Învățământ la distanță și frecvență redusă

Muzică
Anul I
Mădălina Oltean

ISTORIA MUZICII
Conf. Univ. Dr. Gorea Ioana Luminiţa

Reprezentanții Renașterii muzicale din principalele centre muzicale ale Europei și o

scurtă prezentare a Reformei muzicii liturgice înfăptuită de G. P. da Palestrina

”În muzică, Renașterea începe în sec. al XIV-lea, prelungindu-se pâna spre sfârsitul
sec. al XVI-lea. Influența Renașterii se manifestă pentru prima oara în Italia, în „Ars nova
florentina”, în care stilul polifon devine caracteristic și pentru lucrările laice, iar muzica,
eliberată de canoanele bisericești, devine expresia sentimentelor omenești.”1

În epoca Renașterii apar primele suite și sonate instrumentale, Renașterea târzie

cunoaște apariția genului inovator al operei, iar în domeniul muzicii corale, cantata și
oratoriul. În multe genuri ale creației muzicale culte (laudele, frottolele, villanellele, cântarile
de rit protestante, muzica instrumentală în întregimea sa) apare ca principiu conducător
melodica populară. Cea mai înaltă realizare a artei muzical-dramatice umaniste a fost opera.
Apariția acesteia a fost pregătită concomitent în țări diferite (Italia, Franța, Spania, Anglia,
Polonia), însa rolul decisiv a fost jucat, de cultura artistică a Italiei.

În secolul XV, în nord-vestul Europei are loc o explozie muzicală, mai precis în
zonele din nord-estul Franţei şi pe teritoriul viitoarelor Ţări de Jos (Luxemburg, Belgia,
Olanda, provinciile din nord-estul Franţei) înfloresc arte precum pictura, arhitectura și
muzica.

”Şcoala franco-flamandă reprezintă o sinteză europeană, cunoscând cuceriri

franceze, italiene sau cercetări în domeniul polifoniei realizate de propriii ei reprezentanţi.”2

Şcoala franco-flamandă are mai multe etape și este reprezentată de mai mulți
compozitori, după cum urmează:

 Prima etapă – remarcându-i pe Gilles Binchois şi Guillaume Dufay – ei

”cristalizează un stil polifonic vocal linear sobru, înclinat spre expresivitate,
cu puritate melodică încredinţată vocii superioare şi susţinere armonioasă la
vocea de bas – procedeu ce configurează rolul basului cadenţial din muzica
viitoarelor secole”3;
 A doua etapă – avându-i ca reprezentanți centrali pe compozitorii Jean van
Ockeghem și Jacob Obrecht – această etapă a fost etapă de înclinaţie spre
ermetism şi artificii tehnice;

1
http://renastereaartistica.xhost.ro/muzica.html
2
Suport de curs ISTORIA MUZICII - Conf. univ. Dr. Luminița Gorea
3
Suport de curs ISTORIA MUZICII - Conf. univ. Dr. Luminița Gorea
 Învățământ la distanță și frecvență redusă
Muzică
Anul I
Mădălina Oltean
 A treia etapă - cel mai ilustru reprezentant al artei din această perioadă a fost
Josquin des Près.

Gilles de Bins dit Binchois a fost un compozitor franco-flamand de muzică timpurie a

Renașterii. Figură centrală a școlii din Burgundia, Binchois și colegul său Guillaume Du Fay
au fost profund influențați de stilul angloise susținut al lui John Dunstaple. Eforturile sale de a
consolida o „tradiție burgundiană” a fost importantă pentru formarea școlii franco-flamande.
Descris de muzicologul Anthony Pryer drept un „miniaturist suprem”, el a evitat în general
lucrările la scară largă și este admirat pentru melodiile sale seculare mai scurte. Născut în anul
1400 la Mons , el a creat aproximativ 50 de piese de muzică sacră, cărora li sa acordat, de
asemenea, un statut înalt la vremea lor. Deși fac mai puțină impresie astăzi, simțul melodiei și
grația lui Binchois sunt, de asemenea, evidente. Din nou copleșitor în trei părți, decorurile sale
liturgice tind să fie de natură foarte funcțională. A lăsat doar un motet izoritmic și doar alte
două motete de o scară asociată tradițional cu genul.

Jean de Ockeghem s-a născut în 1410 și a fost un compozitor de muzică sacră și

seculară, unul dintre marii maeștri ai stilului franco-flamand care a dominat Muzica
europeană a Renașterii. A slujit în mod similar în capela lui Charles, Duce de Bourbon (1446–
48), iar mai târziu în capela regală. A fost capelan și compozitor pentru trei regi francezi
succesivi, Carol al VII-lea, Ludovic al XI-lea și Carol al VIII-lea. Lucrările supraviețuitoare
ale lui Ockeghem includ 14 lise, 10 motete și 20 de melodii. Opera sa sună mai bogată decât
cea a predecesorilor săi Guillaume Dufay și John Dunstable; în timpul erei lui Ockeghem,
liniile vocale susținute instrumental ale muzicii anterioare au fost modificate treptat pentru a
face loc armoniei corale sonore. Gama de bas din compozițiile lui Ockeghem se extinde mai
jos decât în muzica predecesorilor săi, iar vocile tenorului și contratenorului se încrucișează
una în cealaltă, creând o textură mai grea. Liniile melodice lungi ale diferitelor voci cadență în
locuri diferite, astfel încât rezultă un flux continuu de muzică. Missa prolationum și Missa
cuiusvis toni sunt exemple ale tehnicii sale contrapunctice și canonice foarte dezvoltate, dar
dispozitivul strict al canonului, al cărui maestru a fost, este folosit subtil și este rareori evident
pentru ascultător. Cele zece motete ale lui Ockeghem includ texte mariane, precum Ave
Maria, Salve regina și Alma redemptoris mater și un decor complet al responsorului Gaude
Maria. Spre deosebire de alți compozitori de la începutul secolului al XV-lea, el și-a scris
masele într-un stil mai solemn decât cel al muzicii sale laice.

Josquin des Prez a fost un compozitor francez și cea mai cunoscută figură a școlii
franco-flamande de compoziție. Reputația lui Josquin a început în timpul vieții sale și încă nu
s-a diminuat. El este creditat a fi un adevărat inovator al perioadei, pionier în stilul său
polifonic de muzică corală. Compozițiile lui Josquin cuprind atât lucrări seculare, cât și sacre
și reprezintă o secțiune transversală a celor mai populare forme ale perioadei. Lucrările sale
seculare au inclus chansons și frattole italiană, prima scrisă pentru trei până la șase voci. La
celălalt capăt al spectrului, Josquin a produs mase și motete sacre, ambele fiind de obicei
pentru patru voci egale. Multe dintre masele sale s-au bazat pe melodii preexistente însoțite de
diferite grade de compoziție liberă pentru diferitele părți ale vocii. De asemenea, a contribuit
 Învățământ la distanță și frecvență redusă
Muzică
Anul I
Mădălina Oltean
la dezvoltarea motet-chanson, o formă hibridă de cântec care combină caracteristici corale
seculare și sacre.

”În perioada secolului al XVI-lea, cele două centre ale muzicii europene vor fi Italia
şi Franţa, remarcându-se o întrepătrundere a muzicii franco-flamande şi a italienilor, ca o
consecinţă a unei înrâuriri exercitate de cuceririle lui Josquin des Pres asupra muzicii din
această perioadă. În acelaşi timp, în Germania, se cunoaşte o încercare de înfiripare a formei
de lied într-o formă simplistă, constituindu-se ca o anticipare a monodiei acompaniate, a
secolului XVII.”4

Şcoala de compoziţie romană a secolului al XVI-lea îşi datorează prestigiul artei create
de Giovanni Pierluigi da Palestrina, un talent care a reuşit să-şi afirme forţa sub conducerea
unui lung şir de papi.

Giovanni Pierluigi da Palestrina a fost un compozitor italian renascentist cu peste

105 lise și 250 de motete, un maestru al compoziției contrapuntistice. Palestrina a trăit în
perioada Contrareformei romano-catolice și a fost un reprezentant principal al abordării
conservatoare a muzicii bisericești din secolul al XVI-lea. S-a născut într-un orășel care îi
însoțește numele, Palestrina, în anul 1520 unde se crede că strămoșii săi au trăit de generații.
În 1537 a fost unul dintre băieții de cor de la bazilica Santa Maria Maggiore, unde a studiat și
muzica între 1537 și 1539. În 1544 Palestrina a fost angajat ca organist și cântăreț în catedrala
orașului natal.

Compoziţiile secolului al XVI-lea utilizau ca procedeu componistic primordialitatea

structurii abstracte a muzicii faţă de text, ceea ce făceau textele neinteligibile. Însă, datorită
aglomerării polifonice a numărului exagerat de mare de voci, în creaţia religioasă papalitatea
şi-a manifestat nemulţumirea faţă de această scriitură datorită căreia textele liturgice
deveniseră de neînţeles, cerând compozitorilor să renunţe la polofonie şi să revină la cântarea
omofonă.

Aflând despre acestea, Palestrina va face încercări în care inteligibilitatea textului să

primeze, fără a renunţa însă la cea mai nouă cucerire în domeniul muzical, la polifonie.

Palestrina izbuteşte să realizeze o sinteză între scriitura orizontală şi cea verticală, în

scriitura sa existând 3 aspecte esenţiale:

1. aspectul polifonic tradiţional - în părţile bine cunoscute de catolici (Kyrie, Sanctus)

în care claritatea fiecărei silabe nu e necesară;
2. aspectul unei scriituri în care conducerea orizontală a vocilor se face în valori
ritmice concomitent egale astfel încât anumite silabe vor fi pronunţate concomitent de toate
vocile;

4
Suport de curs ISTORIA MUZICII - Conf. univ. Dr. Luminița Gorea
 Învățământ la distanță și frecvență redusă
Muzică
Anul I
Mădălina Oltean
3. reprezintă o noutate decisivă: omofonia anumitor părţi ale compoziţiei: fie că o voce
se face auzită la un moment dat (în tăcerea celorlalte), fie că două sau mai multe voci cântă în
valori ritmice egale fiecare notă, la unison sau la octavă.

Rolul său constă în înfăptuirea reformei muzicale liturgice, promovate de conciliul de

la Trento, ce avea următoarele scopuri:

1. purificarea cântului liturgic de influenţele populare prezente prin melodiile laice ale
cantus firmusului;
2. simplificarea scriiturii componistice întrucât tehnicitatea ajunsese în dauna
înţelegerii textului.

Pentru atingerea acestor scopuri s-a propus renunţarea la polifonie şi întoarcerea la

cântecul gregorian, dar muzicienii au demonstrat că aceste deziderate pot fi împlinite şi prin
limbajul de epocă. O dovadă în acest sens o constituie Missa Papae Marcelli, scrierea lui
Palestrina după moartea lui papa Marcellus al II-lea.
 Învățământ la distanță și frecvență redusă
Muzică
Anul I
Mădălina Oltean

Bibliografie

Suport de curs ISTORIA MUZICII - Conf. univ. Dr. Luminița Gorea

Webgrafie

https://en.wikipedia.org/wiki/Gilles_Binchois

http://www.medieval.org/emfaq/composers/binchois.html

https://www.britannica.com/biography/Jean-de-Ockeghem

https://www.classical-music.com/composers/who-was-josquin-des-prez/

https://www.britannica.com/biography/Giovanni-Pierluigi-da-Palestrina