Elemente galvanice

• Numim element galvanic o sursă de

energie electrică în care energia chimică
se transformă în energie electrică.
• Elementele galvanice au fost descoperite de
Luigi Galvani dupa al carui nume au si primit
denumirea de “galvanice”
• Luigi Galvani (n. 9 septembrie
1737, Bologna, Italia— d. 4
decembrie 1798, Bologna) a fost
un medic italian, unchiul lui
Giovanni Aldini.
• Galvani a studiat la început
teologia, ulterior medicina,
între anii 1762-1775 fiind însă
profesor de medicină la
catedra de anatomie din
Bologna.
• A pierdut postul de profesor
deoarece a refuzat să depună
jurământul de credinţă
guvernului din timpul Revoluţiei
Franceze, guvern pe care îl
considera dictatorial. A reprimit
această funcţie în 1794.
 Valorile seriei de activitate
electrica ne sunt date de
experimente numite elemente
galvanice. În cadrul elementului
galvanic un metal este pus într-o
solutie de sare iar alt metal este
pus în alta solutie de sare. Cele
doua metale sunt conectate printr-
un fir. Amândoua metalele din
solutiile de sare sunt în pahare
diferite asa ca trebuie conectate
De exemplu putem folosi un fir.
Acest ansamblu formeaza un
circuit electric închis. Fiecare
dintre paharele cu metal si solutie
de sare sunt numite "jumatati de
celula". Aceasta este structura
generala a unui element galvanic.
• Vom explica procesul cu ajutorul unui alt element
galvanic. Acesta este elementul numit Daniell.
Diferenta e ca acest element foloseste un singur pahar
cu un perete despartitor. Acest perete poate fi trecut
doar de ionii solutiei de sare. Solutiile nu pot fi
combinate, dar ionii se pot misca. Pentru a face un
element Daniell este important sa folosim substantele
potrivite. Folosim Cuprul, pe care trebuie sa-l bagam
într-o solutie de sulfat de cupru, si Zincul, pe care
trebuie sa-l bagam într-o solutie de sulfat de zinc. Cele
doua metale trebuie conectate printr-un fir, si acum
elementul Daniel este gata. Acum vom explica de ce
"curge" curentul.
• Putem vedea ca la electrodul de zinc sunt mai
multi electroni, pentru ca zincul e mai putin
nobil decât cuprul. Zincul e polul negativ, pe
când Cuprul e polul pozitiv. Electronii de pe
electrodul de zinc, care sunt cedati prin
procesul de oxidare sunt transferati prin fir pe
electrodul de cupru, care este supus
procesului de reducere.
• La electrodul de zinc se formeaza cationi care
trec în solutie. La polul pozitiv cationii de cupru
devin atomi de cupru, care se aseaza pe
suprafata electrodului de cupru. Anionii de sulfat,
din solutia de sulfat de cupru, nu gasesc destui
cationi de cupru, deoarece acestia au devenit
atomi. Astfel ei trec prin peretele despartitor si în
cealalta parte gasesc cationi de zinc. Electrodul
de cupru se mareste iar electrodul de zinc se
micsoreaza .Cantitatea de solutie de cupru scade
iar cantitatea de solutie de zinc creste.
• Observam ca exista un voltmetru în circuitul
electric pentru a masura intensitatea
curentului dintre cupru si zinc, intensitate care
este de 1.1 volti. Bateriile si acumulatorii nu
sunt nimic altceva decât elemente galvanice.
Acest experiment poate fi facut cu multe
substante diferite. Când diferenta de potential
este mai mare si intensitatea este mai mare.
• Acum vom reveni la teorie cu "ajutorul"
hidrogenului. Definitia spune ca hidrogenul are o
intensitate de 0 volti. Toate celelalte substante
din seria de reactivitate sunt puse în relatie cu
electronul normal de hidrogen. Pentru a afla
voltajul tuturor substantelor trebuie sa construim
un element galvanic care contine substanta
necunoscuta si atomul de hidrogen. Deoarece
hidrogenul este un gaz trebuie folosita platina
care este înconjurata de hidrogen; platina va fi
utilizata ca electrod al hidrogenului.