Fenomene acustice

Sonarul hidrolocatorul, este un aparat destinat descoperirii și determinării de la suprafață a

poziției obiectelor (epavelor) aflate sub apă, funcționarea sa fiind bazată pe fenomenul de reflexie a
undelor ultrascurte. Una din primele funcții a fost determinarea adâncimii (distanței până la fundul
apei). Este folosit pe larg în navigație și la pescuitul industrial.

Sonarele sunt dispozitive electronice prevazute cu unsenzor, denumit si traductor, de obicei dublu-
cristal, care contine maimulte foite de cristal de cuartz suprapuse. Cuartzul se bucura deproprietatea ca
isi modifica volumul la trecerea unui curent electric prinmasa acestuia si, invers, genereaza curent cand
asupra sa se exercita opresiune exterioara (efectul piezoelectric). Atunci cand il alimentam la un curent
de inalta frecventa cristalulvibreaza cu acea frecventa luand nastere o unda elastica -
ultrasunetele.Undele emise prin apa lovesc obstacolele, corpuri cu densitati diferite decea a apei, fiind
reflectate. Odata reflectate, o parte din acestea ajung dinnou la traductor unde sunt tranformate de
cristalul de cuartz (receptor) insemnal electric.

Orientarea liliecilor S-a dovedit că liliacul dispune de un aparat extrem de complex ce

funcţionează ca un radar, folosind în locul undelor electromagnetice ultrasunete. Sistemul este numit
detector sonic sau sonar.

Cu ajutorul laringelui osos, compact şi dotat cu muşchi puternici, crepuscularul zburător emite sunete
ca nişte bătăi, depăşind capacitatea noastră auditivă. În funcţie de specia liliacului emisia sunetelor este
scurtă şi intermitentă (20-30 de secunde). Aceste ultrasunete sunt emise prin nări (sau prin gură la unele
specii), care sunt alcătuite ca un megafon care îndreaptă sunetul spre o zona anume.

Prezicerea cutremurelor a fost mereu o preocupare majoră a omenirii. Cu câteva ore înainte de
cutremure, când tensiunea acumulată între plăcile tectonice depăşeşte o valoare critică, plăcile
tectonice încep să vibreze şi emit unde sonore, infrasunete cu frecvenţa între 4,5 – 5 Hz (Hertz). Aceste
infrasunete se transmit pe sub pământ şi nu pot fi percepute de urechea umană, care aude numai
sunete cu frecvenţa între 20 Hz – 20000 Hz, dar sunt percepute de diverse specii de animale, care au un
comportament diferit înainte de un cutremur mare.

Intensitatea infrasunetelor seismice şi nivelul sunetului cresc odată cu tensiunea acumulată între
plăcile tectonice. Intensitatea cutremurelor este direct proporţională cu intensitatea infrasunetelor
preseismice şi nivelul sunetului. Cutremurele mari sunt precedate de infrasunete seismice de
intensitate mare şi cu nivelul sunetului mare. Prin crearea unei reţele care înregistrează infrasunetele
preseismice se poate determina viitorul cutremur şi intensitatea lui.

Automobilul constituie un sistem mecanic complex în care apar vibrații și zgomote ce se

transmit de la grupul motor-propulsor, sistemele mecanice, impactul cu aerul și calea de rulare în
structura și interiorul acestuia. Generarea mecanică a zgomotelor se datorează contactului pieselor în
mișcare ale motorului. Procesele de schimb de gaze – admisia fluidului proaspăt și evacuarea gazelor
arse, datorită vitezelor mari de curgere și a fenomenelor ondulatorii care au loc în tubulaturile de
admisie și evacuare, generează unde sonore cu spectru larg. Arderea amestecului aer-combustibil în
cilindrii motorului este însoțită de creșteri ale presiunii fluidului cu viteze mari, care generează pulsații
ce se propagă sub formă de vibrații la nivelul structurii motorului și în unde sonore la exterior.

Ecoul este un fenomen acustic ce constă în repetarea prin reflexie a sunetului emis de o sursă și
perceperea lui ca un sunet distinct în raport cu sunetul primar. Pentru ca sunetul reflectat de un
obstacol să fie perceput distinct, ca ecou, el trebuie să se întoarcă la ureche după ce a încetat
perceperea sunetului initial Când sunetul sau ecoul însuși se reflectă de mai multe ori pe mai multe
suprafețe, ecoul este caracterizat ca o reverberație.

Ecourile undelor ultrasonore sunt adesea utilizate la localizarea corpurilor și la determinarea poziției lor
exacte, măsurând durata de reîntoarcere la sursă a ecoului, metodă denumită ecolocație. În mediu
acvatic procedeul se numește hidrolocație și măsurarea se face cu un aparat denumit sonar.

Pentru a împiedica descoperirea submarinelor în imersiune acestea sunt acoperite cu plăci anecoide,
destinate să absoarbă undele sonarului, în acest fel reducând și deformând semnalul reflectat.

O metodă de obținere a imaginilor medicale, prin utilizarea ecoului în imagistica medicală, se numește
ecografie.