Ţesuturi vegetale

II
 ȚESUTURILE MECANICE
 Țesuturile mecanice sunt țesuturi specializate
pentru îndeplinirea rolului de susținere. Ele
asigură rezistența, elasticitatea și flexibilitatea
organelor plantelor. Totalitatea țesturilor
mecanice din corpul unei plante formează
stereomul.
 Se cunosc două țesuturi mecanice
(colenchimul și sclerenchimul),
care se deosebesc între ele atât prin modul de
îngroșare a pereților celulari, cât și prin statutul
pe care îl au celulele lor la deplina maturitate
(celule vii sau celule nevii).
 Colenchimul
 Colenchimul este primul tip de țesut
mecanic care se diferențiază în corpul unei
plante. Este un țesut elastic, rezistent la
întindere și flexibil, care se formează încă de
timpuriu în tulpini, frunze, elemente florale,
fructe tinere.
 Se constituie sub forma unor benzi sau
manșoane cilindrice, mai adesea sub
epiderma tulpinii și a pețiolului frunzei, de
asemenea este întâlnit și în jurul nervurilor
din frunzele plantelor dicotiledonate. Muchiile
tulpinii unor specii din familiile Lamiaceae și
Solanaceae sunt formate și ele din benzi de
colenchim.
 Colenchimul
 Colenchimul este un țesut mecanic format din celule
care rămân vii la completa lor diferențiere. Sunt celule
de obicei alungite și grupate în corpul plantelor în
fascicule longitudinale. Acestea se caracterizează prin
prezența unui perete primar, neuniform îngroșat cu
celuloză și substanțe pectice și lipsit de lignină.
 Acest țesut se întâlnește mai ales în organele tinere, în
creștere, și favorizează mărirea acestora în suprafață și
grosime, prin capacitatea de elongație a pereților.
 După modul caracteristic de îngroșare a peretelui
celular, se deosebesc trei tipuri de colenchim:
angular, tabular, lacunar. În cadrul
fiecărui tip de colenchim celulele sunt de același fel.
 Colenchimul angular
 Colenchimul angular este format din
celule heterodiametrice, de formă
poligonală, lipsite de spații intercelulare, ai
căror pereți longitudinali se îngroașă în
lungul muchiilor.
 În secțiune transversală îngroșările se
observă la colțurile celulelor.
 Acest tip de colenchim se găsește în
structura plantelor terestre, în tulpini,
frunze, pedunculi florali, cât și în structura
unor plante acvatice mai ales la nivelul
tulpinilor.
Colenchimul angular
 Colenchimul tabular
 Colenchimul tabular (lamelar) este un
țesut mecanic alcătuit din celule
heterodiametrice, al căror contur în secțiune
transversală apare aproape circular sau oval.
 Pereții celulari sunt îngroșați inegal: pereții
tangențiali (externi, interni) se îngroașă
evident în timp ce pereții radiari rămân
subțiri, dând celulelor forma de tabule sau
plăci.
 Se întâlnește la multe plante lemnoase în
structura tulpinii, a ramurilor și pețiolului.
Colenchimul tabular
 Colenchimul lacunar
 Colenchimul lacunar este un țesut
mecanic alcătuit din celule de mărimi
diferite, care lasă între ele spații
intercelulare mai mari sau mai mici.
 Pereții acestor celule sunt îngroșați mai
puternic în dreptul spațiilor intercelulare.
 Acest țesut se regăsește adesea în
pețiolul frunzelor de la mai multe specii
din familiile Asteraceae, Malvaceae,
Magnoliaceae.
Colenchimul lacunar
Tipuri de colenchim
 Sclerenchimul
 Sclerenchimul este un țesut mecanic rezistent la
tracțiune și presiune. Este caracteristic plantelor
mature și se diferențiază aproape în toate organele
plantelor anuale și perene.
 Se întâlnește la organele plantelor care și-au încheiat
în totalitate creșterea, atât sub formă de cordoane
izolate sau manșoane cilindrice, cât și în jurul
fasciculelor conducătoare (ca teci sau calote) și în
floemul sau xilemul din structura primară și cea
secundară.
 Celulele sclerenchimului sunt lipsite de vitalitate la
completa lor maturitate.
 În funcție de caracteristicile lor morfo-structurale,
acestea se împart în două categorii: fibre
sclerenchimatice și sclereide.
 Fibrele sclerenchimatice
 Fibrele sclerenchimatice sunt celule
lungi, fusiforme, cu capetele ascuțite
și cu peretele uniform îngroșat și
lignificat. În cadrul acestui grup se
deosebesc două categorii: fibre
xilemice (elemente ale xilemului)
și fibre extraxilemice (liberiene,
corticale, perivasculare /periciclice).
Fibrele sclerenchimatice
Fibrele sclerenchimatice
 Sclereidele
 Sclereidele sunt celule mecanice
scurte, cu lumen redus, pereți celulari
puternic îngroșați și străbătuți de
punctuațiuni simple sau ramificate.
 Se deosebesc mai multe tipuri de
sclereide dintre care amintim:
brachisclereide (celule pietroase),
macrosclereide, osteosclereide și
astrosclereide.
Sclereidele
 ȚESUTURI CONDUCĂTOARE
 Țesuturile conducătoare sunt specifice
plantelor vasculare, cu corpul diferențiat în
rădăcină, tulpină, frunză.
 Acestea sunt alcătuite din celule specializate
și asigură în corpul plantelor funcția de
transport a apei cu sărurile minerale - seva
brută, de la rădăcină până în frunze
(țesutul conducător lemnos) și a
substanțelor elaborate, produse în cadrul
procesului de fotosinteză – seva elaborată, de
la frunze la toate celelalte organe
consumatoare ale plantei (țesutul
conducător liberian).
 Țesutul conducător lemnos
(xilem, lemn, hadrom)
 Țesutul conducător lemnos are rolul de a
conduce seva brută în sens ascendent, fiind
format din vase lemnoase, parenchim
lemnos și fibre lemnoase.
 Vasele lemnoase sunt formate din celule
alungite, cilindrice, cu pereții lignificați,
lipsite de conținut viu.
 Vasele lemnoase sunt de două feluri:

traheide (vase lemnoase imperfecte) și

trahei/trahee (vase lemnoase perfecte).
 Țesutul conducător lemnos
 Traheidele, numite și vase închise sau
imperfecte, sunt formate din celule
prozenchimatice, așezate cap la cap, cu pereții
transversali prezenți și adesea oblici. Circulația
sevei se face greu prin aceste vase, prin
punctuațiuni. Ele sunt caracteristice plantelor
mai puțin evoluate (ferigi, gimnosperme).
 Traheele, se mai numesc și vase deschise
sau perfecte, fiind formate din celule lungi
așezate cap la cap, sub forma unor tuburi, la
care pereții transversali s-au resorbit. Prin
aceste vase seva brută circulă rapid.
 Țesutul conducător lemnos
 Traheele sunt specifice plantelor superioare,
având lungimi diferite, de la câțiva milimetrii până 3-
5 m, la liane. Pereții vaselor lemnoase sunt îngroșați
cu lignină sub forma unor inele, la vasele inelate,
sub forma unor spirale, la vasele spiralate, sub
forma unor rețele, la vasele reticulate sau lignina
acoperă complet peretele intern al vasului, rămânând
neîngroșați numai porii, la vasele punctiforme.
 Traheele funcționează mai mulți ani, după care ele se
astupă cu tile, expansiuni veziculoase ale
plasmalemei. Tilele asigură o conservare mai bună
vasului, împiedicând pătrunderea apei, aerului și a
unor ciuperci parazite.
Traheide vs. Trahee (vase lemnoase)
Traheide vs. Trahee (vase lemnoase)
Vase conducătoare lemnoase
 Țesutul conducător lemnos
 Parenchimul lemnos însoțește vasele
lemnoase, fiind format din celule vii
în care se acumulează substanțele de
rezervă.
 Fibrele lemnoase sunt fibre de
sclerenchim, cu rol mecanic și sunt
prezente mai ales în lemnul
secundar.
 Țesutul conducător liberian
(floem, liber, leptom)
 Țesutul conducător liberian are rolul de a conduce
seva elaborată în sens descendent și este format
din: vase liberiene, celule anexe, parenchim
liberian și fibre liberiene.
 Vasele liberiene sunt formate din celule vii, așezate
cap la cap, cu pereții transversali perforați,
formând placa ciuruită.
 La sfârșitul perioadei de vegetație, vasele liberiene
se astupă cu caloză, iar primăvara redevin
funcționale prin dizolvarea și resorbția calozei.
 Astfel, vasele liberiene funcționează doar în timpul
perioadei de vegetație, dar nu mai mult de 2-4 ani.
Vase liberiene
 Țesutul conducător liberian
 Celulele anexe însoțesc vasele liberiene, sunt
vii și au rolul de a reface vasele liberiene.
 Parenchimul liberian este format din celule
vii, cu rol în depozitarea substanțelor de
rezervă, în special amidon.
 Fibrele liberiene sunt fibre de sclerenchim, cu
rol mecanic, fiind prezente în liberul secundar,
constituind liberul tare. Țesutul liberian este de
origine primară, rezultat din procambiu și de
origine secundară, rezultat din cambiu.
 Fascicule conducătoare
 Elementele țesuturilor conducătoare se dispun în
corpul plantelor în mănunchiuri, denumite
fascicule conducătoare.
 În rădăcină și în tulpină, fasciculele conducătoare
sunt situate în cilindrul central, numit stel.
 Fasciculele conducătoare pot fi simple si mixte.
 Fasciculele conducătoare simple sunt
formate dintr-un singur tip de fascicul, respectiv
lemnos și liberian. Acestea sunt prezente în
structura primară a rădăcinii, fiind dispuse în
alternanță.
 Fascicule conducătoare
 În tulpină si frunză se găsesc fascicule mixte.
 Fasciculele conducătoare mixte sunt libero-
lemnoase, fiind formate din cele două tipuri de
fascicule conducătoare.
 Acestea pot fi: colateral închise, colateral
deschise, bicolaterale și concentrice
(hadrocentric, leptocentric).
 Fasciculele colaterale sunt formate din țesut liberian
la exterior și din țesut lemnos la interior, în cazul
tulpinii, iar în frunză, cu țesut lemnos la exterior si
țesut liberian la interior.
Fascicule conducătoare
 ȚESUTURI (STRUCTURI)
SECRETOARE
 Sub denumirea de țesuturi secretoare sunt
reunite toate categoriile de structuri
secretoare ale plantelor.
 Acestea sunt foarte variate ca mărime, grad
de specializare și localizare în corpul plantelor.
 Ele nu alcătuiesc întotdeauna un țesut unitar,
fiind reprezentate fie de celule singulare
(celule secretoare izolate – idioblaste), fie
de grupări de celule (complexe celulare
secretoare), dispersate printre parenchimuri.
 ȚESUTURI (STRUCTURI)
SECRETOARE
 Trăsătura comună care permite includerea lor în
același sistem, o reprezintă capacitatea acestora
de a elabora (secreta) un produs de secreție
(ex.: nectar, mucilagii, uleiuri esențiale, tanin,
latex, rășină, histamină, acetilcolină, etc.), care
după caz, se acumulează în corpul plantelor sau
este eliminat la exterior (excretat) în diverse
scopuri.
 După localizarea lor în corpul plantelor,
structurile secretoare se grupează în două
categorii: interne și externe.
 Structuri sectretoare interne
 Înaceastă categorie sunt incluse
celulele secretoare izolate
(idioblastele), celulele
secretoare grupate, care căptușesc
cavitățile (spațiile) secretoare și
canalele secretoare și celulele sau
fuziunile celulare producătoare de
latex (laticifere).
Structuri sectretoare interne
 Laticifere
 Formațiuni asemănătoare unor
tuburi, care secretă latexuri.
 Pot fi articulate și sunt șiruri de
celule plurinucleate, asezate
cap la cap, uneori ramificate
luând aspectul unei rețele
(apar la plante din familiile
Asteraceae, Papaveraceae,
Campanulaceae și unele
Euphorbiaceae lemnoase –
Hevea și Manihot).
 Sau nearticulate, provin dintr-o
singură celulă, apar la plante
din familiile Euphorbiaceae,
Moraceae, Urticaceae, etc.
 Structuri secretoare externe
 Sunt variate ca mărime și
complexitate (unicelulare sau
pluricelulare) și sunt localizate la
nivelul epidermei.
 În această categorie sunt incluse:
papilele secretoare, osmoforele,
glandele salifere, perii secretori,
hidatodele, emergențele secretoare,
nectariile.
Structuri secretoare externe
Țesuturi definitive
Vă mulțumesc!