Mariean (Lazar) Alina

Anul II

Propagarea sunetului

Notiunea de sunet este de natura fiziologica, acesteia corespunzandu-i, din punct de

vedere fizic vibratiile corpului. Acestea, cu ajutorul mediului inconjurator, ajung la urechea
omului si, implicit, la timpan. Organul transmite excitatia mai departe nervului acustic, care o
comunica apoi creierului, unde se transforma in senzatia sonora denumita sunet.
In natura se observa de multe ori miscari de un fel special, numite, in fizica, miscari
periodice sau oscilatorii. Sunetul este unul din formele miscarii oscilatorii. Exista multe aparate
care servesc la demonstrarea miscarii oscilatorii, unul dintre ele fiind Inregistratorul de miscari
oscilatorii.
Oscilatia este dubla sau completa atunci cand deplasarea pendulului din figura se face simetric in
ambele sensuri le starii de repaus:

B→C→B→D→B

-oscilatie completa

Oscilatia se considera vibratie numai atunci cand perioada in care se produce este foarte
scurta, deoarece numai atunci se obtin frecvente sonore mai mari, audibile omului (aproximativ
16,5-20000 de Hz). Prin frecventa se intelege numarul de vibratii produs intr-o secunda. Ea se
masoara in herzi (Hz), un herz fiind egal cu o vibratie dubla pe secunda (nota Do are 264 Hz).
Intre 16,5Hz si 20000Hz se cuprind sunetele din domeniul uman de audibilitate. Vibratiile cu o
frecventa inferioara domeniului de audibilitate se numesc infrasonore sau infrasunete, iar cele cu
o frecventa superioara domeniului de audibilitate ultrasonore sau ultrasunete.

Propagarea sunetului în aer liber

• In aer liber, undele sonore circula intr-un val sferic care se mareste continuu de la sursa. In
cazul sursei punctiforme care emite o anumita energie sonora, aceasta energie este
concentrata de o singura sursa punctiforma. La distanta de sursa, aceeasi energie este
distribuita sub forma unei sfere. Cu cat este mai mare distanta fata de sursa, cu atat mai mare
este suprafata pe care este dispersata energia. Acest lucru poate fi ilustrat studiind un sector
al unei sfere care se mareste.
• Energia sunetului este dispersata pe o sfera imaginara in cazul unei suprafete care creste
proportional cu patratul distantei de la sursa punctiforma.
• Suprafata sferei creste de patru ori cu fiecare dublare a distantei de la sursa. Apoi sunetul
descreste rapid o data cu distanta fata de sursa. Fiecare dublare a distantei fata de sursa
punctiforma cauzeaza o reducere a nivelului sonor cu 6 dB.

Propagarea sunetului în interior

• In interior, unda sonora loveste suprafata constructiei inainte de a se atenua semnificativ.

Campul sonor in interior nu este sferic, ci in functie de geometria si proprietatile acustice ale
acestor suprafete. Volumul incaperii si distanta intre sursa sunetului, suprafetele constructiei
si locul de ascultare sunt de asemenea importante.
• Sunetul intr-un anumit loc de ascultare dintr-o incapere este format din sunetul direct si
sunetul reflectat. Sunetul direct este sunetul care nu a fost inca reflectat pe o suprafata. Suma
tuturor sunetelor reflectate este numita camp sonor de reverberanta. Este format din
totalitatea sunetelor care au fost reflectate o data, de doua ori sau de mai multe ori pe
suprafetele constructiei. Sunetul reflectat o singura data se numeste reflexie primara, cel
reflectat de doua ori reflexie secundara etc.
Propagarea sunetului in mediu.
Vibratiile produse de un corp sonor oarecare se propaga (se transmit) in atmosfera in
toate directiile, punand in miscare moleculele de aer vecine. Acestea, la randul lor produc mai
departe fenomenul, facand sa vibreze alte si alte molecule de aer. In acest fel se formeaza o serie
de straturi de aer alternativ, condensate si rarefiate, care se numesc unde. Deoarece
miscarea undelor sonore se face in toate directiile si cu aceeasi viteza, acestea au forma sferica
(unde sferice), asemanatoare cercurilor concentrice produse de o piatra aruncata pe suprafata
unei ape linistite. In centru se gaseste corpul care vibreaza:

Propagandu-se in mediul inconjurator, acesta transmite vibratiile sub forma de unde

sonore pana la organul nostru auditiv. Acest mediu este de obicei gazos (aer) dar el poate fi si
lichid (apa) sau solid (pamantul, lemnul, metalul etc.).
Propagarea sunetelor se face cu atat mai bine cu cat mediul prin care se transmit undele
sonore este mai dens. Vibratiile sonore se propaga in aer cu o viteza de 340m/s, in apa cu o
viteza de 1440m/s, iar in mediul solid cu o viteza de 3000-5000m/s.
• In aer, ca si in orice alt gaz, oscilatiile se propaga sub forma de unde longitudinale. Ajungand
la organul auzului nostru, urechea, vibratiile ale caror frecvente sunt cuprinse in intervalul
aproximativ de la 20 la 20000 vibratii in 1s (Hertzi) provoaca senzatia specifica auditiva.
Aceste vibratii sunt vibratiile sonore sau acustice , numite sunete.
• Aceasta separare a vibratiilor, care au frecvente cuprinse intre 20 si 20000 Hz, este legata de
caracterele fiziologice ale urechii omului care percepe vibratiile cuprinse in acest interval de
frecvente.
• Din punct de vedere fizic, oscilatiile de 10 Hz sau de 30000 Hz nu se deosebesc prin nimic
specific de oscilatiile cu frecventa de 20 Hz sau 20000 Hz. Oscilatiile elastice cu frecvente de
peste 20000 Hz sunt numite ultrasunete, iar cele cu frecvente mai mici de 20 Hz se numesc
infrasunete.
• O parte din undele ultrasonice , si anume acelea de frecvente foarte ridicate, nu se mai supun
legilor clasice ale mecanicii, necesitand aplicarea legilor mecanicii cuantice. Pentru a se
marca aceasta diferentiere, asemenea unde acustice au luat denumirea de microunde sau
hipersunete.
• Domeniul lor incepe de la aproximativ 109 Hz si se intinde in mediile solide pana la 1013-
1014 Hz, acestor frecvente corespunzandu-le lungimi de unda comparabile cu distantele
interatomice. 1014 Hz este frecventa cea mai ridicata pe care o pot avea undele acustice. Intr-
un mediu gazos, atenuarea puternica a undelor ultrasonice determina restrangerea domeniului
de existenta a microundelor.
Sunetul se poate propaga prin cele 3 medii : gazos, lichid si solid. El nu se poate propaga
in vid. Sunetul este produs prin comprimarea si decomprimarea straturilor succesive din mediu
(perturbatia se transmite din aproape in aproape prin mediul elastic, creandu-se unde elastice,
care iau alternativ forma unei compresiuni sau a unei rarefieri) - vezi figura urmatoare :