IZOMERIA

Izomerii sunt compuși cu aceeași formulă moleculară, dar cu structuri moleculare și proprietăți
diferite.
Izomerii se clasifică astfel:
1. Izomeri de constituție (de catenă, de poziție, de funcțiune) care diferă prin modul de legare a
atomilor în moleculă
2. Izomeri de configurație (geometrici și optici) și de conformație numiți stereoizomeri care diferă
prin aranjarea spațială a atomilor, dar au constituții identice.
Stereochimia organică studiază structura spatială a moleculelor.
Formulele de configurație sunt formule care arată aranjamentul în spațiu al atomilor sau grupelor de
atomi.
Formulele de configurație prin care se reprezintă structuri rezultate ca urmare a rotației atomilor în
jurul legăturilor simple carbon-carbon se numesc formule de conformație.

Izomeri de configurație.
Configurația desemnează aranjamentul spațial, rigid al atomilor față de planul legăturii π sau al unui
ciclu saturat, în cazul izomerilor geometrici, sau față de un atom de carbon (centru) cu patru
substituenți diferiți pentru izomerii optici.

Izomeria optică

Izomeria optică (enantiomeria sau izomeria de oglindire) este caracteristică substanţelor

care rotesc planul luminii polarizate, când sunt străbătute de aceasta.
Obiectul cu imaginea sa în oglindă nu sunt superpozabile (nu se suprapun) prin mișcări de
translație sau rotație în același plan.
În 1894 lordul Kelvin (William Thomson) a introdus cuvântul chiral pentru obiectele care nu
sunt superpozabile imaginii lor în oglindă. (Cuvântul chiral provine din limga greacă, în care cheir
înseamnă mână).
Chiralitatea se referă la neidentitatea (nesuperpozabilitatea) unei molecule cu imaginea sa în
oglindă şi este o proprietate a întregii molecule.
Un atom de carbon de care se leagă patru substituenţi diferiţi se numeşte centru de chiralitate
sau atom de carbon asimetric (simbolizat cu un asterisc) şi conferă moleculei în ansamblu chiralitate.
Atomul de C chiral (asimetric) este hidridizat sp3.
Moleculele chirale nu au plan de simetrie iar moleculele achirale (superpozabilă imaginii în
oglindă) au plan de simetrie.

H H
| |
CH3─C*─CH2-CH3 CH3─C─CH3
| |
OH OH
2-butanol 2 - propanol
(moleculă chirală) (moleculă achirală - deoarece prin rotire cu 1800 se obține o structură care se
suprapune printr-o mișcare de translație în același plan peste moleculă inițială)

1
 Moleculele cu un centru de chiralitate există sub forma a doi izomeri optici numiți enantiomeri
sau antipozi optici.
Enantiomerii sunt perechi de izomeri optici care se găsesc în relația obiect și imaginea sa în
oglindă și care rotesc planul luminii polarizate cu același număr de grade, unul spre dreapta și
celălalt spre stânga.
Enantiomerii diferă prin aranjamentul atomilor faţă de centrul de chiralitate şi au :
a. proprietăţi fizice identice (au aceleași puncte de fierbere sau topire, aceeași densitate și
solubilitate), cu excepţia sensului în care rotesc planul luminii polarizate: enantiomerul care
roteşte planul luminii polarizate în sensul acelor de ceasornic (spre dreapta), cu un anumit
număr de grade ( α ) se numeşte dextrogir (+ sau d), iar cel care roteşte planul luminii
polarizate cu acelaşi număr de grade ( α ) în sens invers rotaţiei acelor de ceasornic (spre
stânga) se numeşte levogir (- sau l).
b. proprietăţi chimice identice, în general.
Rotaţia planului luminii polarizate este o caracteristică a substanţelor chirale (optic active) iar
moleculele achirale nu rotesc planul luminii polarizate (sunt optic inactive).
Amestecul echimolecular a doi enantiomeri se numeşte amestec racemic (±) şi este optic
inactiv deoarece jumătate dintre moleculele din amestec rotesc planul luminii polarizate spre dreapta,
cu un anumit unghi, iar celelalte molecule rotesc planul luminii polarizate spre stânga, cu același unghi.
Exemplu: enantiomerii 2-butanolului sunt:
H H
l l
CH3─C─CH2-CH3 H3C-H2C─C─CH3
l l
OH OH

oglindă
amestec racemic (±)
Proprietățile enantiomerilor
a. recunoașterea chirală
Enantiomerii au în general proprietățile fizice identice, dar au unele diferite (de ex: mirosul) care
depind de modul de aranjare al atomilor în spațiu. În cazul moleculelor chirale care au miros
specific, numai unul din enantiomeri se fixează în acei centrii ai receptorului (mucoasa nazală), cu care
se potrivește ca formă și geometrie. Acest mecanism se numește recunoaștere chirală și are rol
important în procesele biochimice și modul de acțiune al medicamentelor.
De exemplu, (-) carvona are miros de mentă (și se gãseste în mentã), iar (+) carvona are miros de
chimen (și se extrage din semințele de chimen).
b. activitatea optică
Moleculele chirale au activitate optică.
Rotația specifică.
Moleculele care au activitate optică au proprietatea de a roti planul luminii polarizate. Instrumentul
care măsoară activitatea optică se numește polarimetru.
Schema de principiu a unui polarimetru:

2
1. sursă de lumină nepolarizată
2. lumina nepolarizată în care vectorul câmp electric oscilează în toate direcțiile
3. lentila polarizantă
4. lumina plan-polarizată în care vectorul câmp electric oscilează doar într-un singur plan și acest
plan este perpendicular pe direcția de deplasare a luminii
5. celula cu soluția de analizat (proba)
6. lumina plan-polarizată deviată de soluția din probă. La ieșirea din probă vectorul lumină plan-
polarizată este deviat cu un număr de grade α fie spre dreapta, fie spre stânga.
7. lentila analizoare care stabilește valoarea unghiului α
8. observator
Substanțele optic active, care determină devierea vectorului luminii plan-polarizate:
 spre dreapta, cu + α0, se numesc dextrogire
 spre stânga, cu - α0, se numesc levogire

Rezultatul măsurătorilor se exprimă prin valoarea rotației specifice, care se notează [α]D și are, la t0C,
expresia matematică:

Pentru a fi optic activă soluția de probă trebuie să conțină o substanță chirală și unul dintre enantiomeri
să fie în exces față de celălalt.
c. amestec racemic (cuvântul racemic provine din limba greacă, în care racema înseamnă strugure)
O soluție de probă care conține cei 2 enantiomeri în concentrații egale se numește amestec
racemic și este optic inactiv. Ex: din vin se poate izola acidul tartric racemic

În urma măsurătorilor de activitate optică s-a stabilit că amestecul de reacție este optic inactiv(este un
amestec racemic deoarece concentrațiile celor 2 enantiomeri sunt egale).
Amestecul racemic are rotația specifică la 250C: [α]D = 00
3
 MOLECULE CHIRALE CU DOI ATOMI DE CARBON ASIMETRICI

DIASTEREOIZOMERI
O moleculă care are 2 atomi de carbon asimetrici poate avea 4 configurații diferite: câte 2 pentru
fiecare atom de C asimetric.
Compușii organici cu n centre de chiralitate (n atomi asimetrici) prezintă un număr maxim de
stereoizomeri dat de formula 2n (2n/2 perechi de enantiomeri). De exemplu acidul 2,3-
dihidroxibutanoic are două centre de chiralitate, iar numărul de stereoizomeri ai acestui compus este de
22=4

Formule de proiecție Fischer ale stereoizomerilor ale acidului 2,3-dihidroxibutanoic

1 cu 2 și 3 cu 4 sunt perechi de enantiomeri

Diastereoizomerii sunt stereoizomeri care nu sunt enantiomeri.

Diastereozomeria (sau izomeria de distanță) se referă la toate tipurile de stereoizomeri, care
diferă între ei prin valorile distanțelor interatomice între atomii nelegați direct și care nu sunt
enantiomeri.
Diastereoizomerii sunt:
 de conformație
 geometrici (cis-trans)
 optici (substanțe cu 2 sau mai mulți atomi de carbon asimetrici)
Stereoizomerii 1 cu 3, 1 cu 4, 2 cu 3 și 2 cu 4 sunt în relația de diastereoizomerie.
Spre deosebire de enantiomeri, diastereoizomerii au proprietăți fizice (puncte de fierbere și de topire,
densitate, solubilitate) și chimice diferite.
În chimia organică se folosesc denumiri consacrate pentru diastereoizomerii care au, în formula
de proiecție Fischer, substituenții de aceeași parte a catenei sau de o parte și de alta a catenei:
 izomerii care au ambii substituenți de aceeași parte a catenei se numesc eritro, ex: 1 și 2;
 izomerii care au ambii substituenți de o parte și de alta a catenei se numesc treo, ex: 3 și 4;

4
MEZOFORME
Anumiți compuși organici cu două centre de chiralitate și un plan de simetrie prezintă numai
trei stereoizomeri. Un astfel de compus este 2,3-diclorobutanul, care conține aceiași substituenți la cei
doi atomi de carbon chirali:

2,3 - diclorobutan
Stereoizomerul 1 are un plan de simetrie care trece prin mijlocul legăturii C 2-C3 și împarte
molecula în două părți identice. Acesta este identic cu imaginea sa în oglindă, deoarece cei 2 atomi de
C au aceiași substituenți și rotesc planul luminii polarizate cu același unghi, dar în direcții opuse, ceea
ce face ca activitatea optică a unuia să fie compensată de activitatea optică a celuilalt. Deci
stereoizomerul 1 este optic inactiv și se numește mezoformă.
1-mezoformă, 2 cu 3 pereche de enantiomeri, 1 cu 2 și 1 cu 3 diastereoizomeri
Mezoforma (mezocompus) este un compus cu mai multe centre de chiralitate, dar optic
inactiv, deoarece are un plan de simetrie.
Prefixul mezo indică existența în moleculă a unui plan de simetrie.
Toate substanțele chimice care au 2 atomi de C asimetrici și un plan de simetrie există sub
forma a 2 enantiomeri, izomerul (+) și cel (-) și a unui izomer optic inactiv (mezoformă).

5
Stereoizomerii 3,4-dibromohexanului:

I II III
I și II – enantiomeri, III –mezoformă
Stereoizomerii acidul tartric (acid 2,3-dihidroxibutandioic):

6
 IZOMERIA GEOMETRICĂ

Izomeria geometrică se poate întâlni la compușii organici cu duble legături carbon-carbon și la

cicloalcanii disubstituiți negeminal, unde atomii sunt poziționați diferit în funcție de un plan al
moleculei (planul dublei legături carbon-carbon, planul ciclului la moleculele ciclice).
Condiția ca o substanță cu dublă legătură carbon-carbon să prezinte izomerie geometrică este ca fiecare
atom de carbon din dubla legătură să aibă substituenți diferiți.
Pentru substanțele de tipul

care prezintă la cei doi atomi de carbon dublu legați același substituent, cei doi izomeri geometrici se
numesc cis și trans.
Izomerul în care substituenții identici se găsesc de aceeași parte a planului legăturii π din dubla legătură
este numit cis, iar cel în care substituenții identici se găsesc de o parte și de alta a planului legăturii π
din dubla legătură este numit trans. În general, izomerii trans sunt mai stabili decât cei cis.

Deoarece la moleculele la care dubla legătură este tri- sau tetrasubstituită notația cis-trans este
ambiguă, a fost necesară introducerea unei noi nomenclaturi în care se ține seama de “prioritatea”
substituenților (alchenă trisubstituită = trei substituenți alții decât H la dubla legătură; tetrasubstituită =
patru substituenți alții decât H la dubla legătură). Pentru o moleculă de tip abC = Cde se evaluează
prioritățile substituenților, în ordinea descrescătoare a numărului atomic (Z ) al primilor atomi legați
de carbonii implicați în dubla legătură. Se aleg, dintre substituenții a și b și apoi dintre substituenții d
și e, cei cu prioritatea cea mai mare (numărul atomic mai mare). Dacă cei doi substituenți astfel aleși se
găsesc de aceeași parte a dublei legături, se adaugă la denumirea substanței prefixul Z, iar dacă se află
unul de o parte și celălalt de alta, prefixul E (din limba germană, zusammen = împreună, entgegen =
opus).

7
ZH=1, ZBr=35, ZC=6, ZCl=17

p.ttrans>p.tcis p.ftrans<p.fcis

Izomerii geometrici pentru 2,4-heptadiena:

Cicloalcanii disubstituiți negeminal prezintă izomeri geometrici. Aceștia diferă prin aranjamentul
atomilor sau grupelor de atomi față de planul general al ciclului.

Aplicație.
8
Stereoizomerii pentru