Urechea umană și

sunetul în fizică
Proiect realizat de Sandu Raul Alexandru
Alcătuirea
 Alcătuirea
Urechea externă este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită pavilion sau concă auriculară,
captează undele sonore din aer și le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-și
miște pavilionul pentru a-și concentra auzul într-o anumită direcție, la fel cum fac cu ochii. Oamenii și-au pierdut
această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea
urechii medii.
Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea acesteia se află trei
oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș, nicovală, scăriță).
Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochilia sau melcul), cât și aparatul vestibular, un organ de
echilibru format din trei canale semicirculare și vestibul.
 Mecanismul
recepției auditive
 Mecanismul
recepției auditive
Urechea umana poate percepe undele sonore repetate intr-o anumita ordine(sunete) sau succedandu-se
neregulat(zgomote)
Se pot percepe sunete cu frecventa intre 20 si 20.000 Hz (este unitatea de masura a frecventei egala cu o
perioada pe secunda) si amplitudini intre 0 si 130 de decibeli (unitatea de masura a intensitatii sonore , 1/10 dintr-
un bel)
Sunetele cu frecventa>20.000 Hz sunt numite ultrasunete
Undele sonore sunt produse de rarefieri si condensari ale aerului si au 3 proprietati fundamentale : inaltimea
(frecventa undelor) , intensitatea (amplitudine) si timbrul (vibratiile armonice-forma undei)
 Mecanismul
recepției auditive
Pavilionul urechii are rolul de a capta sunetele si a le dirija spre conductul auditiv extern .
Unda sonora pune in vibratie membrana timpanului care , la randul sau antreneaza lantul celor 3 osicioare .
Unda sonora este transmisa mai departe , succesiv , ferestrei ovale , perilifei si endolimfei care determina
vibratia membranei bazilare (asemanatoare unui rezonator cu coarde deoarece are particularitati de elasticitate si
rezonanta - baza melcului intra in rezonanta cu sunetele de frecventa inalta , mijlocul membranei cu cele medii iar
varful melcului cu frecventele joase )
Caracteristicile
sunetului
 Caracteristicile
sunetului
Amplitudinea - caracteristica perceputa ca volum (distanta maxima parcursa de unda de la pozitia zero- cand
gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare , cauzand urechea sa perceapa un
sunet mai puternic)
Frecventa - numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza intr-o perioada de timp
(percepem frecventa ca sunete mai 'inalte' sau sunete mai 'joase’)
Intensitatea - masurata in db , distanta la care un sunet poate fi auzit depinde de aceasta (soapta 10 db ,
fosnetul frunzelor 20 db)
 Viteza
sunetului
 Viteza sunetului
Distanta dintre doua varfuri succesive ale undei (ventre) se numeste lungime de unda . Produsul dintre
lungimea de unda si frecventa este egal cu viteza de propagare a undei, si este aceeasi pentru sunetele de orice
frecventa (daca sunetul se propaga in acelasi mediu la aceeasi temperatura) . Viteza de propagare in aer uscat la
temperatura de 0° C(32° F este de 331,6 m/sec). Daca temperatura este marita, viteza sunetului creste , astfel, la
20° C, viteza sunetului este 344 m/sec .
Mulțumesc pentru
atenția acordată