ELECTROLIZA

Proiect realizat de Ciobotaru Ionuț-Andrei

 CUPRINS
 Definiția electrolizei
 Componenetele unei reacții de electroliză
 Procedeu
 Aplicații ale electrolizei

 Obținerea metalelor
 Obținerea aluminiului
 Obținerea sodiului
 Obținerea cuprului
 Rafinarea cuprului
 Metodă de purificare a metalelor
 Obținerea nemetalelor
 Metodă de obținere a clorului și a hidroxidului de sodiu
 Electroplacarea
 Galvanostagia
 Galvanoplastia
 Bibliografie
 ELECTROLIZA
 Electroliza reprezintă un fenomen complex ce are loc la
trecerea curentului electric prin topitura sau soluția unui
electrolit.
 Fenomenul complex presupune:

 Migrarea ionilor prezenți în soluție sau topitură de către

electrozii de semn contrar.
 Neutralizarea ionilor la electrozi (prin cedare/acceptare de
electroni);
 Stabilizarea subtanțelor neutre formate la electrozi (dacă
este cazul);
 Ionii care nu s-au descărcat la electrozi rămân în soluție și
se leagă între ei formând substanțe (etapă prezentă doar în
cazul electrolizei soluțiilor);
 OBSERVAȚII
 Electroliza presupune transformarea energiei electrice în
energie chimică, și are la bază reacții redox(reacții cu
acceptare/cedare de electroni).
 Electrolitul este o substanță care poate conduce curentul
electric sub formă de topitură (săruri/oxizi) sau sub formă
de soluție (săruri, acizi, baze).
 Curentul electric presupune sarcini electrice mobile care
se vor deplasa sub acțiunea diferenței de potențial.
 Curentul electric este transmis prin intermediul:

 Electronilor la conductori electrici;

 Ionilor pozitivi/negativi la electroliți, sub formă de
topitură sau soluție;
 COMPONENTELE UNEI REACȚII
DE ELECTROLIZĂ
1. Electrolitul: este substanța ce conține ioni liberi ce au rolul
de a transporta curentul electric în electrolizor.
2. Electrolizorul: este vasul în care se desfășoară electroliza;
3. Generatorul de curent continuu: furnizează energia electrică
necesară pentru a crea descărcarea ionică în electrolit.
Curentul electric este transportat printr-un circuit extern.
4. Electrozii: sunt conductorii electrici care reprezintă
interfața fizică între circuitul electric și electrolit. Ei sunt de
două tipuri: catodul și anodul.
 Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor
sunt folosiți pe scară largă. Pentru alegerea celui mai bun
electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale
și secundare care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles,
de costul de fabricație.
 PROCEDEU
 Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin
îndepărtarea sau adăugarea de electroni din circuitul extern. Produsele
necesare de electroliză sunt, în unele stări fizice, diferite de la electrolit
la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la
electroliza soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă
în degajarea de hidrogen și clor. Aceste degajări gazoase formează bule
pentru a fi colectate.

 Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit) este produs prin:

 Dizolvarea sau reacția dintre un compus ionic și un solvent potrivit
acestuia (ca apa, de exemplu), pentru a putea produce ioni mobili.
 Topirea sau fuzionarea unui compus ionic, pentru a forma o topitură,
prin încălzire.
 Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin scufundarea
electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii
sunt absorbiți sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care
primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați trec în electrolit.
APLICAȚII ALE ELECTROLIZEI
 Obținerea metalelor
 Obținerea aluminiului
 Obținerea sodiului
 Obținerea cuprului
 Rafinarea cuprului
 Metodă de purificare a metalelor
 Obținerea nemetalelor
 Metodă de obținere a clorului și a hidroxidului de sodiu
 Electroplacarea
 Galvanostagia
 Galvanoplastia
 OBTINEREA METALELOR
 Electroliza este principalul procedeu prin care se obțin
metalele cele mai reactive. Metalele situate în grupa 1 și 2
se obțin prin electroliza combinațiilor lor naturale în stare
topită; de exemplu, sodiul din clorura de sodiu, potasiul
din clorura de potasiu, calciul din florura de calciu și
magneziul din clorura de magneziu. Aluminiul se obține
prin electroliza oxidului de aluminiu Al2O3 dizolvat în
criolit, Na3AlF6, topit, folosind electrozi de cărbune.
Metalele mai puțin active se obțin prin electroliza unor
compuși ai lor în soluție.
 OBTINEREA ALUMINIULUI
 Charles M. Hall, în vârstă de 21 de ani, student la Oberlin, a încercat să descopere metode
ieftine de obținere ale acestui metal. Eforturile de a produce aluminiu prin electroliză au fost
neroditoare, deoarece sărurile sale anhidre erau greu de preparat, iar oxidul Al2O3, avea un punct
de topire > 2000 , astfel încat, nu exista nici o metodă practică de al topi. În anul 1886, Hall a
descoperit că Al2O3 dizolva un mineral numit criolit, Na 3AlF6, rezultând un amestec cu un punct
de topire relativ mic, din care aluminiul putea fi obținut prin electroliză.
 Bauxita conține Al2O3. Aceasta este purificată, iar Al2O3 este mai apoi adăugat electrolitului de
topitură de criolit, în care se dizolvă si apoi se disociază. La catod, ionii de aluminiu se reduc și
se obține metalul care formează un strat sub electrolitul mai puțin dens. La anodul de carbon,
ionul oxid este oxidat rezultând O2. Oxigenul produs la anod atacă electrodul de carbon,
producând CO2, astfel electrodul trebuind schimbat frecvent.
 La catod
 Al3+ + 3e- -> Al(l)

 La anod
 2 O2- -> O2(g) + 4e-

 Reacția globală
 4 Al3+ + 6 O2- -> 4 Al(l) + 3 O2(g)
 OBȚINEREA SODIULUI
 Sodiul se obține industrial prin electroliza clorurii de sodiu, NaCl în stare topită. Electroliza se
realizează în celulă Down.
 În topitură, clorura de sodiu este complet ionizată:
 Nacl -> Na+ + Cl-
 În timpul procesului de electroliză, sub influența curentului electric au loc următoarele reacții
chimice:

 La catod(-)
 Na+ +1e- -> Na (reacție principală)

 La anod(-)
 Cl- - 1e- ->Cl (reacție principală)
 2Cl ->Cl2 (reacție secundară)

 Ecuația reacției globale este:

 2NaCl ->2Na + Cl2

 În urma electrolizei topiturii de clorură de sodiu se obține pe lângă sodiu și clor.

 Sodiul este un agent reducător foarte puternic folosit atât în chimia organică cât și anorganică.
Este utilizat la fabricarea lămpilor cu vapori de sodiu și a unor aliaje care sunt lichide la
temperatura obișnuită, ceea ce permite folosirea lor ca fluide de răcire în reactoarele nucleare și
pentru confecționarea termometrelor pentru măsurarea temperaturilor ridicate.
 OBȚINEREA CUPRULUI
 Obținerea cuprului prin electroliza soluției de sulfat de cupru se realizează
indurstrial în celule de electroliză.
 Într-o soluție de sulfat de cupru există ioni care provin din ionizarea apei și din
disocierea CuSO4:
 2H2O -> HO + H3O
 CuSO4 ->Cu2+ + SO42-

 La trecerea curentului electric prin această soluție, ionii migrează spre electrozi,
unde au loc următoarele reacții redox:
 La catod(-)

 Cu2+ + 2e- -> Cu (reacție principală)

 La anod(+)
 HO- -1e- -> HO (reacție principală)
 2HO -> H20 + (reacție secundară)

 În soluție au rămas ionii hidroniu, H3O+ și ionii sulfat, SO42-.

 Ecuația reacției globale care are loc la electroliza unei soluții de CuSO 4 este:
 CuSO4 + H2O -> Cu + + H2SO4
 RAFINAREA CUPRULUI
 Purificarea este o etapă importantă în obținerea metalelor. Metalele
pot fi impurificate cu alte elemente(metale și nemetale) aflate în
concentrații mici. Un metal impur nu are aceleași proprietăți ca cel în
stare pură. Purificarea metalelor (rafinarea lor) se poate face prin
electroliză sau prin reacții de oxidare a impurităților ce trebuie
îndepărtate.
 Rafinarea cuprului prin electroliză conduce la obținerea de cupru
ultrapur. Plăcile pot fi folosite și cu rol de catod în cuvele (băile) de
electroliză. Electrolitul este o soluție apoasă de CuSO 4, catodul, foi de
cupru ultrapur și anodul, cupru impur. Puritatea cuprului astfel obținut
este de 99,95. Ecuațiile reacțiilor care au loc sunt:

 La catod(-)
 Cu2+ + 2e- -> Cu

 La anod(+)
 Cu -> Cu2+ + 2e-
 METODA DE PURIFICARE A METALELOR
 Una din aplicațiile electrolizei cu anozi activi (care se consumă în decursul electrolizei)
este electrorafinarea. Această metodă este utilizată în procesul de obținere a cuprului de
mare puritate și pentru recuperarea metalelor prețioase. De fapt, rafinarea electrolitică
reprezintă ultima etapa în metalurgia cuprului. Electroliza cuprului are loc astfel:
 În baia de electroliză ce conține ca electrolit o solutie acidulata de CuSO 4 se introduc o
serie de plăci groase de cupru impur și se leagă de anodul sursei de curent. Între placile
anodice se intercalează plăci subțiri de cupru pur, legate la polul negativ al sursei de curent.
În aceste condiții trec în soluție din plăcile anodice numai ionii de cupru și ionii
impurităților metalice, care se găsesc în seria tensiunilor electrochimice înaintea cuprului.
La catod se descarcă numai ionii de cupru, potențialul de descărcare al celorlalți fiind mai
ridicat, aceștia rămân în solutie. Celelalte impurități cu potențialul mai electropozitiv, aflate
în plăcile anodice de cupru se acumulează prin depunere pe fundul băii de electroliză,
formând așa-numitul nămol anodic care constituie la rândul său o sursă pentru obținerea
acestor elemente.

 La anod :
• Cu -> Cu2+ + 2e-
 La catod: Cu2+ + 2e- -> Cu
 Reactia totala: Cu2+ + Cu -> Cu2+
 ELECTROLIZA – METODĂ DE
OBȚINERE A NEMETALELOR
 Nemetalele sunt agenți oxidanți puternici, iar pentru cel
mai puternic dintre ei, fluorul, electroliza este singura
metodă de obținere. Metoda elaborată în anul 1886 de
Henry de Moissan este aplicată industrial și în prezent.
Ea constă în electroliza unei soluții de KF dizolvată în
HF anhidru.
 Clorul se poate obține fie prin electroliza topiturii de
NaCl, fie prin electroliza soluției de NaCl.
ELECTROLIZA SOLUȚIEI DE CLORURĂ DE SODIU – METODĂ DE
OBȚINERE A CLORULUI ȘI A HIDROXIDULUI DE SODIU
 O soluție de clorură de sodiu conține ioni care provin din ionizarea apei și din disocierea clorurii de sodiu:
 2H2O -> HO- + H3O+
 NaCl -> Na+ + Cl-

 În timpul electrolizei soluției de clorură de sodiu, ionii se deplasează spre electrozi, unde au loc reacțiile:
 La catod(-)

 H3O+ + 1e- -> H + H2O (reacție principală)

 2H -> H2 (reacție secundară)

 La anod(+)
 Cl- -1e- -> Cl (reacție principală)
 2Cl -> Cl2 (reacție secundară)

 În soluție rămân ionii hidroxid, HO- și ionii de Na+, care formează hidroxidul de sodiu. Prezența ionilor hidroxid din
soluție determină colorarea fenolftaleinei în roșu.
 Ecuația reacției globale care are loc la electroliza unei soluții de clorură de sodiu este:
 2NaCl + 2H2O -> H2 + Cl2 + 2NaOH

 Clorul se obține prin această metodă la combinatele chimice de la Borzești și Govora și este folosit ca materie primă pentru
obținerea clorului, cât și pentru obținerea unor substanțe compuse cum este hidroxidul de sodiu, NaOH, compus anorganic
care are numeroase aplicații practice, precum:
 Fabricarea hârtiei
 Fabricarea fibrelor artificiale
 Obținerea de materiale plastice
 Aplicații industriale (epurări chimice)
 Obținerea de săpun și detergenți
 Purificarea bauxitei
 ELECTROPLACAREA
 Electroplacarea constă în aplicarea unui start fin, ornamental și protector al
unui metal pe altul. Este o tehnică comună utilizată pentru a îmbunătăți
aparența și durabilitatea unor obiecte metalice. De exemplu, aurul și platina
sunt aplicate pe bijuterii fabricate din materiale ieftine. Grosimea acestor
starturi variază între 0.03 si 0.05 mm.
 Compoziția băii de electrolit variază, și este des tinută secret, dar de obicei ea
depinde de ce metal urmează a fi depozitat, și cât poate afecta durabilitatea și
caliatatea suprafeței. De exemplu, argintul depus dintr-o soluție de nitrat de
argint nu se lipește prea bine de o suprafată metalică. Daca este depus dint-o
soluție ce contine ioni de Ag(CN) 2-, atunci el aderă bine și capătă și luciu. Alte
metale ce sunt electroplacate în asemenea băi sunt aurul și cadmiul. Nichelul,
ce poate și el fi folosit ca strat protector, este placat dintr-o soluție de sulfat de
nichel, iar cromul este placat dint-o solutie de H 2CrO4.
 Anumiți monomeri (stiren) sunt ușor de folosit pentru a crea anioni organici.
Acesti anioni pot polimeriza într-un proces numit polimerizare anionică. Se
poate folosi un circuit electric pentru a porni acest proces, polimerul
localizându-se la catod. Dacă este gândit bine procesul, se poate utiliza la
placarea organică a metalui. Acest proces a fost folosit pentru a vopsi mașinile
noi, avantajul constând că el are loc în apă, nemaifiind nevoie de spray-uri cu
solvenți organici volatili.
 GALVANOSTEGIA
 În scopul protejării împotriva coroziunii, pentru decorare cu straturi metalice subţiri cu aspect estetic
(crom, nichel etc.), dar şi pentru a obţine acoperiri cu metale nobile (aur, argint, platină etc.) se pot
realiza depuneri metalice pe diferite obiecte printr-un proces tehnologic electrochimic denumit
galvanostegie. Conform legii lui Faraday şi ţinând cont de randamentul de curent al procesului,
grosimea stratului metalic depus variază direct proporţional cu durata electrolizei.
 Obiectul pe care se realizează depunerea metalică se aşează la polul negativ (catodul) celulei de
electroliză, deoarece aici se desfăşoară reacţia electrochimică de reducere a ionilor metalici din
soluţia de electrolit, cu obţinerea metalului pur. O variantă de protejare şi decorare a obiectelor din
aluminiu este depunerea electrolitică, pe suprafaţa acestora, a unui strat subţire de oxid de aluminiu,
procedeu numit eloxare. Astfel, obiectul din aluminiu se aşează la polul pozitiv (anodul) al celulei
de electroliză, care conţine ca electrolit o soluţie diluată de H2SO4, şi în care se adaugă diverşi
coloranţi. Pe întreaga suprafaţă a obiectului are loc depunerea unui strat de Al2O3 colorat.

 Procesele care se desfăşoară la electrozi sunt:

 la catod K(–):
 6H3O + 6e -> 3H2(g) + 6H2O

 la anod A(+):
 2Al + 9H2O -> Al2O3 + H3O+ + 6e-

 Reacţia globală:
 2Al + H3O -> Al2O3 + 3H2(g)
 GALVANOPLASTIE
 Se pot obţine unele obiecte prin confecţionarea unui
mulaj care se aşează la catodul celulei de electroliză. Pe
mulajul respectiv se depune metal, apoi se scoate mulajul,
iar forma metalică se va utiliza ca matriţă pentru
obţinerea altor obiecte (CD-uri, DVD-uri, medalii,
monede etc.).
 Acest proces tehnologic electrochimic este denumit
galvanoplastie.
STATUI DE CUPRU OBTINUTE IN URMA
TEHNICII GALVANOPLASTICE
 BIBLIOGRAFIE
 Electroliză – Wikipedia
 Electroliza si aplicatiile ei (rasfoiesc.com)
 Aplicatiile-electrolizei.docx (live.com)
 Galvanizare - Wikipedia, enciclopedia liberă