028 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXVIII 2005 04

BISERICILE RUPESTRE DIN COMPLEXUL MONAHAL
DE LA ŞINCA VECHE
Florea Costea
Motto
Drumul tot Înainte duce la Şinca Veche, una din cele mai bogate aşezări
româneşti din Ţara O/tutui. Numărul caselor de piatră, cu perdele la multele
fereşti de către stradă, e foarte mare. Bogăţia săteni/ar se vede la tot pasul.
Cutare din ei ar fi a vând peste 1 00. 000 florini. Pometurile sunt de un deosebit
belşug. Până şi stradele par mai late decât aiurea.
Biserica, unită, nu prea are urme din trecut (. . .). Şi totuşi, de aici, din
această boierime Îndrăzneaţă şi Înstărită, a plecat unul dintre cei mai mari
cercetători ai trecutului românesc, omul cu puteri nemfrânte şi cu principii
neclintite, care a vrut să dea neamului " hronicu/ " bogat al tuturor faptelor şi
suferinţelor lui şi a trecut prin viaţă cufundat În acest gând mare, aspru şi
neiertător faţă de alţii, până ce a căzut frânt pe o margine de drum, care era
Însuşi locul răzleţ menit a-i fi mormântul. În cimitirul stropit de flori galbene
căzute din mănunchele pe care ieri le-au adus femeile la biserică, În acest
cimitir unde acel mucenic al credinţei sale În idee nu s-a putut odihni lângă
ai săi, mi se pare că văd rătăcind În singurătate mândră chipul lui Gheorghe
Şincai, neÎnduplecat şi neÎmpăcat până dincolo de hotarele morţii "
N icolae Iorga
Î n Neamul românesc din Ardeal
şi Ţara Ungurească la 1 906, 1939,
pp. 5 0 - 5 5 .
1. Şinca Veche În docu mente şi În istoriog rafie

Şi nca Veche se află între satele Perşa ni şi Şercă iţa , pe d ru m u l cu noscut în
zonă sub nu mele pe sub m u nte " sau pe ţa ră ", spre deosebire de aşeză rile
" "
d i n d rea pta O ltu l u i care su nt " pe Ardea l ". Loca litatea este u na d i ntre cele
mai vechi din Ţa ra Făg ă raşu l u i (fi g . 1) şi a avut tot ti m p u l fai ma de aşezare
fru moasă şi prosperă ( fi g . 2 : ! -aşeza rea dacică ; 2-biserici le rupestre ) . Are o
persp ectivă su perbă spre M u nţii Făgăraşului (fi g . 3 ) .
I n ciuda începuturi l o r e i m u lt m a i vech i , Şi nca a p a re î n docu mentele
scrise abia în a n u l 1476. Este vorba de un act de la Basara b cel Bătrân pri n
care voievod u l m u ntean întă reşte fraţi lor Şerba n şi Aldea j u mătate d i n satul
Şi nca şi m u ntele Nemaia, su biecte a l e unor tra nzacţi i fi n a n ci a re între aceşti
boieri făg ă răşeni şi un a n u me Budea 1 • U rmătoa rea menţiune despre sat a re
loc la peste 20 de a n i , câ nd se petrece o a ltă vânzare-cu m pă ra re de moşii
între boieri din Ţa ra O ltu l u i .
Î n secolele u rmătoare, Şi nca v a fi deseori prezentă î n acte oficiale sau cu
47
http://cimec.ro - http://istoriebv.ro
C V M I D AVA X X V I I I
ocazia unor eve n i mente mai însem nate, g rafia sau l i m ba n u m e l u i depinzând
de emitentu l înscrisu l u i : 1 5 1 1 -S i n ke; 1 5 34-Si nca (Puşca ri u , Fragmente, IV,
pp. 1 0 3 - 1 0 7 ) ; 1 590-Sy n ka ( Veress) ; 1 598- 1 659-S i n k ; la 1768 a p a re Şinca
Nouă, recu noscută oficial acum d a r despri nsă şi constituită între a n i i 1 7 6 1 şi
17652 d i n cauze în pri m u l râ nd de o rd i n relig ios, dar şi d i n refuzul român ilor
de a se supunme servici u l u i m i l itar astriac. Fa ptu l că atri butul de nouă " sau
"
veche " apare abia în seco l u l a l XVIII-lea, la peste 300 de ani de la atestarea
"
satu l u i- m a m ă ( Şi nca ) este o dovadă că . . . a ici întâ l n i m cea nai recentă
"
creaţie topon i m ică d i n Ţara Oltu l u i "3 •
U lterior, satele apar c u atri butele create în seco l u l a l XVIII-lea, pentru
satu l - matcă d e n u m i rea fi ind în fu ncţie de l i m ba în care este scris actu l : Şinca
Veche, Altschi n ka , 6 -Sinka, cu o frecvenţă mai mare d u pă a n u l 18 504•
După cum s-a constatat de către l i ngvişti, cele două sate fac pa rte d i n
categoria loca l ităţilor c u roi re nord-sud ş i nu latera l ă ", c a î n cazu l Berivoilor
"
( M a ri şi Mici) etc.
D i n punct de vedere pol itic-a d m i n istrativ, până în a doua j u m ătate a
seco l u l u i a l XV-lea, ca şi a l te sate făgărăşene, cele două Şi nci s-au aflat
în posesia d o m n itori lor m u nteni, Ţa ra Românească fiind şi în p rezent în
co nştiinţa loca l n icilor d rept ţa ra " căreia i-au a p a rţinut d i ntotdea u n a . D u pă
"
a n u l 1462 ele cad sub autoritatea a d m i n i strativă u n g u rească şi s u nt în
repetate râ n d u ri pomenite în actele cu ca racter socia l-economic, în para l e l
c u fenomenul rel ig ios, mai a les d u pă a n u l 1 70 0 . N u mele lor n u l i psesc d i n
actele j u rid ice, î n majoritatea caz u rilor c u g rafie u n g u rească sau germană
dar conform foniei româneşti . Atri butu l vech i-nou n u este de fieca re dată
trad us, păstrată fii n d sau g rafia corectă , sau puţin mod ificată ( spre exem p l u
Veche-Vetj e ) .
Despri nderea u nei pă rţi d i n locu itori i Şi ncăi d e la a n u l 1 4 7 6 poate fi
pusă în legătură nemijlocită cu abuzurile u n o ra d i ntre boierii care ,Jăceau
pag u be foa rte m a ri despăd u ri n d şi atri b u i n d u -şi locu ri însem nate ". Î n zona
Ş incăi această practică este atestată expres de u n u rbariu din anul 1 7 3 9 .
I nformaţia deta liază condiţi i l e şi a m ploarea defrişă ri lor de p e va lea pârâ u l u i
epo n i m , u n d e s e a m i ntesc n o m i n a l 1 6 păd u ri ş i u n d e se făcea u despăd u riri
în vederea o bţinerii de tere n u ri pentru agricu ltu ră .
N i s e pare evident că în acest caz nu m a i este vorba des pre boierii ca re
fac pag u be m a ri ", ci despre fa m i l i i l e desprinse d i n satu l - matcă , tere n u l
"
( lă z u i ri le) fi i n du-le de trebui nţă tocmai pentru înte meierea noii vetre. Este
perioada în care harta fito-geografică a zonei suferă modificări i mporta nte,
ea fiind considera bi l d i ferită l a finele seco l u l u i al XVIII-lea de cea d e astăz i .
Păd u rile d escresc î n favoa rea tere n u l u i cultiva b i l , d ispărând aproa pe în
tota litate stejaru l şi pa rţia l a lte esenţe ( a ri n u l , mesteacă n u l , fag u l , frasin u l ) .
D e pe fi ru l văi i Şi nca dispar acum ş i m u lte tufă rişuri a m i ntite repetat în
urbariile a nterioare a n u l u i 1 7 5 9 . Exploata rea în p ri m u l râ nd a esenţelor
ta ri s-a expl icat prin două ca uze : pe de o pa rte pentru a fu rniza mate ria l u l
de construcţie necesar n o i i aşeză ri , i a r p e de altă pa rte pentru prod ucerea
că rbunelui pe ca re loca l nicii erau obl igaţi să-I fu rnizeze cetăţii ( caste l u l u i )
Făg ă raşu l u i . Î n cele d o u ă sate, d a r cu precădere î n Şi nca N o u ă , a existat
un n u m ă r a p reci a b i l de persoane ca re cunoşteau tai nele acestei meseri i ,
a m ă nunt ca re explică măca r î n parte porecla l o r de că rb u n a ri ". Sărăcia n u
"
48
F Costea • Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche
a constitu it însă pri ncipala ca uză a stră m utării acestei com u nităţi, motivele
fu ndamenta l e fi i nd refuzul u n i ri i rel ig ioase cu Roma şi neacceptarea tinerilor
de a se înrola în reg i mentele d e g ra n iţă5 • Pri n actul lor d e ren u nţa re l a averi le
deţi nute a nterior, cei despri nşi a u demonstrat că pentru ei ortodoxia a fost
mai i m portantă decât oricare ava ntaj promis de către a d m i ni straţia a u striacă
şi d e trecerea l a catol icism . Aceeaşi atitudune a u avut şi colectivităţile care
au creat Poiana M ă ru l u i , Breaza etc., şi ele prezente tâ rz i i în actel e scrise.
Fenomenul stră m ută ri i n u s-a petrecut i mediat d u pă semnarea u n i ri i
relig ioase cu Rom a . Atrib u i rea vechi i biserici d i n Şinca " u niţilor " n u i-a
d etermi nat pe toţi sătenii să treacă în " ţa ră " (Ţa ra Româ nea scă ) , deşi
n u m ă ru l celor care au a l es această ca le între 1 72 0 şi p ri m u l sfert a l seco l u l u i
XIX n u este m ic, fa pt consem nat d e u rbari i l e v re m i i . Decizia d e stră m u ta re
sau d e trecere a Carpaţi lor n u a fost l uată i mediat d u pă 1700, ci mai tâ rziu,
câ nd reconcilierea u n iţi-neuniţi s-a doved it a fi i m posib i l ă .
Cea mai mare parte a locu itori lor a ră mas în vatra veche, n e u n iţii
(ortodocşii) tră i nd u -şi viaţa spiritua lă în lăcaşuri l e vechi sau rid icând a ltele
noi . D i n fericire, deşi n u sunt prea n u meroase, cercetă ri l e referitoare la viaţa
rel i gioasă a Ţări i Oltu l u i , i m p l icit la a loca l ităţi lor Şi nca, s u nt acu m în măsură
să a ru nce o l u m i nă verid i că asu pra acestei componente a spiritual ităţii şi
istoriei lor în genera l . Î n cele ce u rmează, tocmai pentru a oferi cititoru l u i
de astăzi o imagine cât m a i a p ropiată de relitatea acestu i trecut, v o m reda
aproa pe în întreg i m e mărtu ri i l e scrise şi păstrate până l a noi .
U n u l d i ntre cei mai asidui cercetători ai vieţii relig ioase făgărăşene a
fost Stefa n M eteş. Iată ce scria acesta despre mă năsti ri le d i n Transilvania
în genera l şi despre cele din Ţa ra Făgăraşu l u i în speci a l : " ( ... ). De mănăsti ri
ortodoxe simple şi sărăcăcioase ne vorbeşte şi o scrisoa re a pa pei Inocenţiu
a l I II- l ea din 1 2 04, cătră episcopul latin (catol ic, n. n .. ) d i n Oradea M a re6• Din
cele vre-o 20 d e mănăsti ri pe ca re l e întă l n i m în Ţa ra Făgăraşu l u i în veacul a l
XVII I- lea, m u lte a u fost zid ite p e ba n i i d o m n i lor d i n Ţa ra Ro mânească, cari
a u stă pânit acest ţi nut ro mânesc până pe la m ij locu l veacu l u i a l XV-Iea7• Cea
mai veche pa re a fi cea d i n satul Sco rei, care e d ă ruit d e M i rcea cel Bătrâ n ,
la 27 Decemvrie 1 3 9 1 , eg u menului Sta nciu şi fratelu i său Că l i n8• Tot M eteş,
în l ucra rea sa ca pita lă a m i ntită a nterior afi rmă : " .. .În 1733 ( la Şinca Veche,
n. n . ) sunt 2 preoţi : acest Aldea unit şi Roman ort. ( b i g a m ) , o biserică şi 89
fa m i l i i ; avere : a rător d e 3 câ ble şi fâ naţ de 1 car de fâ n . În 1 7 5 0 s u nt toţi
ortodoxi : 2 preoţi, o biserică şi 508 cred incioş i . Aşa constată şi Buccow în
176 1 , adecă 5 preoţi o rt. Cu o biserică şi 148 fa m i l i i (a 5, deci 740 suflete)
şi o familie unită (s. n . ) . O conscri pţie d i n 1 758 ne spune că poporul e
ortodox şi i ndependent de e piscopul u nit. ( . . . ) Consc ri pţia oficială d i n 1748
ne a rată că în Ş i nca Veche e ra u 2 mănăstiri : Una în pa rtea d e jos a satu l u i
p e pămâ ntu l boieresc a l că l u g ă ru l u i bătrân şi neputincios popa M a n u , c u 4
că l ug ă ri şi 2 căl u g ă riţe şi cu această avere : 1 ca l , 1 vacă cu l a pte, 9 stu pi ,
a rător de 2 g ă l ete de cucu ruz şi fâ naţ de 2 ca re d e fâ n ; cea laltă m ă năstire î n
partea d e s u s a com u nei (devenită a poi Ş inca nouă ) pe u n loc fisca l pe care-I
folosea ioba g u l şi h a g i u l popa Avra m, ca re fusese la Ierusa l i m şi era că lugăr
şi preot a l mănăsti ri i , cu 5 că l u gă ri şi o că l u g ă riţă ; averea e ra n u ma i 1 cal
şi 9 stu p i . Episcop u l u nit P. P. Aran spune la 1755 că aceste două m ă năstiri
sunt ocu pate d e ortodoxi . O conscri pţie din 1 758 ne dă u nele lă m u ri ri
49
C V M I D A VA X X V I I I
referitoa re la aceste lăcaşu ri, fii n d acu m trei ( . . . ) . După a ltă conscripţie avem
a ici 5 mă năstiri, care se n u meau d u pă locu l u nde e ra u adăpostite; 1 . La
Trestioa ra ; 2 . I n Strâ m b a ; 3 . In Va lea Lărg uţă ; 4. Pe Creţul şi 5 . N e n u m it
loc u l . Mănăstirea şi ch i l i ile că l ugărilor de " pe Creţu l " e ra u făcute în stâ ncă .
Ce s-a întâ m plat c u aceste m ă năstiri, d i ntre care u na a fost refăcută p e la
1 779, ne spun preoţii din Ş inca Nouă; ( ... ) şi în hota rul com unei sus zise la
Creţu s-a aflat o peşteră în peatră cu că l ugări, unde s-a sluj it sfânta liturg h ie,
şi o biserică în pă ră u l mă năstirei, n u m it Strâ m ba , unde iară se s l ujea sfâ nta
l iturg h ie de cătră că l u g ă ri ( este viitoa rea mănăstire de la Şi nca Nouă, n . n . ) .
La aceste schitu ri a fost ven i nd tineri m e d i n tot Ardeal u l l a învăţătu ră , unde a
fost învăţâ nd d e la călugări . . . Şi înţelegând genera l u l ( Bu ccow, n . n . ) aceasta
( a n u m e că loca l nicii refuză u niaţia, n . n . ) , n u ma i d ecât a poru ncit şi a venit
căta ne şi a u tri ms l a num itele schituri d e le-au a rs şi le-au stricat cu tot, şi
în 3-lea I u n i e 1 7 6 1 s-au a rs sch itu rile şi oameni i a u eşit din casele lor şi s-au
dus în Ţara Românească . O pa rte d i n populaţie însă a ră mas în sat, dar sil ită
şi batj ocorită , a trecut la u n iţi "9 . . . .
N eobosit cercetător al fenome n u l u i relig ios ortodox d i n Ţa ra Oltu l u i a
fost Valeriu Literat, cel ca re în a n u l 1 932 îi scria l u i Consta ntin Daicoviciu
că avea p regătite pentru tipa r stu d i i despre b iserici l e mă năsti reşti d e la
Şinca Veche şi Şi nca Nouă, ca şi despre bisericile d e pe " d ru m u l de sus (de
sub m u nte, n . n . ) , d e la Perşani, Şercăiţa, Buci u m , cele două Com a ne şi
Cuciu lata 1 0 • Î nştii nţa rea o făcea în cal itate d e fu ncţionar a l statu l u i român,
m u lte d i ntre monu mentele făg ă răşene beneficiind acu m de m ici monog rafi i
datorită stră d u i nţelor sale11• Iată înse m nări l e l u i V. Literat despre biserici le,
mănăstiri l e şi schitu ri le din Ţa ra Făg ă raşu l u i : " N u m a i pe hotarul com u nei
Şinca a u fost mai m u lt de ci nci mă năsti ri . In j u ru l celor adâncite în păd u re
s-a închegat u n nou sat, Şi nca Nouă, în ca re oa menii s-au sta b i l it ca să n u
fie s i l iţi s ă se în roleze în reg i mentul de g ran iţă . Epoca formării satu l u i Şi nca
Nouă se poate pune între a n i i 1 7 6 1 şi 1 7 6 5 .
P e teritori u l ră mas la Şinca, acu m cea veche, s e menţionează locu l a 5
m ă năstiri : Pe Creţu l , La Trestioa ra , Î n Stâ m ba , În Va lea Largă şi încă la u n
l o c fără n u me, d i ntre cari la Trestioara şi la Va lea Strâ m bă s e m a i văd ru i nele
zid u rilor ... Aici eu d a u date despre ce a m a i ră mas din mănăstirea d e pe
pâ râ u l Creţu l şi d e cea d i n c i m iti ru l de la Şinca Nouă.
D i n Şinca Veche, l a câteva m i n ute spre miazăzi, ajungi l a d ea l u l Pleş u l .
Pe versa ntul d e a p u s a l co l i ne i , înspre pără u l Cetăţuie, e o fostă mănăstire,
scobită în g resie n isi poasă , foarte uşor de măci nat, chiar şi n u m a i frecâ nd-o
cu degetele.
Peştera d e la început a trebuit să fi fost lărgită cu cioca n u l , u rm e de
cioca n se văd p retuti ndeni pe pereţi . Azi e în stare rea , apa ploilor şi gerul
macină m e re u din păreţii ei, pavimentul e îngră mădit d e această măcinătură
( . ).
. .
J udecând d u pă proporţii l e şi aşeza rea încă peri lor, cea m a i d i n fu nd a

fost biserica, d e l i m itată in încă perile trad iţionale, a lta ru l (a), naosu l ( b ) şi
p ro naosu l (c). Alăturat se află o sală (d), care pare a fi fost tot un naos
încheiat l a răsărit printr-o a bsidă semici rcu lară ( Fig . 1 ) . Cel e două sa l i � b
şi d ) n-au a l tă com u n icaţie între ele decât o ferestru ică recta n g u la ră . I n
a mâ ndouă a l ta rele s e găsesc răstu rnate câte o piatră , cari trebuie să fi servit
50
d rept picior d e prestol . În p ronaos se mai conservă u n fragment d e piatră

care a fost a ltădată stâ l p de sprij i n . Î ncăperea d i n vecinătatea i ntră ri i (f) va
fi servit d rept locu inţă , găsi ndu-se în ea vatră şi horn condus prin " bolta "
de p iatră a menajată în creasta d ea l u l u i . D i mensi u n i l e încăperii e l i m i nă
presupu nerea că vatra a r fi fost desti nată n u mai să păstreze, în v remea
slujbei, cărbu n i i a pri nşi pentru căde l n iţă .
Deasu pra p ronaos u l u i e o scobitu ră rotu ndă, ca pentru semica lota
Pantocreatoru l u i . Ea răzbeşte până la suprafaţa pământu l u i . O desch izătu ră
d i n această scobitu ră boltită era înd reptată spre naos ( b ) , aşa că, ziua, aceste
două despă rţitu ri pri meau l u m i na de sus, prin spărt u ra l a rg ă , care mi se
spu ne că nu e ra înai nte cu câţiva a n i . În păreţi , ici colo, pot fi văzute scobitu ri
puţi n adânci, cari a u d e cel e mai m u l te ori formă circu l a ră . Foa rte proba bil
că a l tădată vor fi servit d re pt cad re de icoa n e . Încă pe rea de pe latu ra sudică
( d ) , cu a bsida semicircu lară, precu m şi a bsidele a , c, a u înălţi mea mijlocie de
2,80 m , ca mera de locuit (f) a re 1 , 70 m. Naosu l prezi ntă înălţimea d e 2,40
m , bolta pronaos u l u i e m u lt mai rid icată iar i ntra rea în tinda femeilor a re cam
2 m. Cifrel e înălţi m i lor n u pot fi fixe (exacte, n . n . ), fi i ndcă locu l se rid i că
mere u cu măci nătu ra d e nisip ca re curge d e sus. ( . . . ) . Ar merita totuşi să se
păstreze această ră măşiţă a trecutu l u i şi deci ar trebui făcut ceva pentru a
împiedica ru i n a rea ei şi pe mai depa rte " 12•
Asu pra bise rici lor ru pestre d e la Şi nca Veche se o p reşte şi Anta l Lu kacs,
repetâ nd a p roa pe i nteg ra l spusele l u i Va leriu Litera t : " 0 apariţie sing u l a ră
până în prezent o reprezi ntă mă năsti rea ru pestră de la Şi nca Veche . Scobită
în g resia nisi poasă a unei peşteri de pe dea l u l Pleşu l , în d rea pta pârâ iaşu l u i
Cetăţu ie, mănăstirea s e com p u nea d i n d o u ă bise rici şi o încă pere ca re servea
d rept locu inţă (v. fi g . 1 4 ) . Pri ma biserică este formată d i n a ltar ( a ) , naos (b)
şi pronaos (c), i a r cea d e a doua a re doar două com p a rti mente : u n naos cu
o a bsidă semici rcu l a ră (d). Î ncă perea aflată în pre l u n g i rea p ri mei biserici (f)
a fost identificată de Literat cu o sală de locuit, p revăzută cu vatră şi horn u l
ca re străpu ngea tava nu l . Despre starea m ă năsti ri i, pastoru l reformat d i n
Făg ă raş scria l u i Iosif Benkb î n 1 789 : " M a i s u s d e Şi nca există o monasteria
despre ca re m - a m i nformat d e la persoane d e încrede re care a u fost în ea.
Aceştia relatează că mănăstirea este tă iată în întregime în piatră de carieră
şi deci n u a re acoperi ş . Este săpată cu p ricepe re, cu o m u ncă u riaşă, demnă
de m i ra re. Ferestrele sunt tă iate latera l , atât de îng u ste încât că l u g ă ri i
câ nd slujesc se p l i m bă cu cărţi le d u pă razele soa re l u i pentru a putea ceti .
Mănăstirea a rămas şi după vremea lui Buccow, (s. n . ) , dar n u se cu noaşte
vreu n privi leg i u a l ei13 . . . Î n legătu ră cu data rea mă năstirii n u dispunem
decât d e u n term i n u s a nte q u e m foa rte recent reprezentat d e pomen i rea
ei în izvoa rele secol u l u i al XVIII- lea (cf. Şt. Meteş, Mănăstirile, p p . 97-98 ) .
Începuturi l e ei coboa ră proba bil m u lt înai nte d e acest veac, d a r n u mai
cercetă rile a rheo log ice a r putea sta b i l i vechi mea ei " 14•
Monu mentele fi g u rează şi în Dicţionarul lui A. A. Rusu15• Acesta reţi ne
corect că ambele biserici (s. n . ) era u în cu l t la a n u l 1 7 58, dar spune fă ră
acoperi re docu menta ră că sursele d i n seco l u l a l XVIII- lea a u folosit " pentru
aceleaşi mă năstiri toponime d ife rite " 15a, i nvestigaţi i l e noastre d i n 1976,
1995 şi cele recente confirmând existenţa şi acum a acestor nume d e locu ri,
i m posi b i l de confu ndat în pri m u l rând pentru că ele se situează la depărtă ri
51
a p recia bile între ele (spre exe m p l u , Strâ m ba se află spre Şi nca Nouă, la
peste 6 km d e dea l u l Pleşu l . De asemenea, faptu l că trad iţia local ă şi u n ii
dintre autori spun că mă năsti ri l e se află pe va lea pârâ u l u i Creţu l ( " Pe Creţu " )
au o explicaţie perfectă, cu ci rca 1 50 d e ani acesta curgând pe lângă d ea l u l
Pleşu l u nde există u n topo n i m " La Moa ră ", evident moară ca re folosea apa
acestu i pârâ u . Şi topo n i m u l Cetate este justificat, l a ci rca 500 m sud, pe
aceeaşi pa rte vestică a d ea l u l u i Pleş u l situând u-se aşeza rea dacică cercetată
cu trei dece n i i în u rm ă 16) .
O mă năsti re l a Şi nca Veche apare şi în ha rta a nexa a că rţii l u i M a rius
Poru mb, cu legenda Monumente a m i ntite d ocumenta r, d ispărute în seco l u l
XVII17• Bisericile acu m î n d i scuţie nefi i nd pictate, credem c ă este vorba
despre un a l t lăcaş d e cu lt, foa rte p roba bil cel în care slujea ieromonahul
M i h a i l a 1 67 5 .
2. Cercetări arheolog ice la Şinca Veche

Prin comparaţie cu un trecut încă rcat de eve n i mente, m a i a les d i n Evul
Mediu şi din epoca modernă, din preistoria şi din a ntich itatea local ităţii n u se
cu noaşte până în p rezent d ecât o aşeza re d acică p re romană. Ea se afl ă tot
pe partea sud ică a d ea l u l u i Pleşu l, la ci rca 1 km de sat şi a fost identificată
în a n u l 1975 de către loca l n icu l Grogore Dobrean ( fi g . 2/ 1 ) . În a n u l u rmător,
aşezarea a fost cercetată sistematic d e către semnatarul a cestor râ n d u ri ,
pri l ej cu care s-au dezvelit câteva locui nţe d e suprafaţă şi una d e t i p bordei.
Este vorba despre o aşeza re d esch isă, civilă, u n sat ca re îşi începe existenţa
câ ndva în secolele IV-III înai nte de H ristos şi sfârşeşte l a cucerirea romană
(anul 1 06 p. H r. ) . Loca l nicii daci se ocupau în p ri m u l râ nd cu a g ri cu ltu ra dar
şi cu păstoritul, pescu itu l , tars u l şi ţesutu l, nefi i nd stră i n i d e meşteşug u l
olă ritu l u i . Î n m o d sig u r ei î ş i come rci a l izau p rodusele î n a lte zone, o mărturie
în a cest sens fi i nd moneda rom a nă d e a rg i nt d i n vremea împă ratu l u i Tiberius
( 14-37 p. H r. ) l7a.
Aşeză ri dacice p re romane d i n Ţara Făg ă raşului, pe partea stâ ngă a
Oltu l u i , au m a i fost cercetate la Şerca ia, Com a na d e J os, Arpaşu d e Sus,
Cuci u lata, Beclean, M â n d ra , Voi l a , zonă în ca re se g ăseşte şi o cetate dacică,
a n u m e la B reaza18•
A doua ca m pa n ie de cercetă ri a rheologice, ca re a constat n u m a i în câteva
m ici sondaje în pronaosul şi în nava bisericii 1 , a avut loc în toa m n a a n u l u i
1994 şi s-a concretizat într-o lucra re care nu a fost încredi nţată tipa ru l u i
datorită informaţiilor l i m itate obţi n ute atu nci . La e a a partici pat a rhitectu l
M ă rgă rit Chel bea , care a rea lizat desenele plani metrice şi vo l u metrice
a l e a ns a m b l u l u i , în măsura permisă de depuneri le d i n i nterior. Atu nci a m
ava nsat propunerea c a bisericile s ă fie datate larg începând d i n seco l u l a l
XIV-lea pâ nă în seco l u l a l XVIII-Iea 18• .
A treia cam panie s-a d esfăşurat în va ra a n u l u i 2005, la i n iţiativa doamnei
M a ria Bâg i u preşed i nta Fu ndaţiei Ortodox-Cu ltu rală " M aica Sfântă - Bucuria
Neaşteptată " care a şi a l ocat fonduri l e de săpătură, ca m pa ni e care a vizat
ca o primă fază doar monu mentele ru pestre de pe d ea l u l Pleşul . Ele n u
au con stat excl usiv d i n investigaţii specifice, ci şi î n operaţiu n i menite să
permită obţinerea de i nformaţii corecte asupra o biectivelor cercetate, c reând
52
prem isele u no r obl igatori i l ucră ri de restau ra re şi de conserva re, chiar dacă
în momentu l începeri i cercetă ri lor u n asemenea plan n u exista tocmai pentru
că se i m pu nea col a bora rea specia l i ştilor d i n m u lte d isci p l i ne, în pri m u l râ nd
din geologie.
Î n esenţă, cercetările a u constat în îndepărtarea u nei îngrăditu ri de
lemn şi a u no r " piloni " din bolţa ri de beton (fi g . 4 ), în degaja rea depu nerilor
de nisip col matat d u pă abandona rea bisericilor şi în îndepărta rea din faţa
acestora , respectiv de pe pa nta sudică, a u no r a l uv i u ni masive. Aceste
adevărate " troiene ", la ca re s-a adăugat nisipul rezu ltat d i n e roda rea a
două sed i m e nte de g resie moa l e d e deasu pra bise rici lor, fiecare mai g ros
de 1 m, au astu pat aproape tota l încă perile şi nu au m a i oferit perspectivă
asu p ra obiectivu l u i , posibilă n u m a i d i n această parte (fig . 5, 6 ) . Excava rea
lor s-a efectuat n u m a i m a n u a l , orice i ntervenţie m ecanică putâ nd să
producă d eterioră ri i remed i a bile, dată fi ind friabil itatea roci i . Pe tot parcu rs u l
investigatii l o r s - a u rm ă rit existenţa unor posi bile i nscripţii referitoa re la
începuturile, fu ncţionarea şi sfâ rşitul monu mentelor, ca şi a u nor " piese d e
mobilier " oblig atorii în biserici l e ortodoxe şi despre ca re făceau menţiu ne
izvoare l e scrise ( p restol etc. ) .
Î ndepă rtarea acestor depu neri, p recum ş i adâ ncirea p e panta sud ică până
la nivel u l d e călca re din ti m p u l fu ncţionării mă năstirii (fi g . 7), a u condus la
dezve l i rea şi contu ra rea, pentru pri ma oară rea lă, a monumentelor. Totodată
s-au putut p reciza a m plasa rea, fu ncţiona l itatea şi com ponenţa i ntimă a
fiecă ru i com pa rtiment. Cu acest pri l ej a u fost recoltate o serie de materia le,
preponderent cera m ică , i m po rta nte pentru data rea momentu l u i d e sfâ rşit al
schitu l u i .
Tra nspu nerea plani m etrică a com plexu l u i monahal d e p e Pleşu l a pus
în evidenţă cel puţi n două constată ri pe ca re le consideră m deloc l i psite de
i m porta nţă : V. Literat este s i n g u ru l istoric ca re a văzut schitul pe viu, în ti m p
c e succesorii l u i a u p re l u at fără acribie u n desen care, prin firea l ucru ri lor,
nu putea fi exact, la 1 9 30 deg radarea fii nd destu l de ava nsată şi îm pietâ nd
asu p ra i mag i n i i ; p l a n u l publ icat de către V. Literat, din motivele a rătate, este
diferit de cel rea l atât în ceea ce priveşte a m plasa rea u nora d i ntre încă peri
(fig . 8 ) , cât şi în ceea ce priveşte existenţa -a bsenţa a ltora ; deosebită este şi
"
" a l i nierea a nexelor la cele două biserici, perfectă la acesta dar asimetrică ,
"
" u n g h i u l a ră în realitate ( fi g . 9 , 1 0 Costea ) .
O a ltă constata re s - a r putea referi la dimensi u n i l e d i n 1930 şi la cele d e
acu m , puţin d iferite, p recu m şi la p l a n u l absidei bisericii 2 , cea din p l a n u l
îndepă rtat, ca re la V. Lite rat este perfect semici rcu lar, parţi a l deosebit d e
cel d ezvelit de noi, ceea c e însemnează că la 1 9 3 0 n ivel u l de depunere a
dărâ măturilor era m u lt m a i înalt decât acela d i n 2 00 5 .
Com p a râ n d dese n u l publ icat d e către V. Literat19 c u acela rezu ltat în
u rma cercetă rilor din a n u l 2005 aj u ngem la câteva constată ri inte resa nte :
1 . Î ncă perea f ( l a V. Literat şi la noi) nu se află în locul m a rcat l a 1 9 3 0 ,
cu a lte cuvi nte n u este axială cu a bsida ( a ) , naosul ( b ) şi cu pronaosu l
( c ) . Ea este retrasă cu 1 , 60 m spre sud faţă d e peretel e nordic a l
p ronaosu l u i (tu rn u l-clopotniţă ) ş i n u are com u nica re axială c u încă peri l e
enume rate .
53
2 . Absida bisericii 2 a re la V. Literat u n plan d reptu n g h i u l a r cu colţu ri le
rotunj ite, în contrazicere cu cel rea l (fi g . 9 ) ca re a re doar latu ri l e nord
şi est în a rc, cea sud ică fiind a p roape recti l i nie şi m ult " încli nată " spre
sud în " colţu l " d e sud-est.
3 . Naosul bisericii d i n spate (biserica 2) nu com u nică s u b nici o formă
cu a bsida bisericii d i n faţă (biserica 1 ), o com u nica re a acestora
existâ nd doar cu nava ( na rtex u l ) celei d i n urmă, printr-o " ferestru ică
d reptu nghiulară ".
4 . Pronaos u l (c), naos u l ( b ) şi a bsida ( a ) n u sunt dispu se pe acelaşi ax
longitudinal, a bsida având o accentuată deplasare către sud.
5 . Î ncă perea ( d ) dife ră d e varianta V. Literat prin două a m ă n u nte
esenţiale, lăsând laopa rte fa ptu l că nu a re l egătu ră de vedere cu a bsida
( a ) : 1 - n u a re d iacon ico n (evident pe latu ra sud ică) şi 2-ea a re un
perete şi o uşă perfect vizibile pe latura d e vest, i ntrarea fii nd s i m i l a ră
celei d i ntre încăperile b şi c. De a ici se poate deduce că l a 1930 acest
perete " cruţat " în rocă era com plet acope rit de d ă râ mătu ri .
6 . Excavarea atentă a d ă râ mătu ril o r d i n s u p rafaţa d e l i mitată d e către V.
Literat cu o l i n i e întreru ptă şi pe ca re sunt i ndicate două i ntră ri ( fi g . 8)
s-a soldat cu apariţia u nei noi încă peri , n otată d e noi g, încă pere care
se situează faţă d e biserica 1 în aceeaşi dispune re pla n i m etrică pe care
o a re camera f în ra port cu biserica 2 (şi ea este retrasă spre sud faţă
d e a x u l longitu d i n a l a l construcţiei d la V. Literat, fig . 1 0 Costea) .
7 . Î ncă pe rea d a re o fi rid ă spre sud, d a r n u în a bsidă, c i î n na rtex
(fig . l l ) .
8 . La sud d e i ntrarea î n încă perea g , transversa l p e corid o ru l (cu loa ru l )
rezultat d i n pa rterul pronaos u l u i c şi spaţi u l d i n faţa încă perii d s-a
d escoperit pa rtea d e jos d i n cad ru l unei u şi d e l e m n . Uşa e ra pră buşită
spre i nterior ( nord ) şi carbonizată .
Com ponenta care şi-a păstrat aproape în întreg i m e înfăţişarea d escrisă
d e către V. Literat este p ronaosu l c. Istoricul n u observă însă şi ca ata re
n u m e nţionează că d e fapt " scobitura rotundă d e deasupra pronaosu l u i ,
c a pentru semicalota Pa ntocreatoru l u i , ca re răzbeşte p â n ă l a suprafaţa
pământu l u i (adică a d ea l u l u i şi nu a n ivel u l u i de că lcare d i n a n u l 1930, n . n . )
este în rea litate tu rn u l-clopotniţă a l biserici i d i n spate (biserica 2 ) .
Î n pla n u l l u i V. Literat n u sunt ma rcate n işele ş i firidele decupate î n rocă
şi cu rosturi foa rte precise într-o biserică o rtodoxă, deşi auto ru l nu le trece
cu vederea20•
Deosebirile de plan sau m icile omisiuni d escri ptive, norma l e pentru
vremea în care V. Literat a efectuat cerceta rea , nu schi m bă cu n i m ic valoa rea
istorică şi a rhitectu ra lă a observaţi ilor sale. Acestea, împre u nă cu propu nerile
lui d e data re, u nele foa rte pertinente pentru posi bi lităţi l e d e i nformare, vor
fi mai bine înţelese d i n a na l i za rea p l a n u l u i rezu l tat în u rm a cercetă rilor
a rheolog ice din anul 2005.
La term i n a rea campaniei arheolog ice 2005 a u rezu ltat cu cla ritate
p l a n u rile şi vol u m etria (parţia l , m u lte com ponente fii n d p răbuşite) a două
biserici d ă ltuite în roca friabilă (fi g . 9, 1 0 ) . Convenţiona l , d u pă cu m s-a putut
observa d eja, a m notat încă perea d Literat d re pt biserica 1, i a r încă perea g
Costea d rept a nexă a acestei a . Acu m este foarte l i m pede că spaţiu l notat d
54
Literat p l us spaţi u l (e) Costea rep rezi ntă pri ma biserică " scobită " în rocă, altfel
neputâ ndu-se aj u ng e la cea l altă . Cu o l u n g i m e de 4,60 m (naosu l ) , lăţimea
d e 4 m şi o " înălţime m ijlocie d e 2,80 m " la V. Literat21, naosu l respectiv a re
acum într-adevă r l u n g i m ea d e 4,60 m, dar până l a tâ m pl ă . Lăţi mea este de
4 m la intra re şi de 4,20 m l a baza tâ m plei, în timp ce înălţimea navei (d)
este d e 3 , 1 0 m la i ntrare şi d e 3 m în faţa tâ m p l e i . Peretele de la i ntra rea în
naos avea g rosimea d e peste 1 m, în ti m p ce uşa nu e ra mai lată, cu cad ru
cu tot, d e 1 , 2 0 m . G rosi mea apreciabilă a perete l u i d e la i ntrare se explică
pri n fa ptu l că pe acesta şi pe cel sudic, m u lt m a i g ros şi străpuns d e ferestre,
se sprij i nea o masă i mensă de piatră, ceea ce în mod firesc la o construcţie
supraterană ar fi fost tava n u l (cupol a ) şi acoperişu l . Tâ mpla a re peretele
g ros d e 80 cm, o deschidere la podea d e 2,95 m iar l a pa rtea de sus de 3 m
şi o înălţime maximă (în lobi ) d e 1 ,80 m (fig . 1 2 ) . Este sig u r că a avut o u şă
centra lă (îm pă rătească ) şi două late ra l e (d iaconeşt i ) , d u pă cum sugerează
denticu l u l d i nspre nord , destu l de bine păstrat, şi faptu l că l â ngă pi ntenii
latera l i a i " iconostasu l u i " podeaua ( roca ) este adâ ncită, tocită d e paşi . Nu
crede m că bise rica a avut u n iconostas propri u -zis, neexistând nici-un indiciu
privitor l a fixa rea acestu ia în cadru sau pe perete, aşa cu m se vede foa rte
bine la toate celela lte uşi.
Naosul a re o m ică nişă în peretele sudic, n u depa rte de tâ mplă, la 60
cm vest d e aceasta . Dimensiu n i : lăţi mea la bază 70 cm, înălţimea 80 cm
şi p rofu nzi mea d e 65 cm, decu pată la 1 ,40 m înălţime de la podea . Partea
su perioară este a rcu ită (fig . 1 1 ) . N işa ni se pa re " suspectă " d i n u rmătoa rea
constata re : ea a re două m ici fante vertica le, i negale, p ri n care a u pătru ns
rădăcini ale copaci lor, ceea ce însem neză că ea putea în vechi m e să a i bă
com u nica re cu exte rioru l şi pri n ea să răzbată l u m i na d u pă ca re u m blau
căl u g ă ri i câ nd s l ujea u . Presupu nerea este susţin ută d e două deta l i i d e m ne
de reţin u t : 1 . în afa ră , deas u p ra ei, pe " peretele " stâ ncii ca re a ici coteşte
spre nord -est se află o cruce g reacă scu l ptată de la început, vizibilă şi d i n
faţa bisericii d a r mai a les când s e coboa ră d i nspre izvor (sud-est fig . 7/o) .
N u este excl us c a o a l tă cruce s ă fi existat ş i p e peretele exterior d i n ca pătu l
coridoru l u i d i ntre bise rici şi a nexele lor; 2 . fa nte l e a u fost tă iate d e l a înce put,
în ele fi ind perfect vizibile u rmele dăltuiri i .
În peretele nord i c există o d eschizătură d even ită acum ogivală (73x70
cm) în u rma e rozi u n i i , dar mai a les datorită ag resivităţi i vizitatori l o r,
desch izăt u ră în ca re în vechime exista o ferestruică d re ptu n g h i u l a ră cu
înă lţi m ea d e 34 cm şi lăţimea d e cel m u lt 50 cm. Este la înă lţi mea de 1 , 20 m
de la podea (fi g . 1 3 ) . G rosimea perete l u i d i ntre nave este a ici d e 45 cm, în
rest, spre tâ m plă, aceasta aj u ngând la 1 m .
Lu m i na pătru ndea î n naos prin acele ferestre " . . . tă iate latera l , atât de
îng u ste încât că l ugări i câ nd s l ujesc se p l i m bă cu cărţi l e d u pă razele soa re l u i
pentru a putea ceti22• Aceste ferestre e ra u tă iate în peretel e sudic a l navei,
cei l a lţi pereţi dând către stâ ncă şi fiind com plet l i psiţi d e l u m i n ă . Credem că
ele e ra u identice celor ale încă perii g (vezi în conti nuare ) .
Absida, i nsensi bil decroşată faţă d e nartex, a re o l u ng i me d e 3,20-3,25
m şi o înă lţime în centru l ca lotei de 2 , 5 5 m . Pereţii d e nord şi d e sud merg
recti l i n i u ci rca 1 ,40 m d e la tâ mplă (chor d reptu nghi u l a r) , d e unde începe
a rcu i rea, şi n u d e la tâm plă cum sunt trasaţi pe pla n u l V. Literat (co m pa ră
55
a bsida d Literat cu e Costea ) .
Tava n u l nartex u l u i bisericii 1 este d ă ltuit în sem icilindru , în ti m p ce acela
al a bsidei este o ca lotă asi metrică, a că rei a rcu i re începe spre nord-est de la
nive l u l su perior a l p roscomidiei, iar spre tâ m p l ă d e l a 1 , 80 m înă lţi m e .
Aproxi mativ în centru l a bsidei este o adâ ncitură de ci rca 2 0 cm î n forma
l iterei D, în care s-au găsit resturi d e lemn ca rbonizat, mai m u lt ca s i g u r
picioru l mesei s a u m a s a însăşi ( p restol u l ) d i n lemn. Ea s e află între 1 ,40-2 m
d i stanţă d e la a rcu l a bsidei (fi g . 9/e ) .
Î n peretel e d e nord a l a bsidei este săpată proscomidia, a l cărei " picior "
începe de la podea . Acesta este lat de a p roape 50 cm şi u rcă oblic spre
peretel e nord i c pâ nă la 0,90 m spre tâ mplă, în timp ce spre est u rcă până la
1 , 2 0 m. A rezultat un decu paj cu înălţimi inegale şi cu o profunzime d e 60
c m . De observat, pe d esen u l d i n 2005, că proscomidia corespunde peretel u i
tâ m plei bisericii d i n spate ; dacă e a a r fi fost p racticată în d reptul a bsidei a n u
e ra excl u s s ă - I stră p u n g ă . L a cota 1 , 2 0 m p roscomidia a re lăţimea l a bază de
1 , 3 0 m şi înălţimea în centru de 90 cm. Proscom idia seamănă cu o ciu percă
asi metrică (fi g . 14). În faţa ei, la 25 cm de la perete, se află o g ropiţă cu
d i a m etru ! de 20 cm şi tot atât de adâncă, proba bil u n picior-su port a l u n u i
sfeşnic mare (fig. 9/e) . Î n nişă erau d u l a p u ri d e lem n .
Î n faţa nartexu l u i s-a d escoperit î n campania 2005 o încăpe re sigur
conte m porană bisericii 1 . Are o formă a p roape d reptu nghiula ră , doar colţu ri l e
d e vest fi i nd puţi n rotunjite, poate n u d i n construcţie ci d i n cauza e rodă ri i
( fi g . 9 , 1 0 ) . Dimensi u n i l e s u nt de 4 , 2 5 x 3 , 2 0 m , înă lţi mea nemaiputâ n d fi
măsurată d i n cauza p ră b u ş i ri i com pl ete a bolţi i . Această cădere s-a p rodus
i ntem pestiv, aşa expl icâ nd u-se existenţa numai a ici a unor materiale pe baza
că rora se poate aprecia momentul de ieşire d i n uz a camere i . Este despă rţită
d e încă perea f de u n perete, cruţat ", g ros ( i nega l ) d e circa 60 cm, perete
în ca re a existat o fereastră , la 60 cm de capătul vestic şi la înălţi mea de
55-60 cm d e la podea (fig . 9/I şi fig . 1 6/I; 1 7/I ) . Amă n u ntul demonstrează
că a m bele încă peri (fig . 1 6 , 1 7 ) au fu ncţionat măcar o v re m e în para lel .
Fereastra n u mai poate fi m ă s u rată cu exactitate, d a r n u a avut m a i m ult d e
40 cm lăţi m e şi 75 cm înă lţime. Peretele sudic este g ros de 1 ,80 m , în el fi i nd
decu pate două ferestru ici cu lăţi mea la centru i negală ( 3 0 cm B, respectiv 40
c m A), a m bele în forma l iterei X (fi g . 1 0/A, B) . La ferestru ica B s-au păstrat şi
două adâ ncitu ri în care se fixa tocu l gea m u l u i . Lu m i na pătru ndea prin geam
m a n ufactu rat, d u pă cu m demonstrează u n mic ciob de " g lajă " d escoperit în
încă pere (fig . 1 8/ 1 ) , îm preună cu un fragment d i ntr- u n vas i rizat (fi g . 1 8/ 2 ) .
Este foa rte plauzi b i l c a ş i ferestre le na rtex u l u i d Literat s ă fi a v u t aceleaşi
forme şi d i mensiu n i , astfel explicându-se de ce că l u g ă ri i umblau cu ceaslovul
d u pă l um i nă .
Peretele d e la i ntra re ( est) a re g rosimea d e 1 . 1 0 m şi se m a i păstrează,
ca şi cei l a lţi dealtfe l , pe o înă lţi me d e aproxi mativ 1 , 1 0 m . Î n m ij locu l l u i s-a
decu pat spaţi u l pentru uşă, şi el în formă de X (fi g . 1 0 ) , ceea ce p resupune
că aceasta avea două foi bata nte, fiecare lată de ci rca 40 cm. G roa pa din
stâ nga i ntrării putea fi şi d e l a u n uşor, caz în ca re încă perea avea o sing u ră
uşă care se deschidea spre i nterior-stâ nga . Latera l , în piatră , se păstrează
perfect sco bituri l e pentru toc sau pentru u şori ( fi g . 9 ) . În colţul n ord -estic, în
d reapta i ntrării, a funcţionat o i nsta laţie pentru încă lzit şi pentru prepara rea
56
hranei, d i n ea păstrându-se vatra şi u n fragment de perete de cu ptor (fig . 9 ,

zona haşu rată " în plasă " ) .
Î n exterior, în stâ nga i ntră ri i , s e păstrează pa rtea i nferioa ră a u nei fi ride
lată d e 40 cm şi cu p rofu nzimea de 3 5 cm (partea d e sus l i pseşte) în care
a rdeau candele sa u l u mâ n ă ri în ti m p u l procesiu nilor rel i g ioase sa u noaptea .
O fi rid ă s i m i l a ră exista şi în d rea pta i ntră rii, d a r de la ca re nu mai există
decât pa rtea de jos, şi ea afu mată sau în roşită de foc (fi g . 1 0/C, D ) .
Este posi b i l ca încă perea s ă fi avut podea d e lemn, restu ri carbonizate
a l e acesteia păstrându-se în j u m ătatea nord ică a ca merei (fi g . 9, haşu ra re
l i n i a ră ) . Î n capătul opus i ntrării, în peretele vestic, la înălţimea d e 1 , 3 0 m de
la podea, se a fl ă o n işă lată de 9 0 cm şi îna ltă d e ci rca 1 m , a rcu ită la pa rtea
de sus. Lâ ngă ea, în colţul d i nspre încă perea f Literat, se mai văd restu ri l e
unei alte fi ride, şi ea în a rc d e cerc la pa rtea de s u s (fi g . 9 şi fig . 1 6 ) . Pe
peretele sudic şi pe cel vestic a u existat două " trepte " cruţate, late d e 20-40
cm, probabil folosite ca pol icioare pentru i nventa ru l de uz cotidian sau ca
pat, cea d i n vest.
Încă perea acum în d iscuţie era sig u r a nexa gospod ă rească a bisericii
1 ( poate şi veşmâ nta r), în ea locui nd şi preparându -şi h rana căl u g ă r i i . N u
excl udem pos i b i l itatea c a î n momente deosebite e a s ă fi fost folosită şi ca u n
modest " a rhondaric ".
În spatele celor 3 încă peri d e care ne-am ocu pat m a i înai nte, res pectiv
al bisericii 1 şi al anexei e i , se a fl ă biserica 2 şi camera căl ugări lor acesteia
(a, b, c, f Literat) . N a rtex u l acesteia (b Literat) a re forma u n u i patru later
deformat, cu l u ng im ea de 4,20 m iar lăţi mea de 3 , 3 5 m la i ntra re şi de 3 , 3 0
m la tâ m p l ă , d i mensiuni foa rte puţi n diferite d e cele măsu rate d e către V.
Literat (4, 1 5 x 3,30 m ) . Peretele sudic este puţin a rcuit la m ij loc. Înă lţi mea
la intra re, până la l u m i natoru l ca re vine d in tu rla clopotniţei, este de 2,90 m,
iar l a tâ m p l ă , în centru , d e 3 , 5 0 m ( faţă de 3,40 m l a Literat) . Î n peretele
dinspre biserica 1 , l a 1 , 70 m de la tâ mplă, se găseşte fereastra menţionată
la biserica 1 , la 1 , 2 0 m d e l a nivel u l d e că lca re, ca şi în aceasta (fig . 9 şi
fig . 1 3 ) . Din depă rta rea ei dife rită faţă de tâ mpla fiecă rei b iserici se poate
l i m pede obse rva că stră p u ngerea prin ca re com u nica u cele două monumente
este g reşit ma rcată la V. Literat (fig . 8 ) .
Î ntre tâ m plă ş i acestă fereastră , l a 1 , 2 5 m d e la podea, s e află o nişă
lată d e 25 cm şi adâ ncă d e 40 cm (fi g . 1 3 ) . Deasu pra i ntră ri i , peretel e a re
o străpu ngere ca re acu m este a p roape circulară , proba bil pentru o g rindă
longitu d i na l ă pe navă ( fi g . 1 9 ) . Intra rea în nartex se făcea printr-o uşă de
lemn cu tocul încastrat în rocă 10 cm pe latera le şi sus şi cu 30 cm la pra g ,
spaţi u l fu ncţional ră mânând exact de 1 m . Pa rtea d e sus a fost î n a rc moa le,
acu m în bună pa rte d eteriorat. Înălţi mea uşii orig inale a fost de 1 ,85 m ( fig
1 9 ) . Peretel e d e la i ntrare a re g rosi mea de 1 , 1 5 m .
N a rtexu l este despă rţit d e a bsidă printr-o tâ mplă (fig . 20) cu peretele
g ros de 60 cm . Trecerea se făcea prin două uşi puţin mai late de 60 cm,
despă rţite d e u n stâ l p " cruţat " a că rui " ta lpă " se vede şi acu m , mai îna ltă cu
6-7 cm faţă d e prag . Are l u ngi mea d e 80 cm şi lăţimea ( g rosimea ) zid u l u i
(60 c m ) . E ste posib i l ca el s ă se fi su bţiat imed iat de l a bază s a u p e măsură
ce se înălţa , lăsând sufi cient loc de trecere. Î n timp, stâ l pu l d e piatră putea
fi în locuit cu u n u l d i n lemn, mai a l es pe motivul că stratu ri l e nisi poase nu-i
57
puteau confe ri o rezistenţă d eosebită .
Î n partea su perioa ră, deasupra stâ l p u l u i , se află o decu pa re care in
ori g i n a l a avut forma crucii, d i n ca re n u a mai rămas d ecât tă ietu ra de sus,
lată de 2 0 cm (fig. 2 0 ) . Aici se fixa ca pătu l consolei care traversa nava
longitudinal şi se spriji nea în d egaja rea de deasu p ra uşii de la intra re. N u
avem de-a face c u u n iconostas clasic, acesta a pă rând la biserici l e ortodoxe
abia in seco l u l al XVI-lea . Precizarea este va labilă şi pentru biserica 1 .
Absida, d ecroşată, mai îna ltă d e l a început cu ci rca 2 2 cm d ecât podeaua
nartex u l u i , a re peretel e nordic recti l i n i u până în d reptul proscomidiei, de
unde se a rcuieşte până în " colţul " sud-estic, unde se întâ l neşte cu peretele
sudic, a p roa pe consta nt liniar. I n acest " colţ " se afl ă o " g ropn iţă " cu pla n u l in
forma literei D cu hasta spre încă pere, adâncită în podea şi scobită în perete
cu câte 20 cm . Proba bil aici se depu neau căţuile în ti mpul s l ujbei sau vasul
cu cărb u n i ( fi g . 9 şi fig . 2 1 ) .
Exact i n centru l a bsidei se păstrează încă u n piedesta l p uţin înalt ( 4-5
cm ) , cu certitudine baza m esei a ltaru l u i , presto l u l u i (fi g . 9/a ) . Nu şti m dacă
masa a fost i nteg ra l " cruţată " l a constru i rea biserici i , dar ea exista in a n u l
1 9 3 0 , la e a făcând referi re V. Literat (aici" se găsesc răstu rnate câte o p iatră,
cari trebuie să fi servit d re pt picior d e prestol "25) .
Prosco m i d i a , a bsentă l a V. Literat, începe l a 3 0 c m est d e peretele
tâ m plei . Şi aceasta a re forma unei ciu perci (fi g . 9/1 fig . 2 2 ) , a m ă n u nt d e
luat în sea mă pentru epoca şi succes i u nea " construi ri i " bisericilor, a l că rei
picior începe de la 30 cm m a i sus de podea. N işa p ro p riu-zisă, asimetrică
"
" picioru l u i , începe la 1 , 1 5 m de la podea şi se înalţă până la 2 ,45 m. Are
lăţi mea la bază de 1 , 5 0 - 1 , 5 5 m (erozi u ne) şi este îna ltă de 1 , 3 5 m, a rcu ită la
pa rtea s uperioa ră . Profu nzimea picioru l u i este de 75 cm, iar a n işei pro pri u
zise d e 63 cm.
Î n a rcu l estic a l a bsidei se află o a ltă nişă-fi ridă pentru icoa ne. Şi aceasta
a re forma lite rei D cu hasta în jos. Adâ ncirea ei în perete (cu 40 cm) începe la
1 , 2 0 m de la podea, a re lăţi mea la bază de 75 cm, i a r înălţimea pe m ed i a nă
d e 6 0 cm . În ea se află acum i ncizată Steaua l u i David şi a lte i mag i n i în
centru (fig . 23 şi fig 24, v. mai departe ) . V. Literat n u o menţionează, ceea ce
a r putea să însemne că ea n u exista la 1930. N u şti m însă dacă e l n u a o m is
o i ntenţionat, atitud ine explicabilă având în vedere convul s i i le pol itice ale
vre m i i (antisemitism u l , consolidarea g ru pă ri l o r d e orienta re fascistă etc . ) .
Oricu m , profanarea ( la care vom reven i ) s-a prod u s d u pă ieşirea d i n cult a
bisericii 2, nişa având i n iţial rostu l a m i ntit mai sus.
O a n a l iză atentă a perete l u i orb a l n işei pare să confi rm e existenţa
i niţia l ă aici a u nei i nscri pţi i slavone ( fi g . 24) .
Dimensi u ni l e a bsidei sunt: l u ng i mea 2,75 m , lăţi m ea l a tâ m plă 2,65 m
i a r înălţi mea la centru 2,90 m ( l a V. Literat 2,70, 2,60 şi 2,80 m , op. cit. " p.
19).
D i n a bsidă l i pseşte d iaconiconu l , ca şi l a biserica 1 . Absenţa l u i la a mbele
biseri cu ţe s-a r putea explica pri n fa ptul că păstrarea vestmi ntelo r p reoţeşti
se putea face în încă peri l e f şi g unde e ra s uficient loc pentru ca ele să joace
rol u l d e veşmâ ntar ( a podosis) .
Tava n u l nartex u l u i este în sem ici l i ndru longitu d i n a l , în ti m p ce acela
a l a bsidei este început în acelaşi mod d easupra peretel u i l i n ia r (sudic)
58
şi conti nuat într-o calotă pe porţiu nea perete l u i a rcuit, până deasupra
prosco m i d i e i . Ambele tava ne s u nt acu m în b u nă pa rte pră b uşite, câteva
lespezi sed i menta re căzând ch iar în ti m p u l l ucră rilor d i n 2005 d i n cauza
ploilor care pătru ndeau abu ndent printre stratu ri l e d e nisip şi d e g resie.
Ansa m b l u l navă-absidă, neluând în sea mă " treapta " d e 2 2 cm d i ntre
cele două încă peri, înregistrează pe cei 7,50 m l u ng i m e tota lă o cădere de
nivel est-vest de 35 cm, iar faţă de nivel u l de că lcare d i n pronaos de 75 c m .
Constata rea este va labilă ş i pentru biserica 1 .
Pronaosu l (turnul -clopotniţă) este constructiv l i pit de n a rtex (fig . 8/c,
b Literat şi Costea ) . Parterul l u i , conti nuat pe l u ng i m e cu spaţi u l d intre
cel e două bise rici şi încă peri l e a nexe (f Literat şi g Costea ) , formează u n
co ridor l u ng d e 1 3 m p â n ă l a u ş a d i ntre nartexul bisericii 1 (d ) şi came ra d .
Acesta este pridvoru l femeilor despre care vorbesc V. Literat ş i Şt. M eteş .
Di mensi u n i l e acestu ia pe nive l u l vech i de că lca re ( a l e pronaosul u i ) s u nt
de 5 , 5 m l u ngime şi de 2,90 m lărg i me în porţi u nea cea m a i e rodată ( la
Literat 2 , 70 x 7,20 m ) . S u b l i niem că în prezent capătul ( l at u ra ) nord i c al
co ridoru l u i ( respectiv al parteru l u i pronaosu l u i ) n u mai formează u n g h i u ri
d re pte cu pereţi i d e vest şi d e est, colţu l nord -estic fii nd în m a re măsu ră
pră bu şit (fi g . 2 7 ) . Aşadar, parteru l propriu-zis a l pronaos u l u i a re l u n g i m ea
de circa 4,50 m . Intra rea în e l d i n pre sud se făcea printr-o boltă în a rc, acum
deterio rată , ceea ce însemnează că şi tava n u l p ronaosu l u i a fost conceput
în semici l i nd ru . Deasupra acestui quasidreptu nghi a fost decu pată în rocă o
clopotn iţă d e forma u n u i clopot m u lt a l ungit (fi g . 25, fig . 26 şi fig . 28-3 0 ) .
Întreag a degaj a re pa rter-tu rlă a re înă lţi mea d e 1 0, 50 m , î n " vârf " fi ind tăiată
l u neta (desch izătu ra ) pentru l u m i n ă , cu dia m etru ! i n iţia l şi în prezent d e 30
cm (fi g . 28) . Dia metru ! maxim a l clopotn iţei este foarte a p ropiat de lăţimea
pronaos u l u i ( 2 , 7 5 m ) . La înălţimea d e 8 m d ia m etru ! este d e 1 , 3 0 m. De la
m 7 , 5 0 porneşte către nartex un decu paj-l u mi nator (fi g . 25-26 şi fi g . 30)
care pătrun d e în acesta la 2 , 9 0 m de la nive l u l d e că lcare. Partea su perioa ră
a l u m i natoru l u i este acum p ră buşită (ca şi o pa rte d i n latera l e ) şi orice
încerca re de sta b i l i re a punctu l u i i niţial de i nte rsectare a acestu ia cu tava n u l
n a rtex u l u i ( a c u m l a 3,50 m i nterior) este superfl u ă .
Denu m i rea d e tu rn -clopotn iţă , chiar dacă n u avem de-a face cu o
elevaţie clasică , propri u -zisă, este pe deplin înd reptăţită d eoa rece la
altitu d i n i l e d e 5,50 şi 6 , 50 m se m a i păstrează în rocă , c i rcu lar, câteva
scobituri pentru ca petele g ri nzilor susţinătoare a i n sta laţiei pentru clopot
(fig . 2 5/F, G ) . N ivel u l respectiv nu putea fi pod i n it deoa rece s-ar fi obtu rat
l u m i n a pronaos u l u i şi a naosu l u i . Accesul la clopot se putea face cu sca ra sau
cu ajutoru l u nei frâ n g h i i , d upă cu m sugerează căteva trepte m ici tă iate în
pereţi (deşi nu este excl u s ca acestea să fi ră m a s de la " schelele " pietra rilor) .
Asemenea trepte-decu paje există ş i î n afa ra m o n u mentelor, necesa re pentru
u rca rea cu picioru l pe nivel u ri l e su perioare a l e stratu ri l o r sed i m e ntare, îna lte
de peste 1 m (fi g . 3 1 ) .
Î n peretel e vestic a l pa rteru l u i pronaos u l u i a fost să pată o nişă d ublă cu
baza la 2,65 m de la podea, cu a m bele profi l atu ri a rcu ite la partea de sus
(fig . 3 2 ) . Cea m a re, din faţă , este lată l a bază d e 1,20 m , îna ltă d e 2 m şi a re
o profu nzime d e 80 cm. Cea m ică, d i n centru l acesteia, este lată d e 8 5 cm,
înaltă d e 1,40 m şi adâ ncă de 1 m. Credem că acesta este locul u neia d intre
59
cel e m a i i mportante icoane ( Pantocratoru l, Maica Dom n u l u i o ra ntă ?), a cărei
a m plasa re ritua l ă era pe boltă , dar în cazul nostru aceasta n u a existat din
"
" construcţie .
D u pă cum s-a afi rmat mai înai nte, a m plasarea în acest fel a tu rn u l u i
clopotn iţă s - a făcut d i n dori nţa d e a se respecta u n canon, o reg ulă
a rhitectura lă foarte strictă l a bisericile ortodoxe din epocă . Clopotnita din
care se transm iteau semnalele so nore pentru proces i u n i l e cultuale sau de
a ltă natu ră e ra a m plasată în afară şi e ra o construcţie nepretenţioasă, d i n
lemn.
Î n depu nerile d i n pronaos n u s-a găsit " picioru l de p restol " despre ca re
vorbeşte V. Literat.
Încăperea a nexă (f) este retrasă faţă de axul est-vest p rezent la V. Literat,
i ntra rea în ea situându -se cu ci rca 1 , 60 m mai spre sud. Este a p roa pe u n
pătrat neregu la t, c u latu ra d e 3 , 50 m ( l a V. Literat 3 , 5 0 x 3,40 m, fig . 8/f) .
Intra rea e ra d i nspre nartex (est) printr-o u şă puţin m a i lată d e 1 m şi d i n a
cărei certitudine se m a i păstrează adâ ncitu ra în piatră pentru uşorul d i nspre
nord şi parţia l cea a pra g u l u i (fig . 9/f ) . V. Literat a i ntu it perfect că "Î ncă perea
d i n veci nă tatea i ntrării (în pronaos, n . n . ) (f) va fi servit d rept locuinţă,
găsindu-se in ea vatră şi horn condus prin " bolta " d e piatră amenajată in
creasta d ea l u l u i "26• Vatra se vede şi acum în stânga i ntră ri i , pandant al celei
din camera g (fi g . 9, zona haşu rată în plasă ) . În plus, sig u ra nţa d esti naţiei
este susţi nută de existenţa pe toată l u n g i m ea peretel u i de nord a u n u i pat
"
" cruţat în piatră, îna lt de 60 cm şi lat de 7 0 cm în capătul estic şi d e 60
cm în cel vestic (fi g . 9/H ) . Î ncă perea pri mea l u m i nă d i n a nexa g, între ele
existân d o fereastră în j u m ătatea d e vest a peretelui despărţitor, l a 6 0 cm
de la colţ şi la înălţi m ea d e 80 cm de la podea (fi g . 9/I, elevaţia peretel u i
nu m a i există decât în acelaşi ca păt, u n d e atinge 2 , 50 m ) . Î n faţa acestei
ferestre este o mică trea ptă de piatră . În peretel e vestic, o m i că fi ridă pentru
can d elă sau l u mâ n a re (fi g . 9/J ), iar în colţu l de sud -vest, către încăperea g,
se m a i vede o a rcu i re d i ntr-o nişă pandant al celei d i n spaţi u l g . Înă lţi mea
încă perii pe peretel e nord ic, îm preună cu aceea a patu lui, până în pu nctu l
de l a care începe a rcu i rea bolţii este d e 2 , 50 m . Ea n u poate fi măsurată în
mijloc deoarece tava n u l este prăbuşit.
N i se pare i n util să insistă m asupra evidenţei că incăperea f a avut pentru
biserica 2 rol u l ca me rei g pentru biserica 1 .
Î n concluzie, consideră m că nu g reşim dacă afi rmăm că ne aflăm în faţa
u n u i complex monahal cu două biserici, sing u rele ca re s-au m a i păstrat, fie
şi pa rţial, d i n tot ansa m b l u l . N u este excl us ca în zonă, în imediata a p ropiere,
să existe ru inele a lto r construcţii şi a nexel e gospodă reşti a l e acestora, de
presupus pe baza izvoa relor scrise ca re menţionează " averea " sch itu l u i .
Nu dispunem de nici-o informaţie referitoare la hramul bisericilor.
Fără a n e referi a c u m la o data re a biserici l o r, d i n dispunerea a m i ntită şi
vizi b i l ă în i l u straţie se poate vedea cla r că prima biserică " scobită " în rocă a
fost biserica 1 , chia r n u m a i d i n raţi unea că a l tfel nu putea fi " scobită " biserica
2. Cât d e a p ropiate sunt ele în ti m p n u putem şti, d a r trebuie să reţi nem
unele deta l i i funcţionale. Este vo rba d e fereastra d i ntre ca merele f şi g,
pri m a pri mind lu m i na d e la secu nda (aşa puţină cum e ra ) , la ea adăugându
se l u m i na ca re pătru ndea prin turn u l -clopotn iţă şi a r fi fost suficientă în
60
caz u l în ca re uşa era întredesch isă sau avea u n " ochi " d e gea m . O fereastră
există şi între nartex u ri (fig . 9 ), ceea ce însem nează că şi pentru încă perea
b s-a simţit nevoia u n u i " împrumut de l u mină " din nava d, pe l â ngă aceea
pe care o pri m ea d i rect prin l u m i natorul d i n clopotn iţă . Ferestruica putea să
nu existe de la început, ea fiind deschisă d u pă ce tava n u l nartex u l u i d s-a
pră buşit şi l u m ina putea veni nesting herită .
U n alt deta l i u , foa rte i m portant pentru conte m pora neitatea constru i ri i şi
coexistenţei celor două b iserici este s i m i l itudinea proscomidiilor, deşi motivul
arhetipal putea dăinui m u l t în ti m p .
3. Data rea bisericilor ru pestre de la Şi nca Veche

D u pă c u m s-a putut constata d i n scrieri l e auto ri l o r citaţi a nterior, la n ici
u n u l d i ntre ei n u întâ l n i m vreo m enţi u ne asupra început u l u i constru i ri i lor sau
a l altora d i n i m ediata apropiere . Pentru toate cele i niţial 327 şi a po i 528 avem
o dată sig u ră ante quem, a nu m e a n u l 1 76 1 , 3 i u nie. La fel d e sig u r este şi
fa ptu l că la 1 758 exista u şi fu ncţionau a m bele biserici ru pestre : " Mănăsti rea
şi chiliile că l u g ă rilor de " pe Creţu l " erau făcute (s. n . ) în stâ ncă "29• De
asemenea, d ispunem de o i nformaţie ind u b itabilă că ele ( cele de " pe
Creţul " ) nu au fost d i struse de căta nele genera l u l u i Buccow, a n u m e a m i ntita
scrisoa re a pastoru l u i catolic d e Făg ă raş către Iosif Benkă ( " Mănăstirea a
ră mas şi d u pă v remea l u i Buccow, d a r nu se cu noaşte vreun privilegiu a l ei ",
vezi supra ) .
Confirmarea certă asu pra fu ncţionării celor două biserici î n secolele
XVII şi XVIII vine din pa rtea vestig i i lo r rezu l tate d i n cercetă ri l e a rheolog ice
din va ra a n u l u i 2005. Este vorba d e m a i mu lte frag mente cera m ice şi de o
monedă de b ronz. Pri mele (fi g . 3 3 ; 34) a u fost găsite a p roape în tota l itate
în încă perea g, in situ, ceea ce înse m nează că la u n moment dat, poate d i n
cauza u n u i cutre m u r violent s a u ca u rma re a e rodări i ava nsate, tava n u l s-a
pră buşit şi a a coperit şi a conservat până acum inventa ru l mobi l . El constă
d i n vase de d ife rite forme şi d i mensi u n i (străch i ni, castroane, u lcioare,
că n i şi că n iţe) , de uz gospodă resc sau cultua l . Majoritatea sunt smă lţu ite
şi decorate cu motive vegeta l e sau geometrice, câteva sunt angobate,
doar u n u l neprezentâ nd nici a ngobă şi n ici d ecor smălţuit. Există şi un vas
puternic afu mat pe a m bele părţi, proba bil u n u l d intre cel e în ca re se păstra u
că rbu n i i a p rinşi pentru căde l niţă .
Vasele s u nt confecţionate într-un atelier făgărăşan, poate ch i a r la Şi nca,
şi se datează l a rg în secolele XVII-XVIII, cele cu nua nţe maroni i poate şi mai
tă rziu, în pri m a pa rte a seco l u l u i a l XIX-Iea30• Confecţionarea şi aflarea în
uz a acestor vase până în seco l u l al XVIII- lea demonstrează că d eterioa rea
încă peri i s-a p rodus u lterior, câ ndva în seco l u l u rmător, la o dată g reu de
precizat.
Moneda d e bronz (fi g . 3 5 ) este un Kreutzer emis la a n u l 1800, în v remea
împăratu l u i Francisc Il şi se prezi ntă astfel : avers-cap spre d rea pta , l egendă
ci rcu lară în cerc zimţat FRANC(II) ROM KAI KON Z H U BO ERZ ... OEST;
revers-stem a i m perială a u striacă, cu cerc zi mţat, median înscrisă cifra 1 .
Piesa este foa rte tocită , dovadă a circu laţiei îndelu ngate ş i încă o dovadă
a fa ptu l u i că m ă năsti rea a fu ncţionat m ult ti m p d u pă a n u l 1800 . Uzu ra ei
ava nsată a îng reunat m u lt lectu ra rea legendei31 • Ea a fost g ăsită în afa ra
61
com p l ex u l u i , în a l u v i u n ile d i n faţa acestui a . Este, oricum, u n termen post
quem.
N ici fra g mentul d e geam pentru fereastră, n ici acela care provine d intr
un vas foarte i rizat, nu pot fi l u ate în seamă pentru d atare. Ele pot fi opera
"
" g l ăj a rilor de la Poru m bacu d e Sus, tot în Ţa ra Făg ă raşu l u i .
Lipsite d e i m porta nţă pentru data re s u nt două cartuşe d i n pri m u l război
mond ial şi o monedă d e 5 ba n i din a n u l 1956.
Pentru început u ri l e clor două lăcaşuri d e cult beneficiem şi apelăm l a
două caterg orii d e su rse : 1 . părerile şi propunerile d e d atare a l e isto rici lor
care s-au ocu pat d e ele, şi, 2 . analogiile stilistice şi constructive posibile.
Prima categorie, bazată pe tra d iţia l oca l ă din sat şi d i n zona Făg ă raşu l u i ,
c u alte cuvinte m ă c a r parţia l subiectivă, este rareori prezentă î n stud i i l e
de specialitate . A. Lu kăcs susţine, p e b u nă d re ptate, c ă "Î nceputu ri le ei ( a
bisericii d e p e dea l u l Pleş u l , n . n . ) coboa ră pro ba bil mult îna i nte de acest
veac ( XVI I I ) , d a r n u m a i cercetări l e a rheologice ar putea sta bili vechi m ea
ei "32• Î n a ltă pa rte însă, acelaşi a utor acceptă , este adevărat cu p roba bilitate,
data rea acestora chiar mai înai nte de veacu l al XV- lea : "Î n afa ră de cetăţile
a m i ntite mai îna i nte şi d e mănăsti rea cisterciană de la Cârţa, Ţa ra Făg ă raşu l u i
păstrează puţine m o n u mente m a i vechi de seco l u l a l XV-lea ( biserici l e d i n
Voivodenii M a ri ş i Viştea d e Jos ş i poate mănăsti rea rupestră d e l a Ş i nca
Veche "33• El repetă de fapt o propu nere de datare formulată pentru pri ma
dată d e către Va leriu Literat34, cond iţionată tot d e cercetă ri a rheologice .
L a râ n d u l său, And rei A. Rusu afi rmă : " Data rea pentru seco l u l a l XV- l ea
ră m â ne discutabilă "35•
Nici la Şt. Meteş n u întâ l n i m u n termen a nterior seco l u l u i a l XVIII-lea . Ca
termen ante quem poate fi l uată şi data rea bise ricii de lemn de la Şi nca nouă
de către E. G recea n u , tot în secolul a l XVIII-Iea36•
Este l i m pede că termen i i post quem şi ante quem sunt prea îndepărtaţi
în ti m p pentru o datare cât de cât plauzibilă a înce putu rilor bisericilor d e la
Şinca Veche, motiv care ne d eterm ină să aduce m în d iscuţie cea de a doua
categorie d e a rg u mente, a nu me analogiile constructiv-stilistice.
U n prim monument asemănător, este d rept şi mai îndepărtat ca epocă
şi spaţiu , este u n a d i ntre bise ricuţele de l a Basa rabi, judeţu l Consta nţa .
Ea este practic identică bisericii 2 de la Şi nca Veche nu n u mai în ceea ce
priveşte săparea în stâ ncă ( l a Basa ra b i în cretă ), ci şi în ceea ce priveşte
com pa rtimenta rea p l a n i metrică ( p ronaos, naos, a bsida semicircu lară ) şi
vol umetri a , pronaosul şi naos u l având bolta semicili nd rică iar a bsida (a lta ru l )
în formă d e sem ica lotă . Ş i aceasta a re încă peri a nexă ( 6 ) ş i g a leri i . Data rea
ei, pe baza unei i nscri pţi i cu g rafit, suspectă , în a n u l 99237• Se înţelege că
nu avansă m o data re s i m i l a ră pentru monu mentele de la Şinca Veche, d a r
reţi nem s i m i litudinea acestora , conse rvată de o trad iţie de câteva secole,
posibilă doa r în caz u l unei vieţi monahale îndelu ngată, bine org a n izată
i nstituţion a l şi respectată ca non ic.
Tot să pate în stâ ncă s u nt schiturile d e l a Neg ru Vodă-Cetăţu ia (ju d .
Argeş) datat î n secolele XIII-XIV, Corb i i de Piatră (j u d . Argeş), seco l u l a l XV
lea, A l u niş (ju d . Buză u ) , fondat la 1 277 şi de la care se mai păstrează câteva
chi l i i , com plexul de sch itu ri de la N ucu (j u d . Buză u ) , cu monu me nte data b i le
între secolele XIII-XVP8•
62
S i m i l itud i n i d e plani metrie şi d e compartimenta re, d e data aceasta la

construcţii s u p ratera ne, există chiar în Ţara Făg ă raşu l u i . Cea m a i fra pa ntă
ase m ă n a re a bisericilor de la Şinca Veche se g ăseşte la Voivode n i i M a ri, sat
aflat în a propiere, a n u me biserica cu h ra m u l Adorm i rea Maicii Dom n u l u i .
D e d i mensi u n i n u cu m u lt m a i m a ri ( 5 , 5 m x 4 , 4 m ) , biserica d i n această
loca litate ( fi g . Fig . 36/ 1 ) a re acelaşi plan ca biserica 2, i ncl u siv a lta rul
decroşat şi a bsida semici rculară . Altă coi ncidenţă o reprezintă existenţa în
planul tâ m p lei a doa r două uşi, despă r�ite de un stâlp d reptu n g h i u l a r central
cruţat, a că rui " ta lpă " se vede şi acu m şi este mai îna ltă doar cu câţiva cm
decât podeaua ( prag u l ) care desparte a bsida d e navă .
Î ntre bisericile de l a Şinca Veche şi cea de la Voivodenii M a ri s u nt şi unele
d eose b i ri : p ri me l e a u în absidă n u m a i proscomidia ( a m ă n u nt întâ l nit la altă
biserică d i n zonă ) ; d e asemenea, biserica 1 d e l a Şi nca Veche n u are a lta ru l
d ecroşat şi se pa re că avea trei uşi la tâ mplă (îm pă rătească şi d iaconeşti,
fig. 1 2 ) . Biserica de l a Voivode n i i M a ri este datată d e către E. G recea n u pe la
anul 1 500, este d re pt n u doa r pe criteri i plani m etrice39•
O a ltă biserică d i n Ţara Făgăraşu l u i care prezintă asemănări până la
identitate cu cel e de le Şi nca Veche este cea de la Viştea de Jos, datată de
către Şt. M eteş în a doua j u m ătate a seco l u l u i al XV-Iea40, ca şi de către
E. Grecea nu41• Absida şi naosu l , ca re reprezi ntă pa rtea i n iţială, o riginală, a
monu mentu l u i , sunt identice fiecare u neia d i ntre com ponentele bisericilor
de la Şinca Veche : a bsida este nedecroşată şi a re formă semicircu lară ca la
biserica 1 , dar a re n u m a i două uşi la a l tar, ca ş i biserica 2, deta l i u i nvocat
pentru datarea biserici i de la Viştea . În sch i m b, p rezenţa p roscomidiei şi
a bsenţa d i acon iconu l u i este va labilă pentru toate trei b iserici le, ceea ce
susţine posi bila lor conte m po ra neitate (fi g . 3 6/2 ) .
Cea m a i perfectă analogie a monu mentelor d e p e d ea l u l Pleşul se
întâl neşte însă la Râm eţ, în j ud eţu l Alba . Biserica sch itu l u i de a ici " . . .înte meiat
către sfâ rşitu l sec. 14 păstrează vechea Biserică d e piatră, o construcţie
d reptu n g h i u l a ră cu a bsidă semici rcu lară decroşată . Naosu l este boltit în
semici l i nd ru a x i a l , iar pronaosul a re bolta semici l i nd rică tra nsversa lă,
deasu pra ei înălţând u-se turn u l -clopotniţă "42•
Nu trebuie să atragem atenţia s u p ra fa ptu l u i că descrierea corespunde
perfect bisericii 2 de la Şinca Veche.
Î n înce rca rea d e data re a bisericilor de la Ş i nca Veche mai trebuie să se
ţină seama de u n a m ă n u nt deosebit de i m po rtant, folosit nu de puţine ori
de către istoricii de a rtă medieva lă româ nească , în speţă a unor ed ificii de
cult creşti n , în l i psa altor a rg u mente . Este vorba d e a m plasa rea t u rn u l u i
clopotniţă în com ponenţa sau î n afara ansa m b l u l u i . Prima dispu nere este
caracteristică sud u l u i Tra nsi lva niei, unde este des întâ l nită începâ nd d i n
seco l u l a l XIII-lea până în seco l u l a l XV- lea, i nclusiv l a bisericile săteşti d i n
această zonă, mai conservatoa re d ecât acelea d i n m ed i u l u rban43• Î n cazul
bisericii 2 d e la Ş i nca Veche rea lizarea monobloc a ansa m b l u l u i a bsidă-naos
pronaos ( = clopotniţă ) este de reţi nut o dată în plus : org a nizarea în această
formă a rezu ltat d i n a m i ntita respectare a u nei rigori i m pusă de secole.
Bise rici cu o org a nizare spaţială s i m ilară sau foa rte a propiată , mai a les
cu turnu l-clopotni �ă a li p it perete l u i de vest a l n a rtex u l u i (chiar dacă ele s u nt
construcţi i s u p raterane) sunt cele d e la Stre isângeorg i u ( sec, XI), Strei
63
(sec. XIII), Sântă m ă ria Orlea (sec. XIII), toate însă cu altar d re ptu ng h i u la r,
Ostrovu M a re (sec. XV), Peştea na, j udeţul H u nedoara (sec. XIV, d e plan
d re pt, cu cor dreptunghiular şi absidă semicirculară ( s . n . ) , a lta r a bsolut
identic celu i al bisericii 1 d e la Şinca Veche) , Ri biţa (datată s i g u r 1 4 1 7 ) ,
Criscior ( sec. XIV) etc.
Tu rnu ri l e-clopotniţă izolate se constru i esc în nord u l şi în centru l
Tra nsilva n iei sau în ţă ril e române, d a r începând d i n a doua j u m ătate a
secol u l u i a l XV-lea şi în secolele u rmătoare, u nele adevărate capodopere
a rh itectu ra le .
Din excurs u l abia încheiat s e poate u ş o r despri nde c ă bisericile ru pestre
d i n com plexu l mona hal de la Ş inca Veche se înscriu în l ista celor mai vechi
monu mente feudale româ neşti, n u n u mai d i n Ţa ra Făgăraşu l u i . Planul lor
rom a n ic sau d escendenţa nemij locită d i n acest plan, bolţi l e semici l i n d rice
a l e navelor şi a pronaos u l u i ( " pa rterul " clopotniţei ) , cupolele (tava nele)
a bsidelor în formă d e calotă sem isferică dar neî m p l inită ca ata re s pre
nord unde se a rcu iesc doar până la nive l u l de sus a l prosco m i d iei, forma
semicircu l a ră a a bsidelor (cu su blinierea a m i ntită la chorul bisericii 1 ) ,
tâ m p la cu doa r două uşi la biserica 2, a bsenţa d iaconiconu l u i la a m bele
( asemenea aceleia d e la Viştea de Jos ) , dar mai cu seamă analog i i le cu a lte
m o n u m ente datate cu maximă precizie sau cu foarte mare proba bil itate,
ne d etermină şi ne îndre ptăţesc să propunem începuturi l e constru i ri i şi
fu ncţionări i bise rici lor de pe dea l u l Pleşul în secolele XIV-XV. Prezenţa lor
în cu lt s-a menţi nut mai m u lt de o j u mătate de m i l e n i u , u ltimele dovezi
post q uem fi i nd mate rialele cera m ice şi moneda d i n a n u l 1800. Este foa rte
posi b i l ca e l e să fi fost abandonate în p ri m u l râ nd ca u rmare a deterioră rii
ava nsate care făcea i m posibilă desfăşura rea în ele a procesi u n ilor relig ioase.
Ultima deteriora re serioasă, care vizează doar tu rnu l -clopotniţă, respectiv
s u rsa de l um i nă a p ronaos u l u i şi nartex u l u i bisericii 2 se pare că s-a prod us
în dece n i u l 3 a l seco l u l u i XX, d u pă cum rezu l tă d i n " ra portul " lui V. Literat
către D i recţiu nea Com i s i u n i i Monu mentelor Istorice pentru Tra nsilvania (vezi
intra) . Nu este mai puţin adevărat că decizia părăsirii lor putea avea şi a lte
cauze ( socia le, politice, sau chiar de ord i n religios), ca re n u constituie însă
obiectu l râ n d u rilor d e faţă . Ceea ce trebuie reţi nut este mod u l paşnic în ca re
s-a p rodus a bandonarea, poate chiar s u p raveg heată de către o autoritate
laică sau relig ioasă, aşa cu m rezultă d i n recu pera rea integ rală a i nventa ru l u i
mobi l . U n even iment p reci pitat, de a l tă natură d ecât cea fizică , neconstatată,
ar fi facilitat păstra rea in situ, ca şi în camera g, a m u ltor vestig i i valoroase
pentru data rea momentu l u i d e sfâ rşit al bisericii 2 . Aceeaşi explicaţie poate
fi d ată şi pentru l i psa podelelor carbon izate sau putrefiate, în contrast cu
situaţia d i n aceeaşi încăpere, a m ă n u nt ca re-I împiedică pe a rheolog să se
p ro n u nţe dacă spaţi i l e celelalte avea u sau nu o asemenea dota re . Excavarea
d e p u nerilor a evidenţiat fa ptul că pietra ri i au tă iat orizonta l podelele d i n
biserici, î n ti m p c e î n cel e două ca mere a nexă acestea s u nt acu m puţin
a l biate, lucru nefi resc pentru o locuinţă . De aceea credem că şi ele a u avut
podele d e lemn (a ltfel roca s-ar fi " tocit "" uşor, mai ales în cadrul uşii, ca la
tâ m p l a bisericii 1 ) .
S i g u r bise ricil e e ra u d e m u l t a ba ndonate l a data vizită ri i d e către V.
Literat ( 1 9 3 0 ) , motiv pentru care acesta p ropu nea Comisiunii Monu mentelor
Istorice : " Ar merita totuşi să se păstreze această ră măşiţă a trecutul u i şi deci

ar trebui făcut ceva pentru a i m pied ica ru inarea ei şi pe mai departe "44•
Ince rtitud i nea d atei a ba ndonării biserici lor rupestre d e l a Ş inca veche
împietează asu pra momentu l u i în ca re a început profa n a rea lor. Este g reu
d e spus acu m când a fost scrijelită " Steaua lui David " în nişa estică a a bsidei
bisericii 2, exact în locul u neia d i ntre icoanele cele m a i i m po rta nte . Tot aco lo,
în centru l stelei, sunt " rea lizaţi " în aceeaşi manieră doi peşti, două picătu ri d e
a pă sau d o i g e m e n i in foetus, poate yin şi yiang, simbol u ri catego ric stră i ne
iconog rafiei creştin ortodoxe (fi g . 2 3 ) . Alătu rat, în stânga privitoru l u i , este
i ncizat un p rofil spre stânga, foarte probabil " opera " aceloraşi profa natori
(fig . 23 şi fig . 24) .
Pe unele blocuri d e piatră d i n veci nătatea bisericilor s e pot vedea
scrijelitu ri d e i m a g i n i foa rte recente, a că ror sem n ificaţie este departe d e u n
simbol creşti n , sau n u m e de " turişti " ( fi g . 3 7 ) .
D i n păcate, şi o s p u n e m c u mare pă rere d e rău , profa nerea acestor
vechi lăcaşu ri de cult conti n u ă şi în prezent, sub privirile îngăd uitoa re a l e
autorităţi lor locale. Bisericile vech i i mă năstiri d e la Şi nca a u devenit locul
de pelerinaj şi de org i i a l e unor secte care n u a u n i m ic com u n cu religia
creştină în g eneral, ca să n u mai vorbim de cea ortodoxă . Î n sat există chiar
indicatoa re care îndrea ptă turiştii spre "TEM PLU U RSITELOR". La râ n d u l
lor, loca l nici i acceptă fă ră d i scernământ u n " folclor " foa rte recent, i niţiat şi
col po rtat în mass media româneşti şi străine d e câţiva foşti " fi i a i satu l u i "
ca re a u " văzut " în bisericuţe tem p l e vechi de câteva m i i d e a n i , în care
există puteri s u p ra naturale şi care-I ajută pe ind ivid să ajungă l a " regăsirea
de sine " etc. Un g ru p de " vizitatori " chiar s-a declarat practicant M ISA.
Şed i nţele repetate ale acestora şi ale a ltor persoa ne care a u căzut în ca pcana
acestui " folclor ", u nele însoţite d e intervenţi i m eca nice asu pra construcţii l o r,
a u contri buit la deg rada rea foarte accentuată a acestora în u lti m i i a n i . De
aceea este extrem d e bine-ven ită iniţiativa doamnei M a ria Bâg i u , preşedi nta
Fu ndaţiei Ortodox-Cu ltu rală " Maica Sfâ ntă-Bucu ria Neaşteptată " de a încerca
restau ra rea măcar pa rţială şi conservarea acestui sit, prezent de zeci d e
ani în Lista monumente/ar istorice din România, reconfi rmată d e Monitorul
Oficial al României, partea I , a n u l 172, n r. 646 bis. Legi, Decrete, Hotărâri
şi alte acte, 1 6 iulie 2004, pagina 428, n r. crt. 855, BV- I I - m-A- 1826.
Data rea lor în seco l u l a l XVIII- lea trebuie modificată în secolele XIV-XV.
Strădaniile fu ndaţiei şi a l e preşedinte l u i ei a u însă puţine şanse să redea
culturi i româneşti aceste vesti g i i extrem de va loroase, peceţi ale u n u i trecut
zbuciu mat dar g lorios, fără contri buţia factori lor d i rect răspunzători, în
pri m u l râ nd aceea a autorităţilor loca l e .
C a măsu ri u rgente, imediate, înai ntea începerii l u cră rilor d e restau ra re,
propu nem :
- acoperi rea tota lă a navei bisericii 1 , a celor două încă peri anexă ( f, g ) şi
a culoaru l u i d i ntre ele, până la pronaosu l bisericii 2 ;
- acoperi rea teraselor natura l e d e piatră d e deasu pra monu mentelor
(către nord - est) , datorită fa ptu l u i că între sed i mentele d u re există nisip
foarte permeabil pri n care a pa pătru nde cu uşuri nţă până l a tava nele
biserici lor;
65
- i nsta l a rea unor p i loni-su port l a n a rtexu l biserici i exterioare şi la
pronaosul bisericii din spate, unde există pericol u l cel m a i m a re de
p răbuşire a roc i i ;
- constru i rea în p l a n u l îndepărtat, către nord-est d e biserici, a u n u i ba raj
colector d e a pe pluviale, cu descărcare spre vest şi spre sud-est (spre
izvor), evident cu rigole ca re să împiedice e roda rea tere n u l u i d i n faţa
m o n u m entelor;
- ca na l izarea celor două izvoraşe ca re altfel pot contri b u i la aceeaşi
d eteriora re a tere n u l u i ;
- realizarea u n o r trepte şi podele d i n l e m n la toate i ntră rile şi în
încăperi ;
- acoperirea de aşa manieră a lentilei-lumi nator a turn u l u i-clopotniţă încât
ploaia să nu mai cadă în pronaosul bisericii 2 ( material transpa rent) ;
- extragerea sau d i strugerea pe loc, chimică (de p referat a doua
va ria ntă ) a tutu ror rădăcini lor copacilor tă iaţi d e pe nivelele su perioare
a l e bisericilor;
- interz icerea acces u l u i g ru purilor mari sa u a d esfăşurării d e procesi u n i
îna inte d e insta l a rea podelelor d e l e m n , în special a acelor " secte " care
n u au tangenţă cu rel i g ia creşti n ă .
Deoarece s-a confirmat că nişa d i n nava bisericii 1 este o g ropniţă , prin
cercetă ri vi itoa re va trebui să se dagajeze toate depuneri l e d i n această parte,
până la nive l u l de că lcare din ti mpul funcţionă ri i mănăstirii .
Î n încheiere, considerăm că în această fază a cercetărilor sunt îndeplinite
condiţiile pentru începerea lucrărilor de restaurare, evident cu aprobarea proiectului
de către Serviciul Monumente din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
SUMMARY
The a uthor d ivides h i s paper i nto three cha pters : 1 . Şinca Veche i n
Documents and H i storiog ra phy; 2 . Archaeolog ica l Resea rches Carried O u t i n
Şinca Veche ; 3 . Dating o f Şi nca Veche's Cave Churches.
I n the fi rst cha pter, the author m a kes a brief presentation of the m a i n
donation or rei nfo rcement (confi rmation) d eeds o f certa i n docu m ents
issued by Walachia Cou nty Council concerning Ţa ra Făgăraşu l u i , or Şi nca,
in particu lar; these documents a re d ated starting 1476, when the name of
this village was fi rst mentioned . The a uthor observes the v i l lage's d i fferent
names , which depend on the l a ng uage in which these documents a re w ritten
( Ro m a n i a n , German, H u ng a rian), throughout the centu ries, u ntil the Modern
Age. He insists on the fact that d u ring the M i ddle Age, the village belonged
d e facto a nd the j u re to Wa lachia, wh ich sta nds as proof of the presence of
a spiritual life here, w hich sta nds as proof of the presence of a spiritu a l life
here, s i m i l a r to the one i n the South of the Ca rpathians. The a uthor then
reminds the main H u ngarian and Austria n documents com prising news on
the v i l lage, as wel l as stud ies on the monacal and chu rch life i n Ş i nca . The
a uthor a l so exp l a i n s why, d u ri ng the second half of the 1 8 th centu ry, the
v i l l ag e expe riences a demog ra phic process, which led to the emergence of a
66
village ca lled Şi nca Nouă and which was at the basis of the propaganda for
the rel igious u n ion with Rome (the members of the Orthodox Chu rch should
embrace the Catholic rel i g ion ) .
In the second part h e d escri bes h i s own previous a rchaeologica l resea rch
( 1 976, 1 9 9 5 ) and those carried out i n 2005, without including the pre roman
moneta ry d iscoveries (Titus a n d Domitianus) or the Dacian civil settlement on
Dea l u l Pleşu, whe re, again, a Roman i mperi a l cain was issued by Tiberi u s .
I n the last chapter ( 3 ) , t h e a uthor concentrates on t h e dating o f t h e two
monuments. Based on the plani m etrical , com partmental and a rch itectural
analogies, the author reaches the conclusion that thei r creation ca n be
dated at the end of the 14th centu ry or the beg i n n i ng of the 1 5th centu ry,
the closest territoria l a nalogies bei ng the c h u rches from Voievodenii M a ri
and from Viştea de Jos, whe reas the farthest, from the point of view of the
similarities between bui ldings, a re those from Walach ia, Dobrogea and South
of Tra nsyl va n i a . Services were performed in these churches throughout the
Middle and M odern Age, and there is a poss i b i l ity that they were d estroyed at
the end of the 1 9th centu ry or the first decades of the fol lowing century.
S u m m a rizi n g , the author makes a series of suggestions as to the
restoration of the two monu m ents, which he i ncl udes under the category of
the most valuable a rchitect u ra l 1 rel i g ious Romanian b u i ld i ngs.
Desene : M i haela Cioc

Procesa re i m ag i n i : i n g . Pau l Pavel
Fotog ra fi i : FI o rea Costea , Pa u l Pavel
Aducem mulţumiri colegilor Lucica 0/ga Savu şi Ovidiu Constantin Savu

pentru ajutorul dat În efectuarea cercetărilor arheologice propriu-zise şi În
rezolvarea rapidă a unor probleme legate de bibliografia mai veche.
Bibliog rafie selectivă

A. Aron, Monografia bisericilor, şcoalelor şi reuniuni/ar române din
Făgăraş, Făgăraş, 1 9 1 3 .
Ioan C i u pea, Observaţii asupra toponimiei şi antroponimiei Ţării
Făgăraşului, în Acta Musei Napocensis, 24-25, 1987- 1 988.
Florea Costea , Dacii din sud-estul Transilvaniei Înaintea şi În timpul
stăpânirii romane. Contribuţii la etnogeneza şi continuitatea românilor,
Braşov, 2 0 0 2 .
Florea Costea , Repertoriul arheologic a l judeţului Braşov, ed iţia a II-a,
Braşov, 2004.
Ioan Glodari u , Florea Costea , Ioan Ciupea, COMĂNA DE JOS. Aşezările
de epocă dacică şi prefeudală, Cl uj, 1980.
Vas i l e Drăg uţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească,
Bucu reşti, 1 976.
E . G recea n u , Ţara Făgăraşului zonă de radiaţie a arhitecturii de la sud de
67
Carpaţi, în Buletinul Monumente/ar Istorice, 1970, 2 .
Va leriu Literat, Biserici vechi româneşti din Jara 0/tu/ui, C l uj-Na poca,
1 996, ed iţie N icolae Sabă u .
Antal Lu kăcs, Jara Făgăraşului in Evul Mediu. Secolele XIII-XVI,
Bucureşti, 1 99 9 .
Ştefa n M eteş, Viaţa bisericească a Românilor din Jara 0/tu/ui, S i b i u ,
1930.
Ştefa n M eteş, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, ( 1 ) , Sibiu,
1935.
Ştefan M eteş, Mănăstirile româneşti din Transilvania ş i Ungaria, S i b i u ,
1936.
1 . N . Moldovea n u , Schituri ş i mănăstiri din Transilvania distruse de
generalul Nicolaus von Buccow, în Biserica Ortodoxă Română, 1 14 , n r.
1-6, 1996.
Ioana Cristache-Pa nait, Datarea bisericii d e lemn de la Şinca Nouă, in
Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare, Bucu reşti, 1967.
M. Păcu ra ri u , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980- 1 98 1 .
M . Păcu ra ri u , Mănăstirile şi bisericile ortodoxe române din Transilvania şi
Banat in sec. XVIII, în BOR, 9 3 , 1 -2 , 1 9 7 5 .
Z . Pâcl işa n u , Vechile mănăstiri româneşti din Ardeal, Blaj , 1 9 1 9 .
Ad rian And rei Rusu, Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş, C l uj-Na poca , 2000 .
Note
1 DRH, B, 1, pp. 253-256.
2 V. Literat, Biserici vechi, p. 1 7 .
3 I. Ciu pea, Observaţii asupra toponimiei şi antroponimiei Ţării Făgăraşului (I), în
ActaMN, 24-25, 1987 - 1 988, p. 277 şi urm ., în specia l pp. 282, 296.
4 Vezi şi la Coriolan Suci u , Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, I I , 0-Z,
Bucureşti , 1967, sub voce .
5 V. Literat, Biserici vechi, p. 1 7 .
6 Cf. Hurmuzaki, 1 , p. 39, nota x x x .
7 Şt. Meteş, Viaţa bisericească, S i b i u , 1930.

8 Şt. Meteş, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, 1 , Sibiu, 1 9 3 5 , p. 46. Cf.
Hurmuzaki, I, 2, pp. 3 4 1 - 34 2 .
9 Ştefa n M eteş, Viaţa bisericească a Românilor din Ţara 0/tului, S i b i u , 1 9 3 0 , p p .
1 1 1 - 1 1 3 . Cf. S . Puşcari u , Documente pentru limbă, I , pp. 392-393.
10
I. Opriş, Protejarea mărturiilor cultural-artistice din Transilvania şi Banat după
Marea Unire, Bucureşti, 1988, cu tri m itere la ACMIT, I, 1932, nr. 4 1 2 . Vezi şi V.
Literat, Biserici vechi, pp. 5 - 5 3 .
11
Recent, profesorul cluj ean N icolae Sabău a adu nat aceste stu d i i , d i n
manuscrisul o rig inal s a u d i n ACMIT d i n anii 192 6 - 1 938, sub titlul deja cu noscut:
Biserici vechi româneşti din Ţara 0/tului, Cluj - N a poca, 1996 .
12 Val eriu Literat, Biserici vechi româneşti din Ţara 0/tului, Cluj - N a poca, 1996,
ediţia N icolae Sabău, pp. 1 7 - 1 9 .
1 3 Anta l Luk;ks, Ţara Făgăraşului În Evul Mediu, secolele XIII-XVI, Bucureşti,
1999, pp. 1 3 3 - 134, cf. J. Kemeny, Transsilvania possessionaria, XIII, Districtus

68
Fagaras, p. 77. Mss. la Bibl ioteca Academiei Române, Fi liala Cluj . Arhiva istorică
Iosif Kemeny.
14 Ibidem, p. 133 şi urm.
15 Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj
Napoca , 2000, p. 256 şi nr. 256 în harta 1 .

! Sa
Ibidem, p. 256.
16 Florea Costea, Aşezarea dacică de la Şinca Veche, în Cumida va, 2 2 - 24, 1998-
2000, p. 7 şi u rm .
17
Marius Poru m b, Pictura românească din Transilvania, C l uj , 1 98 1 .
17a
Vezi nota 1 6 .
1 8 Pentru aşeză rile civile vezi Florea Costea, Repertoriul arheologic al judeţului
Braşov, Braşov, 2004, sub voce. Pentru cetatea de la Breaza, Florea Costea
Dacii din sud-estul Transilvaniei Înaintea şi În timpul stăpânirii romane, Braşov,
2002, sub voce şi capito l u l Fortificaţii şi aşezări fortificate, cu toată bibliografia
mai veche.
18a
FI. Costea, Şinca Veche, scurtă monografie ( mss la autor, p. 1 0 ) .
1 9 Biserici vechi, p . 1 9 , fi g . 1 4 .
2 0 Biserici vechi, p. 19
2 1 Op. cit. , p . 19.

2 2 Scrisoarea pastoru l u i reformat d e Făgăraş către Iosif Benko, 1 759, cf. A.
Lukacs, Jara Făgăraşului, p. 133, cu nota 26.

25 Op. cit., p. 8
26 Op. cit., p. 1 8 .
2 7 U rbariul d i n a n u l 1 7 5 8 .
28
V. Literat, Biserici vechi, p. 1 7 .
2 9 Ş t . Meteş, Viaţa bisericească, p. 1 1 2 .
3 0 M u lţumesc şi p e această ca le col egei d r. Ligia Fulga pentru ajutoru l d at în
datarea vaselor.
31 Pentru determinarea ei m ulţumesc coleg elor Dori na Neg u lici şi Voica Istrate.
32 Jara Făgăraşului, p. 1 34.
33 Ibidem, p. 3 1 .
34 Biserici vechi, pp. 1 8 - 1 9 .
3 5 Dicţionarul, p. 2 5 6 .
3 6 Î n Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare, 1967.
3 7 V. Dră g uţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti,
1966, p. 46.
38
Ibidem, sub voce.
39 Jara Făgăraşului, p. 3 5 . Vezi şi V. D răguţ, Dicţionarul, p. 3 1 8 .
4 0 Biserici vechi, p. 1 2 6 .
4 1 Jara Făgăraşului, p. 3 5 .
4 2 V. Drăguţ, Dicţionarul, p. 259 şi u rm . Şi fig . 1 de la p. 2 60 .
43 Ibidem , p . 1 0 1 .
4 4 Op. cit., p. 1 9 .
69
Lista i lustraţiilor
Fig . 1 - Ţa ra Făg ă ra şul u i , d u pă G h . Dragotă, Muzeul Ţării Făgăraşului,
Ghid.
Fig . 2 - Dea l u l Pleşu l : 1 -aşeza rea dacică; 2-bisericile ru pestre . Vedere
d i n spre sud .
Fig . 3 - M u nţii Făg ă ra ş u l u i văzuţi d i n aşezarea d acică d e pe d ea l u l
Pleşul .
Fig . 4 - Vedere asupra bisericilor înainte de începe rea cercetă rilor
a rheologi ce din a n u l 2005.
Fig . 5 - Aspecte din ti m p u l înlătu ră ri i depunerilor d i n faţa biserici lor,
sud.
Fig . 6 - Vederi pa rţiale asupra nive l u l u i d e că lca re d i n ti m p u l funcţionării
mă năstiri i . Punctul ma rcat O rep rezi ntă locu l crucii d e pe
peretele sud ic, exterior, a l bisericii 1 .
Fig . 7 - Planul bise rici lor p u blicat d e către Va leriu Literat, Biserici vechi
româneşti din Ţara O/tutui, Cluj-Na poca, 1996, p . 1 9 .
Fig . 8 - Planul bise ricilor rezu ltat î n u rma cercetări lor a rheologice d i n
a n u l 2 00 5 . Se observă dispune rea nonaxială a bise rici lor şi a
încă peri l o r anexe.
Fig . 9 - Pla n u l încă peri i-anexă g, d ezvelită în campania 2 0 0 5 .
Fig . 1 0 - N işa sudică ( fereastra ) d i n na rtexul bisericii 1 .
Fig . 1 1 - Tâ mpla bisericii 1 . Aspect d i n ti m p u l cercetă rilor d i n a n u l
2005.
Fig . 12 - Fereastra ( d eformată ) d i ntre navele celor două bise ric i .
Fig . 1 3 - Prosco m i d ia bisericii 1 .
Fig . 1 4 - Aspecte d i n timpul degaj ă ri i depu neri l o r d i n încă peri l e f şi g . Cu
x este ma rcată fereastra d i ntre ele.
Fig . 1 5 - Anexa g a bisericii 1 cu n işele d inspre vest, una d i ntre ferestrele
din peretel e sudic şi i ntra rea în formă d e x , cu scobiturile în rocă
pentru cadrul u ş i i . G roa pa din podea poate fi pentru uşor.
Fig . 1 6 - Perspectivă d i ns pre est asupra i nterioru l u i încăperi i g cu locul
insta laţiei pentru încă lzit şi prepa ra rea h ra nei, fereastra d i nspre
ca mera f ( I ) , n işele d i n peretele vestic, ferestrele în x d e pe
partea sudică şi " pol iţele " de piatră " cruţată ". " Pol iţa " d e s u b
fi ride putea f i u n pat s i m i l a r cel u i d i n încă perea f.
Fig . 1 7 - I mag i ne asupra încă perii f cu patu l de p iatră " cruţat ", m icile
n işe din peretel e vestic şi pa rte din peretele în care era fixat
tocul uşii. Î n d reapta - i ntra rea în pa rteru l pronaosu l u i bisericii 2.
Perspectivă asupra i nterio ru l u i aceleiaşi încă peri, în stâ nga-jos
observând u-se ră măşiţele cu ptoru l u i şi o m ică trea ptă d e piatră
"
" cruţată , s u b fereastra ( I ) d intre ea şi încăperea g (jos ) .
Fig . 1 8 - Frag ment d e geam m a nufacturat, d e l a u na d i ntre ferestrele
70
sud ice ale încăperii g ( 1 ) şi frag ment i rizat d e la u n vas d e sticlă

( 2 ) , descoperite în aceeaşi încă pere în c u rsul cercetări lor d i n
anul 2005.
Fig . 1 9 - I ntrarea în nartexul bisericii 2 . Se observă treptel e " cruţate " î n
piatră (sus), scobitu rile pentru cadru l uşii d e lemn şi perforaţia
d e deas u p ra uşii pentru grinda longitud i n a l ă .
Fig . 2 0 - Tâ m pla bisericii 2 , cu deta l i u .
Fig . 2 1 - " G ropn iţa " d i n a bsida bisericii 2 .
Fig . 2 2 - Prosco m i d i a bisericii 2 .
Fig . 23 - N i şa d i n peretele estic a l a bsidei bisericii 2 .
Fig . 2 4 - " Stea u a l u i David " d i n aceeaşi nişă şi i nscri pţie slavonă ( ? )
i niţială, a nterioară p rofa n ă ri i bise rici i .
Fig . 2 5 - Secţi u n e est-vest prin p ronaos, tu rn u l -clopotn iţă ş i pa rţial
n a rtexul bisericii 2.
Fig . 26 - Secţi u n e nord-sud a p ronaos u l u i şi a turn u l ui -clopotniţă în
plan u l vertica l a l i ntrări i în n a rtex u l bisericii 2, cu l u m i natorul
pa rţial p ră b u şit.
Fig . 2 7 - Pronaosul bisericii 2, ved e re d inspre sud ( in tra re ) .
Fig . 2 8 - Cota superioa ră a t u rn u l u i-clopotniţă , c u partea sudică pră buşită
pe o înălţi m e de ci rca 1 , 5 0 m .
Fig . 2 9 - I nteriorul turn u l u i-clopotniţă, cu straturile nisi poase despri n se
de-a l u n g u l ti m pu l u i .
Fig . 3 0 - I nteri oru l acel uiaşi turn, c u pa rtea inferioară a l u m i natoru l u i
ca re pătru ndea şi î n nartexul bisericii 2 .
Fig . 3 1 - Trepte tă iate î n rocă pentru a s e putea u rca ş i coborâ terasele
natura l e d e deasu pra biserici lor ru pestre .
Fig . 3 2 - N işa d i n peretele vestic a l pronaosu l u i bisericii 2, loc a l unei
icoa ne im portante, p rofanată recent.
Fig . 33, 34 - Cera mică rezultată din cercetă rile a rheologice din ca m pa n i a
2005.
Fig . 3 5 - Monedă a u striacă d e bronz ( 1 Kreutzer) d i n a n u l 1800 .
Fig . 36 - Pla n u l bisericii d i n Voivode n i i M a ri , datată pe la 1 50 0 (sus) şi a l
celei d i n Viştea d e J os, datată î n seco l u l X V ( d u pă E . G recea n u ,
a utoerea datărilor) .
Fig . 37 - I m a g i n i a l e p rofa nă ri i d i n zilele noastre a biserici lor ru pestre
o rtodoxe d e l a Şi nca Veche .
Fig . 38 - U rm e a l e dăltuiri i î n rocă a ansa m b l u l u i monahal d e la Şinca
Veche.
71
,.., ,..,
TARA FAGARAŞU LU I
o Ctl 1
.
1
• llt riC{I
8 eru"fortrfic 1
Y 1' ugu dactcc Ilotel
< astru roman •
u>zuur monetar R zen•,, / /1{1/Urt /
•l W'tiZt <
Fig. 1
cwt "
Fig. 2
Fig. 3
Fi g . 4
http://cimec.ro -73http://istoriebv.ro
Fig. 5
74
Fig. 6
Fig. 7
75
Fig 8
Fig 9
http://cimec.ro 76
- http://istoriebv.ro
Fig . 1 0
Fig. 1 1
77
�
�
Fig. 1 2
Fig. 1 3
78
F i g . 1.4
Fig . 1 5
79
s N
Fig . 1 6
Fig. 1 7
80
c:o
Fig. 18
Fig. 19
Fig. 20
http://cimec.ro -82
http://istoriebv.ro
Fig. 2 1
Fig. 2 2
83
F i g . 23
-·{
F i g . 24
84
F. Costea • Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche
Fig. 25
Fig. 26
85
F i g . 27
F i g . 28
86
cn o
N M
CI CI
u.. u:::
http://cimec.ro -87http://istoriebv.ro
Fig. 3 1
Fig. 3 2
R8
F Costea Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche
•
Fig. 33
F i g . 34
http://cimec.ro -89
http://istoriebv.ro
Fig. 3 5
o 5M
1 1
Fig. 36
http://cimec.ro - 90
http://istoriebv.ro
Fig . 3 7
Fig. 3 8
91

028 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXVIII 2005 04

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

028 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXVIII 2005 04

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BISERICILE RUPESTRE DIN COMPLEXUL MONAHAL

1. Şinca Veche În docu mente şi În istoriog rafie

J udecând d u pă proporţii l e şi aşeza rea încă peri lor, cea m a i d i n fu nd a

d rept picior d e prestol . În p ronaos se mai conservă u n fragment d e piatră

2. Cercetări arheolog ice la Şinca Veche

hranei, d i n ea păstrându-se vatra şi u n fragment de perete de cu ptor (fig . 9 ,

3. Data rea bisericilor ru pestre de la Şi nca Veche

S i m i l itud i n i d e plani metrie şi d e compartimenta re, d e data aceasta la

Istorice : " Ar merita totuşi să se păstreze această ră măşiţă a trecutul u i şi deci

Desene : M i haela Cioc

Aducem mulţumiri colegilor Lucica 0/ga Savu şi Ovidiu Constantin Savu

Bibliog rafie selectivă

7 Şt. Meteş, Viaţa bisericească, S i b i u , 1930.

1999, pp. 1 3 3 - 134, cf. J. Kemeny, Transsilvania possessionaria, XIII, Districtus

15 Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj

Napoca , 2000, p. 256 şi nr. 256 în harta 1 .

2 1 Op. cit. , p . 19.

Lukacs, Jara Făgăraşului, p. 133, cu nota 26.

3 0 M u lţumesc şi p e această ca le col egei d r. Ligia Fulga pentru ajutoru l d at în

sud ice ale încăperii g ( 1 ) şi frag ment i rizat d e la u n vas d e sticlă

S-ar putea să vă placă și

028 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXVIII 2005 04

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

028 Revista Cumidava Muzeul Istorie Brasov XXVIII 2005 04

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BISERICILE RUPESTRE DIN COMPLEXUL MONAHAL

1. Şinca Veche În docu mente şi În istoriog rafie

J udecând d u pă proporţii l e şi aşeza rea încă peri lor, cea m a i d i n fu nd a

d rept picior d e prestol . În p ronaos se mai conservă u n fragment d e piatră

2. Cercetări arheolog ice la Şinca Veche

hranei, d i n ea păstrându-se vatra şi u n fragment de perete de cu ptor (fig . 9 ,

3. Data rea bisericilor ru pestre de la Şi nca Veche

S i m i l itud i n i d e plani metrie şi d e compartimenta re, d e data aceasta la

Istorice : " Ar merita totuşi să se păstreze această ră măşiţă a trecutul u i şi deci

Desene : M i haela Cioc

Aducem mulţumiri colegilor Lucica 0/ga Savu şi Ovidiu Constantin Savu

Bibliog rafie selectivă

7 Şt. Meteş, Viaţa bisericească, S i b i u , 1930.

1999, pp. 1 3 3 - 134, cf. J. Kemeny, Transsilvania possessionaria, XIII, Districtus

15 Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj­

Napoca , 2000, p. 256 şi nr. 256 în harta 1 .

2 1 Op. cit. , p . 19.

Lukacs, Jara Făgăraşului, p. 133, cu nota 26.

3 0 M u lţumesc şi p e această ca le col egei d r. Ligia Fulga pentru ajutoru l d at în

sud ice ale încăperii g ( 1 ) şi frag ment i rizat d e la u n vas d e sticlă

S-ar putea să vă placă și

15 Dicţionarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj