nEHM

cr 5326 ♦iS¿iÍ!¿i8¿5ííSS¿ií¿58íi8¿iS¿58¿5í!¿i8¿iSí58¿i!Í!í4&
00 “
&

MONOGRAFIA
Comunei bisericești
române ortodoxe
a Sfintei Treimi din
:-: Brașov-Tocile :-:
de

VASILIE SFETEA,
&
paroh

• Xj v •

••••
cn

BRAȘOV, 1930

Ij©í 80-
VASILIE SFETEA, paroh
născut la 6 Aprilie 1847
Q¿ 5326
¿84
¿fe
led
1—
¿84
¿84
¿fe

MONOGRAFIA ¿84
¿84
&
Comunei bisericești
¿84
române ortodoxe ¿84
a Sfintei Treimi din ¿84
¿84
■
■ Brașov-Tocile
■
■ ■ ¿84
¿84
B
de
¿84
VASILIE SFETEA,
B
^4¿fe
paroh
¿84

b¿84
’ \î •
¿84
¿84
nn ¿84
&
¿84
B
¿84
B
¿84
BRAȘOV, 1930
¿84
¿84
¿84
T.PARUL tIPOSRAF1ei ARH^EChzanTsTb^
 Precuvântare.
Istoria este magistra vieții noastre. Istoria ne istorisește în­
tâmplările mari din timpurile vechi; tot istoria ne spune și în­
tâmplările însemnate din timpurile noastre de astăzi.
Dar aceste întâmplări, dacă nu sunt scrise, sau tipărite, se
uită ușor și când avem lipsă de ele, trebue să răscolim mult praf
până când le aflăm; de multe ori răscolim praful, dar nu le a-
flăm. Deaceea este bine să notăm astfel de întâmplări mai din
vreme ca să nu se uite.
De la clădirea bisericii noastre, a Sf. Treimi, încă n’au
trecut 120 de ani și deja am început a căuta documente, care
nu le aflăm. Nu aflăm cine a făcut despărțirea parohiei și cum
a făcut-o, câți creștini au rămas la biserica Sf. Nicolae și câți
au trecut la Sf. Treime, câtă avere a rămas la biserica Sf. Ni­
colae și câtă a trecut la Sf. Treime. Cine a instituit pe preotul
Voina Pitiș și cine l-a hirotonisit?
Avem un document pe care însă nu-l putem ceti, fiind
depus dela anul 1826, de la sfințirea bisericii, în globul de pe
turnul bisericii noastre a Sf. Treimi.
Preotul Voina Pitiș ne spune: „In 12 Iulie 1826 s’a ridicat
crucea în vârful turnului împreună cu bășica, în care am pus o
scrisoare pecetluită cu multe însemnări și întâmplări a vremilor
de acum și pentru facerea acestei Sf. Biserici, scrisă cu numele
meu deasupra Voina Pitiș, parohul acestei Sf. Biserici. Era mul­
țime multă de norod adunată și P. Mitropolit Dionisie dela Bu­
curești, cu boeri deacolo“.
Consiliul nostru parohial n’a încuviințat formarea unui
fond, din care s’ar putea acoperi spesele, ce s’ar face cu. reno­
varea Sf. Cruci de pe turnul bisericii și s’ar putea scoate la lu­
mină și această scrisoare misterioasă. Deci publicarea acestei
scrisori acum s’a amânat, se va face ulterior.
 4
, Ulterior se vor publica și unele documente, care acum nu
s au putut publica din cauza strămutării mele cu locuința dela
Brașov la Sibiu. Intre acestea sunt: Decretul de permisie pentru
clădirea bisericii dela anul 1812, actul de predare al sesiei paro­
hiale din anul 1922 ș. a. P
, Crezut de necesar să public aceste notite, ca să nu se
dea uitării. ’ se
Pe langa cunoștințele și experiențele mele m’am
ajutat între
altele cu Izvoarele despre Istoria Brașovului din g
germană și cu
Documentele despre trecutul Românilor din Schei
Dr. Stinghe. ’, ‘publicate de
Brașov, 1930.

VASILIE SPETEA
paroh.
 PARTEA I.

Venirea Bulgarilor și așezările lor

în Brașov.

1. Venirea Bulgarilor.

Poporul român din Scheiul Brașovului a format laolaltă

un corp și o singură biserică română ortodoxă, din veacul
al 14-lea până în veacul al 19-lea. Poporul întreg a suferit
și a purtat greutățile și neajunsurile timpurilor vitrege în
decursul veacurilor.
In veacul al 19-lea o parte din popor, care era mai
depărtat de biserica centrală română, și-a clădit o biserică
nouă cu hramul Sf. Treimi, și-a format o parohie deosebită
de sine stătătoare. Poporul român din Scheiu a început a
se manifesta mai cu seamă dela venirea Bulgarilor în Brașov.
Bulgarii au venit din Bulgaria în Brașov la anul 1392.
Ei au venit ca lucrători la zidirea bisericii celei mari săsești
din Brașov, numită biserica neagră, care s’a zidit în timp
de 40 de ani, începând din anul 1383.
Ei au lucrat mult la această biserică și la alte zidiri
ale orașului, ei au lucrat și la turnurile de apărare și la
redutele (Zvinger) țehiurilor dimprejurul cetății. Apoi au
lucrat ei și la cele două turnuri de apărare de pe dealurile
postovarilor. Turnul numit alb s’a zidit în anul 1494 și
după aceea s’a zidit turnul negru; amândouă turnurile sunt
zidite pe dealurile, unde au postovarii ramele pentru uscatul
postavului. Și fiindcă aceste lucrări au durat timp îndelungat,
de aceea magistratul a permis Bulgarilor ca să se așeze
și să locuiască în partea de sus dela poarta cetății, care
loc s’a numit Schei sau Bolgarszeg.
Ei, după țara de unde au venit, s’au numit Bulgari,
dară poporul lor n’a figurat ca popor bulgar, nici biserica
 6

înr’ tÎ3 r ° cladlraJa anul 1403> mei suburbia sau mahalaua

lor n a figurat ca biserică sau ca mahala bulgară, ci ca
biserica și mahala românească sau pe nemțește valahă.
Este cunoscut că împăratul roman Aurelian (270-275
dt y..nemai PuEmd apăra țările Daciei Traiane contra
năvălirii popoarelor barbare, și-a retras ostasii și deregtorii

AUreKVpeTtefDunt fSsȘ
*
™

Și se^nfrăfcădVCXea?- iege+cu. Românii de aici, se însoțiră

și cu cei veniti din lCOnt°P5a cu Românii aflați pe aici
fnrmlr? ' o dln sate,e românești de prin apropiere si
“ 2todSS u" singur corp * » -gu?âopSic!

pe^ocul^unui s^TZân^X^U
Românii de pe aicea s’an înfSm Ș d a vede ca ?’
pe a,cea s au mfrațit cu cei veniți din Bulgaria.
2. Ajutor dela domnitorul Neagoe
Basarab Voivod.
^ea^ÎoMbfcericî5deenM —fâ din Schei să-si
aveau lipsă de aSor J ,ocul celei de lemn. Ei

au șici primit
Bulgaria,
unde ei seadresară Tn^°™
frumos ai..r p'""'an“ 'a«SauSe Munfenia
adresară ■de
la
Magistratul Brașovului. ?’ 3U f°st spriJiniți Și la

erau buni prieTn? cÎcei^dii? Bubari6”!? d'n- Bu,garia’ nu

pentru ajutor la Muntenia la ’de aceia s’au adresat
i-a ajutat și i-a spr£ Basarab V°ivod, care
9 sprijinit, așa ca la anul 1519 și 1520 își
 7

zidiră o biserică mare de peatră; dară nu s’a putut termina

de tot, fiindcă Neagoe Basarab Voivod la anul 1521, a
încetat din viață, și atunci a încetat și ajutorul.

3 Ajutor dela domnitorul Petru Cercel

Voivod, fratele lui Mihai Viteazul.

Pela anul 1584 creștinii din Schei se adresară din nou

după ajutor la domnitorul din Muntenia, Petru Cercel Voivod,
un frate al lui Mihai Viteazul, ca să poată isprăvi biserica
rămasă neisprăvită de răposatul Voivod Neagoe. Acest Voivod
a dat ajutorul cerut, cu care s’a zidit Sf. Altar cu cele două
hore înainte și cu tinda pentru femei.
4. Ajutor dela domnitorul Aron Voivod.

La anul 1595 trecând domnitorul Aron Voivod, din

Moldova prin Brașov, a cercetat Sf. 'biserică românească
din Schei și văzându-o fără clopotniță și nezugrăvită, s’a
milostivit și a dat o deosebită ajutorință, cu care s’a zidit
clopotnița și s’a zugrăvit Sf. biserică. Totdeodată a dat
Voivodul Aron un hrisov, care a rânduit a se da bisericii
românești din Schei din visteria Moldovei în fiecare an
câte 12000 de aspri, și 300 de aspri pentru preoți, care
ajutor s’a dat regulat până pe la mijlocul veacului al 17-lea,
când apoi a încetat.
După cum se vede, la biserica ortodoxă din Schei, au
venit multe ajutoare din partea Domnitorilor din principatele
române, dară despre ajutoare venite dela Bulgaria sau dela
Bulgari nu este urmă. Aceasta încă este dovadă că poporul
din Schei n’a figurat ca popor bulgar, nici ca biserică
bulgară. La conscripția făcută în Brașov, oficios, după
naționalități, la anul 1829, s’au aflat ortodocși:
In Cetate: Români: familii 20, persoane 71; Sârbi:
familii 1, persoane 2; Bulgari -. familii 1, persoane 8;
In Brașov vechiu: Români: familii 151, persoane 668 ;
Sârbi: familii —, persoane —; Bulgari: familii —, per­
soane —;
 8

familii0 Biumâna: Români: familii 19, persoane 73; Sârbi-

familii —, persoane — ; Bulgari: familii — persoane — ;
r !n Schei - Români: familii 924, persoane 4150• Sârbi•
familii 3, persoane 17; Bulgari: familii 1, persoane 2.

5. Ajutor delà împărăteasa Elisaveta Petrovna.

Papala Romrta’ArSaprinePtot felul de “T-

sâlnicii, Românii din Schei au ’trimis pe protopopul loVÎStie
ta Mowova cftsăac™P-rătea,Să 3 R“Siei Ellsaveta Petrovna
împărăteasă a Austriei MaATeresia calălncet

Ardeal și Brașovul a rămas nearins TunaV“

Petrovia mai amulte'rânduri !nmi®.¿TP3răteasa Elisaveta

între care bei Tânduri s.Î t to" r°da)d" ,a aceaa« biserică,
lucrate, aduse de monahia sfumpși pompos cu aur
Gherghina din Chiev Arp^to ah mai ,na,nte căpitănita

nou, la Bobotează, ta Pașft

Moscova 'a ffim^maHmilfe0* lmp^rataasa Elisaveta delà
fl. la această biserică cu care“ " până la 13-°°°
3’a făcut și turnai &Ș *

6. Compania Junilor.
pe lângă zidărie,Sși cTafe î^riUrebu“?“* 3 56 Ocupa I

precum era măceiăria, croitoria,

 9

Dar magistratul orașului nu voia să le recunoască și

să le dea nici un drept; la dări și la sacrificii îi supunea,
dar la beneficii nu-i primea, în țechiurile lor industriale nu
primea nici un român. Românii văzând că Sașii nu vor să
le recunoască nici un drept în rând cu ei, au fost siliți
să ceară dela locurile mai înalte autonomie separată, atât
civilă cât și militară.
In privința aceasta obștea din Schei în mai multe
rânduri s’a adresat cu plângere la guvern și la curtea
împărătească. Această stare a început din veacul al 17-lea
și a durat mult timp.
In anul 1736 obștea din Schei a trimis doi delegați
cu astfel de plângere și de cerere la curtea împărătească.
Sașii aflând despre aceasta, s’au speriat, temându-se să
nu-și peardă puterea și stăpânirea asupra Românilor și îndată
trimiseră o delegație monstră din 12 deputați din partea
orașului Brașov și din partea districtului, la curtea împără­
tească, ca să împedece realizarea cererilor Românilor. Cu
atâta mai vârtos, că după zisa cronicarilor sași, nici un
loc nu este fără de Români sau valahi. Realizarea acestor
cereri a fost împedecată deocamdată.
Românii au format însă din partea lor o Companie de
juni, adecă tineri necăsătoriți, cărora nu le-a fost permis
să poarte arme, de aceea ei și-au ales legendarul buzdugan
din povești, care-1 poartă la toate serbările lor și-1 aruncă
și-1 prind cu mare dibăcie. In locul căpitanului și a celor­
lalți ofițeri și-au pus ca conducători un vătaf, un armaș
mare și un armaș mic.
In locul dobelor și al trâmbițelor și-au pus un surlaș,
care la toate serbările și la toate excursiile lor merge în
fruntea muzicanților și dă signalul cu sfânta surlă. La
sărbătoarea Bunei vestiri, la 25 Martie, când e deslegare
la pește, junii din anul trecut se sue pe Coasta Prundului
și cu surla dau signalul că am scăpat din iarnă și a sosit
mult dorita primăvară. Atunci babele din Schei fac câte o
cruce mare și se închină zicând: Mulțumescu-ți Doamne că
m’ai învrednicit să mai aud odată sfânta surlă.
 10

. „ Compania aceasta a junilor din Brașov s’a susținut

pana astăzi sute de ani, dar nu cu caracter militar nici
cu servicii militare, ea aranjează niște serbări frumoase
deosebită0^ Pa?tllor și da acestor sărbători o splendoare

vecernia^n^â r?“3 Pa?ti’ JUnii’ după ce ascu,tă

vecernia in sfanta biserica, se prezentează la Oficiul pro-
vpÎmTm’ AiC.',se constata cari juni mai sunt dintre cei
vechi din anii trecuți și cari se înscriu acum din nou se
vătTfHZa 0 ,St? noua și Se numesc conducătorii, adecă-
vataful, armașul mare și armașul mic. Protopopul le tine
vorbire in care îi sfătuește și îi îndrumă să se poarte
frumos și cinstit, să se ferească de scandale ca să facă
onoare lor și neamului lor. Ei poartă toți cocarde si pan
gliei tricolore naționale la pălărie. Ei se duc apoF ?n
Pmnd, unde cântă „Cristos a înviat“, joacă si arancă
buzduganul, asistați de mult public. ?
se împart în^rT ™ deSf'Pa?ti’ Junii> după Sf. Liturghie,
?e ™.P !n gmpun și cu muzica merg pe la fete si la
fruntașe la stropit. Ei se duc pe ta eteslacj-
Sm ulu Xî'i16-'6“0"63“ deSt sâ*ători "le Învierii
Domnului. Fetele 11 cinstesc cu ouă roșii cu nrăiitnri «i
caVTeia'câzn't’fronc mai Și «chiu! * câte una
po™i^Vd™LLcâX'iei raai mai cu seamă cei cari

înfrunzi jrJul'c?

XTcrSTuS0- S- Treimi de Pe Tocile, unde

ricS“

cereaanguCsata cL^rde“fFM 0*
rXP°cu'^XT^’n’d’"uVerdZitf -
însărează. ’ nde mai Joaca până când
eurșiuX'iSaVund'ă"’ S
 11

De pe Coastă se desfășură o priveliște foarte frumoasă

peste tot Scheiul. Poporul se împrăștie și se preumblă prin
grădinile de pe Coastă. Când pomii sunt înfloriți și înver­
ziți. Junii cântă, joacă și aruncă buzduganul. Mulți din
popor încă aruncă buzduganul, cari au plăcere.

7. Excursia și defilarea dintre Petri.

Mercuri, a patra zi de Paști, fac junii excursia și de­

filarea cea mai frumoasă din toate serbările lor. Mercuri
pe la ameazi pleacă junii călări pe cai sprinteni, cu mu­
zica în frunte, doi câte doi „între Petri“, care este un
loc pitoresc la capul cel mai de sus al stradei Podul Cre­
țului, aproape de Poiană, între niște stânci înalte și fru­
moase, încunjurate de păduri cu verdeață, pe care nemții
le numesc „stâncile lui Solomon“. La această excursiune a
junilor se însoțesc mai multe grupuri de așa numiți juni
bătrâni, căsătoriți și necăsătoriți, unii cu pălării, iară alții
cu căciuli â la Mihai Viteazul, numiți „Curcani4 , toți îm-
brăcați în costume foarte frumoase tricolore naționale și
călări pe cai frumoși, qi steagurile naționale treicolore în
frunte. După călăreți urmează mulțime multă de popor în
trăsuri și în căruțe,’ ba cari sunt mai sprinteni de picior
se duc și pe jos.
Ajunși aicea între petrii junii și publicul însoțitor se
ospătează, după drum așa de lung și în loc așa de fru­
mos omul capătă și poftă de mâncare, ba gustă și câte
un pahar de vin. La cei cari nu le place vinul, pentru a-
ceștia este aicea un izvor de apă rece și limpede, bună
ca pelinul alb.
Dupăce s’au împăcat cu dușmanul, junii tineri și cei
bătrâni, dimpreună cu publicul asistent cântă, joacă și a-
runcă buzduganul. Pe la 5 ore încetează jocul și începe
aranjarea defilării. In frunte vin junii tineri cu muzica, doi
câte doi, toți călări, decorați cu verdeață dintre Petri; apoi
vin junii așa numiți bătrâni cu costumele lor naționale și
cu steagurile tricolore, după aceea vin trăsurile și căruțele.
Defilarea se face din capul cel mai de sus al Tocilelor
 12

până la un alt cap extrem al Scheilor, adecă până la

crucea Mușiroiului de pe Coastă. Anume: defilarea se
face pe drumul dintre Petri până la strada Podul Crețului,
apoi pe stradele : Podul Crețului, Tocile, Piața Prundului,
Cacova, strada Ecaterinei, strada Spitalului, apoi în Groa-
veri, unde îi primește muzica militară cu imnul regal. Aici
se adună mulțime foarte multă de popor, nu numai din
Schei, ci din tot orașul, fără deosebire de naționalitate sau
confesiune, ca să vadă și să admire defilarea cea impo­
zantă. De aici pleacă convoiul prin stradele Ciocrac, strada
Coastii și mai departe până la crucea Mușiroiului. Aici
junii descalecă, cântă Cristos a înviat, joacă și aruncă
buzduganul.
Când însărează junii încalecă caii și pleacă la vale până
în Groaveri, de acolo se împarte fiecare pe la casele lor.
Joi după ameazi și Vineri după amiazi mai continuă
junii jocul, iară Duminecă după amiazi, la Dumineca Tomii,
încheie serbările lor cu excursia de sub „Poalele Dosului“
de pe Tâmpa.
Junii s’au prezentat și afară de Brașov în costumele
lor naționale și cu buzduganul lor istoric la mai multe
serbări naționale, așa s’au prezentat la expoziția națională
dela București, la adunarea națională din vara anului 1929
ș. a. Peste tot s’au prezentat bine și au stârnit multă plă­
cere și admirație. Marele binefăcător al bisericilor și al
școalelor noastre și al neamului nostru Dimitrie Ionciovici,
parohian din cetatea Brașovului, mort la anul 1887, în­
cântat de frumusețea acestor serbări ale junilor, voind tare
ca această frumoasă serbare să nu iasă din uz, să nu se
piardă, face o fondație de două mii de Lei noi în aur
pentru juni, anume pentru acoperirea speselor împreunate
cu serbarea din Mercurea Paștilor.

8. Fundația Dimitrie Ionciovici pentru

junii din Brașov.
„Lăsăm încă următoarele legate, care îndată după
moartea subscrisului testator Dimitrie Ionciovici să se pună
în lucrare și anume:
 13

Lăsăm două mii Lei noi în scrisuri fonciare a Româ­

niei cu 7°Io — șapte procente în aur pentru toți vecii
în administrațiunea Eforiei școalelor centrale române greco-
orientale din Brașov, cu aceea însărcinare și rugare, ca ve­
nitul anual din această sumă să se deie „Junilor“ pentru
acoperirea speselor împreunate cu serbarea populară a
„Junilor“ ce se ține în fiecare an la Paști și anume: în
Mercurea Paștilor. Acest venit va fi eliberat în Marția
Paștilor la mâna vătavului pe chitanță. Intâmplându-se ca
eu Dimitrie Ionciovici să mor într’un timp, unde la ser­
barea Paștilor să nu fie cupoanele pe anul întreg, atunci
urmașii mei și anume subscrisa consoartă, ca clironomă
universală — de va fi în viață, vor fi obligați, la proximile
Paști după moartea mea a întregi cupoanele astfel ca
„Junii“ să capete cupoanele pe întreg anul premergător.
Voim tare, ca această frumoasă serbare să nu iasă
din uz. Dacă cu timpul această serbare din orișice cauză
nu s’ar mai putea întreprinde, atunci onorata Eforie va
folosi venitul acestui legat pentru săraci, și-l va împărți
în fiecare an la săraci în săptămâna patimilor înainte de
Paști“.

9. Domnia împărătesei Maria Teresia anul

1740-1780 și a împăratului losif II. anul 1780-1790.

Sub domnia împărătesei Maria Teresia și a împăra­

tului losif II. regimul Magistratului săsesc din Brașov față
de Românii din Schei s’a mai domolit, în urma ordinelor
și a decretelor mai înalte.
La alegerea taților de vecini au fost admiși și Ro­
mâni, ceeace până acum nu era. Tații de vecini sunt un
fel de primari de stradă, provăzuți cu unele servicii co­
munale neînsemnate. Scheiul întreg este împărțit în 5 ve­
cinii. I. Vecinia roamurilor. 2. Vecinia năsipului sau valea
mărcoae. 3. Cacova. 4. Tocile. 5. Coasta. In aceste trei
vecinii din urmă, unde Românii sunt în mare majoritate
față de Sași și de Unguri, au început a se alege tați de
vecini Români.
 14

Prin Decretul dela curtea împărătească din 17 Oc-

tomvrie 1784 s’a decis ca spesele făcute cu procesul și
cu anchetarea din Poiana să se plătească din Cassa Allodială
a orașului, pământurile comunale, care încă nu sunt îm­
părțite, să se împartă locuitorilor după prețurile cu care
s’au împărțit în anul 1773 și anul 1774.
Tot prin Decretul dela 17 Octomvrie 1784 se per­
mite Românilor din Schei să-și poarte și să exerciteze
liber meseriile lor în Schei tocmai ca și cetățenilor în ce­
tate, li se permite să-și poarte meseriile lor măcelarilor,
cojocarilor, croitorilor, lemnarilor ș. a. Li se permite mai
departe să vânză carne, vin și tot felul de manufacturi.
Prin acelaș Decret Preaînalt se permite Românilor intrarea
în toate funcțiunile și oficiile, dacă au calificațiunea ne­
cesară.
Măcelarii români voesc acum să-și pună scaunele
lor în Groaveri la poarta de sus a cetății. Magistratul cu
țechiul Sașilor se opun. Chestia merge din nou la guvern
și scaunele măcelarilor români din Schei se așează în
Prund, unde se află până astăzi.
Măcelarul Dumitru Orghidan, care se mutase cu lo­
cuința în cetate, pretinde acum să fie primit ca membru
în țechiul măcelarilor sași din cetate; țechiul se opune,
chestia ajunge la guvern, care decide, ca la cea mai de
aproape ocazie, când se face un loc vacant în țechiu,
Dumitru Orgidan să fie primit în țechiu.

1O. Raportul Brașovului cu Principatele

române.

Raportul Brașovului cu Principatele române, anume

cu Muntenia, în decursul veacurilor în general putem zice
că a fost bun. Brașovul avea interes să țină relații bune
cu România. Acolo în România la orașe și la așa numitele
„iarmarocuri“, adecă la târgurile de țară își desfăceau
brașovenii sași productele lor industriale și comerciale. La
orașe ca: Ploești, București, Brăila, Galați ș. a. erau
strade întregi, numite stradele Brașovenilor, ocupate cu
 15

producte industriale brașovene: pânzărie, postav, flanele,

pălării, cismărie, lădărie, ploscărie, straie, țoale, sărici ș. a.
Deacolo aduceau bani frumoși de argint și de aur,
nu de hârtie ca cei de astăzi.
România pe de altă parte avea și ea interes să țină
bune relații cu Brașovul și peste tot cu Ardealul. Aici
își desfăcea România multe din productele sale brute ca :
bucate sau cereale, grâu, cucuruz, vite mari și mici,
lână, pei, pește proaspăt și pește sărat, icre de tot felul
ș. a.
Un deosebit interes avea România să țină relații bune
cu Brașovul și cu Ardealul în timpul răsboaielor și al nă­
vălirii popoarelor barbare, a Turcilor, Tătarilor ș. a.
La năvălirea barbarilor poporul delà țară se retrăgea
la munte, iară boierii delà orașe treceau peste munți și
veniau la Brașov și în alte părți ale Ardealului, unde ră­
mâneau până când se linișteau lucrurile și până când
trecea primejdia. Astfel de cazuri erau foarte dese.
Așa ne spune istoria că la anul 1676 boierii cari au
fost șezut mai bine de doi ani la Brașov, s’au întors în
România. Intre acești boieri au fost și vornicul Neagoe
Secuian cu 5 servitori ai săi, căpitanul ' Iacșa și Ilie Șe-
traru Armașu.
In timpul acesta scriitorii sași din Brașov au fost în­
vățat să scrie cu scrisoarea veche chirilă cu etajiu, așa
numită ciocoiască. Așa cronicarul Paul Benkner multe din
notițele sale le-a scris cu această scrisoare. La anul 1903,
când a voit să tipărească și să publice aceste notițe, pro­
fesorii delà gimnaziul săsesc din Brașov nu le-au putut
descifra ; ei au trebuit să ia în ajutor pe răposatul profesor
Ioan Popea delà liceul românesc A. Șaguna, cu ajutorul
căruia au putut să le descifreze.

11. Zavera lui Ipsilant.

La anul 1820-182l,Jn timpul zaverii lui Ipsilant, când
s’au prăpădit eroii olteni Sava și Tudor Vladimirescu, s’au
refugiat la Brașov și în multe sate din Ardeal, foarte mulți
boieri și neguțători din România, așa încât nu mai aflau
 16

case cu chirie, după cum ne spune o însemnare din acele

vremuri. Era aci și Părintele Dionisie mitropolitul și Părintele
Ilarion Argeșeanul mitropolit. Dupăce a venit Domnul Grigore
Ghica ca Domn al țării românești, destul i-au chemat pe
acești doi arhierei dar n’au voit să meargă, temându-se de
vicleșugul Turcilor. Așa au făcut mitropolit pe un diacon
dela mănăstirea Căldărușani, anume Grigorie.
Se istorisește că în revoluția lui Ipsilant, la anul 1821,
familia răposatului Ion C. Brătianu s’a refugiat în Ardeal
în comuna Mohu lângă Sibiu, unde s’a și botezat fericitul
Ion C. Brătianu, fostul șef de pe vremuri al partidului liberal
din România și șef al guvernului.
O însemnare din acele vremuri ne spune între altele:
In 12 Iulie 1826 s’a ridicat crucea în vârful turnului împreună
cu bășica, în care am pus o scrisoare pecetluită, cu multe
însemnări și întâmplări a vremurilor de acum și pentru
facerea acestei Sf. biserici, scrisă cu numele meu deasupra
Voina Pitiș, parohul acestei Sf. biserici. Era mulțime multă
de norod adunată și P. S. Mitropolitul Dionisie dela Bu­
curești cu boierii de acolo.
Aceasta încă este o dovadă, că mulți boieri din România
petreceau lunile de vară în Brașov încă din vechime. La
Brașov este clima mai domoală, decât în vechea Românie.
Brașovul este ferit de vânturi, fiind înconjurat de dealuri
și de munți, cu parcuri și cu păduri cu verdeață. Poiana
are parcuri și hotele, muntele Postovaru iarăși parcuri și
hotele, Tâmpa tot asemenea. Brașovul este de mult privit
ca stațiune balneară. Astfel există de mult o legătură
strânsă între Brașov și România.
 PARTEA II.

Meserii și ocupații vechi ale Românilor

din Schei.

12. Oieritul.

In timpurile vechi Românii din Schei s’au ocupat și

cu oieritul.
Teren prea mult pentru pășunea oilor n’au avut aici
în Brașov. In Poiana Brașovului este ceva pășune, dară
este puțină și aceea este destinată și pentru ciurdele de
vaci, cari erau multe, și pentru cai, cari încă erau mulți.
Dară oierii noștri se ajutau cu pășunile din principatele
române, din Muntenia și din Moldova, unde se afla pășune
multă, bună și ieftină și din partea stăpânirilor acestor țări
se făceau oierilor ardeleni multe scutiri și înlesniri, ba chiar
și invitări.
Scriitorii sași din Brașov, arată că Românii din Schei
țineau multe oi. Așa scriitorul Iosef Teutsch arată, că pe
la anul 1739, Românii d'rn Schei plătesc prea puțină dare
pentru oi; ei plătesc adecă pentru 5000 de oi, dară ei au
120 de mii de oi.
Un alt scriitor, P. Benkner, ne spune că în anul 1684,
a fost o iarnă foarte lungă și grea cu o scumpete foarte
mare, încât mii și mii de oi s’au prăpădit în România, atât
ale Săcelenilor, cât și ale Românilor din Schei.
13. Oile lui Greissing.

Oi țineau și Sașii din Brașov în România. Așa ne spune

istoricul sus numit, că lectorul Brașovului, Johann Greissing,
care avea oi în România la Văleni în anul 1681, s’a dus
în România să-și vadă oile. Acolo s’a speriat de niște oameni
răi, el atunci din greșală a împușcat mortal pe un sătean
din Văleni, sătenii din Văleni l-au prins, l-au bătut foarte
2
 18

strașnic, l-au legat și l-au dus la Vodă, de unde a scăpat

numai cu mare greutate, după ce a depus o amendă de
500 de taleri.

14. Scutirile pentru pășunatul oilor.

Scutirile și înlesnirile date Ardelenilor pentru pășunea

oilor în țările române, s’au continuat și în veacul al 19-lea,
dară nu au durat prea mult. Așa vedem că preotul Voina
Pitiș, instituit la anul 1815 ca paroh la biserica Sf. Treimi
de pe Tocile, a primit la anul 1826 o carte de scutire
pentru sine și pentru mahalagii săi, dela prințul Grigore
Dimitrie Ghica din Muntenia, pentru o mie de oi, care să
fie scutite în Muntenia de ori ce dare sau plată de pășune.
Taxa oieritului să o ia biserica de acolo și să plătească
simbria unui dascăl la școala, ce au înființat acolo, care
să învețe pe copiii cei săraci de pomană.
Câte oi a ținut preotul Voina cu oamenii săi in România
și până când, le-au ținut nu știm; aceea știm că sub preoții,
cari au urmat după dânsul, anume Bonifatie Pitiș, D. Orgidan
ș. a. nu s’a mai pomenit de nici o scutire sau înlesnire
pentru ținerea oilor. Economia oilor s’a îngreuiat din ce
în ce mai tare pentru Ardeleni. Multe terenuri de pășune
s’au arat și s’au sămânat. Turmele cele mari și frumoase
de oi ale Secelenilor, ale Săliștenilor, ale Mărginenilor ș. a.
s’au redus la minimum.

15. Stâna de pe muntele Crucur.

La anul 1865 se afla pe muntele Crucur de lângă

Brașov o stână de oi a lui Radu Spuderca și Cr. Oltean.
Intr’o Duminecă din luna lui Iulie, pe la amiazi, s’a pornit
o vreme tare cu ploaie, cu fulgere și cu trăsnete, lângă stână
era un brad frumos, oile erau aduse la stână pentru muls
și erau culcate împrejurul acestui brad. Un fulger a căzut
tocmai asupra acestui brad, pe care l-a despicat în două
și elin brad a sărit în oi. Stăpânii oilor și ciobanii, cari se
aflau în stână, la prânz, înspăimântați au sărit repede din
 19

stână cercând să salveze oile, le-au mișcat, le-au scuturat,

pe unele le-au deșteptat, dar 67 din ele au rămas moarte
pe loc.
Cam tot pe aceeaș vreme se afla în Schei la Petriș
o stână de oi, nu prea mare, a lui Baica, nevasta lui Baica
aducea delà oi Dumineca în Prund caș dulce de vânzare.
Copiii când aveau câte un ban, alergau iute în Prund la
caș dulce. De atunci stâni de oi în Schei nu mai sunt.
Urmează acum documentele, la care ne-am provocat.
16. Invitarea prințului loan Constantin Nicolae.

Prințul loan Constantin Nicolae învită pe Ardelenii din

țara Bârsei, în țara sa, prin următoarea scrisoare :
„Din mila lui Dumnezeu, eu prințul loan Constantin
Nicolae, vă scriu și vă fac cunoscut, că reînoiesc vechiul
obiceiu și vă dau voie, ca să veniți cu oile în țara mea
și cine voește poate să și ierneze oile aici și vă asigurez
că atât oile cât și păstorii pot să vină în țara mea
fără nici-o împidecare. Vă promit, că după vechiul obi­
ceiu, vă apărăm și nu vă luăm nici o para mai mult
pentru oi, decât după vechiul obicei, decât 161/2 denari;
vă asigurăm că nu vă va face nimeni pagubă, de-ar fi
chiar împărătești ; și dacă vă vor lua caii pentru transport,
va trebui să vă despăgubească. Pentru astfel de cazuri
vom îngriji noi. Și cine are voié, să servească în princi­
patul meu nu va trebui să dea mai mult, decât a făcut
învoiala cu stăpânul său, unde vrea să se așeze. El va
fi liber de darea satului și nu va putea face pretenzii a-
supra lui nici stăpânul, nici alți deregători, afară de învo­
iala făcută. Nici delà păstori, nu se va pretinde, altă dare
decât cea stabilită. Cine are oameni streini la oi, să-și
ia din sat. Și așa vă arătăm mila noastră după cum am
zis mai sus. Așa veniți câți voiți, că țara pentru voi nu
este mărginită. Așa vă scrie vouă domnia mea.
București, 28 April 1757.
loan Constantin Nicolae, Vodă.
)
*
') Traducere din germană.
2*
 20

17. Scutirea prințului loan Al. Mavrocordat.

Nr. 7878
Noi loan Alexandru Mavrocordat cu mila
lui Dumnezeu voevodul Moldovei iproci
*')

„La cererea rumânilor oieri ardeleni, cari delà ziua

sfântului Dimitrie până la a sfântului Giergie oile sale
afară în Moldova a le ținea ar pofti, iară s’au îngăduit
lor din iznov slobozenie după așezământul cel vechiu.
1. Când sosesc în Moldova vameșul Grosesci, pen­
tru țoluri și cojoacele lor cele de iarnă nici o vamă să
nu ia, afară dintr’aceea dacă ar duce în lăuntru ceva
marfă de vândut.
2. Nici aceia cari vejleți ¿e numesc nici alte spre
aceea rânduite tisturi, miel delà turma de oi să nu ia
nici când le mână în lăuntru, nici când le scot afară.
3. A trece prin moșiile mănăstirilor slobod va fi cu
adevărat, însă de cumva pre o moșie ca aceea mai mult
zăbovesc, atunci după cum le va fi tocmeala să plătească.
4. Cele două parale, sau groșiță, ce până acum pentru
un cal s’au plătit, deicea înainte nu vor mai plăti.
5. Când cu de primăvară să sue cu oile la munte,
nici un stăpân al pământului, miel nu vor plăti, fără numai
aceluia pe a cui moșie mai îndelungat ar zăbovi, după
cum va fi tocmeala, să plătească.
6. Și stăpânul locului delà Grosăști, mai mult pentru
trecere berbece să nu ia fără cu un mielușel tinăr să se
îndestulească, dacă totuși pe moșia lui mai îndelungat s’ar
mai răzima, după cum le va fi tocmeala vor plăti.
7. Când vor eși prin vama Grosăștilor afară, delà un
cârd de oi, mai mult de un miel după așezământul cel de
mult să nu dea și spre aceea mai mult să nu-i întărească,
ca ei să dea anume vornicului 2 miei, căpitanului de pe
margini unul, apoi vameșului altul și fleșarului altul așiș-
‘) Din documentele publicate de Dr. Pușcariu, anul 1897.
 21

derea fleșari întru trecerea lor prin vamă să nu-i împie­

dece, fără slobod să le fie, cât caș și oile lor, în târguri
să le vânză și nici un om moldovean să nu îndrăznească
pe oarecare dintre oierii din Ardeal a-1 sminti, sau a-1 bate,
fără dacă, dintre eiși ceva nevoe ar avea, pentru aceea
amândoauă părțile, pe birăul ținutului să-1 caute, și acolo
pricina să li-o îndrepteze.
August, 1785.

Scutirea prințului Grigore D. Ghica.

Milostiiu Bjiiu Io Grigorie Dimitriu Ghica VVd. i Gos-

podr zeml Vlahscoie,
(Din mila lui Dumnezeu Io Grigorie Dimitriu Ghica
Voevod și Domn al țării Valahiei) *)
Toată facerea de bine și ajutorul în tot locul și pre-
tutindenea, este bine primită lui Dumnezeu. Iar ceiace să
face la locuri pricinuitoare binelui și folosului de obște,
cum și școale de învățături, care împodobesc pe oameni
cu înțelepciunea, cu cuvântul și cu luminarea credinții și
a cunoștință de Dumnezeu și altele asemenea folositoare
obștii, acelea cu afât sunt mai cuviincioase și plăcute lui
Dumnezeu, încât cu deosebire au datorie Domnii, și oblă-
duitorii ce au câștigat dela Dumnezeu puterea de a face
bunătăți și a să osârdui spre întărirea și întemeerea lor, și
a le ajuta din harurile ce au dobândit pentru folosul ce
zicem și binele pricinuitor de obște, iar nu numai în parte.
Deci fiindcă preotul popa Voina dela sfânta biserică a
doua din Schei ot Brașov care s’au prefăcut din nou, unde
să cinstește și să prăznuește hramul prea sfintei Troițe,
dinpreună cu toți mahalagii acei sfinte biserici cu jălbi de
rugăciune au venit către Domnia mea că sfânta această
biserică ce din nou s’au zidit în locul cei vechi. La care
și Domnia noastră am făcut oareșcare ajutor, unde cu
silința lor au așezat și școală de învățătura copiilor, la care
școală se află o sumă mare de copii săraci ai cărora pă­
rinți nu sunt în stare a putea plăti la dascăl ca să-i învețe
*) Original transcris dintr’o scriere veche ciocoiască.
 22

frica lui Dumnezeu și obiceiurile cele bune. Din care pri­

cină a sărăcii rămân de tot neînvățați, sălbatici și ticăloși,
înpilați în prostime despre alte neamuri, făcându-ne rugă­
ciune, ca precum alte școale din alte locuri sunt ajutate,
să se ajute și aceasta cu o milă de a putea întâmpina
plata simbrii unui dascăl, ca și dascălul să învețe copii
cei săraci făr’ de plată. A căror rugăciune primindu-o
Domnia mea, ne-am milostivit și pentru această carte ce
dăm sfintei biserici, hotărâm ca din oile, ce plătesc
oerii aici în țară, să scutească oi una mie și oeritul acelor
oi, să’l ia biserica al da spre plata simbriei unui dascăl ce
va învăța copii săraci de pomană. Care milă să se păzească
dela viitorul an înainte. De care poruncim cabzimanilor și
taxildarilor și slujitorilor ce veți fi după vremi, ori cumpărători,
sau în credința de se va căuta oeritu în țară Domnii mele,
aceste oi să nu se supere și cel ce se va arăta cu cartea
preoților și a locuitorilor de acolo, adeverită după orânduială
că este a lor, să nu supărați de oerit oi una miie păzindu-să
apărarea lor, care oerit, are să’l dea acolo în plata dascălului
după cum este orânduit, păzindu-să totdeauna cu ne stră­
mutare. Și preoții dela această sfântă biserică (precum în
scris au făcut rugăciune către Domnia mea) să fie datori,
a ne pomeni pe noi și pe neamul nostru în sfintele slujbe,
rugăm dar și pe alți frați Domni, ori din neamul nostru,
sau din alții cari se vor învrednici a fi Domni și oblăduitorii
aceștii creștinești țări, să binevoiască a înoi și a întări mila
aceasta ca și ale Domniilor sale mile și faceri de bine să
fie în urmă de alții ținute în seamă.
1826 Martie 7.
L. S. Monogramă mare de chinovar roșu.
N. N.) N. N.
N. N. > Nedescifrabil Nedescifrabil
N. N.J <

19. Pescăritul.

Intre ocupațiile vechi ale Românilor din Schei era și

pescăritul, adecă vânzarea de pește. Peștele era unul dintre
cele mai însemnate articole de traiu ale’Românilor, precum
 23

și icrele și celelalte măruntaie din pește. Peștele se mânca

mai cu seamă în posturi, în postul Crăciunului întreg, în
postul Paștilor, mai cu seamă la serbătorile Bunavestire și
la Florii, apoi în postul Sf. Apostoli și al Sf. Mării. Era
pește foarte mult și bun, atât proaspăt cât și sărat și era
foarte ieftin; cu pește de un Leu sau de un florin se putea
sătura o familie cât de mare. Icrele încă erau foarte ieftine.
Icrele negre se vindeau cu 4-5 fl. kg. astăzi prin înființarea
multelor căi de comunicație se exportează în diferite țări
mult pește din România, atât proaspăt cât și sărat. înainte
vreme venea din România în Brașov tot felul de pește, venea
crap, somn, morun, nisetru, știucă, cegă ș. a.
Atât din cauza exportului, cât și din cauza administrației
prea greoaie, astăzi peștele s’a scumpit foarte tare, așa încât
a ajuns ca mâncare de lux. Dela un Leu kg. crapul a ajuns la
100 Lei, iar somnul, morumul, și alte soiuri mai bune au
ajuns kg. la 200 și peste 200 Lei.
Icrele roșii încă s’au scumpit foarte tare, dela 2 Lei
kg. s’au urcat la 200 și la 300 Lei kg. De icrele negre
nu mai vorbim; acelea astăzi sunt rezervate numai pentru
domnii cei mari, domnii cei mici s’ar mulțumi și cu de
cele roșii, dar nu au nici de acelea.
Intre neguțătorii de pește erau neguțători mari și
neguțători mici. Neguțătorii mari aduceau transporturi mari
de pește din România de pe la Ploești, Brăila și Galați,
mai pe urmă și din Rusia, dela Odesa.
O parte din peștele adus îl spălau și-1 așezau în toane
sau în butoae, și-1 duceau la târg la Vinț, care târg se ținea
la 8 Noemvrie înainte de intrarea postului Crăciunului. Aci
se făcea cel mai mare târg de pește din tot Ardealul, de aici
se împărția peștele în toată țara. Dacă mai rămânea ceva din
pește nevândut, neguțătorii îl duceau pe la Orăștie și în
alte părți.
Cealaltă parte din peștele adus îl vindeau neguțătorii
tot cu ridicata, la neguțătorii cei mici cari îl vindeau cu
puntul sau cu kilogramul. Mulți dintre aceștia îl vindeau
în piața Brașovului, dară și mai mulți dintre ei se împărțiau
 24

prin toate orașele Ardealului : pe la Făgăraș, Sibiu, Rășinari,

Săliște, Sighișoara, Mediaș, Blaj, Bistrița, Alba-Iulia, Orăștie,
Abrud, Câmpeni și alte localități, unde petreceau până la
Crăciun, când se întorceau acasă și se mai duceau apoi
în celelalte posturi.
Astăzi se aduce și se vinde peste puțin de tot, din
cauză că este foarte scump.
20. Pești înotând prin Biserica Neagră
din Brașov.
Apele din Schei, cum se vede, altă dată conțineau și
pește. La 24 August 1526 a căzut asupra Scheilor o ploaie
mare torențială, așa că toate apele s’au umflat și s’au revărsat.
S’a format un potop puternic, care a năvălit cu furie spre
cetate, a rupt lacurile delà poarta de sus a cetății, a rupt
poarta Cetății și zidul delà reduta croitorilor (Schneider-
Zwinger) și-a intrat în Cetate. Aici a intrat și în biserica
Neagră, care este situată cam în groapă și-a umplut-o de
pește, așa că peștii înotau în toată libertatea prin biserică.
Astfel a trebuit să scoată mai întâiu peștele din biserică
și apoi a scos și apa afară.
Scriitorii cronicari, Massa și Fuchs, încheie nota lor
istorică așa : „dicunt pisces in templo coronensi captos esse“.
Această ploaie torențială a făcut mare pagubă și la
grădinile de pomi.

21. Neguțători lânari.

In timpurile vechi, în Brașov se făcea mare negoț cu
lâna de oaie. Erau neguțători lânari mari și lânari mici.
a) Lânarii mari, aveau spălătorii mari de lână în partea
de jos a orașului, în Blumâna la podul de peatră, pe unde
curgea valea Dârstelor. Acolo aveau ei case frumoase de
locuință cu curți mari, aveau șură mare și grădină mare,
pentru curățitul, spălatul și uscatul lânei.
La aceste lucrări, cari se făceau în timp de vară, erau
angajate sute de fete și neveste din Schei, care se duceau
la lucru dimineața la 6 ore și lăsau de lucru seara la 7 ore.
 25

Unele din ele erau ocupate cu curățitul lânii, altele cu spălatul

în Valea Dârstelor și altele cu uscatul în grădina cea mare.
Când lâna era curățită, spălată și uscată bine, se așeza în
saci mari în greutate de sute de kilograme. Pentru așezatul
și bătutul în saci erau angajați bărbați tot din Schei numiți
batsangii.
Când lâna era gata o expediau cu cărăuși din Brașov
și din satele vecine la Peșta, la Viena și la alte centre
comerciale. Drumuri de fer pentru transport de mărfuri pe
atunci nu erau.
b) Lânari mici, erau mulți în Schei. Și femeile, care
făceau straie erau foarte multe. Lânarii mici aveau câte o
cămară, în care țineau lâna de vânzare. Femeile se duceau
și cumpărau lâna, o aduceau acasă, o curățeau, o spălau,
o uscau bine și apoi o țeseau. Ele făceau mai multe feluri
de țesături, din lână albă sau din lână vopsită colorată,
făceau straie, țoale, sărici ș. a. La lucrarea straielor erau
ocupate sute și mii de fete și neveste. Unele torceau pentru
urzeală, altele îndrugau pentru bătătură, altele făceau legături
și le dedeau în mâna țesetoarelor, ca să meargă lucru mai
repede. Dela aceste legături la unele neveste le-a rămas
numele de șapte legături, fiindcă ele se lăudau că pot să
facă pe zi șapte legături și treaba casei.
Răsboiul de straie este mare, așa că la el pot lucra
deodată comod două țesetoare. Când straiul este încheiat
gata, atunci îl taie, îl ia jos de pe răsboiu și-l înoadă la
capete. Apoi îl trimite la Dârste pentru dârstit în Valea
Dârstelor.
Dârstele se află în partea sudostică a orașului ca
suburbiu al Brașovului, la depărtare de vre-o trei kilometri,
dară formează parohie separată cu școala și biserica sa.
Locuitorii din Dârste se ocupau înainte în mare parte
cu dârstirea straielor; astăzi se ocupă ei cu economia de
pământ și cu lucrul de fabrică, căci au vre-o câteva fabrici
în aproprierea lor.
După ce aduceau straiele dela Dârste femeile le duceau
la piață spre vânzare, unde aveau un loc foarte frumos numit
 26

„târgul straielor“, care în zilele de târg era plin de straie.

Veniau neguțători din România, din Bulgaria, din Turcia
și din alte părți și le transportau în diferite părți. Astăzi
nu se mai caută. Lumea de astăzi s’a civilizat și s’a modernizat.
Astăzi straiele sunt prea grele și ordinare, sunt mai bune
plapomele de mătase din prăvălie, că sunt mai frumoase,
mai ușoare și mai elegante.

22. învoială cu dârstarii.

învoiala încheiată înaintea Magistratului din Brașov între

locuitorii din Schei și între Dârstari cu privire la dârstirea
straielor. Estras, traducere din germană
)
*
Prețul de dârstire se stabilește astfel:
1. Pentru un straiu dârstit pe 2 părți 6 cr.
2. Pentru un straiu dârstit pe 1 parte 5 „
3. Pentru un țol, sau pocrotz . . . 3 „
o Dârstarii sunt obligați să ia straiele de acasă și să le
ducă cu carele lor la dârstit, iar când sunt gata să le aducă
tot cu carele lor acasă sau în piață la târg după cum se cere.
Dacă taxele pentru dârstit nu se plătesc regulat, dârstarii
au dreptul să oprească din straie până când se plătesc
toate taxele deplin.
Dârstarii sunt datori să îngrijească ca la dârstire să nu
se facă stricăciune sau pagubă la straie. Dacă cumva s’ar
face vre-o pagubă dârstarii vor fi trași în judecată, vor fi
pedepsiți și vor fi obligați să dea despăgubire pentru
paguba făcută.
Brașov, în 24 Septemvrie 1725.

23. Pânzarii.
In vechime în orașul Brașov erau mulți Sași țesători
de pânză sau pânzari. Ei țeseau pânza și când era gata
o duceau la Românii din Schei cari o înălbeau. Aceștia se
numeau „înălbitori . Ei locuiau pe strada numită până
*) Din Documentele publicate de Dr. Häghe M. Schneeweiss. Jurat
a. c. notar Coron.
 27

astăzi „Inălbitori“, situată dela Podul Crețului la dreapta

în sus. Valea curgea, ca și acum, prin acea stradă, iară
la dreapta se afla o pajiște numită „pajiștea cea mare“. Românii
luau pânza, o dădeau la apă, o spălau bine, apoi o uscau
și o înălbiau. Uscarea se făcea pe acea pajiște sau pe
iarbă, ori întinsă pe funii. Când pânza era înălbită gata,
Românii o duceau acasă la măestri. Astăzi pânză de înălbit
nu mai este. Fabricile cele mari au luat meseriile celor mici.
Numele stradei se susține până astăzi; asemenea a rămas
și numele de înălbitori la mulți locuitori. Pajiștea astăzi
este mai mică, o parte din ea s’a plantat cu brazi și cu
pomi de grădină.
In pajiștea aceasta se află și o cruce cu îngrădire
frumoasă, ridicată la anul 1816 de evlaviosul credincios
Șandru Vlaicu.

24. Găitănarii.
In veacurile trecute se purtau multe haine împodobite
cu multe feluri de găetane sau șirete. Astfel de haine
purtau nu numai Românii, ci și alte neamuri. Aceste găe­
tane le făceau femeile din Scheii Brașovului din lână neagră
de oaie pe o troacă numită „troacă de găitani“ și le
transportau în număr mare în Muntenia, în Moldova, în
Bulgaria și în alte părți. Aceasta troacă avea o lungime
cam de o jumătate de metru, avea și 8—10 ciocănele
cu cari femeile împleteau și strângeau aceste găetane.
Femeile puneau troaca pe genunchi și astfel împleteau
găetanul bătând cu ciocanele pe troacă. Prin baterea cio­
canelor se făcea și ceva larmă: troco-troco, dela care a
rămas Românilor din Schei numele de „trocari“. Fericitul G.
Barițiu în „Gazeta Transilvaniei“ deducea numele de trocar
dela germanul „träger“, adecă hamal. In Schei erau și
hamali și sunt și acum; dar numele de trocar se poate
deduce mai ușor și cu mult mai corect dela troaca de
găetan și dela larma ce se făcea la împletirea găetanului:
troco-troco. Astfel dela o meserie cinstită și rentabilă a
rămas Românilor din Schei un nume despre care unii
cred că ar fi oarecum rușinos.
 28

25. Lemnarii.
Casele Românilor din Scheii Brașovului în mare majo­
ritate au fost și sunt și astăzi de lemn, adecă de bârne.
Cărămidă ei n’au avut, nici pământ din care să facă cără­
midă n’au avut. Pădurea le-a fost aproape. Afară de aceea
din Secuime aduceau bârne și scânduri bune și ieftine.
De aceea ei nu-și băteau capul ca să-și facă case de peatră
și de cărămidă, se mulțumiau cu cele de lemn. Casele le
făceau din bârne cioplite și încheiate frumos, pe care le
înpănau și le lipeau cu lut, în grosime de 3—4 cm., le
tincuiau și apoi le vopseau sau le spoiau cu var alb, sau
cu alte colori. Pentru facerea caselor aveau măestrii anu-
miți, lemnari sau bărdași.
Casele se făceau de regulă cu două odăi, una înainte
la stradă și una îndărăt, iară la mijloc între ele era tinda
sau bucătăria cu o vatră mare de cărămidă, pe care se
făcea^ mâncarea. Pe vatră se putea fierbe și frige; se frigea
pe cărbuni, pe grătar și în frigare. La toată casa se afla
câte o frigare de fier pentru fript.
Casele cele mai multe se făceau pe coaste și pe
dealuri, unde sunt și astăzi și se acopereau cu șindrilă.
Casele sunt foarte dese și curțile strâmte; lângă unele
case se află și puțină grădină; grădini mai departe de
casă sunt multe. Acum au început (oamenii) a face și
câte o casă de peatră și cărămidă, fiind acestea mai trai­
nice și mai sigure contra focului.
Măestrii lemnari sunt și astăzi, cari fac coperișele la
case fac grajdurile, șopurile, porțile, stoboarele sau pă-
lanele ș. a.

26. Cărăușii.
Drumurile de țară și căile de comunicație în vechime
erau puține și rele. Drumuri de fier nu erau, camioane,
automobile și autobuse nu erau. Erau numai cară și cai
Transportul de mărfuri dintr’o țară în alta, sau dintr’un
oraș in altul, se făcea cu carele și cu caii prin așa nu-
mițn cărăuși. y
 29

In Schei erau mulți cărăuși români, erau mulți cari

aveau câte două trei care mari și câte 10—20 de cai.
Unde nu puteau merge cu carele, mergeau numai cu caii
cu samarele. Ei făceau transporturi dese din Ardeal în
România și din România în Ardeal. De multe ori făceau
și transporturi mai depărtate pe la Pesta, pe la Viena și
pe la alte orașe comerciale.
Ca pășune pentru cai, pe cât timp erau acasă, le servea
Poiana Brașovului.
Dupăce s’au introdus drumurile de fer, transporturile
de mărfuri au început a se face cu trenul și cărăușii s’au
împuținat foarte tare. Cu împuținarea cărăușilor au pierdut
mult și fierarii sau faurii, cari aveau mult de lucru cu fe-
recarea carelor și cu potcovirea cailor. Cu împuținarea că­
răușilor au pierdut foarte mult și pielării, cari aveau mult
de lucru cu facerea hamurilor.

27. Cojocarii.

Cojocul de oaie era la moșii și strămoșii noștri haina

națională a Românului. Cojocul I-a apărat și l-a scutit pe
poporul român de multe vijelii, de multe viscole și de
multe furtuni. Poporul român a petrecut la munte și la
pădure mai mult decât la șes și la câmpie. Poporul ro­
mân adus pe aceste plaiuri de împăratul Traian, a fost
lăsat în parte aici de împăratul roman Aurelian (270-275
d. Cr.) care ne mai putând apăra aceste țări în contra
năvălirii popoarelor barbare, și-a retras armata și dregăto-
riile peste Dunăre în Moesia, lăsând Dacia în mâinile bar­
barilor. Goții, Hunii, Avarii, Vandalii, Turcii, Tătarii și
alte multe hoarde barbare au trecut peste aceste plaiuri.
Când Românul nu mai putea rezista năvălirii acestor bar­
bari, îmbrăca cojocul cel mare și se retrăgea la munte
și la pădure, unde cojocul îl scutea de toate vân­
turile și de toate tempestățile. Meseria cojocăriei a fost
cunoscută la Români din timpurile cele mai vechi. Erau
cojoace mari și cojoace mici, cojoace cu mâneci și co­
joace fără mâneci sau pieptare. Unele aveau cusături fru-
 30

moașe cu mătase. In Brașov erau mulți maeștrii cojocari;

ei nu lucrau numai pentru Brașov. Ei duceau marfa lor
pe la târguri: pe la Făgăraș, pe la Sibiu, pe la Sighișoara
și prin alte orașe. Meseria cojocăriei se lucrează și astăzi
însă mai puțin. Lumea modernă de astăzi caută haine mai
ușoare să nu fie așa trainice, să le poată schimba mai
curând după modă și să nu miroase a oaie, ci să mi­
roase a parfum.

28. Grădinăritul.

Una dintre cele mai principale ocupații ale Româ­

nilor din Schei a fost din vechime și este și astăzi gră­
dinăritul sau pomăritul. Pământ pentru sămânat bucate ei
nu au. Grâu, cucuruz sau alte bucate ei nu samănă. Au
însă pe coastele și dealurile din Schei o mulțime de gră­
dini, care sunt depărtate de locuința lor și cari ajung până
pe munți în pădure. Pământul nu este de prima calitate,
dară dacă este bine îngrijit, săpat și gunoit, pentru plan­
tarea pomilor este bun. Ooamenii le plantează cu cireși
vișini, cu peri, meri, pruni, nuci și alte soiuri. Dintre toți,’
cireșii cresc mai înalți, căci oamenii când sunt pomii tineri
nu-i retează, ci îi lasă de cresc în voia lor; la cules le
trebue scări înalte de 5—6 stânjini. Oamenii sunt ocu­
pați mai tot anul cu grădinile. Ei au mare greutate din
cauza depărtării, din cauza lipsei drumurilor de care si din
causa lipsei de apă.
Primăvara îngrijesc grădinarii de curățitul gunoiului si
sapatul grădinilor. Apoi cu luna lui Iunie începe tăiatul și
uscatul fânului. In Iunie începe și culesul cireșelor și al
vișinelor. In anii roditori, la 5 ore dimineața, culegătorii se
sue pe scară, când trage clopotul cel mare la biserica cea
neagră din cetate; iar la 7 ore seara, când trage iarăș
clopotul^ cel mare, încetează cu culesul și se dau jos de
pe scară strigând toți cu glas puternic: „la pământ mă!“,
așa meat răsună toate coastele și toate dealurile. In gră­
dinile din Schei se fac multe soiuri de cireșe bune și
frumoase, așa încât numai cireșele din Cisnădia Sibiului
 31

pot rivaliza cu ele. Cireșele culese le duc femeile în corfe

la piață și le vând; într’o corfă întră 4—5 litrii. înainte
erau ieftine, iar azi, după ce s’au scumpit toate și dupăce
s a urcat și plata culegătorilor, s’au mai scumpit * și ci­
reșele și vișinile. Se folosesc multe la plăcinte, la compot
și la dulceață.
După culesul cireșelor urmează culesul perelor, al
merelor și al prunelor văratice. Acestea încă se culeg cu
scara, căci dacă se scutură, se lovesc și multe din ele se
strică. Acestea le duc femeile la piață spre vânzare tot cu
corfa și cu vana. într’o vană intră cam 20 de litrii.
După aceea, prin luna lui August, începe culesul poa­
melor tomnatice și în urmă prin luna lui Septemvrie se
culeg și cele iernatice. Grădinarii sau merarii nu fac numai
negoț intern, ci ei fac și negoț extern, adică ei nu vând
numai poamele din grădinile lor din Brașov, ci aduc și
din afară o mulțime de poame, care le vând apoi peste
iarnă, parte cu măruntul, parte cu ridicata. Ei aduc multe
poame, mai cu seamă mere de prin satele din apropiere :
de pe la Săcele, de pe la Bran, apoi de pe țara Oltului
și de pe la Sighișoara. Cele mai frumoase poame le aduc
grădinarii noștrii de pe la grădinile grofilor, de pe la
Budila și ale grofilor din Treiscaune. Cele mai frumoase
poame în Ardeal se zice că se fac pe la Bistrița, dar de
pe-acolo nu pot aduce Brașovenii din cauza depărtării.
Poamele le cumpără grădinarii, parte culese iară cele mai
multe neculese; ei le culeg cu scările și le aduc la Brașov
cu carăle sau cu trenul; nu se pot scutura, căci dacă se
scutură, se lovesc și apoi nu se țin pe iarnă. După ce se
aduc poamele la Brașov, se așează pe paturi în pivnițe
svântate și sănătoase, ele trebue să aibă o temperatură
potrivită, să nu fie prea cald, căci atunci se pot încinge
și se putrezesc; să nu fie nici prea frig, căci dacă îngheață
se strică.
Merele când se pun în pivniță se sortează după
soiurile lor, cele mai gingașe se vând mai curând, iară
cele mai trainice și mai durabile se țin până pe la Paști
 32

și după Paști. Peste iarnă le duc femeile cu venele la

piață și le vând la precupețe, care le vând apoi cu chilo-
gramul. De multe ori se vând și cu vagonul la neguțătorii
din afară. Sub stăpânirea ungurească se transportau multe
la Peșta și în alte localități.

29. Cultivarea grădinilor.

Poamele de pe sate au început a rivaliza cu poamele

grădinarilor din Brașov, ba uneori le și întrec; pământul
la sate este mai bun și clima este mai caldă. Dacă mai
merge mult așa, această meserie și acest mijloc de traiu
al grădinarilor din Brașov se poate perde. Deaceea este
neapărat de lipsă o îmbunătățire. îmbunătățirea ar putea să
o facă bisericile, școalele, în deosebi școalele agricole,
reuniunile economice, legile agrare și întreaga societate.
Bisericile din Brașov au mai multe grădini de pomi.
Una din aceste grădini s’ar putea destina și aranja ca
grădină de model pentru parohieni, delà care parohienii să
ia pildă pentru aranjarea și lucrarea grădinilor. Mai întâi
de toate ar putea lua pildă parohienii din Schei, ba și
alți parohieni, că într’o grădină nu se pot planta numai
pomi, ci se poate planta și câte-o floare, câte o garoafă,
câte un trandafir, câte un bujor, ș. a. Ar putea lua pildă,
că într’o grădină unde este locul potrivit, se poate planta
și câte o legumă, care este de lipsă la casa lor; s’ar
putea planta câte o ceapă, ridiche, fasole, mazăre, linte,
morcovi, pătrânjei, varză și alte multe. Românul dacă are
lipsă de o floare sau de-o legumă, trebue să meargă la
piață, să dea parale frumoase pentru ele la alte neamuri,
anume la Sași, pe multe locuri la Bulgari și la alții. Bul­
garii vin din țara lor, peste vară fac parale frumoase și
iarna se duc cu paralele în țara lor, în Bulgaria.
Tot delà o grădină de model ar putea să ia pildă
parohienii din Schei, ca să planteze soiuri mai bune și mai
rentabile de poame, ca să nu-i întreacă sătenii cu poa­
mele lor.
 33

30. Plângerea Românilor din Schei^

Puterea Magistratului din Brașov, asupra Românilor

din Schei, era nemărginită pe toate terenele, pe cel bi­
sericesc, pe cel civil, politic, economic ș. a. Așa se plângea
poporul pe la anul 1738 într’o jalbă sau plângere de 35
de puncte, subscrisă de toți preoții și de mulți creștini
din Schei.
Ei se plâng că Magistratul abuzează la punerea și
depunerea preoților români și se amestecă în afacerile
bisericești.
Ei se plâng că dările orașului sunt prea grele, ma­
gistratul stabilește dările după bunul său plac, fără ca să
fie de față vre-un om, care cunoaște pe proprietari. Oa­
menii trebue să țină soldați în cvartir, să dea cai de poștă,
să aducă la oraș lemne pentru foc și sulinare pentru apă.
Să dea oameni câți trebue pentru lucru orașului. Iară când
se însoară careva trebue să dea taxă județului ș. a. Tot
ei se plâng că nu li se dă voie să lucreze meșteșugurile
sau meseriile de cojocărie, de croitorie, de facerea caselor
de lemn, de facerea cuptoarelor de căhăli, nu li se dă
voie a vinde în oraș vin, nici pâine, nici lumânări, nici
poame, nici legume. Iar în oraș în boite sau în prăvălii
nu li-se dă voie să intre prin ușa din față dela stradă, ci
trebue să între prin curte, printr’o ușe deosebită ascunsă.
Ei se mai plâng că plătesc multă vamă la cetate,
pentru marfa ce aduc, afară de vama împărătească, pentru
bumbac, pentru pește, pentru tăbac, pentru brânză, pentru
ulei, pentru struguri ș. a.
Magistratul se opune la toate cererile Românilor, te-
mându-și puterea și stăpânirea lor și temându-se de mul­
țimea lor, despre cari scriitorul Jos. Diick la anul 1736
recunoaște: „că nu este nici un loc fără de Români“.
Măcelarii încă se plâng, că și ei întâmpină multe
greutăți și neplăceri din partea magistratului.
Plângerea se încheie așa: Acestea sunt adevăratele
greutăți, care purtăm noi Șcheii din Bolgaresc și ne mai
3
 34

putând suferi cerem mila dela prea milostivul și prea

înălțatul împărat și dela prea luminata gubernie, iară nu
cerem judecată.
Urmează subscrierile cu sigilele.
31. Domnia împărătesei Maria Terezia 1740-1780
și a împăratului losif II. 1780-1790.
Abea după venirea la domnie a împărătesei Maria
Terezia (1740—1780) și a împăratului losif II. (1780—1790)
a răsărit o rază de lumină și libertate, după care a în­
ceput și poporul român a se mișca mai liber în viața de
toate zilele. Pe baza decretelor de toleranță și de libertate
ale acestora au început și meseriașii români a-și lucra
meseriile lor, ceeace a fost silit și magistratul a le permite.
Astfel la 15 Martie 1756 magistratul Brașovului dă
permisiune la 12 croitori români a-și lucra meseria lor
sub unele condițiuni.
32. Decis dela Magistrat.
Noi județul, prefectul și tot sfatul orașului facem cu­
noscut tuturora, dar mai cu seamă acelora cărora se cu­
vine. După ce croitorii români așezați în suburbiul român
benei ne-au făcut cunoscut că vin croitori din România
cari lucrează aicea haine românești și după un timp oare­
care se întorc iar în România, fără să plătească aicea
vre-o^ dare. Afară de aceia în anul trecut au venit din
România țigani și diferite muieri cari au lucrat haine româ­
nești și apoi s’au întors, fără ca să plătească darea pres­
crisa m sensul ordinului împărătesc, al Maiestății Sale Cezaro
regești al prea grațioasei doamne și mamă a patriei.
Ei se roagă ca țiganii veniți din România și diferite
muieri sa nu aibă voie de-a mai lucra haine românești în
Brașov, sa li se dea lor voie, căci ei plătesc darea ’sta­
tului și orașului și să poată câștiga și ei ceva pentru traiul
lor, noi aprobând rugarea lor concedem celor 12 croitori
ca sa lucreze haine românești iar toți ceilalți să fie opriți
Aceșt' 12 croitori sunt următorii: Stan Badea, Mihai Croi­
torul, Radu Bureț, Petru Muntian, Văsi Badea, Radu Or-
 35

loierul, Dumitru Muntian, Gyiene Muntian, Kereste Mun-

tian, Mihai Muntian, Stan Muntian și Gyergye Gyuțe.
Prin aceste lucrări să nu se facă, țehiului croitorilor din
oraș nici cea mai mică pagubă și noi ne rezervăm dreptul
ca în viitor, după împrejurări, să putem modifica această
*).
permisiune
Brașov, la 15 Martie 1756.
(L. S.) Ex. Ampl. Magistratus
Comunissione extrădat per
I. Schobel
V. Notar. Coron.
33. Decretul dela împărăteasa Maria Terezia.
La rugarea măcelarilor români din Scheii Brașovului
contra Magistratului din Brașov, prin Decretul dela 29
Noemvrie 1777, dela Curtea împărătească se permite mă­
celarilor români să taie și să vândă carne în Schei.
Iar la rugarea poporului român din Schei contra Ma­
gistratului, prin Decisul dela 17 Octobre 1784, tot dela
Curtea împărătească li-se permite, ca să-și lucreze liber
meseriile lor ca și cetățenii în Cetate. Așa dară li se dă voie
să vândă și carne și vin și tot felul de manufacturi de
fabrică. Totdeodată li se permite să între în toate servi­
ciile orașului, dacă sunt pregătiți și destoinici pentru a-
cestea. Acum nu mai puteau fi eschiși Românii dela ve­
cinătăți, ca până acum. Cu deosebire au început măcelarii
români a face multe pretensii. Unul dintre ei, anume mă­
celarul Dumitru Orghidan, care pe baza noului Decret de
Concivilitate se mutase cu locuința în cetate, a pretins să
fie primit ca membru în țehiul măcelarilor din Cetate,
dară țehiul nu a primit. Dela Guvern s’a decis ca mă­
celarul Dumitru Orghidan să fie prenotat și la cea mai
de aproape ocazie, făcându-se un loc vacant, să fie primit
ca membru în țehiu.
Și în privința locului, unde să-și așeze românii scau­
nele lor de măcelărie, la cererea Românilor a trebuit să
intervină înaltul Guvern.
*) Din documentele publicate de Dr. Stinghe, anul 1906. Traducere din
germană în extras.
3*
 36

Nos Maria Theresia,

Dei Gratia Romanorum Imperatrix Vidua ac Germaniae
- Apostolica Hungariae, Bohemiaeque Regina, Arhi-Dux Au-
striae, Dux Burgundiae, Magna Princeps Transylvaniae,
Comes Tyrolis, Goritiae & Siculorum, Memoriae commen-
danuus tenore praesentium significantes quibus expedit
Universis. Quod Fideles Noștri, Nobis Sincere, et respective
Dilecti Illustris S. R. I. Comes Carolus Teleki de Szek
Status & Regii Noștri per Haereditarium Nobis Magnum
Transsylvaniae Principatum Gubernii Consiliarius, utrobiaue
Actualis Intimus, ac Cancellarius Noster per autelatum
Magnum Principatum Nostrum Partesque eidem reincor-
poratas Provincialis Regius; Generoși porro Michael de
Bruckenthal, Adamus Neres de Nagy-Vărad & Michael de
Sonnenberg, Secretarii Noștri Guberniales; nec non Michael
de Ahlefeld & Antonius Biro de Poilyan, Cancellariae
Nostrae Regiae in Transylvania Provincialis Regestratores
retulerint Nobis: Qualiter Iidem alias Literas, Summo quo
decuit honore & obedientia receperint in haec verba:
Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix Vidua,
ac Germaniae Apostolica Hungariae, Bohemiaeque Regina,
Archi-Dux Austriae, Dux Burgundiae, Magna Princeps Tran­
sylvaniae, Comes Tyrolis Goritiae & Siculorum. Fidelibus
Nostris Illustri S. R. I. Comiți Carolo Teleki de Szek,
Status, & Regii Noștri per Haereditarium Nobis Magnum
Transsylvaniae Principatum Gubernii Consilario utrolique
actuali Intimo ac Cancellario Nostro, per antelatum Magnum
Principatum Nostrum, Partesque eidem reincorporates Pro­
vinciali Regio; Generosis porro Michaeli de Bruckenthal,
Adamo Weres de Nagy Vărad, & Michaeli de Sonneberg
Secretaries Nostris Gubernialibus; nec non Michaeli de Ahle­
feld & Antonio Biro de Poilyan, Cancellariae Nostriae
Provincialis Transylvaniae Regestratoribus Nobis Sincere
& respective Dilectis; Gratiam Nostram Caesareo Regioque
Principalem ! Exponitur Majestati Nostrae in Personis Strenu-
orum Lanionum Walachicorum Bolgar-Szediensium Numero
28. Qualiter iidem paribus quarundam Literarum Altissimae
videlicet Resolutionis Nostrae Regiae Wienae Die Octava
 37

Octobris Annii 1777 ad Regium Nostrum Gubernium ra ...

ne emacellationis Carnium emanat, nec non Ordinationis
Gubernii Regii sub numero 5285 Cibinii Vigésima prima
Novembris Anni curentis 1777 ad Magistratum Coronensem,
ad praefatam Resolutionem Nostram Regiam factae, plurium
indigerent, essentque iisdem, paria earundem Literarum
summe necesaria. Proinde Vobis harum serie commitimus &
mandamus firmiter, quatemus acceptis praesentibus, Statim
Vos, vel alter Vestrum praeseriptas Literas diligenter requi-
rere, ac reinvenire, requisitarumque, ac reinventarum te-
norem & continentiam de verbo ad verbum sine diminu-
tione et augmento, veriationeque prorsus aliquali descri-
bentes in Transumpto Literarum Vestrarum annotatis Lanio-
nibus Valachicis Bolgar-Szegeinsibus Jurium suorum uberio-
rem futuram ad Cautelam necesar, sub Sigillo Nostro Judi-
ciali, et authentico eoque Transsylvanico penes Gubernium
Nostrum Regium habito, modo consveto extradare modis
omnibus debeatis, ac teneamini caveatis tamen ne dolus,
aut frans, hac in parte contingat aliqualis. Secus non facturi.
Datum in Libera Regiaque Civitate Nostra Saxonicali Cibi-
niensi.
Die Vigésima Séptima Mensis Noembris, Anno Domini
Millesimo, Septingentésimo, Séptimo. Erantque Eadem Lite-
rae Nostrae, Sigillo nostro authentico, eoque Transsylvanico
ab extra, super cera rubra ductili impraesive munitae clau-
seque, confectae, & emanatae, ac praescriptis Fidelibus
Nostris in dorso earundem ab una hoc modo intitulato:
Fidelibus Nostris, Illustris S. R. I. Comiți Carolo Teleki
de Szék, Status et Regii Noștri in Haereditario Nobis Magno
Transsylvaniae Principatu Gubernii Consiliario utrobique
actuali Intimo, ac per eundem Magnum Principatum, par-
tesque eidem reincorporatas Cancellario Nostro Provinciali
Regio, Generossis porro: Michaeli de Bruckenthal, Adamo
Weres de Vârad, et Michaeli de Sonnenberg, Secretariis
Nostris Gubernialibus, nec non Michaeli de Ahlefeld et
Antonio Biró de Pollyán Regestratoribus, et Conservatoribus
Archivi Noștri Gubernialis Transylvanici, Nobis Sincere, et
respective Dilectis, pro parte, et in personis Strennorum
 38

Lanionum Valachicorum Bolgár-Szegiensium Numero 28

paulo inferius ad calcem scriptum erat, Regruisitor Partibus
vero ab altera infra praescriptum Sigillum Nostrum. Lect.
Corr. Introscriptorum Instrumentorum exquisito concreditur
Tit. Domino Antonio Biró Regestratori Guberniali Cibinii
27-ma Noembris A. 1777 per Michaelem de Sonnenberg
Secretarium Gubernialem. Cui equidem Mandato Nostro
idem Regestrator Noster, uti tenebatur, et par est obedire
Satisfacereque volens in hoc Anno Millesimo Septingenté­
simo Septuagésimo, Séptimo Die vero vigésima Octava Mensis
Noembris, post diligentem in Archivo Cancellariae Nostrae
factam Investigationem, et requisitionem, praescriptas Lite­
ras inter acta, anni curentis sub numeris áulico 1601 Proto-
collari, autem Guberniali 5285 reinvenisse Nobis retulit,
quarum tenor, et quidem: Primarum, altissimae nimirum
Resolutionis Nostrae Sequitur in hunc modum : Sacra tissi-
mae Cesareo-Regiae, et Apostolicae Majestatis, Dominae:
Dominae Nostrae Clementisimae Nomine, Regio in Magno
Principatum Transsylvaniae Gubernio intimandum! Rumi-
natis arguments, in consegentiam Benigni Decreti de
dato dúo decima Decembris, ani proxime evoluti, circa
querelas Lanionum Valachicorum Bolgár-Szegiensium, contra
Magistratum Coronensem motas medio Informationis pre-
alandati Regii Gubernii de dato dúo decima Septembris
anni curentis Numero 4154 allatis, prodit, Supplicantibus
per ipsum Magistratum Coronensem Anno adhuc 1671.
Ius emacellandi Carnes, ideo plane concessum esse, quia
Laniones ejatés, publico Carnem bubulam, nec pretio de­
terminate, nec in Sufficienti Quantitate subministratae, po-
tuerunt, imo ex alio Instrumento in Suplid Libello, penes
preacitatum Decretum subtractura secunda remisso, doceri,
Lamonibus Bolgár-Szegiensibus Jus emacellandi non pront
Magistrates adserit restrictae ad non nulla Individua atañe
ad Dies vitae tributum, verimi potius indultum ipsis fuisse
ut Numerus, qui tune plane ad 31 Individua ascenderat,
maneat et ubi unus horum defecerit, alter Surrogari posset.
Quibus proinde Stantibus, et reflectendo ulterius, quod
Laniones Cehales per tot annos, et preosertim dum in
 39

Vicina Valachia res peenaria ob turbas vigentes restricta

fuisset, cum Bolgar Szegiensibus concurrere imo plane ad
tantum numerium angeri potuerint: „Altefata sua Majestas
benigne decrevit, ut Valachi Bolgár-Szegienses, porro quoque
in Jure Carnes emacellandi manuteneantur, ad restringen-
dam tarnen exorbitantem, ipsis quoque preajudiciosam con-
currentiam 79 Indivíduorum dum emodernis 28 Possesso-
ribus quidam defecerint, nec hearedes, multominus alii,
quinennque in horum locum tamdin suscipiantur, doñee
numerus sorum, Saltern ad. 14 Individuo reductus fuerit,
imo interea etiam nou Singulus in Seorsivo, Sed omnes
28 in quatuor decim tantum Macellis Carnes vendendi fa-
cultatem habeant. In cusius proinde altissime mentis com-
plementum prealandatum Regium Gubernium ad Magistratum
Coronensem congrua disponet, cun adnexo, ut Lanionibus
Cehalibus quoque intimetur, de meliori illorum Subsistentia,
etiam concurrentibus Valachis provided posse, si ad Con-
tubernium Novos Magistros per aliquot annos non assum-
serint haeque ratione numerum concurrentium, Distractioni,
atque lucro, defalcatis Erogationibus, emergenți, magis
attemperare studuerint. Cui in reliquo Eadem altissima
Gratia sua Cesareo-Regia ac Principali benigne propensa
manet. Datum Vienae die Octava. Octobris, Anno Mille-
simo, Septingentesino Septnagesimo Séptimo. Et subscriptum
erat a Dextris T. B. a Reischach, a Sinistris vero Ale­
xander Horvàth. Erantque Eaedem hae Literae Nostrae,
Sigillo. Nostro Aulico super hostia rubra impresive mu-
nitae, clauseque confectae, et emanatae, ac parte ab
altera Regio Nostro in Transsylvania Gubernio hoc modo
intitulatae :
Sacratissimae Caesaro-Regiae & Apostolieae Majes-
tatis Regio in Magno Transsilvaniae Principatu Guberno
Consignandum Secundar m vero Conceptus ut pote: Or-
dinationis Gubernialis sub praecitato Numero 5285 in com-
plementum praeseriptae Resolutionis Nostrae Magistratui
Coronensi exaratae, continentia taliter sequitur : 5285 Ma­
gistratui Coronensi 21-a 9-bris 1777 Altissima Resolutionis
Regia Benigno Decreto Aulico ad demissam Gubernii In-
 40

formationem circa Lanionum Valachicorum Bolgár-Sze-

giensium querelas sub 12-a 7-mbris anni currentis Maje-
stati Suae Sacratissimae Substratam 8-a Octobris Anni
decurrentis emanato, contenta comunicatur D-vris per
extensum in apographo pronotitia, et directione, debí taque
observantia nec non necessaria tam Lanionum Cehalium,
quam Bolgár-Szegiensium in viatione. Et subscriptum erat
inferius Sonnenberg.
Duarum quidem praescriptarum modo praevio in
Archivo Gubernii Nostri Regii requisitarum et reinventarum
Literarum tenores, et continentias, de verbo ad verbum
sine diminutione & augmento Variationeque prorsus ali-
quali transumii praesentibusque Literis Nostris in Scribi
facientes, praenotatis Streinus Lanionibus Valachicis Bolgár-
Szegiensibus uberiorem futuram ad Cantelam necessarias,
Sub Sigillo Nostro Iudiciali, & autentico, coque in Can-
cellaria Nostra Regia Provinciali Transsylvaniea habito
extradandas duximus & concendendas. Datum in Libera
Regiaque Civitatae Nostra Saxonicaii Cibiniensi. Die Vi­
gésima Noua Mens.. Noembris Anno Domini Millesimo
Septingentésimo Septuagésimo Séptimo.
(L- S > Lect: Collat: et Extradat: per
Antonium Biro
Cancellariae Regiae Provin-
cialis Tranniae Registratorem.
Hae Copia Coílata cum suo Originali de Verba adverbum
congruit, quo Super attestantur Coronae 20-a X-bris 1777.
Prigell Iocitines Barcini m. p.
• Eeg. Distr-30-d Contr. Coas. Fis. Bartzensis

34. Plângerea la împăratul Iosif II.

1773 Iunie 6 n.
n înL^l^rii din ^^-Brașovului se plâng la împăratul Iosif
11. in contra magistratului (trad. după lat.) J

COPIE.
A Jnstanții cei ce s>au dat înaintea prea puternicului
împarat Iosif II. secundus, pentru gravamenurile ale obștii
și a tot orașului nostru.
 41

De pe latinește tălmăcită românește:

Prea înaltă chiesaro-crăiască mărire !
Doamne, Doamne noao firește prea milostive!
Măriri tale cei prea puternice din ghenunchie cu mare
durere a inimii noastre ne jeluim.
1. Noi locuitorii din Scheii Brașovului, măcarăcănici
o bunătate sau ajutor, cunoaștem, din hotarul cetății Brașovu­
lui și și a noastră sămânătură foarte puținică avem incași pe
cum ne pricepem, vedem că suntem mai tare îngreuiați
cu porția decât sașii, cari cu tot felul de ajutor și economie
de afară din câmp sunt îndestulați.
2. Foarte cu scădere mare ne cade nouă și această
că vr-un iosag de al nostru românesc, când se vinde, noi
nu suntem slobozi a-l cumpăra sau a ni-1 răscumpăra, până
când sașii nu-1 părăsesc sau nu le trebuiește.
3. Avem del(a) moș(i) del(a) strămoș(i) curățite cu
toporul locuri de fânațe și aceste locuri incași dacă moare,
vre unul din noi, nu rămân la fii aceluia, ci le ia fânogiul
cetății și au le vinde, au le dă la sași, și încă și taxa de
pe dânsele, care au fost mai înainte, de un loc 10 crăițari,
acum o au suit la 50 de crăițari.
4. înainte cu 6 ani când se împărțea livada cea de
obște a cetățenilor și nouă ni să da oare-ce parte din
trânsa. Iar acum o au împărțit-o sașilor, cari n-au vite,
nefăcându-ne nouă nici o parte din trânsa și așa ne caută
a cumpăra dela dânși fân cu mare preț.
5. Și despre rândul vieții noastre suntem foarte tare
îngreunați, că numai carne de voim, a ne câștiga din cetate,
toată ziuă ședem cu banii în mână la măcelărie, când noi
când slugile noastre și diabia căpătăm puțintică carne și
aceia încă care rămâne dela dânșii. Mai ’nainte vreme
când au fost oameni noștri slobozi a tăia carne, au fost
foarte mare îndestulare și eftinătate tocmai și în vremea
răsmirițelor, precum și însă-și ei saș(i) în scris mărturisesc,
prin cartea lor, care o au fost dat la măcelari noștri din
Bolgar(i) seghi ca să fie slobosi a tăia carne ori ce fel.
Iar acum sunt opriți, numai de mei, de capre, oi să tae și
 42

așa fără din lipsă avem și foarte mare îngreunare și cu

trecerea vremii noastre, câtui ziua părăsindu-ne lucru până
căpătăm puțină carne.
6. Foarte ne este cu strâmb și aceasta, că măcar avem
noi viile noastre în țară tot nu suntem slobozi a ne aduce
vinuri la casele noastre și măcar prea milostivul împărat
Leopold în anul 1701—16 Decemvrie supt pouctumul al
2-lea ne-au îngăduit ca să putem aduce vinurile pe seama
casii noastre și a le ține la casa noastră, însă cetatea
Brașovului nu ne lasă mai mult vin fiește-căruia din noi,
decât vedre 40 și pentru acestea încăși de toate zecile vedre’
plătim la cetate crăițari 50, de care lucru foarte mare
pagubă cură la cămara crăiască căc(i) o harmiție din
trânsele vine pe seama împărăției. Iar de am avea slobozenie
ale aduce, și ale descărca la casele noastre și hărmintiile
împărătești și țara foarte bine ar câștiga.
7. Și aceasta încăși peste samă ne amărește, că nici
noi, nici copii noștri, la nici un fel de meșteșug nu să
primesc de sași, și nici în țehi nu să iau ori și ce
meșteșug del(a) strămoși de ar ști cineva dintre noi, nu
cuteza a-1 lucra, că-1 prind sașii și îi iau lucru gata pe
nimic, tocmai și maicele pruncilor, ale oamenilor săraci,
de cutează a țese ceva pânză pentru îmbrăcămintea lor
și aceasta încă o iau pânzarii săsești cu sila pe nimic care
brănie de se. va ține tot așa mai mulți săraci o-ar umbla
fara izmene și cămașe neavănd bani să-și cumpere din boltă.
„ . ?’ PuPă obiceiu vechi, de noapte eram obicinuiți, a
păzi înșine ulițele orașului pe rând, iar acum s’au rânduit
păzitori dintre sași, cărora fiește care neguțători le dă
câte un zlot, iară cei mai săraci, câte 30 de crăițari pe
an. Și fiind că sărăcime este multă cu anevoe pot plăti
aceaste taxe, numai cât cu puterea sașii o trag de pe dânșii.
i Neguțătorii noștri din Schei cari spre binele țării și
al cetățenilor, feliuri de feliuri de mărfuri aduc și le
așează in bolțile lor în cetate, nu să îngăduesc a avea
ușe deschisă la uliță, ci le caută a fi închiși ca într’o
pișița și aceasta de aceia ni-o fac cetățenii ca marfa
 43

noastră să fie ascunsă, iar a lor fiind ia iveală să se

poată vinde. Și într’acestaș ehip cetățeni, neajungându-să cu
toată îndestularia iconomii din câmp și meșteșugul loruș, ne
strică și pita neguțătorii noastre, nebăgând seamă de porun­
cile crăești care sau dat pentru potolirea lucrurilor acestora.
10. De aducem noi oareș-ce lucru supțire din fabricile
dela Beci, s’au din plumb sau din hier, să ridică meșterii
de aicea și ni le ia pă nimic, și ne cu strâmbul că ei
asemenea nu știu lucra și apoi mai împiedecă și vama
împărătească dintru unele ca acestea.
11. Fiind-că noi obștea Brașovenilor după iconomiia
din câmp, să ajută mai mult cu bumbacul și cu lâna, mai
vârtos că-s foarte mulți săraci care din torsul bumbacului,
și al lânii să scutesc de a cerșui însă meșterii din cetate
și de aceasta ne pradă. Fost-am dintre noi unii, anum(e)
Dumitru Vlad, carii în țânutul Făgărașului și alții în satul
anume Hidveghi, au ridicat fabrică de a văpsi arnici roșu,
foarte spre mare podoabă și binele țării, dar pentru multe
necazuri ce au avut despre meșterii cei din cetatea Brașovului,
le-au căutat ale părăsii. Și cei mai mult încă și boitele
noastre ne fiind noi la față și și când am fost de față ni
le-au spart sașii și le-au cercat și ce au aflat dintr-acelaș
meșteșug de bumbac tors sau lână de tot nea prădat.
12. Din mila părintească a prea înălțatei măriri împărtești
birul nostru din anii 1755 și 1756, întru carii ani am fost
supt ciumă, ni s’au fost ertat precum am înțeles cu adevărat,
dar noi și despre acei ani birul nostru l-am plătit până
la un ban, și până în ziua de astăzi nici un crăițari nu
ni sa întors.
13. Cu lacrimi ne jeluim și ne rugăm de prea puternica
milă a împărății tale ca fiind noi obște rumânească aci în
Bolgarsechi, mai mult de o 1000 de familii să avem grație,
să ne tae măcelarii noștri aci măcar în vre-o 6 locuri
tot felul de carne să avem când mâncăm cu dulce, să
nu ne leșinăm lângă scaunele de carne ale sașilor.
14. Să te m(i)lostivești împărăția ta să ne slobozi să
putem și noi lucră meșteșugurile care leam învățat del(a)
 44

părinți noștri și fii noștri încăș să se primească la meșteșuguri

ca și alte neamuri să nu fie ca pân acum siliți a pribegi,
ne rugăm cu mare jale.
După acestea toate cu înghienuncherea inimii noastre
Și cu ădânc susPin ne rugăm la prea puternica m(i)la îm­
părății tale noi ticăloșii locuitori din Bolgarsechi, ca precum
oare-când prea luminatul împărat marele Leopold, s’au
milostivit de neau dat noao supușilor săi, împărăteasca sa
milă și întărită apărare s’au protecțion, așijderea și împărăția
ta să te m(i)lostivești a ne umbri supt prea ’ puternicile
arepile măriri tale și precum prea înălțatul Leopold, în
diploma sa supt ponctum 5 preamilostivește au rânduit
ca fiind îngreunați sau cu dare sau cu alte nevoi, să avem
a curge la * crăescul țezaurariat și de acolo până la cămara
curții tale împărătești în tocmai și împărăția ta acel milostiv
decretum, ne rugăm să ni-1 întărești, poruncind ca tot­
deauna în putere să se ție.
. ^esPle altele prea marele prea puternicul D-zeu prea
luminată împărăția ta, cu viiață îndelungată și cu biruință
in veci ca să te dăruiască cu vecinicile rugăminte pururea
nu vom înceta al ruga rămânând ai prea înăltaței măriri tale.
rrea plecații și credincioșii de uric supus locuitori al
vorstatului Bolgarsechi neguțători. Urmează 40 de subscrieri.
Din însuș izvodul din cuvânt în cuvânt supt dreapta
credință am scris și am protocoluit eu Ianos M Berta
iar rum. eu D. Radu Duma.

35. O nouă plângere cu 2 puncte.

1773 Iunie 6.
. . 2 Pu?cte> carI s’au adaus la plângerea de 14 puncte
din "at^ impăratU,ui de obștea din Scheii Brașovului (trad.

„2 Punctumuri, care s’au adaus la instanția prea înălțatului

imparat și cu înălțata cămară s’au împărtășit.
15. După eșirea deci a prea luminatului împărat, s’au
sculat sași dela Brașov și ne-au cuprins locurile de fân
ale obștii noastre din Bălgareschi, anume poiana care loc
 45

oamenii noștri din tufe cu topoarăle loruș l-au fost curățit și

din vreme nepovestită în pace le-au biruit.
16. Nouă cari în țară n’avem vii, nu ni se sloboade
nici din Ardeal, cu butea a aduce la casele noastre vin.
36. O cerere la Magistratul orașului.
1774.
Obștea din Bolgarseg, — în baza ordinațiunii guver-
niale — cere delà magistrat întoarcerea fânațelor din poiană
(trad. din lat.).
Această instanție s’au băgat la cinstit mag. delà obște,
ca după rezoluția și porunca î. G. mai sus scrisă să ne
dea poiana îndărăt.
Pe lângă milostiva rezoluție a în. G. supt 14 zil(e)
lui Maiu anului curgători 1774 obștii noastre dată și pe
lângă porunca înălțatului G. de chilin măriilor voastre și
cinstitului M. trimise cu mare umilință ne rugăm, să ne
întoarceți fânațele noastre din poiană îndărăt, sau de unde
nu, să ne răspundeți în scris, desăvârșit isprava, ca așa
pân nu vine vremea coasei, să ne putem treaba noastră
săvârși și să nu ne păgubim în fânațele noastre, rămânând
ai măr. plecate slugi , D ,
f Obștea Bolgarseg.

37. Adresa la Consilierul Fritz la Viena.

1774 Iunie 14.
Obștea din Bolgarseg se adresează către consilierul
Iosef Fritz la Viena și-l roagă să-i apere contra magistratului,
care în chestia poienii a recurs la curte (trad. din lat.).
Prea luminate Domne consilieri împărătesc, Doamne
Doamne patrone preamilostive !
Magistratul delà Brașov într’altele izgoniri care au aflat
împotriva noastră acest meșteșug mai de prisosit au aflat
în anul trecut ca pre noi obștea din Bolgarseghi, de una
moșia noastră adecă : de fânațele din Poiană, care din vreme
ne spusă din moș de strămoș le-am biruit, să ne lipsească
precum neau și lipsit, nedându-ne altă pricină fără decât
că grunturile pământului țării Bârșii, Sașilor sunt date, iară
 46

nu noao. Dusu-neam pentru această pricină, și ei și noi cu

jalbe și odată și altădată înaintea î. G. și acolo precum te
vei învrednici măriia ta a vedea din copia rezoluții î. G.
totdeauna am biruit însă nici așa, măcar poruncind în trei
rânduri î. G. nu neam putut dobândi îndărăt moșia noastră
din poiană. Și precum cu adevărat am înțeles magistratul
dela Brașov împotriva noastră a năzuit tocma la înălțata
curte, cu acel gând ca să isprăvească, precumcă noi într’acest
ținut nu putem fi gruntași, care lucru de cumva ar isprăvi
noi suntem periți, căci că așa noi mâne poimâne și de casele
noastre încă neam înstreina, înpotrivă milii privileghiumului
nostru, și cu mare pagubă a vistierii împărătești, precum
măriia ta bine ști. Pentru care precini cu mare durere din
ghenunchi ne rugăm înaintea mării tale, ca la vreme cuvioasă
înaintea prea înălțatei împărății, despre această greutate a
noastră să fi cu milostivă aducere aminte și să te milostivești
a ne ofili spre hasna cămării împărătești’ Pentru care mila
de D-zeu întreit bun viața de veci, iară dela noi dea pururea
harnică mulțămire vei dobândi măria ta, rămâind noi dea
pururea cucernici.
14 zii. Iun. 1774.
Obștea Bolgarseg.

38. Ordinul Guvernului contra Magistratului.

1785.
Ordinațiune guvernială, prin care se dispune, ca ma­
gistratul neamânat să publice obștii din Schei privilegiile
dela înălțatul împărat și să o apere pe aceasta de aceia
cari voiesc a o lipsi de aceste privilegii (trad).
COPIIA.
Milostivei porunci a I. C. G. dela 22 de zile a lunii
lui Martie a anului 1785 supt Numărul 1497 a Magi­
stratului Brașovului trimisă P. P.
Locuitorii din Schei, înaintea înălțatei împărății plân-
gându-să, cumcă Milostiva Rezoluție împărătească, pentru
greutățile lor în 18 zile a luni lui Octomvrie anului trecut
trimisă, încă nu s-ar fi publicăluit, s-au milostivit, î. îm-
 47

parat, prin milostivul său decretum, în 7 zile a luni acum

de curând, trecute trimis pă lângă trimiterea înapoi a actelor
cercetări despre greutățile lor milostivește a porunci, ca
numita milostivă împărătească poruncă negreșit să să pli­
nească. Deci măcarcă Domniile voastre prin informația din
6 zile a luni Dechemvrie a anului de curând trecut tri­
misă aț arătat cumcă numita crăiască poruncă o aț pu-
blicăluit și într-aceia parte în care nu o ați fi putut-o în­
țelege aț reprezentăluit adecă aț arătat, de aceia în 30
zile a aceleiaș luni destul ați fost îndreptați; adecă: vă
s-a poruncit. Deci decumva Domniile voastre aceiaș mi­
lostivă poruncă destul nu o ați fi publicăluito, Domniile
voastre, printr’aceasta tare vă să poruncește ca pă jelui­
torii despre numita milostivă rezoluție împărătească, drept
și pă înțeles să-i înștiințați într’acest chip, cumcă.
Intâiu. Locuitorilor din Schei în neguțătorie măcar cu
ce fel de marfă din țara aceasta în Schei nici într-un fel
de chip limitație, adecă regulă sau înpiedecare nu li să
pune, ci neguțătorie slobodă li să îngădue.
A doao. La fieste ce fel de meșteșug și deregătorie
în loc în Schei fără nici o împiedecare dela orășeni din
cetate în pace a le săvârși sunt slobozi.
A treia. Flășeriâ, adecă: măcelărie de carne și câr-
ciumărie în Schei slobod totdeauna a ținea li să îngă-
duește încă într-acest chip, ca nu numai carne de vită,
ci tot felul de carne a tăia, și de tot feliul de băutură
adecă vin, bere, rachiu și altele măcar ce fel de băuturi a
cârciumări și a vinde sunt slobozi; Iarăși
A patra. De cumva ei ar vrea la țehiuri și dregătorii
în oraș a să împreuna să-i îndreptați adecă să le spuneți,
ca legile și obiceiurile orașului și alte spre aceia de lipsă
iscusiri să le învețe și să și le dobândească.
A cincea. încât iaste despre pretenziia lor, pentru cu-
rățiturile din locurile din poiana dela dânșii luate, Dom­
niile voastre după hotărârea împărătească, plata lucrului și
chieltuelile care leau făcut în numitele locuri din casa a-
 48

lodială a orașului, în care bani din vânzarea locurilor, a-

decă: a curătorilor căpătați au întrat, netrecut să le plătiți.
A șasia. Stricându-se acuma rânduiala (ce se chiamă
constituție) cu a căruia putere vânzarea uleiului de in le
era oprită, să vede pricina greutății jeluitoriilor acuma a
fi încetată, fiind că cu acest prilej vânzarea uleiului de in
fiește-căruia ș-au slobozit, după a căruia așa dară orân-
dueli înțelegere Domniile voastre ve-ți fi datori numita re­
zoluție împărătească, a doaoră a o publicălui și a o
împlini.
Așijderea cu sârguință veți lua sama, ca pă locuitorii
din Schei în dobândita lor slobozenie și privileghium în
potriva tuturora asupra lor sculători potrivnici să-i apărați
și să-i țineți.
Dela crăescul al țări Ardealului gubernium.
Baro Scimuel Brucăntal, gubernator.
Dvd. Sechel, canțelariu.
Antoniu Horvat, secretariuș.

Această copie din cuvânt în cuvânt, cu orighinalul

adecă al adevărului fundement asemenia și în vremea pu-
blicății în porunci locuitorilor din Schei spre bună știința
câștigatelor lor bunătăți s-au dat afară, în credință ’ ade-
verez.
Brașov, dela mag. au dat afară.
(L. S.) Iohanes Tartler
vie. notariuș.

Cum că această copie de pă limba letenească fără

de nice adaogere s-au scădere din cuvânt în cuvânt o
am prefăcut pă limba rumânească supt obicinuita pecete
mea și iscălitura în credința mea adeverez și mărturisesc.
Dat în Brașov 27 Iulie 1785.
(L. S.) Solomon Naghi,
de ciară cântăliște de gubernium
 PARTEA III.

Diferite întâmplări și însemnări.

39. Crucea de pe coasta Prundului.

Crucea este semnul creștinismului și al bisericii or­

todoxe. Crucea este sfințită prin Mântuitorul Cristos, care
s’a jertfit pe Cruce ca un miel nevinovat. Crucea servește
la toate serviciile bisericești mai însemnate. Crucea se
serbează în biserica ortodoxă la 14 Septemvrie în tot anul.
Crucea se păstrează în Sf. biserică. Crucea se pune pe
casele creștinilor. Crucea se pune și pe strade și în locuri
publice și creștinul evlavios se închină când trece pe lângă
Cruce. Astfel de Cruci sunt și în Schei mai multe. Vom
aminti unele din aceste Cruci:
1. Crucea de pe Coasta Prundului are inscripția pe
patru părți. Pe trei părți literile sunt tăiate afară din peatră
la anul 1731. Iară pe a patra parte, anume pe partea de
către răsărit, literile sunt săpate înlăuntru în peatră, mai
târziu la anul 1780. Inscripția cea dintâi este aceasta:
„Cu vrerea tatălui și cu ajutorul fiului și cu săvâr­
șirea sfântului Duh, s’a ridicat această sfântă și dumne­
zeiască Cruce, întru slava și cinstea marelui mucenic
Dimitrie Ia anul 1731.
Inscripția a doua: Această sfântă Cruce întru slava
și Cinstea marelui mucenic Dimitrie s’a acoperit și s’a
zugrăvit de Dum. jupânul Șandru Hagi Șandru și soția
sa Paraschiva la anul 1780.
40. Crucea din Prund și crucea Căpitanului.

Crucea din Prund s’a ridicat la anul 1738 de Ilie

Birt și soția sa Neacșa.
Crucea Căpitanului ridicată la anul 1755 are ins­
cripția aceasta:
4
 — 50

„ Cu vrerea tatălui și cu ajutorul fiului și cu săvârșirea

sfântului Duh înălțatusa această sfântă și dumnezeiască
Cruce în zilele înălțatei Crăesei noastre Maria Terezia,
fiind mitropolit Pavel Nenadovicot delà Carloveț și gubernator
Hadèr Ianoș, dum. Căpitan Ilie Birt și soția Neacșa ca să
fie în vecinica pomenire. In 5 Martie 1755.
Popa Dimitrie.
Este de notat că literile sunt tăiate afară din piatră.
Crucea cea veche delà poarta de sus a bisericii noastre
s’a renovat la anul 1922 prin marele binefăcător al bisericii
noastre Dl Vasile Grădinar.
Crucea din Pajiștea cea mare delà înălbitori s’a ridicat
la anul 1816, de Șandru Vlaicu. Mai sunt și alte Cruci
mai multe în Schei, dar nu le putem aminti pe toate.
41. Procesul preotului Vâlcu în contra
protopopului Hoban din Brașov.
Poporul român din Schei, laolaltă a suferit și împreună
a suportat în decursul veacurilor toate greutățile și toate
neajunsurile și toate asupririle din partea Magistratului oră­
șenesc. Este interesant procesul preotului Vâlcu, sprijinit
de P. Vlădica, Sava Brancovici, contra protopopului Vasu
Hoban, susținut de magistratul orașului, din care se vede
ce puteie mare avea magistratul, nu numai în cele civile,
ci și în cele bisericești. Pe când absenta protopopul Hoban
din Brașov, fiind dus în Muntenia în afacerile orașului,
preotul Vâlcu, a pârât pe Hoban, la P. Vlădica cu’ mai
multe lucruri falșe~ și neadevărate, arătând că acum a fugit
din Brașov, P. Vlădica, după unele cercetări a luat aceste
acuze de adevărate și a cercat, să depună pe protopopul
Hoban și să pună în locul lui pe Vâlcu, dară Magistratul
orașului nu s’a învoit.
annl 1^71-2 venind P. Vlădica Sava la comuna
Vladem, cu ocazia sfințirii bisericii celei nouă de acolo,
P- Vlădica Sava a cnemat pe amândoi acolo, pe protopopul
Hoban și pe preotul Vâlcu, și după ce a cercetat cauza
neînțelegerii lor, i-a împăcat. Această pace însă n’a ținut
 51

mult. Curând după aceea au isbucnit între ei neînțelegeri

și mai mari.
La anul 1675 a venit P. Vlădica Sava Brancovici la
Brașov și a încercat din nou să depună pe protopopul Hoban
și să pună în locul lui pe popa Vâlcu dară Magistratul nu
s’a învoit, nici poporul. Văzând P. Vlădica Sava că nu poate
isbuti cu planul său, s’a dus de aici scârbit și supărat. De
aici se vede puterea, ce o avea Magistratul orașului și în
cele bisericești.
Alegerea de paroh la Sf. Nicolae la anul 1837 a fostului
protopop și episcop loan Popasu, s’a făcut sub controla și
în prezența unui Comisar din partea Magistratului, așa dară
puterea Magistratului nu încetase nici la anul 1837.
42. Zidirea bisericii celei mari săsești
și foc în oraș.
Zidirea bisericii celei mari săsești din cetatea Brașovului
s’a început în anul 1385 și s’a zidit în 40 ani. S’a zidit
din petri cioplite aduse din Galia, Anglia, Botaviași Germania.
La 21 Aprilie 1689, pela ora 4 d. m. s’a iscat un foc
mare în Brașov, care în scurtă vreme a cuprins biserica,
sfatul și o parte mare din cetate și din Schei, în care foc
au murit și mulți oameni.
Se zice că biserica săsească dela acel foc s’a înegrit
și a rămas cu numele de „biserica neagră“.
La 20 Aprilie 1819 a fost un foc mare în Schei pe
Tocile, în care au ars 40 de case și o moară comunală.
Focul s’a început dela moara numită a covrigarilor și
a ars rândul întreg de case până la Podul Crețului.
Casele în Schei erau toate de lemn acoperite cu șindilă,
așa că de se aprindea o casă era ușor să ardă o stradă
întreagă, aparate de stins nu erau, nici pompieri.
43. Cutremure de pământ.
In veacurile trecute s’au întâmplat în țara noastră mai
multe cutremure de pământ, dintre cari însemnăm unele:
La 8 Noemvrie 1620, pe la amiazi, s’a întâmplat un
cutremur mare, așa că a căzut turnul tâmplarilor și al dogarilor
4*
 52

sau putinarilor din prejurul Cetății. Pe sate au căzut multe

biserici și alte clădiri, iar la biserica românească a Sf.
Nicolae din Schei, au căzut trei cruci de pe turnul bisericii.
La anul 1802 s’a întâmplat iarăș un cutremur puternic,
așa că s’au dărâmat multe clădiri, s’a dărâmat și turnul
Colțea din București, care era turn de pază și apărare pentru
foc, acolo unde se află azi spitalul Colțea.
In 13/26 Ianuarie 1916 pe la 8 ceasuri și 40 minute
s’a simțit un puternic cutremur de pământ în Brașov și în
tot Ardealul și în țările învecinate. Sguduiturile au fost
puternice, un chiriaș din curtea mea, N. Mohan, a eșit
repede afară din casă strigând: „e cutremur mare, mi s’a
vărsat tot laptele de pe cuptor (sobă)“. S’au crepat zidurile
și hoarnele sau urloaele la multe clădiri; alte primejdii sau
pagube în Brașov nu s’au întâmplat, dară frica și spaima
a fost mare în popor.
La biserica românească din comuna Țințari, de lângă
Brașov, s’au crepat zidurile dela turn așa de tare încât
oamenii au trebuit să facă un turn nou la biserică. In 1
Noemvrie 1929, s’a simțit un puternic cutremur de pământ.
La biserica Sf. Iosif din București, a căzut de pe biserică
un ornament în capul femeii Maria Iosif, din corn. Popești,
și a rănit-o mortal, pe drum cătră spital a murit; femeia
Elena St. Dorobanțu, din București, a înebunit de spaimă;
elevele de școală Ana Coman și Elena Alexandrescu dela
Buzău, grav rănite au fost duse în spital ș. a.

44. Tempestații cu tunete, fulgere și trăsnete.

La 15 Iunie 1738 a căzut un trăsnet, peste o servitoare

din Brașov, strada Castelului și i-a luat o talpă dela o
cismă, dară altă primejdie sau alt rău nu i s’a întâmplat.
La anul 1865 într’o Duminecă din luna lui Iulie, a
căzut un trăsnet la stâna de oi a lui Radu Spuderca, în
muntele Crucur, lângă Brașov. Lângă stână era un brad
mare și frumos. Oile erau adunate la amiazi la stână și
erau culcate înprejurul acestui brad, trăsnetul a căzut asupra
acestui brad, pe care l-a rupt și l-a făcut țăndări, apoi
 53

a sărit asupra oilor și a ucis o mare parte din ele. Stăpânii

oilor au sărit repede din stână și le-au mișcat și le-au scuturat,
pe unele din ele le-au mai adus la viață, dar 67 din ele
au rămas moarte pe loc. Stăpânii oilor și ciobanii au scăpat
ca prin minune.
Cam pe la anul 1900, în trei intervale nu prea îndepărtate,
au căzut trei trăsnete asupra stradei Pajiște din Schei. La
unul din aceste trăsnete a căzut victimă un bărbat în str.
Pajiște, aproape de cunoscutul și bătrânul brânzar D.
Constantin Truicuțu.
La alt trăsnet a căzut victimă văduva lui Loga Negru,
în Pajiștea de mijloc, vis-a-vis de casa fostului iconar
Trâmbițaș.
La al treilea trăsnet a căzut victimă o văduvă bătrână
în Pajiștea de sus, aproape de cuptorul de pâine al lui
Mirean, vis-a-vis de ulicioara, care duce pe valea Tei la
fântână.
Femeia aceasta n’a murit dar de spaimă și-a pierdut
graiul pe vr’o câteva săptămâni. Ea șezând în pat, arăta
cu mâna cum a intrat fulgerul în casă pe la ușe, cum a
dat roată prin casă și cum a eșit apoi pe la fereastră. Ea
și-a revenit după vr’o câteva săptămâni și a putut să
vorbească.

45. Frig, îngheț și zăpadă.

Cu intrarea primăverii întră de regulă și căldura în țară.

Dar de multe ori timpul în luna lui Aprilie este schimbăcios,
cu vânturi reci, cu ploi și cu ninsori, ba uneori frigul se
arată și în luna lui Maiu. Așa s’a întâmplat la anul 1876.
Prin grădini erau multe poame: cireșe, pere, mere, prune
ș. a. Cireșele au fost început a se coace, ba unii oameni au
și cules din ele. Dar în 8 și în 9 Maiu, s’a pornit o ploaie
rece cu zăpadă, apoi în 10/22 Maiu a căzut o brumă groasă
și a înghețat, așa încât cireșele și toate poamele au înghețat,
s’au înegrit și s’au stricat. Tot asemenea s’au stricat și
cucuruzele, cartofii, fasolea și alte legume, cari au fost
mai gingașe.
 54

In 5 Ianuarie 1893, în ajunul botezului Domnului,

a fost o furtună foarte mare cu ninsoare, încât preoții numai
cu mare greutate au putut umbla cu Sf. botez.
La anul 1895 în 5, 6 și 7 Octomvrie a căzut o
zăpadă mare și grea. Frunza de pe pomi încă nu căzuse,
toată frunza era încă pe pomi. Fiind zăpada grea, pomii
cei mai frumoși s’au rupt de greutate. S’a făcut mare stri­
căciune pe la grădini.
In anul 1901, în 23 Aprilie, la Sf. Gheorghe, a căzut
brumă și timpul a fost tot brumos și rece până la 12 Maiu,
fiind pomii înfloriți, așa că toate poamele de prin grădini,
s’au stricat.
In anul 1922, în 5, 6 și 7 Ianuarie la Bobotează,
a căzut o zăpadă foarte mare, groasă peste doi metri, cum
nu s’a mai văzut. Carăle și vitele pe drum n’au putut umbla,
până când nu s’a curățit zăpada. Zăpada s’a topit foarte
încet, ceeace a fost bine, căci dacă s’ar fi topit repede,
s’ar fi putut întâmpla o mare inundație.
In toamna anului 1929 timpul a fost rece, dar
zăpadă la Brașov și peste tot în Ardeal n’am avut până
în 13 Decemvrie 1929. Atunci a căzut puțină zăpadă, care
s’a și topit în aceeaș zi. Apoi în 19 Decemvrie a căzut
iarăș puțină zăpadă, așa că până în ajunul Crăciunului am
avut mai mult praf decât zăpadă, iar la sărbătorile Crăciunului
am avut Crăciun mai mult negru decât alb.
După aceea la 2 Ianuarie 1930, a nins puțin, apoi la
29 și 30 Ianuarie a plouat ca vara. La 7 Februarie am avut
ploae cu tunete și fulgere, iar în 9 Februarie am avut
zăpadă apoi frig.

46. Urșii se preumblă prin Brașov.

Brașovul este înconjurat din trei părți de munți și de

păduri, numai partea de miază noapte este deschisă și
liberă de munți. In munți și în păduri, în părțile mai
depărtate, se află multe animale sălbatice: urși, lupi,
vulpi, porci, epuri și alte multe animale mari si mici’
Pagube mari nu prea fac, pentru că sunt vânători
 55

destui, cari îi sperie și-i depărtează mai adeseori. Afară de

aceea în Poiană și pe muntele Postovar, sunt parcuri și
hotele, de care fearăle sălbatice nu se aproprie bucuros.
Pagubă mai mare fac porcii sălbatici și epurii sălbatici.
Porcii râmă și strică pământul, iar epurii dacă răsbesc în
grădinile cu pomi, rod coaja delà pomii cei tineri și pomii
fără coaie se usucă, se prăpădesc. Proprietarii de grădini ca
să apere pomii, toamna trebue să-i ungă cu apă de var și să-i
lege în paie. Apa de var o amestecă cu unele unsori al
căror miros epurii nu-1 pot suferi.
Urșii din vremurile vechi se vede că erau mai pretinoși
decât cei de astăzi. Ei se plimbau prin Brașov cu floare
la ureche ca prin satul lui cremene. Așa ne spun cronicarii,
că Ia 10 Noemvrie 1585 a venit un urs, preumblându-se
prin oraș, până când a fost prins în strada nouă (Johanis-
neugasse) și omorât. La 6 Iulie 1664 a venit un urs mare
în Brașovul vechiu, ziua la amiazi, până la cei doi uriași,
apoi s’a retras prin grădinile bisericii și oamenii nu l-au
putut prinde. La 6 Februarie 1610 a fost prins și omorât
un urs mare în Brașovul vechiu, în grădina lui Bios Zimmerman.
Iar la 24 Septemvrie 1664, a venit în Brașovul vechiu o
ciurdă întreagă de urși, au venit anume 21 urși mari și
mici, cari vor fi venit cu stăpânii lor, adecă cu ursarii, și
după ce au făcut mai multe stricăciuni s’au dus din Brașov.
47. Boala ciumii și colera.
In timpurile vechi s’au ivit adeseori în țara noastră
boale epidemice, din cauză că nu era destulă pază, nici
destulă îngrijire și din cauză că năvăliau foarte des po­
poare barbare, care aduceau cu ei aceste boale, fără ca
să poată fi opriți. Astfel bântuia în țară adeseori ciuma
și colera. Așa, după notele cronicarilor, în anul 1572 a
bântuit în Brașov și în toată țara Bârsei o ciumă gro­
zavă și s’a prăpădit o parte mare din popor. In anul
1633, a bântuit iarăș ciuma în Brașov și în tot Ardealul.
In anul 1660 a bântuit ciuma toată vara în țara Bârsei
și în comuna Codlea s’au prăpădit 750 de oameni. In
anul 1756 a fost iarăși o ciumă grozavă, care a bântuit
 56

un an întreg. Porțile cetății au fost închise; intrarea în

Cetate era oprită sub pedeapsă de moarte. Pe bolnavi îi
scoteau din cetate în suburbiul românesc, adecă în Schei.
Abia la 19 Iunie 1757 s’au deschis porțile Cetății. Boala
ciumii s’a ivit și pe la începutul veacului al 19-lea, mai cu
seamă în partea Moldovei.
Colera s’a ivit mai pe urmă în anul 1866, când au
murit mulți atât din Cetate cât și din Schei.
Autoritățile au căutat să ia măsuri pentru evitarea
acestor înfricoșate epidemii. Așa pentru ocolirea ciumei a
publicat Magistratul Brașovului la 1 Noemvrie 1813, prin
comisia sanitară următorul Ordin:
48. Ordin pentru ocolirea ciumei.
Spre ocolirea prea înfricoșatei boale de ciumă vor să
se facă cunoscute de obște următoarele mijlociri, care
sunt cele mai bune înainte slujitoare mijloace :
1) Tot omul va fi dator în cât se va putea să se
ferească a nu se amesteca, sau a umbla la olaltă cu
oameni străini necunoscuți sau cu prepus, mai ales de
care vin din părțile unde este ciuma încinsă.
2) Din neîndoite mii de cercări, s’au aflat și s’au
simțit, cumcă ciuma s a întins în țările noastre, nu numai
prin oameni, ci mai mult prin haine și prin mărfuri. Așa
dară să se păzească omul a nu cumpăra haine vechi pur­
tate, care nu știe curat cine l’eau purtat, nici să nu as-
cunză la sine vr eo cârpă sau alt ceva, ce s’ar putea
găsi pe uliță.
3) Tot omul să se silească în vremile de acum a
ținea cea mai mare curățenie atât în casa sa cât și în
hainele sale. Așa dară să puie omul să măture mai des
în casă și să șteargă praful. Săși facă scăldătură cu apă
curată și^ cu săpun, să se premenească din haine mai des,
să-și bată de praf și să-și bată hainele în toate zilele să
se spele mai de multe ori în zi cu oțet pe mâni si ’ pe
obraz, însă să păzească să nu-i între în ochi.
4) Cea mai mare pază de boala aceasta este mân­
carea cu cumpăt și cu măsură. Deosebite mâncări și bău­
 57

turi nu se pot rândui aicea. Tot omul să trăească cu ce

s’au învățat până acuma, care nu-i sunt în potrivă. Insă
tot e bine ca să nu mănânce peste măsură carne de porc
și slănină și să nu-și îngreueze stomacul.
5) Așișderea să se înfrâneze omul de toate poftele
trupești, să-și facă cumpăt. Mânia, supărarea, mâchnirea
și frica sunt foarte păgubitoare. Așa dară din potrivă să
aibă omul-o fire ș’o inimă bună, veselă, odihnită și în­
tocmită spre înainte privire.
6) Haine încă să poarte omul de acelea, care încă
sunt pentru vremile anului făcute, cum e vremea așa să
fie și haina și să se păzească omul de răceală dar și de
prea mare căldură și de înfierbântarea trupului.
7) Să sloboază în casă aer prin deschiderea fereștilor,
însă să păzească să nu tragă vânt, să afume casele adesea
cu sămânță de brad și cu frunze de șnapân, sau mai bine
să se afume cu niște praf, care să fie o parte de piatră
pucioasă și o parte salitră și 12 părți de sămânță de brad
pisată și iară atâta tărâțe.
8) Mai pe urmă temându-se omul ca nu cumva să
fi căpătat vreun vânt de acela, sara când vrea să se
culce să-și frece tot trupul cu unt de lemn.
Aceasta se face așa: să puie un blidișel cu unt de
lemn în apă fierbinte ca să se încălzească unt de lemnul
și desbrăcându-se de haine să moaie un burete în unt de
lemnul cel încălzit și să-și frece de grabă tot trupul, să
îmbrace apoi o cămașe încălzită și să se culce, unde va
asuda puțintel dacă va bea un filigian de ceai pe urmă.
La aceasta trebue puțin unt de lemn, numai să se frece
de grabă cu el ca să nu răcească.
Aceste regule sunt ieșite dela un doftor plătit și pro­
copsit și se sfătuește tot omul a le păzi, dacă îi este
iubită viața și sănătatea, să se păzească în vremea aceasta
însemnată.
Brașov în 1 Noemvrie 1813.
Comisionul de legături
pentru sănătate.
 58

49. Decret pentru ajutorarea săracilor

și regularea cerșitorilor.
Oameni săraci și neputincioși au fost totdeauna, sunt
și astăzi în țară. Cu deosebire multele răsboaie și desele
năvăliri ale popoarelor barbare, cari prădau și devastau tot
ce le venea în cale în timpurile vechi, aduceau în țară
lipsă și sărăcie. Bieții oameni erau siliți să se retragă, să-și
părăsească locuințele și vitele și să fugă la pădure și la
munte. Când se întorceau acasă nu mai găseau nimic, nu
aveau nici vite, cu cari să lucreze pământul. Ei erau siliți
să se înhame câte opt inși la plug și să lucreze, căci altfel
erau expuși să moară de foame. Ei nu căutau pâine albă,
erau mulțumiți cu pâine cât de neagră, erau mulțumiți și
cu coji de pâine, ba chiar și cu tărâțe. Această stare jalnică
era adevărata „Valea plângerii“, sau după termenul croni­
carilor „Lacrimarum Văile“.
Astfel oamenii săraci și cerșitorii s’au înmulțit foarte
tare.^ Autoritățile au căutat mijloace ca să ajute pe săracii
cei întru adevăr lipsiți și neputincioși, să reguleze pe cer-
șitori și să evite furturile cele multe, care se făceau din
partea cerșitorilor.
Spre scopul acesta magistratul Brașovului a publicat
la 9 Martie 1818 Decretul Gubernia! dela 9 Octomvrie 1817
Nr. 7980 care urmează mai jos:
Nr. G. 798011817.

Decret pentru ajutorarea săracilor

și regularea cerșitorilor.
înălțata împărăție s’au milostivit a îngădui și a întări,
planumul dela adunarea dieti, cea mai de pe urmă, făcut
pentru regulația coldușilor și pentru ajutorul celor cu ade­
vărat lipsiți. Intr’u urmarea acesteia după înălțatul Decret
guvernialicesc, din 9 Octomvrie a. t. Nr. 7980, întră insti-
tutumul săracilor cel poruncit la cetate, supt a cinstitei polițai
purtare de grije și strângerea de cassa numită, iară ’la
sate supt purtarea de grije a D. arândatorilor sau inspectorilor
 59

și a dregătorilor locului și sub privegherea cea mai mare

a magistratului, ca săracii cei adevărați să se ia în scris
iară cei îndărătnici și streini să se îndrepteze înapoi la locul
lor, și ca cerșitul din casă în casă nicedecum să nu se
sufere. Dar fiindcă aceasta nu se va putea scoate la cale
într’alt chip, fără numai prin închipuirea unui funduș, ce
s’ar strânge pe săptămână, pentru cei mai lipsiți și după
temeinica pravilă a obștii, și datoria legei creștinești să se
ajute săracii delà cei mai avuți, și să se scape de perire
sau din foamete : așadară se poftește tot omul după puterea
și simțirea lui pentru lipsa omenească, ori cu iscălitura ori
cu dare în bani sau în bucate sau în haine să dea la mâna
celor rânduiți strângători. Din săptămână în săptămână spre
facerea fundușului săracilor celor adevărați, cari caută să’și
dea socoteală peste an cu siguranție, ca adecă nu numai
să se oprească culduitul cel mult, ci și furtișagurile lor să
se ocolească.
Deci într’u urmarea acestui înălțat plan spre cea de
obște regulație a coldușilor să mai face de știre:
1. De aici înainte nici un colduș care poate lucra supt
prinsoare în fiare la Țucht-haus să nu îndrăsnească a cerșui,
fără ori slujbă ori lucru săși caute, ba încă după acest
înalt institut și însuși cei adevărați colduși incă vor fi opriți
a coldui din casă în casă, și cari vor fi buni de cătane
îndată acolo se vor da.
2. Se va porunci Ia tatăl de vecin și la sate la deregători
și Tizidiș, ca pe unii colduși umblători ca aceia, îndată să-i
prinză și sub gloabă de 12 fl. să nu-i sufere.
3. La toată gazda se poruncește ca să nu dea trecere
la unii ca aceia ce vin la casele lor și nu pot să-și dea
sama de starea vieții lor, să nu-i sufere ci să-i arete îm­
preună cu gazda unde au durmit la deregătorii locului supt
pedeapsă și gloabă dintâi de 6 florinți, și apoi de 12 florinți
la oraș, iară la sate de 12 până la 24 de bețe. Spre des­
coperirea unor colduși, îndărătnici ca aceia sau hotărât să
se vizutulească toate cârciumele și casele cele pe de laturi
și găsindu-se de aceia cu prepus să se strângă la dare
de seamă, și găsindu-se din stările împrejur ori de adevărați
 60

colduși ori de mincinoși, așa se vor judeca. Iară diregătorii,

care în treaba aceasta se vor lenevi și nu-și vor face
datoria, se vor lipsi din deregătorie și de tot se vor depărta.
4. Coldușii cei streini îndărătnici se vor trimite acasă,
sau de vor fi dintr’alt ținut sau dintr’altă țară, se vor trimite
cu scrisoare din sat în sat până peste hotar cu aceea
amenințare, că de se va mai întoarce la colduit ori se va
da în cătane, ori se va pune la prinsoare și la Țucht-haus
care s’au hotărât a se și împlini.
5. Gazdele vor avea voie slobodă cu știrea c. polițai
și a perceptorului de fundușul săracilor, ca pre copii col­
oșilor, cum și pe tinerii care poartă pe orbii, să-i primească
în casa lor la mâncare și la îmbrăcăminte și la meșteșug
ai pune, sau la lucru câmpului, ca ei să slujească la făcătorii
lor de bine până la vârsta de 15 și 18 ani fără plată. Pe
lângă aceasta pentru cei mici, care încă nu sunt în stare
de ai pune la lucru, aceia partea bărbătească dela 12, iară
partea femeească dela 10 ani în sus pe lângă îmbrăcămintea
și mâncarea vor fi datori atâția ani a sluji la făcătorii lor
0 ?lne? 'n cat' iau crescut, și dacă vor lăsa pe stăpânii
făcătorii lor de bine, prin judecată se vor sili a se întoarce
înapoi, pă lângă care au și ei asupra celor ce iau cresut ajutor.
Brașov în 9 Martie 1818.
Magistratul.
 PARTEA IV.

Clădirea bisericii române ortodoxe a

Sf. Treimi din Brașov-Tocile.

50. Procurarea decretului de permisie și a

terenului necesar pentru clădire.

Peste 5 sute de ani s’au strecurat de când s’a

așezat poporul nostru pe aceste plaiuri, peste cinci sute
de ani s’au strecurat delà întemeierea bisericii ortodoxe
române aici în Scheii Brașovului. Sute de ani poporul
român din Schei a avut numai o singură biserică, la care
se închinau cu toții, aducând rugăciuni de cerere de laudă
și de mulțumită prea bunului Părinte ceresc.
Orașul Brașov, care s’a început a se zidi la anul
1203, după cum ne spune istoria, s’a întemeiat pe locul
unui sat româno-slav, fiind și alte sate românești în apro­
piere, ca: Zârnești, Tohan, Râșnov ș. a.
La anul 1392 au venit Bulgari la Bașov, ca lucrători
la biserica cea mare săsească, numită biserica neagră din
Brașov. Lor li-a permis Magistratul orașului să se așeze și
să locuiască în partea de sus delà poarta orașului, care
loc s’a numit Schei sau Bolgarseg. Ei, după țara de unde
au venit, s’au numit Bulgari, dară poporul lor n’a figurat
ca popor bulgar, nici biserica lor, care o clădiră la anul
1403, nici suburbiul sau mahalaua lor n’a figurat ca bi­
serică sau ca mahala bulgară, ci ca biserică și mahala
românească sau valahă.
Este știut că împăratul roman Aurelian (270—275)
ne mai putând apăra țările Daciei contra năvălirii popoa­
relor barbare, și-a retras armata și deregătorii și parte din
popor peste Dunăre în Moesia, sau Bulgaria de astăzi.
Este așa dar probabil, că cei veniții din Bulgaria la Brașov
 62

au fost din coloniști romani trecuți de împăratul Aurelian

peste Dunăre. Ei se însoțiră, se înfrățiră și se contopiră
cu Românii aflați pe aici și cu cei veniți din satele româ­
nești, de prin apropiere, și formară în Schei un singur corp
și o singură biserică română ortodoxă. Poporul deia un
timp a început a se spori, a se înmulți și a se întinde pe
dealurile și pe coastele acestea, pe care se află și astăzi.
Biserica le era acuma prea departe, biserica le era
prea mică, nu putea să-i cuprindă pe toți. Creștinii de pe
acele vremuri erau tari în credință, creștinii țineau cu tărie
la legea lor și la biserica lor, creștinii alergau cu mic, cu
mare, bărbați și femei, alergau Dumineca și sărbătoarea
la biserică, aduceau rugăciuni de laudă și de mulțumită
Părintelui ceresc și cereau ajutorul Lui puternic în toate
lipsele lor, în toate neajunsurile și năcazurile lor. Creștinii
de pe acele timpuri nu știau să se scuze ca creștinii
de astăzi zicând că au treabă, că sunt ocupați Duminica
și nu pot cerceta biserica, căci pe acele vremuri cea
dintâi ocupație a Creștinului era ca Dumineca și sărbă­
toarea să cerceteze sf. biserică și Dumnezeu asculta
și răsplătia rugăciunile și jerfele creștinilor noștri.
Așa dar ce era de făcut ca creștinii să-și aibă casa
de rugăciune mai aproape, în care să încapă toți, ca să
poată înălța rugăciuni cătră Părintele ceresc. Se sfătuiră,
se plănuiră și se hotărâră creștinii noștrii de atunci, ca
să mai facă o biserică. încă la anul 1809 se începură
aceste sfătuiri. Peste o sută de ani au trecut ca ziua de
eri de atunci, peste o sută de ani au trecut dela înfiin­
țarea și întemeierea acestei parohii. Se aflară pe timpul
acela creștini zeloși, creștini însuflețiți, cari au stăruit și
au jertfit pentru înființarea acestei biserici și acestei pa­
rohii. Prin stăruința și jertfele acestor creștini însuflețiți
s’a scos dela locurile mai înalte încă la anul 1812, așa nu­
mitul „Milostivul Decret“ prin care se dă voie creștinilor
din suburbiul Schei ca să-și mai zidească încă o biserică
aici în Schei „Incolis disunitis suburbii coronensis Bol-
szeg dicti facultatem secundarium templum in sub gremio
exstruendi clementer indulgere“.
 63

Acum se îngrijiră creștinii noștri de procurarea terenului

necesar pentru clădirea bisericii. Acest teren necesar
pentru biserică și pentru cimitir a fost dăruit de fericitul
proprietar Micu Voicu, care la 27 Iulie 1813 l-a și intabulat
la cartea funduară, pe numele bisericii românești sub Nr
16898/17612 G. B. Pag. 311, Nr. 612 lit. b.

51. Clădirea și sfințirea bisericii de lemn.

La anul 1813 au și făcut creștinii noștri pe terenul

dăruit de Micu Voicu, o biserică de lemn cu hramul
„Sfintei Treimi“. La 10 Iunie 1813 s’a sfințit această
biserică de lemn prin protopopul Brașovului de atunci
Radu Tempea, preoții I. Stefanovici, S. Popovici și diaconul
N. Grid, toți dela biserica Sf. Nicolae, care acum a început
a se numi biserica cea mare, sau biserica cea bătrână, față
de biserica cea nouă și mică a Sf. Treimi de pe Tocile.
Astfel creștinii din această parte a locului își văzură
deocamdată dorința împlinită, sufletele lor aflau mângăere
și ușurare în cercetarea bisericii lor, deși biserica era mică
și de lemn.
La anul 1814, s’au introdus și registre la biserică. S’a
introdus adecă protocolul botezaților, al cununaților și al
morților.
In anul acesta au servit la biserica cea nouă, preoți
dela biserica Sf. Nicolae și anume au servit Radu Tempea
protopop, Simion Popovici și Nicolae Grid.
Aceștia au fost ani de pregătire și de trecere la înființa­
rea și întemeierea bisericii celei nouă a Sf. Treimi de pe
Tocile. Anume dela anul 1809, până la anul 1813, au urmat
sfătuirile și hotărârile creștinilor, precum și mijlocirea și
scoaterea milostivului Decret, dela locurile mai înalte pentru
zidirea bisericii, la anul 1813, s’a procurat terenul necesar
pentru clădire, tot la anul 1813, s’a făcut și s’a sfințit
biserica, iar la anul 1814 s’au introdus registrele sau proto­
coalele bisericii.
 — 64

52. Instituirea Preotului Voina Pitiș.

La anul 1815 s’a instituit ca preot la biserica cea
nouă Păr. Voina Pitiș cel bătrân, de aici din Brașov, îl
numim cel bătrân față de celalalt preot Voina Pitiș, numit
și Bonifatic Pitiș, care a urmat mai târziu după moartea
celui bătrân.
Prin instituirea preotului Voina Pitiș, la anul 1815, ca
paroh al acestei biserici, se vede că biserica a devenit de
sine stătătoare și a format o parohie independentă. Acte
formale scrise nu avem până acum nici despre despărțirea
bisericii, nici despre înființarea parohiei celei nouă, nici
despre instituirea preotului Voina Pitiș.
Dar când creștinii și-au văzut dorința lor împlinită, au
văzut totdeodată și s’au convins, că biserica, care o făcuse,
era croită prea mică, nu era destul de încăpătoare, nu-i
cuprindea pe toți creștinii. Acum alt năcaz pe capul lor.
Ce era de făcut acum ? Creștinii nu disperară, ei erau tari
în credință, tari în nădejdea în Dumnazeu.
53. Zidirea și Sfințirea bisericii de peatră.
Ei se sfătuiră acum din nou și se hotărâră iute și
degrabă, ca să facă o biserică nouă mai mare, mai încă­
pătoare din material solid, din peatră și din cărămidă. Și
nu trecură 12 ani delà facerea bisericii celei dintâi și iată
la 28 Aprilie 1825, s’a pus pe acelaș teren temelia unei
biserici mai spațioase din material solid.
S’a făcut cu această ocazie o strălucită serbare, la
care s’a adunat tot poporul și au slujit preoții : Radu Tempea,
protopopul Brașovului, Radu Tempea cel tânăr, Simion
Popovici, Ioan Teodor, parohi delà biserica Sf. Nicolae și
Voina Pitiș, delà biserica Sf. Treimi.
După slujirea sfeștaniei, după cetirea obișnuitelor
rugăciuni la punerea temeliei și după stropirea cu apă
sfințită, au început mai întâi preoții a pune petrii și cărămidă
cu var, apoi ctitorii cei mai de frunte, apoi și alții cari au
ajutat cu bani la această Sf. biserică. Așa ne spune o
însemnare de pe acele vremuri. Iată ce poate să facă
bunăvoința, stăruința și însuflețirea.
 65

Creștinii însuflețiți, din acele vremuri, ridicară acest

sfânt lăcaș, prin stăruința lor și prin jertfele lor din con-
tribuiri, din ajutoare și din colecte benevole.
Creștinii însuflețiți din aceea vreme, băgară mâna în
pungă și scoaseră fără preget și fără întârziere câte o
miie fl. și peste o miie, numai ca să-și vadă dorința lor
ferbinte, adusă la îndeplinire.
Astfel au contribuit sume atât de frumoase, atât de
însemnate ctitorii acestei Sf. biserici cum au fost fericiții:
Părintele Voina Pitiș 1200 fl., Dumitru Orghidan 1200 fl.,
Dragomir Grădinaru 1000 fl., Gheorghe Ioan 1000 fl., Ioan
Săcăreanu 1000 fl., Andrei Corbu 1132 fl., Vasiliu Lacea
1085 fl. Mai târziu fruntașa familie Bucur Pop, apoi V.
Oțoțol, Arsenie Orghidan, Gheorghe Orghidan, Mânu
Bădițoiu, D. Oțoțo', I. Pantazi, I. Popovici, N. Bădițoiu și
alți mulți, cari au contribuit cu sutele și cu miile de florini
la ridicarea, înfrumsețarea și împodobirea acestui sfânt lăcaș.
Astfel cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul și
jertfele creștinilor binevoitori și generoși, la anul 1826, s’a
terminat și s’a sfințit această sfântă biserică. O însem­
nare din acea vreme ne spune între altele: „In 12 Iulie
1826 s’a ridicat crucea în vârful turnului împreună cu
bășica, în care am pus o scrisoare pecetluită cu multe
însemnări și întâmplări a vremilor de acum și pentru fa­
cerea acestei sfinte biserici, cu numele meu deasupra,
Voina Pitiș, parohul acestei Sf. biserici. Era mulțime multă
de norod adunată și P. Mitropolit Dionisie dela București
cu boierii de acolo“.
Astfel biserica noastră s’a zidit la anul 1825 și 1826
din oferte și daruri benevole ale creștinilor milostivi, evla-
vioși și însuflețiți. Tot asemenea s’a și susținut biserica
până în ziua de astăzi tot din contribuirile și ajutoarele
creștinilor noștri. Proprietăți, pământuri, fonduri sau ve­
nituri mai însemnate biserica n’a avut. In timpul din urmă
s’a procurat și din acestea câte ceva, atâta cât a fost cu
putință.
5
 66

54. Urmarea preoților la Sft. Treime.

După cum am arătat, la anul 1815, s’a instituit ca

paroh la această Sf. biserică preotul Voina Pitiș cel bătrân,
a urmat apoi Voina sau Bonifatie Pitiș, nepotul celui bă­
trân, după aceea mai târziu a urmat preotul Dumitru Or-
ghidan, care a servit laolaltă cu preotul Bonifatie Pitiș
până la anul 1865, când a trecut la cele eterne. După
moartea Părintelui Dumitru Orghidan a fost ales ca paroh
preotul Nicolae Mihălțian, care însă n’a rămas timp mult
în Brașov, ci a trecut ca protopop în protopopiatul Za-
randului din Ardeal.
La anul 1872, din mila lui Dumnezeu și cu voința
poporului, a urmat scriitorul acestor rânduri, care a servit
ca profesor de religie și ca paroh împreună cu părintele
B. Pitiș până la anul 1887. In 31 Ianuarie 1887 părintele
Bonifatie Pitiș a încetat din viață. După moartea părintelui
Pitiș parohia a doua s’a redus, biserica n’a avut mijloace
și n’a mai putut susținea doi preoți. Biserica avere n’a
avut, casă parohială n’a avut, sesie parohială n’a avut,
preoții salar fix n’au avut, așa că scriitorul acestor rân­
duri a fost silit să conducă singur parohia până la anul
1922, când a fost cercat de gripa spaniolă și de o dublă
pneumonie și a fost constrâns să între în concediu, în
care se află și astăzi. Parohia o administrează cu multă
bunăvoință părintele Nicolae Furnică și părintele Candid
Mușlea.
55. O casă cumpărată.

Biserica noastră a cumpărat la 3 Decemvrie 1901, cu

prețul de 6600 coroane, casa din strada Căpitanului de sub
Nr. Cons. 493/22 Nr. c. f. 2480, Nr. top. 3047 și 3048,
care a fost a răposatului părinte Bonifatie Pitiș și s’a vândut
la licitație din partea Tribunalului. Casa este la poziție bună,
este zidită din material solid, din piatră și cărămidă și
acoperită cu țiglă, are cinci încăperi și pivnițe bune, are
curte mare, are și puțină grădină, este acomodată pentru o
școală de copii sau ca locuință parohială.
 67

Sinodul parohial delà 9 Decemvrie 1901, la propunerea

comitetului nostru parohial, cu unanimitate a luat spre
știință și a aprobat cumpărarea acestei case.
Casa după ce s’a cumpărat a fost adaptată și reparată
din partea comitetului parohial.
La anul 1915 s’a făcut la curtea casei cătră Strada
Căpitanului zid nou de beton cu grilaj de fier și o poartă
nouă de fer. Zidul s’a făcut prin maestrul Ioan Muntean
din Brașov, iar grilajul și poarta prin firma S. Horvath și
G. Konradt din Brașov.
Pentru îndreptarea străzii și a drumului a cedat biserica
noastră din terenul curții 62 m. p. pentru care a primit delà
oraș 200 Cor. ca despăgubire.

56. Sesia parohială.

Pe baza legii agrare, la an,l 1922, oficiul parohial a

primit delà consiliul agrar ca sesie parohială 17 jugăre de
pământ de arătură pe hotarul Brașovului, anume 13 jug.
pentru preoți, iar 4 jug. pentru cântăreți.
Consiliul agrar a adăugat la sesia parohială și cele
25 de holde de arătură ale bisericii și astfel a calculat
că a format o sesie parohială completă, însă comitetul
parohial n’a voit să dea nimic din holdele bisericii și așa
a rămas sesia parohială tot numai cu 17 jugăre, anume
cu 13 jug. pentru preoți. Actul de predare delà consiliul
agrar din anul 1922 încă nu l-am primit; se va publica
ulterior.

57. Stradele din parohie.

Parohia Sf. Treimi, cum este împărțită acum, are

10 strade, anume:
1. Strada Tocile, se începe delà Crucea Căpitanului
Nr. 17—20 pe ambele părți până la podul Crețului.
2. Podul Crețului, se începe cu Nr. 1 pe ambele părți
până în Poiană.
5*
 68

3. Valea Morilor A., se începe cu Nr. 14—33 pe

ambele părți.
4. Valea Morilor C., se începe cu Nr. 1 pe ambele
părți.
5. Valea Tei, se începe cu Nr. 2 toată partea cea
dreaptă.
6. Valea Oului, se începe cu Nr. 1 pe ambele părți.
7. Strada Precup, se începe cu Nr. 1 pe ambele părți.
8. Strada Inălbitori, se începe cu Nr. 1 pe ambele
părți.
9. Strada Variște A., se începe cu Nr. 1—2 pe am­
bele părți.
10. Strada Variște B., se începe cu Nr. 1—2 pe
ambele părți.
înainte cu vre-o 50 de ani strada Tocile cu strada
Podul Crețului au formato singură stradă numită „Tocile“,
care a fost ca stradă principală a parohiei, toate celelalte
au fost și sunt și astăzi strade laterale mai mici. De aceea
și biserica se numește „Biserica Sf. Treimi de pe Tocile“
din Brașov sau Biserica Sf. Treimi din Brașov-Tocile.
58. I. P. S. Arhiepiscop și Mitropolit loan Mețianu
pontifica în biserica Sf. Treimi.

La 7 Iunie anul 1899, fiind în Brașov, înalt Prea

Sfințitul Arhiepiscop și Mitropolit al bisericii noastre loan
Mețianu, cu ocaziunea sfințirei bisericii române ortodoxe din
Cetatea Brașovului, la invitarea comitetului nostru parohial
a venit înalt Prea Sfinția Sa și a pontificat la parastasul
dela hramul bisericii noastre, fiind asistat de Prea Cuvioșia
Sa Dr. Ilarion Pușcariu, dl protopop loan Petric, dl protopop
titular B. Baiulescu, și parohul locului.

59. O. holdă de arătură dăruită.

In 10 Septemvrie 1899, biserica noastră a cumpărat o
holdă de arătură în câmpul Brașovului, sub Nr. nou 9181,
Nr. top. 13155, cu prețul de 350 fl., care preț, dimpreună
 69

cu spesele de întabulare la cartea funduară, le-a plătit

epitropul parohial Dragomir Pulpaș, ca danie pentru Sf.
biserică, care danie se ia spre plăcuta știință și cu profundă
mulțumită în sinodul parohial delà 25 Martie 1900.

60 Trei case cumpărate împreună cu grădinile

lor și cinci grădini.

Grădina din apropierea bisericii noastre, numită grădina

lui Țimen, a fost din vechime împărțită în patru grădini
la patru proprietari. Toate patru le-a cumpărat biserica
noastră pe rând fiind vecine sau hotarnice cu curtea bisericii
noastre și cu cimitirul bisericii.
Anume la 1 Iulie 1876 a cumpărat delà Ecaterina
Gheorghe Meșotă grădina de sub Nr. c. f. 950, Nr. top. 3810
și 3811. In grădină se află și un foișor mare și o căscioară,
care răspunde către Valea Tei.
In 22 Februarie 1879 a cumpărat delà licitație casa
și grădina de sub Nr. Cons. 871, Nr. top. 3679 și 3680.
Casa se află către stradă la poarta de sus a bisericii.
La 25 August 1882 a cumpărat delà Ioan Manu Bădițoiu
din Brașov, stabilit în Ploești, casa și grădina de sub Nr.
cons. 870, Nr. top. 3676. Casa a vândut-o «biserica, fiind
de tot ruinată, și a ținut numai grădina.
La anul 1891 biserica a cumpărat delà văduva Maria
Orghidan Țirculeasa, grădina de sub Nr. top. 3677 și 3678.
Acum de curând, în anul 1928, biserica noastră a
cumpărat casa și grădina de sub Nr. Cons. 35, care este
vecină hotar cu grădina lui Țimen, delà văduva Elena
Pănăzan, născută Bogdan Măloiu, cu 300.000 Lei (trei
sute de mii Lei). Casa are 2 încăperi și 2 curți, una de
62 st. □ alta de 51 st. □.
Toate aceste cinci grădini laolaltă au peste șase jugăre
pătrate teren-plantat cu pomi. Casa Nr. 35 are Nr. fund.
2483 c., Nr. top. 3650—3651 3664—3665 și o grădină
de pomi de 1542 st. □.
 70

61. Grădina lui Țimen.

Grădina Iui Țimen a fost din vechime cea mai vestită
grădină din Schei. Această grădină a fost cunoscută de
veacuri publicului român din Brașov. Grădina lui Țimen,
a fost aleasă ca loc de serbare și de petrecere din partea
societății junilor din Brașov. Luni a doua zi de Sf. Paști,
junii din Schei, după Sf. Liturghie, se împart în grupuri și
cu muzica merg pe la fete, la stropit. Ei se duc și le gra­
tulează de Sf. sărbători ale învierii Domnului.
Fetele îi cinstesc cu ouă roșii, cu plăcinte și cu câte
un pahar de vin, ei mulțumesc și mai trag și cu ochiul la
câte una, care le-a căzut tronc la inimă, mai cu seamă cei
cari sunt porniți pe drumul căsătoriei.
După ce termină cu stropitul și cu gratulatul junii se
întrunesc iarăș cu muzica în grădina lui Țimen, unde joacă
și aruncă istoricul buzdugan. Aci în grădină se adună și
mult public din oraș, unii aduc și câte ceva de gustare.
După ce oamenii au șezut toată iarna în casă, este o plăcere
a gusta ceva la verdeață în grădină, mai cu seamă dacă
pomii sunt înfloriți și înverziți.
Cătră seară junii se retrag cu muzica în Prund, unde
mai joacă puțin, până când însărează de tot.

62. Rugarea celor trei vecinătăți din Schei în

numele proprietarilor de livezi în cauza Poeni.
Preș. 9 Ianuarie 1852. Original.

Inclite Magistrat.
Cunoscut este înțeleptului Magistrat că după ce lo­
cuitorii români din Schei, Suburbiul de sus al Brașovului,
că de 90 ani încoace au avut a suferi foarte multe năpăsturi
pentru locurile de coasă sau livezile lor din Poiană, mai la
urmă aceste năpăstuiri se decise tocmai și prin Preaînaltele
Decrete împărătești. Totuși mai târziu din acelea sau dat
uitărei, la anul 1822/3 s’au măsurat și s’au conscris acele
livezi, apoi s’au petrecut la Tabela Contribuțiunei cu regu­
laritate mai bună decât fuseră ele până atunci. Din acei
 71

ani s’au știut fieștecare conlocuitor de proprietariu drept

al livezii sale.
Cu toate acestea nici de atunci încoace n’au lipsit
feluri de vexațiuni ale proprietarilor de livezi, din cauză
că sau Inspectorul pădurilor, pretindea arbori depe dânsele,
ca proprietatea Comunei, sau Tata al sutei (Centum pater)
confunda ideia proprietății.
In mizilocul acestor diferințe cu totul neplăcute emană
înaltul Decret gubernial din 12 Decembrie No. 12774/845
în a cărui putere cel puțin trebuiam să fim scutiți de bat­
jocurile, vexațiunile unora și ale altora în proprietatea noastră.
Iată însă în cursul verei trecute, oficiul inspecțiunei
pădurilor cetățeniei dete o poruncă: fără nici un dat și fără
nici un nume; prin care se oprește strâns că nimeni să nu
mai cuteze a-și face garduri pe lângă căpițele de fân în
Poiană.
Toate argumentele, cari le-am produs Ia Inspectoratul
pădurilor asupra nelegiuitei acestei măsure, cum și producerea
sus lăudatului Decret, din care se vede, că Inspecțiunei
se cuvine în punctul acesta numai o supraveghere, au fost
în deșert. D. Inspectorul au declarat, că nu vrea să cu­
noască asemenea Decrete.
Proprietarii adică ai livezilor din Poiană, cred că sunt
în deplinul lor drept de-a tăia nuele și pari din livezile lor,
și a-și îngrădi fânurile lor, din următoarele pricini. Căci al
cui este pământul, al aceluia este arborele și tufa, ori de
ce neam va fi, care crește pe acel pământ suntem stăpâni
pe dânsele.
Domnul Inspector al pădurilor a călcat legile dacă
neau oprit pe toți dela folosirea de dreapta a noastră pro­
prietate, iar nelegiuirea îi fu atât mai mare când demanda
a ne zălogi pe mai mulți. Când pe alții îi bate cum îi
place, sudue, înfruntă, și batjocoreșțe oamenii bătrâni, etc.
precum e învățat. Când de altă parte Dlui pentru interes
sufere primăvara bucuros, ca stuparii și alții să meargă prin
livezile noastre săși tae nuele când pământul este moale
și-l sapă cu împedecarea roatelor, cari cu neregulatul lor
 72

tăiat, ne adaugă munca și cheltuiala, fiind siliți după aceea

ca să adunăm acele vreascuri grămezi ca să poată umbla
cu coasa, etc. pre carii în viitor nici decum nu mai pu­
tem suferi.
Deci rugăm pe Inclitul Magistrat ca să binevoiască
a ne apăra locuitorii de feluritele vexațiuni ale Inspectoratului
pădurilor și a-1 face să-și retragă publicațiunea, cea lipsită
de toată formalitatea, scrisă numai ca în bătae de joc;
înapoind taxa și zălogul fiecărui proprietar, luat numai chiar
din moșia lui, iar nu din altă parte. A ne concide în înțe­
lesul înaltului Decret gubernlal ca în proprietatea noastră
să fim volnici a lăzui și face ce vom vrea, a însărcina pe
Tata al sutei, ca pe când se face șanțurile în Poiană să
meargă în persoană spre a le vizita, iar nu să crează numai
la spunerea păzitorilor.
Cât și pentru ce se mai face mărginașilor cu săpatul
prin livezi cu intrarea cailor necurmat de a ne mânca iarba,
care bine le știe vortmanul, că unul ce a fost peste săritori
și Duvalmi, cari încă știind că numai cu un stăpân au dea
face nu se strică unii pe alții și așa rămânem totdeauna
de pagubă. (Din care pricină cerem ca să ni se dea voe
ca de aici înainte să ne alegem noi pe calea legei prin
votinuație Vortman) (care să fie numai peste livezi, iar nu
și peste cai:) și alți slujbași pe cari să nii întărească D.
Tata al sutei, pe lângă care cu deosebit respect rămânem
Al Inclitului Magistrat
cele trei vecinătăți
prin
George M. Burbea m. p. Vasile Stinge m. p. Andrei Lupan m. p.
tatăl de vecini tatăl de vecini tatăl de vecini

63. Decisul Magistratului.

Nr. 1385 1852. Original; traducere din germană.
Proprietarilor de livezi din Poiană, Ii se permite, tăerea
tufelor, aflătoare pe părțile de pădure depe livezile lor,
întrucât pot să dovedească dreptul lor de proprietate, inta­
bulat la cartea funduală, pe livezile lor, odinioară sub supra-
 73

vegheră fărăstierului, în sensul ordinului guvernial delà 12

Decemvrie 1845, n.g. 12774-1945. Deoarece însă proprieterii
de livezi prin stârpirea pădurilor învecinate și a locurilor
publice de pădure, adeseori și-au mărit livezile lor, în mod
volnic, deaceea să opresc astfel de peverecațiuni, sub ame­
nințare de pedepsire aspră. închisoarea clăilor de fân este
în contrazicere cu prescrierile forestiere, deaceea se poate
permite, numai într’u atâta, dacă proprietarii de livezi, nuelele
necesare la închisoare, le vor tăia tot sub supravegherea
forestierului, din tufișurile depe livezile lor. Referitor la
alegerea unui Wortmann se avizează reclamanții conform
ordinului dat taților de vecini delà oratorul comunității ca în
locul lui Ioan Dumitru Napu, care este unul dintre cei mai
mari prevarecanți, să aleagă un alt individ potrivit și să-l
propună domnului orator. Totodată s’a dat ordin domnului
orator al comunității ca domnia sa, sub conducere personală,
în primăvara viitoare să se facă revizuirea comisională a
livezilor din poiană și să se închiză cu șanțuri, după măsura
arătată de către cartea funduară, astfel proprietarii de livezi
sunt obligați ca după revizuire, după avizarea domnului
orator, să-și închiză livezile cu șanțuri.
Brașov, în 10 Martie 1852.
Magistratul Cetății
prin Gross not.

64. Discursul parohului V. Sfetea la renovarea

și sfințirea bisericii, la anul 1913.

Prea On. Dle Protopoape !

Iubiților Creștini !
Peste cinci sute de ani s’au strecurat de când s’a
așezat poporul nostru pe aceste plaiuri, peste 500 de
ani s’au strecurat delà întemeierea bisericii ortodoxe ro­
mâne, aicea în Scheiul Brașovului. Sute de ani poporul
român din Schei a avut numai o singură biserică, la care
se închinau cu toții, aducând rugăciuni de cerere, de laudă
și de mulțumire Prea bunului Părinte ceresc.
 74

Dară poporul dela un timp a început a se spori, a

se înmulți, a se întinde pe dealurile și pe coastele acestea,
pe care se află și astăzi, biserica le era prea departe,
acuma biserica le era prea mică, nu putea să-i cuprindă
pe toți. Creștinii de pe aceste vremuri erau tari în cre­
dință, creștinii țineau cu tărie la legea lor și la biserica
lor. Creștinii alergau cu mic cu mare, bărbați și femei,
Dumineca și în zile de sărbătoare la biserică, aduceau ru­
găciuni de laudă și de mulțumită Părintelui ceresc și ce­
reau ajutorul lui puternic în toate lipsele lor, și în toate
neajunsurile și necazurile lor. Creștinii de pe acele vre­
muri nu știau să se scuze ca creștinii de astăzi, zicând
că au treabă, că sunt ocupați Dumineca și nu pot cerceta
biserica, căci pe acele vremuri cea dintâi treabă, cea dintâi
ocupație a creștinului era ca'Dumineca și sărbătoarea să
cerceteze sf. biserică și Dumnezeu asculta și răsplătea
rugăciunile și jertfele creștinilor noștri. Așa dară ce era
de făcut ca creștinii să aibă casa de rugăciune mai
aproape, în care să încapă toți ca să poată înălța rugă­
ciuni cătră Părintele ceresc. Se sfătuiră, se plănuiră și se
hotărâră creștinii noștri de atunci ca să mai facă o bi­
serică.
încă la anul 1809 se începură aceste sfătuiri. O sută
de ani au trecut ca ziua de eri de atunci, o sută de ani
au trecut dela înființarea și întemeierea acestei parohii.
Se aflară pe timpul acela creștini zeloși, creștini în­
suflețiți cari au stăruit și au jertfit pentru înființarea acestei
biserici și acestei parohii. Prin stăruințele și jertfele acestor
creștini însuflețiți, s’a scos încă la anul 1812 așa numitul
milostivul Decret dela locurile mai înalte, prin care se dă
voie creștinilor neuniți din suburbiul Schei ca să-și mai
zidească încă o biserică aicea în Schei. „Incolis disunitis
suburbii Coronensis Bolgarszeg, dicti facultatem secunda-
rium templum in suo gremio esstruendi clementer indul-
gere“. Iară la anul 1813 creștinii au și făcut pe acest loc,
pe care ne aflăm noi astăzi, o biserică de lemn. La
10 Iunie 1813 s’a sfințit această biserică de lemn prin
protopopul Brașovului de pe atuncea: Radu Tempia, preoții
 75

I. Stefanovici, S. Popovici și diaconul N. Grid, toți dela

biserica Sf. Nicolae, care acum a început a se numi bi­
serica cea mare, sau biserica cea bătrână, față de cea nouă
și mică a Sf. Treimi de pe Tocile.
Astfel creștinii din această parte a locului își văzură
deocamdată dorința împlinită; sufletele lor aflară o mân­
gâiere și o ușurare în cercetarea bisericii lor, deși biserica
era mică și de lemn.
La anul 1814 s’au introdus și matricule la biserică,
s’a introdus adecă protocolul botezaților, al cununaților și
al morților. In anii aceștia serviră preoții dela biserica Sf.
Nicolae, anume au servit preoții: R. Tempea, protopop,
Simion Popovici și N. Grid. Aceștia au fost ani de trecere
la înființarea și întemeierea bisericii celei noi dela Sf. Treime
de pe Tocile, adecă dela anul 1809 până la 1813 au
urmat sfătuirile și hotărârile creștinilor, precum și mijloci­
rea și scoaterea „milostivului Decret“ dela locurile mai
înalte pentru zidirea bisericii; la anul 1813 s’a făcut sfin­
țirea bisericii, iar la anul 1814 s’au introdus matricolele
sau protocoalele bisericii.
La anul 1815 s’a instituit ca preot la biserica cea
nouă, părintele Voina Pitiș, cel bătrân; îl numim cel
bătrân față de celalt preot Voina Pitiș sau Bonifatie Pitiș,
care a urmat mai târziu.
Prin instituirea preotului Voina Pitiș, la anul 1815, ca
paroh al acestei biserici, se vedea că biserica a devenit
de sine stătătoare și a format o parohie independentă,
deși acte formale scrise nu avem în privința aceasta până
acum.
Dară când creștinii și-au văzut dorința lor împlinită,
au văzut totdeodată și s’au convins că biserica, care o
făcuseră, era croită prea mică, nu era destul de încăpă­
toare, nu-i cuprindea pe toți creștinii. Acum alt necaz pe
capul lor. Ce era de făcut acum? Creștinii nu disperară,
ei erau tari în credință, tari în nădejdea în Dumnezeu.
Ei se sfătuiră acuma din nou și se hotărâră iară iute
și de grabă, ca să facă o biserică nouă mai mare, mai
 76

încăpătoare, din material solid, din piatră și din cărămidă.

Și nici nu trecură 12 ani delà facerea bisericii celei dintâi
și iată că la 28 Aprilie 1825, s’a pus temelia unei biserici
mai spațioase din material solid, adunându-se tot poporul
și făcând o mare serbare, la care au slujit preoții: Radu
Tempea, protopop, S. Popovici, Ioan Teodor, parohi delà
biserica cea mare și Voina Pitiș, delà biserica Sf. Treime.
După slujirea sfeștaniei și după stropirea cu apă sfințită și
după cetirea obișnuitelor molitve la punerea temeliei, au
început a pune mai întâi preoții petrii și cărămidă, apoi
ctitorii cei mai de frunte și alții cari au ajutat cu bani
la această sf. biserică. Așa ne spune o însemnare de pe
acele vremuri. Iată I. C. ce poate să facă bunăvoința, stă­
ruința și însuflețirea. Creștinii însuflețiți, din acele vremuri,
ridicară această sf. biserică prin stăruința lor și prin jert­
fele lor, din contribuiri, ajutoare și colecte benevole. Creș­
tinii însuflețiți din acea vreme băgară mâna în pungă și
scoaseră fără preget și fără întârziere câte o mie fiorini,
numai să-și vadă dorința lor fierbinte adusă la îndeplinire.
Astfel au contribuit sume atât de frumoase, atât de în­
semnate ctitorii acestei sf. biserici, cum au fost : Părintele
Voina Pitiș cu 1200 fl.. Dumitru Orgidan 1200 fl., Dra-
gomir Grădinar 1000 fl., Gheorghe Ioan 1000 fl., Ioan
Săcăreanu 1000 fl., Andrei Corbu 1132 fl., Vasile Lacia
1085 fl. Mai târziu familia Bucur Pop, apoi V. Oțoțol,
Arsénié Orghidan, G. Orghidan, Maniu Bădițoiu, D. Oțoțol,
I. Pantazi, I. Petrovici, N. Bădițoiu și alții mulți, cari au
contribuit cu sutele și cu miile de florini la ridicarea, îm-
frumsețarea și împodobirea acestui sfânt lăcaș.
Astfel cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul și
jertfele creștinilor binevoitori, la anul 1826, s’a terminat
și s’a sfințit această sfântă biserică.
O însemnare din acele vremuri ne spune între altele :
„In 12 Iulie 1826, s’a ridicat crucea în vârful turnului îm­
preună cu * bășica în care am pus o scrisoare pecetluită
cu multe însemnări și întâmplări a vremurilor de acum și
pentru facerea acestei sfinte biserici, scrisă cu numele
meu deasupra, Voina Pitiș, parohul acestei sfinte biserici.
 77

Era mulțime multă de norod adunată și P. Mitropolit

Dionisie dela București cu boieri de acolo“.
Biserica așadară s’a zidit la anul 1825 și 1826 din
oferte și daruri benevole ale creștinilor evlavioși, însuflețiți
și milostivi, tot asemenea s’a și susținut biserica până în
ziua de astăzi tot din contribuirile și ajutoarele creștinilor.
Proprietăți, pământuri, fonduri sau venituri mai însemnate
biserica n’a avut, în timpul din urmă s’a procurat și din
acestea câte ceva, atât cât a fost cu putință.
Am arătat că la anul 1815, s’a instituit ca paroh la
această biserică Părintele Voina Pitiș cel bătrân, a urmat
apoi Voina sau Bonifatie Pitiș, nepotul celui bătrân; după
aceea a urmat Păr. D. Orghidan și N. Mihălțianu. Am avut
fericirea din darul și voia lui D-zeu a urma și eu ca cel
din urmă până acum, anume la anul 1872. La anul 1849
s’a ridicat lângă sf. biserică și Școala care o avem și astăzi,
care la anul 1900, a fost renovată și adaptată, deoarece
școala cea veche înființată la anul 1826 la biserica noastră,
se ruinase cu totul.
La anul 1857 s’a făcut zugrăvirea bisericii, s’a făcut
altarul nou, s’a făcut pictura aceasta frumoasă, care acum
s’a curățit și s’a renovat, s’a făcut și policandrul cel mare
din mijlocul bisericii, toate acestea s’au făcut în anul 1857
din bunăvoința și dărnicia familiilor fruntașe, Ioan Mânu și
Dimitrie Moroeanu, fii ai acestei biserici, stabiliți cu afaceri
frumoase comerciale, în capitala României, în București.
Aceste familii au cheltuit mii de galbeni, ca să vadă sf.
biserică înfrumsețată și împodobită. Acești fruntași și ve­
nerabili bătrâni cu atragere și alipire către sf. biserică, de
câte ori veniau la Brașov, trebuia să cerceteze și sf. bise­
rică, ca să vie la Brașov și să nu cerceteze biserica nu
s’a întâmplat nici odată.
Tot pe timpul acela s’a făcut și candela cea mare de
argint, cu patru candele mici, tot de argint împrejurul ei,
înaintea sf. altar cu cheltuiala zelosului și fericitului parohian
al bisericii noastre, Nicolae Frigătoriu. Tot la anul 1857
s’a pus ceasul din turnul bisericii, făcut cu mare măestrie
de un român născ. din Brașov, Alexandru Râșnoveanu.
 78

Dela anul 1857, când s’a zugrăvit biserica, până astăzi

au trecut 55 de ani și pictura cea frumoasă s’a învechit,
s’a înegrit de fum, de praf și de vreme.
Și era pagubă ca o pictură atât de frumoasă, atât de
aleasă, atât de artistică, ca să rămână înegrită și ascunsă
și să nu ne putem bucura și desfăta de frumuseța ei.
De aceea comitetul nostru parohial cu încuviințarea
sinodului parohial și a M. Consistor Arhid. a pus în lucrare
curățirea și renovarea picturei și astfel pictura a fost curățită
și renovată și a fost adusă în starea plăcută, în care o
vedem astăzi.
Astăzi este o plăcere a privi această pictură artistică
deplin reușită. Astăzi biserica se poate număra între cele
mai frumoase biserici din arhidieceză.
Dar nu numai pictura s’a renovat; s’au reparat și s’au
renovat și celelalte obiecte din biserică, care au fost înve­
chite sau stricate, altarul, iconostasul și alte obiecte; s’au
reparat pereții, stranele, podurile și altele. Și după cum
s’a făcut zidirea bisericii din daruri și contribuiri evlavioase,
după cum s’a făcut zugrăvirea din oferte marinimoase, tot
asemenea s’a făcut și repararea și renovarea bisericii în
mare parte din oferte și contribuiri generoase ale crești­
nilor binevoitori.
După ce s’a făcut așa dară repararea și renovarea
temeinică a bisericii, era lucru firesc ca să urmeze acum
sfințirea bisericii. Comitetul nostru parohial s’a adresat cătră
Ex. Sa In. Prea S. D. Arhiepiscop și Mitropolit al bisericii
noastre cu rugarea ca să dispună cele de lipsă în această
privință, și Ex. Sa s’a îndurat prea grațios a Vă denumi
pe Prea Onorat Dv., D-le Protopop, ca mandatar al său și
a Vă încredința cu sfințirea bisericii noastre. Această mi­
siune ați îndeplinit-o cu mare dragoste și cu multă bună­
voință, Prea Onor. D-le Protopop, după prescrisele Sf. Ca­
noane și după tipicul bisericii noastre.
Acum, I. C., după ce cu ajutorul lui Dumnezeu am
văzut biserica noastră reparată, renovată, înfrumsețată și
sfințită, să ne tragem seama, să ne întrebăm, ce datorințe
avem de îndeplinit?
 79

Avem datorința I. C. mai întâi să aducem mulțumită

ferbinte Prea bunului Părinte ceresc, care ne-a ajutat de
am ajuns în pace și sănătate ca să vedem biserica noastră
renovată, înfrumsețată și sfințită.
Avem datorință, I. C., să aducem mulțumită profundă
Ex. Sale In. P. Sf. D. Arhiepiscop și Mitropolit al bisericii
noastre Ioan Mețianu, care s’a îngrijit părintește ca bise­
rica noastră să fie sfințită după prescrierile Sf. Canoane
și după tipicul bisericii noastre.
Să aducem, I. C., mulțumită noastră călduroasă Prea
On. D. Protopop tractual Dr. V. Saftu, care ca mandatar
al Ex. Sale cu mare dragoste și cu multă bunăvoință a
primit și îndeplinit misiunea de a sfinți biserica noastră.
Să aducem, I. C., mulțumită noastră sinceră tuturor
acelora cari și-au oferit obolul lor pentru înfrumsețarea bi­
sericii noastre, cari au ajutat biserica noastră cu daruri și
cu oferte marinimoase. Să aducem mulțumită noastră ace­
lora cari au lucrat și s’au ostenit la această renovare și
cu munca și sudoarea lor au contribuit la buna reușită a
întregei lucrări de renovare. Să rugăm pe Atotputernicul
Dumnezeu ca să le răsplătească jertfele și ostenelele lor
însutit și înmiit.
In sfârșit, I. C., să ne cugetăm pentru ce am făcut
noi aceste cheltueli, pentru ce s’au jertfit și s’au ostenit
atâția oameni? S’au făcut, I. C., aceste cheltueli, aceste
jertfe și osteneli ca cu atât mai plăcute, cu atât mai scumpe
și mai prețioase să fie pentru noi aceste podoabe sfinte, să
le cercetăm cu drag și cu mare plăcere cât mai des.
Să luăm exemplu delà înaintașii noștri, cari în 12
ani au zidit 2 biserici, cari cercetau cu drag sf. biserică.
Să nu zicem că avem treabă, că suntem ocupați Dumi­
neca și sărbătoarea și nu putem cerceta sf. biserică. Și
cei bătrâni aveau treburi și ocupațiuni, dară cea dintâi
treabă și ocupație Dumineca și sărbătoarea era a cerceta
sf. biserică. Și Dumnezeu asculta și răsplătea cererile și
rugăciunile lor, cu darurile sale cele bogate.
Să urmăm și noi exemplul înaintașilor noștri, să ținem
cu tărie la credința noastră, la legea și la biserica noastră.
 80

Să cercetăm cât mai des sf. biserică, care acum cu aju­

torul lui Dumnezeu o vedem înfrumsețată și împodobită,
să ascultăm rugăciunile, cântările și învățăturile ce se fac
la sfintele slujbe, să aducem și noi cererile și rugăciunile
noastre înaintea Preabunului Părinte Ceresc. Să le aducem
cu inima curată, cu inima înfrântă și smerită și Preabunul
Dumnezeu le va asculta și le va răsplăti spre mântuirea și
fericirea noastră trupească și sufletească, acum și pururea
și în vecii vecilor, Amin.

65. Discurs la jubileul de 50 de ani de preoție

al episcopului I. Popasu, ținut în biserica
„Sf. Nicolae“ din Brașov.
„Luminează-te, luminează-te Ierusa-
lime, că lumina ta a venit; și mărirea
Domnului peste tine a strălucit“.
(Pror. Isaiia Cap. 60 vers. 1).
Luminează-te, luminează-te! așa strigau prorocii ce­
tății Ierusalimului și întregului popor israiltean, așa striga
cu deosebire prorocul Isaiia.
Tot astfel strigă sfânta noastră biserică în zilele de
sărbătoare, în zilele de bucurie. Luminează-te, luminează-te
noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a strălucit.
Lumina, civilizațiunea, cultura au stăpânit lumea în
vechime și tot lumina este care stăpânește și astăzi lumea,
cu deosebire astăzi cultura stăpânește lumea.
Poporul israiltean se vede că a urmat învățăturile
prorocilor, căci el a fost unul din cele mai luminate po­
poare ale lumii vechi. Ba el se vede că ține încă și as­
tăzi la aceste învățături, prețuind foarte mult lumina și
cultura, prin care și-a câștigat și își câștigă încă o bună
stare și astfel își asigură existența sa.
Cu cât un popor este mai luminat, mai cultivat, cu
atâta este el mai puternic, cu atât este viitorul lui mai
asigurat și din contră, cu cât un popor este mai rămas
înapoi în cultură, cu atât este mai slab, cu atât este mai
amenințat de-a fi supus, subjugat și chiar înghițit de alte
popoare mai luminate și mai cultivate.
 81

In vechime poporul grecesc numai prin cultura sa

și-a susținut renumele său, s’a ridicat la pozițiunea și
însemnătatea, ce a avut.
Tot asemenea poporul roman, fără de lumină, fără
de cultură, n’ar fi fost în stare ca să stăpânească lumea
întreagă.
Dacă lumina a stăpânit lumea în vechime, apoi astăzi
cu deosebire lumina și cultura este care dictează, care stă­
pânește lumea. Lumina, cultura, este unul dintre cei mai
principali factori ai existenței, ai vieții unui popor.
Dar să ne întrebăm, poporul nostru român avut-a lu­
mină, cultură, în trecut, (ce fel de lumină are el astăzi)
cât de luminat este el astăzi?
u Ocaziune binevenită ne dă la aceasta, festivitatea de
astăzi. Avem astăzi o zi de sărbătoare, o zi de bucurie.
Aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, ca să ne în­
veselim și să ne bucurăm într’ânsa. Serbăm astăzi jubileul
de 50 de ani ai preoției Prea Sfinției Sale Dlui Episcop
diecezan al Caransebeșului Ioan Popasu, care s’a interesat
și se interesează și astăzi de lumina, de cultura poporului
român. Poporul român și anume poporul nostru din Transil­
vania, în vechime prea puțină lumină a avut. Soartea lui
cea vitregă, împrejurările cele nefavorabile, încălcările și
subjugările popoarelor barbare, asupririle și greutățile de tot
felul, ba chiar legile țării, pentru care a muncit și s’a jertfit
totdeauna, toate acestea n’au lăsat pe poporul român să
se lumineze, ci l-a ținut legat în lanțurile întunerecului,
ale orbirei și ale neștiinței, în decurs de sute de ani, în
decurs de veacuri. Insă mulțumită unor bărbați providen­
țiali cari au fost trimiși spre luminarea și mântuirea lui,
întunerecul a început a se risipi, lumina a început a se
arăta, a străluci și a încălzi, cu razele sale binefăcătoare, pe
poporul român.
Unul dintre acești bărbați providențiali, cari au lucrat,
au luptat și s’au jertfit în toată viața pentru luminarea și
înaintarea poporului nostru român și pentru înflorirea bi­
sericii și a școalei noastre, este Prea Sf. Sa Domnul Episcop
diecezan al Caransebeșului, Ioan Popasu, al cărui jubileu
6
 82

de 50 de ani al preoției sale îl serbăm astăzi. Avem

dară astăzi o zi de sărbătoare, o zi de bucurie. „Aceasta
este ziua care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să
ne veselim într’ânsa“.
50 de ani s’au împlinit de când s’a preoțit Prea Sf.
Sa Dl Episcop al Caransebeșului, fostul paroh și protopop
al Brașovului, I. Popasu, de aceea s’a aranjat această ser­
bare jubilară pentru ca națiunea noastră, biserica noastră,
să aibă ocaziune a-și exprima, a-și manifesta bucuria și
stima cătră providențialul bărbat al bisericii și națiunii,
noastre, pe care l-a învrednicit D-zeu ca după ce a lucrat,
a luptat și s’a jertfit pentru binele, înaintarea și înflorirea
bisericii și națiunii sale, în decurs de 50 de ani, ca preot,
protopop și episcop, să fie încă în viață și în putere ca
să mai lucreze pentru binele și fericirea turmei sale.
Dar oare a cui este mai întâi datoria de a-și exprima
și manifesta aceste sentimente de stimă, de venerațiune și
de bucurie cătră Prea Sf. Sa Dl Episcop?
De sigur că în prima linie este datorința acestei Sf.
biserici, la care a servit Prea Sf. Sa 28 ani, ca preot și
protopop, este datorința noastră a tuturor românilor,
din Brașov și dimprejur, ca să ne exprimăm sentimen­
tele de venerațiune și de iubire cătră Prea Sf. Sa, căci
Prea Sf. Sa Dl Episcop I. Popasu, aici în Brașov s’a născut,
aici a crescut, aici și-a început activitatea sa, aici a lucrat
cu nespusă energie în timp de 28 de ani, pentru bunăstarea,
înaintarea și înflorirea bisericii, a școalei și a națiunei
noastre, și a lăsat urme neșterse despre activitatea, ener­
gia și înțelepciunea sa. Românii brașoveni și-au cunoscut
datoria și de aceea s’au ales mai multe deputațiuni care
să felicite în persoană pe Prea Sf. Sa în numele Brașovenilor.
Tot odată s’a hotărât ca și aici în loc, să dăm expresiune
simțămintelor de pietate și de venerațiune cătră Prea Sf. Sa.
Dar să vedem cine este bărbatul, care ne-a dat ocaziune
la această strălucită serbare.
Prea Sf. Sa Dl Episcop Ioan Popasu, • născut aici în
Brașov, a studiat școalele primare și cele medii aici în
 83

Biașov, iar eele superioare în Cluj și în Viena, anume a

studiat in Viena teologia, pregătindu-se pentru cariera preo-
țeas£a- După absolvarea teologiei fu hirotonit la 9/III, anul
1837, ca paroh al acestei Sf. biserici și apoi în scurt timp
deveni protopop pentru protopopiatul II. al Brașovului.
Pe timpul acesta românii erau foarte apăsați și lipsiți
de toate drepturile politice și ca atari erau de tot înapoiați
pe toate terenurile vieții sociale. Dovadă la aceasta este și
acea împrejurare că alegerea Prea Sf. Sale de paroh la
această biserică a Sf. Nicolae, s’a săvârșit sub controla și
in prezența unui comisar din partea Magistratului Cetății.
In astfel de împrejurări nefavorabile și de tot apăsătoare
pentru români, era necesitate de un bărbat al doririlor, care
cu trup și suflet să fie pentru binele comun, de un conducător
înțelept, care să știe și să voiască a conduce afacerile
bisericești, școlare și naționale cu credință, cu acurateță și
cu energie neînfrântă.
Și acest bărbat prea mult dorit era, parohul și protopopul
Brașovului, Ioaii Popasu, actualul episcop al Caransebeșului
care după terminarea studiilor la Viena, veni la Brașov și
la anul 1837 fu ales și hirotonit de paroh la această biserică
și în scurt timp deveni protopop al Brașovului. învăpăiat
cum era pentru binele și înaintarea turmei sale cuvântătoare
îndată după venirea sa a început a striga ca prorocul Isaia :
„Luminează-te, luminează-te Românie, căci timpul a sosit“.
Și vorbele sale îi plăcea să le prefacă în fapte.
Fiind delà natură înzestrat cu un talent deosebit, a
avut totdeauna și are și astăzi un caracter firm și nepătat
și o energie de fier. Scopul principal, ținta principală spre
care a năzuit totdeauna și năzuește și astăzi, este lumi­
narea, cultivarea poporului nostru și prin lumină bună
starea și fericirea Iui.
Și cultura, spre care a țintit și țintește și astăzi Prea
demnul Arhiereu, este o cultură adevărată morală, căci
egoismul, interesele personale sau de partid i-au fost și îi
sunt și astăzi necunoscute, din contră ardea și arde și
astăzi de dorul de a înainta binele comun, ardea și arde
6*
 84

și astăzi de dorul de a vedea biserica și națiunea sa în

rând cu celelalte biserici și națiuni conlocuitoare din patrie.
Astfel toată viața sa și-a sacrificat-o și o sacrifică și astăzi
pentru biserica și națiunea sa.
Nenumărate sunt faptele mărețe ale sale, nenumărate
sunt jertfele și meritele sale pe altarul bisericii și al națiunei,
și nu sunt în stare, dar nici nu-mi este scopul a Ie înșira
aici pe toate. Inima bună și nobilă, energia și stăruința de
fier îl caracterizează în toată viața sa. Steaua conducătoare,
luceafăr luminos a fost el pentru Românii Brașoveni, cât
i-a păstorit pe ei și luceafăr luminos este el și astăzi pentru
biserica și națiunea sa.
Pătruns de o iubire nemărginită pentru cultură, dorind
cu ori ce preț deșteptarea și luminarea poporului român;
înzestrat cu însușirea extraordinară de-a cuceri prin cuvintele
sale dulci și călduroase, inimile tuturora, știu să câștige pe
fruntașii românilor brașoveni, pentru sublima ideie de a ridica
cu mijloacele lor proprii un gimnaziu. Și cuvântul trup s’a
făcut; ideia s’a pus în lucrare și s’a realizat prin energia și
stăruința lui cea neobosită. Astfel se deschise la anul 1850
pe lângă clasele primare, gimnaziul inferior. Tot în acest
an se puse fundament și la clădirea edificiului gimnazial,
care îl avem astăzi înaintea ochilor și care este fala și
mândria Brașovenilor. Iară la anul 1862, s’a deschis tot în
acest edificiu și gimnaziul superior, care acuma este complect.
Iată dară xm monument de granit, un monument neperitor
ridicat prin energia și stăruința Prea Sf. Sale, a Dlui Episcop
Ioan Popasu, care va servi totdeauna ca dovadă despre
activitatea și meritele Prea Sf. Sale pentru Brașov și pentru
românii Brașoveni.
In acest palat al luminii, al științelor, al muzelor, aprope
1000 de elevi gustă în fiecare an din nectarul științelor și
ca niște monumente vii, dovedesc meritele neperitoare ale
Prea Sf. Sale Dlui Episcop Ioan Popasu, pentru luminarea
română.
Dacă Prea Sf. Sa, în toată viața, n’ar fi făcut altceva
decât acest gimnaziu, singur ar fi deajuns ca să-i câștige
un nume neperitor. Dar după cum am zis activitatea Prea
 85

Sf. Sale s’a estins în multe direcțiuni. Așa a luat Prea

Sf. Sa parte activă la înființarea Asociațiunii transilvănene
pentru literatura și cultura poporului român.
Tot asemenea a luat parte activă Prea Sf. Sa la toate
actele politice mai importante, ce s’au întreprins în interesul
bisericii și națiunii noastre române.
Așa la a. 1848, anul liberării popoarelor, îl vedem pe
Câmpul Libertății, luând parte activă la acea impozantă
adunare de 40,000 români, unde poporul român, deștep-
tându-se din somnul cel de moarte, scutură jugul sclăviei,
rupe lanțurile tirăniei și ale despotismului secular și pro­
clamă libertatea mult dorită.
A luat apoi parte activă Prea Sf. Sa la toate actele
ulterioare ce s’au întreprins pentru desrobirea poporului român,
a luat parte în toate deputațiunile, ce s’au trimis la Maiestatea
Sa pentru ușurarea și îndreptățirea Românilor. Așa încât nu
există nici un act de oarecare importanță pentru poporul
nostru, la care să nu fi luat parte și Prea Sf. Sa.
După o activitate neobosită de 28 de ani, plină de
rezultate strălucite, plină de merite neperitoare, ca paroh și
protopop al Brașovului, la anul 1865, Prea Sf. Sa a fost
ales de episcop al diecezei Caransebeșului, unde se află
și azi.
După această avansare meritată, caracterul său a rămas
tot așa de firm și de curat ca și mai înainte, inima sa tot
așa de nobilă și generoasă, voința sa tot așa de tare, și
viața sa tot așa de plină de activitate ca și mai înainte.
Firește că acum cercul de activitate i s’a lărgit, dându-i-se
ocaziune a-și desvolta talentele și facultățile sale spirituale.
După o activitate de 9 ani pe scaunul episcopal, la
anul 1874, a avut Prea Sf. Sa fericirea de-a fi ales din
partea congresului național-bisericesc de Mitropolit al Româ­
nilor ortodocși din Ungaria și Transilvania. Această alegere
însă, din motive și considerațiuni necunoscute, nu s’a aprobat
din partea locurilor competente, și așa Prea Sf. Sa, care nu
este omul deșertăciunilor și al ambițiunilor, s’a mulțumit cu
acea dovadă eclatantă de alipire și încredere cătră Prea
 86

Sf. Sa, care s’a manifestat din partea congresului național

bisericesc, din partea reprezentațiunii tuturor Românilor
din Ungaria și Transilvania, alegându-1 de Mitropolit al
Românilor din Ungaria și Transilvania.
Acesta este dară bărbatul pe care-1 sărbătorim noi
astăzi, acesta este fala Românilor și în special fala noastră
a Românilor Brașoveni.
Și oare cum vom serba noi mai bine și mai nimerit
această festivitate jubiliară a Prea Sf. Sale? Mântuitorul
Christos zice: „Cel ce are poruncile mele și le păzește,
acela este care mă iubește“. Așa dară așa să facem și noi.
Să ne arătăm simțemintele noastre de stimă, de iubire și
de alipire cătră Prea Sf. Sa, prin aceea că vom urma
învățăturilor și exemplelor lui. Să avem totdeauna un caracter
firm, curat și nepătat, să avem o inimă nobilă și o viață
plină de activitate, plină de fapte bune morale, pentru înain­
tarea binelui comun al societății și pentru înflorirea bisericii
și națiunii noastre.
Avem înaintea noastră palatul muzelor, palatul științelor,
ridicat prin stăruința Prea Sf. Sale și știm că Prea Sf. Sa
ne îndeamnă totdeauna zicând: luminează-te, luminează-te
Românie, dacă voești să trăești. Să ne luminăm dară, să
ne cultivăm, să ne folosim de munca și osteneala Prea Sf.
Sale, căci trăim în secolul așa numit al luminei.
Urmând acestor învățături folositoare ale Prea Sf. Sale
Dlui Episcop Ioan Popasu, să ne ridicăm graiul nostru cel
slab cătră atotputernicul D-zeu și exprimându-ne sentimentele
noastre de stimă, iubire și alipire, să-l rugăm ca să se îndure
a dărui Prea Sf. Sale Dlui Ep. I. Popasu încă mulți ani,
tărie și putere, spre a putea conduce și pe viitor cu aceiaș
înțelepciune turma sa cuvântătoare la limanul dorit, spre
a. Pu.tea lucra 91 lupta Ș’ Pe viitor Pentru binele și înflorirea
bisericii, a școalei și a națiunei noastre și astfel viața sa
să ne servească nouă tuturor de model acum și pururea și
în vecii vecilor, Amin!
Anul 1887.
V. Sfetea, paroh.
 87

66. Chestia reunirii parohiilor.

După ce s’a înmulțit poporul din Schei și s’a întins

pe dealurile, pe cari locuesc și astăzi, pe la anul 1813 o
parte din popor, care era mai depărtată de biserica Sf.
Nicolae, s’a hotărât să facă o biserică, care să le fie mai
aproape și să-i poată cuprinde pe toți, căci biserica Sf.
Nicolae nu-i putea cuprinde pe toți. Creștinii de atunci
cercetau regulat biserica; la sărbători mari, mulți din popor
trebuia să stea pe afară, la sf. slujbă, căci nu încăpeau
toți în biserică. După ce căpătară terenul necesar dela
Micu Voicu, își făcură o biserică de lemn pe acel teren.
La început au servit la această biserică preoții dela
Sf. Nicolae: Nicolae Grid, Simion Popovici și Radu
Tempea. Se vede că la început n’a fost plănuită despăr­
țirea parohiei. Mai târziu însă la anul 1815 a fost așezat
ca preot, numit pentru această biserică, preotul Voina Pitiș.
Prin aceasta se vede, că s’a făcut și despărțirea parohiei.
Cine a făcut această despărțire și cum a făcut-o?
Cât popor și câte strade au rămas la biserica Sf. Nicolae,
cât popor și câte strade au trecut la biserica Sf. Treimi?
Din averea bisericii Sf. Nicolae s’a dat ceva la biserica
Sf. Treimi, din odoarele prețioase, din odăjdiile scumpe și
din bani? Cine a aprobat această despărțire? Magistratul
Brașovului sau Episcopul diecezan? Scaunul episcopesc pe
atunci nu era văduvit. Episcopul Vasilie Moga a fost ales
de episcop în Sirwdul protopopesc dela Turda, la 19 Sep­
temvrie 1810, a fost întărit de episcop ortodox pentru
Ardeal prin Decretul împărătesc din 21 Decemvrie 1810
și a fost hirotonit la Carloviț în 23 Aprilie 1811 și a
păstorit biserica ortodoxă din Ardeal până la 27 Octom-
vrie 1845.
Clădirea bisericii celei nouă a Sf. Treimi a fost mo­
tivată, dară despărțirea parohiei n’a fost motivată, nici
legală. De aceea reprezentanța bisericii Sf. Treimi a propus
și a cerut în mai multe rânduri reunirea parohiilor, ceeace
se vede și din rugările adresate în 6 Martie 1896 și în
24 Martie 1898. Biserica Sf. Nicolae fiind în stare bună
 88

materială, cu două moșii mari în România, cu o moșie sau

stupină la Brașov, cu case cu grădini, cu odoare și odăjdii
prețioase și cu bani, n’a voit să facă părtași din acele
beneficii pe frații lor, Cari se despărțise așa pe neștiute,
la anul 1815, n’a voit să urmeze după principiul evan­
ghelic: „celce are două haine, să dea și celui ce nu are“,
astfel n’a primit reunirea parohiilor.

Prea Onorat Comitet și Sinod parohial al bisericii române

ortodoxe a Sf. Nicolae în Brașov.

Comitetul parohial al bisericii române ort. a Sf. Treimi

de pe Tocile din Brașov, s’a adresat încă în 6 Martie 1896,
cu o rugare cătră Prea On. comitet și sinod parohial al
bisericii Sf. Nicolae, în care, conform conclusului unanim al
sinodului nostru parohial, a propus reunirea bisericii noastre
a Sf. Treimi cu biserica Sf. Nicolae și a rugat pe Prea
Onoratul comitet și sinod parohial delà biserica Sf. Nicolae
ca să aprobe și să încuviințeze această propunere și să
primească reunirea acestor două biserici și parohii.
Asupra acestei rugări până acuma încă nu am primit
nici un rezultat.
Acuma cu plăcere vede subscrisul comitet cum că
Prea On. comitet și sinod parohial delà Sf. Nicolae voește
a resolva această rugare, spre care scop o comisiune esmisă
din partea Prea On. comitet parohial delà Sf. Nicolae a
eșit în 13 Februarie 1898 la fața locului și s’a informat
despre starea materială a bisericii noastre, despre veniturile,
cheltuelile și lipsele bisericii (Membrii comisiunei : Ars. Vlaicu,
St. Stinghe, G. Navrea și I. A. Lupan).
Unii dintre D-nii membrii ai acestei comisiuni și-au
esprimat părerea, cum că rugarea așternută în Martie 1896,
din partea subscrisului comitet, nu ar fi făcută cu știrea
și învoirea poporului din parohia Sf. Treimi. Cum că
această rugare s’a făcut cu știrea și învoirea poporului din
parohie putem dovedi, la caz de lipsă, cu subscrierile între­
gului popor delà Sf. Treime.
 89

De aceea subscrisul comitet își ia voia a ruga din nou

pe Prea Onoratul comitet și sinod parohial al bisericii Sf.
Nicolae din Brașov, ca să binevoiască a resolva cât mai
curând, în mod favorabil, rugarea subscrisului comitet paro­
hial și a încuviința reunirea bisericii Sf. Treimi cu biserica
Sf. Nicolae din Brașov și a acestor parohii.
Brașov, în 24 Martie 1898.
Cu distinsă stimă:
Comitetul parohial al bisericii române ortod.
a Sf. Treimi de pe Tocile din Brașov.
V. Sfetea loan Suciu
paroh și președ. notarul Comit.

67. Decis în chestia reunirii.

Nr. 34.
Onorat comitet parohial!
In sensul concluzului Nr. 47 din 6 Iulie a. c. avem
onoare a Vă comunica:
1. Că după aprobarea Ven. Consistor Arhid. vi se va
preda, în sensul actului fundațional, fundațiunea „loan Po-
pasu“, înființată pentru biserica Sf. Treimi de pe Tocile.
2. Rugarea, ca parohia Dv. să se încorporeze la a
noastră, nu s’a admis.
Brașov, 11 Iulie 1901.
Comitetul parohial al bisericii române
ort. res. dela Sf. Nicolae în Brașov.
Vasile Voina Dr. Vasilie Saftu
președinte. secretar.

68. Furtul din biserica Sft. Treimi.

In anul 1910, se pornesc în țară un șir de spargeri

prin biserici. Biserica noastră, a Sf. Treimi, încă a fost
ursită să aibă o spargere. In noaptea de 17/30 Decem­
vrie 1910 criminali necunoscuți au spart încuietorile dela
amândouă ușile dela tinda bărbaților și intrând în biserică
au spart castenul, în care păstrează epitropia parohială
 90

banii bisericii și au furat 497 Cor. și 75 fii., cât au aflat

ei acolo. Altceva din biserică n’au furat. S’a avizat imediat
poliția, s’au făcut cercetări, s’au făcut și arestări, însă
toate în zadar, criminalul nu s’a putut descoperi.
Epitropul cassar Nicolae G. Căpățină s’a scuzat cu
aceea că epitropii parohiali nu au nici o remunerație dela
biserică și ei trebue să grijească de alte afaceri, ca să-și
poată ținea casa și familia și așa n’a avut timp să de­
pună banii la bancă. El a crezut că banii se pot păstra
destul de bine în biserică, cum s’au păstrat și altădată.
Măritul Consistor n’a luat în considerare această scuză și
a condamnat pe epitropul cassar ca să restitue bisericii
banii furați. El a restituit bisericii suma de 497 Cor. 75
fii. și astfel biserica n’a rămas de pagubă. Criminalul care
a furat acești bani, de sigur nu s’a îmbogățit nici nu s’a
fericit, căci banii câștigați pe cale criminală și chiar din
Sf. biserică, nu îmbogățesc pe om, nici nu-1 procopsesc,
mai curând îl nefericesc și îl nenorocesc.

69. Portul Românilor din Schei.

Portul Românilor la bărbați nu se deosebește prea

mult unul de altul, în general ca la femei. Bărbații poartă
de obiceiu cioareci albi și cămașe albă, scoasă afară din
cioareci, apoi vesta din postav fără mâneci, sau peptare
de piele de oaie și jachetă sau spențel de postav, sau
cojoc de piele de oaie, mai cu seamă iarna. Când se
îmbracă de paradă, îmbracă câte un mantăl lung numit
chiurc, sau dacă este blănită cu piele de miel se numește
bundă, care se poartă mai cu seamă iarna. Pe cap poartă
vara pălărie, iară iarna căciulă. Mulți din creștinii noștri
au schimbat portul românesc, au lăsat cioarecii albi și
cămașa albă scoasă afară și au luat portul așa numit
nemțesc, din stofe închise de postav și cu cămașa în-
lăuntru; căci hainele albe se murdăresc prea curând și
cer prea mult spălat.
Portul femeilor din Schei se deosebește de portul âltor
femei române. Ele nu poartă crătințe. Ele poartă vara
 91

rochie de carton ori de lână, sau și de mătase, cele mai

avute și șurț înainte, la fel cu rochia, iar iarna poartă
rochie de postav, numită androc. La piept poartă vestă
fără mâneci și jachetă de postav sau de lână cu mâneci
numită zăbun.
La cap se leagă femeile cu o năframă anume fabri­
cată, numită gimbir, iar peste gimbir se învelesc sau îm­
brobodesc cu un ștergar alb, fabricat dintr’un fel de mă­
tase numită borangic, împodobit cu diferite flori din țesut,
așa cu floarea reginei, cu șetranca ș. a. La picioare
poartă vara pantofi, iar iarna ghete. Peste ghete multe
poartă și galoși sau șoșoni. Femeile mai cu stare mai
poartă vara o manta de mătase blănită, lungă până la
genunchi, fără mâneci, numită scurteică, la piept pe față
cu blană de jder, iar iarna poartă tot o manta de mătase
blănită, ceva mai lungă decât scurteică, cu mâneci, numită
malotea sau giubea, la piept și la manșete pe față cu
blană de jder. Multe dintre cele mai avute, când se îm­
bracă de paradă, poartă brâu de argint aurit la mijloc,
iar la gât poartă gherdan de galbeni mici și salbă de gal­
beni mari de câte patru galbeni.
70. Jocul copiilor.
Locul central pentru jocul copiilor din Schei era înainte
și este și astăzi Prundul. Aci se adună copii primăvara,
îndată ce se topește zăpada și încep jocurile lor cu pila
sau mingia, cu nasturi, cu gogolele ș. a. Pila o jucau copii
înainte cu mâinile, nu cu picioarele, ca acum. Din jocul cu
picioarele spun mulți, că copii capătă diferite boale, anume
boală de piept sau tuberculoză, boală de inimă ș. a. Astfel
copii când vin la recrutare nu sunt aflăți apți pentru miliție
ci sunt respinși 50 de procente dintre ei. Din jocul cu
picioarele sau din football mulți capătă și boală de ghete.
Un alt loc de joc pentru copii este și coasta Prundului,
care nu este departe de Petriș, unde copii, îndată ce se
desprimăvărează, adună ghiocei și anglicei, vestitorii primă­
verii. Pe coasta Prundului se ocupau copii înainte și se
ocupă și astăzi cu cântecele naționale.
 92

Astfel răsunau dealurile din Schei, după unirea princi­

patelor române din anul 1859, de cântecele de pe coasta
Prundului:
Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română, să
’nvârtim hora frății, pe pământul României etc. și iarăși:
„Saltă române, cântă voinice c’ai sfărâmat jugul acela, ce’n
tirănie veacuri uitate tu l-ai purtat" etc. și alte cântece
naționale, care le cântau cu mare însuflețire.
Mai târziu urmau și alte jocuri: în capre sau arșice,
în nuci, de-a prinsele, de-a hoții, cu înălțarea smeelor ș. a.
Pentru înălțarea smeelor era loc potrivit pe Coasta Prun­
dului; când se suiau mai mulți inși pe coastă cu smeele,
făceau o sbârnăeală de credeai că s’a urcat balonul lui
Zeppelin pe coasta Prundului.
Apoi iarna urmau jocurile cu săniile și cu patinele pe
toate dealurile din Schei, precum și cu schiile și cu săniile
în Poiană și pe drumul Poenii, pe Oabăn.

71. Cântece și Colinde.

La sărbătorile Crăciunului copii se întrunesc câte 3-4
și merg pe la creștini cu steaua și cu irozii și cu alte
obiceiuri vechi și cântă felurite cântece referitoare la Naște­
rea D-lui Christos. Tot asemenea copilele umblă și ele cu
colindatul, cântând felurite colinde privitoare la Nașterea
Mântuirorului Christos și la alte vechi obiceiuri.
Colindă.
Sub poalele, cerului
La porțile Raiului.
Este o masă mare tinsă
Dar la masă cine șade
Șade bunul Dumnezeu.
Cu Ioan, Sfântul Ioan
Și judecă pe Adam.
Eși Adam din rai afară
Dacă ’n rai nu ți-a plăcut
La mirosul florilor
La versul pasărilor,
 93 —

Eși Adam din rai afară.

Iar Adam dacă a văzut
Că ’n greșeală a căzut
A șezut jos într’un loc
Plângând cu lacrămi de foc,
Cătră rai cu foc privind
Și cătră dânsul grăind:
O, raiule locaș sfânt
Mă vezi în ce jale sunt
Că sunt cumplit urgisit
Și de la tine gonit,
Iartă Doamne c’am greșit
Șarpele m’a ocolit
Și prea rău m’a amăgit
Iartă Doamne c’am greșit.
Trandafir verde pe masă
Rămâi Mândro sănătoasă
Cum ești dalbă și frumoasă
Și cu Florin strânsă ’n brață.

72. Jocul feciorilor și al fetelor.

Feciorii aranjează multe jocuri împreunate cu producțiuni

de teatru și de cântări. Aceste producțiuni se fac pe la
sărbătorile Crăciunului, ale Botezului Domnului, în carneval,
la sărbători e Paștilor, ale Rosalelor ș. a. Aceste petreceri
cu producțiuni și cu jocuri se fac în sala de teatru a
orașului sau în șalele delà hotele. In parohie nu se află
astfel de sale pentru joc.
Urmează apoi primăvara, în luna lui Maiu, sărbătorile
câmpenești sau maialurile, ale studenților, ale tinerilor
comercianți, ale meseriașilor și ale altor societăți, care se
fac de regulă în Stejeriș și la care ia parte și poporul în
număr mare.
Peste vară feciorii formează diferite grupuri și fac
jocuri în câte o stradă, mai cu seamă la cruci, unde este
loc liber mai mult. Așa se aranjază jocuri la crucea din
pajiștea cea mare delà înălbitori, la crucea delà poarta de
 94

sus a bisericii Sf. Treimi, la crucea Musicoiului de pe

coastă, la crucea din pajiștea de sus, la crucea de pe
Cacova și în alte locuri libere.
La aceste jocuri feciorii tocmesc, după grupuri, mu­
zica și aranjază cele de lipsă pentru joc, apoi învită la
joc fetele din partea aceea și din strada aceea respectivă.
Jocurile se fin ziua, delà amiazi până seara.
După aceste jocuri urmează toamna jocurile și ex­
cursiile din Poiană, cari se încheie apoi cu jocurile îm­
preunați cu teatru și cu cântări delà sfârșitul dulcelui celui
lung, din luna Noemvrie.

73. Obiceiuri din popor, la botez.

La botezul copiilor. Copiii nou născuți se botează de
regulă la 8—10 zile după naștere. Botezul se face în bi­
serică prin cufundare de trei ori în apă sfințită, nu prin
stropire, și prin citirea rugăciunilor prescrise. La botez este
și un naș, sau o nașe, care primește pe cel botezat de
fiu sufletesc al său, zice pentru el Simbolul Credinței sau
Credeul, și se obligă ca împreună cu părinții să crească
pe cel botezat în legea creștină ortodoxă, pe care este
dator să o păstreze până la moarte.
După botez se întrunesc la lăuză, nașa cu rudeniile
și cunoscutele lor și fac o mică gustare cu cafea neagră,
cafea cu lapte, cu licher dulce și cu mezeluri, închină
pentru cel nou botezat, pentru părinți, pentru nașa și fac
un pic de chef.

74. La logodnă și căsătorie.

La căsătorie. Feciorul, care este hotărât să se însoare,

pune ochii pe câte o fețișoară și trimite la ea pe o mijlo­
citoare, așa numită voatră. Voatra se duce la fețișoara
numită și se face a întreba de vre-un lucru. Din vorbă în
vorbă voatra începe: „Ce fețișoară frumușică, curățică și
cuminte v’a dăruit Dumnezeu; n’ar fi timpul de măritat?
S’o vedeți așezată la casa ei. Ar fi păcat să n’aibă noroc
o fețișoară așa cuminte. Eu aș putea să vă caut și să vă
 95

recomand un fecior bun și de treabă“. Dacă mama fetei

dă un răspuns afirmativ, atunci discuția urmează mai de­
parte. Mama fetei arată ce zestre capătă fata. Voatra
amintește de cutare și cutare fecior bun și harnic, nebețiv,
și nebătăuș și se hotărăsc ca părinții fetei să facă o foaie
de zestre. In foaia de zestre se însemnează toată zestrea
ce o capătă fata delà părinți când se mărită, în bani,
în haine și în alte lucruri de preț. Cu foaia de zestre se
duce voatra la fecior și dacă feciorul este mulțumit cu
zestrea arătată, se duce cu părinții lui la fată „la vedere“,
adecă să vadă fata și părinții. Acolo se înțeleg apoi despre
logodnă, despre cununie și despre alte lucruri, ce trebuesc
aranjate și regulate.
Logodna sau buna învoire religioasă se face prin preo­
tul locului la mireasă acasă, unde se încheie contractul
bunei învoiri între mire și mireasă și se schimbă inelele.
Iară buna învoire după legile de astăzi se încheie la Oficiul
stării civile.
înainte vreme, până nu venise scumpetea, la logodnă
se făceau mese mari la mireasă, cu mâncări și băuturi, cu
muzică și cu jocuri, se făcea chef în toată forma. Astăzi,
de când s’a ivit scumpetea, lucrurile s’au mai redus.
Cununia religioasă o săvârșește preotul în biserică.
Cununia se face de regulă în timpul delà ameazi. Unele
cununii se fac după ameazi, pela 3 sau 4 ore, însă ziua pe
lumină, nu noaptea. La cununie asistă și doi nași, anume
un naș sau nun și o nașe sau nună, cari primesc pe cei
cununați ca fii ai lor sufletești și se îndatorează a-i con­
duce în viața casnică și socială.
Cununia civilă, după legile de astăzi, o face Oficiul
stării civile al statului. înainte vreme, până nu se ivise
scumpetea de astăzi, după cununie se făceau nunte mari
cu mâncări, cu băuturi, cu muzică și jocuri, se făceau
adevărate chefuri. De când s’a ivit scumpetea de astăzi,
lucrurile s’au mai schimbat și s’au mai redus în mod sim­
țitor ca și la logodnă. După masă, în decursul jocului, se
învălește mireasa, adecă la cele în portul românesc se
leagă mireasa la cap cu o năframă anume fabricată pentru
 96

míresele române din Schei, numită „gimbir“. Acesta este

semnul cumcă a intrat în rândul celor măritate. Peste
gimbir pune apoi ștergarul, când se îmbracă de paradă.
La cele în portul modern, așa numit nemțesc, nașa îi pune
miresii pălăria, tot ca semn, cumcă ea a intrat în rândul
celor măritate. In decursul acestor operații, muzicanții cântă:
„Ia-ți mireasă ziua bună, delà tată delà mumă,
Delà frați, delà surori, delà grădina cu flori“ etc.

75. Obiceiuri la morți.

Când un om este greu bolnav, în pericol de moarte,

ai casei se îngrijesc să aibă o lumină la îndemână. Când
prevăd ei, că se apropie moartea, aprind lumina și o pun
în mâna bolnavului, „ca el să moară cu lumină după
datina creștină“. După ce moare bolnavul, cea dintâi grije
a celor din casă este să scalde și să spele pe cel mort
cu apă caldă și să-1 îmbrace în haine curate. După aceea
aduc sicriul, sau cosciugul, și-l așează în sicriu. In sicriu
pun și un ban, sau o monedă, ca mortul să aibă să-și
plătească vama, când trece peste râu în cealaltă lume.
Ai casei înștiințează pe preotul, înștiințează la biserică
pentru tragerea clopotelor, înștiințează și pe medic ; iară
cu biletul delà medic, după legile de astăzi, înștiințează și
pe ofițerul stării civile, care induce pe mort în registrul
stării civile. Mortul se îngroapă a treia zi după moarte.
In preseara înmormântării se face priveghiu, sau pri-
veghiat la casa mortului. Merge preotul cu cântărețul și
cetește evangheliile prescrise pentru morți și face o parte
din slujba prescrisă la înmormântări. Tot atunci vin rude­
niile, cunoscuții și vecinii și condolează, zicându-i: „D-zeu
să-1 odihnească în pace!“ Rudeniile cele mai de aproape
îl priveghează până noaptea târziu.
In ziua viitoare se face înmormântarea mortului. în­
mormântarea se face de regulă la 2 sau 3 ore după
ameazi. Cimitirul este lângă biserică. Pe mort îl duc la
groapă de regulă 6 sau 8 vecini sau cunoscuți, mai ra­
reori îl duc cu carul de morți. Preotul merge la casa
 97

mortului și conduce mortul la biserică, îl bagă în biserică

și face slujba înmormântării și apoi îl duce la groapă în
cimitir.
La mort se slujesc și așa numitele capete, adecă
șapte pitișoare sau colăcei și o colivă, precum și pitișoa-
rele sau colăceii, cari se împart la ducătorii mortului și la
ceice iau parte la înmormântare. La 40 de zile și la un
an dela moarte se slujesc iară la mormânt în cimitir așa
numitele capete, sau se slujește un parastas în biserică
pentru odihna sufletului răposatului. înainte vreme se făcea
pentru mort la înmormântare, la 40 de zile și la un an
dela moarte, pomană cu mâncări și beuturi pentru rudenii
și cunoscuți și deosebit pentru săraci. Astăzi aceste po­
meni au încetat; se mai face la înmormântare o mică
gustare cu ducătorii mortului.
76. Coliva lui Sân Teodor (Sân Toader).
Sărbătoarea sfântului Teodor Tiron după călindar se
serbează în 17 Februarie în fiecare an. Dar adevărata
sărbătoare a sfântului Teodor Tiron o serbează creștinii
noștri Sâmbăta în săptămâna cea dintâi din postul Paștilor.
Atunci obișnuesc creștinii a aduce colivă la biserică și a
o împărți ca pomană. In multe părți obișnuesc creștinii
noștri a împărți colivă și de acasă ca pomană pe la vecini
și pe la cunoscuți, la sărbătoarea sfântului Teodor. Coliva
se obișnuește a se face la înmormântări, la parastase, la
capete și la toate slujbele pentru morți. La alte confesiuni
nu este cunoscută coliva. Mulți din creștinii noștri cunosc
coliva, mulți știu și să o prepare, dară puțini sunt cari
știu cum și când și prin cine s’a introdus coliva în bise­
rica noastră ortodoxă. Nu va strica să cercăm a scrie
câteva cuvinte despre introducerea colivei în biserica
noastră.
Introducerea colivei în biserica noastră se atribue
sfântului Teodor Tiron. Sfântul Teodor a trăit pe la sfâr­
șitul veacului al treilea după Cristos. El a intrat ca ostaș în
legiunea împăratului roman Maximian. El a mărturisit
legea creștină, deși creștinii erau foarte persecutați sub
7
 98

acest împărat. Și fiindcă el pe lângă toate amenințările și

torturile din partea păgânilor n’a voit să părăsească legea
creștină și să primească legea păgână, mai bucuros a su­
ferit cu mare curaj moarte de martir și apoi a fost de­
clarat ca sfânt.
împăratul Constantin cel Mare după ce a supus și a
delăturat pe toți conregenții și rivalii săi, a rămas singur
împărat roman, și a domnit dela anul 324—337 după
Cristos. El a dat creștinilor toată libertatea ca să mărtu­
risească legea creștină, a declarat legea creștină ca religie
de stat a statului roman, mai târziu a primit sfântul botez
și s’a făcut și el însuși creștin. El a fost declarat între
sfinți cu mama sa Elena și sărbătoarea lor se serbează
totdeauna la 21 Mai în fiecare an.
Cu toate acestea unii împărați romani, cari au urmat după
Constantin cel Mare, au ridicat persecuțiuni grozave asupra
creștinilor, voind să nimicească legea creștină și să intro­
ducă iară legea păgână. Așa a fost între aceștia și îm­
păratul Iulian Apostata, care a domnit dela anul 361—363.
Acest împărat a fost crescut în legea creștină, dară mai
târziu a părăsit legea creștină și a luat legea păgână, de
aceea s’a și numit Apostata. El a început să persecute
pe creștini voind să nimicească legea creștinească. El a
făcut planul ca pâinea și bucatele, care se vând în oraș
să fie amestecate cu sângele dela jertfele păgânilor, astfel
să spurce pe creștini și să-i îndemne a primi legea pă­
gână. El a chemat la sine pe dregătorul orașului și i-a
dat poruncă, ca toate bucatele, care se vând în ’ oraș
pentru popor, să fie amestecate cu sânge dela jertfele
păgânești; altfel de bucate să nu se vândă în oraș.
Atunci sfântul Teodor Tiron s’a arătat în vis patri­
arhului Eudoxiu, i-a spus viclenia și planul păgânilor și l-a
sfătuit să înștiințeze pe creștini despre planul lor, al’ pă­
gânilor și să nu-i lase să cumpere și să se spurce cu
bucate pângărite din oraș, ci să se hrănească cu „colivă“
adecă cu grâu fiert. Patriarhul a înștiințat îndată pe cre­
știni despre planul viclean al păgânilor și le-a poruncit ca
să nu cumpere nici unul bucate pângărite din oraș, ci
 99

să se hrănească cu colivă, adecă cu grâu fiert. Creștinii

au ascultat și au urmat sfatul patriarhului și nu s’au pân­
gărit cu bucatele păgânilor, ci au fiert grâu în apă curată
și așa s’au hrănit. Astfel împăratul Iulian nu și-a putut
realiza planul său și a rămas rușinat.
împăratul Iulian a avut războiu cu Perșii. El a plecat
într’o expediție contra lor, a înaintat până peste râul
Tigru și a învins pe Perși, dar într’o luptă a fost rănit
de moarte și a murit acolo.
Bunul Dumnezeu nu i-a ajutat să-și realizeze planul
contra creștinilor.
La alte confesiuni nu este cunoscută coliva, ceeace
este dovadă că celelalte confesiuni n’au fost pe aceste
plaiuri pe timpul împăratului Iulian. La creștinii români s’a
introdus obiceiul de a se face colivă din veacul acesta
și s’a păstrat până astăzi timp de 16 veacuri, și se va păstra
încă multe veacuri, cât timp vor mai exista români pe
aceste plaiuri.
Coliva se face din grâu fiert în apă curată frământat
cu puțin zahăr, cu nuci pisate și cu puține aromate, se face
la toate slujbele ce se fac pentru morți.
Obiceiul cu facerea colivei la români este eclatantă
dovadă, că este falsă teoria Ungurilor și a scriitorului Roessler,
care a scris cumcă Ungurii sunt mai vechi decât Românii
în această țară și cumcă Românii au venit după Unguri
pe aceste plaiuri.

77. Locuința ecliserului.

Locuința cea veche a ecliserului a fost foarte ruinată.

De aceea comitetul parohial la anul 1900 a făcut o casă
nouă pentru locuința ecliserului din material solid, din piatră
și cărămidă și acoperită cu țiglă. Casa are două încăperi,
odaie pentru ședere, bucătărie și pivniță bună.
Zidirea casei a costat 2009 Cor. și 48 fii., care sumă
s’a plătit din averea bisericii.
7*
 100

78. Adaptarea școalei și a casei de

ședințe a comitetului parohial.
Biserica noastră a susținut din vechime o școală pentru
elevi începători din clasa I. primară, copii și copile. Școala
este sub un acoperiș cu casa de ședințe a comitetului
parohial și cu un mic antreu.
Școala cea veche nu era corespunzătoare, era prea
mică, nu era destul de luminoasă și tavanul era prea jos.
De aceea, comitetul parohial la anul 1900 a hotărât să
mărească și să adapteze școala și casa de ședințe.
Școala s’a mărit așa încât acum încap până la 80 de
copii în ea, tavanul s’a ridicat și s’au pus opt ferestre, așa
că acum este destul de luminoasă.
Adaptarea școalei a costat 4297 Cor. și 28 fii. Acum
în localul de școală susține statul o grădină de copii, iară
în localul comitetului parohial, susține tot statul, clasa I.
pentru elevii începători dela școala primară.
79. Un om înghețat.
Căile de comunicație dintr’o țară în alta, în vechime
erau puține și rele. Cu deosebire drumurile de car erau
foarte puține și neîngrijite. Drumuri de fer nu erau pe
atunci. Oamenii se ajutau la transportul mărfurilor, în locul
carălor cu cai, cu samare. Din Brașov se transportau multe
mărfuri în România, anume în București, Brăila, Galați și
în alte orașe, unde Brașovenii aveau stradele lor, numite
Brașoveni. Se transporta anume: pânză, postav, flanele,
straie, pălării, cismărie, ploscărie, lădărie și alte diferite măr­
furi. De acolo aduceau la noi: lână, piei, pește, icre, grâu,
cucuruz și altele.
In Schei erau astfel de cărăuși, samaragii, mai mulți.
Câte odată pe lângă marfă ei transportau și bani.
Pe la anul 1865 era gata o caravană de astfel de
samaragii, să plece cu marfă în România. Unul dintre ei
căpătase pentru transport și un pachet cu galbeni. Ei se
întruniră toți într’o zi anumită, cu caii și cu marfa, la câr­
ciuma dela Lanț. Cârciuma dela Lanț era în cetate, aproape
 101

de biserica cea mare, de biserica neagră, unde era afară un

lanț gros de fier, pentru apărarea bisericii, de aceea se
numia și se numește și acum cârciuma „dela Lanț“. înainte
de plecare intrară toți în cârciumă să guste câte un păhărel,
ca să fie oțeliți pentru drum, căci drumul era departe
până la București. Caii și marfa rămaseră afară.
Cel cu pachetul cu bani, crezând că nu-1 vede nimeni,
puse și pachetul cu galbeni lângă marfă și întră și el
înlăuntru.
După ce se oțeliră binișor, se ridicară cu toții și eșiră
afară ca să plece. Fiecare își revidează caii și marfa. Cel
cu banii a vroit și el să revideze. Dar ce să revideze?
Căci pachetul cu galbeni dispăruse. Caută în sus, caută în
jos, caută peste tot, dar pachetul nu este nicăiri. Atunci
omul speriat începu să blasteme și să strige în gura mare:
cine a umblat aici ? Tovarășii lui toți răspunseră, că ei nu
au văzut pe altul decât numai pe Niculiță Bardă, care le da
lor ajutor. Chiamă pe Niculiță și-l ia la întrebare : Unde ai
pus banii, Niculițo ? Ce bani Neică ? Eu n’am văzut nici un
ban. Să nu minți hoțule, unde ai pus pachetul cu galbeni ?
Eu n’am văzut nici un pachet, Neică. Nu umbla cu
minciuni hoțule, că te omor ! Omoară-mă Neică, că eu n’am
văzut nici un galben. Se face o zarvă mare. Se cheamă
poliția. Poliția ia pe bietul Niculiță din nou la întrebări.
Insă el nu poate spune nimic, el n’a văzut nici un pachet.
Mărturiile spun și în fața poliției că numai Niculiță a umblat
pe acolo, ei pe altul n’au văzut.
Pe baza mărturiilor, poliția arestează pe Niculiță și-1
supune la felurite chinuri și torturi, el însă nu poate spune
nimic, căci nu știe nimic. Torturile au continuat până
când bietul om și-a pierdut mintea. Acum poliția s’a socotit
să-1 libereze și să-1 pândească, nu cumva se preface. După
ce a fost liberat, Niculiță a început a bate câmpii, munții și
pădurile, ca omul fără de minte. Așa a umblat el multă
vreme. Ce s’a întâmplat cu pachetul cu galbeni vom vedea
mai târziu.
Pe la anul 1880, într’o toamnă târziu, l-a apucat pe
Niculiță frigul și zăpada în pădure. El se trase în Poiană,
 102

unde găsi o claie de fân și se băgă în ea. In Poiană peste

iarnă sunt multe clăi de fân. Oamenii păstrează fânul mai
bucuros în Poiană, decât acasă. Acasă oamenii au loc puțin
și se tem și de foc. In claia de fân, Niculița s’a scutit
puțin de vânt și de zăpadă, dar picioarele i-au rămas afară.
Fiind noapte și fiind obosit de alergăturile cele multe, el a
adormit și a dormit toată noaptea acolo. In dimineața viitoare,
voind să iasă din claie, n’a putut ieși, căci îi îngețase amân­
două picioarele ca tunul. Ce era să facă ? A început să se
să s^ere în gura rnare. Niște oameni, mergând după
fân în Poiană și auzind sbieretele, se duseră să vază cine
sbeară și aflară acolo pe Niculița Bardă. Ei se încercară
să scoață pe Niculița afară din clae, dară nu putură, căci
el nu putea să pună picioarele în pământ, fiind înghețate.
Oamenii încărcară fânul și mergând de vale, aduseră trista
veste la mama lui Niculița, care locuia în Valea Morilor Nr.
c. 13. Mama lui luă îndată ajutor, luă și o sanie și mergând
în Poiană, ridicară pe Niculița pe sus, îl puseră pe sanie
și-l aduseră acasă. Chemară îndată preotul și-I împărtășiră
cu Sfintele Taine ale Cuminecăturii.
Chemară în grabă și medicul, care le spuse să-1 ducă
cât mai curând la spital. După ce l-au dus la spital, îl
puseră cu picioarele în apă rece, unde i se desghețară.
După ce i se desghețară picioarele, începură a i se desplășca
și a-i cădea carnea de pe ele; așa că medicul a trebuit să
i le tae pe amândouă. Niculița a mai trăit așa fără picioare
în spital, până în primăvara viitoare, când a murit tot în
spital.
Așa poate fi indus în eroare un parchet sau un tribunal,
ca să supună pe un om nevinovat Ia torturi de moarte,
cum a suferit bietul Niculița Bardă!
Să vedem acum ce s’a întâmplat cu pachetul cu
galbeni? Poliția a continuat cercetările și după liberarea
lui Niculița din arest. După câtva timp a aflat poliția dela
schimbători de bani, că o femee din Schei vine din când
în când și schimbă la ei câte un galben de aur. Poliția s’a pus
la pândă și când a mai venit femeea să schimbe galbeni,
a prins-o, a arestat-o și a luat-o la întrebări, de unde are ea
 103

galbenii care îi schimbă ? La început ea a tăgăduit, însă mai

târziu a fost silită să mărturisească adevărul. In ziua aceea
fatală, dela plecarea cărăușilor, o fată a femeii acesteia a
trecut din întâmplare pe la cârciuma dela Lanț, tocmai în
momentul, când.omul cu banii a pus pachetul lângă marfă.
Ea a zărit pachetul și era curioasă să vadă, ce este în
pachet. După ce a intrat omul în cârciumă, iute se repezi
la pachet și simțind că poate să fie bani înlăuntru, îl bagă
în sân și se șterse repede de acolo. Venind acasă dădu
pachetul cu galbeni mamei sale, care-1 luă și-1 îngropă sub
trepte în curtea casei, unde locuia. Ea locuia în păjiștoară,
strada Precup Nr. 2.
Poliția a făcut perchiziție la casa femeii, unde a aflat
pachetul cu galbeni, din care schimbase vr’o câțiva, dar
nu prea mulți. Femeia a fost judecată după lege, și și-a
luat pedeapsa meritată. Dar lui bietul Niculița n’a putut
nimeni să-i mai răsplătească torturile și moartea, ce a
suferit nevinovat.

80. O femee mușcată de șarpe.

Brașovul este înconjurat de păduri. Brașovul are sute

și mii de hectare de arbori de fag, de stejar, de brad și
de alle felurite soiuri de lemne. Dar populația orașului are
prea puțin folos dela aceste lemne. Populația dacă are
lipsă de lemne pentru foc, sau pentru construcții, trebue
să caute și să aducă aceste lemne dela comunele și dela
județele vecine sau dela fabrici.
Așa a fost până acum administrația acestor păduri,
nu știm dacă acum se va îndrepta și se va îmbunătăți
sau nu această administrație curioasă. Populația săracă din
oraș se ajută cu uscăturile sau gătejele, ce cad în pădure
în timp de vânturi și de viscole, care uscături le adună
și le aduc acasă cu crosnia în spate, pe lângă plătirea unor
taxe. Femeile și copiii umblă în continuu prin pădure, vara
și iarna, după lemne sau găteje, iar vara umblă după fragi,
afine, mure, smeură, alune, bureți ș. a. Este noroc pentru
 104

ei, că fiarele sălbatice: urși, lupi ș. a. nu se țin în părțile

apropiate de oraș, ci ele se țin numai în părțile depărtate
de oraș, așa că femeile și copiii pot să umble în liberă voie
prin pădure. Cazuri de mușcături de șerpi veninoși se în­
tâmplă foarte rar. Un singur caz cunoaștem, care-1 descriem
aici, după cum urmează:
Pe la anul 1910, într’o zi frumoasă de toamnă, trei
femei din Schei, de pe Podul lui Grid, se vorbiră să
meargă în pădure să aducă vre-o două lemne pentru foc.
Ele merseră până la Petriș, unde se începe pădurea. Aici
își căutară fiecare câte un loc, unde să adune gătejele
și intrară în pădure. Una dintre ele a văzut pe un copac
niște crengi uscate, care a voit să le rupă și s’a apropiat
de copac. înainte de a le rupe a simțit deodată într’un
picior o înțepătură grozavă ca un fier ars, care a jun­
ghiat-o și a cutremurat-o în tot trupul. Ea s’a plecat jos
să vadă ce mărăcine a înțepat-o așa de grozav, jos a văzut
un șarpe mare, cu capul ridicat și cu limba scoasă. Atunci
s’a înfiorat și mai tare și a rupt-o la fugă, țipând în gura
mare și chemând pe vecinele ei să vină repede că ea
moare, că a mușcat-o un șarpe. Ajungând în drum a
pornit-o vomatul, a ajuns-o și alte neputințe și a căzut
jos. Vecinele ei auzind acele țipete desperate, alergară să
vadă ce s’a întâmplat. Când o văzură în ce stare se află,
se speriară și ele și o ridicară de jos. Să mă duceți la
spital, că eu mor, le zise ea. Ele o luară și o duseră la
spital în Groaveri.
Medicul făcuse vizita de după ameazi și se dusese
acasă, avea locuința în piață. Fiind avizat veni îndată la
spital și-i dădu îngrijirile necesare și le spuse la vecinele
ei, că trebue să o lase în spital, și dacă nu moare până
în ziua viitoare, poate să scape. Ea a rămas vre-o două
săptămâni în spital și s’a vindecat, dar se înfioară și se
cutremură și astăzi când se gândește la acea mușcătură
grozavă.
 105

81. Extras din testamentul fericiților soți

Dimitrie și Zoe lonciovici.
a) Fundația lonciovici.
Subscrisul Dimitrie lonciovici, născut la anul 1811, în
România, județul . Dolj, comuna Padea sau Padina, căsăto­
rit la anul 1851 în Brașov, cu soția subscrisă Zoe Florea
Juga și stabilit în Brașov, după ce Atotputintele Dumnezeu
nu ne-a dăruit copii din trupul nostru, care ar avea un
drept de moștenire oficios după moartea noastră, sântem
în drept de a dispune liber, fără restrângere, despre averea
noastră, pentru cazul morții noastre.
Deci statorim irevocabil în deplină conțelegere pentru
cazul morții noastre, în privința moștenirii, următoarele dis-
pozițiuni testamentare:
a) Ca din averea noastră suma de Lei noi 80.000’—
(optzecimii) în scrisuri fonciare rurale române cu intere­
sele de 7°/o (șapte procente) la sută, — despre care ne
vom îngriji ca să se afle în casă și neaflându-se să se
procure din averea noastră asemenea scrisuri fonciare, iar
neaflându-se asemenea scrisuri, să se procure alte hârtii
române de valoare care să corespundă valoarei și venitului
celor 80.000’— (optzecimii) Lei noi în scrisuri fonciare
române, — să se depună la onorata Eforie a școalelor cen­
trale române greco-orientale din Brașov, pe care o rugăm
să le ia în păstrare și să le administreze în următorul mod:
b) După moartea subscrisei consoartă Zoe lonciovici,
onorata Eforie din aceste scrisuri fonciare de 80.000’—
(optzecimii) Lei noi — cu suma de 30.000 (treizeci mii)
Lei noi va forma, sub administrația proprie, un fond sub
numirea: „Fondul lui Dimitrie și Zoe lonciovici“, care se
va administra deosebit de celelalte fonduri dela Eforie și
va avea următoarea mențiune:
aâ) Capitalul fondului îl declarăm de neatingibil și
venitul lui se va capitaliza în decurs de treizeci de ani;
bb) Deoarece capitalul acestui fond în decursul
acestor 30 (treizeci) de ani, cu capitalizarea intereselor va
 106

ajunge la suma de cel puțin 200.000'— (douăsutemii) Lei

noi, noi ambii consoți dispunem în conglăsuire, ca după
treizeci (30) ani venitul susnumitului fond să se folosească
în următorul mod:
1. 500 (cinci sute) Lei noi să se dea în fiecare an
la școala greco-orientală delà Biserica Sfintei Treimi, de
pe Tocile, din Scheiu (Brașov);
7. Două mii Lei noi să se folosească de Eforie pentru
căutarea bolnavilor de religiune greco-orientală în spi­
talul din Brașov. Țedulele de primire a bolnavilor le va
elibera Eforia și din această sumă va acoperi spesele
de căutare;
5. Lăsăm încă următoarele legate, care îndată după
moartea subscrisului testator Dimitrie Ionciovici să se pună
în lucrare și anume:
b) Pentru Juni.
a) Lăsăm două mii Lei noi în scrisuri fonciare a
României cu 7°/o (șapte procente) în aur pentru toți vecii
în administrațiunea Eforiei școalelor centrale române greco-
orientale din Brașov, cu aceea însărcinare și rugare, ca
venitul anual din această sumă să se deie „Junilor“ pentru
acoperirea speselor împreunate cu serbarea populară a
„Junilor“, ce se ține în fiecare an la Paști și anume în
Mercurea Paștilor. Acest venit va fi eliberat în Marția
Paștilor la mâna vătavului pe chitanță.
Voim tare ca această frumoasă serbare să nu iasă
din uz. Dacă cu timpul această serbare din ori și ce cauză
nu s’ar mai putea întreprinde, atunci onorata Eforie va
folosi venitul acestui legat pentru săraci, și-1 va împărți
în fiecare an la săraci, în săptămâna patimilor, înainte
de Paști.
Brașov, în 25 Ianuarie 1887.
Iordan Muntean m. p. (L. .S.) Dimitrie Ionciovici m. p.
Nicolae Petra Petrescu m. p. Zoe Ionciovici m. p.
ca martori
Memes Peter s. k.
k. közjegyzö
 107

82. Extras din Fundația loan G. Mânu.

Extras din testamentul răposatului loan G. Mânu, comerciant în
București de datto 20 Decemvrie 1884.
Să se facă o casă de Caritate la Brașov, în curtea
bisericii Sf. Treime, după Tocile, în care să se adăpostească
opt femei; patru mii (No. 4000 fl.) să fie pentru clădirea
Binalei.
Șase mii No. 6000 fl. să se facă un fond, ca din
venitul acestora mai întâi să se oprească reparația caselor
și ceva pentru biserică, fiind în îngrijirea bisericii, restul să
se împartă analog la fiecare femeie cât îi va veni, tot are
o mângăere.
Să nu se scape din vedere că preferința dintre femei
să o aibă ori care din neamul meu mai apropiată suma
10.000 fl.
Să se facă un fond de una mie (fl. 1C00), ca din
fondul care aduce fl. 50—30 fl. să se dea la Preoții bisericii
adecă la fiecare câte 15 fl. cu condiția ca în fiecare an
să mi se facă un Parastas la Sf. loan; iară din restul de
20 fl. să se facă coliva, lumânări și ce va mai prisosi să
se împărțească la săraci.
Pentru executarea acestui testament las Epitrop, pe
ginerile meu, Anastasie Nedelcovici.
Acest estras este întru toate conform cu testamentul
original care se află în păstrarea subscrisului executor
testamentar, ceia ce dovedesc cu subscrierea proprie.
Brașov, în 22 Iunie (4 Iulie) 1890.

83. Administrația fundațiunii I. Mânu.

Regulament sau litere fundaționale Dentru administrarea
fundațiunii fericitului loan G. Mânu.
Introducere.
Fericitul loan G. Mânu, comersant în București, născut
la anul 1818 în Brașov, răposat la 12 Aprilie anul 1885 în
București, prin testamentul său dela 20 Decemvrie 1884, a
testat bisericii române ortodoxe a Sf. Treimi de pe Tocile,
 108

din Brașov, o fundațiune de 10.000 fl. adecă zece mii

florini v. a.
Destinațiunea acestei fundațiuni este ca din suma de
4000 fl. (patru mii) să se zidească în curtea bisericii o
casă de caritate cu opt chilii, în care să se adăpostească
opt femei.
Din suma de 5000 fl. (cinci mii fl.) să se formeze
un fond, din al cărui venit să se plătească reparațiunile și
dările pentru casă, apoi cu o parte să se ajute biserica
Sf. Treimi și cu altă parte să se ajute femeile din chilii.
Din suma de 1000 fl. (o mie fl.) să se formeze un
fond, din al cărui venit să se facă în tot anul parastas, la
sărbătoarea Sf. loan, pentru sufletul fericitului fundator și
să se dea, parohului dela Sf. Treime, pentru celebrarea
parastasului și pentru pomenirea răposatului fundator.
Suma de 10.000 fl. s’a depus la mâna Dlor epitropi
parohiali prin Dl executor testamentar Anastasie Nedelcovici,
anume în anul 1888 s’a depus 1000 fl., în anul 1889 s’a
depus 3000 fl., iară la 22 Iunie 1890 s’a depus restul de
6000 fl.
Casa de caritate cu opt chilii și 4 tinzi sau cuhne
și 5 pivnițe, s’a zidit în anul 1889.
Administrarea fundațiimii.
Fundațiunea se administrează după normele urmă­
toare :
1. Fundațiunea poartă numirea „Fundațiunea loan G.
Mânu“, pentru femei sărace și formează averea bisericii
române ortodoxe a Sf. Treimi de pe Tocile din Brașov.
2. Fundațiunea se administrează separat de averea
bisericei prin reprezentanța legală a bisericei, anume prin
comitetul parohial și prin epitropia parohială, conform dis-
pozițiunilor testamentare.
3. Averea fundațiunii se poate eloca în depuneri la
case de păstrare, sau alte institute de bani solide, în scrisuri
fondare și alte hârtii de valoare, sau în împrumuturi hipote­
care, garantate prin prețul întreit al realității lor și prin
întabulare la locul prim.
 109

4. Hârtiile de valoare, obligațiile, cărticelele de depunere,

registrele și alte acte sau documente ale fundațiunii se
păstrează în cassa de fier verthaimiană a bisericii,
5. Din venitul curat anual dela fondul de 1000 fl'
destinat pentru parastas, trei din cinci părți (s/6) le primește
parohul respective parohii bisericii, pentru celebrarea para­
stasului la 7 Ianuarie și pentru pomenirea fericitului fun­
dator, iară cu două din cinci părți (3/s) ale acelui venit se
procură coliva, pâinea, vinul și făcliile pentru parastas.
Restul se adaugă la fondul de 1000 fl.
6. Venitul curat anual dela fondul de 5000 fl. se împarte
în cinci părți egale și anume:
a) O parte ]/s pentru ținerea casei de caritate în stare
bună și pentru plătirea reparațiunilor și a dărilor.
b) O parte '/s pentru biserică ca ajutor și ca spese
de administrație.
c) Două părți 2/5 pentru ajutorarea femeilor din chilii.
d) O parte ’/5 se capitalizează, adecă se adaugă la fond.
7. Dacă ar cere trebuința a se face reparaturi sau
adaptări mai însemnate la casa de caritate și nu ar ajunge
suma din a cincea parte a venitului anual, atunci spesele
trebuincioase se acoper separat din averea fondu ui ce
trec peste 5000 fl., după aprobarea Măritului Consistor
Arhidiecezan.
8. Ajutorul femeilor din chilii se dă în bani la aceste
sărbători: la Sf. Ion, la Paști, la Rosalii, la Sf. Dumitru și
la Nașterea Domnului Cristos, cu chitanță vidimată de pa­
rohul locului, în care să se constate purtarea corectă a
femeilor. Crescând cu timpul fondul la o sumă mai în­
semnată și crescând și venitul fondului, ajutorul se poate
da femeilor și în rate lunare.

84. Casa de caritate.

1. Administrarea și îngrijirea acestei case o are co­

mitetul parohial și epitropia parohială ca și asupra celor­
lalte realități ale bisericii.
 Comitetul parohial și epitropia parohială îngrijește ca
să se țină cea mai mare curățenie și ordine, atât înlăuntrul
chiliilor, cât și în afară.
Primirea în casa de caritate.
1. In casa de caritate se primesc văduve înaintate
în vârstă, cinstite, cu purtare bună morală, de religia or­
todoxă orientală.
2. Primirea se face prin comitetul parohial al bisericii.
3. La primire sunt preferite femei bătrâne, fără copii,
din parohia Sf. Treimi. Tot asemenea sunt preferite fe *
meile din neamul mai apropiat al fondatorului, dacă în­
trunesc condițiunile cuprinse în acest „Regulament“.
4. Femeile primite în casa de caritate trebue să se
supună întru toate instrucțiunilor și dispozițiunilor comite­
tului parohial. Care nu se supun acestor dispozițiuni perd
dreptul la beneficiul și ajutorul prevăzut în acest Regula­
ment și comitetul parohial le poate eschide din Casa de
caritate.
S’a votat în Sinodul parohial al bisericii române or­
todoxe orientale a Sf. Treimi de pe Tocile, din Brașov,
ținut la 12 Decemvrie 1899.
Vasilie Sfetea m. p. Ioan Stinghe m. p.
paroh, ca președinte epitrop
Ștefan Kikomban m. p. Dragomir Pulpan m. p.
epitrop epitrop
Ioan Suciu m. p. Ioan Giuvelca m. p.
notar bărbat de încredere
Radu R. Spuderca m. p.
Nr. 1171 Epitr.
APROBAT
Sibiu, din ședința Consist. Arhid. ca Senat epitropesc, ținută
la 12 Februarie 1900.
(L. S.) Dr. II. Pușcariu m. p.
Archim.
 111

85. Extras din fundațiunea D. Frigător.

Extras din testamentul fericitului Dimilrie I. Frigător, comerciant
și rentier stabilit în Galați, în România, răposat tot acolo la 21
Noemvrie 1902, care testament s’a făcut la 6 Iulie 1902.

„Bisericii cu hramul Sfânta Treime din Schei-mahaladin

Brașov, Transilvania, îi las un legat de 10.000 Lei noi adecă
zece mii lei noi în rentă amortibilă română 4°/0 cu con-
dițiunea ca cu această sumă epitropia acestei biserici să
construiască o școală de copii sau un azil pentru săraci
după aprecierea epitropiei. Această clădire va avea și va
purta pe frontispiciul ei în perpetuu gravată pe piatră de
marmoră cu litere mari și citibile inscripțiunea • Con­
struită și ridicată de Dimitrie Ioan Frigător“.
Mai las bisericii „Sfânta Treime“ și o altă sumă de
5000 Lei noi, adecă cinci mii Lei noi, ca legat, tot în rentă
română 4°/o, ca din venitul acestei sume să se cumpere
haine și cărți școlastice copiilor săraci, cum și să se îngri­
jească de întreținerea monumentului părinților mei Ioan
Frigător și Paraschiva Frigător, aflător în cimitirul acestei
biserici.
Și cum această sumă de cinci mii Lei are a servi în
perpetuitate destinațiunii mai sus indicată, apoi urmează de
aicea, ca în cazul când prin tragere la sorți ar eși de plată
vre-unul din bonuri, el să fie înlocuit prin un alt bon de
al statului român și ca suma de cinci mii Lei să nu ră­
mână micșorată nici odată“.
Aceste două legate în sumă de zece mii Lei și cinci
mii Lei s’au redus și s’au micșorat prin cursul rentei, prin
taxele de moștenire și de înregistrare și prin spesele făcute
de delegații trimiși din partea bisericii pela Sinaia, Bucu-
reșți și Galați, pentru încasarea legatelor. Astfel cu suma
de zece mii de Lei, redusă în modul arătat, nu se poate
clădi, nici întreținea școală sau azil pentru săraci. Se va
face așa dară din venitul acestei fundațiuni îngrijirea mor­
mântului familiar și se vor ajuta copii de școală și săraci
după dorința fericitului fondator.
 112

86. Rugarea către domnul Ministru al finanțelor

pentru dispensarea taxelor de succesiune
și înregistrare.
Domnului Ministru al finanțelor Emil Costinescu
. București.
Domnule Ministru!
Răposatul Dimitrie I. Frigător, născut în Brașov, ce­
tățean austro-ungar, fost comerciant și rentier, stabilit în
Galați în România, răposat tot acolo la 21 Noemvrie 1902,
prin testamentul său delà 6 Iulie 1902 a testat bisericii
române ortodoxe a Sf. Treimi din Brașov, mahalaua
Schei-Tocile, două legate în sumă de 15.000 (cinsprezece-
mii) Lei noi rentă română 4°io.
Destinația acelor legate este ca: din suma de 10.000
Lei să se construiască o școală de copii sau un azil pentru
săraci, iară din venitul delà suma de 5000 Lei să se
cumpere haine și cărți de școală pentru copiii săraci.
La această sumă de 15.000 Lei, redusă după cursul de
atunci al rentei la suma de 13.050 Lei, s’a prescris ca taxe
de succesiune și suprataxă suma de 1957 Lei și 50 bani,
care sumă s’a și plătit din partea erezilor à conto legatelor.
Deoarece testatorul Dimitrie I. Frigător a fost supus
austro-ungar și deoarece aceste legate sunt testate cu scop
de binefacere în favorul bisericii, a școalei și copiilor să­
raci delà școală, de aceea subscrisul, ca delegat al bisericii
„Sf. Treimi“, îmi iau voie a Vă ruga, Domnule .Ministru,
ca să binevoiți a dispensa biserica de plătirea acestor taxe
și suprataxe, respective a dispune restituirea taxelor plă­
tite, în sumă de 1957 Lei și 50 bani.
Certificatul, prin care se constată prescrierea taxelor
și suprataxelor, se aclude aci sub
Subscrisul am mai adresat D-lui Ministru o asemenea
petiție, la 12 Decemvrie 1907, însă fără de nici un rezultat.
București, în 17 Decemvrie 1907.
Cu distinsă stimă:
Vasilie Sfetea m. p.,
paroh al „Sf. Treimi“, ca delegat.
 113

87. Raportul parohului V. Sfetea în chestia

fundațiunii D. Frigător. Nr. I.

Parohul V. Sfetea, în chestia fundațiunii fericitului D.

Frigător, din Galați, prezintă următorul raport:
La însărcinarea comitetului nostru parohial, am inter­
venit pentru complectarea și achitarea fundațiunii ferici­
tului D. Frigător. Anume, la 12 Decemvrie anul 1907, am
prezentat, în persoană, la Ministerul de Finanțe din Bucu­
rești, o petiție, pentru ca biserica noastră să fie dispensată
de taxa erarială de succesiune, în sumă de 1957 Lei și
50 bani, prescrisă pentru fundațiunea de 15.000 Lei, testată
bisericii noastre de răposatul D. Frigător. Dela Minister mi
s’a cerut, ca să produc dela cassieria din Galați chitanță
de plată sau certificat prin care să se constate că taxa de
succesiune, în suma de 1957 Lei și 50 bani, s’a plătit la
cassieria statului. In 13 Decemvrie am plecat din București
și am procurat dela cassieria din Galați certificatul ce mi
s’a cerut. Erezii n’au voit să achite acum restul, ce nu era
achitat din suma fundațională, sub cuvânt: întâiu, că cu
cele 10 mii lei primiți la anul 1905, comitetul nostru pa­
rohial n’a zidit școala sau azilul prevăzut în testamentul
răpos. D. Frigător; al doilea, că surorile răposatului, Maria
N. Teodoru și Paraschiva Calian, ca executoare ale testa­
mentului, nu sunt obligate solidar ca să achite suma în­
treagă fundațională, ci fiecare din ele are să-și achite nu­
mai partea sa, de jumătate; și al treilea, sub cuvânt, că
la subscrierea și legalizarea chitanței de primire a sumei
fundaționale înaintea Tribunalului din Galați, trebue pre­
dată și procura legalizată, ce o aveam dela comitetul
nostru parohial, care procură se afla acludată la petiția
prezentată la Ministerul de Finanțe.
La 16 Decemvrie m’am întors iarăș la București și
am prezentat la Minister certificatul dela cassieria din Ga­
lați, împreună cu o nouă petiție, pentru restituirea taxelor
plătite, de 1957 Lei și 50 bani. Deoarece la restituirea
taxelor plătite se cer multe formalități și deoarece timpul
era înaintat, eu nu am putut aștepta rezolvarea petiției
8
 114

prezentată la Minister, ci a rămas ca rezultatul să-1 pri­

mesc mai târziu.
Dela București m’am dus iarăș la Galați, în 18 De­
cemvrie. Acuma cu mare greutate mi-a succes a încassa
restul neîncassat din suma fundațională. Achitarea s’a făcut
precum urmează: In 11 Noemvrie 1905, s’a fost încassat
suma de 10.000 Lei în rentă română 4°/o. Suma de 5000
Lei în rentă română de 4'7o, după cursul de acum de 89°/o
al bonurilor, face suma de 4450 Lei în valoare reală.
In 20 Decemvrie 1907 am primit cinci bonuri în rentă
română de 4°/o de câte 500 Lei socotită după cursul de
89°/o anume Nr. 003377 din anul 1891 cu cuponul de 1
Iulie 1908, Nr. 349035, 349036, 349037 și 349038 din
anul 1905 cu cupon dela 1 Aprilie 1908.
Aceste cinci bonuri fac valoarea nominală de 2500 Lei,
ceeace dă valoarea reală de: . . 2225 Lei — bani
In bani gata am primit . . . 267 „ 50 „
Taxa de succesiune plătită . 1957 „ 50 „
Suma totală 4450 Lei — bani.
Astfel legatul de 1500 Lei s’a achitat și eu am dat
despre aceasta chitanță timbrată și legalizată la tribunalul
din Galați, a cărei copie se aclude aici sub 7.
Cele cinci bonuri de câte 500 Lei și bani gata 267
Lei și 50 bani s’au predat epitropiei noastre parohiale. Spesele
făcute cu aceste cinci drumuri laolaltă fac coroane 215’55.
Brașov, în 30 Decemvrie 1907.
Vasilie Sfetea m. p.,
paroh.

88. Decisul Dlui Ministru.

Decis.
3 Octomvrie 1909.
In considerațiune că răposatul D. Frigător era român și
că încetând din viață în România a legat bisericii Sf. Treimi
din Schei-Brașov suma de Lei 1500’— nominal, cu
obligațiunea să se construească o școală; deci un român
 115

a legat unei instituțiuni românești o sumă spre a înființa

o școală românească, pentru aceste cuvinte, deși școala
nu se afla în România, se asimilează cazul cu cel prevăzut
de art. 46 alineatul 2 al legii timbrului si se supune legatul
la taxa de înregistrare de 2 Lei, la suta de Lei.
Ministru:
E. Costinescu m. p.

89. Adeverință.
Adeverez că am primit dela parohul Vasilie Sfetea
suma de coroane 1110 și 50 bani, adecă una miie o sută
și zece coroane și cinci zeci bani pentru fundațiunea Du­
mitru Frigător, cari s’au depus în iibel.
Brașov, în 13 Octomvrie 1909.
i. e. Cor. 1110'50. Neculae G. Căpățină m. p.,
epitrop.

90. Raportul parohului V. Sfetea în chestia

fundațiunii D. Frigător. Nr. II.

Parohul Vasilie Sfetea, prezentează următorul raport:

Prin hotărârea comitetului parohial dela 24 Septemvrie
1909, eu am fost însărcinat ca să prezentez în persoană
o nouă rugare la Ministerul de Finanțe al României,, pentru
ca biserica noastră a Sf. Treimi să fie dispensată de taxele
de succesiune pentru fundațiunea de 15.000 Lei, testată
bisericii noastre de fericitul Dumitru Frigător din Galați,
respective să se restitue bisericii noastre taxele plătite pentru
această fundațiune în sumă de 1957 Lei și 50 bani.
Spre scopul acesta m’am prezentat la D-l Ministru al
Finanțelor la Sinaia, în 27 Septemvrie a. c. Rugarea n’am
putut-o prezenta, deoarece D-l Ministru era dus la Constanța,
la inaugurarea portului, dar am făcut rânduială ca la sosirea
D-lui Ministru, să fiu avizat ca să mă prezentez din nou
și să fiu primit în audiență.
După sosirea D-lui ministru, fiind avizat, am mers din
nou la Sinaia, în 3 Octomvrie a. c. am fost primit în audiență
s*
 116

la D-l Ministru și am prezentat o nouă rugare în această

afacere, ca delegat al bisericii noastre.
D-l Ministru a promis că va reduce taxele de succesi­
une ale statului, deși în lege nu este prevăzut nici un favor
pentru bisericile și școalele din țară streină și m’a avizat
că trebue să merg la București, la Minister și la Cassieria
Statului, ca să încassez taxele ce se vor restitui.
Astfel în 6 Octomvrie a. c. am plecat la București și
după multă stăruință, după împlinirea tuturor formalităților
cerute, mi-a succes a reduce taxele de succesiune dela
15 la sută, la 5 la sută, așa că din suma de 1957 Lei și
50 bani plătită ca taxă de succesiune 5 procente s’au reținut
pentru stat, iară 10 procente s’a restituit pentru biserică.
Astfel am încassat pentru biserica noastră suma de 1305
Lei, ceeace se vede din certificatul Ministerului Finanțelor
dela 9 Octomvrie 1909, Nr. 99645, acludat aci sub ’/.
Această sumă prefăcută în Coroane ne dă suma de
1237 Cor. și 10 bani, după cum se vede din borderoul
acludat sub 'II. care sumă s’a predat epitropiei noastre
parohiale.
Spesele făcute cu aceste trei drumuri, precum și spesele
avute cu facerea și timbrarea actelor necesare, fac laolaltă
coroane 126’60.
După ce s’au detras spesele, suma de cor. 1110’50
s’a depus la „Albina“, în libelul fund. D. Frigător, care se
află la epitropia noastră parohială.
Cu aceasta s’a terminat încassarea fundațiunii Dumitru
Frigător.
Aprobarea Măritului Consistor Arhidiecezan.
Nr. 7730 Epitr.
Prea Onorate Domnule Protopresbiter!
Din raportul comitetului nostru parohial dela biserica Sf.
Treime de acolo, dto 10 ale curentei, înaintat aci cu relația
P. On. D-Tale tot din aceiași zi Nr. 579, cu mari mângăeri
văzând acest Consistoriu, că fericitul nostru poporean de
 117

acolo, Dimitrie Ioan Frigător, și-a eternizat numele, prin două

legate, printr’unul testând numitei biserici 10.000 (zece mii)
Lei, iar prin altul 5000 (cinci mii) Lei, spre scopuri bisericești,
culturale și că vrednicii erezi ai răposatului, aflători de
presinte în Brașov, pe lângă învoirea Consistorului, s’au
declarat a preda acelei Sf. biserici menționatele legate ;
acest Consistoriu încuviințează primirea acestor legate și
totodată exprimă erezilor și din a sa parte cuvenita recuno­
ștință, pentru concursul dânșilor la aceea faptă frumoasă
plăcută și lui Dumnezeu și oamenilor.
P. On. D-Ta ești poftit a încunoștiința despre aceasta
atât pe comitetul parohial concernent, cât și pe domnii
erezi, spre știre și orientare, iar despre primirea legatelor
vei raporta aici pentruca acelea să se țină și aici în evi­
dență.
Sibiu, 28 Iulie 1903.
Dr. George Proca m. p., /oan Mețianu m. p.,
secretar. arhiepiscop.
Pentru conformitate cu originalul :
Brașov, în 1 August 1903.
Oficiul protopresbiteral gr. or. al tractului Brașov.
Vasile Voina m. p.,
prot.
Chitanță.
Despre 10.000 Lei noi, adecă zece mii Lei noi, în rentă
română 4°/o și anume:
Lei noi 2500 (două mii cinci sute) rentă 4°/o din 1898,
Nr. 16784, cu Cupon la 1 Maiu anul 1906.
Lei noi 2500 rentă 4°/o din 1898, Nr. 16785, cu Cupon
la 1 Maiu 1906.
Lei noi 2500 rentă 4°/o din 1898, Nr. 16786, cu Cupon
la 1 Maiu 1906.
Lei noi 1000 rentă 4% din 1891, Nr. 19228, cu Cupon
la 1 Ianuarie 1906.
Lei noi 500 rentă 4°/o din 1891, Nr. 2030, cu Cupon
la 1 Ianuarie 1906.
 118

Lei noi 1000 rentă 4®/o din 1889, Nr. 16224, cu Cupon
la 1 Ianuarie 1906.
Am primit noi subsemnații, anume:
V. Sfetea și St. Belindescu, în calitatea noastră de
delegați ai bisericii române ortodoxe a Sf. Treimi din Brașov,
mahalaua Tocile, dela Doamnele Paraschiva Calian și Maria
I. Frigător, din legatul de 15.000 Lei lăsat bisericii de cătră
defunctul lor frate Dimitrie I. Frigător, urmând a da chitanța
noastră de achitarea totală a legatului, prin tribunalul de
Covurlui, la plata și a restului de 5000 (cinci mii) Lei, ce se
mai datorește, mai puțin taxa de înregistrare a întregului
legat cătră administrația financiară de Covurlui, pe care ne
îndatorăm noi delegații a o plăti statului înainte de plata și
a restului de 5000 (cinci mii) Lei, ce se mai datoresc
bisericii.
Galați, la 11 Noemvrie 1905.
Vasilie Sfetea m. p., - Ștefan Belindescu m. p.,
autorizați prin Procura legalizată prin notariatul public
din Brașov, sub Nr. 447/1905.

încheiere.
Școala, prevăzută în testamentul fericitului D. Frigător,
până acum nu s’a putut clădi, deoarece din suma de 10,000
(zece mii) de Lei, redusă prin cursul de 89°/o de atunci al
bonurilor și prin detragerea taxelor de succesiune și de
înregistrare, precum și prin detragerea speselor făcute din
partea delegaților cu încassarea acestei fundațiuni, după
împrejurările și după prețurile ce au urmat după moartea
fericitului fundator nu se poate clădi, deoarece acum la
clădirea unei școale sau a unui azil se cer sute de mii.
La ridicarea unei școale sau a unui azil pentru săraci, se
cere și un fond de întreținere, căci altfel o clădire de școală
fără de învățător și fără de copii nu are nici un sens și
nu aduce nici un folos. Afară de aceea administrația
școalelor s’a luat din mâna bisericii; astăzi toate școalele
le administrează statul.
Starea de astăzi a fundațiunii se poate vedea din
registrele epitropiei parohiale a Sf. Treimi.
 119

91. Fundațiunea loan Popasu.

Nr. 10456 Ep.

Preaonorate Dle Protopresbitere!

Actul fundațional despre fundațiunea loan Popasu de
2000 coroane, făcută de cătră biserica Sfântului Nicolae
din Brașov, în favorul bisericii Sf. Treimi (Tocile), pro­
movat cu raportul comitetului parohial din Brașov-Scheiu
dtto 25 Octomvrie a. c., Nr. 82, provăzut cu clausula de
aprobare, se restitue sub '/. cu ordinul să le transpuni co­
mitetului parohial, cu îndatorirea ca un exemplar să-1
păstreze la arhiva parohială, iar un exemplar să-l trans­
pună la biserica donată și să supravegheze întreagă
manipulațiunea.
Sibiu, din ședința Consistorului arhidiecezan, ca senat
epitropesc, ținută la 3/16 Noemvrie 1901.
loan m. p.,
AEppu.
Nro. 723\901
Pentru conformitate cu originalul:
Brașov, în 5 Noemvrie 1901.
Oficiul protopresbiteral gr. or. al Brașovului
loan Petric,
protopresbiter.

92. Fundațiunea Zernoveanu.

Copie.
Act de fundație în scop de binefacere.
Subsemnații: Dr. D. Zernoveanu, Locotenent Colonel
V. Zernoveanu și Maior N. Zernoveanu, îndemnați de senti­
mente de pietate față de memoria iubiților noștri părinți:
Teodor Zernoveanu, fost comerciant în Brașov, decedat în
anul 1887, în Brașov, în etate de 51 de ani și Reveica
Zernoveanu născută Moldovanu, decedată în anul 1918, la
Huși, în etate de 68 de ani, înființăm o fundațiune la bi­
serica Sfânta Treime din Brașov-Schei, consistând din suma
 120

de Lei 200.000— (două sute de mii), în rentă de Stat,

rentă ce am depus-o la Cassa de Depuneri și Consemnațiuni
din București, cu recipisa No. 28942 din 11 Maiu 1928,
care recipisă am înaintat-o deja epitropiei parohiale a
bisericii mai sus arătată.
Condițiile și regulamentul prezentei fundațiuni sunt:
I. Fundațiunea va purta pe veci numele: „Fundațiunea
Teodor și Reveica Zernoveanu“.
II. Veniturile fundațiunii se vor întrebuința în fiecare
an astfel:
a) 25% (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința
la întreținerea mormântului scumpilor noștri părinți și la
facerea unui parastas pentru odihna sufletelor lor, careva
avea loc în fiecare an în ziua de Sf. Teodor, care cade
totdeauna în prima Sâmbătă a postului cel mare al Sfinte­
lor Paști.
b) 25% (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința,
după aprecierea consiliului parohial, pentru întreținerea,
îngrijirea și înfrumsețarea bisericii Sfânta Treime de pe
Tocile, unde facem fundațiunea.
c) 25% (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința
pentru ajutorarea copiilor de școală nevoiași, născuți și de
origină din parohia Sf. Treime din Schei, de naționalitate
română și care urmează cursurile liceului „A. Șaguna“ din
Brașov. Consiliul parohial va hotărî în fiecare an, ca elevii
care merită prezenta ajutorare după o listă oficială ce o vor
cere dela liceul „A. Șaguna“.
d) 25% (două zeci și cinci la sută) va servi la mărirea
fondului și se va depune deasemenea ca și fondul la Cassa
de Depuneri și Consemnațiuni din București, în titluri de
rentă de Stat.
III. Când fundațiunea va crește prin capitalizarea
veniturilor, după cum se prevede la Cap. II. litera d) de
mai sus și prin alte noi contribuțiuni din partea membrilor
familiei sau a altor donatori marinimoși, se va urma cu
administrarea fondului și distribuirea venitului în acelaș fel
 121

ca la Cap. II., până când fondul va ajunge la suma de Lei

500.000’— (cinci sute mii) în titluri de rentă.
IV. Veniturile fondului când va ajunge la suma de Lei
500.000’— (cinci sute mii) se va întrebuința astfel:
а) 5O°l0 din venituri se va întrebuința pentru ajutorarea
copiilor de școală, în condițiunîle și modul arătat la Cap.
II. litera c) de mai sus.
б) 2O°/o se va întrebuința pentru întreținerea mormântului
și facerea parastasului, provăzut la Cap. II. litera â) de
mai sus.
c) 20°/o se va întrebuința pentru întreținerea bisericii
în modul și condițiunile arătate la Cap. II. litera 6) de
mai sus.
d) lO°/o va servi pentru mărirea fondului, în condițiile
și modul arătat la Cap. II. litera d) de mai sus.
V. Fundațiunea se va administra de consiliul parohial
al’ bisericii Sf. Treimi, ținându-se socoteli cu acte justifica­
tive. O dare de seamă în fiecare an, va fi prezentată
adunării parohiale spre aprobare.
Cheltuelile pentru administrarea fondului, vor intra în
cota alocată bisericii, după cum se prevede la Cap. II.
litera b. și Cap. IV. litera c., neputându-se în nici un caz
imputa celorlalte cote.
VI. Controlul administrației cât și a executării în­
tocmai a scopului fundațiunii, conf. clauzelor din acest
act, îl va avea oricare din fondatorii prezentei fundațiuni,
iar după moartea fondatorilor, fiii și nepoții noștri în linie
directă, iar după stingerea din viață a acestora de directorul
liceului „A. Șaguna“.
VII. Dacă fundațiunea nu va fi administrată conform
clauzelor prezentului act și după ce va fi făcută atentă
epitropia bisericii despre acest lucru, precum și Sf. Mitropolie
de care va depinde, neluându-se măsuri de îndreptare,
păstrându-se ordinea arătată la Cap. VI. se va putea decide
de majoritatea absolută a celor însărcinați cu supra­
vegherea și controlul prezentei fundațiuni, trecerea ei
 122

la o altă instituție similară, care va fi obligată a respecta

condițiile prezentului act.
VIII. Prezentul act de fundațiune, nu va putea fi
modificat sub nici un cuvânt și de nimeni.
Fondatori: pentru Dr. D. Zernoveanu și
Lt. Col. V. Zernoveanu și personal:
Maior Zernoveanu.
Redactor și martor pentru identitate: Pentru conformitate;
Teodor G. Zernoveanu, advocat I. Moșoiu m. p.,
Strada Toamnei 119. director.
Fundațiunea a fost recunoscută ca „Persoană Juridică“
prin sentința Tribunalului Brașov din 2 Martie 1929, Nr.
G. 38/929 și publicată în M.’O. Nr. 67, din 22 Martie
1929, Pag. 3451.

93. Fundațiunea Giuvelcă-Zernoveanu.

Act de fundație în scop de binefacere.
Copie.
Subsemnatul inginer silvic, Radu Giuvelca, conform
testamentului lăsat mie de scumpa și iubita mea soție
Maria R. Giuvelca născută Zernoveanu, decedată la 8
Aprilie 1925, în orașul Râmnicul-Sărat, în etate de 54
ani, înființez o fundațiune la biserica Sf. Treimi de
pe Tocile, din orașul Brașov-Schei, consistând din suma
de Lei 140.000’— (una sută patru zeci mii), în rentă
de Stat, ce am depus-o la Cassa de Depuneri și Consem-
națiuni din București, cu recipisa No. 28.941 din 11 Maiu
1928, care recipisă am înaintat-o deja epitropiei parohiale
a bisericii mai sus arătate.
Condițiunile și regulamentul prezentei fundațiuni sunt:
I. Fundațiunea va purta pe veci numele: „Maria
R. Giuvelca născută Zernoveanu și Inginer Silvic Radu
Giuvelca“.
II. Veniturile fundațiunii se vor întrebuința în fiecare
an astfel:
 123

a) 25°Io (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința

pentru facerea unui parastas pentru odihna sufletului iu­
bitei mele soții Maria, iar după moartea mea pentru odihna
sufletelor amândurora și care parastas va avea loc în fie­
care an, în ziua de Sf. Maria (15 August).
b) 25°/o (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința
după aprecierea consiliului parohial pentru cumpărarea
de lumânări, untdelemn, îngrijirea și înfrumsețarea sfintei
biserici.
c) 25°lo (două zeci și cinci la sută) se va întrebuința
pentru ajutorarea copiilor de școală silitori și fără mijloace,
originari din toată suburbia Scheiului, de naționalitate
română, care urmează cursurile liceului „A. Șaguna“ din
Brașov. Consiliul parohial va hotărî în fiecare an elevii
care merită această ajutorare, după o listă oficială ce o
vor cere direcțiunii lic. „A. Șaguna“.
d) 25°l0 (două zeci și cinci la sută) va servi la mări­
rea fondului și se va depune deasemeni ca și fondul la
Cassa de Depuneri și Consemnațiuni, în titluri de rentă de
stat.
III. Când fundațiunea va crește prin capitalizarea ve­
niturilor, după cum se prevede la Cap. 2 litera d) de mai
sus și prin alte noi contribuțiuni din partea mea și a mem­
brilor familiei mele sau a soției mele, se va urma cu ad­
ministrare! fondului și distribuirea veniturilor în acelaș fel
ca la cap. II. litera d) până când fondul va ajunge la
suma de Lei 500.C00’— (cinci sute mii) în titluri de
rentă.
IV. Veniturile fondului când va ajunge la suma de
Lei 500.000 — (cinci sute mii) se va întrebuința astfel:
a) 50 Io din venituri se va întrebuința pentru ajuto­
rarea copiilor de școală în condițiile și modul arătat Ia
Cap. II. litera c) de mai sus.
* /° se va întrebuința pentru facerea parastasului
in modul și condițiile arătate la Cap. II. litera rz) de mai
 124

c) 2O°/o se va întrebuința pentru întreținerea bisericii

în condițiile și modul arătat Ia Cap. II. litera b) de mai sus.
d) 15°/o va servi la mărirea fondului în condițiile și
modul arătat la Cap. II. litera d) de mai sus.
V. Fundațiunea se va administra de consiliul pa­
rohial al bisericii Sf. Treimi, ținându-se socoteli cu acte
justificative. O dare de seamă, în fiecare an va fi pre­
zentată adunării parohiale spre aprobare.
Cheltuelile pentru administrarea fondului vor intra în
cota alocată bisericii, după cum ,se prevede la Cap. II.
litera b) și Cap. IV litera c) neputându-se în nici un caz
imputa celorlalte cote.
VI. Controlul administrației, cât și al executării în­
tocmai al scopului fundațiunii, conform clauzelor din acest
act, le voi avea eu, inginer silvic Radu Giuvelca din
Râmnicul-Sărat, Str. Unirii No. 32, cât voiu trăi, iar după
moartea mea directorul liceului „A. Șaguna“ Brașov.
VII. Dacă fundațiunea nu va fi administrată conform
clauzelor prezentului act și după ce va fi făcută atentă
epitropia bisericii despre acest lucru, precum și Sfta Mi­
tropolie sau Sf. Episcopie de care depinde, neluându-se
măsuri de îndreptare, păstrându-se ordinea arătată la Cap.
VI. se va putea decide de cel însărcinat cu supravegherea
și controlul prezentei fundațiuni, trecerea ei la o altă
instituție similară, care va fi obligată a respecta condițiile
prezentului act.
VIII. Prezentul act de fundațiune nu va putea fi mo­
dificat sub nici un cuvânt și de nimeni.
Fondator: pentru ing. Radu Giuvelca, procurator
s. s. Maior Zernoveanu.
Redactor și martor pentru identitate: Pentru conformitate:
s. s. Teodor G. Zernoveanu, advocat, I. Moșoiu m. p.,
Str. Toamnei 129 director.

Fundațiunea a fost recunoscută ca „Persoană Juridică“

prin sentința Tribunalului Brașov, din 2 Martie 1929, No.
 125

G. 37/929 și publicată în M. O. No. 67 din 22 Martie

1929, Pag. 3450.

94. Două monumente.

Iată două monumente de granit, întemeiate pentru

veacuri nesfârșite, de familia Zernoveanu și de familia
Giuvelca-Zernoveanu, înființate de creștini generoși și evla-
vioși, pentru înflorirea bisericii noastre și pentru ajutorarea
și ridicarea poporului nostru din Schei, nu din bani luați
din comoară, nici din bani veniți de-a gata, ci din bani
câștigați prin muncă continuă și prin economie și păstrare
serioasă.
Bunul Dumnezeu să le răsplătească însutit și înmiit
și pe iubiții răposați să-i odihnească Dumnezeu cu drepții
în împărăția Cerului!

95. Fundațiunea Dumitru D. Furnică.

Dumitru D. Furnică, covrigar din Brașov, încetat din

viață în 3 și înmormântat în 6 Ianuarie 1911, văzând că
mulți copii de școală nu au cărțile recerute, nici revistele
de școală necesare, s’a hotărât și a făcut înainte de moarte
o fundațiune de 1500 coroane, cu dispozițiunea, ca din
venitul acestei fundațiuni să se cumpere cărți și reviste
școlare pentru copiii săraci din parohie.
In sinodul parohial ținut la 15 Aprilie 1912, sub pre-
sidiul Dlui protopop Dr. Saftu, s’a adus în această chestiune
următoarea hotărâre:
Văduvei Maria D. Furnică, i se exprimă mulțumită
protocolară pentru înlesnirea făcută la regularea și asigurarea
fundațiunii de 1500 Cor. făcută de răposatul ’său bărbat
pentru școala noastră dela Sf. Treime, iară răposatului
fundator Dumitru Furnică, i se zice Dumnezeu să-l odih­
nească. Fundațiunea de 1500 Cor. s’a achitat la 1 Iunie
1920.
 — 126 —

96. Fundațiunea Maria Stinghe.

Act fundațional.
1. Subscrisa dăruesc bisericii Sf. Treimi de pe Tocile-
Brașov, 1000 Coroane (una mie Cor.) într’un libel depuși
la „Albina“, Nr. 29819, cartea 30, pagina 430—1918.
2. Această fundațiune va purta titlul meu cu inscripția :
Maria Stinghe născută Tocanie, din Brașov.
3. Cu acea observare, ca această sumă, cât voi trăi
eu, interesele să se adauge la capital, iară după tre­
cerea mea din viață să mi se facă la ziua mea onomastică,
adecă la Sfânta Maria, un parastas cu jumătate din interesele
ce aduce pe un an după suma toată, iară restul jumătate
din interese să le folosească biserica susnumită după cum
ar găsi cu cale onoratul comitet parohial.
4. Iară la facerea parastasului să.fie pomeniți și iubiții
mei părinți Dumitru și Elena.
5. Această fundațiune o fac eu cu bunăvoința și cu
toată dragostea mea cătră maica noastră sfânta biserică
susnumită, fiind cu mintea destul de sănătoasă.
Acest act îl subscriu în fața a 2 martori, purtându-mi
mâna.
Brașov, în 1 Noemvrie 1918 stil vechiu.
Cu toată stima:
Dumitru Bărbier m. p., Maria Stinghe năs. Tocanie,
martor. prin V. Bărbier.
Ioan P. Spuderca m. p.,
martor.
Din partea banilor bisericii să se dea 12 Cor. și pentru
preot pe an.
Aci. 1 Libelul Nr. 29819.
 PARTEA V.

Din timpuri mai nouă.

97. Refacerea clopotelor.

Refacerea clopotelor la sf. biserică, în sinodul parohial
delà 16 Mai 1921, după raportul comitetului parohial, se
ia spre plăcută știință.
Domnilor frații Orghidan Dumitru, Radu și Aurel Or-
ghidan, comercianți aici în Brașov, cari au plătit pentru
sf. biserică prețul întreg al clopotului de mijloc, în greu­
tate de 185 kgr., în preț de 11.955 Lei, li-se exprimă cea
mai profundă mulțumită.
Domnilor Nicolae Cioc și Dumitru Mâzgărean, mă­
celari și proprietari aici în Brașov, cari au achitat pentru
sf. biserică prețul întreg pentru clopotul al treilea, în greu­
tate de 109 kgr., în preț de 7125 Lei, li-se exprimă cea
mai sinceră mulțumită.
Achitarea clopotului celui mare, în greutate de 396
kgr., în preț de 24.375 Lei, din partea epitropiei parohiale
anume : din colecte 7500 Lei, dintr’o depunere a fraților
Orghidan 2500 Lei, iar restul din averea bisericii, se ia
spre știință.
In timpul răsboiului mondial au fost luate delà bise­
rica noastră, de armata austro-ungară, trei clopote, cele mai
mari, numai cel mai mic a fost lăsat la biserică. Acum
au fost făcute și așezate la locul lor cele trei clopote
cari lipseau.
Clopotele au fost făcute de fabricantul de clopote
D. Popescu din București.
Acum are biserica noastră patru clopote, cum a avut
și înainte de răsboiu. ■
 128

98. Calendarul îndreptat.

Calendarul Iulian, numit după numele împăratului luiiu

Cesar, a fost întocmit de un bărbat învățat numit Iosighen.
Acest’calendar a fost folosit și înainte de nașterea Domnului
Christos. In acest calendar anul era socotit cu 365 de zile
și 6 ceasuri. In sinodul ecumenic dela Niceea, ținut sub
împăratul Constantin cel Mare, la anul 325 d. Christos, a
fost primit acest calendar și întrodus pentru întreagă biserica
creștină și s’a folosit și la răsărit și la apus. Dar mai târziu
s’a constatat că în acest calendar anul este calculat mai
mare cu 11 minute și 12 secunde decât calendarul astronomic
al planetelor cerești. Din această diferință de 11 minute și
12 secunde s’au format în decursul veacurilor mai multe
zile. Așa până în veacul al 16-lea, anul calendaric a rămas
în urmă cu 10 zile. Papa Grigore VIII, a însărcinat pe un
învățat, anume Luigi Lilio, cu revidarea calendarului.
Lilio la revidarea calendarului Iulian a lăsat afară cele
10 zile, cu care rămăsese în urmă, așa că după 4 Octomvrie
1582, în calendarul îndreptat, în loc de 5 Octomvrie
a pus 15 Octomvrie. Astfel calendarul îndreptat a devenit
egal cu calendarul astronomic al planetelor cerești cu o
mică diferință de câteva secunde. S’au luat totodată mă­
suri ca calendarul îndreptat pe viitor să nu rămână în
urma calendarului astronomic ceresc. Acest calendar în­
dreptat s’a introdus îndată în toată biserica romano-catolică.
Curând după aceea s’a întrodus calendarul îndreptat
și în biserica reformată. Anume în Brașov, s’a întrodus
calendarul cel nou în luna Decemvrie 1591.
In biserica ortodoxă s’a folosit calendarul cel vechiu
Iulian până în zilele noastre, așa că rămăsese în urma
calendarului astronomic ceresc cu 13 zile. Toate statele
mari moderne folosiau calendarul cel îndreptat gregorian.
Statul nostru având legături cu aceste state moderne, trebuia
să lucreze după amândouă calendarele, după cel Iulian și
după cel Gregorian. Afară de aceea trebuia să serbeze
două rânduri de sărbători, ceeace făcea mare greutate și
 129

aducea pagubă de milioane. De aceea, s’a hotărât și biserica

noastră română ortodoxă să îndrepte calendarul.
După consultări și înțelegeri cu bisericile ortodoxe
surori și după o consfătuire într’o comisie ortodoxă, la
patriarhia din Constantinopol, în anul 1924, s’a hotărât
modalitatea după care să se îndrepte calendarul. S’au lăsat
afară cele 13 zile, cu care calendarul Iulian rămăsese în
urmă, așa că după luna lui Septemvrie, în loc de 1 Octomvrie
a urmat 14 Octomvrie 1924. Astfel calendarul bisericii
noastre ortodoxe a devenit egal cu calendarul astronomic
ceresc. Totdeodată s’au luat măsuri prin stabilirea de. ani
bisecți la anumite intervale, ca să nu mai rămână în urma
calendarului astronomic. Acest calendar îndreptat s’a introdus
la patriarhia din Constantinopol, la biserica ortodoxă din
Grecia, la biserica română ortodoxă din România și se
introduce și la celelalte biserici ortodoxe.
Poporul nostru a primit cu încredere calendarul în­
dreptat. Numai rareori unii oameni, mai cu seamă femei,
observă la sărbători, că cutare sărbătoare altă dată venia
mai târziu, acum de ce vine așa curând?
Iară alții sunt de părere că ar fi bine să aibă și România
un birou astronomic și un observator cu aparate astronomice.
Să vadă oamenii cu ochii lor, după care calendar își fac
planetele cerești cursul lor, după cel vechiu Iulian, sau după
cel nou îndreptat ? Să vadă oamenii starea și cursul planete­
lor. Atunci poate că nu s’ar mai întâmpla cazul curios, ce
s’a întâmplat în anul 1929, că la cererea Basarabenilor, s’a
serbat sărbătoarea Paștilor de două ori într’un an, anume:
s’a serbat întâia oară la 31 Martie, după calendarul cel nou
îndreptat, iară a doua oară s’a serbat la 5 Maiu 1929,
după calendarul cel vechiu neîndreptat. Loc poate s’ar găsi
pentru un observator în România, pe munții Bucegi, Negoi
și Retezat, ori pe vre-un loc potrivit din Basarabia.

9
 130

99. Zile de bucurie în Brașov.

Vizita I. P. S. Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului
nostru Nicolae.

După moartea protopopului Dr. V. Saftu, întâmplată

în primăvara anului 1922, s’a făcut alegere de protopop,
pentru postul vacant, în 16 Decemvrie 1922, după care
alegere a fost denumit din partea măritului Consistor arhi-
diecezan, de protopop al Brașovului, directorul liceului
„Andrei Șaguna“, Dr. Iosif Blaga, în ședința dela 19 Februarie
1923. Hirotesirea și instalarea de protopop s’a săvârșit în 6
Decemvrie 1924, din partea I. P. S. Sale Arhiepiscopului și
Mitropolitului nostru Dr. N. Bălan. I. P. S. Sa a sosit încă
de Vineri în 5 Decemvrie, cu o numeroasă și aleasă suită,
în Brașov, unde a fost primit cu mare bucurie, cu mare
pompă și cu deosebită însuflețire din partea Românilor Brașo­
veni. I. P. S. Sa, după ce a hirotesit și instalat, în 6 Decemvrie,
de protopop și paroh pe nou ales 1 Dr. Iosif Blaga, în biserica
Sf. Nicolae, în timp de 5 zile a vizitat toate bisericile
ortodoxe, toate școalele și toate institutele culturale române
din Brașov, unde a fost primit cu mare bucurie și cu
deosebită însuflețire.
Despre vizitarea și pontificarea dela biserica Sf. Treimi
de pe Tocile, Telegraful Român, în Nr. 88 din anul 1924
scrie :
„Duminecă, în 7 Decemvrie, d. m. la ora 4, I. P. S. Sa
a fost condus de membrii comitetului parohial de pe Tocile
la biserica lor.
In fața bisericii aștepta mulțime de popor, în frunte
cu octogenarul preot Vasilie Sfetea. Deși biserica este spați­
oasă, de astădată n’a putut cuprinde mulțimea credincioșilor.
La finea vecerniei, I. P. S. Sa le-a ținut o predică populară,
explicând timp de 1 oră rugăciunea domnească Tatăl Nostru,
așa cum numai I. P. S. Sa o știe explica.
Cu acelaș fast a fost apoi condus înaltul prelat la
locuința sa“.
 131

100. Zidul și grilajul de fier la curtea bisericii.

La curtea bisericii, cătră strada Valea Morilor a., s’a

făcut la anul 1922, în locul stoborului celui vechiu de
scânduri un zid solid de piatră cu grilaj de fier, s’au făcut
două porți mari de fier, una în partea de jos și alta în
partea- de sus a curții.
Tot atunci s’a zidit din nou crucea dela poarta de
sus a curții.
Toate aceste lucrări au costat peste 150.000 (una sută
cinci zeci de mii) de Lei, care sumă a avut bunătatea a
o achita generosul binefăcător al bisericii noastre, Dl
Vasilie Grădinar din Brașov, proprietar de sonde de petrol
în vechiul regat, pentru care generoasă danie comitetul și
sinodul parohial și întreg poporul, i-a adus și îi aduce și
astăzi profundă mulțumită.

101. Moșia Sudiți.

Ordinul consistorial Nr. 58671919 plen, relativ la revendicarea
dreptului asupra moșiilor sau a altor realități înstreinate.
Comitetul parohial, asupra acestui ordin, la 11 Ianuarie
1920, răspunde următoarele Moșia Sudiți sau Carcalechii
vechi, dm județul Buzăului, în vechiul regat, România, a fost
dăruită la anul 1721, de Smaranda Balăceanu, bisericii ro­
manești din Scheii Brașovului, la care aparținea pe atunci
tot poporul român din Schei.
la anul 1813 0 P3^ din poporul
hr^m Sf TChe1’ aCUt prin coiecte 0 biserică nouă cu
TneiiP Pri relm!’,ln Partea de sus a Scheiului, numită pe
G două n™ & poporu* .român ditl Schei s’a despărțit
n doua parohii: adeca parohia cea veche, a Sf Nicolae si
?f' TrCimi' DeSPre a“aa« «re
scrish DunFnn it Iu-”“ Se a,lâ nici “n act sau document
scris După notița aflata pe o carte veche o scrisoare
prmtoare la despărțire se află in glo u de pe urnul
biserica noastre, pus in anul 1826, care de alună nu s“a
mai luat jos; copie de ne adastă nc nu s a
’ p pe aceasta scrisoare nu avem.
 132

Moșia Sudiți, cu toată averea mișcătoare și nemișcătoare

a bisericii, a rămas la biserica cea veche, a Sf. Nicolae, la
biserica cea nouă, a Sf. Treimi, n’a trecut nimic.
Din venitul moșiei Sudiți și din venitul averii rămase
la Sf. Nicolae, biserica Sf. Nicolae a mai cumpărat, la anul
1883, încă o moșie în vechiul regat, cu 470 mii Lei, iară
biserica Sf. Treimi de pe Tocile, a luptat și luptă încă și
astăzi cu lipsa și cu sărăcia.
Acum pe temeiul legii agrare, moșia Sudiți și toate
moșiile trebue să se împartă la țărani, cari vor rescumpăra
pământul în bani. Moșia era mai greu de împărțit, banii se
pot împărți mai ușor.
Acum, în epoca dreptății, a egalității și a fraternității,
comitetul parohial cere ca banii de răscumpărare, pentru
moșia Sudiți, să fie împărțiți în mod proporțional între
biserica Sf. Nicolae și între biserica Sf. Treimi din Brașov
și de ori ce profit sau favor s’ar bucura biserica Sf. Nicolae
după această moșie, să se împărtășească și biserica Sf.
Treimi.
Măritul Consistor arhidiecezan este rugat, ca să
binevoiască a se pronunța în această chestiune.

102. Raportul la înaltul Minister.

înalt Minister al Cultelor și al Artelor

Nr. 24—1921 București.

Subscrisul am onoare a prezenta, cu distinsă stimă,

chestionaru pentru parohia Sf. Treimi de pe Tocile, din
comuna Brașov, județul Brașov.
1. Compunerea parohiei.
Biserica parohială și filialele:
R. Biserica parohială fără filiale.
Numărul și numele lor și hramul fiecăreia:
R. O biserică română ortodoxă, cu hramul Sft. Treimi,
de pe Tocile, din Brașov. Comuna și județul Brașov.
 133

2. însemnări privitoare la istoricul parohiei.

a) împrejurările în care s’a înființat parohia.
R. In Brașov-Schei, a existat o singură biserică ro­
mână ortodoxă, a Sf. Nicolae, de prin secolul al 14-lea.
Inmulțindu-se poporul din parohia Sft. Nicolae din Brașov-
Schei, s’a ivit necesitatea de a se mai zidi o biserică și
de a se mai înființa o nouă parohie. Astfel s’a înființat
parohia Sft. Treimi de pe Tocile, la anul 1813—1814.
3. Descrierea geografică a parohiei.
a) Situațiunea geografică a parohiei. întinderea parohiei.
R. Parohia se află situată în partea apuseană, anume
în partea de sus a Brașovului, între niște dealuri și coaste
de munți, în întindere, în lungime cam de un chilometru
iară în lățime cam de o jumătate de chilometru.
ti) Vecinătățile:
R. Parohia este situată între parohia Sft. Nicolae
din Brașov și între munții și pădurile orașului.
c) Drumurile: stația de cale ferată cea mai apropiată
și distanța în kilometri până la această stație. Drumul cel
mai scurt de Ia stație până la parohie, cu arătarea co­
munelor și a satelor, prin care trece. Distanța în kilometri
dela reședința județului până la parohie.
R. Drumurile sunt: drumurile orașului Brașov, care duc
la gara principală a drumului de fer și la celelalte ieșiri
ale orașului. Are și un drum care duce la munte și la
pădure. Distanța până la gara principală a orașului este
cam trei kilometri.
d) Poștă și telegraf. Este oficiu telegrafo-poștal în
comună ? Dacă nu este să se arete în ce comună mai a-
propiată se află și la ce depărtare este această comună?
R. In comuna politică, adecă în orașul Brașov, se află
oficiul poștal, telegrafic și telefonic.
4. Bisericile din parohie.
ă) Descrierea generală a fiecărei biserici: forma, ma­
terialul din care este clădită (de zid ori de lemn), starea
în care se află astăzi (bună, mijlocie, rea, ruinată).
 134

7?. Biserica română ortodoxă a Sft. Treimi din parohie

este zidită din material solid, adecă din peatră și cărămidă,
acoperită cu țiglă, iar turnul cu tinichea, se află în stare
bună. Este destul de mare și încăpătoare pentru parohia
care are 2.016 suflete.
b) Date privitoare la istoricul bisericilor: în ce an
au fost zidite și de cine ? Ce fapte istorice mai de seamă
se leagă de biserică? Ce inscripții are, unde sunt așezate
și ce cuprins au? Sunt zugrăvite în biserică chipurile cti­
torilor și ale căror anume ctitori? Reparațiunile și restau­
rările făcute bisericilor: în ce an s’au făcut, cu cheltuiala
cui și cam cât au costat?
R. La anul 1813 s’a făcut o biserică de lemn. La
anul 1814 s’au introdus registrele bisericii, la anul 1815
s’a instituit preot anumit pentru biserică iar la anul 1825
și 1826, s’a zidit, pe locul bisericii de lemn, biserica de
astăzi din material solid, prin colecte făcute în parohie și
afară din parohie. Despre biserica mamă a Sft. Nicolae
din Brașov-Schei, nu este urmă că ar fi ajutat la zidirea
bisericii celei nouă, a Sft. Treimi. La anul 1857, a fost
zugrăvită biserica prin pictorul Leca și auritorul Nicolau,
ambii din București, cu cheltuiala fericitului Ioan G. Mânu,
născut aici în parohie și fost comerciant în București.
Chipurile ctitorilor nu sunt zugrăvite în biserică, căci
biserica a fost zidită prin colectă.
c) Dacă este cu putință, să ni se trimită fotografiile
bisericilor și planurile lor.
R. La biserica mamă, a Sf. Nicolae, a rămas toată
averea bisericii, anume: a rămas biserica cu odoarele și
icoanele cele prețioase de aur și de argint, cu tot mobi­
liarul, cu realitățile, ce le avea pe atunci biserica. La
biserica Sf. Nicolae a rămas și moșia Sudiți (sau Carca-
lechii vechi) din județul Buzăului, în vechiul regat al
României, dăruită bisericii românești din Scheii Brașo­
vului, la anul 1721, de Smaranda Bălăceanu, din vechiul
regat.
 135

5. Ave ea parohiilor și a bisericilor.

а) Averea imobilă. Casa parohială, câte camere are,
starea în care se află, de cine a fost construită, în ce an
și cat a costat ? Diferite imobile producătoare de venituri
(venite): case, prăvălii, magazii etc. Descrierea generală a
lor, locul unde sunt situate. Terenul (pământul, sesia)
lăsat pentru folosința personalului bisericesc: ce suprafață
are, unde este situat, care-i sunt vecinătățile ? Diferite alte
terenuri: păduri, vii, moșii, terenuri mici, petece de pământ.
Se va arăta numele lor, locul de situație, suprafața, veci­
nătățile. Copiile de pe actele de proprietate, contracte, tes­
tamente, acte de donație, eventual extrasul cărții fun-
duare, etc.
R. Casa parohială de sub Nr. 22, str. Căpitanului, a
fost cumpărată în anul 1901, cu 6600 Cor. Reparată și
adaptată, a costat- cam 10.000 Lei. Casa are 2 aparta­
mente cu câte 3 camere și bucătărie.
Biserica are și pământ de arătură, 25 jug. și 392°n
Biserica are și o grădină de pomi, de 5 jug. și
831°n, laolaltă în preț de 10.000 de Lei.
Porția canonică, de 1 jug. și 1062°°, este comasată și
arândată laolaltă cu celelalte holde ale bisericii, care se
află la câmp, pe hotarul Brașovului, pe drumul Sânpetrului.
б) Averea mobilă: Capitalul în numerar (bani gata).
Capitalul în efecte (hârtii de valoare, acții). Din ce provine
acest capital? (Din excedente, donații, vânzări de imobile
etc). Unde se păstrează acest capital? (La cassa epitro-
piei, Cassa de Depuneri, Banca populară, bănci parti­
culare). Să se arate numerele și data recipiselor de de­
punere a diferitelor sume de bani.
R. Biserica a avut, la finea anului 1920, bani gata
1136 Lei 16 bani și o depunere de 9360 Lei și 34 bani.
Biserica are și fundațiuni, în sumă totală de 24695
Lei și 24 bani.
Fundațiunea Dumitru Frigător are bonuri de rentă
română, în sumă de 12.000 Lei.
 136

Fundațiunea loan G. Mânu are bonuri dela banca

Albina, în sumă de 5000 Lei.
Fondul parohial are Obligații de stat ungare, în sumă
de 300 Lei.
Averea bisericii provine din darurile și contribuirile
credincioșilor și din economiile din anii trecuți. Averea
bisericii și a fundațiunilor este depusă la bancă, anume la
Banca „Albina“.
6. Enoriașii (Credincioșii).
â) Numărul familiilor și al sufletelor din parohie.
b) împărțirea lor pe biserici (pentru Transilvania, pe
parohii).
c) Populația de alte confesiuni aflată în comună sau
parohie. Date statistice cu privire la această populație,
adecă numărul lor după naționalitate, confesiune și
ocupațiune.
7?. In parohia noastră se află 388 de familii, cu vă­
duvele laolată și 2016 suflete.
In parohie se află și douăzeci de credincioși meseriași,
de confesiunea romano-catolică și reformată.
7. Mișcarea economică în parohie.
a) Ocupațiunile principale ale enoriașilor (credincioșilor).
b) Ocupațiunile accesorii (laterale).
c) Industria și comerțul, cârciumile, bâlciurile și târgurile.
Industria casnică și gradul ei de desvoltare.
d) Cooperația și institutele de credit: băncile populare,
cooperative de consum și de producție, obștii, federale.
Numele lor: capitalul actual, numele conducătorilor, vaza
de care se bucură aceste instituții și folosul pe care-1 aduc.
e) Ce rol are preotul în viața economică a parohiei.
R. Majoritatea credincioșilor lucrează ca zileri (muncitori
de zi) pe la fabrici și localuri particulare, apoi ca servitori,
pe la tribunal, la poliție, pe la bănci și alte localuri. O
parte din ei se ocupă cu lucrarea grădinilor de pomi și
 137

vânzarea poamelor. O poarte mai mică din credincioși se

ocupă cu negoțul în mic, cu meseriile și ca funcționari și
lucrători la drumul de fter. Cu economia de pământ nu se
ocupă, neaflându-se locuri de arătură sau sămânătură în
parohie.
In parohie cooperative și bănci nu se află, dar credincioșii
se folosesc de cooperativele și băncile care se află în
celelalte parohii ale orașului.
Preotul nu se ocupă cu economia, neavând teren de
economie.
8. Mișcarea culturală în parohie.
a) Școale: grădini de copii, școalele primare, școalele
de adulți, școalele secundare, superioare și școalele speciale:
agricultură, meserii, viticultură etc.
b) Biblioteci: școlare, populare, parohiale. Starea lor,
modul de funcționare și conducere, rezultatele pe care le
dau, statistica cititorilor și a cărților, acte privitoare la
biblioteci precum: statute, regulamente, dări de seamă etc.
c) Cercuri culturale preoțești și învățătorești: reuniuni,
conferințe. Comunele și parohiile care alcătuesc cercurile.
Activitatea cercurilor. Cercurile de adulți.
d) Alte manifestări culturale: societăți culturale, case
de sfat și îndemnuri bune, căminuri culturale, serbări populare
și naționale.
e) Alte considerațiuni generale cu privire la starea
culturală a parohiei. Analfabetismul. Alte rele constatate.
Ce s’ar putea face cu mijloacele locale pentru îndreptarea
acestor rele? etc.
R. In parohie este numai o școală elementară pentru
copilele și copiii începători din clasa întâia, dela această
școală copiii trec la școalele primare din celelalte parohii
ale orașului.
Biblioteci școlare nu,se află în parohie. Cercuri culturale
și conferințe preoțești și învățătorești nu se află separate
în parohie, dară preotul și învățătorul din parohie participă
 138

ca membri la cercurile și conferințele preoțești și învăță-

torești din protopopiatul și județul Brașov.
Alte societăți culturale separale nu se află în parohie,
dară credincioșii iau parte la societățile culturale ale orașului
și ale județului.
Din cauza sărăciei, nu toți părinții pot să-și trimită copiii
la școală și așa rămân între ei și analfabeți, cari nu știu
citi și scrie.
9. Viața morală și socială în parohie.
а) Considerațiuni generale, cu privire la moralitatea
poporenilor. Vițiile mai răspândite. Judecățile, juriile de
împăciuire etc.
б) Igiena și asistența publică (serviciul sanitar), spitalele
și infirmeriile populare, farmacia comunală, farmacia paro­
hială, infirmierii și cerșetorii, așezăminte de ajutor precum:
orfelinate, casa milei, societăți de ajutor mutual (reciproc).
c) Credincioșii și legăturile lor cu biserica. Atitudinea
autorităților locale față de biserică.
d) Diferitele secte religioase aflate în parohie: adventiști,
pocăiți etc. Cum se manifestează? Cu ce mijloace sunt
combătute ? Câți sunt ? Cum se face educația religioasă a
copiilor la aceste secte? Au casă de rugăciune?
e) Conștiința națională: Cum se manifestează credincioșii
în viața publică ? Atitudinea lor față de curentele noi sociale,
ca socialismul, internaționalismul, comunismul etc.
/) Ce se poate face cu mijloacele locale pentru îndrep­
tarea relelor constatate.
R. Moralitatea credincioșilor în general luată, este bună.
Dacă s’ar lua măsuri ca cafenelele, restaurantele și cârciumele
să fie închise peste noapte, precum și ziua în Dumineci
și sărbători, atunci moralitatea poporenilor ar putea fi și
mai bună.
Intre viciile mai răspândite este beția. Starea igienică
a poporenilor este îngrijită atât’ de medicii particulari, cât și
de medicii dela spitalele orașului.
 139

In parohie nu se află farmacie, dară poporenii se

folosesc de farmaciile din celelalte parohii ale orașului. In
parohie nu se află spitale, nici infirmerii, nici orfelinate, dară
credincioșii se folosesc de aceste instituțiuni din celelalte
parohii.
Credincioșii sunt în strânsă legătură cu biserica. Dacă
cârciumele ar fi închise Dumineca și sărbătoarea, această
legătură ar fi mai strânsă.
Cârciumele s’ar mai putea reduce: 15 cârciume câte
se află astăzi în parohie, sunt prea multe la un popor de
2000 de suflete, câte se află în parohie.
In parohie nu se află secte de adventiști sau pocăiți,
sunt însă misionari, cari cearcă să amăgească poporenii și
să-i atragă la secta pocăiților sau a mucărilor, cari țin
întruniri noaptea, bărbați și femei laolaltă, și fac propagandă
contra armatei, învățând pe credincioși să nu între în armată
și să nu pună mâna pe arme.
Atitudinea autorităților locale față de biserică este corectă.
Credincioșii noștri se manifestează, ca buni români, cu
deosebire delà înființarea României mari. Prin stăruință ca
copiii să cerceteze școala regulat, în anii obligați de școală,
iară cârciumele să fie închise peste noapte, Dumineca și
sărbătoarea, prin aceasta s’ar putea contribui mult la deștep­
tarea și moralizarea poporenilor.
10. Factorii conducători ai parohiei.
Numele câtorva din fruntașii parohiei. Pe ce se înteme­
iază trecerea, pe care o au în fața semenilor lor ? Pe cinste,
pe muncă, pe avuție ? In ce măsură s’ar putea pune temeiu
pe ei într’o activitate de educație populară prin biserică?
Prin ce mijloace ar putea fi strânși acești fruntași în jurul
bisericii ?
R. Factori conducători ai parohiei sunt : parohul Vasilie
Sfetea, învățătorul Ioan Suciu, epitropii parohiali, membrii
comitetului parohial.
*)
*) Lista comitetului parohial din anul 1921, este învechită, am cerut
delà comitetul parohial o listă proaspătă a comitetutui actual, care până astăzi
încă n’am primit-o. Se va publica ulterior.
 140

Fruntașii poporului ar putea fi strânși în jurul bisericii

ca cetățeni credincioși ai statului prin o administrație energică
dreaptă și cinstită, atât politică, cât și bisericească.
11. Personalul parohiei.
a) Preotul: Numele și pronumele, Starea civilă: data
și locul nașterii. Căsătoria: data ei, numele și pronumele
soției înainte de căsătorie, profesiunea soției. Văduv, de
când ? In ce mod ? (deces ori divorț) Copiii, creșterea lor.
Ce oficii ocupă fiecare ? Studiile și titlurile preotului: Studii
primare, studii secundare, studii seminariale, studii univer­
sitare, studii speciale. Se va trece numărul diplomelor,
data lor și numele școalei, care le-a eliberat. Examenele
de abilitare în învățământul: primar, secundar, superior și
în alte specialități. La fiecare din acestea se va arăta
obiectul, sesiunea în care a fost trecut examenul, media
și clasificarea. Situațiunea ca elev diacon, preot-paroh, preot
ajutător, cooperator, capelan, preot supranumerar. Se va
arăta data numirii și a retragerii, precum și alte diferite
informațiuni cu privire la situația în cler. Alte însărcinări
în învățământ, în administrația bisericească, în justiția biseri­
cească, în afară de învățământ și cler.
Activitatea pastorală și socială. Cum s’a manifestat preotul
în acest domeniu și ce rezultate a dobândit ? Se va stărui
în deosebi asupra activității în cadrul asociațiilor culturale.
Publicațiile: cărțile scrise și publicate de preot; diferite
articole publicate în presa periodică. Alte diferite însemnări
privitoare la activitatea preotului. Diferite recompense, pentru
ce s’au dat ? Diferite pedepse: ce pedepse, pentru ce s’au
dat și de către cine?
/?) Cântăreții, paracliserii și epitropii: Numele și pro­
numele lor, studii și titluri. însemnări privitoare la data
numirii și a retragerii lor. Observări cu privire la activitatea
desfășurată de ei pentru biserică.
R. ă) Preotul văduv, Vasilie Sfetea, paroh, născut
la 6 Aprilie 1847, în Brașov, căsătorit la 29 Octomvrie
1872, cu Elena G. Moldovan, din Brașov, moartă la 1
’bruarie 1918. Copii sunt 12, patru feciori și opt fete.
 141

Trei din feciori sunt funcționari de bancă, unul este func­

ționar la Direcția financiară din Oradea-mare. Cu locuința
sunt copiii în: Brașov, Sibiu, Săliște, Oradea-mare, Beiuș,
Timișoara, Caransebeș, Turnu-Severin și Chișinău.
A depus examenul de maturitate în anul 1867, în
Brașov, sub directorul Gavril Muntean; a absolvat teologia
în anul 1870, în Sibiu, sub directorul I. Hannia; a absolvat
academia de drepturi din Sibiu, în anul 1871, sub direc­
torul Dr. Lindner; a depus examenul de calificațiune preo­
țească în anul 1872, în Sibiu, sub directorul I. Hannia.
A fost hirotonit de preot în anul 1872, de fericitul
Mitropolit Șaguna, pentru parohia Sf. Treimi de pe Tocile,
din Brașov, unde servește ca paroh, neîntrerupt până
astăzi. A fost distins cu brâu roșu din partea fericitului
Mitropolit Ioan Mețianu, la anul 1909.
6) Cântărețul bisericii, Dumitru Badea, născut în 7
Decemvrie 1878, în Brașov, servește la Sf. biserică din
anul 1895, până astăzi.
Ecliseruî Ioan Tampa, născut în 10 Maiu 1852, în
Dârstele Brașovului, servește la Sf. biserică din anul 1883,
până astăzi.
Epitropii parohiali, numiți la Nr. 10, se aleg pe un
period de câte trei ani, după statutul organic.
12. Bibliografia privitoare la parohie.
Diferite cărți, în care se vorbește despre comuna ori
parohia în care vă aflați.
7?. Până la anul 1813, a fost singura biserică româ­
nească în Scheii-Brașovului, biserica Sf. Nicolae.
Tot ce se scrie în cărți despre Românii din Scheii-
Brașovului, se referă și la Românii, cari formează astăzi
parohia Sf. Treimi, de pe Tocile. Alte scrieri separate nu
se află.
Brașov, în 10 Martie 1921.
V. Sfetea,
paroh.
 142

103. Stare îngrijitoare.

In raportul adresat cătră sinodul parohial, comitetul
parohial între altele arată următoarele: la 27 Maiu 1921 :
Starea financiară a bisericii este îngrijitoare. Venitele bisericii
sunt tot cele vechi, iară cheltuelile bisericii s’au sporit în
mod înzecit și însutit.
înainte vreme, un slujitor al bisericii, fie preot, învă­
țător sau cântăreț, se ajungea cu o plată lunară de 50
Cor. sau 50 de Lei, dela biserică, dar în scumpetea cea
mare de astăzi, nu se mai ajunge nici cu 500 de Lei.
Un Kgr. de făclii, care se cumpăra înainte cu 1 Cor.
sau cu 1 Leu, astăzi se plătește cu 50 de Lei. Materialul
pentru lucrări și reparaturi, așa un . stâlp o bârnă, o scân­
dură, care se plătea înainte cu 1 Cor. și mai eftină, acum
se plătește cu câte 50 de Lei bucata. Un lucrător care
lucra înainte cu 2 Cor. pe zi, astăzi pretinde 100 Lei pe
zi ș. a.
De aceea dară trebuie căutate mijloacele pentru a se
putea suporta cheltuelile bisericii.
Starea parohiei, în general, este și astăzi tot cam aceeaș

104. Discurs la jubileul de 80 ani de etate

al parohului V. Sfetea.
Stimate Doamne și stimați Domni!
Mă simt foarte fericit în momentul acesta, fiindcă bunul
Dumnezeu mi-a ajutat de am ajuns etatea de 80 ani; tot
asemenea mă simt prea fericit, fiindcă D-voastră m’ați
onorat cu prezența Dv. și m’ați felicitat cu această ocaziune.
Etatea oamenilor este foarte diferită: unii trăesc prea puțin,
alții trăesc prea mult, până li se urește de viață. Despre
cei vechi se scrie, că trăiau sute de ani; ei, se zice, că
trăiau câte 700—800 și 900 ba și peste 900 ani.
Așa biblia ne spune, că Enos, fiul lui Sit, a trăit 905
ani, Iared a trăit 962 de ani. Matusal, fiul lui Enoh, a trăit
969 ani. Noe dela potop, fiul lui Lameh, pe timpul potopului
a fost de 600 de ani, după potop a mai trăit încă 350 de
 143

ani, a trăit cu totul 950 de ani (pe la anul 2262 a. Cr.)

De ce oamenii cei vechi, înainte de potop au trăit mai
mult decât oamenii de după potop și decât oamenii de
astazi ?
Una din cauze poate să fie aceea, că oamenii cei vechi
au avut o viață mai ușoară și mai fără griji și o hrană mai
naturală. Oamenii cei vechi, la etatea de 7 ani nu vor fi
intrat în grija cărții de școală, iară la etatea de 20 de ani
nu vor fi intrat în grija miliției și a traiului scump și greu
cum este cel de astăzi. Afară de aceea, noi nu știm cum
au făcut cei vechi calculația anilor, atât știm, că poporul
dintr’o țară și dintr’o lege nu s’a potrivit cu poporul din
altă țară și din altă lege, la socotirea anilor. Așa bunăoară
biserica noastră ortodoxă, după calculația celor 72 de tra­
ducători dela școala din Alexandria, de sub regele Egiptului,
Ptolomeu Filandelful, care a domnit dela anul 185—147 a’
Cr. socotește dela Adam și până la nașterea Mântuitorului
Christos 5508 ani; iară după o socoteală evreiască, a lui
Ișer, dela Adam până la nașterea Mântuitorului Christos,
sunt 4004 ani. După alte socoteli, tot asemenea diferințe
de sute și mii de ani.
*)
La noi se potrivește mai bine socoteala prorocului
David (la anul 1063 a. Cr.) Prorocul David în ps. 90, ne
spune: noi petrecem anii noștri ca o gândire; anii zilelor
noastre sunt 70 de ani, dacă sunt în puteri, 80 de ani-
ce este mai mult, este osteneală și durere.
Pe cei vechi îi ajuta mult în viața lor hrana cea naturală
care o aflau în fructe, fără multă osteneală. In zilele noastre
puțini sunt cari trăesc peste 80 de ani, și aceștia o duc cu
osteneală și cu durere. Ca raritate trăesc puțini și peste
etatea de 100 ani. La noi în Europa, se zice că în Bulgaria
sunt cei mai mulți bătrâni peste 100 de ani, anume se
zice că sunt peste 200 de inși. In America, în Columbia
încă se zice că sunt mulți bătrâni peste 100 de ani. Pe
Bulgari se vede că-i ajută hrana lor; ei se hrănesc cu
) După calculația lui Patapic, rom. catolicii și reformații socotesc dela
Adam până la nașterea Mântuitorului Christos 3983 de ani.
 144

multe mâncări de lapte, brânzeturi și legume, care se vede

că sunt mai nutritoare decât mâncările de carne.
Acum, stimate Doamne și stimaților Domni, vă rog să-mi
dați voie să facem o scurtă reprivire peste cei 80 de ani,
ce i-am petrecut eu, ca să vedem cu ce aventuri au trecut
ca ziua de ieri, ca o gândire, după zisa prorocului David.
Cea dintâi aventură în viața mea a fost nașterea. Nașterea
mea a fost în preajma zaverii ungurești, din anul 1848-1849;
anume nașterea mea a fost la 6 Aprilie 1847. In timpul
zaverii a dat împăratul poruncă, ca toți cei ce pot purta
arma, să apuce armele și să iasă la front; însă puștile
n’au fost atâtea, ca să ajungă la toți cei harnici de arme.
Afară de aceea, puștile erau multe cu cremene și Dv. știți,
că pușca cu cremene nu este tocmai sigură, dacă nu se
aprinde cremenea, nu se aprinde nici pușca, rămâi cu ea
rece în mână și te uiți la ea ca la o pagubă. De aceea
a venit porunca împărătească, ca toți cari nu au arme, să-și
facă câte o lance întărită, oțelită și bine ascuțită, cu care
să pună la pământ pe dușman.
Pentru cei cari nu puteau să poarte armă, venise
poruncă să nu stea prea mult pe acasă, căci nu mirosea
prea bine, mirosea tot a praf de pușcă; mai bine să facă
câte o excursie la pădure și la munte, în aer liber.
Venise pe atunci Unguri ca musafiri la Brașov. Era
pe la sfinții 40 de mucenici, pe la 9 Martie 1849 și
dăduse bunul Dumnezeu o zăpadă până la brâu. Innotau
bietele mueri prin zăpadă, cu copiii în brațe și cu alții
de mână, cu bagajul, cu tiparul mămăligii și cu mălaiul
în spate. Apoi făcâncu-se mai cald, zăpada s’a topit și
s’a făcut timp frumos. Intr’o zi vine vestea, că vine musca,
dar nu se știa care muscă și de unde vine, dela Colum-
baci sau de unde? Mai târziu s’a aflat că vine dela
Moscova. Vestea aceasta a bagat pe musafirii noștrii, pe
Unguri, în mare spaimă. Ei nu voiau să dea față cu musca
dela Moscova; repede și-au strâns bagajul și s’au șters
din Brașov, pare că i-a dus vântul. Sfârșitul zaverii un­
gurești îl cunoașteți Dv., nu trebue să vi-1 mai arăt eu.
 145

Acum venim' la o altă întâmplare dureroasă. La anul

1860, am avut nenorocirea să pierd pe iubitul meu tată.
Am rămas astfel orfan de tată și am continuat cursul la
liceul român din Brașov. Pe iubita mea mamă am perdut-o
la 28 Iulie 1879.
La anul 1865, am pățit o nouă aventură. Aveam un
vecin, anume Radu Spuderca, care în tovărășie cu Cristea
Oltean și cu Iorgu Baria, avea o stână de oi, în muntele
Brașovului Crucur. Era pe Ia începutul lunei Iulie. Intr’o
Sâmbătă, vine la noi vecina lui Spuderca și ne spune, că
în ziua următoare, adecă Duminecă, ei sunt pregătiți să
meargă la stână, ca să vadă oile, dacă avem plăcere să
mergem și noi cu ei. Eu am fost învoit îndată, dară mama,
sta pe gânduri. Va fi departe, măi băiete. Ba nu este de­
parte, mamă, răspunsei eu, dacă mergem repede, în trei
ceasuri suntem acolo. In fine, mai cu greu, s’a învoit și
mama. Am pus ceva merinde în traistă și ne-am dus la
culcare, ca să ne putem scula de dimineață. Pentru beu-
tură nu ne-am îngrijit, căci știam, că la stână se află lapte
dulce destul și apă bună, din care se adapă și oile. In
ziua următoare, ne-am sculat de dimineață și am pornit la
drum; am luat-o prin strada numită Pajiște și după
un drum bun, de vre-o trei ceasuri, am ajuns la stână.
Timpul era foarte frumos. După ce am ajuns la stână,
baciul ne-a omenit cu toate bunătățile: cu lapte dulce, caș
dulce, urdă dulce, jintiță și cu toate dulcețurile dela stână.
După ce ne-am oblit bine, oamenii s’au dus să-și cerce­
teze oile și să-și aranjeze socotelile cu baciul și cu ciobanii.
Eu am rămas singur, fără tovarăș. Atras de frumusețea
locului, am pornit în sus, cătră vârful muntelui. Paserile
cântau: priveghitoarea, mierla, sturzul și alte paseri cântă­
rețe, se întreceau în cântările lor, iară florile te îmbătau
cu mirosul lor: garoafele, mărgăritarele, borborele, crizan-
tele, rochia păsăruicii, rochia țigăncii, roșii frumoase,
bobocei, anglicei și alte multe, una mai frumoasă decât
cealaltă. Atras de această frumusețe, m’am suit până în
vârful muntelui, de unde se vedea o panoramă frumoasă,
cum lucrau oamenii pe Poiană, la uscatul fânului. Acum
-- io
 146

am cercat să mă întorc la stână. Am cercat la dreapta,

dar stâna n’am aflat-o, am cercat la stânga, dar n’am
aflat-o nici acolo. Și țapul cel bălțat, cu clopotul cel mare
la gât, nu se mai auzea, par’că intrase în pământ. Atunci
mi-am adus aminte de povestea cu copiii, pe care i-a dus
tatăl lor în pădure, ca să-i peardă, pentru mama vitregă;
cum s’au îngrijit ei ca să cunoască drumul pe unde s’au
dus și cum s’au întors acasă. Eu însă mă depărtasem cu
totul de stână. Timpul a început a se schimba, cerul s’a
înourat; s’a ridicat un nor dela dreapta și altul dela stânga
și au început a se bate în capete și a scăpăra; ploaia era
aproape. Ce era de făcut ? Eu am tulit-o repede de vale,
către Poiană. Până am ajuns eu în Poiană, m’a ajuns și
ploaia. Repede am intrat în bordeiul comunal, unde se
traseră și oamenii, cari lucrau la fân. S’a pornit o vreme
tare, cu ploaie mare, cu tunete, cu fulgere și cu trăsnete,
care a ținut aproape un ceas; credeâi că prăpădește
Dumnezeu pământul. După aceea vremea s’a domolit, ce­
rul s’a înseninat și oamenii cari lucraseră la fân se pre­
găteau să meargă acasă, căci la fân nu mai puteau să
lucreze în ziua aceea, deoarece era tot plin de apă. Intre
ei erau și doi bătrâni, dintre cari unul, înainte de plecare,
mă întreabă: Tu, băiete, de unde ai venit acum numai
singur și unde vrei să mergi? Eu le-am spus toată în­
tâmplarea și le-am spus, că acum vreau să merg de vale,
vreau să merg acasă; la stână nu mai cerc să merg, căci
nu o pot afla. „Nu faci bine băete“, zise bătrânul, oamenii
dela stână vor fi îngrijați, vor crede că te-ai pierdut, vor
umbla să te caute. Mai bine îți arătăm noi o potecă, să
o ții drept înainte, să nu te abați nici la dreapta, nici
la stânga, că te scoate tocmai la stâna din Crucur. Așa
am făcut, am apucat pe poteca arătată și după un drum
bun am ajuns la o stână, pe care însă n’am recunoscut-o.
La stâna asta erau o mulțime de oi moarte, cât tăiate, cât
netăiate. Eram gata să mă întorc, crezând că am greșit
stâna. Atunci îmi iese înainte mama, cu cuvintele: Uite, ce
a lucrat Dumnezeu cu noi; dacă cădea fulgerul numai cu
un pas mai aproape de stână, pe toți ne prăpădea, dar ne-a
 147

ferit Dumnezeu pe noi păcătoșii, a trimis Dumnezeu moartea

în bietele oițe, nevinovate. Lângă stână era un brad mare
frumos și un loc liber. Când s’a pornit la ameazi vremea
aceea tare cu tunete și cu fulgere, oile erau aduse la
stână pentru muls și erau culcate împrejurul bradului. Un
trăsnet a căzut asupra bradului și l-a rupt, făcându-1 țăn­
dări; iar din brad a sărit între oi și le-a trăsnit și pe
bietele oi. Oamenii din stână au ieșit repede afară și au
cercat să le miște și să le scuture, pe unele le-au mai
adus la viață; iar 67 oi au rămas moarte pe loc, nu le-a
mai putut ajuta. Eu le spuneam oamenilor dela stână, că
în timp când este așa vreme tare, nu este bine să te
ferești de ploaie sub un pom singur, căci fulgerul și trăs­
netul se trage de multe ori la câte un pom singuratic; ei
însă răspundeau, că Sf. Ilie te găsește oriunde te-ai ascunde,
chiar și în stâncă de piatră.
Baciul nostru era supărat de moarte, nu ne-a mai dat
nimic, căci n’am îndrăznit să-i mai cerem.
Astfel excursiunea aceasta a noastră de plăcere, s’a
prefăcut într’o aventură neplăcută, împreunată cu supărare
și cu pagubă.
Acum venim la o aventură însemnată, venim la exa­
menul de maturitate, ținut la 30 Iunie 1867, la liceul ro­
mânesc din Brașov.
Liceul român din Brașov s’a complectat la 8 clase
în anul 1866, când a avut 10 maturisanți, anume: Teodor
Nica, fost director la banca națională în București, Nicolae
Peligrad, Nicolae Dima, Ioan Tacit, Dumitru Corvin, Ioan
Corvin, Anania Moldovan, Nicolae Maximilian, Ioan Scurtu
și Gheorghe Almăgean.
In anul 1867 au fost numai șase maturisanți, anume:
Octavian Sorescu, Ieronim Gheaja, Nicolae Șenchea, Vasilie
Sfetea, Iuliu Murășeanu și Petru Opriș.
Pe atunci anul școlar era de 10 luni, vacanța de
vară era de 2 luni: Iulie și August. Cu prima Septemvrie
se începeau înscrierile și examenele de corigență, apoi
îndată se începeau cursurile. încheierea anului școlar se
*
io
 148

făcea în 29 și 30 Iunie. Din limbi se propunea la liceu

limba română, latină, greacă, germană și maghiară. La pro­
punerea limbilor se punea mare pond pe gramatică și pe
stilistică; la română și la germană în toată luna se făcea
câte o lucrare de casă și una în clasă.
La examenul de maturitate, examinau profesorii din
clasele superioare ale liceului, sub conducerea fericitului
Mitropolit Andreiu Șaguna. Mitropolitul era strict și foarte
punctual; la un examen de maturitate, anunțat pe dimi­
neața la opt ore, Prea Sfințitul la șapte ore și jumătate
era deja la liceu, directorul Muntean auzind că Prea
Sfințitul este deja la liceu, de grabă a trimis pe studenți
să avizeze pe profesori, ca nu cumva să întârzie cu ve­
nirea la examen, căci Ex. Sa este deja la liceu. Taxă
pentru examenul de maturitate nu se plătea.
Din partea liceului se aranjau în tot anul două ex-
cursiuni școlare, care se priveau ca serbări naționale, una
în luna lui Mai ca maial și alta în Septemvrie, după ce
se începeau cursurile la școală. Cu deosebire la maial lua
parte un public foarte numeros, așa încât abia încăpea în
locul liber din Stejeriș. Excursiunea se făcea de dimineață.
Erau două muzici, una pentru lumea mai aleasă și alta
pentru popor. Se jucau tot felul de jocuri naționale: călu-
șerul, bătuta, romana, ardeleana, lugojana și altele.
Era o plăcere să vezi pe protopopul Popasu, pe pro­
fesorii Almășan, Oroian și alții, jucând mingea sau pila, în
Stejeriș. Copiii încă jucau cu pila și alte diferite jocuri.
Directorul Munteanu, avea o deosebită plăcere să
potrivească maialul pe 3/15 Mai și dacă se putea să se
țină maialul în 3/15 Mai, atunci ținea câte un discurs în­
flăcărat, despre adunarea națională, ținută în 3/15 Mai, adecă
la Dumineca Tomii, anul 1848, pe Câmpul Libertății dela
Blaj, la care au luat parte peste 40 de mii de Români.
Cealaltă excursiune se făcea la începutul lunei lui Sep­
temvrie, pe timpul alunelor, în Poiana Brașovului. Acolo
încă mergea public mult, deși este cam departe; poziția
este foarte frumoasă. Se jucau și aicea diferite jocuri și
 149

se cântau cântări naționale. După osteneală, avea mare

trecere pârjoala la grătar, friptura Ia frigare și tocana.
Apă era cam puțină la stubeul și la țipul lui „Meșota“, %
ce lipsea mai împlineam cu câte un păhărel, adus de
acasă. Fără grătar nu mergea nimeni la Poiană, frigări
găsiam destule în Poiană. Pe la 7 ore seara, când ne
întorceam, pe drumul Oabănului, aprindeam faclele, fa­
bricate în Poiană și făceam o panoramă foarte frumoasă.
La aceste excursiuni luau parte toate școalele românești
din Scheiul Brașovului.
Pe atunci în Poiană nu erau nici hotele, nici parcuri,
astăzi sunt și parcuri și hotele, dovadă, cum că plângerea
generală, ce se aude adeseori despre așa numita „criză
financiară“, nu este adevărată, nici îndreptățită.
După examenul de maturitate, m’am hotărât să mă
înscriu la teologie în Sibiu. Pe atunci drumuri de fier nu
erau, automobile ori autobuze încă nu erau; așa am căutat
un car cu cai, cu care am plecat și după 2 zile am fost în
Sibiu. M’am înscris în acelaș an, 1867, la teologie, director
era Ioan Hannia, protopop. M’am înscris apoi, în anul 1868,
la Academia de drept din Sibiu, unde a fost director
Dr. Lindner. Am terminat cursul teologic în anul 1870,
iar la Academia de drept am terminat în anul 1871.
In anul 1871—2 am funcționat ca director la școala
primară română din Satulung, lângă Brașov.
In 6 August 1872, am fost ales ca paroh la biserica
Sf. Treimi de pe Tocile, din Brașov. La 29 Octomvrie
1872, am pășit la taina căsătoriei, cu Elena G. Moldovean
din Brașov, încetată din viață la 1 Februarie 1918, din
care căsătorie ne-a dăruit Dumnezeu doisprezece copii.
Tot în anul 1872 am fost hirotonit de preot, de feri­
citul Mitropolit Andrei Șaguna, pentru biserica Sf. Treimi,
la care sunt și astăzi atașat, fiind în concediu din cauză de
boală. La anul 1909, am avut fericirea a fi distins cu
brâu roșu, din partea fericitului Mitropolit Ioan Mețianu.
îndată după hirotonire am fost denumit, din partea Mă­
ritului Consistor ahidiecezan, ca profesor de religie
 150

pentru elevele și elevii ortodoxi dela școalele de confe­

siuni streine din Brașov, care post 1-am^ purtat gratuit
până la intrarea mea în concediul de boală.
Să aruncăm acum o scurtă privire peste viața casnică
familiară. In viața casnică cea dintâi necesitate este ali­
mentarea sau mâncarea. Nu sunt prietin al luxului, nici la
mâncare nici la alte necesități. Am mâncat și de dulce
și de post, am mâncat și carne și legume. înainte de răz­
boiul mondial am mâncat și mult pește, fiindcă era bun
și ieftin, proaspăt, sărat și marinat, în tot felul, precum și
icre roșii, care încă erau foarte ieftine. Peștele și icrele se
pregăteau cu uleiu de in, care era mult și ieftin, sau cu
untdelemn. înainte de războiu postiau și bătrânii, astăzi
bucatele de post s’au scumpit înzecit și însutit, așa încât
poporul cu greu mai poate posti. S’a scumpit peștele, icrele
și măslinele, s’au scumpit legumele și fructele, fasolea,
mazărea, lintea, prunele uscate, nucile ș. a. Abia mai pot
posti oamenii câte o săptămână, când se împărtășesc cu
Sf. Taine, în postul Crăciunului și în postul Paștilor.
Poporul se ajută mult în locul oțetului, fabricat din
vitriol, cu borșul făcut din tărâțe de grâu, care este cu
mult mai ieftin, mai igienic și mai sănătos decât oțetul.
înainte de răsboiu, se ajuta poporul la bucatele de post
cu uleiul de sămânță de in, care era foarte bun și ieftin,
astăzi s’a scumpit uleiul de in foarte tare, așa încât acum
este mai scump decât untdelemnul de măsline și decât
untura de porc, și așa poporul nu-1 mai poate folosi.
Pentru beutură aveam în curte un isvor de pelin alb,
foarte bun, scoteam tot cu ocaua lui Cuza. Când se întâmpla
câte odată, la câte o ocazie, foarte rar, ca să gustăm și
altfel de beutură, o gustam totdeauna cu măsură și cu
bună rânduială.
Nici cu îmbrăcămintea și încălțămintea nu făceam lux,
nu căutam stofe elegante, mai bucuros căutam stofe bune
și trainice. După modă nu căutam, nu schimbam hainele în
tot anul, ci le purtam atâta timp, cât erau bune de purtat,
 151

cu atât mai vârtos, căci stofele de haine după răsboi s’au

scumpit, înzecit și însutit, ba și mai mult.
Tutunul și fumatul, ca obiect de lux, fără de nici un
rost și fără de nici un folos, nu l-am obicinuit și nu l-am
folosit.
Starea socială, morală a credincioșilor din parohie, în
general luată, este bună. Dacă s’ar reduce cârciumile și
dacă s’ar lua măsuri ca: cafenelele, restaurantele și cârciumile
să fie închise peste noapte, precum și ziua în Dumineci
și sărbători, atunci starea morală și economică a poporenilor
ar putea fi și mai bună.
Poporul în parohie se sporește, deși înainte de răsboiu
au trecut mulți în România, unde traiul era cu mult mai
ușor decât la noi. Sistemul așa numit de „doi copii“ nu
este cunoscut în parohie. Se nasc cam 70-80 de copii și
mor cam 60-70 pe an. Se întâmplă și cazuri de boale
epidemice. Așa s’a întâmplat de vre-o două ori boala de
vărsat sau bubat negru, mai cu seamă între copii, când
muriau câte 25 copii pe săptămână.
La nașteri se întâmpla uneori și nașteri de câte doi
copii gemeni. Intr’un singur caz am botezat patru copile
gemene dela o mamă, cari însă nu au trăit, ci în scurtă
vreme după naștere, au murit.
Acestea sunt, stimate Doamne și stimați Domni, câteva
momente din viața mea de 80 ani, care a trecut ca o
gândire, după zisa prorocului.
Vă mulțumesc din inimă pentru onoarea ce mi-ați
făcut și vă doresc ca și D-voastră să ajungeți această
etate cu deplină sănătate și să mă și întreceți. Să trăiți!

105. O scurtă reprivire.

După ce am parcurs, foarte pe scurt, istoria poporului

român din Schei, în timp de mai bine de cinci veacuri,
cred că ne-am convins, că poziția lui nu este de invidiat;
mai curând este de compătimit. El pământ de arătură nu
are, nici un petec, nu poate produce nici o măsură de
 152

grâu sau de cucuruz, ci acestea trebue să le cumpere de

pe piață. Păduri, are destule Brașovul, dar lemne de foc
nu are poporul, ci acelea trebuie să le cumpere din piață
sau delà sate ; din pădure poate aduce poporul numai gă-
tejele, cari cad de vânturi, fiind uscate. Acelea poate să
le adune și să le aducă, cu crasnia, în spate, dar să le
plătească și pe acelea. Puțin pământ are poporul, pe coa­
stele și dealurile din Schei, plantat cu grădini de pomi.
Delà acestea au ceva folos, când dă Dumnezeu rod. Gră­
dini de flori sau de legumi, nu se află în Schei.
Așa dară să căutăm, să vedem, am putea afla oare­
care mijloace, pentru ajutorarea și ridicarea poporului?
1. Biserica. Legea și biserica noastră ortodoxă, ne-a
salvat și ne-a susținut în toate primejdiile din decursul
veacurilor. Tot legea și biserica ne vor salva din toate
pericolele, ce ne amenință de toate părțile, dacă vom ținea
cu tărie la ele. După ce ne-a ajutat bunul Dumnezeu de am
ajuns unitatea politică, să nu căutăm desbinarea sau slă­
birea bisericească, căci ne va fi fatală. Dumineca și săr­
bătoarea, să cercetăm sf. biserică, să urmăm învățăturile
evangheliei, să părăsim cârciuma. Cârciuma ne răpește
banii, ne răpește timpul cel scump, ne răpește sănătatea,
de multe ori ne răpește și mintea. Cârciuma ne aduce cer­
tele, bătăile, judecățile, crimele și toate relele. Să nu ținem
câte trei sau patru biserici și câte trei sau patru școale
pentru trei sau patru confesiuni într’o comună, când noi,
Românii, nu suntem în stare să ținem una cum se cade.
Să nu ne desbinăm, să nu ne risipim, din contră, să ne
strângem rândurile cât se poate, văzând cât suntem de
amenințați din toate părțile. Să nu umblăm după mucări,
după baptiști, după sâmbătiști, după pocăiți, nici după
uniți, căci nu aflăm nici o lege mai bună decât a noastră,
care ne-a susținut și ne-a salvat până astăzi.
Bine a cuvântat directorul greco-catolic delà liceul
din Satu-mare, la o serbare de curând ținută, când a zis :
„Destul ne-a ținut despărțiți vitregia veacurilor, destul un
dușman hain (Habsburgii romano-catolici), în anumite mo­
 153

mente, divizându-ne, ne-au robit. Să ne luminăm mințile

și să observăm, ce greșeli mari comitem, când înaintea
unității noastre sufletești, de popor cu aceeaș origine și cu
aceeaș limbă, punem confesiunea“.
2. Școala. Prin școală și prin carte, s’au luminat și
s’au ridicat toate popoarele și toate statele civilizate din
vechime și cele din ziua de azi; prin școală și prin carte
trebuie să ne luminăm și noi, Românii.
In vechime, n’am avut putința de a cerceta școala,
n’am avut școale, n’am avut învățători, n’am avut mijloace,
n’am avut timp, fiind ocupați cu iobăgia, tineri și bătrâni.
Astăzi, școale și învățători avem și se mai fac, unde sunt
de lipsă. Să îngrijească părinții și conducătorii comunelor,
ca să cerceteze școala toți copiii obligați de școală, feciori
și fete. Cei săraci să fie ajutați cu haine, cu cărți și cu
alte ajutoare, ca să poată umbla la școală, sau să fie pri­
miți în internate. Anul școlar nu este prea lung; părinții
să lase copiii să cerceteze anul școlar întreg, până la în­
cheiere. Altă dată anul școlar era de zece luni; vacanța
de vară era de două luni, Iulie și August. Astăzi, se de-
trage mult din anul școlar. Astăzi, se începe anul școlar
la sfârșitul lunei Septemvrie și se încheie la începutul lunei
Iunie, apoi sunt multe vacanțe, la sărbătorile de Crăciun,
de Bobotează, de Paști și de Rusalii, apoi multe sărbă­
tori naționale și bisericești și multe absentări. Să stăruim,
ca copiii de școală, feciori și fete, să termine cel puțin
școala primară. Cu școala primară, pot copiii să intre la o
prăvălie, la o meserie sau la un serviciu, să nu se facă
toți zileri sau hamali. Pe copiii talentați și cu aplicare la
carte să-i ajutăm, ca să intre în liceu și în școalele co­
merciale, ca să creștem și intelectuali: neguțători, învă­
țători, profesori, preoți, funcționari, advocați ș. a.
3. Negoțul sau comerțul. In Schei sunt mulți negu­
țători mici. Ar trebui să-i sprijinim, cum sprijinesc și alte
neamun pe ai lor și să-i ajutăm cu împrumuturi ieftine ca
sa poată plăti interesele și să câștige și pentru ei câte ceva.
 154

In Schei s’afost înființat și o cooperativă românească,

nu știm de ce nu mai lucrează. Să învităm pe D-nii con­
ducători, dacă nu mai voesc să mai lucreze, să facă bine
să restituie paralele depuse.
4. Meseriile. Prin meserii, încă se poate ajuta poporul
român din Schei. Altădată se ocupau românii din Schei
mult cu meseria pescăritului, adecă cu vânzarea peștelui,
cu deosebire în postul Crăciunului și în postul Paștilor,
vindeau pește în tot Ardealul. Ei aduceau cantități mari
de pește sărat și proaspăt, dela Brăila, Galați și Odesa
și-1 vindeau pe la târguri prin Ardeal, până pe la Orăștie,
Deva, Abrud, Bistrița ș. a. De când s’a urcat prețul peștelui
așa de tare, că a ajuns dela un Leu sau dela un florin
kgr. la 100 și la 200 Lei kgr. și la 300 Lei kgr. de icre
roșii, mâncarea de pește a ajuns mâncare de lux, țăranul
român nu este în stare să dea sute de Lei pe un kgr.
de pește sau de icre roșii. Meseria aceasta a încetat mai
de tot. Românii din Schei se ocupă și cu alte meserii.
Trebue să creștem meseriași buni și harnici, fușeri sau
cârpaci să nu facem, și să-i sprijinim, cum sprijinesc și
alte neamuri pe ai lor, ca să poată trăi.
5. Economia de pământ și economia de vite. In
Schei este ceva pământ, pe coaste și pe dealuri, vite sunt
și mai puține. Dar trebue să ne ocupăm și cu acestea.
Mulți dintre parohienii noștri au câte o grădină mai mare,
sau mică lângă casă, alții au câte o grădină mai departe
de casă, toate plantate cu pomi; florării sau legumării nu
au. Ocupația cea mai întinsă a poporului nostru, dintre
toate meseriile, cu care se ocupă, este grădinăritul sau
pomăritul. Ei se ocupă atât cu grădinile lor, cât și cu
poamele din alte grădini, din Brașov și afară din Brașov.
Ei cumpără vara poamele de prin grădini, cireșe, vișine,
pere, mere, prune ș. a., le culeg cu scările și le duc la
piață, cu corfele sau cu venele, unde le vând. Tot vara
cumpără și poamele de iarnă, le culeg cu scările, le duc
acasă, le pun în pivniță, le feresc să nu înghețe peste iarnă
și le păstrează până pe la Paști și le vând pe rând, în
 155

piață. Ei le cumpără de prin județul Trei-Scaune, de pe

la Bran, Făgăraș, Sighișoara ș. a. Când rodesc grădinile,
ei adună multe poame și delà grădinile lor din Schei.
Ar fi de lipsă, ca să se înființeze în centru o grădină
de model, delà care să poată lua pildă poporul cum să-și
aranjeze grădinile lui și cu ce fel de soiuri de pomi, ca
să poată ținea concurență cu alți economi din afară, cari
se ocupă cu grădinăritul și cu pomăritul. Să poată lua pildă
poporul și îndrumare, ca unde este terenul potrivit, să plan­
teze și câte o floare, o garoafă, un trandafir, un bujor ș. a.
Să planteze și câte o legumă : ceapă, fasole, mazăre, linte
varză, un morcov ș. a. Alte neamuri fac frumoase parale
pe flori și pe legume. Așa Bulgarii, Sârbii, Sașii, Șvabii și
alte neamuri.
Românii din Schei au avut și în Poiana Brașovului,
mult pământ ca fânaț, dar au mai vândut din el la Sașii,
din comuna vecină Cristian și la alți proprietari.
Vite nu au multe Românii din Schei și trebue să
stăruim, ca, cei cari le au să le țină, ei au puține vaci, nu
trebue să le vândă. Laptele, are preț destul de bun, femei
sunt destule care trebue să le grijească. Fânul din grădini
și delà fânațele din Poiană, să-1 folosească la hrănirea
vacilor, să nu-1 vândă pe prețuri de nimica și gunoiul delà
vaci să-1 folosească la gunoirea grădinilor, să nu-1 vândă
ceangăilor din Săcele pe nimica. Vinderea vacilor ar trage
după sine vinderea pământului, ceeace ar fi o mare pagubă.
Reuniunea economică din Schei, nu știm, ce mai lucrează?
 ERATĂ.
La pagina 128, șirul 14, de sub titlul Nr. 98, să se citească
în loc de Papa Grigore VIII: Papa Grigore XIII.
 CUPRINSUL
Pag.
Precuvântare 3
PARTEA I.
Venirea Bulgarilor și așezarea lor în Brașov.
1. Venirea Bulgarilor................................. 5
2. Ajutor delà domnitorul Neagoe Basarab Voivod 6
3. Ajutor delà domnitorul Petru Cercel Voivod, fratele lui Mihai
Viteazul................................................. 7
4. Ajutor delà domnitorul Aron Voivod 7
5. Ajutor delà împărăteasa Elisabeta Petrovna 8
6. Compania Junilor................................................. 8
7. Excursia și defilarea dintre Petri - 11
8. Fundația Dimitrie Ionciovici pentru junii din Brașov 12
9. Domnia împărătesei Maria Teresia anul 1740—1780 și a împăratului
Iosif II. anul 1780—1790 ................................................. 13
10. Raportul Brașovului cu Principatele române................................. 14
11. Zavera lui Ipsilant......................................... 15
PARTEA II.
Meserii și ocupații vechi ale românilor din Schei.
12. Oieritul................................................................. 17
13. Oile lui Greissing................................................. 17
14. Scutirile pentru pășunatul oilor .... 18
15. Stâna de pe muntele Crucur .... 18
16. Invitarea prințului Ioan Constantin Nicolae 19
17. Scutirea prințului Ioan Al. Mavrocordat . 20
18. Scutirea prințului Grigore D. Ghica . 21
19. Pescăritul......................................................... 22
20. Pești înotând prin Biserica Neagră din Brașov 24
21. Neguțători lânari................................................. 24
22. învoială cu dârstarii......................................... 26
23. Pânzarii................................................. 26
24. Găitănarii......................................................... 27
25. Lemnarii......................................................... 28
26. Cărăușii................................................. 28
27. Cojocarii................................................. 29
28. Grădinăritul................................................. 30
29. Cultivarea grădinilor......................................... 32
30. Plângerea Românilor din Schei .... 33
31. Domnia împărătesei Maria Terezia 1740—1780 ș a împăratului
Iosif II. 1780—1790 .... 34
X
 158
Pag.
34
32. Decis delà Magistrat . • • • • 35
33. Decretul delà împărăteasa Maria Terezia .
40
34. Plângerea la Împăratul Iosif II. . .
44
35. O nouă plângere cu 2 puncte .
45
36. O cerere la Magistratul orașului
45
37. Adresa la Consilierul Fritz la Viena . 46
38. Ordinul Guvernului contra Magistratului .
PARTEA III.
Diferite întâmplări și însemnări.
49
39. Crucea de pe coasta Prundului
Erunauiui . •. •. •
49
40 Crucea din Prund și crucea Căpitanului . • • •
41. Procesul preotului Vâlcu în contra protopopului Hoban din Brașov 50
42. Zidirea bisericii celei mari săsești și foc în oraș . . . • 51
51
43. Cutremur de pământ . •.......................................................... 52
44. Tempestații cu tunete, fulgere și trăsnete •
53
45. Frig, îngheț și zăpada....................................................... 54
46. Urșii se preumblă prin Brașov.........................................................
55
47. Boala ciumii și colera.......................................................................... 56
48. Ordin pentru ocolirea ciumei . . • ■ ■
49. Decret pentru ajutorarea săracilor și regularea cerșitorilor 58

PARTEA IV.
Clădirea bisericii române ortodoxe a Sf. Treimi din Brașov.
50. Procurarea decretului de permisie și a terenului necesar pentru
61
clădire.......................................................................................... 63
51. Clădirea și sfințirea bisericii de lemn.........................................
64
52. Instituirea Preotului Voina Pitiș.................................................
64
53. Zidirea și Sfințirea bisericii de piatră.........................................
66
54. Urmarea preoților la Sf. Treime.................................................
66
55. O casă cumpărată.......................................................................... 67
56. Sesia parohială.................................................................................. 67
57 Stradele din parohie................................................. ; ’ . ’
58. I. P. S. Arhiepiscop și Mitropolit Ioan Mețianu pontifică m biserica
68
Sf. Treimi.................................................................................. 68
59. O holdă de arătură dăruită . .
60. Trei case cumpărate împreună cu grădinile lor și cinci grădini 69
70
61. Grădina lui Țimen . • de
62. Rugarea celor trei vecinătăți din Schei în numele proprietarilor
70
livezi în cauza Poeni . 72
63. Decisul Magistratului
în
64. Discursul parohului V. Sfetea la renovarea și sfințirea bisericii,
73
anul 1913 . , • •
65. Discurs la jubileul de 50 ani de preoție, al episcopului I. Popasu,
ținut în biserica „Sf. Nicolae“ din Brașov 80
87
66. Chestia reunirii parohiilor .
 159 —
Fag.
67. Decis în contra reunirii
89
68. Furtul din biserica Sf. Treimi
89
69. Portul Românilor din Schei
90
70. Jocul copiilor.................................
91
71. Cântece și Colinde
92
72. Jocul feciorilor și al fetelor
93
73. Obiceiuri din popor, la botez 94
74. La logodnă și căsătorie
94
75. Obiceiuri la morți .... 96
76. Coliva lui Sân Teodor (Sân Toader)
97
77. Locuința ecliserului .... 99
78. Adaptarea școalei și a casei de ședințe a comitetului parohia
100
79. Un om înghețat.................................
100
80. O femee mușcată de șarpe................................
103
81. Extras din testamentul fericiților soți Dimitrie și Zoe Ionciovici
105
82. Extras din fundația loan G. Mânu ....
107
83. Administrația fundațiunii I. Mânu
107
84. Casa de caritate.........................................
109
85. Extras din fundațiunea D. Frigător .... 111
86. Rugarea către domnul Ministru al finanțelor pentru dispensarea ta-
xelor de succesiune și înregistrare -x . 112
87. Raportul parohului V. Sfetea în chestia fundațiunii D. Frigător. Nr. 113
88. Decisul D-lui Ministru................................ 114
89. Adeverință.........................................
115
90. Raportul parohului V. Sfetea în chestia fundațiuniii D. Frigător. Nr. II 115
91. Fundațiunea Ioan Popasu -r ... . 119
92. Fundațiunea Zernoveanu . 119
93. Fundațiunea Giuvelcă-Zernoveanu. 122
94. Două monumente................................. 125
95. Fundațiunea Dumitru D. Furnică 125
96. Fundațiunea Maria Stinghe .... 126
PARTEA V.
Din timpuri mai nouă.
97. Refacerea clopotelor . 127
98. Calendarul îndreptat .... 128
99. Zile de bucurie în Brașov . 130
100. Zidul și grilajul de fier la curtea bisericii 131
101. Moșia Sudiți.................................
131
102. Raportul la înaltul Minister 132
103. Stare îngrijitoare.................................
142
104. Discurs la jubileul de 80 de ani de etate al parohului V. Sfetea 142
105. O scurtă reprivire ....
151
 Tiparul
Tipografiei Arhidiecezane
Sibiu