică este oxidarea, care este determinată de pătrunderea oxigenului în stratul
superficial al metalului, urmată de reacţia chimică de oxidare, cu producerea oxidului metalului respectiv. Pe
suprafaţa metalului apare o structură nouă, formată din particule de soluţie solidă de metal şi oxid. Această se
distruge continuu, particulele mobile desprinzându-se sub formă de pulberi. Este caracteristică fusurilor de arbori
cotiţi.

Coroziunea electro-chimică se produce la contactul a două

suprafeţe metalice cu potenţiale diferite (ΔU ≈ 6V), in prezenţa unui
electrolit (apa). Este caracteristică uzării prin corodare a
caroseriilor. Mecanismul de producere a coroziunii electro-chimice
este reprezentat în figura 3.

Fig.1.3. Mecanismul coroziunii electro-chimice

7
 Alte cauze care duc la modificarea stării tehnice a autovehiculelor

1. Modificarea compoziţiei chimice

- uleiuri
- electrolitul din bateria de acumulatoare
2. Modificarea proprietăţilor fizico-mecanice ca urmare a unor suprasolicitări termice
 decălirea arcurilor ambreiajului sau supapelor
 deteriorarea izolaţiei înfăşurărilor bobinei de inducţie
3. Depuneri de substanţe
 calamina din camera de ardere
 cocsarea segmenţilor sau injectorului la m.a.c.
 gume în instalaţia de alimentare cu combustibil
 piatra în instalaţia de răcire a m.a.i.
 oxizi pe contacte electrice
4. Accidentale
 deformarea sau ruperea unor piese în urma unor suprasolicitări accidentale
 obturarea orificiilor calibrate ale unor sisteme hidraulice sau pneumatice
 contacte electrice imperfecte

Modificarea stării tehnice  afectarea performanţelor autovehiculului

Menţinerea performanţelor autovehiculelor la nivelurile impuse de legislaţie sau de factorii economici este
condiţionată de menţinerea stării tehnice în anumite limite.

Necesitatea:

8
 - verificării periodice a stării tehnice;
- refacerii stării tehnice atunci când nivelul ei nu mai corespunde;
- efectuării unor activităţi care să asigure menţinerea stării tehnice la nivelul corespunzător:
- reglaje
- înlocuirea periodică a lubrifianţilor
- înlocuirea preventivă a unor piese (anvelope, bujii, curele de transmisie, filtre etc.)

Condiţii de utilizare în cazul unui autovehicul:

 grad de încărcare
 starea drumului
 intensitatea traficului
 condiţii de mediu
 nivel de pregătire a conducătorului auto şi a pers. de întreţ.
 stil de conducere

Indiferent de modul de exploatare a autovehiculului chiar dacă se ține seama de o serie de norme și
intervenții menite să prelungească la maxim durata folosirii, se ajunge la un moment în care performanțele tehnice
se reduc , valorile lor nemaifiind în limitele prevăzute de proiectant. Acesta este momentul în care apare necesitatea
reparațiilor.

Reparația este ansamblul de operații și lucrări care se efectuează pentru readucerea parametrilor funcționali
în limitele stabilite de proiectant în tehnologia de reparație în scopul menținerii sau restabilirii capacității de bună
funcționare a ansamblului.
Calitatea reparației reprezintă gradul de refacere a capacității de funcționare pierdute în procesul de
exploatare.