ISTORIE
Costin CLIT – Huși
UN HRISOV INEDIT
PRIVITOR LA JUDECATA DINTRE
MĂNĂSTIREA RÂȘCA ȘI ALEXANDRU BALICA
PENTRU MOȘIILE ROȘCANI ȘI HORONȚEȘTI
Calistru Eni, egumenul mănăstirii Râșca între
anii 1750 și 1778, se judecă în iulie 1754 în fața
domnului Matei Ghica (22 iunie 1753-8 februarie 1756)
cu Alexandru Balica, ginerele Boțului, cu soția sa Maria
și popa Vasilie din Gârcina pentru moșiile Roșcani și
Horonțești de pe Almaș, ținutul Neamț. Matei Ghica
voievod rânduiește pe Ioanichie, episcopul Romanului
(15 septembrie 1747-15 ianuarie 1769) și Vasile
Buhăescul biv vel paharnic să hotărască moșiile
Negrilești și Dolhești ale vel vistiernicului Aristarh,
care se învecinau cu Roșcanii și Dolheștii mănăstirii.
Hotărâtul celor două moșii se execută și în prezența
egumenului Calistru Eni, care susține pierderea actelor
justificatoare „la vrémea de răzmiriță” și prezintă
mărturia bătrânilor care cunoșteau „sămnile hotarălor
pe unde au umblat din ve(a)c”. Printre martori îl
întâlnim și pe monahul Varlaam „de la săhăstrie de la
Almaș”. Alexandru Balica, ginerele Boțului, își
argumentează demersul prin ispisocul de la domnii Iliaș
și Ștefan al II-lea, din timpul diarhiei (martie 1436-
august 1442), precum și o „scrisoare” din veleatul 7118
<1609 septembrie 1-1610 august 31> de la Misail,
egumenul mănăstirii Râșca, dar și alte acte 1.
Satul Roșcani, situat pe Almaș, este întărit la 12
aprilie 1436 de către domnii Iliaș și Ștefan al II-lea lui
Baico, pentru slujbele „ce-au slujit atât părintelui
măriilor sale, cum și însuși măriilor sale”. Odată cu
Roșcanii, lui Baico îi este întărită stăpânirea asupra
satelor Dolhești, unde își avea casa, Negrești, Almășel
și Horăețești 2. Satul Roșcani se găsea la 10 octombrie
1
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Achiziții Noi,
MMCCLXVI/1.
2
Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade (Documente slavo-
române între 1230-1546), Iași, Viața Românească, S.A.,
1927, vol. XVIII, p. 151-152; Costăchescu, Documente
moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, volumul I,
Documente interne, Iași, Viața Românească S.A., 1931, p.
Meridianul Cultural Românesc, An VI, Nr. 4 (24), octombrie – noiembrie – decembrie 2020
1458 în hotar cu braniștea mănăstirii Bistrița. Actul s-a
dovedit a fi unul fals 3. Petru Rareș întărește la 25 martie
1529 lui Gliga o bucată de pământ „din hotarul
Horaețeștilor, unde sunt Roșcanii”, cumpărată de la
Vlaicul, fiul Malei, nepotul lui Balică Lungul, „din
privilegiul de întărire” de la Ștefan cel Mare. Hotarul
bucății de pământ începe „în obârșia Almașului, din
matcă … până la hotarul Dobrenilor și pe hotarul vechi
până la Almaș” 4.
Despre un egumen Misail din această perioadă
nu avem știință. La 7 iunie 1611, Costea Bacioc, marele
vornic al Țării de Jos, împreună cu soția sa Candachia,
încep zidirea bisericii noi a mănăstirii „pe temelia lui
Rareș” „săvârșită” la 30 septembrie 1618 5.
Alexandru Balica, nemulțumit de judecată
episcopului Ioanichie și a biv vel paharnicului Vasile
Buhăescul dă o nouă jalbă domnului Matei Ghica prin
care se plânge că „i s-au luat moșiia cu nedreptate și i s-
au dat Mănăstirii Râșcăi”. Egumenul mănăstirii, bolnav,
va fi reprezentat de ieromonahul Arsenie, rus, desemnat
ca vechil. Judecarea pricinii a căzut în seama vel
vistiernicului Iordachi Cantacuzino, vel logofătului
Radu Racoviță și hatmanului Dimitrașco Palade.
427, nr. 140; DIR, XIV, XV A. Moldova, vol. I (1384-1475,
București, Editura Academiei Republicii Populare Române,
1954, p. 122-123, nr. 151; Documenta Romaniae Historica
(DRH), A. Moldova, I (1384-1448), volum întocmit de C.
Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi, p. 202-203, nr. 147.
3
DIR, XIV, XV A. Moldova, I, p. 420-422, nr. 13
(document îndoielnic); DRH, A. Moldova, II, volum întocmit
de Leon Șimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat și
Dumitru Agache, București, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, p. 418-421, nr. IV.
4
DIR, XVI, A. Moldova, vol. I (1501-1550), București,
Editura Academiei Republicii Populare Române, 1953, p.
315-316, nr. 282.
5
Arhiereul Narcis Crețulescu, Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca
din județul Suceava, Fălticeni, Tip. A. Goldner, 1901, p. 63.
89
Arsenie în fața blestemului arată „că au auzit din gura
unui stareț bătrân, anumi Nil, cum că moșiile aceste ar
fi a Boțăștilor” și astfel moșiile sunt trecute din
stăpânirea mănăstirii Râșca în cea a lui Alexandru
Balica 6.
Egumenul mănăstirii depune la 15 iunie 1756 o
jalbă la domnul Constantin Racoviță „cum că moșiia
Roșcanii și Horonțeștii sânt drepte a Măn(ă)stirii
Rășcăi, și fiind că acel călugăr ce au fost vechil n-au
știut ce să răspunză, nefiind de postreg de acolo de la
mănăstire, fiind rus strein, cu nedreptate s-au luat
moșiile mănăstirii”. Episcopul Ioanichie împreună cu
Iordachi Cantacuzino biv vel logof(ă)t, Ioan Bogdan vel
logof(ă)t, Iordachi Balș biv vel vornic, Vasili Razu
hatman, Vasili Ruset vel vornic, fiind vel spatar,
Dimitrașco Palade biv vel vistiernic, Aristarhul vel
vistirnic și Vasili Buhăescu biv vel paharnicîși dau
verdictul în favoiarea mănăstirii.
Alexandru și Maria Balica se jeluesc și
domnului Scarlat Ghica care îi rânduiește „la
dumnealor veliții bo(i)eri de iznoavă să mai caute
judecata” fiind aduși ca martori Ghedeon monah, Trifan
sin Ștefănesăi, Pavel sin popa Vasili din Mășcătești și
Savva de la Almaș, „carii au mărturisit și înnainte(a)
episcopului de Roman la judecata când au făcut de au
hotărât moșiile, cum că moșiile aceste sânt drepte a
Măn(ă)st(irii) Râșcăi, și pe neamul Boțeștilor nu i-au
apucat nici odată stăpânind”. Scarlat Ghica hotărăște la
1 ianuarie 1758 stăpânirea mănăstirii Râșca asupra
moșiilor Roșcanii și Horonțeștii 7.
În continuare redăm hrisovul domnului Scarlat
Ghica din 1 ianuarie 1758, pe baza căruia ne-am bazat
considerațiile de mai sus.
ANEXĂ
Cu mila lui D(umne)zeu, Io Scarlat Grigorie
Ghica v(oie)vod, domn Țării Moldovii. Facem știre cu
acest hrisov al domniei méle pentru multă pâră și
giudecată ce-au avut la divan înnaintea domniei méle și
a tot sfatul nostru cuvios rugătoriul nostru Calistru Eni,
igumenul de la Sf(ân)ta măn(ă)stire Râșca, cu
Alexandru Balica, ginerile Lupului Boțul și cu fămeia
lui Mariia, și cu popa Vasilie de la Gârcina, pentru 2
moșii, anume Roșcanii și Horonțeștii, de pe apa
Almașului, de la țin(utul) Neamțului. Pentru care moșii
la velet =zsÌxv <7262/1754> iuli<e> la domniia prea
6
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Achiziții Noi,
MMCCLXVI/1.
7
Ibidem.
Meridianul Cultural Românesc, An VI, Nr. 4 (24), octombrie – noiembrie – decembrie 2020
iubit fratelui nostru domniia sa Mateiu v(oie)v(o)d,
fiind rânduiț(i) din porunca domniei sale pe cinstit
părintele și rugătoriul nostru sfințiia sa chir Ioanichie
episcopul de Roman, dinpreună cu credincios boeriul
nostru dum(nea)lui Vasile Buhăescul biv vel pah(arnic),
ca să hotărască niște sate la țin(u)t(ul) Neamțului a
dum(i)sale Aristarh vel vist(iernic), anume Negrileștii și
Dolheștii, și arătând răzeșii de Negr(ile)ești și alți
înpregiurași cum că hotarul Negrileștilor a dumisali
vist(iernicului) Aristarh, încă și a Dolheștilor, să
hotărăsc cu satul Roșcanii a Măn(ăs)t(irii) Rășcăi. Și
fiind de față atuncea și Calistru Iane igumenul de Rășca
la hotărât, l-au întrebat numiții hotarnici ce scrisori are
pe aceste sate Roșcanii și Horonțeștii, ci să hotărăsc cu
Negrileștii și cu Dolheștii, să arăte 8.
Și la acea vrémé au arătat igumenul că toate
scrisorile ce au avut mănăstirea pe acesté moșii la
vrémea de răzmiriță s-au prăpădit, dar sămnile hotarălor
pe unde au umblat din ve(a)c ce au fost hotărât călugării
de la Mănăstirea Râșca, sânt știute, arătând mărturiia de
la bătrânii megieși de prinprejur carii trăea pe atuncea,
anume popa Vasilie de la Mășcătești, și Ursul Nicoară,
și Ion Brănzei, și Ion a Ioanii, și Gheorghie a
Ștefănesăi, și Thecla, și baba Nazariia, fata Cocului, și
Ion Dumbrava mazăl din Dobreni, și monah Theofan, și
monah Varlaam de la săhăstrie de la Almaș, carii cu
toții au mărturisit cu sufletele lor înnaintea episcopului
și a păharnicului Vasili, priimind blestemul sfinții sali
episcopului, cum că au apucat din vechiu de la moșii și
părinții lor stăpânindu-să hotarul Roșcanilor și a
Horonțeștilor tot de călugării de la Mănăstirea Râșca,
arătând și semnele din piiatră în piiatră, după cum pre
larg sânt arătate toate sămnile la mărturiia hotarnică ce
au făcut.
Și atuncea la acea hotărâtură mergănd și
Alexandru Balica, ginerile Boțului, și arătând înnaintea
episcopului și a păharnicului Vasilie cum că acesté
moșii Roșcanii și Horonceștii 9 ar fi a lui după moșiia
femeii sali Boțeștii și ar fi și stăpânit, arătând și scrisori:
un suret de pe un ispisoc de la Iliiaș v(oie)v(o)d și de la
frate-său Ștefan v(oie)v(o)d, și o scrisoare de la un
Misail, igumenul din Rășca, ce au fost igumen la velet
=zrÌiy <7118 / 1609 septembrie 1-1610 august 31>, și
alte scrisori mai dencoace, cu care scrisori arătând că au
stăpânit într-aceste moșii.
Au întrebat numitul episcop și pah(a)r(nicul)
Vasili pe marturii de mai sus arătaț(i), apucat-au ei
8
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Achiziții Noi,
MMCCLXVI/1.
9
Așa în text.
90
stăpânind pe neamul Boțăștilor într-aceste moșii, și
toț(i) martorii aceiia au mărturisit că n-au apucat
stăpânind pe alții, ce tot mănăstirea au stăpânit moșiia
Roșcanii și Horănțăștii, și după dovedirea ce s-au
dovedit din marturi au dat moșiile în stăpânirea
mănăstirii. Pe urmă neodihnindu-să Alexandru pe
giudecata episcopului și a păharnicului Vasilie și viind
aicea și dând jalobă pre iubit fratelui nostru domnii sali
Matei v(oie)v(o)d cum că cu judecata ce au făcut
episcopul de Roman și cu pah(a)r(nicul) Vasili, i s-au
luat moșiia cu nedreptate și i s-au dat Mănăstirii Râșcăi,
și după jaloba lui trimețăndu-să ca să-s(e) aducă și pe
igumenul aicea, și tămplăndu-să la acéia vrémé
igumenul bolnav au trimis vechil pe un ieromonah
Arsenie ca să arate mărturiia episcopului și a
păharnicului Vasilie, care numitul călugăr viind aicea și
fiind rănduiți cu judecata la dumnealor Iordachi
Cantacuzino vel vist(iernic), l(o)g(o)f(ă)t(ul) Radul
Racoviț(ă) vel log(o)f(ă)t, Dimitrașco Palade biv vel
vist(iernic), fiind la acéia vreme hatman, și stând de față
cu Alexandru, ginerile Boțului, și arătănd Alexandru
mărturiia ce s-au zis mai sus de la Misail igumenul în
care arăta că au făcut tocmală cu Boțăștii să pue
egumenul prisăci și să are pe moșie, și câteva cărți de
poroncă scriind tot pentru moșiia Roșcanii și
Horonțăștii, din care scrisori neputăndu-să afla adivărul
ca să să dovedească de cine s-au stăpânit aceste moșii,
au rămas asupra acelui Arsenii ieromonah ca să
mărturisască el de cine au apucat stăpânindu-să acele
moșii. Și el întâi ar fi răspuns că tot mănăstirea le-ar fi
stăpânit, dar zicându-i să priimască blestem, au arătat
pe urmă că au auzit din gura unui stareț bătrân, anumi
Nil, cum că moșiile aceste ar fi a Boțăștilor.
Și după mărturisire(a) acelui Arsenie și după
scrisorile ce au arătat Alexandru Baleca s-au fost luat
moșiile din stăpânirea mănăstirii și s-au fost dat la
stăpânirea neamului Boțeștilor, dar la veleat =zsÌxd
<7262/1756> iunie în 15, viind igumenul aicea și dând
mare jalobă la domnie sa Costandin v(oie)v(o)d
Racoviț(ă), cum că moșiia Roșcanii și Horonțeștii sânt
drepte a Măn(ă)stirii Rășcăi, și fiind că acel călugăr ce
au fost vechil n-au știut ce să răspunză, nefiind de
postreg de acolo de la mănăstire, fiind rus strein, cu
nedreptate s-au luat moșiile mănăstirii. Și după jaloba
igumenului aducăndu-să și pe Alexandru, ginerile
Boțului aicea și rânduindu-să cu judecata la cinst(it)
părintele și rugătoriul nostru chir Ioanichie, episcopul
de Roman, la dum(nea)lor Iordachi Cantacuzino biv vel
log(o)f(ă)t, Ioan Bogdan biv vel log(o)f(ă)t, fiind vel
log(o)f(ă)t, Iordachi Baluș biv vel vor(nic), Vasili Razu
hat(man), Vasili Ruset vel vor(nic), fiind vel spatar,
Meridianul Cultural Românesc, An VI, Nr. 4 (24), octombrie – noiembrie – decembrie 2020
Dimitrașco Palade biv vel vist(iernic), Aristarhul vel
vist(irnic), Vasili Buhăescu biv vel pah(arnic), ca să
caute de iznoavă judecata, care numitul episcop
înpreună cu dum(nea)lor boerii cercetând cu amăruntul
au găsit că cu greșală s-au făcut judecata cu care s-au
luat moșiile din stăpânire(a) măn(ă)st(i)ri(i). Și
neodihnindu-să Alexandru și eșind la divan înnaintea
domnii sali Constandin v(oie)v(o)d, au hotărât ca să-ș(i)
stăpânească măn(ă)stirea moșiile după dovezile ce au
arătat egumenul, carele pre larg le arată hrisovul domnii
sali și mărturiia bo(i)erilor, și cărțile de judecata
Boțului s-au luat de la mâna lui și s-au rupt și s-au dat
la mâna igumenului.
Acum neodihnindu-să Alexandru zet Boțului și
femeia lui Mariia, și dând jalobă domnii mele, i-am
rănduit domniia me cu judecata la dumnealor veliții
bo(i)eri de iznoavă să mai caute judecata, și stand
dumnealor de au luat sama și arătănd și o parte și alta că
au marturi și nefiind scrisori vechi ca să să lumineze din
scrisori, au găsit a fi cu cale să să facă carte de blestem
asupra oamenilor de pinprejurul acestor moșii ca să
mărturisască adivărul de cine s-au stăpânit aceste moșii,
și făcându-să carte de blestem de la sfințiia sa părintele
mitropolitul și trimițindu-să cu om domnesc acolo la
moșii și scoțind marturi și o parte și alta, care marturi
adunându-să aicea și stănd de față înnaintea domnii
mele, și cercetănd domniia mea înpreună cu tot sfatul
toate zisele și o parte și alta, și pe toți marturi(i), i-am
întrebat domniia me pe Alexandru și pe femeia lui ce au
să mai răspunză. Și îngenuchind înnăintea domnii mele
au răspuns că de vor giura marturii igumenului în
beserică că sânt moșiile mănăstirii, ei rămăn odihniț(i)
și să primesc pe jurământul lor, și n-au să mai răspunză
nimic.
Deci, nefiind altă dovadă, am găsit domniia me
a fi cu cale să jure acești patru oameni di marturi
igumenului cu care să odihnește și Alexandru, anumi
Ghedeon monah, și Trifan sin Ștefanesăi ot Mășcătești,
și Pavel sin popa Vasili ot Mășcătești, și Savva de la
Almaș, cu carii au mărturisit și înnainte(a) episcopului
de Roman la judecata când au făcut de au hotărât
moșiile, cum că moșiile aceste sânt drepte a
Măn(ă)st(irii) Râșcăi, și pe neamul Boțeștilor nu i-au
apucat nici odată stăpânind, nici știu ei să fie moșiile
aceste a Boțăștilor, și mergând oamenii aceștiia în
sfânta beserică în Sfete Nicolai ș-au dat credința
giurând cu mâna pe Sfănta Evanghelie. Deci, giurând
acești oameni, s-au cunoscut că moșiia Roșcanii și
Horonțeștii sânt drepte a sfintei măn(ă)st(iri), și
Alexandru și femeia lui Mariiarău și făr(ă) de cale să
acolisăia, și i-am dat rămași din toată judecata să n-aibă
91
a să mai amesteca la moșiia Roșcanii și Horonțeștii, ci
să le stăpânească sf(â)nta măn(ă)stire cu bună pace în
veci, ca pe drepte moșiile sali, cu tot hotarul și cu tot
venitul, dănd și de la domniia mea uric și întăritură pe
tot hotarul neclătit și nestrămutat nici odinéoară în veci,
și de această pără să nu să mai părască peste această
carte a domnii mele. Aceasta înștiințăm.
Velet=zsÌxq <7266/1758> gen<a>r 1.
Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond
Achiziții Noi, MMCCLXVI/1, copie.
EDIȚII: Colecția Achiziții Noi. Indice
cronologic, vol. II (1686-1760), întocmit de Marcel-
Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Mirela
Comănescu, Laura Niculescu, București, 2008, p. 253,
nr. 2810 (rezumat).

Fragment din hrisovul din 1 ianuarie 1758

Meridianul Cultural Românesc, An VI, Nr. 4 (24), octombrie – noiembrie – decembrie 2020 92
 MERIDIANUL
CULTURAL ROMÂNESC
ROMANIAN CULTURAL MERIDIAN
MERIDIEN CULTUREL ROUMAIN
Румынский культурный Меридиан
RUMÄNISCHER KULTUR MERIDIAN

P. Mateescu ­ Coloana Dorului de Țară C­tin Brâncuși ­ Coloana Infinitului

An VI, Nr. 4, (24) octombrie – decembrie 2020

Director: Prof. dr. Dumitru V. MARIN
VASLUI
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&