Algebra liniara

285
CAPITOLUL 6
FORME LINIARE, BILINIARE SI PATRATICE
6.1 Forme liniare
Fie V un spatiu vectorial peste un corp K.
Definitia 6.1.1 Se numeste forma liniara sau functionala liniara o aplicatie f : V K
care satisface conditiile:
a) f( x + y) = f( x ) + f( y)(aditivitate), x, y V;
b) f( x) = f( x ) (omogeneitate), x V, K.
Se observa ca f este un caz particular de operator liniar, în care codomeniul este chiar
corpul K.
Observatia 6.1.1 (Exercitiu) 1) Conditiile a) si b) din definitia de mai sus sunt
echivalente cu conditia:
c) f( x + y) = f( x ) + f( y), x, y V, , K.
2) Deoarece f este un operator liniar avem f(0) = 0.
Exemplul 6.1.1 Aplicatia f :R
3 R, f(x1, x2, x3) = 2x2 + x3 este o forma
liniara (Exercitiu).
Notam cu V* multimea formelor liniare definite pe V. Introducem
operatia de adunare a formelor liniare:
(f + g)(x) =def f (x) + g(x), f, g V*, xV
Forme liniare, biliniare si patratice
286
si operatia de înmultire a unei forme liniare cu un scalar din corpul K:
(f )(x) =def f (x), f V*, K.
Daca tinem cont de observatia ca functionalele liniare sunt cazuri
particulare de operatori liniari, atunci operatiile introduse mai sus sunt de
fapt operatiile de adunare a operatorilor liniari si respectiv înmultire a
acestora cu scalari. Exact ca în cazul operatorilor liniari se poate
demonstra ca V* este un spatiu vectorial real peste corpul K(exercitiu).
Definitia 6.1.2 Spatiul vectorial V* se numeste spatiul vectorial dual sau
spatiul conjugat al spatiului vectorial V.
Fie B = {u1, u2, …,un} o baza în V si x V si 1, 2,…,n
coordonatele vectorului x în baza B. Definim aplicatiile ui
*: V K,
(6.1.1) ui
*(x) = i, i = 1, 2, …,n,
si vom arata ca acestea sunt forme liniare.
Pentru a demonstra ca ui
*i = 1, 2, …,n sunt forme liniare este
suficient sa verificam daca este îndeplinita conditia c) din Observatia
6.1.1. Fie x, y V si , K. Daca x = 1u1 + 2u2 +…+nun, y = 1u1 +
2u2 +…+ nun, atunci x + y = (1 + 1) u1 + (2 + 2)u2 +…+
(n + n)un iar ui
*(x + y ) = i + i = ui
*(x) + ui
*(y ), ceea ce
trebuia demonstrat.
Observatia 6.1.2 ui
*(uj ) = 0, daca i j si ui
*(ui ) = 0.
Teorema 6.1.1 Familia B* = { u1
*, u2
*,… un
*} este o baza în spatiul dual
V*.
Algebra liniara
287
Demonstratie. Pentru început vom arata ca B* este sistem liniar
independent. Fie 1u1
*+ 2u2
*+… + nun
*

= 0* 1) o combinatie nula
formata cu vectorii bazei B*. Folosind observatia de mai sus avem
succesiv: (1u1
*+ 2u2
*+… +nun
*)(ui) = 0*(ui) 1u1
*(ui)+ 2u2
*(ui)+…

+nun
*(ui) = 0 i = 0, pentru orice indice i = 1, 2, …,n.
Deci B* este sistem liniar independent. Acum vom demonstra ca B*
este sistem de generatori pentru V*. Fie f V* si x = 1u1 + 2u2 +…+
nun V. Avem f(x) = f(1u1 + 2u2 +…+nun) = 1f(u1) + 2 f(u2) +…+
n f(un). Folosind definitia formelor liniare ui
* si comutativitatea corpului
K obtinem: f(x) = f(u1) u1
*(x)+ f(u2) u2
*(x) +…+ f(un) un
*(x).

Deci f se scrie ca o combinatie liniara de vectori ai familiei B*, ceea

ce înseamna ca B* este sistem de generatori pentru V*. Demonstratia a
fost încheiata.
Definitia 6.1.3 Familia B* din teorema de mai sus se numeste baza duala
a bazei B din V.
Coordonatele unei forme liniare f în baza duala a bazei B din V
f(u1), f(u2), …, f(un) se numesc coeficientii formei liniare f în baza B. Din
modul de definitie al coeficientilor unei formei liniare f se deduce ca
acestia sunt unic determinati de baza B (pentru forma liniara f).
Din teorema de mai sus rezulta si afirmatie reciproca: daca (a1,
a2,…, an) este un sistem de scalari în K si B este o baza fixata în V, atunci
exista si este unica forma liniara f ai carei coeficienti în baza B sunt a1,
a2,…,an.
1
0* este notatie pentru elementul neutru la adunare din V*, 0*(x) = 0, xV.
Forme liniare, biliniare si patratice
288
Exemplul 6.1.2 Fie B = {u1 =(1, 1, 1), u2 =(1, 2, 0), u3 =(3, 0, 0)} o baza
în R
3. Sa se determine baza duala B*, precum si coeficientii formei liniare
de la Exemplul 6.1.1 în baza B.
Fie x = ( 1, 2, 3) R
3. Coordonatele acestui vector în baza B
sunt ( 3, 1/2 2 - 1/2 3, 1/3 1 - 1/6 2 - 1/6 3). Atunci, conform relatiei
(6.1.1) avem u1
*(x) = 3, u2
*(x) = 1/2 2 - 1/2 3, u3
*(x) = 1/3 1 - 1/6 2 -
1/6 3.
Coeficientii formei " f " sunt f(u1) = 3, f(u2) = 4 si f(u3) = 0.
Observatia 6.1.3 Daca xV, x 0 atunci exista o forma liniara f astfel
încât f(x) 0. Daca 1, 2, …, n sunt coordonatele vectorului x în baza B
= {u1, u2, …un} atunci exista i {1, 2,…n} astfel încât i 0. Daca luam f
= ui
*

atunci f(x) = i 0. Afirmatia de mai sus se exprima echivalent

astfel : daca x y atunci exista f V'* astfel încât f(x) f(y).
Într-adevar, daca v = x - y 0 atunci exista f V'* astfel încât f(v)
0 f(x) - f(y) 0.
O alta problema care poate fi pusa în acest moment este aceea a
determinarii matricei de trecere de la baza B* la baza B1
* atunci când se
cunoaste matricea de trecere de la baza B la baza B1. Solutionarea acestei
probleme permite, dupa cum am vazut în primul capitol, determinarea
coeficientilor unei forme liniare în noua baza B1 atunci când acestia sunt
cunoscuti în baza veche, B.
Teorema 6.1.2 Daca B = {u1, u2, …,un} si B1 = {w1, w2, …,wn} sunt doua
baze în V si A =(aij)i,j = 1,…n este matricea de trecere de la
baza B la baza B1 atunci (AT)-1 este matricea de trecere
Algebra liniara
289
de la baza B* la baza B1
*. Mai mult, coeficientii unei
forme în bazele B si B1 se schimba tot cu matricea A.
Demonstratie. Avem B* = {u1
*, u2
*, …,un
*} si B1
*= {w1
*, w2
*, …,wn
*}

unde elementele ui
* si respectiv wi
* sunt definite de relatia (6.1.1). Fie =
(ij)i,j = 1,…n matricea de trecere de la baza B* la baza B1
*. Pentru a
determina prima linie a acestei matrice observam ca wk
*= k1u1
*+ k2u2
*

+ … + knun
*. Atunci pentru orice k, i {1, 2, …, n} avem wk
*(wi) =
k1u1
*(wi) + k2u2
*(wi) + … + knun
*(wi) *) k
i= k1u1
*(ai1u1 + ai2u2 +
… + ainun) + k2u2
*( ai1u1 + ai2u2 + … +ainun) + … + knun
*( ai1u1 + ai2u2 +
… + ainun). Deci k
i =k1 ai1 + k2 ai2 +…+ knain pentru toti k, i {1, 2,
…, n}. Relatia de mai sus se scrie matricial astfel I = AT, unde I este
matricea unitate de ordinul n cu elemente din K. Se cunoaste din primul
capitol ca matricea de trecere A este inversabila, deci
(6.1.2) = (AT)-1.
Daca 1, 2,…, n sunt coeficientii unei forme liniare f V* în baza
B si 1', 2',…,n' sunt coeficientii aceleiasi forme în baza B1 atunci
rezulta, conform formulelor (1.4.2) si (6.1.2),
(6.1.3) ' = A
si am obtinut concluzia.
Exemplul 6.1.3 Consideram forma liniara f definita în exemplul 6.1.1 si
bazele B = {u1 =(1, 0, 0), u2 =(0, 1, 0), u3 =(0, 0, 1)}, B1 = {u1 =(1, 1, 1),
u2 =(1, 2, 0), u3 =(3, 0, 0)} în R
3.

a) Sa se determine matricea de trecere de la baza B* la baza B1

*.

b) Sa se determine coeficientii formei liniare f în baza B1

*.

* i
j

este simbolul lui Kronecker, i

j

= 0, daca i j si i
j

= 1, daca i = j.
Forme liniare, biliniare si patratice
290
a) Matricea de trecere de la baza B la baza B1 este A =
___
_
_
___
_
_
003
021
111
.
Aplicând teorema de mai sus, rezulta ca matricea de trecere la
baza B* la baza B1
* este =
___
_
_
___
_
_
−−
−
6/16/13/1
2/12/10
100
. b) Coeficientii formei
f în baza canonica B sunt f(u1) = not 1 = 0, f(u2) = not 2 = 2, f(u3) = not 3
= 1 si tinând cont de formula (6.1.3) deducem ca
___
_
_
___
_
_



'
'
'
3
2
1

=
___
_
_
___
_
_
003
021
111
___
_
_
___
_
_



3
2
1

sau 1' = 5, 2' = 4, 3' = 0.

Propozitia 6.1.1 Fie f, g V*. Daca Ker f Ker g atunci exista K
astfel încât g(x)= f(x), x V.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca pentru fiecare K exista
cel putin un vector xV astfel încât g(x) f(x). Daca y Ker f
atunci y Ker g si g(y) - f(y) = 0. Deci xKer f. Exista x1 Ker f
astfel încât g(x)f(x1) g(x1)f(x). Într-adevar daca g(x)f(x) = g(x)f(x),
xV - Ker f si luam 1 = g(x)( f(x))-1 si obtinem g(x) = 1 f(x), xV,
ceea ce contrazice presupunerea facuta. Atunci sistemul
g(ax+ bx1) = 1,
f(ax+ bx1) = 0, a,b K
Algebra liniara
291
admite o solutie unica, deoarece determinantul sistemului este
)x(f)x(f
)x(g)x(g
1
1


 = g(x)f(x1) - g(x1)f(x) 0. Daca a, b este solutia acestui

sistem, atunci z = ax+ bx1 are proprietatea ca g(z) = 1, f(z) = 0, ceea ce
contrazice ipoteza Ker f Ker g. Demonstratia este completa.
Teorema 6.1.3( a lui Riesz)Daca V este un spatiu euclidian real sau
complex atunci pentru oricare forma liniara f V* exista
si este unic un vector x0 V astfel încât f(x) = <x, x0>,
oricare ar fi x V.
Demonstratie. Fie U = Ker f. Avem dim Ker f = dim V - 1. Fie U
complementul ortogonal al lui U. Deoarece dim U= dim V - dim U = 1,
putem spune ca {x1} este o baza a lui U, oricare ar fi x1 0, x1U.
Aplicatia g : V K, g(x) = <x, x1> este o forma liniara. Conform
definitiei complementului ortogonal al unui subspatiu, deducem ca Ker g
U. Deci Ker g Ker f si aplicând propozitia de mai sus, rezulta ca
exista K astfel încât f(x) = g(x) f(x) = <x, x1>. Luam x0 = x1 si
avem f(x) = <x, x0>. Existenta a fost demonstrata.
Pentru a arata ca x0 cu proprietatea de mai sus este unic,
presupunem prin absurd ca exista x2 x0 astfel încât f(x) = <x, x2>.
Deci <x, x2 - x0 > = 0, oricare ar fi xV, în particular si pentru x =
x2 - x0. Atunci < x2 - x0, x2 - x0 > = 0 x2 - x0 = 0 x2 = x0, ceea ce
contrazice presupunerea facuta.
Exemplul 6.1.4. Fie " f " forma liniara de la exemplul 6.1.1. Sa se
gaseasca vectorul x0 R
3 cu proprietatea ca f(x) = <x, x0>, oricare ar fi
Forme liniare, biliniare si patratice
292
x R
3.

Daca x0 = (a1, a2, a3 ), x = (x1, x2, x3 ) atunci relatia f(x) = <x,

x0>, x R
3 este echivalenta cu 2x2 + x3 = a1 x1 + a2 x2 + a3 x3, oricare ar
fi xi R, i = 1, 2, 3. Identificând coeficientii celor doua polinoame cu 3
variabile, obtinem a1 = 0, a2 = 2, a3 = 1. Deci x0 =(0, 2, 1).
6.2 Forme biliniare
I. Definitia formei biliniare. Matrice asociata
Fie V si W doua spatii vectoriale peste corpul numerelor reale R.
Definitia 6.2.1 O aplicatie B : V x W R care îndeplineste conditiile de
mai jos, pentru orice x1, x2 V, y1, y2 W , R, se
numeste forma biliniara.
a) B(x1 + x2, y1) = B(x1, y1) + B(x2, y1);
b) B( x1, y1) = B(x1, y1);
c) B(x1, y1 + y2) = B(x1, y1) + B(x1, y2);
d) B(x1, y1) = B(x1, y1).
Observatia 6.2.1 1) Conditiile a), b), c) si d) de mai sus sunt echivalente
cu conditiile
a)' B(x1 + x2, y1) = B(x1, y1) + B(x2, y1);
b') B(x1, y1 + y2) = B(x1, y1) + B(x1, y2);
2) Avem B(0, y) = B(x, 0) = 0 oricare ar fi x V, y W. Într-adevar din
definitia de mai sus rezulta ca pentru x V, fixat, aplicatia y B(x, y)
Algebra liniara
293
definita pe W cu valori reale este o forma liniara. De asemenea, daca
fixam y W atunci aplicatia x B(x, y) definita pe V cu valori reale
este tot o forma liniara. Din Observatia 6.1.1 rezulta concluzia.
Exemplul 6.2.1. Se considera aplicatiile
a) B : R
3x R
4 R, B(x, y) = x1y1 - 3x2y2 + 2x3y2 + x3y4, unde x =
(x1, x2, x3), y = (y1, y2, y3, y4);
b) B : R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1 - x2
2

y2 + 3x3y3, y = (y1, y2, y3).

Sa se verifice daca aplicatiile de mai sus sunt forme biliniare.
a) Se constata ca sunt verificate conditiile a') si b') din Observatia 6.2.1,
deci B(.,.) este o forma biliniara. b) Fie =2, x0 = (0, 1, 0), y0 = (0, 1, 1).
Avem B( x0, y0) = - 4 în timp ce B(x0, y0) = -2. Deoarece B( x0, y0) 
B(x0, y0) rezulta ca nu este îndeplinita conditia b) din Definitia 6.2.1 si
B(.,.) nu este o forma biliniara.
Fie acum B = {u1, u2, …,un} o baza în V si B1 = {w1, w2, …,wm} o
baza în W. Daca x = 1u1 + 2u2 +…+ nun V si y = 1w1 + 2w2 +…+
mwm W atunci B(x, y) = B(1u1 + 2u2 +…+ nun, 1w1 + 2w2 +…+
mwm) si tinând cont de proprietatile a') si b') ale formei biliniare avem
succesiv B(x, y) = 1B(u1, 1w1 + 2w2 +…+ mwm) + 2B(u2, 1w1 + 2w2
+…+ mwm) + … + nB(un, 1w1 + 2w2 +…+ mwm) 
B(x, y) = __

n
1i
m
1j

ijB(ui, wj).
Notând aij = B(ui, wj), i = 1, 2,…,n, j = 1, 2,…,m obtinem
(6.2.1) B(x, y) = __

n
1i
m
1j

aij ij.
Forme liniare, biliniare si patratice
294
Definitia 6.2.2 Matricea A = (aij)i = 1,n, j = 1,m definita mai sus se numeste
matricea asociata formei biliniare B(.,.) în perechea de
baze B si B1 iar elementele aij se numesc coeficientii
formei biliniare în aceeasi pereche de baze.
Observatia 6.2.2 a) Expresia matriciala a formulei (6.2.1) este B(x, y)
=TA, unde T si respectiv T sunt matricele linie (1 2…n) si respectiv
(1 2…m).
b) Daca V = W atunci se considera aceeasi baza B = {u1, u2, …,un} pentru
V si W, elementele matricei asociate formei biliniare fiind aij = B(ui, uj), i,
j = 1, 2,…,n.
Exemplul 6.2.2. Se considera forma biliniara definita în exemplul 6.2.1.
Sa se determine matricea asociata acestei forme biliniare în perechea de
baze B = {u1 = (1, 1, 2), u2 = (1, 3, 0), u3 = (- 2, 0, 0)}, în R
3 si B1 = {w1
= (1, 1, 1, 1), w2 = (1, 1, 2, 0), w3 = (1, -1, 0, 0) , w4 = (3, 0, 0, 0)}, în R
4.

Calculam a11 = B(u1, w1) = 1 - 3 + 4 + 2 = 4, a12 = B(u1, w2) = 1-

3 + 4 + 0 = 2 etc. si obtinem matricea A =
___
_
_
___
_
_
−−−−
−−
6222
0 10 8 8
3024
.
Observatia 6.2.3 Exista o corespondenta bijectiva între multimea
matricelor A Mnxm(R) si multimea formelor biliniare definite pe V x W,
unde dimRV = n si dimRW = m. Într- adevar daca B(.,.) este o forma
biliniara definita pe V x W si (B, B1) este o pereche de baze (B în V si B1
în W) fixata, atunci, am vazut mai sus ca, formei biliniare B(.,.) i se
asociaza în mod unic o matrice AMnxm(R). Reciproc, daca AMnxm(R)
A = (aij)i = 1,n, j = 1,m, atunci definim aplicatia B : V x W R, B(x, y) =
Algebra liniara
295
__

n
1i
m
1j

aij ij, unde (1, 2, …, n) si respectiv (1, 2, …, m) sunt
coordonatele vectorilor x si respectiv y în bazele B si B1. Functia definita
mai sus este o forma biliniara (exercitiu).
Observatia 6.2.4 Fie B : RnxRm R, B(x, y) = __

n
1i
m
1j

aij xiyj, x = (x1,

x2, …, xn), y = (y1, y2, …, ym), o forma biliniara (exercitiu). Daca B si
respectiv B1 sunt bazele canonice în Rn si Rm atunci matricea asociata
formei biliniare în perechea de baze aleasa este A = (aij)i = 1,n,j = 1,m., adica
elementul aij al matricei A este de fapt coeficientul lui xiyj din expresia
formei biliniare.
Exemplul 6.2.3. Matricea asociata formei biliniare de la exemplul
precedent în perechea formata din bazele canonice din R
3 si respectiv R
4

este A =
___
_
_
___
_
_
−
1020
0030
0001
.
II. Schimbarea matricei asociate când se schimba bazele
Ca si în cazul operatorilor liniari, se pune problema determinarii
legaturii între matricele asociate formei biliniare în perechi de baze
diferite. Astfel, avem teorema de mai jos:
Teorema 6.2.1 Daca A = (aij)i = 1,n, j = 1,m si = ( 
ij)i = 1,n, j = 1,m sunt

matricele asociate formei biliniare B(.,.) în perechile de

baze (B, B'), (B1, B1'), diferite si M, respectiv P, sunt
Forme liniare, biliniare si patratice
296
matricele de trecere de la baza B la baza B1 în V si
respectiv de la baza B' la baza B1' în W, atunci
(6.2.2) = M A PT.
Demonstratie. Fie B = {u1, u2, …,un}, B' ={u1', u2', …,un'} baze în V si
B1 = {w1, w2, …,wm}, B1' = {w1', w2', …,wm'} baze în W.
Conform definitiei matricei asociate unei forma biliniare B(.,.)
avem ij = B(ui', wj') = B(mi1u1 +…+ minun, pj1w1 + …+ pjmwm). Folosind
proprietatile a) - d) din Definitia 6.2.1 obtinem
ij =_ _

n
1r
m
1k

mirpjkB(ur, wk) = _ _

n
1r
m
1k

mirarkpjk.
Deci ij este elementul de pe linia i si coloana j a matricei M A PT.
Demonstratia este completa.
Exemplul 6.2.4 Sa se rezolve problema de la exemplul 6.2.1 folosind
formula (6.2.2). Este cunoscuta matricea A asociata formei biliniare
B(.,.) în perechea de baze canonice ale spatiilor pe care aceasta este
definita (vezi exemplul 6.2.3). Pentru a determina matricea asociata
formei în perechea formata din bazele de la exemplul 6.2.2, este suficient
sa determinam matricele care dau schimbarile de baze în spatiile R
3 si

R
4. Astfel, conform definitiei matricei de trecere si respectând notatiile
din Teorema 6.2.1, avem M =
___
_
_
___
_
_
−0 0 2
031
211
si P =
_____
_
_
_____
_
_
−
0003
0011
0211
1111
.
Aplicam formula (6.2.2) si avem =
___
_
_
___
_
_
−−−−
−−
6222
0 10 8 8
3024
.
Algebra liniara
297
Observatia 6.2.5 Daca V = W si M este matricea schimbarii de baza în
spatiul V atunci formula (6.2.2) devine
= M A MT.
Definitia 6.2.3 a) Doua matrice de acelasi tip sunt echivalente daca
reprezinta aceeasi forma biliniara în perechi de baze
diferite.
b) Doua matrice de acelasi ordin sunt asemenea daca
reprezinta aceeasi forma biliniara în baze diferite.
Exemplul 6.2.5 Matricele A si din exemplul de mai sus sunt
echivalente. Daca este data forma biliniara B : R
3x R
3 R, B(x, y) =
x1y1 - x2y1 +2 x2y2 - x3y3, atunci matricea asociata ei în baza canonica a
lui R
3 este A=
___
_
_
___
_
_
−
−
100
021
001
, conform Observatiei 6.2.4. Pentru a
determina matricea asociata formei biliniare în baza B1 = {u1 = (-1, -1, -
2), u2 = (3, -1, 0), u3 = (2, 0, 0)} este suficient sa observam ca matricea
de trecere de la baza canonica a lui R
3 la baza B1 este M =
___
_
_
___
_
_
−
−−−
002
013
211
. Aplicam formula (6.2.2) si avem =
___
_
_
___
_
_
−
−
462
8 14 6
022
.
Matricele A si sunt asemenea.
Teorema 6.2.2 a) Doua matrice A, Mnm(R) sunt echivalente daca si
numai daca exista alte doua matrice M Mn(R), P 
Mm(R), inversabile astfel încât = M A PT.
b) Doua matrice A, Mn(R) sunt asemenea daca si
Forme liniare, biliniare si patratice
298
numai daca exista matricea M Mn(R), inversabila astfel
încât = M A MT.
Demonstratie. a) Daca matricele A, Mnm(R) sunt echivalente,
atunci concluzia rezulta aplicând Teorema 6.2.1. Reciproc, date fiind
matricele A, Mnm(R) definim forma biliniara B: Rn x Rm R, B(x,
y) = __

n
1i
m
1j

aij xiyj, unde x = (x1, x2, …, xn), y = (y1, y2, …, ym). Daca vom
schimba bazele din Rn si respectiv Rm cu ajutorul matricelor M si
respectiv P, atunci matricea asociata formei biliniare în noile baze este M
A PT, adica chiar matricea . Pentru a demonstra punctul b) se
procedeaza asemanator (exercitiu).
III. Spatiile nule ale unei forme biliniare
Daca B: V x W R este o forma biliniara atunci introducem
multimile:
V0 = {xV/ B(x, y) = 0, oricare ar fi y W} V,
W0 = {yW/ B(x, y) = 0, oricare ar fi x V} W.
Propozitia 6.2.1 Multimile de vectori V0, W0, împreuna cu operatiile de
adunare a vectorilor si înmultire a acestora cu scalari
definite pe spatiile V si respectiv W, au o structura de
subspatii vectoriale.
Demonstratie. Deoarece 0 V0, deducem ca V0 _. Daca x1, x2 V0
atunci B(x1, y) = 0, B(x2, y) = 0, oricare ar fi y W. De aici deducem ca
Algebra liniara
299
B(x1 + x2, y) = 0, B(x1, y) = 0, oricare ar fi y W, R. Deci x1 + x2, 
x1 V0, ceea ce înseamna ca V0 este subspatiu vectorial al lui V. Analog
se demonstreaza ca W0 este subspatiu vectorial al lui W.
Definitia 6.2.4 Subspatiile vectoriale V0 si W0 definite mai sus se numesc
subspatiile nule în primul si respectiv al doilea argument
ale formei biliniare B(.,.).
Avem urmatoarea teorema de caracterizare a subspatiilor nule.
Teorema 6.2.3 Fie B(.,.) o forma biliniara definita pe V x W. a) Daca B1
= {w1, w2, …, wm} este o baza în W atunci x V0 daca si
numai daca B(x, wi) = 0, i =1, 2, .., m.
b) Daca B = {u1, u2, …, un} este o baza în V atunci y W0
daca si numai daca B(ui, y) = 0, i =1, 2 ,.., n.
Demonstratie. Daca x V0 atunci, conform definitiei lui V0, rezulta ca
B(x, wi) = 0, i =1,2,..,m. Reciproc, fie y W, y = 1w1 + 2w2 +…+ nwn.
Daca B(x, wi) = 0, i =1, 2, .., m atunci B(x, y) = _

m
1i

iB(x, wi) = 0. Deci,

conform definitiei, x V0. Rationând asemanator se demonstreaza si
punctul b).
Propozitia 6.2.2. Fie B(.,.) o forma biliniara definita pe V x W si B,
respectiv B1 baze în V si respectiv W. Daca matricea A
asociata formei biliniare în perechea de baze B si B1 are
rangul r si V1, respectiv W1, sunt subspatiile
complementare ale subspatiilor nule V0 si W0 atunci dim
W1 = dim V1 = r.
Forme liniare, biliniare si patratice
300
Demonstratie. Deoarece dim V1 = dim V - dim V0, conform Observatiei
1.8.5, este suficient sa determinam dimensiunea subspatiului vectorial V0
pentru a afla dimensiunea lui V1. Daca B si B1 sunt bazele în V si W
considerate în Teorema 6.2.3 atunci x = 1u1 + 2u2 +…+ nun V0 daca
si numai daca B(x, wj) = 0, j =1, 2, .., m. Deci coordonatele (1, 2, …, n)
ale lui x în baza B verifica sistemul:
1a11 + 2a21 + …+ nan1 =0
…………………………...
1am1 + 2a2m + …+ nanm =0
Matricea sistemului este AT si are rangul r. Aplicam Teorema 1.7.3
si deducem ca multimea U a solutiilor acestui sistem este un subspatiu
vectorial al lui Rn de dimensiune n - r. Deoarece subspatiul V0 este
izomorf cu U, deducem ca dimRV0 = n - r (se aplica Teorema 1.6.1).
Deci într-adevar dimRV1 = r. În acelasi mod se stabileste ca dimRW1 = r.
Din teorema de mai sus se deduce ca rangul a doua matrice
echivalente, respectiv asemenea este acelasi. Într-adevar, dimensiunea
subspatiile nule asociate unei forme biliniare este invarianta la
schimbarea bazele spatiilor de definitie ale formei. Deci rangul oricarei
matrice asociate formei biliniare, în orice pereche de baze, este acelasi
(este egal cu dimensiunea subspatiilor complementare subspatiilor nule)
Definitia 6.2.3 completeaza rationamentul.
Definitia 6.2.5 Numim rang al formei biliniare B(.,.), dimensiunea
comuna a subspatiilor complementare subspatiilor nule.
Observatia 6.2.6 Daca V = W, atunci subspatiile nule în primul si al
Algebra liniara
301
doilea argument sunt în general diferite, dar au aceeasi dimensiune,
conform Teoremei 6.2.3.
Definitia 6.2.6 Spunem ca forma biliniara B(.,.) definita pe V x V este
nedegenerata daca spatiile nule sunt formate numai din
vectorul 0. În caz contrar forma se numeste degenerata.
Exemplul 6.2.6 Se considera forma biliniara B : R
3x R
4 R, B(x, y) =
3x1y1 - x1y2 + x1y4 + 2 x2 y2 - 3x3y3, x =(x1, x2, x3), y =(y1, y2, y3, y4) . Sa
se determine subspatiile nule ale formei si sa se calculeze rangul formei.
Avem V0 = {xR3 / 3x1y1 - x1y2 + x1y4 + 2 x2 y2 - 3x3y3 = 0, oricare
ar fi yi R, i =1, 2, 3, 4}. Deoarece 3x1y1 + ( 2 x2- x1)y2 - 3x3y3 + x1y4 = 0
pentru toti yi R, i =1, 2, 3, 4 3x1 = 0, 2 x2- x1 = 0, - 3x3 = 0, x1 = 0 
x1 = x2 = x3 = 0 rezulta ca V0 = (0).
Din definitia lui W0 deducem ca y W0 3x1y1 - x1y2 + x1y4 + 2 x2
y2 - 3x3y3 = 0, oricare ar fi xi R, i =1, 2, 3 3x1(y1 - y2 + y4) + 2 x2 y2 -
3x3y3 = 0, oricare ar fi xi R, i =1, 2, 3 y1 - y2 + y4 = 0, 2y2 = 0, -3y3 =
0. Sistemul obtinut este compatibil nedeterminat si are solutia y1 = 
R, y2 = 0, y3 = 0, y4 = . Deci W0 = { (1,0,0,1), R} si dim W0 = 1.
Rangul formei este egal cu 4 - dimRW0, adica cu 3.
Forme liniare, biliniare si patratice
302
IV. Forme biliniare simetrice
Definitia 6.2.7 Spunem ca forma biliniara B(.,.) definita pe V x V este o
forma biliniara simetrica daca B(x, y) = B(y, x).
Observatia 6.2.7 Daca B = {u1, u2, …, un} este o baza în V, atunci
conditia din definitia de mai sus implica relatiile aij = B(ui, uj) = B(uj, ui)
= aji oricare ar fi i, j = 1,..n, ceea ce înseamna ca matricea asociata formei
biliniare într-o baza oarecare a spatiului este simetrica. Este adevarata si
afirmatia reciproca, adica daca matricea asociata formei biliniare B(.,.)
într-o baza a spatiului V este simetrica, atunci forma biliniara este
simetrica.
Exemplul 6.2.7 Sa se verifice care din aplicatiile de mai jos este o forma
biliniara simetrica:
a) B: R
3x R
3 R, B(x, y) = 2x1y1 + 3x1y2 - 2x1y3 +3x2y2 - 4x3y3,
unde x =(x1, x2, x3), y =(y1, y2, y3);
b) B: R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1 + 3x1y2 - x1y3 +3x2y2 + 3 x2y1-
x3y1 - 4x3y3;
c) B: R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1 + 3x1y2 - x1y3 + 3x2y2 + 3y1x2-
y1x3 - 4x3y3 + 1.
Fie B = {E1, E2, E3}, baza canonica în R
3. a) Se verifica axiomele
a) - d) din definitia formei biliniare (Exercitiu). Deoarece B(E1, E2) = 3
iar B(E2, E1) = 0 si B(E1, E2) B(E2, E1), rezulta, conform definitiei de
mai sus, ca B(.,.) nu este forma biliniara simetrica.
b) Aplicatia B(.,.) este o forma biliniara (Exercitiu). Matricea
asociata formei în baza canonica este
Algebra liniara
303
A=
___
_
_
___
_
_
−−
−
401
033
131
si, deoarece este simetrica, deducem, conform
observatiei de mai sus, ca forma biliniara este simetrica.
c) Aplicatia nu este forma biliniara deoarece 3 = B(2E1, E1) 
2B(E1, E1) = 4 si nu avem satisfacuta conditia de omogeneitate în primul
argument.
Exemplul 6.2.8 Sa se determine forma biliniara simetrica definita pe R
3

xR
3, a carei matrice asociata în baza B = {u1 = (1, -1, 2), u2 = (1, -3, 0),
u3 = (3, 0, 0)} este A =
___
_
_
___
_
_
−
−
000
032
021
.
a) Sa se gaseasca expresia formei biliniare în B si în baza canonica a lui
R
3.

b) Sa se calculeze spatiile nule în primul si al doilea argument si sa se

stabileasca daca forma este nedegenerata sau nu.
Daca x = 1u1 + 2u2 + 3u3, y = 1u1 + 2u2 + 3u3 R
3, atunci se
stie ca B(x, y) = __

3
1i
3
1j

aij 
i


j. Deci expresia formei în baza B este B(x,
y) = 1 1 - 2 1 2 - 2 2 1 + 3 2 2. Deoarece matricea M de trecere de la
baza B la baza canonica este data de formula M-1 =
___
_
_
___
_
_
−
−
003
031
211
,
aplicam formula (6.2.2) pentru a determina matricea asociata formei
biliniare simetrice în baza canonica si obtinem
Forme liniare, biliniare si patratice
304
=
___
_
_
___
_
_
3/22/10
2/13/10
000
.
Daca x = x1E1 + x2E2 + x3E3, y = y1E1 + y2E2 + y3E3 R
3, unde
E1, E2, E3 sunt vectorii bazei canonice, atunci B(x, y) = 1/3 x2y2 + 1/2x2y3
+ 1/2 x3y2 +2/3 x3y3.
b) Din definitia spatiilor nule deducem ca x V0 y2(1/3x2 + 1/2x3) +
y3(1/2 x2 +2/3x3) = 0, oricare ar fi y1, y2, y3 R. Deci x V0 
coordonatele vectorului x în baza canonica verifica sistemul 1/3x2 +
1/2x3 = 0, 1/2 x2 +2/3x3 = 0. Rezolvând sistemul deducem ca V0 = {( ,
0,0), R} (0). Analog, se stabileste ca subspatiul nul în al doilea
argument coincide cu V0. În concluzie, forma biliniara este degenerata.
Observatia 6.2.8 Spatiile nule în primul si al doilea argument ale unei
formei biliniare simetrice coincid. (Pentru demonstratie se foloseste
definitia spatiilor nule si cea a formai biliniare simetrice). Daca o forma
biliniara simetrica este nedegenerata, atunci matricea asociata ei, în orice
baza a spatiului pe care este definita, este nesingulara.
Teorema 6.2.4 Fie B(.,.) o forma biliniara simetrica de rang r, definita
pe V x V, dimRV = n. Atunci exista o baza {u1, u2, …,
ur,…, un} în V în care matricea asociata formei biliniare
are forma
Algebra liniara
305
(6.2.3) A =
________
_
_
________
_
_
0 ... 0 ... 0 0
. ... . ... . .
0 ... a ... a a
. ... . ... . .
0 ... a ... a a
0 ... a ... a a
rr2r1r
r 2 22 21
r 1 12 11

.
Mai mult, restrictia*) formei biliniare B(.,.) la
subspatiul generat de familia {u1, u2, …, ur} este
nedegenerata.
Demonstratie. Daca V0 este spatiul nul asociat formei biliniare simetrice
B(.,.), atunci, conform Propozitiei 6.2.2, rezulta ca dimRV0 = n - r.
Fie V1 un subspatiu complementar al spatiului vectorial V0. Daca
B = {u1, u2, …, ur} este o baza în V1 si B' = {ur+1, ur+2, …, un} este o baza
în V0, atunci se stie ca B B' este baza în V. Din Teorema 6.2.3 rezulta
ca
aij = B(ui, uj) =0 si B(uj, ui) = aji = 0,
oricare ar fi i {1, 2, …, r}, j { r +1, r +2, …,n}. Deci în baza B B'
matricea asociata formei este data de relatia (6.2.3).
Restrictia B1(.,.) a formei biliniare B(.,.) la V1 este o forma biliniara
nedegenerata. Într-adevar, daca ar exista x 0 astfel încât B1(x, y1) = 0,
oricare ar fi y1 V1, atunci, conform definitiei restrictiei unei forme
biliniare simetrice, avem B(x, y1) = 0, y1V1 . Fie y V. Atunci exista si
sunt unici y1V1 si y2V0 astfel încât y = y1 + y2. Deoarece B(x, y) =
B(x, y1) + B(x, y0) = 0, conform celor spuse mai sus si conform definitiei
* Prin restrictia unei forme biliniare simetrice B(.,.) :V x V R la subspatiul V1 al lui V întelegem
aplicatia B1(.,.) :V1 x V1 R, B1(x, x) =B(x, x), care este tot o forma biliniara simetrica.

Forme liniare, biliniare si patratice

306
spatiului nul V0, rezulta ca xV0. Dar V0 V1 = , si am obtinut o
contradictie. Deci B1(.,.) este nedegenerata.
Definitia 6.2.8 Spunem ca forma biliniara B(.,.) simetrica, definita pe V
x V, este pozitiv definita daca B(x, x) > 0, oricare ar fi x
V, x 0. Forma este negativ definita daca B(x, x) < 0,
oricare ar fi x V, x 0.
Definitia 6.2.9 Forma biliniara B(.,.) simetrica, definita pe V x V, este
pozitiv (respectiv negativ) semidefinita daca B(x, x) 0,
(respectiv B(x, x) 0) oricare ar fi x V si exista x 0
astfel încât B(x, x) = 0.
Definitia 6.2.10 Daca forma biliniara B(.,.) simetrica, definita pe V x V,
nu este nici pozitiv, nici negativ semidefinita, atunci
spunem ca este nedefinita.
Observatia 6.2.9 Spatiul nul al unei formei biliniare simetrice pozitiv
(negativ) definita (caci putem vorbi despre un singur spatiu nul, conform
Observatiei 6.2.8) este egal cu spatiul (0) si forma biliniara este
nedegenerata. Într-adevar, daca xV0, atunci B(x, y) = 0, oricare ar fi y
V. În particular avem si B(x, x) = 0, dar forma fiind pozitiv (negativ)
definita rezulta ca x = 0. Deci V0 = (0).
Exemplul 6.2.9 Forma biliniara simetrica B: R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1
+ 3x2y2 + 4x3y3, x = (x1, x2, x3), y = (y1, y2, y3) este pozitiv definita
deoarece B(x, x) = x1
2+ 3x2
2+ 4x3
2 0 si B(x, x) = 0 x1 = x2 = x3 = 0.
Algebra liniara
307
În acelasi mod se verifica faptul ca forma biliniara simetrica B: R
3x R
3

R, B(x, y) = - x1y1 - 2x2y2 - 4x3y3 este negativ definita. Daca vom
considera forma biliniara simetrica B: R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1 -3x2y2
+ 4x3y3, se constata ca B((1,0,1),(1,0,1)) = 5 > 0, în timp ce
B((0,1,0),(0,1,0)) = -3 < 0. În acest caz, forma nu este nici pozitiv, nici
negativ semidefinita si este nedefinita.
Teorema 6.2.5 Daca B(.,.) este o forma biliniara, simetrica,
nedegenerata, definita pe V x V, atunci exista cel putin o
baza în V astfel încât minorii principali din matricea A =
(aij) i,j = 1,n asociata formei în baza respectiva sa fie nenuli.
Demonstratie. Se foloseste metoda inductiei matematice pentru a
demonstra ca exista o baza B' în V astfel încât pentru fiecare k =1, .., n
minorul principal de ordin k sa fie nenul. Fie B = {u1 ,u2, …, un} o baza în
V. Demonstratia se desfasoara în doua etape:
A. Vom demonstra ca pentru k =1 exista o baza în V astfel încât 1 = a11
0. Într-adevar, daca a11 0 atunci afirmatia se verifica. Deoarece
forma biliniara, fiind nedegenerata, este neidentic nula, avem
urmatoarele cazuri:
A1) exista cel putin un element aii 0, i {2,… n}. Facem
schimbarea de baza v1 = ui, v2 = u2 ,…,vi = u1,.., vn = un si avem B(v1, v1)
= B(ui, ui) = aii 0.
A2) aii = 0, i = 1,… n si exista aij 0, i j, i, j = 1,..,n. Facem
schimbarea de baza vi = ui, i = 1, …, j - 1, j + 1,…, n, vj = ui + uj, 0.
Obtinem B(vj, vj) = 2aij 0 si suntem în situatia de la punctul
A1). Se face schimbarea de baza corespunzatoare si rezulta concluzia.
Forme liniare, biliniare si patratice
308
B. Presupunem ca am gasit baza Bk = {g1, g2, …, gn}, în care matricea
asociata formei B(.,.) are proprietatea ca minorii principali i, i = 1,…,k,
k >1 sunt nenuli. Vom arata ca exista o baza Bk+1 în care minorii
principali i sunt nenuli, i 0, i = 1, …, k + 1.
B1) Daca exista un minor de ordinul k +1 , obtinut din k prin
bordarea lui cu o linie si o coloana de acelasi indice j > k, care este diferit
de zero, atunci în baza v1 = g1,…, vk = gk , vk+1 = gj …,vj = gk+1,.., vn = gn
minorii principali i , i = 1, …, k + 1 sunt nenuli.
B2) Daca nu se întâmpla situatia de la punctul B1) atunci exista un
minor nenul, de rang k+1, pj, obtinut prin bordarea lui k cu o linie de
indice p si o coloana de indice j , p j , p, j k. Atunci se face
schimbarea de baza
vi = gi, i = 1, …, p - 1, p + 1,…,n, vp = gp + gj, 0.
Minorul obtinut prin bordarea minorului de ordin k cu linia si
coloana p este nenul. Într-adevar, daca i p, B(vi, vp) = B(vi, gp + gj) =
aip + aij si minorul de ordin k + 1 obtinut ca mai sus este
k+1 =
jj
2
pj pp jk pk 1 j 1 p
kj kp kk 1 k
j 1 p 1 k 1 11

2 ...
...
. . ... .
...



.
Folosind proprietatile determinantilor avem
Algebra liniara
309
k+1=
pj pp jk pk 1 j 1 p
kp kk 1 k
p 1 k 1 11

...
...
. . ... .
...



+

jj pj jk pk 1 j 1 p
kj kk 1 k
j 1 k 1 11

...
...
. . ... .
...



= 2jp 0.
Acum suntem în conditiile de la punctul B1) si facând schimbarea
de baza indicata la punctul respectiv se obtine concluzia.
Exemplul 6.2.10 Sa se verifice daca forma biliniara simetrica B : R
3x R
3

R, B(x, y) = x1y2 + x2y1 - 1/2y1x3 - 1/2x1y3 + y2x3+ x2y3, x =(x1, x2, x3),
y =(y1, y2, y3) este nedegenerata. În caz afirmativ sa se gaseasca o baza
în care forma biliniara simetrica are proprietatea din teorema de mai
sus.
Matricea asociata formei biliniare în baza canonica din R
3, B
={E1, E2, E3} este A =
___
_
_
___
_
_
−
−
012/1
101
2/110
. Se observa ca ne aflam în
situatia A2) din demonstratia teoremei de mai sus. Alegem a12 0 si
facem schimbarea de baza u2 = E2, u3 = E3, u1 = E1 + E2. În aceasta baza
matricea asociata este A =
___
_
_
___
_
_
012/1
101
2/112
si se constata ca aceasta are
proprietatea ca toti minorii sai principali sunt nenuli.
Forme liniare, biliniare si patratice
310
6.3 Forme patratice. Reducerea la forma canonica
I. Forme patratice. Definitie. Proprietati. Matrice asociata
Fie B : V x V R, o forma biliniara simetrica, unde V este un
spatiu vectorial real.
Definitia 6.3.1 Aplicatia A: V R definita de formula A(x) = B(x, x) se
numeste forma patratica asociata formei biliniare
simetrice B(.,.) iar forma B(.,.) se numeste forma polara a
formei patratice A.
Propozitia 6.3.1 Exista o corespondenta bijectiva între multimea
formelor patratice definite pe spatiul vectorial V si
multimea formelor biliniare simetrice definite pe V x V.
Demonstratie. Faptul ca fiecarei forme biliniare simetrice B(.,.) i se
asociaza în mod unic o forma patratica rezulta din definitia de mai sus.
Pentru a demonstra afirmatia reciproca, vom demonstra mai întâi ca între
o forma biliniara simetrica si forma patratica asociata exista relatia
(6.3.1) B(x, y) =
2
1
[A(x + y) - A(x) - A(y)].
Într-adevar A(x + y) = B(x + y, x + y) = B(x, x) + 2B(x, y) + B(y, y) =
A(x) + 2B(x, y) + A(y) si de aici rezulta concluzia. Deci fiecarei forme
patratice i se poate asocia o forma biliniara.
Exemplul 6.3.1 a) Sa se determine forma patratica asociata formei
biliniare simetrica B: R
3x R
3 R, B(x, y) = x1y1 + 2x1y2 + x1y3 + 2x2y1 -
3x2y2 + x3y1 + 4x3y3, x = (x1, x2, x3), y = (y1, y2, y3). b) Daca A: R
3 R,
Algebra liniara
311
A(x) = 2x1
2+ 3x1x2 -2x1x3 + x3
2, x = (x1, x2, x3) este o forma patratica, sa
se determine forma sa polara.
a) A(x) = x1
2- 3x2
2+ 4x3
2+ 4x1x2 + 2x1x3. b) Forma polara este
B(x, y) =
2
1
[A(x + y) - A(x) - A(y)] = 2x1y1 + 3/2x1y2 - x1y3 + 3/2x2y1 -
x3y1 + x3y3, conform relatiei (6.3.1).
Definitia 6.3.2 Forma patratica A: V R este pozitiv definita (respectiv
negativ definita) daca forma sa polara este pozitiv
definita (respectiv negativ definita). Analog se definesc
notiunile de forma patratica pozitiv semidefinita
(respectiv negativ semidefinita) sau de forma patratica
nedefinita.
Observatia 6.3.1 O reformulare a definitiei de mai sus este urmatoarea:
forma patratica A este:
- pozitiv (negativ) definita A(x) > 0 ( A(x) < 0), xV, x 0;
- pozitiv (negativ) semidefinita A(x) 0,( A(x) 0) xV si
exista x V, x 0 astfel încât A(x) = 0.
- nedefinita daca A(.) ia atât valori pozitive cât si valori negative.
Ca si în cazul formelor biliniare simetrice, se pune problema
asocierii la fiecare forma patratica A: V R a unei matrice într-o baza B
a spatiului vectorial real V.
Definitia 6.3.3 Se numeste matrice asociata formei patratice A: V R
în baza B a spatiului V, matricea asociata formei sale
polare în aceeasi baza.
Forme liniare, biliniare si patratice
312
Daca B = {u1, u2, …, un} este o baza în V si B(.,.) este forma
biliniara simetrica, polara a formei patratice A(.) si x = 1u1 + 2u2 +…+
nun V atunci A(x) = B(x, x) = __

n
1i
n
1j

aij ij, conform relatiei (6.2.1).

Expresia de mai sus se scrie matricial astfel
(6.3.2) A(x) = TA,
unde A = (aij)i,j = 1,..,n si T este matricea linie (1 2 …n).
Relatia (6.3.2) poate fi folosita pentru a calcula mai usor forma
polara a unei forme patratice. Astfel, deoarece aij = aji oricare ar fi i, j = 1,
.., n, avem
(6.3.3) A(x) = _

n
1i

aii i
2+ 2_


n
ji
1j,i

aij ij
si putem face urmatoarea observatie:
- elementele aii, i = 1, .., n, de pe diagonala matricei asociate formei
polare sunt chiar coeficientii termenilor ce contin i
2 din formula de mai
sus
- elemetele aij i, j = 1,..,n, i < j, de sub diagonala matricei asociate,
sunt egale cu 1/2 din coeficientii termenilor ce contin ij, i < j.
- elementele de deasupra diagonalei matricei asociate sunt egale cu
cele de sub diagonala deoarece matricea asociata este simetrica: aij = aji i,
j = 1,.., n.
Exemplul 6.3.2 Daca A: R
5 R, A(x) = - 3x1
2+ 2x2
2- x3
2+ x4
2+ 3x1x2 -
2x1x3 +2x2 x3 - x2x5 + x4x5 , x = (x1, x2, x3, x4, x5) este o forma patratica, sa
se determine forma sa polara. Matricea asociata formei patratice în baza
canonica a lui R
5 este

Algebra liniara
313
A=
______
_
_
______
_
_
−
−−
−
−−
02/102/10
2/11000
00111
2/10122/3
0012/33
.
Deci forma biliniara simetrica B(.,.), a carei matrice asociata în
baza canonica este cea de mai sus, este B(x, y) = - 3x1y1 + 3/2x1y2 - x1y3
3/2x2y1 + 2x2y2 + x2y3 -1/2x2y5 - x3y1 + x3y2 - x3y3 + x4y4 + 1/2x4y5 -
1/2x5y2 + 1/2x5y4.
II. Reducerea la forma canonica a unei forme patratice
Definitia 6.3.4 Se numeste forma canonica a unei formei patratice A: V
R, unde V este un spatiu de dimensiune n, orice
scriere a acesteia într-o baza B a lui V de forma
(6.3.4) A(x) = _

n
1i

 i i
2, unde 
i R, iar 
i, i = 1,…, n
sunt coordonatele vectorului x în baza B.
O problema ridicata de definitia de mai sus este daca orice forma
patratica poate fi scrisa sub forma canonica, adica, daca exista o baza B a
spatiului V astfel încât, în acea baza, expresia formei patratice sa fie cea
din relatia (6.3.4). În limbaj matriceal, problema este urmatoarea: daca
pentru matricea simetrica asociata formei patratice într-o baza oarecare a
Forme liniare, biliniare si patratice
314
spatiului V exista o matrice diagonala D = diag(1,2,…,n)*) asemenea
cu aceasta.
Daca spatiul vectorial V este euclidian, atunci aceasta problema a
fost rezolvata deja în sectiunea rezervata operatorilor autoadjuncti.
A. Metoda vectorilor si valorilor proprii
Bazându-ne pe rezultatele stabilite în sectiunea dedicata
operatorilor autoadjuncti, putem demonstra teorema de mai jos.
Teorema 6.3.1 Daca V este un spatiu euclidian real de dimensiune n si A
: V R este o forma patratica, atunci exista o baza
ortonormata în V pentru care matricea asociata formei
patratice este diagonala.
Demonstratie. Consideram B = {e1, e2,…,en} o baza ortonormata în V.
Matricea A asociata formei patratice în aceasta baza este simetrica.
Consideram operatorul liniar f : V V a carui matrice asociata în
baza B este chiar matricea A. Deoarece matricea A este simetrica rezulta
ca operatorul liniar f este autoadjunct.
În aceasta situatie, se cunoaste faptul ca exista o alta baza
ortonormata B'= {f1, f2,…,fn} în care matricea D asociata lui f are forma
diagonala D = diag(1,2,…,n).
Daca M este matricea de trecere de la baza B la baza B' atunci
avem relatia D = MAM-1 între matricele D si A. Deoarece fi = _

n
1j

mijej,
* Convenim sa folosim notatia diag(1,2,…,n) pentru matricea de ordinul n care are pe

diagonala scalarii 1,2,…,n celelalte elemente fiind egale cu 0.

Algebra liniara
315
oricare ar fi i = 1,…, n si B' este baza ortonormata rezulta ca i
k= <fi, fk>
=_

n
1j

mijmkj , i, k = 1,…,n.
Ultima relatie se scrie matricial MMT = I. Deci M-1 = MT*). Atunci
relatia dintre matricele D si A devine D = MAMT. Din Teorema 6.2.1 se
deduce ca D este de fapt matricea asociata formei biliniare polare a
formei patratice A în baza B'. În concluzie, expresia formei patratice A(.)
în baza B' este o forma canonica a acesteia.
Teorema demonstrata mai sus ne asigura ca, în spatii euclidiene
reale, orice forma patratica are o forma canonica, sau altfel spus orice
forma patratica poate fi adusa la forma canonica.
Pentru a determina efectiv baza ortonormata B' în care forma
patratica are forma canonica, facem trimitere la demonstratia teoremei
referitoare la diagonalizarea operatorilor autoadjuncti, care ne asigura de
existenta bazei B'.
Din aceasta demonstratie rezulta ca baza B' este formata din
vectorii proprii de norma 1 ai matricei A, iar elementele de pe diagonala
matricei D sunt valorile proprii ale matricei A.
Din acest motiv metoda de reducere la forma canonica a unei
forme patratice oferita de teorema de mai sus se numeste metoda
vectorilor si valorilor proprii sau metoda transformarilor ortogonale.
Exemplul 6.3.3 Sa se aduca la forma canonica forma patratica A: R
3 
R, A(x) = -5/3 x1
2+ 11/6 x2
2+ 3/2x3
2- 2/ 18 x1x2 -2/ 6 x1x3 -1/ 3 x2 x3 ,
x = (x1, x2, x3).
* O matrice care îndeplineste aceasta conditie va fi numita matrice ortogonala .

Forme liniare, biliniare si patratice

316
Se observa ca matricea asociata formei patratice în baza canonica
este
A=
______
_
_
______
_
_
−−
−−
−−
2
3
32
1
6
1
32
1
6
11
18
1
6
1
18
1
3
5
.
Valorile proprii ale acestei matrice sunt solutiile ecuatiei det(A -
I) = 0. Rezolvând aceasta ecuatie obtinem 1 = 1, 2 = 3 = 2.
Pentru a gasi vectorii proprii corespunzatori valorii proprii 
i (i

=1, 2) se rezolva ecuatia vectoriala AxT = 

i xT, unde xT = (x1 x2 x3).
Pentru = 1 obtinem sistemul compatibil, simplu nederminat

_
_
−−
−−
−−
3321
2321
1321

xx
2
3
x
32
1
x
6
1
xx
32
1
x
6
11
x
18
1
xx
6
1
x
18
1
x
3
5
. Multimea solutiilor acestui sistem este
S1 = { (
2
1
,
6
1
,
3
1
), R}. Un vector propriu de norma 1
corespunzator valorii proprii 1 =1 este v1 = (
2
1
,
6
1
,
3
1
). Pentru
valoarea proprie 2 = 2, cu ordinul de multiplicitate 2 se obtine sistemul

_
_
−−
−−
−−
3321
2321
1321

x2x
2
3
x
32
1
x
6
1
x2x
32
1
x
6
11
x
18
1
x2x
6
1
x
18
1
x
3
5
compatibil, dublu nedeterminat, cu
multimea solutiilor S2 ={ (
2
1
,
6
1
,
3
1
−)+ ( 0 ,
6
2
,
3
1
−), , R}.
Deoarece o baza ortonormata în subspatiul S2 al lui R
3 este formata
Algebra liniara
317
chiar din vectorii v2 = (
2
1
,
6
1
,
3
1
−), v3 = ( 0 ,
6
2
,
3
1
−) deducem ca
acestia sunt vectorii proprii de norma 1 corespunzatori valorii proprii 2
= 2.
Atunci baza ortonormata B' cautata este formata din vectorii v1, v2,
v3. Matricea M de trecere de la baza canonica, în care cunoastem
matricea A asociata formei biliniare, la baza B' este
M=
______
_
_
______
_
_
−
−
0
6
2
3
1
2
1
6
1
3
1
2
1
6
1
3
1
.
Aplicând formula (6.2.2) rezulta ca, în baza B', matricea asociata
formei patratice este D =
___
_
_
___
_
_
200
020
001
. Daca 
i, i = 1,2,3 sunt
coordonatele vectorului x în baza B', atunci expresia formei patratice în
aceasta baza este A(x) = 1
2+ 2 2
2+ 2 3
2.

Legatura între coordonatele din baza B si cele din baza B' este
data de formula T = MTx (caci am tinut cont de faptul ca M este matrice
ortogonala). Deci
1 =
3
1
x1 +
3
1
x2 +
3
1
x3
2 =
6
1
x1 +
6
1
x2 -
6
2
x3
3 =
2
1
x1 -
2
1
x2. vvvvvvvvvv
Forme liniare, biliniare si patratice
318
B. Metoda lui Gauss
Teorema urmatoare ne asigura de existenta formei canonice a unei
forme patratice în cazul mai general în care, eliminând ipoteza ca spatiul
V sa fie euclidian, presupunem doar ca V este un spatiu vectorial real.
Facem observatia ca aceasta teorema poate fi extinsa si la cazul
unui spatiu vectorial peste un corp oarecare, daca admitem ca forma
patratica si respectiv forma sa polara iau valori în corpul K si nu neaparat
reale.
Teorema 6.3.2 Daca V este un spatiu vectorial real de dimensiune n si A
: V R este o forma patratica care nu este identic nula,
atunci exista o baza B în V pentru care matricea asociata
formei patratice este diagonala.
Demonstratie. Fie B = {u1, u2,…, un} o baza a spatiului vectorial V si A
= (aij)i,j = 1,n matricea asociata formei în aceasta baza.
Daca x = 1u1 + 2u2 +…+ nun V atunci A(x) = _

n
1i
aii i
2+ 2_


n
ji
1j,i

aij
ij , conform formulei (6.3.3). Deoarece A(.) nu este identic nula, exista
cel putin un coeficient aij 0. Deosebim doua cazuri:
a) Exista i {1, 2, …,n} cu proprietatea aii 0. În acest caz,
folosind proprietatea de asociativitate a adunarii numerelor reale,
a1) se grupeaza toti termenii ce contin scalarul i astfel:
A(x) = aij i
2+ 2ai1 i1 + 2ai2 i2 +… + 2aii-1 ii-1 + 2aii+1 ii+1 +…
+2ain in + _


n
ik
1k

aii i
2+ 2_


n
ij,ik,jk
1j,k

akj kj.
Algebra liniara
319
Daca notam Ri(x) = _


n
ik
1k

aii i
2+ 2_


n
ij,ik,jk
1j,k

akj kj, atunci obtinem

A(x) = aii [i
2+ 2i (
ii
1i

a
a
1 +… +
ii
1ii

a
a −i-1 +
ii
1ii

a
a i+1 +
…+
ii
in

a
a
n)] + Ri(x).
a2) se formeaza un patrat perfect folosind toti termenii ce contin i
si avem succesiv:
A(x) = aii (i +
ii
1i

a
a
1 +… +
ii
1ii

a
a −i-1 +
ii
1ii

a
a i+1 +… +
ii
in

a
a
n)2 -
(
ii
1i

a
a
1 +… +
ii
1ii

a
a −i-1 +
ii
1ii

a
a i+1 +… +
ii
in

a
a
n)2 + Ri(x) si
A(x) = aii (i +
ii
1i

a
a
1 +… +
ii
1ii

a
a −i-1 +
ii
1ii

a
a i+1 +… +
ii
in

a
a
n)2 + Ri,1(x),
unde am folosit notatia Ri,1(1, …, i-1, i+1,…, n) = - (
ii
1i

a
a
1 + …
+
ii
1ii

a
a −i-1 +
ii
1ii

a
a i+1 +… +
ii
in

a
a
n)2 + Ri(x).
a3) Se face schimbarea de coordonate
1 = 1, …, i-1 = i-1,
i =
ii
1i

a
a
1 + … +
ii
1ii

a
a −i-1 + i +
ii
1ii

a
a i+1 +… +
ii
in

a
a
n,
i+1 = i+1,…, n = n.
Deci matricea de trecere M1 de la baza B la baza B' = {v1, v2,…,
vn}, în care vectorul x are coordonatele de mai sus se poate obtine din
relatia
Forme liniare, biliniare si patratice
320
(M1
T)-1 =

__________
_
_
__________
_
_
−

1 ... 0 0 0 ... 0
. ... . . . ... .
0 ... 1 0 0 ... 0
a
a
...
a
a
1
a
a
...
a
a
0 ... 0 0 1 ... 0
. ... . . . ... .
0 ... 0 0 0 ... 1
ii
in
ii
1ii
ii
1ii
ii

1i .
În baza B', forma patratica A(.) va avea expresia A(x) = aii i
2+

Ri,1(1, …, i-1, i+1, …, n). Mai mult, este clar ca Ri,1 este o forma
patratica ce nu mai depinde de i si daca se considera restrictia Ri,1 *) a
acestei forme la subspatiul lui V generat de familia B' - {vi} atunci Ri este
o forma patratica (exercitiu) definita pe un spatiu de dimensiune n-1.
Daca forma patratica Ri,1(.) este în forma canonica, atunci am
obtinut forma canonica pentru forma A(.), baza cautata fiind B'.
Daca Ri,1(.) nu este în forma canonica atunci algoritmul continua cu
aducerea la forma canonica a acestei forme patratice, adica cu pasul a1),
daca suntem în conditiile cazului a) sau cu pasul b1) daca suntem în cazul
b), acesta din urma fiind expus în cele ce urmeaza.
Noua schimbare de coordonate, fiind efectuata pentru subspatiul
Vi, nu va afecta coordonata i, care sufera doar o redenumire. Se va
constata ca la fiecare aplicare a pasilor a1) -- a3) sau b1) + a1) -- a3),
dimensiunea spatiului pe care este definita forma patratica ce ramâne de
adus la forma canonica scade cu cel putin o unitate. Deci într-un numar
finit de pasi algoritmul se încheie cu obtinerea formei canonice a formei
patratice A(.).
Ri,1 : Vi R, Ri,1(x) = Ri,1(x), unde am notat cu Vi subspatiul lui V generat de B' - {vi}.
Algebra liniara
321
b) Nu exista nici un indice i {1, 2, …, n} astfel încât aii 0.
Atunci exista indicii i, j {1, 2, …, n}, i j, pentru care aij 0.
b1) Se face schimbarea de coordonate k = k, pentru k i, j si
i = 1/2(i + j),
j = 1/2(i - j).
Matricea schimbarii de coordonate este
M1 =
_________
_
_
_________
_
_
−
1 ... 0 ... 0 ... 0
. ... . ... . ... .
0 ... 2 / 1 ... 2 / 1 ... 0
0 ... 0 1 0 ... 0
0 ... 2 / 1 ... 2 / 1 ... 0
. ... . ... . ... .
0 ... 0 ... 0 ... 1
j
i
.
.
...
...
.
.
.
.
.
.
...
...
.
.

iar matricea de trecere de la baza B la noua baza B' este (M1

T)-1. Expresia
formei patratice în baza B' este A(x) = 2aij(i
2- j
2) +…. si este clar ca în
acest moment, daca nu am obtinut deja forma canonica, putem continua
cu aplicarea cazului a).
Daca M1, M2, …,Mk sunt matricele de schimbarea a coordonatelor
obtinute la pasii P1, …, Pk, rezultati din aplicarea algoritmului de mai sus
atunci matricea de schimbare a coordonatelor (1,…, n) în coordonatele
finale (x1,…, x2) este M = MkMk-1..M1 iar matricea de trecere de la baza B
la baza în care forma patratica este în forma canonica este (MT)-1.
Demonstratia este completa.
Forme liniare, biliniare si patratice
322
Exemplul 6.3.4 Sa se determine forma canonica a formei patratice
obtinuta la exemplul 6.3.2. Deoarece a11 = -3 0, suntem în cazul a) din
demonstratia teoremei de mai sus si, conform pasului a1), avem
A(x) = -3[x1
2 +2x1(-1/2x2 + 1/3x3)] + 2x2
2- x3
2+ x4
2 +2x2 x3 - x2x5 + x4x5.
Completând patratul perfect de la punctul a2) avem
A(x) = -3(x1 -1/2x2 + 1/3x3)2 + 3(-1/2x2 + 1/3x3)2+
2x2
2- x3
2+ x4
2+ 2 x2 x3 - x2x5 + x4x5 sau
A(x) = -3(x1 -1/2x2 + 1/3x3)2 -2/3 x3
2+ 11/4x2
2+ x4
2+ x2 x3 - x2x5 + x4x5.
Facem schimbarea de coordonate
(6.3.5) y1 = x1 -1/2x2 + 1/3x3, yi = xi, i = 2, 3, 4, 5
si obtinem A(x) = -3y1
2+ R1(y2, y3, y4, y5) = -3y1
2 -2/3 y3
2+ 11/4y2
2+ y4
2
+ y2 y3 - y2y5 + y4y5. Procedeul continua cu reducerea la forma canonica
a formei patratice R1(.). Avem R1(y2, y3, y4, y5) = y4
2 +2y4(1/2y5) -2/3
y3
2+ 11/4y2
2+ y2 y3 - y2y5 = (y4 +1/2y5)2 -1/4y5
2-2/3 y3
2+ 11/4y2
2+ y2 y3 -
y2y5 si facând o noua schimbare de coordonate
(6.3.6) z4 = y4 + 1/2y5, zi = yi, i = 1, 2, 3, 5 obtinem
R1(y2, y3, y4, y5) = z4
2 -1/4z5

2-2/3 z3

2+ 11/4z2
2+ z2 z3 - z2z5 = z4

2+ R2(z2, z3,
z5) unde R2(z2, z3, z5) = -1/4(z5
2+2 z52 z2) -2/3 z3
2+ 11/4z2
2+ z2 z3 = -
1/4(z5 + 2 z2) + 15/4z2
2 -2/3 z3
2+ z2 z3. Facem schimbarea de coordonate
(6.3.7) t5 = z5 + 2 z2, ti = zi, i =1, 2, 3, 4.
Atunci R2(z2, z3, z5) = -1/4t5
2+ 15/4t2
2 -2/3 t3

2+ t2 t3 = -1/4t5
2+

R3(t2, t3), iar R3(t2, t3) =15/4[ t2

2+ 2t2(2/15 t3)] -2/3 t3
2= 15/4 (t2 + 2/15
t3)2 - 11/15t3
2.

Dupa o ultima schimbare de coordonate

(6.3.7) 2 = t2 + 2/15 t3, 
i = t i, i =1, 3, 4, 5.
Algebra liniara
323
observam ca R3(t2, t3) =15/4 2
2- 11/15 3
2 este în forma canonica. Tinând
cont de cele spuse pâna acum deducem ca forma canonica a formei
patratice A(.) este A(x) = -3 1
2+ 15/4 2
2- 11/15 3
2+ 4
2- 1/4 5
2. Din
relatiile (6.3.5) - (6.3.7) rezulta urmatoarele formule de schimbare a
coordonatelor, de la cele initiale la cele finale:
1 = x1 -1/2x2 + 1/3x3
2 = x2 + 2/15 x3----------
3 = x3 --------------------------
4 = x4 +1/2 x5------------
5 = 2 x2 + x5.--------------
Matricea de trecere de la baza canonica, în care este exprimata
initial forma patratica, la baza B' în care are forma canonica este
M=
______
_
_
______
_
_
−
−−−
−
12/1000
01000
15 / 4 15 / 2 1 15 / 2 5 / 2
21012/1
00001
iar B' = {(1, 0, 0, 0, 0), (1/2, 1, 0, 1, -2), (-2/5, -2/15, 1, -2/15, 4/15), (0, 0,
0, 1, 0), (0, 0, 0, -1/2, 1)}.
Exemplul 6.3.5 Sa se determine forma canonica a formei patratice A :
R
3 R, A(x1, x2, x3) = 2x1x2 - x1x3 + 2x2x3.
Se observa ca deoarece toti coeficientii aii = 0, i = 1,2,3 suntem în
cazul b) din demonstratia teoremei precedente.
Deoarece coeficientul a12 = 1 0, facem schimbarea de
coordonate
Forme liniare, biliniare si patratice
324
y1 =1/2( x1 + x2), y2 = 1/2( x1 - x2), y3 = x3
si forma patratica A devine
A(x1, x2, x3) = 2 y1
2- 2y2
2+ y1y3 - 3 y2y3.
Acum putem aplica algoritmul de la punctul a) al aceleiasi
teoreme. Avem A(x1, x2, x3) = 2 [y1
2+ 2y1 (1/4 y3)]- 2y2
2- 3y2y3 =
2 (y1 + 1/4 y3)2 - 2y2
2- 1/8y3
2- 3y2y3 si facem o noua schimbare de
variabila z1 = y1 + 1/4 y3, z2 =y2, z3 =y3.
Obtinem A(x) = 2z1
2- 2z2
2- 1/8z3
2- 3z2z3 = 2z1
2+ R(z2, z3).
Deoarece R(z2, z3) = - 2[z2
2+ 2 z2(3/4 z3)]2 1/8z3
2= -2(z2 +3/4z3)2
+ z3
2, facem schimbarea de variabile t2 = z2 + 3/4z3, t1 = z1, t3 = z3
si obtinem forma canonica a lui A(.): A(x) = 2t1
2 -2t2

2 + t3

2.

Relatia între coordonatele x1, x2, x3 si t1, t2, t3 este

t1 = 1/2x1 +1/2x2 +1/4x3, t2 = 1/2x1 -1/2x2 +3/4x3, t3 = x3,
Deci matricea de trecere de la baza canonica la baza B' în care
forma patratica este în forma canonica, este
M=
___

_
___
_
_
−
−
12/11
011
011
,
iar B' = {(1, 1, 0), (1, -1, 0), (-1, 1/2, 1)}.
C. Metoda lui Jacobi
Fie A(.) : V R o forma patratica care are expresia
A(x) = _

n
1i

_

n
1j

aij xixj
într-o baza B = {u1, u2,…, un} ( x = x1u1 +…+ xnun). Atunci avem
urmatoarea teorema de aducere la forma canonica a formei patratice A, :
Algebra liniara
325
Teorema 6.3.3 (Teorema lui Jacobi) Daca coeficientii aij, i, j =1,…, n din
expresia de mai sus a formei patratice A(.) au
proprietatea ca sirul de determinanti 0 =1, 1 = a11, 2
=
22 21
12 11

aa
aa
,…, k =
kk 2 k 1 k
k 2 22 21
k 1 12 11

a ... a a
....
a ... a a
a ... a a
,…, n
=
nn 2 n 1 n
n 2 22 21
n 1 12 11

a ... a a
....
a ... a a
a ... a a
are toti termenii diferiti de zero,
atunci exista o baza B' ={g1, g2,…, gn} în care A(.) are
forma canonica
(6.3.8) A(x) = _

n
1i

 i i
2, unde 
i, i = 1,…, n sunt coordonatele
vectorului x în baza B' iar 1 = 0/ 1, 2 = 1/ 2, …, n =
n-1/ n .
Demonstratie. Fie B(.,.) forma polara a formei patratice A(.). Vom
determina baza B' = {g1, g2,…, gn} astfel încât
g1 = b11u1;
(6.3.9) g2 = b21u1 + b22u2;
………………….
gn = bn1u1 + bn2u2 + …+ bnnun
si sa avem îndeplinite conditiile
(6.3.10) B(gi, gj) = 0, oricare ar fi i j si
(6.3.11) B(ei, gi) = 1, i = 1,…,n.
Forme liniare, biliniare si patratice
326
Este evident ca daca exista o astfel de baza B', atunci forma
patratica A(.) este în forma canonica, adica A(x) = b11 1
2+ b22 2
2+ …+
bnn n
2, unde 1,…, n sunt coordonatele vectorului x în baza B'.
Pentru a completa demonstratia teoremei este suficient sa aratam ca
exista scalarii bi,j, 1 i j n astfel încât sa fie satisfacute conditiile
(6.3.9) - (6.3.11), si sa demonstram ca bii = i-1/i, i = 1, 2,…, n.
Se poate demonstra prin inductie dupa j ca afirmatia (6.3.10) este
echivalenta cu
(6.3.12) B(gj, ui) = 0, oricare ar fi i < j, j = 2,.., n.
Într-adevar, daca j = 2 atunci avem relatia B(g2, g1) = 0, relatie care
este echivalenta cu relatia b11 B(g2, u1) = 0. Deoarece B' este, în
particular, sistem liniar independent trebuie sa avem g1 0, deci b11 0.
Rezulta B(g2, u1) = 0. Vom demonstra afirmatia pentru j { 3,..,
n}. Din (6.3.10) rezulta ca pentru orice p < j, avem B(gj, gp) = 0. Pentru p
= 1 avem B(gj, g1) = 0 si de aici rezulta, rationând ca mai sus, ca B(gj, e1)
= 0. Folosind inductia dupa p < j se stabileste ca B(gj, up) = 0 oricare ar fi
p < j. Într-adevar, presupunem ca B(gj, uk) = 0, oricare ar fi k < p si
demonstram ca B(gj, up) = 0. Avem B(gj, bp1u1 + … + bpp-1up-1 + bppup) =
0. Deoarece bpp 0, altfel gp-1, gp nu ar mai fi liniar independenti, folosim
ipoteza de inductie si deducem ca bppB(gj, up) = 0 si B(gj, up) = 0. Deci
B(gj, up) = 0 pentru toti p < j si demonstratia este completa.
Pentru a calcula coeficientii bij, j = 1,…,i , i = 1,…,n se procedeaza
astfel: a) daca i = 1 atunci avem B(g1,e1) = 1 si rezulta b11a11 = 1. Deci
b11 =
11 a
1
=
1
0



Algebra liniara
327
b) pentru fiecare i = 2,…n avem B(uj, gi) = B(gi, uj) = 0, j = 1,…, i
- 1, conform relatiei (6.3.12) si B(ui, gi) =B(gi, ui) = 1, conform relatiei
(6.3.11). Se obtine sistemul:
bi1B(uj, u1) + bi2 B(uj, u2) + …+ bii B(uj, ui) = 0, j = 1,…, i - 1
bi1B(ui, u1) + bi2 B(ui, u2) + …+ bii B(ui, ui) = 1, care se mai scrie,
tinând cont de faptul ca aij = B(ui, uj),
bi1a11 + bi2 a12 + …+ bii a1i = 0
(6.3.13) bi1a21 + bi2 a22 + …+ bii a2i = 0
……………………………
bi1ai1 + bi2 ai2 + …+ bii aii = 1.
Deoarece determinantul matricei asociate acestui sistem este chiar
i 0, deducem ca sistemul este compatibil determinat si, aplicând regula
lui Cramer, avem bii =
i
1i


−= i oricare ar fi i = 2,…,n. Demonstratia este
încheiata.
Observatia 6.3.2 a) Demonstratia teoremei de mai sus, reprezinta o noua
metoda de aducere la forma canonica a unei forme patratice, metoda lui
Jacobi.
b) Principalul neajuns al acestei teoreme consta în
faptul ca nu se poate aplica decât cu conditia ca sirul de determinanti i, i
= 1,…,n sa aiba toti termenii nenuli. Astfel, pentru a aduce la forma
canonica forma patratica din Exemplul 6.3.5, nu putem folosi metoda lui
Iacobi.
Forme liniare, biliniare si patratice
328
Într-adevar, matricea asociata formei patratice A(.), din exemplul
amintit, în baza canonica, este A =
___
_
_
___
_
_
−
−
012/1
101
2/110
si, deoarece 1 =
a11 = 0, nu putem aplica teorema de mai sus.
Aceasta problema poate fi rezolvata folosind Teoremele 6.2.4 si
6.2.5. Deosebim doua situatii:
i) Forma polara a formei patratice A: V R este nedegenerata.
Atunci, conform Teoremei 6.2.5, exista o baza în spatiul V în care sirul de
minori principali ai matricei asociate formei patratice nu are termeni nuli
si forma patratica poate fi adusa la forma canonica prin metoda lui Jacobi.
ii) Forma polara a formei patratice A: V R este degenerata. Fie
B(.,.) forma polara a formei patratice A(.), V0 spatiul nul asociat acesteia
si V1 astfel încât V0 V1 = V.
Daca B1(.,.) este restrictia formei biliniare simetrice la subspatiul
V1, ca în Teorema 6.2.4, atunci, deoarece B1(.,.) este nedegenerata, putem
folosi punctului i) de mai sus pentru a aduce forma patratica asociata lui
B1(.,.) la forma canonica. Fie B' baza din V1 în care se obtine forma
canonica a formei biliniare B1(.,.) prin metoda lui Iacobi. Daca B'' este o
baza oarecare în V0 atunci B'' B' este o baza în V în care A(.) are forma
canonica. (Aceasta afirmatie este consecinta faptului ca daca xV atunci
x se scrie în mod unic ca o suma de doi vectori x0V0 si x1V1 iar A(x) =
A(x1)).
Exemplul 6.3.6 Sa se foloseasca metoda lui Jacobi pentru a aduce la
forma canonica forma patratica de la Exercitiul 6.3.4 A : R
3 R, A(x1,
x2, x3) = 2x1x2 - x1x3 +2x2x3.
Algebra liniara
329
Se observa ca matricea asociata formei patratice în baza canonica
este A =
___
_
_
___
_
_
−
−
012/1
101
2/110
si conform celor aratate în exemplul 6.2.10
gasim o alta baza B = { u2 = E2, u3 = E3, u1 = E1 + E2} în care matricea
asociata formei patratice îndeplineste ipotezele teoremei lui Jacobi. În
aceasta baza matricea asociata este A =
___
_
_
___
_
_
012/1
101
2/112
si 1 = 2, 2 = -
1, 3 = -1. Forma canonica este A(x) = 1/2 1
2 -2 2
2+ 3
2, unde 
i, i =1,
2, 3 sunt coeficientii vectorului x în baza determinata de conditiile (6.3.9)
- (6.3.11) din demonstratia teoremei lui Jacobi. Am vazut ca g1 = 1/2u1 =
1/2(E1 + E2), g2 = b21 u1 + b22 u2, unde b22 = -2, iar b21 =1, asa cum
rezulta din rezolvarea sistemului (6.3.13). Deci g2 = E1 - E2. Analog se
obtine g3 = b31 u1 + b32 u2 + b33 u3, unde b31 = -1, b32 = 3/2 si b33 = 1,
adica g3 = -E1 +1/2E2 +E3. În concluzie, baza cautata este B' ={(1/2, 1/2,
0), (1, -1, 0), (-1, 1/2, 1)}.
Exemplul 6.3.7 Sa se aduca la forma canonica prin metoda lui Jacobi
forma patratica A : R
4 R, A(x1, x2, x3, x4) = x1
2+ 2x2
2+ 2x4
2

- 2x1x2 +
4 x1x4 + 2x2x3 + 4x2x4 - 2 x3x4.
Matricea asociata formei patratice în baza canonica este A =
_____
_
_
_____
_
_
−
−
−
−
2120
1012
2121
0211
. Deoarece 1 = 1, 2 = 1, 3 = -13, 4 = -23, putem
aplica teorema lui Jacobi pentru a aduce forma patratica la forma
Forme liniare, biliniare si patratice
330
canonica. Rezolvând sistemul (6.2.13) pentru i = 2, 3, 4 obtinem b21 = 1,
b22 =1, b31 =5/13, b32 = 3/13, b33 = -1/13, b41 = 9/23, b42 = -5/23, b43 = -
7/23, b44 =13/23 iar b11 =1. Conform formulelor (6.3.9) obtinem baza B'
formata din vectorii g1 = E1, g2 = E1 + E2, g3 = 5/13E1 + 3/13 E2 - 1/13
E3, g4 = 9/23E1 - 5/23 E2 -7/23E3 + 13/23 E4, unde Ei = (0,..0, 1, 0,..0),
componenta egala cu 1 fiind pe pozitia i, i = 1, 2, 3, 4 sunt vectorii din
baza canonica a lui R
4. Forma canonica a formei patratice este A(x) =
1
2+ 2
2- 1/13 3
2+ 13/23 4
2, x = 1g1 + 2g2 + 3g3 + 4g4. Facând
calculele determinam explicit baza B': B' = {(1, 0, 0, 0), (1, 1, 0, 0),
(5/13, 3/13, -1/13, 0), (9/23, -5/23, -7/23, 13/23)}.
III. Legea inertiei
Lema 6.3.1. Vie V un spatiu vectorial de dimensiune n peste un corp K s
fiei V1, V2 doua subspatii ale sale de dimensiuni m si
respectiv r astfel încât m + r > n. Atunci V1 V2 (0).
Demonstratie. Fie B = {e1,…, em} o baza în V1 si B' = B = {g1,…, gr} o
baza în V2. Familia B B' este liniar dependenta deoarece m + r > n.
Atunci exista scalarii i K, i = 1,.., m , j k, j = 1,.., r nu toti nuli astfel
încât 1e1 + 2e2 +…mem + 1g1 + 2g2 +… + rgr = 0. Deci x = 1e1 +
2e2 +…mem = - 1g1 - 2g2 -… - rgr V1 V2. Este clar ca x 0. Întradevar,
daca x = 0, atunci rezulta, din liniar independenta familiilor B si
B', ca toti scalarii i, j, i = 1,.., m, j = 1,.., r sunt nuli, ceea ce este absurd.
Teorema 6.3.4 (Legea inertiei)Fie V este un spatiu vectorial real de
dimensiune n si A : V R o forma patratica pe care o
aducem la forma canonica în doua baze diferite. Numarul
Algebra liniara
331
coeficientilor pozitivi cât si cel al coeficientilor negativi
din formele canonice respective este acelasi.
Demonstratie. Fie B = {e1,…, en} si B' = {g1,…, gn} doua baze diferite
în care forma patratica A are forma canonica. Daca x = x1e1 + … + xnen,
atunci A(x) = 1x1
2+ …+ mxm
2- m+1xm+1
2+ … + m + s xm + s
2, unde toti
scalarii i, j , i = 1,…,m, j = m + 1,…, m + s, m + s n sunt pozitivi.
Daca în baza B', pentru acelasi vector x = 1g1 + … + ngn avem
A(x) = 11
2+ …+ pp
2- p+1p+1
2- … - p + r p + r
2,

toti scalarii i, j , i = 1,…,p, j = p + 1,…, p + r, p + r n fiind pozitivi,

atunci trebuie sa demonstram ca m = p si s = r.
Presupunem prin absurd ca m > p. Subspatiile V1 si V2 V
generate de familiile {e1,…, em} si respectiv {gp+1,…, gn} au dimensiunile
m si respectiv n - p. Deoarece m + n - p > n (caci m > p), deducem,
conform lemei de mai sus, ca exista un vector x 0 astfel încât x V1 si
xV2. Acest vector x are coordonatele (x1, …xm, 0,…,0) în baza B si (0,
…,0 , p+1, …n) în baza B'. Atunci expresia formei patratice, în baza B,
pentru vectorul x considerat mai sus este A(x) = 1x1
2+ …+ mxm
2

> 0,
în timp ce, în baza B', este A(x) = - p+1p+1
2- … - p+rp+r
2< 0.
Am ajuns la o contradictie. Deci m = p. În acelasi mod se arata ca s = r.
Exemplul 6.3.8. Se observa ca forma patratica din exemplul 6.3.4 a fost
adusa la forma canonica în doua baze diferite (a se vedea si Exemplul
6.3.6) si afirmatia din teorema de mai sus este verificata, adica în ambele
baze are un coeficient pozitiv si doi negativi.
Forme liniare, biliniare si patratice
332
Fie A : V R o forma patratica. Daca A(.) are forma canonica
A(x) = 1x1
2+ …+ mxm
2- m+1xm+1
2+ … + m + sxm + s
2, m + s n
într - o baza B = {e1,…, en}, x = x1e1 + … + xnen, atunci
introducem urmatoarele notiuni:
Definitia 6.3.5 Numarul natural m se numeste indexul pozitiv al
formei patratice A(.), numarul s se numeste indexul
negativ al formei, iar perechea (m, s) se numeste
signatura formei.
Teorema 6.3.4 demonstreaza de fapt ca signatura unei forme
patratice nu se schimba la schimbarea bazei.
6.4 Exercitii
1. Sa se stabileasca daca aplicatiile de mai jos sunt forme liniare.
a) f : R4 R, f(x1, x2, x3, x4) = x1 + 2x2 - 3x3 + 2x4 ;
b) f : R4 R, f(x1, x2, x3, x4) = x1 + 2x2 - 3x3 + 2x4 +1;
c) f : R3 R, f(x1, x2, x3) = x1
2

+ 2x2 - 3x3 ;
d) f : M2(R) R, f( _ _
_
_
_ __
_
cd
ba
) = a + c;
e) f : Mn(R) R, f(
_____
_
_
_____
_
_
nn 2 n 1 n
n 2 22 21
n 1 12 11

a ... a a
. ... . .
a ... a a
a ... a a
) = a11 + a22 +…+ ann;
f) f : M2(R) R, f( _ _
_
_
_ __
_
cd
ba
) = ac - bd.
Algebra liniara
333
R: a) Da. b) Nu. Se poate arata ca nu este îndeplinita conditia de
aditivitate. c) Nu. Se poate arata ca nu este îndeplinita conditia de
omogeneitate. d) Da. e) Da. Facem observatia ca formele liniare definite
la punctele d) si e) sunt cunoscute sub numele de aplicatii urma sau trace
si pentru fiecare AMn(R) se foloseste notatia Tr(A) pentru suma
elementelor de pe diagonala principala a matricei. Evident, aplicatia poate
fi definita si pe Mn(K). f) Nu. Se demonstreaza ca aplicatia nu are
proprietatea de omogeneitate.
2. Sa se determine coeficientii formei liniare de la punctul a), al
exercitiului 1 de mai sus, în baza B = {u1 = (1, 0, 1, 0), u2 = (-2, 2, 3, -1),
u3 = (1, 3, -1, 0), u4 = (0, 1, 4, 1) }.
R: Coeficientii formei în baza B sunt f(u1) = -2, f(u2) = -9, f(u3) =
10, f(u3) = -8.
3. Sa se determine baza duala a bazei B de la exercitiul precedent.
R: Fie x = (x1, x2, x3, x4) R4. Aplicând formula 1. 4. 2 obtinem
coordonatele acestui vector în baza B:
1 = 8/11x1 - 5/33x2 + 3/11x3 - 31/33x4,
2 = -1/11x1 + 2/33x2 + 1/11x3 - 14/33x4,
3 = 1/11x1 + 3/11x2 - 1/11x3 + 1/11x4,
4 = -1/11x1 + 2/33x2 + 1/11x3 + 19/33x4.
Atunci avem, conform relatiei (6.1.1), u1
*(x) = 8/11x1 - 5/33x2 +
3/11x3 - 31/33x4, u2
*(x) = -1/11x1 + 2/33x2 + 1/11x3 - 14/33x4, u3
*(x) =
1/11x1 + 3/11x2 - 1/11x3 + 1/11x4, u4
*(x) = -1/11x1 + 2/33x2 + 1/11x3 +
19/33x4.
Forme liniare, biliniare si patratice
334
4. Sa se determine o forma liniara f neidentic nula, definita pe
spatiul vectorial R3 astfel încât f(1, 0, 2) = 0 si f(-1, 1, 2) = 0.
R: Deoarece familia de vectori G = {u1 = (1, 0, 2), u2 = (-1, 1, 2)}
este liniar independenta ea poate fi completata la o baza pentru R3. Întradevar
B = {u1 = (1, 0, 2), u2 = (-1, 1, 2), u3 = (0, 0, 1)} este o baza în R3.
Coeficientii formei în baza B vor fi f(u1) = 0, f(u2) = 0 si f(u3) = a
R. Daca x = (x1, x2, x3) R3 atunci el are coordonatele 1 = x1 + x2, 2
= x2 si 3 = -2x1 - 4x2 + x3. Deci f(x) = 1 f(u1) + 2 f(u2) + 3 f(u3) = a3 =
-2ax1 - 4ax2 + ax3. Pentru orice a 0 obtinem o forma liniara care
satisface cerintele problemei.
5. Sa se determine o forma liniara f , definita pe spatiul vectorial R3
astfel încât f(1, 0, 2) = 2.
R: Procedând ca la exercitiul de mai sus gasim o baza B = {u1 = (1,
0, 2), u2 = (0, 1, 0), u3 = (0, 0, 1)} în R3 care sa includa vectorul pentru
care se cunoaste valoarea formei liniare. Coordonatele unui vector x =
(x1, x2, x3) R3 în aceasta baza sunt 1 = x1, 2 = x2 si 3 = -2x1 + x3. Daca
f(u2) = a si f(u3) = b, a, b R, atunci f(x) = 2x1 + ax2 - 2bx1 + bx3, a, b
R.
4. Sa se arate ca daca n forme liniare fi , i = 1,…, n iau valoarea
zero pentru un acelasi vector x 0 din spatiul vectorial V si dim KV = n ,
atunci formele liniare sunt liniar dependente.
R: Fie B = {u1 , u2 ,…, un} o baza în V si fie B* = {u1
*, u2
* ,…,

un
*} baza sa duala. Coordonatele formei liniare fi, i = 1,…, n în baza B*
sunt de fapt coeficientii formei, aji = fi(uj), j = 1,…, n în baza B. Conform
Propozitiei 1.2.1, pentru a demonstra ca formele liniare fi , i = 1,…, n sunt
Algebra liniara
335
liniar dependente este suficient sa aratam ca matricea care are pe coloane
coeficientii formelor în baza B are rangul mai mic strict decât n.
Fie x = (x1, x2,…, xn) V, x 0 vectorul din ipoteza. Avem fi(x) =
0, i = 1,…, n a11x1 + a21x2 +…+ an1xn = 0, a12x1 + a22x2 +…+ an2xn =
0,…, a1nx1 + a2nx2 +…+ annxn = 0. Astfel, am obtinut un sistem liniar si
omogen a carui matrice asociata este chiar matricea ce are pe linii
coeficientii formelor fi în baza B, sistem care admite o solutie nenula.
Deci rangul matricei sistemului este mai mic strict decât n si
demonstratia a fost încheiata.
5. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K. Sa se arate ca pentru
orice
baza B* = {u1
*, u2
* ,…, un
*} din V* exista o baza B în V astfel încât
B* sa fie baza sa duala.
R: Fie B = {v1 , v2 ,…, vn} o baza în V si fie aij, i, j = 1,…, n
coeficientii formei ui
* în baza B, ui
*(vj) = aji, j = 1,…., n. Acestia
reprezinta coordonatele formelor liniare ui
* în baza duala B*. Deoarece
ui
*, i = 1,.., n este o baza în V*, atunci aplicam Propozitia 1.2.1 si rezulta
ca matricea A = (aji)i, j =1,n are rangul egal cu n, deci este inversabila. Fie
B' = {u1 , u2 ,…, un} o baza în V astfel încât matricea (AT)-1 reprezinta
matricea de trecere de la baza B la baza B'. Atunci aplicam teorema 6.1.2
si deducem formula de legatura între coeficientii ji, j = 1,…, n ai
formelor liniare ui
*, i = 1,.., n în baza B' si cei din baza B:
= A(AT)-1, unde = (ji)i, j =1,n.
Deci ui
*(uj) = i
j, i, j = 1,…,n. Conform definitiei bazei duale,
rezulta ca duala bazei B' este chiar B*.
6. Care din functiile de mai jos sunt forme biliniare ?
Forme liniare, biliniare si patratice
336
a) B : P(t) x P(t) R, B(f, g) = f(2) + g(2), unde P(t) este spatiul
polinoamelor în nedeterminata t, de orice grad, cu coeficienti reali;
b) B : P(t) x P(t) R, B(f, g) = f(2)g(2);
c) B : R4 x R3 R, B(x, y) = 2x1y1 - 3x1y2 + x1y3 + x3y1 + 4x3y4;
d) B : R3 x R3 R, B(x, y) = 2x1y1 - 3x1y2 + x1y3 + 3x2y2 - 2x3y3 +
1;
e) B : R3 x R3 R, B(x, y) = 2x1y1 - 3x1y2 + x1y3 + 3x2y2 - 2x3y3;
f) B : R2 x R2 R, B(x, y) = 2x1y2 - 3x2y1 + x2y2 + 3x2
2.

Daca xRn, atunci convenim ca x1, x2, …, xnR sunt

componentele lui x.
R: a) Nu. Se poate arata ca nu este satisfacuta conditia de
omogeneitate în primul argument. b) Da. Avem B(f + g, h) = [f(2) +
g(2)]h(2) = f(2)h(2) + g(2)h(2) = B(f, h) + B(g, h) si analog se
arata liniaritatea în al doilea argument. c) Da. d) Nu. Se poate arata ca nu
este îndeplinita conditia de aditivitate în oricare argument. e) Da. f). Nu.
Se poate ca nu este satisfacuta conditia de omogeneitate în primul
argument.
7. Se considera forma biliniara B(.,.) definita pe R3 x R5 a carei
matrice asociata în perechea formata din bazele canonice ale spatiilor de
definitie este A =
___
_
_
___
_
_
−−
−
11001
20230
01021
. a) Sa se determine matricea
asociata formei biliniare în perechea de baze B = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1,
0, 0)} si B1 = {u1 = (1, 1, 0, 0, 0), u2 = (1, 0, 1, 0, 0), u3 = (3, 2, 1, 1, 0), u4
= (0, 0, 1, 1, 1), u5 = (1, 0, 0, 0, 0)}. b) Sa se determine subspatiile nule
ale formei biliniare B1(.,.) definita pe R3 x R5 a carei matrice asociata în
Algebra liniara
337
perechea formata din bazele canonice ale spatiilor de definitie este
matricea obtinuta la puntul a).
R: a) Matricele de trecere de la bazele canonice din R3 si respectiv
R5 la bazele B si respectiv B1 sunt M =
___
_
_
___
_
_
001
011
111
si respectiv P =
______
_
_
______
_
_
00001
11100
01123
00101
00011
. Se aplica formula 6.2.2 si avem
= MAPT =
___
_
_
___
_
_
−−
−
−
11111
13250
24162
.
b) Daca V0 este subspatiul nul în primul argument atunci xV0 
B1(x,y) = 0, oricare ar fi yR5. Daca x = (x1, x2, x3), y = (y1, y2, y3, y4, y5)
atunci forma biliniara B1(.,.) are urmatoarea expresie B1(x, y) = 2x1y1 +
6x1y2 - x1y3 + 4 x1y4 + 2 x1y5 + 5x2y2 - 2 x2y3 + 3 x2y4 + x2y5 - x3y1 + x3y2
- x3y3 + x3y4 + x3y5. Deci x V0 y1(2x1 - x3) + y2(6x1 + 5x2) + y3(- x1 -
2 x2 - x3) + y4(4 x1 + 3 x2 + x3) + y5(2 x1 + x2 + x3) = 0, pentru toti yi R,
i = 1,..,5. Se obtine sistemul 2x1 - x3 = 0, 6x1 + 5x2 = 0, - x1 - 2 x2 - x3 = 0,
4 x1 + 3 x2 + x3 = 0, 2 x1 + x2 + x3 = 0, care are numai solutia nula. Deci
V0 = (0). În mod asemanator se constata ca yW0, unde W0 este
subspatiul nul pentru al doilea argument, daca si numai daca y1 = -8/5-
4/5, y2 = , y3 = 12/5+ 6/5, y4 = , y5 -1/5- 3/5, , R. Deci
W0 = {(-8/5, 1, 12/5, 0, -1/5) + (-4/5, 0, 6/5, 1, -3/5), , R } fiind un
subspatiu de dimensiune 2.
Forme liniare, biliniare si patratice
338
8. Sa se verifice daca aplicatiile de mai jos sunt forme biliniare
simetrice, si în caz afirmativ sa se scrie formele patratice asociate.
a) B : R3 x R3 R, B(x, y) = 2x1y1 - 3x1y2 + x1y3 - 3x2y1+ x3y1;
b) B : R4 x R4 R, B(x, y) = 2x1y1 + 2x1y2 + x1y3 + 2x2y1+ 3x2y2
+ x3y1- 2x3y3 + x4y4;
c) B : R4 x R3 R, B(x, y) = 2x1y1 - 3x1y2 + x1y3 + 3x2y2 - 2x3y3 +
x4y3;
d) B : R2 x R2 R, B(x, y) = 2x1y2 + 2x2y1 + x2y2.
R: a) Da. A : R3 R, A(x) = 2x1
2- 6x1x2 + 2x1x3 . b) Da. A : R4
R, A(x) = 2x1
2+ 3x2
2- 2x3
2+ x4
2+ 4x1x2 + 2x1x3; c) Nu, deoarece
B(.,.) nu are un domeniu de definitie corespunzator. d) Da. A : R2 R,
A(x) = x2
2+ 4x1x2.
9. Sa se aduca la forma canonica formele patratice de la exercitiul
8, prin una din cele trei metode studiate.
R: Pentru rezolvare punctului a) vom folosi toate cele trei metode,
pentru a exemplifica modul de lucru.
a1) Aducem forma patratica la forma canonica prin metoda
vectorilor si valorilor proprii. Valorile proprii sunt 1 = 0, 2 = 1 + 11,
2 = 1 - 11, iar vectorii proprii corespunzatori sunt v1 = (0, 1, 3), v2 = (-
1/3 - 1/3 11, 1, -1/3), v3 = (-1/3 + 1/3 11, 1, -1/3). Deci forma canonica
este A(x) = (1 + 11)1
2+ (1 - 11)2
2, unde i, i = 1, 2, 3 sunt
coordonatele vectorului x = (x1, x2, x3) în baza B = {v1/ 1 v , v2/ 2 v ,
v3/ 3 v }, unde v este norma euclidiana a vectorului v.
Algebra liniara
339
a2) Daca utilizam metoda lui Gauss avem A(x) = 2[x1
2- 2x1 (
2
3
x2
-
2
1
x3) + (
2
3
x2 -
2
1
x3)2 ] - (
2
3
x2 -
2
1
x3)2. Facem schimbarea de
coordonate y1 = x1 -
2
3
x2 +
2
1
x3, y2 =
2
3
x2 -
2
1
x3, y3 = x3 si obtinem
A(x) =2y1
2- y2
2. Deoarece matricea de schimbare de coordonatelor
(obtinute prin
trecerea de la baza canonica a lui R3 la baza în care avem expresia
canonica a formei patratice) este A =
___
_
_
___
_
_
−
−
100
2/12/30
2/12/31
. Matricea
de trecere da la baza canonica la baza finala este
____
_
_
____
_
_
100
3
1
3
2
0
011
. Deci baza
cautata este B = {(1, 1, 0), (0, 2/3, 1/3), (0, 0, 1)}.
a3) Deoarece sirul de minori principali ai matricei asociate formei
patratice în baza canonica este 1 = 2, 2 = -9, 3 = 0, forma polara a
formei patratice este degenerata si metoda lui Jacobi nu se poate aplica
direct. Spatiul nul al formei polare este generat de vectorul u3 = (0, 1, 3).
Familia {E1 = (1, 0, 0), E2 = (0, 1, 0), u3} formeaza o baza în R3. Deci
este suficient sa aducem la forma canonica restrictia formei patratice la
subspatiul vectorial generat de E1 si E2. Aceasta este A1 : R2 R, A1(x)
= 2x1
2- 6x1x2 si, conform metodei lui Jacobi, are forma canonica A1(x) =
21
2- 92
2, unde 1, 2 sunt coordonatele vectorului x = (x1, x2) în baza u1
= 2E1, u2 =1/3E1 -2/9E2. Deci în baza B = {u1, u2, u3} obtinem forma
canonica A(x) = 21
2- 92
2, pentru forma patratica initiala. b) Deoarece
Forme liniare, biliniare si patratice
340
avem 1 = 2, 2 = 2, 3 = -7, 4 = -7, se poate aplica metoda lui Jacobi,
pentru aducerea formei patratice în forma canonica. Avem A(x) = 1/21
2

+ 2
2- 2/73
2+ 4
2, unde 1, 2, 3, 4 sunt coordonatele vectorului x =
(x1, x2, x3, x4) în baza u1 = 1/2E1, u2 = - E1 + E2, u3 = 3/7 E1 - 2/7E2 -
2/7E3, u4 = E4. d) Aplicam metoda lui Gauss si avem A(x) = -41
2+ 2
2,

unde 1, 2 sunt coordonatele vectorului x = (x1, x2) în baza u1 = - E2, u2 =

- E1 + 2E2.
10. Sa se precizeze daca formele patratice obtinute prin rezolvarea
exercitiului 8 sunt pozitiv, negativ definite (semidefinite) sau nedefinite.
R. Deoarece o forma canonica a formei patratice de la punctul a)
(vezi a3 exercitiul 9) este A(x) = 21
2- 92
2 este clar ca pentru orice
vector v = u2, 0 avem A(v) = - 92 > 0, în timp ce pentru v = u1, 
0, A(v) = 22 < 0. Deci forma este nedefinita. Analog se arata ca
formele patratice obtinute la punctele b) si d) ale ex. 8 sunt nedefinite.
11. Care este signatura formelor patratice studiate la exercitiul
precedent?
R: a) (1, 1). b) (3, 1). d) (1,1).
12.*) Daca A : V R este o forma patratica a carei matrice A =
(aij)i,j = 1,…,n, asociata formei în raport cu o baza, are proprietatea ca toti
minorii principali i, i = 1,…, n (a se vedea teorema lui Jacobi) sunt
pozitivi ( respectiv (- 1)ii > 0) atunci forma patratica este pozitiv
(respectiv negativ) definita.
Indicatie: Se aplica teorema lui Jacobi.
* Exercitiul de mai sus este un rezultat cunoscut sub numele de
criteriul lui Sylvester.