Sa ne amintim!

Izomerii sunt compusi care au aceeasi formula moleculara dar

care difera prin constitutie, configuratie sau conformatie; izomerii sunt
substante cu proprietati fizice si chimice diferite;

Izomerii de constitutie au aceeasi formula moleculara dar difera
prin modul de legare al atomilor din molecula (constitutie sau conectivitatea
atomilor din molecula;

Izomerii de configuratie si cei de conformatie difera prin
asezarea spatiala a atomilor din molecula;
IZOMERI


Izomeri de constituie Izomeri sterici
(difer prin modul de legare al atomilor (difer prin modul de aranjare n
molecul conectivitate) n spaiu a atomilor )


Izomeri de configuraie Izomeri de
conformaie
(difer prin configuraie) (difer prin conformaie: unghiul de
torsiune n jurul legaturilor )


Enantiomeri (izomeri optici) Diastereoizomeri
(difer prin aezarea spaial a atomilor fa (difer prin distana n spaiu dintre
de un centru, ax sau plan de chiralitate) atomii sau grupele care nu sunt
legate direct)


Diastereoizomeri optici Diastereoizomeri cis-trans
(prezint mai multe elemente de (difer prin distana n spaiu a atomilor
chiralitate n molecul) sau a grupelor fa de un element de
structur rigid ax sau plan)
Stereochimia - stiinta care studiaza structura
spatiala a moleculelor adica, configuratia lor.
Pe baza teoriei clasice izomerii cu structura spatiala diferita sau
stereoizomerii au fost impartiti in
izomeri de conformatie
izomeri de configuratie
pe baza modului de convertire intre ei.
Izomerii de conformatie sunt aranjari spatiale dinamice care se pot
transforma unele in altele prin simpla rotire a atomilor de carbon cu
substituentii lor in jurul unei legaturi simple din molecula
Exemplu: La alcani (n-butan) s-au prezentat izomerii de conformatie
eclipsati si intercalati (unde steluta reprezinta o grupare CH
3
) care trec
unul in celalalt prin rotatia atomilor 2 sau 3 in jurul legaturii simple C
2
- C
3
:
sin-eclipsat anti-eclipsat sin-intercalat
(gauche)
sin-eclipsat anti-intercalat sin-intercalat
(gauche)
Izomerii de configuratie sunt aranjari spatiale statice care
difera intre ele prin modul de orientare al atomilor in raport cu un centru
sau plan de simetrie.
Transformarea unui izomer de configuratie in altul are loc numai
prin ruperea si reformarea unei legaturi astfel incat are loc schimbarea
locului unor substituenti.
Exemplu 1: izomerii geometrici cis - trans (sau Z - E) ai alchenelor izomeri de
configuratie care se disting in raport cu un plan (al dublei legaturi sau al moleculei):
C
R
H
C
R
H
C
R
H
C
H
R
cis
trans
Exemplu 2: izomerii geometrici cis - trans ai ciclohexanului 1,2-disubstituit
deasemenea izomeri de configuratie care se disting in raport cu un plan (al
dublei legaturi sau al moleculei):
cis
trans
Izomerul de configuratie cis al ciclohexanului 1,2-disubstituit trece in
izomerul de configuratie trans prin ruperea unei legaturi sigma (axiale sau
ecuatoriale) si formarea altei legaturi (axiale sau ecuatoriale). Izomerul de
configuratie trans are doi izomeri de conformatie: aa si ee.
Acesti izomeri se deosebesc intre ei prin proprietatile fizice (punct de
topire, punct de fierbere, spectre,etc.) si unele proprietati chimice, fiecare izomer
putand fi izolat in stare pura prin metode chimice obisnuite.
Exista izomeri de configuratie care nu se deosebesc unul de celalalt
prin proprietatile fizice obisnuite si au proprietati chimice practic identice fata de
reactivi chimici obisnuiti.
Acesti stereoizomeri (stereos spatiu, lb greaca) nu pot fi prevazuti pe
baza teoriei clasice a structurii.
Ei se comporta diferit fata de lumina plan- polarizata si fata de niste
reactivi chimici cu structura speciala.
In prezenta luminii polarizate un astfel de stereomer roteste planul
luminii polarizate spre dreapta iar celalalt spre stanga, cu un numar egal de grade.
Asemenea molecule au fost numite optic active, iar stereoizomerii sunt antipozi
optici sau enantiomeri: dextrogiri (+) si levogiri (-).

Teoria clasica a stereochimiei atribuie aparitia activitatii optice prezentei
in molecula a unui atom de carbon legat de 4 substituenti diferiti numit carbon
asimetric.
Scurt istoric al studierii fenomenului activitatii optice
a compusilor chimici
Inceputul sec, XIX experimentele releva existenta unei legaturi intre propagarea
luminii si minerale in 1880 omul de stiinta francez Etienne Louis Malus a
descoperit ca lumina transmisa printr-un cristal de CaCO
3
a suferit un fenomen de
polarizare intr-un singur plan
Cativa ani mai traziu, Jean Baptiste Biot (1774
1862 Colegiul Frantei) a descoperit cum un cristal
de cuart (SiO
2
) roteste planul luminii polarizate.
Biot a observat ulterior ca anumite cistale de cuart
rotesc planul intr-o singura directie, iar altele in
directia opusa.
Aceasta proprietate a rotatiei in directii
opuse a fost pusa in evidenta la forma
hemihedrala a unor cristale care exista in forma
obiect-imagine in oglinda.
Cristale hemihedrale de cuart
Biot a concluzionat in mod corect ca ceasta activitate optica este o
proprietate existenta in cazul anumitor molecule
Experimentele lui Louis Pasteur (1822 1895)
Pasteur a fost studentului lui Biot.
In 1848, lucrand cu acid tartric el a observat ca diferite saruri ale acestuia
cristalizeaza in forme hemihedrale de o anumita forma. Solutiile acestor saruri
prezentau activitate optica.
Important - el a observat ca solutia sarii duble de sodiu si amoniu a acidului
tartric nu prezenta activitate optica in timp ce sarea cristaliza in doua forme diferite
de tip hemihedral, asemanatoare cu cele de cuart Pasteur a separat cele doua
forme cu penseta! si prin dizolvarea lor separata in apa, a observat ca cele doua
solutii au activitate optica de sens opus in urma amestecarii celor doua solutii a
rezultat un amestec fara activitate optica! (optic inactiv)
Pasteur a presupus in mod corect ca cele doua forme pot diferi prin
aranjarea in spatiu a atomilor componenti prin aceasta anticipand importanta
stereochimiei in studiul proprietatilor substantelor.
In 1831 Berzelius a identificat sarea de potasiu a acidului tatric dextrogir in
tartrul depus in vin si a izolat acidul tartric optic inactiv (pe care l-a numit racemic
de la racema = strugure in limba latina)
In 1874, omul de stiinta olandez Vant Hoff si francezul Le Bel (in acelasi timp si
fara sa stie unul de celalalt) au pus bazele teoriei legate de izomeria optica,
explicata pe baza conceptiei despre structura tetraedrica a atomului de carbon.
In 1893 Kelvin a propus termenul de chiral (si opusul sau achiral) pentru figuri
geometrice nesuperpozabile cu imaginea lor in oglinda (asemanator cu mana
dreapta si mana stanga; cheir = mana in limba greaca).
In 1964 R.S. Cahn, C.K. Ingold si V. Prelog au propus ca proprietatea de
chiralitate sa fie criteriul de clasificare in stereochimie.
lumina polarizator lumina
obisnuita polarizata
Lumina plan-polarizata se obtine prin trecerea luminii obisnuite printr-un
polarizator material asemanator cu cristalul de cuart
Lumina obisnuita unde
electromagnetice ale caror
vectori se propaga in toate
directiile, in jurul unei axe
Lumina plan-polarizata este o unda
electromagnetica cu un singur vector
Lumina este o unda mobila,
oscilanta, a campurilor electrice
sau magnetice, numita radiatie
electromagnetica
Planul luminii polarizate
Activitatea optica
Activitatea optica se masoara cu polarimetrul.
POLARIMETRUL este compus din doua prisme Nicol (cristal de calcit, spat de
Islanda) intre care se afla un tub cu proba de analizat (3).
Primul nicol este fix [numit polarizor (1)] si are rolul de a transforma
lumina naturala (vectorul electric oscileaza intr-un numar infinit de planuri) in
lumina polarizata (vectorul electric oscileaza intr-un singur plan).
Cel de-al doilea nicol (analizor (2)) este mobil si se poate rori in jurul
axei optice cu un unghi masurabil cu precizie.
Sursa de lumina utilizata (4) in polarimetre este fie:
- o lampa de sodiu care emite o lumina monocromatica: lina D
a sodiului, = 589 nm
- o lampa cu mercur: = 546 nm.
Principiul de functionare - la trecerea luminii polarizate prin tubul care contine
substanta optic activa (pura sau in solutie), planul luminii polarizate este rotit cu
un unghi care se citeste pe ecranul analizorului.
Sursa
de
lumina
(4)
Polarizator (1)
Proba de
analizat (3)
Observator
Analizor (2)
Schema de principiu a unui polarimetru
Activitatea optica este o proprietate specifica a unor molecule si de aceea
valoarea unghiului de rotatie va depinde de: concentratia solutiei moleculeleor,
de grosimea stratului si respectiv de lungimea tubului si se exprima in rotatie
specifica []
D
msurat la 20
0
C, definit ca unghiul de rotaie al planului
luminii polarizate pentru o soluie de 1g/cm
3
, la o lungime cuvei de 1dm
3

moleculele sunt chirale.
+
-
cuva solutie
detector
dextrogir levogir
lumina lumina masurarea rotatiei specifice []
obisnuita plan-polarizata (in analizor)
Moleculele achirale sunt optic inactive prin masuratori polarimetrice nu se
poate masura nici o rotatie specifica.

Enantiomerii rotesc planul luminii polarizate cu aceeasi valoare a rotatiei
specifice, dar in directii opuse difera prin activitatea lor optica.
O solutie in care exista ambii enantiomeri, in concentratii egale este optic
inactiva (compensare intermoleculara).

Msurarea activitii optice a enantiomerilor nu duce implicit i la cunoaterea
configuraiei acestora; nu exist o relaie simpl ntre activitatea optic i
configuraie.
Conditii structurale care determina activitatea optica
Conditia necesara si suficienta pentru aparitia
activitatii optice este ca moleculele substantei sa nu
fie superpozabile prin miscari de rotatie sau
translatie cu imaginea lor in oglinda.
Moleculele care au aceasta proprietate sunt chirale
iar cele care nu au aceasta proprietate sunt achirale.
Stabilirea chiralitatii se bazeaza si pe examinarea unor elemente de simetrie:
- centru de simetrie: un punct dintr-o molecula astfel situat incat orice
dreapta trecand prin acest punct intalneste, in ambele directii, la distante egale,
aceleasi forme structurale.
- plan de simetrie: un plan care imparte molecula in doua jumatati, fiecare
fiind imaginea in oglinda a celeilalte.
Moleculele care au centru sau plan de simetrie sunt achirale si nu indeplinesc
conditia de nesuperpozabilitate cu imaginea lor in oglinda.
Enantiomerii difera intre ei numai prin aranjarea atomilor in spatiu (izomeri sterici).
Toti izomerii sterici care nu se gasesc in relatia obiect-imagine in oglinda se
numesc diastereoizomeri.
O molecula cu un atom de carbon asimetric (cu 4 substituenti diferiti) este chirala
si poate avea doi izomeri sterici numiti enatiomeri.
Exemplu: acidul lactic
(hidroxipropionic)
C
COOH
CH
3
HO H C
COOH
CH
3
H OH C
COOH
H
3
C
H
HO
CH
3
C
COOH
OH
H
Determinarea configuraiei unui anumit enantiomer nu este posibil doar prin
simpla msurare a activitii optice; pentru a rezolva aceast problem s-a
recurs iniial (nainte de a fi cunoscute metode directe de msurare) la metode
indirecte prin care s-a determinat o configuraie relativ - Conventii

1. Convenia Fischer (1881) -Rosanoff (1906)
pentru specificarea configuraiei relative (convenia D-L)

conform acestei convenii s-a ales o substan de referin (care prezint
enantiomerie) pentru care s-a atribuit n mod arbitrar o anumit configuraie
pentru cei doi enantiomeri: (+)-glicerinaldehida (enatiomerul dextrogir)
se presupune prin convenie c enantiomerul glicerinaldehidei care, n
formula de proiecie Fischer, n care grupa CH=O este aezat sus, are
grupa OH aezat n partea dreapt fa de linia vertical care reprezint
lanul atomilor de carbon, este (+)-glicerinaldehida configuraia acesteia
este denumit cu litera D
Atribuirea i specificarea configuraiei enantiomerilor
similar, cellalt enantiomer care are grupa OH n stnga va fi (-)-glicerin-
aldehida i configuraia sa este notat cu litera L
notaiile D i L sunt doar o denumire a configuraiei i nu reprezint
i activitatea optic, o mrime msurat experimental enantiomerul dextrogir al
glicerinaldehidei va fi denumit D-(+)-glicerinaldehida iar enantiomerul levogir va fi
denumit L-(-)-glicerinaldehida
H
CH=O
HO
HOH
2
C
H
OH
CH
2
OH
CH=O
CH=O
CH
2
OH
H HO
CH=O
CH
2
OH
OH H
D-(+)-glicerinaldehida L-(-)-glicerinaldehida
Pentru a atribui configuraii relative i altor compui, convenia Fischer-Rosanoff
stabilete urmtoarele reguli:
orice compus care prezint izomerie optic i care poate fi obinut din (+)-
glicerinaldehid sau care poate fi transformat n (+)-glicerinaldihid prin reacii n care
nu este afectat atomul de carbon asimetric, are aceeai configuraie a atomului de
carbon asimetric ca i (+)-glicerinaldehida;
n mod similar orice compus care poate fi obinut sau transformat n (-)-
glicerinaldehid are configuraia atomului de carbon asimetric aceeai cu (-)-
glicerinaldehida.
toi compuii pentru care, prin aceste transformri chimice, s-a stabilit configuraia
D la atomul de carbon asimetric, fac parte din seria configurativ D iar cei care au
configuraia L fac parte din seria configurativ L.

Apartenena la o astfel de serie configurativ permite atribuirea configuraiei numai
pentru un singur atom de carbon asimetric din molecul.

Dac sunt mai muli atomi de carbon asimetrici, atunci configuraia acestora se
poate stabili numai prin alte transformri chimice, care sunt destul de complexe i
laborioase.
Exemplu: Stabilirea configuraiei acidului (-)-lactic printr-o serie de reacii prin
care poate fi obinut din (+)-gicerinaldehida. Toi compuii au configuraia D i
fac parte din seria configurativ D.
CH=O
CH
2
OH
OH H
COOH
CH
2
OH
OH H
COOH
CH
2
Br
OH H
COOH
CH
3
OH H
Br
2
/H
2
O
PBr
3
Zn/HCl
-HBr
D-(+)-glicerinaldehida
acid D-(-)-3-bromolactic
acid D-(-)-gliceric acid D-(-)-lactic
Metoda permite stabilirea doar a configuraiilor relative deoarece convenia
iniial presupune atribuirea arbitrar a unei anumite configuraii enantiomerului
dextrogir al glicerinaldehidei ca urmare probabilitatea ca toate configuraiile
stabilite astfel s fie adevrate este de 50%; configuraiei absolute prin difracia
de raze X la monocristale
Aplicat pentru un compus optic activ (acidul (+)-tartric sub form de sare de
rubidiu i potasiu) s-a artat c acest izomer steric al acidului tartric, care prin
convenia Fischer-Rosanoff a fost ncadrat n seria D, i avnd configuraia
relativ denumit ca acid D-(+)-tartric, are ntr-adevr configuraia absolut
corespunztoare cu cea relativ.
Ca urmare s-a confirmat faptul c toate configuraiile determinate prin
convenia Fischer-Rosanoff sunt i configuraii absolute, (+)-glicerinaldehida are
i n realitate configuraia propus iniial ca fiind cea relativ.
Cahn, Ingold i Prelog au propus o nou regul de atribuire i denumire a
configuraiilor absolute ale izomerilor sterici denumit prescurtat regula
C.I.P.
Pentru atribuirea configuraiilor izomerilor optici i ai diastereoizomerilor
optici regula se mai numete i regula R-S, iar pentru denumirea
diastereoizomerilor cis-trans ea este denumit regula E-Z.
n ambele cazuri, pornind de la o configuraie cunoscut, se aplic urmtoarele
etape:
1. Stabilirea tipului de izomerie de configuraie (enantiomerie,
diastereoizomerie optic, diastereoizomerie cis-trans);
2. Stabilirea ordinei de succesiune a substituenilor (denumii liganzi) legai
de elementul de chiralitate sau de elementul de structur care determin
apariia izomeriei de configuraie.
2. Convenia Cahn Ingold Prelog (CIP)
pentru specificarea configuraiilor absolute (1956)
Aceast etap se face folosind regula standard de succesiune:
- se consider n prima etap numai atomii din prima sfer de liganzi
care sunt de fapt atomii legai direct de elementul de chiralitate; se consider c
au prioritate (notat n ordine cu cifre: 1>2>3>4 sau cu litere: a>b> c>d) atomii
cu numrul atomic cel mai mare;
- atunci cnd exist doi sau mai muli atomi identici n prima sfer de
liganzi se analizeaz atomii din sfera a doua de liganzi, adic atomii care sunt
legai de cei din prima sfer de liganzi n acest caz au prioritate atomii cu
numr de ordine mai mare
-CHCl
2
>
-CH
2
Cl
-COOH -CH=O
-CH
2
OH -C(CH
3
)
3
-CH=CH
2
-CH
2
CH
3
-CH
3
> > > > > > > >
C CH
-
Exemplu: pentru grupele obinuite care se gsesc n muli compui organici
cu un centru de chiralitate, ordinea de succesiune va fi:











3. Se aeaz fiecare atom de carbon asimetric (reprezentat prin formula
perspectivic tetraedric sau modelul mecanic) n aa fel nct substituentul cu
prioritatea cea mai mic s fie aezat n spate, n partea opus observatorului.

4. Se examineaz ordinea celorlali trei substitueni n funcie de prioritatea
lor (de la 1 la 2 i apoi la 3)
dac ordinea corespunde cu sensul acelor ceasornicului atunci
configuraia este denumit R (de la cuvntul latin rectus dreapta);
dac ordinea substituenilor este invers sensului acelor ceasornicului
atunci configuraia este denumit S (de la sinister stnga).

Dac sunt mai muli atomi de carbon asimetrici n molecul se stabilete i
se denumete n acest mod configuraia fiecruia n parte.
F
Cl
Br
H
Ordinea de prioritate a substutuentilor: 1-Br; 2-Cl; 3-F; 4-H
2
1
3
4
Cl
F
H
Br
C
2
axa C
2
;180
0
Cl
F
H
Br
1
2
3
4
R S
1
2
3
4
H
CH=O
OH
CH
2
OH
HO
CH=O
CH
2
OH
H
Ordinea de prioritate a substutuentilor: 1-OH; 2-CH=O; 3-CH
2
OH; 4-H
60
0
2
2
1
1
3
3
4
4
OH
CH=O
HOH
2
C
H
1
2
4
3
R
S
CH=O
CH
2
OH
OH H
CH=O
CH
2
OH
H HO
D
L
Conform conventiei CIP configuraia R a glicerinaldehidei corespunde cu
configuraia D stabilit prin convenia D-L, iar configuraia S corespunde cu
configuratia L.
Exemplul 1:
Exemplul 2:
ClCH
2
- CH - CH - CH - CH - CH
3 R = -CH - CH
2
Cl
CH
3
Cl
CH
2
OH
OH
1 2 3
4
5
6
R' = -CH - CH -CH
3
CH
3
CH
2
OH
OH
2
1
4
5
6
R - CH - R'
3
Cl
unde:
;
Pentru un compus cu mai multi atomi de C asimetrici atribuirea configuraiei unui
atom (C
3
) se face innd cont de ordinea de succesiune a atomilor din a 2-a i a 3-a
sfer de liganzi:
Stabilirea configuraiei atomului asimetric C
3
din compusul de mai sus utiliznd
formulele perspectivice i proiective; n formula proiectiv atomul de H (cu
prioritatea cea mai mic) este jos ceea ce nseamn n spatele planului.
Se ajunge aici prin dou schimbri succesive ale substituenilor ntre ei care duc
la dou inversri de configuraie, obinndu-se n final configuraia iniial.
Exemplul 3:
Cl
R
H
R'
1
Ordinea de prioritate a substutuentilor la C3: 1-Cl; 2-R; 3-R'; 4-H
R=C2: -CH
2
Cl
-CH
3

-H
R'=C4: -CH(OH)-CH
3

- CH
2
OH

-H
R
R'
H Cl
2
3
3
2
4
3
1
R
H
R' Cl
3
2
3
4
3
R
H
Cl R'
3
2
1
4
S
R'
R
Cl
H
S
configuratia initiala
configuratie inversata
configuratia initiala
(schimbare R' - H)
(schimbare R' - Cl)
Stabilirea ordinei
de prioritate pentru
moleculele care
contin substituenti cu
legaturi multiple
HO C
H
H
H
3
C C
CH
3
CH
3
Exemplul 4:
molecula acidului lactic:
Configuratie R
Configuratie S
Configuratie R