iii LoLA MII GR.

POSLUȘNICU

zi ISTORIA

Ss
Y
AR
util LĂI Ou
| l i p

BR
ELAEBEZEa

LI
ja

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

„<Diru RA„CARTCA ROMANGASCĂ” BUCU REŞTI

 RY
A
BR
LI
TY
SI
ER
ce ei aria ra
IV
pre. Coran ăn |
UN
3... 1
» ddd lt

2 203384
re sreure pr ruă
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
wm OC— N
i .
MIHAI GR. POSLUȘNICU
PROFESOP

Y
AR
BR
1 ST OR-AAsU ZICI!

LI
CONTIMEOEAE Şi !MODERNE

T Y
50 mă Porc 23 UA oa A Baci sa Oriră Di.

SI
ROMÂNI
ER
IV
MUZICA BISERICEASCĂ, MUZICA CULTĂ ȘI POPORANĂ
UN

PENTRU |
CLASA VIL-A SECUNDĂRĂ DE AMBELE SEXE
AL
TR

APROBAT DE MINISTERUL INSTRUCȚIUNII IN ANUL 1935

EN

Taxa timbrului didactic de 5% pentru acest manualg'a plătit

direct Casei Corpului didactic conform deciziunei No. /923.
S I/C

Ti hinil
IA

789598
U
BC

EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREȘTI

7560—3—935
N]
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LI
BR
A RY
 Y
AR
BR
PRECUVÂNT

LI
In considerarea spiritului naţionalist care, în conformilale cu programa ana-:
litică, predomină materia de predare a clasei a VIl-a, volumul de față cuprinde

Y
toate laturile de educație muzicală românească şi e alcăluit în vederea timpului. dis-
e e |

T
ponibil înir'un an şcolar.
„_ Pentru exemplificarea muzicală, sunt prevăzute 26 de piese scurte, pe una şi

SI
două voci, vre-o câteva pentru eventualii insirumentişti ai clasei, iar restul de coruri,
de cuprins mai larg, pentru 3 sau 4 voci egale sau mizie, e destinat a fi ezemplificai

ER
de corul şcoalei, în orele de ansamblu săptămânal. Toate împreună sînt destinate
exemplificărilor de armonie, contra-punci, etc. | |
Pe lângă mijlocul plăcii fonografice, după cum, de repetate ori, recomandarea
IV
a venit din oficiul Ministerului de instrucție, am indicat, în cuprinsul cărții, ca |
“necesare, audiţiunile muzicale radiofonice produse de bunele organizații muzicale
UN

instrumentale şi vocale, precum şi veritabila muzică naţională produsă de tarafurile

lăutăreşti la institutul radiofonic din Bucureşti. e
Tot în consideraţia timpului disponibil, partea istorică şi studiul formelor mu-
zicale româneşti, le-am tratat rezumaliv, păstrând, pe căt posibil, corelația cu istoria
AL

| | |
patriei şi cu evoluția literaturii naţionale.
Ca şi în clasele precedente, pe lângă dicleul metodic oral şi scris, am inlrodus
TR

după cea mai recunosculă. metodă a lui Paul Rougnon, utilizată -

dicteul armonic,
+ a) a
în învățământul muzical din Franfa.
EN
S I/C
IA
U
BC
 A RY
BR
LI
T Y
SI
ER
In conformitate cu prevederile legii, toate drepturile rezervate,

IV Autorul
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Y
AR
Dor de Sat

BR
Poezia de P. Duliu
Rar 1

LI
Solo de Bas sau contra alto Muzica de Î. Mur eşianii)
*

T Y
1, le_ să lu-na dintr'un nor, ie. să lu- nadintrun nor

SI
2. Da.rear bu-nul Dum-ne - zcu, da.rearbu-nulDum.ne.-
zeu

şizmi
să
a
mă văd
prin-de»n
în
suflet
sâ-tul
dor,
meu,
şi-mi
să mă
ER
a prin den su.flet
văd în sactul
dor,
meu.
IV
cor vioi
UN

Dor de câm pul in - ver - zit, dor de sa — tu-mi

Darear Dum. ne - zeu să dca, "să mă văz la
AL
TR

pă — de câm — 7 ver
va — tra mea, da — rear Dum —. ne —zeu să
EN

mi în-ver = zit,
va-tra mea,
I/C

dea, la,
S
IA
U
BC
 A RY
BR
LI
T Y
SI
Puişorul

ER
Allegretto : de Iacob Mureșanu . |

IV
ver „de de bu._lor, am a-vut un|pu- i-:şor,
Frun.ză
UN

mi-a sbu-rat şi .pe mine - m'a lăsat :

_Pu.— i_ şo.— rul
AL
TR

pui, pui, puli, pui, | pui, pui, pui, pui, vi non cuş- că. | să
EN
/C
SI
IA
U
BC
 Y
AR
BR
LI
T Y
“MUZICA CONTIMPORANĂ LA ROMÂNI

SI
- La Români, muzica era cultivată în puţinele familii boerești din jurul scau-

ER
„nului domnesc, cu deosebire în însăşi familia domnitoare a Moldovei şi Munteniei,
Fiicele lui Constantin Brâncoveanu, ca și Doamna Voichiţa, soţia lui Ştefan.
cel Mare, sau Domnița Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, „cu dascăli iscusiți din
IV
Nemţie, deprinsese meșteșugul cântării cu harpa”.
In Muntenia, sub imboldul artistic al Domniței Raluca, fiica Domnitorului
UN

Caragea, cultura muzicală îşi i-a începutul prin propria ei acţiune, care cultiva,
cu admiraţie, muzica lui Mozart şi Beethoven.
Prin mijlocirea ci, pe la 1800,vin, în Bucureşti, primele trupe de operă ger-
AL

mană, după care, până la finele secolului al XIX-lea, s'a perindat tot ce arta ap
seană a produs în evoluţia ei. Trupele de operă italiană, germană şi franceză :
sălişluit la noi în toată voia, iar autorităţile noastre culturale, convinse de Tolo.
TR

sul ce muzica exercită în educaţia unui neam, le-au sprijinit chiar cu subvenţiuni
destul de apreciabile. E drept că, influenţa culturii importate, s'a repercutat, cu
folos, asupra evoluţiei muzicale româneşti şi, din acest punct de vedere, între-
EN

prinderea Francezilor, loseph Fouraux în Muntenia și Victor Dehmary îÎn Moldova,

merită să ocupe un loc în istoria muzicei româneşti.
Dacă cultura propriu zisă lipsea, simţirea muzicală românească. însă eşea
I/C

la iveală la orice împrejurări şi, mai cu seamă, în momentele de adâncă mani-

festare artistică.
S

E remarcabil acel extraordinar de mare auditor muzical, care colaborând

din susul anturajului domnesc şi trecând prin toate treptele sociale, până la târ-:
IA

goveţii mahalalelor, forma acea masă de dornici ascultători şi admiratori moldoveni,

adunată pe câmpia Țuţorii dela Iaşi, în faţa cărora celebrul compozitor italian,
Giusseppe Sarti, venise să expună requiem-ul său.
U

Sarti venise, trimis de țarina Ecaterina 'Il-a, ca, în prezenţa Kncazului Po

BC

temkin, prin un requicm muzical, să sărbătorească o victorie militară rusească,

 Un: concert unic în felul său, requiem-ul fiind executat de un cor soldățesc
şi de un mare ansamblu instrumental simfonic, cu colborarea armonică a tuturor
clopotelor: bisericeşti din Iaşi şi bubuiturile ritmice al tunurilor căzăceşti.

Y
Asemenea producţiuni impresionante nu puteau, rămâne fără urmări. In

AR
cele două capitale ale ţărilor Româneşti, muzica apusană începe a fi înţeleasă
vi

Şi preţuită. . :
Trupele muzicale de operă, de teatru venite din depărtările apusului sunt

BR
cu însuflețire primite.

LI
CULTURA MUZICALĂ IN MUNTENIA.

TY
Iniiinţarea conservatorului din București.

In Bucureşti, „în anul 1618, compozitorii Rossini și Mozart devenise bine

SI
cunoscuţi. Operile acestora ca „Moise în Egipt” sau „Flautul fermecat” deşi re-
prezentate în condițiuni de technică inferioară, lasă totuşi adânci urme de pătrundere

ER
muzicală, prin cântăreții cu renume ce le interpretau.
Trupele de operă franceză, conduse de fraţii Baptiste și Ioseph Fouraux şi
trupele germane venite mai târziu, în 1828 —1831, găsesc terenul prielnic, pentruca,
IV
în stagiunea de iarnă, începută în Decembrie 1834, să reprezinte peste 60 de opere,
din repertorul marilor clasici apuseni. Zic prielnic în ceiace priveşte afinitatea
UN

ce o arată muzicei, de altfel în fond acțiunea era greu de înţeles în mozaicul de -

limbi ce-l împreunau cele trei trupe, italiană, germană, franceză şi la care, în
1842, se mai adaugă şi trupa italiană a lui Sansoni Basilio.
AL

In 1847, trupa italiană condusă de primadona IKarl, pe lângă repertorul ope-

rilor sale, cu care s'a produs în iarna din 1847—1848, ne aduce surpriza introducerii
în orchestră operii, un flautist român, pe criticul muzical caustic dar obiectiv, pe
TR

Nicolae Filimon, autorul operii litarare, „Ciocoii vechi şi noi”

Nicolae Filimon prin recenziile sale critice reuşise să creeze curente de apre-
ciere, de diferenţiere, între trupele ce se perindau, între cântăreți şi între valoarea
EN

operilor prezentate la, teatrul Momollo din Bucureşti.

Pe un teren astiel consolidat, trupele de operă nu puteau să-și aibă rostul
lor decât în condițiuni pretabile artei, capabile de a servi intuitiv culturii muzi-
/C

cale românești, și atunci, în Bucureşti, îşi face drum un nou mijloc de cultură mu-
zicală.
SI

Pornind din anul 1830, somităţile apusului muzical, pătrund în ţară : Vio-
lonişti, concertişti, vocali şi instrumentali, găsesc în Bucureşti toată îmbrăţișarea
IA

şi aprecierea.
Pe Frantz Liszt, marele şi virtuosul pianist, Cezar Boliac îl califică de „zeul
U

pianului”, regretă îînsă că preţurile sunt.prea mari pentru cei săraci cu punga, dar
bogaţi cu duhul, singurii capabili a-și manifesta adevărata însufleţire pentru arta
BC

ui Liszt,
 9

Acest stadiu cultural, această dorință şi interes pentru muzică şi artă în

"» genere, determină, în anul 1833, înfiinţarea societăţii filarmonice, care, la rândul

RY
e ei, din îndemnul lui Ioan Eliade Rădulescu, deschide o şcoală de muzică cu profe-
= +sorii : Bongianini, Conti şi pianistul Schlaf.
a Inscrişi în şcoală vre-o 40 de studioşi,

RA
-deşi, în mare parte analfabeți, s'a putut
_ itotuşi, numai după auz, ca, la încheierea a-
: mului şcolar, să se reprezinte în public opera

LIB
2 missJean de Paris”, un potpuriu orchestral,
din op. „Piraţii” de Bellini etc.
Deşi numai în câteva luni de acti-
vitate didactică, se simţise nevoia fiinţei

TY
acestei şcoli, prin elementul românesc ce-şi
dovedise, cu prisosinţă, aptitudinea mu-

SI
zicală, în anul următor ea nu mai func-
ţionează ; iar în 1840, din cauza uneltirilor

ER
străine de neam, ce-și găsiseră loc în sânul
societăţii filarmonice, şcoala e dizolvată.
Ion Eliade Rădulescu
Gândul bun pentru progresul cultural
V
al acestui neam rămase însă neatins. Inceputul filarmonicei făcuse un mare pas
către ideia înfiinţărei unui conservator de muzică în București. Ideia însă, întru
NI
realizarea ci, a trebuit cultivată timp de 30 ani.
In acest interval, diferitele încercări de redeschidere a şcoalei de muzică
LU

merg greu, nu reuşesc. |

Abia în 1859, ca un preludiu al Conservatorului, se înfiinţează şcoala de muzică,
subvenţionată de stat şi susţinută de marele român A. A. Rosetti, iubitorul însufleţit
A

al artei naţionale. Cursurile continuă până în toamna anului 1864, când un alt în-
sufleţit al progresului muzical român, ministrul de instrucţie şi culte N. Creţulescu,
TR

înfiinţează conservalorul de muzică şi declamaţie pus sub conducerea muzicianului

Al. Flechtenmacher.
Intre profesori erau patru români : Visarion, Nifescu, Jon Carlu, iar pentru
EN

declamaţie, Afatei Millo.

De aici încolo mişcarea muzicală românească se dezvoltă cu temei, cu ten-
/C

dinţi de continue pregrese, în laturile muzicei aice şi religioase, cari, mai târziu,
avea să ne aducă înfiinţarea operii naţionale şi valorificarea cântecului nostru
poporan.
SI
IA
U
BC
 Y
AR
BR
LI
TY
CULTURA MUZICALĂ IN MOLDOVA. | a

SI
Infiinţarea conservatorului de muzică din Iași.

„muzicale în Bucureşti, aceiaşi situaţie e şi la Iaşi.“ ER

În Moldova, la Iaşi, paralel cu vremurile de modestă. întroducere a culturii -
IV
Dela marea manifestare a compozitorului Sarti, singura acţiune scenică
erau diferitele trupe de teatru .cari, la intervale de ani, mai aveau ca adaos un
UN

cor sau o orchestră modestă. Iar în latura muzicală, până la 1832, muzica dis-
tractivă o deţinea spătarul Iancu Malaxa cântăreţ cu renume, tamburistul Avram
- și” naiargiul Terzi-başa, cu stăruinţă poftiţi şi ei în casele boereşti din Iași. In
AL

schimb, prin anul 1813, în familia moldovenească clavirul (pianul) ajunsese a fi

toarte căutat. Două pianiste, Smaranda: Şeapte-Sateşi Eufrosina Lăţescu, erau
admiratele aristrocraţiei ieșene. Gustul muzical pentru piano se dezvoltase în așa
TR

măsură încât fabricantul de piane Karl Haase ajunsese a nu mai putea satisface
numeroasele comenzi.
Se studia de preferinţă pe operile didactice de piano ale lui Bethoven, Czerny,
EN

“Keller, Kuhlau, etc.

Pe lângă clavir, instrumentul de predilecție era 1erpa, iar bărbaţii învățau
cu plăcere ghilara şi kemanul.
/C

De o educaţie muzicală în familie se simţia mereu nevoie.

Exemplul vornicului Sturza care, pentru educarea muzicală a fiicelor sale,
SI

adusese din Viena pe distinsa muziciană Elena Tayber, devenită soţie a lui Gheor-
ghe Asachi, găsise mulţi imitatori în aristocrația moldovenească, ceeace determină
IA

înființarea de școli muzicale.

Școala înființată de soţii Germont, în care se preda piano, harpă şi canto, a
U

dăinuit multă vreme. Iar în 1830 se înființează, pe lângă gimnazia vasiliană din
Jaşi, un curs de muzică ; iar peste un an, la 1831, vornicul Tudurachi Burada dă
BC

în casa sa lecțiuni de piano și ghitară. |

a
 11
„Aceasta era situația muzicală moldoveancă când, în 1832, apare trupa de:
opere franceze condusă de fraţii Baptiste şi Ioseph Fouraux. Reprezentarea operii

RY
„La Dame blanche” a lui Boieldieu, produce un deosebit interes în pătura .boe-
rească. Ea înţelege să facă toate sforțările şi sacrificiile, stăruind şi contribuind
la menţinerea şi consolidarea acestui ele- . e

RA
ment de deosebită valoare culturală.
Incurajate de această atenţiune, tru-
pele de operă germană, franceză şi italiană

LIB
se alternează şi se emulează între ele.
Primadona, Maria Frisch, conducă-
toarea trupei germane de operă, activează
timp de 5 ani, reprezentând câte 6 opere

TY
noi pe lună, a redat întreaga creaţie cla-
sică şi romantică a lui Bellini, Donizetti,

SI
Meyerbeer,. Weber. Francezul Victor Boi-
reaux cu trupa sa de operete îranceze,

ER
ca-şi italienii Vila şi Barberi cu organi-
_zaţia lor de operă italiană, au contribuit | Cip p
de asemenea, într'o largă măsură, la înţe- V. Alecsandri
ce opera mai-
V
legerea folosului cultural,
ştrilor clasici, muzica uşoară, opereta şi vodevilul francez îl putea aduce culturii ro-
NI
| |
1 mânesti.
lată atâtea motive de avânt cultural muzical pentru înfiinţarea conservato-
LU

- | rului filarmonic şi, 'mai târziu, a conser-

vatorului ieşean de azi.
La conservatorul filarmonice drama-
A

tic, înfiinţat de Ştefan Catargiu, Vasile

Alecsandri şi Gheorghe Asachi în 1836,
TR

s'au înscris toţi elevii dela gimnazia vasi-

liană, condusă de Gh. Asachi. Cursul
“ani cât a dăinuit conser-
PN

EN

Z,
7 celor patru
7
vatorul, prin munca depusă, ajunsese la
* Ss

a
aşa grad de progres încât, cu elemente
SS

/C

curat românești, a reușit să reprezinte

opera „Norma” de Bellini, în limba ro-
mână.
SI

Dar şi aici ca şi la București, in-

triga a distrus acest frumos început şi, în
IA

Gh. Asachi
E 1839, conservatorul e desfiinţat, rămâ-
, în gim-
nând ca instrucţia muzicală să se predee tot în familie şi, pe cât posibil
U

în anul.1860,
- nazia vasiliană dela „Trei Sfetitele”. Starea aceasta dăinuește până
con-
când marele bărbat de stat şi marele român, Mihail Kogălniceanu, înfiinţează
BC

servatorul de muzică din Iași.

 12

Intre profesorii conservatorului sunt şi cinci români : : Gheorghe Burada, Con-

stantin Gros, Pascali, Galino şi Dimitriade.

Y
De şi la început oscila în nesiguranţă, de şi după zece ani, în 1875, e desfiin-
ţat, se reînființează din nou în 1876, însă pe baze sigure de progres, asigurat de

AR
conducătorii urmași, Ed. Caudella, G. Muzicescu, Athanasie Teodorini, E. Mezzetti,
etc. cari au fost mereu presaţi de grija progresului acestei instituţiuni moldo-
venești, pus sub direcţiunea lui Francisc Caudella. |

BR
Astăzi, în epoca modernă a culturii muzicale, conservatorul ieşean, devenit
academia de muzică ,,George Enescu“, are în fruntea ei pe cei mai distinși muzi-
ciani și compozitori moldoveni, cari însufleţiți de progres, au făcut din această

LI
academie focarul resfirător de raze luminoase asupra comorii cântecului românesc
şi asupra talentelor ce se instruesc cu atât folos în ea.

TY
INCEPUTUL OPERII ROMÂNE IN MOLDOVA.

SI
După cum am văzut, primele începuturi de operă românească în Moldova

ER
se găsesc în acţiunea lui Gheorghe Asachi la conservatorul filarmonice. Așa că
manifestările de mai târziu nu sunt decât repercursiunile acestui început.
In 1848, diletanţi din aristocrația moldoveană, cu nume de înalţi dregători
IV
şi domnitori, Cantacuzino, Sturza, Mavrocordat, Calimach, Rosetti, Negruzzi, etc.,
organizaţi în scop filarmonic, pe lângă vodevilurile lui Alecsandri cu muzica de
UN

Flechtenmacher, au reprezentat opere şi operete uşoare din repertoriul francez.

Ori cum însă, toată acţiunea de până acum, tot diletantism a rămas și n'a
avut alt scop decât doar să dovedească superioritatea spiritului românesc în ce pri-
veşte ușurința de a se preta ori cărei situațiuni de progres muzical.
AL

Superioritatea aceasta trebuia însă valorificată. Cu tot începutul aristocra-

ției moldovene din 1848, o intreprindere pur românească nu era încă posibilă,
fiindcă un sectarism social feroce o înfrunta
TR

cu îndărătnicie. Când spătarul Gheor-

she Burada apăru pe scena teatrului „Copou“ dela Iaşi, într'un concert la 18
Detembrie 1852, ca să-și execute un concert de Beriot, cronica ne spune că, unii
EN

îl aplaudaseră iar alţii, clătinând din cap, îl câinară şi-l despreţuiră, „fiindcă a
cânta din scripcă, era, pentru societatea nobilă, un lucru înjositor şi demn numai
de ţiganii-lăutari“.
/C

De aceia încercarea lui George Spiro, director al conservatorului, de a organiza

o operă românească nu reușește, decât introducând, așa pe nesimţite unul câte
SI

unul, din elementele românești : Gheorghe Burada, Gavrilescu, Spiridon Dobrescu,

Muzicescu şi Voinescu în cor și orchestră, iar în 1873. apare şi cântărețul Costache
IA

Sirat. -
Pătura aristocratică, unde prisoseau talentele capabile muzicale, ţinându-se
mereu într'un voit sectarism de aceste întreprinăeri, muzicalii, adică iubitorii de
U

progres muzical românesc îşi îndreaptă drumul către operetă.

BC

Trecutul înfăptuit şi succesul obţinut cu reprezentarea la teatrul din laşi

a primei operete româneşti „Baba Hârca” a lui Matei Millo cu muzica de Flech-
 13

tenmacher, apoi vodevilurile lui Alecsandri, muzicalizate de Flechtenmacher, au fost

un puternic îndemn de a se continua, cât mai temeinic, cu promovarea ideii iniţiale.

RY
| În consideraţia curentului favorabil creat timp de 35 ani, dela 1840 până.la
1875, Teodor Aslan directorul teatrului naţional din Iaşi, organizează primul an-
samblu de operete şi, în Martie 1875, reprezintă frumoasa operetă „Fata mamei

RA
Angot”, de Lecocq. Cronica vremei spune că opera „Fata mamei Angot”, jucată
în românește, a făcut epocă în analele teatrului naţional. Căci pentru prima
„oară, o operă tradusă în românește a putut fi jucată cu o aşa amplitudine de

LIB
artă scenică şi muzicală.
După acest fericit început, s'au mai reprezentat ,,Girofle-Girofla“* de Lecocq,
a poi ,,Princesa de Trepizonda“* de Oifenbach şi o serie de alte lucrări similare.
O pera „Fata mamei Angot” s'a reprezentat în serii întregi la Iaşi cât şi în oraşele

TY
p rovinciale ale Moldovei.

SI
INCEPUTUL OPERII ROMÂNE IN MUNTENIA. |

ER
-- In Muntenia, la Bucureşti, prima încercare de operă s'a făcut la conservatorul
societăţii filarmonice, condusă de [. Eliade Rădulescu. Se studia opera „Norma”
şi gata de reprezentare, se fixase şi data reprezintării. Dar gândurile pătimașe şi
V
distrugătoare, care au pus capăt vieţii filarmonice, au adus şi desfiinţarea şcoalei
de muzică şi cu tot ce se izbutise a dovedi firea muzicală românească.
NI
Nu s'a renunţat însă la ideia lui I. Eliade Rădulescu, de oarece o vedem rea-
lizată, în anul 1836, în şcoala lui Ioan
LU

Wachmann, cu. reprezentarea,în limba ro-

mână, a operii „Semiramis” de Rossini şi
încă, în întregime, cu elemente româneşti.
A

Rolul principal îl deţinea talentata

Raliţa Mihalache, care-şi învățase rolul
TR

după auz, în text şi în muzică, fiindcă nu

ştia carte, era analfabetă.
Nestabilă şi fără durată, ca.orice in-
EN

treprindere muzicală în acele vremi, acțiu-

nea lui Wachmann încetează, pentru ca,
/C

abia în 1850, să devie colaboratorul lui

Costache Caragiale și s'o ia iarăşi de la
capăt. De data aceasta nu mai recurge la
SI

muzica străină, şi, în iarna anului 1853, loan Wachmann

național din Bucu-
IA

reprezintă, la teatrul
reşti, operile „Zmeul Nopţii” şi „Lampa fermecată”, „Iubita lui Olofern” şi altele,
lucrări originale pe libretul lui Caragiale. Curentul naţionalist în latura operii :se
U

valorifică din ce în ce. De aici înainte chiar trupele străine, ca să atragă auditor
românesc, introduc şi elemente româneşti sau caută să valorifice și creaţiile muzi-
BC

cale româneşti.
 14.

"Reprezentarea operii româneşti „Madalena” a -lui Alex. Zissu sau opera

„Haiducul” a lui Bimboni, au fost reînvieri sufleteşti pentru ori cine nutrea gândul
de abilitare culturală românească. Me | aa

Y
- Imceputul de soliditate muzicală românească dela" 1853 se înfăptuise, şi dife-

AR
ritele întreprinderi, de aici înainte, s'au condus numai de punctul sensibil şi do-
minant al ideii naţionale. | |
„Cu această sensibilitate naţională compozitorul Gheorghe Ştephanescu și-a dus

BR
necurmata stăruință către realizarea ideii unei opere de stat. i Na
Chemat, în 1879, de principele: Ioan Ghica, directorul teatrului național, la.

LI
conducerea orchestrei teatrului din Bucureşti, G. Ştephanescu organizează, cu artiştii
cântăreţi ai teatrului, secţiunea de operete, cu care reprezintă operetele lui Wach- : -"
-. Mann şi operile comice „Olteana” şi „Hatmanul Baltag” de Ed. Caudella. -

TY
„Tar în 1885 constitue „societatea lirică română” şi reuşeşte să reprezinte un
E număr de opere serii spectaculoase ca::

SI
„Lucia di Lamermoor, Traviata, Faust, etc., |
în care rolurile erau ţinute de marii cân- |

ER
tăreţi români, tenorul leger Grigorie Gabrie-
escu, tenorul de forță Dumitrescu şi alţii.
Reprezentarea însă de opere clasice, cu
IV
îndeplinirea tuturor necesităților de :mon- -
tare technică, necesita fonduri, lucru de o
UN

continuă preocupare a gândului” marelui

însuflețit Gh. Ştephanescu. a
Mai cu seamă că, cu durere, trebuia
AL

să fie martor ocular şi să constate cum

orice străin de neam, orice trupă străină
“de operă, era din larg ajutată cu fonduri
TR

Gheorghe Ştephănescu şi subvenţii din banii ţării.

| Un pas de statizare a operii se în-
făptuise în 1896, când, prin subvenţia statului, se încheagă opera română sub.
EN

"direcţia lui Ed. Wachmann. | |

Cântăreţii români cu renume erau însă împrăștiați în lumea mare, unde înde-
plineau sarcina apostolică de propăvăduire a geniului muzical românesc. Opera
/C

română nou înfiinţată, ca o mamă bună, şi-a adunat fiii şi fiicele din depărtări, şi
atunci s'au putut vedea şi auzi acele neasemuite reprezentări de opere, la cari din
SI

depărtările capitalei şi ale ţării lumea veniasă audă, să vadă, să admire arta cântă-. ...
- reţilor : Elena 'Teodorini, Dumitrescu d'Asty, Darclee, Băjenaru, etc.
IA

Aşa cum era organizată opera în 1901, e totuși desființată şi atunci salva-
torul ei e iarăși însufleţitul G. Ştephanescu, care-şi jertfeşte avere, familie şi sănă-
U

„tate pentru cauza operii naţionale şi reconstitue vechea societate lirică română, cu
cântăreții : Niculescu-Bassu, Maximilian, Const. Grigoriu şi alţii.
BC

Imprejurările protivnice unei culturi muzicale erau însă în acelaş stadiu,

şi
 15

atunci, ca toate întreprinderile de până atunci, societatea lirică română are din nou
acelaşi sfârşit, se dizolvă. | | Sa

RY
Dorinţa unui progres persistă şi ideia operii române fermenta în sâmburile
existent și mereu cultivat de urmaşii : Const. Grigoriu, George Carussi, Maximilian,
Stănescu-Cerna şi alţii. Aceştia, fiecare în parte, succesiv, cu trupele lor de operetă

RA
au menţinut și au dezvoltat cultura artei scenice muzicale, pregătind astfel gene-
raţia românească a marei Românii în a valorifica, cum se cuvine, marele act al
înființării operii române de stat. Dorul de artă, de îrumos, pătrunsese aşa de adânc, .

LIB
încât înşişi 'studenţii . universităţii din. Bucureşti, „O! -ce vremuri de înaltă mo-
rală“ !, in iarna anului 1913—1914 şi-au constituit un ansamblu de operă. a
In anul 1919, cântăreții, care în haina de ostaş, cu arma în mână, şi cu cân-
tecul de însufleţire războinică, şi-au dus camarazii la izbânda idealului românesc,

TY
aceiaşi cântăreţi, în frunte cu Nonna Ottescu, baritonul Jean Atanasiu, Folescu, '
Drăgulinescu-Stinghe, Egizio Massini, N. Vămăşescu şi alţii se constituiesc în so-

SI
cietate lirică română „opera”. |
___* De astă dată însă „Marea Românie” cu toţi fiii ci uniţi în gând şi suflet, faţă

ER
de progresul artei muzicale la alte popoare, îşi punea în cumpănă mândria ei naţională.
In sprijinul acestor ostaşi apărători ai patriei, dar și apărători ai muzicalității
româneşti, pentru ocrotirea, consolidarea și permanentizarea operii, vine însă-şi
V
M. S. Regina Maria, care sprijinită de miniştri : Prof. Alex. Lapedatuşi poetul |
„Oct. Goga, şi de votul corpurilor legiuitoare, opera e recunoscută ca instituţie:de -
NI
stat cu titlu de „Opera română”. Visul atâtor generaţii de muziciani români, atâtor
“buni români dornici de progresul neamului nostru, s'a realizat. n
LU

Astăzi muzica românescă se etalează în plin pe scena operii române, iar:

marile celebrităţi din ţările clasicismului muzical se simt onorate a debuta alături
de virtuoşii români.
A
TR

- ŞCOALELE DE MUZICA DIN ARDEAL, BUCOVINA ȘI BASARABIA.

După marele act al unirii tuturor Românilor, centrele orășăneşti ale patriei,
EN

convinse că în latura culturală, muzica e una din hotăritoarele mijloace de edu-

caţie naţională, şi-au creat şcoli speciale, conservatoare și academii de muzică cu
Es N
/C

|
caracţer românesc.
u
La Cluj, în anul 1918, sub ministeriatul artelor condus de Tiberiu Bredician
și condus,
SI

ia fiinţă, pentru prima oară, conservatorul românesc de muzică, organizat

până în anul 1925, de muzicianul ardelean Gheorghe Dima. Astăzi în această şcoală,
tot ce
devenită academie de muzică, sălășluește gândul şi simţul românesc pentru
IA

.
se crează în latura creaţiilor composiţionale și a virtuosității muzicale românești
de muzică
Cu acelaş gând și însufleţire românească a luat fiinţă conservatorul
U

Zirra. |
din Cernăuţi, organizat şi condus de muzicianul moldovean Alexandru
Şi aci talentele muzicale românești şi-au pus toată râvna pentru trăinicia şi
BC

progresul acestei instituțiuni, atât de necesară pentru menținerea tradiţiei muzi-

 16

cale, creată de bucovineanul Ciprian Porumbescu, pentru promovarea cântecului

poporan speciiic al Bucovinei.
|
Conservatoare de muzică, întreţinute de judeţe, primării, de veniturile lega-

Y
telor testate de însuflețiţii muzicali ai ţării sau din venituri proprii mai sunt
în

AR
orașele : Temișoara, Tg.-Mureș, Lugoj, Chișinău, conservatorul, „„Cornetti” din
Craiova, etc.
Cum în ultimul timp, asemenea şcoli iau mereu ființă, Ministerul artelor,
pentru

BR
„a încuraja și a sprijini funcţionarea lor temeinică, a întocmit un regulament,
după
„care aceste școale vor putea avea dreptul școalelor similare de stat, creînd
astfel
posibilități ca și talentele muzicale din regiunile îndepărtate de București
, Iași,

LI
Cluj sau Cernăuţi să-și poată asimila cultura muzicală cu mai multă ușurință.

TY
MUZICA OSTĂŞEASCĂ LA ROMÂN)
Primii instructori români militari.

SI
Sărbătorile oficiale: de instalări de Domni, diferitele războaie purtate
cu cotropitorii ţării, împrejurări cari. necesitau o însufleţire de patriotism naţio-

ER
nal, de religiositate tradiţională, istoria ne spune că erau manifestate şi cu muzică
formată din instrumentele ce se puteau afla pe atunci : surle, /luere, flaute rudimen-
lare, irâmbiţi, Dbuciume, tobe, buccine, cornuri de bour, apoi zurne, tumbelicuri zimbale,
IV
geamparale (cimbale). -
UN
AL
TR
EN

Si
Ajj A
e
UE
A Ala
/C

Cl

“ ju
ÎN AS,
SI

Corn de bou Tubulhanist cuzdouă tumbelicuri Vechea trâmbiţă

IA
U
BC

Zurnă
 17
!

Muzica formată mai târziu, într'o formă mai sistematizati, purta numele de
„ metherhanea şi de tubulhanea. iar ca repertor aveau aşa. zisele nubeturi, pesire[uri

RY
şi manele.
Odată cu: înființarea armatei permanente româneşti, înî 1830, se realizează. îi

RA
„Şi ideia muzicilor militare.
In armata Moldovei, în unitatea militară din laşi,: cel
întâi organizator al muzicei, a fost muzicianul Franţois Ru-

LIB
jinschi, care introduce instrumentele de suflare și de lemn cu
clape, iar urmașul său, Josef IHerfner, care era și profesor la
şcoala filarmonică, pe lângă adaosurile şi îmbunătățirile „de

TY
progres muzical, e cel dintâi care, în 1835, reuşeşte să naționa- |
lizeze muzica militară, cu aproape 30 de

SI
instrumenlişti români.
Sub impulsul muzical militar dela

ER
Iaşi, în 1832 se înfiinţează şi la Bucureşti
prima muzică militară.
V
Din centrul cultural,
din Iaşi şi Bucu-
reşti, porneşte grăbită însuileţirea pentru
NI

această nouă organizare muzicală și în

LU

celelalte centre provinciale.

Aşa că în 1864, cinci ani după unirea
principatelor, foarte multe din orașele ţării
A

aveau câte o asemenea muzică și, în 188],

TR

toate regimentele ţării au fost obligate

a-şi organiza muzica lor.
“In acest scop, cu supravegherea a-
EN

cestei obligaţiuni, a fost însărcinat mu-

zicianul compozitor Eduard A. Iliibsch
/C

(1825—1894). care, în calitatea sa de ins-

pector al. muzicilor militare, a dus muzica-
SI

| Toiag cu. hazdramale litatea militară pe drumul realizărilor de azi. Trompete de metal
pentru conducerea rit-
mică a mehterhanalei.
IA

In latura compunerilor sale muzi-

cale Hiibsch, este autorul a peste 200 de lucrări.
ceiace l-a făcut nemuritor în mijlocul poporului românesc, este frumosul
U

Dar
imn. al dinastiei regale române „Trăiască Regele” cu poezie de V. Alecsandri.
BC

Urmașii lui Hiibsch, în rangul lor de inspectori ai muzicilor militare : maiorul

Posiușnicu — Istoria muzicei — ec. VI — 3 2 .
 18
.
*

oan Ivanovici-şi maiorul Mihail Mărgărilescu, au desfășurat un .deosebit

interes
pentru progresul armoniilor militare, punându-le la nivelul muzicilor militare
din
Apus.

Y
AR
BR
LI
TY
SI
ODO

ER
A

IV
Tubulhanea condusă cu toiagul cu hazdramale.
UN

In latura lor compozițională şi unul şi altul, au lucrări

destinate special "mu-
zicei fanfarelor şi orchestrelor de tot felul.
AL
TR
EN
/C
SI
IA

loan Ivanovici
Mihail Mărgăritescu
U

Pe lângă acestea, Mărgăritescu mai are

lucrări cu forme deosebite destinate
imuzicei de cameră, iar Ivanovici a devenit cunoscut în toată
BC

său vals „Valurile Dunării”, care la Berli Europa cu vestitul

n a fost montat în formă de balet.
 Ii Paza Dunării
Largamente e cresc. marş triumfal . Ed. A. Hubsch op.209

RY
>

RA
te jte — me ța-ra |mea, cu a. ţul meu.te-oi| a „pă

LIB
TY
SI
vezi tu |co-lo [stea— gultur. de unde] tu-nuriţ ne pân

V ER
NI
LU

SS
chiar | mii de „bed'orsvârli - cu
A
TR
EN

_|chiar mii de bom.be d'orssvâr] [i cu Domnul

/C
SI
IA
U

Ca.rol
BC
 Y
| "Imnul regal i

AR
Maestos şi f. bine marcat. | „5 veri egale de Ed, HUbsch

BR
> =

LI
1. Tră-tas-că |Re:gelle |in pa-ce |şi o-nor ța-ră |iu - bi — tor
2, Trăctas-că |Pa-triza |cât-soa-re-le ce-resc [Rai ve-sel [pă-mân-tesc
- > - - > > > >

TY
SI
Şi-a pă-ră-tor de -ră
ER
Fi-e Domn | glo-ri-os i- e pes-
IV
Cu ma-re fal-nie |nu-me Fi-en „veci | el fe-rit de ne-voi. ne-
> > >=
UN
AL
TR

Fi Fi-e |Fi-en veci |no-ro =cos [in răs-boi, boi

voi Fi-e |Fi—-en veci |lo-cu- it de ce-rol,.ce i Doam-ne
> >] > > 7 > > > |z2 |
EN
/C
SI
IA

O Doam-ne — | sfin -— -te Ce-resc pă - | rin — - te

2p0 Doam-ne— | sfin: — -te Ceresc pă — | rin — - te
U
BC

O! Doam ne sfinte rin teO!Doam ne sfin te:

 | 21

RY
SUS ţi — | „ la. mâ_nă Co- og = nă,
in — tin - de ta — nă pe. ta-ra Ro-| mâ< nă.
> = >

RA
LIB
CÂNTAREA CORALĂ ŞI CÂNTECUL POPORAN.
Iniluenţa muzicei ruse în biserica naţională.

TY
| Ideia de cor, de muzică de ansamblupe voci, la începutul secolului al XIX-lea
nu era cunoscută de cât de acei puţini, cari călătorise prin ţări cu 'trecut și cul-

SI
tură muzicală veche. |
Un început se face cu prilejul ocupaţiei ruseşti dela finele secolului al XVIII-
|

ER
lea, început ce n'a fost decât o maniiestare trecătoare.
Abia mai târziu, peste câteva decenii, se formează un cor la gimnazia vasi-
liană din Iaşi, apoi, în 1844, sărdarul Alex. Petrino organizează, din învățăceii se-
V
minarului „„Veniamin” din Iaşi, un cor bisericesc, care după vre-o doi ani, din
ordin domnesc, se desiiinţează.
NI

In schimb, în 1847, Petrino formează cel întâi cor în oștirea Moldovei.

„Desființarea corului seminarului, a produs o oarecare schimbare în opinia
LU

Moldovenilor, ceeace dovedi că o hotărire domnească nu poate totdeauna să în-

"frunte o convingere de progres cultural.
Şi atunci, din cele două curente, tradiţionaliştii şi cei ce mergeau la rând
A

cu vremea, lupta dintre oamenii noi și cei vechi, ideia muzicei armonice învinsese.
Iar spătarul Gheorghe Burada, organizează, în 1854, un ansamblu vocal bi-
TR

sericesc cu care, după ce, câtva timp, acţionează alternativ la cele 80 de biserici
din Iaşi, se stabileşte definitiv la catedrala Sfintei Mitropolii a Moldovei.
După perindarea alternativă a câtorva dirigenţi,în anul 1876, conducerea,
EN

instruirea şi progresarea corului mitropolitan e încredinţată lui Gavril Muzicescu. :

Acesta, până la moartea sa, în anul 1903, duce muzica armonică vocală la
cea mai ideală realizare. Pe temeiul ideii muzicale, al muzicei clusice apusene şi,
/C

cu deosebire, al muzicei naţionale, corul lui Gavril Muzicescu a fost cel mai scli-
pitor focar de cultură naţională ; iar prin contribuţia la luptă pentru ideia unirei
SI

țărilor surori, faima îi trecuse hotarele.

In Muntenia, la București, paralel cu acţiunea sărdarului Petrino din Iaşi,
IA

primul cor armonic bisericesc e alcătuit de Grigore Manciu, după care succesorul
său, arhimandritul rus Visarion, introduce, în text şi în muzică, liturghia rusă.
U

Necontestat că creaţia muzicianilor ruși, Bortniansky, Glinca sau. Ciaikowsky,

spiritului hisericesc, era însă în contra ideei naţionale, mai cu seamă
BC

corespundea
că se cânta și în altă limbă.
 22

Vine atunci decretul domnesc prin care limba slavonă e scoasă din biserică
Şi, împreună cu ea, muzica respectivă, iar Arhimanaritul Visarion e silit astfel
să se retragă. |

Y
Visarion reuşise însă să poporanizeze muzica rusă. A trebuit atunci o muncă

AR
de ani din partea compozitorilor români : Ioan Cartu, Gh. Brătianu, Mugur, Po-
doleanu, Bunescu şi alţii, ca să restabilească în biserică ceea ce ne aparţine, limba
şi cântecul. |

BR
Muzica armonică vocală e preţuită și considerată ca un important factor
în cultura naţională.
Deaceea, în 1664, se înfiinţează un cor al conservatorului de muzică. Mai

LI
mult, decretul domnitorului Cuza decide ca toate bisericile României să-şi. organi-
zeze câte un cor religios. In acest scop, toţi psalţii, canonarhii şi paracliserii, au
fost obligaţi să urmeze cursul de muzică liniară.

TY
Repertorul coral deși înfăptuit de compositorii români, depășea spiritul tra-
diţional al bisericii ortodoxe, și atunci intervenirea lui Muzicescu la Iași şi Kiriac

SI
la Bucureşti sunt promotorii ideci ca muzica psaltică să fie coral armonizată.
De drumul deschis s'au folosit, în urmă, în operele lor bisericeşti, compo-

ER
sitorii români cu renume: Gheorghe Cucu, Ștefan Popescu, Ioan Chirescu dela
"academia de muzică din Bucureşti, cari atât în latura muzicei bisericeşti cât și
acea naţională, păstrează tradiţia şi caracterul românesc.
IV
Paralel cu această mișcare corală din vechiul regat, în provinciile româ-
neşti, mai cu seamă în Ardeal, singurul factor de păstrare al limbii, credinţei
UN

şi tradiţiei româneşti au fost acele coruri orăşănești sau sătești cari, odată cu
înființarea societăţii româneşti „Astra” în anul 1861, au luat din ce în ce o mai
mare desvoltare.
Cel mai vechi cor bisericesc ardeleane corul catedralei din Cluj înfiinţat
AL

în anul 1840. Mișcarea muzicală corală cea mai pronunţată şi, am putea spune,
unică pe tot cuprinsul țării, e acea din Banat, unde nu numai în orașe dar aproape
TR

nu există sat unde să nu fie o fanfară, uncor mixt sau bărbătesc, sau în care fără
nici un considerent social, cântăreții, toţi deopotrivă, vin de contribue muzi-
caliceşte la menţinerea şi trăinicia acelor coruri, factorii principali cari au pre-
EN

gătit sufletul românesc pentru cauza cea mare a neamului.

Dacă în Basarabia împrejurările au fost vitrege oricărei mișcări muzicale
remâneşti, în Bucovina o renaștere a conştiinţei naţionale pentru cauza cântecului
/C

rcmănesc se remarcă în anul 1881, când, în Cernăuţi, ia naștere societatea „,Armo-

nia” unul dintre factorii importanţi, pentru răspândirea şi cultura muzicei naţionale
SI

în Bucovina.
De aci şi dela societăţile muzicale similare societatea „Ciprian Porumbescu”
IA

din Suceava şi altele, s'au întins razele culturii sentimentului românesc şi păstrarea
notei caracteristice româneşti, faţă de neamurile de altă limbă şi altă credinţă.
Dar ca să se ajungă aici n'au fost de ajuns numai dorinţi, nu numai energii,
U

ci, mai cu seamă, suflete mari, dotate cu știință, cu talent muzical, pentruca, la
BC

vreme, să preţuiască, așa cum se cuvine, cântecul strămoșesc al bisericii şi cân-

 23
tecul specific naţional al neamului nostru. Din aceşti fii ai neamului se desprind
figurile marilor maiştrii români: Gavril Muzicescu, D. G. Kiriac, Iacob Mure-

RY
şanu, Gh. Dima, loan Vidu şi Ciprian Porumbescu.

GAVRIL MUZICESCU.

RA
Originar din Ismailul Basarabiei, care pe acea vreme era sub stăpânirea
românească.
Născut în anul 1847, încetează din viaţă în anul 1903. Studiile de cultură

LIB
generală şi le-a făcut în seminarul din
Huşi, iar aceia de licenţiat în drept la
Universitatea din Iaşi. Studiile muzicale la

TY
conservatorul din Iaşi, iar la conservatorul
din Petersburg, ca stipendist al ţarului
Alexandru al II-lea. Intors la Iaşi, devine

SI
profesor de armonie la conservator și con-
ducător al corului mitropolitan. Ca pro-

ER
fesor la conservator, printre elevii lui
marcanţi sunt: loan Vidu, Timotei Popo-
vici, Titus Cernc, etc., ca dirigent al co-
V
rului este primul care, pe acele vremuri,
a înţeles că un cor instruit, cum înţelegea
NI

el, este un puternic factor de trezire şi

cultură naţională.
LU

Gavril Muzicescu |
Cu acest cor a străbătut, nu vechiul .
regat ci întreg pământul neamului românesc, în lung şi în lat, trezind în urmă
interes şi însufleţire, pentru cântecul nostru naţional.
A

Din operile sale, în latura cântecului românesc şi bisericesc, este primul

muzician, care a tradus întreaga cântare bisericească de pe note bisericeşti pe note
TR

occidentale, note liniare. ,

A scris toate imnurile corale bisericeşti, cuprinse în trei liturghii, mixte și
EN

bărbăteşti.
In muzica laică e cel dintâi care a cules și organizat cântecul țărănesc pentru,
cor, tipărindu-le în câteva volume.
Ajuns la un grad de valorificare a cântecului naţional, gândul lui Muzicescu
/C

se îndreaptă şi către înpodobirea cântecului psaltic pe glasuri,în forma compoziţiei -

armonice şi contrapunetice. In acest caz ne dă răspunsurile: Pre Zalăl, pre Fiul,
SI

Mila Păcii, Sf. Domnul Savaot, apoi prohodul Mântuitorului, etc., în cari liniile
sunt măestrit utilizate, păstrând întregului ansamblu caracterul specifie
IA

melodice
oriental al psaltichiei noastre tradiţionale.
Cu colaborarea profesorilor G. Dima-laşi şi Gr. Gheorghiu dela Seminaru)
U

„Veniamin“ a înfăptuit marea și unica operă de transpunere pe note liniare a

întregii psaltichii bisericeşti. Opera a creiat o polemică antagonistă cu răsunet.
BC

Totuși valoarea operii a rămas în picioare. i

 24 o

„..-:. Poezia de. i

„Marş regal | o
„"Sc.: Bădescu: LI | - „.. Muzica de
| „- .G. Musicescu-

Y
„Tempo di.marcia
=>

AR
BR
Trom | pete _le ră -su_nă prin [munţişi princâm-pii, Ro—

LI
TY
Un glas _ pe toţi îi
Un gând pe toţi ii
= .

SI
ER
mâo_nii toţi sa-du.nă
d TIcu | su-te-le de IV mii. Un glas
Ungând
UN

chea - mă « "gla — sul ne-a.târ

„du = ce, pera cru. — cii sfântă
AL
are

TR

toți îi chea_mă ce gla — sul ne-a-

me

toți îi du_— ce, pe»a cru „ cii sfân-tă

Dr

EN
=

/C
SI
IA

tea_ mă nau de ni — menită _| ias_că oasctea|ță Zi rii. &

îU = re şi să stiri =. ge: tra_| ias-cal ţă=riilre — ge
U
BC
 RY
RA
- tele ră_ su_ nă prin” (munţi și princâm-Pii,
= di | d.
Trom „|pe

LIB
TY
Un dor pe toţi îi

SI
a?
mâ_ nii toţi sa_du nă cui su-te_le Un dor pe.

ER
. pă fata i

V
NI
A LU

îi poar_fă să ifim cu
TR
EN
/C
SI

4 .
i , nimi: tră —| ia_ s.că Ro-mâ-l ni — a! tră-| as

dd |d jddld
IA
U

==>

Ua dorpetotiii
BC
 26

Y
AR
a

BR
LI
fim cu toțiun su -flet, u . niţi in gândsini_nimi tră -ias-că
poco ral!,

TY
ni) — în gana şin-] su — fle, trâ-| ios-ca, Ro-mă

SI
las — că tră_ as — că
ER poco ral,
IV
DIMITRIE G. KINIAC
UN

Originar din Bucureşti, născut în anul 1866 încetează din viaţă la 1928. Stu-
diile ce cultură generală la liceul Sf. Sava, luându-și şi licenţa în drept la uni-
AL

versitatea din Bucureşti.

Studiile muzicale la conservatorul
din Bucureşti, la „Schola Cantorum” şi
TR

conservatorul naţional, din Paris.

In 1899, devine profesor la conserva-
torul din Bucureşti, iar în 1901 e înfiin-
EN

țătorul societăţii corale „Carmen”.

Ca și Muzicescu dela Iaşi și călcând
pe urmele lui, în 1905—1906, Kiriac cu
/C

Carmeniştii lui, uniţi în gând și suflet

pentru marele scop naţional, a străbătut
SI

şi cl pământul românesc cu acelaş cântec,

aceiaşi doină a ncamului, care ne-a ţinut
IA

trează conştiinţa, şi a închegat în sufletul

nostru, al tuturor Românilor, credinţa şi nă-
Dimitrie G. Kiriac
dejdea ncîntârziatei veniri azilei liberatoare.
U

|
Ca profesor, o bună parte din generaţia actuală de compozitori, profesori, au
BC

fost elevii lui. In ce priveşte opera sa muzicală, Wa preocupat compoziţia bise-

 27

ricească, naţională şi acea de educaţie patriotică, lucrări pe cari după moartea

sa, le tipăreşte treptat societatea compozitorilor români din București.

RY
In muzica bisericească din Bucureşti, Kiriac e primul care, ca și Muzicescu,
dela Iaşi, reuşeşte ca melodia psaltică, muzica bizantină propriu zisă, să o înves-
mânteze în acea formă de compoziţie corală, care întăreşte pentru totdeauna con-

RA
vingerea marilor chiriarhi de frumuseţile armonice şi de folosul lor creștinesc în
biserica ortodoxă. Ă
Ă Lucrarea sa, Axionul învierii „„Ingerul a strigat” pentru cor mixt, pe melodia

LIB
lui Macarie leromanahul, şi cântată pentru prima dată de corul seminarului şi
studenţii facultăţii de teologie din Bucureşti în anul 1899, i-a evidenţiat valoarea
ştiinţifică de meritos 'compositor, calitate ce l'a impus ca profesor la conservatorul
din Bucureşti.

TY
SI
ingheţată-i Dunărea D. G. Kiriac
societății

ER
Andante (d- 66) din colecţia
compozitorilor români
V
NI
1. foaie] ver.de vi-o-| rea, măi,| foaie ver.de vi
LU

<ba
A
TR
EN

-—
/C

rea, măi, ilspu ne:mi, pui de tur — tu —llrea, măilrea,măiHai măiba.deo, măi
SI
IA
U
BC
28

R Y
RA
IACOB MUREŞANU.

1857, încetează din viaţă în anul 1917.

__ Originar din Braşov, născut în anul
le-a făcut la Braşov, iar acele pentru.o carieră de

LIB
Studiile de cultură generală
| inginer la școala politechnică din Viena.
| Totuși se dedică muzicei, pe care o.
asimilează în laturile de pianist, orches-

TY
trant 'şi compozitor la conservatorul din
Lipsca. In 1884 devine profesor la liceul
din Braşov, apoi la seminarul teologic din

SI
Blaj. Ca profesor a avut elevi pe: Tibe-
riu Brediceanu, Al. Popovici-Racoviţă, N.

ER
Ganea şi alţii, toţi compozitori sau: pro-
fesori în Ardeal. In compoziţia sa a cultivat
muzicalmente opera literară a lui Bolin-
IV
tineanu, Alecsandri, Negruzzi, etc.
A scris liturghii, a valorificat cân-
UN

_tecul vechi românesc pentru voce şi piano,

coruri naţionale de toate categoriile, dansuri
lacob Mureșanu
populare pentru piano, . lieduri, sonate,
operete, uverturi pentru orchestră, poemul „Mânăstirei Argeşului”, etc., a editat,
AL

câţi-va ani o revistă muzicală în care și-a publicat composiţiile pe motive poporane.
TR
EN

Azi e zi de Sărbătoare
poezia de: E. Sabo
/C

Moderato I. Mureşianu (1856 -1917)

SI
IA

Azi e zi de săr.bă- toare, | să ne a.du-| năm: Şin cân-

ji ddold 22
U
BCpa
 RY
RA
toa.re pe păshtorsăl lă- u- | dâm,

LIB
d d. Î|ddd d |

TY
să-l lă.u-dăm

R SI
dd add d |, d da dd dd
Azi cu-prinşide |fe_ ri- ci- re | sălru-găm pe Dum.ne-zcu; Săaşi ri
VE
NI

fe. ri.ci.re
LU

| al
„ver-se'a saiu-| Ibi.re, bu-nul
"pie i
di-rec_| tor;
-
A
TR
EN

ar. hie-reu, Gi-rec-tor,

pro-tec-tor,
ar. hic-reu,
/C
SI

_Verasea salu —| bi—re, pezsta bu.n di-rec — or,

dă dd ddd dd did
IA
U

ar hic — CU. =
BC
30

Y
GOEORGIIE DIMA

R
RA
din viaţă în anul 1925. Studiile
Originar din Braşov, născut în 184 7, încetează
şi şcoala Politechnică din Karlsruhe.
de cultură generală și le-a făcut la Br aşov
Studii muzicale la conservatorul din Viena

LIB
şi Lipsca.
In 1881, devine dirigentul corului
catedralei din Sibiu. Conduce societatea
germano-săsească. In 1889 vine la

TY
corală
liceul din Braşov. Ca profesor, ca dirigent
şi compozitor, în vorbă şi în scris, îi vibra

SI
sufletul de simţire românească pentru țară
şi neam.
Fapt ce i-a adus chinuri de martir
ER
în închisorile ungurești. Are o bogată
operă compoziţională în toate laturile mu-
zicale : Licduri, balade, cântece poporane,
IV
muzică religioasă pentru cor mixt şi băr-
pătesc. Muzica poporană corală cu şi fără
UN

Gheorghe Dima
acompaniament de orchestră. O bună parte
adăugată la cele menţionate, ajunge
din opera lui Dima a rămas netipărită ş i care,
cu toată căldura de român,
la peste 300 opere muzicale de tot felul. Consacrat,
AL

cânte cul ţăranului român, cântec

neamului său, opera sa valoriiică, cu deosebire, naţionale.
toată nădejdea de renaştere şi trezire a conştiinţei
în care-şi pune
TR
EN

Mugur-Mugurel Gh. Dima

/C
SI
IA

Mugur, Mugur,
U

mu - gu - re !
BC
 1

RY
RA
LIB
rel, mugurel ia fă.te

TY
SI
Mugur, Mu - gur,

R
VE
NI
A LU
TR
EN

mu -gur,
/C
SI
IA
U
BC
 32
ION VIDU,.

Y
președintele federaţiei
învăţător, apoi profesor şi
Bănăţeanul 16n Vidu, fost

R
în anul 4 1863 şi moare
coruri din Banat, s'a născut în comuna Mânerău, DAE
celor 200 de | Să
as
RI pi

RA
în iarna anului 1931. Arad, iar” studiile mu-.-
la şcoala normală din
ă Studiile culturale și le-a făcut din> laşi cu Mu-
- zicale la conservatorul
| şi compoziţie, violină
zicescu la armonie

LIB
cu Caudella şi canto cu Pietro Mezetti.
vine.
După ce studiază şi la Viena,
Arad, apoi
profesor la școala normală din
Lugoj. Aa
la liceul de băcţi din

TY
ca,
Ca profesor şi-a înţeles misiunea
sentimentul
prin muzică, să cultive mereu
naţiei din
iubirii de ţară şi de neam, al

SI
Fiu i
care face parte.
pro-
Ca dirigent, a fost cel mai înfocat
ER
pagandist muzical prin corurile orăseneşti
şi săteşti, închegând acea formidabilă
din
fe-
deraţie a tuturor corurilor şi fanfarelor
IV
Banat, cuprinzând peste 200 de organizări
sătești.
de coruri laice și bisericeşti şi fanfare
UN

lon Vidu
pe care
de preferință cântecul țărănesc,
In calitate de compozitor a cultivat sunt și vor rămâne
în acele faimoase cântece care
l-a cules, l-a scris şi l-a utilizat |
un patrimoniu naţional. ma-
religioasă ; parte tipărite parte în
AL

A scris de asemenea muzică corală

nuscris.
TR

'“Andaluza
(Cor bărbătesc)
DR
EN

poezie din colecţia G. N. Lazu

Muzica 'de I. Vidu
Moderato
p
/C

d
Tenori
pie ainic > .şte, Tai. nic ş
SI

1. Boa-re de|noapte, [rece

2. Boa-re de|noapte,Trece cu te Tai.nic vul.e-ge, [ai-nic şo
IA
U

Dassi
BC

1. Boa.re de noap.te cu-

2. Boa-re de noap-le CU.
 RY
=
— pp DN

RA
O ,
, , , —

te - şte, —— [Pe —-Qua dal_cvil. vir. Lu _n'a ră-să—

te - şte, — Pe —Qua-dal-cvil-vir. : De pe.u — meri.

LIB
E cotitaa “ :
Ta =

TY
vir Qua-dal.evi _ vir
vir. Qua-dal-cvi - vir. =

SI
Svon
_ —, par,

R
. III ——
—— .
VE , i perd.
NI

rit a uzi |tiu al ghi-ta_rei |tai — nic sv „tainic Isvon.

ia-ţi- man —ti la, ca să cred că |zori
—— —___ —— a =par,
”
zori a -| par.
A LU
TR

par,
EN

Y
/C

Tam tintin Tamtin tin |Tin tin tin lamtin tin | tin in
Tam tintin Tamtin un |Tin tin tin Tamtin tin tin Tin
SI
IA

O_co — pi = _lă Sta 2 în

U

Fa _tă mân = _ dră :Din —— Se -

BC

. , 3
Postușnieu — Istoria Muzicei.cl. VII. 3.
34

R Y
RA
LIB
Tam un tin Tam tin tin un Tin un tin
Tam „tin
lin tin Tam tin un tin |Tin tin tin
Tam tin Tam

TY
SI
zi ma = 2 lă pe bal —
| noap = — te Ra
văd o -— chili + mă =
vi — la Las” săst
.
=> CODA PP
ER
IV
Tam (in tin 3. Boa_re de |noap-te, TrececulŞoapte, ta
UN

Tan tin tin

AL

Boa-re de noap-le cu
TR

CON. e
ÎI rall. perd.
EN

————

e — şte, Tai.nic şopite — şte, Pe Qua-dal.cvi-Ivir.

/C

TR
SI
IA
U
BC
 35

CIPRIAN PORUMBESCU.

RY
In istoria Bucovinei, numele de Ciprian Porumbescu, constitue o epocă de
renaștere pe tărâmul conştiinţei naţionale și o epocă de renaștere muzicală.

RA
De viaţa şi de opera sa sunt legate cele mai importante evenimente din viaţa
întregului ncam românesc.
i Născut în comuna Sipote Bucovina,

LIB
în anul 1854 şi moare în Comuna Stupca,
în anul 1883 în vârstă de 29 de ani.
Studiile culturale le-a făcut în Su-
ceava, iar cu organistul Valentin ia primele

TY
lecţii de violină şi orgă. La Cernăuţi e în
academia teologică, unde, ca student în-
fiinţează Soc. Culturală „Arboroasa”.

SI
Studiază pianul, violina şi cello. In
1879 la Viena studiază armonia şi com-

R
poziţia. Reîntors din Viena, devine pro- VE
fesor de muzică la Liceul din Braşov.
Operile lui Ciprian Porumbescu în
număr de peste 200 piese,. împărţite în Ciprian Porumbescu
NI

muzică instrumentală : Lieduri, gavote,

muzică de dans, rapsodii, potpuriuri, variaţiuni, etc.
Muzică laică : Coruri mixte şi bărbăteşti creaţiuni patetice, și anacreon-
LU

tice, etc.
Muzică religioasă : 5 liturghii, psalmi, pricesne, operete: „Crai Nou” şi
„Candidatul Linte”, etc.
A
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
50 Marşul călărașilor
Poezia de V. Alexandri

Y
A legro Vivo C. Porumbescu
> .

R
RA
1. Ro-mân ver-de | ca e.ja-rul, | râd — de duş-mani| şi.de moarte!
9, Cât mi:o sta mâ-| na Voi.ni -Că pe-a mea pa- lă o0.stă-şea. scă

LIB
TY
SI
ER
Ă
=

ar - mă.sa-tul, [şi — prin glonți să mă tot poar-te!

Să-mi tră - -ea.scă
nai-bă gri-jă |de ni-mi-că ))
IV
UN
AL
TR

Sai voi.ni - ce, | şi ne-chea-ză. | a-ger, : fal.nic |ca un smcu,

EN
/C
SI
IA

căci am i. ni | mă vi — tea.ză şi . cre.din-tă'n Dum-ne - zeu,

U
BC
 RY
RA
i cre. din-ţă' zeullLa dra -lpel, la pel, la dr pel, cul toţi!
Do

LIB
TY
R SI
VE
NI
A LU
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
38

EDUARD CAUDELLA.

Y
Moldovean de origină, Ed. Caudella se naşte în anul 1841 în Iaşi, în casa

R
părintelui său, Francisc Caudella, primul director al Conservatorului din Iaşi înfiin-
țat în anul 1860.

RA
Studiile niuzicale şi le-a făcut la Berlin, unde desăvârşindu-și activitatea și
studiile de virtuos-violonist, ajunge să fie
învestit cu meritul „„Dignus intrare” în

LIB
pleiada distinşilor muzicieni universali.
In anul 1860, e numit prim violonist
al curţii domnitorului Cuza Vodă şi tot
odată ca profesor la Conservatorul din Iași.

TY
Compozitor fecund de opere scenice
cu texte din viaţa istorică a neamului:
„Petru Rareş”, „Beizadea Epaminonda”,

SI
„Olteanca”, „Fata Răzeşului ete. Apoi
operete, fantezii, hore, muzică de dans,

ER
muzică didactică și instrumentală, etc.
Ca profesor şi ca director al conser-
vatorului a creiat acea serie de muzicieni,
IV
demni urmași ai lui, Enrico Mezzetti, Ata-
Eduard Caudella
nasie 'Teodorini, etc. să)
UN

Colaborator la mai multe reviste unde, intervenind în polemicile ce se iscau

în chestiunea specificului muzical românesc, a dovedit, că în muzica poporană
românească, mai avem game care caracterizează etnicul neamului nostru.
AL
TR
EN
/C
SI
IA

o
U

In luna Mai 1924, la vârsta de 83 de ani, Caudella încheie o viaţă de muncă

BC

cinstită în folosul muzicalităţii româneşti.

 -39

RY
ALEXANDRU FLECIITENMACHEN.
Moldovean de origină, Al. Flechtenmacher, s'a născut la Iaşi în anul 1823.
Crescut şi educat în mediul muzical al familiei, deprinse muzica repede. Pe socoteala

RA
prinţului Vogoride a învăţat la Viena.
Reîntors în ţară la vârsta de 17 ani e conducător de orchestră, iar în 1844,
se perfecţionează la Conservatorul din Paris.

LIB
A luat parte la evenimentele cari au pregătit unirea principatelor, cu care
prilej compune Țlora Unirii.
Virtuos violonist a cutreerat Europa
concertând.

TY
A compus numeroase opere muzicale
cu caracter naţional şi a fost colabora-

SI
torul muzical al poetului Vasile Alecsandri,
cu care a creiat acea serie de vodeviluri

R
premergătoare operii naţionale de mai
târziu : Cinel-Cinel, Florin şi Florica, Piatra VE
din casă, Nunta ţărănească elc. apoi opera
„Baba Ilârca” şi altele.
In 1864, odată cu înfiinţarea Con-
NI

servatorului din Bucureşti, e primul direc-

tor al acestei instituţiuni.
LU

De-și încununat cu atâtea succese

Alexandru Flechtenmacher
în tinereţe, ajuns la vârstă înaintată, e
supus la o serie de suferințe trupești și sufleteşti, care i-au sfârşit viaţa în
A

anul 1898.
TR
EN

Cinel Cinel
/C

V. Alexandri Vodevil iîntr'un act

SI

A/legretto Flechtenmacher
IA
U
BC
40

R Y
RA
Ba.ba, ba.ba. oar_ ba ip„de'mi es - te -
—
.

LIB
bra- ţe -le săn — -tind roa - ba so cu-prind so cu —prind,
—

ZI

TY
SI
roa „ba da-căi prin de ca
ERpul-ţii a - .de, roa.ba ici
IV
UN
AL

lea ia-te du-pă |ea, roa-ba da căi prin-de ca-pul ţii

TR
EN

„Dal Segnos
/C

prin „de roa.ba ici co]! la -te du-pă

SI
IA
U
BC
 41.

l Pozzia deV. Alexandri: Hora Uinirei Muzica de .

Tempo de Horă Ia AL Flechtenmacher

RY
/
[

RA
d d a
cu

LIB
TY
SI
mă, - n Sa - vă I)) rp ra piu “ip Pb pă -ină up

R
VE
NI
LU

pia - ră Pia — ră
A
TR
EN

duş - ma |-nii din ţa -ră| In-'tre

>
/C

-O-
SI
IA
U

De - cât flori și o - me ni -e.

S PN
BC
42

ŞCOALA MODERNĂ A MUZICEI ROMÂNEŞTI.

Y
Epoca modernă a şcoalei muzicale românești, își are origina, în primul loc, .

R
în trezirea culturală a conştiinţei românești, prin acei mari Români, scriitori şi
pocţi cari, prin strădania minţii lor și a necurmatei lor voinţi, însufleţită de o

RA
mare iubire patriotică au dus neamul românesc, generaţie cu generaţie, la
gradul cultural de azi.
Moldoveanul Gheorghe Asachi, mun-

LIB
teanul Ion Eliade Rădulescu ; Ardelenii Si-
mion Barnuţiu, Gheorghe Barițiu, Mitropo- -
litul Andrei Şaguna ; Mitropolitul Moraru,
Hurmuzachi şi mulţi alţii, cu opera lor

TY
de luminare a minţii româneşti, au străjuit,
fără "ncetare, pentru ca urmaşii lor să desă-

SI
vârşească progresul, pe toate tărâmurile
vieţii românești.
Indreptându-ne gândul către trecutul

ER
istoric al neamului nostru, constatăm că,
dacă n-am fi fost vitregiţi de soartă, poate
că începuturile muzicalităţii românești, ar
IV
îi fost cu mult mai timpurii. Un mare
Domnitorul Dimitrie Cantemir
talent, un mare iubitor şi cultivator mu-
UN

zical, a fost Dimilrie Cantemir Domnul Afoldovei.

Semai
AL

de Dimitrie Cantemir
MO
I TIN = >
TR
EN
/C
SI
IA
U

După cum o afirmă documentele istorice, acest semai :: fost cântat din tam-
burii de Dimitrie Cantemir, cu prilejul vizitei de despărţire la Sultanul Ahmed al
BC

III-lea, care, impresionat de muzica ascultată, l-a încărcat cu daruri scumpe.

 43

In floarea tinereţii a fost trimis ostatec la. Turci, la Constantinopole.

RY
Acolo, timp de 20 ani, a învăţat a scris şi a cultivat muzica. Dar, din nefe-
ricire, nu muzica românească, ci muzica turcească.
A inventat pentru Turci o sistemă de notare muzicală, a scris un tratat mu-

RA
zical şi a compus muzică pentru neamul strein, în mijlocul căruia trăia.
Pentru opera sa muzicală, atât de preţuită de Turci şi ştiinţa apuseană, a
fost proclamat membru al academiei germane din Berlin.

LIB
- Dacă domnitorul Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, contim-
poran cu Lully, Rameau şi alţii, s'ar fi folosit de progresul muzical al Apusului
şi n'ar fi fost silit să-şi exileze fiul pe timp de 20 ani din ţară, astăzi poate că
am fi vorbit de Dimitrie Cantemir nu numai ca de unul din cei mai mari croni-

TY
cari Români, dar şi de creatorul unui curent muzical naţional românesc.
Dar dacă mediul turcesc de convieţuire al lui Dim. Cantemir a fost potrivnic
muzicei naţionale românești, iată că în Ardeal valorificarea cântecului poporan își

SI
are începutul pe la jumătatea secolului al 17-lea, prin anul 16-15.
Călugării ordinului îranciscan, spre deosebire de savanții călugări-iesuiţi,

R
cultivau artele în genere şi, cu deosebire, muzica. VE
In rândul acestora a pătruns, ca un deosebit talent muzical, românul Ion
Caianu 1), din satul ncaoş românesc Căianul-mic (judeţul Someș), sat care, în
urmă a fost maghiarizat.
NI
In documentele aflate şi studiate de profesorul Gh. Simonis, dela Academia
de muzică din Cluj, despre acest personaj, se precizează cu temei origina româ-.
LU

nească a acestui prim muzician român.

Devenit călugăr, activitatea culturală
a lui lon Caianu se remarcă deopotrivă
în literatură, pictură și muzică.
A

Ca organist-practician ce era, poseda

TR

întrun Codex muzical, pe lângă muzica

compositorilor vremii lui, o bogată colecţie
de folclor muzical românesc, găsită în urmă pp a
EN

în biblioteca Franciscanilor din Şimleul- Ai

Up aree
PA A CA
Ciucului 1), şi notată cu litere, liniuţe, ral it ist

puncte, ctc.
/C

«In codexul său se găsesc şi composiţii

proprii, melodice și armonice. Intre acestea
SI

s'a găsit şi o piesă dedicată fiicei domnito-

rului Vasile Lupu cu prilejul căsătoriei a-
IA

cesteia cu principele Racotzi, la care Ion

lon Căianu
Căianu a fost invitat.
U
BC

5 Vezi „Istoria Muzicei la Români“ pag. 377 și publicaţia d-lui Em. C. Qrigoraș în ziarul
„Dimineaţa“ din 18 Mai 1934.
44

trebuit să treacă peste 150 de ani, pentru ca, în sfârșit, să

Dar aşa, au
cari, cu gândul și: cu
apară treptat câte unul din talentele muzicale româneşti,

Y
să trezească luarea -aminte către comoara cântecului
"însufleţirea lor românească,

R
e
românesc, atât de specific neamului nostru. |
he Dima în Ardeal
Astfel au apărut pe rând : Gavril Muzicescu la Iaşi, Gheorg

RA
şi Dimitrie Kiriac în București.
opera
Aceștia sunt cei dintâi apostoli ai cântecului nostru poporan, cari în
pe pământul
lor muzicală, s'au condus numai şi numai de gândul ca, născuţi

LIB
c prețuir ea aşa cum se cuvine,
românesc, trăind pe urmele tradiţiei româneşti, datores
a tot ce aparţine acestui neam.
-l, lau
Mânaţi de acest entuziasm, au cules cântecul ţăranului şi, notându
-l celui ce
încadrat într'o formă armonică uşoară şi simplă, pentru ca, redându

TY
Si
l-a dăruit, să-l recunoască.
muzical, cimentat de Muzicescu, Dima şi Kiriac, s'a format.
Pe fundamentul
a muzi-
acea numeroasă pleiadă de valoroşi compozitori, cari formează epoca modernă

SI
acţiuni
calilății româneşti, bazată pe ideia najionalistă, îndrumătoarea oricărei
culturale.

de azi. .
De acest spirit şi sentiment
ER
tradiţional e preocupată compoziţia muzicală

După cum în apus, în Italia, Germania şi Franţa, toată muzica acelor nea-
IV
-
muri, are ca temei muzica lor specific naţională, după cum toate operile muzicia
i lor
nilor apuseni, au, ca fond muzical și textual, numai ceiace aparţine tradiţie
UN

români de azi, ai epocii moderne , își creiuză ope-

naţionale ; tot aşa și compozitorii
e, credinţe le şi obiceiur ile romă-
rile pe subiecte din istoria neamului, din legendel
nești. Intărindu-le etnicitatea şi specificul românesc numai cu cântecul nostru,
AL

cântecul compus și poetizat de compozitorul şi poetul anonim, ce-și duce viaţa

în codru, la şes, pe crestele şi văile frumoșilor noștri munţi.
Pentru trăinicia temeinică a şcoalei moderne, marele George Enescu îndrumă-
TR

deve-
torul spiritual al întregii vieţi muzicale românești şi primul muzician român
nit membru al academiei române, cu colaborarea însufleţ ită a maeștri lor vomâni,
a“ înfiinţat „„Societalea compozitorilor homdni.
EN

Scopul acestei societăţi, sprijinită de lege, e ca să abiliteze, cât mai pronunţat,

naționalismul în artă, să sprijine independenţa și deplina proprietate a compozi-
torilor asupra operii lor, să sprijine acţiunea de culegere a folclorului muzical şi
/C

să editeze opera manuscrisă, rămasă nepublicată de pe urma compozitorilor. trecuţi

din viaţă : D.G. Kiriac, Gheorghe Ştephănescu, Gheorghe Dima, Iacob Mureşanu, etc.
SI

Cuprinsul acestei cărţi, limitat de programa muzicală în şcoală, nu poate

cuprinde pe toţi compozitorii români, pe toţi filologii muzicali, profesori, folelo-
IA

rişti, critici muzicali, artişti vocali şi instrumentali de operă, şi toţi acei iubitori
de artă româneascii, cari din sufletul lor vin și îşi depun obolul pentru ideia na-
U

țională.
De aceia capitolul, ce urmează, citează în mod restrâns câteva din personagiile
BC

muzicale cu înfăptuirile lor culturale.

 45

RY
Pe pământ

RA
(cor mixt)

LIB
Andante
loa; _.
m oan Căianu

TY
Pe pă mânt | sint stră in
N —Z

R SI
VE
NI
A LU
TR

la un schit, —
EN

.—
/C
SI
IA
U
BC
BC
U
IA
SI

strâni
/C

cugi
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
BC
U
IA
SI
/C
Sfinţi .
EN N

TR
Când

A
II
pri

LU
—

NI
VE
R SI
TY
tr
Că-tră

LIB
=
”
47

RA
RY
48

DIN PLEIADA COMPOSITORILOR ROMÂNI AL

Y
| ȘCOALEI MODERNE.

R
ALFRED.

RA
ALESSANDRESCU
Profesor de compoziţie la academia
regală de muzică din Bucureşti. Violonist,

LIB
pianist, dirigent la opera română, fondator:
al societăţii filarmonice din Bucureşti. Năs-
la
cut în 1893. Studiile cu Al. Castaldi
Bucureşti şi Vincent d'Indy la Paris. In

TY
1916 a fost premiat cu premiul „Enescu”.
| A scris operele orchestrale : „Didona”,
„Acteon” cântată la Paris în 1920, apoi

SI
piese pentru piano.

Alfred Alessandrescu
ER
IV
ANDREESCU M. SCIIELETII
UN

de muzică din Cluj, născut în 1882.

Compozitor, profesor la academia
lași şi la conservatorul din Paris. A
Studii cu G. Muzicescu la conservatorul din simfoniile”
scris operele „Copilul haiducilor”, „Strigoii”, Misterele nopţii”,
de cameră, etc.
„Visătorul de vise”, muzică
AL

Satira III-a (Eminescu)”,

TR

Pluguşorul
Poezia de Pr. Al. Popescu Schelety
EN

Andreescu
p II
Largo
/C

De-ar vra btinul Dumne - zeu-să-mi ple-ce şi plu-gul

Ea dă.mi Doamne plu-gu- şor, să mir! tra-gă-un bo-u-
SI
IA
U

meu, oşia — ra printre duş— mani,aşia — ra printre duş-mani, aşi CU -

meu. mul-tu -mi.teaşi Dumnezeu, plugu'n.
BC

şor, ca să: = “mi fac și gustul

 49

RY
RA
tree-ra 'n-tr'o noapte, peste sa-te „le lor toate, isaşi stâr - pi numa'n-ir'o=
brazde să răs = toarne, toate a.pe— le să'n- toarne, săsen - tin.dă peste

Fin,

LIB
zi, pe duș.mani ori câţi ar fi.

TY
ța-ră, duş-mă -ni-mea toată piată,
7

SI
ANDRICU 6. M.

R
"i Născut'în Bucureşti, în anul 1892. Studiile muzicale le-a făcut cu profe-
sorii :: Robert Klenck şi Alf. Castaldi la conservatorul din Bucureşti. VE |
A scris suita consfinţită cu premiul I „Enescu”, o simfonie de cameră, un -
pocm pentru piano şi orchestră, un octet, novellete pentru piano, suită cu tablouri,
simfonie cu poveste, dans, peisaj, quartete pentru coarde și piano, ete.
NI

BACIU IOAN. |
LU

Profesor la școala normală „Vasile Lupu” din iaşi. Studiază în ţară şi la

instituţiile superioare din Paris. Tema şi ideia naţională îl preocupă, cu deosebire
A

în. toată opera sa componistă. A scris o liturghie pentru voci mixte, coruri laice
şi mistice, ctc. |
TR
EN

DANBU FILARET.
/C

Profesor, dirigent al societăţii muzi-

cale din Lugoj. Născut în 1903 în Lugoj.
SI

Studiile muzicale le-a făcut cu profesorii

Malchor şi ISonitz la conservatorul din
IA

Viena. A scris operete, liturghii, coruri,

utilizând, de preferință, tema melodică
naţională.
U
BC

Barbu Filaret
Posluşnicu — Istoria Muzicei — cl. VII — 3, ! 4
 50

BENA AUGUSTIN.

Y
Muzician, compozitor, profesor şi di-

R
rector al academiei de muzică din Cluj.

RA
Cultura generală şi-a săvârşit-o cu teologia,
filosofia şi filologia la academia teologică
din Sibiu şi la universitatea din Cluj. Stu-

LIB
diile muzicale la conservatorul din Bucu-
reşti şi academia de muzică din Berlin.
Lucrările sale se ramifică în muzica instru-
mentală, vocală şi teoretică, Coruri ăcapella,

TY
liturghii, teoria muzicei, Acustica muzicală,
Istoria muzicei, dirijarea, etc.

SI
Bena Augustin

ER
BOIIOCI C. IOAN

Profesor la Galaţi. Studiile le-a făcut cu Klenck şi Wachman, la conservatorul

IV
din Bucureşti, apoi la conservatorul din Lipsca. A scris: patru broşuri cu coruri
laice şi religioase pentru piano, diferite canoane, apoi simfonii şi poeme.
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 51

Sylva

RY
(Cor bărbătesc) a
Carmen Sylva

RA
Trad. A. Toma
Joan C. Bohociu
cresc.

LIB
enor I.I].

Vi - no vin, mă ştii de Îmutt.

TY
as (II.

SI
Fed.
R
VE
frea-mă - tul mi-l |câne Te chem în scum
— pul grai din
NI
A LU
TR

vremi, sint co-drul | des ș'al tău

-
eu sunt,
EN

Te chem d
/C
SI
IA

Te chem du _ | ios şi mi te sub mrea.ja | far_me_cu _ lui,

U
BC

te chem
 52

Y
— nic iu ÎU == bit,
vf

R
RA
LIB
I TY
RS
co_drul dul — ce la cu -|vân. O vino vin, mă. stii de
VE
J ȘȚ
NI
LU

Cresc. "n .
RA

mult, Eu ţi_e |frea.mă — tul mi.l|eânt! Teljcheminiscum.pul grai din

:
T

Cresc: mn n LD
EN
/C
SI

sint co -drul
IA
U
BC
 R Y
RA
Ma ştii e | mult

LIB
= f X
O vino

TY
BORGOVANU IOAN

SI
Compozitor şi doctor în medicină. E elevul maiştrilor : Kiriac, Scărlătescu, |
Castaldi. Cronicar muzical al revistelor muzicale din Paris. Lucrări : „Suita mis-
tică” pentru orchestră; quartette, opera simfonică „Noapte de iarnă”

ER
în patru
99

„părţi: Sania, la gura sobei, plecarea, Opera „Un colţ de rai”, etc.
IV
BRĂILOIU CONSTANTIN
Născut în București în 1893. Profesor de istoria muzicei la academia regală
UN

de muzică şi directorul academiei de muzică orientală din București. Compozitor

şi fondatorul „Societăţii compozitorilor români”, pasionat cultivator al muzicei
“naţionale. Studiile și le-a făcut în Austria, Elveţia şi Franţa. Scrierile sale cuprind :
poeme arabe, poeme de Jean Moreas, cântece de leagăn, poporane, etc. Folclorist
AL

pasionat, a cules cântece din toate provinciile României.

TR

BREDICEANU TIBERIU.
EN

„* Compozitor și adânc preţuitor al cân-

tecului .românesc. Cu mari jertie a strâns
şi a cules cântecele poporane bănăţene şi
/C

ardelene. A publicat. în vre'o zece volume,

doine, cântece haiduceşti, jocuri, colinde.
SI

A scris operile: „La şezătoare”, „Seara

mare” şi poema etnografică „Poemul U-
IA

nirii'” A creat conservatorul din Cluj.

In 1928 a fost premiat cu marele:
premiu național.
U
BC

Is | | Tiberiu Brediceanu _.
 Y
CASTALDI ALFONS

R
rr
ra
i? Italian de origină, născut în 1876. Până la vârsta de 18 ani, când a venit în

RA
>
[i.e
România, Castaldi îşi asimilează complect
tot ce contribue la o desăvârşită cultură
muzicală. Nu mult după intrarea lui în

LIB
ţară, e numit profesor de compoziţie la
conservatorul de muzică din Bucureşti,
>
unde, în scopul cultivării sentimentului

e A
armonic, creează cursul de orchestră.

TY
5
| ZA//447, Aproape întreaga pleiadă de compo-

N/A
/
zitori moderni ca: Alfred Alessandrescu,
Cuclin, Galinescu, Jelescu, Ottescu, Şte-

I
RS
fan Popescu, Enacovici şi alţii, au fost
elevii lui Castaldi.Intre operele sale poe-
mice şi simfonice sunt: „„Marsyas”, Le
VE
Hâtre Rouge”, „Il giorno”. ,„Talatta”,
Castaldi? Alfons „»Tarantella”, etc. Castaldi este autorul
vestitului cântec eroic „La arme”.
NI
LU

CHIRESCU IOAN.
RA

Profesor la academia regală de muzică din București şi la academia de muzică

religioasă. lDirigintele societăţii corale „Car-
men“, șeful corului bisericei Domnița Bă-
T

lașa. Inspector general al corurilor biscri-

cești din Arhiepiscopia București. Născut
EN

la Cernavoda în anul 1889.

Licenţiat în teologic, din București.
Cultura muzicală şi-a făcut-o cu Kiriac,
/C

pi
Ottescu și Castaldi la conservatorul din Z
77
Bucureşti, iar la Paris, unde a fost diri-
SI

jorul corului biserici române, cu profesorii

I”Oncourt și d'Indy. L.ucrări : Allegro sim-
IA

fonic, tema cu variaţiuni p. piano, motete

coruri religioase şi poporane. Compozitor
şi cultivator al folclorului muzical naţio-
U

nal, utilizează mult muzica tradiţională Chirescu loan

BC

psaltică. IE conducătorul soc. corale „,Carmen” demn urmaș a lui D. G. Kiri

ac.
 v„unca mea
(în stil popular)

pentru 3 voci egale de ]. D. Chirescu

Y
rubato. TA >= 75 =

R
RA
LIB
TY
SI
Lun = “ca

ER
IV
UN
AL
TR

mea CU tur _ me “mul— te

EN
/C
SI
IA

fla-_turi şi
U

>
BC

Măi! şi cu flu —turi si cu flori

 Piu vovo Ie

R Y
RA
Pe-a — le

LIB
TY
vlăi, | i Măi,

I
RS
|ima volta |
VE
NI
IRI

LU

cam a —-de —
III

OI e
RA
LEII

— D=
T

Mă cul — cam a - de — sca ori

) Sfârşitul strofeia [NIva
EN

2dadâ -
mp > $$ =
| volta
/C
SI
IA
U
BC

| ori : col
 si

„> CONSTANTINESCU PAUL,

Y
Profesor la conservatorul din Cernăuţi. Compozitor, care în opera sa com-

R
- ponistă, după cum afirmă şi criticii muzicali români, a adoptat o nouă şcoală ..:

RA
de creaţie, ce se apropie de muzicalitatea compositorului rus Igor Stravinschi. A.
compus: Suita în trei tablouri : Jalea recrutului, Bal de reangajaţi, Marş forţat,
apoi quintete pentru coarde, brio bizantin, lieduri, coruri, etc.

LIB
DIMITRIE CUCLIw

TY
S'a născut la Galaţi în 24 Martie (5 Aprilie) 1885. A făcut liceul la Galaţi.
Studiile de specialitate la Conservatorul;din Bucureşti, Principiile şi Armonia cu
D. G. Kiriac, Contrapunctul şi Fuga cu A. Castaldi și Vioara cu R. Klenck.

SI
In 1907, la Conservatorul Naţional
din Paris urmează Compoziţia cu Ch. M.

ER
Widor, apoi la „Schola Cantorum,” cu A.
Lerieyx şi Vincent d'Indy. In 1918 e pro-
fesor, la Conservatorul din București, la
IV
catedra de Armonie. Contrapunct şi Fugă,
și e numit apoi profesor la catedra de Is-
UN

toria Muzicii şi Estetica Muzicală, crecată

pentru dânsul. In 1922 pleacă la New-
York unde predă vioara și ştiinţile teo-
AL

“retice la City Conservatory of Music şi

apoi și la Brookly Colegeof Music. Intors
din nou în ţară, în 1930, i se creează la Aca-
TR

demia Regală de Muzică altă catedră, de

estetica muzicală, contrapunct, fugă şi
Forme. E Comandor al Coroanei României, Dimitrie Cuclin
EN

din 1922. |
_ Lucrările sale se clasează în : Sonalc şi compozițiuni în forma anlerioară Sonatei,
“Suite, corale pentru vioară, piano, harmoniu, Suită de arii, şi dansuri românești.
/C

Piese simfonice cu premii în 1913 şi 1922.

Muzică de cameră : duo, trio, suita pentru quartet, etc.
SI

Muzică dramatică : operile : „,Soria'', „Traian şi Dochia”, Bellerophon, oratorii,

” i
IA

„cantate, etc.
„Scriitor literar de merit cu lucrări dramatice în limbile română, iranceză şi
engleză. 3
U

„Opere poetice: doine sonete şi poeme. |

“Opere în proză ştiinţifice şi filosofice.
BC

“Tratatul de estetică muzicală, premiat de Academia Română, ete.

„A
 58 A -
Când aud co să.mă duc
peniru Cor bărbătesc, în trei voci

Y
. a Muzica (melodie și armonizare)
uvinte culese de *,* i ia .
Cuv Andantino * de Dimitrie Cuclin

R
TITI =

RA
Tenori
VI

LIB
I TY
RS
VE
| suc, Ca frun
NI
LU
T RA
EN
/C

Allegretto —— ———
SI
IA
TI

câm — pu — lui; Când a

U

(A
BCLR
 pa =

R Y
RA
Tot ca | frun

LIB
TY
SI
ER
za de săl_ci
IV
UN

ră În _tr'o
4

frun za de săl ci oa
AL

de pri-mă ——| va
TR
EN

2
Zi ————————— de pri i mă va ră.
/C
SI
IA

N
, C TD Zr A
E fo 2)
N
U
BC
 Y
CUCU GHEORGHE.

R
1

RA
Fost șef al corului capelei române din ;
Paris. Fost profesor la academia regală de
muzică, seminarul „Nifon”, şei al corului

LIB
societăţii „Carmen” şi al Corului patriarhal
din Bucureşti.
Arta sa componistă şi-a închinat-o bi-
sericii și ţăranului român. Din cântările

TY
psaltichici, a muzicei orientale şi din co-
moara de cântece a ţăranului român s'a
inspirat spre a creia noi procedee de inter-

I
RS
pretare şi înfrumusețare corală.
Gheorghe Cucu a fost unul din pu-
Cucu Gheorghe ţinii compozitori
VE români, care sesiza cu o
uimitoare ușurință idealul armoniei în compoziţie.
NI
DANIELESCU CR. IOAN

Profesor la liceul Sit. Petru şi Pavel din Ploeşti. Autor de coruri mixte şi
LU

bărbăteşti tipărite în câteva colecţii, precum și o liturghie pentru cor mixt.

RA

SABIN DRĂGOI

Profesor şi director al conservatorului de muzică din Timişoara. Născut în

T

anul 1895, în comuna Selişte pe Mureş.

Studiile muzicale le-a făcut mai întâi .cu
EN

profesorii Const. Zirra? dela conservatorul

din Iaşi, le termină la conservatorul din
Cluj şi le desăvârșeşte la „Şcoala de magi-
/C

ştri din Praga”.

Lucrările sale sunt : suite, muzică de
SI

cameră, muzică pentru piano, 100 de doine

pentru piano, suită simfonică, coruri mixte
IA

bisericeşti şi laice, etc. Apoi opera „Nă-

pasta” după libretul dramei „Năpasta” a
U

scriitorului 1. Caragiale, 303 colinde, editate

de Ministerul artelor, ete. Pasionat culegător
BC

al muzicei poporane.
Sabia Drăgoi
 oi

- Nunta

Y
, Cor pe 3 voci egale?) ,

R
Presto M. M. 4)=200 Gh. Cucu |

RA
=

LIB
1. Un de mergi,tu roas.că, broas-că, Tra la la la la la, la la

TY
Unde mergi,tu roas.că, broas-că,. Tra la la la la la, la la

SI
Tra la la, . ER
la, mă duc să mă- mă — rit
IV
UN

Tra la la, la la. la la la F la lâ la la

AL
TR

Tra la la la, la la Tra la Ia, la la la'|

EN

Tra la la, la la la la la“ îa, Tra la la, la ia, lata,

/C

Due
SI
IA

Mă_ri_ ta_te_ai |tu la foc |Ira la la la la la, la la

U
BC

“ Tra la la, la la la la la. la

62

Că p'atcap de neve-li.toa_ te

R Y
RA
Sr

Tra la la la ta ta la, la fa Că nai cap de'njve-li. loa re

LIB
Tea la la la la la la la la îa la Că nai cap de'n-ve.lÎi-toa- re

I TY
RS
VE
NI
Tra la la la Tra la la fa la

Final a treia strofa)

LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 63

Y
Viorica

R
Cuv. de Ana Niculescu-Codreanu I. Cr. Danielescu

RA
Andante

LIB
Soprani|

Dra - gă vi-o -ri -că stai sin -gu -ri -că

TY
Alti

SI
1
Dra-gă vi-o-ri - că— | ce staisin-gu-ri - SL

ER
Tenori IV
UN

Dassi
AL
TR

sub iar — bă , Spu — ne-mi fă- ră fri-că,

EN
/C

sub iar - bă * me — , Spu - ne-mi fă - ră fri-că,

SI
IA

ce stai sin-gu-ri -că ce stai | sub iar-bă me-reu,

U
BC

sin-gu-ri=că sub iar-bă me-reu,

 R Y
RA
Dra — gă— llo_ri=ci-că, | Spune-mi due —

LIB
TY
_ ri-ci-că |SpunemiSpunemido - - ruț

I
RS
Dra-gă Dra-gă flo-ri - ci-că, |Spu - ne-mi Spu-nemido-rul
VE
NI

flo-ri- ci că, spunemi do-rul tău.

LU
RA

Când pri vi= Cânotă' pe ră-coa -

T
EN

Când pri- vi-ghe-toa Cân.tă pe ră-coa -

/C
SI

Când pri_ vi-ghe-toa Cântă pe ră — coa

IA
U

“Când - pri. vi „ghe-toa_rea Cântă cân-tă pe ră — COaa=rea

BC
 R Y
RA
Simt o ja-le

LIB
TY
Mai, de mai— | Simt o ja —le

SI
Mai, de mai— | Simt

ER
IV f
Nop — ţi — lor de Mai, de măi_ Simt o ja—le jale ma-re,
UN
AL

Că eu biactă floa_ re nici vers

TR
EN

Că eu biaYită floa_ re nici vers

/C

Că eu bia_tă 'floa_ re vers nici vers nici

SI
IA

Că cu bia_tă -bia_tă floa-re N: aici vers nici grai.

U
BC

Poshşnieu. — istoria muzicei, ci. VIL—3

 ENACOVICI GEORGE |

Y
* Profesor la academia regală de muzică din Bucureşti, violonist şi fecund

R
compozitor în latura muzicei de cameră : intermezzo pentru coarde, quartette,
poem pentru violină şi orchestră, episod simfonic, sonata „Cântul nopţii” pentru

RA
piano, etc.

ENESCU GHEORGIIE.

LIB
A scrie despre imensa personalitate a maistrului, despre opera sa compozi-
ţională, despre virtuositatea sa de violonist şi desăvârşit dirigent, înseamnă a întrece
nu cadrul cu desăvârşire restrâns, al unei lucrări didactice, ci un material care ar

TY
necesita volume de o rară extensiune. Totuşi pentru a totștiința culturii româneşti
o schiţare rezumativă se impune.
Moldovean de origină, Enescu s'a năs-

I
RS
cut în Livenii-Varnav din judeţul Dorohoi
în 1882. Muzicalitatea copilăriei sale a ui-
mit pe cei mai mari muziciani ai vremei
VE
dela 1690, când era considerat de „Copilul
Minune”. La vârsta de 5 ani, când copiii
nu simt nici măcar nevoie să scrie cu litere,
NI
Enescu punea deja pe note micile sale in-
venţii melodice pentru vioară şi cu acom-
LU

paniament de piano. După ce-şi făcu stu-

diile la Viena şi Paris, desăvârșit în arta
contrapunctului şi compoziţiei, la vârsta
de 17 ani i se dirijează, la un concert sim-
RA

Enescu Gheorghe copil

fonic din Paris, prima lucrare de ştiinţă
muzicală „Poema română”. După aceia
treptat creează incomparabilele „„lantezia pastorală”, două rapsodii române, suita
T

de orchestră, suita pentru piano, simfonia în Mi bemol, ce se cântă în toată lumea,

EN

Pieces impromptues, variaţiuni pentru două piane, Chansons de Marot, quartette

pentru piano şi coarde, alte trei simfonii, din care aceia în Do major e cu coruri.
O simfonie concertantă pentru violină şi orchestră, opera ,„,Oedip” pe un poem de
/C

Edmond Fleg, etc., etc. Iată ce spune marele compozitor Alired Bruneau des-
pre opera simfonică a lui Enescu : „O vastă lume de idei sentimentale şi de senzaţii,
SI

o clocotire de geniu, un belșug de muzică, o forţă, o măreție, o poezie, o gingăşie,

o liberă noutate de formă și de expresie care m'a entuziasmat”,
IA
U

sara E
BC

) E, Rn Xe
 i s N si
-
NP
=

Y
AS AŞ
AI A
SSV
NS

AAN

R
a
We
SU

S
AU
WI

fe -Z

RA
27 /

O
A NS

LIB
Se urraen aaa Sua
italia 8922772 pr RR,
A anno A E CI Se
re

TY
(0 SPA CA ET) IZA
tu Y d ES
!

SI
! pei = A ă UNIV su
JA) h Iza randE
Uite ĂȚTAA
(a ENI! pile
ta cute
SA) (Ca i]

A e puii) 4
ar 25 er
cz n artrite, ese 0,
Sa “j Pin ab pote bă - Ci

e anii
i

Au Seacă cea
ER
odă oaie Mt
y ă 4. , : LI [49 TU +

A A vw a... Ă » Py7a st 4 , .

am Aus IS egaligit) je a ales staretTie îs e d re Atel la

Casa din Comuna Livenii-Vârnav, jud. Dorohoi
IV
Locul naşterei şi copilărirei lui Enescu
UN

- Enescu violonist-concertist. .

Iată ce spune alt francez B. Ch. Brasey : „fie că e Bach, Brahms, sau Wie-
AL

nawscky, Becthoven sau Mozart, Haendel sau Haydn, Saint-Saens sau Chaussons,
ori care” din execuțiile acestui incomparabil violonist, ating totdeauna, în mod
divin, scopul intim al muzicei superioare, căci, dacă maistrul George Enescu este . -
TR

nu numai unul dintre cei mai mari violoniști, dar unic în maniera cântecului său,
e că vioara a câștigat, în mânele sale, virtutea de a deschide porţile nevăzute ale
sufletelor, în care sunetul n'are materie nici formă technică, ci este o vibrare intimă
EN

unde legile minţii se desfac şi domnește idealul visării“.

a subconștientului,
/C
SI
IA
U
BC
 68

Enescu dirigent de orchestră.

R Y
Maistrul aduce în interpretarea simfoniilor sau a marelor sale opere, pe lângă
o cultură desăvârșită, toată siguranţa pe care o reclamă nuanțele şi fenomenala

RA
sa memorie. Sala „Colonne” din Paris,
sala de simfonie din Philadelfia ca şi
sala Ateneului din Bucureşti, cunosc fru-

LIB
museţea interpretărilor sale ca dirigent de
orchestră. |
Când somităţile critice franceze se
exprimă astiel despre lucrările lui George

TY
Enescu, când toate centrele mari îl cunosc
şi îl apreciază în compoziţiile sale, când

I
personalitatea sa rămâne întreagă în acest

RS
veac de ajutor mutual, suntem îndreptățiţi
să considerăm pe maestrul nostru, ca pe
unul dintre cei mai demni fii ai neamului.
VE
La această aureolă de glorie însă nu se a-
Enescu Gheorghe
junge decât, cum înţelege marele maistru,
cu o admirabilă viaţă de muncă, de probi-
NI

tate intelectuală, de curaj în opiniile mari, de neclintită și sinceră modestie

personală.
LU

Aplicare fonografică. George Enescu, solo de vioară: Aubade provențale

(placă „Columbia“.
RA

FLONDOR TUDOR
T
EN

Muzician-diletant de o deosebită va-

loare. Născut în Storojineţ-Bucovina în
anul 1862 şi se stinge din viaţă în anul 1908.
/C

Cultura generală şi dreptul şi le-a asimilat

la Cernăuţi, iar muzica la Viena.
SI

| A scris muzica la multe din vodevi-

lurile lui Alecsandri, şi a compus opere-
IA

tele : „Moș Ciocârlan“, „Noaptea lui Sf.

Gheorghe“ „,Liţa Pescăriţa”, „Pescarul
U

Dunării“, etc.
BC

„Flondor Tudor
 GĂLINESCU GABRIEL.

R Y
RA
Profesor la conservatorul de muzică
din Cernăuţi. Studii la conservatorul din

LIB
Bucureşti cu Kiriac, Castaldi şi la acade-.
mia de muzică din Lipsca. Licenţiat în teo-
logie. Cultivator al muzicei naţionale.

TY
SI
Gălinescu Gabriel

ER
IV
Sus opincă
UN

Allegretto _G. Galinescu

AL

(A
TR

Sus o-pin-că tot mai sus

EN
/C
SI
IA
U
BC
70

R Y
RA
Sus o- pin -că |sus! Că ţixoida eu de

LIB
I TY
RS
pin-că sus!

VE
NI

Jo
LU
RA

Bacte tal-pa |la pă- mânt|Sus o.pincă

T
EN

Sb _Ji
/C
SI

sus 0-pin. că
IA
U
BC
 a a i

R Y
RA
bun] do_ar eu sânt, Sus o. pin-că

LIB
TY
SI
ER
IV
Sus o _ pin-că sus.
UN

al | (A
AL
TR

Sus , sus o-pin-că | sus,

rall.
EN
/C

rall.
SI

Sus o„pin-că |sus: o„pin-că | sus o-pin-că |sus,

IA

rall.
U

o = pin-că sus o-pinyeă sus:

BC

Sus
 72
GEORGESCU GEORGE.

R Y
Originar din Sulina, născut în 1888.

RA
Studiile şi le face la conservatorul de mu-
zică din Bucureşti cu profesorii: Carini,
Dumitrescu, C. D. Kiriac şi Castaldi, iar

LIB
la academia de muzică din Berlin studiază
desăvârşit, cu profesorii Backer şi Kleffel,
cello și conducerea orchestrei.
E cunoscut în lumea largă ca unul

TY
din cei mai talentaţi dirigenţi de orches-
tră, chemat fiind în acest scop în marele
metropole ale Europei.

I
RS
GeorgesculGeorge

GEORGESCU BREAZU.
VE
Profesor la academia regală de muzică şi la seminarul central din București,
Critic şi colaborator muzical al ziarelor din capitală. Cultivă ideia naționalistă în
NI
“toată activitatea sa muzicală.
LU

GEORGESCU CONSTANTIN.
Pr ofesor la conservatorul de muzică din Iaşi. Studii în ţară şi cu marele Vin-
cent d'I ndy la „Schola Cantorum” din Paris. A scris piese muzicale pentru piano,
RA

cor, etc.

GHEORGHIU VICTOR. .
T
EN

Profesor la academia de muzică din

Bucureşti. Originar din Brăila, unde s'a
/C

născut la 1890. E titrat al conservatoa-

relor de muzică din Bucureşti și Milano.
SI

Lucrări muzicale : uverturi pentru or-

chestră, poeme simfonice muzicac, rugă-l
IA

ciune pentru cor și orchestră, scenă de

balet premiată cu premiul, „Enescu'', opera
U

în trei acte „Aleodor”, un tratat de armo-

nie, etc.
BC

Ohcorghiu Victor
 JORA MIHAIL.

Y
Originar din Roman, născut în anul 1891. Paralel cu studiile muzicale, făcute

R
în ţară, îşi asimilează cultura generală cu

RA
titlul de licenţiat în drept la universitatea
din Iaşi. Cu hotărârea de a se deda muzicei
îşi desăvârşește cultura muzicală la conser-

LIB
vatorul din Paris şi Lipsca. A scris: Simfonia
în re minor, premiată cu premiul „Enescu” ;
în 1914, poemul simtonic ,, Poveste indică”
scrisă după un text de Eminescu. Critica

TY
muzicală românească spune că acest poem
dă auditorilor o atmosferă de poezie şi vrajă,
„„Privelişti Moldoveneşti” suite quarieile, ete.

SI
In opera sa cultivă cântecul românesc. Este
şi director muzical la institutul radiofonic

ER
din Bucureşti. Colecţiuni de coruri, cu ve-
stitul cor „,Ioaca”, cântece de 0. Goga Jora Mihail
pentru voce şi piano, lieduri germane, etc.
IV
UN
AL

LAZĂR FILIP.
TR

Ca şi precedenţii, face partedin pleiada

EN

compozitorilor epocii moderne, pe care, ca

prim scop în opera lor componistă, îi preo-
cupă ideia naţională. S'a născut în Bucureşti
/C

în anul 1891. Studiile le-a făcut cu profe-

sorii Kiriac şi Castaldi la conservatorul
din Bucureşti, desăvârşindu-le la Paris. A
SI

scris simfonii pe motive româneşti, suite pen-

IA

(ru piano, bagalelă pentru contrabas şi piano,

cântece, divertismente pentru orchestră, „Ți-
ganii””, scherzo peniru orchestră, etc. Cele
U

mai multe tipărite în edituri franceze,

austriace, engleze, o suită radiofonică, etc.
BC

Lazăr Fillp
 TA

MAURER GEORGE.

R Y
Profesor, originar din Vila, judeţul

RA
Mureş. Studii filologice şi îilosoiice, iar
studiile muzicale le-a făcut la Viena. Muzi-
calmente a activat mai întâi în Reghinul

LIB
“Săsesc, iar din 1911 e stabilit la Bucureşti,
ca profesor de limba şi literatura germană.
şi membru orchestrant al societăţii „Filar-
monice”.

TY
Ascris : simlonia în_Do major, coruri,
muzică de cameră, etc.

I
RS
Maurer George

VE
ONTIA EMIL.
: De şi nu profesează muzica, o iubeşte şi o cultivă, mânat numai de frumuseţea
NI
cântecului românesc şi de tradiţia neamu-
lui nostru. Original din comuna Sicula
judeţul Arad și membru al societăţii com-
LU

pozitorilor români din București. Studiile

muzicale le-a făcut la Viena. E un însulfețit
folclorist muzical poporan. Pentru 111 doine
RA

şi cântece poporane adunate a fost premiat

de societatea compozitorilor. A publicat
concepţii melodice proprii pe versurile poe-
T

ților români. A scris poemul lirico-drama-

EN

tic „Fata dela Cozia”, drama muzicală

„Ileana” în 3 acte, opera dramatică „,Cer-
cel”, ctc. Opera „Fata dela Cozia” poemul
/C

cu acelaș nume, de Bolintineanu, adică un

episod legendar din vremea lui Vlad Ţepeş. Monţia :Emil
SI
IA
U
BC
 NEGREA MARTIAN.
Compozitor şi profesor de contra-

Y
„punct şi compoziţie la conservatorul de

R
muzică din Cluj. Originar din comuna Vor-

RA
nic, judeţul Târnava Mare, născut în anul
1893. Diplomat al academiei de muzică din
Viena. In compoziţie păstrează tema na-

LIB
ţională, pe care o desvoltă cu o dovedită
competinţă şi fericită inspiraţie în lucrările
„sale : „Fantezia simfonică” pentru orches-
tră, premiată cu premiul „Enescu”, so-

TY
nate şi sonatine, „Impresii dela ţară”
pentru piano, lieduri, preludii și'fugă pen-
tru quartette de coarde. A mai scris un a

SI
tratat de instrumentaţie şi morfologie mu- | i,
zicală. Negrea Martian

ER
NOTTARA CONSTANTIN .
IV
Compozitor, violonist și profesor la academia de muzică din Bucureşti. Ori-
ginar din Bucureşti, născut 1890. Cultura
UN

generală şi de specialitate şi-a făcut-o în

București ; apoi la Hochschule fiir Musick ..
din Berlin şi conservatorul din Paris.
Lucrări : „Siciliana”' pentru violină şi --
AL

piano, melodii pentru voce şi piano, poem pen-

iru cello şi piano, sonate, suile, suita „,„Po-
TR

Iyeucle” pe piesa lui Corneille pentru or-

chestră, pentru care a fost premiat cu
premiul „Enescu”, uvertura „Hecuba”, ba- .
EN

letul „Izis”. Pe tema melodiei poporane .

portugheze a scris suita ,,Sandales de
Partular” în 5 părţi, arii lieduri, suita de
/C

impresiuni din Cehoslovacia, opera într'un

Nottara Constantin act „La drumul mare”. Critic muzical la
SI

diferite ziare din Bucureşti. A făcut parte

din vestitul quartet de coarde „Regina Maria”.
IA

OANCEA NICOLAE.
U

. Compozitor, profesor la Liceul „Şincai” din Bucureşti. Originar din R.-Vâlcea,

BC

născut în anul 1893. Cultura generală şi absolvenţa studiilor muzicale le-a făcut în
Bucureşti. Foarte activ și însufleţit pentru muzică. În Sibiu a condus societatea
 16

muzicală „Gh. Dima”, iar în Bucureşti în anul 1913, a creat societatea corală ,„,Me-

Y
lodia”, iar acum a ercat „corul învăţătorilor din Bucureşti”. A scris şi continuă
să scrie muzica vocală corală laică, utilizând tema caracteristică națională, publicate

R
în câteva colecţii tipărite.

RA
Trandafir de pe cetate

LIB
(3 voci egale)

Versuri de |. V. Soricu | N. Oancea

TY
Vesel

I
RS
>

| Tranda — fir - de pe ce-ta-te, [Tron _ da-lfir fru-mos, |Spu-ne-i ba-dei

VE
NI

de pe ce . ta — te, pu — nel
1. Tran „da — fir
LU
RA

să _nă-tacte, |Tran = da-fir fru-mos,| Ga-ro -fi -ţă [din cu-nu-nă,

T
EN
/C

ba dei să-nă - ta - te, Ga = ro = fi = ţa

(A
SI

ril=
IA

—
o

Ga-ro-fi -ţa -| mea, Spune-i ba-dei |vo-e bu-nă, |Ga- ro -fi ţa

U

ANrit
BC
 ii

OTTESCU I. NONNA.

R Y
Compozitor, profesor, dirijor de or-

RA
chestră şi director al academiei de muzică
din București. Originar din Bucureşti, năs-
cut în 1888. A făcut studiile muzicale la

LIB
București şi la „Schola Cantorum” din Pa-
ris cu Widor şi d'Indy. A scris operele:
ZI
LI
A, ,
„Templul din guide”, „Narcisse”, „Din ip
bălrâni”, opera bufă „De la Matei citire”,

TY
simfonia „Lacul Snagov”, poemul „Les
Enschentemenis"” d'Armide” pentru vioară
şi orchestră, baletul din „Ileana Consin-

SI
zeana”, etc.

ER
Ottescu 1. Nonna
IV
POPESCU ŞTEFAN
UN

Născut în Com. Galata-laşi, în anul 1884. Absolvent al Seminarului ,, Veniamin

Costache” din Iaşi, licenţiat în 'Teclogie al Universităţii din Bucureşti, absolvent
al Conservatorului de Muzică din Bucureşti şi al Scholei Conlorum din Paris. Pro-
. fesor la „Academia regală de Muzică şi Arlă
AL

dramatică” din Bucureşti unde predă Com-

poziția Corală bisericească, Corul şi Dirijalul
TR

Fost inspector al Corurilor bisericeşti.

A fost şeiul corului capelei române din
Paris, oraşul de preferinţă al compozitori-
EN

„lor români, unde și profesorul Ştefan Po-

pescu şi-a desăvârşit studiile la „Schola
Cantorum” a lui d'Indy.
/C

A compus: Î. Coruri mixle şi bărbă-

teşti ; 2. o lilurghie momodică-—-tipărit—ă ;
SI

3. două liiurghii mixte; 4. un Tedeum; 5.

un serviciu al înmormântării ; 6. Psalmul.
IA

pentru tenor și pian; 7. Ave Maria pentru

Popescu Ştefan un sopran şi coarde, ctc.; 8. O suilă de jo-
curi româneşti ; 9. O simfonie; 10. O uver-
U

tură. — Făt Frumos —; 11$Un Poem Simfonic, etc.; 12. Un tratat de Contra-
— tipărit. ; 14.
BC

punct etc.; 13. Un volum de „coruri bărbăteşti” — în colaborare

Un volum de. 12 coruri pe două și trei voci egale —tipărit —etc.
 _* POPOVICI TIMOTEI

Y
Compozitor şi profesor la școala nor-

R
mală din Sibiu „Andrei Șaguna”. Originar
din comuna Tincova jud. Caraş Severin.

RA
Li

Studiile de cultură generală şi le-a făcut

3
la seminarul teologic din Caransebeș, iar
î

LIB
cele muzicale cu Muzicescu la conserva-
za

torul din Iași și complectate la conservato-

rul din Viena. Activ şi însufleţit pentru
cauza muzicei naţionale. A scris şi tipărit

TY
colecţiuni de coruri profane, religioase, co-
linde, apoi „Regele Munţilor” poem în cinci
cântări, „Marşul Legionarilor români” etc.,

I
muzică instrumentală, potpuriu de cântece

RS
poporane. „In Iordan” pentru cor și fan-
Popovici: 1 imotei fară, etc. Scrieri instructive. Dicţionar,de
forme şi teorii muzicale, etc.
VE
NI
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC
 | _ Sus Boeri |
Colindă populară cu melodie din Banat | | |
Popovici

Y
-. e. |

| |
i , - T,

Incetinel
-

R
Li

RA
1. Sus, bo-ieri, nu r.
2: 2. Curoţi -le și ca „ se-le [Dom - nul | _|sus Hris _ tos

LIB
3. Dom-nul cel făr' | den - ce- put.

TY
SI
ER
Vă scu - laţi şi gă- [
Că vă vin co -|lin - de- le. Dom - nul 1 _| sus Hristos
zi în îies_ le |sa măs _ cut
IV
UN

——

PP
AL

Vă scu. laţi şi slu — gi — le Sa_prin.dă fă -|eli- i - le,

TR

Și nu vă vin |nici de.unrău, | Ci v'a-duc pe |Dum -ne- zeu

Pen -tru:a noas-tră |mân - tu - i-re,| Să ne sca-pe | din pe-i.re
EN
/C
SI
IA

Să măctu-_re cur ţi [e
Să vă mân-tu ie de rău, Dom - nul [ -| sus Hris -tos
Fi-e'n veci a _| iui mărire.
U
BC
 80

POSLUŞNICU GR. MINAI

R Y
RA
Istoriogra! şi publicist muzical, proic-
sor la liceul Laurian” din Botoșani.
Autorul unicei şi singurei lucrări

LIB
„Istoria muzicei la Români”. Editează
revista muzicală „Armonia” de interes
didactic. A scris monografii muzicale pe
regiuni, colecţiuni de coruri laice şi reli-

TY
gioase, tipărite şi în manuscris. Cultivator
al tradiţiei muzicale româneşti. Unul din

I
cei mai vechi autori didactici muzicali ai

RS
epocii moderne.

Mihai Gr. Posluşnicu VE

NI
LU

O! maică prea curată

Rugăciune
RA

Poezia de Muzica de
M. Eminescu „Mih. Gr. Poslușnicu
Largo. M. M.=66 < > p [A
T

(
EN

Crăliă -să a-le-gân-du-| 1c, ———_———— a -le-gân.du te în

Fii de înotă-ri = | FC, — in.tăori - re, şi
/C

SI (A
SI

Cra_tă_să a _le -[qân — dute,

IA

Fii - scut de în-ţă -] ri — re,

III (A
U
BC
 31

= la

R Y
genun-chem gân - du-te din] va.lul ce ne bân.tu-| e ne bân-tu-e

RA
zid de mân -tu i = re, lu.] ceafă _ru_lui mă-ri- |lor, al mă-ri-lor
PP | a

LIB
TU-gân.du.te,
de mân-tu.ir'
[A

TY
SI
nal. -ță -ne, ne— mân-tu-e,
ER vi.rea a-do-ira —-lă, a-=
IV
ru- ga'mu-ne, în -du.ră. ri-lor,din | neguriTe a -|ra — tă, lu
d Dl
UN

nal-ţi-ne, —— ne [mântu-e,
g ă.mu
mine (N îni datări
ră ri.lor pa
AL
TR

> > a PE > 3 >>

EN

su-pra ne co |boa.ră i
/C

mi-nă dul.ce cla. ră, O!| mai.că prea cu -|ra — tă şi |pu-ru.rea fe -

=
SI
IA
U
BC

A
Posluşalcu — Istoria Muzicei cl, VIL 3, 6
 2
ral] Perdendosi

R Y
RA
cloa — raMa |- ri - «e, ga - 'mu_ ne ne |mân.tu-e.

(A

LIB
TY
— (=>

I
.

RS
ral! pendendosi

VE
NI
PERLEA IONEL
LU

Oripinar din Brăila. Studiile muzicale le-a făcut la Lipsca și Miinchen, cu

Teichmiller (pian), Graedener şi R. Strauss (Compoziţia).
Prima manifestare a fost cu un quartet de coarde, executat la Lipsca. La 1915
RA

a apărut la București, cu arii cântate de

baritonul Jean Athanasiu cu acompania-
ment de orchestră.
T

Din anii 1920 şi până în prezent a

dirijat în fiecare stagiune, concertele „„,Filar-
EN

monicei”, unde s'a remarcat prin progra-

mele închinate muzicei clasice şi moderne,
între cari relevăm „Cântecul Pământului”
/C

de G. Mabler şi simloniile de Brahms şi

Bruckner,
SI

In anii 1929—30 a fost directorul

„Operei Române” din Bucureşti, iar dela
IA

1933 tot la această instituţie, deține locul

de Director muzical. Datorită lui Perlea,
U

Perlea lonel s'a cântat „„Cavalerul Rozelor” de R. Strauss

şi „Maiştrii Cântăreţi” de R. Wagner.
BC

In manuscris, Perlea are o mulțime de lucrări simfonice, muzică de cameră

şi voculă.
 “RICHTER PAUL

R Y
RA
„Director al instrucţiunii și culturii mu-
zicale comunităţii săseşti din Braşov.

LIB
Născut în Brașov în anul,1874. Stu-
diile muzicale şi le-a făcut cu celebrul
compozitor Iadassohn la conservatorul din
Lipsca. Conducător orchestral cu multă

TY
practică în Germania şi America. A scris:
simfonii, „Suita Carpatină” cu motive ro-

SI
mâneşti, concerte pentru piano, etc.

ER
Richter, Paul
IV
ROGALSCHI TEODOR.
UN
|

Compozitor și dirigent de orchestră.

n

„N

TR, £
AL
Ne

Bucureștean de origină, născut în 1901

i,
z

Studiile muzicale le-a făcut cu profesorul .

AZ 7

său Dem. Cuclin la conservatorul din Bu-

SU ,
A

eX

cureşti, precum și școlile similare din străi-

Far NAN

7/1 nătate. A compus quatuorul „,Salcia” „In-.

EN
“
95 Fi

d mormântarea la pătrunjel”, dansuri pentru . .

instrumente de suflare şi piano, etc.
==Ş

/C
SI

Rogaischi Teodor
IA

SEQUENS ANTONIU
U

Fost profesor la școala normală din Caransebeş, compozitor fecund : în

BC

muzică religioasă, cinci liturghii pentru coruri variate, coruri pe muzică națio- :
nală, ra psodii pentru pian, etc. SR e
4
 84

Y
SIBIANU ILIE (Ionescu)

R
RA
Pianist-concertator, compozitor și
fost profesor şi director al conservatorului

LIB
de muzică din Iaşi, precum şi profesor la
conservatorul din Cluj. Originar din Brăila,
născut la 1874.

TY
Specialitatea de pianist şi compozi-
tor şi-a asimilat-o în conservatorul din
Bucureşti şi acel din Viena. A concertat

I
Finlanqa. A scris piese pentru

RS
în Rusia,
piano şi orchestră: uvertura cromatică,
poem simfonic, rapsodia simfonică română,
quartetul serenadă, etc.
VE
Sibianu Ilie
NI
LU

SIMONIS GEORGE
Profesor la Academia de muzică din Cluj
RA

Originar din Craiova. Studiile de cul-

T

tură generală în orașul nașterii și copilăriei

sale. Cultura muzicală la conservatorul din
EN

Bucureşti, apoi la Paris cu marii maiștrii

Georges Caussade și Vincent d'Indy. Com-
positor apreciat, opera sa făcând epocă în
/C

manifestările muzicale publice din Paris. A

fost de două ori distins cu premiul Enescu”
SI

pentru composiţie. Opera sa componistă se

resfiră în toate laturile muzicale : Simionii,
IA

uverturi, muzică de piano, vioară, etc.

U

Simonis Ocorge
BC
 85

Y
Legenda Domniței

R
Cor de Fete

RA
George Simonis
Povestind

LIB
„A fost o _ dată canici o-da-tă, o mi.căDom-
A fost o — da tă o mâ-născti»re ce glasuride

TY
Tempo

SI
ER
ni — ţă cun păr fru — mos (ru — mos Le _gă - nând
clo— pot nu mâăj a - vea IV l-o la Mica Dom-
ral]...... tan... .... do.....
UN

„— dulre a sa pă = pu-şă me —reu cân-ta du _ios,

ni—ţă preaanduore =. rată me—reu mesreu spu—nea
AL

>
legăânat
TR

|„Naoni na_ni, |pu_-i —şor. [dormi in pa- ce |dormiu =şor

9. Su_nă 'do—po-|te du — ios glas de ma «mă | armo-ni= os
EN
/C
SI

ni in pa -ce |dormiu —şor

naţi glas de ma—mă |armo-ni — os
IA
U
BC

1. Nan, na —ni pu i —șor. dormi în pa-ce dormiu = şor |

2. Su..nă clo -po — te du- ios glas de ma-mă armonios |
 86 -

R Y
RA
Na.ni,- na_nt pu — iul meu dormicu bu- nul Dum -ne zeu.
Să 'te_aud pe pe — ri — niţă când oi pu- ne ca —pul Jos.

LIB
TY
ni cu bunul Dum.ne zeu.
naţi când ol pu- ne ca-pul jos.

I
RS
Na_ni, na - ni pu — iul meu
VE dormicu bu.nul Dum. ne zeu.
Să te-aud pe pe — ri -niţă când oi pu-ne ca-—pul jos.
4
NI
LU
T RA
EN

1. Nani na.ni,pu-l.şor, în pa-ced nani, pu. î şor

2. Sună su.năclopo-te [până-n ce-rulusor. bim, bam bimbam,| bum
limpede
—_T
/C
SI
IA
U
BC

î.La la la la la lo la
2, La — —
 R Y
RA
LIB
Na.ni, na. nipuiulm -feu dorzmicu bunul na . ni - iul | meu.
Să ne ducila infră-ţi „|re— Dum ne zeu. | bim, bam firăbam, bum.
şi labune inu.nire,
— —_ 7

TY
SI
ER
IV
fi 7 73 alai
la ia Id la la. la la ta la la la ta 7
UN

| Coda inf. . - . . * . Şi Coda

. = . . = . . =>
AL

Bim, bam, bum bim bam, burn, bim bam, bum, bimbam, bum,
TR

== = > | =
EN

Bim, bam, bum, bim,bam, bum bim bam bum, bim, bam bum.
/C

>> >
SI
IA
U
BC
88

R Y
RA
bim bam, bum, bim- bam bum, bim bambum. biling

:5
5
să
£

3
E
£

LIB
>

TY
bim, bambum bim, bam bum bimbam bum bimbam, bum. bi

I
RS
VE
bim, bam, bim, bam.
NI
LU

bam, bam, balang

RA

bam, bam,
T
EN
/C
SI
IA
U
BC
 VELCEANU IOSIF.

Y
Profesor, compozitor şi organizator. însuileţit al mişcării muzicale naţionaliste
din Banat. Este succesorul lui Ion Vidu

R
la conducerea și continuarea activităţii la

RA
federaţia corurilor şi fanfarelor din Banat;
acele nuclee de foc nestins pentru ideia
naţională, cari, încă din prima jumătate a

LIB
secolului al 19-lea, prin muzica lor, prin
cântecul neaoş românesc, au pregătit, au
susținut şi au întărit însuileţirea pentru
cauza cea mare a libertăţii şi independenţii

TY
româneşti. Profesorul Velceanu continuă
opera predecesorilor săi, cu colaborarea
muzicianilor bănăţeni în îrunte cu compo-

SI
zitorul Sabin Drăgoi.
Lucrări muzicale : coruri de toate

ER
categoriile pe motive popoarne şi dlerite Velceanu losif
scrieri referitoare la muzica bănățeană. IV
ZIRRA ALEXANDRU.
UN

Muzician |şi compozitor, profesor la

conservatorul din Iaşi, fondatorul conser-
vatorului din Cernăuţi. Originar din Ro-
man. Studiile de cultură generală la liceul
AL

„Laurian din Botoşani, iar cele de speciali-

tate cu Muzicescu şi Warlam la conservato-
rul din Iași, terminate la conservatorul
TR

- „Giusseppe Verdi” din Milano cu titlul de

magister. E însuileţit preţuitor al muzicei
EN

poporane, pe a cărei temă melodicăa creat

„cele mai multe din operele sale : simfonii,
poeme simfonice, sonate, suite, opere, „Lu-
/C

ceafărul”, „Alexandru Lăpuşneanu”. Ora-

şele : Viena, Praga, Milano şi Geneva, fo-
SI

losesc în concertele lor opera compozitoru-

Zirra Alexandru
lui C. Zirra.
IA

Exempliiicări.
Pentru aplicaţia fonică a operilor compositorilor români, să se urmărească
U

programele radiofonice. Concertele societăţii „Filarmonica“ dela Ateneu și a or .hes-

BC

trei „Radio”, precum și producţiunile societăţii corale „Carmen” și a altor societăţi

similare. -
 R Y
RA
INTEMEIEREA ORCIIESTREI SIMFONICE DIN BUCUREŞTI.

LIB
Inainte de înființarea conservatorului de muzică din București, organizarea
unui ansamblu instrumental, numai cu elemente româneşti nu era cu putinţă.
Puţinii instrumentişti români, cum am văzut, cultivau cu preferință kemanul,

TY
tambura, ghitara şi harta, iar din instrumentele orchestrei, cel mult violina, flautul,

I
RS
VE
NI
LU
RA

Eduard Wachmann Regele Carol |

și piano. Pentru organizarea unei orchestre, mică sau mare, era deci nevoie de
T

toate familiile instrumentale, deci şi de instrumentiști angajaţi din ţările înve-

EN

cinate, italieni, unguri, nemți, boemi (cehoslovaci), etc.

De aceia ideia lui Ed. Wachmann de a organiza concerte simfonice, între-
prindere culturală atât de salutară, întâmpină greutăţi, pe care le învinge numai -
/C

cu închegarea socielății filarmonice din anul 1868. In luna Mai acelaş an, se consti-
tue societatea, comitetul de conducere procede imediat la instituirea fondului
SI

necesar, în fruntea subscrierilor fiind însă-și principele Carol 1, cu suma de 300 galbeni.
Filarmonica lui Ed. Wachmann dăinue până la 1882, timp în care a dat aproape
IA

150 de concerte simfonice, trecând aproape prin tot repertoriul simfonic al clasicilor :
„ Lndvig van Beethoven, Ioseph Haydn, Wolfgang Mozart, Franz Schubert şi alţii.
Din orchestra care la început era de 30 de instrumentiști, au făcut parte şi
U

„câţiva din marii Români, fostul ministru Neculai Fleva, Vlădoianu Paraschivescu, etc.
BC

Pornind din 1882, mişcarea muzicală întreprinsă în 1868, ia avânt, prin |

înfiinţări de societăţi similare cari, prin spiritul lor emulativ, au valorificat cultura
laturii instrumentale.
 91

In cursul vremii, marii învăţaţi Titu Maiorescu, Dimitrie Sturza și alţii, se

pun, de multe ori în fruntea acestor întreprinderi, cum sunt societăţile „Buciumul”,

Y
„Lira Română”, şi multe altele, pe cari nu numai că le prezidează dar şi cântă

R
ca flautiști sau violoniști.
In 1900, tot în București ia fiinţă marele cerc al amatorilor de muzică insiru-

RA
menială, care numără peste 70 de instrumentiști şi care de asemenea a cultivat
opera simfonică clasică. —
In latura muzicei de cameră, spijinit de Regina Elisabeta, ia fiinţă quartetul

LIB
„Carmen Sylva”, organizat de George Dinicu şi din care a făcut parte şi marele -
nostru George Enescu.
Tot G. Dinicu e creatorul unui ansamblu de instrumentişti cu denumirea
Socielalea filarmonică română, înfiinţată în anul 1904.

TY
Cu acest prilej calitatea sa de dirigent s'a impus, ca unul care plitrunsese
cu temei arta de conducător orchestral.

SI
De aceia, când s'a înfiinţat orchestra ministerului de instrucție, George Dinicu
a fost și el impus la conducerea ei, rămânând ca împrejurări deosebite, la eveni- .

ER
mente mari artistice, să se încredinţeze bagheta conducerii lui George Enescu.
In 1919, supraveţuitorii marelui război, reîntorşi la pupitrele acestei orchestre,
găsind vechea ei numire desfiinţată, se reconstituesc în societatea filarmonică sub
IV
conducerea lui George Georgescu.
Pentru siguranţa şi trăinicia ei, se institue un comitet de conducere sub
UN

patronajul Regelui Ferdinand, şi un consiliu de technicieni muzicali : George Enescu,

Alfred Alessandrescu, Alfons Castaldi, Dimitrie Cuclin, Nonna Ottescu, Constantin
Nottara şi alţii.
Scopul filarmonicei este să se puie în valoare. compoziţiile simfonice româ- |
AL

nești şi a contribui la cultura muzicală românească.

Paralel cu această organizare muzicală de stat, a mai luat fiinţă şi societatea
TR

particulară instrumentală „,Muzica” formată din diletanţi şi condusă de practicianul

muzical Simion Nicolescu.
Societatea cultivă cu deosebire diletantismul, pus în serviciul cauzei publice.
EN
/C
SI
IA
U
BC
 R Y
RA
MUZICA BISERICEASCĂ ROMANĂ

LIB
Muzica liturgică în legătură eu sensul dramatic și poetic al Liturghiei.

Definiţie. Prin muzica liturgică a bisericii ortodoxe se înțelege complexul

TY
imnelor, numele general dat tuturor imnelor, cari fac parte integrantă din servi-
Heru-
ciul divin liturgic şi anume : Antifoanele, Troparele, Veniţi să ne închinăm,

I
vicul, Ca pre împăratul. Pre Tatăl pre Fiul, Mila Păcii, Sfânt Domnul Savaot,

RS
lăudăm, Axionul, Tatăl nostru, Chenonicul şi răspunsurile finale.
Pre Tine Te
bizan-
Analiza. Muzica acestor imne nu e decât melosul tradițional al muzicei
VE
tine derivată din vechile alcătuiri muzicale greceşti.
Liturghie (cuvânt grecesc ilos=popor şi ergon==lucrare, operă) este ordinea
sau ansamblul imnelor şi rugăciunelor, hotărâte de superioara autoritate spirituală
NI

biscricească.
La vechii Greci liturghia era numele unor spectacole publice a căror repre-
LU

zentare şi interpretare cra îndeplinită numai de cei bogaţi.

Textul fiecărui imn liturgic, în parte, exprimă simţul patetic al creştinismului,
laudă
faţă de viaţa şi patimile lui Isus, exprimă conștiința de datorită recunoștință,
RA

pentru învăţătura sa mântuitoa re de

şi prea mărire adusă Mântuitorului nostru,
păcat.
Sensurile în textul dramatic liturgic, variază deci după cum urmează :
T

Sensul referitor la opera de înaltă morală dusă până la sacrificiu trupesc al

EN

mântuitorului ;
Sensul rugăciunilor de implorare, de milă;
Sensul de datorită recunoştinţă creştinească şi sensul de laudă şi prea mărire
/C

adus mântuitorului.
Acestor înţelesuri, acestui sens dramatic a fost adoptat întreaga melodie
psaltică, întregul complex al imnelor liturghiei ortodoxe.
SI

De pildă : /Icruvicul, cântare de laudă Domnului, este cântarea heruvimilor,

a îngerilor slujitori ai cerului, deci o interpretare care sti idealizeze cântarea cerească.
IA

Răspunsurile au fiecare câte un sens propriu :

Mila Păcii=iîn sens de implorare a milei dela Domnul,
U

Avem călre Domnul=toată atenţiunea şi considerarea îndreptată cătră Dom-

nul Isus.
BC

Cu vrednicie şi dreplale este a ne închina=în sensul de recunoştinţă.

Sfânt Domnul Savaol=în sensul de laudă şi glorificare.
 Pre line Te lăudăm =Imnul cântat în cel mai important moment liturgic, în
sens de milă și rugăciune.

Y
Dacă în cele mai multe cazuri, în cântarea dela strană, legătura dintre muzică
şi sensul dramatic al textului se neglijează, ea pote fi realizată în muzica liturgică a

R
armoniei vocale, a corului bisericesc.

RA
Lilurgia ortodoză, se numeşte, în general, o parte a cultului religios, care
cuprinde ceremonii și rugăciuni consacrate de autoritatea spirituală.
Cea mai veche liturgie ortodoxă e Liturgia Sf. Iacob, apoi Liturgia Sf. Vasile,

LIB
cu oficierea periodică, la anul nou, în postul mare şi în alte câteva sărbători din
cursul anului, apoi liturghia „Sf. Grigorie Dialogul”. Cea mai obicinuită însă e
liturghia „Sf. Ion gură de aur” care se practică în tot cursul anului.
Liturghia propriu zisă nu începe decât după aşa numita Proscomidie, pregă-

TY
tirea sau bine cuvântarea darurilor aduse, serviciu la care corul, de obicei, nu
participă.

SI
Liturghia începe întâi cu ectenia mare şi doxologia mică (imn de slavă) după
cari urmează psalmii tipici, cari, la sărbătorile împărăteşti, sunt înlocuiţi cu anti-

ER
foanele „Pentru rugăciunile şi mânlueşte-ne pre noi”, după cari urmează ,,Unule
născu” (rugăciunea atribuită împăratului Justinian). Urmează apoi ,„Fericirile”
cântări cu text din noul testament cari, de obicei, se citesc sau se cântă de psalţi.
IV
„La sărbătorile împărăteşti Fericirile sunt înlocuite cu iroparul zilei, ce se serbează.
După aceasta se cântă „,Sfinte Dumnezeule”, apoi apostolul (cetire din mijlocul
UN

bisericei) cu aliluia cântat de cor, evanghelia cu „Mărire ție Doamne” şi ectenia

mare, cu care se termină prima parte a liturghiei, numită liturgia catehumenilor.
Partea a 2-a, liturgia credincioşilor, începe cu o ectenie (Doamne miluește)
urmează „imnul Heruvic”, ,,Pre Tatăl...” „Crezul”, ,Răspunsurile” „Mila Păcii”
AL

„Pre Tine Te lăudăm” şi „Azionul” (imnul Maicii Domnului), Ectenie, „,„Talăl

nostru”, „Unul sfânt” şi „Kenonic”, după care liturghia se termină cu o serie de
răspunsuri și amin.
TR

TRANSCRIEREA MELODIILOR PSALTICE PE NOTE LINIARE

EN

Notaţiunea muzicei orientale, sălăştuitoare în cântarea bisericei românești,

/C

îşi are aceleaşi vremi de început, ca în toate țările de confesiune ortodoxă din
răsăritul Europei.
SI

Originile ei nu sunt decât urmele vechilor nume din evul mediu.

După cum toate notaţiunile, în scop de a ajunge la semnele cele mai bine
IA

înţelese, au trecut prin diferite metamorfozări, așa și notaţiunea psaltichiei româ-:

neşti a tins, din ce în ce, la prefecţionarea ci.
Exempliiicări :
U

Se va recomanda elevilor ca să urmărească. perindarea imnelor corale sau

BC

psaltice la serviciul divin din biserică.

 04

lată însă că şi notaţiunea liniară, rezultată şi.ea din diferitele prefaceri

ale numelor, încă la începutul secoluluial XIX-lea începe să pătrundă în muzica

Y
profană. | e

R
_ In familiile boereşti unde se învaţa harpa, ghitara şi, cu deosebire, piano,
toată instrucţia muzicală, pe aceste instrumente, nu se putea face cu altă notație

RA
decât acea liniară, prevăzută în metodele, studiile și toate cărţile trebuitoare acestei
„noi învățături. |
Cu aceste semne de notație a început cultura muzicală în cele două şcoli

LIB
filarmonice, a lui Gheorghe Lazăr şi a lui loan Eliade Rădulescu, și în cele două
conservatoare, dela Iaşi și Bucureşti, cari au dat fiinţă întregii mişcări muzicale,
și ne-a adus la gradul cultural de azi.

TY
Aşa fiind nu se poate ca psalţii români să nu rămâe şi ei influenţaţi de
această ştiinţă a scrierii muzicale occidentale, care pătrunsese, cu temei, în cultura
“tuturor popoarelor europene.

I
Anton Pann o deprinsese bine, cântecele lui de lume le scriea pe note liniare

RS
şi avea chiar şi o tipografie muzicală în acest sens.
Marii psalţi Ştefan Popescu și Teodor Georgescu din Bucureşti ca şi Grigo-
VE
NI
LU
T RA
EN

Gh. Dima-laşi - Grigorie Gheorghiu

riță Gheorghiu din Iaşi, învățase bine notele liniare, propsaltul Gheorghe Dima
/C

fusese chiar profesor de principii la conservatorul din Iaşi.

Am putea spune chiar că, în general, dela 1865 încoace, cunoşteau ambele
SI

sisteme, acea orientală ca și acea occidentală. . ,

Faţă de această prielnică situaţie, Gavril Muzicescu şi-a pus întrebarea:
IA

de ce să izolăm muzica bisericească și frumuseţiile ci în seminarii, şcoli de psal-

tichie şi în biserică, de ce să n'o punem la dispoziţia bunilor creştini, cari dacă
nu cunosc semnele psaltichici, cunosc în schimb acele liniare.
U

Şi atunci cu aprobarea marilor clerici ai vremii, în 1885, cu colaborarea

BC

protopsalţiilor mitropoliei din Iaşi, Grigore Gheorghiu şi a protopsaltului dela

bis. Sf. Spiridon din Iaşi, profesorul Gh. Dima, dă la lumină marea lucrare, trans-
 pusă pe note liniare: Anastasimatarul, catavasiile,. liturghiile, axioanele, etc.
lucrare curpinsăîn 11 volume.
Opera lui Gavril Muzicescu, înfăptuită cu c olaboratorii săi, e prima, cea mai

Y
complectă, cea mai serioasă şi mai conformă

R
cu originalul cântării orientale şi care poate
servi ca mijloc de unificare a cântării bi-

RA
sericeşti ortodoxe din cuprinsul țării noastre.
In Ardeal, după îndemnul Mitropoli-
lului Șaguna, profesorul Dimitrie Cunţan

LIB
"dela seminarul din Sibiu, cu o trudă, poate
unică, a scris pe note liniare întreaga co-
lecţie a cântărilor cu melodiile celor opt

TY
glasuri, după cum le-a auzit şi învăţat dela
cântăreții predecesori.
„_ Cartea lui Cunţan e cea mai veche co-

SI
lecţie de cântări generalizată în Ardeal.
Alături de ea mai e folosită şi lucrarea si-

ER
milară a lui Atanasie Lipovan din Arad.
Mitropolitul Andrei Şaguna
In Bucovina, aceiaşi stare de regres
a psaltichiei în biserică, acelaș desinteres pentru menţinerea muzicii: psaltice, de-
IV
termină pe arhimandritul Silvestru Morariu, devenit apoi Mitropolit al Bucovinei,
să tipărească psallichia bisericească, transpusă pe note liniare de pe cântările o-
UN

rientale din vechiul regat.

AL
TR
EN
/C
SI
IA

Mitropolitul Silvestru Morariu Episcopul Melhisedeck

Lucrarea aceasta care anticipase opera lui Muzicescu, urma să fie introdusă
U

şi în bisericile din vechiul regat, dacă stăruința episcopului Melhisedec de Roman

BC

reuşea să aibă răsunet în Sfântul Sinod Român.

 9%

SCOALELE DE CÂNTĂREȚI LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-lea

Y
Psalţii din București

R
Invăţătura psaltichiei, a cântărilor bisericeşti, se învăță după auz. Cântă-

RA
reţii bătrâni învățau după ureche pe cei tineri, transmiţându-se astfel din gene-
rație în generaţie, repertoriul psaltichiei.
In secolul al XVI-lea, când încep traducerile textelor slavone Şi greceşti

LIB
în limba română, s'au început şi unele încercări de uşurare a învățăturii cân-
tărilor cu nişte semne puse deasupra sau între literile textului, o cruce dreaptă
sau oblică, o linie curbă (legată), o linie simplă sau dublă verticală.
Dela primul hrisov al Domnitorului Alexandru Ipsilante, în 1776, de a se da

TY
cuvenita importanţă cântărilor bisericeşti şi până la 1817., vreme de 40 ani, toate
încercările în acest sens, dacă n'au creat ceva temeinic, au întărit, în schimb,
nevoia fiinţei acestor şcoli.

I
In 1817, se înfiinţează şcoala de cântări dela biserica Sf. Neculai-Şelari,

RS
sub conducerea vestitului psalt, venit dela Costantinopole, Petru Manuil Efesiul,
care preda după metoda psaltică a mitropolitului Hrisant de Prusa.
VE
La şcoala acestuia a învăţat 'Anton Pann, Ieromonahul Macarie
Urmașul lui Petru Efesiul, Macarie, îndrumează învăţământul
şi alţii.
psaltichiei,
după vederile şi sentimentele sale de cleric român.
NI
Pe lângă şcoala lui Macarie, în aceiaşi vreme, mai erau în Bucureşti vr'o
patru asemenea şcoli, iar visteria ţării, din îndemnul domnitorului Caragea, mai
LU

întreținea una şi la Constantnopole.

Totuşi nu era în deajuns. Bisericile cereau cântăreţi din acei cu şcoală,
şi atunci vestitul protopsalt și profesor Ştefan Popescu, în chiliile bisericei „Do-
broteasa”, deschide în anul 1846, şcoala sa, care timp de 12 ani a dat cântăreți
RA

destui de pregătiţi pentru apostolatul cântărilor de împodobire a slujbei biseri-

cești.
Ştefan Popescu a fost unul din elevii lui Anton Pann. Renumele de bun
T

cântăreț, îi crease situaţia de a fi râvnit de toate bisericile; iar Principele Neculai

EN

Ghica îl trimise la Constantinopole ca să facă studii comparative a celor două

metode de cântare psaltică.
In anul 1858, mitropolia Ungro-Vlachici, înfiinţează două şcoli de cântări.
/C

Din cari una se încredinţează lui Ştefan Popescu, iar cealaltă lui Teodor Geor-
gescu unul din elevii cântăreţi ai icrodiaconului Iosif Naniescu, devenit apoi
SI

mitropolit al Moldovei.
Prin perseverenţa muncii sale devenise și absolvent al conserv atorului, ceeace
IA

l-a adus profesor la şcoala normală „Carol 1” din Bucureşti. 'T. Georgescu e şi com-
pozitor în muzica orientală ca și în cea occidentală.
Putem spune că cu acești doi mari psalţi, şcolile ajung la punctul culminant.
U

Odată cu încetarea activităţii acestora, muzica orientală didactică are o

BC

epocă de regres, explicat de faptul că dornicii de învăţătură muzicală se îndreptau

mai curând cătră conservatorul de muzică.
 . PP . ÎN e aa a 97.

| Cu toate că se mai înfiinţează.o școală pe lângă .mitropolia din Bucureşti,

„eu toate că la conservatorul din Bucureştise înfiinţează o catedră specială de cân-

Y
tări orientale, încredinţată eminentului cântăreţ, profesor și muzicograt I. Popescu-
| Paserea,

R
mișcarea culturală în această lature merge cu anevoie.
| După marea unire a țărilor surori, pentru consolidarea ideei româneşti sub

RA
toate raporturile ei culturale, o acțiune serioasă s'a luat și în latura psaltichici,
a învățământului cântării strămoşeşti din biserică. |
Prin stăruința I.P. S. Sale Patriarhul României, Miron Cristea, sprijinit

LIB
de ministerul de culte, se înfiinţează „Academia de muzică orientală” unde cei
„mai iscusiţi profesori vin de valorifică tot mai mult importanţa culturalăa
acestei instituţiuni. | Pa
In academia de muzică orientală cursurile se resirâng în toate laturile in-

TY
structive, cu scopul ca strana bisericii să devie amvonul propovăduitor al adevă- :
ratei arte bisericeşti. a,

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

* Ponlușaleu. —'ietoria Mueicei,eL VIa i a

98

O Românie?

Y
(Marş pe'2 voci)

R
(Th.'Georzrescu:
Tempo de marş

RA
4

VA A

LIB
O, Ro-mâ-ni-
— cc, O dulce a ră, De ce strigi:

I TY
RS
oa — re ne - con-te — Nit, Ca i_na mi — Ci

VE
NI

ii i Piz)
LU

ma -ră -i — 10 - ru ţi a pre.gă tit,

o soartă

m
RA

Li
T

ai tu oare, ţă-ră ro- mână Des-tu -lă for-ţa

EN

Nu
/C
SI

în ai tăi fii? Cear-că o - da- tă, a _lar ma su-nă,

IA

[a
[zaoa
U
BC

râs = pun — de su le de mii, su„te de ini.

Și-ţi vor
nr;

ŞCOALA DE CÂNTĂREŢI DIN MOLDOVA.

Y
In Moldova, la Iaşi, e aceiaşi stare, care, faţă de dominaţia limbei slavone
: Şi greceşti, trebuie să parcurgă câteva veacuri, până ce seria de învăţaţi clerici,

R
: ca milropolilul Dosoftei al Moldovei, logofătul Gheorghachi și mulţii alţii,
să puie

RA
i în valoare limba românească în serviciul cântărilor bisericeşti.
i
: Cu toate acestea, chiar în limba slavonă, în secolul al XVI-lea,
4 .
psalţii mol-
! doveni erau maiştri cu renume
“ .
peste hotare. La
.
laşi veneau învăţăcei din oraşele
A o av . .

LIB
„3 Poloniei, ca să înveţe psaltichia.
"a Nu era însă o sistemă precisă, unitară; ceia-ce în 1611 determină pe Vasile
Vodă ca, pe lângă şcoala de învăţătură a lui Varlaam, să se înveţe şi muzichia.
Invăţământul acesta, considerat ca anexă altor şcoli, a dăinuit multă vreme.

TY
Aşa îl găsim, în anul 1776, la biserica Sf. Neculai din Iaşi, pe vremea lui Grigore
Ghica Vodă, unde paradosește muzichia psaltul Gheorghe Evloghie.
Școala specială care se impunea, o înfiinţează protopsaltul Constantin,

SI
dela
mitropolia din Iaşi, în anul 1778. Creată pe baze solide şi serioase,
şcoala a
dăinuit şi a servit de pildă mişcării muzicale didactice ce a urmat. Lipsa de cân-

ER
tăreţi se simţia totuşi.
IV
UN
AL
TR
EN

Mitropolitul Veniamin Costache Dimitrie Suceveanu

/C

Cu noile cărţi de psaltichie în limba românească date Ia iveală de Macarie din Bu-
curești, Mitropolitul Veniamin pune baza şcolii de cântări dela mitropolia ieșană,
SI

condusă de protopsaltul Grigore Vizanti, cântăreţ vestit adus din Constantinopole.

Școli similare s'au mai înfiinţat treptat, însă n'au dăinuit, totuşi prestigiul
IA

şi importanţa acestor cântări au mers paralel, îndurând aceiași cauză şi aceiași

soartă ca şi acea din Bucureşti.
Dela întemeierea academiei patriarhale, didactica psaltichiei ieşene a rămas
U

pe al doilea plan.
BC

Intre psalţii vestiți ai Moldovei, ieşiţi din şcolile lui Grigore Vizanti, Dimi-
Irie Suceveanu, cântăreţ cu faimă în lumea clericală. Devenit protopsalt al mitro-
 100 „e
+ e

| poliei Ieșene, devine autorul vestitelor lucrări de muzichie : Teoreliconul, Anasla-

Y
simatarul, Irmologhionul, Dozastarul:şi Idcomelarul. Cartea din urmă e o vastă
lucrare de 520 de pagini în două volume, tipărită în tipografia mânăstirii Neamţ.

R
Vestit cântăreţ şi compozitor psaltic a fost și mitropolitul Josi/ al Moldovei,

RA
fost elev al lui Anton Pann.
In Bucovina, pe vremea domniei lui
Grigore Ghica, o şcoală de psaltichie, cu un

LIB
curs de opt ani, pe la 1774, era la mânăstirea
Putna şi era condusă de arhimandritul Măză-
reanu, şcoală unde a învăţat pavugadia şi
episcopul Isaia Băluşescu. Elevii şcolaci era

TY
prea puţini ca să poată îndestula nevoile
întregii Bucovini, cu toate că,în anul 1840, se
mai înfiinţează o şcoală la Comănești, mutată

I
RS
apoi la mitropolia din Cernăuţi.
De aceia cântările se învățau mai mult
după ureche, transmiţându-se repertorul psal-
VE
tic, prin acest mijloc, dela cântării bătrâni
la cei tineri, metodă care a dus la pierderea
cântecului învăţat la origină, în vechile şcoli
NI
Mitropolitul losif Naniescu *
dela Putna. |
Psaltichia din Ardeal. Dacă în Muntenia, Moldova şi Bucovina, cântarea tra-
LU

diţională era una și aceiaşi, păstrată prin şcolile de cântăreţi sprijinite de bise-
rică, de marii chiriarci şi domnitori, cu totul altul era starea cântecului bisericesc
din Ardeal. |
De lipsa unei sisteme similare muzichiei din ţările româneşti, în Ardeal au-.
RA

torităţile culturale ungurești, prin anul 1627, obligă preoţii români să înveţe cân-
tările după muzica bisericei calvine.
Mai târziu, şcoli de cântări s'au înfiinţat, n'au avut însă repercursiuni serioase
T

pentru stabilirea unci cântări unice ; bisericile fiind mereu influențate de mozaicul
EN

cântărilor străine, cum e, bunăoară, cântarea bisericei din Banat influenţată de

muzica sârbească.
Singura influenţă a muzicei din ţările românești e acca a lui Anton Pann,
/C

fost câtva timp, protopsalt la biserica Sf. Neculai din Scheii Braşovului.
Cărţile de psaltichie lăsate de el, n'au folosit la nimic, notaţiunea lor muzi-
SI

cală n'o cunoaştea nimeni, iar cântările lui Pann, tot după auz s'au învăţat, ceiace
a adus multe prefaceri în cântarea bisericească ardeleană.
IA

PRIMELE TIPĂRITURI PSALTICE

U

Opera Icromonahului Macarie și a lui Anton Pann

BC

In toată opera lor muzicală marii scriitori ai ortodoxiei au fost conduşi numai
de cuvântul prootocului : cântați Domnului nosiru, cântaţi cu înţelegere.
 „ad Vi

Acest indemn a fost impus, mai cu scamă în epoca critică, acea de decădere
a fastului liturgic ortodox, prin străinismele introduse de cântăreții greci, cari încă

Y
din 1453, odată cu ocupaţia turcească a Constantinopolului, pătrund în ţările
româneşti, aducând cu ei şi psaltichia greacă. |

R
Dacă până la un punct, prin scrierile în limba.română a marilor cărturari

RA
„bisericeşti din sec. 16, 17 şi 18, se reuşise a se înlocui limba slavonă şi greacă
din serviciul divin, apoi înlocuirea muzicei, propriu zisă, cu muzica isvorâtă din
suiletul naţiei noastre, din cauza prejudiciilor ce s'ar fi adus legiilor canonice, nu

LIB
era cu putinţă.
O reformă radicală era deci exclusă. Singurul lucru ce trebuia realizat era
acomodarea orientalismului muzical cu tradiționalul şi moralizatorul fast creştinesc

TY
din slujba bisericii româneşti.
Pe cât de importantă pe atât de grea cra întreprinderea, pe care, totuşi, Iero-
monahul Macarie şi Anton Pann o duce la bun sfârşit.

SI
IEROMONAHUL MACARIE
ER
IV
Data nașterii lui Macarie se ficsează cam între anii 1780 şi 1785, în comuna
UN

Perieţii jud. Ialomiţa şi încetează cu cele pământeşti în -anul 1846. Crescut şi

educat în viața monohală din mânăstirea Căldărușani, iar sub ocrotirea mitropo-.
litului Dositei Filitti, în viaţa cântărilor cu
AL

psalţii mitropoliei.
Mişcat dureros 'de tulburarea ce se
produsese în muzică și în serviciul divin,
TR

primește însărcinarea mitropolitului Dio-

nisie ca să procedeze la adevărată şi la
moralizatoarea traducerei psaltichiei gre
EN

ceşti. |
După tre. ani, 1883 şi cu peripeții in-
tâmpinate cu tipărirea în Ardeal şi Viena,
/C

„dă muzichiei psaltice următoarele opere:

Teoreliconul, Anastasimalarul, Irmologhio-
SI

nul, apoi în 1827, Uirenierul precum şi o

serie de manuscrise aflate în păstrarea aca-
IA

demici „române : _Stihirariul, Papadichia, Ieromonahul Macarie

Calofoniconul, Pricestnarul, etc. Ă |
„e Operele lui Macarie au fost introduse în toate bisericile şi mânăstirile din
U

„ Muntenia şi Moldova. Incercările de a le poporaniza în Ardeal n'au reușit.

BC

Compozitorii de muzică de azi au ca bază, în opera lor, lucrările lui Macarie.

 102

ANTON PANĂ.

Y
Anton Pann e considerat ca unul din cei mai de seamă psaltici regeneratori

R
ai muzicei bisericeşti.

RA
Născut în anul 1791, dotat cu mare simţ muzical, încă de mic copil își
face educaţia la strana bisericei.
După ce până la vârsta adultă, duce o viaţă nesigură, provocată de răz-

LIB
boiul franco-ruso-ture, în anul 1812 se sta-
bileşte în Bucureşti.
Sesizat de nciînfrânarea muzicei ce
pătrunsese îa strana bisericei şi, paralel cu

TY
opera lui Macarie, în vederile credinţei ro-
mâneşti, tipăreşte o întreagă serie de opere
psaltice, cari, alături de opera lui Maca-

I
RS
ric, formează baza şi modelul cântărilor
de azi.
Operile lui sunt : Axioane, cântări de
VE
stea, noul doxastar în 2 volume, bazul teo-
retic, anastasimarul, irmologhionul, heru-
vicar, chenonicar, prohodul, etc. etc. edi-
NI
tate şi tipătire în tiparniţa sa proprie, în
Anton Pann mai multe ediţii.
Pe lângă aceasta e primul folclorist
LU

poetic și compozitor laic la Români. Cântecele de lume, text şi muzică, pe care

însuși le cânta cu acompaniament de ghitară, în care cra meșter.
Alături de faima acestor scriitori e şi Dim. Suceveanu, despre care pome-
RA

neşte capitolul „Şcoala de cântăreţi din Moldova“.

T
EN
/C
SI
IA
U
BC
 103

R Y
Catavasiile la Intâmpinarea Domnului

RA
(glasul al 3-lea)

LIB
Traduse din Psaltichie de G. Muzicescu
Moderato EI Gr. Gheorghiu şi Gh. Dima

TY
Pă._ mân_ tul cel ro —dictor
ba
de a _dânci
a .
— me, us-cat.
lau
?
um-=

SI
ER
blat oa re când soa-re —le, IV căci caun zids'au închegat a -
UN

-pa, de a mân- două păr — ţi -— le, no-ro — dului ce — lui ce-

AL

au tre -cut marea pe de stu şi cu plă-ce — re lui Dumne zeu

TR
EN

au cân —tat: să cân tăm Domnu — lui, căcusla = văsau proslă—

/C

Preludiu
SI
IA
U
BC
 104

Y
'* ' Pune Doamne pază gurii mele

R
Allegro (Stih,glasul al 4-lea)

RA
12

LIB
mne pa Î ză qu arii ne II
Pu._ne oa

TY
— re în pre -ju-rul bu —
u _ şă de în-gră —di

I
RS
>

Preludiu

ze - lor me — le. VE
NI

Antifonul |
Glasul al 2-lea
LU

Allegretio
RA

Pentru ru-gă -ciu -— ni „le Năs-că.toa — rei de — Dumnezeu, Mâu-

.
T
EN

O —

Wu_io-to_ru — le mân-lu = eş -le-ne pre noi. (dedouă ori)

/C
SI

Penuu ru-gă-ciu _ ni le Năs- că-toa — tei. de Dumnezeu, Min=

IA
U
BC

tu _ „to. ru _ le Mânsueş-te-ne pre noi.

 Y
Axion

R
Glasul al 5-lea

RA
LIB
Cuvi ne se cu ade vă rat a te ri ci pre ti

TY
ne născă toa re. de Dum ne zeu, cea

SI
pu rurea fe ri ci tă şipreane vi no
ER va tă şi
IV
UN

mai ca Dumnezeu u lui no stru, Celia ce : eşti mai cin

AL
TR

sti tă de cât „he ru vi mii şi mal slă

EN

vi tă fă ră de a se mă na re de cât se
/C
SI

ra fi Mi Carea fa ră stri că ciu ne pre Dumne

IA

N
U
BC

zeu cuvân tul ai | năs cul, pre Ti ne cea :

 "106

R Y
RA
cu a devă rat născă toa re de Dumne zeu,

LIB
I TY
RS
Troparul VE învieriii
(glasul al 3-lea)?!
Melodie şi text de P. S.S.
'Episcopul de Argeş Gh. Timuș
NI
LU

Allegro-foderato Armonizat: de:G. Kiriac

RA

Să se | ve.seJjlea - |scă celle - ce

T
EN
/C
SI
IA
U
BC
 vi

Y
R
RA
ca -tam |cu moarl-tea

LIB
TY
te inj ce-păjtor în - vile - rii imor

SI
ER
IV
UN

= .

din |pâncte.jjce leția _ du _lui.

AL
TR
EN

- Miilma -re |mi

/C
SI

Glasul al 3i* e o gamă orientală Pentru stabilirea impresiunii tonalități

echivalentă cu: se 'ntrebuințează'următorul preludiu:
IA
U
BC
 108 DI ăi Sa
"“ Cuvinese cu adevărat
| "AXION |

Y
. (Cor bărbătesc)

R
Adagio (d: 66) de Sab. Drăgoi

RA
Solo Li ? : !
n

LIB
TY
Cu _— vi = ne = se cu a — de=vă -rat '——

I
RS
VE re de Dumne
NI
LU

(0 d

ci pre Ti —— ne Năs —că — toa-re Dume -

a Te fe_n
RA

pu — ru —rea]| fe-ri ci
T
EN

=
/C

ceapu—ru_rea fe —ri-ci— ta
zeu, de _zcu
SI
IA

Ne -vi =N0—
U
BC

$) prea ne NI =n0 — VA
 109

R Y
RA
LIB
TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN

Du __ mne_zeu ului no
/C
SI

Ce ia . ce
IA
U
BC
 110

R Y
RA
LIB
Ce =ia ce eşti mai cin stă

TY
mai cin—

I
RS
mai cin —
-
VE
NI
LU
RA

de — cât Hie ru ___

T
EN

SU “-L si mai Mori

/C
SI

imai ma r d — de a —sc —măa=na —

IA
U

la MI Mal Ma — Fl tă — fa ră
BC
 Y
„re de _— cât se_ra_| i —cât se —ra

R
RA
LIB
Solo

TY
stri- că — ciu

SI
ER
Ca —rea (3 —ră stri — că — ciu —— ne
IV
pe Dumne-zeu cu
UN
AL

pe Dum_nc — zeu CU — Vân ——tul ——— lau năs-

TR
EN
/C
SI
IA
U

vân =tul
BC
 112

R Y
RA
Năs— Că — OA re de

LIB
loa —

TY
d — de —văr NS = că —

I
RS
VE
NI
LU
T RA
EN

re de Dumne zeu,
/C
SI
IA
U
BC
 Poezia de G. Sion
Hoderato Muzica de ]. Cart

Y
4

R
Mult e dul-ce și frumoasă |lim-ba ce vor-| bim. .

RA
LIB
TY
Sa

SI
lim — ba ce vor

ER
IV
tă lim-ba” r - mo-ni-oa-să | ca ea nu gă -|sim.
IT
UN
AL
TR
EN
/C

i- ni — ima'nplă-ce-re o as-cul—|tăm.
SI
IA

as — cul — tăm.
U
BC

Posiașnlca — Istoria Muzicei, el. VU. —8 , 8

 114

R Y
ce mie-re |când o cu-vân-]tăm. *

RA
LIB
cu-vân <tăm,

II

I TY
RS
Ro- mâ-na-șul
VE
iu- be-şte | ca suf-le-tul său.
NI
LU

suf — -je-tul său.

T RA
EN

O! vor-biţi seriţi | ro- mâ-ne-şte | pen-tru Dum-ne -| zeu,

/C
SI
IA
U
BC

vor-bui, să
 R Y
vor = biţi vor biti

RA
LIB
TY
ro = mâ-ne =şte pen —tru Dumne — zeu. vor-biţi vor- biţi vor-biţi toţi

SI
ER
vor =] biţi vor-|
IV biţi
UN
AL
TR

ro- mâ-ne - şte pen- tru Dumne — zeu. vor-biţi vor - biţi

J
EN
A

biţi toţi. ro-mâ- ne-şte | pen-tru Dum-ne

/C
|

SI
IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
MUZICA POPORANĂ ROMÂNEASCĂ.

Definiţie. Prin muzica naţională înțelegem, acea care aparţine unei naţii,
unui popor, care se indentifică, în totul, cu istoria neamului, care a pătruns adâne

TY
în sufletul neamului şi care formează una din cele mai evidente caracterizări etnice
ale unui neam. |

I
Origina cântecului nostru naţional. Naşterea cântecului nostru naţional o

RS
găsim în tradiţia noastră reală sau legendară, în impresiunile sufleteşti lăsate de
viaţa şi lupta pentru cauza naţională a marilor eroi, în faptele mari săvârşite
prin acţiunea solidară a întregului neam, în poezia poporană, în frumoşii munţi;
VE
în codrii şi văi şi în tot ce natura, prin farmecul ci, înconjoară firea de poet
a românului.
Cum se încheagă un cântec poporan. Sub impresiunca ce-i copleşeşte sufletul,
NI

Românul nu poate dintr'o dată să-și exprime în cuvinte meșteşugite simţirea ce-i
sguduc firea, şi atunci, mai întâi în murmure tainice muzicale, apoi, din ce în ce,
LU

treptat, melodia îşi croeşte singură drumul și, în curbe pronunţate muzicale metrice,
Românul nostru își desvălut în totul simţul iubirii de glie, de ţară şi de neam. Apoi
în liniştea curgătoare a melodiei ce-l obsedează, începe să-şi exprime pasiunea,
RA

iubirea, vitejia şi patriotismul prin fraze metrice potrivite, dând astfel naştere
poeziei poporane, numită şi cântec poporan. Ceiace dovedeşte că, în creiaţia sa,
muzica deţine rolul de stimulent în inspiraţia poetică poporană şi ajută memoria
T

de a reţine, cu mai multă uşurinţă, versurile melodiei. Numai cântând Izutarul

Solcan al Brăilei a putut dicta folcloristului poetic G. Dem. Teodorescu, nu mai.
EN

puţin de 7000 de versuri.

Istorie. De timpuriu, dela primele licăriri culturale româneşti, frumuseţile
cântecului nostru poporan au atras interesul muzicienilor străini, cari, călătorind
/C

între Iaşi şi Bucureşti, se opreau prin târguri şi sate şi din gura țăranului român
sau a ţiganului lăutar culegeau şi scriau cântecele noastre poporane.
SI

Acel care anticipează cu mult începutul de valorificare a cântecului național

e ardeleanul Ioan Căianu prin anul 1650.
IA

Intre muzicienii străini, în 1809, e celebrul celist german Bernhardt Romberg.

care, în modul acesta, din melodiile inoldoveneşti şi munteneşti culese, a scris
U

fantezia națională, cu titlul Mititica, pentru cello şi piano şi care făcea punctul
atractiv la concertele sale ; Fr. Rujinschi, primul organizator al muzicei militare din
BC

Jași, e autorul unei colecţii de 142 cântece moldoveneşti; Fr. Listz, care pe melo-
 117

diile româenşti culese în anul 1847, a scris vestita rapsodie română, al cărei manuscris

Y
autograf se păstrează în arhivele din Weimar (Turingia) şi poate că şi alţii, pe care
cronica vremii i-a trecut cu vederea.

R
Indată ce ştiinţa muzicală teoretico-practică a putut îi folosită şi de Români,

RA
cântecul românesc, prin însuilețirea primilor folclorişti muzicali A. Bardescu, Dimi-
trie Vulpescu și alţii, începe să-şi deschidă drumul, din ce în ce mai larg, ajun-
gând până la crearea acelui oficiu de folclor muzical național, afiliat ministerului de

LIB
arte, la care albinele culegătoare de cântece, acei însufleţiţi apostoli, profesori,
învăţători şi iubitori de cântec românesc, vin de-şi depun culegerile lor, formând
acel depozit general de cântece, de cari compozitorii români, de acum și totdea-
una, se vor folosi în opera lor de știința muzicală şi de deosebită preţuire a co-

TY
morii noastre, a cântecului naţional.

SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 118

„ CÂNTECUL NAŢIONAL IN OBICEIURILE STRĂMOŞEŞTI.

Y
Ori care din îndeplinirile obiceiurilor, a tradiţiilor din viaţa Românului dela

R
|
ţară, sau din mahalalele oraşelor, cântecul național nu e numai indispensabilul ele-

RA
ment de viaţă, dar e, mai cu seamă, factorul de închegare a tuturor elementelor
ce constituesc realizarea deplină a obiceiului, atât de important şi atât de pătruns
în sufletul Românului.

LIB
I TY
RS
VE
NI
LU

NUNTA LA ROMÂNI.

Se știe câte datini sânt legate de săvârşirea acestui important eveniment

RA

din viaţa familiară românească, unde, mai cu seamă la ţară, el se desfăşoară con-
unică din viaţa
form tradiţiei strămoşeşti, cu tot fastul ce comportă o ceremonie
unui om.
T

Cu acest prilej, repertorul lăutarilor rezervat acestor ocaziuni e totdeauna

gata a îndeplini cerinţele muzicale. Pentru nuntașii bătrâni : cântece vechi şi evo-
EN

catoare de plăcute amintiri, pentru tineret; cântece de joc: sârbe, învârtite,

e nunţii,
brâuri, lore, ctc., cari trebuie să dee o continuă şi neîntreruptă însufleţir
mari şi mici, lăutarul
/C

iar pentru cei în cauză, mirele şi mireasa, nunii, socrii

şi-a rezervat cântecul legat de fiecare act în parte şi pregătitor al desăvârşirei
al mirelui, nuneasca, cântecul
SI

întregului ceremonial al nunţii : cântecul miresii,

naşului, geamparalele (cântecul străchinilor cu mâncare), bărbieritul, etc.
Nunţile boerești de altă dată ce se desfăşurau în conacurile dela ţară, ţinea
IA

câte o săptămână.
Nunta domniţei Xfaria, fiica lui Vasile Lupu-YVodă, cu principele Timuş al
U

Lituaniei a ţinut două săptămâni. Pentru cântecele naţionale erau lăutarii mol-
al
doveni, pentru cântecele turcești era meterhaneaua, iar pentru străinul ncam
BC

principelui Timuş, a fost adusă o orchestră specială, un organist, trei viori, un

violoncel şi un trâmbiţaş, cari cântau dansuri căzăceşti şi cântece dela Nipru.
 Taci Mireasă . 1%
Moderato | PN

R Y
Taci mi-rea - să nu mai -plân -— ge, că fa mai că

RA
LIB
ta te.oi du = ce, când o fa _ ce gâs — ca

TY
le, cândor cân-ta ra _ ciin va _ le, cândo _ ce

SI
plo — pul me — re şi
ER
ră -chi-ta mic - şu — ne — le.
IV
UN

Cântecul mire lui

când se găteşte
AL
TR

_Chiu şi -vi_vat fe — ri_cit, bo_e_rul sa căf_ tă _nit

chiu, chiuj chiu, şi 1 ha, ha tră cas că mă ri a sa
EN
/C

câ îi şa_ de de fru_ mos cu şal„vari de me-ri — nos

SI
IA

chiu, chiu, chiu. şi | — ha_ha, tră-ias=că mă _ ri — a: sa,

U
BC

==

cu şei — vai - de — de pam-briu „cu. bi — nişi 'por — to — ca. liu.

 R Y
RA
LIB
I TY
RS
BOCETE

Definiţie. Bocetul e un cântec de jale ce se cântă de obicei la înmormântările

VE
dela ţară şi în care anumite femei angajate, numite bocitoare, exprimă sentimentele
de durere, de iubire și duioșie cu frumoase comparații cu natura.
NI
Analiză. In unele părţi bocetul nu e decât un puternic și prelungit suspin,
un oftat, un vaet care, din când în când se prelungește în articulaţii muzicale,
LU

exprimând simultan, prin vorbe fără ritm, calităţile celui dispărut.

In alte părţi bocetele ne dau forme muzicale bine stabilite, texte versificate
pe melodii și fraze ritmice, sau bocete recitate special pentru tineri şi bocete speciale
pentru bătrâni.
RA

Bocetele recitate sunt formate din câte două sau patru fraze după cum bocctul
e pentru tineri sau bătrâni.
T

Istorie. Bocetele sunt foarte vechi în obiceiurile poporului român. La înce-

EN

put la Romani se numeau Nenial, după numele zeiţei Nenia.

/C

Zorile
Bocet din Banat Notat de T. Brediceanu
SI

Largo
IA

Zo _ rimi dra — gimi, zo—ri'mi, zo — rimi, dra_gi mi, zo. rirrii,

U

. [A
BC

ce Val ză _bo _ vi — tu? ce Vali ză- bo — vi — lu?

 121

Bradul
Bocet

Y
din cântecul popular românesc
Notat de M. Vulpescu

R
RA
Bra du le,

LIB
TY
NO ———_— Uă fă ———— căi cu no uă to-poa—re să tie doboare.

SI
FORMELE MELODIEI POPULARE ROMÂNEŞII .
DOINA

ER
Detiniţie. Doina e cântecul poporan românesc, caracterizat prin melodia sa
duioasă, tărăgănată, în mișcare lină, rară, cu sunetul singuratic prelungit și înca-
IV
drat de bogate broderii melodice. |
Ca formă muzicală doina e formată din părți periodice, de multe ori, nere-
UN

gulate în măsura de 2 timpi sau cu măsuri alternative neregulate. Partea I-a

într'un tempo rar de tot, iar partea doua într'o mișcare mai vie.
Analiza literară. Origina etimologică a cuvântului doina își are în derivarea
AL

din cuvântul doleo (sufer), de unde s'a format dolina, apoi doina.
Unii învăţaţi o atribue cântecului lituan Daina.
TR

Prin fondul ei analitic literar, doina nu e decât o poezie populară lirică, prin
care românul își exprimă sentimente adânci și variate : doine de dor, de jale, de
necaz, de desnădejdie, de însireinare, de singurătate, de blestem, de voinicie, etc.
EN

Pe lângă numele de doină ea-şi mai adaogă şi numele regiunei unde se cântă:
doina oltenească, moldovenească etc., sau ceva din sensul textual al cântecului :
doina cătinească, haiducească, ciobănească, etc.
/C

Rellexiuni generale. Doina, prin superioritatea ei melodică, dă pe faţă carac-

terul nobil al Românului, prin unica ei frumuseţe a atras interesul literar al poe-
SI

ților și scriitorilor români și uimirea marilor compozitori ai lumii.

Și aveau dece. Doina e doară deținătoarea trecutului nostru istoric. Din vâr-
IA

furile îmbrădite ale Carpaţilor, undele sonore ale doinei, pornite din buciume, cim-
poaie, fluere şi cavale, au străbătut plaiurile românești, de ne-a ţinut sufletul treaz,
U

ne-a oţelit trupul pentru ziua cea mare a neamului.

Doina ne-a legănat copilăria, în zvonul vrăjit al doinei am crescut şi, însufle-
BC

țiţi de farmecul ei, am pornit la lupta cea mare, care ne-a dat unirea frățească în
gând şi suflet a tuturor Românilor.
 2 | “Doina ]ianului
| "Horă lungă
E |

Y
cu
„Se cântă împreună
. instrumentişti clasei -- - Notată de

R
lento 69 | Prof. M. Vulpescu

RA
LIB
Ah II fosi — Ciucă, —trei.gu—

TY
tui trei, gutui trei, a „lâ-măi,

fe

I
RS
lan-cu — le de unde vii? ia de ici de peste. Jiiu

(a (A
VE 7
NI

lancu — le. Ji — a-nu = fe —

Ah]
LU

,
RA

— de “i sint pis-toa _le _— le? lancu — le

(A
T
EN

, , , , , ,
târgu— it ? dat "am aur și argint, datam a-ur și argint,
Nu lestă nimeni nainte,
/C

(N
SI

datam o dublă cu vâri, pe vr ocineio-—ca: de plumb, săducla ba

IA

şi nu ştiu tra.gela ţinte, tragla naiba prin pustiu, nu comi.nen.că

'
U
BC

ca ba ţi fr ———— de nunte
N „ţi în crâng,
rouri vii, trag la naiba prin ——— pus — tii,
 - 123

Pi i N

R Y
ri —si — pesc la gloan-țe mulcte. Ah:

RA
“nuca mi —nen cărnuri vii,

LIB
pă nă vor — ba nu_mi sfâr — șia, ————— îa- ,
N [A

TY
SI
lămi și po-te —ra Ah, ——————_— Ba - to mai-ca

Pre, ——— ce —— sta,

ER ba- t'o maica Precesta.
IV
Allegro
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
324

R Y
HORA LUNGĂ

RA
Hora lungă, se deosebește fundamental de hora propriu zisă. Flora lungă, nu
e decât doina, în care autorul anonim şi-a pus în funcţiune toată puterea sa

LIB
de creaţie, de improvizație şi de podoabă melodică ; de aceia şi cântecul a devenit
mai lung.
Analiza muzicală. Hora lungă e, de obicei, în ton minor şi începe cu o pregă-

TY
tire, cu o anacrusă de vocalizare a gamei orientale cromatice a glasului al 2-lea,
pe gama lidică.
Ea nu are o formă hotărită, fiindcă, de multe ori, e supusă inspiraţiilor de

I
improvizație ale cântăreţului.

RS
Hora lungă are totuși trei părţi cari se deosebesc, fie prin forma melodiei
schimbate, fie prin accent sau ornamentaţie.
Dacă sub imperiul versurilor noi, melodia
VE trebuie să înceapă dela capăt,
atunci intervin noi schimbări, glissando, grupe, neregulate de note, recitative, ter-
minându-se, mai totdeauna, într'un tempo mai viu.
NI
LU

RECITATIVUL EPIC.
RA

Recitativ. (lat. recitare—a povesti), e cântecul în care elementul muzical,

ritmic și melodic, e redus la minimum de importanţă, în beneficiul pronunțării şi
T

accentuării sensului cuvintelor din text.

EN

In cântarea poporană, această formă caracterizează, cu deosebire, cântecele

epice din literatura poporană: „Dan căpitan de plai“, „Badiul” pe care vechii
lăutari îl cântau tărăgănat, terminându-l cu oftări, „Vidra“, etc. culese de
/C

Vasile Alecsandri.
In doine, balade, hora lungă, cântecul aproape de sfârșitul lui, rărindu-și miş-
SI

carea ritmică, întrerupe curba melodică, pentru ca, pe unul și acelaș sunct, să se
schimbe în recitare vorbită, fără ritm.
IA

Intreruperea se face obicinuit pe fraza al cărei înțeles urmează a fi accen-

tuat cât mai mult, revenind apoi, cu ultimele cuvinte sau silabe ale strofei, în rit-
mul şi tonul iniţial.
U
BC
 Hora lungă

Y
din Maramureş

R
Parlando, rubato din colecţia Bela Bartâk

RA
LIB
Că pâ- nă-i o--mu -hâ ut — hi_ ne_ rel, mai hdi

TY
hâi hâi —— hâţ— hăâi __ nu. Mai, — Că

SI
Nu —————— sti'n lu=-me ci-ăel

ER
ţi-n'e; Şa-poi da-că dă de rcu, hai
IV
[A
UN

hâ__ hâ__ hâi__hăât__ nu-ma A— poi şui hâi_— hâl—

3 [A TITI î
AL

că iDumne-zeu, mâl hâ' măi Că fost-am tâ-năr, ca și la — zu,hăimăi, hăâi

TR

LEE EEE
EN

hâi — hâi— hâi,.— hâi,.— măi —_ (4) că. Şi m'o băctrâ-hit nă-ca-zu,
/C

(A
SI

MĂ hâ = În — Fost-am tâ-ner, ca iar-ba le, Că

IA

[N [A
U

Și m'o bă-trâ-Ait lu-mea-re hâ, hă,— hâi—

BC

hăta nu-mal «
126

R Y
RA
LIB
I TY
RS
CALOIANUL SAU SCALOIANUL.

Caloianul, îndeplinirea lui are acelaș scop ca și Paparuda, deosebirea e numai

în formă. |
VE
A treia Marţi după Paşti, la casa unui locuitor din sat, se adună câte 5—6
fete, cari întruchipează din lut galben o figură mică de om, numită Caloian, cu
NI
picioarele întinse şi cu mâinile pe piept, apoi împodobit cu flori o așază într'o cutie
de carton sau sicriu.
LU

Astfel pregătit, într'un simulat ceremonial de înmormântare, e dus să fie

îngropat în mărăcini, pădure, într'un loc ascuns.
Cum cu toţii trebuie să plângă şi să bocească după Caloianu, fetele îşi dau
cu ceapă pe la ochi. In timpul procesiunei și îngropării fetele spun versurile:
RA

Ienc, lene Caloicne, lene

T

Caloiene Caloiene, lene

EN

Măta te cată Du-te în cer şi cere

Prin pădurea rară Să deschidă porţile
Cu inima amară sau SA sloboadă ploile
/C

Prin pădurea deasă Si curgă ca gărlele

Și mi te plânge Zilele şi nopţile
de sânge Ca să crească grânele.
SI

Cu lacrimi
IA

A treia zi, după ceremonialul îmormântării, des de dimineaţă, aceleaşi fete

merg de desgroapă pe Caloianu, şi cu bocete îl poartă tot satul. Il rup apoi în
bucăţi, pe cari le aruncă în fântâni, gârle, pâraie, etc., în urmă totul se termină
U

cu petreceri și jocuri, lu cari participă tot satul.

BC

Origina acestui obicei ar fi pomenirea de altă dată a vechilor Greci, a celui

mai frumos tânăr grec, Adonis care la o vânătoare a fost omorit de un mistreț.
 o. . iz
PAPARUDA
Paparuda e un obicei, cu deosebire la sate,. de a se' invoca protectiunea ce-
reascăi în contra secetei din limpul. verii. A Si i

Y
„EI se practică în timpul secetei. A SE
O fetiță sau două, acoperindu-şi trupul şi capul cu irunze și

R
flori, merge
din casă în casă unde cântă sau recitează dansând versuri, cari
cer binefacerile

RA
ploilor asupra sămănăturilor. | | |
| Paparudă, rudă
Vino de ne udă |

LIB
Ca să înceapă ploaie
Să curgă şiroaie . ..., | :
„Stăpâna casei vine cu o cotă cu apă, o toarnă pe capul paparudelor,
dându-le
apoi daruri : grâu, fasole, etc.

TY
Jocul paparudelor se petrece, de obicei, Marţi la trei săptămâni după Paşti,
Numele de paparudă variază după provincii, în Muntenia paparudă, în Mol-

SI
dova papaluga, în Macedonia se mai numeşte dodola.
” Origina etnică a numirii, paparuda ar îi de origină industană ruda o divini-
|
tate a hindușilor.

Paparudele ER
IV
d-184 cules şi notat de M. Vulpescu
UN

Papa - ru-dă, ru — dă, ia ieşi de ne u.dă,

AL

ă,
TR

cu gă _lcata ra = să, ploaia să ne varsă ă, de la Joi,

ja 12
EN

pân la Joi, pa -tru — zeci de ploi â,

/C

ploi.
Paparudă," rudă, „Boii jugători la mai saltă din călcăi
la ieși de ne udă,
SI

Oameni muncitori Ca moara pe căpătâi

Cu 'găleata rasă Unde-oi da cu sapa Şi noi c'am venit
Ploile se varsă
IA

Să curgă ca apa Cu doi bozii 'n rap

Dela Joi până li Joi bis Unae-oi da cu plugu Și zaile că sume
Patruzeci de ploi Să curgă ca untu
U

Să nu dui cu strachina Să ne dai cu ciuru

BC

Căerău depagubi „Să vi se umple pătulu..

 128

R Y
RA
LIB
CALUŞUL SAU CALUŞARUL

TY
E un joc voinicesc. Melodia jocului e formată din două perioade de câte 8
măsuri cu reprize și în ritm de 2/4 în mișcare potrivită. Jocul are între 8 şi 12

I
figuri. |

RS
Fiecare jucător are câte un baston în mână. Dansatorii stau în cerc, la dis-
tanţa de unu sau doi paşi unul de altul, iar în mijloc e vatajul jocului cu un steag.
Călușarii nu sunt decât Colişalii vechilor Romani, cari prin jocul lor amin-
VE
teau răpirea Sabinelor.

Jocul Călușarilor
NI

[ima
LU
T RA

Căluşarii
EN

Allegro notat de D. 1. Popescu

/C
SI
IA
U
BC

împreună cu instrumentiști clasei

 129

R Y
RA
LIB
TY
SI
ER
IROZII SAU CRAII

Indeplinirea datinilor cu Jrozii, nu e decât comemorarea periodică a sfân-

IV
tului episod, petrecut cu prilejul nașterii Mântuitorului.
Irod, împăratul Iudeii, convins că Isus îi va fi usurpatorul tronului său, ho-
UN

tărăşte să-l suprime încă din faşă.

Necunoscându-i locul însă unde se află, şi socotind că, printre cei 14.000 de.
prunci, s'ar afla şi Isus, din ordinul lui, toți aceștia au fost ucişi.
AL

Cu tot masacrul săvârşit, Isus rămâne neatins și Irod e nevoit, după cum
afirmă toate textele variate, să se plece în faţa pruncului Sfânt, recunoscându-l
de Craiul Crailor.
TR

Fiindcă îndeplinirea acestui inister se devalorificase complect, jocul Irozilor

a început a fi reprezentat pe scenă, într'o acţiune conformă cu tradiţia, cu istoria
şi cu costumele de pe vremea imperiului roman.
EN

Persoanele în această dramă mistică sunt: Irod, Siratiol, întâiul înger, al

doilea înger, cei lrei crai: Melhior, Baltazar şi Gaspar, arabul-beduin, ostaşi şi
popor.
/C

Potrivit scopului de cultură şi propagandă a creștinismului, ce a urmărit

vechea literatură religioasă a teatrului, din ţările apusului, acest gen teatral, a
SI

trecut şi la Români.
” Prin saşii-protestanţi ai Ardealului, încă din sec. XV-lea pătrund şi la noi mis-
IA

- terele, în cuprinsul unei piese în limba germană, pe care autorul ei, I. C. Schuster, .
o publică în o carte a sa sub titlul: „Ein Deutsches Weinachtsspiel aus Sieben-
U

„biirgen” și în care se dă, în totul, textul piesei, cunoscută la noi, Irozii.

Acest mister tradus și scris în limba română în sec. 18-lea și adaptat credinţei
BC

» noastre, a făcut epocă și e considerat, alături de jocul păpușilor (Pupenspiel), ca

înaintașul. teatrului românesc.
Poslușnieu. — Istoria Mualeei cL VI = 3: | | „9
„130

de iarnă, la început, Misterul Irozilor,

Y
Introdus în obiceiul sărbătorilor noastre
sau Crai dela
se bucura de mare cinste. La începutul sec. XIX-lea, cei trei Magi,

R
stofă .roșie, în-
răsărit mergeau călări şi erau îmbrăcaţi cu stihare şi cu haine de
pela mâneci şi înfăşuraţi cu

RA
_podobite cu fireturi albe, cu zurgălăi mici de argint
de 30, între care
stihare, ca diaconii. Pe cap purtau mitre; iar ostașii erau în număr
în mână, un buzdugan. .
se afla şi un arap cu fes roș, cu pistoale şi hamger la brâu și,
Români.
In ultimul timp reprezentarea scenică a Irozilor a început şi la

LIB
„Irozii de M. Gr. Posluşn icu și
In acest scop Teatral a apărut piesa mistică
Vicleimul« editat de „Fundaţiile Regale“ din Bucureşti.

I TY
RS
Trei crai dela Răsărit
Melodie poporană din Țara Moților
VE
Arm.
Arm, dede N. Praţ ia
rați
Moderato
NI
LU

i steaua 'ncă j lă.lo - rit,

reicrai
T RA
EN

cum mer-ggcau, [steaua pa - in|.teo veacau,

/C

şi pe |ca-le[
SI
IA
U
BC
 131

În oraşul Vifleem

Y
poporan din Ardeal

R
In o-ra- sul T. Popovici
[Domnul cel făr_

RA
pp , Că se va: 2

LIB
In o-ra _șul |Vi_ fle_em
Domnul cel Vi.fle_ ein Fve
'făr_| de 'n ce-putfărke'nce niţi cu toţi ca
Că se put, si as -tăzi s'a
va naș-lte Hristos, naș |.te Hris.tos. Me-si — a chip
Mă ri- re

TY
lui

SI
1-3 la

ER

Lp
IV
Să] ve.dem, | că as_tăzi ni Sa: năs_ cut
în - pli..nit,
UN

precum a fost| pro_ro ='cit,

lumi. nos din Fe-cioa-ra | Ma_ ri - a.
Dumnezeu, — | lui Hris. tos, Fi —
AL
TR
EN
/C
SI
IA

Hristos, fi — u — lui
U
BC
132

R Y
RA
Plecarea Magilor

LIB
Melodie poporană

Ara. de D. G. Kiriac
Moderato

TY
8-3 Me

au ple - cal,
art ae A

Dacă magi
Pâ na fost o -— |pri-tă sus,

I
RS
e

VE
NI
LU

craiul ferme -! cat, stea _ ua iar cea

sa năs-|cut | — sus, magi dorm vi
T RA
EN
/C

răsă -| ri drumul i Lou ur.mă-ț rit.

SI

sând aş |- teap - tă răs = plă i — rea | lor. ceaj dreaptă.

IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
TY
CAPRA, TURCA, BREZAIA SAU CLANȚA.

SI
E un joc ce datează din cele mai vechi vremuri deșiaşezare românească.
Ea e reprezentată printr'un cap de animal cornut, capră, țap, sau o pasăre

ER
cu cioc, un cap de cocostâre, purtat de un om îmbricat într'o haină peticită de
diferite culori, iar omul nevăzut, prin mijlocul unor sfori face să clănțănească
fălcile capului purtat.
IV
Jocul începe a se organiza din postul Crăciunului, când tinerii se constituesc
în ceată de „Capra“ şi îşi aleg pe conducătorii formați din: 1 birău, 2 vornici,
UN

2 juzi, 2 pristavi şi 4 pârgari.

Odată constituiți, învață colindele și construiesc capra, care în lipsa unui
cap veritabil de animal, poate fi format din două fălci de lemn, prinse într'un
cui, în jurul căruia se mișcă falca inferioară.
AL

Jocul caprei, îşi are origina la vechii Greci şi Romani, cari se îmbrăcau în
piei de ied şi cântau versuri satirice la adresa celor ce-i urau.
TR

Ăstă seară, seară'i mare

EN

Colindă de Brezaie |
Cules şi notat de

Rar Prof. M. Vulpescu

/C
SI

sea —răi ma_re,- Hai.-.te - rom. da,-

As — tăzi -sca_răi
IA
U
BC

Le — roi . Doam.nc, sea. „răi 'ma-re de . a —jun.

134

- — Mâine-i ziua lui Crăciun . — Când îu muntele d'altreilea

Când s'a născut Dumnezeu Lasă jos să-și odihnească

Y
— Mititel d'un sfășățel — Pruncul ca să-și primenească
Infășat în foi de nuc | Când îşi cată cam deoparte

R
— Cu scutice de arginţel — Cam de-o parte în urma ei

RA
Cu faşa de aurel Tare vine Sfânt Ion
— Mare-i bucuria lor — P'un cal negru alb de spume
Din pârlit s'a odrăslit Tot strigând şi bărăitând,

LIB
— Din uscat frunză mi-a dat — Mai zic Maică, mai zic dragă
Tocm-așa mi Va aflat. Mai azi Maică prunc în brațe
— Câini de dușmani mi-l d'aflase — Şi ai'nainte nu-i departe
Şi începură a mi-l cătară Mergi spre un râu cu trei pâraie

TY
— Cam prin toate casele — Râu de mir s'alteu de vin
Cam prin toate grajdurile Salteu apa lipegiară,
— Cam prin toate jeţurile — Cu bun mir să-l miruim

I
RS
ară Maica Sânt Maria Cu bun vin să-l spovedim j
— Ea de veste că primise + — Apa să mi-l limpezească + și
Prunc în braţe că-și luase Ş'astai bun cu sănătate. :î
— Drept la munte mi-apucase
VE La boeri la Domnea',voastră.
Urcă și munte, urcă-și doi

Capra
NI

(popular)
LU

Nelu lonescu 1)
lo sau câteva voci
RA

Ca-pra noastră de—la mu-nte, | Cu ste-lu-ţe | alb-en tru-nte

T

A: perd,
EN
/C
SI
IA

Ţa, ţa, ţa, că

U
BC

1) Profesor la liceul militar din Craiova,

 R Y
RA
LIB
pa % IE: A
zi3) acolo

PLUGUŞORUL.

TY
Pe lângă multele manifestări îndătinate în cadrul sărbătoririi anului nou e

SI
şi Pluguşorul, Colinda cu Pluguşorul sau cu Buhaiul, care obicinuit e rezervat serii
ajunului anului nou, numită şi noaptea Sfântului Vasile, când o ceată de câţiva

ER
tineri, pregătiţi cu buhaiul respectiv, cu un clopoțel sau o talancă şi câteva harap-
nice, pornesc cu urarea de anul nou, recitând versuri ocazionale din repertoriul
folclorului poetic” naţional. |
IV
Acţiunea recitării e acompaniată continuu de sunetul clopoţelului, iar în
pauzele periodice ale recitării se aud pocnetele harapnicelor și reirenul de Hăi, Hăi.
UN

Poezia recitată se numeşte urătură, tinerii se numesc urători sau plugari

şi umblă cu uratu, cu buhaiul sau cu plugu.
Recitarea relatează acţiunea aratului, semănatului, secerişului, treeratului,
etc,, terminând cu cuvenita urare adusă persoanei și familiei la casa şi fereastra
AL

căreia se petrece manifestarea datinei.

Buhaiul reprezintă boii înjugaţi la plug.
TR

Clopoţelul presupune a fi atârnat la gâtul boilor, iar pocnetul harapnicelor,

arată îndemnul animalelor la trasul plugului.
Câte odâtă ceata se pregătește real, adică cu boi înjugaţi la plug, câte două
EN

sau trei pereehi. 5

/C
SI
IA
U
BC
136

Pluguşorul

Y
| G. Cucu

R
RA
Mâine - a -nul [se 'no-le — ste, plu.gu
- șorul

LIB
I TY
RS
plu-gju-şor cu | sa -se ;| plu-gu. $or-mâ] nat de | boi.

VE
NI
2. Boii, boii din'nainte . 3, Boii, boii dela roată
| Cu coarnele poleite Cu corniţele de piatră
LU

Boii, boii din mijloc Uraţi, flăcăi, mânaţi, Măi, .

Boii, boii din mijloc Uraţi, flăcăi, mânaţi, Măi,
Cu cornițele de foc Uraţi, flăcăi, mânaţi, Măi
RA

urmează urătura din Burada.

T

Munte, piatră seacă

EN

Cântec păstoresc din jud. Dorohoiu

Andante 126 notat de Mihai Gr. Posluşnicu
/C
SI

Munte, munte pia-tră seacă, las voi.ni . cii să trea-că,

Fă - - ) . . .. - -
IA
U

să treacă la cio.bă - ni-c, să scape de că tă - ni-c.

BC
 RR Rm Taxa m

“Cântec păstoresc poporan

Arm. 'de Const.Palade

R Y
sfântă Ma i-a Maore

RA
N

LIB
De sfânta Ma -|ri _a Ma-re 8, şi se duc și nu mai vin,

TY
de SfântaMa - ri-a Mare

SI
/ af şi se ducși nu-mai vin.
P P

tulese o -i -le la [va _ te,

ER
iulesco-i-le la | va _ le
IV
UN

tu.lesco - i -|le lava- le, tulesco - i — |le la va_le

pp
PO
AL
TR

tulesc o -i -je la — le Măi? tu lesc o-i - le [a v le,

pân la Sfântu Constantin — in Măi pân la Sfântu Constantin — in
EN

n PN
/C

Măi.
SI
IA
U
BC
138

R Y
SN

RA
SIN
ISA
>

AAN

AS
SN
N
ȘI ci
NA

N
(/z
o t2aat

LIB
IE
P

S
A

I TY
lon Costescu

RS
fost profesor la liceul „Lazăr“ din Bucureşti, compozitor.

VE
Bună dimineaţa la Moş-Ajun
NI

pentru voci bârbăteşti

LU

Jon Costescu:
—
*
o

—
Ş
-.
_

=.

%
3

vu
N

RA

Tenor |
-ta1 la
ca

3
3=
=
2

be!

=
lei
=
.

.
T
EN

Xenor ||
Bu-na di.minea „ţa la
72
/C

Das |
SI

Buna di.mi.nea. ţa la
IA

Bas Ii
U /

Bu na di.rni „nca.ţa la mnoş |A moş a „jun la

BC
 R Y
RA
LIB
moş la moş a.jun, Buna bunadiminea ţa la

TY
moş a - jun, nabunadi-mi
nea -ţa la

SI
ER
moş la moş a-jun, Bunadi.milneaţa lamoşia — |moşajun, [la
Pe :
IV
moş
UN

a - jun, Bunadimi-nea-ţa lamoşla moşa.jun, la

fi
AL

Moș ajun ne | daţi! ori nu ne |daţiori nunedaţi! dati! . orinune

TR

7
EN

MOŞ
— a-jun= ne | dati! ori nu ne | daţi: orinunedaţi! daţi! ori nu ne
/C

moş a.jun, ne daţi?ne dațiori nu ne dati? ne dațiorinu ne

SI

daţi'nedaţitori nu ne
IA
U
BC
140

R Y
RA
doco ral].
a pp Sostenuto M.M.0216 nf —

LIB
:
să4 ve.nim, na
' dați?i ori nu re daţi.UL. Sătră și«i — săai
vă.im Sii a nul sâ-nd-
poco ral! 7n
a)

TY
dati! orinu, nedaţi! Să trăJ| iţi și —Să trâ-im și a.nul să ve.nim, să-nă.
!

I
poco ral!:
[A

RS
TOI

dati! ne daţi! Săură [l.iţi și satrăim VE i a.nul să ve.nim, să-nă

Poco rall. ra ” _
III
NI

dați. ne daţi! Sătra- iţi și Să-tră im şi ta a.nul să ve-nim,să- nă-

LU

p II
f ÎI
RA

să vă gă bo lin| de ţe săpriț mim,

T

=
EN

să vă gă bo lin] de te să pri]mim,
/C
SI

toşi să vă qjă: sim să văggă sim bolin de ţe să pri mim, să pri mim,să mă,
IA
U
BC
 , | i | 141

R Y
RA
LIB
ZA

toși sa vă gă (sim, bo linl de țe bo lin| de te, să pri|mim, să pri

TY
SI
toşi să vă qă |sim, lin | de te, să primim, să pri

ER
==

toși să vă gă sim,săvă găsim.bo lin de ţe,da! , pri mim,

Ca
74)
IV
II Tempo |
UN

"Mir ! Buna di mi nea moşla moş a jun, a

AL

IT
TR

Bu na di mi nca moș a ju, a

i
EN

"Bu na di mi moş la moşa jun, Bu na di mi

/C

ZII
SI

Bu na di mi nca “ta la moş la Moş a jun, Bu na:dimi

IA
U
BC
 142

R Y
RA
LIB
„jun, Bunadi mi nea ta la Imoşla moşa jun ori nu

I TY
RS
jun bunadiminea ţa la |moșlamoşa Jun

nea ţa la moş la „moş a

VE
jun lamoşa jun, nedaţiori nu ne
NI
(A accel, (A
BEAT

LU

dați ori nu ne daţi.

RA

dati ori nu ne daţi daţi i

T
EN

ne daţiori nu ne|daţiori nu ne daţi

[A
/C
SI

daţi ne dațiori nu ne daţiori nu ne daţi ori nu ne daţi

IA
U
BC
 143

STRIGĂTUBI.

Y
Obicinuitele strigături în jocul sătesc nu sunt decât versuri epice poporane,

R
scurte poezii ale căror versuri, spuse apăsat și în ritmul muzicei de dans, epigra-
mează şi satirizează lipsurile morale din viaţa săteanului. |

RA
Alte ori strigătura nu are decât caracter distractiv şi stimulent al jocului
naţional.
De geaba că ești frumoasă Cine n'o juca jocu

LIB
Şi la vorbă nerodoasă Ardă-i inima focu
Mai bine să: fii urâtă sau Cinen horă joacă Jocul
Şi la vorbă potrivită. Ia apa şi-şi stânge focul

TY
SI
- Ălunelui
PN
ER Joc Oltenssc
IV
UN

Ah. A. luznel dă ră- pă — nat, drag mii nel.ca sprânce—

AL

Şi ră — Vărsat de bubat şi cu pă_ ru. PSZ nela_

TR

a-lunei a_lunel. of! of of! 1 lehiue)

EN

A! Cine joacă și nu strigă, A! M'a făcut maica pe lună

/C

Face-i-s'ar gura strâmbă, Să fiu tot cu voie bună;

C'aşa-i jocu” oltenesc, M'a făcut maica pe samar
SI

Când m'aud mă 'nveselesc Să fiu pui de călușar

Alunel, alunel of! of! of! (bis) Alunel, alunel, of! of! of! (bis)
IA

A! Alunel cu alunele
Vin” la ncica, băeţele,
U

Prin crânguri și prin vâlcele,

BC

Să te joci mereu cu ele

Alunel, alunel, of! of! of! (bis)
144
BALADA.

R Y
Balada. Originară din provensalul Balloda. La început cântec scurt de dans,

RA
apoi treptat, ca înțeles al unei poezii epico-lirică, iar muzica luând forma corespunză-
toare ritmului poeziei.
Balada ca poezie e de formă fixă, când poezia e creaţia de poet: Dim. Bolin-

LIB
lineanu „Cetatea Neamţului<* Coşbuc : Balade şi idile.
Balada e de formă poetică nedefinită, când creaţia e a:poetului anonim,
a poporului : a
AMiorila, Toma Alimoş, Dan căpitan de plai.

TY
Muzica baladei cu versuri regulate îi urmează un ritm similar, deobicei în
măsură de 4/4 și într'o mişcare potrivită. |
Muzica baladei cu versuri mai puţin regulate, populare, are un ritm asemănă-

I
or, de obicei în măsura mixtă, rar regulată de 3 timpi.

RS
VE
NI
LU

zl |
RA

Recas Eat NAi: pă

T

Mioriţa
EN

cules şi notat de |
/C

prof M. Vulpescu
SI

Si, căimăi bărba — te, şi, căimăi fâr_tacte iardeoNi-o ori — că,
i. .ve -. > -: anti -.. . . .
IA
U
BC

==
de treizi-len coa — ce, sura nwiemai ta-ce, iarba numai pla _.ce,
 R Y
RA
LIB
iarba nuimai pla — ce, a-pa nui mai
Y .
pla - ce Și
.
cât a zbie_ra
a .

TY
- stă-pâ-ne,stă _pă —— ne, nude ca-pul meu, cide capul tă_u

SI
şi iar, miori -ţă mi-oa —
ER ră, poat 'eşti bolnă _vioa __ ră?
IV
UN

ba nu'sLI bolnă , -
_ vioară, »
dră-gu —ţule bace, ,
dăţi-o-iJden coa — ce,
AL
TR

dă „le prin ză -voi, că-i iarba de noi si umbra de voi,

EN
/C

spre a -pus de soa.re, vrea să te o _ moare,

SI
IA

In balada „,Mioriţa”, ca și în orice! poezie epică, pentru evidenţa sensului,

melodia își pierde importanţa, melodia Xlioriţa nu e decât o recitare cântată.
U
BC

Poshuşnicu. — Istoria Muzicei cl. VIL. — 3 10

 446
COLINDA.

Y
_ Etimologie. Primele cercetări filologice dăduse ca origină a cuvântului colindă

R
slavonescului kolo sau kolesa un fel de dans în cerc. Mai târziu lau atribuit zeiţei

RA
koliada, vechea zeiță a Ruşilor înainte de a se creştina.
1
m:
Astăzi e bine stabilit că colinda e de origină romană.
= Cea dintâi zi la Romani se numea Calende. Cele mai sărbătorite din aceste erau !

LIB
Calendele Ianuarie, când tinerii umblau de la casă la casă cu urări de anul nou;
dc unde şi azi au rămas la Români calendele sau colindele de azi. E
| Sensul analitic literar. Fondul colindei are înţeles de baladă religioasă reală
sau legendară, preamărind în cele mai multe cazuri, marele eveniment al naşterei

TY
„Domnului, sau referindu-se la călătoria celor trei Magi cu steaua ce le-a răsărit.
De multe ori fondul sc îndepărtează de sensul religios, devenind un fond:
colindele sunt de lume.

I
profan şi, atunci

RS
Poezia colindei e formată din versuri regulate, din 6 şi 8 silabe, şi în multe
cazuri, cu versificaţie neregulată, de 5 și 7 silabe. In cazul din urmă versul e com-
plectat de un refren format din unul sau mai multe cuvinte, care complectează
VE
sensul ritmic muzical.
Refrenul în colindă, creat din inspirația poetică a săteanului, are şi o va-
loare de ornamentaţie poetică; ceiace a adus permanentizarea şi dezvoltarea
NI
lui sub toate formele lui existente. |
Analiza muzicală. Faţă de Noelurile și cântecele similare streine, colinda ca
LU

măsură, ritm, formă, variaţie melodică, ornamentaţie, refren, ctc., formează puncte
ce caracterizează distinct etnicul românesc.
Muzica colindei, e formată, de obicei, pe vechea gamă bizantină, dorică,
frigică, lidică, etc., sau pe gamele sau glasurile psaltichiei.
RA

"Limita colindei între sunetul cel mai de jos şi cel mai de sus, numit ambi-
de redusii şi rar când
tus, e destul trece de o octavă. - -
"Ritmul colindei, e potrivit şi conform cu textul, uneori însă, cum e în Mara=
T

mureș, colinda se cântă rar ca o doină.

EN

Măsura colindei, e mai mult sau mai puţin regulată.

„Ea Nariază cu măsuri de 2,3 şi 4 timpi, de formă binară, rar în șase timpi.
/C
SI
IA
U
BC
 R Y
RA
LIB
TY
Jud. Ilfov.

SI
Allegro: de G. Cucu:

Noi um blăm și colin dăm,

ER
Domnu lui, Doamne ca pe Dom
IV
Și-am um blat şi am co lin dat şi pe sv» și pe Dom
in ies le lă boi năs cut » "în scu te
UN

nul săi a flăm.

AL

nul lam a flat.

ce În văs cut.
TR

Fașă d'albă de mătasă Jos la poale poleit

EN

Cârpișoare de picioare Cu litere de argint

Scuticel de bumbăcel Mai în jos dela brânele
Și-un leagăn de dojământ Tot cu stele mărunţele,
/C

„Din „văjmânt” până'n pământ.

Mă'ntâlnii cu o albină
SI

Albina strângea din flori.

Ceară pentru sărbători.
IA

Ceara se făcu făclii

Să se dea Sintei Mării
Făcliile s'a prindeau
U

Ingerii în rai râdeau

BC

. Făcliile. se stingeau
Îngerii. în rai plângeau.
148

R Y
RA
LIB
A

I TY
RS
Sus Boeri
|
VE „G. Cucu
Andante
NI
LU

Sus bo.| eri nu mai dori-miţi, | vremeae

T RA
EN

casa să v'o|măturaţi, | Hai, Le roi | Ler,] şi masa so | in cărcaţi,aiL.er

/C
SI
IA

Că umblăm şi colindiun | Că s'a născut Domnul prea' bun

Şi pe Domnul căutăm In sălaşul lui Crăciun
U

Din seara ajunului Că s'a născut Domnul frumos

Hai, Leroi, Ler Hai, Leroi, Ler
BC

Până 'ntr'a Crăciunului Numele lui e Hristos

Hai, Leroi, Ler Hai, Leroi, Ler.
 187

“ JOCUL (DANSUL) IN RITM DE TREI TIPI ȘI IN ŞASE TIMPI.

Y
„_ Rustenul, dans în trei timpi, cu trei perioade, îîn care tema : aproape se menţise
cu mici variaţiuni.

R
RA
Rustenul

LIB
cu instrumentiști clasei

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
150
Hora, dans moderat în cerc, dansatorii se țin de” mână. cu mişcări ritmice
1 la
dreapta și la stânga, în cerc strâns și larg.

Y
Melodia e din două sau mai multe perioade din câteopt tacte, cu reprize

R
și în măsură de 6/8. Jocul horei e de obicei acompaniat de strigături. |

RA
Hora lui Zaharia

LIB
Din Moldova
cu instrumentiști clasei Aur. Borsianu:

I TY
RS
VE
NI
LU
T RA
EN
/C te =
poemn paie
SI
IA
ere
7 Za dir
U
BC

DN
2
 d4

LĂUTARIL

Y
-Din cele mai îndepărtate vremi, lăutarul a avut totdeauna un rol binefăcă-
tor în viaţa sufletească a curţii domneşti, a societăţii boereşti sau țărănești.

R
| De dânsul, de dibla lui, depindea buna dispoziţie a casei, iar. în sat, ca şi

RA
“ azi, nu se putea, naştere, viaţă, „nuntă fără lăutari”, etc., fără cântecul vioarei,
al naiului şi cobzei, cântec turnat în inimi din inima lui.
In, împrejurări mari, de ţară, de domnie, de lupte în răsboaie, lăutarul şi-a

LIB
avut partea lui de contribuţie la săvârşirea unei sărbătoriri.
In sunetul vioarelor lăutăreşti, care ştiau să cânte pentru toate ceasurile din *
- viaja omului, s'a făcut intrarea lui Mihai Viteazul în Alba-lulia.

TY
SI
f
SS:RI)

ER
ic
Ă NI
AN

AS
SNAA

N |SEAS
DS
NY
AASAI

er
AS

IV
n

Zz
Clt
SS
Sa

UN

| PI «Zi SR)
ZA £ ÎPS PS
77 ISN ia
| Re
/ ASI
AL
ta
Cuc

>)
SA
SIL)
TR
EN

Lăutari români din sec. al 18-lea

„La masa domnitorului Constantin Şerban, fiecare pahar ridicat aducea cân-
/C

tece de viori, îlaute, ţimbale, iar oaspeţii străini veniţi la curtea lui Leon Vodă |
- al Muntenici nu puteau fi altfel primiţi decât cu cântăreţi, viori şi chitare.
SI

: Numai vorbim de pomenita nuntă a domniei Maria, fiica lui Vasile Lupu-
Vodă, unde lăutarii noştri au trebuit ei singuri să susție nota naţională între cele
IA

- două muzici străine, una căzăcească şi o" mehterhanea turcească.

In cursul secolului al XIX-lea, Iăutarul a fost singurul factor care pe tărâ-
U

mul muzicei şi vieţei naţionale, concentrează .în el toată destinderea sufletească

a societății de toate gradele.
BC

Prin repertoriul său românesc, isvorât din credinţa, tradiţia și istoria naţiei,
152

din inspiraţia poetică a lui Alecu Văcărescu sau Costachi Konachi, lăutarul aducea,
în casa ori cui, acel suflet păstrător de datini, piatra de temelie a patriei.

Y
Petrea Creţu Solcân dacă era viorist era însă şi un nepreţuit păstrător memo-

R
rial al poeziei poporane.
Dacă nu cra Şolean, după cum afirmă scriitorul G. Dem. Demetrescu, s'ar

RA
fi pierdut o întreagă Eneidă de şapte-opt mii de versuri poporane.
Dela Barbu Lăutarul marele Franz Liszt a cules şi a scris acele cântece popo-

LIB
rane care au dat naştere rapsodiei române.

I TY
RS
VE
NI
LU

Barbu Lăutaru Fr. Liszt

Un Cristache Ciolac, un Constantin Cândeanu, un Ochi-Albi, un Sava Pădu-

reanu, cu tarafurile lor de țambalagii şi naiargii, au împrăştiat în lumea largă,
T RA
EN
/C
SI
IA
U

Cristache Ciolac Grigore Vindercu

BC

peste mări:şi ţări, cântecele noastre, ca isă le asculte şi să se minuneze de fru-

 193

museţiile lor ȚŢarii, Regii. şi Sultanii; iar. un Nică Iancu dela Lugoj,
un .Grigore
Vindereu dela Suceava numai cu cântecul nostru, al neamului, ne-a ţinut trează
conştiinţa de neam în mijlocul cotropirilor seculare.

Y
Aceasta a fost opera şi misiunea lăutarilor noștri de altă dată, și iată că

R
muzicanţii profesionişti de azi, dacă au renunţat la tradiționalul nume de
lăutar,
nu

RA
trebuie să uite caldul suflet românesc de care marii lor înaintaşi au prețuit
cântecul nostru ori unde şi ori când.
Aplicaţiuni praelice :

LIB
Să se urmărească acţiunea tarafurilor lăutăreşti dela postul radiofonic.

INSTRUMENTE NAŢIONALE MUZICALE

TY
Cel mai vechi instrument cu coarde la Români este violina sau vioara.
Numele ei variază după regiuni şi după mediul social.

SI
Țiganii o numesc diblă, în Basarabia, cu preferinţă, scripcă, în Ardeal, Ceteră,
ghigă, laută, highegh, etc., iar profesionistul acestui instrument se numește
: Vio-

ER
rar, lăutar, scripcar, celeraş, ighidiş, zicălaş, etc.
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA

4
cad

SĂ
a.
U

Cavalul
BC

Cavalul, (cuvânt turcesc kaval), sau fluer ciobănesc sau jlueroi. E tăcut de
154 | | | . | | |

obicei din lemn de paltin și-i lung cam de 80 cm. La muzeul naţional diu Sibiu

Y
se ajlă cavalul lui Avram Iancu.
“Cimpoiul, (lat. =Lysisipium, franc, ==cornemuse) eun burduf de piele de capră

R
care printr'o ţevie see umple cu aer.

RA
LIB
I TY
RS
VE Cimpolul

Prin apăsarea burdulului, aerul pătrunde în trei sau patru tuburi sună-
toare : Carava, hangul mare şi hangul mic. Cu carava se cântă melodia, iar celelalte
NI

două ţin un acompaniament format din tonică şi quintă.

Naiul sau muscalul, (vezi p. 150) flautul zeului Pan, sau syrim. Romanii îl
LU

numeau Fistula sau Syrinx. După cum se vede în figura alăturată, e format din 18
ţevi, astupate la un capăt cu ceară.
Naiul a fost instrumentul de preferinţă al vechilor lăutari români. Astăzi
RA

"e încă în uz în părţile Munteniei.

Fluerul îngemănat, (vezi p. 135) nu sunt de cât două fluiere, lipite unul de altul.
Cu unul, cel cu șașe găuri, se cântă melodia, iar cu celălalt se ţine isonul.
T
EN
/C
SI
IA
U
BC

Buciumul

Buciumul, îşi are origina în instrumentul Buccina al Romanilor.

 155:
Din cauza simplităţii instrumentului, buciumul.nu poate da decât un
şir de
sunete cari variază după puterea cu care se suflă în el. In luptele lui Ştefan
cel

Y
Mare cu Turcii, la Podul înalt, armatele lui dădeau semnale de război cu buciumul
.
In luptele pentru. libertatea naţională, conduse de Avram Iancu, femeile sunau'

R
din bucium ca să adune pe călăreţi la luptă. o

RA
Tulnicul, e tot un fel de bucium făcut din doage de brad. Fiind mai ușor.
se întrebuinţează mai des de femeile țărance din Ardeal.
Cobza, e de origină persană (kopuz). A fost adusă în Europa de Mauri. Are .

LIB
forma sferică, şi-i formată din cinci bucăţi de lemn de paltin. Coardele sunt în
număr det10 şi pentru acelaş sunet sunt câte două şi trei coarde alăturate.

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR

Țambalul
EN

Coardele cele groase se numesc burdui. Pe locul unde se pişcă coardele este
0 $ușiniţă
'de piele numită bătaie.
Cobza e întrebuințată mai cu seamă, de lăutarii satelor.
/C

Țambalul, (lat. tympanon) e un instrument lăutăresc format din o ladă plană

în “formă patrată, deasupra căreia sunt întinse coardede oţel, pe o întindere de
trei grame şi jum. Coardele sunt vibrate prin lovirea lor cu două ciocănele, care
SI

la un capăt au formă de bombiţă făcută din vată sau piele.

IA

* Chitara, (vezi p. £0) e tot instrument vechi muzical, la Români Şi dateazi de

prin secolul al XVII-lea, era foarte întrebuințat în familiile boereşti. : .
i
U

Harja. | (vezi
pi
pag. 117) Instrument
y 4 i : . . e ”
de formă triunghiulară şi cu coardele
.

pişcate. Origina Harpei e foarte îndepărtată și șe crede că ca dăinueşte încă din

BC

secolul al 18-lea din "nainte de Hristos. |

-156

Trecând, în cursul veacurilor, prin o serie de modificări, astăzi.a ajuns de are

Y
78 de coarde puse în cruciş, ca la piano şi se. deosebesc prin culoarea lor, unele
albe alte negre.

R
La Români a fost totăcauna un instrument de lux, întrebuințat în familiile

RA
nobile ale bocrimei, ba chiar şi la curțile domneşti. Ficiile lui Const. Brâncoveanu
domnitorul Munteniei, învățaseră a cânta din harpă cu profesori speciali aduşi din
apus.

LIB
Balalaica,. instrument de origină tătară:şi cunoscut de Românii Basarabeni
încă de pe la începutul secoluluial 19-lea. Are trei coarde, Sol-Do şi Si sau Mi.

I TY
RS
Balalaica
VE
Supele, e un fel de instrument în formă de oboe întrebuințat de Românii
NI

din Istria.
LU
T RA
EN

"Supele
/C

Are lungime de 50 cm. şi de 70 cm.,, cu trei sau șase găuri. Partea în care
se suflă se numeşte Pisca.
SI
IA
U
BC
 157

ROSTUL: MUZICEI IN VIAȚA ȚĂRĂNEASCĂ.

Y
Studiind evoluţia istorică a muzicei apusene, am văzut lupta însufleţită ce

R
s'a dus pentru prevalarea muzicei poporane în a o cultiva şi a o valoriiica, prin
variatele ei forme componistice, concepute de maeştrii vremurilor, pe tema

RA
popo-
rană a fiecărui neam în parte.
Insufleţirea acestora, pentru muzica poporană, a desvăluit documentar carac-
terul şi specificul muzical, care deosebeşte, am putea spune, jundamental, o na-

LIB
țiune de alta.
De pilda compozitorilor apuseni, muzicalitatea românească e însufleţită şi
ea în drumul ce şi l-a creat, pentru cultura naţională.

TY
Cântecul naţional românesc, cu variantele lui ritmice şi melodice, şi-a păstrat
neatinsă forma lui arhaică, în datini şi în diferitele manifestări sociale săteşti
din primele lui vremuri de închegare şi până azi.

SI
Dacă, în cursul vremii, muzica apuseană a pătruns în pătura cultă a orașelor
noastre, cu toată forma ei atractivă, în opere, simfonii, oratorii etc., sau muzică

ER
uşoară a dansului străin, ea n'a pătruns la sate şi n'a avut deci puterea să înlă-
ture sau să modifice caracterul cântecului românesc.
Aceasta, pentrucă muzica poporană românească creiată pe vechile game:
IV
pentatonică, hexatonică, antică, cromatică orientală sau gregoriană, îşi are acea
formă complect deosebitoare ce aparţine în special numai neamului nostru.
UN

Ea e deci documentul etnic basoreliefat în munţi, în văi, şi pe şesurile patriei

noastre unde, e de interes patriotic, să fie păstrată şi cultivată, pentru ca, ajunsă
destul de puternică, să pornească cu avânt asupra streinismelor muzicale fără sens
de artă reală, care ne-a invadat centrele orăşeneşti, creind astfel acel mozaic
AL

de internaţionalizare a sufletului românesc. .

In acest scop, fratele nostru dela sate trebuie mereu cultivat și convins de
frumuseţea şi importanţa datinilor noastre tradiţionale, în asociaţia cărora s'a pă-
TR

strat arhaismul cântecului nostru poporan.

Dacă e aşa, dacă pe tradiţii se bazează etnicul neamului nostru, avem datoria,
EN

ca Români, ca acele datini să fie şi ele cultivate şi valorilicate, reînviind şi păs-

trând forma lor originală, purificându-se de streinismile ce, uncori, pătrund în
iorma şi fondul manifestărilor lor.
/C

Păstrându-ne astiel comoara muzicală românească, lucrând din răsputeri

pentru colectarea reală, corectă şi cât mai apropiată de original, a folclorului muzical
SI

poporan, să contribuim la desvoltarea curentului de muzicalitate naţională, în

care tema arhaică a cântecului naţional, să prepondereze inspiraţia creatoare a
IA

compozitorilor români.

CARACTERUL MUZICEI POPORANE IN COMPARAȚIE

U

CU MUZICA CULTĂ.
BC

Prin muzica cultă, înțelegem acele forme, care, până au ajuns în desăvârşirea
lor, au trecut prin noianul de legi impuse de ştiinţa composițională a armoniei,
158 | |
contrapunctului, fugii, etc., dând naştere, simoniei, poemului simfonic, orato-.

Y
riului etc.

R
Cu alte cuvinte, muzica. cultă e creaţia unui compozitor identificat care, -
„condus de vederile şi simţirea sa -proprie, de impulsul mediului în care. trăeşte şi

RA
suflul patriotic al naţici sale, înbină opera sa, tot ce e muzicalmente, poate contri-
bui la caracterizarea ctnică a neamului din care face parte.
"Sau, abstracţie făcând de scopul naţional, compozitorul descrie în culori :

LIB
muzicale -tablourile vii ale naturei, scene tradiţionale din. viaţa socială, sau redă
stările sufleteşti cauzate de diferitele impulsiuni exterioare.
Prin muzica poporană, înţelegem cântecul inventat, creiat, prin o inspiraţie
momentană, de cântăreţul ţăran, neştiutor în ale muzicei, a cărui nume ignorat, ne-

TY
identificat, nu s'a putut păstra, pentrucă deşi răspândită” neînchipuit de repede
şi devenită patrimoniu obştesc, nici el și nici mediul său înconjurător, n'a ştiut

I
să. califice valoarea melodiei cântate cu versul ci adaptat. -

RS
"Muzica cultă, fiind scrisă, s 'a păstrat şi se păstrează neatinsă în forma. com-
poziţională de origină.
Muzica poporană, la origina ei, nefiind scrisă spre neschimbare, trecând,
VE
după auz dela om la om, din generaţie în generaţie, a dat naştere diferitelor
variante ale aceleaşi melodii, păstrându-se tema melodică în jurul căreia s'a brodat
variaţia. .
NI
"Muzica eultă, poate îi, de multe ori de caracter internaţional, ceiace înseamnă
că, compozitorul trecând alături de scopul etnic muzical, îşi scrie compoziţia sub
LU

imperiul influențelor trecătoare.

Muzica poporană, din potrivă, deşi e icoana vie a naturei ce înconjoară pe.
țăran, deşi e expresia durerii sau bucuriei trecătoare, ca îşii păstrează caracterul,
RA

specilicul şi forma ei naţională.

„Muzica cultă, în executarea ei, necesită executanţi anume educați, practiciani
desăvârşiţi, cari să ştie să redea real simţirea compozitorului și a motivelor deter-
T

minante, ale operii şi, în asemenea condițiuni, ca nu poate fi produsă decât aju-
tată de condițiuni prielnice, săli cu acustică şi amenajate conform cu cerinţele
EN

artci. |
Nelegată de nici un fel de împrejurare, muzica cultă intrând în proprietatea
speculațiilor profesioniste, ca poate fi redată în orice timp şi orice împrejurări.
/C

Muzica poporană, după cum am văzut, e cântată de voci şi de instrumentele

naţionale simple, cari pot fi la îndemâna ţăranului român sau a lăutarului sătean.
SI

Fără pregătire prealabilă, țăranul își cântă aleanul sau bucuria în preajma stânci -
-depe coasta muntelui sau sub frunzișul stejarului dela șes. |
IA

Muzica sa poporană îndătinată, colinda, viclimul, capra, lăzărelul, etc. el

nu și-o cânta decât în ziua consacrată de tradiţie şi la împrejurări familiare.
U

După cum din muzica cultă pătrund, în domeniul public melodii sau frag-
mente din ele, care, în urmă se dau drept creaţii poporane, tot aşa muzica pro-
BC

pric' poporană pătrunde în muzica cultă, păstrându-și însă caracterul etnic al na-
ţiunii,
 R Y
RA
LIB
DICT EU IN TREI PĂRŢI |
după metoda p. CHEVAIS

TY
Acordurile cu trei sunete se execută la harmoniu.
Elevii,: împărțiți în trei grupe, le reproduc cu
vocea, scriu apoi pe portativ
notele grupei respective, apoi în urmă, toate
notele constitutive ale acordurilor.

SI
ER
PRIMUL EXERCIȚIU ORAL SAU SCRIS
„Acorduri izolate de trei sunete din care primul acord e dat.
IV
UN

Acelaș exerciţiu cu alte'sunete date: Do-Sol, Do-Fa, Re-Fa, etc,

AL

AL DOILEA EXERCIȚIU ORAL SAU SCRIS

TR

Acorduri izolate de trei sunete, din .care primul e dat.

EN

2 > 9 Ș S > =
/C

AL TREILEA EXERCIȚIU ORAL,

SI

SAU SCRIS

Acorduri izolate de trei sunete, fără sunet dat,

IA

A se observa ca dela un acord la altul, să fie un sunct comun,

U
BC
160

AL PATRULEA EXERCIȚIU ORAL SAU SCRIS

Y
Două acorduri de câte trei sunete (doimea urmată de pătrime).

R
RA
LIB
TY
7

I
AL CINCILEA EXERCIȚIU ORAL SAU SCRIS

RS
Cele trei părţi se mişcă simultan.
VE
NI
LU

P
RA

Exerciţii analoage în alte măsuri şi tonalități.

CELE TREI PĂRȚI SE MIŞCĂ DEOSEBIT

T
EN
/C
SI
IA

Exerciţii analoage în alte misuri și tonalități.

Notă. Ca manual de îndrumare, la exerciţiile de dicteu, se recomandă, pentru

U

profesorul de muzică, volumele partea I-a și-a II-a, Traitt de Dictâe Muzicale par
BC

Paul Rougnon.
Editura Emile Gallet, rue Vivienne 6 Paris.
 R Y
RA
Tabloul alfabetic al cântecelor şi corurilor

LIB
PIESA MUZICALĂ COMPOSITORUL Pagina

TY
“ Andaluza „1. Vidu 32.
Antifonu Bisericesc

SI
104
„Astă seară, seara-i mare M. Vulpescu 132
„Axion S. Drăgoi 105

ER
Bradul Na 121
Bună dimineaţa la Moş-Ajun Jon Costescu 138
Căluşarii Poporan 128.
Când aud c'o să mă due D. Cuclin:
IV
58
Capra * Nelu Ionescu 134
Cântecul mirelui . Poporan 119
UN

Catavasiile la întâmpinarea Domnului Macarie Ieromonahul 103

Cinel-cinel Ă Al. Flechtenmacher 39
Cuvine-se Macarie 108
Doina Jianului Mih. Vulpescu 122
AL

Dor de sat I. Mureșanu 5

De Sfânta Maria Mare I, Palade 137
Ilora Unirii Al. Ylechtenmacher "40
Hora lungă
TR

DB. Bartock - 123

Imnul regal Ed. Hubsch 20
Ingheţată-i Dunărea D. G. Kiriac 27
In oraşul Vitlcem - Tim, Popovici 131
EN

isus în iesle. G. Cucu 147

Jocul căluşarilor Poporan * 128
Legenda Domniței - G. Simonis 85
Limba românească
/C

1. Cart 113
Lunca mea I. Chirescu 5
Marş regal G. Muzicescu - 24
SI

Mioriţa M. Vulpescu 1-44

Mugur, Mugurel ; G. Dima "30
Munte,
IA

munte, piatră seacă M. Gr. Posluşnicu 136

Nunta G. Cucu 61
O maică prea curată M. Gr.
Posluşnicu 80
O! Românie
U

T Georgescu 113
Paparudele , Poporan 127
BC

Paza Dunării Ed. Ilubsch . 19

Pe pământ I. Căianu 45

Posluşnicu. — Istoria muzicei, cl. VIL—3

u
162

PIESA MUZICALA COMPOSITORUL Pagina

R Y
D. Kiriac 32
Plecarea Magilor
G. Cucu 136

RA
Pluguşorul
1. Mureşcanu 6
Puişorul
mele Anton Pan 10:
Pune Doamne pază gurii
Poporan 149
Rustenul

LIB
D. Cantemir 42
Semnai
T. Popovici 79
Sus boeri
G. Galinescu 69
Sus opincă
. Bohoci 5
Sylva
Poporan 119

TY
Taci mireasă
N. Oancea 176
Trandafir de pe cetate
1. Praţia 130
Trei crai
D. Kiriac-Episc, Timuş 106
Troparul învierii

I
1, Cr. Danielescu 63
Viorica

RS
Poporan 120
Zorile (bocet)

VE
NI

" Tabloul alfabetic al materiei istorice

Pag. Pag
LU

. . . e 18 . Caudeila lduard . e 38
Alessanarescu Alfred.
18 Constantinescu Paul . 57
Andreescu M. Scheletti
. 419 Colinda . . . . .. .. 1-16
Andricu G.M.
138
RA

Baciu loan . 19 Costescu Ion

144 Craii cc... .. 129
Balada . .
.. 19 Cuclin Dimitrie 57
Barbu Lilaret
50 Cucu Gheorghe î... 60
Benua Auaustin
T

120 Cultura muzicală în Muntenia,

locete
Conservatorul din Bucureşti « 5
EN

Bohoci C. loun 50
53 Cultura muzicală în Moldova.
Borgovanu lon
53 Conservatorul din lași. 10
Brăiloiu Constantin
53 Danielescu Cr. loan [î0)
Brediceanu Tiberiu.
/C

. 43 Dicteu în trei părţi 159

Căianu lon .
126 Dima Gheorghe » 30
Caloianu sau Scaloianul
. 123 Drăgoi Sabin 60
Căluşurul
SI

Căluşul sau
po- Enacovici Gheorghe 66
Cântarea corală și Cântecul
24 Enescu Gheorghe . . 66
poran » a.
IA

Flechtenmacher Alexandru 39
Cântecul naţional ta obiceiurile
.. 118 Ylondor Tudor . . 68
strămoşeşti ....
133 Galinsecu Gabricl 69
Capra, Turca, Brezaia, sau ci anţa
72
U

Caracterul muzicii poporane în scorpescu Ircazu e

157 Georgescu Constantin 72
comparaţi e cu muzica cultă.
BC

5i Georgescu George » 72
Castaldi Alfons . . . . .
51 Gheorghiu Victor 72
Uhirescu loan
 Pag.

Hora Luugă .. în 124 Parapuda .

Inceputul Ooperei Române în Perlea Ionel

Y
Moldova . .. . .. 12 Pluguşorul 135
Inceputul Operei Roraâne în Mun. Popescu Ştefan

R
tenia ... . Popovici Timotei
Instrumente naţionale muzicale Porumbescu Ciprian . 35

RA
Intemeicrea orchestrei simfonice Poslușnicu Gr. Mihail 80
din Bucureșiti 90 Primele tipărituri psaltice 100
Irozii 129 Recitativul epic 124

LIB
Jocul (dansul) “în ritm de trei Richter Paul 33
timpi îh. | 149 Rogalschi Teodor . 83
Jora Mihail . 73 Rostul muzicii în vieaţa țără-
Kiriac G. Dimitrie 26 nească , . 157
Lazăr Filip... 73 Şcoala de cântăreţi din Moldova. 99

TY
Macarie Ieromonahul 101 Şcoala modernă a muzicii româ-
Maurer Gheorghe . neşti.
Monţia Emil ... Şcoalele de cântăreţi Ia începutul

SI
Mureşeanu Iacob secolului al IXIX-lea .. 96
Muzicescu Gavriel . Şcoalele de nuzică din Ardeal, Bu-
covina şi Basarabia . . 15

ER
Muzica contimporană al Români
Muzica ostășcască la Români . Sequens Antoniu 83
Muzica bisericească română Sibianu Ilie (Ionescu) 54
Muzica poporană românească 116 Simonis Gheorghe 84
IV
Negrea Marțian , . . . . . .. 75 Strigături . . . 143
Nottara Constantin 75 Transcrierea melodiilor psaltice pe
118 note liniare .. 93
UN

Nunta la Români .
Oancea Nicolae 75 Velceanu Iosif 89
Ottescu I. Nonna 77 Vidu loan .... 32
Pann Anton 102 Zirra Alexandru . 59
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 La alcătuirea lucrărilor didactice de clasa : a V, a VI: a și a Vil-a sau

Y
consultat operile următorilor autori :

R
Alb.: L'Avignac, Guido Adler, Lionel de la Laurene, Maurice Chevais,
|. |. Rousseau, Paul Rougnon, “Michel Brenct, Guy de Pourtales, Eugen

RA
Lagoud, Mihai Gr. Posluşnicu, Mihail Vulpescu, Sabin Drăgoi, Bella Bartock, .
Combarieu, Fr. Xaver Habert, Hermann Abert, Titus Cerne, Hugo Riemann,
"Dim. Cuclin, ete., etc..

LIB
TY
DE ACELAȘ AUTOR.

I
RS
Lucrări didactice
VE
Tratat muzical teoretico-practic, cu o anexă de indru-
mare în dicteul muzical
NI
. pentru clasa I-a:
Idem . » „ . l-a
LU

Idem . . „ lll-a
Tratat muzical teoretico-practic, cu principii de orga= |
nizare corală și exemple de dicteu » IV-a
RA

Istoria muzicii antice „V-a

Istoria muzicii universale cu incepere din sec. XIV . „ Vl-a
T

Istoria muzicii contimporane şi moderne la Români 3» Vll-a

EN

Colecţiuni de coruri.
/C

Monografii muzicale regionale.

Caetul „Caligralia muzicală“.
SI

Istoria muzicei la Români— volum de 6-10 pagini.

IA

Revista „Armonia“ ce apare din anul 1924,

Pee Ara SR apa a Sa 9 opt ep ra e A

BIBLIOTECA
U

A: m

UNIVERSITĂŢII !
BC

Vei

LA ŞI-
Ac = . aa
n

sali
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R Y
 R Y
RA
LIB
TY
ae

I
RS
VE
NI
LU
TRA
EN
/C
SI
IA

Si
U

E
BC

Preţul cărții Lei 114.30

5% Taxa C.C.D. „ 30
Total Lei 120.—