Sunete si ultrasunete

Acustica este cunoscuta ca fiind tiina sunetului. Ca domeniu tiinific ea trateaz ntregimea aspectelor n relaie cu sunetul, ca producerea, propagarea, influenarea i analiza sunetului. Deasemeni interaciunea sunetului cu materiale, propagarea n spaii precum i percepia sunetului i efectele asupra oamenilor i animalelor. Acustica este un domeniu de cercetare i aplicaie interdisciplinar, bazat pe diferite discipline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica transmisiei de inforamii, tiina materialelor. Sunetul se propag diferit n diverse materiale (viteza, spectrul de frecvene, suprimare, etc.). Acesta se propag i dup modul n care este construit locul de emisie. Dac acesta are de exemplu proprietile unei sli de spectacol sunetul va lovi pereii slii i se va propaga n toat sala. Fenomenul ecoului este reflectarea sunetului de ctre muni sau de stnci. Acustica se ocup cu studiul undelor sonore care pot produce senzaii auditive (cu frecvena cuprins n intervalul 20 Hz - 20 kHz) dar i cu studiul ultrasunetelor (frecvene mai mari de 20 kHz) i al infrasunetelor (frecvene mai mici de 20 Hz).Pentru ca o und elastic s provoace senzaii auditive trebuie s ndeplineasc trei condiii: S aib o durat mai mare de 0,06 s. S aib o intensitate peste pragul de audibilitate 10-12 W/m2 S aib o frecvent cuprins n intervalul 20 Hz v 20 kHz Regiunea din spaiu n care se propag undele sonore poart numele de cmp sonor. n mediile solide elastice se propag att unde longitudinale ct i transversale. Prin lichide i gaze (atmosfer) se pot propaga numai undele longitudinale. Din punct de vedere fiziologic, sunetul constituie senzaia produs asupra organului auditiv de ctre vibraiile materiale ale corpurilor i transmise pe calea undelor acustice. Urechea uman este sensibil la vibraii ale aerului cu frecvene ntre 20 Hz i 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditiv n jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraiei i de vrsta i starea de sntate a individului. Sub amplitudinea de 20 Pa vibraiile nu mai pot fi percepute. Odat cu vrsta intervalul de sensibilitate se micoreaz, n special frecvenele nalte devin inaudibile. Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiie mai larg, el nefiind legat de senzaia auditiv:reprezinta orice perturbaie (energie mecanic) propagat printr-un mediu material sub forma unei unde,aceasta numindu-se sunet. n aceast definiie se includ i vibraii la frecvene din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) i ultrasunete (peste 20 kHz). Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarc prin lipsa obiectiv sau subiectiv a unei ncrcturi informaionale. Zgomotul deranjeaz fie prin senzaia neplcut pe care o

produce, fie prin efectul negativ asupra transmiterii de informaie. Orice zgomot poate fi perceput ca sunet util dac i se atribuie o valoare informaional. Din punct de vedere muzical (sau estetic), sunetul este o entitate caracterizat de patru atribute: nlime, durat, intensitate i timbru. nlimii i corespunde frecvena (msurat n Hz). Intensitii i corespunde nivelul de intensitate sonor (msurat n dB).Sunetele i zgomotele de orice fel i orice provenien se deosebesc ntre ele prin trei caracteristici principale: nlimea, tria (intensitatea) i timbrul. Cele trei mrimi nu sunt independente. La nivelul percepiei, tria i nlimea se influeneaz reciproc. Inlimea sunetelor se refer la frecvena de vibraie a coloanei de aer, coardelor sau membranelor ce produc sunetul. Aceast caracteristic a sunetelor este relativ, n funcie de nlimea unui ton de reper, odat cu creterea frecvenei crescnd i nlimea. Sunetul emis de o surs are un caracter complex, deoarece, n afar de sunetul fundamental, sursele sonore emit i diferite armonici superioare (sunete ce au frecvenele egale cu multipli ai frecvenei sunetului fundamental). Analiza structurii unui sunet permite obinerea unui spectru caracteristic fiecrei surse (aa numita amprent sonor). Aceast proprietate permite recunoaterea persoanelor dup voce. Procesul prin care se atribuie nume de note diferitelor nlimi (frecvene) se numete acordare. n muzica contemporan, acordajul se realizeaz astfel nct frecvenei de 440Hz s i corespund nota La (A) 5 secunde de vibraie sonor cu frecvena 440 Hz. Diferena n numrul de vibraii pe secund dintre dou sunete cu nlimi diferite se numete interval (prim - aceeai nlime, secund, ter, cvart, cvint, sext, septim, octav, .a.m.d). Dou sunete cu frecvena f \!, respectiv 2 \cdot f \!, se afl la o octav unul de cellalt, deci reprezint aceeai not muzical. Spre exemplu, fiecare not La poate fi exprimat matematic astfel: An+4=2n*440 Hz In timp ce frecvena fundamental sau nlimea fundamental a sunetului poate fi determinat precis prin intermediul unor msurtori, aceasta poate fi diferit de nlimea perceput de urechea uman datorit apariiei vibraiilor armonice (n special n cazul instrumentelor cu coarde, cum sunt pianul sau chitara). Micile modificri n frecvena unui sunet sunt greu de observat de urechea uman, mai ales de cea neantrenat. n general, o diferen de cinci sutimi de semiton sau aproximativ 0.3% n frecvena sunetului este sesizabil, dar acest fapt depinde i de poziia ei n spectrul auzului uman (cu ct se apropie mai mult de pragul infrasunetelor, respectiv ultrasunetelor, capacitatea analizatorului auditiv de a distinge ntre sunetele apropiate scade). De asemenea, dac cele dou sunete de comparat sunt emise simultan, existena diferenei dintre ele este mai uor de observat. Tuburile sonore constituie o parte principala pentru instrumentele de suflat, avand rolul rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce oscilatia aerului

care formeaza unde stationare in tubul sonor. Modul cum se formeaza componentele sunetului in tuburi deschise sau inchise este redat in figura 1, a si b.

Ventrul se formeaza intotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obtin , pentru tubul deschis, din relatia : n = vn/2l, iar pentru tubul inchis din relatia : n = v(2n-1)/4l. Intr-un tub deschis frecventa fundamentala corespunde (aproximativ) unui ventru al elongatiilor la fiecare capat si unui nod al elongatiilor in mijlocul tubului , asa cum arata figura 1 a. Desenele urmatoare din aceeasi figura arata 2 tonuri superioare : armonica a doua si armonica a treia. Prin urmare intr-un tub deschis frecventa fundamentala este v/2l si sunt prezente toate armonicile. Intr-un tub inchis, capatul inchis este un nod al elongatiilor. Figura 1 - b arata modurile de vibratie ale unui tub inchis. Frecventa fundamentala este v/4l ceea ce constituie jumatate din frecventa fundamentala a unui tub deschis de aceeasi lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongatiilor la capatul inchis si un ventru la capatul deschis. Prin urmare, dupa cum se arata in figura 1- b, armonicile a doua, a patra etc. lipsesc. Deci intr-un tub inchis sunt prezente numai armonicile impare. Inaltimea sunetelor date de un tub deschis este deci diferita de cea a unui tub inchis. Instrumentele muzicale creeaza vibratii, transformate apoi in sunete. Au propriile note de nivel diferit (inalte sau joase). Toate au tonul, timbrul si "vocea" proprie. Instrumentele muzicale pot fi clasificate in mod stiintific astfel: aerofone, in care vibreaza aerul ; cordofone, in care una sau mai multe corzi vibreaza; membranofone, in care vibreaza o piele intinsa sau o membrana; respectiv idiofone, in care tot corpul instrumentului vibreaza de unul singur. O clasificare mai cunoscuta a acestora este: instrumente cu corzi, suflatori, alamuri, percutie, respectiv instrumente cu clape, instrumente electrice si vocea. Instrumente cu corzi.

Instrumentele cu corzi produc sunete prin vibrarea corzilor. Instrumente cu corzi precum viorile, violele, violonceii si contrabasurile sunt de obicei "frecate" cu un arcus, pentru a le face sa vibreze. In cazul altor instrumente cu corzi, anume chitara, corzile sunt ciupite. Interpretul apasa in jos corzile cu ajutorul degetelor, pentru a schimba "lungimea" corzilor, adica sectiunea care vibreaza. Aceasta se numeste "stopare". Corpul lemnos vibreaza impreua cu corzile, dandu-le volum si ton. Orchestra simfonica. O orchestra tipica include o sectiune de instrumente cu corzi: viori, viole, violencei, si contrabasuri; o sectiune de alamuri: cornuri frantuzesti, trompete, tromboane si tube; o sectiune de suflatori: clarinete, oboaie, flagoti, flauturi si piccolouri; respectiv o sectiune de percutie: timpan, gong, glockenspiel, toba bas si variate alte instrumente de percutie. Alamuri. Sunt fabricate din alama sau din alt metal. Buzele interpretului vibreaza intr-un mustiuc in forma de cupa, iar tubul amplifica aceste vibratii, schimbandu-le tonul. Alamurile vechi, precum cornul de vanatoare, aveau un tub lung, care se largea spre capete. Cornurile moderne, trompetele si tubele au valve care prescurteaza lungimea tubului, pentru a produce multe alte note. Lungimea tubului, marimea diametrului si forma evazata a clopotului diversifica notele si tonul. Instrumente de suflat. Suflatorii sunt instrumente care creeaza vibrarea aerului dintr-un tub, multe dintre ele fabricate din lemn. Clasificarea lor se face in functie de modul in care sunt folosite la interpretare. Unele, ca flautul sau block-flte, sunt dotate cu un mustiuc care transforma rasuflarea interpretului direct in vibratii. Oboiul, clarinetul si fagotul au mici pipe de trestie vibratoare. Lungimea si diametrul tubului determina scara acordurilor si tonul instrumentului. Interpretul va obtine note diferite prin deschiderea si inchiderea orificiilor aflate pe latura tubului. Instrumente de percutie. Instrumentele de percutie sunt batute. Tobele au o membrana intinsa in jurul unui cadru, pe care interpretul o bate cu mainile, degetele sau betele. Aerul din interiorul cadrului sau chiar cadrul in sine amplifica sunetul membranei vibratoare. Clopoteii, tambalele si gongurile sunt fabricate dintr-o singura bucata de material si vibreaza ca un atunci cand sunt batute. Unele instrumente de percutie, cum ar fi tobele si clopotele, scot sunete de un nivel definit. Dar in cazul gongurilor si tambalelor este dificila determinarea exacta a nivelului sunetului. Incaperi proiectate pentru ascultarea muzicii Designul slilor moderne de concert folosete tiinta i ingineria pentru a creea o acustic care infrumuseeaza si amplific calitile artistice ale muzicienilor. Acustica unei sli de concert contribuie ntr-o mare msura la percepia auditoriului, sunetul este mult nfrumuseat. Este uor de observat c muzica n aer liber are o calitate slab; mutat nauntru sunetul prinde via

datorit reflexiilor i reverberaiei ncercuind i antrennd asculttorul n procesul de creare al muzicii. n afar, publicul recepteaz sunetul direct de la orchestr, nefiind reflexii cu pereii, iar sunetul pare distant. Sir Adrian Boult spunea c sala de concerte ideal este aceea n care nu creezi o muzic prea bun i totui audiena primete ceva cu adevrat deosebit. Msuratorile ntr-o sal de concert pot fi fcute folosind o larg varietate de instrumente i echipamente. Numrul combinaiilor de echipamente i tehnici poate varia foarte mult influentnd rezultatele. De asemenea trebuie luat n considerare poziia auditoriului i condiia slii. Este necesar cautarea unei proceduri de calificare a ncperilor care sa dea oricnd rezultate comparabile i care s poat fi reproduse. Metoda trebuie s asigure faptul c folosind diferite cercetri cu diferite aparate de masur se vor obine aceleai rezultate cu o eroare admis. n compararea rezultatelor se va ine seama de tehnicile de msurare, de echipamentul folosit, de locul din care msuram i binenteles de condiia auditoriului i a scenei (de exemplu: sala goal, cu sau far prezenta orchestrei sau a echipamentului de orchestraie, cu sau far public). Diferitele variaii spaiale sunt de multe ori mai uor de nteles de pe grafice de valori, n comparaie cu distana surs-receptor. Abordarea analizei depinde de scopul studiului care poate fi pentru comparare cu diferite criterii, pentru a investiga problema sau pentru a ntelege mai bine proprietaile acustice ale slii. Semnificaia msurtorilor poate fi determinat prin compararea valorilor: cu valorile ideale propuse, cu valori din ncaperi deja cunoscute, sau cu predicii teoretice. Examinarea nivelelelor Early si Late de sosire a sunetului poate fi un mijloc util de diagnoz pentru o mai bun nelegere a proprietilor acustice ale slilor de concert. Modelele acustice in incaperi proiectate pentru muzica sunt destul de complexe fata de celelalte tipuri de incaperi. Aici caracteristicele de reflexie ale sunetelor sunt cele mai importante. Fiecare reflexie, in special cele provocate de suprafete aflate in apropierea surselor sonore, trebuie sa fie studiate cu atentie. Reflexiile, nivelul zgomotelor, frecventele si directiile de propagare afecteaza perceptia muzici. Marimea si geometria incaperii, dar si distributia suprafetelor reflectante si absorbante vor determina calitatile acustice ale incaperilor. Suprafetele reflectante sunt folosite pentru generarea de reflectii primare, suprafetele absorbante sunt folosite pentru evitarea ecourilor, suprafetele difuze sunt importante pentru evitarea accoustic glare (amestecarea frecventelor-sunete dure) si pentru obtinerea unui camp sonor reverberant in care reflexiile vor sosi la ascultator in mod egal din toate directiile. Tipurile diferite de muzica au si cerinte diferite in ceea ce priveste timpul de reverberatie al undelor sau alte criterii acustice ale incaperilor. De obicei este nevoie de o analiza acustica detaliata pentru asigurarea de conditii satisfacatoare pentru ascultarea muzicii in interiorul incaperilor. Terapia prin muzica se bazeaza pe producerea unor sunete a caror vibratie intra in rezonanta cu centrii de energie din corpul nostru si favorizeaza intrarea mai usor in meditatie mai precis in starea fara ganduri de completa relaxare a mintii.

Ultrasunetele sunt vibratii elastice care au frecventa mai mare decat frecventa maxima a oscilatiilor care produc senzatia auditiva. Domeniul de frecventain care avem ultrasunetele este intre 20 kHz si 10 000 000 kHz. Importanta ultrasunetelor si a producerii lor a crescut in ultimul timp datorita unor largi aplicatii ale acestora. Pentru producerea ultrasunetelor cel mai des se utilizeaza cel ami des generatoare elecromecanice care functioneaza pe baza fenomenelor de piezoelectricitate si magnetostrictiune. 1.Generator Piezoelectric: Functionarea acestui generator se bazeaza pe proprietatea unui cristal de cuart de a se deforma in camp electric. 2. Generator Magnetostrictiv: Functionarea acestui generator se bazeaza pe aceea ca unele substante feromagnetice la magnetizare isi schimba dimensiunile. Daca aceste substante se dispun intr-un camp magnetic variabil, ele vor incepe sa oscileze. In acest caz ele pot deveni surse de ultrasunete. In ambele cazuri de generare ale ultrasunetelor, este necesar ca dimensiunile placutelor oscilante sa fie astfel alese incat frecventa lor proprie sa coincida cu frecventa de excitatie (frecventa campului electric respectiv magnetic) . Deci aceste generatoare lucreaza in regim de rezonanta. Proprietatile ultrasunetelor: nu sunt percepute de organul auditiv al omului; se pot obtine si sub forma unor fascicule inguste; transporta o cantitate insemnata de energie; ele sunt puternic absorbite de substante in stare gazoasa.

Efectele produse de ultrasunete: pot provoca incalziri locale duc la omogenizarea unor sisteme dispersate cum ar fi: solutii coloidale, emulsii etc.; pot distruge starea de omogenitate a unor astfel de sisteme; pot accelera si chiar provoca unele reactii chimice; pot favoriza procesele de polimerizare si invers produc fenomenul de cavitatie, care consta in aparitia unor goluri in fluide in miscare; provoaca perturbatii mecanice in interiorul celulelor vii, care pot duce pana la distrugerea microorganismelor.

Radiolocaia este o modalitate de determinare a existenei i poziiei relative a unei staii sau a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electrmagnetice: vitez de propagare constant i propagarea n linie dreapt. Poziia unui obiect int este caracterizat de mai multe elemente. Aplicatiile ultrasunetelor in medicina: Vibratie sonora cu o frecventa de peste 20 000 hertz, pe care omul nu o poate auzi. Ultrasunetele sunt utilizate in diagnosticarea si tratamentul diferitelor afectiuni in scop diagnostic, ultrasunetele sunt intrebuintate in ecografie si in examenul Doppler. in scop terapeutic, ultrasunetele sunt exploatate in tratamentul simptomatic al afectiunilor tesuturilor moi (muschi, ligamente, tendoane). Aceasta tehnica permite reducerea intlamatiei imbunatatind circulatia locala.

Ultrasunetele sunt utilizate la distrugerea unor bacterii sau virusuri ale unor boli contagioase cum sunt bacilul tuberculozei,virusul gripei,insa ultrasunetele au si multe efecte nocive asupra omului atunci cand acesta se afla in imediata apropiere a sursei.Dr.Williams,cercetator la Departamentul de Biofizica al Universitatii Manchester(M.B.)facand experiente pe animale apoi pe oameni,considera ca terapia cu ultrasunete poate dezintegra globulele rosii din sange si afecteaza chiar globulele albe.In cazul folosirii ultrasunetelor pentru stabilirea unui diagnostic intensitatea lor este mult mai redusa dar totusi reclama prudenta.