Luceafărul

de Mihai Eminescu

Citeşte cu atenţie textul următor:

„Ea, îmbătată de amor, El tremură ca-n alte dăţi

Ridică ochii. Vede În codri şi pe dealuri,
Luceafărul. Şi-ncetişor Călăuzind singurătăţi
Dorinţele-i încrede: De mişcătoare valuri;

- Cobori în jos, luceafăr blând, Dar nu mai cade ca-n trecut

Alunecând pe-o rază, În mări din tot înaltul:
Pătrunde-n codru şi în gând, - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Norocu-mi luminează! Dac-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece”.
(Mihai Eminescu - Luceafărul)

Răspunde la fiecare dintre următoarele cerinţe, realizând înţelegerea textului

de mai sus:

1. Prezintă, în maximum două fraze, circumstanţele în care fata de împărat

rosteşte cuvintele de mai sus.
2. Precizează sensul expresiei îmbătată de amor.
3. Explică semnificaţia rugăminţii fetei de împărat.
4. Indică un sinonim al cuvântului noroc, potrivit pentru contextul secvenţei
poetice reproduse mai sus.
5. Exprimă-ţi opinia despre motivul pentru care fata de împărat, prezenţă
feminină suavă în tot poemul, devine în final chip de lut.
6. Stabileşte două diferenţe între cercul vostru strâmt şi lumea mea, aşa cum
rezultă ele din cuprinsul secvenţei de mai sus.
7. Evidenţiază rolul în plan stilistic al conjuncţiei adversative ci, din ultima
strofă.
8. Transcrie versul în care Luceafărul îşi descrie condiţia de fiinţă sortită
singurătăţii.
9. Explică semnificaţia cuvântului rece din ultimul vers.
10. Justifică reacţia Luceafărului la cuvintele fetei.