ELEMENTE DE FIZICA SOLIDULUI

Fizica sodiului constituie un domeniu foarte important al fizicii, care, prin

teoriile si metodele de investigare, are implicatii profunde in numeroase
domenii ale stiintei si tehnicii, cum ar fi tehnica de calcul, automatizarea
proceselor de productie, telecomunicatii etc.
1.LEGATURA CRISTALINA
-este determinata de aparita unor forte de interactiune intre particulele
(atomi, ioni, molecule) structurale atunci cand acestea sunt apropiate la
distante suficient de mici
-intre particule actioneaza forte de atractie si de respingere
In functie de natura particulelor structurale dinsingem 4 tipuri de forte,
care asigura legatura cristalina
1.1LEGATURA VAN DER WAALS
-relativ slaba
-intre atomi cu paturi electronice exterioare complete sau intre molecule cu
legaturi chimice saturate
In multe cazuri, moleculele se prezinta sub forma unui dipole electric
constant (ansamblu de doua sarcini electrice punctiforme, egale si de semne
contrare). Intre acesti dipoli apar forte de atractie electrostatica ce
determina o ordonare riguroasa a acestora. Pe masura ce dipolii se apropie
intre ei apar forte de respingere care sunt cauzate, in principal, de interactia
electrostatic a nucleelor incarcate cu sarcina pozitiva. Acest system
(cristalul) va fi stabil cand distant dintre particulele care interactioneaza va
avea o valoare r0 pentru care fortele de atractie sunt egale cu fortele de
respingere. In acest caz, energia potential totala va avea un minim in
punctual r0. Cristalele in care predomina legatura chimica Van de Waals se
numes cristale Van der Waals sau cristale molecular.
1.2. LEGATURA IONICA
-intre un metal si un nemetal
-predomina in cristalele formate din ioni pozitivi si negativi
-specifice halogenurilor alcaline (NaCl)
-la o anumita distanta (r0) dintre ioni, fortele de atractie sunt egale cu fortele
de respingere su cristalul va fi stabil
-mult mai puternica decat legatura Van der Waals => duritati mecanice si
puncte de topire mult mai mari decat cristalele molecular
Ionii se aranjeaza in cristal in asa fel incat atractia coulombiana dintre

ionii de semn opus sa fie mai puternica decat respingerea dintre ionii de
acelasi semn.
Legatura chimica a carei cauza este interactiunea electrostatic dintre
ionii cu sarcini electrice de semne opuse poarta denumirea de legatura
ionica, iar cristalele in care predomina acest tip de legatura se numesc
cristale ionice.
1.3. LEGATURA COVALENTA
-intre atomii nemetalelor
-se stabileste intre atomii neutri (ex: molecula de H2)
-se pun in comun electronii de valenta
Cand distant dintre doi atomi de hydrogen este mare, atunci
probabilitatea ca un electron sa treaca de la un atom la altul este foarte
mica. Daca se apropie cei 2 atomi pana la distante de ordinul r=0,2 nm,
atunci creste foarte mult si probabilitatea ca un electron sa treaca de la un
atom la altul ca si cum cei 2 electroni ar apartine simultan celor 2 nuclee.
Astfel, datorita schimbului continuu de electroni, densitatea de sarcina
negativa intre cele 2 nuclee creste si apar forte de coeziune care poarta
denumirea de forte de schimb.
Energie de schimb = energia necesara pentru a invinge fortele de schimb si
a indeparta un atom
de altul

1.4. LEGATURA METALICA

-intre atomii metalelor
-are loc punerea in comun (colctivizarea) a electronilor de pe orbitele externe
ale atomilor
Se observa ca atat in cazul legaturii covalente cat si in cazul celei
metalice are loc punerea in comun (colectivizarea) electronilor de pe orbitele
externe ale atomilor. Diferenta de legatura covalenta consta in faptul ca in
cazul legaturii covalente colectivizarea electronilor se face numai intre
perechi de atomi, iar electronii colectivizati raman tot timpul in vecinatatea
lor, in timp ce in cazul legaturii metalice la colectivizarea electronilor
participa toti atomii cu electronii lor de valenta, iar electronii colectivizati nu
sunt localizati si se pot misca in tot volumul cristalului.

DETERMINAREA CONSTANTELOR RETELEI CRISTLINE PRIN DIFRACTIA

RAZELOR X
-se selecteaza o familie arbitrara de plane paralele
-d=distnta interplanetara
-a=dimensiunea celulei unitate;
-d=a/ 2
Se obtine formula a= n / 2 sin
=> daca se cunoaste lungimea de unda a radiatiei incidente, ordinal
refractiei si unghiul Bragg corespunzator, atunci se poate determina
constanta retelei cubice simple.
Folosirea razelor X pentru determinarea structurii cristaline se poate
realiza in mai multe variante experimentale. Una din cele mai cunoscute
tehinici este metoda cristalului rotit. Monocristalul este fixat pe un support
care se roteste in jurul unei axe fixe intr-un fascicul de raze X monocromatic.
Cand cristalul se roteste, unghiul O dintre fasciculul incident si diferite plane
cristaline se va modfifica continuu trecand prin pozitii in care este satisfacuta
conditia de difractie. Pentru inregistrarea radiatii difractate sub diferite
unghiuri in interiorul camerei este montat un film pe un support coaxial cu
tija rotitoare pe care este fixat cristalul. Fasciculele de raze X provenite de la
toate planele paralele cu axa de rotatie verticala se vor roti in plan orizontal.
Planele cu alta orientare vor reflecta fasciculul deasupra si dedesuptul
planului orizontal. Cunoscand geometria camerei de difractie si pozitiile de
film ale fasciculelor reflectate se pot determina unghiurile Bragg.
Introducand aceste unghiuri in conditia de difractie si cunoscand lungimea
de unda a radiatiei incidente se pot determina distantele interplanare pentru
diferite familii de plane paralele. Aceste distante sunt utilizate pentru
calcularea constantelor de retea.