Domnia Lui Bibescu 1893

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.
ro
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro
DOMNIA LUI BIBESCU
Autorul şi editorii declară că-şi păstrează drepturile de reproducţie
~i de Lraducere în ţară şi în străinătate.
Acest volum a fost depus la ministerul de interne din Franţa (sec-

ţiunea librăriei)
în Februarie 1893.
DE ACELAŞ AUTOR :
HELFOH.'l', REIMS, Sl:<JDAN, Campania din 1870. Al 7-ea corp al ar-

matei de la Rin. A 5-a ediţiune, 1 voi. in 8° cu trei hărţ'i, 1872 (fran.)
8 lei.
CORPUL LUI LORE'ICE;t, lNAlN'l'EA CETJ\'fll PUEBLA (i'i Mai 186.l),

a 8-a ediţiune 187.l (fran.) (epuizat).
ISTORIA UNEI FRONTIERl, Romini;i pe ţă,rmul drept ;i/ Dw1ă,rei,
J voi. in 8° cu hărţi 1883, ediţiune franceză şi ediţiune romînă.
1N Ml<iXIC lN 1862. LUPTELE ŞI RETRAGEREA CELOR ŞASE MII,

1 voi. în 8", cu 23 desemnuri de ,IAZET şi 4 hărţi, 1887 (fran. 1 20 lei.
(Curonat de Academia franceză,, Premiul Bordin)
CULEGERE, Politică,, Religillne, Duel, I yoJ. 8° în 1888, ediţ. franţ.
~i romînă.
AV AN'!' - PENDANT - · APRBS. Exposition universelle ele 1889, Hou-

manie. Un voi. in 8', illusLre de nombreux dessins de ( :mLLAUME,
l'rix 10 fr.
ROMANI A
DE LA ADRIANOPOL LA BALTA-LIMAN (1829 - 1849)
DOMNIA
LUI
BIBESCU
CORESPONDINŢĂ ŞI DOCUMENTE
1343 1356
D E PRI N TU L
GHEORGHEr;'BIBESCU
CORE~PONDJ1'TI, AL JNS'rll'U'l'lJLUI FRANŢII
TRADUS ~E B. FLORESCU
!-IT
TOMUL ÎNTÎIU
BUCURESCI
TYP. CURTII REGALE, F. GOBL FII, PASSAGIUL ROMÂN, 12
1893
DREPTURILE REZl.:R VATE
- - - - -E
-RS-IT-AR-k
IIV
CA C..:.tJ
r~t,LĂ U
Ş TI
..
i,iLIOTi: B L J . u•~E l l 'f&~IA
ISL
.l IN„ 1
.
IIIUDTE .P' .
'-I-,;;,,-·. ---Z·' :~::::::::::::::::
. ·U l }·,-
n,a_r~
ţ
,__~v-e
Istoria unei epocY arare orl se înlt1ţişoază clesbăratr1· sau ele
gre.7eli de fapte orl ele date, sau do aprecii'trl neexacte, orl
îmboldite de patimă, înainte cel puţin de a fi dobîndit ma-
turitatea pe eare anii, - une-orl veaeurile numai, - o dau
faptelor, rcspîndind asupră-lc lumina.
Mai puţin fericită de cît acele monumente pe care muşc[t
tura vrcmei le preschimbă cu încetul, dindu-le tonul vechimii,
îndulcind pf1rţilc lor ddeetuoasc, întipărind în întregimea operii
o armonic în care sfirşesc prin a se şterge sl[1bielunilc sau
rătăcirile maestrului, - Istoria arc neîncetat neYoe ele inte-
resul, ele str[tduinţclc, ele concluiul aeclor caro sunt în stare
a-i sluji; ea nu simte vr'o claltt ohoseală ele a tot ad[1oga comorl
noi la cele ele înainte gr[1măclite, de a-şl tot ţine cartea în
vecI desehisă razelor pe care adov[1rul poate s[t le lase să cadă
într'însa. Memoriile însă, hîrtiile diplomatice, scrisorile intime
fiind colaboratorii dătători ele rocl ai adovftrului, îmi dau eu
socotinţă cr1 toţi acei ce au în păstrare r.semenea cloeumente,
fac oper[t folositoare ele le scot la lumina zilei.
Iată ele ce public azl eorcspondenţa diplomatică, documen-
tele politid şi administrative ele sub domnia lui Gheorghie
D. Bibescu-Voclă. Adueînclu-mi ast-fol tributul meu istorii,
aduc, tot de o dată, un omagiu memoriei Tatălui meu.
In afară ele scrisorile 1) politioc preschimbate între Domnul
1) ~Iuite n'au putut fi regăsite.
li
'f[trii-Romîneşfi şi Cabinetele clin ViL•na, Sin-Petersburg, Con-

stantinopol, Paris şi Berlin, - ele la 18i3 la 1848, - în ai'ară
ele principalele eloeumentc~ atingi'ttoarc ele actele guvernului
S[tu, aceast[t culegere coprinele unele serisorI intime, care şi'au
at.:i locul lor însemnat, precum au asemenea şi valoarea lor,
căcI ne lasi't si't citim, pîn[i în fund, gînclul aceluia cc le-a scris.
Documentele întrunite în această eartc vor pune pc scriitorii
ce ar dori si't istoriscasci't laptele celor cinc.:'î-zecI clin urmă anI
ai vieţii Romîniei, în stare să cunoaseă de cc patriotism era
însufleţit Vodă Bibcscu, şi cc îngrijire a avut pentru dcsvoltarca
morală, politică, intelectuală şi economică a 'fării-RomîneştI.
Ele le vor spune de a ştiut Vodă să cîştigc 'ţ'rtrii Sale simpatiile
şi consideraţiunea Statelor celor marI; ele I-a fost politica bine
cumpfoită, şi tot atîta ele respectuoasă cît şi de oţeliti't în lea-
litatea sa către Puterile proteetoare, ale cftror clorinţ'î sau
interese nu-i fu în tot-cl'a-una lesne ele a le împi:ica; ele vor fi
des marture ele grija ce avea pentru noi Rusiai căreia Principa-
tele Dunărene datoresc de a fi reintrat, - clupă atîtea vcaeurr
de lupte şi de suferinţ't, - în traiul popoarelor libere, şi de a
se fi dcsvoltat, pînă la prosperitate, subt înţeleapta şi părin
teasca administraţiune a generalului de Kisselcff; ele le vor
spune, în sfirşit, cum şi-a iubit Patria, şi cum a slujit-o primul
ales al Naţiunei, ales pc viaţ[t, - Domnul care, suimlu-se
pe Tron, a liberat pe robr 1i, şi a preg·i'ttit soluţiunea a doo
cestiunr de căpetenie, unirea principatelor ~, şi emaniciparea
ţăranilor 3 /.
'} Legea din rn Februarie 184:7, n" 1H8, Bui. of. din 17 Februarie, n" 13.
) Uniunea n1mală clinlre 'j'ara-!1omînea~cr1 f;-i ~lolclova,
2
primul pas
către unirea dellnith·r1 a celor doo \firi rumineşll, B11J. of din 11:1 l\Iartie
1847, n" H5.
') Proiect de lege din 5 Aprilie 1843, n' 303,-ca răspuns la proiectul
Camerei.- A mai Yedea 7i instrucţiunile către prefecţi, în favoarea ţăra
nilor, din 2H Mai 184:7, Bui. of. n" 37, şi din 6 Sept. 1847, Bui. of. n" fi2.
III
O scurtă pagină ele istorie slujeşte ele introducere lucrărei

ele căpetenie clin această operă.
De am facut sri fie corespondenţa şi documentele relative

la domnia lui Vod[t Bibescu, precedate de clauzele principale
ale tractatelor de la Kuduk-Kainargi /1774), ele la Iaşr (17B2),
ele la Bucureşt'i (1812\, ele la Ackermann 118261, care ne fac cu-
noscut[t treptata clesvoltare a înrîurirei ruseşt'i pe Dunăre, arată
popasurile 'f[trii-Romîncşti I\ şi Moldovei pe calea cuceririlor
vechilor lor privilegiurl, şi a căror par'er1 încoronare este trac-
tatul ele la Adrianopol, c[td asigur[t în sflrşit a lor executare; ele
am reamintit, în cîte-va vorbe, faptele militare care aduc între
Rusia şi Inalta Poartii. tractatul de la 24 Septembre 1829,-dată
la eare pentru Principate sună un ceas de liberare şi ele nădejde;
- de am aruncat o ochire asupra istoria Ţării RomîneştI ele la
182'.l pîn[1 în zioa ele 2 Ianuarie 1848, zi în care, stăpînă de
a se sluji. - pentru cca cl'întâia oar[1, dupri un Yeac şi jumr1-
tatc 2 i, - ele dreptul s[ttt de suveranitate, Tara alese un Domn
naţional, pe Uheorg-hie D. B1bescu, c că am crezut c[t Ya
g·[1si cititorul un interes s[t asiste la munca de regenerare a

poporului 'fării Hornîneştl, şi că redeşteptarea acestor amintiri
i va înlesni studiul documentelor ce sunt obiectul acestei
publicaţiun'L
') Ţa,ra Romînească, este numele de veci a Statului numit în străi

nătate Yalahie. A se vedea tractatele între Domnii Ţării HomîneşU şi
Turcia. Azi C'a f:icc parte din Hominia, fiind situa1r1 dincoace de Milcov,
şi e mai cunusculfL sub numele de ~Muntenia, nume dat de Moldoveni,
Numele de Yalahia, necunoscut în Romînia, ne vine de la Slavi, şi
însemnează Ţarr1 latinească. \\'ekhii (latinii) erau în Francia opuşl Ger-
manilor (Deutsch).
') Domnii alei;-i înainte de epoc-a Fanarioţilor erau alcşl numai de
înaltul cler :;,i de bocri. Se poate dar zice cr1 Vodri Uibcscu fu cel
d'întîiu Domn romîu ales de \ară, de uemc ce la aleg-crea lui au luat
parte dcl,-gaţii breslelor ,;-i ai judetclor.
CÎTEV A CUVINTE
DESPRE TRACTATELE
ÎNCHEIATE DE LA 1774 PÎNĂ LA 182\:J.
Campania clin 171j!) avusese drept consecinţă instalarea Ru-

şilor şia aclministraţiunci lor în ~Iolclova şi 'fara Romînească.
După ce numeroase proccte fusese preschimbate între cur-
ţile din Berlin, Viena şi Sin-Petersburg, clupă ce alergarri la
numeroase viclenii, cele cloo d'întîi pentru a opri ori-ce înţe
legere directă între Rusia şi Poarta care se vedea pcrclută,
cea ele-a treia pentru a se feri de jignitoafca intervenire a
Austriei şi a Prusiei, şi a ajunge a impune Sultanului condi-
ţiunile sale 1);
Dupft o luptă cliplomaticri clin eclc mai muncite, la care iau

parte: - 1° în numele Prusiei, Frcdcrie al Ii-lea, carc-şl'. uimea
protivnicii prin pătrunderea jucleeăţii sale, prin logiea nesgu-
cluită a politicii sale, prin diMcia sa de a se folosi de slăbi-
1) Adică: punerea în libe!'lale a lui Obreskof, posesiunea Azofului şi

a celor dno Kabarda recunoscută Husici care le mai posedase ';'i pe
care Caterina a JI-a le declara "necesare siguran\ii hotarului său». -
Noul hotar tureesc dus de la :"iipru la Duniire; proclamaţiunea, în nu-
mele um,init,'i,ţii, a 11eatirni1rii Tătarilor din Crim, ca şi a }Ioldovei
şi a prii Homîncşti. (V. Ln Question d'Ol"ient nu X VIII-e·siecle, de
Albert Sorel, membru al Inslitulului.)
y
cîunile lor: g·ata sfi aib[t complezenţe pentru aliaţii săi, clar
afirmîncl că ori-ce lucru î.şi are hotarul său 1; 2° în numele
1
Austriei, Kaunitz, care nu se gîncleşte clecît a o dcsclauna pe

socoteala Tării-Romîneşt'î şi a Porţii prin aneximwa Olteniei 2 ),
şi care n'are scrupulurile ele conştiinţ[t ale suveranei sale,
Maria-Tereza, neaYînd a ei firească dreptate, nicI ale ci
delicateţe, cu toate că adesea aceastrt Prinţes[t şi le jertfeşte
gemîncl 3 1, cerinţelor politicii sale : 13' 1 în numele Rusiei, ţarina

Caterina a II-a, alL' dtrci g-înclurr în priYinţa Turciei sunt
oglindite în această fradt: « Nid o clattt nu Yoi obţine o pace
folositoare de nu mă 'n[tsprcsc în eontrn mînclriei Turcilor, şi
a părtinirci care-i sprijineşte 4 1n : în numele Franţii, Choiseul,

care, - cu toate că această putere are un rol mai şters, -
totuş'i r[nnîne, pentru Prusia şi Rusia, de nu o ameninţare,
cel puţin o jicnire ;
După eludata serie ele curse cc suveranii Prusiei, Austriei
şi Rusiei îşI întind unii altora în ce priw,;:tt• împărţirea Po-
lonit!i, faptri hol[trît[t în Ianuarie 1771. sul,-scmnattt în Fc-
ln·uarie ,;:i :'l[artic 177~, tkst1,îr,:,itt1 În Iulie al ac-eluiaş an, cu
un sîngc rec!: ,;:i o lîps[t lle scrnpulur'I care Yo1· pricinui vednic
uimirea Istoriei ;
Dup[t neuitata f[tţ[trniuie a politic·ii lui Kaunitz în ec priYeşte
pe cei doi aliaţ'i ai săi, Franţa şi Tmcia, pe care i adoarme

sau i prec11peţe.şte ;
Dupft neroditoarele confcrinţ'i clin Focşanl în Aprilie şi cele
clin Bucureşti în Ianuarie şi Martie 17713, între Ruşl şi Turc'i ;
Dup[t rteînccpt'rua operaţiunilor răshoinicc' în Iunie, trecerea
') Frederic al II-iea căire Prin\ul El1l'ic, 19 DecemlH'C 1770 (p. 1H8).
•) Parte a 'j'iirii Homîneşli înapoiată de ,\u~tl'ia la pacea din Belgrad
(17n\l), şi aşezată între Banat, Transih-auia, Oltul şi Dunrtrea.
') «Ea plîngca, dar tot lua", zic-e:1 Frederic-cel-marc, nwbiud de
Maria-Tereza (pag. 280). (Vezi Lu Q11estio11 d'Orient litl X VIII-e siecle
de Albert Sorel, mem!Jru al Institutului).
') Scrisoarea el-ei de Bielke, 11 Deeembre 1770. (Y. Albert Sorel, p. 1:'it).
VI
Dunârei ele Ruşr, ·ncisbîrnla şi retragerea lor, apoi noa lor

pih;ire înaint_c, şi noile lor ncisbînzi ;
În sfirşit, clupă intervenirea intcresat,"t a Austriei care rîv-
ncşte posesiuneaBucovinci li, «leagănul 1Iolclovei» 2 1, şi clupă
strivirea Porţii la Bajarclick, - în Iunie 1771·, - ele către
generalul rus H.omantzof, ajung·cm la însemnatul tractat de la
Kuduk-Kainargi, înl'lrniat în Scptcmbrc din acclaş an, şi rati-
ficat patru luni mai tîrziu, în 24, Ianuarie 177n '1/.
Acest tractat, ca şi cel urm[itor, ca multe altele înc[t, ne

aduc a recunoaşte acea fatalitate istoridt cc vrea ca popoa-
rele să-şi ispăşeaseă în vecY greşelile lor politice.
Ludovic al XIV-lca, p[tr[tsind tradiţionala politicei a Franţii,
n'a c-ontrihuit oare la înl'rîngerca Turcilor de 61trc Austria, la
Saint-Gotharcl, în Ungaria, la leatul Hi(i1•, şi aceast[1 politică
nu şi-a dat ca oare roadele sale, în veacul al XVIII-lea, gă
sindu-se armiile franceze lipsite ele folositoarea alianţ[i a Înaltei
Porţi, atunci cînd Franţa îşi reîncepu duelul istoric în contra
Austriei?
Sobieski nu s'a slujit oare de tăria Poloniei, rn s[t seape
Viena clin mîinile Turcilor, făr[t s[t prcvacl[1 că, ajutîncl la
'l ln 1776, Austria se va inţelegc cu Poarta despre hotarele lluco-

vinei, şi şI-o va anexa în 1777, dupft acelca:;,I princ-ipii ele moralft care
dictaseră impărţi1·ea Poloniei. Energica protestare a lui Grigore Ghica
va costa viaţa acestui Domn, care va fi asasinat în c.:apitala sa Ia~I. de
trimi~ii Porpi (1777). (V. poema lui Enaki Cogi'i,Jnicennu)
'l După însă-i;;i expresiunea lui Grigore-Vodă Ghica.
'l La conferinţele de la FocşanI 1772, Husia propu;;e ca Princ.:ipatele
să fie declarate ca nealîmate, subt garanţia mai multor puteri. Aceste
confcrin\i nu avură rezultate.
La acelaş congres, Spătarul Ioan Cantacuzino, - mort in Husia in
1809, - trimise, relativ la cestiunea cetft\ilor pe care Tmcia Ic ocupa
fărft drept în 'j'ara Homineasc:1, o protestare a Divanului acestei 'Pri.
Aceastri protestare era falşă. Ea era opera lui Cantac.:uzino care o
dădu ca operă a acelor al criror mandatar era el. l'alriotismul îl îm-
pinsese să făptueascri această minciunri, fapt n-ednic orI-cum ele tot
respectul.
VII
slăbirea lor, i punea în ncputinţ[i de a scăpa într'o zi acceaşr

Polonic din ghiara acvilei imperiale ?
~i în ycacul al XVIII-lca încă, pe cînd unele ţăd, rămase
mult timp tarI şi ncatîrnate, li:isau, cu încetul, făşii din liber-
tăţile şi clin autonomia lor sfi le lîe smulse ele mftrăeinii nc-
îmhlînzitci politici, pe cîncl cloo slate noi, Prusia şi Rusia,

sc măreau în dauna lor; pe cîncl viitorul se ar[tta ameninţrdor
pentru Tureia, fii lui :\Iahomet, uitiHorI şi dînşii ele interesul

lor, nu şI-au luat oare sarcina de a clftrîrna cu chiar mîinile
lor, lireştilc lor nwtcrczc, meterczdc llunftrene, Prineipatcll!l
romîne ·t
Nu, într'adcY[tr, violîncl h'actatcle, aşczîncl pe Grcel', în
lor.ul lui Cantemir, pc tronul :Moldovei, dupft înfrîngerea lui
Petru cel-:\Jarc la SculenI şi traetatul ele la Prut \1711),-nu
făeîncl s~t fie riclicaţI din BucureştI, clin însu-şl' palatul lor,-
sprc ruşinea hoerilor şi a Capitalei care nu îndrăsnirft sft-şI
apere Domnul, - Bi-îneovcanu, şi familia sa cu cornoarele
lui; 1111 lt1eîncl siL lie lt1iatî acest suYc1·an, împr!'lm[t c11 fii ,;;i
cu g-innil(· st1u YCtdn·seu, 1n Constantinopol, în 1714, nu făcîncl
s[t lie executat asemenea urmaşul acestui-a, ţtdan Cantacu-
zino, în 171(i, şi înloeuinclu-i pc amîncloi prin DomnT clin Fanar,
- a c[tror menire fu ele a distruge instituţiunile Tării, ,;;i mai
ales ele a clcsorganiza armata şi ele a ucide spiritul ostăşcsc,
putea Inalta Poartrt sft-şl' faeă clin Rornî111 nişte crcclinefoşT pric-
tenI, şi un zid ele apărare pe viitor.
Oare Austria, rămasft stăpînft pe Cngaria în urma păcii ele
la CarlovicI i 1(j\H) 1, şi care se făeuse vccinft cu Principatele,
ancxînclu-şY,-în acclaş an, dupii abdicarea lui ;\Jihail Abaffi
al II-iea, - Regm1m Transilv,wire (termen consfinţit ele
impftratul Leopold l-1°1 în Diplomele sale), n'ar fi fost mai
fericit inspirată dacă, rugată, cum a fost, ele către llomînl', do-
ritor'( ele a gftsi în ea o eontra-grcutatc a influenţei Tarilor, -
ar fi răspuns la invitarea lor printr'o politidt sincerri, deşartă
VIII
cl'orr ce poftă? Dac[i n'ar fi păr[1sit ea pe Romînr la tractatul

ele la Pasarovicr (17181, clacă n'ar li trunchiat Ţara Homîneasd,
făeîncl pe Poart[i să-i cedeze, în dispreţul capitulaţiunilor, care
nu-i recunoşteau acest drept, Oltenia, - pc care clealtmintrel\'
fu silită s[i o dea înapoi la traetatul ele la BclgTacl 117B!:l1, ---
apoi Bucovina în 177"7, 1pc ca1'i' n'a înnapoiat'o H'o dată,, -
dacr1 clin contra s'ar li silit si'1 p[1streze încrederea cc Princi-
patele crezuse c:'1 pot sr1 ailJi"t ;ntr'însa ?....
In sllrşit, clac[1 Austria, care în 184·9, avusese prilejul să
încerce crctlinţa şi voinicia Romînilor tr[1itorI sub coroana I-Iabs-
burgilor, ar fi avut pentru dîrn:1ii un gînd de mum,I şi le-ar fi
arătat recunoştinţa de care ci se frtcuseră vrednicr ; dadt ar
li vrut Austria să-şI reamintL•asc-tt reYendieaţiunilc lor formu-
late în Jlfcmoriul din Olmiifa. -- în!i\ţişat împf1ratului în 25
FPbruarie !H-i\l, -- şi prin rnre ac:easti1 leali"t populaţiune nu
eerea tln cît rcc;unoaşterea incliviclualit[1ţii sale naţionale subt
sc;eptrul Austriei, E~iropa nu s'ar gi'tsi azI în faţa a patru
milioane ele Romîn'f prigoni\! de şovinismul maghiar. Pentru
a ajunge la desnaţionalizarca a edor-l'alte popoare. acest şovi
nism nu su c!Ct încl[1r[1t ele la nici o prigonire : lie ea îmlrcp-
lali"1 în contea liberti"tţiI imlivirlualc, în t:nnlra liberti'.tţii ele în-
veţ[nnînt sau liberl[1ţiI religioasL' ! Puterile cele mal"Î, pusL~ în
fa\a prigonirci maghiare, n'at• cla lunwi priveliştea unei cu-
m;nţii, bănuitoare pîn[t într'atît în cît s(t focii neroclniL'.e orl-ce
simţiminte ele umanitate ·şi tle eavah,risrn, şi ck n'ar avea a

se teme ele u'un marc nec-tmoseut ec s'ar iv·i de otlatii din-
colo de Carpaţî, ea sft pue în primc·jtlie pacea Europei!
RESUMAT AL TRACTATELOH
(1774-11-2fî;
THACTATCL DE L\ h:î„iCil!l'-1,,\1:\AHt;J
(Scptembrc 1774.l
Art. XI al tractatului de la J{uciue-l{ainargi recunoştea re-

ciprocitatea liberei n;wig·aţiun'( pentru na,·cle şi Yasdc c:orner-
c:iantt· ale· arnlH'!ot· Pt1lc·rl c1,nll'ac:tank pe toatl- rn[tril(' C:!' ud[t
~latele lut·. ca şi pc· Dun[n·e. alisnlul în acdea~I comliţiunI
ca pentm ccle-l'altc puterl amice.

Prin articolul al XVJ-lca, Rusia, inna,poca, Porţii Basa-
rabia, întrea,gu cu oraşele Aclrnrmann, Kilia, Isma,il şi
cetatea Bendcr, precum .~·i Moldova ,'fi Ţara, RomîncasciL
Poa,rta lua,, în privinţa Principa,telor mai multe îndato-
riri din care iată, cele mai de ciîpetenie : amnistie genc-
rahi, reintegrarea, celor amnistia,ţi în gradele, slujbele
şi posesiunile lor; exerciţiul liber al rcligiunii creştine,
reîmwpoearea către mănăstiri a bunurilor lor; supri-

ma,rea ori-c;J,rui impozit pe timpul nlsboiului; drept
hă,riîzit Principatelor de u a, vea pe Jîngă, Poa,rtii însăr
cinaţi de afaceri; drept recunoscut miniştrilor Curţii

impărăteşti a Rusiei de a i-orbi Îl1 faFo,uea acesto1
Principu te.
X
In urma acestui tractat, Poarta încrcdinţ[t g·uvcrnul Tării

Romîneşfi lui Alexandm Ipsilanti, a dmti administraţie a lăsat
foarte bune reamintiri : 1.
CONVE;-.;:Tiui'<E EXPLICATIV.\ A TIL\CTATGLCI llE LA

KCCIUC-KAINARGI DINTRE l:\IPl\.lL\'j'L\ Hl ·::,K\SCA ŞI POARTA
OTO:\IANJ\, INCHl.;JAT.\ LA CO:\STANTINOPOL
(A:\I.\LI-KOV.\K)
(la 10 )lartie 1779. I
In 1779, fu subsemnată o convenţiune cxplirntiY[t., al cărei

art. al Vll-lca, eare conţine (j paragrafe, ((reînnoia îndatoririle
Turcici ciitrc cele doo Pri11c11mte, în privinţa, liberului
exerciţiu a,l rcligiunei creştine, a, reÎllnapoierii, a,tît
mămlstirilor cît şi particularilor, a moşiilor .şi posesiu-

nelor ce le aparţineau înainte de ră,sboiu; a, respectului
datorit clerului creştin; a modera,ţiunei ţifrei tributului
de reclamat Principatelor2); a dreptului de intercesiune
n curţci Rusiei, etc., etc 'Vn.
Tractatul ele la Kuciuk-Kainarg·i e punctul do plecare al
amestecului bine pronunţat al Rusiei în afacerile Principatelor.
Contractul, ce a fttcut să fîe iscrtlit ele Poartfi, este preg[iti-
rea censurei, ele care se va sluji, în curîml, asupra actelor Porţii
în c0 priveşte 'ţ'ara Romîneascri şi i\folclova, şi apoi a ocrotirei
CL· va 'ntinde asuprti-lc.
I) Vezî textul complect al lradatului rlin Kucîuk-Kainargi la Piesele

justificative.
'J Ver)i LexLul complect al Co1n-c11punei la l'ie,,:ele justificative.
A vedea opera d-lui Wilkinson. fost consul general al Angliei la Bu-
cu rc?tl: Ttiblea,u historique, geogra,phiq11e et politique de fa M olds, vie
et de la, Valacliie.
') Rusia se ,;luji, cinci crezu necesar, rlc acesL d1·ept de intercesiune.
XI
- - - - - - - - ----- --·- ------------- - - - · - - -----
TH.\CTA'ITL DIX L\~I

(2U Deccmbre 179l i;;i 9 Ianua!'ic 1792.)
In 1787, rftsboiul isbueni (lin nou între Rusia şi Turcia.

Turcia suferi mai multe învingeri; Austriacii, aliaţii Ruşilor,
ocuparZt Tara-Romînească, cu toată opun(~rca Voivo1lului Ni-
colae Mavroghcni, pe cinel Ruşii intrau în Moldova. Inter-
venţiunea Angliei şi a Prusiei puse cap[tt răsboiului. Austria
încheift pacea la ~iştov, şi Husia isdli tractatul clin JaşL
Austria înnapoiă Tarn-Homîneasc,[t, şi MolcloYa fu nxlat[t
Porţii, fări't ca s[t ii stipulat Husia, în J'avorn-i, vr'o alti't comli-
ţimw particularft, ele cît cele puse ele mai 'nainto în tractatul
ele la J(ainargi. E zis în acest tractat că, Nistru] va .i de
vecie hotarul între cele doo Impăriiţii ~-
Rusia se aratft moderată, clar făcîncl s[t fle întărit tractatul
de la Kainargi, îşi întemeiaz[t mai bine starea ce şi'a creat
în 1774-.
TH.\GTA'ITL DIN BCCCnEŞTI
(28 Mai 18l2.)
In 180li, Sultanul Se!im, îrnbărb[ttat ele Napoleon, cleclarft

r[tsboiu Rusiei. Ruşii ocupar[t pe loc ~Iolclova şi Tara-Romî-
nească. Vietoriile lor siliri"t pe Turcia sft ccar[t pacea ; ea fu
încheiată la Bucureşti, în 28 Jlai 1812.
Acest tl'actat duse do la Nistru la Prut posesiunile Ru-
siei. Albia rÎlllui însemnă, hotanzl celor doo Impărăţii.
Tractatele ~<;i convenţiunile relative la privilegiurile
11/foldovei .şiŢiirii-Romîne.şti, funl- înt;1rite dupii principiile
art. V ale prelimimuolor; convenţiunile particulare .şi
disposiţiunile art. XI ule tractatului din Iaşi rumaserii
asemenea Î11 vigoare.
l) Vezl textul t!'ac(atului din laşi la Piesele justificati\·e.
XII
Rusia înnapoia Porţii partea Moldovei situatii pe

ţiinnul drept al Prutului, precum şi Ţara-Romîneasc,l cu
Oltenia; lVloldova, perdea Basarabia.
HGSIA lN ZECE ANI, IXAINTASE DECI DE LA NISTH.U LA
l'IWT ŞI LA GuRILE DC:\"Arrn.
TLUCTA1TL DE LA ,\Cl{EHi\IAKN
10cto111lire 182G.)
In urma mişci'trei Eterici !societate a arnicilor ncatîrnfirii

eleniee1, condus[i ele Ipsilante, şi a rnişcărei lui Tudor Vla-
dimirescu în Tara-Romîneascri 11821.), Poarta ocupase Prin-
cipatele. Chiar din 182B, Rusia ceru ca aeeste proYincii să fie
cleşcrtatl' ele trnpc. Turcia, care pusese mult timp ca s[t se
hol[n·asc[t, în sîi'r,;:it se. î1woi i:;(t înehcic crnn-en(iunea clin Ac-

kennann ,1..,2(.i,.
Acest tractat asigurii pe deplina executare a, tracta-
tului din Bucureşti (1812). Tractatele {li actele anterioare
sunt reînnoite şi înttlrite; învoiala stipulatii în conferinţa
de J;i Constantinopol din 21 August 1817, în privinţa
celor doo insule ale Dunărei situa.te în faţa ornşelor
Isnwil ,yi Kilin, este menţimztă. Poarta se fodatoreşte
solemn a obse1Ta., c<cu cea mai scrupuloasă fidelitate)),
tractatele ~c;i actele relative la prhrilcgiurile recunoscute
Ţă.rei-Romîneşti •?'i 11:foldorni, şi confirmate printr'o cln uzt1.
expresil a art. 5 aJ tnwtatului din Bucureşti.
Cele-alte articole înt[n·esc tractatele din Bucureştr, din laţt,
clin Kuciuk-Kainarg-i, în ceea ce priveşte stipulaţiunilr1 relatiye
la hotarele asiatice, la afacerile şi reclamaţiunile supuşilor
ruşl şi tnrcî, la traclatele ele comerţ şi la libera naYigare a
vaselor conwrciantc ale ambelor State pe mările respcetive

ale celor doo ImpftrftţiI 1).
1) Vc>c)i textul ll"adatnlui la l'iesele justiflcatiYe
XIII
ACT 8EP:\H:\T HELATI\' LA PHl\'Cll-',\TELE 'f,\.HII-HOMl\'Ei;\Ti

ŞI l\IOLD9VEI
Acest a,ct regulea,ză, cestiunile relative la cele doo

Pl'incipate, ,şi în particular cestiunea Hospodol'atului. E
zis întrînsul că divanele vor trebui s;z pl'(!zinte con-
firmării Pol'ţii pe candidaţii ce vor fi ales: cii durata
domniei Hospodarului e fixată, la 7 a,ni ,· cii în caz de
destituire, de abdicare sa,u de moa.rte a unui Hospodar,
interimuj va fi împlinit de Caimacami (guvernori provi-
zorii) numiţi de Divanul Principatului; că Caimacamii
nu vor putea fi destituiţi de cît cu învoirea Rusiei. Acest
act mai recunoa,şte Hospodarilor dreptul de a hotiirî,
împreună, cu boerii, impozitele, ,şi rea,duce num;frul Beş
liilor (garnizoană, turcească, de ocupaţie) la cel stabilit
în 1821, înainte de turbură,ri; - pe proprietarii depo-
sedo ţi de bunurile lor, în urma acesta!' tul'bunzri, i
restabileşte în posesiunile lor, ,şi declanz c;z, timp de
doi uni, Principntele vor fi scutite de tribut •>"Î de înda-
toriri b,Ine,şti c,1 tre Poa rtii.
Tractatul ele la Ackermann,-care este eel mai de e[1petenie
din toate cele ele mai sus, - arată drumul străbfttut ele politica
ruseasc[t în cestiunilc clun[trcnc, şi progresele înrîuril'ei ci. Pu-
nîndu-se cu tărie între Poartă şi Prineipate, şi elobîmlincl pentru
dînselo schimbările de căpetenie eonţinute în actul diplo-
matie de la 182ti, impunîncl Porţii clauza prin care Caimacamii
nu mai puteau li clestitniţI fftl'[t consimţimîntul cabinetului
din Sin-Petersburg, Rusia a făeut s[i-i fie rccunoseut un d!'ept
de control, care este o g-rea lovire în clrnpturile ea şi în în-
rîurirea rivalei sale.
. .
PARTEA INTIIA
EXPUNERE SUMARĂ
A FAPTELOR CE AU !'RECEDAT f:,I UHl\IAT THACTATUL DE LA

ADRIANOPOL, DE LA l~CEPEREA RĂSllOIULUI DINTHE INALTA
POARTĂ f:,I RUSIA (2H ,\PRILIE 18281, PlNĂ LA SUIREA PE
TRONUL 'fĂRII-RO:\Il:\Ef:,Tl A LUI BIBESCU (GIIEORGHIE DE-
METRU), lN 2 IANUARIE 1848.
CAPITOLUL I-i:1
OCHIRE ASCPRA CA~IPAXIILOR i\IILlTARE Dl:N 1828 ŞI 1829
Firmanul din 20 Decembre 1827. - Husia răspunde prinlr'o declara-
ţiune de răsboiu. - In 23 Aprilie 1828, trupele ruşe?t'i trec Prntul, iau
Brăila şi Vama, nu isbutesc in contra Silistriei. - In 1829, asediu
nou al Silistriei. După capitulnrea cetfiţii, mare~alul Diebitch păşeşte
în contra Constantinopolului, e invingfitor Ia Sljvno, in Adrianopol,
şi impune pacea Sultanului. Tractatul de la Adrianopol (14 Septembre
1829).
Firmanul din 20 Decembre 1827, adresat la toţI agenţii săi

diplomaticl de Poarta otomană, cu drept mîniată de prăpădirea
flotei sale la Navarin, -- faptă săvîrşit[i la 20 Octombre de
flotele engleză, francez[i şi rusească, - fu ca lovitl1ra ele tun
ce anunţa Europei r[1sboiul ee era s[i islrncneasdt între Tureia
şi Rusia, spre a nu lua cap[tt de eît cloi ani mai tîrziu, la
24 Septembre 182\J, prin pacea ele la Adrianopol.

In Hati-şeriful s[Lll, Poarta ar[ita pc Rusia ca autoarea tutulor
nenorocirilor sale ; ea declara c[t scopul nccredincfoşilor era
de a nimici Islamismul, şi chiema pe toţi ;\lusulmanii la un
răsboiu naţional şi religios.
Cu toate că aceast[i piesă nu era ccde cit un act ele adminis-
« traţiune interioară, un fel ele hîrtie conlîdenţialr\ a I naltei PorţI
cccătre ag·enţii săi)), - căct sub accast[t form[1 o 'nl{1ţiş[1 Reiss-
Effendi-ul, - nu c mai puţin adevărat că ca era de o mare

însemnătate prin conţinutul său, c[t fu divulgam, şi că 'farul
rf1spunse printr'o doclaraţiune de rftsboiu.
Poarta, care ştia pe Rusia încurcatrt, poate pentru mult timp,
într'o campanie în contra Persiei, crezuse de sigur momentul
2
2 CA~IPANIILE DIN 1828 ŞI 1829
priinc'fos ca s[t se certe cu clînsa. Felul ei de vorbire nu

îngăcluea încloelr despre cug·etul ei ; declarase că nu sul'crise
insulte, că nu-şI ascunsese simţimintele de cît cu scopul lle
a cîştiga timp; că priimea mai hinc să piar[t de cît să recunoasdt
neatîrnarea Grecilor clin Morea şi din insule, «c[te'î ar fi a înbăr
«băta pe cele-I-alte raiale la răscoală, şi a aduce islamismul
<csubt stăpînirea necredincfoşilor.i>
Dar Poarta nu prevfazuse nid repeziciunea cu care generalul
Paschie,vitch duse campania în contra Persiei, nicI strălucitele
isbînzI ale acestui General, nici n[tzuinţa ce puse Rusia ca
să se afle în stare de a răspunde sfidării Sultanului.
Abea fu subsemnat cu Persia tractatul ele la Tournant-ciai

(22 Februarie 1828), şi, liber în mişcările sale, 'farul se 'n-
toarse în contra Turcici, clctc, în ::::.3 Aprilie 1828, un manifest
învinuind accast[1 putere de a aţîţa spre r[tscoal[t triburile din
Caucaz, şi ele a închide, în mod arbitrar, Bosforul vaselor Eu-
ropeenc şi mai ales comcrciului provinciilor meridionale ale
Rusiei.
In zioa chiar în care apărea acest manifest, trupele ruseştI
treceau Prutul, subt comanda fclcl-ma.reşalului conte de \Vitt-
genstein, şi ostilit[tţile începeau.
Prima iadt a acestei campanii fu însemnat[1 prin luarea
asupra Turcilor a Br[1ilei,- oraş clin Tara Romîneascfa, uc Si.J
afla în mîinile Turcilor, - prin cucerirea Dobrogei, prin capi-
tularea Varnei, prin victoria generalului l{isseleff subt zidurile
~umlei 120 Iulie), şi prin asediul Silistriei, ale ciirui operaţiuni
fură, pe rînd, conduse, f[1r[1 isbînclă, de generalii Roth şi
Langeron.
Colonelul Schilders, capul corpului de geniu al armatei
ruseştî, înstireinat de a înconjma Silistl'ia, luase poziţiune la
Arab-Tabia ca pundul cel mai bun de ocupat pcntrn a conduce
de acolo atacurile în contra cetăţii.
In afar[1 că ac-east[1 poziţiune era aproape de flotila concen-
CAMPANIILE DIN 1828 ŞI 1829
trată la CăU1raşT, ca ofera înc[t folosinţa de a 'ngădui trupelor

ruseşU să ocrotcascft în mod simţitor puntea de vase începută
pe rîu, în jos de Silistria. Rezultatul însă al acestei operaţiunl
fu dăunător : asediul Silistriei, început în 11 Iulie 1828, cătă
srt fie ridicat patru lunI mai tîrziu, la 1O Noembrie.
In anul următor, armata rusească, comanclat[1 ele g·eneralul
Diebitch, asediă clin nou Silistria, şi primele operaţiun'i fură
îr:credinţate generalilor Schilclers şi Rudigcr.
Ca şi în anul ce trecuse, cetatea se ap[tră cu vîrtoşie; timp
ele 18 zile, Ruşii bomhardar[t Silistria făr[t rezultat, şi îrn:epeau a
fi ncliniştiţI de opinteala Turcilor, cinel colonelul Berg, ce ajunse
mai tîrziu feldmareşal, respingînd o eşire a asediaţilor pîn[t
pc posiţiunea de la Mecljidie-Tabia, st[1pînitoare pe îriconjurime,
rceunoscu ce foloase oferea acest plaiu. Se întări într'însul, şi
fiîeu să fie suite acolo baterii. Sub clibăcia lui conducere, de
la acest punct plecă atacul, şi, noo zile mai tîrziu, cetatea, pe
care o apf1ra Hadji-Ahmet paşa, i c[tclea în mîinL Acest fapt
însemnat sc 'ntîmpl[t în zioa de HO Iunie, 20 de zile clupă
J'ugiirirea, la Kulc"·eia, a armatei turceşti cc dLta sC1 pCtşcasdt
în ajutorul Silistrici 1/.
l) E bun de a reaminti, în trcacrit, cri în 1878 congresul de la Berlin,

după ce a cedat Husici partea Basarabiei ce aparţinea Romîniei, recu-
noscuse aceştia ca desdaunare, posesiunea Dobrogei, afarfi ele Silistria
şi de poziţiunile ci, adieă afară de cheia Dobrogei; că puntea al cf1rui
loc fusese holftrît la 500 ele rnetre înainte ele Silistria, ca sfi slujească la
comunicaţiunile între cele cloo maluri ale Dunfirei, nu se putea executa,
fiind cri s'ar fi găsit sub tunurile din Silistria şi din Medjidie-Tabia; că
Arab-Tabia, clatri Homîniei ca o poziţiune de prima orclinr1, nu era ce-
tale ţ;i se gf1sea mai jos de Mcdjidie-Tabia; in sfirşit cr1 J\Iecljidie-Tabia,
care se 'nal\ft la apusul Arab-Tabiei, între drumurile spre Şumla şi
spre H.asgrad, este o adcvf1ralf1 eclate, în bună slare. Această cetate
întrece Arab-Tabia cu Hi metre; e la o clislanţ[t de 22o0 mctre ele această
pozi\iune, ele 2680 melre de cap[1tul ptinLei proectatc (de pe malul
drept) şi ele HHOo melrc ele cap.Hui ei de pe malul sting. Intre l\Iedjidie-
Tabia şi puntea nici o piedicr1 pentru artilerie I In scurt, J\Iccljiclie-Tabia
este cheia lutulor poziţiunilor. Cu toate aceste, lucru surprinzător, nu-
mele ei n'a fost u'o elalfL pronun\al în desbaterilc congresului de la
4 CAMPANIILE DIN 1828 ŞI 1829
Silistria cucerit[t, armata subt ordinele generalului Diebitch,

trece Balcanii, ia drumul Constantinopolului, cîştigă MtC1lia
de la Slivno, în 11 August, şi intr{t în .Adrianopol la 20 ale ace-
leiaşi lunL Ast-fel luă capăt răshoiul. Capitala împărăţii turceştr
aflîmlu-se elescoperifa, 8ultanul ceru pacea care-i fu hărăzită.
In acest timp, generalul Kisseleff, numit comandant al tru-
pelor ruseşti menite sCt rămîe în 'fara Homîncasc[1, pentru a
acoperi spatele principalului corp ele armat[1, care-şr avea
acţiunea în Bulgaria, priimeşte un ajutor de 20,000 de oamcn1,
şi ordinul de a ţine în respect Giurgiu} şi Ruf;cfocul, cetăţl:
aşezate amîndoo pe Dunăre, una pe teritoriul romîn, cea-1-alt[t
aproape 'n faţă, pe malul bulgar. Generalul îşl: îndeplineşte
în mod fericit menirea, dar ahea a frtcut să cază planurile
ele atac în contra Bucureştilor, a paşei din Viclin, şi află c[1
Mustafa-paşa, auzind de căderea Silistriei, şi'a luat avîntul pe
drumul Adrianopolului urmat de 25,000 de oamenL Kisseleff

îi ia pe urme, ajunge, la Vratra, post-garda lui compusă de
AlbanezY, şi e în momentul de a da bătălia, cînd priimeşte
încunoştiinţarea oficială că s'au sub-semnat preliminările păcii,
şi onlinnl de a se opri. Este însă scurtă această oprire ; paşa
din Scutari al'lîndu-sc, cu un corp de armatei turcesc, la 4,0
leghe de Adrianopol, acest fapt hot[1r[1şte pe KisseldT sC1 intre
în Solla şi Gabrova, şi sr1 stoc gata s[t trcac[t Balcanii la cel
cl'întîiu semn ce i s'ar face.
Pacea de la Adrianopol suh-scrnnat[1 la 11 Septembre
182B, pune capăt ostilităţilor.
Berlin, nu se întîlne!;,te în nic'î unul din articolele tractatului clin 1878.

S'ar zice că, cu tot dinadinsul, nu vor să cunoască, nu vor sr1 vadă
Medjidie-Tabia. (Vezi p. 100 i;;i urmiitoare clin Istoria, zmei Frontiere,
sa,u Rominia, pe ma,Jul drept [I,/ Dună,rei, ele Gheorghe Bibescu. -
Pion, editor.)
CAMPANIILE DIN 1828 ŞI 1829 5
CLAUZELE PHl~CIPALE ALE THACTATULGI DIN ADRIANOPOL
(2/14 Scptembre 1829.)
Dup[t termenii articolelor. II şi III ale acestui tractat, «Im-

păratul şi Padişah al tutulor Rusiilor» înapoează !naltei Porţl:
Moldova şi 'ţ'ara Homînească; Prutul catr1 sii urmeze a forma
hotarul celor doo Im pără ţii; insulele formate de diferitele
braţe ale Dunărei, vor aparţine Husiei, şi malul drept al rîului
Porţii,sub condiţiunea ca acest mal s[t rămîe nelocuit, de la
punctul în care braţul Sf. Gheorghe se desparte de al Sulinei,
şi pc o distanţă de doo ceasurY de la rîu. Nu sunt volnice
vasele de răsboiu ruseştr de a mai sui Dunărea mai sus de
punctul în oare acest rîu se împreună cu Prutul.
După terminii articolului V, !nalta Poartă declară că
«fiind că, Principatele Moldovei şi Ţă,rii Romîneşti, prin-
tr o capitulaţiune, s'a,u pus în.şe-şi sub suzeranitatea,
Porţii, şi că, Rusia, chieziîşueşte prosperifatea, lor, este
înţeles cit ele îşi vor pitstni toate privilegiul'ile şi scuti-
rile ce le-au fost acordate de capitulaţiuni, sau de trac-
tatele încheiate între cele doo curţi împă.răteşti, sa,u de
Hattişerifurile promulgate.»
Prin art. VII, Poarta recunoaşte şi declară trecerea prin Ca-

nalul ele la Constantinopol şi prin al Darclanelelor, deschisă
vaselor ruseştr de cornerciu, ca şi -vaselor de comerciu ale
celor-I-alte PuterI ce sunt în pace cu !nalta Poartrt ; ea mai
recunoaşte Curţii Rusiei dreptul de a obţine o garanţie a de-
s[tvîrşitci libert[1ţY de comerciu şi de navigare în Marea
Neagră 1).
l) A se vedea textul tractatului Ia Piesele justificative,.
6 CAMPANIILE DIN 1828 ŞI 182\J
NOTĂ
Nota ce urmează tractatul clin Adrianopol, reguleazri ces-

tiunea pierderilor suferite de supuşii ruscştT, a indemnităţii
celor 1.500.000 de galbenI olandezI de pl[ttit ele către Poartă
şi stipuleazri termenii scadenţelor. Fixează indemnitatea de răz
boiu de dat Rusiei la 10 milioane de galben, olanclezt, şi di-
feritele epoc\' la care va căta si'i deşerte Ruşii tcritoriurilc ce
aparţin Turciei, «exceptîndu-se Principatele pe care Rusia,
«le păstrează, ca depozit, pinii la desăvîrşita achitare a,
«indemnităţii de războiu datorită, de Poartă.»-Poarta ia
aşişderea îndatorirea de a executa art. V al Actului separat al
tractatului din Ackermann, cu privinţri la Serbia, şi de a-i
înapoea pe loc cele şase judeţe deslipite de clînsa 1).
umlARE LA TRACTATUL DE LA ADRIANOPOL.

TRACTAT SEPARAT ÎNTRE RUSIA ŞI POARTA CU PRIVINŢĂ LA
PRINCIPATELE MOLDOVEI ŞI ŢARII-HOM1NEŞTI.
In afară de vechile privilcgiurI reînnapoiate Principatelor

prin tractatul de Ia Adrianopol, acest tractat separat le re-
cunoaşte DREPTCL SUVERAN DE A-ŞI ALEGE DO:\lNII ŞI DE
A-ŞI-I ALEGI~ PE VIAŢA; - le asigură, o administraţiune
neatîrnatil, libertatea, comerţului, retragerea garnizoa-
nelor turce.şti ce ocupau cetăţile de pe malul stîng a,I
Dunilrei, .şi diirîma,rea acestora. Opre,şte pe supu,şii mu-
sulmani de a se stabili pe malul sting al Dunilrei; ho-
tilril,şte că, albia, acestui riu, de la, intrarea sea, în Statele
otomane pinii la, confluentul cu Prutul, va fi pe viitor
hotarul dintre Turcia ,şi Principate ; că, toate insulele
1) A se vedea textul Notei la Piesele justificative.
CAMPANIILE DIN 1828 ŞI 1829 7
a.i&toare pe malul stîng al rîului vor .i ale Principatelor;

ordonă, înfiinţarea de cordoane sanitare dealungul Du-
nării, .şi recunoa.şte vaselor moldo-romîne dreptul de a,
naviga în libertate în apele .şi porturile Turciei, avînd
paspoarte de Ja, guvernele lor.
Aceste sunt principalele stipulaţiLmi ce privesc Principatele.
Prin acest tractat, eare nu mai lăsa s[i fiinţeze între Turcia
şi Principatele 'fării-Romîneştr şi 11lolclovei decît cloo leg·ăturl'.,
un tribut şi învestirea Prinţilor de dttre Sultan, Rusia impu-

nea Porţii protecţiunea cc voia să acorde Molclo-Valahiei.
Sclrobincl legăturile ce ferecau aceste Provinţii de Înalta
Poartă, Rusia îşi crea clrepturr noi la recunoştinţa lor.
CAPITOLl;L al II-ea
KISSELEFF GUYlm:\".\TOR (;E:\"EHAL i\L pm::-,,-crPATELOH

DUNARE).'E
Principatele înainte de 1829. - Kisseleff numit guvernator general al

l\Ioldo-Homîniei. - Reformele lui. - Lucrări relatiYe la regulamentul
organic. -1n zioa de 1-11 l\fai 1831 regulamentul 'fării-RomîneştI şi cel
destinat l\Iolclovci sunl yotate de Adunarea generalrL extraordinară,
com·ocalfL ad-hoc. Principalele dispoziţi11111 ale acestei opere. - Holera.
- Energia ~i dcnilamenlul lui Kis~ell'IT. - Heînl'eperea !;ii terminarea
lucrftrilor ele reorganizare.
Tractatul ele la Adnanopol deschidea Principatelor dună

rene o eră noo : nădejdea rcn[1ştca împrcun[t cu sc[tparea.
Înainte de 1829, nu era cu putinţ[t pentru dînsele nicl sigu-
ranţ[1, nict neatîrnare, nicY stabilitate, nici comerciu. A fi gu-
vemate ele Prinţ'[ numiţ'i ele Poartt't; a se găsi neîncetat ame-

ninţate de regimul Prinţilor Fanarioţi, care, mai toţr, le
exploata în interesul Putcrci suzerane; a se vedea ţinta
n[tvălirilor jăluitoare ale Turcilor cc erau în garnizonă în
cetăţile de pe malul stîng· al Dun[trii ; a-şY vedea bucatele
pămîntului luate de Poartă, care, în folosul său, oprise expor-
tarea lor ; a geme subt dăd încovoitoare ; a vedea, neputin-
cioase, pr[1p[1direa veniturilor, şi hoţiile cele mai îndrăsneţe ale
guvernatorilor de judeţe şi ale împiegaţilor însărcinaţ\' cu per-
ceperea impozitelor 1), în sfirşit, cea ce punea vîrf suferinţelor,
I) Vezl Memoriile lui Ca,rra,, Girondinul, care fusese doctor la Bu-

cureşti subt Fanario\T, şi opera istoridL (în romîneşle) despre Domn/a
lui l\Ia,•rogheni a D-lui Urcchia,, profesor de istorie, membru al Aca-
demici romîne. ·
KIS5ELEFF GUVERNATOR GENERAL 9
a trece prin grozăviile războiului, ciumei, foametei şi epizotici

care răpi plugului aproape un milion ele vite, cată care era,
în Septcmbre 182!J, soarta 'fiirii-H.omînoşt'i'. şi :Moldovei, şi
aceasta mai sîngera înc[1. de trierea a cloo clin membrele sale:
Bucovina care în 1777 trecuse în mîinilc A ustrici, şi Basarabia
cedată Rusiei în 1812.
Tractatul de la Adrianopol 1), liberînd 'fara-Romîneasci'1. şi

l\foldova, le lăsa să întrevad1 realizaţiunea maroi reforme
cerute ele la curţile din Constantinopol şi Petersburg, printr'o
clauză a tractatului ele la Ackermann, aşteptatr1. cu neri'1.bclare
de interesaţI, şi care, prin suflarea sca, era s[1 doboare P,cliflciul
pnh•ezit al vechiului regim.
Era dat Rusiei, care avea interes s[1. făptuească făgăduinţele
cc dedese, aşteptările atît de des înşelate_ ale Principatelor,
- surorile sale prin credinţă, - de a face ca neatîrnarea, ce
le era recunoscută ele tractatul din 1R29, să intre în domeniul
faptelor dcs[1vîrşito.
Accastii neatîrnaro, e atkvi'trat, va c[tta, mult timp înc[t, să
so mişto în u111lm1. suzcr,.rnit:'tţii Înaltei PorţI, clar temelia pc
care o aşozat[1 coprimlo germcnI ele prosperitate, al căror bine-
făcător seceriş populaţiunile dunărene îl vor culege cu un
simţ,imînt do veselie şi ele recunoştinţă cu atît mai VIOIU, cu

cît existenţa lor trceut[1 n'ar fi putut deştepta în ole decît
reamintirl de mizerie şi de c-hinuirL
Cu tote aeestc, roluîmlu-şl posesiunea ele sine înse-şI, aceste
popoare se întroabi'1. cu o g-riji'1. dureroasă care va fi capul care
Io va eonduce, care lo va ajuta în ovoluţiunea lor către un
viitor ee Io va regenera. Acest om va fi un om al binelui,
menit a-şI lua locul printre feţele celo mai std1lucite ale ţărei
sale, va fi generalul ele Kisselcff, eomanclant-cap al armatei
ele ocupaţiune a 1'Ioldo-Romîniei.
şi
1
) Yezl p. 5, 6 7, priucipalele clauze ale .lrnclatulu.i.
10 KISSELEFF GUVERNATOR GENERAL
Intrat la 18 anT în corpul guarzilor călăreţi, Paul Dimi-

triaclicI Kisseleff se distinsese în bătrtliile de la Eylau şi de
la Friedlancl, luptase în 1812 la Moscova în calitate de dt-
pitan, adjutant al generalului lVIilvradovicL Atrăgîndu-ş'i aten-
ţiunea Impăratului Alexamlru prin calihiţile sale str[tlucitoare,
şi mai ales în zioa ele B) l\fartic 1815, subt zidurile Parisului,
nu întîrziă a fi ataşat pe ling.'.'t persoana Suveranului, pe care

îl însoţi la congresul ele la Viena.
N urnit general de stal-maior la întoarcerea sa în Husia, iu
înn[dţat, în 1816, la postul ele cap de stat-maior al armatei
a 2-a, comandată de mareşalul de \Vittgenstcin, şi în 1823
la demnitatea de adjutant-general al Împftratului, ca răsplată
a însemnatelor servicii ce adusese.
Purtarea lui, tot-cle-oclan plinft de cuminţie şi do energie,
în mijlocul circumstanţelor cc urmar[t moartea lui Alexancl1•u,
cînd cu conspiraţiunea ce isbucni la suirea pe tron a ur-
maşului acestuia, i pftstril, pe lingă Împăratul Nicolae, fa-
voarea cu care îl cinstise răposatul Ţar.
Partea activă ce luă generalul în campania din 1828 şi
182D în contra Turciei, i dete prilejul ele a face să se vază
bine valoarea şi voinicia sa, ele a cuceri gradul de locotenent
general, şi de a merita o spaclrt de onoare I j.
Iată omul pe care îl numi Rusia la comandamentul ar-
matei de ocupaţiune, şi la guvernamentul Moldo-Romînici,
cu titlul de preşedinte-plenipotenţiar, şi cărui încredinţă mi-
siunea de a făptui în Principate retormele cerute de noa
situaţiune politică ce le era creatri.
A doa zi de sosirea sea în Bucureşti, - în Noembrie 1H29,-

guvernatorul general al Molclo-Romîniei, cc 'ntrunca în mîinile
sale puterile civile şi militare, se grfthi s'aducft o repede
tămăduire relelor ce ciuma şi foametea clesl"ăşurau pe malul
') Pa,ul Kisseleff şi Principatele Duni'lrene (Firmin Didot).
KISSELEFF GUVERNATOR GENERAL 11
stîng al Dunării; întemei[1, ele a lungul rîului, un cordon sa-

nitar; aduse clin afarri o marc e[1t[1ţime ele bucate; îmbrtrbătă,
înlesni însămînţărilc şi avn bucuria de a vedea, - peste
cite-va săpl[unînI, - rctr[1gîndu-sc amîndoo flagelurile, sigu-
ranţa rcnăscînd printre populaţiunile clin oraşe şi clin sate,
şi cu clînsa n[ulcjclca unui îmbielşugat sceeriş pentru anul
18:JO. Aceastri n[1clcjde nu fu înşelati'i 1). PreYederc şi bună
tati,, iată calităţile care înscmnar[1 începuturile lui Kisseleff
în guvernarea Principatelor.
Aceste resultate ob~inute, activitatea generalului se 'ndrcptă
spre aclministraţiunca interioară a 'fării, care reclama pre-
schimb[1rI radicale. Cum era lucru de căpetenie de a da cit
mai curîncl Principatelor o legislaţiune care să îndrituiascr1
preschimbările ce era grabă să lle introduse în aclministra-
ţiunea păcătoas[t a trecutului, şi care să fie în raport cu noa
lor existenţă politică, Guvernatorul nu cruţă nimic pentru a
ridica zelul fie-căruia la înnălţimca menirei ele îndeplinit şi
islrnti să clee activitatea şi energia sa Comitetului 2 ) compus ele
feţele cele mai luminate a celor cloo Principate, şi însărcinat
de a pregăti, sub înalta lui conducere, un codice de legi
menit să formeze pactul fundamental al TăriI-RomîneştI şi al
Moldovei.
') V. «Kisseleff et Ies Principautes Danubiennes." (Firmin Didot).
') Acest comitet fusese instituit de generalul .JalLuchen, predecesorul
lui Kisseleff. Se compunea de 4 membri pentru Tara-Bominească şi
de 4 pentru Moldova. Doi membri erau aleşi de Divanul fic-crirei ţări,
doi erau numiţi ele guvern.-Membrii molclovenI desemnaţi ca să facă
parte din aceastri comisiune fură Vistierul G. Catargi, Vornicul M.
Sturdza, Vistierul C. Cantacuzino, Vornicul C. Conaki. Divanul T[irii-
H.omîneşti alese pe Vornicul i\I. ilăleanu i;;i pe Hatmanul Brdăceanu;
guvernorul Jaltuchen numi, îu 12 Iunie J:;~9. pentru Tara-llominească,
pe Vornicul G. Filipescu şi pe Hatmanul") A. Vilara, dindu-le drept
secretar, din cauza cunoştin(ii sale a limbei franceze, pe ilarbu Stirbei.
(A vedea tomul I al Anna,lelor parlamentare, anexa p. 66 n. 34, p. 6â0,
n. 146.)
"') Titlul de: Hatman care ar„ta pe ministrul de r:'lsboiil în Moldov:::i, mni era dat în Tara-
Romîncască1 de prinţul ci, l.i unii supuşi ai s:1.i, ca simplu titlu de nobl~t!I..
12 KISSELEFF GUVFRNATOR GENERAL
In şase lunl, aceasU-1 comisiune, care probft un devotament,

un patriotism i°[iră seamrm, îşI slîrşea lucrarea ele lcgisla-
ţiunc, împreunare a opt codicr diferite, care îmbrăţişau toate
rămurile administraţiunii.
Cele opt capitole, corespunzîncl la cele opt coclicr, tratau:
1° ele alegerea Hospoclarului;
2° ele atribuţiunile adunftrii generale;
3° <le finanţe;
.;o ele aclministraţiunea şi de atribuţiunile diferitelor depar-
tamente
50
ele comerţ;
60
ele carantine;
70
ele justiţie;
80
de miliţie.
Hămănca lle supus aceste codice discuţiunii şi votului man-
datarilor ţării. Generalul convod'1, în acest scop, o adunare
generală extraordinară pe ziua ele 1-ii:1 Mai al anului urm[ltor,
1831.
Zece lun'i erau clar să treac[\ pînă'n zioa întrunirei adunării,
Kisseleff se folosi ele acest răgaz spre a introduce ordine::1 şi
cinstea în toate cestiunile ele aclministraţiunc, ele justiţie şi ele
finanţe, facu srt se nască printre funcţional'ii de orl cc treaptă
o binelttcr1toare rîvnr1, care rîvnft ştia el cr1-i va fi cea mai
puternică p[1rtaş[1 a binelui la care lucra; îmbun[1t[1ţi sistemul
şcoalclor, administraţiunea spitalelor, regimul prea pu\in uman

al închisorilor 1), şi starea casei ele binefaccrI; formă miezul
ce c[1ta s[t slujească la organizarea unei miliţ.ii naţionale; făcu
!) «Printre instructiunile ce dete", scrie autorul broşurei intitulată:

Paul Kisscleff şi Principatele Ţăl"ii-Romîneştr şi JIIoldovei, «sunt de
însemnat ace~tc linii, scrise cu propria lui mîn[i: «Aceast[i lucrare este
pentru mine, un scrnpul, o faptri de conştiinţă, pe care îmI vor da colegii
mei mijlocul de a o executa înainte de plecarea mea din această Tară,
ca să o pot p[irftsi cu inima uşoară, şi făr' a avea a 111[1 îm·inui îmu-111!
de o negligen\ă, pe care n'aş putea să mi-o ert yr'o dat[t.JJ
KISSELEFF GUVERNA.TOR GENERA.L rn
să fie În[ilţate, ele alungul Dun[1rii 1 stabilimente de carantine

puse în concliţiunr atît ele priincloase, încît aduseră siguranţa
desrivîrşitri a malului stîng al rîului ; reorganiz[1 poliţia ; în-
frumuseţă oraşele Bucuroştr şi Iaşr, şi riclic1"'1 construcţiuni
- împrejurul cărora erau în curînd să se 'nalţe oraşe strf1lu-
cite, - pe locurile cetăţ.ilor Brăilei şi Giurgiului, liberate ele
ocupaţiunea turceasc[1 prin tractatul ele la Adrianopol.
In cestiunea fixării hotarelor dintre Turcia şi Principate, ge-
neralul Kisseleff a priră în mod atît de energic şi de fericit drep-
turile epitropisitelor sa,Je, - eum lui însu-şi i plricea s[t
numească Tara-Romîneasdt şi MolcloYa, - încît făcu s[t le fie
reînnapoiate opt-zeci şi opt insule de pc Dunăre, şi numeroase
pescării.
Aceste însemnate reforme ne duc la zioa de 1-iu Mai 1831,

zi în care membrii compunîncl adunarea generală extraordi-
nară, plinl ele entuziasm şi de nădejde în viitor, se 'ntrunirii
spre a discuta Regulamentul.
Extraordinară fu într'aclovZ1r acea Adunare, în c-aro ligurau
nn nnmai capii Inaltni Cler şi membrii du c(1petonic ai nohili-

mci, dar înc(1 cloputaţl'. trimi",'i ele juckţe. Pentrn cca d'întîia oarZt
într'aclcvf1r1 după multe Yoaem·l'., erau chicmaţl deputaţi care si't
reprezinte mica proprietate, s[1 ea parte la discuţiuni atingi't-
toare de interesele Tării, alături cu membrii Inaltu'f Cler şi
nobilimei 11.
Regulamentul fu obiectul unor diseuţiun'f serioase şi înde-
lungato~) ; Poarta şi Husia îl sancţionară.
Principatele se gZtseau astfel înzestrate cu o Legislaţiune care
poate nu era o opcr:'î cles[1vîrşitZ1 clar caro ele sigur era bun(L,
t) Quelques mots sur lrt Vrtl;ichie I.Librăria Dcntu). In decursul

acestei lucrări vom face <lese împrumulurl acestei c[1rlicele, ce n'arc
nume ele autor, dar este de sig-ur scrisă de un om care a studiat adînc
cesliunile de care vorbc~lc, om care dii proba unui simţ polilic neîn-
doios, şi a unei marI nealîrnări în judecal[1.
') Vezi Annrtlele pa.rfamentrtre, t. 1-iii.
14 KISSELEFF GUVERNATOR GENERAL
făcută cu cuminţ.ie, şi corăspunclea pe lleplin cu noYoilo mo-

mentului.
«Nu-i cu putinpn, zice aulorul dtrticelei intitulate Quel-
ques mots sur hi Va1achie, «ele a nn recunoaşte că un înalt
c,g·înd de civilizare a prezidat la redactarea acestui codice ele
<clogL pc loc ce şi-a dat cine-va bine scam[t ele tot ce coprinele,
<cşi din mulţimea dispoziţiunilor am[munţite a ştiut s[t fac[t să
ccroias[t principiile generale, co formeaz[t temelia lor.i> Iată,
pe scurt, principalele clispoziţiunI ale acestei opere: Instituire

a unei Aclun[1r1 compusu ele 1\JO rnerobri în 'fara-Homîneasc[i,
şi ele 132 în MolcloYa, pentru alegerea Domnilor; insLituire a
unei aclun[1rI ordinare alese, compuse ele 43 mPmbri pentru
'fara-Homîneasc-[1 şi ele B4 pentru Moldova, membri aleşI prin-
tre !naltul Cler, boerii şi delegaţii jucloţclor, pentru a studia
şi yota proiectele do kg-Y, a contrnla soc·otelilo şi a stabili
buclg·ctul ; ropartiţiunea diferitelor ri"'trnurY alo aclministraţiunei

între şase ckpal'tamonlc, al internelor, al linanţelor, al scern-
tariatului de Stat I.afaceri externe), al justiţii, al miliţii naţio
nale, al instrucţiunei publice şi cultelor; principii atingătoare
ele cestiunea mănăstirilor închinate \Bunuri rn[măstireşlI); orga-
nizarea unei cancclării în Jîo-c.:arc departament; organizarea
unui biurou al ar,·hin·lor şi a unui bimou llc control pontrn
întrunirea piPsclor şi ,·(•1·ilicarca socotelil01· anului; nimieirea
cl[1cii, a retribuţiunilor în naturii, şi a clil'eritelor foloase l[t-
sate la diferiţi slujbaşi; înlocuirea printr'o capitaţie personal[t
ele 30 ld 110 frand) pe cap de om şi pe familie, a impo-
zitelor arbitraro eai·c stri\'cau pe contribuabil; creaţiunea unei
miliţii n,1ţ;onalc pc modelul trupelor disciplinate a eelor-
1-altc naţiuni; lista civilă a Ilospodarilor clesp[tr\ită de veniturile

Statului; puterea judcef1toreas6t dcsp[1rţitri de c·ea administra-
tiv[i; C"rcarea a trei instanţo: judcdttot·ii ele pace, tribunale
de p1·irna instanţ[1, curţi de apel, înlocuind ac:ele h'ibunalc în
care, eelc do mai multe ori, amîndoo puterile se g-f1seau întt·u-
KISSELEFF GUVERNATOR GENERAL 16
nite în acelcaşl mîinî ; lcg·ile despre proecdura civilă şi cca

criminal[t împrumutate de la Francezi ; eoclicele de comerţ
francez declarat leg-ca Tării; obligaţiunile reciprocr ale pro-
prietarului şi ale s[tteanului care se hrănea pe pămîntul celui
d'întîiu, regulate şi întemeiate pe baze mai drepte ; hotărîrea
de a hotftrnici toate proprietăţile.» Regulamentul organic
mai zice încă, la art. 165, c[1 «Rîurile Princ-ipatelor, Jiul,
«Oltul, Argeşul, Dîmhoviţa şi Ialomiţa, cam s[t fle aduse în
«stare ele a se putea pluti pe dinsele 1).»
Dar în momentul ele a pune în aplicare dispoziţiunile a0estei
legislaţiunl noi, un flagel îngrozitor, holera, so năpusti asupra
Moldovei, spre a ni:'tY[tli apoi în Tara-Romîneasdi. Amîndoo

ţ,irilc fur[t îneereate în modul cel mai crunt, şi ele ne-a păstrat
istoria reamintirea zilelor ele întunecime ce ele au străbătut,
ea a înregistrat d'asemenea şi neuitatul devotament al guver-
natorului general. Cit timp flagelul biciui laşii, Kisseleffrămas1~
în mijlocul popula\iunei înnebunite ele g-roazi:'t; pc loc cc boala
isbucni în Bucurcşt', d alcrgf1 aci, spn' a linişti spiritele prin
prezenţa sa, şi a lua rr.[tsurile nimerite spre a se împotrivi
r;"'tll)ui.
Flagelul o datCt clisp:trut, recunoştinţa Romînilor eătre aecl
pe eare-1 numeau Binefl:tciitorul Principatelor, se ar[tti:'1 în
popor şi în şirurile nobilimei s~1bt formele cele mai mişcătoare.
Apoi, reîntorcînclu-se siguranţa, lumea se apue[1 rlin nou ele
muncă, şi reformele, un moment întrerupte, îşl reluară mersul,
şi sfîrşiri:'1 prin a da roadele ce lumea era îndrituită s[t aştepte
1) ,\ vcc\ca c:irlirclclc: Quclques mots sur la Vahichie (Librf1ria

Dentu). Paul Kisselvff et Ies Principautes.
lnfiinţascm în 1881, în condiţiunile cele mai priincioase, o societate
franco-rorni11i'1, în scopul de a aciuL·,~ 1·iu1"!le Ho111i11il.!i i11 stare d,i a se
putea pluti sau na\·iga pe dinscle, r:,i oferisem guvernului, - D. D. I.
Brfitianu ~i Rosetti erau la putere, - ele a aduce la bun capăt această
ccstiune de Cl'a 111:1i mare i11semnfllate. Guvernul nu ne-a priimit pro-
pmwrca. Fapt de plin~: azi poate s'a1· Ji putul 11a\·iga p,) t>iret.
KISSELEFF GUVERNATOR GENERAL
de la administrarea unui om care se identificase cu interesele

Moldo-Romîne pînă a le privi ca ale sale proprii.
Administraţiunea lui Kisseleff formează una clin paginile
însemnate ale istoriei contimporane ale Tării noastre. Ge.
neralul a făcut istoricul aclministraţiunii, - ale cărei marI
linii le-am arătat, - într'un Memoriu intitulat:
Dare de seamă, a generalului-adiutant Kisseleff despre
administratiunea Jl!loldovei si a Tiirei-Romînesti de la
1 ' ' '
15 Noembrie 1829 la. 1-u Ianuarie 1834 1 1.
') Hapol'tul a apii.rut în l\Iemoriile generalului-conte Kisseleff.-4 voi.

El se gfLse~te reprodus în opera D-lui A.-R. Zablotki Desiatovski:
Contele P. Kisseleff :şi timpul sllii: materia,] pentr11 istol"ia, fmpii,-
ra,ţilor Alcx;indm I-ii, Nicola,e I-ii şi A/ex;indrll a,] II-ca,. - Sfn-
Petersburg, 1882. (Vezt V. 1).
Traducerea franceză a acestui raport este alăturată, în paralel cu
textul rusesc.
D. Codrescu, în preţioasa sa culegere, Ul"ican1l, t. IX şi X, a publicat
şi d-sa acest raport, tradus în romîneşte de d. Kalimaki-1-'apadopulo.
< '.APITOLPL al III-ca
SITUATIU),%\. i:\ALTEI l'Ul(j'Î.
l'rcgi'tLirile generalului Kissclcff ca să mear!.!'i't in ajuLorul l '011slan-

ti11opolului amenin(at ck> lhrahim-pa~a. -- Siluatiunea Porţii. - l',wca
e.~l•· ind1eială. Ki~selelT părăst>~le Principalch'. -- l'i\r,,ri de l'i'iu l'e-1
insoţesc·.
In mai puţin de 4 an'i, 'ţ'arn ti·ecusL' pt·intr·o preschimhat·c

<lesi\YÎrşiti:\ : arbitrariul, dezordinea, nedreptatea fusese înlu-
cuit() prin leg·e, cinste, dreptate ; liniştea domnea înlăuntru
~i la hotaee; instituţiunile cele noi se desvoltau cu tărie, fftră
sg'lHluclI ; prosperitatea Principatelor dunărene răsplătea de
sîrguinţcle lor pc KissolelT şi pe conluC'r[ito1·ii săi 1i.
Intr'o zi, svonul puhlie n-sti 'ţ'[irii ci:'t 1le eurîrnl g-11Yernatorul-
g·enen1l l'mwse i11s[u•einat de (•.[1t1·,• Tar cu n misiune m;trt\ ,-i
dl Pra s;\ p[1rtts•·a,wi:'t "\loltln-Hrn11î11ia 2 :. lntr'adevi:'tr Kissclel'l
priimis<' un linul de a p[t,;;i în ajut< n·ul Constantinopolului ame-
ninţat de ;muia ÎnYingătoarc a lui "\Iehemct-Ali. lată în urma
a ('i\rm· faple luase Impftratul Nicolae aceast[L hotftrîrc.
"\[chemet-Ali, născut în 17<Hl, om ohscm, soldat neregulat. în
scn:iţiul Sultanului, lipsit do învăţi\turrt, dar intelig·inte, am-
biţios, enm·gic şi Yiclean, se înălţase c·u încetul pînă la treapta
de paş[t guvernator al Eg·iptului .. \dministrator remarcabil, se
1
V czi nota de la cap. al li-ea. p. 11.
1
0
.\.llill(l acca;;tă ştire, Adunarea T:trii-ltomine:;;ti adrestt aceste cuvinte
)
generalului Kisseleff: «Am aflaL noa probă de stimi't :;;i ele incredere
cc• Suve1·anul VosLru v'a daL de curind, ~i ea ne mîndrcşle, de vreme
,:e Y:t cin~Le.~Le. Soldaţii voştri sunt fraţii noştri, de vreme ce D.-V. e;;;li
capnl lor. Vom fi in tot-d'auna fedciţi şi făloşi de tot ce va contribui
la a Yoaslrft fericire şi fală, căcI suntem cnm·in\li c:t soarta Ţării noast.1·e
esl<' ~lrin~ Jpg•alft de a voastră."
1-B-.J-._-IO_T_;:___~-A-~T-i,'..LĂ l,~1\'EftSIT t.:lk,
u , __ n:·. ~7 l
~. . ,.... r ilt· '·
;_,::uaTE .i h,_:. ,.,, .• ~. ,u ... ,.
\i- 1 , ~ - ' • .'
• . "en '.•'
. -'1-1 ~--=·\-~·--···:·:·::::::.
°l)\/I. ~ !ţ~;__.
18 SITUA'j.'IUNEA ÎNALTEI PORŢI
---~---- ---- ---
făcuse putred ele bogat, prin avuţia însă-ş'i ce ştiuse să ereezc

şi să clesvolte în minunata ţar[t asupra cărei i se întindea
comanda; apoi, mărindu-i-se ambiţiunea împreună cu pros-

peritatea generală şi cu dcsvoltarea puterilor sale militare,
visă neatîrnare şi cuccrirL Infrîngerile ee suferise Sultanul,
destăinuind lui :Mehemet-Ali slăbiciunea stăpînului, îl hotărîră
să se folosească de circumstanţe. ln urma nimieirci flotei turco-
egipţiace la Navarin (1827), refuză Sultanului ele a plăti contri-

buţiunile cc datora, r[ispunzîn<l că ele reprezintau jertfele făcute
de Egipt în timpul războiului. Iată primul lui pas spre r[ts-

culare; în curînd el rîvni posesiunea Siriei.
A face să se nască pretextul unui atac, a face ca această
ţară să fie năvălită, în Noembre 1831, de 80000 ele oameni,
sub comanda lui lbrahim-paşa şi a lui Soliman-paşa (D. Seve,
fost oliţcr al lui Napoleon, care ele mult organizase şi discipli-
nase trupele paşii Egiptului); a bate oastcle trimise în contra-i,
a asedia şi a lua Sîntul Ioan de Acra, a pftşi în contra armatei
însărcinate de Mahmu<l să pedcpseassă pe vasalul declarat
ca răsvrătit, a o învinge la Homs, - în Iulie 1832, - aste
sunt lovirile date de Mehemet-Ali în mai puţin ele şapte luni.
Drumul era deschis spre Constantinopol. Cuprins de groază,
Sultanul căută un sprijin în contra primejdiei ce-i ameninţa
împărăţia, şi se vftzu acest fapt de neuitat : Inalta Poartă
cerşind sprijinul duşmanei sale de vecI, al Rusiei!
Pentru Împăratul Nicolae, a scăpa pc Mahmu<l, era a adăoga
o floare cununei sale glorioase. Generalul Kissclefl priimi or-
dinul <le a păşi în ajutorul Sultanului, pe cînd un corp de
debarcat de 10000 de oameni 1i, pleca din Odesa pentru a se
împreuna cu flota rusească la Constantinopol, pe cînd contele
Orloff, amicul lui Kisseleff, mergea să 'nlocueasci't ca amba-
sador pc Buteniefl.
'l Scrisoarea lui Orloff către Kisseloff, Sin-Petersburg, 15 l\Iartie lf:33.
Jl,femoriile genenillllui Kisseleff, L. IV, pag. 91:!.
SITUATIUNEA ÎNALTEI PORT[ 19
O înţelegere, consfinţită prin tractatul ele la Unkiar-Skclesi,

ineheiat în 8 Iunie 1833, se făeusc între 'far şi Sultan. Printr'o
clauză secrctft, Poarta deschisese eYentual Bosforul şi Darda-
nclelc flotei rnscştr, pe cîml închisese aceast[t strîmtoare flotelor
cclor-1-altor puterL Dar întîmplările i~i luar[t un mers nepre-
văzut, şi pacea, în loc ele armiile ruscşH, scăpari:'1 Împăr[1ţia
Turcească.
c<.Dupii ordinele ce aw priimit de curîml, scrie Kisselefl

lui Orloff 11, de a, trece .Dumlrea spre
ci ocupa .~i a,piira.Dar-
da,nelele, luasem Jwtiirîrea, dea-mi restrÎ11ge c;wtoname11-
tele, .şi de a apropia de wi11e diriziunea a 24-u a brigadei
de Ulani ce riimăsese în Rusia: cînd iutii că d'o dată,
Î11tr'o bunii dimineaţ;i,, pe cînd eTam în mijlocul întoc-
mirilor mele, mi se scâe din Giurgiu printrur1 expres,
că la Rusciuc trag tunuri spre celebrarea păcii sub-
semnate de curînd între Jltlehemet-Ali .şi Sultanul.»
Marile puterr povăţuiser[t într'a<leY[tr pc Sultan să lase lui
Mehemct-Ali cuceririle sale, şi să subsemneze pa("ea, mai bine
de cît s[t cxpue Europa la o conllagra\iunc general[1. Aceste
intîmplări conslitucse un fapt ele cea mai marc însemnătate
pentru viit01·, căef oal'C-ŞI cum puneau Europa în faţa cestiunci
Orientului 2 /.
Liber de îngrijirile ce-i pricinuise pregătirile campaniei cc
credea că va întreprinde, I~isseleff, care vedea apropiindu-se
'i Kis,;elefl către Orloff, 8 Aprilie 1838, Boussio. (1vie111oriile lui Kisse-
Jefl; voi. lV, pag. llll). Toată această coresponden\ft între Kisselell şi
Orloff despre afacerc\a egip\iacri prezintă un inleres foarte marc.
') MeherneL-Ali era imbărb[1Lat de Franţa; Sultanul, sprijiniL de Husia
şi Anglia. - Victoria lui Mehemcl-Ali la Nizib, în 23 luuie 1889, triumf
ce precedă cu pu\in moartea lui Mahmud, va aduce o noo intervenire
a marilor puteri ale Europei, în afară de Fran\a, - în favoarea Turciei,
şi infrîugerea lui lhrahim în fa\a Sfintului Ion din Acra, ca ~i pove\elc
datl' de sir John Napier lui l\Jehcmet-Ali, Y0r hotfiri pacea !;;i \"Or aduce
recunoaşterea domniei !ni l\lehemet-Ali ~i a urmaşilor sfii în EgipL
lRen1e des de11x llfondes, de la 1 Nocmb1·c 1892).
20 ,;1TljAŢllJNFA iNAL'fEi PORTi
l'.l'asnl llc a-:;,l l(tsa altui-a putei\·a, s1.: lolosi de l'de din lll'ln[t
lun'f ale guYcmrirei sale spre a tt'<!Ce în rcvist[t tot mecanis-
mul administ.rnţiunii, asigmfoclu-se ele trebuinţele cele noi.
constatîml activul :;;i pasivul caselor publice, revăzînd, în-
cheind socotelile, îng-rijit de a-şî face npcrn traini6t, :;;i d<~ a
lăsa urmaşil01· srii o situaţiune s[m{ttoasit şi putcrniC'ă.
In aeest timp, o învn,~alri fn închciat[t la 8în-Pl'lcl's1Hn'g> · in

17 /.2" Ianuaeili 1.83'1,, - ce aducea o pt·esehimlmrc gT<m la una
din clauzele trndatului clin Adrianopol, cea atingftloaee de
liheml exerciţiu al dreptului suveran cfo alege1·e a Prinţilor.
«Dupii J'ccunoaşterea, formalii, a, Constituţii,--zicu para-
graful al 3-ca al acestui tractat,-Hospodarii Ţfuii-Romîncşti
,'fi J!loldovei vol' fi mzmlţi, - dal' mzma,i pentm rlndul
ucesta, şi cn 1111 caz de tot 1wrtinzlnr,-dupii modul cc
ii fost hoti"irît, c cît-vn tiwp, intre amindoo P,ztcrilc co11-
tnicta11te, şi ror începe n guvernu umîndoo provinţiile,

conform cu f?onstituţia, ca.re este o urmare n stipuhz-
ţiunilor de care s'a vorbit mai sus 1).n
ln acelaş act, !nalta Poartă recunoaşte formal Constituţiu
nea datri Principatelor. «Rusia se'ndatoreşte sfi-şi l'etragă,
trupele doo luni dupii numirea, Prinţilol'; fixeaz;J, în în-
voealiî cu Poarta, lu 10000 pungi (a,dicii trei milioane de
lei tul'ceşti), tributul ce amîndoo provinţiile vo1 fi înda-
torite să, plă,tească, de ln I-ffz Iamzaric 1885 ;» amîncloo
curţile se mai învoesl: ca <11/llllU1nzl frupclor ce ror sluji
de garnizoană, inlfwntrul celor doo ţări, sâ fie l10tărit
întrun mod neschimbat, dupii, placul Inaltei Porţi, care
declară că, 1w cere de 1n ele nici o contribuţiune satz platit
pentru tot timpul l'ăsboiului, fâg,1dueşte de a, le nrMc1
mnanitute şi generozitate, ,</Îndrif.ueşte cn Domnii lor s,1
') Extract din traclalul el,• la Sin-l'l'ler,,;b111·g, 2!1 lanuariL• 18,ţ4, \Vezi
la Piesele _ju;;lificalive).
~ITlJA'fJU;',;EA ÎNALTEi l'Oiql 21
fie reprezintaţi pe lfogii dinsa de Îllsii1·ci11a,ţi de afaceri

ca,rc Sit fie creştini ortodoxi."
In articolul cc slîrşcştc conYenţiunea, Poarta îng[tdue Rusiei
«dreptul de zidica glasul în iaIToarea Princip;,itelor,
a,
după circr1111stm1ţclc În care s'ar putea gii.si ele, şi fii-
giidue.<Jte de a lua. Îl1 lm11{1 sea,nu'i aceste obserniţiuni.»
Accastri îngăcluirc pc-ntru Rusia nu-i ceva nou; dateazţt lk la
tractatul clin l\Ue1uk-l\ainargi, clar c prima dată cîncl Turcia
se 'ndutoreştc sii ţie semml ele obscrrnţiunih- ei.
Doo lun'î dup{t schimbarea ratilicaţiunilor, Poarta publica
un firman însoţit ele un llati-şl·ril' 1, care rcî1mtwa simplu <k-
c-laraţi1111ik tractatului de la Sin-Petersburg şi ale Lractatl'lor
anterioare, în ce privea Principatele, şi consfînţea în mod l'or-
rnal autonomia lor, şi neatîrnarea adrninistraţiunei lor int<i-
rioare.
Cite-va s[iptărnînI încă, şi era si't sune ceasul nurnirii Dom-
nilor 'fării-Homîneşt'f şi .\foldowi. l\issel<'ll nu a'itept11 acel
mument ca sfi se 'uloat·l·ft în Husia. ln luna Aprilil~ a ael.'-
l11i-a'i an, clup'o g:11v(·1·na1·(• de aproap(' 'i aut şi j11miHate, el
pC1r11si Principatele, însoţit pîni'.t la hotar tic cler, ele nobilime,
de poporaţ.iunca din Iaşi, şi, dincolo de hotar, ele bine cu-
YÎntftrile cl'lor mid şi slabi, pc carP 'n Ycr'î i oerotisl' în
c·onlrn cdor puternid. El însn-ş'i aven ochii plin'i de lăcrr11nL
sufletul plin de dor, atît de adînră era iubirea cc simţea <k
ţara ele· la care Îi;-1 hrn hun rămas i,.
1
1 «Prineipatell· i~I Ym faee. în toat[t libertatea, toate legile tl'elmin-
c,cîoa~e arlmi11istra\i111wi lor· i11lrrnc, i11 unire cu diYanel<' lor rcspccliH·,
«fără îns[t s;'i. s1· po;it,, nti11g1, de drcpt11rill' c1• ;i II fost chiezru;mifC',
«în favonrnn nccsior ţiirl, dl' difrrifdl' tmctatn sau hati-şcriti,rl:
,,si ele 1111 1·or fi jic11it1\ în c1• prfroste a.dmi11istr:iti1111en i11tC?rio,1rii
,,,; ţ,irii, dl' nic'i' ;111 ordin 1·011trariii drepturilor l~r.u (Art. 4). l'l'ill
1
ace.~t Hati-i;:crif, o nealîrnarc legislatiyi't deplinfi. - în c·e priveşte ec,~-

liunile i11lernc, cl'a recunoscut[i l'rirwipatclol'.
') Ki,;:;elel'l era .!.!·encralul-cap al inl'anteriei de la 18RR. Cil-Ya tirnp Llupă
irllnal'cerPa-i î11 Husia. ru pus în !'apui )linistPrului clonwniilor impcl'ialc,
22 SITUAŢIUNEA ÎNALTEI PORŢI
Camera Tării Homîneşfi, în rÎYna-i de a iace vec'fnică rea-

mintirea eminentelor servicii aduse ele Kisseleff, hotărî să fie
înălţatr\ generalului o statue, şi votă fondurile necesare pentru
executarea acestui proiect.

Chiar în 1831, în zioa în care se 'ntrnnir[t membrii Adu-
năriiextraordinare chicmate a vota Regulamentul, ci oferiseră
generalului indigenatul cu toate însuşirile neamurilor cele mai
nobile ale Tării. « Care altul mai mult de cît D-ta, i ziceau,
poate avea dreptul de a se numi fiu al acestei Patrii,
din care au dispiin1t toate nenorocirile, din zioa ce pi-
cioru-ţi i-a atins piimintul. în care toate de mîna-ţi au
fost fiiptuite, în care tot ce era mort şi nemişcat la

suflarea-ţi s'a însufleţit 11».
Camera din 18/H, uîncl să înalţe un monument lui Kisselel'f,

consfinţea marca reamintire cc generalul lăsa pc pămîntul ro-
mînesc.
Cu toate aceste, această mrirturic a rccunoştinţii care onora
atît Camera romînă clin care eşea, cit şi pe fostul guvernator,
nu era să-şl primoască o executare de cît zece anl mai tîrziu,
in 1813, subt domnia lni Bibcscu ~i.
~1 111 special insftrcinat cu îmbunătăţirea som·tei ţi'wanilor, servi ai Jm-

păratului. Tactul şi inteliginţa ce probă i aduseră titlul de conte al
Impărăţii şi direcţiunea cancelăriei impărăte1>ti. El fu trimis în ltloll, la
Paris, ca ambasador extra-ordinar, şi reprezinlft Rusia la conferin[ele
din Paris, din anul 1858, in ccstiunile atingfitoa1·e de organizarea Prin-
cipatelor.
C,eueralul Conte de l(isselc•tT se retrase din afaceri, in 1862, din pricina
si'inătăţ.ii sale, !;li se întoarse ·n Rusia, unde muri în 1872.
') PB,u/ Kisseleff et Ies .Principa,ut(Js. (Firman Didot, edit.).

') A vedea scrisoarea lui KisselelT cătru Prinţul Bibe.~cu; Partea 2-a.
Core;.;pondintă generală.
CAPITOLUL al IV-ea
HEOHU.\);17,AHEA PHINCII'.\ TELOR DUNs\.RENE
Atitudinea Porţii în timpul aucslui period de reorganizare a Principa-

telor. - Numirea de către Poartă a lui Alexandru Uhica ca Domn al
'fării-Romîne 7 ti ?i a lui Mihai Sturza ca Domn al :Moldovei. - :\lai
18H,I-. - Prinţul Ghica este depus în 1842 printr'un Firman al Porţii. -
Numirea unei Cftimăcftmii însf1rci11ate de a guverna 'fara pini't la ale-
gerea viitorului D011111.
S'ar putea mira cine-va de atitudinea Porţii în timpul acestui

period de reorganizare a Principatelor dunărene de către
Rusia, de nn şi'ar aminti situaţiunea în care se alla ea, strînsă
de amindoo pi"'irţile către
Rusia şi Mclrnmet-Ali 1).
1lo
Nopăsarea ei aparentă nu fusese de cît resemnare ; cătase
să sufere ca, - orl-ce nop![tccre să fi simţit clintr'aceasta, -
prezenţa Rusilor în mijloeul unor populaţiuni supuse încă

suzeranităţii sale.
Urmi'trînd cu băg·are do seamă evenementole ce se petre-

ceau în Europa, şi din care năclăjduea să tragi't folos, punînd
intîrzierc în a îndeplini condiţiunile tractatului clin Adrianopol,
Tureia ar[tta învederat hotărîrea-i de a cîştiga timp.
Cabinetul 1lin Sin-Petersburg, la rînclul s[rn, nu părea peste
măsur[i îngTijit, şi-şl avea, pentru aceasta, motivele sale. In-
tr'aclevăr el hotărîse ca, dac[i în luna ~fai 1882, clat[i fixată
pentru cea clin urmi't plată a indemnităţii de răsboi1\ Poarta

nu s'ar fi achitat, s[t întîrziczc cleşărtarea Principatelor de
trupe, - deşertare strîns legată de îndeplinirea acestc'f condi-
'I Vezi serisoarca din Cnnstanlinopol, o Mai 1HH6, Porto-/'olio, yo]. III.
HEOHGAi.\11.AHI·:A PRlNCIPATELOlt
ţiuni, -c:el puţin pînfi la prim[inm1, ~i atund trnpl'!t· g·crwra-

Iului l(issekrt s[t se foloseasei'i ele acmstii împrejumre «J)oJJtru
a p{u,dru JJC Dună,ro o utitudimi împuetoure 1/.»
Cu toate aecstt·, ( :cncrnlul se gînclea asemenea, într'o ,wri-
som·e c:iHre l'ontclc ele ?\c:sselrodc. la ipoteza unor ast-fol
do dispoziţii clin partea Porţ.ii, în l'Ît n'ar li nil'l o temere
dl' an1t, şi a_jung·ca la concluzium·a (·11. în al'cst caz, s'ar
putea gdihi <'Yaeuarea Principatelor, ca şi a cetăţii Sili!;tri-a,
"câutînd II se asigura despre datoria Tul'(:iei prin lua.ren
unei ipoteci uwi 1mţin costisitoare, şi nnume pnn che-
zii,,'izwulu Austriei suu a ori-ciirci uite Puteri cure ur
iute1Teni Îl1 cestiune 2 p>.
A,;-a da,-. în luna Septemhre 18:11, nirnc•n'( n'ar li putut zwo
dacfi ocnpaţiunf'a Prineipntclur clun[u'l'IH' era să Kc slîr,;;eascft
în 18B2, sau clnl'i't t·ra si't S(' prc·ltmg·cnsci'1. cum s'a ,:;i întîm-
plat, pîni't în l8BL
In luna Fdwuarie, atitudinea Porţii clewnincl mai pronun-
ţatii,-dc nernc ce nu-ş'( îndeplinise nici una clin îndatoririle
c1>,;-i luase în priYinţa P1·i1wipatclor şi Serbiei, şi amîna cxe-
cul:u·1·a fradntului din A<lrianopol, - g·c·neralul Kissl'lcl'I nu
st· ,-;Iii de· a proptnw gtt\"t·1·n11lui sfiu <k a se întemeia pe
conn·ntiunL·a ci,· la :--în-l'l·lersln11·g· ~), tlneti, la data ele 2 Mai,
Poarta nu-~I plătise datoria "-~·ide u fucc s;i afÎrnc t•var·rw-
ţirmea.
Principatelor de întreaga -'ii pc doplimi cxecuture
a tnu·tatului din Adrianopol»
ln :s<Tisoarna sa c-i'ttre contule ele Nesselrocle, clatat[1 clin Bu-
cu1·eşlî, H S1~pteml1re t8,H, generalul ele h:issclelT tree1•a în
rt•Yistfi dil'L·ritck cYentualitfiţI ce se puteau iYi, ,;-i declara uc;}
I) Sel'isua1·ea lui KisselelT l":111·e l,m1lele rlc :'/C'ssell'Pdc-Bucure.~lî. a

Scptcmhr,~ 1 ":ll. (Jfomoriii<, _1.tem•r,1./ului Kisselcfl; l. I V, p. 20).
'I Scrisoarea lui Kisselul'f' (·:tlrc contele de ?\csselrodc, Bucureşti, H
Sqilemhrc 18:JL (,1/umoriifo J.tem•ra/11/,(1Kisseleff, t. IV, p. 20(
'1 Jlfemuriilt· gc1wra/11/11i Kissl'leff: Bucuru~ll, 19 Februarie 1~H2, t.
IV, p. 6-1-. 1\'czl f'Ol1\"C'n\iu11ca di11 :-;i11-Pc1nrslmrg· la l'ieselejuslificath·e.)
J,E()({t ;A:\"IZAJ:E.\ l'!lli\CIPATELOl1
w1 priveu r·;i /;Jfositonrc intn11Jirc;i Princip;itelor cu Iw-

JJiiniţin nrseusc,i, Î11 Ci/Zlll cîml irr'odc1tci Ponrta ar ;ţjunge
u se lcpful;i de suzenwitaten lor, cuw c de pre:-wpusn,
SC"l'ia g·e11el'al11l - «mai nles de o hot,lrît;:1 Rusic1 sii mi
JJrivenscii. cu ochiri ncp;"ts{dor Înciilciirile cc de sigur f'i
(Turcii) 1m ror lipsi r/(' a fnce peste privif('f!Îllrilc r·h<'-
zc.~·uite Priucipntclor.» Dacft În><i't ,tt•casta era pi\1•e1·c-a lui
Kis!'wlc-11 în ae,'asti't.(·(•,-ti1111e, eslt' inl!'L'l'sant de a eonstata !'."t
itkil<· 111m·e,;,al11l11i llil'lJils!'li S(' dqii\I'lau tk dîns.l în moci
simţitm·.
\[areşalul stipulasl' ,.l'C-.l' nnl eh- oc·upaţirnw, (·a ><Ct poati'1

as1!.!·t11·a ma, l,·s111: mi_jluaceh- ck (lpu1w1·,· ale cetăţii ~ilistriei.
pu1t1·u !'nl'l' Husin t·Ma si't-,;,I i111ptw _jf'!'tf!' Sl'l'Îoase; ca sii-şt
clee lirnpul ele a clobîncli politicii eabinetului clin Sîn-Pdersburg-,

fa'"' ia rea Austriei, cloritoarc· ele a vedea f[1 ptuitii l'Vacuarea
Principatdor, «.~·i cu 11iid<:jdea c;i. rlupii ZCC(; ani de ocu-
pnţ,iww r1Jloldo-Rominiei. - h, cm: c,i ;ir rclilzu inuitu
J>o11rt;i ;1-,~i Îl/deplini hulutoriril<', - R11rOJJil .~.-,,,. li
ol,ici1111 it ru prexcn(;i 1?11,';,ilor În ii cr•ste JJJ'ol'im:ii. » :::i.
adaog·ti I l. Bull'nil'll, 1·,·,11ni11lincl i<kik rnar,·~alului Di1·hitsc·li,
"de s·ilr op1111e c;1 (intu politicii Rusiei nu este Îlltinden•u
(!,. tcritoriii, roi nispundt! c;i mersul J11crr1rilor c 111r1i
p11ter11ic de dt pre1·(Hlcrilc, .şi c;i Rusia n'a Îm1infăt. d<'
w1 rc<1c încoace. de lu nwlul JVipr11l11i pentru ;i se opri
la ul Prut11l11i. - De ultwintrcli, pe11tru c1 nu c,1i din
c1·sti11111•. 111r1 1·oi întonrcc la ţ,intn r'o-mi propui, rcz11-
111Î11d11-w;1 ;1st-f'el:
1'' E JJriwf:idios de u 111· h1sn siî liw Încurcaţi d<' po-
liticu 1riclcuwi u Porţii. spr~jinit;i de pornţilc nş;i zi,';,ilor
110.':dri prieteni :
~° Co11ve11ţiu11eu din Petersburg presupune oxocutilrcn
tnictatului din Adriu11opol, ,';ii ur fr<'hui s;'i ne bixuiw pe
n1·r'xurtit1uliiwn Turcilor În îndeplinirf'a c/uuzdur ncest11i
REOl!r.ANIZABEA PBINCll'ATEl.011
a.ct romplementar, ca, să reintritm în Axcrciţiul dreptului

rnzerva.t de art. IV din acea şi convenţiune;
H° Ca,t,l sfi păstrăm Principa,tele cn o ipotec;l pînâ la,
exec11tarcr1 principa1elor stipuluţiuni alo tra.ctatului din
Adria,nopol, de nu vrem să, perdem rodul răsboiului, şi
ori-ce înrÎllrire usupra, ministerului otoman 1 1.i>
Nu pentru cca d'întîia oară Principatele se g·[iseau obieetul
poftei putPrnieilor lor vecini; istoria este aci pentru a ne spune
că Ia acea epocrt la care generalul Diebitsch îş'f expunea teo-
riile despre folosul cc ar fi allat Husia în mwxiunea ~1oldo-
Homîniei, patru milioane ele Homîni din Banat, Bucovina,
Transi!Yania, Basarabia, fusese deja deslipiţ'f de Patria-mumă.
Jn 1HOî, la Tilsit, alc[ituirile lui Napoleon l-(1 erau cît p'aci
să pretlec Principakfo l :usiei, şi ac<'astă ccstiune, de a fi sa.11
n nu fi, t>ra, precum se veric, s[t mai fadt, în 1832, pentru
naţiunea romîncasc[t, obiectul meditaţiunilor diplomaţiei ru-
seşti. Cu toate aeeste, şi ort-C(' rliscuţ.iunc sri li putut aduce
aeeastă ccstiune, eitind 111emoriile contelui de Kisscleff, con-
stafftm e[i în epoca cc strribatem, Rusia, frtr' a înceta do a-şi
rn·mi:iri seopul, şi eu toate cu, înainte de toate, se îngTijea ele
inter<!S<'ie snlc proprii, nrn însri 1l<witoare ,.de n crea o bunii.
stare pentru locuitorii Prinripntelor", p1·in cauzo hoti'1ri-
toarc ele g·enerozitatc, ele simpatie >;ii ele umanitnte, în afară
lk cnstiunca înrîmii co cată s[t aib[t ; punea tot atît interes

a feri popoarele ere,;;tine clin Hrisărit de boala lipicioas[L a
clezorclinei şi a anarhici, ale eărci cauze un regim păcătos
le Yt\Ci11L1ica în Principate, >;ii care ei·au o anwninţare pentru
provinciilP ruseşti limitrofe ; era tot atît de hotărîtă în a vr('a
odihna viitoare a Principatelor, reorg·anizîncl cl'a 'ntregul, ~i
în toate părţile ci, aclrninistraţiunea lor interioaru», cît, d'altă
parte, Poarta Otomană, era ,;;i clînsa hot[irÎtfL s[i mcnţini'L o
stare d<~ lucruri, pc earc ele veacurî o exploata în folosul săn.
'I BulPniel' ditrc gmwralul Ki~~deff. t. IV, p. 97.
REOR<iANIZAllEA PlllNCIPATELOll 27
«Azzstrja însii-şi, - adaogă contele Kissclcff, făeînd alu-

ziune la preschimbările şi la starea cea bună
1w ca1·e admi-
nistrarea sca le şi întrodusese în Principate, - o foarte
depărtat,;. de a, a,pJa,uda, Ja, binefacerAa unei reforme
care cată să, aţîţe popoarele romîne supuse dominaţiunei

sale, spre comparaţiuni foarte grele pentru propria-i
a,dministra,ţiune. Ea, nu poate şi e silit,i. s;l nu poa,fii să,
va,di'i.. cu nepă.sare emanciparea comercia,Jă, şi folousele

politici ale unei naţiuni, care are, cu statele ce-i sunt
limitrofe, rela,ţiuni atît de fireşti, de intime şi de urmil-
rite. Ea vede că. pricinile ce silea.a odinioani pe ţliranul
romÎll să caute prin emigraţiune un Joc de sc{1,parn ,yi
de odihnii la vecinii siU, nu vor mai fiinţa; se teme chiar
ca nu cum-va o sumă mai ma,re de foloase politici şi
comerciale, să m1 atragă, în Ţara-Romînească .şi în
Moldova o parte din locuitorii Transilvaniei .'~i Bflco-
vinei.»
Faptele an înt[1rit aceste pren~<lcr'f. 61el azl ine[i nu numai
cultivatorii, dai· chiar ţ[m111ii tu tuior ţ[1rilor romînc Yin gr,'\-
mad[t la hîlciurile clin Homînia.
Ori cum, la 2 }Iai l~B2, generalul KissclclT preveni pe
reprczintantul Porţii, Heiss-offendiul, că, ne liin<l achitată eon-
tribuţiunea
de r[tsboiu prevăzută prin tractate, trnpclo 1·use,::tl
vor urma să şează în Principate.
«De vreme ce trupele ruseşti, i rrtspunse cu destul singe
rece Reiss-Effencliul, se .şi găsesc în aceste doo provin-
ţii, Poarta, e resemna fii, să le vază, prehmgindu-şi ~-e-
derea. n
Doo lunr rnai tirziu, Ibrahim-Paşa hătea trupele Sultanului
la Homs: se ştie ee urmă. In cea ce prin)şte Principatele,
consecinţa acestor fapte fu ocupaţiunea lor dn eătre Hlli;-I pîniL
în mijlocul anului 18~4-.
Puţine zile dup(i plecarPa genel'a]ului KisselelT, Inalta Poartă,
HE0HL;,\i\Ji'.A llE,\ l'lilNCIPATELOH
în înrnire l'IJ Husia, nurni Domn al i\folc\on1i pe 'llihai Slmza.

~1 al 'j'i'11·ii-J:ornî11cşti pc AIL•xandrn Cihica 11.
_\ecstc numiri se făC'uri:"i în luna }laitt 18JL
ln :'llohlorn. puh-rl'a ru ţinută c·u o mîn,1 vîrtoasi't th- Prinţul
~tul'za. Om de o inldig-<·nţt1 Înalt[1, şi ele o mare enel'g·ie,
al'est Oorn11 Î";'l 1n1s1• toată îngl'ijirna să 1111 lasl' si't s1' îmmoaic
instituţiunik, a-;;1·1.at1· lH' temelii trnini1·1·, pe cnn· p1·eLlee1·sorul
s[1u i h- li't8Hse moşle11ire.
Fapta 11rmC1toa1·1• rn putea da o ide<, clcsp,·e l'arackrul
l 'rinţului.
lntr'o zi, unul clin miniştrii si'ti poY[i~uimlu-1 sft faei't un îm-
pnnnut în st1·ăini'1tak: «Siifacem un împn1mut.1 strigă Vocl.1.
Nu 1Toi s,1-wi da.11 Ţnra ziilog hanchcrilor striUni 2 i.»
ln Tma-1:omîncast,ă, l11c·1·uril1) nu 11wrg-l'au l'a în ~loldnYa:
Prinţul C:hil',J, înzestrai cu caliti'tţ'i sm·ions1·, însul'leţit de clnrul
l,inelui, dat· 8lai, ele îngcrL 1·ăt1 înnmjurat, compromis de

1'1·atele săt1 Mihai, fu tîrît de valul patimdor rele, mult timp
rL"spinse şi inli-înate : c\ezo1·1linea eu încetul s1· tîrî iarftşt în
Inate ri'imuril<- aclministraţiunii, şi mizeria. înlocui în curîncl
p1·0s1writal1·a l'<' ishutis1, a S<' îmăclăcina pe ruinek inslitu-
ţi11nilur din 1828.
1
1 sr. l'<.'Hlllit1lin1 t·t, ( ;r?,('ÎÎ .•~e 1'8Ul'ganiza:-:-;l'1'(l, --- Cll j11µ·[,cluiala l)l' tft·
1·ute a ltusil'i.- în socil'li't(i 1·at·e pronic,u·i't rni,;-1·arca din 1821 in 1·.onlra
Tmcilor : d\ mi,;;c-arca fu eural n1,,:;Lină îu pt'11in;;ulf1. ~i eft Homînii
din l\laecdonia i;;i Allmnm:ii ajut.arii pc lircci sfi ureczc elenismul.
Dar in Prirn·ipale, ( :rec-ii tiranizau într'alîla pe Homini, îucH IJOerii
(lpus<'rfi lui lpsila111i pc Tudor Vladimirescu care peri jcrlt'it a cauzei
ron1ÎllL'!;'ll, asasinat la (;ol<'i;;Li clin ordinul acestui Prin\.
Hihl'oala (; l'l'cilor ani d1"q1t urmare si'1 a\iţe asupră-lc m1111a l'oqii,
s-i <o holfirasl'i'i sfi nu 11iai i1H·1·edi11(ezc tronurile romînc 1leeîl la 11a-
\i1111ali. l\'u111i i11l1.'m]evăr pc ( ;l'i)!·o1·e < ;Jiica in Tara-Uomî11easefi ~i p1!
!!lan ~amin ~lUl'za in Moldorn, prinţi can• d:,111niri1 de la 1822 la 1828.
Fu prim11l [':I" li'n·ul de Homîni !'ii11·(• 1·ucerirea pl'r<lnlei lor 11ea-
lirnf1ri.
•1 Yezi, d,,,p1·,, l'ri11\11l .\lihai Sturza. hio_!.:Talia podului Konaki \'o-
-~11ridi dl' 1·i'll1·,: J>riu(ul l'1111~lan(i11 \'o!.:-01'i1li.
TTEOlll :,\NJZ,\ HE.\ l'I :J:'liCIP ,\ TEL011
In 181:2, răul su rnftl'i inll''atit in t.:Îtatlunal'ua !/encrală. pusr1,

,Ic Hcgulamentul 01·g·,rnil', ali'tttn·'î ele Domn. cu dreptul tk
eontrol pestl~ toate adclc guvern11lui, ackesi't prinţului Cl-hiea
tlll memnl'ill 1; în c,u·e t~xpunea stal'ea de jale a ţării, :;;i ruga
pc· \f[Ll'ia ~a si't atlnci't o rcpecle leeuir1• rdel1H' t:t' o bîntuiau.
·pranul, a cărei soal'th t•ra Vl'cdnicri cit- t·ea mai Yi11 îngri-
ji1·c, se g(tsl'a, zicea rapol'lul, mai mult tic l'Il ,n·r dnd prad,\
eoncusiunei şi jofoiroi.
\lag·aziilc de reznl'Y(t. preY(izult· tic 1·1•gula11wntul urg·anil',
ajunsese într'un mare numi'n· de lor:ud, 11n rni_jlou du stoarceri
cu ruinau pe ţăran,, prin t;erin\dt• la l'are at·t•,;;tî 111•nnrol'iţ1
erau cxpuşI clin pal'ka auturili'tţilor.
Interesul prirnt şi al'bitrai·ul aYcat1 prcd1dere asupra intere-

sului g·eneral, şi reg·ulei, în ce privea recruta1·ea miliţii, între-
ţinei·ea Dorobanţilor, reparaţiunile clrumurilol', transporturile,
cumpărările, claca şi impozitele.
Satele ele pc malul Dunării, l'i'trul'a 1•ra încrcdinţatft paza
hotal'ului, t·u toate dt a\"ean un scrYiţiu l'oarl1· s·1·et1, Î>;-1 s11f(·-
riscrt1 soarta fttr'a se plîng·t\ ni'Hl[tjtluind intr'u11 Yiitnr mai hun.
Cu toate aeeslc, nu numai uelt• 1.J. zile la care (ic-care
familie Pl'a, în prineipiu, îrnlatoriti'i, - l'U rindul, __ se suiseră
la 36 şi iO, dar clăcile ecle mai grele urmau incă să apese

aceste sate.
Era ameninţafft 'ţ'ara să-i v:uli't pe tot, 1·mis·1·i1ul dincolo de
Dunăre.
Principiul fumlamental al desp(1rţirii puteri\01-, atloptn.t llc

regulanwntul organic,- despărţire ce nu exista subt Yet·hiul
reg·im, - priilllea în tic-co zi noi lovid.
Opiniunea generală învinuia sfaturile munieipale ale oraşelor
de o rea adminish'are a banilor publi,;I, :;;i ehim· de spccula-
ţiunI vinovate. Demoralizarea care păh·tmsesc în tribunale.
'I Adresa Adunării .!.!·ent•1·ale din 18t2 l'iilrc Pri11\ul .\. 1 :hil'a.· -Exlraet
r\i11 JI011itor11/.
IIEOHGANiZAHEA PRINCll'ATELOH
~lispre\ul lcg·ilor. năpădirea putcrei judecătoreşti de către cele-

i-alte puteri, puneau adcs în primejdie interesele şi starea
particularilor, făceau s[1 se iYeasc,1. pretutindeni, neliniştea, şi
arnncau turburare în comerţ.
Iată, foarle pc scurt, o parte clin învinuirile expuse în
memoriul ('l' adunarea general[1 prezintă l\I. 8.--IJomnitornlui
A. Ghica.
Curţile Rusiei şi clin Constantinopol luadt (·unoştinţ[i de
acest act. El le mişcă atît de mult, încît trimiseră, în 'fara
Romînească, comisari extraordinari, cu misiunea de a iace o
cercetare şi de a se asigura ele valoarea învinuirilor exprimate.
Inalta Poartă desemn[t pe ~akib-Effendi.
Dacă, în această împrejurare, Turcia dete probă ele neatîr-
narc faţ[1 cu Franţa, - foarte bine dispus[t pentru Prinţul
Ghica ele c[1lre consulul sf1u general el. Billecoq, prietenul Prin-
ţului, - de neatîrnare şi de b[trb[iţie faţ[1 cu Husia, însărc;inînd
pe Şakib-E!Tendi cu o misiune care era privitrt c;a o manil'es-
tare a principiului de suveranitate, -- nu mai puţin vrednice
de însemnat sunt rezerva şi înalta prudenţă pe care ambasa-
dorul Franţii la Constantinopol, baronul de Bourqueney, vroia
să le păstl'eze în politica Regelui în Principate.
Vedem c[i baronul de Bourqueney caută să convingă pe

d. Billc.::oq de necesitatea aL'.estoi politici: «Din cele ce se
petrec în acest moment în Bucure.şti», scrie baronul la
18 Octombre 1), c<cată, să, nu reese nici o Îllrăire a rapor-
turilor dintre guvernul Regelui ,şi curţile aliate; cată, ca,
jocul firesc al politicii s;;i se facă, a.colo fă,ră sgomot ! ...
noi nu facem politic;i romîneascii; . . . noi susţinem
suzera11ita.tea de fapt.>>
I) D-l Baron de Bourqueney, ambasadorul Franţii pe lîugf1 lnalta

Poartă, către d. de Billecoq, consulul general al Franţii la Ilucurc!;<li,
Scrisoare din 18 Oct. 1842. Archivele ministerului afacerilor streine
din Paris.
REOH(,ANIZAHEA PHINC:IPATELOll Hl
«,Ştiu, i ziee, c,1 te f'ere.~ti tot-d'aunaai E1erul s,1, să.
iei un rol de ingerinţa care mr convine nici poziţiunei

nocistrn geogrnfice, nici politicii nonstre generale.))
Aceste recornandaţiun1, baronul de Bourqueney, le reînnoe~te
în modul cd mai stăruitor, în scrisoarea sa ele la 20 Oetombre,
prin care vesteşte pe consulul general ele sosirea la Bucureşti
a lui Savfet-Effendi, tîlmaeiu al Divanului îrnpăr[ttese, şi adu-
c[ttor al firmanului ce depunea pe Prinţul Ghica. O ecre
cu stăruinţă: nimic în atitudinea sau limliagiul d-lui Billecoq
s[i nu poat[t să fad sii fie privită depunerea Prinţului Uhica
ca o înfrîngere a politieii F'ranţii, sau ca un act Yinovat de

frică din partea Poeţii.
«Situaţiunea generaliz. e vio;ic ,şi complexă,» aiinuf1
reprezintantul Franţii ; <<,ifucerile Ţiirii-RomÎlle,~·ti intrii

întrÎllsa pentru o parte, dar ele nu o compun singure.
<cDe bunii rne sau de silă,, Poarta se slujeşte, în acest
moment, de un drept pe ca.re i-l dau tract,itele: co ne
import,,, e cu toate să. se petreacă, conf'or111 cu stipula-
ţiunile lor.» Şi, t,um el. ele Bourqueney a căpătat conYingerea
că,cu toate poYeţde ce dft subordonatului s[lll, acesta se

compromite, ncobservînd toat[t rezerva de dorit, îş1 aceentuează
recomandaţiunile sale.
«Relaţiunile d-voastre cu Pl'inţul Ghica îndrituesc pii-
reri de rău personale ; să, nu daţi însă. ucestor păreri de
ră.u un caracter politic; ochii vor fi aţintiţi asupră.-vă,,
Sunteţi învinuit că, în cele din urmă. fotîmpliiri aţi avut

un rol activ ce e,şea din rolul de observaţiune,pe carn î11
tofr-d'auna, vi-l recomandasem cu st,11·uinţii. JÎ1ţelegeţi de
unde vine aceast;l Îllvinufre; 1m o priimcsc, o resping
sus şi tare; nu pot Îlls;'i. să-vă, recoma.nd prea, mult, in
;!2 llEOHI :A:\IZAHEA I'Hl:\Cll'.\TELOH
acest moment, o des;i-vfrşit;-i cu,np;itare în acţiune şz

În vorbire 11.n
Capul î,;:i seapft suhOL'1lonatnL dar ştie ce sfi g·îmkasc:[1 rlc
purtarea lui.
Precum dedese tl. ele Bolll'((lll'l1l'Y ,;:ti1·<' el-lui Billecoq, SaYkt-
Etrcndi adueca linnannl 21 co depunea pc Prinţul Ghica: pc
Ioc ce rapnrtul comism·ului său i a_junscs1' la cunoştinţă,
~ultanul îşi ll1 clesc sentinţa ; apoi. în ÎnYoirc cu Rusia, St\
1
hotf1rî să lase na\ittlH'a si't-şi excnwze cln'ptul si'rn su,·cran de

alngerl'.
Poarta rectmoscu, eonfonn eu statutele organice ak I k-
gulamentului, pe Proşeclintelc !naltului Divan, pe miniştrii
ele Interne şi de .Justiţ.ic, eleept Caimacam\'. ',remelnicI ai 'ţ'i'teii
H,nnînci';\tI, pînft la alugurea unui nou Domn.
I intrn·i în această ealital1', Io înc1·1\<lintf1 g·uvernnl ·peii, ,;:i-i
însfwcină sfi convoace, fitdt întîezier1\ adunarea g·enerală orcli-
naeă, penfrn ca aceasta si't desemne pe nwrnbrii ce cf1ta11 s[t
formeze adunarea extraordinară menit.fi si'1 aleag·ă pc viitorul
snn'ra.n al Tării-Homînc,;tî.
' , '
') ll. baron de Bourqueney către el. Billecoq. Scrisoa1·sa din 20 I lc-
tobre 1842, ele la Terapia. Vom vedea mai in urmă de a ~tiuL d. Bil-
lecoq ,;ă ,:e foloseasr-ă. c\P. bine-voitoarele lec(iun'( ale baronului de
Bourqueney.
1
) Din 2 Octobrc 18!2. - Datat rlin luna Hama1.an 1268.
CAPITOLUL al V-ea
Gheorghe D. Bibescu. -- Origina neamului său, studiile sale, primii săi
paşiîn cariera politică. - Alegerea sa pe viaţă, de căLre naţiune ca
Domn al Ţării-Homîneşti.
Cu trei ant mai 'nainte, în 28 Uctobre 1831, Gheorghie

Dometru Bibescu fusese ales deputat 1i la adunarea generală
extra-ordinară ce avea misiunea s(t voteze regulamentul or-
ganic, de către colegiul boerilor color mart din judeţul Dolj,

~i-şt luase cu strălucire locul pe scena politică.
Născut în 1804, fiu al marelui Vornic Demetrius Bibescu, -

născut el însu-şr în 1772 şi mort la începutul lui Noembre
183 t 2), - ·1;1i al Catinchii Văcărescu 3), ce era strănepoată a
Domniţii Safta Brîncovan, lata lui Constantin Brîncovan, Dom-
nul 'fării-Homîncştr, decapitat la Constantinopol în 1711-; aflîn-
<l11-sc însu,;;I strănepot al lui Ioan Bihcscu 1 caru su ni'1scu pe la
1
1) Gheorghe Dimitrie l3iLescu fu ales prin HI vot mi ; Otetelei;;anu

prin 14. (AnnaJele Parfamentnrc t. II, p. 203-205).
') Demelru Bibescu, tală! Prinţului Bibescu, se allă printre sfetnicii
Domnului Grigore Ghica, şi numele lui se gr1se:;;te între ale boerilor care
adresează Prinţului p1·otcstarea din 27 Decembre 1827, în contra resta-
bilirei egumenilor greci în mănăstirile romîne!;iti. (A vedea pe Boleac.)
El moare la începutul lui Noembre 11<31; căci, la 10 Noembre, nu mai
Jlinţeazr1 pe lista boerilor de clasa intîia. (Annalelc Parlamentare, L. II,
p. 121 :;,i rn2).
') Bunica prinţului Bibcscu, cununată cu Văcărescu, era fata lui
Constantin Creţulescu, a cărni mumf1, Domniţa Safta Brîncovan (fata
Domnului Constantin Brineovan, decapitat în 1714) luase ele bărbat pe
Gheorghie Creţulescu.
•) Ioan Bibescu era unul din boerii iscăliţi pe l\Iemoriul adresat, la
6 Septembre 1720, de către Bocrii Olteniei, Austriei, stăpînă pe acea5Lf1
parte a 'f{trii-Homîneşti, ca să-i ceară să 'ncredinţeze guvernul ei lui
Gheorghie Cantacozino. II sub-semnează ca boer al districtului Gorj.
Acest memoriu este anexat la raportul asupra Olteniei din 12 Seplern-
bre 182d. (Hurmuzaki, t. VI, p. 317.)
4
34 PRINŢUL GHEORGHIE D. BIBESCU
finitul veacului al XVII-ea, Gheorghie D. Bibescu îşr făcuse mai

toate studiile în Paris, unele fusese trimis în 1817. Se 'ntorsese
din Franţa în 1824 cu titlul de doctor în drept al Facultăţii
de la Paris. Poseda aclînc pe autorii francezr, elinl şi latinl, şi
vorbea cu o rară eleganţă limba lui Omcr. Era menit să facă
să se asculte în limba romîncască un orator de prima orclină.
Generalul Kisseleff nu 'ntîrzi[i a deosebi pe Gheorg·he D.
Bibescu, şi-i puse cunoştinţele şi activitatea la eontribuţie,
numindu-l secretar de Stat la departamentul Justiţiţ, apoi
cap al Secretariatului de Stat, post de cea mai înaltă însem-
nătate, de vreme ce afacerile a eelor-1-alte departamente ajun-
geau toate aci, şi că tot aci se tratau cestiunile, în tot-d'a-
una foarte delicate, cu consulii străinl.
Dar să lăsttm pe Prinţul să ne povesteasc[t însu-şi, într'o
scrisoare c[1trc fiul s[ti'.1 Nicolae, scrisă cîţ1-va anr clupă abdi-
care, începuturile carierei sale, şi „suisul ei.''
Scrisoa,rea, Prinţului Bibescu, elitre. fiul să,u Prinţul

Nicola,e 1)
Viena, 15 Noembre 1851.
cdnccputurile carierei mele politice, care fu atît ele repede,
sunt datorite, scumpul meu Nicolae, acelei zeităţi antice,
1) Prinţul Nicolae Bibescu, al doilea fiu al M. S. Vodă Bibescu, a fost
de sigur unul din oamenii cei mai însemnaţi pe care să-i fi produs ţara.
Crescut în Fran\a, la liceul Enric al IV-ea, bacalaureat în litere şi în
ştiinţele matematice, intrat la şcoala politehnică, apoi la şcoala de stat-
maior, din care eşi cel d'înliiu ex-requo cu Ch. Corbin- licenţiat în
drept, Nicolae Bibescu a lucrat cu aceiaşi înlesnire şi acelaşi noroc şi
în cariera literilor şi în a ştiinţelor.
Devenind, la eşirea clin şcoll, ofiţer de ordonanţă al mareşalului
Raudon, tînărul locotenent de stat-maior cuceri, în campania din Ka-
bilia. gradul de căpitan şi crucea de cavaler al Legiunei de Onoare.
Cî\I-va ani mai tirziu, crucea de ofi\er venea să răsplătească o foarte
frumoăsă lucrare despre Kabilia.
Prinţul Nicolae se şi stabilise în ţara sa, cînd furtuna din 1870 îl făcu
să alerge în apărarea paLrii sale de adopţiune, Franţa.
PnlNŢUL GHEORGHm D. BIBESCU
Fatum, Fortuna,, pe care o ţii prea mult de rău în compunerea

ce ai făcut pentru concursul de la ~coala Politehnică, şi care,
ori ce ai zice, joacă un mare rol în afacerile lumei ăstei-a.
Tocm:1i redactasem un proect de leg-e despre municipa-
litfiţl; era o instituţiuncl pe care Generalul Kisseleff vroia să
o împlîntc în ţara noastră. Comisiunea însărcinată cu această
Ales ca adjutant al comandantului-şef al apărării naţionale, generalul
Trochu, putu, în funcţiunile sale, să arate pe ling-l calită\ile militare ce
probase in Africa, un tact, o îngrijire de interesele cele mai variate, şi
o bunf1tate care i erau calităţi fireşti.
Cite zile întunecoase, cite primejdii pentru eroicii apărători ai ma-
relui oraş, pînă'n ceasul ce sună clopotul de moarte al capitulaţiunei !
Sfirşindu-şi datoria, prinţul :1\icolae se 'ntoarse in \arf1 unde se dete cu
totul studiilor economice. Visă sfi creeze în Rominia industrii noi; îmbră
ţişă un orizonte prea întins; îşi perdu o parte din stare i;,i sii.nătatea
Dar această viaţă de muncă, de neîncetată lucrare, îşi are şi pagina
sa politică importantă, dar, vai! prea scurtă. '
Ales deputat de alegătorii din Gorj în 1886, apoi, în 1888, de cei din
Ialomiţa, prinţul Nicolae Bibescu se destăinui, din prima zi, mare orator,
reamintind prin strrllucirea cuvîntă1·ii sale, marele talent al tatălui său,
Vodă Bibescu. Discursul pI'in care Prinţul luptă în contra fortificaţiu
nilor, va rămînca ca un model de strînsă discuţiune, de patriotism, şi
de luplft curlcniloarc. Un viitor, poale apropiat, Ya spune dacf1 depu-
tatul lalomi\enilor a fost prooroc.
~i ce să spunem de cca din urmă rcapariţiune a lui în Cameră'? Cu
cite-va sf1ptf1mini mai 'naintc, prin\ul Nicolae Bibescu era isbit, pe
banca sa de deputat, de o boală grozavă care in curînd era să-şi sfîr-
şeascf1 opera; trebui sfi părăsească sala. Zile 'ndelungate, boala ii ţinu
doborît, i:,i sfîrşitul părea apropiat. Mulţumită însă îngrijirilor de care fu
înconjurat, şi tării constituţiunii sale, fu ca o proprire în propăşirea ce
boala nu încetase de a face. In acest moment desbaterile asupra forti-
fic;iţiunilor reîncepură la Cameră.
Neconsultind decit aprinsul său patriotism, decît datoria-i de man-
datar al na(iunii, ne-\inind nici de cum scamă de starea-i de slăbi
ciune, nic1 de pove\cle familiei şi prietenilor srii, asemenea cu acel
mare minislrn englez, lord Chalam, care, aproape murind, porunci s\
fie dus în Camera Comunelor, ca să vorbească într'o mare cestiune
na[ională, şi să expire peste cîteva zile, Prinţul Nicolae Bibescu făcu
şi el să fie dus în sinul Parlamentului Homin ca să mai vorbească o
dală, supunindu-se conştiin\ei şi patriotismului său.
Accaslă năzuin\ă i dete loYirea cea din urmă. Cîteva zile mai tirziu
Nicolae Bibescu îşi da ultima suflare. '
~Iurise pe metereze, ca un adevărat soldat.
36 PIIINŢUL GHEORGHIE D. BIBESCU
lucrare nu prea se pricepea să o facă, şi eu, modestul ei se-

cretar, nu eram ceva mai iscusit; dar puteam alerga la aju-
torul cărţilor mele; mă slujii mult ele dînsele, şi cu puţinul
ce ştiam, cu multul ce prădai de la alţii, isbutii să fac ceva
care avea înfăţişare îndestul de bună, şi un singur cusur: acela
de a nu putea fi pus în practică.
Comisiunea, încîntatrt ele a se vedea scăpat:\ de o sarcină
grea, îmi dete laude multe, şi mă 'nsărcină să-m1 supui opera
Prczcclintelui-plcnipotcnţiar. Această alegere mă 'nfricoşă, şi
împr[iştiă foarte repede fumurile căror lauclcle putuse un mo-
ment să Ie dee naştere în capul meu ele tînăr. f;\tiam cft Pre-
zedintele era nu numai un om de o mare inteligenţă, ci încă
un om practic. Vrui să-m1 dau bine seama de cea ce era să-i
înl'(tţişcz, şi, tot silindu-m[t sfi compar ţinta eu mijloacele,
mi_jloaccle cu obiceiurile şi starea moral[1 a celor care erau

clrnmaţr să le aplice, pricepui repede c[t făcusem ca un croitor
care ar croi o haină de copil pe tiparul potrivit unui gigante.

Mă pusei decr din nou pe lucru ş'isbutii să fac ceva care era mai
potrivit cu starea ţării. Dar comisiunea din care ffoeam parte nu
vru s(t auz[t de clesbaterr noi: căta s[t înfăţişez primul proect.
ccGcneralul mă priimi cu nrnltă bunăvoinţ[t. In timpul citirii,
îm frtcu mai multe observaţiuni pe care le înţelesei cu atît mai
bine că se împ[tcau de minune cu cele ce-m1 făceam însu-mr
ele mai multe zile, şi pe loc adusei cîteva schimbări ele redac-
ţiune care mi se păru că-l mulţumir[t.
ccCind îns[t îm sfirşii citirea, mă'ntrebă de credeam că acest

procct îşi va atinge ţinta. - Mă tem, i respunsei, ca nu cumva
complicarea formelor să nu încurce executarea. - Sunt de
tot ele părerea D-tale. Dar oare nu D-ta l'ai redactat? - Ba
lla, Domnule Prezeclinte. Dar n'am băgat de seam[t la nea-
junsurile ce inmţişează ele cît mai tirziu şi dup[t ce el şi fusese
adoptat de Comisiune. De atund am redactat un altul pn care
îl cred mar bun.
PRINŢUL GI-IEORGHIE D. BIBESCU R7
Vru să-l vază şi-l aprobă, aflai în urmă că, pe loc ce eşii
eu, trecuse în oclaea unui prieten al sfiu care locuea în a-
ceaş'i cas[i, şi-i zisese că făcuse o descoperire ele căpetenie,
şi că era foarte vesel ele aceasta.
Cîte-va lun'i mai în urmă, fui trimis în Valahia-mică 1), ca să

prezicl la introducerea ordinei celei noi ele luerur'i hot[irîtă ele
Regulamentul organic. Sarcina era în destul ele grea. Nu era
alt ceva în joe clecît ele a face pe public să se obic'inueas61
cu legiuirea cea nouă, şi ele a-l face să simţă, prin publicaţii
scurte puse la înălţimea tutulor inteliginţilor, foloasele ce în1Tt-
ţişea mai mult de cît cea trecută, şi rezultatele bine-făcătoare
ce lumea putea aştepta ele la dînsa. Trclrnea, apoi, să fie rc-
daetat un manual pentru Jie care împiegat, de la cel d'întî1u
pînă la cel din urmă. Fui îndestul de fericit ca să isbutesc în
aceasta mai bine clecît mă aşteptam, şi se adoptă drept regulă

pentru Valahia cea mare 2 ) cea ce fusese făcut pentru cea micf1.
La întoarcerea-ml din 1 :această misiune, fui numit subt-se-
cretar de Stat la departamentul justiţii : era, dintre toate
ministerul la eare se ecrea cunoştinţI speciale şi unele era mai
mult ele organizat şi ele supravcghiat. Doi ani mai în urmă, fui
numit cap al secretariatului de Stat, la care vin afacerile a
celor-I-alte departamente, şi eare,-printre ,numeroasele-i atri-
buţiun'i,-coprinclca relaliunilc cu consulii streinT, care nu tot-
d'auna sunt cele -mai lesnicioase şi cele mai plăcute.
Astfel mă suii, mă suii în veci, pe repedele aripi ale noro-
cului, pînă cînd într'o zi mă aflai dus pe culmea, de unde el
era să m[t arunce cîţiva anI mai tîrziu.
« O diva, gralum quai regis AnLium
« Prmsens, vei imo tollcrc de gradu
« Mortale corpus, vei superbos
« Vertere runeribus triumphos. "
'l Oltenia, formată de cinci jude\e coprinse între Austria şi Oltul.

') Partea 'fării-RomîneştI, coprinsă între Oltul şi Milcov, hotar al
Moldavii.
38 PlllNŢUL GHEORGHIE D. BIBESCU
Lucrul însă de care Prinţul nu vorbeşte în această scri-

soare, plină de farmec în conciziunea sa, este redactarea
oareşI cărui articol al Regulamentului organic ce fu destul de
fericit ca s'o facă să fie preschimbată. Această preschimbare,
în ce priveşte art. 2 al capitolului al 3-lca, este de căpetenie.
Paragraful 1-iu al acestui capitol era ast-fel conceput l):
«ACEI CARE VOR FI PATRUNS pe teritoriul Ţiirii Romîneşti
făra, fi făcut carantină,, vor fi trimişi la, Ocne pe viaţii.»
- La Constantinopol îns[i se substituise acestei redacţiunI cea
următoare: «NAŢIONALII CARE VOR FI Pi\TRUNS pe teritoriul
Ţiirii Romlneşti fiir a, fi fiicut carantină,, vor fi trimişi
]a, Ocne pe viaţii; CELE-L-A~TE PERSOANE VOR FI JUDE-
CATE DE AUTORITATEA LOR COMPETINTJ\.»
Sub-secretarul de Stat la ministerul justiţii, care era atuncI
Gheorghe Bibescu, reaminti, în lucrarea sa asupra Regula-
mentului, adresată generalului Kisselcff 1) «că, ori şi ce crimă,
fiiptuită,pe teritoriul Ţiirii Romîneşti nu fusese nici odată,
judecată, de cît după, legea, ţiirii, şi de judecătorii ţiirei,
ori-care să, fi fost de a,Jtmintreli caracterul şi naţiona
litatea, vinovatului; că, disposiţiunile luate la, Constan-
tinopol ar fi, - de s' a,r admite, - o atingere mare adusă
unui drept pe care ţara, îl exersase fără, încetare.»
Textul primitiv fu restabilit.
Iată cum se manifestau de atund simţimîntul demnităţii şi
al iubirei de Patrie în tînărul subt-secretar de Stat.
Puţin după numirea ca Domn al lui Alexandru Ghica,
Bibescu, devenit cap al secretariatului de Stat, îşI dete demi-

siunea, reintră în viaţa privată, şi nu mai apăru în afacerr
de cît în 1841, ca deputat. Vastele-i cunoştinţI, serviţiile deja
aduse, adînca-i onestitate şi cuvîntarea-i strălucită, asigurară
') Cestiun1 atingătoare de prelucrarea Hegulamentului organic, adre-

sate de G. D. 'Bibescu, subt-secrelar de Stat la departamentul justiţii,
generalului conte de Kisseleff. (A vedea la documentele politice, Voi. H.l
PRINŢUL GHEOHGHIE D. BIBESCU
în curîncl noului deputat o mare inrîurire asupra membrilor

adunării, ast-fel că, în zioa cîncl cestiunea se puse pentru Ţara
Romînească ele a da un urma~ Prinţului Ghica, Gheorghe
Bibescu se găsi în mod firesc desemnat sufragiurilor conc:e-
tăţenilor săi.
Iată, în ce priveştealegerea D0mnului, tabloul pe care-l
face de această solemnitate autorul cărticelei: Quelques mots
sur Ja, Va,Ja,chie:
«Era a cl'întîia oară, de cloo vcacurI, chemată Tara Homî-
((nească să-şI exercite aeest drept suveran. Ea făcu acest pas
«cu atît tact şi cu un simţimînt atît de adîn0 de înalta misiune

«ce de curînd ÎI era încredinţată, în cît s'ar li zis c[i nu înec·
«tase vr'o-dat[i să-şi exercite acest drept.
<<ln zioa ele 1-u. Ianuarie 1843 1) (20 Dec. 421, clopotele sunară
«cu tot avîntul clintr'un capăt la altul al Princjpatului,-şi în tot
cctim_pul zilei, vestiră, la intervale regulatc,-că un act extraor-
«clinar, şi mai solemn ele cit ori care altul pîn'atuncI, era s[t se
«săvîrşească. Poporul năp[ulea în biserid, care r[1maser[1 des:
«ehise toatft zioa şi

o parte a nopţii. La opt c:casurI de dimi-
«neaţ[1, alegătorr şi c:andidap merseră la :Mitropolie, ale cărei uşi
«se închiser[t dup[t dinşii. In mijlocul Sfintei Liturghiei, zise de

«Mitropolitul în biserica Mitropolii, fie-care alegător fu chemat
«să jure pe Sf. trup al lui Hristos eă, dîndu-şI votul, nu va
((asculta de eît de legea conştiinţei sale şi ele interesul ţării.»
Cinel fură în sala ele alegeri. şi în momentul de a proceda
la vot prin scrutin secret pentru fie-care din candiclaţI, _
') Conform cu dispozi\iunile prevăzute de Regulamentul organic
pentru compunerea adunării care era să aleagri pe Domn, cea care
fu convocată pe ziua de 1-il Ianuarie 184,l, se compuse de l\Iitropolitul,
Preşedinti> de drept, de trei episcop: cu eparhii, de cinel-zeci boerl
de prima clasă, apoi, după 01diuea vechimii rangului, de 70 de alegă
tori, traşi la sorţi printre mica nobilime, care reprezinta şi mica pro-
prietate (altă dată înalta nobilime, si înaltul Cler se bucurau sirnmri de
dreptul de a alege pe Domn), r:;i de 66 alegători delegaţi de j;deţe ~i
ele breslele de negustori r:;i meseriaşi: în tot, de Hh) de membri.
40 PRINŢUL liHEORGHIE D. BIBESCU
care, «cu toate di mai mulţi se retrăseserăn, tot erau în

număr <le 21, - «Mitropolitul reaminti Aclunflrii cft ea l'ra m
casa şi în faţa Domnului, cătrn care chiar acum cduasc înda-
torirea să aleagft pe cel mai ncdnie. n
,c Voi o să, vă, rostiţi, adCt0gf1 ci, de va, fi. zioa a,cea,sta,
o zi de viaţă, sau de moarte pentru Patria voa,stră. Să
nu uitaţi însă,, mergînd să, vă, depuneţi votul, că femeile
voastre, copii voştri, toţi concetiiţenii voştri, vă, a,şteaptă
la, eşirna-vă, din acest locaş pentru a, vă, bine-cuvinta,
sau a, vă, blestema,, după, alegerea, ce veţi fi. fă,cut. Nu
uita,ţi că, dincolo de l10turele ţ&rii voastre, ne priveşte
str&inul, pentru a, ne pune mai sus în stima, sa, sau a,
nu avea pentru noi de cît dispreţ.»
"Adunarea răspunse în mod nobil la această chiemare.
ţl'ZU, liniştiti"'t, plină de demnitate, în timpul aeelor 24 ele orc
cît ţinu alegerea. La patru eeasurI ele dimineaţă, serutinul
lu închis. Aproape unanimitatea voturilor se 'ntrunise as.upra
lui Gheorghie D. Bibescu: el fu proclamat de Domn al Tării,
în aclamaţiunile entuziaste ale Adunării, căror răspunseră ale
capitalei şi, în curînd, ale întregei Tări-Homînei;,ti.>>
"Dilexisti justiticim, odisti iniquitatem, propterea, unxit
te Dcus tuus, oleo lmtitiw prm consortihus tuis (l'salm XLIY).
«Iată c.mvintcle, împrumutate Psalmistului, care slujiră de
text cuvîntărei ec Arhiepiscopul Argeşului adresft noului ales.

Bucuria fusese obştească, sincerf1, mare ca şi nădejdea care
i dedese naştere. Prinţul Bilwscu îşi lu{t îndatorirea de a face
totul pentru a o justilica.
«Prin liniştea, şi
ordinea, ce aţi arătat, zise el alegăto
rilor, aţi reînnă,Jţat Ţara în stima străinilor, prohînd că,
ea nu era, nevrednică, de drepturile ce i-au fost acordate.
V'aţi împlinit datoria: îmi riimÎlle a-mi face pe a, mea,
şi vă, puteţi bizui că, nu voi lipsi de la dfosa.n 1)
~ Quelques mots s11r Ja, Va,Ja,c/Jie (Dentu).
PHINŢUL GHEOHGHIE D. l.llBESCU 41
ALEGEREA PHINTllLUl BIBESCU
Alegerea Prinţului
Gheorghie Dimitl'ie Bibeseu s'a făcut
în condiţiunile urmi'itoare. ((Toţi boerii cei mart ai Tării-Ho
mîneştI, - erau 87 la numi'u-; - putîncl f1 candidaţi la tron,
şi 16 dintr'înşii retri'igînclu-şl candidatura, r[imaseră faţă 'n
faţ[i 21. Fur.:'i împărţiţ'i în 't· serir, cele trei cl'înLîir coprinzîntl
fie-care cincI numiri ele compeţitorr, iar a patra şase numirL
Cei 1\.:10 ele membri prezcnţl'. ai Adunării votar[t pentru lie-
care candidat, deosebit, punîncl o bilă alb[i în urna boerulni
pe care vroia s[i-1 aleag·[i, şi una neagri't în fie-care clin cele-
i-alte. Se pregătise tot atÎt('a urne cît şi candidaţî. Fie-car(:
membru priimise, pentrn a vota în eelc trei seri\'. d'întîiu, o
bilă albă şi 4 negre de fie-care serie, - număr corăspunzător
cu acel al candidaţilor clin fie-care clin aceste serii, - o bilă
albă şi cinel: negre pentru seria a 4-a, acest nmn[ir ele şase
corăspunzîml eu al compcţitorilor acestei S('rii.
Ghcorghie l)imitrie Biheseu întruni o maioritate conside-
rabilă, - ml de• voturi, - şi l'l1 proclamat Domn şi stfipănitor
al Tării-Homîncşti.
SCRUTINUL l'HIMEI t-:lEC'['IUr-:l
Pl':NTRU CINCI CANDIDAŢI LA TRON
Bile albe Bile neµTe

84 95 Banul Gheorghe Filipescu.
2!:J 150 Vornicul Teodor Văcărescu.
61 110 Vornicul Alexandru Filipescu.
8 171 Vornicul Constantin· Golescu.
19 160 Vornicul Alexandru Scarlat Ghica.
(Urmea,ză, semnilturile mitropolitului Neofit şi Et!e celor doi se-

creta,I"l şi trei a,sesoi-1)
42 PRINŢUL GHEOHGHIE D. BIRESCU
SCRUTINUL SECŢIUNE! A DOA

PENTRU CINCI CANDIDAŢI LA TRON
Bile albe Bile negre

10 169 Logofătul Mihai Racoviţă,
36 143 Logoffttul Ştefan Băleanu.
91 88 Logofătul Barbu Ştirbei.
21 158 Log·ofătul Ioan Văcărescu.
12 167 Logofătul Dimitru Hrisoscoleu.
( Urmea,ză, a,celea::;'f semnă,turl.)
SCRUTINUL SECŢIUNE! A TREIA

PENTRC CINCI CANDIDAŢI LA TRON

75 100 Log·omtul Manoil Băleanu.
41 138 Logofătul Constantin Cantacuzino.
3fl 110 LogofMul Constantin Demetru Ghica.
27 152 Logofătul Constantin Corncscu.
20 155 Logofătul Constantin Băleanu.
( Urmează, acelea,!/} semnă,turl.)
SCHUTINUI, SECTIUNEI A PATHA

PENTHU ŞASE CANDlUAŢI LA THON

31 148 Logofătul Grigorie Grădişteanu.
24 16fl LogofătulEmanoil Florescu.
131 41J Logofătul Gheorghie Bibescu.
8 171 Logofătul Constantin Florescu.
49 130 Logofătul Ioan Filipescu.
60 118 Vistierul Alexandru Ghica.
( Urmează, a,celea,!jf semnă,turf.)
20 Decembre 1842
1 Ia,nua,re 1848.
(Buletin oficia,] n. 2.)
PRINŢUL GHEOIIGHIE D. BIBESCU 43
PllOCES-VERBAL AL ALEGERII DO'.\INULUI

ŢĂHll-ROMlNEŞTi
Pe temeiul înaltului împărătesc firman obştit la 20 a tre•

cutei lunl Octombre anul curgător 1842, obşteasca extraordinara
adunare despre alegerea Domnului, în nu·măr de una sută opt·
zec:r alegătorl', - în afară ele zeC'e care pentru pricinl' bim:cu•
vîntate nu au putut a se a11a faţă, - astăz1 Duminică 20 De-
cembrc a anului 1842, potrivit cu articolul 24 al organicului
regulament, s'au adunat la Sfînta Mitropolie, unele mai întîiu
au ascultat sfînta leturghie şi au săvîrşit jurămîntu prescris
prin articolul 31 din regulament, îndeplinindu-se întocmai şi
cele-l'altc coprinse tot în acest articol. După aceasta toată adu-
narea, avînd înainte pe Prea Sfinţia 8a Părintele Mitropolit,
întorcîndu-se în sala adunărei, 16 din numărul candidaţilor
de domnie, de a D-lor bun[t voie, s'au lepădat de dreptul de a
fi aleşl', şi aşa r[imîind candidaţii ai Domniei în număr de 21,
s'au hotărît a se împrirţi în 4 şi a se faee balotaţia acestora în 4
secţii, ca cu acest chip sri se poată s[wîrşi toată această lucrare
într'o seanţ[i fără precurmare, potrivit cu articolele -ii şi 42
din regulament, şi aşa urmîncl articolul 32 al regulamentului,
adunarea s'au îndeletnicit întru ale sale lucrăr'î, cu cea mai
bun[t or[mduială şi linişte, şi balotînd pe candidaţii cei din înt!ia,
a doilea, a treilea şi a patrulea secţ.ie, la această din urmă unul
dintre candidaţii cuprinşl în această secţie şi anume Dumnealui
logofăt Gheorghe Bibescu au dobîndit cele mai multe glasuri,
adică una sută trei-zec:r şi unu, şi aşa prin urmare această
persoană este alesul Domn.
După aceasta fiind presentate ele ditre Dumnealor Caima·

caml actul către Înalta Poartă şi cel către Curtea ocrotitoare,
potrivit dispoziţiei articolului 42 din regulament, le au înscris
toate măclularile acestei adunărI. Iară clupă acest înscris copie
s'a trimis către vremelnica ocîrmuire potrivit cu glăsuirea
PHINTUL GHEORGHIE D. "BIBESCU
articolului 41 din I tcg·ulament. Urmîndu-se în coprinsul art.

4~ s'a închis adunarea.
!Urmează ~emnălura p1·e,;;edi11telui Allunr1rii obsteşli extraordinare).
20 Dc:c. 1842
I-i1 Ia~l. 1 tl4~

(Bul. ofl: n 2.)
ADUNAHEA GENERALĂ EXTHAOHDINAHA CJ\TRE

M. S. SULTAl'iUL
Adunarea aduce la cunoştinţa Sultanului alegerea lui Gheorghe Dimitru

Bibescu, ca Domn al Tf1rii-Rominei;-t"i, ~i solicită confirmarea alegcrei
PREA PUTERNICE ÎMP.\.llATE
Depărtarea clin domnia aecstui principat a fostului Domn

Alex. Ghica prin înaltul firman slobozit de către Înalta Poartă
Otomană, înfăţişînd prilegiul de a se pune în lucrare capitol I
al Regulamentului organie, potrivit povăţuirei făcute prin
at'.CSt eapitol, obşteasca adunare extraordinarii s'a alcătuit,
şi îndeletnicindu-se eu toati't ceruta buna orîmluiali'i întru
?,legerea noului Domn, .Aceasta după cele mai multe glasurI
s'a ales a fi Dumnealui logolăt Gheorghe Dimitrie Bibescu
pe carele adunarea, potrivit articolului 43 din Regulamentul
organie, supuindu-l la cunoştinţa Înaltei PorţI suzerane cu
cererea de a se da legiuita sa întărire, nu lipseşte tot-de-odată
dupi'i datorie a-l supune şi la cunoştinţa Măriei Voastrn.
(Su/Jsemna,t: Preşedintelui Adunării ol.Jsteştî extraordinare; urmează

cele-I-alte semnrituri).
28 Dec. 1842
. llucure\'tl, 10 lan: 1843
(Bul. off. n. 2.)
CAPITOLUL AL VI-lea
ISTORIA DUPJ\. ,\NONEIIf
Credem de datoria noastră de a atrage chiar de acum băgarea

de scamă a cititorilor, asupra numirilol' D-lor Elias Hcgnault,
Ubicini, Dillecoq, eonsul general al Franţii la Bucureşti, şi
Tocilescu, profesor ele istoric, şi membru al Acaclemici romînc.
Aceşti domni au scris toţI despre domnia Prinţului Bibescu;
toţ'i au căutat să se 'ntreacă în clibăeic, în luerurr neaşteptate,
în îndrfisneală în arta ele a desnatura faptele. Numai, d-nii
E. Regnault şi Ubicini şi'au scris istol'ia lor copiîrnl eărticelc
anonime, crwr La derniere occupation des Principrwtes par
ies Russes, ele G. CIL\l:\"OI, autor necunoseut, nume împru-
mutat, şi La Princip;uztli de Vnfachie so11s J'Jfospodr.11·
Bibesco,-c[tl'ticiefi tipiil'it[i la Bruxelles,-- su]Jscmnati:'i B. A.,
ANCJEN AGENT Dil'LmIATl<)LE DANS LE LEV,\~T, eal'e au fost
ale D-lor vade-mecum, - nu sunt decît serieri anonime.
Dac[t îns[t omul care calomnieaz[t, care insnlt[t, şi nu-şl sub-
semnează numele, trece cu dreptate, pe lîngi:'1 oamenii cinstiţ'i
drept o fiinţ[t ele clespreţuit, oare nu oste or'î cine în drept s[i
zic[i cft acei care-şi trag ştiinţa clin eanal1Ii ele murdi:'trii în cal'c
îşi face viaţa anonimul, îşi păteaz[i şi necinstesc'. condeiul?
Dar, spunînd adeY[trul, ştim c[i tl-nii Elias Hcgnault şi Ubicini
pretind că ccac.:est pseudonim ele G. Chainoi ascunde numele
d-lui Ion Ghica, guvernator al Samosului 11», ~i eă c lucru
priimit de toţi c[1 broşura cu iniţialele B. A., fost agent,
') Histoire des Principa,utes Da,nuhiennes par Elias HEGNAULT,
p. 24~. Paulin ţi Le Chevalier, editori (185"1-
Va,Ja,chie et Mo/da,vie par UBICINI, p. 177 (Firmin Didof,).
46 ISTOlllA DCPĂ ANONIMI
diploma.tic în Orient, şi
Albumul Moldo-va,Ja,h 1a vedea D. E.
Regnault, p. 2801, sunt scrierile d-lui Billecoq (Adolphe), fost
consul genera,] la, Bucureşti. Dar, vr'o altă probă? nicI una.
Prin urmare, prefer[tm să nu priimim ca bune aceste afirm[trl'
interesate şi s[i nu admitem că d-nii Ion Ghica şi A. Billecoq,
- ori cc simţiminte duşmane să fi putut avea el-lor în contra
urmaşului lui Vodă Ghica, ai cărui unul era rudă, cel-alt prie-
ten; orl'-ce interes politic sau privat să fi luat drept călăuză a
faptelor sau a corespondinţei lor,-să se fi scoborît în mlăştinele
anonimatului pentru ca să arunce cu noroi în alesul din 1843.
Aceste zise, am putea să nu ţinem seamă de pamf1ctele
d-lor Elias Regnault şi Ubicini, şi să ne mulţumim de a
proba, - cu acte la mînă, - că ,le ar fi silit istoricul, pentru
a scrie istoria domnirei lui Vodă Bibescu, să se m[trgineascii în
corcspondinţa d-lui Billec-oq şi în c[1rticica înv[1ţatului istoric
el. Tocilescu, ar trebui să se lepede de a mai scrie istoric. Dar
ne-am reamintit că d-nii Elias Regnault şi Ubicini trăgeau,
de mai bine de patru-zec'î şi cinc'î de anI, folos din apatia
oamenilor cinstiţI, care fac politică, dar nu scriu ; ne-am
amintit că ele patru-zeci şi cinci ele ani, în lipsa de cărţi ele
istorie aclevăratri, numai ale el-lor erau consultate, şi am
gînclit că a-i cita ar fi mai folositor pentru toţi.
De cîte orT deci, în decursul lucrării noastre, vom gas1 pri-
lejul, vom pune foxtul d-lor subt chiar documentul copiat
în Monitorul timpului, sau împrumutat Arhivelor Statului.
Ast-fel lumea va putea compara şi judeca ; şi cîncl va fi fost
citită corespondinţa lui Vodă-Bibescu, cînd vor fi fost studiate
actele domniei sale, clupă scrisurile autentice, cînd va 11 fost
înţeleasă ţinta pentru care s'a urzit acest vast complot cu
doo capete, tăcerea şi calomnia : tăcerea de impus despre
cutare sau cutare faptă marc a acestei domnii,-cum ele pildă
emanciparea robilor,-calomnia de revărsat peste toate cele-
1-alte,-noi ne vom 11 împlinit sarcina.
ISTORIA D!JPA ANONIMI 47
In cestiunea, alegerii 1) Prinţului Bibescu
D. ELIAS REGNAULT. - «Opoziţiunea, în clesnăclejclie de a

isbuti cu un candidat naţional, Îşi dete voturile lui Bibescu,
ale cărui intrigi cu Daschkoff ea nu le bănuia 2 j.»
D. Elias Regnault, în contra regulei sale, n'a luat clin căr
ticica anonimă (subsemnată Chainoi) dedt argumentul intrigilor
" " 1 1 • l l 20 Decernbre
ruseşti; tace despre amanunte e a egerc1 Ce a l·ll Ianuarie·
D. UBICINI.-Corcligionar politic al D-lor E. Rcgnault, John
Ghica, Brătiano, Rosetti, cu care a fost foarte intim, el. Ubicini
a jucat un rol activ în revoluţiunea llin 1818.
« După art. 32 clin reg·ulamunt, trebuea s[l se voteze asupra
fie-cărui dintre ci în deosebI.>> - Dar aljla e'a făcut. - ccln loc
de a face aşa, Caimac!).mii pretextînd o prea mare pcrclere ele

timp, împărţiră pe cei 30 de candiclaţr,» - dar nu erau decît
21, - «în 6 grupurr,» - dar nu fură decît patru grupuri, -
«şi deteră fie-cărui aleg[ltor cind bile, dintre care una albă.» -
Afară de a 4-a serie care coprindea şase compeţitori. -

<cApoi an1ră grij[l ca cui serioşi dintre cancliclaţr, acei care era
vr'un interes ca s[l lic dcpr1rtaţ1 de la tron, - să fie puşr cîte
doi sau trei în aceiaşi serie,» - dar nici o serie nu avu
mai puţin de cinci candidaţi, număr ce desluşeşte pe al
bilelor, - «pe cîncl clei. Bibescu şi ~tirbei fură puşi fie-care
într'o seric deosebită, însoţiţi de compcţitorr care n'avcau
aproape nici un sorţ de a isbuti 3)», etc. etc. - atît de nule
încît vistierul A. Ghica obţinu 60 de voturi.
1) VezI labloul, p. 41 i;;i 42.

') D. Daschkol'f era consul general al Husiei în 'fara Romînească.
Istoria, Principa,telo1~ de d. Elias REGNAULT, p. 234, Ed. Paulin şi
Le Chevalier, 1855, Paris.
') UBICINI, Va,Ja,chie et Molda,vie, p. 159, Firmin Didot, edit., Paris.
E interesant de a conslata scrupulul cu care d. Ubicini reproduce
cărticica anonimă: Derniere occupation des PI"incipautes danubiennes
pa,r la, Russie, p. 55 şi 56.
«Art. 32, stă scris într'însa, prescrie că trebue să se voteze asupra
48 ISTORIA DUPĂ ANONIMI
D. BILLBCOQ, Adolf; consul-general al Franţii la BucureştI.

-«Partidul naţional se găseşte în neajunsul rle a fi împărţit
între 4 sau f> candidaţi, scrie d. l3illecoq 1), atunci cîncl partidul
cfocoilor - reprezintînd pc Romînul ignorent, corupt, gata
a se vinde, - se concentrează asupra boerului Alexandru
Filipescu, cunoscut în 'fara-Uomîneasc[t subt numele de Vulpe.
Candidaţii partidului naţional sunt D-nii Ern. Băleanu, I. Fili-
pescu, St. Bălăceanu, ~tirbei şi Dibcscu, ace1;-tI doi clin urmă
fiind cunoscuţi drept ruşI, şi CEL DIN URMĂ CHIAR INDESTUL
DE ANTI-FHANCEZ; glasurile vor merge la cei trei cl'întîiu ;
mai multe voturI ruseşti vor li cîştigate atund de partidul
cfocoilor, şi încloeală va fi încă, ast-fol că, un ceas înainte de
clespuerea scrutinului, nimenr aci, - şi consulul Rusiei mai
puţin dccît toţr,- nu poate zice cine va li Domnul ales, precum
nu-i cu putinţă de a zice ce numi'u· va eşi la loterie ... Cu scrutinul

secret, nimenI nu poate prevede cum va eşi alegerea 2 )».
Aceste afirmaţiunI clesmint, în cc priveşte conlucrarea Ru-
siei, aserţiunile D. D. Elias Regnault, Ubicini şi alţii. Nu trebue
să ne mirăm d'aceasta; această comunicaţiune a D-lui Consul
este clin 181'2,-pe cîncl scrierile amicilor s[ti au apărut clupi't

rcvoluţ,iunca clin 181t8. Inţelcgerca n'a fost clccI cu putinţ[i
«Jîe-d'trni candidat în deosebi; se prelexlfi o prea mare perdere de

«timp, ~i cei RO de compcţitor'l furfi împfu·pp în 7ase serii, şi se dete
o fie-cărui alegător cincr bile din care una albă. Puninc\ pe cei-1-al\i can-
«didaţi serioşi cite doi sau trei în :iceia~i serie, ei nu puteau lipsi ele
«a-şi împrirţi cele HJD bile albe ale seriei I i;;i de a se paraliza unii pe
«alţii; pe cinel, punînd, cum s'a făcut, pe cei doi fraţi Uibescu într'o serie
«diferit[i, şi însoţi\i de candidaţi fără partidă, fărft nici un sorţ de isbindă,
«li se asigma o maioritate sigură. Bibescu, cel mai tînăr din cei doi fra\T,
«e1;>i din urna electorală cu o maioritate enormă pe care i-o asigurase
«temerea de a vedea ales pe fratele s[i(1 Ştirbei. - Ştirbei pmla acest
«nume prin adopţiune. - Să votăm toţi pentru Bibescu; e singurul
«mijloc de a scăpa de Ştirbei, exclamă Vilara, unul clin alegiitori.»
'J D. Billecoq cfttre d. Guizot, 2o Decem. 1842 (Arl1ivele mini~terului
afacerilor streine, Paris).
1
) D. Billecoq cfttrc d. Guizot, 2o Decern. 1842 (Arhivele ministerului
afacerilor străine, Paris).
ISTOmA DUPĂ ANONIMI 49
între clînşii; ş'apoi cl-1. agent francez bănuia aşa ele puţin că
acel care, cum zic Francezii, era, să, .ie înăJţa,t pe scut,
ar fi Gheorghie D. Bibescu, capul opoziţiunei, care doborîse
pe Prinţul Al. Ghica, încît nu simţi nici o greutate de a afirma
că Bibescu era un cancli,clat naţional. Ceva mai mult; ză
păceala în care îl aruncă această alegere, îl făcu să lase
să-i scape acest omagiu adus Prinţului: «Se asigură că, în
momentele din urmă, d. G. Biboscu ar fi vrut să readucă toate
voturile sale fratelui său mai mare, el. Ştirbei; dar se mai
asigură că el a înţeles că un moment de nedomirire ar putea
să piarză totul, dind sorţ\'. unui-a din cei doi candidaţl'., Ghica
şi Filipescu, cc făceau parte din a 4•-a serie, şi amîndoi fraţr,

prin bună învoeală, a c[1tat să priimească norocul cum se
'nfăţişa el pentru unul clin ei. Toată lumea se 'nvoeşte a re-
cunoaşte sus şi tare, ca o dreptate ce li se face, simţimintele
desăvîrşite de onoare şi de lealitate care, într'o 'ntîmplare atît

ele delicată au căl[rnzit pc d-nii Bibeşti 1). i>
Dup' aceastr1 jertf[1 pc altarul adevărului, 1111 lrcbue să ne
mai aşteptr1m, din partea d-lui Hillecoq, chiar la umbra unei
concesiun\'. Înai·mat din t[tlpl'. în creştet, chiar din zioa a doa
a al egcreI• (l e l a ·;:.aDecembre
20
Ianuarie, pentru a
l upta Ce
\ VOCI lil contrau ,
alesului naţiunei, cu toate c[t emu avusese vr'odată cu dînsul

cea mai mieri relaţiune» 2 ), clar a cărui «cluşm[mie în contra
Prinţului Ghica» 3 ) el o cunoaşte, şi care prin faptul că a
doborît pe acest Prinţ, a răpit d-lui consul situaţiunea sea ele
prim poY[1ţuitor al tronului, ele Mentor al Prin_ţului cr1zut, d.
agent francez porneşte, făr[1 a perele un minut, răsboii'1 şi
învinucşte pe lîng[1 guvernul s[1u pe Prinţ, «cr1 ar fi isbucnit
vehement ele mai multe orI în contra Regelui şi guvernului
I) D. A. Billecoq către d. Guizot. Scrisoarea de la 5 ianuarie J84H

(Arhivele Ministerului afacerilor streine.)
') idem
') idem.
francez, şi ar fi pus de doo orr pe consulul general în nevoea

de a spune Prinţului Ghica c'ar fi bine de a recomanda d-lui
Bibescu mai multă cuminţie în vorbele sale.» 1)
«Apoi D. Bibescu e d'un neam mai mult decît ordinar ;
boerii cei marl îi aruncau că se coborea dintr'un păzitor de
cai.» 2)
D. Bibescu devenind Prinţ, d. agent se toloseşte că se află
în acelaş salon cu M. S., căreia nu fusese încă prezintat,
pentru a-i da probe de nemulţumirea sea, şi a-i arăta care i
este ştiinţa manierelor de lume ..... «Am avut prilejul să mă
întîlnesc cu dînsul în salonul fratelui său, d. Stirbci ; am
rugat pe trimisul Porţii otomane, E. S. Savtet-Effendi, de a
binevoi să-m'1 procure cunoştinţa noului Domn 2).» Această
expresiune de siî-mi procure cunoştinţa, nu este oare o
întreagă poemă? Prinţul se răsbună de educaţiunea d-lui
Billecoq, acordînd tot felul de răsf[iţărr reprezintantului Franţii,
care, nicr nu înţelege, ci adaogă într'o scrisore următoare:
«De o merită actele şi limbagiului noului Hospodar, voi fi
cel d'întîiu să mă rog, mai tîrziu, cerşind pentru dînsul in-
dulgenţa şi simpatiile guvernului ce reprezint.» 3 )
Şi tocmai d-lui Guizot are el. ag·ent nesocotinţa să vorbească

ast-fel.
Mai iat'o frază, - privitoare la o convorbire ce el. Billecoq
a avut cu Savfed-Effencli, - care desăvîrşeşte zugrăvirea d-lui
consul.. .. «Acesta este cel puţin fondul, d-le ministru, al con-
«vorbirilor lui Savfet-Effendi cu mine, şi ele au părut în tot-
«d'a-una că-i insuflă o recunoştinţă atît de vie pentru luminile
«ce putea găsi în ştinţele ce eu i oferam cu lămurire, con-
«ştiinţă şi lealitate, în cit de mai multe orr şi-a revărsat inima,
') D. Billecoq către d. Guizot, scrisoarea din 25 Dec. 1842, n. 89 I

(Arhivele Ministerului afacerilor străine.)
') (Vezr originele familiei, p. 33 şi la piesele justificative.)
') D. Billecoq către d. Guizot, scrisoarea din 19 Ianuarie 184:3, n. 93,
(Arhivele Ministerului afacerilor străine. Paris.)
ISTORIA DUPĂ ANONIMI 5,1
«re.petîndu-ml că şi'ar face o datorie citind Sultanului con-

<csulatul general al Franţii la Bucureşti, ca 1;1nul din isvo_11rele
«prin care mai mult aflase din cea cc era necesar diva-
«nului pentru mersul politicii sale faţă cu Principatele de l!],
«Dunăre l).»
Să spunem în treacăt, pentru a fi mai bine mirosită tămîea
ce d. Billecoq arde la icoana consulului-general, că de
curîn<l, într'o scrisoare precedentă, a cerut crucea de ofiţer,
şi că rîvneşte la decoraţiunea Nişamului.
Corespondenţa subordonatului său cată să fi dat o mare
nerăbdare d-lui Guizot, căci, în răspunsul său la scrisorile din
25 Decembre şi 5 Ianuarie, Ministrul nu se dă 'nd~răt de a-i
trimite, ca o lecţiune, această frază: «.... Mă tem că, luîncl
prea a,d litteram cea ce a putut să spue (consulul Rusiei) în
această privinţă, să nu fi ascultat D-ta o predispunere po_a,te
prea, hotărîtă de a, lua, ca, bune cea, ce concordă., cu nu-
anţa, propriilor D-tale idei sa,u simţiminte personale 2). >>
Ne este deci îngfitluit de a crede că la această dată, el. Guizot
îşi dăduse seamri ele firea d-lui Billecoq.
VAILLANT. - « .... Ştirbei obţinu cel cl'întîii'1 90 de glasurl;
Bibescu apoi 40; G. Filipescu li0. Nici unul din accştl trei
candidaţi, neavînd maioritatca absolută, şi adunarea, temîn-
du-se clin pricina acestui prim scrutin, ca nu cµm-va să fie
ales Ştirbei, Al. Villara se ridică, strînge pe Bibescu la peptul
său, şi exclamă: «Iată Domnul nostru!»
Nu cităm pe Vaillant decît pentru ca s'arătăm rătăcirile în

care anonimul sau falşul Chainoi a făcut să cază pe acei
chiar care nu aveau idei preconcepute în contra lui Bibescu.
Vaillant trebue pus, credem, în această categorie.
') D. Billecoq către d. Guizot. - Scrisoarea de la 31 Ianuarie 1843.

(Arhivele ministerului afacerilor străine, Paris.)
') D. Guizot către d. Billecoq. - Scrisoarea de la 16 Ianuarie 1B43.
(Arhivele ministerului afacerilor străine, Paris.)
Apreciaţiunea următoare despre Domn pare că ne arată

aceasta : << • • • • Al doilea, Bibescu, are mai mult ştiinţa ma-
nierelor lumei, şi inteliginţa-i i-a făcut lesnicfoasă apropriarea
ştiinţei; .... Dibaciu din fire, nicY n'are aerul de a bănui că c
învăţat.... Are aerul liber al nobilului .... E iubit.»
NicI el. Consul, nicl prietenii săi nu ar fi arătat ca «prima

faptă a Prinţului Bibescu, graţiarea şi reabilitarea lui Telejescu,
lui Marin, lui Demetru Filipescu, lui Sotir, lui B(tlcescu,
victimele guvernului prccedinte 1).»
D. TOCILESCU, membru al Academiei Romîne, şi profesor
de istorie:
«Curtea Rusiei isbuti să facă sri fie ales Gheorg·he Bibescu,
«un călduros susţiitor al Ruşilor.» (TOCILESCU, Istoria, Ro-
mînilor, p. 113.)
Compendiul d-lui academician Tocilescu arată, - cum vom
avea des prilejul de a o proba în demersul lucrării noastre,-
o ştiinţă istorică mai mult ele cît sumară în ceea ce priveşte
această domnie ; ele altmintreli, dă proba unei îndrăsnelr
insuflată de sigur de mijlocul în care trăia, în timpul cînd
şi-a scris cartea. Într'aclevăr subt guvernul d-lui Ioan Brătianu,
a făcut el-sa să-i fie adoptatri cartea de ministerul Instrucţiunii
publice, al cărui director era, pentru tinerimea romînă clin
şcoli şi de ambe sexe !
D. Tocilescu a fost din partida DD. Rosctti-Brritianu cît timp

aceştl domni au fost la putere. De curînd, a avut curiozitatea
de a vedea dacă, subt guvernul conservator, Senatul ar avea
pentru el-sa ceva îmbunelL A intrat în şirurr; şi'a luat jăţul;
cărticica d-sale continue a învăţa pe şcolarI şi pc şcolăriţe
istoria .... după, închipuirea, d-lui Tocilescu.
In scurt : a începe clărîmarca domniei lui Bibescu g-rămft
dind împrejurul alegerii sale toate născocirile cc puteau să
o facă să fie considerată ca rezultatul unor intrigi esterne
') Va,illa,nt. La, Roumanie, t. II, p. -129 şi 430.
ISTORIA DUPĂ ANONIMI
şi interne ; apoi, a învinovăţi pe Domn «de a, fi ajuns dintro

săritură, de la, staul pe treptele tronului )», iată care a 1
fost primul popas al D-lor Elias Regnault, Ubicini şi Billecoq.

Dar, în lipsa chiar a portretului ce Vaillant ne face de
Prinţul Bibescu, numai această frază a urmaşului d-lui Billecoq,
a d-lui de Nion, - om de o absolută neatîrnare politică, -

de o extremă rezervă, şi care chiar sosi în Bucureşti prevenit
în contra lui Vodă, - ar fi de ajuns pentru a explica avîntul
Ţării: « .... Prinţul, -- scrie D-sa, - are o netăgăduită superio-
ritate asupra tutulor celor care-l înconjoară 2 ).>>

La a doua invinuirc, Prinţul respunde însuşi într'o scrisoare
către un prieten :
«Proştl, care nu simt cîtă tărie, cîtă mărire ar arăta o ase-

menea săritură, de ar fi adevărată ! 3)»
') Scrisoarea prinţului către d. de Cambyse. I.A vedea Corespondinţa,

genera,14.)
•) D. de Nion către d. Guizot. (Scrisoarea de la 18 Nov. 1846.) (Ar-
chivele Ministerului afacerilor externe. Paris).
) Scrisoarea Prinţului către D. de C. (D. de Cambyse), Paris, 14 Oct.
1
1876. (A vedea Corespondinţa, genera,14.)
A DOA PARTE
CORESPONDINŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE PRIVITOARE

20 DECEMBRE 1842
LA DOMNIA LUI BIBESCU DE LA l-u IANUARIE 184:i LA 11
IUNIE 1848.
Corespondenţa lui Vodă Bibescu cu diferitele cabi-
nete ale Europei oferind mai multe cestiuni de un
caracter în special însemnat, -precum cestiunea Mii-
niistirilor închinate sau a Bunurilor miiniistiresti,
'
acea a Comerţiului, acea a Instrucţiunii publice, -
vom pune, înaintea fie-cărei din ele un memoriu sau o
scurtă espunere, după cum subiectul va fi simplu sau
mai mult ori mai puţin complex.
1n cea ce priveşte corespondinţa diplomatică gene-

rală, o vom publica după ordina cronologică.
.,.
CESTIUNEA SFINTELOR LOCURI
M.Ă.NĂSTIHILE ÎNCHINATE SAU BUNURILE MĂNĂSTI
REŞTI ÎN ROMÎNIA
GESTIUNEA SF'INTELOH LOCURI
MĂ'.',°Ă8TIHILE 1NCHINATE SAU DUNUHILE :\IĂNĂRTmgwrI
~IEMORIU
România, fată a lui Traian învingf1tor ,;,i a Dacici supuse,
- meterez al Apusului în contra năvălirilor barbare, ale căror
valurI se 'ntinseră, timp de aproape noo veacurI, asupra Daciei,
Pa:noniei şi nord-estului continentului, meterez doborît une ori,
nicl'. o clată înnecat,-Romănia nu eşi din aceste asalturI repe-
tate clecît pentru a se af1a în faţa unei noi primejdii, aceasta
mai ameninţătoare : Islamismul.
fn lupta strămoşilor noştri în contra fanatismului Turcilor,
iubi-rea de 'fară şi cca de lege deteră naştere la ori-ce devo-
tament, la ort-cc jertfă.
Domnii naţicm~ll şi boerii, adevăraţl cavalerl ai atestei epoce
de fer, . în vecl cu spada în mină, tot-d'auna gata de luptă,
însufleţiţl de suflarea puternică a cucerniciei şi a raţiunei apă
Nirei năţiohale, funclafă în ţară un număr marc de mănăstiri;
ş1 le înzestrară.
Cea mai mare parte fură ridicate după pt·imnle capitulaţiunl 1);
') Art. 1-il.-Din marea milă a noastră, îngăduim ca Principatui de

curihd stipi1s de neînvinsa uoaslră putere, să ~e guverneze dupli pro-
pi-Hle sale legi, şi ca Domnul Ţării 0 RomineştI s11. aibă dreillul de a face
răsboiil şi pace, precum şi drepti.il de viaţă şi de· moarte asupra s·upll.-
şiloi- i:ăl.
Art, 2. -Toţi creştinii citre, îmbrăţi;;ind. religiunea hti Mohainllie1l,
vor trece apoi din ţările ·supuse domnii noastre, în Ţara Rcimîneas'că,
şi s'ar face din nou cre~tinl, nu vor j:iutei\ fi ceruţi înapoi nicl jicniţi.
60 COBE~PO'.'WENŢ.\ UIPLO;\l,\TICĂ ŞI DOCUMENTE
subsemnate ele Mircea 1 1 în urma luptelor sale aprigi în contra

Turcilor.
A fi <le vcd locaşul sînt al credinţei şi locul de scăpare al
apărătorilor Tării, a sluji de cetăţi în vreme de răsboiu, a da
pîine săracului, un adăpost călătorului, un loc ele linişte celui
slab, a deschide şcoli, a avea spitaluri, a-ş.I lua partea din
plata datoriilor Vistierii, a ţinc oşti cu cheltueală pentru apă
rarea moşii, iată care fu creştinescul scop al acelor fondaţiunr,
ale căror îndatoriri fură de către ctitor\'. înşirate în acte spe-
ciale, zise hrisoa, ve 2 ).
Mai tîrziu, clupă căderea Constantinopolului în 1453, cînd
patriarhatul acestui oraş, precum şi mănăstirile Sfintelor-
Locuri, ajunsese într'o adînc[i s[1răcie, lumea ortodoxă fu
mişcată de starea Capului spiritual al Bisericii sale, şi răs
punse prin avînturi ele darnică evlavie la glasul Patriarhilor,
ce străbăteau oraşele, ca sfi fac[i apel la iubirea credincioşilor.
Mai tîrziu incă, . în veacul al XVI-ea, Domnii şi boerii,
ascultîncl vecinic ele fireasca lor aplecare spre evlavie, şi spre
faptele de binefacere, vrînd să placă lui Dumnezeu, să păetreze
religiunii altarele şi cultul său, şi să asigure mîntuirea lor de
Arl. 3.--0ri ce H.omin car11 va merge prin vr'o parte a posesiunilor

noastre, vor ,fi scutiţi de hara,ţ şi de orI ce alte dărI.
. Art: 4.-Prinţii creştini vor fi aleşI de mitropolit şi de boerI.
Art. fi.-Dar din cauza acestei înnalte clemenţI, de vreme ce am
înscris pe acest Prinţ în lista a celor-I-alţi supuşI ai noştri, va fi şi el
îndatorit să plătească, în fie-care an, Haznalei noastre împărăteşti, trei
mii de bani rnşii d'ai ţării sau cinel sute lei de argint de pe moneda
noastră. - (Hatti-Humaium al Sultanului Baiazid .1-11 Ilderim, dat în
Nicopolis, în 795, luna Rebiul-Ewel; în 1392 după Hr.) (Arhivele impe•
riale, Constantinopol. Traducere.)
') Mircea cel Bittrin era «mare voevod şi Prinţ al întregei ţărI a
Ungro-Valahiei şi a părţilor de peste Carpaţl, şi asemenea al ţărilor
tătăreştI, şi al Amlaşului şi al Făgăraşului herzog, şi domn al Bana'.
tului Severinului, ~i autocrat peste cele doo maluri ale Dunărei pînă
la marea cea mare şi al oraşului Drăştior (Silistria).»
") _Documente domneştl, de care atîrnă pecetia aurită a Domnului şi
peceţiile boerilor aduşI ea martori ai actului predat.
CESTIUNEA SFINTELOR LOCURi 61
veci printr'o vec'inicie ele binefacerr obsteştr, întemeiară mri-

năstirt, le lăsar[1 avert bogate, şi privind Biserica, - a tot
putinte atunc'i, - ca cea mai bună ocrotitoare a instituţiu
nilor lor în contl'a întîmplrtrilor ele t_emut pc viitor 1), ei le
închinară Sfintelor-Locaşuri, adică Mrmăstirilor ele la :\fontele
Atos, ele la Muntele Sinaia, clin Rumelia, patriarhatclor"' clin
Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Luară accaşI chiezlişuire
pentru averile lor proprii, pe care Ic legarr1 anume <le fun-
daţiunile lor, în scopul ele a le pune la acl[ipost ele poftele
celor puternid, pr1strîncl însă pentru clînşii administrarea
acestor bunurI şi bucurarea ele dînsele.
Aceste funda\iunl puse sub ocrotfrea, mfrnăstirilor închinate
Sfintelor Locurr, priirnir[t numele de cc :\Iiin[1stirl închinate))
sau ccBunurt m[măstireşti.»
Strămoşii noştri, făcînd aceste închinărI la Slintele Locuri,
se 'ngrijiră să dec aeestora un interes în păstrarea, desvol-
tarca şi propăşirea evlavioascloe lor instituţiunî, asigurînclu-lc,
- prin clauze speciale,- clarurI în banr sa11 în natură, pc care
executorii lor LcstamontarI, sa11 îngrijitorii Bunurilor mrrn[1s-
tireştr, erau îndatoriţI să le \ic drept slintc. Aceste daruri nu
erau mari; nu înfăţişară nicî oclat[1 rlecît un ajutm·. Dar, pc la
finele veacului al XVI-ca şi pc la începutul ecl11i d'al XVII-ea,
cînd Grecii, ajutaţI de înrîurirca Turcilor, ajunseră la tron, ei
se folosiră de situaţiunea lor pentru a îmbog[1ţi Slîntelc Locurr,
călcîncl actele ele fundaţiune şi propririle făcuto de :Matei
Basaraba, în HVi,l.
In 1fi.i0, -:IIatei-Vodă Basaraba 'pLmc lege mfm[1stirii Nu0et,
- închinatr1 mfm[1stirii Dusca clin Humclia, - ccclc a trimite
acesteia, în fie-care an, 20000 ele hanI 1:/:: clintr'o para), şi un
tavul, şi să păzească în vecI ca slînt acest legat 2).n
;) De efila trecutul să arate viitorul, era moth· de a se teme ca 'fara-
Homîneasci'i sft nu fie turburatr1 de răsboac civile ~i de năvf1liri.
'J Hrisovul Domnului Io l\Iatei Basm·aba, 17 :\fai Hi40. - (Arhivele
Statului.) G. Bengescu: .M'emora,ndum.
62 COflESPONDEl'\ŢA DJPLO~IATICĂ ŞI DOCUMENTE
In 1685, Şerban-Vodri Cantacuzino, tunclîncl mănăstirea

romîneasc[1 din Cotroccn'i o închină «minunat împodobită,,
Muntelui Atos, nu uncia sau la doo mănăstirl'. ci tutulor
celor cloo-zccl mănăstirl'. de la pomenitul S1întul-Muntei>,
porunceşte Domnul în ·hrison1l său 1\, <<pentru ca toate să
aibă dreptul ele a o corecta şi ele a se ruga lui Dumnezeu
pentru viaţa şi mîntuirea noastră, şi a neamului nostru ;ii şi
adaogri aceste vorbe, cu privinţă la darurile ce face : «În
anii de hel.şug, se va trimite Sf: Jfonte numai prisosul
ce va, rămînea după ce se va fi cheltuit întîiil pentru
cheltuelile anuale ale llfănăstirii; în anii de sărăcie,
ajutorul va fi de pe venit.))
Cînd în 1731, un grup de boerr închină Muntelui Sinaia
Mănăstirea de la l\I[irginenI, fundată de strămoşii lor, r-i spe-
cificară că «în fie-care an, d11pă cc se Ya fi plătit dările da-

torite visterii 'fărci, r[imftşiţa venitului ~Irtnăstirii se va 'mp[1rţi
în trei păr\I, clin care cloo vor rămînea mănăstirei, pentru
cheltuelilc şi meremcturile sale, şi a treia va fi trimisă Muntelui
Sinaia, pentru cheltuelile şi meremeturilc sale, şi pentru ca
să se facă rugăc'i'.unî pentru odihna sufletului a tutulor ctito-
rilor ră posaţî 2 ). ))
Şi acelcaşI dispoziţiunI, accleaşr restricţiun'i se găsesc în
mai toate' actele ctitorilor de M[m[1stid sau schiturl'. închinate,
cum se reaminteşte în hrisovul din 1799 al domnului grec
Moruzi care le t[tlmăceşte şi le consfinţeşte din nou 3).
Hrisovul lui Ştefan-Vodr1 Cantacm:ino (1686).
1)
G. Bengescu, Memorandum despre Bisericele, Mlînă,stirile, b11-
1
)
n11rile miîniistireştr şi în special despre Mă,nă,stirile închina.te ale

Domniei Tă.rii-Romînest'f. - Bucuresti, Imp. Rosetti, 1858.
') «Din 'venituri, zic; acest act, s~ va lua cea ce e necesar chel-
tuelilor mănăstirii de aci, şi se va lrimile ce va, ră,mfnea l\Iănăstirii
căreia este închinatr1 cea din Ţarr1. Deci, în anii de belşug, sau în anii
de lipsă, ajutorinţa trimisă mănăstirii Sfintelor Locuri va fi după ve•
niturile anului, cum a fost hotă,rît de însi-s1 ctitorii, iar nu o sumă
fixată pentru toţi anii, ca într'un contra~t 'de închiriere.n Hrisovul
Prinţului Moruzi, 1799. (Februarie). (ArhiYe. - G. Bengescu).
CESTIUNEA SFINTELOn LOCUnf 6R
Reese dar, foarte limpede, din spiritul ca şi din textul actelor

ctitorilor, că cheltuelile Mănăstirei închinate, milele în interiorul
ţării, ajutorul de dat visterii Ţării 1) cată să fie prima grijă a
administraţiunii, şi că Stîntul Locaş n·avea drept decît la «cea,
ce a,r rămănea, din venituri, - decît la, prisosul lor.»
Un fapt vrednic ele însemnat, şi chiar ele a ne aţîţa aclmi-
raţiunea, este grija în veci neadormită a ctitorilor, pentru
interesele instituţiunei lor. AlăturY ele simţimîntul ele milă,
găsim în veci prevederea şi spiritul de conservaţiune. Arată
ctitorul un dar de făcut '? îl mărgineşte 2 ) ; închină el mă
năstiri, pămînturi, vii, sate, ţăranI romînr, ţigani, turme, stupuri,
dijme pe sare 3i, etc. ? hotărcşte toate măsurile menite să asi-
gure o bună administraţie ; şi, punct esenţial de însemnat.
opreşte orI ce înstrăinare 4 ) a bunurilor ce-i constituesc funda-
ţiunea, cu mare blestem, par' că s'ar fi temut că într'o zi
încercări să nu se facă ele a pune mina pe averea strămo
şească, păstrată de <linşii cu cheltueala sîngelui lor.
Aceste temeri despre viitor, - care 'n vecî deştcapt[L pre-
vederea celui cu minte, _ erau într'aclevăr să devie într'o zi
fapt împlinit; intrigile egumenilor '·i greceşti, stareţi ai mă
năstirilor închinate, - jafurile lor şi pretenţiunile Sfintelor
') Aşa m[măslirea Mihai-vodă rezerva Statului 500 lei, pe un venit de

1000; pe un venit de 3500 lei, Mărginenii trimitea Statului 2000. Cotro-
ceni 3200 pe un venit de 3400. Comana nu trimitea Sfintelor Locuri
decît prisosul venitului; altele, decît a treia parte a prisosului.
') «A consulta marele hrisov care constitue, ca să zic aşa, legea că
lugărească in Ţara-Romînească. confirmat de adunarea generală şi de
Domnul Constantin l\Iavrocordat, şi care conţine textual toate actele an-
terioare ele la 1596 pînă 'n 1657, prin care adunările şi Domnii Ţării,
soboarele şi Patriarhii din Constantinopol, au regulat pe rinei şi în-
tărit drepturile şi organizare<i Mănăstirilor Ţării.» Studiul nrhima,n-
dritul Aga,thon Otmenedec (BucureştI 1863).
') Hrisovul privitor la monăstirea închinată din Mărgineni. A vedea
G. Bengescu, Bucureşti, 18b8.
•) De au fost escepţiuni ele la această regulă, ele n'au fiinţat decît
prin călcarea legilor Ţării.
') De la hegoumenos, care duce, care administrează.
CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
LocaşurY, erau în curînd să indrituească măsurile de con-

servaţie înscrise în actele ctitorilor 1j.
Pe la începutul fundaţiunelor mănăstirilor închinate, egu-
menii lor erau aleşi, ca şi ai mănăstirilor ne-închinate, de
călugării romînr, şi printre membrii comunit[iţii 2). Pe nesim-
ţite, călug·ării gred ajunseră să-i înlocuească, şi Sfintele-Lo-
curY care, la început, n'aveau decît dreptul de inspecţiune,
dobîndiră p'acel ele a numi pe stareţii mănăstirilor închinate.
Făr'a se putea preciza nimic în această cestiune, se poate
admite că acel care, la sfîrşitul veacului al XV-ea, le-a des-
chis porţile clădirilor bisericeşfi'. ale 'fării-Romîneşt'f, fu Pa-
triarhul Constantinopolului, Nifon, bărbat ele o destoinicie
probatr1, şi pe care Radu al V-ea, cel Mare, îl chiemă în Prin-
cipat pentru ca să ocupe scaunul ele Mitropolit, să 'nlrîne
abuzurile caro se 'nh'odusese in Biserica romînească, şi să
ridice simţimîntul religios al 'fării. - Primul pas o dată f{1-
cut în această calc, Sfintele Locurr abătură lucrurile astfel
în cit să nu mai casă clintr'însa. E adev[1rat dt hrisoavele po-
nmceau să se ceară ele la aceşti egumeni «să lîe oamenr drcpţl',
cu nume bun, înţclepţr, cumpătaţi, destoinid, şi înzestraţr de
toate calit11ţile ce so cer ck la nişte foţe cc au îmbrăţişat viaţa
c[tiug[trcască>l ~!, şi 1,u trchue s[i uit11m c[i, pentru a intra în
funcţiune, ei aveau nevoe de aproharea l\'1itropolitului şi de
I) O probă că ctitorii nu in\elegeau, cu nid un preţ, s[i 'nstreineze

averile neamurilor lor, c di se ·ngrijeau $;t prescrie cri membrii nea-
mului lor, căzuţI în sărăcie, să fie ajutaţî din fondurile administraţiunii.
Această îndatorire este p[t,\itri încri în zilele noastre.
') «Prin canonul 88 al soborului localnic din Carlagena, este lim-
pede stabilit că un călugăr nu poate fi egumen la o mănăstire de care
este străin ; :;;i canoanele al 17-ea şi al 21-ea al soborului al YII-ea
ecumenic opresc pe călug[1ri de a trece ca stareţi, sau chiar ca simpli
călugărî, dintr'o mănăstire într'alta.»
Studiu despre drepturile si obliga,tiunilc miiniîstirilor 1·omfnestl
închinate Sfintelor Locud di/i Riîsitrit, de către Arhimandritul Agath~n
Otmenedec,• Bucure~tI (ltl63).
') Hrisovul lui Şerban Cantacuzino Basaraba, 1•;86.
CESTIUNEA SFINTELOR LOCUnJ 6n
sancţiunea Prinţului, singurul care putea să-i revoace, de

lipseau de la îndatoririle lor. În cît despre aceste îndatorirI
ale egumenului, ele erau limpede hotărîte în actele ctitorilor:
acest stareţ era astrîns să veghieze ca mănăstirii să nu-i lip-
sească nimic; să nu îngădue, subt nid un prilej, înstrăinarea
sau ruina bunurilor ei ; să nu facrt nici un împrumut fară
îngăduirea Statului 1J.
Această din urmă poprire ne duce a stărui pc acest fapt,
c[1 Prinţul şi Statul îşI întindeau supremaţia asupra acestor
fundaţiunI, tot de o dată religioase şi patriotice; că ei nu în-
cetaseră vr'orlată să şi-o exercite asupra tutulor Mănăstirilor
Tării, închinate sau nu, ai căror epitropi lîreşU erau ei 2 ).
Dar, cu timpul, «egumeni, MitropoliţI şi Domnitorii ţărei
oamenI străini noo,» scrie Domnul Matei Basaraba, emu se
ruşinară a ismeni şi a pune jos în timpul domnii lor, obi-
ceiurile cele bune hătrîne ale ţării .... a atinge năravul lor cel
rău şi de sîntelc Mănăstiri Domncştl ale ţărci, ei îmlrăsnir[1
a călca obieeiurilc Mănăstirilor şi pravilele ctitorilor Domnilor
b[ttrînL. şi a intra în blestemele lor ... începură a virnlc şi a
c[irciumări sîntelc ~Iănăstir1 ale ţării şi lavrele Domneşti a-le
supune metoaşe dajnice altor Mănăstiri de prin 'fara gre-
cească şi de la St. Agura, făcîndu-le hrisoave de închină
ciune fără de ştirea soborului, ca să le biruească şi să le
moştenească în veac. n
Hrisovul care cuprinde aceste învinuirl e datat din 1639; a

fost citit în obsteasca adunar(~ a clerului, boerilor şi poporului.
Cercet[irI am[munţitc destăinuiseră lui Matei Basaraba viele-
i) Vezi Hrisovul Domnului grec Moruzi (1799); hrisovul patriarhal şi
soboricesc clin 1800, 9 ianuarie. (Arhivele Statului!.
') Vezi hrisovul din anul 1719, al Domnului Nicolae Al. l\favrocordal,.
Domnul, închinînd Sfintului l\Iormînt mănristirea din Văcăreşti, numi
trei boeri, pe Logofătul clreplfiţii, pe Spătar i;;i pe Marele Vistier, epitrop!
şi executorl testamentari, - subt supravegherea Capului Statului, -- pen-
tru toate dispoziţiunile şi milele stipulate în actul său, sub singura
condiţiune că această mănăstire va urma a fi închinată Sfîntului Mormînt.
ll
66 COIIESPO:'i!DENŢA L>IPLO)IATICA ŞI DOCUMEN'TE
niilu şi l'alşele închinări prm care, DomnT, episcopI, înalţi

demnitari, subt înrîurirea călugărilor greci, isbutiscră, - căl
cîncl actele ele fundaţiune a închina noo-spre-zece mă
), -
năstiri domneşti unor mănăstiri clin Grecia şi clin Sflntele-
2)
Locuri. Din fericire că faptele lor erau supuse la apel, şi că

hîrtiilc date de clînşii îşi aveau şi partea lor rea. De pilclă,
cîncl arătau,-ca act constitutiv al dării mănfistirei Butoiul către
Mănăstirea grecească a Sfintului Ştefan din Mutior,-un hrisov
al lui Vlaclislav, fiu al lui Mircea cel Britrîn, şi cînd datau
acest document din anul 11:10, ei cădeau în cloo mari păcate
în r.ontra exactitudinei faptelor, căci Mircea domnea înci't în
1410, şi nici unul din fii săi nu s'a iscălit vr'o dată Vladislav 3 ).
Tot astfel cu a~a zisă închinare a Mănăstirii romîncşti clin
Mislea, către m[măstirea Patcrisa din Rumclia; n'a fost în-
chinatri clccît în 1618, ele Gabriil Movila, clar un hrisov al
călug[trilor greeeştI făcea să se sue accasm închinare pînă la
predecesorul acestuia, Radu-Vodă Mihnea 4 ).
Inarmat ele aceste probe, Matei-Vodă Basaraba liberi'1 aceste
stabilimente religioase, depărtă pe egumenii g'I'eci, înlocuindu-i
prin călugăr! romîni, opri ca pe viitor o mănăstire să fie închi-
natft altei-a (161:1), şi aruncă un blestem rămas vestit ") în
contra ori cui ar călca actul soborului.
1) «Cu orbitoarea mită, şi fărr1 de voca nimului din locuitorii ţării».

(Hrisovul lui Ion l\Ialci Basarab).
') Aceste 19 mănăstiri sunt: Tismana, Cozia, Argeş, Bistri\a, Govora,
Dealul Glavaciocului, Znagovul, Cotmana, Valea Rîncaciovului, Mislea,
BolinLinul, Cimpulung-, Căldăruşeni, Brincoyeni, Sadova, Arnota, Molru,
Potopul, Nucetul Tinganului.
') A Yedea: l\Iănăstirile greceşti, şi călugării greci, Brczoianu, Bucu-
reşli, 1861, p. 15; şi: Istoria, Romfnilor în Dacia, ti-aia,nii, de XENOPOL,
t. lll, p. 467.
') Vezi BREZOIANU şi XENOPOL, Document reprodus de D. Hâjdeu şi
Arlliva istorică, a Romîniei, t. I, p. 106.
') A vedea hrisovul lui l\latei-Vodă Basaraba, care nimiceşte dedica-
ţiile plăsmuite ale mănăstirilor rominei:,ti către Sfintele-Locuri, 1639.
(Arhivele Statului.) G. Bengescu. (Piese justificative.)
GESTIUNEA SFINTELOH LOCUHI 67
Zadarnice blestcmurI ! Grigore-Vodă Ghica al II-ca vem

să distrugii opera marelui domn romîn; dezorclina, nepăsarea,
jaful urmară şi mai departe a domni în mănăstirile romîncştr,
şi a se m.1ri din ce în ce cit timp ţinc regimul Fanarioţilor 1).
Sub domnirea acestor Prinţi definitiv impuşi ele Poarta în 1711
Moldovei, şi în 17Hi în 'fara-Romînească, şi al e[tror sistem
ele guvernare ţinu mai mult de un veac, pînă în 1821, egu-
menii grecI şi Grecii veniţi din Fanar în urma Domnilor lor,
avură dcplin[t libertate şi abuzar[t ele dînsd, sigurI 61 nu vor
fi peclepsiţI.
Să ne grftbim însă de a zice c[t, chiar subt regimul fanariot,
m[măstirile îşi plătiri'\ dfirile, adesea foarte îngreuitoare, eătre

visterie. ~i nu-i ele mirare, căcI citim în scrisoarele patriarhale
ale Sf. Vitrinţl, trimise exarhilor şi egumenilor clin Principate,
cele mai formale poruncI de a c<se purta în tocmai după voinţa
ctitorilor, şi în orI cc lucru, ele a se supune autorit[1ţilor Ti'trii 2).»
De altmintrc!I printre Domnii fanarioţY, sunt unii care au zi-
dit, meremetisit, înzestrat m[măstirl, asigurîmlu-le cu toate
cele de trebuinţ[t. De pildă, Nicolac-Vocl[t Mavrocorclat mere-
metisi în 171 \J măn[1stirea V[1căreştP) şi o închin[t Sf. Mormînt.
Nicolae 1favrocordat punea însă în prac:tic[t, cu cea mai ciu-
dată cutezanţă, proverbul : ccScopul îndritueştc mijloacele,,,
cînd acest scop era de a ocroti interesele greceşti. Proba cca

mai învederată este vestitul proces, isC'at între Maria Canta-
cuzino, v[1cluva vistierului 4 J Ilie Cantacuzino, şi egumenul
mănăstirii Hangu, - pe care N. Mavrocordat voia să-o închine
Patriarhului clin Alexandria, pentru a mări averea acestei
feţe bisericeştI.
') Fanario\i, Greci <lin Fanar. - Fanar (sau Phanar), una din maha-
lalele Constantinopolului, locuită mai ales de GrecT.
') A vedea Jl,femoriul cu piese justificative prezinta,t Comisiunei
Internaţionale pentru Jl,fă,nifatirile închina.te, de D. C. NEGHI.
') VezT actul de fundaţiune al mănăstirii Văcăre~Lilor. (Arhive.)
) Ministru de finanţe.
4
68 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
----·-------
Intr'o bunti dimineaţă, Vodă, care vroia să mărească veni-

turile mănăstirii Hangu, îşl aruncă privirea pe doo moşii ce
erau proprietate a Mariei Cantacuzino, şi îmbărbăteaz[i pc egu-
menul mănăstirii să le ceară. Acesta se grăbeşte să cheme
în judecată pc proprictarea legitimă a acestor moşii; afacerea
vine înaintea Divanului, în care stă însuşr Patriarhul în al
cărui folos se urmăreşte despuierea unei văduve, şi, cum era
lesne ele prevăzut, aceasta este jefuită ele averea sea.
După cîtva timp, Mihai Racoviţă urmîncl lul Nicolae Ma-
vrocorclat, victima acestui Domn se foloseşte ele acest prilej
pentru a porni în contra egumenului de la Hangu un proces
în restituire a moşiilor ele care fusese despuiată. Ea se 'nfă
ţişeaz[i înaintea aceloraş judecători ca şi în rîndul cl'întîii'i ;
clar boerii, care nicr o dată nu se 'ncloiscră c[t ca avea drep-
tate, declară lui Vodă Racoviţă că ei n'au dat hotărîrea în
contra Mariei Cantacozino, clecît de nevoe, siliţI ele amenin-
ţările predecesorului său, şi cum, clin fericire pentru sîrmana
femee prigonită, vechiul drept romînesc nu cunoştea autori-
tatea lucrului judecat, judecătorii săi se folosiră de aceasta
pentru a-şI răscumpăra actul lor ele slăbiclune, punîncl'o în
posesiunea averci ce-i fusese luată 1).
Cu toate aceste, unii Domn! fanarioţi au simţit durere ele
inimă de interesele romîneşti. La numărul cel mic al acestor
Domn!, e drept să adfogăm, în cestiunoa însemnată ele care
ne ocupăm, numele Mitropolitului Matei Pogoniani. Această
faţă bisericeasc[i greceascri adresă către sfirşitul veacului al
XVII-ca 2 ), compatrioţilor săi, bocrilor, - aşezaţl ca şi dînsul
') A vedea amănuntele acestui curios proces în opera d-lui A. XE-

NOPOL : Istoria, Romînilor in Da,cia, Tra,ia,nii, t. VI, p. 14 -18.
') «Dar mi <·î\i sunle\i boeri g-recI pe la curte, saf1 vă îndeletnici\i cu
comerţul în aceasl[1 ţară, feri\i-,·ă foarle să făptui\i nedreplă\i ; nu
necăziţl pe Romînl prin nesăţioasa voaslră lricomie ; nu despuiaţi pe
cel s[1raf', căci e un Dumnezeu în cer, ~i ochiul lui slr1 deschis asu-
pră-vă ; nu rivni\I la iconomiile Homînilor, cftcl sfintul Dumnezeu are
CESTIUNEA SFINTELOR LOCURI 69
în Tara-H.omînească şi în Mokloya, - poveţl'. de o înaltă înţe

lepciune, şi cu atît mai de căpetenie de înregistrat, că ne dau
măsura «nedreptăţilor şi tiraniei ce Grecii desfăşurau în contra
Romînilor 1).»
Dar poveţi ale lui Pogoniani, blesteme ale lui Matei Ba-
saraba, sau pedepse date egumenilor de domnii grei 1-Iangerli
şi Moruzi, toate nu fură de cît vorbe şi vînt; şi trebui, pen-
tru ca Tara-Romînească şi Moldova să scape din ghiarele care
le siîşiau, ca revoluţiunea grecească, necăjind peste măsură
Poarta, să hotărască această putere s!J. depărteze pe stareţii
stl'einI din mănăstirile r0mîneştr.
Data din 1821 însemnă, pentrn Principatele dunărene, în-
ceperea unei faze de 7 ani aproape, în timpul căreia Grigore-
Vodă Ghica al VIII-ea· goni pe egumenii greceştl, şi porunci
ca, timp de doi anI, veniturile mănăstirilor să slujească la
plata datoriilor sub care se 'ncovoia 'fara. Sfintele Locud 11u
priimiră, în acest timp, ca, ajutor, decît prisosul venitu-
rilor, - şi nu f{wură despre aceasta nici o plîngcrc.
Din nefericire aceastft faz[t nu ţinu decît pînă 'n Decem-
brc 1H2,. Într'adcvăr, la acestă dată, Turcia restabili pe ad-
ministratorii greceştr-pe care i g·onise din măn[istirile romă-
mulţr ochi: nedreptatea nu poale scăpa de pedeapsa lui. Vă desfăşuraţi

tirania în contra Homînilor, şi lăcomia voastră nesăţioasă face pc Greci
atît de urîcioşI acestui neam incit nu-i poate vedea nicl pe pînzâ ; vă
purtaţi cu Homînii ca cu nişte cîini. De n'ar avea nici o dreptate, ei
n'ar striga ; de Yreme însă ce se pling, e că au dreptate. Incetaţi
dar cu nedreptăţile, lepădaţi-vă de dînsele, ca să scăpaţi de pedepsele
vecinice cc v[L pitslrează Dumnezeu ... » Matei POGONIANI : Cronică, în
i-ersurl, tipftrilă la Venc\h in 1780.
(A vedea Studiul Arhimandritului Agat/Jon Otmenedec.)
1) Administraţiunea egumenilor, care distrr1gcau veniturile mănăsti
rilor de la menirea lor, care se 'n\elegeau cu arendaşii pentru ca preţul

arenzilor să fie mai jos de cel real, fiind că deosebirea o făceau pe din
dou, era cu atît mai de rău făcătoare pcnl1·u Ţară, cu cit art. 22 al
firmanului din 1217 (1802) zicea textual : «La moartea călugărilor pe-
trecător} în vr'o mănăstire, mmenl nu se va alinge de averea ce vor
lăsa ; ci ea va fi a măn[istirii de care ţinea răposatul.»
70 COHESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTU:
neştL-în vechile lor funcţipn'f, şi hotărî cii, pc viitor, aceste

fundaţiun'i religioase să 'nectcze de a contribui la stingerea
datoriei Statului. Acest rezultat era datorit înrîuririi Rusiei,

care, ascultîncl ele rugile Grecilor, în clorinţa-şl de a-ş'i atrage
s'fmpatiilc raialelor turceşti, interveni pentru reintrarea egu-
menilor în mănăstirile romîneştI.
Sunt însft motive ele a crede cri diplomaţii din Sîn-Peters-
burg cunoşteau foarte rZti't cestiunea,-la acea epocă, şi do-
cumente posterioare arată dt Husia nu o dată s'a căit că
apucase de intervenise.
Boerii se supuscr[t, dar protestîncl în contra unei asemene
măsurr 11.
Bizuindu-se pe această recăpătare a graţiei Sultanului,

Sfîntck-Locur'i crezur[t c[t pot înclrăsni orT-ce.
l) Protesfaţizmca, hoerilor
către ,11". S, Prinţul Grigore Ghica,, 27 X-hre 1827,
lmleplinindu-se inc[t porunca, nu putem sfi Lrecem cu vederea o
sintă datorie ce ne supune să arătăm !nălţimii Talie căderile Patriar-
hiceşti i;;i ctitoriceşti ce avem asupra dreptăţilor acestor sînte locaşiuri,
şi cunoscîndu-te ':'i pe Măria Ta întru asemenea cădere ca un Domn
pămîntcan compatriot al nostru şi pe la multe mănfistiri ctitor, cu
toală irnlrăsneala punem subt a Inălţimei Talie adincă chibzuire ple-
catele >;-i rlreptele noastre arălări, zicind ~i dovedind cii nici o daL[1 n'a
Jost obiceit1 ca orinduirea egumenilor să se faci't prin alegerea patriarhiei
Ţarigradului; dar de vreme ce prea puternicul impi'1raL a gfisit cu cale
Jntr'acest chip sfi otărască, noi ca nişto supu~l :;;i credincioi;;i ai Măriei
8alle, suntem întocmai urmfitorr. Cerem în~ft cu rugficlune ca prin a
Mitriei Talie oblăduiasoă putere de Domn, sau ~i prin a lnălpmei Talie,
ci'1tre prea puternica împftrfqie, sirguiloare mijlocire, orinduindu-se acum
după alegerea exarhilor, egumeni Greci pe la acele zise mănristiri mai
intiiu sri fie neg1·eşit îndatoraţi a le ocărmui întocmai după glr1suirea
ctitoriccştei orînclueli ce va avea fie care mănăstir(\ i;;Liutfi şi legiuilft
prin cele adevr1rate testamenturl, ce urmează să se gi\seascr,, ori aicea
scrise în condicele mănăstirilor, sau pe la mănăstirile de jos, în origi-
nalul lor, prin care au închinat moşii şi strf1mo~ii no~tri, ctitori ai acestor
mfmăstirl, moşiele :;;i cele-alte acareturi ale lor cu legitLuri şi aşezămînturI
alcătuite prin mari blestem uri, în ce chip sft urmeze; şi după aceasta
să plătească numi\ii şi toate datoriele acoslor mănăstiri, şi sit s[wîrşească
şi meremet urile ce vor 11 de trebuin\ă la ficşi care mănăstire; dar ca
GESTIUNEA SFINTELOll. LOCUHI 71
În eluda hrisoavelor, ş1 a precauţiunelor luate de dttre

ctitori şi de c[itre Domnii '('rtrii în contra a or'i-cărc'î înstrăi
nf1ri a mfmăstirilor închinate ; în duda îmlatoririlor de veci
impuse tutulor măn[istirilor, încbina,te sa,1 nu, de a se su-
pune legilor Tării, de a suferi supravegherea şi controlul
guvernului; în ciuda hrisoavelor domne,ştr eare hot,\rÎs<'rii ra-
porturile guvernului cu Sfintele-Locuri ; în eluda vrl'mii cc
consliinţise aceste raportur'i, şi cu toate că nic:i un fapt, nic'i
un act nu liberaserft mărnistirilc înehinate ele )ndatoririlc lor,
a<lministraţiunea Slintolor-Locur'f sfir,şi prin a ridica, asupra
bunurilor m[rnăstircştT şi asupra nmiturilor legate do aceste
J'undaţiun'f, pretenţiun'f care tinclea11 curat a face, din egu-
Rit se poată prizi o ,;-semenea uet11gărluitr1 ':'i vriditri dreptate a fie':'i crtria
mi'inăstiri, socotim că nu este alt mijloc de cît numai ca să nu lipsească
de asupra egumenilor priveghierea sîntei Mitropolii, care este cap al
bisericei, a veliţilor logofeţi :;;ia 1wamurilor ctitoriceşti "), precum Sl' urma
:;;i mai înainte, pină ·a nu ajunge aeesle mrinristiri întru de1·i1pi'tnarea
cc le au adus de la o vreme încoace egumenii gTecI prin toale aeele
m•cuviim·ioase mijloace C<' intrelmin\a fie-care pl'nlru in parle rele
folosurI ';'i nedrepte luftrI, mai drlos cft ':'i chia1· ,!.di\suin,a prt•a în 1-
tuluI impfu·ăle.~c firman porun<·e:;;L<' t·a slftpînirca ';'Î ocirmuirPa uumi-
telor mru1[1stirI sft st' întoardt la t·ca cl'î11liiC1 a lor cărmuialf1. Accaslă
dreaptft 1;-i clup:1 toatri cuviinţa a noastrft plccatft rugfwi111w, ne rugrun
să He bine priimilă prin în\clt>plcle mijloace ale ~Iărici Talc ca sit se
puie în lucrare înlocmai dup[1 coprinde1·ea ele mai sus.
Grigorie al Ungro-Vlahiei; N11ofit, episcopul Hi11micului;
Conslanlin Creţulcscu; Cons lan lin Bi'ilea,1111; Grigorie
Filipescu; George Filipescu; 8carlat Grădisterwu;
Dimitrie Bibescu ""); Alexanclrn Filipescu; ])imitrie
Rnlet; Scarlat Mi/Jă,Jescu; ~lanolc BMeanu; Ale-
xandrn Nenci11Jcsc11 (vornici; Filip Lenş; Grigorie
A.rgcşiam1; Grigorie Brincoveanu ···1; Barbu Vikii,-
rescu; Grigoric Bă,Jea,nu; Mihalache .iWa,1111; Iordache
Golescu; Ioan Ştirbei (vornicul); Constantin Cfmpi-
nea,nu; Nestor (Yel lo.crnl'ftl); Ian!'u Vi'icurescu (vei
logo[ăt); Dimitrie IIrisoscoleu; Alexandrn Vil ara (bi!
vei hatman); Ioan Cocoritscu.
*J Accast:'i. idee, <le a încredinţ:i supreveghere.L 11::.,:-atelor neamurilor la aceste neamurl în~.- ';-l,
era paladiul drepturilor rarniliiior, şi Tarii: ea nn ~e 1uai ivi în actele pos:crio;-ire .
• .-, E tatăl viitorului Dom L al l'!i.rii-Romine-:,tT, Gheor~he D. Bihe'icn.
,.,..,) E v itorul socru al lui Vod,l Bibescu.
72 COllESPONDEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
menii ce o represintau, nişte stăpînl şi domn'i ai unei ţări cu-

cerite. Pentru clînşii, privilegiurile ce datorau evlaviei ctitorilor
deveneau un prilej de a crea un Stat în Stat.
Trebuea însă să se •nc~erce sfi îndrituiască această atitudine
noo. Sfinţilor Părinţ'i nu le fu greu de a da o temelie pre_
tenţiunilor lor. ccBunurile pot, z.iseră ei, să aparţie mănăstirilor
naţionale închinate, dar acestele prin faptul închinării chiar
sunt proprietăţi ale mănăstirilor streinc.n Altmintrelea z.is, după
Sfinţii Părinţ'i, şi pentm acest caz. special, a închina, era echi-
valent cu a, da,, şi, după 'nţelesul dibaciu dat vorbei închi-
na,rn, ei se declarau proprietar'i ai măn[istirilor închinate, şi
ai averei lor.
Pentm cea d'întîiu oară, se aşez.au slintele Locurr pe acest
tărim, şi aceasta, de sigur, c'.ra o mare încldzneală din parte-k,
clar lumea se alla în a doua z.i clup[t tractatul clin Adrianopol,
şi simpatiile pe care credeau că se puteau bizui în Rusia, le
dodeau deplină cutezanţă.
In fapt punctul ele vedere pe eare comunităţilor greceşti din
Orient le plăcea să-l adopte, nu putea fi apărat. Precum în-
chinînd o biserică unur sfint, ea c pusă sub ocrotirea lui, tot
aslld strămoşii noştri, închinîncl evlavioasele lor funclaţiunl
m[rnăstirilor din Ierusalim, din Muntele Atos, din Sinaia, şi din
H.umelia, le pusese subt supremaţia lor numai spirituală. 1).

Pentru a-ş'i faee cine-va idee de înţelesul exact al vorbei de
lnchinarc, în ordinea de ide'i religioasă, prin veacurile al
XVI-ea, al XVII-ea şi al XVIII-ea, e destul să-l asemuească
cu eea ce în ordinea politieă, este suzeranitatea. Ca şi aceasta,
înehinarea coprinele 'n sine datoria de ocrotire clin partea celui
mai tare, ca şi datoria de ajutor în han'i, - şi une orl în
oameni, - din partea celui mai slab. Nu putusD să !ie
1
, Metohurile sau sucursalele mănristirilorcelor mari nealîrnate, din
Ţările romîne 7ti, sunt în raport cu metropolele lor, cea ce cată să fie
Mănăstirile închinate către cele de pe la Sfintele Locuri. (Vezi Studiul
lui Otmcnedec, p. 1::,.)
CESTIUNEA SFINTEL0fl LOCUHI
vr'oclată vorbă de drept ele proprietate într'o ţari'i ale cărei

obiceiurI strămoşeşti, ca şi stipulaţiunile ctitorilor, nu îngă
dueau streinilor, şi mai ales Grecilor, dreptul de posesiune 1/.
TotuşI rămînc că teoria era cu îndrăsneală afirmată; lozinca
era dată, şi intrigile dibaciu ţesute. Dar, din partea sea, Tnra
ameninţată era hotărîtă să se apere: lupta 'nccpu.
Eg"Ulnenii nu voiră sfL se supuc legI, refuzară de a plriti
dftrile; lăsară mfrnăstirile să cază 'n ruine, şi, în viclenia lor, nu
se sliiră să nimiceasci'L o marc parte a hrisoavelor, mărturii vii
şi netăgăduite ale voinţ,~i testatorilor şi ale drepturilor Tării.
Astfel dispăru vestitul hrisov al frumoasei bisericI din Iaş'i,
Trei-Sfctite, prin cart'· Vasile Lupul întemeiă (Hi,rn) o şcoală
pe care o 'nwstr[L eu moşiile HrwhitcnI, TomăşenI şi IuganL
Cînd, în 18HO, fu lucrat Regulamentul Organic pentru Prin-
cipate, subt auspiciile Generalului Kisseleff, mănăstirile în-
chinate fură obiectul unor dispoziţiuni ~i echitabile. Dar Sf.
PftrinţI nu \Toiră să remmoască această legislaţiune, ce sta
într\) aşa de cleplinft eonglăsuire cu spirilul eare ·nsulleţise
'I A consulta, i11 ce prin!~te ce,;liu11ca dreptului de naturalizai·e, şi de

proprietate pentru streini, şi mă'>urile luate 'n contra pretenţiunilor ':'i
inc~ld1rilor lor, hrisoaYele lui Mihaiii Viteazul (18 Aug. 1599), lui Leon-
Şteran (2~ Iulie 16,ţ~I. lui nadu-Leon (9 Decern. 1668). lui Ştefan Raco,·iţi'i,
lui Alex. Ghica (1767), lui Mihai Şuţu ( I ~84-) şi actul soboricesc al clerului
Moldovii, din 1-il Ianuarie l7il2, întiiril de firmanul împărătesc din 178~-
Arhimandritul OTl\lENEDEC. Studiul etc.
') a,} Toate bunurile 111ănr1stireşli vor fi arendate prin mezatur'i publice.
b) l\Jăuăslirilc vor fi împărţite în patru clase, după cătr1ţimea veni-
Lurile lor 1ca 8ă contribue proporţional cu averea lor, la cheltuelile
neap[1rate ale SLatului).
L:} Fie-care mănăstire va rli8pune de un fond de rezervă pentru chel-
tuelile nepreYăzute :;;i îmbunătăţirile localnice, ca construcţiuni, mere-
meturT, etc, ele.
d) Pe prisosul venitului, o parte se va lua penlru stabilimentele ele
bineraceri ~i de folosinţă obşteasc~,.
A) lu ce prive~te mănăstirilor închinate jumătatea priso~ului veni-
turilor cată sr1 fie trimisă, ca ajutor, Sfintelor-Locuri.
(A Yedea Heg·ulamentul organit· al Ţării-Romîneştî.)
74 CORESPONUENTA DIPLO~IATICĂ ŞI nocmIENTE
pc ctitorii bunurilor mfm[tsti1·cştI, cu textul hrisoavelor, fii

tot-oclat[t atît ele favorabil Sfintelor Locuri.
AtuneI, generalul Kisselcff, cugetînd 1) ci't trelrnea, cu 01·1-ce
preţ, să se 'ncerce o învoire eu comunitatea grcccasei'.'t, trimise
Patriarhilor clin Constantinopol, din Alexandria, clin Antioha şi
ele la Sfintul-Munte, invitaţiunea ele a trimite, ca reprezintanţl

ai lor în Bucureşti, legaţi cu depline puterL Această invita-
ţiune fu priimită.
Pe loc cc legaţii se 'ntruniră, negociaţiu
nile începuri'.'t. Gu-vernul provizoriu numise o comisiune olî-
cioasă, eompusri ele Secretarul ele Stat Barim Stirbei, şi ele
generalul :\favros, ca să studieze cestiunea. Această comisiune
se feri foarte, în lucrarea sea, ele a recunoaşte vr'o îndrituire
reclamaţiunilor
Slîntclor-Locurl; se 'ng-ri.ii mai ales ele a găsi
un modus vivcndi ~, fii de a nu lăsa să lic miefiorate drepturile
Statului. Aceastft îngrijire o meu si'.'t 'ngfuluc, în opunere cu
actele ele fundaţiune, si't fie hoti'1rîti't partea ele lăsat pentru
eheltuclilc în folosul stabilimentelor ele binefacere, să lic Ir1sat
Slintelor-Locurl tot prisosul, şi Grecilor grija de a face me-
rcmcturilc m[rnăstirilor. Dar Grecii ţineau cu tot dinadinsul si't
calee clrl'pturile de suveranitate ale Statului; ei nu îngăduiră
cll~eI ca si't lase sft lic arendate moşiile prin rnezaturl publice,
1) \'czi inslruc\iunilc date generalului Kissclcff.
') Comisiunea propuse 1-u sfi lixeze ") lcrnwnul la care egumenii ar fi
îndalol'iţi sri 11 isprfwit meremeturile mii11f1slirilor; al 2-ea, de a păslrn o
pai-te a ve11ituril01· pentl'u leafa egumenilor, prco[ilor ,;;i ;;lujhasilor, mă
nftstirile sărace fiind administralc ele cele avut('; al H-ea, cfo a holftri că,
î11 locul sumelor cc infrnăstirile plf1tea11 Statului, fie-care mănăstire ~f1 se
'nţelca1di cu autoritatea pentru a inslilui un stabiliment de hinefaCl'l'e
în propriul său !ftca,;;, sau, de vroia mai bine, pentrn a plăti în fieeare
casei mitropoliei o sumă corf1spunzf1toare cu cea ce ar fi costat ai,e5t
stabiliment; al 4-ca, de a îngădui ea, o dată ce prinlr'o bună administra-
\iunc se vor fi mărit veniturile, prisosul sfi !ie trimis SJ111telor-Loc11ri;
al 5-ea, sfi fie opriţI egumenii, în cong-lrumire cu actul din 14 August 1819,
s:1 facă vr·un impr11m11t ffirr1 autorizarea guvernului ~i a Sfintclor-
Locuri; al 6-ea, toate arendfwilc sri se facă în aceaşi zi, pentru ac-PaşI
durată cu aprobarea ~litropolitului ~i a logo[ătului hi ericesc.
4
) IloLt.lAC", Cest"une:l m:'in:'istiri!or închinate, p. 49.
CESTIU~EA SFINTELO!l I.Qr:t:IH ii>
conform cu dispoziţiunile regulamentului organic ; şi, par'că

pentru a-şr arMa mai bine pretenţiunile lor la dreptul de pro-
prietate, ccrur[i ea suma ele dat pentru acte de binefacere să fie
lăsată la buna lor voinţă! In faţa a unor a,wmenca pretenţiunI,
învoeala nu se putea face, şi nu se fftcu, cu toată <lorinţa eca

vie pe care Kisseleff o avea ele a vedea sfîr~inclu-se areastă C<'S-
tiune în folosul intereselor rornîne:;;tî, şi cu toate instrucţiunile,
anexate aci 11, cc priimise ele la Cabinetul clin Sîn-Pdt\rsburg.
') In,lrncţiuniledate lui Kisseleff.

Păstrinrl cu îngrijire ca clerul sit 'şî \iii (Pale alril>u\iunile ce 1,, au
avut, şi evitind a nu se atinge înt.ru nimic obiceiurile, (\uvcrnul rusesc
totui;;T s'a vezut nevoit a intrcbuin\a in Valahia orî-l·.arc) mi1sur1 rigu-
roase ca să fac:i1 a contribui i;;i proprietfi\ile biseric.:c,;;lî la datoriile (·:Hre
stat, căc:T n'ar putea să esiste o apărare totală în favoarea lor nid atunci
cînd cele doo provincii vor intra sub administrapunea Gospodarîlur.
Şi chiar cînd ar fi un asemenea obiceiu în ţară mai mult sau mai
puţin fondat, tot ni s'ar părea necesar a-l modifica, întrebuinţînd o
parte din veniturile lor (ale mănăstirilor) pentru întreţinerea seminarelor,
a scoalelor publice. a spitalelor şi a altor fonda\iun1 d<• utilitate publici"'t.
,\ccmMt parlc ar pulca sfi se fixeze la 1111 piilra1· r\in Ye11il11l (·nrat,
dupri n ,;ocol<>alrt c,ac;t:1
Inslreinarca aYcrilor clerului lrdiue asemP11ca ,-,,-1 fie s11pu<1 la oare
care n~slriqiu11l spru a nu atirna 11u111ai de la singura lor ,·oinţri. l ·on-
simţimi11tul ob 7tcstei arlunftri ~i sanc\iu11ea Gospoclarnlui ni st' par
i1ulispcnsabi1T ca si1 dea unei vindcrl (•.aral'lernl leg-al.
Asemenea lrt'buc• s:t fle şi pentru proprict:qil,! hiscricl'';'li care alil'llft
de sîntul i\lormint, .'\Iuntcle .;\tos, ;\Juntele Sinai ele. GuYc1·11ul r,i,;csc
rt•stituindu-le Esar-hilor şi delegaţilor patriarhului rle la ll\l'Llsalim 7i
ai mănilstirilor, a regulat adminislraţiunea acestor aYerT dup:1 a11al'o-
raoa Divanului Moldov din Februarie 1828. Cu toate ace.~lca trebue a
se mai adăog-a oare-care dispoziţiuni suplimentarii ca sr1 împcdice pe
administrator de a le mai împovăra de datorii în paguba sîntelor locur:,
~i ca ~11 pfistreze aceste fonda\iun1 pioase în starea 101· primitiv:1. Hubt
acest raport abuzurile au fost aşa de mari ,;;i depemlin\a ayerilor ]Ji,;:e-
riceşti în cca ce priveşte autorităţile străine este atîl de prejudiciabilf1
intereselor ţărei în cil cu adevftrat ar li de dorit c.1 acesL obiect sfi se
poată regula într'un chip mai saLisf:tcfitnr pentru amindoo pfirţile subt
auspiciele bine-frtcătoare ale Rusiei şi dupr1 rp;;tabilirea relaţiunilor
noastre amicali cu Poart;1 Otomanf1 *).
"') BoLLIAC, p. 55, Bolliac afirm;l că a g5sit aceste instruqiunl intr'un exemp'ar al rcgu!:1men-
tul11i organic, care fusc!-e al lui Vilara, şi c~ acesta, însărcinat de a merge la Sin-Petersburg
s:'\ supue Ta, ului rcgulamenml org:;mic, le aduse:-e pe semne d'aco'o.
7fi COHESPO:-.DENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
Timp de trei anI, cestiunea mănăstirilor rămase în statu

quo, şi egumenii se folosiră <le acest răstimp pentru a uza
şi abuza de autoritatea uz.urpată.
Dar în 183H, Kisseleff se hotărăşte să o pue iar în studiu;
numeşte o comisiune oficiaJii care, unindu-se cu comisiunea
ordinară a afacerilor bisericeştI şi cu sfatul administrativ /Con-

siliu de Miniştri), este însărcinat[1 să expună situaţiunea şi să
se asigure dac[1, după ce-şI vor fi îndeplinit toate îndatoririle,
m[rnăstirile ar avea un prisos de veniturl imlestulător pentru
a face faţă nevoilor Slîntel(lr Locurr.

Acest consiliu 1i, din care face parte Gheorghe D. Bibescu,
pe atuncI secretar de Stat, ia 'n cunoştinţă raportul lui Stirhei
şi :\1:avros, îl aprob[t cu g-las unanim, şi-şI pregăteşte lucrarea.
In · zioa hofftrîtă pentru întrunirea delegaţilor Slintelor-LocurI,
ci pune sub ochii Părinţilor, actele de fundaţiune ale mănăs
tirilor VăcăreştT, Radu-Vodă, M[irginenI, decretul lui Vodă Ca-
ragea (1815), scrisoarea patriarhului Policarp (1816) şi alte acte
încă, care învcdereau că Sliinţii Părinţi «n'au drept decît la, pri-
sosul veniturilor, şi, într'un raport foarte însemnat, dă, ca
concluziune 2 1, un argument nou, şi de o logică nemiloasă.
,Jumalul clin 2.l Iunie lt!HB (p. 57 din Bolliac) este subsemnat de
1j
miniştrii Gheorghe, A. şi N. Filipescu, A. Se. Ghica, St. Bălftceanu,
M. Cornescu, Man. Băleanu, Al. Nincîulescu, fo'ilip Linche, Const. Can-
tacozino, şi Gheorghe D. Bibescu. ln comisiunile edesiastice figurau
A. Filipescu, A Se. Ghica, M. Cornescu, N. Filipescu, C. Cantacozino,
rni1·e fusese aleşT de Adunare.
'I Adresa hoerilor către l{isseleff în l8HH.

«Aşa dar perzînd sfatul toL felul de nfidejde de a se putea înţelege
cu numiţii, care, cind se numesc deplin împuterniciţT, cind iarăşT p1·î-
cinuesc că nu au deplină putere, şi a cărora toată silinţa priveşte nu-
mal de a ridica d'asupra averilor mănăstireşti folositoarea îngrijire a
sti1pîuirii şi îndatoririle la care din vechime se află supuse, lăsîndu-le
tot într'aceiaşT neorînduială de mai înainte, sfatul într'o glăsuire s'a
unil cu părerea dd. consilierului Mavru şi d. vornicu Ştirbei, şi a soco-
tit că după toatft dreptatea se cuvine ca sîntele locuri, de vreme ce
stitruesc a remînea afară din sistema înbunătăţirii întru care au intrat
toate ramurile oblăduirii, fireşte urmea;o:ă să rămîe asemenea afa1·ă şi
CESTIUNEA SFJNTELOII l.OCUnI 7i
((Sfintele Locuri)), zice raportul, ((nu sunt îndrituite să,

ia parte din foloasele ce vin din legile ca,re conduc
proprietatea, teritorială, de la regula,mentul organic în-
coace căci, de vreme ce n'au luat nici o parte la jertfele
ce au produs aceste foloase, ele nu pot avea nici un
drept la dînsele. Prin urmare, consiliul hotărăşte ca
aceste foloase să, fie ]lisate pentru stabilimentele de
binefacere. n
Această itlee, care slujeşte

de punct lina! consiliului ca să
respingă pretenţiunile delegaţilor mănăstirilor greeeşt'f, şi care
este rostită pentru cea d'intîiu oară într'un act olicial, ar putea
li, urcdem, atribuit[t auclui care foarte verisimil, a redactat
memoriul, acelui care, zece anl mai tîrziu, apărînd în contra
Sfintelor-Locuri drepturile Ţării Sale, va seri Contelui de
Nesselrode, în 20 mai 1843, că ((dreptatea este în partea,
Romînilor, pe care Sf. Părinţi ca,utii să-i desmoşteneascii
de a cincea parte a pămînturilor lor cele mai frumoase
şi mai mînoasc», acelui-a care, în scrisoarea-i de la 20 Scp-
tcmbrc din acelaş an, va combate memoriul din Sin-Petersburg,
ele dreplurile ce nasc dintr'această sistemă. Drept acea sfatul a chibzuit:

Că legiuirile şi obiceiurile cele vechi să urme:i:e a ocîrmui averea mi'1-
năstirilor celor inchinate I:,, sîntele locuri ') şi folosurile ce nasc clin
noele întocmiri, la care folosurr acele sînte locuri nu pot avea nici o
dreaptă preten\iune neavînd nici un fel ele împărtăşire la jertfele din
cari s'au pricinuit, se vor lua pe seama caselor făcfitoare de bine.
Că spre a se aduce aceastit mf1surr1 întru si'wîrşire, arenzile moşiclor
mi'mi'istircşti să se vîn:t.i't cu mezat în fiin\a prea osfinţiei sale părinte
lui Mitropolit, şi a D. Marelui Logofăt al pricinilor biscriceştl şi a egu-
menului Jic-căria mi'mi'istîrî, şi osebirea cc va ci;,i la me:i:aL peste pre-
ţul contracturilor cu care se vor fi arendat mo<;<iele mai inainte de
punerea în lucrare a regulamentului organicesc, va lfimuri suma folo-
surilor ce isvora:;,tc clin regulament,
Că în sfirşit orînduelile de mai sus :i:ise nu vor putea aducea nici un
fel de stri'11nutare la îndatoririle la care erau supuse mi111i1stirile p:ină
în ziua de astă:i:i şi cari se vor urma întocmai ca şi în nemile trecute.•>
*J Adică toate cele aşez.a.te să se facă nuwai din acele 605,000 Id ,i lOt a<laosul să intre
mreg în casele Statului.
78 COl!tc:;PUNDEN'fA O:PLmlATICĂ ŞI DOCUMENTE
fa\'l1rabil Slintelor-LoeurI, şi, in Memorandul din 2~- Dec. 1811,

acli·csat curţii din Sîn-Peterslrnrg, va declara «pretenţiunile
S.intilor Părinti de neadmis în drent ca, si în fapt.»
' ' r '
Acest om este viitorul ales al naţiunei, este Gheorg·he D.
Bihcscu 1/.
Propunîml a nu priimi ca Slintele-Loeuri să fie ptlrtaşe la
foloasele dobîndite de mt'măstirr în urma regulamentului or-
ganie, accastit idee se va regftsi în alte acte ale Domnului,-
seerctarul de Slat Bibescu se inspirase de acest fapt că regu-
lamentul, ştergînd pc Poslusnic1 şi pc Scutclnic1, - institu-
ţiune creafft în folosul bourilor, - şi f[wînd p(' aeeşli inşI sft
reintre în elasa obşteasc[l a hirnil.:ilor, hotflrÎsc sri dce Statul

hoerilor, - pentru a-i desdauna, - doi lei pc lună pentru fie-
care scutelnic liberat; cft, ncaflîndu-se călug[trii grec1 în aceste
concliţiun'f, fiind-cr1 nu avusese nic1 o jcrtfi't ele făeut, ci n'aveau
dec1 nid un titlu de arătat, şi era firese lucru ea ci să nu fie

priimiţI ca părtaşI la mărirea veniturilor. OrI cît de dreaptă era
însft hotărîrea consiliului, delegaţii nu i se supuseră; dcterft ca
prilej că nu aveau depline puterY şi pentru aeeasta nu veniră la
cea din urmă întrunire. Dar KisselefI se temu, se vede, ca acest
non possumus al Consiliului să nu fie prea radical, şi să nu
înfăţişeze pc viitor o primejdie pentru H.@mînL De acea, în
anul următor, 1834, el rugă comisiunea ordinară hiseriecascf1
să răspunză la cestiunea ce era supusă Consiliului clin 183B,
de a şti adică «dacă, toate îndatoririle mănăstirilor o dată împli-

nite, veniturile acestor stabilimente religioase n'ar înfăţişa un
prisos îndestulător pcnt1'11 a face faţă la nevoile Sfintelor-
LocurI? 2 )» Răspunsul acestei comisiun'i, -raport din 22 Feb.
') Avem de la Vodft G. D. Bibescu, cu prilejul lucrftrii consiliului

numit în 183;:I, doo memoriuri, ce se deosibesc pu\in unul de altul, şi
din care unul, scris cu slove, este întreg de mina lui.
') Compunerea comisiunei : l\Iitropolitul Grigore, episcopii Neofit,
Ilarion, Chesaric, loannichiu, A. ~i N. Filipescu, l\I. Cornescu, Barbu
Ştirbei, C. Cantacozino.
CEST!Ul'\E,\ SFINTELOl1 LOCUlll 7\J
18:~3 dttre Kissclcff, urmat ele un tablou, arăta un venit
ele 3H2,i91, lei, din card propuse a se Ulsa 12500 lei pentrn
îngrijirea mănăstirilor Tării, ele a păstra 2600 lei pentru Sfintele
LocurI, şi de a vărsa rămăşita în vistieria Statului. Raportul
reamintea c[t «măn[tstirilc gTe0cştl nu aveau drept la m[trirca
veniturilor ce urmase regulamentul, cu atît mai mult c[t Grecii
căkau acest regulament.»
Bunele întocmiri pc care le propusese comisiunile din 18:H

şi din 18:31, şi pc care Adunarea, de altmintrelî, le votase,
erau s[t treacă în fapte, cînd Rusia interveni din nou, şi făcu
să se acorde Sfintelor-Locur'[ o amînare ele zece anî, ele la
12 Nocmbre 1833 la 12 Noembre 1843, - timp în care erau
scuLitc de ort-ce dăd,-în s0opul, se zieea în act, de a le da
timpul să repare bisericele şi mănăstirile căzute 'n ruină. Cu
toate c[t această amînarc nu era folositoare de cît călugărilor
grcd, nu se părea lucru înclrăsneţ de a nădăjdui că, în
acest. interval ele zece anr, ccstiunea măn[tstirilor închinate
va p[tşi spre o dcslegare dclinitivă şi practică. Faptul nu se
adeveri. Cinel Yoclii Bibescu luă în mîin'î !rinele guvl'rnului,
g[tsi pc comunitatea grcccasc[1, care ajungea la cap[ttul eului
din urmă termen ele scutire al perioadei de zece aur, mai
înclîrjită de cît orr-cînd, şi din nenorocire pe Rusia avînd tot
aceia-;,i simpatie pentru interesele acestei comunităţi 1).
De acea Domnul, care fusese însărcinat cu această grea
afacere mai de la ivirea ei, care, înainte de suirea sa pe tron,
răsfoise şi studiase _toate actele ci, «timp de 13 anr», apără
drepturile Tftrii sale, pas cu pas şi cu autoritate. El reaminti
Cabinetului din Sin-Petersburg «instituţiunile 'fării-Romîneştî,
antecedentele şi privilegforilc ei»; demonstră c[t «guvernul
Tării căta să rămîe Epitropul tutul01· mănăstirilor, înd1inate
sau nu, şi să exercite disciplina ecleziasticri asupra egume-
1) Scrisoarea Priu\ului Bibescu către Contele de Nesselrode din 20

Sept. 1843.
80 COllESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - ----------------
nilor, ca şi supravegherea asupra bunurilor mănăstireştr 1)» ;

ceru guvernului împărătesc «de a nu priimi hotărîrilc redac-
tate la Constantinopol, subt înrîurirea plîngerilor umflate ale
clerului grecesc, hotărîrI care, de s'ar îndeplini, ar adUCf]
fără dor şi poate, o mulţime de eonflicte şi de complicaţiuni
nedestrămate» ; îl rugă 'n sfîrşit «să nu 'ngădue crearea unui
Stat în Stat 2 /.n
Aceasta tu marea grijă a Domnului: să oprească creaţiunea
unui Stat în Stat, şi să apere, pînă la cea din urmă putinţă,
banii meniţi a întreţine stabilimentele de binefacere.
Netăgăduita competinţă a Domnului în această cestiune şi,
t[1ria limbagiului său ~1 hotărîră pe cabinetul rusesc «să cer-

ceteze cu mai multă chibzuinţă» i) memoriurile în favoarea
cărora lupta Domnul, şi în slîrşit făcur[1 să fie amînată des-
legarea ce ameninţa pămîntul Tării-RomîneştI cu «înstreinarea
aproape a unei cincim'i din moşiile sale cele mai frumoase şi mai
mînoase r,)>>. Dar ele nu opriră r[rnl de a fiinţa ; şi, cu toate
asprele dojcn'i pe care cabinetul din Sin-Petersburg, - mai
luminat decît în treeut despre faptele comunităţii greceştr,
făcu s[1 fie adresate, în 1852, de către ambasadorul său din
Constantinopol, cccui se cuvenean, 6 ) clerul acestei comuni-
tăţI nu priimi să se supună, şi lupta urmă pîn[L în 1HM.
') Scrisoarea Prinţului Bibescu către Contele de Nesselrode din 20

Sept. 1848.
') Memorandul Prinţului Dibescu adresal Cabinelului din Sin-Pelers-
burg, Bucureşli, 24 Decembre 1844,
') Memorandurile Domnului datate din Aprilie şi din August 181-4, ele.
') Scrisoarea ContPlui de Nessclrode dttre d. Daschkoff, consul ge-
neral la Bucureşti, 18 l\lai 1845 (Vt•zi Corespondinţa diplomatică.)
") Scrisoarea lui Vodă Bibcscu către contele de Nesselrodc, Bucme~ti
(20 Mai 1848). (Vezi Corespondinţa diplomatică.)
'') «Dacă, de mai mulţi ani,» .r.ic instrucţiunile din Sin-Petersburg·,
«stăruim pc lingă clerul grecesc ca să-l aducem să lase Principatului
sfertul veniturilor mănăstirilor, scopul no.,tru nu-i alît de a mări ve-
niturile acestei ţărI, cit de a pune capăt prigonirilor care au ajuns un
adevărat scandal. De aceea, mai bine decit o senLin\{1 cu caracter obli-
-------- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
In zadar Divanul 'fării-Romîneşti din 1851, allîndu-se în

faţa unei datorii de 19,063,749 de lei, cam vr'o 6,400,000 de lei
noi, - urmare a întîrnplărilor din 1848, al cărui-a guvern
priimise cu toate aceste de la Vodă Bibescu o situaţiune finan-
ciară nepomenită încă 1) - atribui amortizării acestei datorii
doo zecimî adăogate la dărI, şi un sfert al veniturilor anuale
ale tutulor mănăstirilor închinate sau nu ; în Z:\dar iarăşî,
Vodă Stirbei, surd precum fuse şi Vodă Bibescu, la protes-
tările clerului grecesc, făcu să .fie arendate moşiile la mezat,
îndoi, - prin această măsură - veniturile mănă:Jtirilor, le
înlesni plata sfertului menit a fi dat Statului, mărind tot odată
partea egumenilor Sfintelor Locuri. Aceştia, nemulţumiţi de
acest prisos neaşteptat, - ce se cifra, Statul o dată plătit
printr'o sumă reprezintînd în plus o a treia parte a venitului
de înainte, - păstrară tot venitul moşiilor; astfel că de rezul-
tatul mezatului public nu se folosiră decît Părinţii Sfintelor
Locuri, şi că, dintre hotărîrile luate de divan, una singură
trecu în fapt, perceperea a celor doo zecimi, care, în parte,
sluji pentru a plăti Rusiei indemnitatea ce cerea ca desdau-
nare a cheltuelilor pricinuite de ocupaţiunea ţării de către
dînsa, în 1848 şi 1849.
In 1855, raport nou, adresat la 7 /rn Iunie de Divanul gene-
ral lui Vodă care e rugat să bine voească a lua măsurile tre-
buincîoase pentru a face să intre în Vistierie sfertul veniturilor
gatoriu, ne-a plăcut în veci mai bine o împăciuire între cler şi Domn.
Veţi face pe Sf. P11rinţi să înţeleagă că ei cată să pue interesele lor
lumeşti din Principat subt ocrotirea unei împăcluiri care ar deveni în
vecl o îndatorire pentru Domn. Indatoririle Sfintelor Locurl rees în
sfirşit din hrisoavele şi actele de donaţiune, ale căror condiţiunI au fost
date uitării şi de tot călcate de persoanele care au administrat aceste
bunurl. Veţi face să observe cui i se cuvine cit e o da,torie pentru Pa,-
tria,r111 de a, pune ca,piU abuzurilor si risipei de care se fa,c vinova,tl
Egumenii, si ca,re atra,g a,supra, ;,dmini~tra,tiunei bisericestl huli
ca,re nu su~t în tot-d'a,una, fă,ră, temeiu .., (M~moriu asupra c~stiunei
bunurilor mănăstireşti '/,. Iulie 1855).
') Statul n'avea datorii, şi casele comunale erau pline de banl.
7
82 conESPONDE~ŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
pe care ar fi trebuit sti Ic verse într'însa mănăstirile în fie-ce

an de Ia 1851 ; noi încerdLrI clin partea M. S., noo respingere
din partea Sf. Părinţî. ~i {'..riza se urm[1.
Cinel cu conferinţele ce se ţinură la Paris pentru reorgani-
zarea Principatelor dunărene, o comisiune internaţională fu
însărcinată în 1857 să cerceteze conflictul iscat între guver-
nele Principatelor şi clerul grecesc. Această comisiune studi[t
cestiunea adînc, şi expuse într'un raport rezultatele muncii
sale. ~i d-nii comisari ai Angliei, Franţii, şi Austriei, - adică,
afar[t de doi, un&.nimitatea membrilor comisiunei, - re-
cunoscură dreptul a,b a,ntiquo, al Tarilor Romîneşt'i asupra
mănăstirilor înălţate pe pămîntul romînesc, şi « cu toate
a,Jega,ţiunile comisa,rilor Rusiei şi Turciei, menţinzm1
exa,ctitudinea, faptelor ce înaintaseru, şi a piirerci cc
a,rutaseră.>> 1)
O asemenea declaraţiune, dată de toate puterile neinteresate

în ccstiune, constituii pentru Principate un act de o valoare
f[iră preţ.
Drept vorbind însă,

ea nu avu de urmare stîrşirea cerţii,
şi conferinţa însă-şI, în şedinţa de la 30 Iulie 1858, nu îndt·ăsni
s'o siîr~asdt. Să mulţumi să poftească 2 J pc adversari sfi se în-
ţeleagă împrcun[t printr'un compromis, hot[irîml c[t, de nu vor
ajunge la un rezultat, se va alcrg·a la arbitri, ,;;i, la un irnpra-
arbitru.
Dar nici una clin hotărîrilc accste,-luate do conlerinţă într'o
') Vezl raportul general al Comisiunii inlernaţionale trin1ise în Prin-

cipate in 18:J7.
') «Conferinţa holftră~le că, pentru a se da o cleslegare clup[t eehitat,·
neînţelegerii ce exislă, în aceastr1 pricină, intre g-un·nil'le l'rineipa-
telor i;;i clerul grecesc, pru·\ile interesate YUI' fi poftit,· s,1 se '11\elcagfL
împreunfl printr'un compromis lu ca;r.ul ei11d arliilrii m1 ar ajunge a
se îuţclegc, erar alege un supra-arbitru; de ,;'ar gfisi ci în 11epuLi11\f1 dl'
a se '11ţeleg-e despre alegerea acestui supra-arbitru, !nalta l'oart{t se
va 'nţelege cu Puterile garante pentru a-l numi» 1Proloeolul XIII,
şedinţa din HO Iulie a confcrin(ii de la Paris, J:::158.)
GESTIUNEA Sl"INTELOH LOCUlll 83
cestiune ele o ordinii curat interioară, într'o cestiune de

proprietate, caro, prin urm(lre, şi chiar prin Constituţiunea
fundamcntali't a Romîniei, nu. cădea în competinţa repre-
zentanţilor puterilor celor marI, ---: nu era să-şI priimească
executarea !
Domnul 'fării-Romîneşti şi al Moldovei, B .. Ştirbei şi Gr.
Ghica, care-şl siîrşiseră cei 7 anI ele domnie (1866), fură înlocuiţi
prin caimacamii Al. Ghica, Prinţul dostituiţ în 1842 pentru
Tara-Homîncasc[i şi N. Vogoricli pentru Moldova, numiţI de
Poart[i ; şi în 27 Sept. 1857 se făcu la Bucureşti şi la Iaşi
deschiderea Divanurilor ad-bac, îns[ircinato să arate marilor
puterl dorinţele rostite de Principate.
Colonelul Cuza, proclamat la 5 Ianuarie 1859 Domn al
Moldovei şi la 24 Ianuarie al 'fării-Romîneştr, priimeşte în
1861 învestitura Ia Constantinopol. El f[tptueşte unirea Prin-
cipatelor la 2i Ianuarie 1862, numeşte, Ia 14 Martie din
al'claş an, o comisiune îns[1rcinatr1 de a cerceta cestiunca
rn."rn[1stirilor: porunceşte s[1 se puc sechestrul pc toate vcni-
tlll'il<i m[tn,'tsLil'ilot· Înl'hinate, şi s[t fie v[1rsate ele în tezaurul
p,1blil'. La 11l:2:·> Nocmlirn 18(i2, ci r[tspundc lui Ali-Pa~a,
l'arc-i a st:ris c'ar fi într'adevăr lucru
de mirat cn guvernul
111. ,S. si1 se gindcască a deslcga singur o cestiune care a,
fost obiectul deliberaţiunilor conferinţelor de la P;iris ......
printt•'o circulară, ce dodea egumenilor un răgaz de opt zile
puntru a înceta de a sluji În greceşte în biscricele rn[rn[tstirilor
înd1inatc 1BO Martie l86B1, şi trimite înaintea justiţii criminale,
ca rilsvr[1titor1, pe epitropii rn[m[1stirilor St. l\Iormînt, f[tr' a fi
oprit nid de prntesti'tl'iie Slintelor-Lo::-url, nid ele ameninţftrile
Porţ.ii (8 Aprilie 18fiB1.
In stîr,::it, la 1 i Dec. 180:l, un decret ordonă secul~rizarca

tul ulm· bunurilor măni:"1stirilor clin Homînia, şi păstrează pentru
~r. Loern·T, ((eftrora erau dedicate cîlc-va clin m[rn11stirilc 'ţ'[trii»
suma de 82 milioane de lei, cidki1 cam vro 27 de mi-
CORESPONIJENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
Jioa,ne de lei noi, care se vor plăti într o dată,, ca, ajutor,
şi subt oare-şi ca,re condiţiuni 1).»
Cu doo-zecr de anI mai 'nainte, Vodă Bibescu, arăta Con-
telui de Nesselrode că cel mai bun mijloc de a pune capăt
neînţelegerii cu Sfintele-Locuri, era «de a atribui comunită
ţilor religioase o sumă de cite-va milioane, - dată o dată
pentru tot-d'auna, - în schimbul pretenţiunilor lor asupra
mănăstirilor închinate 2 p> Se făptuise acum P-ea ce fusese
dorinţa lui Vodă Bibescu.
Cînd Cuza-Vodă merse la Constantinopol pentru a face să
fie recunoscut Statutul fundamental al Ţării,-proclamat la 2
Mai 18o4, - Sultanul aprobă deslegarea ce dă<lese Domnul
cestiunii bunurilor mănăstireşti.
Faptele o luaseră înaintea diplomaţiei ; reprezentaţiunea
') Decret din 15 Decembre 1863

pentru secula,riza,rea, averilor mă,nibtireşti
Art. I. T6te averile mănăstireşti din Romînia sunt şi remin averi ale
Statului.
Art. li. Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare
ale bugetului Statului.
Art. III. O sumă se afectă locurilor sfinte către care erau înrhinate
unele din mănăstirile pămîntene, şi aceasta numai sub titlul de ajutor,
în conformitate cu intenţiunea dedicaţiunei lor.
Art. IV. Această sum:i se va mărgini în maximum cifrei de 82 mi-
lioane lei, cursul de Constantinopol, o dată pentru tot-d'auna, coprin-
zîndu-se în această sumă şi 81 milioane ce locurile sfinte datoresc ţării
Romîneşli după stipulaţiunl anterioare.
Art. V. Comunităţile religioase ale locurilor de jos, vor fi datoare a
da socoteli anuale despre îutrebuin\area veniturilor sus zisului capital.
Art. VI. ln nici un caz şi sub nici un cuvînt, comunităţile religioase
nu vor putea atinge cca mai mică parte din capital, nicl a întrebuinţa
veniturile afară de destinaţiunea lor specială, adică întreţinerea bisericei
ortodoxe din oriente, şi a stabilimentelor de bine-facere lipite către ea.
Art. Vil. Guvernul va lua înapoi de la egumenii greci ornamentele,
cărţile şi vasele sacre, cu care pieLatea strămoşilor 110!;,Lri înzestrase aceste
aşezăminte, precum i:,i documentele ce au fost încredinţate zişilor egu-
meni, şi aceasta conform cu inventariele ce se găsesc în arohivele ţării.
) Hcrisoarea M. ·s. Bibescu-Vudă către E. S. contele de Nesselrode.
1
- Partea 11-a. ., ,.
naţională şi Domnul Romîniei nu mai ţinuseră seamă de

protocolul al XIII-ca al conferinţelor clin Paris.
Încît despre cele 27 milioane, Sf. Părinţi, ale căror pre-
tenţiuni nu se 'mpăcau cu o asemenea ofertă, i refuzară.
Fu o greşală neertată din partea lor, căci, în 1867, Camerile
romîne declarară afacerea bunurilor mănăstireşti de veci
slîrşită; şi, clin milioanele votate, nicr un ban nu intră în punga
acelor care n'aveau <lecit să o întinză pentru a le priimi.
Comunitatea grecească cată să fi meditat foarte des, din
zioa acestui nesocotit refuz, înţeleapta povaţă a bunului La
Fontaine:
«Un: na,, se zice, plăteşte mai mult <lecit doo: o să-ţi da,u.»
(A vedea, pentru cestiunea Sf. LocurI, adresa lui Vodă Bibescu către
Adunarea din 1847, şi răspunsul Adunării către M. S.)
A. S. S. Printul Bibescu elitre E. S'. contele de Nesselrode,

' ca,ncela,r a,l Împărăţii Rusiei
Vodă Bibescu cere pentru ţara sa înalta ocrotire a llusiei, în neîn-

ţelegerea
ce fiinţează între guvernul ronlÎn şi Sf. Locuri. Reaminteşte
cancelarului llfemora,ndul 1) ce i-a adresat despre aceaslft cesliunc, şi
reclamă, în favoarea bunei dreptf1ţî a ţării sale, pe care mfmăstirile Sfin-
telor Locurî tind a o despuia, în folosul lo1~ de a, cincea, parte a,
moşiilor sa,le cele ma,i frumoa,se; şi mţi,i mînoa,se. F'ăcînd să reeasă.
ce legi1turî unesc Principatul cu Î1!1pr1rf1ţia Rusca~er1. Prinţul sfîrşeşte
prin aceste vorbe: S'a,r putea, întîmpla, să, le vie într'o zi a,colo 'pă,
rere de ră,iî de prea, ma,rea, îngăduire ce s'a,r· li a,dUa,t către Sf.
Locurl.
BucureşLT, 2;) Mai 1813. · ··

DOMNULE CONTE,
Priimind scrisoarea ce Excelenţa Voastră mi'a făcut onoarea

să-mi scrie, cu data de 6 Februarie, prima-mi mişcare fu de
a răspunde; dar mă simţii oprit de temerea de a o tot supăra,

de vreme ce i-am adresat, către finitul aceleiaşi epoce, doo
scrisori pe rînd. Mi'ar fi fost de altmintreli peste putinţă de
a adăoga ceva la expresiunea simţimintelor rostite în ceste
din urmă; nu, Domnule Conte, că asigurările ce binevoiţi
a-mi da de înalta îng-rijire a Maiest[tţii Sale, şi de bunăvoinţa
Excelenţei Voastre, nu au mişcat în fundul inimei mele, tot
ce se află într'însa ca devotament şi recunoştinţă, ci fiind că
mi'ar fi lipsit cuvintele.
Am fost de asemenea foarte fericit, Domnule Conte, de a
vedea că Excelenţa Voastră este pătrunsă de greutăţile pozi-
ţiunii mele.
Ele sunt marr, într'adevăr, cu atît mai marI că 'n urma

celor din urmă întîmplăr1, şi prin deconsiderarea în care
căzuse, guvernul nostru perduse acel prestigiu care-i era, altă
dată, toată tăria sa.
') Memorandul, care e tot din 20 Mai 1E43, urmează după scrisoare.
CF.STIUNEA SFINTELOn LOCUlll 87
Voi isbuti oare ·sri trec peste aceste greutăţI? Nu- cutez să
năclăjclucsc aceasta, Domnule Conte, dar cea ce pot tăgădui,
făr'a mă teme de a lipsi vr'o dată la cuvîntul meu, c since-
ritatea, lealitatea, amorul binelui şi lep[iclarea de sine, la orr
ce încercări aş fi supus.
Îrt cca ce priveşte capacitatea şi activitatea ne.apărat tre-
buinc'ioase, nu poate da cineva mai mult lle cit are, şi toate
însuşirile melc le voi pune în serviţul ţării mele, f[1r[i ea. vr'o
jcrtft1 să poată să
m:t coaste.
Văd foarte limpede, Domnule Conte, poziţiunea politică a
ţării mele, şi privesc guvernul ei, încredinţat mîinilor mele,
ca tm depozit scump şi sfint pc care voi fi în veci gata să--1
înnapoez, în cca el'întîiu zi în eare mi se va cere; ele acea,
toată ambiţiunea mea se mărgineşte în a putea a-l da în mai
bună stare de cît l'am priimit.
Binevoiţi a crede, Domnule Conte, c[i acest mod de a vetlea
şi ele a cugeta nu-şi ia nici elecum isvorul în vr'un simţimînt

slugarnic.
Îrn iubL'sc tot atîta ţara, eît şi Dumnca-Voastră vă iubiţi
putcrnica-vri şi glorioasa-vă patrie, şi d'ar atîrna numai ele la
mine ele a-i face o soartă mare, mi'aş v[1rsa. ca, să ajung
acolo, pînă la cea din urmă picătură de sînge. Dar simţ că
nu pot nimic, şi di ursita-i va li cea ce mărinimia curţii
Rusiei va binevoi a o face.
Aceast[i profesiune ele cretlintă va putea să vă facă să ju-
clecaţT, Domnule Conte, de principiile care-ml vor regula
purtarea, şi tot de odată vă va destăinui taina acelui devota-
ment nemărginit Cl' am hrănit pentru curtea imperială chiar
lle la cei d'întîiu paşl-ai mei în lume.
Îngăduiţi-ml acuma, Domnule Conte, de a vă vorbi de 0
afacere care este de cel mai mare interes pentru ţara mea.
Excelenta Voastră cunoaşte de sigur- neînţelegţrea ce. fiin-
ţează între guvernul romîn şi Sf. Locurr, privitoare la mă-
88 COHli:SPONDENŢA DIPLOMATICĂ. ŞI DOCUMENTE
năstirile închinate acestor din urmă. Cu toate aste, cum se

poate ce. Excelenţa Voastră să nu-i regăsească şirul, am
crezut bun &ă-i a.dresez, alipit de această scrisoare, expunerea
pe scurt şi repede a diferitelor faze prin care a trecut această
afacere care se trăgăneşte de atiţî anr, în dauna tutulor păr
ţilor intere!ate.
Ar fi de dorit ca cestiunea să ca capăt cu un moment mai

înainte, şi, în acest scop, viu sr1 cer, Domnule Conte, înalta
ocrotire a. Minii;terului împărătesc, pentru ca ea să fie din nou
pusă pe tapet, şi siîrşită,--de c cu putinţă,-prin intervenirea
misiunei, în timpul călătoriei ce sunt silit să fac la Constan-
tinopol. De c.r binevoi Excelenţia Voastră să arunce o privire
pe micul meu memorandum 1), n'ar întîrzia a se convinge
de buna noastră dreptate şi de însemnătatea acestei cestiuni,
în care Ei vorba, pentru Ţa,ra,-Romînea,scii, de a, cincea,
parte a. 1eo.şiilor sa.le cele ma,i frumoase şi ma,i mînoase,
de ca,re comunitiiţile greceşti c;wtă, să, o desmoştenească
în folosul lor.
Ele îşr pun nădejdea. în ocrotirea de care se bucură din
partea curţiI împărăteşti, şi în această mărinimoasă ocrotire
îşi pune şi 'fara-Romînească toată nădejdea sa.
Nu se ştie, Domnule Conte, ceea ce vor deveni din întîm-
plare într'o zi aceste comunităţi ; incit despre legăturile ce
unesc acest Principat cu Împărăţ.ia Rusiei, e mai mult decît
sigur cA timpul nu va face de cît să le restrîngă, şi s'ar
putel'l întîmpla să, 1<' vie într'o zi acolo părere de răii de
prea. marea. îngăduire ce s'a,r fi arătat, cu acest prilej,
Slilit8lar Locuri.
D. Daşkoff mi'a împărtăşit de curînd că ministerul împă
rătesc nu pune nici o opunere la numirea d-lui Ştirbei la
postul departamentului Treburilor din afară, şi mă grăbesc1
') Memorandul urmează. dup'această scrisoare.
CESTIUN&A SFINTliLOR LOCURI 89
Domnule Conte, să arăt pentru aceasta Excelenţi[ Voastre,

a mlila recunoştinţă.
Scuzează., în deobşte, Domnule Conte, sinceritatea limba-
giului meu. În această privin\ă, am nevoe, chiar pentru viitor,
de toată indulgenţ3. D. Voastre, căcI e un cusur al firiI, de
care nu m'am putut nicI o dată desbăra.
PriirniţI, etc.
Memora,ndul 1) A. S. S. Prinţului
G. Bibescu elitre E. S.
Contele de Nesnelrode.
STAREA M}.NĂSTIRILOR ÎNANTU REGULAMENTULUI ORGANIC
Mărirea veniturilor, ce s'a produs în urma regulamentului, e datorită

jertfelor Statului. Grecii n'au asupră-i nic( un drept.-Prinţul reia aci
argumentul comisiunci din 18BB.-Constată încăpăţinarea Grecilor; pro-
pune împărţirea venitului în pairu părţI, din care una singură va fi
trimisă. Sfintelor LocurI. Ac-est sfert întrece întregimea veniturilor care
erau în fiinţă înai11te de Heg-ulamentul organic.
Memorandul reproduce îu termeni mai cumpătaţi argumentul energic
al adunărei diu 18,IH ') al cărui act ii reproduce. Aminteşte asemenea
cel din 1834: ').
Prinţul arată însemnătatea cestiunei, se bizueşte pe opinia publică
,:;i cerc o grabnică deslegare.
Bucu1·eştl, 20 Mai 1843.
«Mănăstirile romîneştl ce sunt închinate la Sfintele Locuri,

erau ~upusc, înaintea publicărei regulamentului organic, Ia
toate dispo;,,iţiunile ce găsea cu cale a lua guvernul local,
relativ la administraţiunea lor, şi Ia întrebuinţarea veniturilor
lor. Ele contribuiau la trebuinţele ţărci, cu partea ce li se im-
punea. după trebuinţele timpului, şi numai prisosul, cînd ma,i
ră.mine2, se trimitea la Sfintele LocurI, cu titlul de ajutor.
1) Acest memoriu e anunţat de Vodă contelui de Nesselrode, în scri-

tsoa.rea-i din 20 Mai l843. Bulliac, c.are-l cunoştea, i dă, greşit, drept
dată, zioa. de 28 Mai. Textul original are p'a de 20 Mai 11:!43.
) V. p. 74 şi 76 din al nostru Memoriu despre Sf. Locuri.
1
')
90 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCmlE:S:TE
Cit pentru clroptul acestor din urmă asupra acestor mănitstiri,

a fost tot-d'11-una considerat ca un simplu drept do supra-
veghere, omagiu pietos al fundatorilor cittre Locurile Slinte ;
-_şi apoi ace_st drept, î~ cscrcitar[t numai în limitclu ce li se
prescrieau de legile şi de guvernul ţ[troi.
a
«Asta a fost ordinea de lucrurI care administrat rnănits
tirilo închinate chinoviilor gi·cceşH, ele la !'undarea lor pînă
la punerea în lucrare a regulamentului organi"c. Aceastft or-
dine de lucrurI, era ordinea legală şi rezultatul natural al
modiflcaţiunilor introduse în condiţiunile de existenţă cc fun-
datorii dăduseră• acestor• mfrnăstirI. Veniturile ce li se procu-
rase, abia ajungeau ilentru întreţinerea lor şi Sfintele Locurl:
nu priimoau de la fundatorI do cît sterila onoare a dedica-
ţiunei. Dacă mai tîrziu aceste veniturI crescură pînă în cît
întrecură trebuinţele ce erau destinate a acoperi,-şi înfăţişară
şi chiar un_b-encl_iciu considerabil pentru Sfintele LoeurT,-asta
a fost fapta guvernului eare,acordă diferite avantagiurI accs-
tot; rn[măstirI, şi a legilor care veniră în diferite epoco a
adăoga datoria către pr~priet~tea funci~ră, uşurînd pe sătenI
de datoriile câtre Stat. Ast-fel îmbunătăţirea ce priimiră rn[t-
năstirile închinate, şi _prin urmare şi chinovicle groccşfi, n'a
fost nid de cum urmarea unei adit0gir1 aduse ele nişte îrn-
prejurăr! înt.î~plidoaro la valoarea averilor rn[măstireştr, ci
rezultatul sacrificiilor impuse masei populaţiunei şi al drep-
turilor încuviinţate de guvern, care de aci înainte avea dreptul
să le pun[t în execuţiune. Cu toate acestea, în 1833, şi în
urma croştcrei considerabile - adusă veniturilor din pămînt
de dispoziţ.iunile ·regularnentului,-cînd administraţi unea pro-
vizorie încercă a stabili o ordine în administrarea măn[1stirilor
şi a supune întrebuin\-area veniturilor lor la nişte reguU mai
bine chibzuite· şi ma-i în,·armonie cu .noa ordine de lucrurI;
precum ~i_ cu intenţiunile pioşilor fundatorI, Sfintele LocurI
refuzară aceasta, reclamînd, pen_tru prima oară, . dreptul de
CE:;TIUNEA ~FINTELO!l LOCUHI 91
proprietate şi facultatea, - cc prdindeau a trage din acest

drept,~ de a cîrmui averile mănăstireşti şi ele a le întrebuinţa
veniturile cum vor înţelcg·c că e mai în propriul lor interes.
Tot ele oclati't au consimţit ca din curatrt g·cncrozitate a lor,
să vină în ajutorul aşcz[unintelor.de bine-l'a('erc, acordînclu-le
pe fic-ca:rc an o sumft foarte midt, cc ci pretindeau a o fixa
o dată pentru tot-cl'a-una.
«Scopul administraţiunei principatului era fle a regula în-
trebuinţarea averilor m[rnăstircştl, l'i'1cînclu-le în patru părţ'i
egale, clin care una s[t fie hotărît[t pentru chcltuclile anuale
ale·întreţincrci m[măstirilor respective ; a doa parte va forma
fondul de rezervă al acclecaşr mănăstiri pentru reparaţiunile
sale şi pentru orI-ce alte cheltueli extra-ordma1·e; a treia parte
se va pune la dispoziţiunea Sfintelor Locurr, şi a patra parte
se va depune la Stat pentru a se întrebuinţa în favoarea aşe
zămintelor de utilitate publică. Este ele însemnat însă că una
din aceste patru părţ)', era atunc'i tot atît de mare cit totali-
tatea întreagr1 a acestor veniturI înainte de Regulamentul or-
ganic. Cu toate acestea Slintelc LocurI care pîn[t atund pri-
meau cu recunoştinţă acea mieri -parte cc li se trimitea, de
odată voiră, nimic mai puţin, ele cît de a· se declara stăpînI
absoluţi ai averilor mănăstireştI care oeupă a şeasea parte a
Valachiei, şi să aibă do tributarI curaţI pc locuitorii unei a
şasea p[trţI din populaţiunea romînă care v[1rsa sudori ca să
mărească· îmbel~ugarea Sfinţilor părinţi, pe cinel lor le lipseau ..
toate eîte ar fi putut contribui la bunul traiu.
«Fără îndoicală că Sfintele LocurI nu s'au gîntlit că aceste
aver'i,-cc reclamau ca proprietate a lor şi pc care le reclamă
şi astă~zr,-nu sunt zestrea lor, ci· ale acelor mănăstirI ridicate
pe pămînti.il romînesc ; că lor le sunt numai închinate cum
închină cine-va o icoană nnui Stînt · Ri 6ă această, a,dă,oaire
' ' o
de venituri care a escitat -pîn[L la un aţ'a g-rad lăcomia chi,
noyiel_or greceştl, e_ra, rezultatul unei fuziuni de interese
92 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMltNTE
ŞÎ de sacrificii, la, ca,re contribuiseră, to2te cla,sele socie-

tă.ţei romîne şi la, care cbinovie1e greceşti nu puteau
recla,ma, să. se împiirtiişea,scă..
«Plecînd de la acest principiu şi desperînd de a putea în-
vinge îadărătnîcirea delegaţilor trimişi de Sfintele Locurl,
consiliul administrativ extraordinar cu care E. S. preşedintele
plenipotent unise o comisiune 1) ca să se înţeleagă cu aceştl
din urmă, hot:'irîră în unanimitate că :
«Delegaţii S11ntelor Locuri lepădînd ori-ce măsură proprie
a face să intre administraţiunea mănăstirilor pe calea îmbu-
nătăţirei pe care intraseră deja toate cele-I-alte ramuri ale
aclministra(iunei, şi intcn(,iunea lor părînclu-se a fi numai

susţinerea desordinei trecutului fără supravegherea guver-
nului, - al acelui trecut la care ci n'au încetat a se !"efori în

tot timpul conferinţelor, - guvernul va continua a regula şi
de aci înainte drepturile şi obligaţiunile Sfintelor Locuri. Că
prin urmare veniturile mănăstirilor se vor socoti după cum
erau înaintea regulamentului, precum şi partea ce se trimitea
chinoviilor greceştI ; iar cit pentru adăogirea veniturilor după
reglement, totalul se va strînge pe seama aşezămintelor de
bine-facere.»
Aceast[\ hornr;re luată de comisiune, fu repetată după un
an printr'un al doilea raport şi sub-semnată de tot clerul înalt
şi de comisiunea ecleziastică; era bazată pe raţiuni necontes-
tabile, şi dacă s'ar fi pus în ezccuţiune cu stăruinţă, Sfintele

Locuri negre~it că ar 11 cedat. Dar din nenorocire, adminis-
traţiunea provizorie încetînd peste puţin, şi aceea ce-i succe-
dase, găeind în interesul său a menţine dezordinea şi jaful
regimului celui vechiu, cestiunea nu tăcu alt de cit a se mai
complica încă, şi preteniiile Sfintelor LocurI deveniră din ce
în ce mai înverşunate, profitîncl de greşalele guvernului nostru.
1
) Comisiunea din 18:J;ţ, V. p. 3B din Memoriu despre cestiunea
Sfintelor Locurl
GESTIUNEA SFINTELOR LOCURI 93
------· - - - -
Această afacere a devenit o alacere de cea întîiu impor-

tanţă pentru Valahia care, aşteaptă soluţiunea cu acea spe-
ranţă de succes pc care i-o dă dreptul său, dar cu impacienţa
şi grija ce neapărat se leagă de o ccstiune de un a~:J. maro
interes, căci nu trebue să se pearză din vedere că, dacii chî-
noviile grece1iti .ir isbuti a, face sii li se primeascii pre-
tenţiunile, Va,la,hia, s'ar vedea, isbită de o esprnpriaţiune
care formează, it .şeasea, partea a, sa,, cea mai f'rumoasă,
şi mai roditoare. Cabinetul imperial ar corona bine-facerile
sale dacă ar bine-voi să recomande această afacere misiunei
din Constantinopole ca să o pună pe tapet şi să o determine
chiar, - de se va putea, - în timpul călătoriei Principelui
Bibescu, în această Capitală.
ccBaEele stabilite de administraţiunea provi,wrie sunt
singurele ca,re ni se par conforme cu drept!'J,tea, ~i cu
adeviiratele intentil!Ini ale fundatorilor. Dacă ambasada
I
imperială 1) stăruc asupra acestui punct va sili comunităţile

greceşti să reintre în calea raţiunei şi a dreptăţii 2 ).
Memoriul guvernului din Sin-Petersburg despre cestiu-

nea mănăstirilor închinate (bunuri miinăstire.şti) din
Principatele romîne 3)
ln acest memoriu, al cărui text urmează, vedem că Curtea îm-
părătească a Rusiei urmăreşte un scop do împăcăciune. E ade-
vărat că întemeeazf\ principiul drept şi conform cu morala al scoa-
terei proprietăţilor mănăstirei;,ti la mezate publice ; dar plistrează
controlul acestor mezaturI unui exarh al Sfintelor Locuri :şi consulatului
Rusiei, cu excluderea Guvernului romin; dar, propunînd să lase un
') De la Constantinopol.
') Traducerea e a lui Bolliac (N. tr.).
') Culegerea lui Hurmuzaki dă, de acest document, doo traduceri (in
franţuzeşte) pe care le prive!;lte ca deosebindu-se de tot una de alta.
Comparindu-le, şi constatind că ele în fond se deosibesc puţin, am ales
pe acea a cărei formă ne-a părut mai îngrijită.
94 COBESPONDEJ:l;'fA IllPLmIATICĂ ŞI DOCDIE1'TE
sfert al venii urilor de pe an pentru întrcţil)crea d}\diril_or sfinte,. Ea se

rosteste asl-fcl : Sfertul veniturilor de pe a,n a,lc proprictătilor LOR
din principate, cea ce pulca da a se presupune l'il bunuri!~ îuchinate
erau proprietatea Sl1ntelor Locu,·i; dar, in gîndul de a, d,1, un semn de
evla,vioa,sa,-i .îngrijire de inlcresele S!lutclor Locuri şi de ale biserieei
ortodoxe din Hrisiirit, ea propune ca banii romînc'.>ti sii se chcltuească
pcmlni scolilc, spitalurile si institutiunile neamului grecesc, din
Constantinopol, din Siria, şi din alt~ plirţl a,/e Împii,răjii. Otoma,-
niceştl; dar, ca îngftduc numirea, în fie-care Principat, a, unui exarh
a,les intre arhiepiscopii grecl, şi care a,r avea înalta· suprave-
ghere a mă,niîstirilor şi a personaluhii lor, precum şi numirea de
economl; -· adicii, cum Vodă 13ibescu obscrvr1 l'abinctului din Sin-Pe-
tersburg '), înfiinţarea, unui Stat în Stat; - dar ca sprijinc';'le ideea
de a scuti pc timp de zeee anI Sf. Loeuri de ori-cc dai'(', clin pricina
lucrărilor '.>i me1·cmeturilor de s[1viri;;it in mănftslirile supuse Grccilor,-
frtg[1duc~te sit le apere de ort-ce încă,lca,re şi nelega,Jita,te, pe dud în
fapt m[tnăslirile romineştl ar fi avut nevoe· de oerolirea cca mai de
aproape a Cur\ii lmpărătcştI, în contra cxac\iu11il<i1· egumenilo1" şi a pre-
tenţiunilor Sfinlelor Loeul'i
I-ii August lHrn.
Curtea împărf1tcast:f1, luîncl în scrioastt consitkrarc plîn-

gerile ce arfttau clelcg·aţii comunitrtţilor grccui;\ti în convor-
birile lor cu misiunea clin Con11tnntinopol, în Oetobrc 18tl,
în ce priveşte administrarea bunurilor mftnftstireştI din Mol-
dova şi 'fara-Romîncasd, clorcştc, cl'o partL-, să gr[tbească des-
legarea acestei cestiuni, şi, ele alta, să păstreze ncvf1tiimate
scutirile lăsate bunurilor ce atîrn[t de scaunele bisericeşti şi
ele alte cornunităţI clin Răsiirit, frtrft a îng-ftdui, nid vr'unui
particular, nid vr'unei autorilftţi orI-cal'c sft iu miqorezc eîtuşi
· de puţin, clar, tot ele o dată, făr'a recunoaşte clelegaţilor Sfin-

tdor Loc11rT putin\a de a dispune ele dînscle ca (lu proprietftţl
particulare ale lor.
În acest scop, Curtea Îrnpftr[ltcască ofer[! clin nou sprijinul
sftu Slintolor Locurr pentru rlesăvîrşita dcslegare a acestei
cestiunL cla1· subt concliţi11nl' d comunită\ik: reiigioasc îş'i
vor însuşi, mai întîiu, principicle 11rmf1toa.re:
') !\Iemorandul adresat de Vodr1 llibc.,cu cabinetului clin Sin-Peler~-
burg, la 2-i Deccmbre 18H.
CESTIUi\EA SFINTELOI\ I.OCUnI \Jo
-~--------------- -
1o Scoaterea la mezat puhlic a. prop1;il;tă"ţilcir mănăsti1:eştî.

Această condiţiune e neapftrată, ·~1a1; pentru ca ·si s·c dec Sfin-
telor LoaurT în accast[i privinţ[1· o mai mare înlesnire, se va
hotărî un termen lk noo ani, cc va începe de la 12 Noembrc
al anului llc faţ[t, pîn[t la 12 al accleia~I ·1unt"din anul 1852,
pentru ca scoaterea la mezat a bunurilor fie-cărei mănăstirl
s[1 /ic regulată ast-J'cl ca siÎl'şirea fic-e[trei arcnduirl s[t vie
cam pe la aceaşI cpoc[t, adică î'n 1852, termen hotărît al slir-
şitului tutul01· · contracturilor azi în f1inţft, şi a căror reînnoire
c îng[tlluit[t în timpul cc se va scurge pînă 'n 18f>2, clar nu
mai. departe. De la al.:cl an încolo, arendarea prin mezat public
va li reînnoil[t la !ie-care al noul~·a an; dar,' pehtru a asigura
mai bine cornunitt'tţilor religioase folosurile ce vor cşi din
acele mczaturi, precum şi pcntm a înlătura or1-ce prilej de
neînţelegere, se va hot[1rî fără şovăire că inczaturile se vor
ţinc cu autorizarea şi subt îndoitul control atît al Exarhului
Slintclor Locuri, de care se ,·orbeşte mai jos, dt şi a co11su-
latului Husici:
2" Acela,;; termen de noo anI e hotr1rît pentru <lcsăvîrşita
slîr,;;irc a tutuim· rneremeturilor sau din nou rădicări a clă
dirilor mănftslirc~IT, în propor\ic cu veniturile fie-căreia, şi
potrivit cu cinstea l.:Uitului. C11rtca Împ[tri:Ueasc[1, făr'a hotf1rî
o surn[t de hani, crede drept şi cuviindos ca comunit[tţile
bisericeşti să lase pentru acest obiect esenţial sl'crtul veniturilor
de peste an al proprietriţilor lor 1) din Principate. Prisosul
banilor ][1saţi pentru acest obiect, după ce reparaţiunile tre-
lrnindoase vor fî fost s1îrşite, va 11 păstrat într'o casii spe-
cialri spre a sluji ehdtuelilor de acelaş fel ce pc viitor se vor
putea înfăţişa ;
3•J Va trebui tot ele odat[1 sfi fie hotărît (111 ajutor propor-
ţional pentru stabilimentele de educaţiune şi de folos obştesc
') Acest pose,siv nu era menit si'i mi,:~orcze prelcn\iunile Sfintelor

Locuri.
96 CORESPONDENŢA DIPLOMATIC.\ ŞI DOCUMENTE
din Principate; şi cum Sfintele LocurI nu se 'nvoesc, în această

privinţă, ca suma să se preschimbe în fie-c11re an, Curtea
împ[irătească să 'nduplecă a lăsa la o parte prima-i propunere,
adică acea de a se lăsa pentru acest scop sfertul veniturilor
mănăstirilor. Dar, tot de odată, Ea cere neapărat ca acea:stă
subvenţie anuală să fie suită pînă la suma. de doo ,milioane

de lei romîneştI, şi aceaBta pînă 'n anul 1852, epocă la care
această cifră va fi definitiv regulată.
Pe lingă aceste principii fundamentale ~i nerevocabile,

Curtea Împărătească propune măsurile speciale următoare, ca
un semn a evlavioasei sale îngrijirl de interesele Sfintelor
L9curi şi de ale Bisericei ortodoxe din Răsărit :
a) Doo-zecI şi cinel de mii de lei romîneştr, de luat pe
ajutorul mai :ms zi'3, vor fi pentru scolile, spitalurile şi alte
im1tituţiun1 ale neamului grecesc, ele prin Constantinopol,
Siria şi alte părţI o.le lmpărăţii otomaniceştL

bi Patriarhii ise vor învoi cu comunităţile, pentru ca să fie
desemnat, în fie care Principat, un Exarh ales printre arhie-
piscopii grec!.
c) Acest Exarh, în afară de înalta supraveghere a mănăs
tirilor şi a personalului lor, va avea grija ele a interveni pe
lingă Hospoelarl pentru îndreptarea şi păstrarea drepturilor şi
scutirilor mănăstirilor, şi consulatul Rusiei, în unire cu Exar-
hul, va da în acest scop sprijinul său, de cite ort i se va
cere. Dacă însă în treburile judecătoreştl represintările Exar-
hului ar fi întemeiate, şi vrednice de o serioasă luare aminte,
Consulatul ae va 'nţelege cu autorităţile Hospodariah~ pentru
ca hotărîrea să rămîe nedeslegată, pînă la sosirea dispozi-
ţiunilor superioare.
d) În afară de egumenl', care vor fi numiţi de autoritatea

bisericească a comunităţilor, şi nu pot fi revocaţi de cit ele
dînsa, vor fi în fie care mănăstirI economi (geranţi sau ad-
ministratorI) înfiinţaţi prin contracte speciale, şi în a căror
CESTIUNEA SFINTELOll LOCURI 97
datorie sau sarcină vor fi îmbunătăţirea proprietăţilor şi gri-

jile de dat procesurilor.
e) Contractele încheiate între aceşti cconnmr şi comunită
ţile, trebue să fie înt:"tritc ele autoritatea localnică şi aprobate
de Exarh şi de Consulat, pentru ca s[i nu se vîre cum-va în
ele ceva care să mearg[1 'n contra regulelor ce vor fi hotă
rîte pentru aclministraţiunea bunurilor m[măstircştL
/) Exarhii vor face parte clin comisiunea mixtă direia, atît
la Bucureşti cît şi la Iaşi, vor fi supuse documentele m[tnăsti
rilor, pentru a cerceta şi hofftrî ce sarcini şi îndatoriri decurg
clintr'însele.
g) Exarhul, Mitropolitul, Logofeţia bisericească şi Consu-
latul se vor înţelege :
1° Pentru a păşi la o cercetare care să poată constata
meremeturile şi clădirile ce sunt trebuincfoase mănăstirilor
şi metohurilor lor, într'un timp hotărît;
2° Pentru a hotărî personalul fie-cărei mftnăstirL
h) În apropierea cpocei hot[trîte pentru slîrşirea acestor
meremeturT şi elr1clirT, se va face o noo cercetare.
1n urma acc·stor dispoziţiunT, mănăstirile vor fi supuse unor
inspecţiunI regulate, la l!e care al doilea sau al treilea an,
din partea autorit[1ţii bisericeşti şi a celei mirene ale ţării.

In sfîrşit, un regulament special va fi înl1in\at, prin înţe
legere comună, de Exarh, ele Logofeţia treburilor bisericeştl
şi ele Consulatul Rusiei, pentru a lua orI-ee alte măsurr vor
fi judecate la faţa locului ca neapărate spre a se regula această
cestiune în mod definitiv.
Încît despre epoca ck la carA va căta sft înceapă scutirea
de zece anI dată m[tnăstirilor, Curtea împ[tr[ttească crede că
ar fi lucru foarte drept de a o socoti tle la 1-u Mai 183 l.
Dacă însă Patriarhii şi delegaţii Sfintelor Locurr ar priimi,
fără nici o în contra rostire, toate principiile mai sus arătate,
misiunea Rusjei ar putea, în acest caz, să nădăjduească că
8
COl<ESPONDf.NŢA L'll'Lml r,TICA ŞI DOCUMENTE
va dobîncli îng[\cluirea Curţii hnpfu•[tte~tl ca aceastrt scutire

să nu 'nceapă deeîl ele la J 2 Noembre 183a, după clorin\a
arătată ele Slîntek Locurî.
Aceste propuneri cată s[t fle pl'ivite ca cea clin urrn[1 în-
cercare de împăciuire, şi Curtea Imp[ir[t tcaseft va aştepta
pînă 'n Noembrie viitor ca ele sii !ie primite. 1n cazul con-
trariu, ea va urma şi mai 'nainte si"t aperi:) mănăstirile greceşti
de orI-ce încălcare sau nelegalitate, clar se va vedea cu pă
rere ele răi'1 în neputinţă de a nu l[tsa pe HospodarI să k
supue la dispoziţiunile regulamentelor organice întf1rite ele
amîncloo curţile. Intr'o asemenea ipotez[t, afacet·ea nu s'ar
mai putea trata la Constantinopol, ci va 1î clus[t la faţa locului
pentru a fl definitiv regulat acolo, cea ce de sigur ar fi pentru
Srintde LocurI mai puţin folosilol' de<·Ît libera însu,;:ire a prin-
cipiilor mai sus ar[ttate.
A. 8. S. Prinţul Bibescu cutre E. S. contele de Nesselrode,

ministrul afacerilor externe al Rusiei
Prinţul revine a::;upra ccsli11nei bunurilor m[11dsli1·c 7lI; impftrli'tţc 7 ll'

contelui de Nesselrodc observapunilc i\lilropolitului, şi declarft cil c de
aceiaşi părere. ./\. S. crede ci't este 11e:1păraL ea guYernul localnic, -
potrivit eu instituţiunile \ă1·ii, cu anleeede11Lele :;;i privilegforilc sale, -
să rămie epitropul Lutul01· mănăstirilor, iuchinalc :;au nu, şi ,[1 exercite
disciplina bisericească asupra egume1tilor, ca şi supravegherea asupra
Bunurilor mănăstireşti. CombaLc memoriul din Siu-Pelersburg din 1-u
August 1848, în ce prive,;le prnpunerea de a fi numiţi iu Principale
l<;xarhi însărcinaţi s[1 pi'tslreze <liscipliua biserieească, ~i reg-isori care
să administreze bunurile mănăslire~LI, :;-i fac!/ si'1 ree~c nelegalitatea,
şi primejdia, unui a,semenea, a,ct
Aceasl[t scrisoare esle urmată d'un memoriu ') pe care l'rin\ul îl
adresează din Constantinopol cal>iuelului din 8in-l'elersburg-.
') Vezi memoriul p. 101.
CE:iTIUNEA ă'FINTELOU LOCUnl 99
Conslanlinopol, ~o Septembre 184-3
DOMNULE CONTE,
"Lungimea serisorei mele din urmft să nu v[i indispună

contra aeesteia I J. l\ffi voi sili să fiu eât se va putea mcti precis.
«O scrisoare cc priimii de la Mitropolit îmi face o datorie
d<> a mai adăoga înci't <.:Îte-Ya Yorbc, pe lîng[t cele ce am spus
Eseolcnţci Voaslre, prin scrisoarea mea cea din urmă, asupra
mi\n[1stirilor. Eminenţa sa îmi faee, între alte însemn[n·L ob-
servaţiunileurm[ttoare:
Aceste baze coprincl, printre alte clispoziţiunI ale lor, că
arară de egumenii trimişi pînf1 astă-zi in Principate ele Sfin-
tele Locuri, se vor mai trimite şi nişte exarhr ca s[t rnenţie
printre aceşti egumeni disciplina ecleziasticfL, şi nişte regisori
ea1·c să administreze averile mănăstireşti. Eminenţa sa observă
(·[1, clt1pă instituţiile ţărei, şi clupă toate antecedentele, gu-
vemul local a fost în tot-cl'auna adev[1ratul tutore al tuturor
m[rnflstirilor, În<·hinatc sau ne-înc-hinate, excreitînd disciplina
l'cl<•ziaslici't în privinţa eg·umcnilO!' gn•d ea şi în privinţa
celor-1-al\I prin canalt1l :\litropolitului, şi supravegherea asupra

a\'l;rilor rnănflstircştî prin intcrmccliarca fogofeţilor ele ţara de
sus şi ţara ele jos, ale e[u·or funeţiun'i sunt concentrntc astă-zl
în clatoril'lc logof[1tul11i afacerilor ccleziastiec.

uErninenţa sa adaog[1 că, ori-L'.C ar zice Sfintele Locur1,
a 1 ·castă supraveghere nu numai cft este legală, dar a fost şi
foarte salutar[t; e[tcI clac{t s'ar li lf1sat ('a mănăstirile închinate
sfL aibă a face cu L"hinoviclc greceşti, departe ele a avea astă-zI
averile ce poscrl[1 1 ar li şi încetat de mult ele a mai exista.
Că a priimi pentru viitor o altr1 stare de lucrurI relativ la acest
<lrept de poliţie şi Lle supraveghere, nu numai că s'ar ridica
guvernului şi capului biseric:ei romîneşti, nişte drepturr eon-
') Această scrisoare s,! gftseşte şi în opera lui Bolliac · .JIIifoi'/.stirilc

Rom inici. - lleproJucc•m traducerea lui Bolliac. (N. tr)
100 COBESPONDENŢA DIPLOMĂTICĂ ŞI DOCUMENTE
- - - - - - - - - - - - · ------- ----------------- - -
sacrate de timp şi de instituţiile ţărci, llar înc[t, aceasta ar fi

a priimi un Stat în Stat, şi a ridica lîngă puterile constituite
ale ţ[irei o noo putere, cu atît mai perie11loas[t, eu cît c[t
spiritul său turburător, lacom şi nc-astîmpărat va acluec pe
lie-eure zi înc11rcr1turr şi conllicte ne-numărate.
cc Vă rog, Domnule Conte, s[t vă acluccţi aminte că :Mitro-
politul vorbeşte. Cit despre mine, eu nu pot ele c.ît să îm-
părtăşesc opiniunea Eminenţei sale; c[w1, lăsîncl la o parte
cestiunea ele drept, nu v[tz ce bine ar rezulta clin acest mare

num[1r ele delegaţi, ale c[tror puteri se vor întîlni şi se voi·
isbi pe tot minutul. Eu crez clin contra că numirea acestor
cxarhr şi acestor rcgisorr, nu va putea fi ele cît un izvor mai
mult spre abuzuri.
«Inclrăsnese a spera, Domnule Conte, c[t nu m1 se va
imputa c\ac[t am revenit atît ele aclese ori asupra acestei

ccstiuni; cftd, priv·irnl tot-cl'auna solicitudinea cabinetului im-
perial pentru noi eminamente părintească, aş crede că nu
'ml îndeplinesc sentimentele mele de devotament şi ele recu-
noştintă, dac[t n'aş lucra în orr-ce ocaziune cum ar lucra
cel mai devotat fiu crttrc cel mai bun dintre părinţi, supu-
imlu-i în nevoi prtsurile mele, cu c01wicţiunea că vor fi tot-
cl'auna priimitc cn inclulgenţ[t, d1iar cînd nu s'ar putea
încuviinţa.
Profit de aceast[t ocaziune Domnule Conte, etc. etc. ete.
]lfemoriul A. S. S. Domnitorului Bibescu, despre mă,nă,s

tirile din Principatele Ţiirii-Romîne.şti .şi Moldovei
închinate Sf. Locuri.
Domnul expune pretenţiunile ce au daL pe l'a\ft comunilăţile grece~ti

în urma priimirei de către clinsele a arendărilo1· prin mezat. Aceste
pretenţiuni ţintesc a. scoate· I :om unităţile de subt ori-ce supraveghere,
orI-ce contrnl, ori-ce jurisdicţiune a Gu·verneloi' moldo-romîne, ca i:,i de
subt aulorităple biserice~ti ale Mitropoliţilor celor doo Principate, in-
fiinţînd ast-fel un Stat în Stat. Apoi demonstră că nimic nu 'ndri-

Lueşte aceste pretenţiunI, cf1 Sf. LocurI n'ar putea arăta un singur fapt
anterior în favoarea lor, ~i cere: 1-u ca mănăstirile să fie clasate pe
categorii, după veniturile lor, ~i să fle hotărîtr1 o sumă neaprirată tre-
buinţelor lor; 2' s[1 fie înfiinţat un fond de rezervă destinat mereme-
turilor, întreţinerii clădirilor, i;;i treptatei îmbunălft\iri a stărei interioare
a mănăstirilor ; 8'' ca din prisosul veniturilor o parte ::;ă fie p[1strată
pentru stabilimcntelc ele binefacere ; 4·, ca sumele de clat lie-c[irei
m[măstirI să fle în propor\iune cu Yeniturile sale; 5° cere' încă, -după
ce nu s'a învoit sfi priimeasc[1 termenul de noo a11I pentru a regula
arcnclftrile,-ca acest termen sfi fie de lrei an I, conform cu legea; 6" sr1
se ('Ompuc eon1isiunea de supran~ghere pentru arcnd[trI, de Consulul
g·cneral al Husiei, în prezenţa Logol'ritului treburilor biserice~li. 7i de patru
delega\I care sfi reprezinte Sf. :llormint, mu11lclc Atos, muntele Sinaia
şi connmit[1ţile din Humelia; 7" sub\·enţiunea pentru stabilimentele de
bine-l'accre să r[1mîe, pin[1 la regularea arendftrilor, la apreciaţiunea
Tarulni.
«Vod[t crede c[1 e lucn1 înjositor pe11tru c0munil[1ţile religioase ~i
pentru sfînta noastră religiune, ca mănăstirile consacrate de cucernicie
şi de bine-facere să fie prilejul unui scandalos samsarlîc ')-"
Constantinopol, 20 Septembre 1843.
Chinoviile greccşt'i,
prin ofrandele cc voesc a face relativ
la mănfistirilc Moldo-Valahe închinate, consimt:
I. C[t averile m[rn[istiroştI să se arencluească prin licita-
ţiune, clar doresc ca numai consulatele să supravegheze la
licitaţiun1 fără nicI o intervenire din partea verI unei autori-
tăţ'i a ţ[irei 2 ).
II. Se angagează a săvîrşi reparaţiunile mănăstirilor gre-

ceşt'i cît se va putea mai curîncl, şi cu orI-ce chip în termen
de noo ani, adică pînă la 1852 ; dar nu priimesc nici subt
acest raport, concorsul sau amestecul autoritiiţilor ci-
vile .şi ecleziastice ale Principatelor.
) U. 130LLIAC citează în opera sa, p. 103, acest memoriu ca fiind cel
1
d'intîii1 al Domnului. C. 13olliac se 'nsală · acest memoriu trimis din

Constantinopol este al doilea asupra cestiunei mănăstirilor închinate.
0
- Reproducem traducerea lui 13olliac (N. tr.)

) Era o dibăcie din partea comunităţilor de a amesteca Rusia în
0
afacerile interioare ale Principalelor; Vodă Bibescu va scăpa ţara de

această lovire şi va înainta o propunere care va face ca acea a Gre-
cilor să nu-şi mai producă răul său.
102 COllESl'ONDEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI oocmJENTE
«III. Ele se învoesc a da pc tot anul la casele aşăzămîn

telor de bine-facere şi ele folos public, o contribuţiune ele un
milion de lei turceşti, dar cu condiţiune ca, plătindu-se re-
gulat aceastri sumă, măn[1stirilc grecc,;;tI sfi nu mai fie supuse
a îndeplini milele fondatorilor nici serviciurile impuse de
administr_aţiunea ţărei, şi c;i, Domnii s;l hotărască a. se
libera din mîinile autorităţilor locu.le a,ccle miină.stirl
grece.şti ce'.şi vor fi Însuşit arbitrarice,'jte.
H.czultft din propoziţiunile de mai sus l'(L S[intele LocurI
cer a so sustrage de orI-ce supravc•ghcre, de ort-ce contl'Ol
şi de orI-ce jurisdicţiune a gnvernuluI Valahiei şi Moldaviei,
precum şi a autorităţei ecleziastice a Mitropoliţilor clin amîn-

doo Principatele, şi a ricliea ast-fol un nou Stat în Stat. Şi
drept toate acestea ele so învocse a pWti la casele ele liino-
faccre alo amrrnduoror Prineipatclor, o contribuţiune lîxă şi
anuală de 20000 galbenI, (nn milion do lei turcoşlI fac tocmai
aceastri sumă!, clintr'un venit cunoscut astă-zI numai lJL'ntru
Valahia eft trece peste 1GO,OO0 galhcnI pc an, şi care noa-
p[trat se va întrei şi se va împ[ttri cu timpul.
Ast-fel aecastri ccsLiune care în principiu era o curat[t ces-
tiune ele regulare şi do îmbunf1tf1ţire ee trebuia a se intro-
duce în administraţiunea averilor m[rn[1stireşt1, spre a se pune,
clup[i eum so zicea, un termen abuzurilor oscrcitate ele egu-
menii greei, devine astă-zi, prin pretenţiunile Sfintelor LocurI,
o cestiune din cole mai vitale clin cîte s'au desbătut în pri-
vinţa Principatelor, căci ele se văd ameninţate în legile lor
politice, în libertăţile bisericei lor, şi chiar în intcgritatcn. te-
ritoriului lor, ce delegaţii Sl1ntelor LocurI ar voi să ia în
posesiune ea un pămînt cucerit, făr'a atirna de nicr o auto-
ritate, făr'a reeunoaşte nicI o lege do eît pc-a interesului lor,
şi spre a strînge venitul muncitorilor unei a cincea părţi din
poporaţiune ea să'! treacă pe tot în strriin[itate.
Eată pretenţiuT1ile Sfintelor Locuri reduso la cea mai sim-
GESTIUNEA SFINTELOH LOCClll
piă a lor esprcsiunc, şi dcsfiwute de tot cc ar fi putut să le

oprească a lua o solu\iune.
«Dar aceste pretenţiuni sunt oare fondate pe actele fon-
<latorilor ~ Nu crtci nic1 unul dintr'înşii, rădicîncl aşezăminte
suflutcştr pc pămîntul l\Ioldo-\'alah şi înzcstrîndu-le cu averi
pe cîL au crezut atunc'î trclrnincioasc pentru înh'eţi1wrca lor,
n'a putut să se gîndcascrt că într'o zi Sfintele LocurT, unde
aecste a~[tzftminte fuseseră înehinate - cu singurul scop de o
snprnveghcrc sulutaric, - vm· cfm ta a le <lespoi:i ele zcstri,
reelamîndu-lc ca proprietatea lor.
Aceşti fomlatori, crcsGuţi cum tiran dup[t spirit.ul acelui
timp, în cea mai adîncft veneraţiune pentru immuniWţilc şi
legile ţ[irci, m virtutea 6trora toată autoritatea politică sau
ecle,1iastică se confunda în autoritatoa superioar[i de care
atîrna totul, nu s'au gînclit nicr de cum că ar putea veni un
timp cînd delegaţii Sfintelor Locur'î ar pretinde să se sustragă
de la accasrn lege generală, şi să se ridice în atîtea autorităţ'i
indepcrnlin\L
Prl'lrnţiunil1~ Slinldor Locuri li-vor J'onclatc pc antecedente~
:\[ai puţin înc:ft, c[u·i rlu la cea d'întîiu fondaţiunc de acest

fel ele aşczi'tminte sul"lcte~tr, în principate, şi pînă în zilele
noastre, drepturile Slintelor Locuri s'au mărginit :
111 A trimite egumeni 1), care, ca să intre în eserciţ.iul func-
ţiunilor lor, trebuia mai întiii'1 să fie recunoscuţi de :Mitropolit
:;;i înt{1riţi de guvernul local.
2° A avea o parte din venitud, parte care, adesea se r<'-
ducra la sume foarte mici, cftcl'. nu puteau să ia acea parte
de cît clupf1 c<i au satisfăcut toate cheltuelile cc se cereau pentru
întreţinerea acestor aşczf1.minte, şi pentru ajutoarele extra-
ordinare reclamate de trebuinţele ţărei.
Această staro de luC"ruri nu era, după cum se muncesc
l) Nu la 'ncepul, preeum am văzut.
104 COllESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCU:\lENTE
Bfintele Locurr a o numi, o stare abuzivă ; ci, era starea

legală, acea consacrată ele la îneeput în privinţa mrrnăstirilor
închinate, cum şi în privinţa aeelor ne-închinate. ţi subt acest
regim s'a făcut fondaţiunca şi dedicaţiunea acestor rnănr1stirl'. ;
Sfintele Locurl'. n'au cunoscut altul în puterea eăruia să poată
reclama.
Cît pentrn călug[1rii care vin în Priwiipate, îmlată cc au
eăleat pe p[unîntul :\Ioldo-Valah, atîrn[t numai de Mitropolitul
romrn.
Asta a fost regula cc s'a urmat nestrămutat din vechime
şi de care nu se va putea depărta frtră a aduce nişte con-
t1iete ele putere,-care conll:ete vor spulbera puţina disciplin[t
ce-a mai rămas în aceasta ţar[t, -şi fără a da o lovitură grav[1
prerogativelor dale din veehime srnunului arhiepiseopul11i
din amîmloo Principatele respcetive.
Sfintele LoeurI se vor fi bazîncl ele în slîrşit po vre-o dauz:1
escepţionalii a traetatelor ?-Dai·, graţie generoasei solicitudini
a Curţei Protectoare, toate traetatele eu Poarta au reeunoscut
şi consfinţit vechile drepturi şi immunit[tţ'i ale Principatelor.
Nimic n'ar putea dovedi mai bine cît de puţină bună ere-
dinţ[t au, sau în cc marc ignoranţă so ar!rt Slintele Locuri
asupra materiei în dii;;euţiunc, de eît propunerea lor cc ţinteaz[1

a face să se creaz[1 cft li s'au r[tpit m[mftstirr prin violenţă
de către autorităţile locale, pe cînd acte a c[1ror autenticitate
n'ar putea-o t[1g[1dui, dovedesc contrariul. Noi vom cita aci
numai unul, acela clin anul mîntuirci 1641 dat sub domnia
Principelui Matei Basaraba de Patriarhul Constantinopolului
Partenic, în unire cu al Ierusalimului !Şi cu tot Sinodul ;
acest act conţine că rt,cunoscînd abuzul chinoviilor greccştl
care pe nedrept îşi însuşiseră dreptul de-a trimite egumenl
în diferite mănăstirI valahe cc nu le erau închinate chiar,
zişii Patriarhi şi Slîntul Sinod ordonau încetarea acestui abuz.
Cu toate acestea, deşi aceastri hotărîrc pronunţa anatema
CE::iTIUNEA ::iFINTELOR LOCUH[
contra celol' ce o vor călea, ehinoviile nu ţinură nici o soco-

teală de aceasta, şi cca mai maro parte din mănăstirile citafo
în acel act, so gftsosc şi asti:i-zT printre cole închinate.
Sfintele Locur1 nereeunoscîncl caraeterul acestei auguste
buno voinţI, al dLrei obiect au fost nm11ai ele pînă astă-zî,
spedt dt, strigîncl mereu nedreptate ~i tiranie ~i rcelamîn1l
nişte drepturi imaginaro, voi· sfîrşi prin a dobî11cli ceia co cer.
sau cel puţin a prelungi rn·siîr,;it starea actuală ele lucrurl.
In celo din mmă, trcliuirnl a-no întoarce 'privirile cătr[L
înţelepciunea şi dreptatea guvernului Imperial ca să se pro-
nunţe asupra pretenţiunilor Slînte]or Locuri, am crezut ele a
noastrft datorie, a-i supune la cuno 7 tinţri, în aceastri reped(•
dare ele scamfl, oare-care clin argumentele care ne-au părut
mai proprii a lumina hotărîrea sa.
Acum să ne fie permis a cspune aci cîte-va din bazele c11
clupănoi ar putea înlesni soluţiunea acestei cesţiuni şi ai·
rcspunde tot-d'orlati:i şi la 1lorinţcle Cabinetului Imperial, care
este şi clorin\a noa::;trr1 ct•a mai crdcluroas[l.
Spre ac,cst slîrşit ne-am g·îndit cr1 înainte de toate ar
trol_•ui sii încqwm prin a simpliliea t:estiunoa clesf[teînd-o ele
ori-cc eesliuno de priucipiu spre a o reduce la starea în carl'
se alla la începutul sfw, adic[t :
A face împărţirea Yoniturilor ; a dekrmina administrarea
acestor aşezăminte surJeteşti într'un chip mai conform cu
ckstinaţiunea lor şi cu dorinţele fondatorilor, eliminînd ori-ce
propoziţiune cal'o ar ţinti să se introducă o ordine ele lucrurI
contra1·ii drepturilor ,şi instituţiunilor ţărci. Pentru a ajunge
la acest scop, noi vom înclr[tzni a propune dispoziţiunile
următoare :
I. A împărţi toate mănftstirilc închinate la Slintele Locurr

în trei sau patru categorii, clupft venitmile lor ; a le deter-
mina trebuinţele respective şi a lixa pentru lic-cal'C suma
anuală ct, va li ele ajuns pentru acele trebuinţe.
106 CORESPONDENTA DIPLmlATICĂ ŞI IHlCDII- NTE
li. A hotărî pentru fic-earc m[tnăstire, din veniturile sale,

un fonrl de rezervă destinat pentru reparaţiunea zidirilor
respective, cletcrminîndu-sc şi timpul pînft eînd aecst(• re-
para\iunl vor tl'Cbui să lic1 srirşitP. f>upft împlinirea edei
d'întîi11 destinaţiun'f, fondul de rczc1•v[t va Sl'l'Yi 1wntrn între-
ţinerea zidirilor şi îmbun[tti'tţirna progrcsiv(t a st[trei din întrnl
măn[tslirei ; cCtd nu trebuc sft se pear:~."t clin Ycrl<'r,-, un sin-

gur minut, scopul principal, ea!'(', nu <•stu acnla de a se reel[tdi
zidirile mănftstirilor, ci de a Iace ea accste aşezăminte să
serve la destinaţi unea lor cca primi tiYCt, la aceea adică de
a da aziluri sărăciei şi nepu tinţci, ele a conn1ra la educa-
ţiunea religioasă a locuitoril01·, şi alte aetc de asomenea na-
tură, proprii de a face să se hine-cuvintezo numele fonda-
torilor, pînft la post<'ritatca cca mai îndepftrtatft, şi-a înn~tlţa

religiunea în ochii publicului.
II I. Din prisosul veniturilor anuale, si't se hot[1raseă o parte
pentru aşezămintele de binc-fa;;crc în locul sumelor ce plă
teau aceste măniistirl'. sub vec.:hca ordine cin lucrurr şi pentru
avantagiele incalculabile ele ca1·c au proritat Sfintele LocurT
cluprt dispoziţiunile regulamentului organic.
l V. Pftrţile cc se vor determina în urmarea bazelor de
mai sus, vor trebui neapftrat şi tlupft toată dreptatea s[t ur-
meze 11uctuaţiunilor cc vor încc1·<:a veniturile te1·itoriale şi
a le adft0ga sau micşora, pentru fie-cam în raport cu suma
cc se va hotărî, clupă mărimea sau micşorimea acestor ve-
niturL Căci, a adopta principiul Slîntclor LocurI, asta ar fi
a condamna Principatele şi mfmăstirile fondate pe pămîntul
lor a nu profita de o stare ele prosperitate mai mare pe care
ar putea-o aduce cu timpul nişte stăruinţe şi sacrilicii la care
Sfintele LocurI nu vor lua parte, după cum n'au luat nicI
pînă astăzi.
V. Cît pentru termenul de noo an'î, ce Sfintele LocurI
mai cer, pentru a regula arnnrlririle averilor monăstircşt'r prin
CEciTll"NEA ::-Fil\:TELOH LOCC[l{ 107
licitaţiune public[1, asta nu va servi c\(~ cît a mări !;'I mai

mult abuzurile, prelungindu-Ic şi lcgitirnînclu-le, ca să zic
aşa, pentru un timp alît ele îndelungat. Dac:[t în aclevftr este
vorba numai ele a face sft SL: potriveasc[t toate soroaeck la o
epocă, termenul rle trei an'i ar li mai mult ele cit treime; pentru
c[t averile m[tnăstircştY n'au (ost nid otlatii, şi - clupă lege, -
nid nu pot li arcnclatL' rlc cît pt•ntrn acest termen. Ast-fcl
dar în accasfa privinţă scopul ar li încl( plinit, clacă, cum s'a
1
zis, s'ar amina numai pcntrn trei anT regularea arendărilor.

VI. După baza rit- mai sus, licitaţiunile publice începîn-
clu-sc, de esemplu, în anui 18 ~7 pentru a1·cnclarca averilor
tutulor rni'tnăstirilor închinate la Slintelc Loeur1, se vor înnoi la
fle-care şase sau noo an'i sub privegherea consulului gene-
ral, în prezenţa logofătului Cultelor şi a patru delegat.I aleşI
ele Sfintele Loenr'i dintre cgumenii în funcţiune, ca să repre-
zinte Sfintul Morrnînt, muntele Atos, muntele Sinai şi chino-
viele Rumclici.
VII. Cit despre subvenţiunl\U ce trcbuc a se plMi aşezămin
telor ele bine-facere ,;;i tk educaţiune publiei't în Valahia,
pentru spaţiul ele la 12 l\oembrc 18'1-8, pină la epoca cînd
s'ar determina sr1 se înceap[t licitaţiunile, şi mai cu seamă
că venitul se ridică aslf1-z1 la peste 15D,OOU galbcn'i pc an,
noi ne îndreptăm şi pentrn aceasta la dreptatea ministerului

Imperial.
Terminăm aci dorind ca chinoviclc greceşti, revenind la
nişte idei mai în raport cu slînta lor misiune, să sfirşească

prin a se uni cu acrste propoziţiuni atît de drepte. Ele ar
trebui să sim\ă cît este ele clegrăelător pentrn ele şi pentru
slînta noastră religiunc, ca m[m[tstirile consacrate la început
pietăţei şi bine-facerei, s[t nu mai lie de cît un obiect de pre-
cupeţie seandaloasă, şi să înfăţi;;;cze numai nişte triste sin-
gurătăţi unde abia se mai g[iseşte cîte un servitor care să
celebreze oficiul divin !
108 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCCMENTE
Extras dintr'o scrisoare a d-lui de Billecoq ciitre

d. Guizot din 26 Septembre 1843.
Memoriul Guvemului din Sîn-l'clcrsburg in privinţa bunurilor mă

năstireşti
sau mtrnăslirilor închiualc, de~lcaplti în lumea diplomatică
o emoţiune ele care c mi~cat ~i d. Cousul general al Franţii.
2G Seplembre 184H.
Cabinetul din Sîn-Petcrsburg a luat de curîncl o hotărîre

tot atît de isbitoare cît şi de neaşteptată în ee priveşte ne-
înţelegerea de mulţI anI iseată între cgumenI (sau preoţ'i
administratorT ai veniturilor mănăstirilor clin 'fara-Romîncasdt
şi Moldova eare-şî trimit banii muntelui Atos) şi guvernele
celor doi 1-IospoLlarL

Actul ele care c vorba, şi care faee, cu acest prilej, ca
autocratul rus să sc 'nftiţişezc mai mult subt ligura unui Pontil
decît a unui Impărat, e menit să dee naştere în toată ţara
ocrotită de Rusia unei nemărg·inite mişc[trI sufletestL Alătur aci
o notă care mi se asigură că coprinele cu foarte puţine lip-
suri, chiar textul instrucţiunilor trimise în aceastCt cestiunc
d-lui de Titoff, şi care, vcnindu-mI clintr'un isvor pe care
mi'este îngăduit să-l privesc ca autentic, va pune pe Exce-
lenţa Voastră în stare să cîntărească greutatea hotărîrei care
e în momentul ele a se lua. Voi-avea grija, la timp, <le a vă
mai vorbi de această afacere însemnată.
(Arhivele ministernlui Afacerilor externe, Paris.)
CE,TIUNEA SFINTELOH LOCUnl 10\)
Hîrtie alipită, de depeşa politică, No. 113 a, d-lui Billecoq

elitre d. Guizot, cu data de 26 Septembre 1843
D, Billecoq expune d-lui Guizot principalele dispoziţiuni ale memo-

riului din Sîn-Peter;;burg, cu data de 1-u Mai 184B, in ecstiunea mă
năstirilor închinate.
26 Scplembre 184.B.
Proprietăţile măn[1stirilor
caro atîrn[t de Slîntelo Locuri
vor fi de azi înainte arendate la mezat; îns[1 1 din cauza sar-
cinelor şi contractelor deja încheiate, numai în anul 1852, şi
în faţa împuterniciţilorSlîntelor Locuri şi a consulatului general
rusesc-, se va putea, la aceea epoc-ă, face acljuclicarea acestor
propriet[1ţi; aceast[t adjudecare va fi reînnoită la fie care al
noolea an.
Pînă la epoca mai sus zisă, întreţinerea şi reparaţiunea
mănăstirilor se vor face într'un moci care să lîe potrivit tot
de-o-dată cu cinstea Sl'. Biserici ~i cu veniturile mănttstirilor.
Guvernul Imp[1d1tesc nu eretic noap[trat s[t hotărasdt ele mai
'nainto suma trobuincfoas[t pentru aceste cheltueli; clar, clup[1
clînsul, a se sluji pentru aecasla ele a patra parte a venitu-
rilor mănăstirilor n'a1· fi ceva peste măsură.
O altă parte a veniturilor acestor m[măstirl cată să fie
cheltuită în folosul stabilimentelor de binefacere şi ele 'nv[1-
ţătur[1 în Principate. Sf. Locuri dorind însf1 ca cifra acestei

sume să nu atîrne 'n veci ele cifra însă-şI a venitului, suma
de 2 milioane de Ici romîneştr va fi în fie care an dat[t pentru
acest scop pîn[t 'n anul 1852, epocă la care această sumă va
fi hotărîtă în mod definitiv.
In afară ele dispoziţiunile de mai sus, privitoare la binele
obştesc al mănăstirilor, Curtea împărătească, î~ îngrijirea sa
pentru Biserica răsăriteană, crede că trebue să adaogc dis-
poziţiunile următoare:
250000 ele lei vor fi luate clin suma de 2 milioane în folosul
111) Ull!Ec'l'O.\llENTA Dll'LmL\TIC,\ şr IHJCI.J~IE.\TE
şenalelor,
spitalelor şi a altor instituţiunt de bincl'aeere ale
neamului grecesc din Constantinopol, Siria, şi alte p:ir\T ale
Împărăţii otomanicc';'tL
Un Exarh (mandatar al Slintelor Locnr11, al!is p1·intt·c feţele
biscri('cşU grcee,;<tT, va lî ehemat s[1 ţadft în fie care clin
amîndoo Principatele: '1a 'ngriji ele inlcrcscle, pin' acum atît
de puţin respectate, ale măni'1stirilo1· din muntele Atos. Exarhii
vor avea grijii rlc a c-cre, la nevoc, sprijinul consulatului
general rusesc, care nu le va li nid odat"i refnzat.; dar dacă,
în pricint juclec[1tornşt1, reclamaţiunile Exarl1ilo1· ar fi privi-
toare la interese serioase ţi de 6tpctenie, consulatul general
s'ar înţeleg·c cu guvernul Domnesc, pentru ca niei o hotr1rîre
să nu lic luată înainte ci<~ sosirea unot· poruncr superware.
In afari't de egumen, se Ya numi ele :i:d înainte, pentru
ii<'-c-arc mftnf1stire 1 dte un econom.
Contractele încheiak cu cconc,mii vor li supuse suprave-
ghierci Exarhului ';'i a consulatului general rusesc.
Exal'11ii vor li, ele plin drept, mftdulal'I ai comisiunei mixte
formate pentru a examina privilegturile şi îndatoririle mă
n[tstirilor.
Exarhul, milrnpolitul, logofătul treburilOI' his,:riccşt'i ş1 con-
sulatul g·cnernl al Ilns:oi vor vedea împrcun:1, dt• l'!'paraţiunile
necesar,'., şi vor fi îns[m:inaţi eu personalul !ic c[trci mănăstir'i.
Exarhul este însftrcinat cu supravegherea preoţilor aşezaţi

in mănăstirI, şi, la nevoe, la Constantinopol va trebui s[t
raporteze ci despre dînşii.
In inter,'sul supraveghierei stării materiale a mănăstirilor,

Exarhul c îndatorit si:'I Ic cerceteze din cînd în cinel, ceia ce,
de altmintrell poate din parte-i face şi g·uvernul, de crede
aceasta folositor.
Numai din îngrijirea-i de a ns:gura clr,·pturilu Slintl'lor Locuri
asupra clil'critelor mfmăstirr c:e atîrnă de ,linsele în Principate,
CESTILll\E.\ SFINTEI.OH 1.OCliHI 111
şi. numai pentru a slîrşi toate îneurciHurile c:c isvo1·ăse din

administraţiunea ac·<·stor proprict[tţY, propun:: Guvernul Îm-
păr[ttese dil'erikkîntoc·miri de carn s'a vorbit mai sus; ci
nu ascunde dt p1·iimi1·ea lor este condiţiunea necesară la in-
tervenirea lui în aceasl[t afacere, !;li dac:ft, pîn[t 'n luna lui
Noembre, at·t•ast[t priirnirc nu a fost notificată. CLll'tea lmp[t-
ri:itcască Î!;>I \·a 1·ctragc propunerile, ,;:i rezolvat·t•a eestiunilur
în clesbaterl' nu se Ya mai faee la Con,-tantinopol, ei c:hiar
la faţa lot:11lui, după legile în liinţă care vor li departe ele
a da hot[trîl'i mai lolosiloar('.
(Arhivele 11;inist('l'lll11i .\l'aCl"l'ilur slreine, l'al'is.J
D. Guizot cutre D. Billecoq.

1\linislrul francez vedl) în ing-riji1·ea extraordinarr1 a guvcl'llului rusesc
o I ucrare sli'iruit6arc penlrn a-~i al rage, ocrntindu-le, populaţiunile
grl'ce:;;Li din Tun:ia. lnlreah,1 CL' litiu pulerua ocrnliloarc pune '11ainle
pentru a inl<'l'Vt•11i iu aeeaslii l'Csliune ·t
2:-l Odo111brc 184:J.
l)O:\l:'sULE.
Am priimit depeşilc c•.: mi'aţt ffieut onoarea de a-mi scr1,

pîn[t la n-1 1 ta şi pînCt la dala ele 26 Sep tem bre.
Cea c:c-mi împ[trt[1şiţi privitor la actul de intcrvenţiune atît
de isbitor al Cabinetului rusesc în afacerea administraţiunei
veniturilor m[măstirilor romîneştr şi moldovene ce atîrnă de
muntele Atos, mi'a akas în deoseb'i băgarea de seamă. Acest
fel ele amestee este, tlc nu mă 'nşel, un fapt nou în istoria
protectoratului rusesc în Principate şi n'ar putea ţinti clecît
a faec cr1 Rusia srt ptttrurnlft mai atlînc în afacerile regimului
lor interior. Iată 'n adcv[1r ce recse limpede din conţinutul
notei ce mi'aţ'î trimis, ş'apoi o cugetare mai generală încă,
dar nu mai puţin caracteristicr1, se destăinucştc îneă într'însa,
112 CO!IESPONDENTA ll!PLU;\IATJC,\ ŞI llOCmlE"-TE
prin dispoziţiunea clupft earl', din suma de cloo milioane tle

lei care cftta să lic date pc fîe-care an în folosul stabilimen-
t;)lor dl' birn-faccrc şi llc învftţiHurft clin Principate, 2:->0000 Ici
rnr li luate în folosul scoalulor, spitalelor şi al altor insti-
tuţiuni d(1 birn•lacc1·(• ale nl'amului gTecesc din Constantinopol,
Siria şi alte ţ.inuturr Otomaniceşlî. Acest punct este un nou
şi însemnat semn al lucrării ac:tiw ,;;i stftruitoare cc urmăreşte
politica rusească, în priYinţa populaţiune lor greceşti din Turcia,
pentru a şi le atrage, ocrotindu-le şi fftcîndu-lc prin binefaceri
să resimt[1 a sa înrîurire. Iată 'n scurt cugutiirile cc se nase
la citirea documentului ele care e Yorba, şi pc care ele sigur
nu veţ'i
li lipsit a le face şi D-Voastră. Dar ce titlu pune
înainte puterea Ol·rotitoare 11 pentru a interveni în această
L:Cstimw a aclrninistraţiunii mi\n[tstirilor în Tara Homîneaseă
şi în i\foldoYa ·1 latri, 1>omnuk, ec nu-1111 spuneţi. Aceast[t
intervcnţiunc a fost ca impusă clin ordin, sau a .fost cerută,

cum pare a se arăta într'o parte din aecaş'î notă? Care sunt
laptele care au adus-o. şi în ce, pozitiv, constă neînţelegerea.
iscafft între guvernele celor cloo Principate şi administratorii
rnniturilor mănf1stirilor 1> Binevoiţ'f a-mi îmmîna, despre această
afaeere, clin punctul ck vodere politic şi economic, un raport
pe cit vcţT putea mai complect şi mai dcslu~itor.
(ArhiYel<' Mini~Lernlui afacerilor externe, Paris.)
'; Principalele, desnăclăjduincl de a-şi cîi;;tiga pe lingă Curtea suzerană

vrocesul ce aveau cu supu:;,ii ei greci, î:;,i întoarseri't privirile spre Curtea
oc:rotitoare,· şi o rugară să 'ntervină pe lîngă !nalta Poartă în favoare'l
cauzei celei drepLe a Romînilor. Din nenorocire, dacă Înalta Poartft
era părtinitoare pentru Sfintele Locuri, Rusia, clin parte-i, le dedese
făgăduinţr. astfel că guvemele Principatelor se aflară într'o situaţiune
din cele mai cPitice.
Intervenirea Rusiei era cernlă, fiind că era privită ca o chezăşuire;
lla'r chiar ele nu ar fi fost ccrutft, ca s':u fi impus.
Depeşa E. S D-lui Vice-cancelar conte de Nesselrode

că,tre D. Daşkoff,consul general al Rusiei la Bucureşti.
Contele de ~cs8c!lrodc, scriind D-lui Daşkoff, despre cestiune:i. rnă
nftstirilor închinalc, dcclarr1 cft dorinţa guvernului lmpărfitesc. est,1 de
a pf1stra,-ca şi'n trecut,-un caracter de rezervă comunicaţiunilor ce
se am1 'n caz de a adresa, despre această materie, celor doi 1-Iospo-
dari. Le atrage luarea aminte asupra punetelor de căpetenie care ar
rorma bazn. învoelii de rricut cu Sfintele Locuri, o;;i pofteşte pe d. Daş
koff sfi cear[1 părerea I-lospudarilor.
Sin-Petersburg, 28 Decembre 184-;;.
Principele Bibescu cunoaşte motivde care ne-au angajat a ne

opri pînă acum de a discuta cu dînsul afacerea averilor mă
năstireşti închinate la Sfintele LocurI. Intr'o cestiune de o na-
tură atît de delicată, ni s'a părut [mai] 1) esenţial a ne asigura
mai întîiu de dispoziţiunile clerului ortodox la Constantinopole,
şi de a-i lăsa timpul trebuincios ca să se poată pronunţa către
noi în nişte termen'i mai expliciţ'i asupra dorinţelor ce ar avea

să formuleze spre regularea aclministraţiunei averilor de care
este vorba. AL"eastă urmare fiind conformii cu respectul ee

no'i clatoriam înaltului cler, ne este clictat[i şi de datoriile ele
protccţiune ce ne impune Biserica Orientului, şi ast-fel ne
permite sri calculăm isbînzile ele succes 2) ale unei negocia-

ţiunl ce s'ar deschide cu g·ospoclarii Moldovei şi Vala:hiei
pentru a aduce în slîrşit un aranjament just şi echitabil între
amîndoo părţile. In vederea acestora noi ne-am hotrirît a
circonscric explicaţiunile noastre cu Sflntele Locurr în nişte
limite cu totul con[iclcnţialc, şi astă-z'i vom conserva acelaş
caracter de rezervă în comunicaţiunile ce suntem decişI a
adresa în această materie amîncluror Gospodarilor.
In timpul şederei Prinţului Bibescu la Constantinopol, D.
') Ma,i, din Bolliac. merge în contra textului francez, constituind o insultă
a lui Nesselrode, de care acesta 11u-i vinovat către Vodă Bibescu. (N tr.)
) Bolliac zice : lucră,rile din succesul unei. . . . .
2
Textul zice •: Ies
cha,nces de succes d'une . ... (N. tr.)
9
de Tittof i-a adus la cunoscinţă propoziţiunile al cărora am

crezut că putem să ne facem organ lîngă reprezentanţii
Sfintelor LocurT. Gospodarul Valahiei a fost asemenea infor-
mat că noi am fixat Sfinţilor părinţ'i un termen ea să răs
punză la propoziţiunile noastre. Acum posedăm acele răs
punsur'i şi ni se pare că a venit timpul să ne esplicăm şi cu

Gospodarii, şi să cunoaştem şi opiniunea lor asupra celor ce
vor sf1 ofere Sfintele Locuri. Daeă, din această schimbare de
idei, va putea să rezulte vre-o apropiere între părţile intere-
sate, noi ne-am felicita în toată puterea cuvîntului. Orl-cum
va fi însă, noi aşteptăm ca Gospodarii să-şI dlia părerea lor,
ca să putem judeca cum concesiunile reciproce vor putea
conduce lucrurile la o înţelegere împăcluitoare.
Spre a simplifica eestiunea, pe cît se va putea mai mult,
vom desface-o ele toate consideraţiunile secundare şi de detaliu.
şi ne vom mărgini a chema atenţiunea Gospodarilor asupra
următoarelor trei punturI, care vor forma haza aranjamentu-
lui pentru care intervenim.

Sfintele Locurl consimt :
1. La, a,renda,rea, averilor miiniistire,şti prin Jicita,ţiu11i
publice, dar doresc ca consulaturile noastre să aib[1 suprarn-
gherea aeestor licitaţiunl fără ca verl-una din autorităţile ţ[irci
să poată interveni la aceasta.
2. Se angajează a, savîrşi reparaţiunile miiniistirilor gre-

ce.şti cît se va, putea, mai curînd, şi,
în orl-ce împrejur[1rT,
în spaţiu de noo an'i, adică pînă in 1852, dar şi subt acest
raport nu priimesc concursul sau amestecul autoritr1ţilor civile
sau ecleziastice ale Principatelor.
:t Oferesc a, da, pe tot anul în casele stabilimentelor de
bine-facere .şi de utilitate publică, o contribuţiune de un
milion de lei tureeşti, cu condiţiunea tot de o dată, că plr1-
tindu~se regulat aceastr1 sumă, mănăstirile greceştl să nu fie
îndatorate a în<leplini milele hotărîte de fondator'i nicT sarcinile
·------------------------
impuse <le administraţiunea ţărei; şi că Gospodarii să hotă

rască a se elibera din mîinile autorităţilor legale acele dintre
mănăstirile grcceştr ce-ş't vor fi însuşit arbitrariceşte.
Pentru mai multă desluşire noi vom însoţi aceste trP-i pun-
turI de oare-care observaţiuni.
La puntul întîiu, pentru a accorda oare-care latitudine Sfin-
telo1· LocurI, noi propusesem a se fixa un termen de noo
anî, socotindu-se de la 12 Nocmbrie 1843, pentru a regula
arendarea fie-cărei măn[tstiri în particular, în cît sri se facă
a se potrivi toate tcrminele la aceeaş epocă, c~re să fie 12
Nocmbre al anului 1852, sfirşitul general al termenilor tu-
turor contractelor cxistintc şi care se vor putea reînnoi în
acest interval, dar nici într'un caz nu se vor putea prelungi
mai mult de cît pînă în anul 1852; şi începînd de la această
epocă licitaţiunile publice se vor reînnoi numai la cite doi anr.
La puntul al doilea, noi propusesem acclaş termen de
noo anr pentru s[ivîrşirea reparaţiunilor şi reconstrucţiunilor
miinăstirilor conform cn veniturile lor şi cu demnitatea cul-
tul11i. F[1d a hoti'trî o sumCt oare-care, noi am fi erezut clr1'.pt
ca Sfintele Locuri sfi promitii a consacra pentru acest stîrşit
o a patra parte clin venitul anual cc ele priimesc clin Prin-
cipate. Fondurile cc s'ar g[tsi disponibile clupă ce s'ar efectua
toate reparaţiunile necesarii, ar forma o casă <l0 rezervit pentru
întirnplarc de noi reparaţiuni în viitor.
La puntul al treilea, pentru ceia-cc priveşte subvenţiunea
pentru stabilimentele ele bine-facere şi ele educaţiune publică
în Principale, noi am crezut eă trclme s[1 se ia în conside-
raţiune dorinţa Slin lel01· Locuri care ceruseră a li se fixa,
cel puţin pentru cei d'intiiu noo anr, o cifră în-variabilă. în
lo:·ul celei d'întîiu propoziţiunî, de a da un chart din venit
pentru acest sfirşit. Dară ne-am gîndit că cifra subvenţiunei
ar putea fi ridicată la o mai marc sumă. Cu toate acestea,
ni se parc că amîncloi Gospoclarii ar lacc bine sr, priimească
plata anuală de un milion, începînd de la 12 Noembre 1843,

ca un ·aranjament provizoriii priimitor de a obţine mai tîrzitt
o modificare în avantagiul Principatelor.
Vom trece în. tăcere deosebitele cestiun'i de detalii'.,, pe care
am crezut că trebue s[t le tratăm mai din'naintc cu însărcinaţii
din partea Slîntelor LocurL Şi fiind c[t acele cletaliurr se reclue
la cele trei punte principale ce-am enumerat mai sus, e vorba
acum ele a constata, înainte de toate, fpftrcrea Gospodarilor] asu~
pra bazelor ce punem astă-zI în examenul lor. Noi vom simţi o
satisfacţiune rcalrt dacă amîncloi Principii ar putea privi aceste
baze ca proprii a deschide calea unei înţcleger'i. Vft invit dar,
Domnule, a intra, în această privinţă, în discuţiune cu ei, în-
eunoştiinţînclu-i, confidenţial. fde] conţinutul acestei depeş'i.
Binevoeşte a-i angaja sft ne împărU1şească opiniunea lor asu-
pra celora ce li se oferesc de Slintele Locurr, şi-a însoţi opiniunea
ee ne vor comunica, ele toate desluşirile necesare, spre a ne putea
pune în poziţiune să judec[im mai drept asupra poziţiunilor res-
pective. Noi vom suspenda ort-ce alt-fel de demarşe în această
afacere, pînă la priimirea răspunsurilor amînduror Gospodarilor,
care vor vedea, ne place s'o eredem, în această manieră de pro-
cedare, o noo dovadă de sincera noastră dorinţă de a concilia, pe
cît depinde de noi, interesele şi drepturile amîncluror părţilor.
In siîrşit trelrne să observăm aci că la 12 Nocmbre 1813
fiind cel din urmă termen al scutirei de zece anr, cît adică
Sfintele Locuri au fost apărate de od-ce dare, toate calculele
noastre se reduc la această epocă. 1)
1) La această dal[i de 28 Decemlm1 1848, Cabinetul din Sin-Peters-

burg cată să fi ştiut ce să creazri despre parerea Donrnului Tării
Romîneştî, c!ăcî şi priimise scrisoarea-i :;;i memoriul datate din Con-
stantinopol, din zioa de 20 Septembre. Contele de Nesselro()e nu se
putea imloi de sim\imintele de indignare cărora dedeau naştere pre-
tenţiunile Sfintelor Locud sprijinite de Rusia, simţiminte ce isbucncsc cu
putere în fraza din urmă a memoriului. trimis din. Constqnţinopol d~
Vodă Bibescu. - Traducerea lui Bolliac, pe care o reproducem, se atlă
la p. 134 et seq. (N. lr.) · · · '·
E. S. genera,Jul conte de Kisseleff că,tre A. S. S. Vodă,

Bihescu.
Contele asigură pe Prinţ că d. de Titoff, fost consul general în Ţara

Homînească, şi actual reprezintant al Rusiei la Constantinopol, nu va
lăsa să fie vătf1matc interesele romîneşli în cestiunea Imnurilor bise-
ricci;;tI, «care i-a fost în special recomandată», i;;i a cărei însemnătat1~
pentru Homînia, o cunoaşte.
Sin-Petersburg, 14 Aprilie 1844.
PHINCll'E.
Am avut onoarea ş1 plăcerea de a priimi ainîndoo ale

A. Voastre scrisori cu datele de 7 Decembre şi de 14 Ia-
nuarie 1).
Rezolvarea afacerilor bisericeşti, sau mai bine a afacerilor
foarte materiale a mănăstirilor greceşti, nu-i lucru uşor. Am
văzut toate actele i;;i m'arn convins că treime păi;;it cu multei
cuminţie în accast.[1 ncgociaţiune, şi că nu trcbue a jertli
drcpLul, în cît poate el liinţa, pentru un folos b[mesc,-lip-

sit îns[1 de un terneii':1 legal,-- orr care ar· putea s[t-Y fie c[t-
tăţimea. De altmintrelr, accst[t alacere a fost foarte particu-
lar recomandată D-lur de TitoJT care a fost consul în 'fara-
Romîneasc[1 şi care mai bine de cît or'i cine i cunoaşte în-
semnătatea pentru ţară. De acea am siguranţa că va păşi
cu cuminţie şi că nu va voi să vateme interesele ţării 2 ) •••••
') Amîndoo scrisorile ele care e vorba, şi care învederat că ţintesc

la apărarea drepturilor Ţării-Homîne~tI în cestiunca mănăstirilor în-
chinate, lipsesc din dosarul nostru de documente.
'! A cloa parte a scrisorii \inteşte politica generală a ţării ; o repro-
ducem mai departe în întreg-imea ei, împreună cu piesele relative la
cestiunea politicii generale.
Memoriul A. S. S. Prinţul Gheorghe Bibescu.
Prinţul constată că, de vecie, mănf1stirile închinate au luat parte la

sarcinele Statului, şi că nu trimiteau Sf. Locuri de cit prisosul ve-
niturilor, după ce s'a văzut de chelluelile uecesare pentru întreţine
rea lor şi pentru ale stabilimentelor de binefacere. ln urma dispozi-
ţiunilor regulamentului, aceste venituri au devenit de cinci ori mai
mari. Această sporire venind din jertfele la care Grecii au rămas streini,
ei nu pol, după drept, avea la această sporire cca mai mică preten-
ţiune.
Cu toate aceste, ca o ultimă măsură de împăcăciune, Prinţul, adinc
desgustat, ajuns la cea din urmă concesiune ce putea face, propune
impărţirea veniturilor în patru păr\i din care una ar fi lăsată stabili-
mentelor de binefacere, i;ii cele-I-alte trei să fie puse la di~poziţiunea
Sfintelor Locuri, liberă flind Rusia de a regula întrebuinţarea lor I).
Aprilie 18H.
Mănăstirile închinate Sfintelor Locur1, nu numai că au con-

tribuit în tot-d'auna la întreţinerea stabilimentelor ele bine-
facere, dar îndi au luat parte şi la sarcinele Statului, de cîte
orr ţara în împrejurări grele reclama ajutorul lor; ceia ce nu
le oprea să ajute la trebuinţe şi comunităţile de care atîrnă.
Dacă s'ar considera actele de fondarea şi donaţiune a mă
n[1stirilor, precum, spre exemplu, acelea ale măn[1stirei Vă
căreşti, Radu-vodă, MărgincnI, etc., etc., deosebitele decrete
Domneştr, scrisoarea Patriarhului Policarp din anul 1816, pre-

cum şi formula acteior ele numirea egumenilor, nu s'ar trimite
Sfintelor Locuri de cît prisosul veniturilor, după ce mai întîiii
se vor acoperi aici toate cheltuelile necesarie la întreţinerea
mănăstirilor, precum şi acelea privitoare la obligaţiunile im-
puse în favoarea deosebitelor stabilimente ele bine-facere ; şi
s'ar vedea că fondatorii n'au dedicat, după timp, aceste mă-
') Acest memoriu, pe care'! reproducem după Ilolliac, ar fi, după
părerea lui, contimporan cu instrucţiunile date de Vodă lui Aristarchi.
Noi credem, din contra, că acest memoriu e cel din Aprilie 1844, de
care vorbeşte Vodă în memoriul său din 24 Decembre ll:i44, adresat
Cabinetului din Sin-Petersburg.
GESTIUNEA SFJNTELOII LOCURI 119
11[1stirI Sfintelor LocurI, de cît cu singura speranţă că, pie-

toasele lor intenţiuni vor fi mai bine îndeplinite prin supra-
vegherea şi îngrijirile cc le vor da Sfintele Locuri.
Dacă se consideră, pe lingă acestea, imensele beneficii ce
rezultă pentru aceste mrrnăstirI clin dispoziţiunea regulamen-
tului organic, se încredinţează cine-va cu securitate ci'\ veniturile
lor s'an încincit cel puţin în urma noilor instituţiuni. In adevăr,
drept despăgubire a sacrificiului scutelnicilor, posluşnicilor şi
tuturor prerogativelor 1) ele care se bucura pînr1 acum c;lasa
nobililor, legea organică a stipulat în favoarea lor avantagii
c·onsiderabile care decurg din dreptul de proprietate.
rl-uvernul, ca sfi poată îndatora pe ţăran a se achita de
noile datorii cr1trc proprietate, a trebuit să-l uşureze nu numai
reclucîndu-i foarte mult contribuţiunea personală, clar sacri-
11cînd încă multe rămurI de veniturI publice, precum vama
interioară, oeritul, vinăriciul, dicimăritul, tutunăritul şi altele.
Din aceste concesiunr, făcute în paguba visteriei n„1mai cu
scop de a oferi clasei nobililor o despăgubire de sacrificiile ce
şi-a impus, nu proliUi mai puţin şi mănf1stirile închinate la
~lintelc LocurI, care se bucură de munca a şasc-zecI de mii
d1~ familii romîne date la cultura moşiilor mănăstireşti, şi care
mănăstirI n'au avut întru aceasta nict un drept, ci s'au făcut
ast-fel numai în consideraţiunea de a nu regula proprietatea
fonciară prin doo legislaţiunî diferite.
Se vede din cele expuse că mănăstirile închinate Sllntelor
Locurr au contribuit tot-d'auna la întreţinerea aşezămintelor
de bine-facere şi au luat parte la. greutăţile Statului, fără nici
o contestaţiunc şi că de atuneI nimic nu s'a întîmplat care
să le poată dispensa de aceasta.
Cu toate acestea de la 1828 încoace călugării grecl: refuză
totul ; nu mai îngrijesc nicI chiar de întreţinerea mănăstirilor
) Dare datorită, subt diferite titluri, nobilimei, subt regimul personal

1
rlP altă dată. de către oamenii din popor.
120 COREPSONOENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
de aid, din care cele mai multe se află într'o stare atît de
derăpănată În cît i-e milă cui-va să le vază. Dreptatea ar
cere în cele din urmă, că măn[istirile sus arătate, dad nu
voesc să ţin[1 nicr o socoteală <le dispoziţiunile regulamen-
tului organic, să nu poatrt invoca de cît legile care regulau
materia proprictăţci teritoriale înainte de regulament; dar că
prisosul beneficiilor cc rczultrt pentru proprieti'iţile biscriceştr
din efectele noilor instituţiunr s:t se întoarcă în casele publice.
Tot-odată într'un spirit de conciliaţiune, şi dorind numai a
da o soluţiune acestei cestiunI, care alt-fel nu se va mai slîqi

nicI o dată, - în orI-ce chip ar lua-o cine-va, - se propune un
mijloc foarte simplu şi cn totul în avantag-iul Slintclor LocurL
Termenul contractelor espirînrl în lu-na lui Aprilie a acestui
an, reînnoirea arcndftrilor se va face prin adjuclicaţiune, cu
concurenţă şi publicitate, urmînd formele legale prescrise în
acest caz. O a patra parte se va da pentru aşezămintele ele
bine-facere clin Principat, şi celc-J-a,Jte trei părţi se vor pune
în dispoziţiunea Sfintolor Loct1rl, răm[mîncl ca ministerul im-
perial să le reguleze întrebuinţarea clupă cum va socoti mai
convenabil în Înalta sa înţelepciune.
Suma tnturor veniturilor arătate chiar de egumenii insu-şi
este de trei milioane de Ici, clin care Slintcle LocurI profiti't
numai de a treia parte, iar restul se rătăceşte de la desti-
naţiunea sa prin tot felul de mijloa,ce. Poate să asigure
cine-va că adjuclicaţiunea publică va face să se urce veniturile
m[rnăstireşti la 1) cincI milioane de lei, şi scoţînd o a patra
parte, sau 1250000 vor rămînca 37:)0000 lei de eare vor

profita Sfintele LocurI, fără a se mai absorbi sume conside-
rabile în pro[itul personal şi immoral al unei mulţimi de
individe lacome, precum se urmează pînă astă-zi.
I) ln Bolliac pentru. (N. lr.)
CESTIUNEA SFINTELOH LOCUHI 121
Copia, unei depeşi a, E. S. D. conte de Nesselrode, can-

cela,r a,J Împărăţiei, către D. de Daşkoff, consul gene-
ra,] al Rusiei Ja, Bucure1ti N 1372.
Opunerea Prinţului ~i'a dat roadele sale : memoriurilc lui au fost

a,dînc cerceta,te.
Contele nădăjdue~te dt o tranzacţiune dreaplft se \'a . încheia intri,
SL Locuri ~i nuvemele celor doo Principate.
Sin-Petersburg, 18 Mai 184b.
Ministerul Îrnpăr[1lese şi'a făcut o datorie de a împărtfişi

D-lui Titorr clepcr;;a O.Voastre, N. 20, clin anul trecut, în ccs-
tinnca bunurilor mănăstireşti ce atîrn[t de Sf. Locurî. Mi-
nistrnl nostru, după, ce a, cercetat a,dinc memoriurile care
vă fusese îmmînate de amîncloi Hospoclarl, ca şi cugetările
ce v'au suggerat aceste piese, a dat propriile-i concluziunl
despre termenii împăcăcl'unei care par a oferi cele mai bune
elemente ale unei tranzacţiunci drepte şi folositoare pentru
amîncloo pftrţilc, întro autoritatea bisericeaseă a Sfintelor Lo-
curi şi Guvernele c;clor clon Prineipatc.
N'arn putut dccît să aplaudăm spiritul de nepărtinire prin
care se'nsemnează lucrarea D-lui Titon~ şi ne-am felicita
sineer clacă adeziunea spontaneft a celor doo p[irţr, la con-
diţiunile ce el propune, ar veni în sfîrşit să pună eapăţ 11e-
inţele.gerei sca,nda,Joa,se care ţine ele atît timp.
La epoca însă la care D. Titoff ne-a împ[irtăşit concluziu-
nile, sale, circumstanţele nu prea îngăclueau ca afacerea în
cestiune stt (ie urmărită. Prevederea şi aşteptarea că sc:aunul
Patriarhal clin Ierusalim să devie clintr'un moment într'altul
vacant, deşteptase printre elerul grecesc spiritul de particl[t
şi de intrigă. Im va li rlestul să spun c[t uneltirile urzite la
Constantinopol ameninţau cu o primejdie reală neatîrnarea
şi privilegiurile Sf. Mormînt. Aceste primejdii au putut din
fericire li înlăturate la timp, prin activa intervenire a Lega-
122 CORESPO;l;DENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUl\lENTE
--------·-----
ţiunei Împ[trteşti. Azi cinel nesiguranţa ce plutea pe soarta

Bisericei din Ierusalim a fost depărtată prin alegerea Patriar-
hului Ciril 1) care a şi priimit de la Poartă
1Sfirşitul depeşei lipseşte din culegerea noastr[t.)
J1femora,ndul 1J trimis de A. S. S. Prinţul Bibescu Ca,bi-

netului din Sîn-Petersburg despre cestiunea. bunurilor
miiniistireşti sa,u mă,niistirilor închinate.
Prinţul explică căGuvernul rominesc a cerut să cunoască mai ele

înainte condiţiunilede arendare privitoare la mănăstirile ce atîmă ele
comunităţile greceşti, şi care s'ar face de delegaţii acestor comunităţi.
Scopu-i este de a face aceste coneliţiunI uniforme pentru toaţe mănăs
tirile închinate sau nu, şi de a pune capiit jafurilor neruşinatA ale
arendaşilor (crarhi, slarc\i) în cfauna, miîniîstirilor şi ţiîranilor ce
locuesc pe moşiile ce atîrnă de c\inselc, şi care nu sunt robii lor.
A. S. compară atitudinea semeaţă şi pretenţiunile ce nu se pot sprijini
ale Sfinţilor Părinţi cu supunerea des[1vîrşită cc aveau altă dalf1 pentru
legea ţării şi pentru singura jurisdicţiune bisericească ce era în fiinţă
în Principate, a Mitropolitului, în contra 61rPia 1n1 fi'tceau vr'o dată
apel. Vodă, declară, pretentiunile Sfintilor Pă,rinCi de neadmis în
drept ca şi în fa.pt. Hoagă pe Guv':!rnuÎ lmpf1rf1tes~ să, nu 'ngă,due în-
streinarea a unei mari părţI a teritoriului rominesc, nict înfiinţarea,
unui Stat in Stat. Afirm[L că cauza Principatelor este eminamente
dreaptă, precum a avut prilejul de a se convinge de trei-spre-zece anI
de cind ca e în cestiune, că a fost însărcinat cu accastr1 afacere, şi că
a studiat-o în cele mai mici ale ei amfrnunte. Dorinţa Prinţului ar fi
sfi se aJungă a face «ca, Sfintele Locuri' să, se lepede de tonte pre-
tenţiunile lor, prin mijlocul a, citor-va, milioane ce le-ar fi plă,fite
odată, pentru tot d'a,una,,o
Bucure~ti, 24 Deccmbrc 184-i ').
Guvernul romîn n'a fficut, în ceia ce priveşte mănăstirile

cc atîrn[i ele comunităţile greceşti, de cit a cerut ca condi-
'1 Acest Patriarh a fost unul din apărătorii cei mai neastîmpăraţi
ai pretenţiunilor Sf. Locuri.
') Bolliac, care publică acest memoriu, i dă ca dată cea de 21 De-
cembrc 184• ; dala adevărată e cea de 24 Dcccmbre 1844. - Repro-
ducem traducerea lui Bolliac (N. lr.).
GESTIUNEA SFINTELOfl. LOCURI 123
ţiunile contradelor de arenduire, care se vor face de de-

legaţii acestor co:nunităţi, să i se comunice şi lui mai înainte
de a se subscrie. 'ţ'inta sa este de a face ca aceste condi-
ţiuni să fie uniforme pentru toate mănăstirile închinate sau
ne-înehinate ; ele a opri ca să nu fie prea mult apfisătoare
pentru ţ[iran, şi de a elimina mai cu seam[i acele clauze
vage introduse subt pretextul ele învoire de bun[i-voic, care
dau pînă astăzi arendaşilor mijlocul de a se arunca la tot
felul do avanii şi cleprăzărI, şi ţăranilor, justele motive de
plîngerr necurmate.
Guvernul a cerut asemenT, ca Slintele LocurT, să trimită,
---- ca şi în trecut, precum şi sunt datori a o face, - superiori
(egumenii permanenţi, aleşi dintre călugărI venerabili şi în-
sărcinaţi. în realitate, a întreţine mănăstirile într'un chip
convenabil, iar nu nişte arendaşl lacomi care se prezintă subt
numele închipuit, cînd de Exarhi, cînd de superiorl, pentru
a despuia, - fărfi ruşine şi fărc\ mustrare de cuget, - mă
năstirile, precum şi 1w ţ[iranii loeuitor: pe mo:=şiile lor, care
se înlocuese la fie-caro doi sau trei ani, prin alţi noi arendaşi,
nu mai puţin lacomr ele cit cei cl'înfa. Adesea chiar se în-
tîmplă că aceste Sfinte Locuri s[1 se reprezinte în ţară prin
cîte un supus englez sau ele or1-care altft naţiune, care vine
se opue, la orl-ce măsuri't salutarie a guvernului, protecţiunea
streină în dosul căreia se baricadă şi se fortifică.
Guvt'rnul n'a făcut prin aceste măsur'i alt de cit şi'a în-
deplinit o datorie, voind să ofereascft ţăranului oare-care ga-
ranţie în contra spiritului ele asuprire, şi s[i remedieze tot-cl'o-
dată, pre cît va depinde ele clînsul, scandalul neîncetat produs
prin actele foarte puţin cucerniee ale tuturor acestor emisărI
ai Sfintelor Locuri ; dar guvernul n'a prejudecat nimic, căd
nu s'a amestecat nid de cum nid în priimirea veniturilor,
nici în întrebuinţarea lor, nicr în administrarea mănristirilor.
Noi însă nu ne mirăm ele loc de langagiul slînţilor PărinţL
124 COl1ESPONDENTA DIPLmlATICĂ ŞI DOCUMENTE
- ~ - - - - ------ - - - - - - - - - - - - - - - · - - - - - - - - - - - - - - - - - ----·
Este tare uzată tactica aceia de a imita pe cei ce strigă

mereu în contra acelora pe care i-au văt[tmat. Nemulţumiţi
că iau, de cinc:i-spre-zecc ani, toate veniturile tuturor acestor
stabilimente pietoase, care nu mai au astăzi decît numai

numele, sfinţii Părinţi ar voi încă s[t se ridice mai presus Lle
ori-ce lege şi ele ori-cc autoritate.
Ei protestează în contra a doo legi promulgate în Moldova
asupra pădurilor şi asupra dcsrobirei ţiganilor, legi eu care
s'ar onora naţiunile cele mai civilisate şi chiar ecle mai puţin
creştine.
Acuz[i guvernul romîn de arbitrariu, pentru c[t acesta a

voit să oprească ca sătenii să mai fie expuşi la toate avaniiie
arencla 7iior, precum sunt astăzi. Slinţii PfirinţI cred oare din
întîmplare că sătenii romîni sunt sclavii lor ea Tiganii, pentru
<lesrobirea cttrora s'au sup[trat aşa de mult pe Prin(;ipele şi
a<lunar<'a l\Joldovci '? S'ar cksabuza foarte aspru, dacă acei
şăteni ar p[tr[tsi moşicle rni:tnăstireşt'i ca si:'I se statorniceasc[l
pc alte proprietăţi.
Slînţii Părinţi pretind că este eviLlcnt cum că m[măstirilc
care atîrn[1 ele S!intcle Locuri nu se pot pune în categoria
m[tn[tstirilor pftmîntene. Dar de unde scot această evidenţă'?
Să se consulte toate antecedentele, ur(;îndu-se pîn[t la epo-
cele cele mai vechi, s[1 se examineze toate legile noastre şi

se va Yeclca pretutindenea că măn[tstirilc închinate. şi ne în-
chinate au fost tot-d'auna clasate în acccaş categorie fără
nid o diferenţă, afară de oare-care micI ajutoare ce cele
d'întîi lrimeteau clin cînd în cîn<l la Sfintele Locurl.
ln sfîrşit ceea ce se petrece astă-zi în privinţa acestor mă
n[tstiri esle o anomalie care nu s'a mai văzut nicl chiar în
epocele cele mai nenorocite ale Principatelor. Atunci ştieau
:rrea bine Slinţii Pftrinţi că legea romînă punea îndatorirI
ele o potrivă la tot ce se afla pe pămîntul romîn, şi li se
supuneau fără rezervă. Ştieau asemenea că, după instituţiu-
CESTIUNEA SFINTELOn LOCOm 12:j
- - - ----·- - ----
riile ţărei, guvernul local a fost tot-d'a-una cel d'întîiu şi

principalul tutor al stabilimentelor publice şi de bine-facere,
religioase sau nu ; şi ast-fel departe de a voi s[i se sustrag·ă
de la acţiunea sa, ei se supuneau foarte mulţumiţ'i dac[i le
da o parte cit de mică din veniturile ce eunoşteau foarte
bine că nu sunt ale lor.
Mai şticau încă cr, în· Principate nu este de cît o singur[i
jurisdicţiune ecleziastidt eu totul ne-dcpendinte de a lor, -
aceea a Mitropolitului, - dtruia ei îi recomandau pe delegr.ţii
lor f[tră ca s[i mai poată apela.
Asff,-z'i ei nu vor să rccunoasc[i nicI lege, nieI guvern, nici
hierarehic eclcziastic[i ; înfrunti'i tot, şi la ori-ce măsur[1 ce
voeşte a lua guyernul, fie în interesul mănăstirilor, fie în al
ţăranilor care locuesc pe moşiele lor, ei se revoltă.
Neajunsul ') acestei stări de lucruri se· face mai mult simţit
din zi în zi, şi SC agravează din ce în ce. Dar cum să se
remedieze? Guvernul impc~ial nu va voi în înalta sa justiţie
a pronunţa înstr[linarca unei mari părţi din teritoriul romîn,
nid a constitui un Sta.t în Stat, f[ieîncl, să cadă 'n fata~, preten-
ţiunilor Sfintelor Locur'f privilegicle ce mărinimia sa a garan-
tat Principatelor. «De alt[i parte aceste pretenţiuni sunt
aşa de mari, a.şa de excluzive, aşa de cu neputinţă, de
a se primi în drept· ca şi în practică,, în cît ar fi imposibil
de a putea să se satisfacă vro-odată aceia cc le sprijinesc, ori
cîtă bună-voinţă şi menagiare ar vrea cineva să aibă pentru
dînşii.
Să se refere clar la bazele indicate în Memoriul, adresat

cabinetului imperial după cererea sa, în luna Aprilie trecut,
şi dacă Sfiinţii Părinţi
vor mai respinge . aceste baze, ar fi
timpul, mi se pare, a le spune că nevoind a recunoaşte ceea
1) Bolliac ·pune: necuviinta,, confundind inconvenien.t (n~ajuns) cu
inconvena,nce (necuviinţă). (N. tr.) · ' · · '· · ·

') In Boli iac: sii se cedeze.
12!i COBESPO:>.DENTA DIPLO:ltAT1CĂ ŞI DOCUMENTE
ce a fost de bine voitor pentru dîn~ii, în această înaltă inter-

venire a cabinetului imperial, nu mai rămînc alt de cît să-şl'
descurce trebil.e singuri cu guvernul local. Numai prin acest
mijloc ar putea cine-va ajunge la rezultatul ce-şi propune.
făr[i nic1 un el'cct, de atîţia anI.
((Fie-mi permis a repeţi aci, că c:estiunea mănăstirilor a
devenit o cestiune de viaţ[t pentru Principate , şi di o parte
dm viitorul lor este legat de dînsa. Voi a,dăoga asemenea că,
în sufletul şi conştiinţa, mea,, consider cauza, Principatelor
ca, foarte justii; şi eu am statornica, convincţizme că
cabinetul imperial va, împărtăşi fii,rii rezervii, această
opiniune, dacii timpul va putea vre-o dată să-i permită
a observa, actele acestui proces şi a, aprofunda, toate
părţile cestiunei, precum mi-au permis mie circumstan-
ţele s' o fac, de trei-spre-zece ani de cÎlld s' a, pus pe
tapet, a/lîndu-mă în această cestiune de la începutul ei.

Nu voi ascunde o dorinţii Sl:crctă a inimei mele, în a cărei
împlinire, vi\z un avantagiu imens pentru ţara mea, şi un
mijloc chiar de a scuti pc guvernul imperial de încurc[tturr în
viitor; aceasta ar fi atund cînd s'ar putea, ca Sfintele Locuri
să renunţe la ori-ce pretenţiune, dindu-li-se o dată pen-
tru tot-d'auna o sum;1 de cite-va milioane. Insi"i ca să putem
ajunge aci, ar trebui ca Sfintele LoeurI s[1-şI pcarz[i mai întîi(1
orI-ce iluziunc cil Yor putea realiza vrc-odatri scopul lor.
Acest memoriu, mai mult cleciL ori care altul, face să reese cxaspera-
ţiunea cc pricinuesc lui Voclt1 intrigile ~i atitudinea Sfintelor Locuri.
A. S. S. Prinţul Bibescu către E. S. contele

de Nessclrnde
Prinţul afirmi'1 cr1 ele s'ar intimpla ca ccstiu11c:1 si't fie desl<>gată con-
form cu bazele redactate la Conslantinopol, subt inriurirea plingerilor
umllale ::ile clerului grecesc, ffirr1 dor ~i poate ar eşi de aci mii ele
ciocuirI şi complic::qiuui 1wtlcslrf11uatc. l:;;i pune 1oa1r1 'ncrcdcrca în
CESTIUNEA SFINTELOrt I.OCUHI 127
îngrijirea ce cabinetul împ[irătesc are pentru interesele I'rineipaLclor,

se ·ncovoae în ce prive~le cestiunea b[meascr,, dar scapă surnranilalca
Statului.
Confidenţială.
Bucureşti Ul/2:'> Iulie 184'>.
DOMNULE CONTE,
«Mi s'a comunicat depeşa adresaUi D. Daşkoff, relativă la

acelea dintre mănăstirile noastre cari sunt închinate la Sfin-
tele Locuri.
ccEu apreciez pînă la cel mai înalt grad, Domnule Conte,
simţimîntul ck delicateţă care angagiază pe Escelenţa Voastră
a mai face înd un apel la părţile interesate, cu scop ele a
împăca într'un chip amical deosebitele' lor prctenţiunr între
<linsele. Asta este o noă dovadă, o recunosc, a acelui spirit de
înaltă dreptate (în Bolliac: justcţăl şi bun[l-voinţă care a animat
tot-tl'auna pe eabinetul imperial în privinţa. noa.strr,. Prin ur-
mare, cu m'aş ercck foarte norocit, daeă ar tlcpindc <le la mine,
după cum o doresc clin toată inima, s[l întleplinese dorinţele
espuse în d<'pcşa Escelcnţci Voastre, a.jungînd la un arangia-

m'-!nt. Din ncnoroeirc însă, se prezintă mari dilicultăţT pe cari,
cit pentru mine, trebue s'o mărturisnsc, tlesper de a le putea
învinge, în starea actuală a lucrurilor, şi a ajunge la un rezultat
satisfăciitor. Mai întîiu, cui să eonfidem o misiune atît de deli-
cati"'1? Să trimitem însărcinaţI cu deplină putere? Aceasta ar
deşt<~pta atenţiunea Porţii şi ar escita gelozia agenţilor nQ':'tri
la Constantinopolc, ea.rr din partele vor face tot ec le va sta
prin putinţă ca orI-cc încercare să rămîc nefolositoare, avinc\
în avan tagiul lor şi experienţa şi cunoştinţa lucrului. S[L'i
însărciniim pc llin,şii eu aecasta 't Dar ci vor eăuta numai mij-
loeul cum să trag[1 un mai marc prolit porsonaL Aceasta
esto o necesitate a moravurilor şi poziţiunci lor; intcnţiunrn
mea nu este de a-i blama. Vine apoi o altă dilicultatc eu
128 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUM~:NTE
mult mai considerabilă, aceea a bazelor asupra cărora ar

trebui sft se trateze. Dacă cestiunca s'ar afla tot în limitele
salu primitive, eestiunea numai pecuniar[t şi ncavînd alt[L
dilicultate de cit împărţirea şi întrebuinţarea Ycniturilor, tot
ar mai li poate mijloe de înţekgerc. Dar astăzI cinel ne allăm
aşa ele dcpărtaţI de puntul ele plecare, eîncl în urma noilor
prctenţiunI ale călug·[1rilor grecI pc c-ar'i nimenea n'ar fi putut
s[t le prcvaz[t la început, aeeastă cestiune a ajuns să atingă

interesele cele mai vitalI, şi cîml aceste pretcnţiunI ţintează
nici mai mult nicI mai puţin ele cît a fonda în ţară, în oare-
care chip, un guvern ecleziastic independent de guvernul
local, cmm s[t se crează, zic, că se va putea face prin simpla
forţă a raţiunei ca Slinţii Pi'trinţI să se întoarcă la nişte sim-
ţimink mai eehitabilI ·1 ~i cum să oprim asemenea ca în
urm[t reaua voinţă şi nemulţumirea supnşilor noştri, orI ce
vom faee noi, să nu vie a ne lovi în prezinte şi 'în viitor,
dacrt vom aborLla eestiunea pe t[trîmul pe care se anri pusă?
Eu, Domnule Conte, încă de cînd am luat în mîn[t frînele
guvernului, mi'am făcut o lege de a nu ascnnde nicl'. odată
c·abinetului imperial fondul cugetării mele.
Aşa da1· n'aş putea să mă opresc a nu declara Escelenţei
Voastre, c:u această ocaziune, eă nicI odată n'a fost vre-o

cestiune de natură a produce între RomînI o impresiune atît
de general dureroasă ca aceasta dacă s'ar rezolva conform
bazelor ce mi s'au comunicat de D. Daşcoff. Aceste baze, re-
dactate la Constantinopol subt influenţa încurcăturilor localr
şi a plîngerilor celor prefăcute din partea clerului grecesc,
ating drepturile familiilor celor nobili carI au avut de capI
pc fondatorii acestor pietoase aşezăminte, prerogativele cle-
rului valah, atribuţiunile guvernului şi raporturile clasei să
tenilor cu diferitele . autorităţI locall: ; şi le ar răni pe toate
alterînd spiritul dispoziţiunilor fondatorilor cu ridicarea lîngă
clerul indigen a unui cler străin, independent şi perturbator,
C~:,TIUN!iA SFINTELOR LOCURI 12\)
şi cu instituirea. de noi puteri despărţind pămîntul şi pe ţăra.nii

RomînI în doo părţ'f, una depenrlinte de guvern, ce~-l-altă
atărnînd c1, noa autoritate clericalii ; ~tare de lucn1rl care
va aduce neapărat mii de conllicte şi mii de complicaţiun'i

ncclescurcabilI.
. Curtea imperială, acordînd salutarea sa protecţiune &cestor
doo Principate şi umplinclu-le de binefacerile ;,ale, .1 a.vut de
principiu invariabil a evita cu o scrupuloasă îngrijire tot ce
ar li putut face să se nască închietudin'i asupra. menţinerii
veri-unora clin vechile lor immunit[tţI ; îngrijire pe care Prin-
cipatele au ştiut s[\. o aprecieze cu cea mai viă recunoştinţă.
Amorul ce am pentru ţara mea, dar care nu i,e separează
nicI odată de devotametul ce păstrez pentru Curtea Impe-
rială face că obiectul constant al dorinţelor şi silinţelor mele
este de a întări cît se va putea mai mult, pentru fericirea
ţării mele, naturalele legăturr ce o leagă de dînsa 1).
Eacă, Domnule Conte, singurul motiv care m'a determinat
să revin asupra acestei cestiuni atît îndelung dcsbătută !;'i a
mai espunc şi de ast[1 dat[1 starna în care se at1ă. Cu toate
acestea, în via mea dorinţrt llc a scuti, pc cît va depinde de
mine, cabinetul imperial de dilic11ltf1ţi, ~i de a conforma mă
cu voinţele sale, nu. fac nici o opoziţiune ca, - printr'o noă
condescendinţă a cabinetului imperial cfttre clerul grec, -
să se priimească termenul cerut de acest cler pînă la 1852
a se proceda la vînzarea prin licitaţiune publică, precum şi

de a nu plfiti în acest interval,-socotinclu-se de la 1842,-de
cît modesta sumă ce ni s'a propus, cu totul provizoriu 2 1 şi
fără a prejudeca nimic: pentru viitor. Numai acestea sunt
1) Sfirşitul acestei scri,;ori, pc care nu-l avem în franţuze';lte, !'am

tradus din nou 'în aceastri limbă, duprt Lraducerea rominească a lui
Bulliac.-Traducerea romineascf1 ce publicftm e a lui Bolliac (N. tr.)
') Gonit din ultimele sale intr1rirT, A. t:;. cedează incf1 despre cestiunea
brmească, dar pentru a scrtpa; cu mai multă siguranţă, suveranitatea
Statului. ·
10
rno COHESPONDENTA l)IPLOMATl'"Ă ŞI UOCUIIIENTE
punctele asupra cărora mi'cstc permis, ca cap al guvernului

ţării mele, a consimţi. Pentru toate cele-I-alte nu pot face
alt de cit a mă impune cu respect ordinilor superioare ce
va plăcea Cabinetului Imperial să dea. Îm închipuesc tot de
odată că aceste doo concesiunI de un avantagiu considerabil,
vor ajunge ca să mulţumească clerul grec; !Şi în acest interval

de şapte ani, timpul şt împrejurările vor aduce poate niscai-va
înlesniri' ce nu ee pot prevedea astăzL
Nu mă 'ndoesc, Domnule Conte, că Escelcnţ.a Voastră
va apreţia simţimintclc ce m'au angagiat a vă a.dresa această
scrisoare, şi rugăciunea să bine-voiţi a priimi repetitoarea
asigurare a înaltei mele consideraţ.iuni şi a nestrămutatului
meu ataşament.
E. S. ~neraJul Conte de Kisseleff cutre A. S. S. Prinţul

Bibescu
Contele a dat memorandul lui Vodă ; I dă asigurarea că în ori-ce
timp nu va giisi, la Sin-Petersburg, pentru ţara Lui ca şi pentru El
însui;,i, decît cele mai cordiale dispoziţiuni.
Sin-Petersburg, 25 Noembre Hlt:i.
PlllNCll'E,
Eram în inspecţiune cînd mi'au sosit amîndoo scrieorile

ce mi'aţi scris din Constantinopol, şi numai la întoarcerea-ml
mi'a fost cu putinţă să le citesc Contelui Nesselrode şi să-i
dau chiar dintr'însele un extract, subt iormă de notă pentru
biurourile sale.
Afacerea mănăstirilor mi'a părut în tot d'auna. foal"te grea
de deslegat, urmînd dreptul de o parte R,i prescrip,iu8le1t,
de alta. Nu voi intra, în acest moment, în cercet&rea. ces-
tiunei; dar vă pot a11rma că interesele Principatelor, nu le
va perele ministerul din vedere, şi că va face tot cc va fi cu

putinţă de a se face, fără însă de a jicni drepturile dobîn-
dite de Sfintele LocurL
Eu unul, îm privesc sarcina ca îndeplinită prin comuni-
carea oficioasă a părerci A. Voastre în ce priveşte 'f ara-Romî-
ncască; va trebui să aşteptăm şi să vedem ce va eşi mai tîrziu.
După cele ce s'au şi făcut pentru A. Voastră, puteţi fi sigur că
buna voinţă nu ne va lipsi aci, şi că, cu ori ce prilej, nu veţI
găsi aci pentru A. Voastră şi Tara sea, decît dispoziţiuni bune

şi pornite din inimă.
Am împ[Lrtăşit din oficiu Vice-Cancelarului răspunsurile
Ministrului de Răsboiu, şi alipesc acestei scrisorr o notă tra-
dusă, despre fondul acestei comunicări, pe care probabil că-l
şi cunoaşteţi, şi la care n'am nimic de adăogat, de nu că
puteţi face dintr'însa ceea ce veţi găsi mai folositor', t'li.r'a o
erede obligatorie fie în totalitate, fie în parte.
Cca ce-mi ziceţl, Principe, de şederea Voastni. la Constan-
tinopol, f;i de prietenii noştri de TureI, arată (;ă, cel puţin
în a(;castă privinţă, ei sunt (;Onservatori, şi (;ă reformele lui
~Iahmud n'au S(;himbat în nimic Ve(;hilc lor deprinderL De
altmintrelî, lucrul fiind un fapt îndeplinit, doresc ca Ţara
Romînească mult timp să nu lic supusă, în persoana Prinţului
său, la acccaş încercare.
Vă scriu cu greutate, căd mă dor şalele; de acea binevoiţl
a scuza greutatea ce veţi simţi poate a-mI descifra scrisul.
~i acum, Vă mez, ca în tot-d'auna, o sănătate bună ca să
induraţi ostenelile, şi unc ori supC1rările înaltei şi frumoasei
Voastre poziţiunL P[Lstraţi-mi prieteşugul Vostru, şi bizuiţi-vă,
Vă rog, pc nesdruncinatelc simţimintele ale celui cc Vă este
de tot deYotat.
Instrucţiunile A. S. S. Vodă, Bibescu către

Aristarchi-Bei ') ·
Vodă tălmăceşte că, cu prilejul noilor arenduiri ele l'ăcut, prima-i
grij[t a fost de a căuta s'aducă un leac abu;mrilor strivitoare cu care
arîndaşii necăjeau pe ţărani; că a fost silit sfi gonească nil;lte egumeni
care nu voiseră, - luînd tonul cel mai ocăritor, - să se supue di;;po-
ziţiunelor luate in acest scop. A. S. aşteaptă hotfirîrea curţii din Sîn-
Petersburg; Ea nu poate admite ca Sfintele Locuri să aibă pretenţiunea
de a forma un corp a parte, neatîrnat de administraţiunea ţării.
Vodă e rugat să «IŢleuţini'i, statul quo.» Vodft se 'ntreabă ce se 'n-
ţelege prin aceste vorbe'? Cu acc,;t prilej, ia în vedere starea cestiunii
la diferite epoce ; şi, considerînd situaţiunea excepţională făcutft în
aceşti din urmă timpuri Sfintelor Locuri, arată dorinţa ca ele s'ajungă
în sfirşit să 'nţeleagă că, - în această cestiune, chiar cercetată odatfi
la Sîn-Pelersburg,-delegaţii lor nu pot să nu arate supunerea ce da-
toresc guvernului ţării. A. S. nădăjdue~te că Curtea !mpărătească nu
va rftminca r-;urdă la plingerile n11meroaselor familii, - Jn numiir ma.i
mnre de şase-zed de mii,-ca,ro muncesc din riisp11terf pentru ca,
rodul muncei lor să, 'mbogiiţea,scă, pe străin. ··
1845.
Epitropia s'a statornicit clin timpul Prinţului Ghica cu

con•simţimîntul şi adeziunea sa, căc1 sfinţii Părinţl · au· putut
prea bine· să se prefacă că nu ştiu cum că nimic nu se poate
face, nid nu s'a făcut vr'o clat[i - în privinţa mrmristirilor,-
fără ordinul şi priimirca guvernului local. Cu toate acestea
lucrul este foarte constatat. Ast-fel această epitropie, priimitri de

predecesorul m(m pentru motive cc mi-e greu a csplica aci,
se şi· disolvasc de sincşr cu mult mai înainte de suirea mea
pc tro'n. Compusă, în principiu; de· mai mulţ'i'. membrii, dis-_
corclia nu întîri.ie a se amesteca între dînşii; şi după cum fie-
care trăgea cit putea mai. mi.1lt îh p'artea sa. nu mai răn'rnse
') Aristarchi, sub domnia lui Voci{, Bibescu, priimi, împreună cu sar-
cina de Capuchiaia a Principatului 'J'ării-Homîne!;\LÎ, pe acea de logofat
al bisericelor greceşti ; eu. adică însărcinat de a trnta cest:unile bise-
riceşti cu ambasada Rusiei la Constantinopol.-· Vezi BOLLIAC, p. 121.
- Reproducem traducerea lui Bolliac. (N. tr.)
GESTIUNEA SFINTELOR LOCURI ma
·de cit un simplu diacon de la muntele Atos care ş'însuşi

titlul de epitrop ~i pe acela de superior, şi care priimea de
la şeful său ordine a lua toate dispoziţiunile ce-i veneau mai
bine la socoteală, arătîncl cea mai mare indiferenţă către
gu,-m·n, i;;i cea mai mare nepăsare pentru interesele mănăs
tirilor, cu îngrijirea cărora se zicea însărcinat. Singura sa
·grijă era de a aduna cît se va putea mai mulţl banî, l[1sînd
să se prftpăclească toate şi să cază în ruină. Eu mă arătai
în timp de doi anî, că nu fac atenţiune la to,ate acestea, şi
poate că n'aş fi zis nimic, mult timp încă, dac[t n'aş fi fost
obligat printr'un act de nesubordinaţiune şi de rcvoltft, care
l'ste f,1r[t exemplu, şi caro, dac[t l'aş li tolerat, ai· li avut
rele urmărL
Sosind termenul noilor arenduiri, cea cl'întiiu grijă a mea
a fost să caut a preîntîmpina apăsătoarelor abuzurî ce aren-
daşii exersau contra ţăranilor, în puterea cîtor-va punturl: pe
care reg·ulamentul organie le-a Irtsat nedesluşite în coia ec
priveşte drepturile şi datoride rcl·iproee ale proprielarului
eu d[trnşul. Aşa tlar un pl'Oicet eu eondiţiunî de arenduire,
-bazat ehiar pc rcgulament,-darezplieînd toate cazurile ne-
prevfizute şi lăsate neînţelese de legea generală, cu oare-care
înd~lciro, este adevărat, în favoarea ţăranului, mi s'a pre-
zentat spre întărire, şi l'am adoptat ca să serve de bază la
toate contractele de arenduire care se vor face de toate mă
năstirile, fără. distincţiune, ca şi pentru toate cele-I-alte sta-
bilimente publice. Omul de la Muntele A.tos, precum şi

cei-1-alţî doi preoţî, pe care a trebuit s[1-i trimit la urma
lor 1 ) după cererea Mitropolitului, respinseril acele condiţiuni
în chipul cel mai ocărîtor. Prin urmare guvernul s'a văzut
1) Se va vedea, în ordinul adresat de Vodă, la 23 Ianuarie 1843,
departamentului treburilor biserieei;,ti, că el declară nulă şi neavenită

fiinţarea acestei epitropii ne-legale i;;i ne-pomenite.
Piesa ating-ritoare de acest ordin se allă în tomul a\ 11-e:,.
Hl4 COHESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCU:-.IENTE
s.ilit a întrebuinţa mfisurI riguroase, cu totul contrarii carac-

terului şi dispoziţiunilor salo, ca sri facrt a i so respecta au-
toritatea. Sfinţii Părinţi so pl[mgeau că am voit să-i asimilez
cu mănăstirile indigene. Cît pentru ceia cc se atinge ele su-
punerea la ordinele legitimo alo guvernului, şi de dreptul de
inspocţiune şi ele îngrijire al guvernului asupra tuturor mă
năstirilor, această asimilare este în legile ţ[trei, în immunitftţile

sale, în hrisoavele Prinţilor, în toate anter:cclcntele, în ordinea
naturalrt a lucrurilor; şi nu s'ar putea pune în îndoială nic'i'.
contesta. Iar· cît pentru rezultatul uniformit[1ţii ceruto în
privinţa contracturilor de arenduire, sfinţii Părinţi ar trebui
să ne fie rocunoscătorI; căc\'. în virtutea acestei asimilăd,
guvernul le aeord[t acceaş ,protecţiune, şi-i chiamă,- dup[L
cum era şi drept, este adev[irat, - la acelcaş avantag·e aeor-
date ele regulament m[tn[tstirilor acelora, clin al cărora venit,
o parte se dă în prolitul caselor ele bine-facere.
So cerc de la Prinţul Bibcseu observarea sta,tului-quo aş
teptînd deciziunea cabinetului imperial. Prinţul n'a voit să
prejudece nimic. El aşteaptă şi va aştepta soluţiunea acestei
cestiun'i'. cu confienţă în înalta justiţie a Curţii imperiale. El
nu s'a amcstccat,-dup[i cum s'a şi observat,--nicI în priimi-
rea şi întrebuinţarea veniturilor, nicY chiar în administraţi unea
egumenilor. ~i cu toate acestea avea şi dreptul şi datoria a-o
face. Ceea cc se aşteaptă de la Curtea de Sin-Petersburg· în
această împrejurare, este a se şti daca m[tnăst.irile Sfintelor
LocurI se vor supune acelor rcgulY ce sunt adoptate pentru
măn[1stirile indigene drept recompensă pentru avantagiele cc
li se oferesc de regulamentul organic, şi care o să fie suma
ce ele o să dea caselor de bine-facere din ţară. Iată totul,
după cît mi se pare mie. Cel puţin aceasta este ccstiunea,
aşa precum s'a pus în principiu. Dar nu i-a venit nimănui
în gînd că aceste mănăstid vor pretinde s[i formeze un corp
în parte, independent de administraţiunea ţ[irei. Daca ar trebui
CE::iTIUNEA SFl:,;TELOH LOCUlll 135
să se întîmple această nenorocire, atuncl aceasta ar fi cea

mai mare nenorocire clin toate; şi legaţiunea î~l prepară
mari greutăţi,clacri, în această privinţf1, ea nu mai împuţi
nează oare-cum iluziunile cu care, din nenorocire, se hră
nesc prea mult Sfinţii Părinţi.
Mi se ;.,;ice să urme;,; cu statu-quo, şi să mă păzese a nu fi
bănuit eă voesc a supune mănăstirile străine la acea depen-
dinţă absolută de cal'e se g[1sesc: scutite în faptă.
Eu nu ştiu care ar putea fi acel statu-quo.

Se înţelege acela determinat printr'o stare de lucniri bazată
pc legi, pc obiceiuri, pe antecedente, ce n'au pFiimit Încă nici
o moclifîcaţiune legală'? A ! AtnncI clcpenclinţa lor este abso-
lută clupădrept şi în faptă. Singura plîngere ce Sfintele Locuri
ar fi avut drept s[1 facă, este claca nu s'ar îngădui a li se
trimete prisosul veniturilor; şi într'accasta, mi se pare că
nieI o dată n'au avut cel mai mic cuvînt de plîngere, căci
au luat tot. Voeşte cine-va să lase legalitatea d'o parte şi s[1
consulte faptele clin clil'l'rite epoce? Acea clin timpul lui Morus,
orI Ipsilantu sau Caragea? Nu, cr1ci atunci Prinţul lua toate
Llispoziţiunile
ce soeotea ele cuviinţ[t şi acele dispoziţiunI luate
ele dînsul formau dreptul scris al mănăstirilor. Să luăm de
bază ce li s'a întîmplat la Grigorie Ghica? Dar în timpul
domniei acestuia, Sfintele LocurI n'au primit nicl un fel de
ajutor. Şi chiar egumenii lor erau goniţi în puterea unui
firman, şi nu fură reintegraţI de cît cu şease lunI de zile
înaintea resbclului 1). Subt administraţi unea provizorie, cu toată
menajarea ce fu pentru Sfintele LocurI, tot nu se depărtă
nimenea de urmele cele vechI în ceia ce priveşte autoritatea
guvernului local şi exerciţiul acestei autorităţi. Subt Prinţul
Alexandru Ghica aceste măn[tstiri fură obiectul celor mai
scandaloase speculaţiuni, şi egumenii fură lăsaţI în voia gu-
1) Cu toată energica protestare a boerilor. (Vezi Memoriul nostru

despre cestiunea, Sfintelor Locurl, p. 59 şi următoare.)
t:l6 CORi:SPOMDERŢ.C. DIPLOM..C.TlCĂ ŞI DOCVM!:NTE
vernu!ui care nu priimea din aceşti egumenI de cît numai

pe aceia ce 1,1e dau cu totul în planurile sale cele intere&a.te.
Prinţu! Bibescu ri.vea tot dreptul să spere că SÎJnţii Pii.rinţt
vor ~;ti Eă aprecieze mai bine, cît este de dezinteresată con-
duita sa şi confot"mă chial' cu demnitatea llisericii.
Este de dorit, o L'epet, ca Siintde Locurt să stîrşească prin a
înţelege că cestiui1ca,-cc1"cetîn<lu-sc chiar la Sîn-Petersburg·,-
nu-i va suEJtrllgc niet de cum de la supunerea ce delegaţii lor
trcbue să aibii. cii.tre g·u vern. Dea Dumnezeu să poată înţeleg·e
asemenea că vcnitul'ilc cele marr cal'e au întăl'Îtat lăcomia lor
pînă la un aşa de înalt grad, sunt din sudoarea a şasc-zcct de
mii de familii romîne, c:are au i;:i ele drepturile lor stabilite de în-
suşi fondatorii acestor mănăstirI ţi care drepturI sunt mult mai
incontestabile de cît chial' acdca ale Sfintelor Locuri; drcpturI
care ar l'.Onsistc a nu plăti (ie-care 1amilic de l'.Île trci-zecr
parale pc an <lrept orl-ce îndatorire; aşa precum phHeau aceşti
clăcaşi în cpocele cîml rnoşielc pe carI loc·uesc s'au <lat
acestor mănăstiri, sp1·c a putt·a, z.ic fondatorii, să fie mai
feriţi
de ori-ce jefuiri, şi pentru ca aceste dări ale lor, ofrande
spre a îndestula biserica cu ceară şi cu unt-de-lemn, să se
întoal'Că chiar în profitul sufletului lor. A vcm toată con vie-
ţi unea dl. Cu;·tca. imperială nu Ya li sunlft la plîngcrilu acestor
numeroase familii carn-,;:t descad, toatrt mum,a lor într'un
rod ce se perde pe un p[tmînt străin 1
!
') BOLLIAC, p. 127, nu se poale opri ele a exclama: «Să bine-cuvîn-

tăm această inspiraţiune a lui Vodă Bibescu, i:,i să luăm act ele liniile
din urmă ale acestui memol'iu.n
MĂNĂSTIHILE ÎNCHINATE
l8TORIA DUPĂ BOI.LIAC ŞI BILLECOQ
Am eitat ele mai multe ori numele lui Cesar Bolliac, a eărui
lucrare intitulată Mă,nă,stirile romîne,şti, publicată în 1862,
este fără 'ndoeală foarte interesantă, cu toate că limbagiul
nu-i e cumpănit, cu toate că mai şi cade în greşelI, cu to'ate că
adesea are preschimbărI în modul de a judeca, şi chiar făp
tue1;1te nedrept:1ţ\'.-De nu ne-ar li slujit decît ea ajutor pentru
a ne eompleeta documentele prin ede ce a descoperit, - ca
lnotrucţiunile date lui Arisbr.rchi şi Memorandul ce el presu-
pune a li tlin acelaş an, - tot i-am li recunoseătorI pentru
acest noroc.
De altmintrcli'., apreţiările lui Cesar Bolliac nu puteau fl
nid exacte, nic'i'. desăvîrşite, fiind că i-au lipsit numeroase ele-
mente de studiu, de comparaţiune şi acea libertate de ju<le-
eare pe care o dă nepărtinirea.
I( Vodii. Bibescu, - zice Bolliac. - îndată, ce s'a, a,Jes
Domn ~ atacat a,utoritete!J- epitropiei grece.şti ca,re de-
renise în timpul lui Vod.i Ghica, un Stat putinte în Sta,tul
nostru; da,r oa,re cel dîntiiu IJomn ales de naţiune .....
independinte prin fortunu. lui propriii .şi prin natura, ve-
nirei sale la, tron, cu cunoştinţele şi talentul să,u, a,tunci
cînd Europa, putea, să,-] asculte întro cestiune a,tît de
138 conESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
dreaptă,, într'o cestiune atît de vitalii patriei sale, nu

putea să, facă, nimic mai mult de cît ceea ce a făcut?»
Nici neatîrnarca personală prin stare, nie'i talentul nu
putea da Domnului 'f[trii-Romîneşt'i, pc timpul de care vorbim,
ncatîrnarea politic[i; îneît despre Europa, ea s'ar fi ferit să
se 'ncurce cu o asemenea ccstiune ; Bolliac ştie aceasta. Dar
cea ce nu ştie e că memoriul de la 20 Mai 1843, în tare figu-
rează propunerea de împ[trţire a veniturilor în 4 părţi, din
care tma singur[i era menită a 11 dată Sfintelor-Locur'i', este al
lui Vodă Bibescu; şi tot ast-fcl nu ştie ele fiinţarea Memo-
riului din Sin-Petersburg, care-i departe de a conglăsui cu
dorinţele rostite de guvernul romînesc. De acea nu prea vede
cum începe lupta, şi fireşte că o urmăreşte gTeşit şi o judecă
tot greşit.
Cinel în scrisoarea-i ele la 20 Sept., Domnul combate me-
moriul din Sin-Petersburg, şi «roagă, Curtea protectoare
de a, 11u admite pretenţiunile Sfintelor-Locuri, cea ce ar
fi a, înfiinţa, un Stat în Stat>>, Bolliae zice că cc Vodă, se
umileşte, că, uită că, este Alesul Naţiunei, că, e un trii-
dutor..... ll D[t el de unele fraze îndrăsneţe, mîndre, care fac

însemnătatea celor mai multor din memoriurile sau serisorile
lui Vodă, Bolliae pretinde «cil nu este aci decît aparenţa,
unui cald patriotism.»
Autorul Mă,nă,stirilor romîneşti n'a intrat în aclîncul ccs-
tiunii; de ar 11 putut urma, treptat, mersul acestei bătălii asupra
cestiunei mănăstirilor închinate, ar li vă:wt cum Domnul 1 silit
să părăsească ideea împărţirii veniturilor în patru părţi 1), prin
faptul intervenirei Husiei şi din pricina memoriului din Sin-
Petersburg 2), îş'i alege alt tărîm, combate numirea ccExarhilor
şi a regisorilor grecl a)», stărue asupra arendărilor prin mezate
l) Vezi memorandul din 20 Mai 184'8, p. 66.

•i Vezi p. 76.
) VezI memoriul din Conslanlinopol, p. 84'.
1
CESTIUNH SFINTELOB LOCURI
publice, şi fereşte 'fara de lovirea dată de comunităţile gre-

ceştl care reclamri prezenţa, la mezat, a consulului rusesc:,
excluzînd autorit[1ţilc romîneştI, printr'o contra-propunere,
avînd de scop ele a faee să fie numită o comisiune a meza-
turilor, c-ompus[t de Consulul Rusiei, ele 4 delegaţi şi de lo-
gofiUul bisericesc a,l Principatului. Acest act nu tinde,
cum zice Bolliac, ua, da,, subt o formă, legală,, a, cincea
parte a, Ţă,rii Ru1ilor», - totul protestă în eontra acestei
învinuirI copilăreştr, -- ci a asigura acestor mezaturI o supra-
veghere, o chiezftşie. Intr'adevăr prezenţa ministrului romin
în comisiune scăpa drepturile Statului.
De ar fi studiat faptule ele mai aproape, Bolliac ar fi con-
statat eiI, silit clin nou la retragere, în faţa scandalosului
samsa,rlîc 1i al Sfintelor LocurI, Domnul îşI concentrează re-
zistenţa împrejurul a cloo poziţiunI capitale: acea care ar preda
«situaţiunea, ţă,ra,nului», şi acea cu care ar peri uSuvera-
nitatea Statului», şi ar fi înţeles toat[t însemn[itatea acestei
fraze a Prinţului c[1tre Nessclrocle, în care isbueneşte durerea-i
de a 11 fost silit la atîtca conccsiunI, prec:um se afirmă şi ho-
tărîrea-i de a nu merge mai departe: «Iată singurele punete
despre care, în calitatea-ml de cap al guvernului Ţ[1rii mele,
mi' este îngăduit de a primi vr'o tranzacţiune 2;».
Zece ani mai tîrziu, Bolliacul din 1872,-carc se va despuia
de ori ce prejudecare, se va lepăda de rătricirile sale, şi-şI va
descoperi capul în faţa mormîntului lui Vodă Bibescu, pro-
clamînd «marele acte a,le acestui Domn care ~i 'a, pus
patriotismul mai presus de toate, - ar fi rezumat astfel
cestiunea Sllntelor-LocurI subt domnia lui Bibescu: 3 /
«Sfintele Loeuri au cerut punga şi viaţa Principatelor: -
Punga? Fie, a răspuns Domnul, de vreme ee nu vă pot opri
1) Memoriul din 20 Sept. 184,H.

') Scrisoarea lui Vodă Bibescu cr1tre contele de Ncsselrode, "/,. Iulie 1845.
') Vezi Trompeta, Ca,rpa,ţilor, UOLLIAC, 187H.
14.-0 CORESPONDli:NŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMli:NTE
de a o luc.; dar îm apăr viaţa, adică 1mveranita.tea, Statului.»

Şi, odată fă.cută partea focului, nu se lăs& a fi îmblînzit în
această cestiune a suveranităţii.
Iată planul de luptă al Domnului; iată taina. concesiunelor

treptate pe cit şi dureroase de care BoHiac în 1862 nu-ş'[
dăduse încă scamă.
Acea exclamaţiune însă, pc care i-o smulge acestui-a citirL·a
instrucţiunilor către Aristarhi: Să. bi11ecuvîntăm a,cest mo-
ment de inspiraţiune a,J lui Vodă, Bibescu, şi să, luăin
act de liniile din urmă, a,Je acestui memoriu. 1) este ca pre-
ludiul a.celei preschimbăr'i care de la 1862 la 1873 arc să se
8ăvîrşească în pamfletar pentru a face dintr'însul un istoric.
D. BILL~~COQ, - eu toaffL dojana d-lui Ouizot, - se lus;,l

pradă, aplecii1ii, pe rnre Ministrnl, în scrisoarea-i către d.
Consul-g;encral, datată din Paris 16 Ianual'ic 1843, o trata de:
1<aplecare prea, pronunţată,, poa,te, de a, se convinge de
tot ce se potriveşte cu nuanţa, propriilor sa,Je idei sa,u
simţiminte persona,Je. » 21
"Prinţul, scric'd. agent, culege rodul foarte amarnic a ncso-
colitdor îndatorirI ee a luat 1.~1 c;a nişte făg·ăduinţc foarte
u1;,oare, pentru a nu le c;araetcriza cu tenncnI mai greoi. Spiritul
clerului grecesc şi opiniunea publică in Principate, vor veni,
trebue să nădăjduim, în ajutorul său, da.i·, îne'oclată, situaţiunea
i-e gravă, şi nimenI azI nu o eump[rneşte mai bine deeît el
însu-şL>>
Subt-înţelesurI, insinuaţ.iunI, eată totul în ce priveşte una din
eele mai însemnate cestiunr ale Domniei Prinţului.
D. TOCILESCU tace despre această cP-stiune.
') Măniistirilc l'omineftl de Cesar Dollinc p. 127 (l862).

'I Scrii,oarea d-lui Guizot cfi!rP- d. Billecoq. Pariş 28 Noem. 1843.
MĂNĂSTIRILE ÎNCIIINA TE
DUPA SCRIEHILE ANONIME
D. ELIAS REGNAULT rurmînd cărticica anonim[i: Derniere

occupation etc.) :
ccDar altmintrelea hotărî la Constantinopol ambasada ru-

sească; amîn<loo curţile ocrotitoare porunciră că, timp de zece
anr, călugării grecI nu vor plăti nicT o dare Statului ~Ie cărui
bunuri le deţineau.
«Expirînd acest termen, adică în 1843, Rusia, folosindu-se
,de momentul în care cafft să fle nevoe de dîmia pentru o
hotrirîre noo, vroi sti-;~î rnptucaseft lolosur'i personale într'o
discuţi\me al cărei arbitru se făcu ea. Propuse dcc'i de a pre-
schimba pe cultivatorii ce locuiau moşiile_ mănăstireşti, şi pe
călugării gred înşi-şl, în supuşl ruseşti, atărnînd de comm]atele
din Bucureşti şi din !aş'i. Era a Iace să atîrne de jurisdicţiunea
consulară rusească a cincea parte a teritoriului. Principo.tclor.
<cCălugării, cu drept cuvînt speriaţl de această oferire de
natur&liznre (~I, respinseră această primejdioasă onoz.re. De
atund 'farul, retrăgînclu-şî d'asupr[L-le mina-i ocrotitoare, i lrisă
în voia duşmîniei Romînilor, foa,rte sigur că, ei Yor ii siliţi
să, se 'ntoa,rcă, iar spre dînsul.
«Bibescu, intr'adevăr, se folosi ele faptul că nu mai aveau
ocrotitor călugării grecr, pentru a-i supune la clărl'. de ori-ce
fel. Nu numai supu!ie mănăstirile la împrumuturi giJite, dar
le impuse încă 11ă-i facă marI darurr, de cîte orr er3, vorba
142 CllHESPONDE:-.ŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCCMENTE
de a le recunoaşte stareţii, de a le întări arenzile, şi de a le

subsemna hotărîrile judecătoreşti.. ... ii
«Cerinţ.ile devenind din zi în zi mai asupritoare, că,Jugilrii
fură,, în 1847, siliţi, precum se prevedea, s'alergc din nou
la ocrotirea muscălească 1).»
D. UBICINI /urmînd cărticica anonimă : Derniere occupa,-

tion etc.I:
«De altmintrclr hotărî la Constantinopol ambasada rusească,

etc ..... (ca şi în cartea D-lui Elias Regnault1. Expirînd acest
termen, adică în 1844, Rusia ..... emise propoziţiuni care nu
tindeau la alt•ceva decît a preschimba pe călugăd şi pe cul-
tivatorii aşezaţI pe moşiile acestora în ni~te supuşI direcţ'i ai
Ţarului ortodox. Ajunsă la acest punct, protecţiunca se isbi de
Romîni şi de călugării grccI în;;;i-,;;I, care respinseră întocmirea

propusă. Patru an'î mai în urmă, în 1847, exacţiuni/e lui
Bibescu, la care pe subt mînă îl îmbărbăta cabinetul din Sîn-
Petersburg, siliră pe Egumeni să ccrf;)ească din nou ajutorul •
Rusiei 2) ..... »
O privire asupra cărticelei 3 1 anonime din care dd. E. Reg-
'I Histoire des principa,utes da,nuhiennes, p. :127 ~i :128.
') Va,Ja,chie-11folda,vie, p. 78.
') Derniere occupa,tion, ele. (Cărticică :mo11imă subL numele împru-
mutat de Chainoi), p. !:l+ ,:;i !:lf>. - «Dar alLmintrdea hotărî la Constan-
tinopol misiunea rusească, şi amindoo Cur\ile, făr,"i a consulta \ările şi
drepturile lor, hotărîră ca să urmeze călugării greci, timp de zece an!, a
dispune de veuiturile mănăstirilor, fără a plăti nici o contribuţiune.
Expirind acest termen, adică în 184:'I, Husia făcu propuneri care că.ta
să aibă drept rezultat, ca şi S<•nod.ul propus de prin\ul !IIencicoff, să
preschimbe pe cultivatorii ce locueau pe moşiile mf1năsLirc1;-ti. :;,i pe
îni;;i-~i c[1lugf1rii greci, în supuşi atîrnînd de consulalelc ruse1;-li din Bu-
cure7li şi din Iaşi. AtuncT, ca şi în 18.:'.il'I, în cestiuuea sculirilo1· patriar-
hatului. c[tlugării greci se găsiră. pur;;i în încurcătură de ocrotirea
rusească, ~i respinseră alcătuirea propusă. D'accca H.usia, ca să-i yc-
dL·psească i;;i ~ă-i silească să alerge mai tirziu tot la Dînsa, aţi\ă în
contra-le Yenalitatea prinţului Uibescu i;;i a neamului său, ale căror
ccrinţi se măriră din zi în zi, 1;-i isbuti_ră să silească pe ci1lugărl, în
Hl47, să alerge din nou la ocrotirea misiunei rusc,li.»
CESTIUNEA SFINTELOR LOCGRI
nault 1;1i Ubicini şi' au tras inspiraţiunile, va fi <lestul pentru

a arăta ca i1Storisirea ce fac aceşti clomnI nu i-a cosl;at chel-
tuelI mari de imaginaţiune. Le-a fost <lestul să copieze. Actele
Domnului, lupta susţinută <le dînsul în numele drepturilor
'fării, nu au fost nici o dată ; actele sale prin care înfrîna
pe egumeni se preschimbă în speculaţiuni cc nu se pot
mărturisi ; Domnul este un tiran, şi egumenii nişte martiri !
Eată istoric !
CESTIUNEA COMERTIALĂ
,
VĂMILE ROMÎNEŞTI
CESTIUNEA COMERŢIALĂ
Vi\.:MILE ROM1NEŞTI
EXPUNERE
Tractatul din Adrianopol (182B), înapoind Principatelor du-

nărene, împreună cu fostele 1or privilegiurr, libertatea de
comerţ, le crease un loc deosebit între provinţiile Împărăţii
turccştY.
De la accastri daU, vfimile lor pcrccpuser[t dreptul ele 3

la sulf1, pe orI ce marm, pc orI cc product al pămîntului
romînesc cump[trat în ţară, ca şi pe orl şi ce marfă streină
importată. Din momentul ce mărfurile sau produsele plătiseră
drepturile, puteau eşi din Romînia şi străbate liber teritoriul
tureesc. Nu erau lovite de un nou drept ele trei la sută,
decît de rămăneau în ţară spre a fi din nou vîndute.
Aceastft leg-Iuire, foarte limpede, foarte simplă, era, în cea
cc privea Principatele dun(irenc, în conglăsuire cu art. 19 al
tractatului de comerţ ~ubscmnat, în 1783, între Poarta şi
Rusia. Dar se 'ntîmplă ca Poarta să 'nchcie cu Franţa şi Anglia
tractate noi ele comerţ care slujiră de bază celor pc care le
încheiă treptat cu cele-I-alte puterl (1844). - Aceste tractate
rccuno 7teau vămilor otomane, dreptul ele a lua ele la orI ce
product, !ie al pămîntului, fie al industriei Turciei,-product
cumpărat pentru exportaţiune şi sosit la un port de încărcare

anume hotărît,-dreptul de 9 la sută din valoarea lor, drept
ce 'nlocuea vechile drepturi asupra comerţului interior,
desfiinţate prin convenţiunea cea noii, şi, în mai mult,
dreptul de incărcare (de eşire) de 3 la sută. Întregimea acestor
taxe se suca decr la 12 la sut[i.
În cca ce privea productele strcinc, aceste erau supuse, la
intrarea lor pe teritoriul Împăr[1ţii otomane, la un drept de 3
Ia sută, - calculat pe valoarea articolelor, - mărit printr'un
drept de încărcare (de eşire) de 2 la sută. Odată plătite aceste
taxe, marfa putea,-făr' a mai fi supusă la vr'un nou drept,-
să fie vîndută clin nou în orI ce parte a Împărăţii otomane.
Aceste tractate însă, de la care fusese ţinute departe Ţara
Romîncască şi Moldova, aduceau cea mai serioasă jicnire
vechilor stipulaţiun1 ce Ic priveau ; erau în contrazicere
formală cu regulamentul organic, care fusese cu toate aceste
sancţionat ele Poarta şi ele Rusia, şi în care veniturile vă

milor romîne,şti figurau în întregimea lor; ele lăs~u Prin-
cipatele subt regimul, înrăit însă, al vechiului drept de trei
la sută.
Într'aclevăr, din dispoziţiunile amintite în «firmanul apărut
către sfirşitul Junei Temagiul al anului 1256, firman care
notifica tractatele cele noi, urma, ele o parte, ca productele

romîneşti vîndute să fie, - ca ale unei provinţii ori-care
turce.şti, - duse într'unul clin cele trei porturI alese ca locuri
de încărcare, - Constantinopol, Smirna, Salonicul, - şi acolo
să plătească, la sosire, un drept de 9 la sută, şi, în mai mult,
un drept ele 3 la sută după 'ncărcare ; urma ca aceste pro-
ducte, sosind la Constantinopol, să aibă ncvoe de a fi 'nsoţite
ele un certificat predat ele vama locului de origină, şi ca
dreptul în fiinţ[L să fie perceput de vameşii din capitală ; -
urma, de altă parte, ca productele plătind, la una din cele
trei scălr, dreptul ele 3 la sută, să poată fi importate în
CESTIUNEA COMERŢIALĂ 149
Tara-Romînească, plătind acolo, în mai mult, un drept de 2

la sută, afară dacăacest drept ar fi .şi fost achitat la
scala, de unde a,r fi fost expediată marfa,.
Cu alte cuvinte, nu numai vama romînească perdea drep-
tul de 3 la sută pe care ori ce marfă importată în 'fara-
Romîncasc[t sau cxportal[t de către aceastr1 provinţie, îl plătea,
conform cu tractatul clin 1783, dar dreptul ei de pe d'asupra,
aC"el de 2 la sută, ce-i era recunoscut de Poartă, devenea
curat o brumă, de vreme ce atîrna de condiţiunea ca marfa
<..:e reintra din Turcia în Romînia, să nu fi plătit aceşti 2 la
sută într'una din scălile turceşti hotărîte.
Asemenea măsurI erau tot una cu desfiinţarea vechilor
drepturi şi privelegiuri vamale ale 'fării-Romîneştr şi ale
Moldovei; preschimbau vămile lor curat în nişte biurourl însăr
cinate de a preda certificate de origină; expuneau silit aceste
ţări la contrazicerl ce era peste putinţ[t să nu se iveasc[i
între instituţiunile lor şi drepturile reclamate de streini; ele,
prin sine înseşi, ameninţau vcdnic cu ciol·nirI iscate între
autoritr1ţilc romîncşL'i şi ag·cnţii consular'i sll'ein'i; prevesteau
sigur o pcrdere însemnată pentru veniturile Principatelor
dunărene, şi o poprire a desfăşurării prospcritriţii lor.
Vodă Bibescu făcu ca Rusia să se 'ntereseze de cauza
dreapt[t a 'fării-RomîneşU; el reaminti că Principatul se bu-
cura, în dreptul public al Europei, de un Joc deosebit în-
tre cele-I-alte provinţii ale Impărăţii otomaniceşti, şi dt
avusese de vecr o administraţiune financiară neatîrnată ; că
avea dreptul de a cere să se facă, ca şi în trecut, o deo-
sebire între dînsul şi cele-1-alte provinţii turceşti 1), şi susţinu
aşa de bine, în această cestiune ele viaţă sau ele moarte,
cauza respectului datorit privilegiurilor recunoscute ţării sale,
încît sfîrşi prin a elobîneli ele la Înalta Poartă un firman prin
1) Observări ale Prinţului 13ibescu atingăloare de cestiunea comer-

cialri, supuse Cabinetului din Sin-Petersburg. - V. pag. lili.
150 CORESPONDENŢA DIPLOMATiCĂ ŞI DOCUMENTE
care: 1° mărfurile importate în 'fara-Romînească erau isbite

de un drept de 5 la sută; 2° productele romîneşti,-afară de
sare, care era scutită de drepturile de vamă, - aveau ele
plătit o taxă de 5 la sută: 3° mărfurile ce ar trece prin Turcia
spre a fi duse pe tîrgurile europeane erau scutite de ori ce
taxă.
În scurt, acest drept de 5 la sută recunoscut întregului

comerţ ele importare şi de exportare al 'f[trii-Romîneşti, Vodă
Bibescu îl dobîndi nu numai de la Poartă, care puse Prin-

cipatul pe aceiaşI linie cu Statele cele mai favorizate, ci înd
de la Rusia şi de la Austria, pe lingă care găsi cele mai
serioase opintir'L
ccModestul pavilfon romîncsc se găsi ocrotit în mările Im-
părăţii Otomaniceşti nu mai puţin decît cele-I-alte pavilioanc 11. n
') Vezi discursul de deschidere rostit de Domnul Ţării-Romîne!;,U în

faţa adunării din 1846, t. II.
CABINETULUI DIN SÎN-PETERSBURG
Observaţiunile Prinţului Bibescu despre da,unele ce noile

tractate de comerţ pricinuesc Ţării-Romîneşti.
Articolul 19 al tractatului de comerţ din anul 1783, dintre

Împărăţia Rusiei şi Înalta Poartă, înfiinţează drepturile ele vamă
ele luat în toată întinderea Împărăţii otomaniceştI, ast-fel pre-
cum urmează :
«Pentru mărfurile pe care le importeazri neguţ[itorii ruşI
din statele Rusiei sau clin ale altor PutcrI în provinţiile Tfirii-
Romîneştî şi Moldovei şi în alte ţinuturI ale Înaltei Porţ:r, nu
se va plăti dccît vama de 3 la sută, ş'într'o singură dată, la
locul în care mai sus zişii negustorI îşI vor vinele acele măr
furI, precum asemenea şi pentru mărfurile ce vor exporta,
în conglăsuire cu tratatul ele faţă, clin aceste mai sus numite
amîncloo provinţii şi din alte ţinuturi ale Înaltei PorţI, în sta-
tele l{usiei sau în ale altor PuterI, nu vor plăti aşijderea decît
vama ele 3 la sută, într'o singură dată, la locul în care vor fi
cumpărat acele m[irfurI.»
Acest mod, ce era în de obşte urmat de toate naţiunile,

era singurul potrivit, ca unul ce împăca drepturile Împărăţii
OtomaniceştI cu scutirile ele care aceste doo provi~ţii s'au
bucurat de vecie, căci, prin acest mod, cumpăr[itorul produc-
telor romîneştr, orI care era el, pl[1tea în Tara-Homînească,
162 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ Şi DOCUMENTE
unde-şI cumpăra marfa, dreptul de 3 la sută, şi avea putinţa

de a străbate Împărăţia otomanicească, şi însu-ş'i Constanti-
nopolul, şi de a exporta în afară din Împărăţie, făr'a piă ti
vre un alt drept, afară dacă vroia să vînză productele ro-
mîneşt'i în cele-I-alte părţI ale Împărăţii otomaniceşti; atuncI
numai plătea un drept de 3 la sută, pentru importaţiune.
Acelaş mocl era p[Lzit pentru toate mărfurile cumpărate în
cele-I-alte provinţii turceştr, varc nu p][itcau nicI un drept de
vamă în Ţara Romîneasc[t, cîncl străbăteau prin tranzit această
provinţie, dar plăteau dreptul de 3 la sută cînd erau des6tr-
cate şi vîndute în interiorul provinţii. De asemenea, cum
marfa importată din străinătate nu plătea dreptul de vamă
<lecit la locul în care era vîndut(t, ca putea [i introdusă prin
orI-ce porL se alegea, şi chiar în vapita][t, l[tr'a plfi ti vr' un
drept nicI acolo, nicI în vr'un alt loc, de era destinată pentru
Ţara Romînească ; dar plfttea dreptul la locul în care era
vînclută.
În acest mod, se 'nliltura de mai 'nainte orI-ce încurcătură,
şi prin urmare orI-ce sfadă între diferitele hiurourI de vamă,
precum şi orI-ce perdere pentru vistieria Ţării-Romîneştr,
care-şI percepea regulat dreptul său ele vam[t, atît pentru măr
furile cumpărate în ţar[t şi exportate, cit şi pentru cele im-
portate din streinătate şi vindute înl[rnntru.
Dar noile tractate de comerţiu încheiate cu cele mai mulk
din Puterile europeane, înriinţeaz[i perceperea drepturilor ele
vamă precum urmează :
Articolul 4 al tractatului cu Franţa, copiat aidoma pe cel

încheiat cu Ang·lia, şi ale cărui baze au fost acloptatl' ele
toate naţiunile :
«OrI cc product al pămîntului şi al industriei Turciei cum-
părat pentru exportaţiunc va li dus scutit ele orI-ce foi de
sarcină şi de drept, într'un loc potrivit pentru încărcare,
de către negustorii francez.I sau de împuternieiţii lor; sosind
CESTll:NEA cmlEHŢIAI.,Ă 153
acolo, va plăti la intrare un drept fix de 9 la sută din va-

loarea sa, drept cc 'nlocueştc vcchiurile <lrepturT de comerţ
interior desriinţate prin convenţiunea ele faţ[t ; la eşire, va
plăti dreptul de 8 la sut[L, de 'nainte înfîinţat şi care rămîne
în iiinţ[u
Articolul 5 al aceluiaş traetat :

«Ori-cc articol, produs al p[Lmîntului sau al industriei Frantii
şi ţărilor cc atîrnă de clînsa, şi orr-cc marfă ele ori-cc fel, în-
c[1rcată pc vasele franceze sau proprietate a supuşilor irancezI,

sau adusă,
lic pc uscat, fie pe mare, din alte. ţărI, ele către
supuşi frant:czi, va fi priimită, ca şi mai 'naintc, în toale ţi
nuturile Împ[triiţii otomaniceşti fftr[t vr'o excepţie, clup[t plata
a unui drept ele B la sut[t calculat pc valoarea articolelor.
«Ca înlocuire a tutulor vechilor clrepturI pe comerţul in-
terior .ce sunţ azI percepute de la mai sus ,zisele mărfuri,
negustorul francez care le va importa, lie c[t le v.a vinele în
locul de sosire, lie cft Ic va trimite în intcl.'ior spre a li vîncluh\
va mai pl[1ti un d1·cpt ele 2 la sut[t. Dad apoi vor li vîndut!~
m:1rfurilc lie în interiorul ÎmpCtrC1ţii, lie în al'ar[1, nu se va mai
cerc vr'un alt drept nid ele la vînzălor, nici ele la cumpăr[itor,
nid de la acP!a care, cump[n·înclu-le, va dori să le trimeat[t
'n afară.»
În lirrnanul prin care aceste :;ractate sunt notilicate guver-
nului romîncsc, se hot[1r[1sc, ea locuri potrivite de încărcare,
se[tlile clin Constantinopol, Salonic şi Smirna.
R(~l·sc din aceste diferite dispoziţiuni, c[t proclusde romî-
neştl, sosite în vr'unul din aceste trei porturi, pentru a li
exportate în str[Lin[date, vor pHiti la sosire un drept ele 9 la
sută, şi cînd vor fi încărcate pentru a li exportate, un al doilea
drept ele 3 )a sută ; ast-fcl, clupă articolul al '1-ea citat mai

sus, productele romîneştT, cumpărate 'n ţară, nu vor avea nid
un drept ele plătit, cca cc este şi mai limpede fft!măcit în iit'-
manul eşit eătre slirşitul lunci Temagiul clin anul 125li. prin
154 COHESPO:--Dl<NŢA DIPLmlATICĂ ŞI llOCl!~IE:'(Tf,
care noile traetate au fost notificate. E zis într'însul că la

sosirea în capitală a unui product cump[trat într'o provinţie
otomanicească, orT-care ar fi ca, va trebui !'![t !'Ic arate un cer-
tilicat al vamei localnice constatînd locul ele pornire spre

capitală, şi atuncr vama din Cc,nstantinopol va percepe de la
proprietarul mărfii dreptul înfiinţat.
De alt[t parte, o marfă streină, care. la sosirea-i în vr'una
(lin eclc trei scftlt hotărîte, va fi fost pl[ttit dreptul de 3 la
sufft, va putea fi adusă în 'fara-Rornîncascft, r:-i vîndută acolo,
drept plata numai, în mai mult, a dreptului de 2 la sut[t,
afară însă dac[t acest drept nu va fi fost plrttit la scala ele
unde a fost expediată ma!'fa, c[1c\' nu se hotărru,te în mod
precis locul în caro va trebui să fie făcută plata acestui drept
în mai mult.
Cu modul acesta, vama 'f[trii-Romînoştr perele dreptul ce
a 1wrceput clin vecie pîn'azI; mai mult, ea este adusă la starea
de biurou subaltern, şi Ţara-Romîneaseă e silită !'![t plătească
sarcina întreţinerii ele împiegaţr care să n'aib[t decît !'!ă preclec
certificatele de origină cerute ele zisul firman.
Prima hadt şi principalul scop al acestor noi stipulaţiunr
estu de a da Porţii o clesclaunaro a dcsfiinţ[irii sarcinclor care,
subt diferite dcnumirT, îng-rcuiau comerţul atît cel ele impor-
taţio cit şi cel ele oxportaţic. Dar, în cea ec priveşte 11-,p[ularea
ce a 'ngăcluit Înalta Poart[t, atît prin articolul 5 al tractatului

clin Adrianopol cît şi prin actul deosebit al acestui tractat,
a privilegforilor ce îng:reuiau, în folosul ei, cîteva producte
romînoştr, o closclaunare mai mult decît mulţumitoare i-a fost
clatft prin m[trirea d[trii ce i so pl[1teşte pe an, !;li care, ele la
suma ele 418000 Ici, a fost în[dţaţft la cea ele doo milioane.
Din acoastii cauzf1 productele romîneşfi au fost scutite de
orr co alti"t taxi't, prennn Poarta îns[1-!;,I a recunoscut aceasta
prin dispoziţiunile firmanelor ce a dat, în congl[tsuire cu stipu-
laţiunile tractatului clin urmi"t, şi care expres spun că produc-
CE:ff!UNEA CO;\lEIIŢl,\LĂ Hi5
tele romîneştT importate pentru a fi vînclutc în Turcia nu

vor fi supuse clecît la dreptul ele i3 la sută, şi c[t la tranzit
ele vor fi scutite ele ori ce drept; a pretinde să se ofere azi o
a cloa desclaunare Porţii, neatirnat ele mărirea clarei ele pc an,
ar fi a scoate cloo erecte clintr'o sing·ură cauz[t.
Ţa,ra,-Romînea,scă, în puterea vechilor sale privilegiurr, şi
mai ales în a tractatelor care au pus'o în cleoscbr subt ocro-
tirea Împărăţiei Rusiei, ocupă,, în dreptul public aJ Euro-
pei, un loc deosebit lntre cele-1-alte provinţii ale Împă
răţiei Otomaniceşti; ea s'a bucurat în tot cl'auna ele o :ulmi-
nistraţiune financiar[t neatîrnat[t, şi, o clarn plătit.I darea anuală,
ea, ele Yed, a luat în propriu-i folos, drepturile ele vamă ho-
tărîte ele tractatele ele comerţ dintre Înalta Poartă şi celc-
1-alte puteri; a o lipsi azt ele perceperea acestor drepturI,
nu numai că ar merge în contra hotărîrelor tractatelor din-
tre Rusia şi Poarta, clar, mai mult, ar pricinui o scftclcre în-
semnat[t a veniturilor hotărîtc ele regulamentul organic, care a
priimit sancţiunea celor cloo curţr, şi în care venitul vftmilor
fiin\<'az[i în întregimea sa. Ar 11 apoi a isca grcutftţi Ţ[trii-Ro
mîncştY, care n'are vr'un alt mijloc de a acoperi clcflcitul cc
s'ar pricinui clin aceast[t scădere, mai ales într'un moment în

care finanţele nu sunt încă ele tot scăpate ele datoriile ce a fost
necesitate ele a so face clin pricina sdtderci vremelnice a
arenclărei ocnelor. Ţa,ra,-Romînea,scă, nu poate, în această
cestiane, fi pusă, la,-o-la,ltă, cu cele-1-alte provinţii, .şie în
drept de a, cere o deosebire, în puterea, firmanelor Por-
ţii, .şi, ma,i în deosebi, în a, hotărîrilor tractatului încheiat
la, Adrianopol între cele doo curţi.
Această deosebire de alt-mintrelI, ar putea 11 lesne clohîmlită
prin mijlocul rezervelor cc Poarta şi'a păstrat în noile tractate

<le comerţiu, şi ar putea fi conccput[t în aceşti tcrmcnr uin
articolul 5 al tractatului ei, mai sus pomenit, cu Franţa, în
care stă scris :
«E bine înţeles că guvernul M. S. Împăratului Francezilor

nu pretinde, fie prin acest articol, fie prin vr'un altul din
tractatul de mai sus, să hot[trască nimic în afară de înţelesul
cuvintelor puse, nicI să lipsească, în vr'L1n mod oare-care, gu-
vernul Înaltei PorţI de bucuria drepturilor sale ele adminis-
traţiune interioară, pe cît însă aceste drepturi nu vor atinge
în mod învederat hotărîrile vechilor tractate şi privilcgiurilc
hăr[tzitc ele con vcnţiunca de faţă.»
In ceea ce priveşte puterile europcam·, deosebirea ar fi de
tot în folosul lor, c[wl ele n'au îngăduit o mărire a taxei ele
cit în schimbul încetării a altor sarcini care nu aveau fiinţă în
'fara-Romînească ; de aceea hotărîrile la care s'au oprit le-ar
fi aci îngreuetoarc în mod gratuit, de vreme ce n'ar priimi
nicI o compensaţiune. AusL1·ia a simţit foarte bine aceasta, ele
vreme cc a cerut o cxecpţie în cc privc:;:te eel<) eloo Principate :
cftd pentru toate m[irfurile ce ar impol'ta în 'fara-Romînească,
sau pc care le-ar exporta str[Lb{Ltîncl cele-I-alte provinţii ale
Împ[trăţii otomaniccşt'i, ca a priimit hotărîrilc cele noi în schim-
bul clesliin\ftrii celor-I-alte clrepturI ce mai 'nainte erau perce-
pute în aceste provinţii, şi a cerut să rămîc în hotal'ele vechi-
lor tractalc pentru comcl'ţul direct cc face cu aceste doo Prin-
cipate, ast-fol c[L aceste ar perele, pe de o parte, celo mai multe
din drepturile lor, cum s'a al'[ttat mai sus, şi, ele cea-I-altă,
nicI nu s'ar folosi de mărirea drepturilor cc a fost îngăduită
de curînd. Aceste sunt raţiunile cc 'fara-Romînească ar li în
drept să arate în folosul unui-a clin clropturile cele mai vechi
do care· s'a bucurat, drept întemeiat pe firmanele repetate
alo Înaltei Porţi, şi clrnz[tşuit de toate hotărîrilc care au pus'o
subt ocrotirea Împăr[tţii Rusiei, ele la tractatul din Kainargi
pînri la cel clin Adrianopol. Nu s'al' putea cel puţin cere pen-
tru Tara-Romînească, llupc rostirea chiar a tractatelor celor
noi, să-i lio hotărît[t vr'o scală potrivită, ca Brftila, de pildă, în
care să poată sfi urmeze a se bucura ele un drept tot atît de
vechiu ca ~i fiinţarea ci înse-~'i '?
CESTIUNEA CO)IEflŢIALĂ
Alteţa, ,Sa, Senerisimă, Prinţul Bibescu către Maiestatea,

Sa, Sultanul 11
Prinţul arată Sultanului vr1tămarea

drepturilor sfinte pe care se
'ntemeiază comerţul Ţării-H.omîneşti, şi cere de la dreptatea Maiestr1ţii
Sale să binevoească a face sft fie privite ca sfinte aceste drepturi che-
zăi;,uite poporului romîn de iluştrii Ei strămoşi. ·
Bucureşti 1843
SIRE,
Tara Homînească, ele atîtea veacud ele cînd trăeşte la umbra

augustă a tronului Maiestăţii Tale, s'a bucurat de privilegiul
de ·a importa productele sale în toate Statele Impărăţii Oto-
maniceşti făr'a plăti vr'un drept de vamă, aceste producte
(lind obiecte de prima necesitate, a căror importaţiune face
să se nască ettinătatea şi belşugul. De acea acest Principat
a fost numit hambarul Înaltei PorţI.
Maiestatea Sa, răposatul Sultan Mahmucl, a ci:'irui memorie
este vednică, vroi, în generoasa-i îngrijire pentru popoarele sale,
să dec o mai mare întindere încă acestor drepturi, hărăzind
Tării RomîneştI un pavilion cu culorile naţionale, şi dindu-i
pe vecie dreptul de a nu plăti acest pavilion în porturile şi
scălile Împărăţii otomaniceştr decît un drept de 3 la sută,
lăsînd însă sarea şi grînele, - ca şi în trecut, - scutite de orl-
ce dărI.
De aceste · dreptur:r, Sire, care sunt monumente ale mărirei
şi ale dărniciei celor care le-au hărăzit, e ameninţat azi de a
fi lipsit eredinciosul popor romînesc, prin asemuirea sea cu
naţiunile cu care nu poate avea nici un punct de comparaţie.
1) Avem doo copii de pe această scrisoare către Sultan ; deosebirile

între amîndoo su11t prea mici pentru ·ca să fim crezut de, nevoe să le
dăm pe amîndoo.
11>8 conEPSONlJEI\Ţ,\ DIPLmtATICĂ ŞI DOCUMENTE
Aşa dar, fericirea ce am simţit apropiindu-mă ele tronul

Maiestăţii n
Tale, nu va ţinut, Sire, decît cît luceşte un fulger,
pentru a fi înlocuită cu aclînca durere de a-mi vedea patria
în momentul de a fi lipsită, chiar clin primele zile ale dom-
nirii mele, de privileg-Iurile sale cele mai vechi, consfinţite
de atîtea veacuri şi de atîtea înalte lirmane.
Intorcînclu-m[1 în ţara încredinţată îng-rijirei mele, Ia a cărei
bună stare am menirea de a veghia, nu voi avea să vestesc lo-
cuitorilor ei decît perclerea scumpelor lor drepturi, şi derăpîna
rea micului lor comerţ, pe cînel năcli'1jclueam să n'am a le vorbi
elecît de dărnicia Suzeranului nostru, ele bunătatea şi ele drep-
tatea lui.
Sire, nu vei îngădui ca o asemenea nenorocire să vie să
isbească 'fara-Romîneasd1; te Yci îndura si'1 laşi pc poporul l'Î
să se bucure ca şi 'n tree11t, de privileglurilv ehezăşuite de
ilu:;itrii-ţi strămoşi!
Iartă,
Sire, aceasti'1 faptcL îndrăsnL·a\ii ce mi 'este clictat[1
numai ele un adînc simţimînt de datorie şi lle absolut devo-
tament.
Sunt, Sire, al ~Jaiesti'1ţii Tale prea smeritul, prea supusul
şi prea creclineîosul
DmIN AL TAn11-Rm11NEŞTI.
Alteţa Şa, Serenisimă, Prinţul Bibescu cutre Alteţa Sa

marele vizir Rişid Paşa,
l'rin\ul se opintc~lc în conlra p~·oeclului de holi'1riri privitor la comerţul

Austriei cu I'rincipalcle, în temeiul cărora ,·i'unile .-ominc~ti ar f1 lip-
site de drepturile în mai mult, ee au l"osL holi'Lrile pentru toate cele-
i-alte părţi ale lmpi'trăţii Otomanicc~ti. Alteţa Sa recomandă îngrijirilor
marelui vizir ·aceasti't cestit1ne de ci'1petenic pentru ţara sa.
CESTIUNEA cmrnHŢIALA 15\-J
Bucureşti, 184:-l.
MO~SINIORE,
Mi s'a împărtfişitele curînd proectul de hotărîrT privitor la

comerţul Austriei în Principate, pe temeiul cărora vfunile
acestor-a ar lî lipsite ele drepturile în mai mult, cc au fost
hotărîte pentru toate celc-l-alte părţ'î ale Împărăţii otomaniceşti.
Tractatele Porţii au regulat în vccI tranzacţiunile comerţiale
ale Principatelor. A îngădui azi, în dauna lor, eseepţiuni în-
greuetoare, ar ii nu numai un lucru ce ar merge în contra a
orI-c.ărei dreptăţi, dar îneă o măsură mai nepotrivită încă decît
ori cînd azI cinel politica luminată a Înaltei Porţi şi a primului
ei ministru ţinteşte a-şi atrage iubirea diferitelor popoare în-
trunite subt pute,rea otomanicească, icQnomisinclu-le şi ocro-
tindu-le .interesele. Ale noastr,e îmiă, Mc:msinior~, ar 11 de tot
jertfite, de ar putea fi prii,mite propunerile ce se fac în pag·uba
noastră. Lucrul e mult mai serios şi mai de căpetenie decît
cum unii îl înfăţişeaz[\ poate Înaltei Porţî. l\·Iri crccl deci în-
drituit s[\-l recomand îngrijirii Alteţii Voastre, eu toat[i stă
ruinţa cerută ele însemn[itatca lui, şi cu toată încrederea cc
dreptatea şi marile lumini ale Alteţii Voastre sunt menite

a-mi îns\1lla.
Tălmăcire„ Ina,ltului Impă.rătesc Firma,n slobozit, la,

· sfir.şitul Ra,ma,za,nului a,nua,l, în folosul vămilor Ţării
Romîne.şti, în urma, cererilor adresate Inaltei Porţi
de către A. S. S. Domnul Ţării Romîne.şti, Gheorghe
Dimitrie Bibescu, Voevod.
Prin raportul ce ai dat cfitrc !nalta Noastră Poartă, - ai

arătat că, duşi neguţătorii moştenitoarei
noastre provinţii a
'Prii RomîneştT, - pc temeiul Firmanului slobozit la anii 1250
şi 1251, -- au clobîncEt privilegiul ele a plăti vam{i 3 la sută,
160 COf!ESPONDENŢA DIPLO;\IATICĂ ŞI DOClJMfcNTE
pentru cîte mărfuri din productele romîneştr vor transporta

aiei în capitala noastră, precum şi în cele-1,alte. porturi ale
Imp[tr[iţiei, pe uscat sau pe mare, spre a le vinde încărcîndu-le
în co~t1bii neguţăto~eşt'f cu bandiera cc am

hărf1z1t principa-
tului Tării-Romîneşti ; ____'._ dar vameşii hnp,'.'lrăţii îi supuri' să
plătească vamrt aserr{ănată. cu aceea co s'a hotărît prin cele
din urmă încheiate tractaturI cu cele mai 'multe tlin priete-
nele PL1torî, şi caro so plăteşte întocmai în toată întinderea
0
ÎfPpărăţid noastre, p~ntru care ai şi cerut a se Iace cuvenita

îndreptare.
Dar fiind că, precît după a'noastră bum1-voinţă se socote:;;te
trcbt1incfoasă înlesnirea 'şi sloboz~nia comerţului supuşilor r;;i
a neg1.1ţătorilor pomenitului Principat; cu atît . earăşi a este
noastră ncapăratii datorie do a nu se aduce v[tti'tmarc venitu-
rilor Îinpărăţioi ; de a~ooa, potrivit cu hotărîrea cc s'a făcut
pentru' plata vămei de către toţi supuşii de obşte ai Împără
ţiei, şi după tractatele de comerţ încheiate cu c~le mai multe
din Puterile prietene, precum se ia vamă de 5 la sută de către
vameşil celor-l~alte schele şi portur'f ale Împărăţiei noastre
pentru toate mărfurile streine ce se aduc Într'însa, asemenea
urmează, •şi cu dreptate este, să se ia vamă iarăşi 5 la sută de
către vameşii 'fării Romîneşti de la toate mărfurile streine ce

se importează într'această ţară.
Asemenea dar se cuvine ca la osebitoarea pentru 'fara-
Romîneai,că dare de 3 la sută vamă~ să se a<laoge în viitor
încă lei doi la sută pentru producturile şi.mi:j.rfurile romîn.eştI,
ce.se vor cumpăra şi se vor transporta pe uscat şi -pe mare
la a noastră Capitală.
Cu acest chip aceste mărfur:r aducindu-se la schelele Con-
stantinopolului şi la· cele <le prin prejur, precum şi la cele-
10alte ·porturI şi limanurI ale Împărăţii noastre, pe lîngă vama
ce urmează. a se lua în Principat, după privilogiurile Ţării
Romîneşti, să. se plătească 5 la sută drept vamă la locurile
CESTlliNE,\ Cm.lE[\ŢIALĂ lfil
uncki se vor transporta în Împărăţia noastr[i, plătindu-se ş1

şease-zed ele parale pentru ancoraj la ţărmurile Bosforului, şi la
cele ele prin prejurul Constantinopolului ; iar alt nimic s[i nu
se inai ccar[t de c[itre vameşii şi cei-1-alţr slujbaşl subt nicr un
fel ele numire.
C[ttrc aceasta am luat în b[tgare ele seamă ar[itarea cc ai
făcut, că clin vechime nu se lua vamă pentru sarea şi pro-
ductele Ţftrii· Romîncştr, şi c[t s'ar nevoi ca şi ele acum înainte
să nu se înfiinţeze o asemenea pretenţie ;
Privind însă că, după poruncele cele din urmă slobozite pentru
vamă, se ia vama ele Ia toate productele pe care supuşii şi negu-
ţ[ttorii Împ[trăţiei noastre, precum şi ai Puterilor prietene, cum-
părînclu-le le transportează la porturile şi schelele Împărăţiei ;
D.e aceea cu părerea şi împreuna glăsuire a sfetnicilor noştri,
s'a hotărît a sc lua vama iarăşi 5 la sută de la vînzătorul
productelor şi a zaharelelor Ţărei-Romîneştr, şi numai de la
sarea acestei Ţări să nu sc ia vamă, precum din vechime s'a
obicinuit, nicl ele la vînzător, nici ele la cumpărător.
Neguţătorii romîn\' s[t nu fie supăraţi în potriva întocmitelor
privilegiurl prin pomenitul mai sus firman, cu cerere de vamă
sau ele vr'o altă clare pentru toate mărfurile cîte vor trece
prin Împărăţia noastră ca să le ducă la schelele Europei.
Afară din productele romîneşti,- pentru orl cîte alte mărfuri
vor cumpăra neguţătorii romîni sau din Împărăţia noastră ca
să le transporteze în alte Staturl sau din alte Statud ca să le
aducă aicl, - vor plăti vama asemănată cu coprinderea tracta-
tului întocmai ca şi cu din Europa neguţătorii beratlii supuşi

ai Împărăţii, adică acele mărfurI, orI măcar ale căria Puterl
vor fi productele, vor plăti vamă după tarifa acestei puterI.
ABeml-)nea şi mărfurile ce vor cumpăra neguţătorii romîni din
schelurile noastre, sau ca să le vînză iarăşi înăuntru Împărăţiei,
sau ca să le transporteze în alte părţl, vor fi supuse după tarifă
la aceiaşI vamă ce plătesc şi cei-I-alţi neguţătorI europeanI.
12
Hi2 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
DecI, liind că după aceaetă hotărîre ce s'a făcut cu obşteasca

glăsuire a sfetnicilor noştri, prin Înalta noastră Împărăteasca
chibzuire şi voinţă, s'a slobozit Înalta poruncă pentru lucra-
rea orînduelilor vămei după chipul mai sus arătat, şi fiind că
aceaetă pricină s'a încunoştiinţat prin poruncI scrise către cine
se cuYine, atît în capitala noastră cît şi la locurile aşezate pe
ţărmurile Asiei şi ale Europei, s'a dat acest lmpărătesc Fir-
man ca să cunoştI orînduelile ce s'au întocmit şi să le pui

în lucrare după cum pe larg s'a desluşit mai sue 1).
D. Timony, consul-genera,J ;;il Austriei, elitre

A. S. S. Printul Bibescu.
'
Chiar de la suirea sa pe tron, Vodă Bibescu ocupase Cabinetul din
Viena cu interesele comerţiale .le Ţării-Romînei:,tî, şi-i atrăsese bine-
voitoarea-i băgare de seamă asupra acestei cestiunI care atinge inte-
resele cele mai vitale ale Ţării.
D. Timony asigură pe Prinţul de binevoitoarele dispoziţiunI ale Gu-
vernului său, in cit nevoile Ţă-rii-Romine11ti s'&r impă.c& cu dreptu-
rile AutJtriei; şi aduce la cunoştinţa :\. '-.. '-lerenisime că & cerut re-
voca.re& .irm&nului, ca daunător drepturilor acestei lmpărăţii.
Confidenţia,Jă,.
Bucureşti U/28 Dec. 1843
PRINCIPE,
Firmanul publicat în trecuta lună a lui Noembrie, în Bu-

letinul oficial, şi care hărăzeşte privilegiud comerţului 'fării
RomîneştI, îndritueşte vămile romîneştI a percepe de la toate
mărfurile importate, fără excepţie, un drept de 5 la sută, şi
sileşte pe vînzător să plătească un drept de 5 la sută pentru
toate mărfurile ce vor fi cumpărate înăuntrul 'fării spre a
fi transportate la scălile Împărăţii, spre a fi exportate, fără
însă a lămuri limpede de vor avea negustorii austriaci să mai
') VezI Curierul Romin No. 81 din 1 Noembre 1843. - I reproducem

traducerea. (N. tr.)
CESTIUl'\EA COMERŢIALĂ 168
plătească încă de la dînşii, - în momentul adevăratei expor-

taţii,
- dreptul de 3 la sută întemeiat pe tractate.
Prima parte a acestor măsuri este o directă vătămare a
drepturilor noastre cc rezultă din tractate ; a doa le-ar da
altă faţă.
Înalta Curte împărătească şi regească a însărcinat prin ur-
mare pe Excelenţa sa, contele de Sti.irmer, să protesteze pc
lîngă Înnalta Poartă în contra ace!!tor măsurI, şi să ccari't cu
tot dinadinsul revocarea firmanului de care e vorba, în cca
ce priveşte comerţul Austriei.
În urma ordinelor înaltei mele Curţi, am onoarea de a
-încunoştiinţa de acest demers guvernul Tării-Romînestr, şi
protestez în contra aplicării celor coprinse în zisul firman, la
comerţiul în Ţara-Romînească a supuşilor împărăteşti şi regeşti.
Dacă însă drepturile întemeiate pe tractate şi demnitatea
Împărăţiei Austriei au pus pe înaltul meu guvern în supă
răcfoasa nevoe de a cere cu tot dinadinsul revocarea firma-
nului, am fost tot de odată autorizat să dau Alteţii Voastre

asigurarea că Austria va fi în tot-d'auna dispusă să ec în bi-
nevoitoare considerare nevoile Ţării-Romîneşti şi dorinţele
Alteţii Voastre, întru cit ele s'ar împăca cu drepturile noastre.
Rog pe Alteţa Voastră să binevoească a priimi expresiunile
adîncului respect cu care am onoarea de a fi al Alteţii Voastre
cel mai umil şi mai ascultător servitor.
Suhsemna,t: TIMONY.
E. S. contele de Stilrmer, reprezentantul

Austriei pe lingă, Înna,lta, Poa,rtă, către A. S. S. Prinţul
Ttirii-Romînesti.
' '
E. S. contele de Stiirmer arată Prinţului Bibescu demersurile ce şi

el a făcut, şi în acelaş scop ca şi D. Timony, pe lingă lnnalta Poartă,
în. cestiunea vămilor.
164 CORESPONDENŢA DIPLm1ATICĂ Şi DOCUMENTE
Constautinopol, 21 i\Iai 1844

PRI:\'CIPE,
Am primit cu multă recunoştintrt scrisoarea 1i ce Alteţa

Voastr[t mi'a f[teut onoarea si'1-m1 adreseze. cu data de 15
Februarie, şi în care a binevoit si'i intre în unele amănunte
despre firmanul, atingător ele vamelc romîne, cc dodesc aci
naştere la negoeiaţiunr clin parte-mi cu Înnalta Poartă. N'am
v[izut în aecastă scrisoare, Prineipe, clccît o noi't probă a în-
naltei înţelepţiunr, ca şi a simţimintclor do lealitate şi de drep-
tate cc Vft cleosibesc. Încît despre explicaţiunile atît ele sin-
cere ale A. Voastre despre obiectul mai sus zis, cred ele a
mea datorie să dau un răspuns tot atît ele sincer.
Numai în urma unui ordin expres al Curţii împărăteştr am
făcut pe lîngă Poartrt clomorsurilc ale căror rezultat a fost
scrisoarea viziria!rt de curînd dată în privinţa menţinerii sta-

tului quo pentru comerţul austriac. Eu unul, în urma asi-
gurărilor ministerului otomanicesc, care-mi fusese confirmate
de Alteţa Voastră, arătasem că întocmirile ce se luase între

Dînsa şi Poarta, nu priveau întru nimic pe supuşii austriacI;
dar se paro că redacţiunea nu îndestul ele limpede a firma-
nului a dat naştere, în ideile guvernului împărătesc, unor
îndoelI asupra căror acesta ţinea să fie lămurit, constatînd
în mod limpede şi preciz că nimic nu se va schimba, prin
acest firman, în poziţiunea pe care o asigură comerţului nos-
tru în Ţara-Romînească, capitulaţiunile noastre cu Poarta,
precum şi întocmirile luate cu Dînsa, în urma tractatului
englez. De sigur, Principe, că ştiţi de mai 'nainte cît a apre-
ţiat Guvernul împărătesc graba ce aţl pus spre a-i da în această
privinţă, desăvîrşite asigurărl.
') Reclamările Austriei sunt opuse intereselor comerţiului Ţării-Ro

mîneştI. Prinţul se fereşte de a arăta, în faţa demersurilor D. D. Ti.
mony şi Stiirmer, simţiminte vrăjmăseştI; nădăjdueşte că-şi va atinge
ţinta prin răbdare, cătînd să convingă, şi interesînd la cauza sa pe Rusia.
CESTIUNEA COMEr!ŢIALĂ 16:J
D-a de Sti.irner Vă este, Principe, cît se poate de recunos-

cătoare de plrtcuta-Vă aducere aminte. N'am nevoe ele a Vă
spune că ne pare chiar acuma rău cri momentele ce ne-a fost
date să trecem aci cu A. Voastră, au fost atît ele scurte, şi ci\
nu 'ncetăm de a face călduroase urări pentru fericirea Ei.
Binevoeşte, Principe, să priimeştr omagiul înnaltei mele con-
sideraţiun'i, şi al simţimintelor mele foarte afectuoase.
Sllbsemna,t: STDn11rnn.
A. S. ,5. Prinţul Bibescu către E. S. D. de Titow, repre-

zentantul Rusiei pe Jîngă Înna,lta, Poartă.
Cestiunea vămilor nu şi'a priimit încă deslegarea. Prinţul se 'ndreaptă,

de rîndul ăsta, elitre Rusia, şi pune subt ochii Cabinetului din Sin-
Petersburg priveliştea nedreptăţilor la care sunt expuse vămile romîne.
Cere sprijinul Rusiei; o roa7ă să nu lase ca toate productele strftine
să urmeze a fi Laxale numai cu un drept de H la sulă, pe cînd ale
Ţării-Romîne 7 li sunt isbile de drepturi peste mr1surr1 de mari, ~i sft nu
'ngădue ca în tractatele de comerţ care au sr1 fie subsemnate de l'oartr,
cu diferitele Guverne, să fle pentru Principale puse clauze escepţionale
proprii a-i ruina comerţul.
Alteţa Sa ar dori ca Ţara-Homînească, conform cu dispoziţiunile
tractatului din Adrianopol, să nu fie pusă, la, ofaltu cu· cele-1-a,lte
provinţii otoma,niceştl Ar vrea să aibă Principatele facultatea, de
a,-şf regula, înse-şl, în deplinii, liberta,te, relaţiunile lor comerciale.
Confidenţill,Jă,.
Bucureşti 11/23 Ianuarie 1845.
DOMNULE AMBASADOR,
Daţi-ml voe de a vă vorbi de o afacere atingătoare de

comerţul nostru, şi, prin urmare, de interesele cele mai vitale
ale Principatelor, în al cărora nume şi folos vă cer azi spri-
jinul D-voastră. Ştiţi c[i, cu toată administraţiunea ne-atîrnată
ele care ne-am bucurat de vecie, şi care a fost recunoscută
166 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCmlENTE
ca neatîrnată în toate tractatele cu Curtea ocrotitoare, cu toate

acestea şi în tot-d'auna s'au înclirzit să ne aplice ·silit dife-
ritele tractate de comerţ işi alte stipulaţiunl'. cu Turcia, asi-
milîndu-ne, în tot şi pentru toate, eu celc-1-alte provinţii ale
ci, de tot supuse legii musulmane. De aci acele cfocnir'i
şi acele contrazicerl'. între instituţiunile ţării şi drepturile
excepţionale pe care se bizuesc streinii, drepturi, care fiind

foarte puţin conglăsuitoare cu cele stipulate ~n folosul Princi-
patelor, sunt un isvor de ruinoase abuzurY şi de neîncetate
dezorclinl'.. Excelenţa Voastră a fost în situaţiune de a cu-
noaşte aceasta prin sine insc-şI, în timpul şeclerei sale aci
xlă voi mărgini decr a cita un singur amănunt, acel care
îndritueşte nota ele faţă.

~tiţl'., Domnule Ambasador, c[i vCimile noastre au fost în
tot-d'auna de tot neatîrnate de ale Porţii, care, dcaltmintrell',
n'are nic'î un intereR să vre să aibCt vr'un amestec cu dînsele,
Lle vreme ce toate drepturile percepute de dînsele nu folosesc
decît vistierii noastre. Cu toate aceste, nu ştiu prin ce fata-
litate, a trebuit ca 'n vecr să priimim silit sistemul vamal
acloptat de Poartă la diferite epoc'f, şi să-i suferim toate con-
secinţele, or cît de strivitoare ar Ii fost pentru noi. Astl'd, cît
timp dreptul de H la sută fu baza or cărei importaţiuni în
Împărăţia turcească, furăm siliţY s[i ne supunem şi să priimim
la noi productele cu care ne 'nneacă streinii, cu preţul a
acestui drept de nimic, pe cînd ale noastre sunt pretutindeni
isbite de drepturile cele mai peste măsur[t ele marL E ade-
vărat că lipsa de sig·uranţă ce domnea în ţară, sunt abea
eîţ'f-va anl'., şi lipsa de desvoltare a comerţului nostru, din
cauza greutăţii timpnrilor, erau pricina că r[ml era puţin
simţit; dar, de cînd tractatul clin Adrianopol a venit să sdro-
bească piedicile ce ne ţineau leg·at comerţul, şi să creeze
trebuinţI noi, deschizînd ţ[irii un viitor nou, acest rău este
foarte mult simţit.
CESTIUNEA COMEr!ŢIALĂ 1(i7
Dar iată că, pe cînd aveam toate motivele ele a nădăjdui

ca, în urma acestui tractat, om înceta în sfirşit ele a li puşI
la olaltft cu cele-1--alte provinţii otomaniceşti, ~i c'om putea,-
cel puţin în ce priveşte vămile noaetre, - să ne 'ntemeiem
pe baze mai în raport 011 privilegiurile ce ne sunt recunos-
cute, ne vedem siluiţI mai rău <lecit în trecut.
Într'adevăr, pe cînd, pentru vămile sale, Poarta stipulează
dreptul ele 12 la sută, nu pune în afară de aceete stipula-
ţiunI Principatele decît pentru a le lăsa tot supm1e vechiului
drept de 3 la sutfi. Plecînd de la acest principiu, nu e motiv
pentru ca Poarta care, precum am arătat mai sus, n'are nicI
un interes ca v[imile noastre să producă, - să nu pă 7 ească
într'o zi la desfiinţarea lor desăvîrşită.
Iată, Domnule Ambasador, asupra cărui punct doream să
atrag băgarea de seamă a Excelenţii Voastre, azI cînd se
pare că tractatele de comerţ ale diferitelor guverne cu Poarta
au să He revizuite. De nu este cu putinţă de a elobîndi fa-
cultatea de a ne reg·ula înşi-ne relaţiunile noastre comcrţialc,
cea ce ar li urmarea de tot lirească a poziţiunii politice ce
ne este recunoscută şi asigurată de tractate, cel puţin eă nu
iie suferit, pentrn Principate, sfi se pue clauzo excepţionale,
cu scopul de a le ruina mai bine comerţul.
E. S. Contele de Nesselrode elitre A. S. S. Prinţul Bibescu.
O a cloa scrisoare a Prinţului Bibescu, cu data ele "/,. Febr. '),

Jiind mai stăruitoare incă de cît cea de la 23 Ian. 18+5, în cestiunea
raporturilor comerţialc ale Rusiei cu Tara-Romineascii, contele de Nes-
selrode răspunde Alteţii Sale ci Împifra,tul sprijină,, la, Consta,nti-
nopol, nă,zuinţele Domnului Ţiirii-Romineştl spre a dobîndi, în fo-
losul Principatului romin, m~rirea, drepturilor va,ma,Je ca,re a,re să,
fie consfinţită, prin convenţiunea, comerţia,Jă, cu Poarta,.
I) Această scrisoare, căreia răspu11cle Co11tele de Nesselrode, lipse~Le

din cule!terea noastrri.
168 CORESPONDENŢA DIPLO~IATICĂ ŞI DOClli\lENTE
Sin-Petersburg, 30 '.\Iartie 1845
PHINCIPE,
Mi'am făcut o datorie ele a lla seamă Împăratului de do-

rinţele cc Alteţa Voastr[t a binevoit a-mI arăta în scrisoarea
sa de la li/~(• Februarie, în privinţa raportur.ilor comerţ.iale

dintre Rusia şi 'fara-Romîncască.
Precum reesc din aceast[i scrisoare, administraţiunca aces-
tui Principat ar dori ca m[irirea drepturilor vamale, care are
să fie consfinţit[i prin convenţiunea eomcrcială ce negoţiăm
acuma la Constantinopol, să fie asemenea întinsă şi provin-
ţiilor de la Dunăre. Împăratul ţiind din inim[i la tot cc poate
contribui la clesvoltarea prosperităţii acestor Provinţii, puse
de tractate subt eg-icla-i ocrotitoare, nu s'a dat în lăturr ele a
aproba llispoziţiunile cc Alteţa Voastră priveşte ca cele mai
proprii pentru a atinge ţinta aceasta.
Simţ marc plăcere, Principe, că pot să-ţI vestesc un rezul-
tat atît de conform dorinţelor Alteţii Voastre; poftesc tot ele
o dată pe D. Daşkofl să-I dee mai desvoltatc desluşirI despre
a(accrea cc a tratat în sus zisa scrisoare.
Binevocştc, Principe, a priimi asigurarea înnaltci mele con-
siclcratiunî.
Suusemnat : NILSSF.LliODE
D. Philippsborn, însii,rcina,t de a,ia,ceri al guvernului

romîn, către A. S. S. Pli.nţul Bibescu.
D. l'hilippsborn a priimit de la Prinţul Bibescu instrucţiuni în pri-

Yinţa cestiunii vamale; Prinţul Î\li urmăre1;>te campania pe lîng(t Cabi-
netul austriac, şi o scrisoare destinatri Prinţului de l\leLternich tratează
această cestiune. D. Philippsborn n(idăjdueşte să ducă bine la capăt
cu A. S. Prinţul de Metternich negociaţiunea ce i-a fost încredinţată.
A doa parte a scrisorii se referă la diferite recomandări făcute de
Prinţ, precum: alegerea unui arhitect, comanda de drapeluri şi stin-
darde, preţul lor.
GESTIUNEA CO~IERŢIALĂ 169
Viena, 6 i\Jartie 1846.
MO~Sll\"lORE.
Momentele D-lui Prinţ de Mettcrnich fiind din cele mai

preţioase, n'am îndrăsnit să abuzez de dînsele ; Prinţul mi'a
ţinut scamă de această discreţiune şi a binevoit a-ml'. trimite
răspuns că avea ele gînd să mă vaz[t într'o zi apropiatft ,;;i
că va afla cu pl[tcerc tot cc voi avea s[t-i spui, despre ccs-
tiunca recomandată îngrijirii melc. Pîn'atuncl, am frtcut să-i

fie dată serisoarea 1i cu care mă'ns[ircinasc Alteţa Voastră.
Pe loc ce voi fi văzut pe D. Prinţ de Mettcrnich, m[t voi
grăbi să fac umilul meu raport ; cred că pot de acum să
afirm dt dispoziţiunile lui sunt elcs[tvîrşit ele bune, că nu
lasă nimic de clorit, că sunt astfel încît să putem avea nf1-
dejcle, şi o nădejde cu temei, de a vedea dusă la bun capăt
negociaţiunea ce Alteţa Voastră a binevoit a-ml încredinţa.
Scrisoarea către Prinţul Miloş i-a fost cu grij[t îmmînată
Am pornit iarftşl'. clupă informaţiunl'. r;;i am clobînclit sigu-
ranţa dt el. I-Iclit întruner;;t() toate calit[1ţilc cerute 1wntru a
îndeplini foarte bine şi spr1· marca mulţumire a Altcţii

Voastre, îndatoririle cc este gata să cc. Se bucură aci de un
renume care-l face vrednic ele a fi recomandat, şi pentru
cunostinţclc r;;i pentru simţimintele sale; e un arhitect foarh'
iscusit, plin de inteligenţr1, care a probat ce poate face,

şi, de se hotărcştc să părăsească Viena, şi să-şî ee îndatori-
rea ce i-am propus, o face mai mult cu gînclul de a se pune
şi mai bine în vedere decît cu acel de a face bani. D. Hel1t
st[t foarte bine ca avere; am stăruit clin nou pe lîngă dînsul;
i-am arătat din nou dorinţa ca el să r.1eargă să pue servi-
ţiile sale în slujba guvernului Alteţii Voastre; s'a arătat foarte
aplecat a o face; dar, deşi părăseşte ideea de a conduce lu-
1
) Copia scrisorii Prinţului Bibescu către Prin\ul de l\Ietternich nu
se atlă in culegerea noastră.
crărI particulare, de s'ar înfăţişa vr'unele în afar[1 de ale

Uuvcrnului, n'a vrut s[1 se'nduplece în ce priveşte cca ară
tată de mai 'nainte, adică: un congediu de doo luni pe an,
dîndu-i-sc acest congcdiu între lunile de Noembrie şi de

Februarie, precum doreşti, :Monsiniore, sau la orI ce altă
epocă a anului: asupra acestui punct, D. Helft se referă pe
deplin la hotărîrile Altcţii Voastre. Lucrul de căpetenie este
s[t-i fie îngăduit să meargă, din timp în timp, să viziteze ţă
rile care au tăcut mai marI propăşiri în ştiinţa arhitecturei
şi a construcţiunilor. Va atîrna deci de Alteţa Voastră s[t
vad[t pe D. Helft plecat cit mai curînd pentru Bucureşti, de
mă 'ndritueşte să trec cu dînsul un contract întemeiat pe
condiţiunile ce am avut onoarea de a-i Ic a.răta altă dată.
Am vizitat mai multe ateliere în care se lucrcaz[t drapele
şi stinclartlc; m'arn oprit la al D-lui Alkcns, principalul fur-
nisor al armatei austriace; mi'a arătat diferite modeluri; m'am

sfiit să aleg·, ne ştiind la ce clas[t ~ă mă opresc ; v[izînd
deosebirea preţurilor, m'am temut să-mI pui în joc r[1spun-
dcrea, şi am vrut mai bine s[1 poftesc pe D. Alkens să 'ntoc-
measc[t dcvizuri pe care am onoarea de a le alătura şi de
a Ic supune Altcţii Yoastrc. Hccsc din ele cft sunt trei clase:
cea d'întîi11, ele la 5-'1•7 la fi\17 fiorini ele drapel, şi 64:3 li.orini
ele stindard; a doa, 42(1 liorinl de drapel, şi 4H8 lio1'ini ele
stindarcl. ; aceste clase au montura în am şi sunt brodate
pe amîndoo părţile. A treia c cu mult mai pe_ jos ca preţ,
precum arată devizul, clar este asemenea cu mult mai pe
jos ca eleganţă şi trăinicie şi este numai zugrăvită. Speriat
de mărimea preţurilor şi crezîncl că comanda a trei stindarde
şi a noo drapele ar fi îndestul de mare pentru a putea trage
n[1dcjdea că se va mai l[1sa din preţ, am sfftruit, şi D. Alkens
în siîrşit a făcut propunerea de a preda pe preţul de 550
fiorinI stindardele şi drapelele, fflră deosebire, cele de clasa
cl'întîiu ; cele ele a cloa costînd 450 fiorini ; şi cele ele a treia
CESTIONEA COMERŢIALĂ 171
350, ş'înclatorindu-se să
le predee pe toate în răstimpul de
şase ;;ăptămînr, numărat din zioa comencJii. Pentru o mai
bună desluşire, alătur şi declaraţiunea dată 'n scris de D.
Alkens. Aştept decY ordinele Alteţii Voastre.
Sunt cu cel mai adînc respect, Monsiniore, al Alteţii Voastre
prea umilitul şi prea supusul servitor.
Subsemnat ; PHILIPPSUORN.
D. Philippsborn către A. S. S. Prinţul Bibesczz.

D. Philippshorn, pus de A. S. Prinţul de Metternich în raport cu
D. Humlauer, consiliar aulic, - în special însărcinat cu cestiunile pri-
vitoare la comerţ şi industrie, - raportează Prinţului Bibescu că acest
domn a fost isbit de amănuntele noi ce Alteţa Sa i-a trimis despre
cestiunea vămilor romîneşti.-Aceste amănunte au pus pe D. consiliar
în stare de a se pătrunde bine de neapărata trebuinţă, pentru amindoo
ţă,rile, de a face să 'nceteze o situaţiune care dă prilej la o mulţime
de reclamări. - Dispoziţiunile Cabinetului din Viena sunt de tot sim-
patice propunerilor Domnului Ţării-Romîne 7 tr. - De la 181-3, cesLiunea
a înnaintat foarte mult: Procedeurile pline de cordialifate de care
Guvemul rus se slujeşte faţă, cu Principatele, şi pe ca,re Prinţul
a, a,vut grija, să, le 'nsemne în scrisonrea,-i că,tre Prinţul ele 1"Iet-
ternich, au produs, scrie D. Philippsborn, asupra D-lui Humlauer un
efect favorabil.
31 Martie [846.
:\IU:'liSl:\'IORE,
A. S. Prinţul de Metternich a binevoit a mă pune în raport

cu D. de 1-lumlauer, consiliar aulic, şi în special însărcinat
de a trata afacerile privitoare la comerţ şi industrie, de cîte
orY e neînţelegere între Guvernul austriac şi ale altor State,
fie despre modul de aplicare a schimburilor, fie despre a lor
administrare, prin urmare despre spir;itul, execuţiunea trac-
tatelor de comerţ încheiate cu Austria. D. de Humlauer
avînd, ca să zic aşa, în mîna sa politica comerţială păzită
în afară de Cabinetul împăr[1tcsc, nu puteam s[1 fiu mai bine
172 COllRSPONDENŢA DIPLmIATICA ŞI oocmrnNlE
indreptat, şi m'am gr[tbit să mă folosesc de voea ce-mr dedese

D. cancelar să comunic cu clînsul. Spirit luminat şi înţeleg-încl
foarte bine că este un abuz în tradiţiunile care conduc încă
oarcş1 cum raporturile comcrţialc ce Principatele cată să aib[t
cu străinătatea, D. ele I-Iumlauer mi'a luat aproape înainte,
şi nu mi'a tăg(trluit ele loc dt vedea cu pi'irere de rău în
eontra a căror greut[tţI avea de luptat guvernul romîn, şi c[t
nu cerea alta dccît să poată contribui a-l mîntui de clînsele ;
că va vedea do aceasta, eft nu se 'ncloca că va isbuti, dar
dt afacerea nu se putea sfîrşi într'un moment, şi cft trcbue

să i se dec răgaz ; că pentru moment atîta cerea de la mine.
A cătat să mă supun la aceasta, cu toate că ţineam foarte
mult să văd pus un capăt acestei stăr'i de nesiguranţ[i,
earc atît de greu apas[t pe ţară, şi cu toate că doream s[t
liu îndrituit să vestesc Altcţii Voastre că ccstiunca vămilor,
ea şi a dreptului de patentă, au fost regulate în înţelesul
unei des[tvîrşitc reciprocităţi, conform cu principiile ele drep-
tate, cu ideile priimite de naţiunile civilizate. Nu atîrna dn
D. I-Iumlauer de a-mI da această îndrituire, de a-mI face
aceast[t plrtcere ; ar fi frwut-o, de ar fi putut, căcI vede ade-
vărul, înţelege că situaţiunea este clin cole mai încureatc.
şi r.ă e vremea de a cşi dintr'însa ; înţelege că în aceste
eestiunI, interesele Austriei sunt tot atît în joc ca şi ale
Principatelor înse-şi.
Numai Alteţa Voastră l'a pus în stare de a-şI forma bine
jud<~carea, de a se pătrunde ele nevoea ce au interesele amîn-
doror ţări de a pune un capăt reclamaţiunilor căror am fost
însărcinat de mai multe orI să dau sprijin, arătîndu-le va-
loarea. Numai din scrisoarea pe care, Monseniore, aţI bine-
voit a mi'o trimite, a tras D. ele Humlauer amănunte care
i-erau încă necunoscute, amănunte care au slujit să-l îmbolde
a se ocupa serios, foarte serios chiar, ca dispoziţiunile bine-
voitoare ale guvernului austriac, - de care atîtea ori am
CESTIUNEA CO~IEH.ŢIALĂ 17:l
avut onoarea de a vorbi, - s[t capete trup şi să nu se măr

ginească de azi înainte numai în rostire de clorinţL
D. llc Humlaucr dorind, spre mai mare l[imurire, să aibă
copie dup[t scrisoare, i-am îndeplinit, cererea, cca ce sunt
sigur că Alteţa Voastră va aproba. Cea ce mai ales a atras
bttgarea ele scamă a D-lui consiliar aulic, sunt proceclcurile
pline ele cordialitate ele care guvernul rusesc se slujeşte faţă
cu Principatele, cu acest prilej ca şi cu multe altele, şi pe
care Alteţa Voastră a avut grija ele a le 'nsemna. Ele au
pricinuit D-lui de I-Iumlaucr o oareşl:-carc mulţumire, şi am
prilejul ele a crede că se va sprijini pe clînsele spre a în-
vinge prejudecările învechite, - care au îneă destul traiu
şi destulă putere, deşi nu sunt absolute,-ca să 'ntîrzie des-
legarea cestiunilor aceste, clcslegare pe care, el unul, vrea
s'o aducă cît mai curînd. - Ar fi dar de dorit să fiu treptat
încunoştiinţat de tot ce se a,tinge de dispoziţiunile guver-
nului Rusiei ele a veni în ajutor Principatelor, ca să nu mai
fie ţinute ele într'un regim atît de ameninţător şi pentru
comerţul şi pentru industria lor. Inclrăsncsc s[t rog pe Al-
teţa Voastră să bine-voească a-mr priimi cererea, şi a mă
pune în stare de a vorbi în cunoştinţ[t ele cauză : astfel sar-

cina ce mi s'a impus mi se va 'nlesni cu mult. Cată să
aclaog că D. de Humlauer îşi va face peste curîncl raportul,
care ne va 'ngădui să vedem pînă la ce punct vor fi aplecaţi
să concure a deschide Principatelor o cale ele prosperitate.
Sunt cu un adînc respect, Monseniore, al Alteţii Voastre
prea umilitul şi ascultător servitor.
Subsemna,t: PHILIPPSBORN.
CORESPONDINTA GENERALĂ
'
DIPLOMATICĂ
(1843-18461
Ex. 8. contele de Nesselrode, vice-ca,ncela,r
a,l Împărăţii Ruseşti, elitre D. Da,şkoff, consul al Rusiei
la Bucureşti.
Contele învitri pe D. Daşkoff să transmiţă adunrirei obsteşll felicită

rile Curţei protectoare pentru alegerea ce a făcut, - şi ca,re o onoa,ră,,
- a lui Gheorghe Bibescu de Prinţ al Ţării-Romînei:;ti, ca şi pentru
ordina, cc a prezidat la alegerea Prinţului.
Petersburg, 12 Ianuarie 184H.
Curierul trimis de guvernul provizoriu al Ţării-Romîneştr

pentru a face cunoscută Curţii imperiale alegerea D-lui Gheor-
ghe Bibescu Ia postul de Hospodar, a sosit aid în zioa de
anul nou. "\1'am grăbit s[t dau seam[t Impădtului de noutatea
pe care o aducea, şi s[i supun )faicst[iţei Sale adresa prin
care Adunarea obştească extraordinar[t i-anunţă rezultatul
operaţiunilor alegerii.
Maioritatea impuictoare de voturr ce s'a format în favoarea
D-lui Bibescu a cor[tspuns pe deplin cu nădejdiile noastre.
Această alegere onorează Adunarea clin eare a eşit, şi de-a
fost priimită prin aclamaţiunile unanime ale Ţării-Romîneştr,
se bucură asemenea de aprobarea Curţii protectoare, cărei dă
chezăşia unei administrări înţ.elepte şi regulate, menite să
asigure pe viitor buna-stare a Principatului.
Bine-voiţi, D-le, să transmiteţr expresiunea acestor simţi
minte membrilor celei din urm[t Adunări obsteşt'i extraordi-
nare, prin organul preşedintelui ci. Îi veţi spune ca ceia ce
aclaogă încă la mulţumirea noastrri, este ordinea şi cuviinţa
vrednice de a fi dat ca pilde, cc au prezidat la lucrările Adună-
13
178 COHESPONDENŢA lllPLOi\lATICĂ ŞI DOCUMENTE
n[1rii alegătoare. Nu putem da îndestule laude mf1surilor atît

ele înţelepte care, după recomandarea D-voastră, au fost aclop-
tate pentru a ajunge la acest scop. Mitropolitul a clobîndit
astfel titlud noi la iubirea şi veneraţiunea concetriţenilor săi
prin zelul nobil ce s'a desfăşurat în îndeplinirea înaltelor fum:-
ţiunI cu care era însărcinat de drept. În mijlocul luptei intere-
selor rivale şi a ferberii. patimilor, i g'a ridicat vocea solemnă
şi gravă pentru a deştepta în conştiinţo. alegătorilor simţimîntul
unui patriotism sincer şi datoriile ce le impu1tea către Dum-
nezeu şi către ţara lor sfinţenia mandatului cc priimiseră.
Călăuzită de acest prelat, Adunarea. a.legătoare a :;itiut să
tragă folos din însuşirile politice a căror bine-facere grija Cur-
ţii protectoare a asigurat-o 'fării-Romîne~tr, şi dintre care cea

mai chi preţ este dreptul păstrat Na.ţiunei de a.-şi alege ea
îns[1şi capul chemat să prezide la deijtinele ei.
Subt acest raport, alegerea D-lui Gheorghe Bibcscu nu lasă
nimic de dorit.
invităm chiar de azi pe D. Boutenieff să facă cunoscut Porţii
c[1 Guvernul Împărătesc aprobă pe deplin, din p11.rte-i, alege-
rea acestui boier. În acelaş timp, trimisul nostru este însărci
nat să îmbolde pe miniştrii Porţii să grăbească pe cît le va sta
'n putinţă, întărirea acestei alegerI de către Curtea !llllzerană.
Pîn' atuncea, v[1 rog să 'nfăţişaţI D-lui Bibescu felicitările
noastre cele mai sincere despre alegerea sa ; arătaţi-i toate
urările noastre, ca şi nădejdea unui viitor fericit ce tragem
despre administraţiunea sa, nădejde pe care va şti s'o 'nde-
plinească, nu ne îndoim, astfel în cît să 'ndrituească înalta idee
ce Împăratul şi-a format-o ori cînd de principiile lui, de ca-
raeterul şi de talentele care-l deosibesc.
Dac[1, la primirea acestora, Savfet-Effendi se allă încr1 în
Bucureştr, veţr bine-voi a-i arăta via mulţumire pe care ne-a
făcut-o purtarea-i înţeleaptă şi ţintind în vecl la 'mpăcăciune.
Veţr adăoga că nu ne am dat îndărăt de a lăuda la Poartă
1843 - 1846 179
lealitatea cooperaţiunei ce v'a dat în aducerea la _îndeplinire

a hotărîrilor luate în comun de către cele doo Puter'i.
Mi' este asemenea foarte plăcut lucru ca să am a vă da,
D-le, ştir<' ele înalta aprobare cu care Împăratul a bine-voit a
onora zelul şi îngrijirile pline de sîrguinţă, ce aţi pus în în-
deplinirea sarcinei atît de grele ce v'a fost încredinţată şi pe
care aţi ştiut a o săvîrşi cu pc deplina mulţumire a Maiestt1ţii'
Sale ÎmpărăteştL
Priimiţi,\D-le, asigurarea distinsei melc consideraţiuni.
Subsemnat : NES!:iELllODE..
JJ. Billecoq, către JJ. Gwzot.
ll Ianuarie 1843.
DOt\lNULE }[INISTlnJ.
D. Gheorghe Bibcscu, fost mare Postelnic lsau ministru al

afacerilor strcinci al Principatului 'fării-Romîneştr, a fost-ales,
astfi noapte, I-Iospodar, cu 131 de voturi. - Fratele său, D.
Stirbei, candidatul cel mai favorizat clupă clînsul, avea 91 ;
D. G. Filipescu, 84 ; D. Emanuel Băleanu, 79 ; şi în fine D.
Alexandru Filipescu (Vulpe) 63.
Totul s'a petrecut în cea mai mare ordină.
Excelenţia Savfed-Effendi trimite azi, la Constantinopol,
actul ele alegere subscris ele toţi membrii Adunării obstcşti
extra:oi·dinarc.
Caimacamiea va urma cu administrarea Principatului pînă
la întoarcerea curierului, care va aduce confirmarea numirii
noului I-Iospoclar .....
Subsemnat : BILLECOQ.
180 CORESPONDENŢA DIPLOMATICA ŞI DOCUMENTE
Ex. S. contele de Nesselrode către D. Daşkoff.
Contele însărcinează pe D. Daşkoff să mulţumească Mitropolitului

Neofit pentru ordina ce a domnit în alegerea Prinţului G. Bibescu.
Ianuarie 1843.
Suntem recunosătod :Monsiniorului Neofit pentru că, prin

lepădarea de sine însuşi ce a arătat-o, a contribuit în mod ho-
tărîtor la fericitele rezultate de care arc azi are a se felicita
'fara-Romîneascr1. Împrtratul vă însărcinează cu tot dinadinsul
de a arăta Mitropolitului înalta-i mulţumire de modul cum şi-a
îndeplinit datoriile, pr1strînd o orclinr1 aşa de desăvîrşită în
Adunarea alegătoare. Învingînd starea de suferinţă în care
n'a încetat de a se afla, s'a întors în BucureştI în zioa cinel
prezenţa-i era cerută acolo, ,;;i nu s'a clat îndărăt în faţa oste-
nelilor ce-i impuneau funeţiunile sale de prczeclinto.
~I. Sa Împărăteascr1, drept urmare la aceste, a bine-voit, a
destina acestui prelat, ca semn ele bună-voinţ[t din parto-i, o
icoană împodobită cu diamante. lnformîndu-vă de aceste înalte
intenţiunI, vă poftesc să le faceţi cunoscute Monsiniorului
Neofit. Îndatr1 ce Panaghia, va fi gata, vi se va trimite spre
a li îmmînatr1 Mitropolitului cu o scrisoare clin parte-1111.
Subsemnat: Conte ele NESSELHODE.
Ex. S. contele de Nesselrode, către A. S. S. Prinţul

Bibescu.
Contele felicită pc Prinţ de stră,Jucitoarea,-i alegere de c,ire este
atît de vrednic; reaminteşte datoriile 'J'ării-Romineştr cr1trc Poartă,
respecLul, credinţa, supunerea ce-i datorează ; aralr1 ce politică vrea
Husia să urmeze i;,i face cunoscuL Alteţei Sale dorin\ele şi nr1dejdiile
privitoare la adminisLraţiunea lui.
Contele făgădue,:;te Prin\ului eă GuvL•rnul Împărătesc îl ya sprijini
cu toată influenţa sa ca să-l ajule sr1 'ntemeezc ordinea !;li să facă să
piarr1 abuzurile care fiinţează în toate rrunurilc administraţiunii.
184n - 184n 181
Sin-Petersburg, 26 Ianuarie I84n.
PRINCIPE,
Am avut onoarea de a priimi scrisoarea cc Alteţa Voastrft

a bine-voit să-mi adreseze, cu data de 28 Deeembre, cu pri-
lejul alegerii sale la postul înnalt ce votul concetăţenilor săi
îl cheamă să-l ocupe. Dadt s'ar mai putea adăoga ceva la mul-
ţumirea ce această alegere a făcut pe Curtea împărătească sft
simţft, aceasta ar veni numai din simţimintele şi intenţiunile
mîntuitoare ce ne arătaţi ; ele corăspund ideii ce de la în-
ceput Împftratul a avut-o ele caracterul vostru leal şi nobil,
ca şi ele înalte-vă luminl ; ele îndrituesc încrederea şi stima
cu care :\1. Sa bine-voeşte a vft onora.
Oferind Alteţei Voastre sincerile mele felicitărI de strălucita
şi bine meritata. isbîndă ce a avut aeum la alegere, cred că nu
vă pot arăta mai bine, Principe, viia îngrijire ce o inspiraţi
Împăratului, dc cît zugrăvindu-vă cu o eleplintt sinceritate mă
rile şi n[idejeliile pentrn viitor ce leagft cu aclministraţiunea
Voastrft. o Pntere cc întinde asupra Tării-Romîneşti o pro-
tecţiune neinteresată, elupft ce şi'a impus atîtca mărinimoase
jertfe pentru a-i asigura bine-facerea unui guvern regulat, în-

temeiat pe instituţiuni aşa de potrivite pentru propăşirea pros-
peritilţii ei.
Politica Rusiei în privinţa ţării voastre se află în tractatele

încheiate cu Poarta. După rostirea acestor tranzacţiunI în vecI
neuitate, 'fara-Homîneaseă urmează a forma o parte nedes-
lipită a Împftrftţici otomaniceşti ; ca provinţie a acestei Îm-
părăţii, datoreaz[i respect, supunere şi credinţă Sultanului,
suveranul ei legitim ; dadi eleci vre-o (lată Ţara-Homînească
ar avea nenorocirea ele a-şi uita datoriile către Curtea suzerană,
Husia, departe ele a îmbărbăta asemenea vinovate înccrcfirl, ar
ii cea el'întîiu care să le lovească cu o aspră neaprobare.
În înc-reelerca cc ne inspiră caracterul şi principiile voastre,
182 CORESPONDENŢA DIPLOMATl(;Ă Şi DOCLlMENTE
în convingerea m care suntem că, pe cît timp vfi veţI găsi

la cîrma afacerilor, veţI şti să daţr o direcţiune bine-facătoaro
spiritului public, m'aş fi ferit de a vorbi aci de vr'o prevedere
care nici nu şi'ar fi înfăţişat minţii noastre de n'am fi văzut,
în aceştI clin urmă timpi, că nişte aţîtorI de turburărI şi un
tineret hrănit în streinătate, cu doctrine primejdioase, lucrau
să respîncleascft în Ţara-Romînească unele idei distrug[itoare
menite s[i r.ătăcească spiritele în ce priveşte raporturile acestei
ţărI cu Poarta şi s[i aţîţc primejdioase aplecărI şi necompati-
bile cu telul de fiinţare politică ce tractatele şi regulamentul
organic recunosc acestui Principat. Toţl aceia care p[tstreazi"'L
în Ţara-Romînească un patriotism sincer, trebue să se opue
cu vîrtoşie acestor vinovate uneltir\'. a căror prima victim[i ar
li îns(t-şI ţara lor; ci"'td credinţa şi ascultarea către Sultan sunt
tot ele odat[t chcz[tşia şi condiţiunea paşnicei bucurărl a in-
stituţiunilor civile şi judic!are llate Principatului ca :;,i alo unei
existinţl scutite ele turburărl şi de primejdii.
Cît despre Curtea protectoare, ea n'are nicI un interes es-

cluziv al ci de sprijinil în 'fara-Romînească. Rusia nu poate
avea gînclul de a ţine de scurt o ţar[t căreia mărinimoasa-i în-
grijire a chezăşuit o organizare interioari"'t neatîrnată. Acţiunea
ci .de epitt'QP, curat conservatoare, IlLH;,l pl'Opunc vr'o alti"'t
ţinti"'L clecît cea ele a 'ntcmeia şi statornici ordina de lucrur\'.
infiinţată în Tara-Homînească în puterea tractatelor încheiate
cu Poarta, de a veg-hia la observarea principiilor şi dreptu-
rilor care clecmg clin aceste traetate, şi în sfîrşit ele a opri
la vreme orl-ce abatere ele la mersul legal arătat ele regula-
mentul organic. Aceast[i datorie, Rusia a ştiut şi va şti în tot-
~l'auna si't şi'o îndeplinească, sincer şi ffiri't gînd ascuns ; inten-
ţiunile noastre sunt tot aşa de vădite şi tot aşa de pozitive ca
şi clauzele la a căror autoritate recurgem. Fiţl siguri, Prin-
cipe, că dorinţele noastre se vor împăca în tot-d'auna cu ale

voastre, ca şi cu ale părţii si'mi'ttoase a naţiunii romîne, in
1843 - 1846 183
scopul de a păstra însuşirile şi instituţiunik eu care a fost în-

zestrată.
Va atîrna de Alteţa Voastră s11 ne împliniţi năclejdiile. Ne

place l!!ă eredem că o noo eră de prosperitate va începe pentru
compatrioţii voştri din zioa în care veţi intra în exerciţiul înal-
telor funeţiuni pe l:arc încrederea lor v11 ehiamă să le împli-
niţi. Sarcina ce vă e!'!te dată ecre multă muncă ; ştim s[t ne
dăm scama de greutăţile pe care obieeiurilc înveehite ale unui
popor ~i uncie tradiţiuni primejdioase, adînc înrădăcinate, le
opun adesea cugetului celui mai hun, dar Alteţa Voastr[1 va
găsi în patriotismul săi', tăria şi statornicia de care arc nevoe
ca st1 treacă peste aceste piedieI. Aprobarea şi sprijinul Rusiei
nu v[1 vor lipsi în cariera ce veţi avea de străbătut; Husia va
ajuta cu toată influenţa sa năzuinţele ce -veţi face ca s[t res-
tabiliţi în afaceri ordinea şi regularitea şi ca s[t faceţi s[1 dis-
pară abuzurile şi ncregi1larităţile C!~ liinţcază în toate r[1murile
administraţiu11ii.
Viturik radicali- al<· I'<'!,,!'irnului d<! mai 'nai11t1· an lt1sat din

n<·nornein: a<lî11ci tll'llll' î11 (arr1. Nu voi stt1n1i rn,upra arnt1-
111111tclor întristătoarei ~i 'ng-ri,iitoan\i priv1:li~tl a st[trci în care
a ajuns clin lipsa de grijr1 a predecesorului vostru ; mai mult
dccît noi, sunteţi, Principe., în situaţiune ck a studia rcl!-le
cc vr1 bîntue patria, ele a le ciiuta cauzele, de a cerceta rf1-
nile 'fării-Hornîneşti spre a le aclu!'e un leac repede şi mîn-
tuitor. Opera cc aveţi fle des[1vîr~it cerc timp, îndcmînarc şi
stăruinţă. V cţi avea a lupta în contra opoziţiunii sistematice
a unei m11lţimI de incliYizi dcprinşI să sc folosească cln alrn-
:t:uri spre a-şr s[1tura lăeomia :;;i interesele lor particulare ~i
care sc vor vedea ameninţaţi de dreapta asprime a legilor.
Dar influenţa de care v[1 lrneuraţr, tf1ria-vt1 de fire, drep-
tatl•a-v(1 aspr[t şi inţelepciunea-vă ck Iimbagi{1 nu vor întîrzia
a uni împrcjuru-vă, cu iubire ~i devotament, pc toţi aceia care
ţ.in din inimă la binele ţărci lor si
, a clcstcpta
, simtimîn tul <la- .
184 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCOMENTE
toriei în funcţionarii publid pe care veţI şti să-i alegeţi printre

oamenii cei mai luminaţi şi cei mai vrednicI prin moralitatea
lor. Pilda ce vcţr şti să claţI va face să se nască într'înşii o
nobilă rîvnă şi le va deştepta sîrguinţa ca şi clorul de a ajuta
prin năzuinţele lor pe ale voastre în interesul obştesc al pa-
triei lor.
Acestea sunt, in puţine cuvinte, Principe, năclejcliile şi do-
rinţele pe care Curţii împărătecştr i plaee să le unea.-'t:Jă cu
administraţiunca voastră. Lucrîncl a înfrîna abuzurile, a cu-
rftţi tribunalele, a da o direcţiune mîntuitoare instrucţiunii
publice, reîntemeind domnia legilor şi a dreptăţii, clcsăvîrşincl
şi întărind organizarea din lăuntru în sfera determinat[t 'fării
Romîncştr prin tractate şi prin regulamentul org·anic, desvol-
tîncl numeroasele clemente de prosperitate şi de bog[iţie cu
care natura v'a înzestrat ţara, nu vcţ'i lipsi de a atrage asu-
pr[t-v[t binc-euvîntftrile concet[iţcnilor voştri şi de a clobîndi
astfel titlud noi la înnalta încredere a Sultanului şi la buna-
,·oinţă particulară a Împăratului.
Nu pot sfîrşi această scrisoare fără a ruga pc Alteţa Voastră
st1 fie convinsă că, din parte-mI, mă voi sim_ţi în tot-cl'auna
ferieit s[1 contribui, în tot ce-mI va sta în mină la f[tptuirea
mărinimoaselor gîndmI ale \lail'st[1ţii Sale Î111pi:ir[1teştl pentru
patria voastr[1.
Bine voiţI a priimi, pe lîngi:i aceast[t asigurare, pc aceea a
înnaltei mele eonsideraţiun'i.
Suhsemna,t : Conte de NESSELRODE.
Ex. S. generalul conte Kisselef, cutre A. S. S. Prinţul

Bibescu.
Generalul felicită, pe Allcţa tln de suirea-i pe Lron şi Ţa,ra,-Romf-

11ească, de alegerea ce a, făcut. Fiinţarea politică a acestui Principat
184~ - 1846 1!'5
Lrebue să se întărească prin desvoltarea principiilor coprinse în regu-

lamentul organic.
Generalul asigură pe Prinţ că rn găsi în Ministerul 1mp:1rălesc spri-
jinul ce-i este neapărat ca s:1 readucă lucrurile în starea lor normal:1
de ordină ~i de dreptate.
Sîn-l'etersburg-, 28 Ianuarie 184:,_
După ('l' la scrisoarea ce aţr bine-voit a Îmi scrie, am r[is-

puns, - în formele cerute,- îng[icluiţi-mi, Principe, să v[t scriu
cîte-va rînduri, pornite de tot din inimă spre a vă felicita, şi
a felicita încă mai mult 'fara-llomîneascft de alegerea ce a
făcut acum. E un întreg viitor per.tru aceast[1 Tarii pe care aş
voi s[1 o văd în tot-d'a-una fericită şi vrednică de llinţarea po-
litic[t eo i-a fost făcută de tractate, şi care nu se poate întări
de cît prin <lesvoltarea şi neclintita pază a principiilor puse
de regulament. - Sunteţi reprczintantul şi susţinătorul lor ;
de aceia vă pot asigura că veţi găsi în Ministerul împftrătesc
sprijinul cc vă va fi neapărat ca.să readuceţi lucrurile în starea
lor normalft de ordinii şi do dreptate.-Luc-raţr, scumpL' Prinţ,
lt1rJ a v[t 'ng-riji do pismaşi şi de opozanţi. Intenţiunile drepte
şi prineipiilc earc v'au însufleţit în tot-cl'auna vor învinge
toate încurcăturile care vor veni să stec în contra· n[1zuin-
ţelor voastre. P[işiţi cu tărie mri't a vă lăsa sufletul s[t fle do-
borît de greutăţi, mai cu scamă ci't puneţi în al doilea rînd
populiritatea care, tot-d'auna ademenitoare pentru caracterele
cele slabe, nu trebue să atragă pe aceia care vor binele pen-
tru binele însuşi, şi mai ales pe aceia care vor s[t-1 g[1seasc[1
in cc 1•. drept şi einstit.
Eri,area cc aţ.i dat-o unor nebunr din eea l'alt[i epoei't, va
fl de un bun efect. Vă felicit. de aceast[1 idee mîntuit.oare : -
indulgenţii pentru cei rătăciţi, asprin1c pentru cei răi. lat[t
ce ,.,-a trebui să popularizaţl şi ce vă va da o putere moral[t
ca s[t ajungcţî la tot ce va fl folositor şi de dorit pentru ţarii.
Împăratul v[t cunoaşte modul de gîndire şi s'a rnstit în ter-
186 CORESPONDE:-'fA DIPLOMATICĂ ŞI DO' U:\IENTE
menr foarte măgulitorl despre morlul cu care l'aţr arătat acum

.în urmă. Vă felicit şi cu de purtarea-vă înţeleaptă şi cumpr1tatr1
cind cu alegerea, într'un moment în care toate patimile erau
într'atîta în joc, dar în care bunii mei Romîn'i s'au arătat aşa
de desăvîrşit vrednic'i de viitorul ce !e-a lăcllt augustul lor
Protector.
Nu pot vedea fără părere de rău că soarta v'a pus în faţ:1.
de fratele vostru într'o luptă politică. Caracterul lui nobil şi
mărinimos i-a şi arătat fără îndoială că, în această alegere,
nu era vorba de persoane, dar de ţară, şi că în acest înţeles
scopul celor mai scumpe dorinţe ale lui a fost atins,-dacă
nu în interesul lui· particular, cel puţin în al patriei sale pc
care a servit-o aşa de bine şi de folositor. - Bine-voiţr a-i
arrtta toate simţ.irnintele nwl(i de !'ltimă şi de nesteămntat pril)-
tcşug-. N'am r[1spuns la toate Bcrisorilc lui, dar ele au fost
văzute şi citite de coi în drept şi de vrea să-mi scrie pc viitor,

să o facri cu încredPrea că voi priimi în tot-d'auna nouti'tţî ele
la dînsul tot cu aceaşr plăcere şi prietenie
Scrisoarea care vi s'a scris de Nesselrode poate 1i arătată
compatrioţilor voştri. Stima ce ministrnlvă arată trebue să lie
cunoscut:"! de toţY; mai tîrziu veţi avea probe de această stimft.
Îndt o dată, scumpe Principl\ îngăduiţi-ll11 s[t felicit Tara-
Romînească de viitorul său, i;,i priimiţl asigurarea 8imţimintclor
cc am pentru A. voastrft, şi pc care le cunna1;-teţi prea bine
pentru a mai lî nevoe s[1 le reamintesc aci. Bucuraţi-vă do lii-
nele ce snnteţl chemat să fac(~ţi !;li dacă, în nişte momente de
încurc[ttur[t, avoţ'i trebuinţri de serviciile mele, slujiţi-v[t ele
mme cu încredere.
Cu toat[t inima al Alteţii Voastre.
Subsewmit: Kt::iSELEFF 1)
') In decursul accsLci publicărI, vom Yedea uri Kisseleff se isefllcşte

şi numai Kisseleff şi generalul Kisseleff, ~i contele Kisseleff şi chiar g-e-
ncralul conte Kissl'IPIT.
184'1 - 1846 187
A. S. ,S. Prinţul Bibescu, Domnul Ţării-RomÎIJeşti, că,tre

A. S. S. Prinţul Sturza,, Domnul Moldovei.
Prinţul Bibescu scrie Prinţului Sturza că la nimic nu ţine mai mult

decit să vadă
întemeindu-se intre Tara-Romincască i;,i Moldova reia•
ţiun1 de bună vecinătate 1;-i armonie, pe care le cere interesul aceslor
doo ţărL Face cunoscut Alteţii Sale nc\"oca in care se g·ftse~lt! să amine
întrevederea plănuitrt cu dînsa, din 1·anza intîrzierii acin,-;,• cftlf1toriPi
sale la ConstantinopolP.
PHl:\l:JPE :';\I Plll~A IllBITE FRATE,
Am simţit o vie mulţumire priimind înclatoi-itoarea s<:rt·

soare ce Alteţ.a Voastră Serinisimi'1 a însărcinat pc D. Vornic
Beldiman sfi-mi îmmîne. Stima cc înnaltele calităţI ale Alteţii
Voastre mi'au însuflat în tot-cl'auna, nu putea decît si't reîn-
nalţe preţul simţimintelor ce bine voe~te a-mI arăta.
Nu ţ.in la nimi<· rna'î mult decît sr1 vi:'1d întenwindu-su între
noi acele relaţiuni dl· buntt vec:ini'itato ~i tle armonic ]W ('arc le
ecru inten•s1il bine înţD!es al c-clor don ţtirî, '";'i pe l"al'l' o ne-
prit·<·1rnti"'1 nedib[1cic numai le a putl1t strica pc tm timp atît
de lung·. Nu se poate de sigur atribui aceasta nic'î cunoştin
ţ.clor nicl'. înţclepchmii . voastre, care-m'î dau dulcea convin-

gere dt relaţiunile noastre VOI' ti în tot-rl'anna clin cule mai
prietenoase.
Simţ, Prineipe, ca şi Alteţa Voastr[1. nevoea unei întreve-
deri, o clorese din toată inima, dar grijile nedespărţite de un
început de aclminish·aţic, mai ales eînd sunt atîtea luC'rurI ele
îndreptat, mr1 silesc să amîn pentru cit-va timp acest fericit
moment ; nu pot să hotărcs<: a1.i clata, înnainte de-a fi hotărît
epoca călătorii mele la Constantinopol.

Alegerea ce Alteţa Voastră a bine voit. a face de D. Beldiman,
cu acest prilej, nu putea să-mi pricinucasc[i mai marc plă
cere; rog pc Alteţa Voastră să priimeasdt sinccrile mele mul-
188 COHESPO1':IJENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMEr;TE
ţumiri de aceasta, ca şi asigurarea reînnoită a sincerului prie-

teşug şi a înnaltei consideraţiuni cu care am onoarea ele :1 fi, etc.
Al Alteţei \' oastre Serenisime, foarte umilitul şi foarte as-
culffitorul servitor.
Subsemnat : G. BIBESCU.
Ex. S. contele de Nesselrode, către

Em. S. llfitropolitul Neofit.
Contele Nessclrode felicită pe Mitropolit că a ştiut, cînd cu alegerea

Prinţului Bibescu, sfi 'nlăture de mai 'nainte primejdioasele abateri la
care spiritul de intrigă, patimile, rivalităţile partidelor, expuneau deli-
beratiunile Adunărei, si-i face cunoscut că D. Daskoff va avea onoarea
să-i ~ferc, ca o mărlur ie a înnaltei stime a lmpăratului, o icoană imbo-
0
g-f[\itf1 cu dia111anle.
Sin-Pdl•1·sbu1·g-, ,H !llarlic 184H.
:\WNSJNJOHE,
Chemat de curîncl să preâclaţr Adunarea obştească extraor-

dinară clin Tara-Homînească, convocată pentru alegerea nou-
lui Hospodar, aţi adus, în această solemnă împrejurare, pa-
triei voastre serviţii însemnate, a căror reamintire ea o va
păstra în vcd cu iubire şi rceunoştinţă. Prin înţelepciunea mă
surilor cc aţI luat, prin tăria-vă şi mintuitoarele-vă înclemnărI,
aţ'i ştiut să preîntîmpinaţi primejdioasele abateri la care spiritul
de intrigă, patimile şi rivalităţile partidelor ar fi putut aşa de
lesne să 'mpingă această l-.clunare.
Ordinea desăvîrşit[t şi regularitatea ce au caracterizat ope-
raţiunile alegerei, ca ~i rezultatul fericit care le a încununat,
au dat Împăratului un îndoit motiv ele mulţumire. Pe de o
parte, naţiunea romînă a probat, în fapt, că ştia să se bucure
ele preţiosul drept ce-i este dat, de a-şi alege ca însăşi pc
capul guvernului: pc de alta, calităţile eele mari, caracterul
nobil şi leal, luminile şi talentele boierului căruia votul naţiu-
184,l - 1846 189
nii i-a dat demnitatea de Hospodar, făgăduesc Tării-Romîneşti

o administrare care să poată asigura buna stare şi prosperi-
tatea ei, care inspiră o aşa ele vie îngrijire Augustului Protec-
tor al acestui Principat.
Dar pentru ca noul Hospodar să poată împlini nădejdiile ce
Tara-Romînească le leagă cu administraţiunea sa, va avea
nevoe de concursul unanim al tutulor acelora care ţin cu toată
inima la adevăratele interese alo ţririi lor. Mai mult decît orl
cine, Monsiniore, sunteţi în stare, prin înaltele funcţiuni cu
care sunteţi însărcinat, să daţi un sprijin puternic autoritriţii
princiare, şi, pătruns cum sunteţ'i, de datoriile cc vă impun
sfînta-vă menire şi atribuţiunile politice ce vii sunt asigurate
Lle regulamentul organic, Împăratul e convins c[t nu veţI lipsi
de a vă întrebuinţa toată influenţa spre a ajuta pe Prinţul Bi-
bescu în îndeplinirea grelei sarcinl ce-i este dată, şi care cere
toată vîrtoşia lui de caracter şi o activitate neobosită. Servi-
ţiile însemnate ce aţl şi făcut patriei ·voastre ne clă m[isura
celor cc poate înc[i s[1 aştepte do la d0Yotamcut11l vostru şi
ele la zelul luminat cc v[1 îns111lcţcştc pentru interesele Bi-
sericei şi ale Statului.
Dorind sri vă ofere o mărturie vădită a înnaltei sale stime
şi a bunei sale voinţe particulare, Împări'ttul a bine voit a
acorda Eminenţiei Voastre o icoan[t împodobită c11 diamante
pc care D. Daşkoff va avea onoarea de a i-o remite în nu-
mele Maiestăţii sale Împăr[tteşti.
Mă felicit că am a Yă anunţa, Monsiniore, această favoare
a Suveranul11i, favoare ce aţl meritat-o cu atîta dreptate, şi
mă grăbesc să 111[1 folosesc ele acest prilej ca să mă reco-
mand sfintelor voastre rngăclunI şi să vr1 reînnoesc asigurarea
înnaltei mele consicleraţinnL
Suhscmw,,t : Co11lt) dt~ NE::;SELnODE.
190 COHE::;PONDl:,q'A DIPLO:\<IATIC:Ă ŞI DOCUMENTE
E. S. GAnera1ul Duha,mel, către A. S. S. Prinţul

Bibcscu.
( ;eneralul fclicilC1 pc Prinţul ele ale,c:·erca sa Vecie în ea o chezăşie

ele prosperitate 7i de fericire pentrn Ţara-Homîneascil..
l'aris, 21: Aprilie - 6 Mai 184H.
PHll\CIPE,
Scrisoarea ce Alteţa Voastră a bine voit a-ml trimite cu

data de 10/22 Martie mi-a sosit bine la Paris şi mi-a pricinuit
o foarte vie mulţumire.
Nu vă îrn;;elaţr, Principe, cîn<l credeţi că urmez a mă interesa
de soarta patriei voaste, şi vă asigur că, de la plecarea mea
din Bucureştr, şi cu toate neîncetatele călătorii ce am făcut
de atunci, am urmat în foile publice nu numai cu interes,
dar cîte o dată chiar cu un simţiment amestecat cu o vie
turburare, toate fazele diferitelor întîmplăr1 al căror teatru a
fost 'fara-Romînească.
Dup[1 simţimintele ele stimă şi de înnaltă consideraţiune
cc-mI cunoaşteţi pentru persoana Alteţei Voastre, n'am nevoe
s[1 spun că m'am bucurat sincer allîndu-vă alegerea; am
plăcuta siguranţă să ered că ea este o chezăşie ele prosperitate
şi de fericire pentru 'fara-Romînească, şi, după mine, ea pro-

bează, lucru pe care pîn'acum lumea îl punea la îndoeală,
că Romînii nu sunt de loc mai pe jos de instituţiunile ce ge-
neralul Kisseleff a llat celor doo Provintii, şi că, de n'au mers
toate în tot-d'auna întocmai după cum lumea era în drept să
se aştepte, nu instituţiunile ehiar cată s[1 le învinuim, ci pe
omul care s'ar zice că n'avca alt ceva în vedere de cît să le
VICICZe.
Mi' este lucru foarte plăcut, Principe, de a arta că Romînii

nu m'au uitat cu desăvîrşirc, şi ele vreme ce misiunea mea
184:l - 184-6 191
în Tara-Romînească ~ avut bune urmări pentru buna stare

a voastră, nu-mi mai pare rău că am priimit-o, cu toate că,
după cum ştiţ'i, ea mi-?~ pricinuit altă dată. neajunsurl în mai
multe privinţ'i. E atît de rar în viaţa să fii în poziţiune sfi
faei binele, în cît nu putem în destul preţui acele împre-
jurări ce ne dau prilejul de a-l face.
Am onoarea de a li cu cea mai înnaltă consideraţiune,
Principe, al Alteţei Voastre cel mai umil şi eel mai ascultător
servitor.
Subsemna,t: Generalul A. DUHAMEL.
E. S. Genera,Jul Kisselleff că,trtJ A. S. S. Prinţul Bibescu.
1 Mai 184R.
Am priimit scrisoarea ce mi-aţi f[lcut onoarea s[1-ml scriţI
cu data de 22 Octombre, şi, mai exact de cît am fost pînă

acum, mă grăbesc să. ră!'lpund, nu ca s.-t vă ofer mîngîerT, ci
ca să vă spun că, deşi ne deosebim în pă.reri despre sistemul
de administrare cel mai potrivit cu Tara-Romînească, n'am
împărţit nici o dată învinuirile adversarilor voştri în contra-vă
şi a intenţiunilor voastre personale; vă ştiam şi vă ştiu prea
mult om de onoare în cit să vă fi crezut în stare de a fi
putut uita datoriile-vă către ţara voastră, şi dacă oamenii cărora
vaţI dat încrederea, au abuzat de dînsa cu.răutăţie pentru a
aţîţa în contra-vă pe compatrioţii voştri şi pentru a vă pune
într'o lumină nepriincfoasă, pe dînşii trebue să cază învinui-
rea pe cînd A. V., Principe, deplîngeţi fără îndoială, îndirjirea
ce aţi pus-o în a-i sprijini cu toate înştiinţările ce vi s'au dat.
De altmintreli, Principe, bine-voiţi a 11 încredinţat ca sim-
ţimintele mele personale pentru persoana voastră nu s'au
192 COIIESPONDENTÂ DIPLO~IATICÂ ŞI DOCUMENTE
schimbat în nimic, şi de vă pot fi folositor în ceva, nădăj

duesc că veţr dispune de mino cu toată încrederea ce cată
să vă inspire vechile noastre relaţiuni.
PriimiţI, vă rog, Principe, expresiunea reînnoită a simţi
mintelor mele cele mai deosebite şi a desăvîrşitei mele con-
sideraţiuni.
Subsemna,{: Conte K!SSELEFF ').
E. S. contele Kisselleff. că,tre A. S. S. Prinţul Bibescu.
Contele îşi arată Prinţului recunoştinţa sa către Obşteasca adunare

a Ţării-Homineşti care 'n unanimitate a votat fondurile trebuincîoase
pentru înnălţarea unui monument menit să păstreze memoria adminis-
traţiunii sale. Se seuzri că nu poale priimi, şi arată dorin\a ca fondurile
Yotate .~ă poală fi înlrcbuin\ale într'o operă d(! folosinţă obştească.
Sîn-Pclersbnrg, 7 Iunie 184~.
PnINCil'E,
D. Yicc-cancelar, contele de Nesselrode, m1-a făcut de cu-

rîml cunoscut printr'o comunicaţie oficială, di, după propu-
nerea Alkţoi Voastre, Obşteasca Adunare onlinar[t a 'ţ'[trii
Homîneşfi a votat în unanimitate fondurile trebuincfoase
pentru înnălţarea unui monument menit să p[istrezo amintirea

administraţ1-.nii mole. Adînc mişcat de această noo mărturie
a simţimintelor Alteţei Voastre, Principe, şi de ale A<lunărei,
nu pot însă decît s[t m[i refer la observaţiunile ce am crezut
c[t trehue, în această privinţă, să fac Prinţului Ghica în scri-
soarea-mi de la 22 Aprilie din anul trecut. AstăzI, ca şi atun-
cea, con!;;tiinţa mă opreşte să priimesc un asemenea omagiu,
orr cît[t valoare ar avea în ochii mei ca expresiune a iuhirei
1) ,\ceastri pie,ă se găseşte alipitri cu depeşa politidi No. 102 a D-lui

Billecoq d1Lre D. Guizot, din 9 Mai 1843.
1848 - 1846 HJ;l
Homînilor ş1 a dorinţei lor de a consacra de vecie amintirea

unei epocI în timpul căreia înnalta încredere a Suveranului
meu, augustul protector al Principatelor, mă chemase să slu-
jesc de organ şi de uncltă a vederilor sale m[irinimoase. De
aceia îndrăznesc s[i rog pe Alteţa Voastră să bine-voiască a se
faee pe lîngă adunare tălmăcitorul recunoştinţii mele şi a-i arăta
motivele care mr1 'mboldesc să nu priimesc onoarea ce mi-a
fost făcută.
Cît despre întrebuinţarea l'onduriior votate, de mi'ar li în-
găduit să arăt o dorinţă în aceast[i privinţă, ar fi ca ele s[t
poată sluji la vr'un lucru de folos public penh·u oraşul Bucu-
reştr, unele am avut fericirea să culeg atîtea semne de iubire

<lin partea locuitorilor. Îndeplinirea acestei dorinţi mi'ar în-
sutla cea mai adevăratu recunoştinţă, căcl aş vedea în ea o
nori probă a acestei iubirI de care mă simt fericit că am putut
fi vrednic.
N n pot sfirşi fartt s[t mulţumes călduros Alteţei Voastre (k
amintirea cc-1111 păstreazri personal, şi de care mi'a dat, ele
curîncl o m[lt'turic atît de m[tgulitoar<' tnt oclatt1 ~1 ele strrtl11-
ciloare.
Bine-voiţ\', în acelaş timp, să pciimiţ.1 asig·urarca reînnoită a
înnaltei melc considcraţiunr cu care am onoarea de a fi, Prin-
l"tpe, servitorul Alteţei Voastre cel mai umil şi mai ascnltător.
Subsemna,t : Conte de KISSELEFF.
Ex. S. genernlul contele Kisselen; ciUrn A. S. R. Prinţul

Bibescu.
Contele trateazrt mai multe cestiunr; îşl expun<' modul ,;ău d'a vedea
despre pl'etin.~a schimbare de destinaţie a D-lui Daşkofl'; despre trimi-
tcrc•a unor linel'i Romînl în şcolile militai'(' ruse!;!Li ; despre numirea
făcută ck Prinţul Bihescu, a fratC'lui săn Ştirbei, la postul de ministru
14
1\H COHESPONDENTA lllPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
d,• Jnll'l'II<'; despre virLo,;;ia şi .il'rlt'Ph, c,·rut,, el!' i111prejurăril,• prezinte

d,· la Alll'\a Sa ; d,·spre c111npi'trarca ele arme procclatf1 dl' Pri11\.
Venind din nou la cestinnea momunentului pc care ţara \'OC7le să
i-1 ridici', zic,· 61 ar fi fericit dacit foncludle \'Olate ar fi îulr"bui11\alc
în f;1c,·1·,•a vr,• lllll'i şosele, sau n·,· 111wi fiuliui, \'l'l' u11ui pod.
PRINCIPE,
.\m primit amîndoo serisorile, de la tfl şi 1"i ~Iai, pe care

Alteţa Voastră mi-a făcut onoarea de-a mi le scrie.
M'am înţeles cu contele de N'esse!roclc despre pretinsa des-
tinaţiune a D-lui DaşkolT şi mă gri:'1besc si:'1 Y[t asigur dt nimic
nu poate face să se crează in viitoarea-i plecare din Bucureşti.
Negreşit c'ar fi nedrept de-a-1 ţinc în postul pe care l'ocupă
fărtt a gîncli la înaintarea la care serviciile şi meritul lui îi
dau clrcpturl vi:'1clite ; dar, de alfa parte, prcscnţa lui în 'ţ'ara
Romînească fiind recunoscuti:'1 ca necesară, vice-cancelarul nu
se gîndcşte să-i dec vr'o altă destinaţie, cu atît mai mult ci:'t
nicl nu sunt Yacanţii în vedere care ar putea si:'1-l mulţumească
şi să-i dee putinţa d'a fi mai folositor de eît acuma.
În ce priveşte trimiterea ostaşilor voştri şi cumpărarea ar-
melor în Rusia, m'am grăbit si:'t aduc la cunoştinţa M. S. Îm-
păratalui dorinţ.ele voastre, şi după poruncile Lui, mi't voi în-
ţelege cu ministrul de ri:'1sboii'1 spre a înlesni în modul cel
mai priincios, îndeplinirea dorinţelor voastre. Cum voi avea
ami:'muntele ce-mi sunt trebuincloase, îml voi faee o datorie
d'a vă scrie de oficiu.
Pentru acum, cred că treime să vi:'1 spun că, spre a asi-
gura Întl''un mod mai absolut regulamentele militare ale
miliţiei, ar fi într'adevăr de trebuinţă să aşezaţl ((în calitate
de pensionarl» c:îţl'.-va tinerl' în eorpurile noastre de cadeţl
cari fac studii bune şi sunt bine pregi:'ttiţ'f pentru serviciul
militar. Întreţinerea fie-căruia clin aceşti pensionarl nu trece
«aşa gîndese)) peste şase sute de ruble hîrtie, pe an, şi tri-
184n - 1i:H6 l!Jo
miţînd vr'o doi sau trei pe an, veţi avea peste patrn, cinci an\,
o eşire pcriodid annal[i în acelaş număr. - De v[t place
această idee, bine-voiţi a-mi scrie, şi-mi voi face o plăcere
sfi cer pentrn nobilii Romîni acest deosebit hatîr.
Numirea fratelui vostru, ~tirbei, în postul ele vornic al in-
ternelor, a fost aprobat[t. Ku v[t ascund c[t mic îmi clatoriţ'i'
sfaturile ce v'au fost date ele consulul general ; m'am gînclit
şi gînclesc încă c[t pilda este de prea curîncl pentru a li urmată
- că duşmanii voştri, - (căci aveţi cluşmanI) se vor folosi
de aceastft împrejurare spre a ţipa şi a v[1 iscodi încurcă
turii în ţară ca şi 'n al'ar[t ele ţari\. - V cţi înţelege foarte
lesne, Principe, c[t nu pun în eumpănă pc ~tirbei cu Mihai
Ghica, dar Y[td în el pe fratele Gospodarului, şi prin urmare,
văd aci o părtinire fireaseă în favoarea actelor vornicului care
în 'fara-Romînească, conform cu regulamentul organic, este
0uiul de la dric al administraţiei. Din momentul ce aţ'i' stă
ruit asupra acestei numirr am fost ele părere ele a v'o 'ngădui,
cftcI, înainte ele toate, cat[1 să vi se clee mijloaeele ele a lupta
et1 încurcăturile pc eare le veţ'î gi'tsi neap[irat în eale, mai
ales cu dreptele-vă cugetări şi c11 1lorinţa-vă ele-a v[t înte-
meia ocîrmuirea pc principiile nestrămutate alo legalităţii şi
ale dreptăţii. Acum gîndesc că bunul nostru Ştirbei este în
aprinderea lucrării şi c[i g·eme în faţa mocirlei ce i-au lăsat
cei dinaintea lui ; să prinză însă inim[i şi să se poarte cum
s'a purtat în tot-d'auna, - leal şi punîndu-şi nădejdea într'un
viitor mai hun pentru ţara lui care vă eere ostcnelr, iubire,
şi voi zico chiar jortfî. Aeest din urmă cuvînt va fi puţin în-
ţelos de mulţimo ; pc cît însă veţi înnainta mai mult în înnalta
sforă a afacerilor, pe atît veţI simţi mai mult, cît, eîrmuincl
pc oameni, aceste jertfe se cer în toate momentele şi eîtă
vîrtoşic şi statornieic cată să aibă einc-va spre a urmări în-
ckplinirea sarcinoi ce şi-a dat, făl'' a se osteni, nic'î a purele
inima.
[96 COBESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
Cea cc pot să vă asigur, c c[t YeţI găsi în :\linisterul Îm-

pftrătesc tot sprijinul ce puteţ'i dori. Intrigile de care vorbiţl
,:;i care tot se vor mări, nu pot şi nu trebue s[1 vă nelini~-
tească, în ce priveşte situaţia voastri:'t faţ[i cu Curtea protec-
toare. Talentele, părerile şi principiile voastre fiind eunos-
cute şi apreţiate, n'aveţ'i întru nimic a vă teme ele clin afară,
iar cît despre interior, numai cu o voinţă tare poate eineva
sfi dovedească pe rău-voitori ; trcbue să fiţ'[ tare înnainte de
toate, şi pe urmă popularitatea va veni de la sine ; de vine îns~t
înnainte de toate dorinţa de a o dobîndi, trebue de la început
sC1 vă luaţl adio ele la toate rezultatele cele bune ale unei
aclministraţiun'i drepte şi înţelepte.
După ce v'am vorbit de afacerile voastre, daţi-mi voe s[t
-vă vorbesc şi ele alo melc. - Am fost adînc mişcat de pasul
ce v'a plăcut să-l faceţi pe lingă Adunarea ordinară în privinţa
monumentului pe care îş'i propusese a-l înn[tlţa în amintirea
guvernului provizoriu. Rr1spunsesem în această privinţă Prin-
ţului Ghica, şi acum vă scriu, Principe, oficial că, acest triumf
nu se cuvine celor ce trăesc şi că vă rog· cu stăruinţă să în-
trchuinţaţi sumele votate, nu pentru înnălţarea unei statui,
l'i pentru o lucrare ele folos obştesc. O fîntînă, un pod, o
,::osea sau or'i-ce altri luerare folositoare ar fi un monument
pe care l'aş priimi cu recunoştinţă în clepiina-m'i credinţă că
aeeştI buni Romîn'i se vor folosi ele dînsnl, şi-ş'i vor aduce
aminte, prin folosul însuşI ele care le va li el, de principiul
po care mi'am întemeiat administraţiunca. Vedeţ'i că această
mOlkstie făţişă ascunde în fond o gîndire de mîndrie, - pe
eare îns[t'm place s[t v'o mărturisesc şi pe care o mărturisesc cu
mînclrie. - Stima şi iubirea oamanilor printre care ai tr[1it,
popularitatea. ce datoruşte cineva nu îngftcluelilor şi slăbi
eTunei, ci unor fapte folositoare şi leale pe care timpul n'a
fftcut decît să le 'ntăreaseă, este de sigur răsplata cea mai
l'rumoasă şi cea mai de clorit pentru omul care s'a devotat
1843 - 1846 197
grelei sarcini d'a călăuzi spre bine administraţia unei întregl

populaţiunL-Romînii îml: dau această mărturisire. Sunt mîn-
dm de dînsa ş'o priimesc cu o sinceră şi adîncă recunoştinţă.
Dar doresc să fie ea de alt fel în ce priveşte modul ei, ,;;i
nu-ml: Yeţi neg·a această dulce mulţumire, ca amintirea-ml
să nu supere pe nimeni şi să se mi'.trgineascft într'un lucru
folositor pentru toţi.
Am să fac o dilătorie 111 provinţiile din Nord şi gînclese di
mă voi întoaree pe la siîrşitul lu1wi lui Septembre. De aveţl
a-rnl: serie în privinţ.a eestiunilor de care ne îngrijim, bine-
voiţi a-mi trimite scrisorile ca ,;;1 în trecut la Sîn-Pdcrsbmg:
ele îrnî \'Ol' sosi reg·ulat,
Da\1-ml: rne să nu întrebuinţez, 111 aecastă eorespondinţă,
pornită cu totul din inimă şi din intimă iubire, formula
ordinară pe care o păstrez pentru scrisorile oficiale şi care
mi'ar strica toată pl[werea ce am să convorbim împreună.
Dumnezeu s(t \'[t ajute în însăreinarea voastră -- ea l'stc gTea,
- dar Ya fi cu atît mai glorioasă, eînd isbîmla vă \'a Încu-
nuna nobilele-v[t n[tzuinţi ; eu unul nu mii 'rnloesc de aecast(t
isbînclă, l'[tci treime s[t vrei, ca s[t poţl: ; trecutul araffi aeest
adevăr şi veţi da de dînsul o prob[t mai mult istorici.
1
S111Jse11111a,f : K1ssELEFF 1.
:;'tiţI
cft cu sunt sgîrcit în ce priveşte recomandaţiunile:
totGşI, nu pot sfi mă opresc.: de-a vă rng·a si:'t iiţl: bine-voitor
pentm Gramont, pe care vi-l încredinţez. Mai mult încă, yă
I I Acea:-;tă ~crisoarc e fc1"111eeătoa1"e prin incI"ezetoarea-i libel"tatc, prin

simplicitate ~i modestie; csLc bogaL[i 'n poveţi. Cestiunile ce contele
Kisseleff traLcază înlr'însa, - educaţiunea milital"ă de dat cîtor-va Ro-
mini la Sin-Pl'leI"slmrg, cump[11"a1"ea ci<· ptti;;tî de· si1Yir,;;it în Rw;ia, -
198 COllESPO:',DENTĂ DIPLO~IATICĂ ŞI DOCUMENTE
cer sprijinul, Principe, pentru v[ieluva bătrînului meu arn[lllt

Dimitri, care, se zice, că se găseşte strîrntorată.
Kreţulescu îm ecruse o scrisoare pentru Alteţa Voastră; nu
i-am hărăzit-o, ci i-am dat o recomandaţie pentru consul ; am
făeut aceasta, precum o voi faee şi în viitor, pentru a înlă
tura, între noi, încurdtturI reciproce, dar sunt, în aeeastă
împrejurare, încîntat ll'a putea s[i vii asigur, Principe, ci't
Kreţulescu, eît ele simplu pase a li, s'a purtat aci foarte
bine şi eă-1 cred chiar în stare ele a vă li folositor.
Făr[i a păr[isi grija de a cumpăra arme, ar fi bine, după
părerea mea, s[i elregcţ'f pc cele ved1'f, şi pentru aceasta, gin-
desc că, chemînd un bun armurier din ~ngaria şi stabilind
un atelier cu tiner'f ţiganI ca lucr[dor'f, vet'f preg·[iti o rezerv[i
ele arme care vi'1 va îng[ului s[i <:conomisiţI pc cele ee ascţ'f
în gînel să k dobîndiţI din Husia. Aceste din urmă arme, ele
s'ar da ostaşilor pentru serviciul onlinar, nu vor fi, peste eincl:
sau şase anI, în stare dn a li întrebuinţate.
Veţ'f binevoi, Principe, s[t nu v[i supăraţl de neorînduiala
acestei scrisori; o scriu cu plăcere, dar în graba multor

afacerI cc am de s[tvîrşit, şi în mijlocul sg·omotulni din Pc-
terhof, undo trec timpul cel l'nunos al anului. lne[i odati'i
adio, şi cerul să vă ocrotcasdt şi s[i v[t întărcase[t opera !
184:1 -- 1811l 1!)9
A. S. .S. Prinţul Sturza, că,tre A. S. S. Prinţul Bibescu.
l'ri11\ul ;\lihail Sturza răspund,• Prinţului Gh. Bilwscu e[L se las[1 i11
yoi11\a-i. Jll'lltm u inlilnirn la Ualaţi sau la Foc;mni, [W zioa C't' va holft1·î.
Iulie lH-U.
l'HJ);ClPE,
In momentul în care a!11 priirnit îndatoritoarea-v[t scrisoar1~,

mft prt)gftteam de plecare ca s[1 rnc·rg în :'llolllova de sus
unde doream să iau cite-va b[1i neap[1rat h'drnincloase s[111[1-
t[1ţci mele.
Pl[1cerca ee am sit Y[t Yihl, scumpe şi prea iubite frate,
m'a hotărît eu toate acestea să mai amîn pentru acum acest
proect, preferind s[t merg la Galaţi ca s[t mă folosese ele cele
1leo zile ele convorbire ce ~\lteţa Voastră bine-voeşte să le
consaere în lrcveclcrci noastre.
Cum nu cu1wse nici un pun,:t mijlociu întrn acest n!'a~ ~i
Brftila, care s[t poalit s[t nt\ 1·011Yie, ct'P-cl <.:[t nu trne peste
mf1sura înclatorirei niasl1·1·, pmpunîn1lu-Y[1 ornşul ( }alaţi ea
loe de întîlnire .. \1· li mai bine îndt, 1le Yi't convine această
combinaţie, să alegem pentru aceasta oraşul Foeşani, eu atît
mai mult că Alteţa Voaslr[i nu-şi propune Je a se sui pe vas
la B1·[1ila pentru a merge la Constantinopol.
De bine voeşte A. V. si\ pt·iirneasc[t una clin aucste propuned,
aş r11ga-o sit 111[1 informe eît mai eurînd, ea s[t pot hot[irî cu
siguranţf1 zioa în care aş putea sr1 rn[1 aflu la Galaţi sau la
Foeşani în :'lloklova, tlupft cum va com'oni Al tcţei Voastre.
Bine-voiţi, Prineipe şi prea iubite irate, s[t priimiţi asigurarea
iuhirei cu care am onoarea ele a li al .\lteţei Voastre 8ere-
nisime cel mai umil si mai ascultăto1· servitor.
Su/Jsemna,t: .\I. ~".'lJilZA.
200 CORE~PONDENŢA DIPLOMATICA ŞI DOClnlENT1'.
------------------- ----~--- -----
A. S R. Prinţul Albert a,I Prusiei, către A. S. S. Prinţul

Bibescu. ~
A. S. R. Prinţul Albert al Prusiei, rnul\umc:;;te Prin\ului Uibcscu ele

priimirca cc i s'a făcu[ i11 timpul :;;<'dt•rei sale i11 'f ara-Hominmtscă, ţ,i
trimite Allcţc·i Sale mul\umirilc Regelui Fridcric-"'ilhdm, fraiele săi1.
Bl'rlin, 1D Seple111hri1· 18-rn.
PHINCIPE,
Am întîrziat pînă azr să reînnoesc Alteţei Voastre sinccrile

mele mulţumir'î pentru toate hine-,·oitoarele politeţi al cărm
obiect am fost în timpul şeclerei mele în Tara-Hornînească.
N'am putut să mă laud în destul, pe lîng·ă Regele, fratele
meu, de plrtcuta-v[t priimirc şi de găzduirea Yoastră. Maic~-
tatea Sa m'a îns[trcinal asemenea uu mulţumirile sale pentru
Alteţea Voastră.
Maiestatea 8a a dat ordin ua însemnele decoraţinnei salo

a Vulturului roşu ele prima clasă sft !îe trimise Alteţei Voastre,
şi sunt înoîntat că sunt cel cl'întîi11 care Yă aduc fclicitărt du
aueastă.
( ;;1sincl11-ni.f1 m mijlocul a marelor mane\Te şi a s[1rh[1to-

ril01·, veţi bine-mi a-1111 erta cC1 scriu aeestc linii în grabă.
Binc-voiţ'î cu acest prilej, a priirni asig·urarca eelei mai
înnaltc consideraţiunr din parte-1111.

Su/Jsemna.t: ALilEHT Prin\ al l'n1si1,i.
'1 Publicăm această scrisoare :;;i cele pairu care urn1eazr1, di11 cauza
simpatiilor, cc recse din ele. pc11lru 'J'ara-Homi11casc,1 :;;i pentru cel
l"arc o guvernă, şi iară-şi pentru cr1 sunl o mă1·turi1, desp1·c grija t·u
aYea Prin\ul să 11u lase .~ă-i scapP 11ici 1111 prilej pcntl'll a innălţa \ara
i11 ochii puterilor streine.
Oe n'am lll'!l1al, 1wnlru această eorespo11di11\,t eu Rcg-l'le Prusioi ţ,i
<·u l'ri11\ul Albei-[, Ol'dina hronologid1, c că cele cin!'i scrisori care o
<·nmpun, nu se leagă 1·11 11ici o <·1•stimw politică.
184-:l - l84!i 201
11!. S. Frederic- Wilhelm, rege al Prusiei, către A. S. S.

Prinţul Bibescu.
Hegd,• Prusi<!i i~I aral[L recu11u:;;tii11\a Prin\ului llibest"u pcntl'll prii-

mirea ee s·a meul in Ţara-Honlin<•a,-;l"ft pn•a iubitului săi'1 fral<'. Prin\1il
Albert.
San,;-Souci, l9 Seplemhre J 8,1,:1.
D0\1:\LLE PlUNl"ll'I': GORl'Ol>AH,
La întoareerea-i din căl[ttoria sa în Oritint, mult iubit1Il

meu frate, Prin\ul Albert, mi-a dat seam[t de îndatoritoarea
priimire cc i-aţi f[1eut în timpul şederei sale în 'f ara-Romî-
neasc,i, ,;;i tic înlesnirile ec a gfisit acolo ca să viziteze di-
Jeritelc stabilinwnk publice ale acestei ţ[u•r interesante. Simţ o
adevărată pl[1ct~rc, Domnule Principe Gospodar, să vă arăt toat[1
recunoştinţa mea pentru aceasta, şi 111[1 grăbesc a mă folosi
de acest prilej ca să Yă ofer, ca o chezăşie a stimei mele,

Ordinul Yulturului 1·oşu de clasa întîii'1, ale cr1rci însemne,
consulul meu g·encral, consiliernl inti111 al drnptt1\ci, N<,ig<·-
hauer, este însi\rcinat a v[1 le î111mî11a.
~fai apoi, rog pe Dum1wze11 să Y[t ailit1. Domnule Principe
Gospodar. în sfînta-i şi ,Tcdnien-i pazi't.
Suhiit'llliWf: 1-'HElHsHIC-\YiLIIELM.
A. S. R. Prinţul Albert a,l Prusiei, către A. S. S. Prinţul

Bibescu.
A. S. H. Pri11\ul .\lberl al Prnsiei stftl'llc asupra a111i11Lirei 111·11m11·1·1
cc i s'a ffwul de All1!\a Sa î11 limp ul ,;;1•clcr<'i Sale în Blll"Ul'l'i;;lI.
Ni~.~a, 20 Uelo111IJl'c 1844.
MOl\Sl:\IUHE,
Aci, la Nissa, mi'a sosit plăeuta serisoare a ~\lteţii \' oast1·e.

Nu sunt decT, spre marea mea p[n•erc (k r[1u 1 în stare de a
202 CORESPONDENŢA DIPLO'.'dATICĂ ŞI DOCU,\tENTE
li, --- în cc privc:;,tc clepc:;;a adresată Hcg·elui, fratele meu, -

lîlmadul simţimintelor voastre, do vrl.'me cc ministrul baron
de Bulo\\· a păstrat-o la Berlin, ca să o îmmîne însu-şI ,1aies-
t[1ţii Sale.
Cu toate acestea, voi păstra în tot-d'auna o plăcut[t amin-
tire ele bunătftţ.ilc vo~strc şi ele încînt[1toarea priimirc ce aţi
bine-voit a-mt face în timpul ficclerei melc în Bucur1~ştL
Bine-voiţi, Monsiniorc, a priimi asig·urarea prieteniei melc.
S11bsem11nt : ALRERT, l'l"inţ al Pru~i1•i.
A. S. R. Prinţul AlbcTt al Pnzsii, ci-Urc A. S. S. PTinţul

Bibescu.
Prin\ul Al!Jerl se aralft a<liue mi 7cal cil' o atenţiu1w ce Prinţul Bi-
buseu a avut pe11lr11 AILP\,1 Sa.
Berlin, 12 \!ai-tic J84i'J.
Plll~Cll'E,
Prii1nii auum minunatul dar cc Alteţa Voastr[t a an1t 1'X-

trema bun[1tate de a-mt trimite. Dcschizînd acea frumoas[t
cutie, nu pot s[t Yi\ spun, Principe, bucuria ue am resimţit
recunoscînrl iscusita delicateţă ce Alteţa Voastr11 a ascuns subt
acea frrnnoasă înfftţişarc. Nu pot spune nimic mai mult, 61d
vorbele îmi lipsesc ca să tălmăcesc bine Alteţei Voastre eît
-:unt de mişcat de aecast[t ncc1·czut[1 şi dulce atenţiune. Aş
vrea să am în curîncl prilejul lle-a v[1 proba altmintrdea de
eît prin cuvinte numai, recunoştinţa mea atît de at!cvf1rată
:;;'atît de hine simţită.
Bine-Yoiţt tle o cam-dată a pri îmi asigurarea prieteniei mele;
nu voi uila uît voi trăi plăcuta surprindere ce mi-aţi frtcut.
S11hsem11nt : ALBERT.
18-tl - 18Hi
A. S. .R. Prinţul Albert a,l Prusiei, ci"ttrc ..:-1. 8. S. Prinţul

Bibescu.
l'rin\ul .\llwrt rftspurnlc) printr'o curtenie a111i11lil'l i 0

l'f' i-a tri111i,- Prin-
ţesa Bihe.~t·11.
Berlin, ,10 S<·ple111lH'l' 184fi.
PHINCIPE,
Plf1cuta-v[1 scrisoare ele la 22 Aug·ust, însoţitii de înuînt[t-

toal'ca surprindere a D-nei Prinţese, soţia "Voasll'[t, mi-a prn:1-
nuit o nc's1rnsi'1 pli'1cere.
Nu e ceva pe lume ('are si't prieinueas<:ă atîta bucurie ca
proba că nu eştr uitat de persoanele care-ţl sunt scumpe.
Vă rog· să depuneţi la picioarele Prinţesei alăturatul nimic
pe care l'am ales în timpul şederei mele la Dresda.
Dorin\a-1111 <·ea mai ,·ic>, cc n[1d[1jduesc si'1 mi se împlineasci't
întt•'o zi, este de a arăta, odatii. 1wrsonal \"ni'1 ~i ll-nei Pl'in-
ţese, ale melc mulţumir'i.
De o eam dati't, \:[1 l'Og' si't hine-Yoiţi a al'Ma rl~spcetelc nwle

D-nei Prinţesc', şi si't priimiţ'î lrnc-uros asigurarea L·elei mai 111-
nalte ale mele eonsidcraţiun'L
S11/isewnnt: _\LBEHT, l'ri1q al l'ru<l'i.
A. S. R. Prinţul Albert al Prusiei, riitre A. S. S. PJ"inţul

Bihescu.
Alteţa Sa Hcgalrt trimite Prinţ11lui llibest·11. cn semn al pri1,te11iei

şi a,/ recunoscă,toa,rei renmintiri cP p,'1,strcnzlt p1•ntr11 humUă,ţile
Alteţei S1il1•, cite-va monstrt• ale imbrfll'ămi11tc·i ar111alei prusiene '.'i
imprl'tlllă 1·u cli11,dt> un nu•moriu desluşitor.
2U4 COBESPO:\DEN'fA lllPLO~IATICĂ ŞI DOCUMENTE
llcdin, 28 SeptemLl'c 184u.
PHl!\CIPE,
Cu foal't.l, mare plăcere mf1 folosesc ele prilejul plecării

D-lui de H.ichtovcn ca consul general pe lingă Alteţa Voastr[1,
spre a vii trimite eîtc-va monstre ale îmbrădunintei armatei
prusiene. Bine-voiţi a le priimi ea un neînsemnat semn al
prieteniei melc, al rccunosc[itoarei n~amintiri ele bunătăţile ce
Alteţa Voastrf1 a grihnădit asuprii-mi în timpul interesantei şi
pli'tcutei şedel'l ce am frtcut-o în Statele voastre.
Interesul ee mi-aţi ar[1tat pentru instituţiile militare ale ţărci
mele. m'a hot[1rit să alătur o dare de seamă despre organi-
zaţiunea, puterea şi îmbriicămintea armatei ei. Această dare
eh· seamii, eu toate c·f1 c departe de a coprinele toate, Ya li
poate în stare să dec Alteţei Voastre o idee îndcstuUttoare
pentru a vft îmboldi s[i-1111 ar[1taţi toate lucrurile despre cam
v'ar place s[1 aveţi mai amănunţite însemnăr'i.
Priimiţ'i. vă rog, asigurarea sincerei melc prietenii.
Subsemnat : ALBERT, Principe :-ii Prusiei.
A. S. S. Printul Bibescu. c;Urc A. S. S. Printul

~ , ' Sturzn.
l'rincipclc Bibcscu atl'age b[1garea de scam[1 a Domnului Moldovei

a,-;upra nteriei bulgare, mai încurcindu-se lucrurile şi cu propaganda
greceascft de ,·a,re vin sil, se rezeme toa,te a,mbiţiunile şi toa,te ne-
m11lţ11mirile pnrso1ia,Je. Roag·ă pe Alteţa Sa să-i dec ajulor în scopul
ele a pune mina pc capii complotului, ,:;oeoli11d că, - î11 asemenea îm-
pr,·jural'e,-cele cloo g-uven11• îşf da,toresc a,j11tor şi sprijin recip1·oc.
Pi-i11\ul r,,Jic·i1f1 pc prin\ul Sturza de rezul1a111l co11ni1"birci lui cu D-1
Da';'hoff 'i-
1
1 \'czi llUBMUZACIII.
184H - 184G 205
Bueure~tT. 1!) Octomb1·ic 184H.
?llă gr[thesc sft mi't folosesc; de rcîntoarcer~a D-lui Beldiman

spre a reînnoi Alteţei Voastre asigurarea iubirei mele frăţeştî.
~u voi mai aminti aei, Principe, toate amănuntele despre
sup[trările şi rezultatul c[t!ătorii mele. D. Bc!diman Ic eunoaşte
in destul ea să le arate Alteţei Voastre, în caz cîncl ar dori
s[t le afle. Voi chiema îns[t clin nou h[1gare-i ek seami't asu-
pra eterei bulgare care se mai îneurdt şi cu propaganda'.' grc-
ceasd ele care vin s[t se rezeme toate ambiţiunile şi toate
nemulţumirile personale. Brfti!a şi Galaţl sunt cloo clin focarele
principale ale ci. Alteţa Voastră v;i, li aflat ele sig·ur eă s·a
ekscopcrit complotul ce se mzea în primul din aceste doo
oraşe. Dat· un mare număr ele pftrtaşr se g[tsesc şi în Galaţr.
Ni s'a dat în pîră ele curînd, printre alţii, şi un Bulgar numit

Stanciu, pe care administraţia acestui clin urmă oraş n'a
priimit sr1-I dec pe mîinile administratorului din Brăila. Vrt
voi ruga decI, Pt·ineipe, s[t bine-voiţi a porunc-i s[t se clm~
ordine ca în asemenea îrnprejnriirI ambele aeh11inistrnţiu111 să-şl
clon ajutor şi sprijin reeiproe, dup[t cum am făeut şi eu din
parte-ml; predarea acestui Stam·iu noo, este neapftrat trebuin-
cioasă pentru ca s[t fie pus faţft 'n raţii c11 pîrîtot·ii !ni.
V[t felicit, Principe, de bunul rezultat al întreveclerei Yoastro
cu D. Daşkofl. l\fa aşteptam la aceasta; el este un om atît
ele drept şi ele leal. Cat[1, cu toate acestea s[t nu v[t ascund,
Principe, ca frate şi prieten, c[t avoţ'f _aprig{ llu,;;manL Cu
talentele 7i euminţia cu care Alteţa \' oastră este înzestrat[t,
veţ'i ajunge, lttră incloial[1, s[t nimiciţi orI-ce uneltim; lln,r catfl
s[1 fiţ'[ neîncetat în pazi't ea să nu v[t lrtsaţî s[t liţT un singur
moment tîrît afar[t clin calea cca clrcaptCt_, ci'td cea mai mică
abatere ar da credit şi o prea mare înrîurire duşmanilor
vo~tri. ln cc mft privc,;,tc, puteţl si't v[1 bizuiţi, Principe, că.
în or'î-ce Împrejurare in carn voi putua stt vii lîn cl11 oare-earc
folos, v[t voi li c-el mai bun clin fraţL
206 CORESPO~IJ~~N'fA DIPLO~IATICĂ ŞI DOCUMENTE
Daţi-mr voc, Principe, sfi vt1 rcmnoesc· rug-[nnintca-mi pri-

vitoa1·c la cumnat.iii meu. Nu-mi place si'1 fiu sup[trător, dar
e atît de mîhnit c[t ele atîtea ori i-au fost înşelatr1 n[tdcjclea,
d1 nu pot si't-i refuz mijlocirea mea pc lingă Alteţa Voastră.
V'aş mărturisi chiar c[1 nu erccl si't iasă vr'un neajuns de i-aţi
ÎnC"reclinţa departamentul justiţiei spre a-l supunti la încer-

care. De e bun, Alteţa Voastri'1 îl va pi'tstrn; ele nu, îl va
depi'1rta; clar cel puţin nu va mai avea el dreptul să se plîngă.
Poate chiar cii aceaşI si'trguinţă cc pune în urmărirea scopului
său va putea si't v[1 fie folositoare. Lucrul ele dtpetcnie în
toate cazmilc t•stc de a-l cleslipi de partidul ce se slujeşte ele
clînsul cu oa1·c-carc foloase spre a m[1ri numărul t.:elor ne-
rnulţumiţL
PriimiţT
înc[1 oclati't, Prineipe, asig·urarea înnaltei mele con-
sideraţiuni şi a iuhirei melc l'ri'tţcşti cu earc sunt cd mai
umil servitor şi frate prea iubit al Alteţei Voastre.
Subsemnat: G. BlllESCU
A. S. S. Prinţul Bibescu, elitre A. S. S. Prinţul Sturza,.
Prinţul Bihcscu ri,comancli't Prin\ului ?II. Sturza înlr'un moci cu lotul

st11ruitor, pP ll. Piecolo, 111l'mbru <·ore;;ponclenl al Univer,;ităţei clin
Moldo\'a ').
2 Ianuarie 1844.
PPINClPE t;il HCUl\lPE FHATE,
Mă gri'1best.: să mă folosesc de plecarea D-lui Da>;1koff, spre

a mă împrosr1ăta în reamintirea Alteţei Voastre ~i a-i Ul'a
toate felurile de prosperitate cu prilejul anului nou.
DaţI-mi voe, Principe, să vi\ recomand interesele unui
1) Yczi IIURMUZACHI.
184n - 1846 207
prieten comun. Piccolo dă ţipete ele om perdut de cîncl a

atlat c[1 o s[1 i se ec pensiunea ce o datoreşte bunăt[tţci
Alteţei Voastre, în calitate de membru corespondent al Cni-
vcrsiff1ţei clin ~Ioldova. E un om de mare merit şi de o ones-
titate rar[1; şi serviciile, şi cutez chiar să zic, prietenia lui
nu sunt de dcspreţuit. Afară de aceast[1 consideraţiune, per-
soane sus pus se interesează de dînsul. Nu îndrăsnesc s[1
m[t număr printre tlînsele, dar nu v[1 voi ascunde, Principe,
c'aş ti cu totul mîhnit dac[t un aşa de credincfos servitor ar
lipsi Alteţ.ei Voash'e, şi Universităţei din Moldova, un aşa de
vrednic reprezentant.
Priimiţi, scumpe Principe, asigurarea înnaltci mele consi-
deraţiuni şi a sincerii iubiri cu care am onoarea a lî al
Alteţei Voastre prea umilul servitor şi prea devotat irate.
Subsemna,t : G. BIBESCU.
D. Philippsborn, agent a,J gurermzlui ronJÎn, pe lî11gii

guvernul Ewstriac, către A. 8. S. PTinţul Bihescu.
Se vorbe?te de uu Ol'din al generalului def-pre mml limbei nrng'hial'e

pe ca!'e nădăjdueau Maghiarii s'o vază proclamatr1 ea limbă diplomatică.
Yicna, 20 Noembre J84n.
MONSINIORE,
De mult e sfadă între Statele Ungariei despre întrebuin-

ţarea limbei maghiare, sfadă ce s'a iscat din nou în Dieta
întrunită de opt luni la Presburg·. Guvernul, v1·înd să pue
capăt desbaterilor isvorite din această cestiune, a crezut ne-
merit să publice o ordonanţă prin care se lasă 'n voea de-
putaţilor ne-~laghiarI de a vorbi şi de a apăra interesele
208 CORESPONDENŢA DIPLmlATICĂ Şi DOCIJ:.IENTE
aleg[ttorilor lor în limba latin[t sau m cea maghiară, cea ce

este şi lucru consfinţit de timp. - Ordonanţa a fost citită
înlr'ur.a din cele din urm[t şedinţt ale Dietei, şi citirea-i a
dat naştere la o adîncă întipărire. Se nădăjduea că limba
Maghiară va fi proclamată limba diplomatică pentru ţară în
decursul unui timp hotărît pentru acesta ; niet c[t se îndoiau,
dar n'a fost astfel! nuvernul mai c[i nu putea să lucreze
altfel; avea îndoita sarcin[t de a înlrttura de mai 'nainte un
abuz, de a scăpa Dieta de o cestiune care o preocupa sin-
g·ură şi frtră nicY un folo!'! pentru binele naţiunei. Trebue să
vedem unde va e'li lucrul ; se poate că disolvarca Camerilor

s[t-i fie urmarea, clacă scopurile Guvernului sunt rău înţelese,
scopurr părinteşti care ţintesc a ocroti toate interesele, toate
llrcpturile dobînclite.
Sunt cu cel mai mlinc respect, Monscniore, al Alteţei
Voastre prea umilul şi prea supusul servitor.
S11hsemm1t; PHILIPPSJ3OHN.
D. P/Jilippsbom cătr(' A. S. S. Prinţ,Ii Bibesw
Despre pasurile cabiueLului din Berlin făcute in urma evenimen-

telor întîmplate în Grecia cari au primejduit situaţia regelui Othon.-
Schimbarea politicei acestui Cabinet faţti cu atitudinea Marilor Puteri.
Viena, 21 Noambre 184;{.
MONSlNIOHE,
P,·imul pas ce cabinetul din Berlin a făcut pentm a se

înlttţişa pe teatrul negocierilor ş'a face s[i se vaz[i înrîurirea
sa, n'a fost norocit ; s'au supărat la Paris, şi s'au mirat la
Londra; D. Guizot s'a întrebat cu ce autoritate vine Cabi-
netul Prusian să se amestece într·o afacere ca aceea a Greciei,
1843 - 1846
al dtrui nume măcar s'au păzit la Berlin, pînă acum, de a-l

rosti, şi cu ce drept îşi iau asupr[t-şi de a revărsa învinuirea,
nu numai pe autorii turbur[trilor din 15 Septembre, dar şi
pe delegaţii puterilor care nu se obosiră ele a micşora efec-
tele acestor turburărI, şi de a înlătura primejdiile la caro
Regele Oton şi augusta sa soţie au fost expuşi. - Intr'aclev[ir,
Cabinetul din Berlin, care, precum am avut onoarea de a o
însemna în depeşa mea din 30 Octombrc, a fost viu mişcat
ele ştirea întîmplărilor din Grecia şi simţise cea mai amarnică
pornire în contra aţîţătorilor acestor turbur[trI, i-a şi dat curs.
- Crezînd c[t se putea atribui, oarcşi-cum, participărei agen-
ţ.ilor strcin'î, - sau cel puţin nepăs[irei lor pentru intrigile
carI se urzeau subt ochii lor, - înclrăsneaţa întreprindere de
la 15 Septembre, ceru cu stăruinţă ca aceşti agenţi să fie
dezaprobaţi sus şi tare. Propunea de-a-i rechema şi ele-a urma
astfel pilda dată de Maiestatea Sa Imp[tratul Husici. Pentru a

sprijini mai Line aeeast[t cerere, a început s[t critice purtarea
reprczintanţilor strcini la eurtea Atenei ; s[t tîlcucasc[t chiar
intenţiunile lor într\m moci atît ele puţin m[ig·ulitor în cît U.
Guizot a crezut de datorie sii le iec ap[trarea.
Ar fi fost foarte greu pentru acest ministru să lucreze alt-
iei ; de vreme ce aprobase pe D. Piscatori că înţelesese aşa
ele bine cestiunea şi că se distinsese prin înfăţişarea-i liniş
tită şi împuetoare, căta să-l sprijineasc[t şi chiar să ioe subt
ocrotirea-i pe colegii D-lui Piscatori, a căror purtare nu s'a
deosebit întrn nimic ele a acestui trimis. Cabinetul din Viena, în
tot-cl'auna pt·cvăzător şi împăciuitor, se grăbi a-i micşora efec-
tul. Silinţele sale n'au rrimas neroditoare. Maiestatea Sa Regele
Prusiei a găsit cu cale ca D. Brassier ele Saint-Simon să urmeze
ca şi în trecut să-l reprezinte la Atena, şi-şi a fftcut o pL:iccrc să
recunoase[t c[t era în folosul Regelui Oton, ele a nu se aduce
nici o schimbare, cel puţin pentru moment, în personalul eor-
pului diplomatic acreditat pe lîngă acest Prinţ, de şi ar fi ·,.-rut
15
210 COBESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
mai bine să aducă pe puterl să desfiinţeze orI-ce fel de re-

prezintare în Grecia. Ar 1î aflat chiar cu mulţumire că Regele
Oton se hotărise să se lepede de putere ; dar, ele vreme ce
acesta a judecat altfel, Maiestatea Sa Regele Prusiei îşI înfrînă
sirnţimintele sale şi se împacă să dee ajutor augustului său
nepot prin toate mijloacele ce-i stau în putinţ[t, să-l menţie şi

să-l descurce din starea grea în care a fost pus ele curînd.
Nici de cum reacţiune, clar să nu se mai facă nicl: o clare înna-

poi, iatrt deviza pe care-l îndeamnă să o adopte, luîndu-şI în-
datorirea ele a o apăra pretutindenea şi în contra orI-cui.
Dar Maiestatea Sa Prusiană nu poate să nu recunoască că
pentru a sluji bine cauza augustei sale rude, trebue neapărat
să meargă deopotrivă cu Austria şi îmblînzirea-i cea de curînd
probează că s'a dedat cu aceastft idee.
Sunt cu cel mai aclînc respect, Monsiniore, al Alteţei Voastre

prea umilul şi prea supusul servitor.
Subsemna,t : PHILIPPSBORN.
E. S. Rifaa,t, Ministrul A!a,cerilor strnine a,Je Turciei,

către A. S. S. Prinţul Bibescu.
E. S. Rifaat pa1;>a felicită pe Prinţul Bibescu că a isbutil să treacă

peste greutăţile situaţiunei. Înştiinţează pe Alteţa Sa că Poarta a trimis
în Bulgaria şi Albania delegaţi însărcinaţi cu afaceri însemnate.
Constantinopol, 1-u Decembre 1843.
PRINCIPE,
Cu multă plăcere am priimit scnsoarea ce aţI bine-voit a-

mI adresa, cu data de 13 Noembre.
De şi legăturile noastre nu clateazri de mult, totuşi au făcut
să se nască între noi o prietenie sinceră ; tocmai de aceea
184H - 1846 211
aşteptam cu nerăbdare să allu ştirea dt aţ'i sosit bine în Bu-

cureşti.
Sunt foarte mişcat, Prineipe, de probele de îneredere ţ;i de

prietenie, pe caro aţr bine voit a mi le da prin această scri-
soare, şi care sunt astfel că pot restrînge mai mult legăturile
intime ee ne unese.
Conţinutul acestei scrisor'i este asemenea făcut ca să mă
convingă, de n[1zuinţele ce aţ'i pus întru a păstra liniştea în
ţările ce sunteţ'i chemat a administra.
Zelul ce aţI pus în a face să nu isbutească uneltirile vino-

vate ale unor anumiţI iscoditorr de turbur[id şi în a restatornici
buna ordină în ţările încredinţate înţeleptei voastre adminis-
traţii, n'a făcut decît si:1 ne 'ntărease[t mai mult în această
convingere.
Graţie administraţiunii unui Prinţ atît de destoinic şi de
luminat ca Alteţa Voastră, buna orclin{t şi liniştea nu vor în-
ceta, suntem sigur'i, să domnească în ţările încredinţate îngTi-
jirilor voastre şi în accasti:1 privinţă n'avem nimic de dorit.
~Ii-am lttcut o datorie si:t aduc la cunoştinţa Înnălţimei
Sale, augustului nostru Sfftpîn, conţ.inutul serisorei voastre, şi
el a putut recunoaşte prin Pa simţimintele cc vă insufleţesr,
şi care v'au dobîndit titlur'i noi la buna voinţă împărătească_
~1ă 'mpac cu Alteţa voastră, Principe, în a zice că poziţiunea
v[1 este grea ; ştiu că spiritele s'au schimbat mult ; dar
ceea ee ne linişteşte, e că destoinicia voastră personală este
de ajuns pentru a trece peste toate greutăţile şi a tace să nu
isbuteasci:1 întreprinderile vinovate ale unor oamen'i turbură
tor'i, şi administraţia regulat{t de eare se bucură Principatul
Tării-Homîneşt'î ne 'ngădue s{t nădăjduim că asemenea proecte
vor rămîne în vecI frtră efeet.
Aceste puncte sunt de căpătenie şi suntem departe aci de a
nu ne îngriji de dînsele. Înnalta PoarW a trimis acum în Bul-
garia şi în Albania delegaţ'i însi'trcinaţ'i cu misiun'f particulare.
212 CORESPONDli:NŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCCMENTE
Modul de a vedea al Marilor Puteri, în afacerea grcccascft

sunt bune pentru Înnalta Poartă, şi mai ales cugetul bine
voitor al l\L S. Împăratului Rusiei pare a fi de a apftra inte-
resele Împărăţiei otomaniceştL
În această afacere politică, Înnalta Poartri îşt propune pc
de o parte s{t nu se depărteze de principiile adoptate de Pu-
teri, prietenele ei sincere, şi pe de alta, pînă va vedea rezul-
tatul împrejurărilor, să nu pftrăscască măsurile ele prevedere.
În cc mft priveşte în particular, după linia de purtare leală
ce mi-am tras, mft voi sili sft mă fac folositor ţărei mele, pc
cît starea de acum poate să-mi îngădue aceasta, şi voi căuta,
prin toate mijloacele ce-mi stau în putinţă, să restrîng din ce
în ce mai mult legăturile de prietenie care fiinţeazft între noi
şi Cabinetul împărătesc al Rusiei, vecinul şi prietenul nostrn
sincer, convins fiind că nu ne poate fi această prietenie decît
folositoare.
Asemenea comunicaţii sunt pornite, Principe, din simţiminte
de prieteşug. Îmi place să cred că veţi avea adesea prilej să
ne trimiteţi altele asemenea, care vor (l privite ca inspirate
de simţimintele de devotament care vă însufleţesc pentm
augustul nostru Suveran.
Mă folosesc de acest prilej, Principe, pentru a vă reînnoi ck
Subsemna,t : RIFAAT.
A. S. S. Prinţul Bibescu, către A. S. 8. Prinţul ,Sturza,.
Prinţul Bibescu vesteşte Prinţului Moldovei că un nou complot se m-

~eşte în Galaţi de către eteria sîrbo-bulgară şi că propaganda grecească
0autri a-i îndrepta năzuinţele spre folosul vederilor sale de întinder~.
Printului îi pare rriu că autorităţile din Galaţi nu-i au predat, cî11cl
cu cel din mmă complot, pc Bulgarul Stanciu ; el .~lărueşte asupra
acestui punct că autorităţile Molclo-Rominc ar trebui să se pătrundri
de ideea că, liinţea,ză, o strînsă, legittul'ă, între cele doo ţă,rl, infre
Guvernele lor, şi că amîncloo au inlcre., a- 71 da în asemenl'a imprc-
_jurăd un reciproc sprijin.
1843 - 1846 213
Bucure~ti, 9 Ianuarie 1844.
PHINCIPE,
Am aflat tle curîncl că un nou complot se urzeşte în

Galaţi. Fie acest sgomot întemeiat sau nu, întimplările tre-
cute şi ferberea ce domneşte printre popoarele care ne înve-
cineaz[t, îm impun datoria de a-l face cunoscut Alteţii Voastre.
Neîncloclnica fiinţare a unei eterii sîrbo-bulgară, ale cărei nă
zuinţl', propaganda greaci't căută sii le 'nclrepte în folosul
wdcrilor sale ele întindere, nu ne mai îngădue ele a despreţui
cd mai mie sgomot ce ne-ar sosi în privinţa acestei unelti.rr
ascunse, ca să putem lua la timp m[isurile pe carI siguranţa
proYinciilor noastre ar cere-o.
Sunt foarte mîhnit, Principe, di autorităţile din Galaţl s'au
opus a ne da pe mînă pe bulgarul Stanciu, care pare a fi
lcg[itura între părtaşii complotului din acest oraş şi cei din
Br[tila; am li putut scoate de la dînsul destăinuir'i însemnate,
dci nu-i încloia![t c[i ci a luat parte la cel din urm[i complot.
Cu toate acestea, autorităţile molclo-romîne ar trebui s[t se
p[ttrnnz[t tle strînsa legătură Ct' fiinţează între cele doo ţărl
şi între capii Guvernelor lor, pentru a-şI cla, în asemenea
împrejurărr, un reciproc sprijin, care nicl că se refuză între
G11Ycrnc legate printr'o astfel de comunitate de interese. În
acest înţeles sunt scrise toate instrucţiunile către aceia dintre
slujbaşii noştri cari sunt pe hotarele Moldovei.
Bine-voiţl'. a crede, scumpe Principe, că nimenl nu ia mai
mult ele c:ît mine interes la liniştea şi fericirea Alteţei Voastre,

şi c[t în orI-ce prilej veţ.I găsi m nune un prieten sincer ş1
un frate devotat.
Cu aceste simţiminte am onoare de a li
Al Alteţei Voastre
Prea 11mil11l şi prea supusul serYitor.
Subsenma,t: G. BIBESCU.
214 CORESPONDENŢA DIPLO'.IIATICĂ. ŞI DOCUl\lE:-lTE
E. S. D. de Titoff, ambasador a,J Rusiei la,

Constantinopol, ciitre D. Daşkoff, consul general al
Rusiei în Bucure„c;;ti.
D. de Titoff cere lămuriri de la D. Da,;;lrnff în privinţa cererilor Bul-

garilor emigraţi în Romînia, şi explicaţiuni despre proectele de reemi-
grare atribuite unora din familiile Bulgare. D. de Titoff deplînge semnele
de opoziţiune ce încep a se da pe faţă 'n Romînia.
J>era, 6(18 Ianuarie 1844.
00.\tNULE,
Rifaat-Paşa m'a înştiinţat ele curincl că un oareşi-care num[u·

ele familii Bulgare aşezate în 'fara-Romînească, trimiţînd aci
jalb[t spre a cere voe ele a se 'ntoarce pe la vetrele lor,
Poarta nu găseşte nid un motiv ele a nu le priirni cererea,
şi că un slujbaş al paşei clin Viclin, anume Fusun-Bei, trimis
în acest scop la Constantinopol, este, în urma acestora, însăr
cinat să vie în 'fara-Romîneasc[t ca să conlucreze Ia măsurile
trebuincfoase şi să grăbeasc[1, la nevoe, în unire cu autorităţile
localniee, transportarea aeestor familii pe pămînturile ce locui-
serii mai naintc. Ministrul Afacerilor streine mi-a arătat în acelaş
timp dorinţa de a clobîncli ele la comisarul Otoman o scrisoa1·e
ele recomandaţie pentru D-Voastrii şi de-a-i asig·ma sprijinul
bunelor O-Voastre serviţii pe lîngi't guvernul 'fării-RomîncştL
Faptele cc au adus ivirea acestei af'acerr îm sunt necu-
noscute, şi Hifaat-Paşa mi-a m[u'turisit c[1 despre aceasta, el
unul, n'a avut de cît desluşiri foarte vagi cu Prinţul Bibescu,
cînd cu şederea Alteţei Sale în Constantinopol. Am crezut
deci de trebuinţă a da ideea ca s[t fie amînată ciUătoria comi-
sarului turc în 'fara-Romîncasc[t pîn[t cîncl lămuriri vor li date
de Gospodar, şi pînă cînd, clesluşinclu-m[t şi cu prin lămu
ririle ce socoteam s[t le cer de la D-Voastr[1, să-mi pot da
părerea asupra aeestei imprejur[tr'f în dcplinft cunoştinţ[t ele
lucrurL În urma acestei eonvorhirT, fiind că Fusun-Bei ern,
1843 - 1846 215
- - - - --·------- -
chiar f[tr' de aste, să se reîntoarcă la Dun[1rc, el are să se

oprească la Silistria pînă la noi poruncî, şi Hifaat-Paşa se fo-
loseşte de poşta noastr[t de azI spre a se adresa de a dreptul
la Gospodar şi a-i cere părerea despre mijloacele şi m[1surile
de luat, ca să răspundă precum ar dori Poarta, la c:crerile
Bulgarilor emigraţi în Tara-Romînească.
Mă grăbesc, Domnule, să vă arăt toate aceste împrejurftr't, cu
rugăclunea ele a bine-voi să-mi împărtăşiţi toate ştirile ce ave\I:
1° Despre proectele de reemigrare atribuite unora clin fa-
miliile Bulgare;
2 11 Despre desluşirile căro1· aceste proecte ar li dat naştere
între D-Voastrft şi Prinţul, şi între acest din urmă şi Paşa
din Viclin sau alte autoritf1ţi turceşti ;
3° In line despre modul O-Voastră de a privi condiţiile sau
greutăţile practice ale acestui proect.
NfHl[t,iduesc că respunsul D-Voastrr1, venind în acelaşi timp
cu răspunsul cc Divanul aşteaptă de la Prinţul Bibescu, rn
înlesni Porţii ,iudel'area C('stiunii subt toate feţele sale.
Mft Joloscsc de acest prilej ca s[t v[t ar[1t viile melc mul-
ţumiri privitoare h. comunicaţia raporturilor D-Voastră c[ttrc
curte, a căror copie era alipită depeşei D-Voastrft ele la 2 De-
cern bre cu n. 20. Le-am citit cu un aclevftrat inlcres, şi nu m'am
putut opri de a deplîngc semnele de opoziţie care reîncep a
se ivi iarftşi în Tara-H.omînească. Ele par a cere din partea
Gospodarului multrt stărninţ[t şi mai ales mulL sînge reec.
Priimi\i, Domnule, asig·urarea prea deost!bitei mele consi-
deratiunL
Subsemnu.t : TITOFF.
A. S. S. Vod;1, Bibescu către Jl. S. S. Vodu Sturza,.
Vmlrt Biuescu atrage din nou b{1garl'a de scamă a lui Vm\rt Slmza
a,-;upra Bulgarilor din Gala\j, care s'a1· mi~ca iar:1,;;i ';'i al 61ror cap ar
216 COHESl'ONVEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
fi un oare-care Kazaco, sudit auslriac. Pl'inţul c!'cdc di dal·ă se do-

bînde9tc conYingerea că ace 7ti strcinI caut[i să adudt Lurhur[iri, ar fi
mai nemerit de a goni pc numitul Kazaco.
Bueurejli, HO i\lai 184.-4.
PHI:r-iCll'E,
Las la o parte orI-ee etichcti't pcntrn a scrie Alteţei \"oastrn

cîte-Ya cuvinte în grabă. Voi începe prin a ah'age din nou
lJiigarea ele seamă a sa asupra Bulgarilor din OalaţI, care,
clupă ştirile ce le-am priirnit acuma clin Brăila, n'ar fi pe
deplin liniştiţI. Se pare ci't capul lor ar ii un anume Kazaco,
eare a şi apărut într'o alti't afacere ele felul acesta, şi care se
află astă-z:i sub protecţia Austriei. Eu cred, scumpul meu
Principe, că ceea ce ar ii mai bine ele făcut, cîncl vom dobîndi

conYingerea despre spiritul neastîmpi'trat al cîtor-Ya clintre
acl'ştI strcin"î, ar fi de a-i goni din ţari't 1, • .
Subsemna,!: (;_ lliBESCU.
A S. S. Printul Bibescu către A. S. S. Printul Sturza.

, '
l'rin\ul Bilrnscu prnheazi't l'rin\1tlui 8tmza l'i't i11lcn\ia l'lcri~Lilor din
Bri'iila ~i ( ;ala\I csle de a răseula J>rineipalele; i-arali't rni'1sm·il0 ce i se
par bune spre a dejuca complotul, ti roagi't pc Alteţa Sa să iee la (:alaţi
Loale măsurile de siguran\ă ce-i vor ,;La în putinţri. Prin(ul nădăjdue.~te
C'i't în C'lll'Îlld se ya putea întîlni în Focşani cu Prinţul Rtmza '1.
Bueu1·e:;-l1. 22 Aug-usl 1844.
PHINCIPE,
:;-tirI pc carI nu le pot pune la îndoială, mă înştiinţează că

un nou c-omplot se urzeşte în Brăila şi Galaţi. De astă dată,
') Sfîrşilul ace~lei seri,;01•I atinge eestiunI de orcli11f1 prim tă. Vezi
l [UflMUZAClll (Culegere).
'1 YezI IIUflMUZACIIl (Culegere).
HWl - 18.6 217
stindardul răscoalei Ya fi, prccît se spune, ridicat de odatr1

în amîrnloo oraşele. Conjuraţii se bizuesc în ajutoaro cc aş
teaptă să Ic vie ·n curîncl clin mai multe p[irţr ale Urcciei.
De cîtc-Ya zile un număr destul de mare ele streinI ai'1 sosit
m accsk doo porturi: alţii se aţin prin apropiere spre a sosi
la vreme. Printre aceştia se dau numirile a cîtor-va persoane
care au apărut mai 'naintc în afacerile clin Br[1ila şi pc care
autorităţile n'au putut atund pune 111îna. 'finta pe care o
mm[m•s(· vu st[1ruinţ[1 este de a rescula amîncloo 1-'rincipa-
tdc şi pe urmft cc o li s[\ fie-. Eteria grcco-sîrbo-bulgar[1 ar
vrea s[t piişeasc[t pe urmele naintaşei sale clin 1821. Cum d
o asemenea eteric ar fiinţa, m1-e îndoial[1. In cît despre
ştil'ih· pc t.:arc le-am pt·iimit acuma, priYitoarc la 'ncer61rik
cc plămwşte în timpul ck faţă, ş'intru cît ne privesc, !ie ele

mărite, totuşl ele ne impun, cred, Principe şi scumpe frate, da-
tmia sii ne păzim şi s[t nu ne l[1s[1m să fim luaţi pe nea-;;teptate.

:;'tiu 61 .\lteţa Voastră, bizuindu-se pe lung:a-i cxpPrienţr1 şi
pc isteţimea priYirc-i, R(' lai:,[1 mai puţin ele cit mine s[t fie
mişcat cl'as<·rnenl'a ştirî. Dar să credeţi une-od ";'i pe fratek-vr1
mai mit.: eare arc pentrn Alteţa \"oastr[t o dragoste frăţcase[t. E
neapi'1rat ele nevoc ca Alteţa Voastră, f[1r[1 a l[tsa să se vază nici
temere, nier bfmuiarn, să ţiP pe pielar poliţia Galaţului, să-ş'i
înclocascft acolo putcrna armatei, luîncl-o din punetele mai puţin
însemnate. AveţI tunurl care ne-ar putea fi c\frnnt\toare, de nu
sunt bine p[1zite şi mînuite de persoane care s[t ştie s[1 se
sl11jeasc[1 de dînsele. Mi se zice cr1 administratorul Galaţului
e întîrzietor şi l[1r[1 vîrtoşie. Asta e o nenorocire. Galaţul are
nevoe ele un guwrnator mun('itor şi deştept. Nu V[\ voi spune
ett Iacomson este omul eare convine Brftilei, dar are pentru
dînsul obiceiul milităresc ear~ covîrşeşte în parte ceea ce-i
lipseşte. In scurt, pentru a nu plictisi mai mult pe Alteţa
Voastrr1, o voi ruga din nou ca să facă să se iee în c;ala\I
toate mr1surile de siguranţă ee-i vor sta în putinţă. E11 am
218 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI uocmlENTE
făcut tot astfel în Brăila. Dar lucrul fle dipet('nic e ea totul

s[t se faeă reperlc,-f[tră sgomot, ,;:i fftr[t a lrtsa să se vaz[i că
ne temem de eeva.
Se poate întîmpla ea pe la jumătatea lui Octombre s[t merg·
în Focşan'i. Dacă Alteţa Voastrft s'ar putea mişca din scaun
în acest timp, aş ruga-o să hine-voiasc[t a'ml da de ştire, eăc1
am cea mai -vie dorinţă de a o revedea şi de a-i reînnoi din
viu grai asigurarea înnaltei consideraţ.iunr şi a dragostei fră
ţeşfî cu earc sunt, Principe şi scumpe !'rate,
Al Alteţei Voastre Serenisime prea nrnilul şi prea supusul
servitor şi frate.
Subsemna,t: G. BIRESCU.
A. S. S. Prinţul Bibescu ci'Ure A . .S. S Sturza,.
Prin\ul <;_ llil,e;;t•u l"l·lieil,t pe J>riu\ul :\I. Stmza, - priu D. Loµ-or,u

Alexandru Yilarn, -eft a ~tiuL în mod aşa d<i fericit, să 'nlălure gr<•u-
tăţile ce păreau eă l'rau să adul'i\ grele înc11rcftturi.
PIU\'< 'll'E ~I ~CU\ll'E FH.\TE,
Scrisoarea de faţi:'t n'arc alt scop, de cît ck a mit reaminti bu-

nei allucc1·l aminte a Alteţei Voastre, şi d'a o felicita, eu toată lm-
curia pe care e lîrese să o simt, în clragostea'cc am pentru dînsa,
desprn fericitul mod prin car<) a isbutit s[t depărteze greută
ţile c:c păreau dt erau s[i aduc[t îneurc[tturT atît ele grcil'.
D. Log·ofăt Vilara fiind aducătorul scrisorei mele şi c·nl
mai hun tîlmacii".1 al simţimintelor melc pentru .\lteţa V oast1·ă,
nu voi abuza mai mult ele scumpele-i momente.
Veţi li allat, scumpe Principe, de căsi'ttoria fiicei mele cea
d'a doua l:lt lîul logolT1t11lui :\I. Florescu, căs[itorie de drag·oste
împărfaşită, 1wntrn care· ecr hinceuYÎntarca Alteţii Voastre.
1843 - 1846 2L9
Bine-voiţi, scumpe Principe, să arătaţi respectele melc Alteţei
sale Doamnei Sturza, priimind pentru Alteţa Voast.rft, asigurarea

prea distinsei melc consideraţiuni şi a iubirii mele de frate.
,S11bsem11a,f : G. BlllESCLl.
E. S. Generalul conte Kisseleff, elitre A. S. ,S. Prinţul

Bibescu.
Contele I<isseleff, dupr1 ce a asigurat pe Prin\ cr1 d. d<) TitolT nu va

Ir1sa să fie vătămate interesele Homîniei îu :ifacerea biserice:iscă, i-a-
lirmr1 cr1 plîngerile şi învinuirile îndreptate iu contra Alteţei Sale nu
pot avea pc lâ11g[1 clînsul nici o însu111nălate. Opozi\ia care s'a alcr1tuit
în sinul Adunărei romîne, îl intrisleaz;1, ele oare ce ea nu :e sinceră,
ci e pornită, numa,i din interese murda,re şi ruşinoa,se, i:ir nicI de
cum din interesul ţărei, şi e hrănită de o ascunsă aţiţare revoluţionară
amt!ninţătoare pentru viitorul Ţării-Homineşti.
Contele arată Prinţului ce «sfaturi a dat el ambi\ior:;ilor de tot l'l•lul
care s'au inclreplat !;pre dinsuJ,, : apoi aratft cu cuvinte pline de o
spiritualr1 glumr1, dar de o adincr1 poli( ie,1, ce mijloace a1· crede potri-
vite pentru a g-uvcnrn pc oa111eni. l'rivcşle <".a o măsrn·ft /'oarfr plină,
de cuminţie trimiterea, Camerei p' ncnsiî.
Sin-Petersburg, 1-1· Aprilie 1H4,t
PHINCIPE,
IJeslegar0a afacerilor bisericeşt'i, sau, mai bine zis, a afa-

cerilor foarte materiale ale mănăstirilor grceeştI, nu e lucru
uşor. Am văzut toate actele şi m'am convins c[\ trebue păşit
cu t:11minţie în această negoeiere, şi că nu trebue jertfit

dreptul, pe cît poate el fiinţa, pentru un folos bănesc: 1dar
fără temei leg-iuit1, de ori-ce sum[i ar fi. De altmintrell,
afacerea aceasta a fost în deosebi recomandau D-lui de Titon
care a fost consul în 'fara-Homîncascr1 şi care cunoaşte mai
bine ele cît orI-eine înscmn[ttatca-i pentru ţară. De aceea
sunt sigur dt el va lucra cu euminţic şi c{t nu va Yoi sfi
vatăme interesele ţărci.
220 COHESl'ONllENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOClJi\lENTE
.Ji1lba1·ii ele (·are îm vorbiţi şi de ale căror plîngeri defăimă

toare v[1 temeţi, nu treime sii vă 'ngrijească prea mult : supuşii
Huşi sunt ocrotiţi ele consul: şi cu unul, atît lor cît şi pămînte
nilor, n'am ce s(1 Ic faa, şi 111[1 eunoaşteţi îndestul pentru ca să
fiţl pe deplin sig·ur ca amestecul meu în afacerile altuia se poate
abca dobîndi, şi cu o greutato mai mult de cit mare. Aşa dar,
O(]at:l pentl'll tot-d'auna, Principe, sfi nu vă 'ngrijiţr de nemul-
tumitii
, , ru,.;l
, sau romînl care ar noi s[1 se folosească de nu-
nwlc meu, pentrn a dobîndi mai mult de cît le este dreptul, şi
sfi nu crcclcţI mai ales că plîngert sau raporturl clel[timătoare,
p1·el·Um ziceţi, ar putea vr'o dată s[1 aibă cca mai mic[1 înrîurire
a"'up~:a stimei şi p~·ietenie_i foarte sincere ae vă păstrez. Spui
toate acestea nu Gospodarului 'ţ'rtrii-Rom'ineşti, ci vechiului meu
coleg de slujbă, eare ştie mai bine ele dt 111ulţl alţii da'.;ă vre-o
dat[t gTaiul mi se deosebea ele gîndire. Amin; - şi să trecem la
cde nevoi pe eare Ic-aţi prevăzut şi care prea mult s'au re-
alizat de la trimiterea celei din urmă scrisori a Alteţei \'oastrc.
Am priimit multe scrisori şi am citit multe acte despre
mersul afacerilo1· în Principate. Opozi~ia care s'a alcătuit în
sînul Aclunărei m'a întristat sincer. Ea e turburătoare, şi mai
mult încă, - nu e sinceră şi nu c mişeatft de cit de interese
pt·ivate, murdm·e şi rnşinoase: - poale chiar că cercetîml mai
departe s'ar găsi o aţîţ.are eevoluţionarft ascunsă, care ar
compromite viitorul ţărei, şi, În această privinţă, lăsînd la
o parte cestiunea de persoane, lucrul ar li eu mult mai serios
ele eît s'ar putea crede la prima 'nfăţi~are.
Pătruns de aceasti't eug·etare, n'am crezut că treime să las
făt·,\ răspuns o scrisoare a lui Uantacuzin, a cărni fire mi s'a
p511·ut în tot-cl'auna serioas[t şi soliclti, şi am scris lui Gramont

ca unui ycchiu aghiotant al meu cu care n'am trebuinţă să-mi
asc·und l'clul meu ele a g-îndi. Vă trimit copia celui d'intîi
clin aceste r[tspunsuri pentru particulara-v[t lămurirl'. Al doilea
vCt va li adus de Uramont însuşl.
184~ - 181-6
După zece an'f de înstreinare, aceste comunicări, ort cît lle

sincere ar putea 11, nu sunt menite să aib[t mare însemnri-
tate; o-ştiu;-cu toate acestea am crezut totuşi c[t trebue s[t le
fac, pentru a da ele ştire ambiţioşilor ele tot felul, că gînclmile
lor sunt ştiute şi că nu vor găsi aci reazămul pe care-l nrt-
d[ijcluesc poate. D. Daşkoff va vorbi tot a~a, şi cei mai în-
ţelepţI vor găsi de s;gur că c nevoc ele a sc r[tsgîndi.
Acuma, şi dup[i cc am dat D-niilor lor partea la care aveau

dreptul, daţi-mi voc, scumpe şi respectabile Principe, s[t vă
spun şi voo c[t într'o ţară ca a voastră în caro demoralizarea
este deprinderea ele cloo veacuri încoace, - scopmile cele bune
şi folositoare nu sunt ele ajuns spre a înrîmi asupra unei Adu-
n[1ri deliberante. Cată, mai 'nainte ele toak, ca cine-va să-şI
facă un sprijin clin oamenii cei mai cinstiţi şi chiar clin eei
mai puţin viţioşl; - cată neapărat să-şi facă o maioritate în

Adunare ele vrea s'o aibă în public. Cat[t să şi-o înriinţeze,
aşa preeum se cîştig[t iubirea copilaşilor, - prin jucării ele tot
felul, - pe care oamenii voşfri, cu sau f[trft harhi\, vor s[1 le
aib[t şi care trebue s[t li se dec, ort cit ele mare ar li ncplft-
ccrca de a face una ca asta. Binele ţ[trii şi poziţiunea voastl'[t
în sinul ei, poruncesc aceasta. Va veni un timp cinel oamenii
se vor fi format şi cinel instituţiile voastre se vor ii înte-
meiat într'un mod mai trainic. - AtuncI ele aceste mijloace
de înrîurire nu veţI mai avea nevoe. Dar în timpul ele fat[t
ele sunt lucru ele căpetenie şi cer, clupă mine, toată bă
garea-Yft de seamă. - De ar fi neYoe s[1 vri dau vr'un sfat,
v'aş spune c[1 clupă ce cu atîta cuminţie aţi trimis Adunarea
p'acas[t, trebue, mai 'nainte şi mai presus de toate, să vă în-
grijiţi ele aclministraţiunea în fiinţă, frtră a vedea prea mult
ele partea legislativă. Cîncl Adunarea nu va li chematrt cleeît
pentru verificarea cheltuelilor în care reg·ula şi economia vor
fi învederate, cinel dreptatea ,·a li clatrt tutmora şi fie-cftrni-a
în parte ; cîncl interesele materiale vor merge învederat pro-
222 COl:ESPONDENŢĂ. DIPLmtATICĂ ŞI DOCUMENTE
------- -------
pftşind, etc. etc .. cei mai turburfitorî din Adunare nu vor face
decît fraze, fără răsunet, în contra unei administraţii care se
foloseşte de dreptul său şi care nu propune nimic alta cer-
cet[1rei lor decît dăr'î de seamft despre ceea ce este în com-
petenţa ei directă.
Pîn[1 atuncI, îml fac o adev[tratri plăeerc de a vă spune că
Ministerul Împ[1rătesc ştie să vft dec o dreptate întreagă şi
deplină, -- eft vcţ'î fi sprijinit cum trebue să fiţl şi că clupă pă
rerea mea cu puţin[t grijă şi puţină dibăcie, această vijelie nu
va avea alte urm[tri'. de decît înt[irirea autorit[1ţei voastre;- îm
place să nftdftjduesc aceasta şi o doresc clin sullet în interesul
Romînilor şi în al vostru.
Daţi-mI voe, Principe, să vă trimit scrisoarea aci alipită, a-
supra cărei cred cft trebue s[t stf1ruesc în folosul unui om care
ne-a fost folositor cînd cu administraţia provizorie şi care cred
că poate awa drepturY reale la despăgubirea pe care o cerc,
cel puţin în parte. În tot cazul, nu-i veţ'î refuza ajutorul Yos-
tru, dacă, precum nădăjduesc, e vrednic de dînsul.
Bine-voiţI a priimi asigurarea tuturor simţimintelor mele
cele mai sincere şi mai devotate.
Suhse11111a,t : KISSELEFF.
Contele Nesselrodc mi-a dat acuma ştire că a priimit un

mare raport de la consulul general; cu toate acestea nu
opresc trimiterea scrisorei mele, rămînînd să vă scriu mai
tîrziu, de va fi trebuinţ[t 1/.
') Heese diu aceastfl scrisoare, ca i;;i din toale cele-1-alle al Conlelui
de Kisseleff către Prinţul Bibescu, dt Contele a păstrat, pentru cel pe
care îl place să-l numească «vechiul său coleg», o adîncă iubire.
184H 1846 22H
JJ. Philippsborn, însărcinatul de afaceri al Ţării-Romî

neşti, către A . .S. S. Prinţul Bibescu.
D. Philippsborn scrie cu liberta,fen de la eare,-chiar de la inccp11tul

misiunci sale,-Prinţul \'a poftit să nu se depărteze nici o dată. Dă. de
ştire Aitetii Sale că declaraţiunea ce Dînsa a făcut, la suirea-i pe t1·on,
că 1•a, piîşi drept la reformă,, şi miJ,riJ!imoasa,-i stă,minţă, în a,ceastă,
cale, neliniştesc lumea,. Se atribue, - şi chiar în locuri sus puse, -
acestei linii de purtare mişcarea ce domneşte ·în Principat, şi e aple-
care de a se crede că «Prinţul n'a \inut în destul seamă de oameni
şi de împrejurări 1)."
D. Philippsborn nu poate ascunde Prinţului că unele persoane con-
spir{i pentru a schimba faţa lucrurilor în Principat ; nu se sfieşte de
a, denunţa, pe D. Billecoq, consulul JJ'ra11ţii, ca fiind cuiul de la,
dric al intrigilor urzite în contra Alteţii ,Sa,le, şi ca a,dnd drept
părtaş pe colegul lui din Iaşt
\'iena B Aprilie 1844.
MOl'iSINIOHE,
Lipsit de mijloace pentru a eomunica eu siguranţă, sunt

silit să 'ne.redinţez unor călătorI rapoartele ce sunt de o
natură delicati't, şi proprii să deştepte luarea aminte a stăpî
nirilor striiinc; eel de faţă conţinînd noţiunI în destul de 'n-
l'!emnate şi de care trebue să ne folosim cu rezervă, am rugat
pe D. Balzano s[L se 'nsărcineze cu dînsul şi să-l remite chiar
în mîna Alteţei Voastre.
De la 'nceputul misiunei mele, Alteţa Voastră a bine voit
să mă poftească ca să-I vorbesc în tot-d'auna eincer ; mă voi
folosi de această îngăduire şi nu voi ascunde nimic pentru
a li şi mai vrednic ele înalta-i încredere; mă voi folosi de
dînsa avînd comingerea că voi li judecat cu blîndeţ[t şi pentru
ca să-mi îndeplinesc cum treime datoria. Ingăduiţi-mi deci,
') Găsindu-se în stare de a controla adevărul absolut al raportului

D-lui Philippsborn, Prinţul Bibescu ceru Cabinetului din Paris rechie-
ma1·ca D-lui con,;ul şi sfiri;;i prin a o obţine. D. Billecoq fu înlocui[ prin
D. de ~yon.
224 CORESPONDENŢA DIPLOMAT!(.;,\ Şi DOCUi\lENTE
Monsiniore, să vă arăt că mersul lucrurilor în Principat, d[1

loc la nişte tîlcuirr a c[1ror fiinţare, numai singura greutate
ele a le 'nţelege bine starea lor o poate să o desluşească. Re-
cunoscînd distinsele calităţi ale Alteţii Voastre şi simţimin
tele-1 înalte, lumea cercetează dorinţa ce A. V. arătase la sui-
rea-I pe tron de a păşi repede la reformă, de a nu şovăi din
această cale, ori cc ar fi, şi zice că, ţinînd la aceasta cu o stă
ruinţ[t rară, nu aţi luat sfaturl de cît de la nobilele voastre
inspiraţii. Negreşit aceasta este mărturia cea mai măgulitoare

ce poate să se facă despre capul unui g·uvern ; arătînd însă
aeeste consideraţii pentru a explica în parte mişcarea care
domneşte în Principat, - dînd ast-fel probă cît de puţin sunt
luminaţ'î aceia care ar trebui sri vă urmeze în năzuinţele
voastre, lumea este aplecatr1 s[t creadă ca v'aţI prea grăbit şi
cr1 n'aţi ţinut în de ajuns socoteal[t nici de oamenl', nicl' de
împrejurări. Dac[t aţîţarea spiritelor n'ar veni de cît de la
aceasta, apoi într'adevăr ar trebui a se perele cu desăvîrşire
nădejdea în viitorul ţftrii încredinţate îngrijirei Voastre; şi
totuşi aceasta este părerea a persoanelor care sunt foarte de-
votate Alteţei Voastre; am luptat în contra acestei păreri ori ele

cîte or1 mi-a fost eu putinţă ; aş li isbutit să tac s[t se înţeleagr1
că este aei exagerare, rătăcire, rcdtmînelu-mi pe fapte care nu
lasă nici-o îndoiatr1 că hotărîrea e luată de a schimba cu ori
ce prnţ ordinea lucrurilor în cele doo Prineipate ; dar am
fost oprit de a mă folosi de acest mijloc. Sllala mea nu merge
însă pîn'a lăsa pe Alteţa Voastră în neştiinţă de cele ce au putut
să 'mr întărească ideea şi crezămîntul că se ţinteşte a schimba
faţa lucrurilor, fără sr1 se ducă grija alegerii mijloacelor prin
care s'ar putea ajunge la acest slîrşit; mi-ar li oprit de a-I tăinui
aceasta, şi, încredinţîndu-m[t 'n cuminţia sa, nu mă sfiesc să-I
arr1t că consulul general al Franţii, D. Billecoq, este cuiul de
la dric al intrigilor care se urzesc subt ochii Guvhnului; că
colegul lui ele la laşi i dă ajutor, şi că persoane aparţinînd
184H - 184G 226
opoziţiunei ;\Iolclo-Rorninc, pe eare nu le-aş putea numi, sunt

părtaşe ale vederilor D-lor. D. Billecoq, lîe pentru a da mul-
ţumire unor uri, fie că vrea să-şI clee vază, şi-a pus în gînd
s[i reprezinte prin culorile cele mai întunecate starea Prin-
cipatelor; nu simte oboseală de a le 'nfăţişa subt o priveli~te
îngrozitoare, şi ele a reprezinta aşa de des pe capii eelor doo
Guverne c[i făptuitorii relelor care, după dînsul, bîntuesc aceste
ţ[irI, încît spiritele au fost isbite la Paris, Încît Cabinetul francez
începe a se îngriji mai mult de Provinţiile Dunărene, clocit
pîn'acum, încît dorinţa de a îndrepta într'un mod sau altul
aceste nenorocirr publice, a prins ele curînd răclăcintL în spi-
ritul D-lui Guizot.
Voind a se înerl~dinţa de nevoia ele a scoate doo ţ[irl supuse
ocrotirei Rusiei, clin starea lor de suferinţ'î închipuite, sa11
oareşr cum adevărate, şi cu scopul de a putea, o cred cel puţin,
să încredinţeze la rînclul săi'1 pe alţii, cu tonul conving-erei, că
trebuc s[t se ioc m[tsm'f, şi la ncYoe, s[1 se intcrvin[1, spre mîn-
gîcrea acestor Prm,inţii, şi scoaterea lor din această stare ele
nesiguranţă şi de nenorocir1, a poruncit D-lui Billccoq si"'i
culeag[t toate amănuntele ce se întîmplă în locurile acţiunei

sale şi să-i dec cunoştinţă de dînsele. Agentul consular al
Franţii, folosindu-se cu grabă de acest ordin, s'a crezut în-
drituit nu numai s[t se constituc ca simplu ohservator, dar
chiar să ee înrîurirc asupra opiniunilor, să dce nişte desluşirI
mult mai vătămătoare intereselor Principatelor, - de s'ar lua
de căliiuză a purtării, - decît ar fi putut fi vătăm[ttor efectul
unei asupriri calculate, în contra c[trei-a se ridică cu indig·-
nare. A c[iuta să 'nfunde Guvernele, a aduce o criză care
ar arunca pe capii lor în primejdioasa dilemă sau <le a pă
dttui printr'un simţimînt de nerecunoştinţă către Puterea pro-
teetoarc, sau de a se retrage simplu, a face din golul ce ar
lăsa retragerea lor punctul de plecare pentru a da celor-I-altor
naţiun'î prilejul de a se amesteca în treburile Principatelor,
16
22(1 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
fie că ar lucra asupra Porţii, fie că ,;;i'ar însuşi ele rolul de

mijlocitoare, şi de a alerga la regimul protocoalelor pentru a
schimba situaţiunea, căutînd însă să facă chiar d'acum pe
Poartă să aşeze pc lîngă consulii Ru~'î la Bucureşti şi la Iaş'î
caimacam'î pentru a le contra-balanţa puterea, iată ce a născocit
D. Billccoq împreună cu mai mulţ'î membri ai opoziţiunei celor
cloo ţărL Nu ştiu de a găsit potrivit de a aţinti băgarea de
seamă a Guvernulu; s[u1 asupra acestor născocirl', clar e de
crl!ZUt că, de stf1 în momentul acesta în cumpănă, totuş'î nu
va lipsi ele a o face pe loc ce încloelile sale vor fi adormit,
pc loc ce va putea vorbi cu Cabinetul s:1u ele mişcarea ce se
face în opiniunea publică a Principatelor fără să aibrt aerul
ele a o fi ajutat cîtuşl'. ele puţin.
Alteţa Voastră e mult mai în stare decît mine ele a apreţia
clac[t aceste ştir'î sunt adev[1rate. Ea mă va aproba c[1 rn'am
slujit de clînselc cu cuminţie, şi mft va erta de îndrăznesc să
o rog să nu le împărtăşească cui-va, ci numai să se slujească
de clînsele ca de nişte simple informaţii ale sale pentru a
complecta desluşirile pe care Guvernul are neapărat nevoe
să le aibă, de am fost bine informat, şi în cazul cînd Ea ar
găsi nemerit să mă încunoştiinţeze de priimirea scrisorei de
faţă, o rog· să bine voiască să ec în consideraţie prea umila
mea rugăc'îune şi să nu facă menţiune de aceste c:omunicărl'..
Sunt cu cel mai aclînc respect, Monsiniorc, al Alteţei
Voastl'e prea umilul şi prea supusul servitor.
Sub-semnat : PHILIPPSBORN.
E. S. Contele Kisseleff, către D. Cantacuzino.
Conlele pofteşle pe D. Cantacuzino şi pe bocrl sfi dee tot concursul

lor Prinţului ales de aproape unanimitatea voturilor, şi ale căruia pa-
triotism i;;i desinteresare nu pot fi puse la îndoială, în loc de a-i pune
1843 - 184fi 227
piedicT în calea reformelor cc urmăre:;;te. Excelenţa Sa reaminteşte că

numai înnaltei :;;i nestrămulatci îngrijiri a Rusiei datorc 7tc Ţara-Romî
nească existenţa şi prosperitatea sa ; el înţelege o opo;i:iţiune în sinul
adunării ; clar pentru ca această opoziţiune să fie binefăcătoare, cată
ca ea s,'i se deshra,ce de od-ce pa.timf lătura,lnice, ca, ea, să discute,
să, lumineze şi să, că.lăuzească, lucrurile, far 1111 să declame, să
supere şi să încurce în scopul de a, răsturna,. Contele judecă îu mod
foarte nefavorabil starea spiritelor în Ţara-Romînească şi vorbeşte de
o intervenţiwie ce nu-i peste putinţă a, celor doo Puter'f protectoare,
dacă boerii, păzitori ai lini~tei i;d ai prosperităţi Ţării, nu caută a o feri
de turburări care n'ar putea de cit să-i compromită,
Sîn-Pelersburg, 14 Aprilie 1844.
DOMNULE,
Scrisoarea ce aţi bine-voit a-mi seri, îmi procură prilejul

de care mă folosesc cu plăcere pentru a ne desluşi împreună
despre cele ce se petrec în 'fara-Romînească.
Dreptatea pe care Romînii au dat-o în tot-d'auna simţi
mintelor care mi-au dictat în veci purtarea-mi către dînşii,
îmi clă încredinţarea ci't azi vor priimi asemenea eu încredere
cuvîntul unui prieten sineer şi binevoitor.
Numai înnaltei şi statornicei ingrijiri a Rusiei datoreşte 'fara-
Romînească binefacerea existenţei ei actuale şi a elementelor
de ordină, de bun{i stare, de prosperitate, cu care a fost cu
atîta mărinimie înzestrată. Pentru a se putea însă bucura în
toat{i întregimea lor de foloasele pc care regulamentul or-
ganic le-a asigurat 'fării, trebue ea fie-care din D-voastră să
fie aclînc pătruns de datoriile ce-i sunt impuse. lJacă, pe de
o parte, administraţia este silită să-şi conforme lucrarea cu
principiile cons(lnţitc de regulament şi să meargi't nestrămutat
pe calea ce-i e arătată, trebue asemenea, pe de alta, ca boerii,
însufleţiţi de dorinţa sinceră de a lucra la binele 'fării, să dee
guYernului un concurs leal şi să se muncească să-i vie în
ajutor şi sprijin, în loc ele a căuta să-i pună piedid şi să-i
facă încurcăturr.
228 CORESPONDENTA DIPLOi\lATICĂ ŞI DOCUMENTE
Înţeleg· foarte bine că în sinul adunării ordina1·c diemate

să examineze, să discute m[isurile administraţiei, să se poată
forma o opoziţie care e în firea ehiar a ort cărei adunăr'î
deliberante. Dar, pcntm ca această opoziţie s[t fie binel[t-
c[itoare, folositoare a<lev[iratelor interese ale 'f[1rii, t1·ebue
silit ea, rlesbrăcîndu-se ele orr ce veder'î şi patimi lăturalnice,
s[i-şr ee sarcina de a lumina, de a conduce şi, la nevoe, de
a preschimba, dar tot-d'auna într'un mod conştiinţios, mersul

administraţiei ; trebue ca ea să devie o opoziţie care să exa-
mineze şi să discute în scopul de a regula şi de a păstra, iar

nu o opoziţie care să declame şi să supere în scopul ele a în-
curca şide a doborî.
Făr'a fi nedrept pentru simţimintele individuale ale mai
multor căpetenii dintre Homînr, nu pot să m[i opresc de a ju-
deca într'un mocl foarte nefavorabil situaţia actualrt a spiri-
telor în 'ţ'ara-Romînească. Pofte de putere şi de ambiţiune
înşelate, dorin\I de funcţiunr şi de onorurr r[1111ase nemulţu
mite, o învederată pornire de a face s[i predomine nişte icki
ce nu sunt de îngăduit, şi, pe lîngă aceasta, ţinere aminte ele
rtiu, ur'i personale, patimi de tot felul, - acestea sunt mo-
bilele care conduc, după cît se zice, atitudinea unei opozi-
ţiuni sistematice, ale c[irei fapte tind învederat să încurce
mersul noi administraţi unt şi s[i-i stee tot împotrivă.- E un
rău pe care-l deplîng cu am[1r[1dune, însă nu e singurul :;;i
nici cel mai mare. :Mai pe jos de această opoziţiune sistema-

tică pe care am descris-o, se ridică de cît-va timp o opozi_
ţiune răsvr[ttitoarc împrejurul c[ireia vin să fac grămadă nişte

inşi cu idei derăpînitoare, duşmani ai ori cărei ordin'i. tic
cunosc aci foarte bine vinovatele întreprinderi ale acestei plehi
revoluţionare 1i, care nu tind la alt-cevn, de cit numai a aduce
') Generalul care. cu o cumpătare ~i cu o în ţclcpciune recunoscută de

Loţl Rominii, a ajutat Priuoipatclc incredin\ale administratiuuii sale, să
facă pa7i innainte pe calea civilizaţiunei, ~i care le-a păstrat, --e11 toate
184H - 1846
o întreagă răsturnare atît în Tara-Romînească cît şi în Moldova.

Elu vor siîrşi prin a sili pe cele doo Puteri, cea suzerană
şi cea protectoare, să se înţeleagă spre a înfrîna această de-
zordină şi a tăia răul clin răcl[win[1, căc'i e peste putin([1 <.;a
ele s[t rămînă timp înclehmgat privind în linişte o ordinii de

hwrurI aşa de ameninţ[lloare.
Pîn'atunc'i, hoerilor celor cu gîml bun, Domniilor Voastre,
Domnilor, care sunteţi: pftzitorii liniştei şi ai prosperit[1ţei ţărei,
este dat s[t munciţi din toate puterile voastre spre a o apăra
de -~ullmrărI, (·are n'ar putea ele cit s[t -vă compromită. Veţ'i
aling·e acest scop, am încredin\area aceasta, strîngi'mcln-vă în
jmul putl'rei, luminînd'o, întărincl'o, mmîndu-i acţiunea legi-
tim[t şi regulată cc este chemat[1 s:t aib[t, cu scopul cln a s(t·
vîrşi binele.
Ast:1-zi cînd aveţi un Hospodar ales aproape de unamm1-
tatea sufragiurilor, al cărui patriotism, a cărui dragoste pentru
binele public, a ef1rui tlezinkr<'sarc nu pot fi puse la îndoială,
care doreşte eu cfddur[t să p[tşl:'ase[t în unire eu D-le voastre
aşa în cît s[t J'ac[t sit înceteze abuzurile şi să introducă toate îm-
btmiităţirile pntinţioase, - aţi lipsi de la cea mai d'intîiu din
datoriile D-Voastre, şi aţi nesocoti interesele D-\' oastre cele

mai marI, de nu ; aţi da o sincer[t şi leal[t eonluerare.
Din parte-ml nu cer alt-ceva, llecît s[t v[1 ajut în accast[1
lucrare onorabilă; în acest scop, eonsimt eu plăeere a priimi
dt depa1·Le de <linsele, şi chiar <lupit mult timp, - o vie dragoste, nu

lon~le, \'orbii!(\ de «aeea plehă fl)\'olu\ionară•, în elementul liberal
ciuslit al opmd\iu11ii eare, a cloa „i de Hevolu\iunea din 1848, rugă pe
Prinţul Dibescu sit r[tmină 'n capul \ării, să uu u părăsească.
c;eneralul vorbe1>te, e Îtl\'eclcrat, ele o calego1·ie a parte de oameni ; de
acei-a care de sigur visează chial' de acum o obştească ri1slurnare cu pri-
lejul căreia ar pulea să pue mina pc putel'e, de aeei-a pe care, în ajunul
reYolu\iunii, i va vedea lumea ceducl, in întrunirile lor, deschiderea închi-
sorilor ,;;i 0111orirea Priu\ului; de acei-a eare, în ziarul Jur, vor predica
revulu\iunea singcroasă; de acei-a, în :,;firşil, care vor innarma şi v01·
armwa omorillll'i in contrn lui Bibcscu. Iată de cine vorbeşte Kisseleff.
:?~0 CORESPONDENŢA DIPLOMATICA ŞI DOCUMENTE
clin parte-vă lămuririle pe care vcţl crede c[t ar trebui să mi

le trimiteţi, atingătoare ele situaţiunea afacerilor publice, şi clacă
aceste lămuriri îmr vor părea că pol fi transmise Prinţului
Bibeseu, voi face aceasta cu plăcere şi cu toatr1 încrederea
pe care mi'o insuflă gînclurile sale în privinţa ţării pe care
o guvernă şi pe care o va guverna 'n tot-cl'auna, sunt sig·ur,
cu înţelepchme şi lealitate.
Bine-voiţI, vă rog, Domnule, a priimi asigurare!l prea dis-
tinsei mele consideraţii.
Suhsem11a,t: CONTE K1s~ELEFF.
P.S. Renunţîncl
ele la plecarea mea clin Bucureşt\' la ori-ce
corcsponclinţă de oficiu cu vechii mei aclmrnistraţî, am crezut
ele datoria mea a mă supune cxeepţiunei ce fae azr în fa-
voarea fostului meu Ag·a pe care îm place să-l socotesc în
numărul prietinilor mei şi care am siguranţă că-mr va înţeleg·e
cuvintele şi dt nu va mai 'ngăclui s[t i se pună numele pe
vre-o listă care nu trebue să fie a lui.
E. S. General conte Kisselen· către A. S. S. Prinţul

Bihescu
Contele priveşte siLuaţiuuca intcrioarri a ţării ca 'ncordată, 'iii adre-

sindu-se Prinţului ca unui prieten, i arală mijloacele pe care le soco-
tei:;te ca mai sigure, spre a ajunge srt 'rr\"'ingă greutăţile. Recomanclrt
Prinţului să se folosească mai cu deosebire de «înrîurirea, pe care
i-o dă, ti'lria,-i mora,Jă,, ca, si'i, prinz,i pe boerii turburi'ltori sau
nea,scu/tă,torl, să, clştige timp, fiind că mijloacele de constrîngere
nu sunt de Joc sigure.,, - A îngriji de miliţie, a infiinţa o bancă
ipotecară pentru proprietarI, a ocroli pe micii co11w1·ţanţI indigeni, a
u:;;ura pe culth·atorI, a se ri'tzima pe legi ~i pe oamenii cei mai de
căpetenie ai ţărei, ială ce sratmi rlă omul cu experienţă, amicul Ho-
mîniei.
184:l - 1846 ~HI
~în-Petersburg-, 1-tl :\lai 184-4.
PHINCll'E,
Dup[t cea din urmă expediţie a mea, am an1t onoarea 'ii

plăcerea ~ă priimesc amîndoo scrisorile voastre, cu data ele
27 Martie. :Mi'am făcut o datorie să vorbesc ele dînsele în
particular cu vice-cancelarul, şi după comunic[trilc pc rare
le veţI
priimi prin D. Daşkoff, vcfi'. putea, Principe, să Yă
convingeţi ele bunele şi sincerilc clispo,:iţii, in ce vft priveşt(·,
ale ministerului împ[trătesc. ~u mi intra ele loc în amfountl·,
despre aceshi comunic-[tr'i'. care v[L dau tot rea„rimul moral
pe t·arc-1 puteţi dori, şi care, 11[1d[tjtluesc ei\, cu puţin[t tli-
hăcie, vă vor duce la slîrşit bun. P1·incipalul este de a rea-
duce mai întîii:1 spiritele spre A. Voastr[L far[t întrebuinţarea
mijloa<:elor silnice. Intr'un guvern ce atîrnă de aleg-el'(',
puterua eapului este supsuă la mai multe condiţiuni care u
fac grea şi nesigur[1. Cinel Comisiunea regulamcntar[L tliscut:L
drepturile Hospoclarnlui, se c[llllă să i se ridice putinţa tic a
se mai 'ntoarce la tluprinclerile Fanarioţilor, şi se e[iuti'L
mijlocul de a mări, pc cit so cre,:u cu putinţi"'t, amestec11l
aristocraţii în afa<:erilc Guvernului. A slăbi puterea capului
Statului prin inliin(area sfatului şi a Aclun[trei, era seopul ce
vrur[t ,;[1 atingă în interesul ţ[irii. - Acest scop fu atins,
şi-l cred de folos în ce priveşte pe un P1·inţ rău ; clar în cazul
contrariu, îş'i'. are neajunsurile :;ii gniut[1ţile sale. Cu toate
aeci-;tca, nu mă sliesc s[t spun c[i mai bine-ml plac neajun-
surile regulamentului, dct'Îl ecle c·.are s'ar put(~a isca clintr'o
putere absolută, încretlinţat[1 unui pămîntean care s'ar face prin
alegere cap al Statului pc viaţă. - Cu toate acestea, gîndesc
dt 'n Tara Romîneasdt modul de liinţarc al puterei trebue s[t lin
în interesul chiar al instituţiunilor care i s'au dat; aceastft pukrl)
ins11 1.:at(L s11 fie o cxcepţiunc pentru capul Statului al(~s, car,\
ar insulla p1·in principiile sale î11t!1•stulă int'l'eclere ca s[i-i
CUllE::'POC'llJENŢA PIPLO)IATICĂ ŞI DOCUMENTE
lie încredinţată. Nimenea mai mult lk eît A. \·oastr[t nu o

merită, Principe. Contele <le ~ esselrolle arc aeeea~I con \'in·
gcre f;'i veţ\' fi sprijinit în pasurile ee veţl face ; daţi-mi îns[t
voc s[1 vă spun prietencf;'tl', c[t această putere, - orl-cît de
mare ar li, - nu va fi folositoare guvernului vostru, deeît
pc eît timp o Yeţl ţine în rczerY[t, spre a face clin ea o în-
trdminţarc lrnn[t. Lumea se deprinde cu toate, şi ehiar ('li lo-
viturile ele Stat. Trebuc sft ne ferim de dînscle; trehue readuse
spiritele pe de-o-parte prin frieă, pe de altă parte prin blîn-
cleţe. Identilicînclu-v[1 cu poziţia voastr[t aclev[1ratft, lftsînd lui
Ghica nenorocitul gîncl al strtpînirei prin mila lui D-zeu, şi
lleeladnclu-v[1 ca eel ll'întîi(t clin ţara voastră, toate vor merge
llupă plae r;:i rolul vostru v[t va fi uşor. Nu uitaţi însă cft veţi
aYt'a în tot-cl'auna rivalî putt•rnid de c01nbf1tut, 61 faptele
t'l'il' mai micL eart' În:,;ii lon~sc în amorul propriu, sunt
amar eriticate f;'i tîlL-uitc in mii de felurI ; cft cei slabi f;'i
l'ci ncp[tsătorI (care lormeaâ mulţimea, ascult[1 ce se zice r;:i
slîrşesc prin a îmmulţi numărul eelor nemulţumiţl; d aceştia,
cu sau f[tră drept, clar în tot-d'auna cu clib[1cic, r;:tiu sft mă
lHH'ast·[t în folosul lor dreptul de plîngere, şi c[t în slîrşit,
rn s[t gu ,·erneze cineva pc oarnenl, caU1 să ştie sfi trngft folos
din patimilt- !Ol' şi sCt Sl' slt1jrnsdt tlc dînselc. Boerii Tării
ltornînt•ştr sunt turhlll'(ttot·i, adesea neascult[ttori ; catft însă

să-i stăpîniţl prin tfn•ia-vi1 moral.\ ,;;i al'm·i't de oare-cam
llf;Oare clemonstraţiun\', numai ele dîn!':'a l·att't să vft slujiţi spre
a-i ţine în supunere. E pi'1rerea mea, nu o ascund, şi am via
dorinţă ea în interesul vostru, si'1 o luaţl, Principe, drept că
lCt11zft a purtftrii voastre,-spre făptuirea bunelor şi patriotin•lor
gîndu6 t·e aveţi pentru ţara YoastrCt.
\'Ct vorlwst· cu inima cleschisCt şi dupit poftirea cc mi'aţ.l'
făcut. Opiniunile mele în această privinţ[t sunt rodul al unei
('Xperienţecln 25 clu anl în mf111uirea oamenilor şi de aş avea
a da poveţr unui frate, nu 1-aş li dat altele.
184-:'I - 1846
Dobîndind de la Curtdt suzerană, cu sprijinul Curţii protec-

toare, puterile hărăzite odinioarft Prinţului Ghica, ameninţînd
cu dînsele pe cei mai aprigi şi mîngîind pe cei mai domoli,
vă vcţl forma atît în adunare, cît şi în public, o maioritate care
Yft va pune în stare de a nu vft terne de sesiunea-i orelinarft.
Mijloacele-vă de constrîngerc nu sunt ele Joe ceva pozitiv ;
trebue sft cîştigaţl timp, clar tot de o dată trcbuc să v[t faccţl pc
cît se poate ele puternic. Îngrijiţl ele miliţie şi f[1ceţ1 sft simtft
ea în orl-ce moment părinteasca-vft supr:wcghero. În(iinţaţî, ele
se poate, o bancă ipotecart't pentru proprietar,, ocrotiţl mieul
comerţ al pămînlenilor, uşuraţ.l pc cultivatorI care sunt, după eît
se zice, clin nou cufundaţi în datorii de 6ttre arînelaş'f ele o parte,
de către zapeil ele alta, şi, ltwîncl toate aecste, în mocl liniştit,
fără g-rabă, răzimîndu-vă pc legile în fiinţă şi în tot-d'auna eu
sprijinul şi sfaturile bărbaţilor celor mai de căpetc,nie
ai ţărei,
n·ţT ajunge la rezultate bune şi vcţI faec sft amuţcasdt intriga
caro acum se rnişd poate 1nai mult <l<·cit nc<lcţr.

Mitropolitul Ya pl'iirni uişll' slalut''L t·at·t· <le sigul' îl vm· face
mai mlftclios. Folosiţi-vă <le acest prilej spre a-l c:îştiga la
nwza Yoastri't şi lttel'ţi ea Cosar : luaţI ca ai voşh'i, pe totI
al'eia earn nu Y[t stau în contrn.
S11/JSPllllJElf: lsi:IS~ELEFF .
.E. S Contele de NesselTode., către A. S. S. Plinţ,ul

Bihescu.
Contele <le Nessdl'o<le aprubi't pe Prin\ ci'1 a Jll'OllunţaL inchide!'ea

Camel'ei :;;i-i făg-ădue'j'tP sprijinul Husiei în ui't:.minţele sale ea si'1 inving·r1
încurci'1lurile pe care o opoziţie sislemalică le creazi'1 administraţii sale
şi in cererile pe ea!'e Ic-ar avea sfi le ad!'escze Porţii în st•op de a l'e-
g-ula măsurile a l'ft1•nr adoptare ar pulea s:1-i pară grăbită.
2H4 CORESPONUEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCU:\IENTE
8î11-Pclersburg, 2 '.\Iai 1844.
PIUNCJPE.
Am luat, cu un interes şi o îngrijire sinceră, cunoştinţă de

coprinsul scrisoarci ce Alteţa Voastrft mi-a făcut onoarea să-mI
adreseze ca să-m'i arate greut[1ţile prin care obşteasca Adunare
a boerilor s'a 'necreat să oprească mersul reg·ulat al adminis-
traţiunei sale. Această stare a lucrurilor erea prea de c~tpetenic,
pentru ca să nu-rnI fi făcut o datorie s[t dau pe loc seamă

de dînsa Împăratului şi să-i cer poruncile în seopul de a vă
pune, Principe, în stare să învingeţi aceste încurcăturI şi s[t
vă menţineţI acţiunea g·uvernamentală în căi folositoare patriei
voastre. N'am ncvoe sft vă spun c[t am urm[trit cu o băgare
de scamă ncîntrerupti't dclibcri\rile obsteştci .\.duniirY, pinii 'n
momentul dnd i-aţ'[ pronunţat închiderea. Înţelegem aci că,
în faţa spiritului ele opoziţiune sistematică, pc care această
Adunare îl lăsase sr1 crcascr1 în sinu I sr1u într' un mori care s[1
insufle din cc în ce mai mar'[ temeri, pasul de a o rlisolva crea
singurul leac poate de adus acestui r[m şi prin urmare noi
n'am putea s[t-i refuzăm aprobarea noastră. În punctul în care
au ajuns asff1z1 lucrnrik, Alteţa Yoastră catf1 sft lie şi d'aci
înainte convins[t că sprijinul puterei protectoare nu-i va lipsi,
şi nr1dăjd11im c[t, cu ajutorul lui Dumnnzcu, Ea va isbuti să
trcadt peste piedicile c:e i Ic-a ridicat opoziţiunea. Noi ţinem

la ordinea şi la liniştea unei prnvinţii aşe1.atc la marginile
Împăr11ţii; şi această ordiuă şi linişte neputînd li asigurnte de
cît numai întărind pe capul Uuvernului în exerciţiul autori-
tăţei sale, pnteţI 11 sigur clinnainte, Principe, c[t Curtea Împ[i-
rătcascft v[1 va sprijini sincer, pc cît. timp veţl c[rnta a v[i în-
tări acţiunea în limitele regulamentului organic. Vi se arată

prin aceasta, tot de odatti, linia peste carn nu ne ar fi îngăduit
să pă"iim, dacă concursul Porţii ar fi clin întîmplare cerut din
parte-vă spre a r·egula cele de 111ai în urmft m[isur1 a că1·or
1843 - 18,6
adoptare ar putea să vă parft grabnică în interesul 'fării-Homî

neştL Rog pe Alteţa Voastră să se esplice în această privinţă,
fără nici o codire, cu D. ele Daşkoff, şi să se inţeleagă cu
clînsul despre pasurile ce trebue să fie făcute de-a dreptul la

Constantinopol spre a dobîncli ele la Sultan împuternicirile ce
veţi crede poate ele trebuinţă. Consulul nostru general este în-
sărcinat să se facă mijlocitorul cererilor voastre pe lîngă D. de
Titofî, şi acesta, la rînclul său, le va sprijini pc lîngă Poartă.
Rezimînclu-vă astfel, Principe, pe aprobarea celor doo Curţi,
cea suzerană şi cea protectoare, administraţia voastră nu va
întîrzia să dobîndeascft gradul ele 'nchcg·are ce clol'iţi, ş'atuncI
vă va li cu putinţă să pfi-;;iţî cu sig·uranţii spre viitor. L1r[1rile
noastre nir însoţi înţeleptele năzuinţ1 ale Alteţii Voastre, ,;;i,

eu unul, mă folosesc ele acest prilej spre a-I renoi asigurarea
înnaltei mele consideraţiunr.
S11hsew11nt : ConlP dl· :'.'JEs,-;ELHODE.
E. S. General conte Kisselen; ctitTe A. 8. S. Prinţul Bibescu.
Contele Kisseleff se felicili't e·a întors pe IJ. Cantaeuziuo spre alle

simţiminte. Năclăjdue:;;te cit ~i oare-şi care alţi nemulţumi\i .~e YOr rc-
înloarcc in sinul maiorilăţei. Contele î~i sfir:;;e~Lc scrisoarea prin acea~li't
cugetare plină de filosofie şi de adevăr: Nimic Imn şi folositor nu se
face fă,n1, g1·ele nea,j11ns11d pentru a,cei c;ire se devotea,zii, intere-
sului J,ublic- hine-înţeles.
:-lin-Pl·lcrsl.Jurg-, 17 Julie 1844-.
PHI:\Cll'E.
Constantin Cantacuzin imi suri(• o serisoa1·c care m'a mi';'uat

aclînc. Îm spune că, citind sau at1întl ue g·îmliam cu ele opo-
ziţia sa, - ';'i încrezător în sfaturile mele, - se leapădă de
po7.iţia pc care urezuse bun să o ce din convirnrnre ,;;i datorie.
2ll6 COl,~EPOl\OEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUi\lEI\TE
- - - - - -·----------------------
- Aceaslf1 lep[ttlarc n11rna1 <lup'o simplrt încuno:;;tiinţare din

parte-mi, mi-a fftcut o adevărată plăcere ; - e[tc1, după zece
anl ele lips[1, o faptft de felul acesta îşI are meritul său, şi-ml
ar(tt rnulţurnin·a printr'o micft scrisoare recunoscătoare pe
care i-o trimit :;;i pe carl', Principe, vă rog· să faceţi să-i fie
îmrnînatit.
Am erl'rnt cii trcbue să nu las să-ml scape aeest prilej
de a-1 da t·îte-Ya sfaturi bune despre reazămul ee trebue s[t
v,-t dee .Adunarea :;;i despre credinţa-mi c[t din partc-i ar
putea face ceva mai bun ;-in acelaşi timp îns[t am crezut că
trebuea să-i trimit r[ispunsul meu prin mijlocirea A. Y oastre,
pentrn t.:a să ştie el că-i scriu cu ştirea şi cu consimţimîntul
vostru. Năclăjduese că deslipind tic opoziţiune pe unii in-
diYizI prin lnmă purtai·t• dtre tlîn'iii şi p<) altii p1·in l'rica unei
pt·clepsirl aspre, Y[t niţi forma o maioritatc în Adunare, ma-
ioritate ce este de eăpetcnic s[t o aveţi pentru afacerile 'fărei
în <kobşte :;,i pentru ale voastre în parlicular.-Vice-cancelnrul
va lipsi pîni't la slirşitul lui Scptembrc, şi nu ered sft se
ie înainte ele inloarccn~a lui vr'o hot[trîre clcfînitivă în ce
priYtiştt• obicetul serisorii voastre din urmă. In ori-ce caz nu
treime llitat că de se poate com,imţi la oa1·c-carc propuued

Hkute în rnml legal, va lî eu urnlt mai anc\'oe ele a da or-
di1w cîrnl einc-va nu se simte în drept ele a o facc.-De acea,
şi J'i'1r[t a vii da toate acestea drept vorbe slinte, m'am crezut
dator ~ă vi'1 arăt prevederile melc, 1;1i să st[1rni, pe cît e cu

putinţă, asupra nevoii ele a cudtţi tle orr ce spirit du duş
mănie viitoarea obşteasc[t Adunare.
Jfft bucur <le a alla că sunteţi mulţumit ele purtarea lui

Jla\'l'os du c·are, clin parte-mi, n'am avut nici odată să. mă
pling : - ,;;i liiml eă-i sunt dator un răspuns, y'aş ruga, Prin-
cipe, si\ awţi lrnnătatt-a de a face să-i lîc îmmînat alăturatul
plic.
Suntem în a,;;tepla1·t·a unei triste întîmpli'1rl: mai·ea ducesă
18-Hl - 1846
Alexandra este cit se poate de rău; numai starea ci de îns[u•-

einare o mai face să trfliască încă. E o jale obştească, ettd
era iubitii de toată lumea, şi cu unul, o plîng ca pc o m-
cînffttoare femee, vrednie[t de tot felul de omagiurI.
Adio, Principe. S[t vă ajute Cerul în lucrările voastre şi nu
uitaţI mai ales c[t nimic bun şi folositor nu se face fără de
grele neajunsuri, pentru aceia care se devotează interesului
public bine înţeles. Aceasta v'o spun din expericnţ[t şi tot
ce rog pe Dumnezeu e să ştiţl aceasta şi totuşi s[t nu perdeţl
inima.
Priimiţi asigurarea reînnoită a sincerei şi neschimbatei
melc iubirL
S11/Jsem1utt: J~,,;~ELEFF.
Generalul Kisseleff ciUre A. S. S. Prinţul Bibescu.
,lO (),·to111lm~ 1844
PRINCIPE,
Am aşteptat reîntoarcerea vice-cancelarului ca s[t r[1spund

scrisoarei A. Voastre de Ia 22 August, şi m[t gr[diesc de a
vă informa mai din 'naintc că această afacere se va sfîrşi
cum trebue. D. Daşkoff va priimi în accast[t cestiune instruc-

ţiuni particulare, care vor uşura greutriţile arătat1~ de minister.
:Vlă bucur ele aceasta pentru A. Voastr[i şi mai cu seamă
pentru ţar[t care are ncap[tratrL nevoc ca îng-rijirea-v[t de clînsa

să lie scutitri de supftrărI.
Pentru azi nu vroi s[t vă mai scriu altde, şi ,·ă rog·, Prin-
cipe, să priimiţi asigurarea prea sinccr[t a tutulor simţimin
telor melc.
Suhsemna,t : KISSELEFF.
2X8 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
E. S. Contele Kisseleff ciitre Em. S. Mitropolitul Neofit.
(ieneralul îşI arală bucuria de a vedea în sfîri;,it Tara Homînească

g-uvernală «de un om cinstit, de o integritate neîndupleca.tii, înzestrat
cu 1111 spirit drept şi luminat.,, El se bizue~le că Eminenţa Sa va da
pilda supunerei ~i va propfw{1dui unirea. ascultarea :;;i devotamentul
către capul autorilă\ii min•ne.
Rîn-l'clersburg, rn Noembre 184!
?llONSl:t-;IOHE,
~crisoarea ce Eminenţa Voastră mi'a mcut onoarea să-m'i

trimeaţă eu data ele 14 Septembre trecut, este ele un caracter
prea grav şi ating·e prea de aproape interesele cele mai de
căpetenie ale unei ţări ele a cărei soartă nu voi fi nic'i-o-dată
ncpăsritor, pcntrn ca sfi nu cn·cl că 'mplinc:,;c o datorie slîntă,
răspunzîncl cu o cles[1vîrşitrt sinceritate. Nu voi mai reaminti
aci, :\Ionsiniorc, faptele ele plîns, pc care judecata nepărti

nitoare a Curţilor protectoare şi vocea a părţii celei sănă
toase a publicului, de mult le-au osîndit; şi nu voi vorbi
asti't-z'i <lecit de misiunea cu care Cerul a însărcinat pe Emi-
nenţa Voastră, misiune numai de pace şi de ordină.
Dumnezeu a voit în sfîrşit ca 'fara-Romînească să lie gu-
vernată de un om cinstit, de o integritate neînduplecată, înzes-
trat cu un spirit drept şi luminat, şi avînd un caracter îndestul

de tare pentru a 'nlritura toate picdicelc cc ar putea întîlni
în drumu-i, cînd c vorba de bunul traiu al ţărci lui. H.omînii
nu pot dec'i fi în deajuns recunoscător'i de o aşa de marc bine-
facere, nicr mulţumi îndestul pe A tot puternicul, şi Eminenţa
Voastră, ca vrednicul lor păstor, nu va nesocoti de loc, sunt
sigur, sfînta-şl'. îndatorire de a le da, cel d'întîiii, pilda supu-
nerei la hotărîrile nepătrunse ale divinei Providenţe, şi de a
le propăvădui unirea, ascultarea şi devotamentul către capul
autorităţii mirene, -- ales de ci înşi-ş'i, - şi a cărui alegere
Curţile protectoare s'au grfthit s[t o aprobe şi s[1 o întărească.
184H - 1846 2H9
Aşa dar, Monseniorc, numai sprijinind cu lealitate pe Hospo-

dar, numai îmbărb[ttîncl pe ceI bun'i ş'ameninţînd pe cei r[i'i
cu mînia Cerească, veţI avea conştiinţa că vă veţI fi împlinit
înalta-vă menire cu apostolescul zel pe care vi-l impun da-
toriile Sfîntului vostrn Minister.
Mă măgulesc că va binevoi Eminenţa Voastră sfi nu vaziI,
în libertatea cu care l-am spus tot cugetul meu, ele cit o

probă mai mult a stimei deosebite ce am pentru Dînsa, şi
a obiceiului meu ele a nu-m'i ascunde vr'o dată modul de
a vedea, mai ales cînd e vorba de cestiun'i atît de 'nscm-
nate, ş'atît de strîns legate cu buna stare de faţă şi viitoare
a unei ţărl pentru care nu voi înceta de a simţi cel mai viu
şi mai st[iruitor interes.
Am onoarea de a fi, cu o înnaltă consideraţiune şi un sin-

cer devotament, al Eminenţii Voastre prea umilul şi prea
ascultătorul servitor.
Subsewmit : Conle KtSSELEFF
Consulul general a,l Franţiiciitre A. S. S. Prinţul

Bibescu.
D. Billecoq mijloceşte în farnarea D-lui Vaillant care fusese gonit

din Ţara-Romîneaseri.
Bucureşti, 18/30 Oclombre 1845.
i\lONSINIORE,
Priimesc prin poşta de azI şi mă gr[ibesc să trasmit Alteţii

Voastre Serenisime, spre a o pune pe cît se va putea în stare
de a hotărî despre un incident ne-aşteptat, o scrisoare ce 'mi
este scrisă din Paris, cu data de 10 Octombre, de către D.
Vaillant.
240 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOClllllENTE
D. Vaillant anunţă c[t va a,;;tepta răsp11nsul la Giurgiu m

primele zile clin Noembre. - Treimea acest concurs de întîm-
plărr pentru ca, la cinci-zece leghe departe ele Bucureştr, sfi
nu mft sfiesc sfi cer, în mijlocul ocupaţiunilor celor mai inte-
resante, bftgarea ele seamă a Alteţei Voastre Screnisime.
Intr'adcvăr Ei, şi numai Ei, este şi va fi dat ele a hotărî
dacă, clup11 cincr anI ele exiliu, fostul director al internatului
Sfîntului Sava, devenit azi unul clin istoricii Tării-Romîneşt\'.,
poate aspira la o cug·etare de clemenţă, sau dac[t, supus clin
nou la o procedură C"riminală, ale cărei elemente cc puteau
contribui la îngreunarea ei, timpul pc toate Ic-a 'mprăştiat
foarte repede, cată ca el, proscris sau închis, să-şi urmeze
tristul_ trai ce pare c[t duce din zioa în care a părăsit o ţară
pe care studii speciale i dodeau poate dreptul ele a o privi ca
o a cloa patrie a sa.
Alteţa Voastră Screnisimă, luîncl în considerare datele pc
care D. Vaillant le aminteşte în scrisoarea sa, va binevoi
poate să mă onoreze eu un grabnic răspuns.
Sunt cu respect, Monsiniore, al Alteţei Voastre Serenisime,
prea umilit1,1l şi prea ascultătorul servitor.
Subsemnat: BILLECOQ .
...
POLITICA D-LUI BILLECOQ
ŞI
URMĂl-ULE EI
POLITICA D-LCI BILLECOQ
Atitudinea vrăjmă:;sească a D-lui consul general al Franţii, faţă cu

Domnul Ţării-HomîneştI, nu încetează de a se da pe faţă în toate
scrisorile ce adresează Guvernului săli, pînă 'n Martie 1846. La această
dată, D. Billecoq este rechiemat i;;i înlocuit prin D. de Nion.
Îm"inuirea adusr1 în contra-i de D. Philippsborn ') se găse~te pe deplin
îndrituit[1, nu numai priu corespondinţa D-lui agent francez, ci încă
prin ultima faptă ce săvîrşi pe teritoriul romînesc.
D. Billecoq rechiemat după cererea Prinţului şi turbat de disgraţia
sa, nu se dă 'ndărăt, ca să-şl răsbune, de a'nvinui Guvernul rornînesc,
c'a,r fi lipsit, în zioa, Sffntnlui Filip, 18, obiceiurl în tot-d'a,una, pi1s-
tra,te, în ce prive!jte vizitele de etichetă,: de a-şI da jos pavilionul,
de a crea mmai;lului său o poziţiune din eele mai delicate, ~i de a
pune Guvernul francez, - care prea a crezut lesne în acuzaţiunilc
D-sale,- într'o l'alşă siluaţiune
O scrisoare a Prinţului') c[1tre D. Guizot respinge şi sdrobeşle acu-
zaţiunile D-lui Billecoq, şi instrucţiunile D-lui de Bourqueney ') către
D. de Nion, încunoştiinţează pe noul consul că ambasadorul Franţii la
Constantinopol este luminat despre ne-fiinţarea, unui pretins obiceiiz
ce a,r fi fost în tot-d'auna, pilstrat.
Am făcut mai sus să reeasă părţile prin care corespondinţa

D-lui Billecoq 4) se recomanda neîncrederei cititorilor. Al
doilea volum al nostru, consacrat actelor domniei lui Vodă
Bibescu, va continua a pune în deplină lumină îndrăsnelile
consulare ale D. agent francez, opunînd raporturilor sale actele
') Scrisoarea D-lui Philippsborn către Prinţul Bibescu. (Vezl Cores-

pondinţa, genernfă, diplomatid, p. 06).
') Scrisoarea Prinţului Bibescu cr1tre D. Guiwt, 6 Mai 1846.
') Scrisoarea D-lui de Nion către D. Guizol, 3 Iulie 1846.
') VezI cap. VI, p. 49 şi următoarele.
244 CORESPONDENŢA DIPLO)IATICĂ Şi DOCUMENTE
şi piesele autentice; dar, pentru ca fie caro să-şl'. clee scamă

de raţiunile hotărîtoare ale rechiomării D-lui Billecoq, ,;;i să
cunoască bine întîmplările care urmară disgraţia d-sale, şi a
căror povestire o găsim în scrisorile adresate D-lui Guizot de
Vodă, de D. ele Nion şi de D. baron de Bourqueney, chiar de
acum o să clăm o idee de modul de care se slujea D. Billecoq,

pentru a lumina asupra or\'. cărei cestiune pe guvernul săt1.
După poveţele date de D. Guizot 1) subordonatului său
chiar din luna Ianuarie 1843, s'ar fi putut or\'. cine aştepta
să alle mai multă moderaţiune, cumpătare şi lealitate în dările
de seamă politice ale acestuia clin urmă.
Lucrul n'a fost aşa: poveţele ministrului au rămas clor
puse pe hîrtie.
Vedem pe D. Billocoq gfisincl pli'icere în a face port!'etul Prin-
ţului ca al unui om mînios, iute de fire, aspru, grosolan
chiar, a-i da mai ales cusururile cele mai opuse firei şi edu-
caţiunei sale, !;-Î a-l arăta ca cc singurul Romîn ,crescut în _s_trăi~
nătate, care, în sînul Adunării obşteştI ordinare clin 184,2, să
fi atras atenţiunea prin furiile sale revoluţionare 2 1.i, n.
consul confundă, clin adins, ideile liberale ale capului Statului
cu ceea ce chiamă el furiile lui revolutionare.
'
lfotărîrea D-lui Billecoq clc a 'nf{iţişa od-ce cestiune subt o lu-
mină ne-priincfoasă guvernului romîn, nu adoarme nicl'. o dată.
O mică 'ntrirzicre se 'ntîmplase 'n călătoria ce Prinţul hotărîse
să facă la Constantinopol ; D. Billecoq se grăbeşte să declare
«că nu mai este, clecît într'un mod foarte vag·, cestiunc ele
călătoria Domnului Bibescu la Constantinopol.» «El este,

într'adevărn, alirm[t D. Consul, ccprea devotat servitor al Îm-
păratului Nicolae, pentru a îndrăsni mficar s{i vorbcasc{1 ele
1) Scrisoarea D-lui Guizot cf1Lrc D. Billecoq, 16 Ianuarie 1843 (Ar-

hivele 2\Iinislcrului afacerilor slreine, Paris.)
') Scrisoarea D-lui Billecoq căire D. Guizot, 25 Februarie 1R4:{. (Ar-
hivele ~Iinislerului al"ac.;erilor slreine, Paris.)
POLITICA D-LUI BILLECOQ 24i>
o probă, chiar ele dat pe viitor, ele respect c[itre Sultanul,

suzeranul srti:'i, atunci cîncl afacerile de serviţiu sunt atît de
încurcate ca az'i I J.»
Cît-va timp clup'aceca, această călătorie se făcea, ~i D.
Billccoq era silit s[L 'ncunoştiinţeze de clînsa pe cei în drept.
Simte el oare vr'o jicnire ele aceasta? Nu ; căci avîncl a face
povestirea acestei vizite la Constantinopol, el g[isi prilejul ele
a vorbi de elecoraţiun'i, şi ele a face o noo declamare în contra
fericitului consul al Rusiei.
Să-l ascult[Lm ~1 :
((Prinţul Bibcscu aduce cu clînsul mai multe decoraţiuni
turt:eşti pentru persoanele ce-i alcătuesc alaiul ; aduce chiar
un Nişam-Htihar, care se zice c[i este ele mare valoare, pen-

tru D. Daşkoff: este preţuit zece mii de francI. Nu-i fără in-
teres de a cunoaşte origina acestei favoare, cerută pentru
gerantul consulatului Rusiei, de către Prinţul Bibescu. În urma
aleg-erei Gospodarului, Împ[tratul Nicolae frwîncl să fie immîn-
nat[L comisarului împ[irfttcst: tmc, Ravl"ecl-Efencli, o tabacheră
ca probă a mulţumirii sale, SultanuL în loc ele a trimite clin
partc-i D-lui Da~koff decoraţiunea Nişam-Iftihar, precum e în
obiceiu de a se face pentru diplomaţii european!, i trimise o
tabachere atît de ordinară încît acesta o arăta intimilor săi
ca o foarte încloelnică mărturie a clăz:nieii Padişahului. D.
Daşkoff, de altmintrelY, avea marc grijă, cinel vorbea de aceasta
aiurea decît în familie, să spună că, ele nu primise Ni~amul,
pricina era că Sultanul lăsase obiceiul de a-l da eui-va. Mai
multe numiri, în acest r[tgaz ele timp, veniseră să dec o des-
minţire aeestei afirmărl a consulului Rusiei ; el simţise de
aceasta o mare ruşine, şi, pentru a-l mîngîia, Prinţul Bibescu
1) Scrisoarea D-lui Billecoq către D. l;uizot, 19. Aprilie 1843. (Archi-

vele ~!misterului afacerilor streine, Paris.)
•, Scrisoarea D-lui Billecoq către D. Guizol, Bucu1·e~tI, 28 Octombrc
1848. (Archh·ele Ministerului afacerilor streine, Paris.)
trebui, în timpul şederei sale la Constantinopol, m mijlocul

multor altor favorur'i dobîndite cu ban'( gata, să cumpere şi
aceasta pentru D. Daşkoff. »
În zadar s'ar căuta, de nu s'ar g-hici scopul acestei scrisorI,

interesul diplomatic al unor asemenea lămuriri.
Cînd D. agent este obosit de a-şI arăta ţinerea ele minte ele
rău în contra Prinţului, îşI întoarce năzuinţele în contra D-lui
Daşkoff, J;,i eînd poate să întrunească în acelaş simţimînt vrăj
măşesc pe Domnul şi pe reprezentantul Rus, se fereşte foarte
ele a perele acest prilej.
Este, într'adevăr, lucru de cftpetenie pentru D. Bilkcoq, ca
să esplice neîncrederea ce păstrează Domnul în privinţa lui,
de a 'nfăţişa pe aceasta ca C<ne-rîvnind a place clecît Rusiei,
~i ne-mişcîndu-se clecît clupă inspiraţiunile D-lui Daşkoff:
« Înrînrirea consulului H,us», zice el, îl st[tpîncştc ele acum
în orI-ce întimplare : ol nirI că mai este de acum stăpîn pe
situaţie 1).»
«O afacere puţin însemnată, cea mai simplă, a părut că-l
face să simţă un astfel ele neastîmp[tr la priveliştea situaţiu
nei cc putea să i se facă de la începutul administraţiunii sale,
faţă cu uonsulul Rus, că a trebuit, dintr'un fel de compă
timire pentru dlnsul, să
o amîn pe un timp viitor~).» Pentru
Domn e păstrată aceast[t bine-voitoare compiitimire.
« Împăratul Nicolae, >> - continuft corespondentul D-lui
( }uizot, - « uare nu poate ascunde mulţumirea ce-i aduc is-
bînzile de aci ale consulului Rusiei, face s[t ploo favorurile
asupr[t-i.
ccAbea numit ele şase lunI consilier de Stat ţ;i comandor al
Ordinului Sîntei-Ane, D. Daşkoff a priimit, prin cel clin urm[t
curier venit clin Sin-Petersburg, Ot'clinul Sîntului-Vladimir.n
') Scri1,;oarea D-lui Billecoq eătre D. Guizot. 7 )Iarlie 18i3. (Archivele
)Iinisterului Afacerilor streine, Paris.)
') Scrisoarea D-lui Billecoq eii.trc D. (h1izot, 22 ;\farlie HWl. 1An·hi-
vele ~Iinislerului Al'aeerilor strei11e, Paris,)
POLITICA D-LUI BILLECOQ 247
A vorbi de răsplăţile date D-lui Daşkoff, este, penh'u cel ce

scrie, o cale piezişă ca să reamintească D-lui Gnizot r-ă consu-
lul Franţii stărueşte să obţie crucea de ofiţer a Legiunei ele
onoare, clar că, precum oare-cine într'o poveste, vede că nu
vede nimic!
Se răsbună
de aceasta numind pc Vodă Bibescu : dom-
nul Bibescu, amănunt care, eşind din condeiul D-lui Bille-
coq, îşi are însemnătatea sea, şi căutînd a-i face răi't în toate
modurile pe lîngă Guvernul francez.
Toate ·i par cc vînt de mea,ză-noa,pten, scrie Consulul, la
25 martie, în stilul s[tu plin de imagini, vorbind de Domn !
Cît ele mai exact ar fi de a spune, vorbind ele D. Consul
francez : Nimic nu-i parc vînt de mează-noaptc, cîncl poak
face ,,r'o insinuare de răii voitoare, cîncl poate pune in circu-
laţieo calomnie.
Dau de marturie ciudatu-i mod de a judeca o cerere, -
adresată de Domn Adunării obşteşti ordinare, - acea de a
nu cere plf1tiroa unor riimf1,;;iţI ele socote!T rămase din anii din
'nainte, care se sueau la 114018 lei vechi, adică 84550 Ici
noi,-pe euvîntul că : «De pot datornicii", cugeta Domnul,
ccsă tie învinuiţi ele negligenţă, într'un timp în care grija lip-
seşte tutulor, nu pot cu toate aceste fi bC:-111uiţi dt ar li avut,
în aceastri cestiune, vr'un folos personal saii vr'un interes."

Iată însă ce citim în coresponclinţa consulară de la ·n )Iartie :
«Printre socotelile întîrziate supuse cercet[trii Obşteştii Adu-
nări de acum, se af1ă unele pe care domnul Bibescu, cînd
era sccrdarul Camerei din 1842, le mcea să lig·urc în nu-
mărul învinuirilor de căpetenie, grămădite de <lînsul în ves-
tita. adresă 1) din anul trecut. Care a fost mirarea Adunării
'I D. Billecoq nu ba:gr1 de ,-;eamă eă arali1 neineetaL ee rană de 11t•-

t[unăcluit i-a făcut eăderea lui Vodă Ghiea. Ce neatirnare de earneter
:;-i prin urmare de politier1 putea Cabinetul din Pari,-; aştepta de la un
asemenea agent i
Obşteşfi şi
a ţării întregi, cîncl l'a văzut că, cldăsîncl de o
dată acele forme scurte şi poruncitoare care au însemnat
primele sale acte, cern cu umilinţă, printrun o.iţiu către

Obşteasca Adunare, al cărui vot i l'a impus astfel, să,
se arate îngăduitoare şi generoasă, 1p>
D. Billecoq nu poate înşela pe nimeni; cererea nu-i în

nimic umilită,; ea este expresiunea bunului simţ care sin-
gur a, impus votul Camerei. Încît despre virtuţile ce hă
răzeşte acestei Camed, surîdem cîncl vedem că consulul o
învinueşte, la pagina următoare, ele opoziţiune sistematică,.

Un fapt reese limpede din depeşe. de mai sus : e neîmpă
cata ţinere aminte ele rău a D-lui Billecoq, prietenul lui
Vocrn Ghica, în contra autorului adresei care a adus căderea
al'estui Domn. Aceasti'1 aclres[1, nu i-o va erta în vecr; e crucea
sea. pe care o duce 'n spinare cu aceaşi supunere ea şi
«decoraţiile, dărniciile al că.ror obiect este D. Consul al
Rusiei...»; ca şi «probele de iubire, favorurile pe care Al-
teţa Sa le revarsă, grămadă, asupra acelui în care consulul
Franţii vede autorul tutulor relelor.>> Şi spune aceasta fără
fraze, cea ce nu e un mic merit pentru D. Billecoq : _, c< Vino-
rnţii, nu sunt bocrii care vor să doboare pc Prinţul Bihcscu,
ci consulul Rusiei, ... şi nimeni altul 1 1.J>

Gestiunea ne-înstrăinării zestrei femeii vine să dec o noo
materie relei voinţr a D. Billecoq : «Întemeiat pe ideea ce
"!i-a f[lCut>,, zice în clepeşa-i de la 6 iunie -1843, «c[t este tot
atît ele mare legislator eît şi de mare orator, Hospodarul
Bibescu a născocit, făr'a se sfătui cu nicl unul din miniştrii
săi, nici din membrii Obşteşti Adunări, de a, da, lovirea, de
moarte unui din cele mai mari principii ale Codicelui
romîn, ne-înstreinarea, zestrei femei. Doborît, chiar de la
începutul discuţiunii, printr'un amendament care-l nimicea
'l D. Billecoq către D. Guizol. 27 martie 1848,

') D, Billecoq către D, Guizol, 9 martie 1848.
DE TOT, proectul de lege a fost, după voinţa Prinţului, în-

făţişat o a doa oară subt o altă iormă, şi, ea şi cel d'intîiu,
a căzut printr'o maioritate de 16 în contra a 15. Cum nicr
unul clin miniştrii săI n'a luat parte Ia lucrarea acestui pro-
eet de lege, numai noul Hospodar are a sutcri azi de accustr1
înfrîngere, şi miniştrii săi merg pîn'a spune că Prinţul Ghica,
care a fost adesea învinuit că lua mf1surI arbitrare, n'a nfts-
cocit nicI o datrt vre una care si't consfo, ca în accastft clin
Ln'm[t întîmplare, în a se constitui tot ele odată ca autorul, re-
dactorul şi singurul apftrător al unei legi menite s[t 'nh·u-
ncască toate 1wregulariti'1ţile constituţionale şi toate nenoro-
cirile parlamentare 11.»

Aceasti't ecst.iune va li expus[1, la timp, cu toate actele ee
o privesc, în al doilea volum al nostru. Cititorul se va putea
conving·e atuncI, văzînclu-le, c[t necrologul ce D. agent face
legii înfftţişate Camerei de c[itre Domn, este fării obiect; că,
ele a fost respins[t aceast[t lege, ca n'a fost nimicit;}. de tot,
u[teI nu se nimieeşte cea et~ c adcv[trat, eeca cc e moral : şi c:t
rnodilicarca adus[1 legei Caradja,-constîml mai ales în a nu
mai îngădui ca fitgiiduinţii de zcstre,-1':teutft numai în iaţ[1
de mm-turI,-să tt·eacft înnaintea datoriilor ipotecare,- punea
c-apiit Ia o mulţime ele ciocniri, reînn;dţa creditul public ce
se da afund, şi departe de a, da o lovire de moal'te averei
femei, o punea Ia adăpost.
D. Consul, aducînd în contra proectului de lege al Prin-
ţului o învinuire copilărească, s'a făcut înc[t o dată ecoul
atacurilor opoziţiunii.
De este Prinţul Bibescu obiectul unei distincţiunI din partea
Regelui Prusiei, care-i trimite marele Cordon al Acvilei roşii,
ca răsplată a immoasei ospitalităţl'. oteritrt fratelui său, Prin-
1 D. Billccoq către D. Uuizot, scrisoarea diu f> iunie 184~-

1
'I \' ezi I. II. proiectul de leg-e şi diferitele piese priYitoare la această
ces1iu11c>
2u0 COrlESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI LlOC0MENTE
ţul Albert, D. Billecoq scrie pe loc: cc Se crede ci'i aflarea

Împăratului Nicolae la Berlin nu este streină de această dis-
tincţiune oferitf\ Prinţului Bibescu, şi se mirii numai lumea,
că intervenirea ce i se atribue eu acest prilej, aduce, din
partea unui monarh strein, o favoare mai însemnată decît
aceia cc Împăratul însu-şI acordă Ilospodarilor, cărora,-cînd
crede că trebue s[t-i decoreze cu vr'un ordin rusesc,-nu le dă
de obiceiu decît pe cel mai mic din toate 11.» Nu-i nevoe de
a 'nscmna aci că D. Billecoq ascunde dindărătul acestui: «se
miră numa,i lumea,», tăinuita duelă ce simte de distincţiunea
al cărui obiect a fost de curînd Alteţa Sa.

Patima într'atît orbeşte pe reprezentantul Franţii, că nu
bagă de seamă C'ă 'nnegreşte faptele cele mai de lăudat.
Iată, de pildi't, în cc cuvinte povesteşte,-în acciaşI clcpefiă,-
o expcricnţ[t făcuti't de toarte bunul cap al poliţii capitalei,
D. Ioan ~lanu: «Excelenţa Voastr[t Ya putea să aibi:'t ideea
eoa mai exactă de nenorocitul spirit ce domneşte Îl1 acest
moment în a,cea.stă, pa,rto a, a,dministra,ţiunii romîne\,;ti,
cinel va ~ti că D. aga al Bucureştilor ~i nu s'a sfiit, sunt
cîteva zile, să se 'rnbrace tiptil, în timpul nopţii, ca un om
clin popor, ~i să se lase sfa !ic suprins în tlagrant delict la
uşa unei prăvi'dii. a eăn•i broasc[t o sp[tl'gl~a, ca s[t 'nccree
g-rija ce pun în veghierc păzitorii du noapte. n

Dar cc! aga vrea să-şI dee suam[t de modul în care se face
poliţia; se 'rnbrae[t tiptil, sparge o brosei't, e prins, şi în loc
ele a vedea în aceasta o probă a zelului acestui funcţionar,

şi a bunei veghierI a ag·en~ilor, D. Bil!e(:oq allă aci proba
spiritului nenorocit ce domneşte în acea.stil. parte a, ud-
ministraţiunei. ţ-i ce ar li zis, clar fi putut aga să-şI slîr-
şeascft operaţiunea făr[t turburare ·1 ~i cum mînoasa-i imagi-
1
) 8erisoarca D-lui 13illceoq dttre D. <_;uizol, 17 Oetombre 184:i. (Ar-
hivele ~·linislcl'Lllui al'aecrilur slreiue. I

') .-\g-a, prel'ecl al poliţii.
POLITICA D-Ll,l flILLECfîQ 251
na(iune nu l'Q, ispitit să zică ehiar că s'a putut foarte bine

să se f1 jucat aci o comedie de mai 'nainte alc[1tuitr1 şi e[i aga
de sigur se 'nţelesesc cu agenţii săi pentru a se lăsa să lie
surprins în f1agrant delict de spargere ele broasdt ~
Dar Petru cel :\lare n'a tăcut alta deeît CL·a de cc e mv1-
nuit D. agă; s'a 'mbrăcat des tiptil pentru a afla prin sine
însu-şr adevărul; şi Napoleon 1-u nu s'a sliit,-lie zis cu voia
D-lui Billecoq, - să 'mbrace de mai m11ltc orr uniforma 1k
sergent pentru a-şr face recunoa';lterilc sale.
Generalul :\Iarbot, în JJ;Jemoriile sale, pline tic avînt ş1
de 'nvăţ[nninte, nu ne spune oare, - vorhincl de pregr1tirile
lt1eutc în scopul de a treee Dunărea, - cf1 Împf1ratul şi ma-
1·0,;;alul '.\Iasscna, îmb1·ăea\f cu uniforma de sergenţi, şi u1·nia.ţi
lie colonelul de Sainte-Croix, acesta în haine de soldat, inna-

intară pînă pe malul rîului; că colonelul se dcsbrăcr1 de tot,
şi intr[1 în apă, pe cinel Napoleon şi ~Iassena, spre a dep[1rta
ori-ce bănucalft clin mintea duşmanilor, î:;;1 l[1sarf1 mantalele,-
par c'ar li avut în g·încl să se 'mlmc,-şi examinar[1 atund,
cît voiră, punetul in eare woiau sfi a!'llnce punţile şi sfi fftp-
t11eascft trecerea 11.
Aceasta înveclere 7te un lueru ; c l'ft ori-ee sehimbare Lie

costum e bună, ele ţi'este trebuineioas11 ea si'1 !'hc•.zi'H;Hte,;;ti si-
g11ran\a unui ora,;:. a c[1rui paz[1 o ai, sau ca st1 J)l'eg-[1t•~,:,t1
victoria oastei ec comanzi.
Iat[1-ne Însă în 18i-i. Ei clar, se va erede oa1·c ·1 D. Consul
al Franţii uîn zac/ară aşteptat, ca sii scrie 1llinistrului,
ca vr'un n,ct htptuit de administraţiunea Prinţului Bi-

bcscu sau personal de dînsul, s;:l merite si, preschimbe
tonul, poate oare-.ş·i cum aspru, aJ corespondinţii saJe.n
D. Billecoq spune, ~i adaogf1 : «Dar aştept în veci, în
zadar.... o serie de uctc ne-cumpănite, 1w-venite la timp,
') ..,lfemol"iile genenilului IJ/iron de ,liurhof„ l. li, pag. 2,ti, e:1pilo-
l11I XXII.
l!b~ COliE,:iPONm:NTA IJlPLO~IATICĂ ŞI DOCUl\lENTE
adesea chiar ne-cuviincioase, continuă a Îllstreina de

Prinţ, Îl1 inima administraţilor, ori-ce simpa.tie, ori-ce
prestigiu, ori-ce popularitate I p,
Aşa dar, a li luat cele cl'întîii:'1 mftsurI pentru clesrobirea
robilor, - această lege va fi un fapt cles[1vîr,;1it în 184 7 2 1,-
a fi început lupta cu Sfintele LocurI, şi a fi opus o ener-
gică opintire la pretenţiunile lor, în această cestiunc ele
viaţ[t şi de moarte pentru ţar[1 3 1; a li dohîndit de la Curtea

Suzerană şi llc la cea Protectoare s:i se respecte vechile
privilegfor\' ele wcie recunoscute 'Prii-Romîne:;,ti, care uoeupa

în dreptul public al Europei un loc deosebit ele eele-1-alte
Provinţii ale Împărăţiei Otomaniceşti 4 1», şi a fi făcut să fie
dat ţării, pentru comerţul său ele importaţiune şi ele expor-
taţiune, dreptul ele ;) la sut[t în loenl taxei iluzorii lk 3 la
sut[t: a li întemeiat bunele relaţiuni dintre 'fara-lfomîneasdt

şi Moldova, relaţiuni care erau să'ng·ăclue Prinţului Bibescu
de a lua iniţiativa unei m[tsurI de căpetenie, desliinţa1·ea \'[l-

milor între cele cloo ţări, şi, ele a le lăsa, aceast[t harit•ri'1 o
dată doborîtă, n[tclejdea ca acest pas era cel d'întîiu dttre
unirea lor clelinitivă intr'un singur Stat; a fi chez[tşuit liniş
ti-a ţării; a li pornit r[1shoii:'1 în contra abuzurilor; într'un
cuvînt, a li dat acel bogat seceriş ea1·e singur ne 'nfăţişează
nnmea clin anul 184,H, toate aceste sunt, în ochii D. Consul
francez, a li fi'tptuit o serie de acte ne-cumpănite, ne-ve-
nite la timp. adesea chiar ne-cuviincioase.
Să nu se crează cumva i.;ă D. Billecoq păcătueşte clin ne-
ştiinţă: ştie foarte bine ce spune, şi de ce se poartă ast-l'el.
li Scrisorile D-lui Billecoq c{tlre D. liuizol, 2b Dece111. 184~/o Ia-

nuarie 184.4 (Arhivele Ministerului Afacerilor strcinc. Paris.\
'\ Legi clin 184~ şi 1847, t. II.
·\ Vezi Cestiu1w,i Locurilor Sfinte, p. 60 :;;i urmi'tloare.
'I Yezr Cestiu11ct1 Comerţilllă,. Observaţiunea Prinţului către Cabi-
netul clin Rîn-Petersbrn·µ·, p. I :i7 şi 1fl8. Serisoarea lui călre Sultan;-
ci'1tre i\Iarele Yizir.
POLITIC.\ D-LUI BILLECOQ
De altmintrelY, ţine a arăta că-şi trage informaţiunile clin cele

mai bune isvoare, şi la nevoe, pune; pe miniştrii să vorbească,
ca pc acel în gura cărui-a pune vorbele urm[itoare : «Să nu
perdem nădejdea că Domnul nostru s'ar face patriot, de ar
Yeni de o dată D. Daşkoff s[i-i prop[1v[1cluească, în numele
stăpînului său, interesele naţionalităţii romîne 11.))
Trist ministru, cat[i s'o mărturisim, acela care ar li rostit
asemenea cuvinte despre Suveranul săi':'.!, şi ne-vrednice, m-
formaţiunile trase clintr'un asemenea isvor.
Nici chiar interesul ce Alteţa Sa are de tunurile ce i-a

oferit Sultanul în timpul şederii sale la Constantinopol, nu
af1[1 graţie pe lîng-[1 D. Billocoq. Acest interes i pare copi-
liîresc; după el-sa, «Prinţul îşi însuşeşte talentul de artilerist,
el caro poate că nu s'a apropiat de un tun toată viaţa sa.»
Lucrul în care D. Consul e mai vinovat, e că,-în scopul
ele a aclăoga încă o linie la portretul cc face ele V odă Bibescu,
-se face părtaş al unor bîrfituri de mahala, eare nici că au
înf[iţişarea unui lucru verisimil. Vorbind de o r[tscoal[t ce ar
fi isbucnit în ocnele clin Teloga printre Ol:naşi, şi ea.re ar li
avut ele urmare o (<SÎngeroasăn înfrînare, scrie t;[t (<acest act
de desnădejde este din nenorocire atribuit şi chiar ele martori
de la faţa locului», unei vizite de curîncl făcuto de Prinţ
ocnaşilor şi asprimelor sale c[itre acei nenorociţi care im-
plorau clemenţa lui. « Unul clin ei arătînd c[t oincI-sprc-zet;e
ani ele ocnă erau o pedeapsă foarte aspră pentrn nişte în-
vinuiri prea nesigure», Dm~mul l'ar li întrerupt zicînclu-i că
«cincI-spre-zcco ani erau prea puţin, şi că, ele-ar atîrna lucrul
ele dînsul, ar îndoi pedeapsa.» Un alt deţinut îndrăsnind să
ridice glasul, în mijlocul acestui grup, pentru a implora
graţia sa, Prinţul ii întrnb[1 care-i era crima ·t Răspunse
c[1 avusese nenorocirea sCt atenteze alt[1 dat[1 la viaţa unuia
') Scrisoarea D-lui Ilillccoq cr1tre D. Guizot, 19 Aprilie 1848. (Arhi-

vele :'.Iinislerului afacerilor strcinc. Paris.·1
2i'J4 COHE:;PO;,.jUENŢA Dll'LOMATICĂ ŞI DOCUl\lb:N'fE
din semenii si'ii. ((Ei!», zise Domnul, ((ar li trebuit să te

spînzure 11 • »
Cine cunoaşte gTija stărnitoare a Alesului din 1842 pentru
ţiiranî, pentru cei slabî, pentru uci nenorociţ1,-grijă ele care
sunt trainice marturii toate !'aptele domnii sale, - cine îşî re-
aminteşte măsurile luate ele dînsul pentru a 'mbun[ttăţi soarta
celor osîndiţl la ocne, ghiceşte lesne scopul care 'mpinge
pe D. Consul să raporteze pretinsa scenă clin ocne. D-sa ră
mîne credindos falşei politicI ce şi'a însuşit de la începutul
domniei Prinţului Bibescu.
De acluee un curier din Moldova ştirea despre destituirea
ministrului rusesc din Atena, D. Billecoq îşI ese din fire, de
bucurie : Aci se hrăneşte oare-şi cum nădejdea, scrie el-sa
D-lui Guizot. că fulgerul care a ucis pe D. Kutukasi va
lua .şi pe gerantul consula.tului Rusiei 2 ,.
Sincerităţii
D-lui gerant al consulatului francez, i lipseşte
oareşI cum mila creştinească, dar nu trebue să ne aşteptăm
la aşa ceva din partea D-sale. Numele D-lui Daşkofl, «favo-
rurile ee Rusia a grămădit asupră-i», ccprobele de prieteşug»
ce priimcşte ele la Domn, înfuriă pe duşmanul D-lui Daşkoff.
Dacă, cel puţin, o probă isbitoare de mulţumire i-ar veni de
la Paris ! Dar nu, în zadar o cere D-lui Guizot; în zadar

roagă pe ministru să-l fadt să înnainteze cu un pas în ordinul
Legiunei ele onoare. «N'ar fi oare folositor situaţiunei mele,»
scrie el-sa, ((ca bunătăţile Regelui să ajute ca să se facă să fie
bine înţeles că bătălia cîştigat[t în contra Prinţului Ghica de
atîţI aliaţI întruniţl, între care se 'mpart azl cu dărnicie
decoraţiunile turceştr, austriace, prusiane. nu era cu toate
aceste nid pentru Franţa, nicI pentru reprezintantul ei în
Principate, o bătălie perdută 3 i ?J>
i'i D. Billecoq către D. Guizot, 2n August 1844, t. II.
') D. Billecoq către D. Guizol. scdsoarea de la 9 Nocmbrie 1843.
') D. Billecot[ eălre D. Gui:wl-, scrisoarea de la 25 Decembre 1843/6
Ianuarie 1844.
POLiTiCA D-LUi BiLLECOQ
Decoraţiile
date la alţii, eată visul greu al D-lui Billccoq
şi groaza ce are ele dînşii e aşa de mare e[i, viind Prinţul
la un bal eu marele Nif;;am, D. Billecoq găseşte această cruce
«ridicul de bogată, 'n diamante 1).»
Într'o zi, vrînd Prinţul să-şi dee seam[i prin sine însu-şl de
respectul ce se păstra pentru regulamente, şi de modul cum
era 'mpărţitfi dreptatea, găsi un funcţionar vinovat şi-i făeu
în public o aspră dojană.
D. Billecoq se apucă pe loc să critice acest act. Şi nu atît
pe Prinţ îl învinueşte, eît «pe redactorul adresei Obşteştei
AdunărI din 1842», că «a proclamat astfel în public exis-
tenţa în veci mai vie a acestei răni fără, leac a corpu-

lui politic.» 1D. Billecoq 2 ) face aci aluziune la o cestiune
de mită.)
D. Consul nu bagă de seamă că indignarea sa, croită pe
porunceală, nu-şI atinge scopul, şi că n'ar fi însemnat ceva
decît clacă Prinţul ar fi tăinuit clezordinele şi greşelile desco-
perite, în loc de a se sluji ele mijlocul ce Alteţa Sa a crezut
de sigur cel mai hun : dojana public[t.
De altmintrelt, orI ce s'ar întîmpla, hoţie sau omor, - acest
gen ele crimfi era foarte rar la acea epocă, în 'ţ'ara-Homî
nească, - pentru D. Billecoq nu-i decît o persoană care să
răspundă ele toate, şi această persoană este capul Statului.
De aceea în cleobşte găseşte plăcere a vorbi pe larg despre
aceste întâmplărI în relaţiunile sale cu guvernul său.
cc Un magistrat,» povesteşte ci a,1. c<ce se atl[i în capul unui-a
din principalele tribunale de judeţ, D. V ..... , preşedinte la B .... ,
a pus pe un rob al săii, ţigan, să omoare pe un văr al său
ce poartfi acelaş nume, şi care loeueşte acelaş oraş. Pîrît de
însu-şi ţigan, şi v[tzînd că opiniunea publică chiema asupră-i
') D. Billecoq călre D. Guizot, scrisoarea din 25 Decembre l848. (6

Ianuarie 1e44). (Arhivele Ministerului afacerilor slreine, Paris).
) D. Bi!lecoq către D.
1
Guizot, scrisoarea din 25 Martie 184,t
•; D. Billecoq către D. Guizot, scrisoarea din 30 Aprilie 1844.
răsbunarea legilor, D. V ..... a împins vinovata-i îndrăsneală

pîn' a merge la procurorul domnesc, şi-acolo, scoţîncl clin
buzunaru-i doo pistoale şi-o pung·ă cu 1500 ele galbcnI, a
făcut cunoscut capului Parchetului că, de nu dedea rapor-
tului său la Bucureşti întorsătura ce era să-i arate, nu mai
avea să aleagă decît între acea sumă de ban'f şi moartea
pentru amîndoi.»
«Procurorul domnesc a făgăduit întîiu tot ce a cerut V ... ;
clar, pe loc cc acest mare criminal a eşit din casă, ordin fu
dat de a proceda fără 'ntărzicre la arestarea lui.>>
Ne pare că dacă D. V ..... este un criminal, - se găsesc,
vai! asemenea criminali pe toate treptele societăţiT,-procu
rorul domnesc este un om cinstit şi dibacm, şi ~ă n'a putut
capul Statului sfi fie rlec.-ît mulţumit de rezultatul clin urmă
al acestei afacerI. Nu este însă asta părerea D-lui Billecoq.
<<Această afacere a iscat», afirmă el-sa, «cel mai grozav scandal,
şi a dat Prinţului, care atît de des şi ele public s'a lăudat
că cunoaşte mai bine clecît Prinţul Ghica la ce oamenI era

potrivit să încredinţeze paza legilor şi a instituţiunilor, - o
l'oarte mare ruşinare.»
Cît se deosebeşte clP acest mod de a vorbi al generalului
Kisselcff ! Cinel fostul guvernator al Principatelor vorbeşte
de faptele ce se dcsfă~oară în Tara-Homînească, şi cîncl
răspunde Prinţului Bibescu, cu grijă de greutăţile în eontra
cărora acesta luptă, adesea fără isbîndă, 1;-i de calomniile în-
dreptate în contra guvernului lui, generalul judecă aceste
întîmplăd cu totul altmintrelea decît D. consul general; şi
nu se gîndeşte de loc sfi facă răspunzător de clînscle pc acel
care ţine frînele guvernului.
«Dar care sunt», serie el, «aceste pîrl? O ştiţi foarte bine:
oare-1;-1 care ncîncovoiare, oareşi care lipsft ele grija de a
pirteea în raporturile cu acei care se cred mai mult decît
sunt ; şi, de-i ascultrtm, o sporire a păcatelor funcţionarilor,
dintre care probabil că făceau parte.- SunteţT judecătorul cel

mai bun al celei d'întîiu din aceste învinuiri; despre a doa,
ştiu
ce să gîndesc, şi pun în principiu că otrava ce roade 'fara-
Romîneasc[t, în această privinţă, poate fi,-prin supraveghie-
rea necurmată a capului, - micşorat[t dar nu stîrpită. Acest
rău este rodul unui veac de demoralizare, şi sarcina unei
reforme lung·r, continui, şi pe care nimenr, orr cît de puter-
nic ar fi, n'ar putea sfi o desăvîrşească de-o dată.
c<Trebue multi't bărbăţie şi multă tărie spre a face piept
neajunsurilor ce se ivesc din toate părţile, cînd e vorba de
reforma abuzurilor.ii Şi sfirseştc prin această mărturie a unui
om cinstit :
«In lunga-m'î carieră administrativă, am avut necontenit a
lupta în contra acestui monstru cu mii de capete, şi, de a.m is-
butit une ori, a fost în dauna odihnei şi sănătăţii mele. Urmează
deci, Principe, a vă aţine neclintit nobila ţintă ce ţi'ai propus 1\.»
Pentru D. agent, cînd vorbeşte de Prinţul Bibescu, nu este
nici un „Errarc humamzm est" şi cu toate ac-este, de cîte
ori apreţiările, criticile sau prevcclcrilc D-sale nu l'ar expune
ca să-i se pue pe seami'i, ca de mii,\, aceast[t zic[itoare, ele n'ar li
rătăcirile d-sale rezultatul unei tactici ! De cite ori, într'a-
devăr, nu este oare silit să-şi preschimbe judecarea 1 ·De

pildă, în cestiunea concesiunei minelor, cerută de un Hus
numit Trandalirov - cestiune 2) exploatată cu atîta 'ndrăz
neală de duşmanii Prinţului şi de D. consul general,-ca şi
cînd cu decretul care pronunţă închiderea Camerei, D. agent
nu ishuteşte s[i-şl ascunză ni'iclcjdea că Prinţul nu va li apro-
bat la Sîn-Pctersburg· nici la Constantinopol. Găseşte numai
că această, dezaprobare întîrziii mult a veni. ,,Zilele trec"
scrie el la 9 Aprilie, ccşi nimic nu soseşte de la Constan-
') Generalul Kisseleff călrc Prin\ul Bibescu, scrisoarea din 2 Februa-

rie 1847. (A Yedea corespondinţa din 18471.
') Vez"[ la t. li.
18
258 CORESPONDENŢA DIPLOi\lATICĂ ŞI DOCmIENTE
tinopol sa,u de la, 6în-Petersburg, sau, mai bine, nimic

nu se simte despre modul cum amîndoo Curţile privesc starea
de lucruri clin 'fara-Romînească. Se crede că Prinţul Bibcscu
şi D. Daşkoff au priimit, fie-care în parte, observaţiuni îndestul
de aspre de la Contele de Nessclrode, ele la generalul Kis-
seleff şi ele la D. Titoff.>>
Şi cum, la data de ao Aprilie, nădejdile D-lui Billecoq şi ale
prietenilor săi stau încJ nedomirite, D. agent crede că trelme
să 'ntărească noa sa depeşă
prin termenii următorI :
<<Prelungirea, nesigura,nţei în care riimîne 'fara-H,omî-
nească, în privinţa unei hotărîrr ort-care luate de amîndoo
Curţile, îndritueşte, pînă la oareşI care punct, pe boeri sa,
crea,ză, şi să, 'ntă,rea,scă,
sgomotul că, purta,rea, Prinţului
şi a, D-lui Daşkoff sunt cu desă,vîr,şire dezaprobate.
«De acea, boeria, nu se dă, la, o parte de una, ca, asta,

,şi fie-ce zi i măreşte triumfill fii niidejdea,, cu toa,te că,
pîn'a,cuma, a, avut, cel puţin, buna, chibzuinţă, de a, se
bucura şi de unul şi de a,lta, în liniştea, cea, ma,i desă
vîrşitii l). »
În sfîrşit sosesc acele ştiri cu atîta nerăbdare aşteptate, dar

ele sosesc spre ruşinarea d-lui agent, care fu silit să acludi la
cunoştinţa :Ministrului său «că, Îinpăratul nu numai că, a-
probă, purtarea, Prinţului, ci chiar i îngiidue să, ea, mă
suri a,spre în contra, opoziţiunei, în caz că n'ar putea gu-
vernul lui să ajungă, prin căi împăduitoare, la vr'un sfîrşit
mulţumitor.»
Apoi, cît va timp mai tîrziu, D. Consul are o neplăcere noo,

acea de a trimite la Paris sancţiunea dată de Sultan, - fir-
man clin 1844, - actului prin care Prinţul a închis Adunarea.
Dar uneltirile D. Consul nu sunt în stare să preschimbe
purtarea cu dînsul a Domnului 'fării-RomîneştI. 'fiindu-se,
l) D. Billecoq cftlre D. Guizol, scrisoarea din 30 Aprilie 1H44. (Arhi-

vele Ministerului afacerilor streine, Paris.)
şi cu drept cuYÎnt, în rozerv[t cu D. Billecoq, Domnul nu

lasă să-i scape nicr un prilej ce i so prezintă, ele a fi plăcut
şi curtenitor cu reprezintantul Franţii. De pildă, arătîncl acest
din urm[t dorinţa de a vizita Oltenia, Prinţul dete ordin ea
s[t se facă călătoria în condiţiunile cele mai bune şi mai
pnicutc.
D. agent nu uifa de a-şI încunoştiinţa guvernul de ccgTaţia
de tot însemnată ce a pus guvernul romîn în a-i oferi scrisori
de recomandaţie şi a face să iie pe drum precedat ele un
curier special alipit persoanei sale.»
Nu trcbue însă s[t cătăm în această mărturisire vr'un sim-
ţimînt oare-şI care de recunoştinţă pentru bunele procecleur'i'.
ale Prinţului ; nici de cum : D. agent ((priveşte ca foarte firesc
lucru prilejul de care Alteţa Sa s'a folosit spre a se arăta po-
liticos şi curtenitor», ~i nu fără oareşI care spirit ele zădărnicie
face cunoscut D-lui Guizot că Homînii se arătau mulţ.umiţT,
şi mă.guliţi de a fi obiectul băgării de sea.1m1 .şi observa-
ţiunilor unui rcprezintant francez 11.»
De şi'ar m[1rgini aci oLscrvaţiunile ! Dar nu : ca În tot-d'a-

una, îşI păstrează en grij[t, în vîrful condeiului, o picătură ele
venin pe care o 'ndreapt[i în contra Prinţului ş'în contra ţării
de unde acesta îşI trage neamul, - Oltenia, ·- în sînul căreia
D. titular al consulatului Franţii a fost sărbătorit.
((Ea este», ne zice 2 ), ((leagănul vechilor populaţiunI r[tf'l-
boinicc ale Principatului ; de altmintrelr, se trăgeau d'aci mai
mulţT soldaţ'i'. decît oliţerI, Oltenia ne-coprinzînd, în deob.şte,
decît o nobleţâ de a treia treaptă,. Prinţul Bibescu se
arată, însii mîndru de a, fi d'a.colo.i,
Chiar do ar fi adevărat faptul, acoastft mîndrio ar fi o cinste

pentru Prinţ. Să nu ne 'nşel[tm însă; nu e aci, o repetăm,
un omagiu cc D_ agent vrea s[t aduci:-t simţimintelor Prin-
•) D. l3illecoq către D. Guizot, :-;crisoarea clin 4 Iunie 1844.

") D. l3illccoq c[tlre D. I ;uizot, scl'isoal'ea din 16 Mai 1844.
260 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCC:\IENTE
ţului; la d-sa, aceast[t frază

nu-i deeît o ironie; ŞI, alirmînd
că « Oltenia, nu coprinde, în deob~te, de cît o nobleţă, de
a, treia treaptă,», d-sa ţinteşte în Vodă, fără să-i pese ele
istorie, şi fără a vrea să-şl amintească că cei mai marr Domni
ai 'fării-Homîneştr, Basarabii, Mihai Viteazul, marele răsboinic,
ale cărui State coprindeau 'fara-Romîncască, Transilvania şi
Moldova întreagă (cu Bucovina şi Basarabia); Matei Basaraba,
marele legiuitor, al cărui frate a fost unul din strămoşii Prin-
ţului Bibescu, şi atîţr alţii, se trăgeau prin neam din Oltenia.
Nu putem păstra cea mai mică brumă de 'ndoialrt despre
iscodirea ce 'nvinuim, de ne aducem aminte c[t, chiar a doa
zi <le înnălţarea la tron a lui Bibescu, D. Billecoq şi prietenii
săi s'au slujit de toate mijloacele spre a discredita pe noul
ales. Văzîndu-se în neputinţă de a nega că ar fi eşit clintr'un
trunchii'.1 într'aclcvăr romînesc, şi cft ar li ales ca reprczintant
al partidului naţional, ei declarară, fă1•ă ruşine, pe acest boer
mare,-urmaş ele boerl marl, şi, prin femei, urmaş· al Dom-
nului Constantin Basarab Brîncoveanu, tăiat la Constantinopol
în 1714,-«că, ar fi de o nobleţii micii, c'ar avea o primă,
educaţiune proastă,, că, i-ar lipsi ta,ctzzl 1), c'ar fi fiul unui
gfambaş iun unchiu al Prinţului poseda o mare crghelit•, ea
mai toţr boerii marr de pc atuncII. Scurt, aruncar[t ca crim[t

tîn{1rului deputat din adunarea din 1842 c<că, a, ajuns, dintr'o
siiriturii, de la staul la, puterea supremă,,»
VecTnică ţinere de minte de răi'.1 a ambiţiunilor înşelate, a

pismei în contra a tot ce este superior. De mult şi minunat
zugr[ivisc Boileau acest simţimînt, cînd, pentru a reînnălţa
bftrbi'tţia cloborîtă a lui Racine prigonit de nevrednicii lui ea-
lomniatod, i scria :
Si tt',t quc ci' .\pollon un g,~nie inspir,~

Trou\'c loin du vulg-aire u11 ehemin ignore,
1) D, Billecoq către D, Guizot, scrisoarea din 30 Aprilie 184-1.
En cent lieux contre lui, Ies cabales ~•amassenl,

Ses rivaux obscurcis aulou1· de lui croassenl,
Et son trop de lumiere, importunant Ies yeux,
De ses propres amis lui fait des e11Yieux.
ll'e loc ce un geniu inspirat de Apollo, - g{1se,;;te, deparle de Yulg, un

clrnm ne~tiut, - în mii de locuri în contra-i sc gr{tm[tdesc ele\'elirile ;-
rirnlii lui, lăsa(i in umbr{1 împrejurul lui croncănesc, - şi lumina-i prea
mare, supărîncl ochii. - pe chiar prietenii lui i preschimbă în pisma!;'i,I
Am reamintit mai sus c[t, cu c:îţr-va anI mai tîrziu, Prinţul,

scriind prietenului său, contele de Cambyse, răspundea la
aceste păcătoase învinuid prin această frazft : «Proşti care
nu simt cîtă tărie .~i mărire ar destiiinui o asemenea
siiritură, de ar fi adenlratii 1p>
La 'nceputul anului 1845, constatăm o oareşI care schim-
bare în atitudinea d-lui Billecoq faţă cu Domnul Ţării-Romî
ncştl. Ort-care să fie pricina cărei-a ar căta să o atribuim, -
fie temere de a fi mers prea departe, fîc observaţiuni trimise
poate de minish·u, lic dt schimbarea ele tactică isvorca clintr'un
interes personal, - faptul este c[t D. ag-cnt se arat[t într'o zi,
de tot vesel că ((Prinţul a, spus pe fa,ţă, în vileag, cît era
de fericit guvernul săi't că avea a trata în toate materiile
consulare cu principii aşa ele netede, aşa ele binevoitoare ca
cele cc prezidă la toate afacerile cancelariei /francezei 2 ),> ;
altă dată seric d « Prinţul se ocupă ele adevăratele interese
ale oraşului şi chiar de a-l face mai sănătos 3 ).» Vorbeşte de
lucrările ce se fac ; merge chiar pîu'a crede că Alteţa Sa are
gînclul tăinuit <<ele a arăta învăţătorilor săi neajunsurile edu-
caţiunei ce i-a fost dată», adic[t acela ele a se mîntui de pre-
'I Prinţul Bibescu către D. l'ambyse. scrisoarea din 185b .

) D. Billecoq către D. Guizot, 1845 (Arhivele Ministerului afacerilor
2
.
strcinc, Paris).
') D. Billecoq către D. Guizot, scrisoarea din 24 Februarie 1845. (Ar-
hiYele l\Iinisterului afacerilor streine. Paris\.
tinsul jug al D.D-lor Daşkoff şi Titol'f. ((De altmintrelrJ>, scrie

D. agent, «e chiar sing·ura nădejde ce rămăne unora clin cei
ec l'au înnălţat la tron, acea că vrea, rămas patriot, ca un
aemăsar care-şY simte lăturile strivite de călăreţul care-l
insultă, îl răneşte, să ee, în furia sea, un astfel de avînt, prin
astfel de tărîmur1, încît acel care-l călăreşte să piari"t poate
şi clînsul, dar să easă în stîrşit cl'acolo un mare 'nvăţămînt
care să scape ţară a cărei fericir,~ i este încredinţată 11. ))
Bănuim oaeeş1 cum că D. Consul n'a recunoscut patriotismul
Prinţului de cît în această împrejurare, în dorinţa-i de sigur
ele a vîrî această frază, care-i încînta urechia.

Nu că D. Billecoq nu scrie în mod plăcut; departe ele noi
această gînclirc. Am fi mai mult ele părere că, ele l'a lăsat
D. Guizot în postul săt1 ele la BucureştI, cu toată 'ncrmlerea
foarte m[irginitri ce căta s[t aibă într'însul, clin zioa în care-l
povăţuea «să nu asculte prea mult ele o pornire poate prea
mare ele a se convinge de ceea ce se potrivea mai bine cu
nuanţa propriilor sale idei sau simţiminte personale», - e
că corespondinţa d-sale 2 ) făcea pe filosof să petreacă şi să-şi
nite ele muncă. Ş'într'adevăr, cum să rămîi serios, cînd citeşt'î
această zugrăvire a situaţiunei politice a Tftrii-Romîncştr, în
luna Mai 1846?
«În această stare a lucrurilor, cei mai mulţl clin maru
boerI vin să m[t vază, îm arată mersul repede al faptelor,
îm vorbesc ele durerile lor, îm destăinuesc desnădejdea lor;
- toţY aceştr oamenî sunt tocmai cei care au grăbit căderea
Prinţului Ghica; - ..... Dar bun creştin pe cît şi funcţionar
plin ele conştiinţă, i priimesc cu bunătate, i îmbărMtez s[t
aibă răbdare, i poftesc s[i-şY pue tot zelul lor de îmbunătăţire
1) D. Billecoq către D. Guizot, scrisoarea din 2 Septembre Hl4:'J. 1~0.

157, No. 163. Arhivele Minişterului afacerilor streine, Paris.)
') D. Billecoq critre D. Guizot, scrisoarea din 27 Mai 1845, 11. 152,
n. 596. (Arhivele ~lini.~terului afacerilor străine, Paris.)
POLl'!'ICA D-LUI BJLLECOQ 263
în a se 'nclrepta pe ei înşi-şI, şi fie-eare clin ei, o ştiu, pleacă

aclucînd în sine omagiu acestei atitudini politice earc, rece
şi liniştită, în zilele lor ele vijelie ca şi în eele în caro sunt
răpiţi ele îmbătare, însufli't încă cuvinte eare să-i rnîng'Îe în
durerile lor şi să le înfrîne avînturile lor de reacţiune. ::'i, isbiţi
de această striruitoare lealitate a reprezentaţiunei franceze,
ci nu ştiu ce si't admire mai mult, ţara care impune aseme-
nea principiurI, sau principiurile ce fac clin Franţa prima na-
ţiune din lume.»
Ce prwat c[t aceastri conştiinţ[t a fnncţ.ionarului nu o g·ăsim

decît subt condeiul lui !
lk altmintreli, acest stil plin de imagini care reaminteşte
versurile lui Moliere :
Ce style fig-urc dont ou fait vanite

Sort du bon caractt'•re et ele la Yeritt•:
[Acest stil plin ele figuri, din carn unii işi fac o falii za,larnici:i.-prt.~c 7te
in contra caracterului celui Imn ca ~i a adevftrnlui. I
aceste fraze rătunzite care 'nl'i'tşură eu l'llmp[ttare, f{tr'a le pune

însi't subt obroc, laudele ce D. Consul îşi cli't însu-şr, n'au de
scop numai să 'ncînte pe ministru, ci mai ales să pregătească
pe E. S. s[t 'nţeleag·[t ţinta scrisorii clin ;30 Iunie. În aceastrL
eorcspondinţă, D. Billecoq deplînge starea de lucruri ce liin-
ţează. şi răspunderea, o aruncă pe «D. Daşkoff, care», z.ice
d-sa, ccare cloo greutăţi şi doo măsuri, şi care a priimit de
la guvernul săi'.1 1 în mai puţin de cinci anI, pînă la zeee sau
doo-spre-zece distincţiuni, - decoraţiuni, demnitrtţi, g-ratifica-
ţiuni sau răsplăţi deosebite. - Toţi agenţii strcini care l'au
ajutat în această politică au . priimit cu grămada asemenea
probe ele recunoştinţă sau de dărnicie din partea guver-
nului lor.»
Va voi D. Guizot s[t 'nţeleagft cuvintele D-lui Consul'( Nu.
Adevărul despre atitudinea d-sale politică, despre relaţiunile
264 com:sPUNLJ~:NTA UIPLmIATICĂ ŞI D0C0MENTE
--- --------------
d-sale cu oamenii opoziţiunii, despre eonspiraţiunca-i ascunsă

în eontra Domnitorului, au încetat ele a fi o tain[t pentru
Cabinetul francez. În luna Martie 1846, D. Billecoq este rc-
ehiemat şi înlocuit prin D. de Nion.
Isbit p':l neaşteptate, D. Billocoq r[tspunde ministrului că
a priimit depeşa prin care E. S. i «face onoarea ele a-l wsti,
cft, pe a sa propunere, Regele a pus capăt misiunei sale; c[t
n[tdăjclU(!Şt!:' cft spirilulfonalt al E. S. i va cla dreptatea ele care
se crede vrednic>>, şi slirşeşte prin aceste euvintc: «Indrăsnesc
dar s[t v'o cer pentru mine, Domnule ;\Iinistru, după doo-zecl
şi cinci ele anI de serviţi ml bune şi eonştiinţioase. »
Această scrisoare, aşa de liniştită prin forma-i, nu las[t s[i
li!) bănuit autoru-i c'ar avea vr'un gîncl ascuns. Dar n'ar cu-
noaşte liine pe D. consul eine-ar erede că este în cugetu-i de a
se retrage cu demnitate. Hcd1iemarea-i,-care nu-i alt ceva
decît o disgraţie,-şi smerirea înfrîngerii sale într'o campanie
pe care o duce cu 'ndr[tsneal[t ele la 1H42, au cleslănţuit
într'însul un viscol de mînii ! A-şI răsbuna, şi a-şI ascunde
retragerea cu prilejul unui scanclal, eată ceea ce ,Tl'a. :-;\i,
cum i trebue un prilej, i d[t însu-şI naştere, în zioa chiar a
Sîntului Filip, sărbătoarea M. S. Regelui Franţii.
La 1-1'1 l\Iai 184ti, urmînd uzurile în veci păstrate 111 ase-
menea împrejurare, secretarul de Stat al iVIinisteriului afa-
cerilor streine, marele postelnic Emanoil Bftleanu, merse la
consulatul Franţii spre a felicita pe D. consul general, m
numele Domnitorului.
Care nu fu mm1rea marelui postelnic cînd, întorcîndu-se
acas[t, priimi, ele la D. gerant al consulatului Franţii, o scri-
soare prin care acesta se plîngea de o «insult;"i mare fă,p
tuitii în contra persoanei Maiestiiţii Sale, prin lipsa de
prezinţii, la, consula.ta, miniştrilor, în zioa- Sîntului Filip.»
In zadar, chiar în aceiaşI zi, i răspunse D. Băleanu că se
înşela, ,,cit vizita nu era nici de cum obligatorie dupii
POLITICA D-LUI BILLECOQ 2Go
regula,mentele romÎlleşti; că. era un lucru de simplii po-

liteţii; că, de altmintrelea, colegii sii i se a.ia.ii holna vi, sa1i
lipseau din pricina să,rhiitorilor Paştelor,>; în zaLlar i rea-
minti 61 c<singura vizită, neapă,rată, ftzses·e făcută, În 1w-
melc Domnitorului în mod solemn.» D. Billecoq r[1masc
surd la or'f ce liimurire. ÎşI hotărîsc planul : păşi cu ri"1ec\al[1
la a lui executare•. Prin urmare, rupse ori ce relaţiune cu g-n-
vemul romînesc şi-şI dete jos stindardul.
Temerea de a pune pc urmaşul săi:'1 într'o grea poziţiune.
ele a erea guvemului Heg·elui o situaţiune falşă în zioa în
care silit lumina se va fi fi:ieut asupra pt·clinsci insulte fftp-
tuik în contra :\laiesti'tţii Sale, 1111 opri un moment pc D.
Billeeoq în desi'1vi1·şirea vinovaki sale fapte.
După ce a ari"ttat D-lui Guizot împrejurarea din zioa Sîntului
Filip, neţinînd, pe cît putu, nicî o seamă de adevăr, după ce
a învinuit pe Domn de a li redevenit iarăşi cciute, absolut» 1 ,.
de cinel îl privise ca disgraţiat, îş'f cern pasportul şi p[1răsi
BtH:ureştii. Intc·t·L•,;cle l'(rnsulatului şi alt- supu,;;ilor franeezI
rusesc puse subt ocrotirea consulului g·ern'ral englez, D. Col-

quhoun, nu mai puţin ,Ti"1_jma~ al Prinţului Bibescu dcl:Ît
prietenul să(t Billecoq, din zioa în care mina fetei celei mai
marc a Alteţii Sale i fusese refuzată.
Graba însă a D-lui Billecoq de a părăsi Bucureştii îşI avea
raţiunea sa: scopu-i era de a 'ntîlni pe D. de Nion, cle a-i
robi cugetarea, ele a-i :nfăţişa situa,ţiunea şi caracterul Prin-
ţului în modul cel mai puţin priincfos, de a-l întoarce de la
illeea ele a merg·e la Bucureşti, şi de a nu părăsi partida decît
clupă ce va li încureat situaţiunea.
Acest plan fu cît p'aci să isbutească: vasul ce aducea pe
D. de Nion întîlni, lingă Vidin, po acel ce ducea pe prede-
cesorul său; ş'acolo, în acele cîteva minute ele convorbire ce
l) D. Billecoq către D. Guizot, 2 Mai 1846, No. 170, l\o. 172 (Arhi-
YP-ie 'l'linisterului afacerilor streine. Paris.)
2flfl CORESPONDENŢA DIPLO~1ATI(;,\ Şi DOCuMENTE
D. de Nion avu cn D. Billecoq, consulul cel nou fu cu vioi-

c\:une poftit sft mearg·ft la Galaţi, iar nu la BucureştL « Dar»,
povesteşte D. de Nion, dînd D-lui Guizot seamă de îmloclile
sale, cerni s'a pf1rut că guvernul Regelui avea, mai mult de
cît ori cînrl, în asemenea împrejurări, nevoe de a avea la
Bucure:;;t'i un agent pătruns de instrucţiunile sale cele mai
din urm[t, nesupus nici unui interes, nici unei preocupftri
personale, în stare în slîrşit de a-l face să cunoască fMă
sminteală stal'ea lucrurilor cea adevftrată, şi să 'nlesnească,
prin faptul însu-~'i al prezenţii sale, slÎr,:\irea unei supftrfte\oase

neînţelegeri 11.>> ~i D. de Nion «se stabili provizoriu în Bu-
cure:;;tr, fără de-altmintreli a schimba ceva în ordinea de
1ucrurr ce fiinţa.»
Aceasttt pmlare, care priirni aprobarea E. S. ambasadorului
Franţii la Constantinopol, face cea mai mare cinste taetului
:;;i 1levotamentului acestui 1liplornat.

Al1îmlu-se încft subt înrîurirea povestilor D-lui BilleC"oq,
« D. de Nion crede că purtarea guvernului romînese a fost
ne-cumpănită şi de învinuit în ce priveşte pe ;1Iaiestatca
Sa.» Dar, om de bun simţ, deplînge dt «acest act de mare

necuviinţft»,- faee aluziune la pretinsa insultă, - «si't nu li
lăsat D-lui Billecoq alt ceva ck f'ftcut clel'Ît trimiterea notei sale
la· secretarul de Stat :;;i ruperea pc loc a relaţiunilor diplo-

matice.>> El se 'ntreahă, fiind ele tot ne!;,tintor de complotul
mzit elfi fostul consul, «da,cii. viitoa,rea, sosire a, urma,şului
silă nu-i dedca, cel puţin un prilej pentru a a,mîna, o
discuţiune a,tît de gravii, lăsind'o pe sea,ma, unui agent
nou, pe ca,re nici_o prejudecare, nici vr'o particulară ţinere
de minte de riUi nu-l putea,u îngriji nici a,ti11ge 2 ) :,.i
Faptul totuşI este c[t situaţiunea se încurcf1 : D. Baron de
Bourqueney ne putinei crede că D. Billeeoq ar fi preschimbat.
') D. de '!'iion cftlrc D. (iuizol, scrisoarea cliu 1:i Mai 1846, No. 1, :\11. 80
') D. ele Nion l'.fttn• D. Ciuizot. 24 :\Iai 1846
POLITICA D-LUI RILLECOQ 267
adevărul, ş1 ş1-ar lî aruncat guvernul într'o situaţiune care

să-l încurce, --- numai şi numai pentru a-şI îndeplini o răs
bunare personală, - ceru o reparaţiune 1wntrn întîmplarea
ele la 1-ii't ~[ai, şi D. ele Nion „propune. pentru a, silui, în
această cestiune, pe Domn, - care ele altă parte nega în
moci formal săli fost făptuită vr'o insult,\ - să părăsească
Bucureşti pentru Ia.şi, erezîncl cri Alteţa Sa a,· Yedea cu
neplfteere, că se pune oareşl cum de ag·entul Heg·elui gu-
vernul moldovenesc pe treapta d'în tîi(1 11. »
Aşa dar, D. Billecoq triumfa, şi consielerînd lipsa de scru-
pulm'i ele care acum dedese o probă spre a-şi astîmpăra setea
ele ri'tsbunarc, c cu neputinţ[i ele a nu li isbit cineva ele proo-
rocia D-lui Philippsborn, însărcinat ele afacerl al Guvernului
Romînesc pe lîngă Curtea Austriei: «Ştiu din isvor sigurn,
scria D. Philippsborn Prinţului, - clin Viena, la 8 Aprilie
1841-,-- cccă consulul general al Fra,nţii, D. Billecoq, s'a
făcut cuiul do la. dric al intrigilor ce se urzesc subt ochii
guvernului, l'ă n ajutat ele colegul lui din Ia-::l. ,;;i d 1wr~oane
c:c !'ac parle din opoziţiunea molclo-romîn[t, clar pe c-ar(' nu
le-aş putea numi, au cunoştinţ[t ele scopurile lor. D. Billeeoq,
!ie pentru mulţumirea unor urr, fie pentru a căpăta vazri,
şi'a dat sarcina ele a 'nfăţişa poziţiunea Principatelor subt
eulrn·ile c:ele mai întunecate: nu se oboseşte ele a da ele

cl1nsele o privelişte înlîorătoarc, şi ele a adtta a~a ele des
pe c:apii amînclorora Ch1verne ca autorii relelor eare, dup[i
dînsul, am[1rese aceste ţăr'i, încît la Paris sunt isbiţ'i de
aceastrt» ..... «A căuta a încolţi aceste doo Guverne .şi a,
aduce o criză, .... i> lată la ce, clupă D. Philippsborn, tindeau,
chiar clin 18/i,4, uneltirile D-lui Consul general al Franţii.
Drept vorbind, D. Billecoq mersese mai departe der.ît a-
r:este prevederI; clar ceasul ispă!'iirii se apropia.
Chiar ele la începutul crizei, Domnul se grftbise sft lumi-
1) D. ciP Nio11 61tre D. Guizol. -~l·1·i.~o:uea din 28 :\!ai 184(i
268 C011ESPO~DF.N'f A DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
m·ze 1:rnn·rnul l'raneez. La (i Mai, scria D-lui tiuizot, ah·ă

g-îmlu-i br,g·al'ea ele searnft că pretinsa «i11sult;l gra;vă, arătat[1
de l >. Billcc:oq nu era clceît un prilej)) : că în zioa Sîntului
Filip, «cei mai mulţi din miniştrii erau pc la moşiile lor, în
virtutea unui eongediii pc care-l clobîndiseră ca s[t treacă
ac:olo s[1rl1[1tnrill' Paştclor; cf1 ele altmintrcll, vizita miniştrilor
la eonsulate era de tot personală ~i lăsată la volnicia lor,
atîrnîncl 11rnnai ele relaţiunile lor personale, pe care Prinţul
nu Ic putea impune, şi pe care, manierile D-lui Billecoq, nu
prea erau eroite s[t le 'mb[trb[1teze.J> In ce privea singm·a,
rizit;i cel'l1fii. de etichetii 'I, «acea ee Prinţul porunceşte să
lie fftcută în numele săfoi, Alteţa Sa alirmă că luase măsurl
ceea, ea, sii .ie făcută la, consulatul Fra,nţii, cu cît ma,i
mare solemnitate ::,c putea,, şi cu termenii ce cra,u dicta.ţi
de 1·ici su recuno,ştinţii pentru Fra,nţu ,şi de adfocul să,iz
respect pentru Regele ei.))
«Aceste sirnţiminte)), adaog-[t Domnul, ((au fost tot-d'auna
domnitoare în purtarea mea personală faţ[t cu D. Billecoq,
către care m'arn ar[ttat darnic de prevenenţe şi ele politeţe
pîn[t'n cel clin urmft moment, orl cît <le puţin delicat să fi fost
motlul D-sale de a se purta cu mine. Excelenţa Voastrft arc
prea multă pfttrun<lcre 1w11tru a nu vedea în aeeasfft clin urmă
taptă a Domnului Billecoc1 dorinţa <le a se r,1sbuna de neaştep
tata-i rechiemare, ş'încloita nădejde <le a face să se vorbească

ele clînsul, şi ele a lăsa'n încurcătur[t pe urmaşul său. Eu
unul, nu m'am putut feri de o mi,şca,re de indigna.re vă
zînd că, pentru a da mulţumire unor uri sa,u pa,timi per-
sonale, s'a, fodră,znit a se pune în joc numele august .şi
cu sînţenie respectat ul Jl;l. S. regelui F ranţii. n
De altă parte, incidentul era clisculat la Constantinopol, şi
readus la acleYftrata-i proporţiune. Reşicl Pa~a, răspunzînd
1
1 Prinţul BilJCsc-u eftlre D. Guizol, ~crisoarea clin 6 l\lai
.
1846. (Arhi-
vele ;\linislerului al'ac-erilor ;;t1·ei11e, Paris.
POLITICA D-LUI BILLECOQ 21i\-J
D-lui Colquhoun, care-i reamintea că «Guvernul francez nu

cerea atît flxplicaţii cît scuze», declara D-lui gerant prin m-
terim al intereselor franceze, cccă nu poate li vorh[t de scuze
acolo unde nu fiinţează o insultă voită» ; şi D. ambasador
al Franţii, în urma corespondinţii sale cu Prinţul Bibescu şi
a convorbirilor sale cu E. S. ministrul Turciei, stîrşea prin
a descurca ce era adev[Lrat clin ce erafalş, şi prin «a fi con-
vins», precum vesteşte D. de Nion 1) D-lui Uuizot, «de ne-

fiinţaTea unui pretins uz în veci urmat ir, ce prive:şte
vizitele de etichetă. n
Rcurt, D. de Bourqueney «dezarma în mod clar şi lim-
peden prin scrisoarea-i din 1(j Iunie 2 C:itrc Domnul 'ţYtrii1
l{omîneştI 1ann. n. 2i, cărui declara «că reînceperea raportu-

rilor cu Guvernul romînesc nu era, de ma,i 'na,inte supusă,
la, nici un fel de consideraţiuni.»
Lealitatea dictase E. S. ambasatlorului aceast[t desleg:arc ;

dar cum dtta s[t nu poarz[t diplomaţia nirnit· clin drepturile
sale, D. de Bourqucnc'y, îngTijit el<, a Ieri prc>stig·iul Guver-
nului săi'1 chiar ele o umbr[t vftfftrnfttoare, în aeest pas îndi'.irfit
ce ora silit s[t l'ac-[t, pofti pe D. de Nion «să nu uite nimic
pentru a smulge-înainte de a-şi îmmîna scrisorile de 'ncrc-
dinţarc, - un demers de reparaţiune şi
de p[iren, de rfti:t.i>
«Situaţiune foa,rte 'ncurc;ltoare pentru mine)) '\ obsen[i
cu mult[t dreptate D. consul, cc(îincl dati't poziţ.innea neînvinsft

de care se bucura Alteţa Sa prin chiar scrisoarc'a baronului
de Bounrucney.>>
Din foriciro c[L «piitruns de tăria, poziţiunii sale», Yodă
puse c-ca mai tlcs[ivîrşită graţie în a înlesni t-areina noului
') D. de Nion eătre D. Guizol, scrisoarea din 1::l JuniP 184fi. (Arhin-le
ministerului afacerilor slreine, Paris.)
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din B ,Julie 1846. (Arhiwle
ministerului afacerilor streinc, Paris.)
') D. de Nion ditre D. Guizot, scrisoarea din :-1 I11li1! 1846. (A1·hi1"t-le
Ministernlui al"acerilor st1·eine. Paris).
270 C:OHESPO:--IJENTĂ IJIPLO~IATJCĂ ŞI DOCUMENTE
gerant al Consulatului Franţii. ((Precum 1-ezi, nu datorez

nimicn, i zise, arătîndu-i scrisoarea E. S. ambasadorului ;
((dar voi face, ca să-ţî probez curăţenia simţimintelor mele,
tot cc vei hot[irî însuţi, de nu trece peste hotarele putinţii
mele 1 1.»
Fu înţeles că un simplu «demers de explicaţie va ii făcut
de D. seerntar de Stat al afaeerilor streine, singurul clin mi-
niştrii
care, fiind că făcuse vizita cerut[i ele obiceiu, se g·ăsea
personal neinteresat în cestiunc,i; şi, spre a da mai mult preţ
acestei concesiuni, care era un act de graţiozitate către g-u-

vernul regelui Ludovic-Filip, Alteţa Sa scrise D-lui consul
general o scrisoare pe care D. secretar ele Stat fu poftit să
i-o îmmîne.
Vizita fu frteută. serisoarca îmminată, şi în ziua de Du-
minecft :!t,, se frtnt la Palat prczintarca noului gerant al
conslatul ui Fran ţii.
Cu această împrejurare, fostul scolar al scolilor Franţii,
doctorul în drept al facultăţii clin Paris, desfăşurft o cochetărie
speeia\[i spre a arftta leg[iturile care, - cu toate afirmările
contl'arii ale D-lui Billecoq, - c<Îl alipeau ele acea marc na-
ţiune pc al d'trci-a p[imînt tr[iise zece anr, rn sfi tragă prineipii
solide din l'ocarul c[dduros al civilizaţiunci ei.»
Istorisind str[dueita-i priimire, D. de Nion înseamnă, uu
făr'un simţimînt legitim de mîndric, acest fapt că c<În cere-
monial, s'a 'ntrecut cu mult regulile obidnuitc, modul cum
au fost trataţi predecesorii săi .... şi c[1 unii din colegii săi
nu s'au putut opri de a observa cft trebuea să se sue la mai
mult de patru-spre-zece an, îndărăt, adică la priimirea D-lui
Timoni, agent al Austriei, pentru a-şr reaminti un ceremonial
atît ele îrnpuctor.ii
În acea:;:, zi chiar, stindardul francez era reînnălţat şi re-
laţiunile între reprezentantul Rcgeh;i şi Guvernul romîn rc-
1\ Ibidem.
POLITICA D-LUI Bll.LECOQ 271
Îm;epeau, graţie a marei cumpi'ttărI şi dibăcii a D-lui de Nion,

a marei delicateţe a Prinţului, a nespusei lealităţi a amîn-
dorora.
Cîştigat ele sinceritatea A11.eţii Sale, D. consul, - în urma
unei eonvorbirI cc avu cu Dînsa, - îşi arată D-lui Guizot
impresiunile prin aceste cuvinte : «Ceea ce vă pot spune azI,
Domnule Ministru, e că toate destăinuesc întl''Însul un sullct
mare, o minte sănătoasă, luminată prin solide studii politice,
un dor curat al binelui, o :1mbiţiune tot de o dată patriotică,
dinastică poate, înlănţuit[i de picdicele unei situaţiuni ne-si-
gure cc atîrn[t de alţii 1).H
R[tccala clisp[irusc ; încrederea şi simpatia domneau în re-
laţiunile eele noi dintre consulatul Franţ.ii şi Guvernul romîn ... ;
abea plutea la orizonte incidentul Billecoq, ca un vis greu.
S'au văzut documentele atingătoare de «ir1cidentul de la

1-ll JJ,fai. >>
Apreciaţiunilc mm[ttoan· al<- D-lui E. Hq~rnwlt despre D.
Billccoq vin, crmlern, toernai la timp, spre a urma s[t lurni-
ni"tm pe cititor despre antipatia cc arc pentru adevăr autorul
cărţii : «Provir1ţiile dunărenc.i>
Acest curtezan al calomniei amestecă cu rechiemarea D-lui
BillecOlf pc D. DaşkofI, pe D-a de Lieven, pe D. Ferdinand
de Lesseps, pe D. s\dolf Barrot şi pe D. duce ele Broglie,
spre a sfirşi prin a mvmm pe D. Guizot de slăbiciune şi de
nerecunoştinţă.
Iată'n adevăr ee citim la pag. 262-251' :

« La vestirea oliciali'i a rechiemării D-lui Billecoq, Bos po-
darul i ariită piirel'ile de riiu cele mai mişc;Uoare, decla-
rînd, în termeni umflaţi cii nu vroea să, se dcsparţii de
dînsul. Consulul nu se li'is[t să fie amăgit cţe aceastri comedie
') D. de Nion cfttre D. Guizot, scrisoarea diu 3 Iulie 1846. !Arhivele

Ministerului afacerilor slreiue. Paris.)
272 COIIESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
grosolani. Într'adev[tr, a doa zi, află, din gura unei persoane

intime cu Prinţul, că aC'esta, intrînd în od[tile sale, se lăsase în
voea unei bucurii neeuviincfoase, ca un şcolar ce a scăpat de
dascălul săi:'t.ll
«Nu era aceasta cea din urmă

insultrt păstrată consulului,
nicY cea clin urmă slttbiclune a Domnului Guizot. Cu toată
părerea contrarie a Ministrului, D. Billecoq crezu că, nu era,
lucru cuminte să-.şi pă.rilsea,scă postul Î11a,inte de sosirea,
urmaşului său. RElmînea, deci, dup[t toate uzurile diploma-
tice, reprezintantul Franţii. Dar Bibescu nu-l mai privea decit
ca un om jertlît, şi se sluji <le o ocaziune solemnă ca să-l în-
frunte în fata lumii. Era obiceiul ca în zioa de 1-u Mai, zioa
sărbătorii Regelui Francezilor, miniştrii I-Iospodarului s[t meargă
toţi împreun[1 la consul, spre a aduce, în persoana lui, omagiu

tiuveranului Franţii. La 1-u ;\fai 18/i,(j, vizita obicinuită nu
se făcu. D. Billecoq suferise cu o clespreţuitoare răbdare
insulte personale. Dar acu insulta se suca pînă la Rege, şi
lovea chiar în demnitatea F'ranţii. Trebuea o reparaţiune. n.
Billecoq dete jos pavilionul consular, încredinţă ocrotirea su-
pu~ilor francezi consululul general al Angliei, îşi ceru pas-
portul şi părăsi Bucureştii.
«llrtrnînea, spre a îrn·ununa opera, să nu lie aprobat consu-

lul. A eşi cu cinste dintr'un pas greu îl interesa mai puţin pe
D. Guizot decît de a cşi repede dintr'însul. Cavalerismul nu-i în
obiceiurile d-sale; el îl numeşte politica eea mică. D. de Nion
priimi, prin urmare, ordinul de a reînnălţa pavilionul con-
sular, far'a şterge de pe !lÎnsul mînjirea lui Bibescu. A cLTe
reparaţiune unui Prinţ oerotit de Tar şi de D-a de Lieven !
D. Billecoq era singur în stare s[t Htptuiasc[t aceastrt îndoită
stîng[tcie. De acea o carieră onorabilă de doo-zecI şi opt de
ani de serviţii fu sclrobită fără milă. DaşkoH putu judeca cît
pl[ttea, în mîinile D-lui Guizot, pavilionul tricolor, şi Bibcscu,
POLITICA D·LUI BILLECOQ
eare întîiti se afundase într'o aclîncă tlcsnădejde, se mirtt s[t

li tremurat pentru aşa de puţin lucru.n
«Recunoştinţa-i se arătă prin mii de măg·ulirr făcute D-lui
de Nion. Se ocup[i însu-şr să-i caute o casă; consulul dorea
o grădină; se cre[i una ca prin minune, desemnată şi plantată
de grădinarul neamţ Mayer, ce era pe lingă Bibescu 1). E
adevărat că D. de Nion nu se s(iise de a învinui în public
purtarea D-lui Billecoq, ceea ce i-atrase chiar o lecţiune în

destul ele aspră. Priimincl, la instalarea-i, pe Francezii rezi-
denţi, vorbi cu termen'( ironici de ţîfnirile predecesorului său,
şi aclăog·(i aceste vorbe: «Cre1leam dt, pe semne, unul dintre
D-Yoastră fusese decapitat.» - «S'a făcut un r[tu mai mare,
Domnule consul g·enoral,n exclami:'t unul din coi prozenţ.i,

D. Pigalle, «ni s'a decapitat pavilionul.» D. de Nion putu să
se convingă că ,Francezii din BucureştI judecau obrăzniciile
lui Bibescu altmintre lca clecît eroul din strada Capuţinelor.»
S[t-mt lic îngi"'tduil, înainte tk a 'ntoan:c pag-ina asuprn

acestui studiu, s[t aclr0scz E. S. D-lui Hibot 2 1, ministru al
al'accri\or strcim>, espresiunca adîncei mek rccunoştinţi. Da-
1I La, Principaute de l',1,Jt1,chie sous l'Hospodt1,r Bibesco, de B.-A,

fosl agent diplomatic î11 Hăsăl'Ît, Bruxella, 1847. - Ua1·te anonimft, ini-
ţiale care, după cea mai marc verisimilitate, abea ascund bine indi-
vidualitatea autorului. Toatrt lumea \\tÎe cft se atribue ·această carte
D-lui Billecoq (Adolf), fost consul la Bucure!;,tî.
Vorbind ele accast;1 carte, D. Despre,1 zice: «ciî t1,rc t1,dînct1, fntipă,
rirc t1, 1ricle11iei fant1,riote şi e 1-rednicu de a, fi cititu Ct1, studiu ele
mora,v11r1.n (,1loldo-Ro111înit1, şi mi:şca,ret1, romînă,, de H. DESPREZ,
Revue des Dmzx-J1fondPs, t. X.\I, p. 124 şi următoare).
') Vă facem o pl{1cere precum şi îndeplinim o datorie, de a aduce
mulţumirile noastre E. S. D-lui Al. Lahovari, ministrul afacerilor streine
al Homîniei, ca şi D-lui A. E. Lahovari, secretarul general al aceluiaş
departament şi ministru plenipotenţiar, pentru toate înlesnirile ce
D-le lor au bine voit a ne face spre a consulta, în Homînia, acela~
dosar ele care E. S. D. Creţulescu, ministru plenipotenţiar al Homîniei
în Franţa, obţinuse asemenea ele la D. Bibot autorizarea de a lua copie
pentru arhivele noastre naţionale.
19
------------------------------
toresc bine-voitoare-I autorizaţiunr ce mi'a dat D. Ribot, să

ii putut consulta şi copia aceste documente, să fi arătat spi-
ritul cel rău ce domneşte în oareşl care autorl, şi neexacti-
tudinea lor voită, să fi putut proba, prin scrisorile E. S. am-
basadorului Franţii la Constantinopol, D. baron de Bourque-
ney şi prin ale D-lui de Nion, - scumpe mărturii, chiezăşuite
de lealitatea bine cunoscută şi de înaltul caracter al acestor
doi diplomaţi, - că corespondinţa D-lui Billecoq era astfel în
cît să arunce istoria în rătăciri:.
Datorez încă D-lui ministru bucuria de a fi făcut să fie
cunoscut, - astfel cum reese din corespondinţa sa cu regele
Ludovic-Filip şi cu miniştrii M. S., - caracterul unui Prinţ,
Francez prin educaţiunea, principiile, gusturile sale, şi care
mi'a lăsat ca moştenire adînca-i iubire pentru ţara de care
mă ţin alipit atîtea legăturr, - acelea mai ales pe care le-a
făurit nenorocirile ei nemeritate.
A. S. S. Serenisimă Prinţul Bibescu, către E. S.

D. Guizot 1).
Această scrisoare c atingătoare de raportul ce a făcut, şi de pmtarea

cc a avut D. Billecoq, în zioa de 1-u Mai, zi de serbare a Sîntului Filip.
Bucureşti 6 Mai 1846.
DOMNULE MINISTRU,
Credeam de rînclul acesta să n'am decît plăcerea ele a-vă

oferi mulţumirile mele, şi, pentru a o face, n'aşteptam clecît
îmmînarea scrisorei ce mi se vestise din partea Excelenţei
Voastre; clar D. Billccoq n'a vroit ca lucrurile să meargă ast-
fel. ~i'a dat jos pavil'fonul, declarîn<lu-ne că are să roage pe D.
baron de Bourquern,y să oprească pe D. de Nion să intre pe
pămîntul Ţării-Romîneştr, subt prilej că o insultă gravă a fost
făptuită în contra persoanei M. S. Regelui Francezilor, prin ne-
at1area miniştrilor la consulatul Franţii, în zioa Sîntului-Filip.
Cată să vă spun, Domnule ;\1inistru, că cei mai mulţI dintre
miniştri nu se allau de faţ[t, petrecîml pe la moşiile lor, în
puterea unui congediu ce dobîndiseră ca să treacă acolo si'1r-

bătorile Paştelor. Voi mai însemna pentru Excelenţa Voastdt
că vizita miniştrilor la consulate este de tot personală şi lăsati't
volniciei lor ; atîrnă numai de relaţiunile lor personale, pe

care nu pot srt le impui, şi pe care, manierile D-lui Billecoq
nu prea sunt croite să le îmbărbăteze.
Singura vizită cerută de etichetă este cca ce Prinţul po-
1·unceşte si't Jie făcută în numele său, şi aceea, Domnule Mi-
nistru, în tot-d'auna am căutat să fie făcută la consulul Franţii
cu cît mai multă solemnitate se va putea, şi cu termenii
ce-mI sunt dictaţI de via mea recunoştinţă pentru Franţa şi
de adîncul meu respect pentru Regele ei.
Aceste simţiminte au predomnit tot-cl'auna în purtarea
1) Arhivele ~linisterului afacerilor streine, Paris.
276 conESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
mea personalrt c~itre D. Billecoq, pe care !'am îmbulzit cu

preveninţe şi politeţe pînă 'n cel din urmă moment, orr eît
ele puţin delicatrt să-i fi fost purtarea faţă cu mine. Exce-
lenţa Voastră e prea pătrunzătoare ca să nu vadă, în această
clin urm[t Japt[t a D-lui Billecoq, dorinţa ele a se răsbuna ele
neaşteptata-i rechiemare ş'îndoita-i n[idejde de a face să so
vorbească do clînsul, şi de a lăsa 'n încurcătură pe mmaşul

săi'i. Eu unul, nu m'am putut feri ele o mişcare de indignare
văzînd că, pentru a da mulţumire unor urY sau patim\' perso-

nale, nu s'au ferit să pue în joc numele aug·ust şi cu sînţenie
respectat al M. S. Rog·elui Francezilor.
Îng{tcluiţi-m\', Domnule Ministru, să vă arăt aci durerea c:e
am simţit aflînd noul atentat care cit p'aoi era s'afunclc 'n
jale Franţa, precum şi l1ucuria mea la vestea scăpărci prin
minune a zilelor preţioase ale Regelui.
Binevoiţi a-mr sluji lle mijlocitor pentru a face s[t ajungă
pîn[t la M. S. omag·iul simţimintelor mole pc cît do aclînc\', pc
atît şi ele sinc:ere, priimincl pentru Excelenţa Voastrft asigu-
rare aprea înnaltei mele stime şi a prea deosebitei mele con-
sidoraţiunL
Subse1muit : GHEOHGHE B1m:scu.
D. de Nion către Excelenţa, Sa, D. Guizot.
D. de Nion aratri D-lui (;uizot siluapa în care se allă prin plecan'a

neaşleptatfi
a D-lui Dillecoq.
Bucureşti, 15 Mai(1 184G.
DmINULB }JlNISTllU,
Plec:încl clin Viena la 9 ale acestei hml: am sosit orr în Giur-

giu, şi az'f noapte în BucureştL - Vaporul pe care scoborain
Dunărea, a întîlnit lîngă Viclin un alt vas, pe care se alla
D. Billecoq. - In această .convorbire de oîLe-va minute, subt
POLITICA D-LlJI BILLECOQ '2.77
privegherea unui pfazitor al serviţiului sanitar, onorabilul meu

predecesor mi'a făcut cunoscute faptele care l'au hotr1rît
să-şl dee jos stindardul şi să păr[1sească Bucureştii lăsîncl pe
supuşii francezi subt ocrotirea consulatului general al Maies-
tf1ţii Sale Britanice. - D. Billecoq privea faptul ca impunîncl
schimbarea scopului actual al călătoriei mele, şi rni'ar[1t[1
oraşul Ualaţr, ele pe teritoriul ~lolclovci, ca reşedinţa pe care
putea s[1 fiti mai potrivit s[t o adopt un timp oare-care. -

Această părere pc care 0 împ[1rtăşii la prima vedere, nu o
putui p[1stra clupă o cercetare mai amănunţită.- Mi se părn
că Guvernul Hegelui aYea mai mult ele cît orI cîncl nevoe,
în nişte asenwnea împrejur[u•I, s[t aibft 'n Bucureşti un agent
pătruns ele instrucţ.iile sale cele mai noi, clesbrfieat ele orI ce
interes, ele orI-ce preocupăd personale, în stare 'n slîrşit să-i

facă cunoscut fără sminteală, adevărata stare a lucrurilor şi
sfi 'nlesnească prin faptul chiar al aflării sale de faţft, sfîr-
şirea unei supărftcioase r.eînţelegm·L
Simţeam îns[1, cft trcbuea tot de o clatft sfi priimcsc în mod
leal claloria de onoare na\ionali:i, pc care retragerea D-lui
Hillecoq o lăsa moştenire urmaşului s[iu. - TrelJllea s[t 111[1
păzesc cu aceaşl grij[t ele a nu recunoaşte trecutul şi ele a
pune viitorul în primejdie şi mai ales ele a uita ceva clin cele
i:;e ar putea să ajute că 'ntr'o zi să fie readuse relaţiunile
noastre cu Guvernul Tării-RomîneştI la o starn mai potrivită
cu interesul acestui Stat şi cu buna voinţă ce i-o aratfa Gu-
vernul Maiestăţii Sale.-Am crezut că voi împlini pe cît îm
va li cu putinţ[1 diferitele cerinţI ale serviciului, instalîndu-mă
de o cam dată la Bucureşfî cu familia mea, făr[1 a schimba
de altmintrelea nimic în ordinea lucrurilor ce liinţa de la
plecarea D-lui Billecoq.- Astfel stindardul rămîne coborît, in-
teresele şi supuşii francezi r[nnîn subt protecţiunea ag·enţiei
britanice ; îmmînarea scrisorilor mele de credit este amînată
pînă la sosirea ordinelor care-m'i vor Yeni din Paris sau dir.
278 CORESPONIJENŢA DIPL0)1ATICĂ ŞI DOCUMENTE
Constantinopol. Nu intru, pîn'atunci, în nicI o relaţiune de

societate, afară numai ele compatrioţii mei, şi de capii celor-
altor consulate streine ; cu toate acestea, observ, studiez, las
să se vorbească şi pîndesc ori-ce împrejurare priincloasă ca
să arăt departamentului şi ambasadei rezultatul cercetărilor
mele. - D. Colquhoun, cărui m'am grăbit să fac visită, şi

care mi'a făcut priimirea cea mai îndatoritoare, mi'a părut
c[i 'ncuviinţează cu totul acest mod de a mă purta.
El se însărcinează să arate aceste capului şi personag·iuri-

lor însemnate ale acestui Stat. De altmintrelea, am putut eu
însu-mI să fac ca să ajung·ă lucrul la cunoştinţa Prinţului
Bibescu. Alteţa Sa mi'a trimis pe primul său adjutant, vicontele
de Grammont, spre a mă felicita de sosire, şi a-mI oferi o
casă de locuinţă şi toate bunele servicii pe care greutăţile
localnice ele instalaţiune le fac aci foarte trebuincioase.-Făr'a
priimi nicI una clin aceste propuneri, totuşi am arătat o vie
l'ecunoştinţă; am încunoştiinţat pe D. de Grammont, că, cu
toată aclînca părere de răii ce-mi insuflă starea afa0erilor

noastre, nu puteam totuşi s[i-i aduc de la mine nici o pre-
schimbare; clar, că m'aş crede foarte fericit de a vedea sosit
momentul cîncl, printr'o înţelegere prietenească a Curţii noas-
tre cu Poarta otoman[t, mi'ar fi cu p11tinţ[i să 'nccp eu Gu-
vernul Tării-Romîneştr raporturi pc earc puneam mult preţ.
D. ele Grammont încercînd să discute, eu m'am mărg·init şi
mai strins încă într'un mic cerc de cuvinte politicoase şi de
protestaţiuni ele bună voinţ[i.
Poştia plecînd cl'aci numai de doo orl pe săptămînă, nu

vroi, Domnule Ministru, s[i las să treacă zioa curierului fără
sfi trimit Excelenţii Voastre aceast[i clepeş[i scrisă 'n grabă.
O trimit, abea pecetluită, D-lui Conte de Flahaut 1).
Subsemna,t: DE N10N.
') Acea,;tă scrisoare i;;i cele care urmeaz[t, adresate de către D. de

Nion D-lui Guizol, sunt prea interesante 1rnntru ca sfi nu le repro-
ducem fie în întregime. fie în păr\i.
D. de Nion către E. S D. Guizot.

Această scrisoare e privitoare Lot la situaţiunea creată D-lui de Nion
prin ruperea de odatfi a relatiunilor consulatului Franciei cu Guveruul
Ţririi-Homineşti.
Bucure~Li, 21 }Iai 1846.
DO:\JNULE MINISTRU,
Nimic nu s'a schimbat de la data scrisorii mele clin urmă,

în situaţiunea noastră faţă cu Guvernul romîn. În sing·urăta
tea ce m'am hotărît să păstrez, şi care nu e întreruptă de
cît prin raporturi oficioase cu cei-I-alţi agenţi streinl, oare-care
sgomote nehotărîte, oare-şi care spuse, zise cu scop, şi mai
mult sau puţin sincere, au putut numai să ajung[t pînă la mine
şi de abea merită să fie raportate Excelenţei Voastre.- Duşma
nii Hospodarului se folosesc de incidentul de la 1-i'.1 Mai în in-

teresul patimilor lor, şi se silesc să măreasci't peste măsur[t în-
semnătatea acestui fapt, şi a urmăririlor lui probabile.-Alţii, şi
cel d'întîiu Prinţ.ul Bibescu, neagă absolut să so lî lipsit în ceYa
la buna-cuviinţă în privinţa Franţii şi a reprezintantului ei.-O
a treia părere, fără a pune 'n îndoealrt liinţarea unei greşeli faţă
cu consulul general a,l Franţii, asigură ca astfel de abaterl de la
legile etichetei localnice s'au întîmplat în mai multe rînclurr,
şi că ele au fost trecute mai în tot-d'auna cu vederea, lăsîncl
ast-fel ca imputarea unei susceptibilităţi, ele respectat în prin-
eipiul său, dar prea lesnicfoase a se sup[tra şi prea grăbită ele
a s1~ mînia, să apese toată asupra D-lui Billecoq.- :Mărturisesc,
Domnule \Iinistru, că mi'este foarte greu, ca să nu zic
peste putinţă, să mă rostesc pentru una sau alta clin aceste
păreri.-Dacă, dup[t cum cred eu, în asemenea a!acerl intenţiu
nea este totul, mai cred asemenea c{t intenţiµnca a fost aci ele a
sup(tra pe predecesorul meu, că ea a fost nesocotită şi vreclnicrt
ele învinuire, faţă cu Guvernul Maiest[Lţii Sale.-Dar nu este
280 COllESPONDENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOCLJ~IENTE
--------------
oare, pc de altă parte, un fapt ele care trebuc s(1 ne parft rău. s[1
nu fi lftsat acest act de foarte mare necuviinţă D-lui Billecoq alt[1
hotărîre cle luat, clccît trimiterea notei sale secretarului Sln-
tului şi ruperea ele o dată a rclaţiunil0r noastre cliplomatiee ·1
- Sosirea apropiată a urmaşului sftu nu-i clcclea oare, cel
puţin un prilej spre a amîna o discuţiune atît ele însemnam,
lăsîncl-o 1mui agent nou, pc care nici o prejudecare, nici
o particulară ţinere aminte de ri'tU nu-l puteau îngriji nid

atinge ·1 N'ar li fost în stîr1it vre-o putinţă de a dobîndi,
recurgîncl ele-a dreptul la Hospoclar, reparaţiunea unei in-
sulte, pe care aeest Prinţ, încolţit astfel personal, a1· li putut
cu greu să se hotăraseă să o acopere eu propria-i răspundere ·t
Aeeste cestiunr, Domnule Ministru, neeunoscîncl oamenii ,:;i
lucrurile din această ţar[t, abca pot să le pun şi mi'estc învederat
oprit să le dau clcslegare.-Sarcina-rnI ele aeum eonstă mai
eu seamă, îmI parc, în a pi'tstra întreag'i"t nepărtinirea atitu-
dinei mele şi libertatea mea de acţiune pentrn îndeplinirea po-
runcilor ee G11vernul H.eg·elui va găsi eu eale si't mi le de~:.
Pot asigura pe Excelenţa Voastra că această datorie va fi eu
creclinţă încleplinită.-Unora le place să zică, fără însă s'o prea
creaz[t poate, eă Prinţul Bibescu s'ar opune poruneilor Porţii,
ele i-ar li e;_1m-va impusft o reparaţiune solemn[t iaţ[t de noi.-
Nu prea pot s[t îm pi'1rtăşesc această temere faţ.:1 cu g-reut[tţile
ele diferite soiul'I ce se întrunesc spre a încmca situaţiunea
din l[tuntru a Prinţului Bibescu 11.
S11hse111md : llc :1'-ION.
') 8firtilul :scrisorii 1111 mai are leg-fttmă eu î11limplarea de la 1-u :\!ai.
POLITICA ll-LU BILLECf_lQ 281
D. de .1.Yjon către Excelenţu Sa D. Guhot.
D. ele ?\ion aralii eum s'a ~fi,·fil întîmplarea ele la 1-i't ~Iaii'r.
H11t·111·e~li R Iulie 1841:i.
Eram s[t pic(, la Iaşi, clupă C'Um an1scsem onoarea s[t a-

nunţ pc Excelenţa Voastrft şi llupă cum clasem ele ştin~ şi
Prinţului clin Moldova, subt rezerva totuşI a ordinelor con-

trarii, care ar putea să-mi sosească înnainlc ele momentul
hot[trît pentrn plec,u·ea mea. -Aceastft prevedere s'a îndeplinit
pt·in sosirea unei depeşe a D-lui baron ele Bomquene~·, /l
cftrei copie Excelenţa Voastr[t o va găsi alăturată aci. 1Anexa
No. 1j. A trebuit îndată să revoc toate dispoziţiunile obicinuite
în asemenea împrejurări şi s[i mft ocup fără întîrziere de
mftsurile cc trebuea să eau spre a stîrşi într'un mod hotărîtor
cu întirnplarea du la 1-(1 ,1ai(1.
Aceastft sarcin11, Exedenţa Voaslr11 ,a bine-voi sft rL'C'U-
noascfi dt nu era ff1ră greutăţi.
Era lucru prea delicat de a părftsi ele odatft atitudinea se-

veră ce de la 'nc()put o luase ambasada Regelui şi pe care
fusesem nevoit si't o eau şi eu, deşi cu rezervă şi cumpfttare.
Gestiunea ele !apt, nepusft, de la început, în lumina ei, în-
drituise aeeastf1 atitudin[1 şi fusese temelia cererilor adresate
ele lJ. de Bourqueney ministeriului Otoman.-Convingîndu-ne
mai tîrzitt de neliinţarca unui pretins obiceiu ce ar H fost în
tot-cl'auna păstrat pentru Yizitcle de etichetă, ern silit să
facem un pas înnapoi şi s[t ne reîntoarcem la linia ce ne ară
tase atunci instrucţiunile date de Excelenţa Voastră.-D. Am-
basador dezarmase în mod netăgăduit în scrisoarea-i de la
1ti Iunie către Prinţul Bibescu (Anexa No. 2J. Declara într'-
însa 61 redeschiderea raporturilor mele eu Guvernul i·omîn nu
282 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ. ŞI DOCU:\1ENTE
-------
era supusă nicI unei consideraţiunI; dar mă povăţuea în acelaş

timp, prin depeşa-i din aceaşI zi, s[t nu uit nimic ca să obţin,
înnainte de îmmînarea scrisorilor mele de credit, un demers
de reparaţiune şi de părere de răiL Voi mai adăoga, spre a
clesăvîrşi zugrăvirea acestei încurcătoare situaţiunl, că atenţiu
nea publiert, viu deşteptată în cc privea afacerile noastre, şi
opiniunea pronunţaUt a compatrioţilor noştri celor mai în-
semnaţi, impuneau oare-şl care cerinţI de care trebuea s[t ţinem
neapăratri socoteală.
latri, Domnule Ministru, drumul cc am crezut că trebue

s[t urmez, precum şi ce a eşit de aci :
Innaintînd Prinţului Bibescu, prin cancelariul consulatului
general, scrisoarea Ambasadorului Regelui, însărcinasem pe
D. Hory să ceară Alteţii Sale, s[t hine-voească să mi 'arate
persoana cu care căta srt vorbesc despre măsurile cc trebuea
în6t luate.-Prinţul se oferi el însuşl, şi accast[t ofertă de mai
'naintc prevăzută, fu priimit[t cu grăbire şi mulţumire; m[t
dusei la dînsul în seara de 24 Iunie.-Nu ne cunoşteam îneă,
nicr chiar din vedere, şi fui mişcat, trebue s-o spun de nespusă
bun[i-voinţă cu care m[t priimi.-Era în convorbirea-i un accent
de adevfa• pătrunzător şi de emoţiune simţită cînd mi'arătă
şi p[tL-erile de rău ce-i pricinuise hot[1rîrea luat[t de predece-
sorul meu, ajuns la capătul misiunei sale, şi nrulejdea de a

găsi în mine o mai mare încredere şi simpatie, sau cel puţin
nepărtinire.
Ajunserăm repede la fondul cliscuţiunei. Prinţul îmI repetă

cu tonul cel mai convins doctrinele-i şi afirm[trile-i (ce sunt
cunoscute de Excelenţa Voastră! despre cestiunea de drept şi
despre cea ele fapt. - După ce ne apărai cauza, cu st[truinţă
şi pe cît putui mai bine, ajunsei să întreb pe Alteţa Sa ce
demers public era în idee de a face pc lîngă consulatul ge-
neral, spre a pune cap[tt unor neîntelegerI aşa de supărăc'ioase.
Prinţul simţea foarte bine tă1·ia poziţinnei ce i-era creată de
scrisoarea D-lui de Bourquency. Cu toate acestea bine-voi

să-ml spue:
«Nu datoresc 111m1c, llupă cum vedeţT, însi't pentru a vă

încredinţa de sinceritatea simţimintelor mele, voi face tot ce
veţI hotărî inşi-vă, de nu va trece peste hotarele putinţii mele.»
Reamintind atuncI făgădueala dată la llusciuc, încercai să
obţiu ca miniştrii rominI, a căror lipsă fusese obserrntă în
ziua Stintului Filip, să vie la mino spre a tălmăci cauza acestei
lipsi şi a-şi ar[ita p[1rerile lor de r:H1. - Prinţul îm răspunse
c[t nicI nu dăduse, nicI nu putuse da făg·ădueala amintită de
Rcşid-Paşa, de oare-ce pasul arătat era tocmai cel a cărui
Jtiptuire ar li întftlnit greutăţile cele mai neînvinse.-<cDe aş
porunci ceva aşa)), îm zise ci, c<aş tace-o cu temerea foarte
întemeiată de a nu fi ascultat de către trei dintre miniştri şi
cu siguranţa de a nu priimi de la al patrulea, de la fratele
meu Ştirbei, <lecit un refuz ndnvin~, însoţit ele prezintarea
demisiunei sale.»-ccCrecl dt ştii, Domnule,» ad[iog·ri el, ccmo-
tivele personale, de altmintreli însr1 1,u clesi'tvîrşire leg·itiinc,
care nu 'ngădueau fratelui meu ele a se 'nffiţişa predeceso-
rului D-\'oastre, în urma priimirii ce-i făcuse acesta la 1-tl
Mai 1845.»
Cunoşteam, în adevăr, acest amănunt şi mi se pare că e
cunoscut şi ele Excel. Voastră. - Hăspunsei Prinţului aşa încît
sft-1 fac s[t 'nţclcagă că cunoşteam prea bine tot ce se petrecuse
mai 'naintc între el şi fratele său, pentru a mai stărui asupra
unei combinări care ar putea aduce o rupere atît ele supăr[i
cfoas[t clin toate punctele de vedere. De altmintrdl mi'era
lesne de a mă da îndărăt spr,~ a ajunge la o altă propunere,
pe care o păstram, ca singura care avea oare-şI care sorţl de
isbutire. Nu slrtbii despre necesitatea unui demers de făcut,
clar 111[1 mărg·inii în a cere ca el să tic frtcut de un singur
ministru, secretarul de Stat al afacerilor streinc, care, fiind
că făcuse vizita obicinuită D-lui Billecoq, la 1-i't \!ai, se g·ăsea
284 COIIESPONUENTA UIPLO~IATICĂ Şi DOCU~IENTE
personal tlezintcresat în aceastft cestiune.-Prinţul priimi acest

mijloc ele împărnrc şi aclăog·ă c[i 'n semn ele recunoştinţă a
unei cn1ţ[1rI, a eărcia valoare o înţdeg·ea, îm va scrie însuşi
o scrisoare ele explicaţiune, care îm va fi dat[i ele secretarul

de Stat. - Fmfm1 din acel moment înţclei;i'î despre toate;
t.:u toate acestea convorbirea se prelungi înci't mai mult de
o ori't, în timpul căreia Prinţul păru ci't vru a-mI da semne
de încrederea s::t, arătîndu-mI greutrtţile situaţiunei sale clin
lirnntru şi clin afară, proicdele sale, în ce priveşte 'ntîmpli't-
rile viitoare cele mai apropiate, vederile sale în ce priveşte
viitorul mai tlcphrtat al ţinuturilor clunCtrenc. - O cunoştinţă

mai adîncită a oamenilor şi a lucrurilor îml va arăta valoarea
aclev[iratăa acestor destăinuirL-Cr>a cc pot spune astăzI, Dom-
nule :\Iinistru, c că totul ad1ta într'insul o inimă înnaltC1, un
spirit eu juclecat[t, luminat prin studii solide politice, o dorint[i
sinceră a binelui, o ambiţiune tot de o dat[i patriotică, perso-
nalft, dinastică, poate, înfrînatft de piedi<:ele unei situaţiunl lipsite
ele siguranţă şi ele neatîrnare. F[1ră a chiema, nicl a rcsping·e
aceste m[irturisirI, nu r[tspunsci la dînselc elecît arătÎnLl11-mI
rocunoştinta şi urările mele pentru fericirea Prinţului şi pros-
peritatea ţ[irci, şi făr'a-mî ascunde de altmintrelea intenţiu
nea-mi c:Pa mai formală de a nn lua vr'o dati\, în mi,;,c;[11•ilc

la care Principatele par că trelrne s[t se aştepte încă, vr'un
alt rol decît p'al unui focos prieten al păcii, al ordinci pu-
blice şi al menţinerii celtilibmlui politic în Răs[irit.
A doa zi c-hiar, secretarul de Stat, D. Balliano, veni la
mine să-mI aducf1, Llin partea Prinţului, scrisoarea, a cărei
copie c alf1turatft aei 1sub No_ Bi, şi să-mi reînnoeasc[t expli-
caţ.innile şi clcmonstrnţiunile de bun[i-voinţă, conţinute în
ac;east[t serisoare; mers~i a eloa zi sCi-i int01·t.: vizita.---I-Iotărîr[un
împreună ca prezintarea mea să .se fac[t Durnine<)ă în 28.-
Li'tsai în mîinelc sale (;Opie dup[t scrisorile mele de credit,
firmanele Porţii otomane, răspunsul meu la scrisoarea Pri;i.-
POLITICA D-LUI BILLECOQ 28:,
ţului
1anexa No. -1·/, f;,i textul discursului pe care-mi propu-
neam să i-l ţiu în ziua audienţii. Amintisem, în acest proiect
de discurs, de relaţiunile de prietenie ce de -veaeur, fîinţau
întl'e Franţia şi Împărăţia Otomană. - Prinţul trimise să-mi
ceară, într'un mod de tot confidenţial. să jertfesc această frazit
pe care o privea ca 'n stare să producă o întipărire sup[trft-

cioasă asupra celor mai mulţi dintre cei de faţiL Mit 'nvoii·,
ar[ttind însă ce lucru ciudat era o asemenea susceptibilitate,
şi observîncl cît de puţin de potrivit cu interesul bine-înţeles
al Pl'incipatelor era acest simţimint de resping·ere în ce privea

suzeranitatea PorţiI.--Ar[Ltasem de mai 'nainte PrinţuluiBibeseu
acest mod· ele a -vedea, şi p[truse c[t m[t înţelesese; credea
poate însă cC1 politiea ce so face în odae nu putea să fie arit-
tată fără neajunsuri unui public ca al său. Se poate iarăşT c[t
o mişcare de bună voinţă personală să-l fi minat să depăr 0
teze de la începuturilB mele ori-ce sorţ.'f de nepopularitate.-
E sig·ur, ele altmintrelea, că el a simţit o mulţumire nem[1rgi-
niti1 pentru acest act de clclerenţă, ,;:i e:1 n'a ct·utat nimic clin
tot ce 'mi putea arftta cît de mult ţinea la aceasta. Astfel,
Domnule )1inistru, în ceremonialul priimin:i mele, s'a trecut cu
mult peste regulele ordinare şi peste modul t:t1m au fost tra-
taţi predecesorii mei. - Nu cerusem aceasta, clar am crezut
cft treimea să priimese cu voioşie, în împrejurftrile ele faţă,
tot ce arăta mulţimei respectul (}uvernului romîn efltre Franţa
şi ci'ttre reprezintantul ei.-Vicontele do Grammont, primul ad-
jutant şi maestru de ceremonii, a venit s[t rnft il· întl''una din
trftsurile Prinţului, trnsft de patru cai, :;;i însoţitft ele un sca-
dron de ertl:lrime. Un oliţer de ordonanţft al Alteţei Sale
mergea pe lîngă !ie-care llin _uşile trăsurci. Cancelarul consu-
latului general, pmtîncl scrisorile de credit şi 1-kratul, urma
îrnlatft în trăsura mea. În momentul intră1-ei noastre în curtea
palatului, onorurile milital'c îmi !"ură fiicutc ca ~i Hospoda-
rului insuţ;I.
286 COHESPONDENŢA DIPLO:1-IATICĂ ŞI DOCUMENTE
Ofiţerii casei şi garclei sale veniră să mă priimească în

josul scării celei marr; doi din miniştri săi făcură acelaş lucru
la capătul de sus al scării: cei-lalţi secretari de Stat precum
şi trei dintre boerii cei mari şi un numeros Stat-maior, în-
conjurau pe Prinţ care mă aştepta în salonul cel mare, în
marc uniformă, decorat cu toate ordinele sale. - După ce
ascultă în piGioare discursul meu, şi răspunse tot ast-fel
(alătur aci subt No. 5 şi 6 textul acestor cuvîntărl), Prinţul
îmi p~·ezintri pe rînd persoanele ce se allau mai în apropiere
de dînsul şi măi,pofti să ~ăd pe un fotoliu la dreapta diva-
nului său. - Am mai schimbat cite-va vorbe îneet şi am fost
recondus cu acelaş ceremonial pînă la casa consulară unde
pavilionul francez a fost pe loc reînnălţat.
Doo zile mai în urm[i, Principesa, deşi serios indispusă,
a bine-voit a ne priimi, pc soţia mea şi pc mine, într'o au-
dienţ[t privată. în care Alteţele Lor ne-au arătat din nou
cu bielşug semnele celei mai bine-voitoare curtenii; este de
prisos să mai adaog că această pildă a fost urmată cu o
voioasă grăbire de către înnalta societate ai cărei memhri par
să se fi unit cu toţii ca să ne despăgubească de eing·urătatea
în care s'a petrecut prima lună a şederei noastre în BucureştL
Chiar de LunL 2!1, am luat posesiune definitivă de toate
funcţiunile postului meu, clupe ce adresasem consulului ge-
neral al Angliei mulţumirile ce i eram datori pentru inter-

venţiunea sa plină de zel în favoarea supuşilor Regelui.
Unii dintre colegii mei nu s'au putut opri de a observa că
trehuea să se întoarcă cineva cu mai mult de patru-sprc-
zece anr îndărăt (aclec[t la priimirea D-lui Timony, agentul
Austriei/ pentru a-şi reaminti un ceremonial pc atît de solemn
ca acel de care prezintarea mea fusese înconjurat.-Guvernul
romîn a arătat, spre a-şi apăra purtarea, superioritatea gra-
dului meu, coprinsul firmanelor împărăteşti (care urmează
de a reaminti vechile noastre drepturi de precădere şi aBc-
POLITICA D-LUI BILLECOQ 28i
muirea noash·ă cu rangul ele Bei otoman',, în stîrşit şi mai

ales împrejurările cu totul deosebite în mijlocul d1ror intram
eu în funcţiune.
Cată să mai spun că această mişcare de susceptibilitate n'a
vătămat în nimic bunele raportur'i ee m'am grăbit se întc-

meez cu toţl colegii mei.
Voi numi în primul rincl pe consulul general al Rusiei
care, clupă ce mi'a declarat' mie însu-mi, şi chiar de la în-
ceput, că nu recunoştea nic'i o vină autorităţilor localnice în
împrejurarea de la 1-u Maiu, totuşt s'a arătat bine-voitor la
tot ce a putut ajuta a sfîrşi într'un mod onorabil şi mulţu
mitor pentru noi această a!acere supărăcfoasă.
Un serviciu a fost celebrat ed la Biserica catolică pentru
odihna sufletească a Suveranului Pontif Grigore al XVI-lea.
Episcopul din Nicopolis a slujit. Toţr agenţii străin!, fără
deosebire de eredinţă religioasă, au fost faţri la această ce-
remonie funebr[t.
Subsemnat: De NION.
IJ. IJore de Nion, consul a,J Franţii, către A . .S. .S. Prrnţui
Bihescu.
D. ele Nion cere a 'nfăţişa scrisorile sale de încredinţare.
BucmeştI, "I„ Iunie 1846.
PRINCIPE,
Scrisoarea ce Alteţa Voastră Serenisimă mi'a făcut onoarea

să-ml scrie, cu data de azi, mi'a fost predată de D. secretar
de stat Băleanu ; o voi Împărtăşi E. S. D. Guizot ca şi D.

baron de Bourqueney.
Desluşirile coprinse în această scrisoare, ca şi cele pe care
~88 COHE::iPOlllDElllŢA DIPLo:IIATICĂ ŞI DOCLJ.)IE:STE
I)_ secretar a bine-voit a mi le lla clin viu graiu, din ordinul

Alteţei Voastre Serenisime, întăresc şi complectează lămuririle
cc Ea a şi trimis la Paris şi Constantinopol, astfel îneît s[i nu
poată s[t rămîe nicr o supărăcfoasă tălmăcire a întîmplării,
ele care catri s[t ne pară rfiu, de la 1-iu Mai.
Convingerea mea personală în accastri privinţă, întărită ele
tot cc am putut alla prin şederea mea în sînul acestei capi-
tale, este az'î prea mare pentru a-m'î îngădui să'ntîrziez mai
mult timp reluarea relaţiunilor mele oficiale cu Guvernul Al-
teţei Voastre Serenisime. Cu o vie mulţumire voi grribi clec'i,
Principe, în unire cu D. secretar ele Stat, desăvîrşirea forme-
lor obic'inuite, şi voi cere prin mijlocirea D-sale, onoarea de
a Yă înfăţişa scrisorile mele de încredere şi Beratul Porţii
Ulomane. Aceasti'i datorie, o ·voi împlini cu o pli'1cere cu
atît mai mare cu cît, ffoînclu-mă organul simţimintelor de
care Guvernul Regelui, augustul meu Suveran este însufleţit
pentru Alteţa Voastr[t Serenisimă, voi g[tsi asenienea prilejul
de a-i ar[ita recunoştinţa ee de acum am pentru bunfit[tţile sale,
şi s[i-i rcînnoese omagiul respectului cu care
Sunt, Principe, al Alteţei Voastre Serenisime, prea umilitul
~i p1·ca mwult{itoml servitor.
S11l,se111nnt: A. Dorn:: llE );'10N.
A. S. S. Prinţul Bibescu, cfttrn Ex. Sa, D. Guizot,

Ministrul afacerilor Streine.
Bucure~li. 21 Junie 1R Julie) 1846,
Du~I~ULE ~IlNISTRu,
Intrîncl în exerciţiul funcţiunilor

de Agent şi Consul general
al :\Iaiestăţei Sale Heg·cle Francezilor în Principatele Dunft-
1843 - l8lG :?89
rene, D. de Nion mi'a îmmînat scrisoarea cu care Excelenţa

Voastră a bine-voit să-l însărcineze pentru mine. Puteţ'i li
sigur, Domnule :VIinistru, că nu va fi uitat nimic din parte-mr

ca să fac ca sarcina D-lui de Nion să-i fie atît de uşoar[i şi
chiar de plficută pe cît îmr va sta 'n mînă să i-o fac. Am
tlorit tot-d'auna clin inimă să iiu în cele mai bune relaţiunr
cu agentul unei ţăd lle care atîtea legăturr mă ţin strîns
alipit, şi am fost fericit să recunosc în D. de Nion aplecări
şi însuşirr ce pot veni în ajutorul dorinţei mele. In cît priveşte
protecţiunea persoanei sale în 'fara-Romînească şi a intere-
selor supuşilor }laiestăţei Sale, aceasta în nicl un caz nn
va 'nfăţişa cea mai mică greutate. Legile noastre, în cea mai
marc parte împrumutate codicelui Francez, apără deopotrivă
pe streini şi pe indigeni, şi Guvernul, gelos de a le vedea
observate, nicl odată nu se dă 'ndărăt de a interveni cînd i
se cere aceasta cu drept cuvînt.
Bine-Yoiţ'i, Domnule ::\Iinistru, si'i dopuneţI la pie'ioarclc Maies-
ti'iţii Sale omagiul atlincei mek recunoştinţî pentru semnele

bune-voinţei sale Regeşti, pc care Ic recunosc în numirea D-lui
de Nion, şi a prii mi însă-şI Excelenţa V oastr[L încredinţarea
innaltei mele stime şi a simţimintelor mele cele mai deosehit1·.
Subsenm~t: BIBESCU.
D. de Nion c;ltre Ex. S. D. Guizot.

D. de Nion face cunoscut Excelenţii Sale :\Jinistrului afacerilor strei1w,
o com·orbire intim[i ce a avuL cu Prinţul Bibescu.
i3ucmeşlî, 14 Oclo111bre 1846.
DOMNULE MINISTRU,
Am priimit depeşa pe care Excelenţa Voastră mi'aţr făcut

onoarea de a mi'o scrie la 21 a Junei trecute, ca răspuns la
\!O
2\JU COHESPONDEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
serisoarea-m'i de la 20 Aug·ust, cu privire la intenţiunea

arătată <le guvernul romîn de a nu mai îngădui ele aei inainte
intervenirea autorităţii consulare în afacerile în care ar li in-
tei·esaţ'i
streini ea posesor'i de acareturL
E foarte de crezut c[i Guvernul romîn, în urma priimirei
prea puţin bine-voitoare ce au făcut cele mai multe dintre
consulate generale eirculărei sale din 4/ 16 Iulie, se va feri,
cel puţin cît-va timp, de a mai aduce la iveală această ces-
tiune. Din parte-m'i, nu voi aţîţa de loc o discuţie pe care
Excelenţa Voastră îm'i prescrie clin contra să o înlătur, ele
se iveşte.
Instrucţiunile ce aţ'i bine-voit a-ml da, Domnule Ministru, nu

vor putea decl să fie urmate ele cît atuncl cînd autoritatea
localnică ar îneerea însăşi să facă ca doctrina-i cea noo să
cad[i asupra vr'unui supus francez. Voi spune atunci sus şi

tare că, această pretenţie ne fiind îndrituită nici de 'nţelesul
tractatelor noastre cu Poarta, nic'i de uzul păzit în cele-l'alte
părţi ale lmpărăţii otomane, datoria mea îm'i porunceşte să
protestez şi să mă adresez la Constantinopol.
Părerea ambasadorului Regelui va fi putut, de altmintrelea,
cu acest răgaz, să se forme:,,;e în deplină cunoştinţă a cestiunei,
căcî D. baron de Bourqueney a şi priimit comunicare de pri-
mele documente în această afacere, şi-i trimit chiar az'i copie

de pe depeşa Excelenţei Voastre, precum şi de pe această
scrisoare.
I~xcelenţa Voastr[i stărue, în privinţa acestei chestiun'i a-
nume, asupra consideraţiunilor desfăşurate în depeşa-i No. 1,

în ceea ce priveşte raporturile Principatelor Dunărene cu Poarta
otomană. FiţI încredinţat, Domnule Ministru, că mă voi grăbi
s'aduc ordinele-vă la îndeplinire şi să ajut, întru cît îm Ya
sta 'n putinţă, vederile Guvernului Maiestăţei Sale. M'am
folosit în tot-d'auna, pentru a o face, de or'i-ce prilej mi s'a
înfăţişat ; dar am dat de asemenea, la fie-ce încercare de
1848 - 1846 291
aeest fel, de părerea de rău ce simţeam recunoscînd cît e

de greu să fael'. să fie priimite, chiar de persoanele cele mai
luminate din această ţară, nişte sfaturi în contra cărora se
deşteaptă tot de odată şi prejudecările lor naţionale şi patimile
lor individuale. Am putut mai ales să mă conving ele aceasta

în urma unei convorbiri ce am avut de curînd cu Prinţul
Bibescu, convorbire la care am făcut aluziune în depeşa-ml
No. 9 şi pe care am onoarea să o arăt Excelenţei Voastre,
ast-fel precum se g·[iseşte trecută în notele ce mi'am însemnat
îndată clupă ce am eşit ele la audienţă.
Prinţul începu, clupă cum i-e obiceiul, printr'o lung·ă po-
vestim a pieclicelor care-i încurcft situaţiunea în lăuntru; rn-
vederat eă era îngrijit ele o altă cestiune, despre care îşI
făcuse mai din 'nainte planul şi la care veni de odată, cam
pe neaşteptate.
ccVecleţl',» îml zise, «cît am avea nevoe în îndeplinirea unei
meniri atît de grele, să lîm sprijiniţi ele huna-,·oinţa puterilor
europene. Spuneţi-mi însă, Domnule, de putem să ne bizuim
pe aceasti:i bună-Yoinţă, cînd GuYernele cele mai liberale, cele
mai vrednice ele respectul nostru, par, în ori-cc împrejurare,
că nu văd în Principatele dunărene, ele cît nişte provincii ale
Impărăţii otomane,-în capii lor, ele cît nişte paşale turceştT,
în loeuitorii lor, de cît nişte Raiale. Această părere nu e
'ntcmeiată nid în drept, nici în fapt. N'am fost nici odată
supuşi prin arme de Turcia. Am recunoscut-o, ce e drept, ele
suzerană, clar subt rezerva expresă, dată prin scris, a liber-

tăţilor noastre religioase, civile şi comerciale, şi a neatîrnării
noastre administrative. Inelată ce am plătit tributul anual
Porţii, nu-i mai datorim nimic. Ea însăşi, ele altmintrelea,
nu se mai gîndeşte <le azi înainte să ne mai pue în îndoeală
privilegiurile, doar numai cîncl e aţîţată la aşa ceva de În·
denmurile diplomaţiei creştine, dibace în a găsi, în înterpre-
tarea tractatelor vechi şi noi, mijlocul de a ne opri desvol-
tarea însuşirilor noastre celor mai dătătoare de viaţii. In ce

priveşte v{tmile, de pildă, tocmai D-Voastr{t arătaţI îndărftt
nici<~ în a nu priimi a vă supune regulamentelor şi tarifelor
noastre, pe cînd comerciul turcesc le suferă fără a se plînge.
Această pornire se arată mai mult încă în cestiunile de ju-
ristlicţiune în care se respinge cu o neîncredere nedreapti\
competinţa tribunalelor noastre, ca şi cum ele n'ar cunoaşte şi
n'ar fi însărcinate să 'ndeplinească altă lege de cît a Coranului.
«De ce>J, adaogă Prinţul, aprinzîndu-se din ce în ce mai mult,
«de ce nu ne-aţI cere de îndată să ne lepădăm şi de credinţa
strămoşilor noştri"? Preschimbarea bisericelor noastre în giamii
n'ar fi oare urmarea logică a unui sistem pe care l'osîndesc
deopotrivă principiile sfinte ale dreptăţei şi acele ale unei
politicI sănătoase şi prev{tzătoare. De vă temeţI, şi cu drept

cuvînt, s[t vedeţI într'o zi echilibrul european turburat de
ambiţiunea Rusiei, n'ar trebui oare să chemaţI prin urările
rnastre, s[t 'mbărbătaţI prin simpatia voastră org,mizarea
naţionalităţilor autonome, aşezate între Impărăţia Tarilor şi
a Sultanilor? ~i cînd, pentru această din urmă Jmpărăţ.ie,
va suna ora apropiată a descompunerei, ce rol folositor şi
glorios n'ar aparţine oare, de-aţI fi vrut, acestor populaţiun'i'.
creştine care fac mănoase malurile Dun[irene, coastele Car-
paţilor şi p'ale Balcanilor !.... >J

Era o sarcină destul de 'ncureătoare, Domnule Ministru, de
a opune acestei g-rftirI înl1ăcărate argumentarea strîns[t a
dreptului public, calculul peste putinţă al intereselor. Trebuea
opus cu toate acestea, şi 'ni::ercai a face aceasta cu toată
l[tria, dar, în acelaş timp, şi cu toate cruţările cuvenite :
« Nimenea nu pune 'n îmloinţtti>, răspunsei, «şi noi, de sigur,
mai puţin de cît ort-cine, amintirile glorioase ale trecutului

vostru şi nr1dejdiile ce putcţ'i avea în al vostru viitor. Dar
tocmai, şi mai ales, prezentul îmbr[tţişează şi trebue să 'mbr[t-
ţişezn politica practic[t, venerabila politică care se sprijină, de
1843 - 1846 29~
o parte, pe regulele neschimbate ale dreptului ginţilor, şi, de

alta, pe realitatea faptelor. Dar, în această legalitate, în aeeastă
realitate, care ar fi astă-zI modul de fiinţare internaţional al
Provinţiilor dunărene, d'ar înceta ele de a fi privite ca făcind
parte din Împărăţia otomană ? În cc altă calitate sunt
ele cunoscute de Puterile creştine? Care ar fi temelia rela-
ţiunilor comerciale şi de vecinătate ce le întreţine Europa eu
O-Voastră, de s'ar lipsi ea de poziţiunea netedă şi folositoare

ec-i fac tractatele cu Turcia? Subt ce cuvint, de altmintrelea.
am putea noi să veghem asupra intereselor voastre, şi să v[t
sprijinim drepturile, de n'ar li aceste drepturi, aceste interese
ale unei puterl'. aliate şi amice, căreia sprijinul Franţii n'a lipsit
oier odată ? Această legătură, care vă alipeşte de Tureia, nu
vă uneşte oare tot de odată cu Europa occidentală, şi nu v[L
asigură tocmai ea, în schimbul unui mie tribut şi al unei
atîrnărI mai mult de 'nfăţişare de cît reale, chiezăşuiri pozi-
tive şi o protecţiune îndestulătoare? Nu este oare, de alt-fel.
învederat că, în starea de faţ[t a lucrurilor, nn puteţi scăpa
de o supunere aproape nominalft rle cit pentru a suferi în
acelaş moment un jug· mai puternic şi mai greu? Fie-care
pas ce vă depărtează de Suzeranitatea otomană vă apropie de

absorpţiunea Rusească : acolo vă v'ar duce ele sigur aceste
neputincfoase clorurI de neatîrnare care tind a silui mersul dP
acum al lucrurilor şi a păşi mai repede decît timpul. Credeţi
mă, Principe, în loc de a hrăni aceste primejdioase amăgiri.
îndreptaţi-vă din ce în ce mai mult nftzuinţele spre îmbunft-

triţirca moralrt şi buna stare a populaţiunilor puse subt Gu-
vernul vostru. Lucraţr să Ic creaţi, prin desvoltarea raporturilor
lor comerciale cu Europa, titlurI noi la sprijinul ei. Dacă
aeest mod de a mă rosti, sincer şi leal ca şi politica guver-
nului în numele căruia am onoarea de a voi·bi, vă pare astă-zi
greu de ascultat, poate că va da pe viitor roade folositoare.
::!94 CORESPONDENŢA DIPLOi\lATICĂ ŞI DOCUMENTE
Lăsaţi-mă să o nădăjduesc pc cît o ş1 doresc în interesul

vostru şi în al ţării voastre.»
Atitudinea Prinţului, pe cînd m'asculta, destăinuea un fel
de ner[tbdare dureroasă pe care cu toate acestea ajunse s'o
stăpînească pînft la capăt. Drept ori-ce răspuns, se mărgini
să vorbeascii de bunele sale raporturr personale cu Sultanul
Abdul-Medjid şi cu Jiiniştrii lui, şi ele serviţiile pe care Gu-

vernul romîn le face zilnic Împărăţii turceştI năbuşind semin-
ţele numeroase de dezordină şi de răsculare ce se plămădesc
în Bulgaria şi Serbia. «Acolo», adăogă el, ((în eontra a ce se
petrece în 'fara-Romînească, se vorbeşte puţin, dar se lucrează
mult.ii Stirşi, făcîndu-mă să 'nţeleg că, de n'au fost mult
sdruncinate eonvingerile lui prin argumentele şi sfaturile mele,
ştia eel puţin s[t recunoască a lor însemnfttate şi să le pre-
ţuească scopul.
Am văzut din nou pe Prinţul Bibescu cîte-va zile clupă
această convorbire, şi nu mi'a spus nic'i un cuvînt care să
aibă vr'o legătur[t cu clînsa. Am crezut că trebuc să-i imit şi

eu rezerva, şi voi aştepta, ca să revin asupra acestui subiect,
prilejurI care de altmintrelea nu vor putea să nu se 'nfăţişeze
allesea.
În urma autorizaţiunei ee Excelenţa \' oastr[t a Line-voit să
mi-o dee cu viu graii'.1, şi, în neputinţă de a cifra această lungă
depeşă, m'am hotărît s'o trimit prin dinadins curier vice-
consulului din GalaţL
O va transmite cu toate precauţiunele cuvenite ambasadei
lfogelui la Constantinopol, de unde va fi expediată Excelenţei
Voastre prin vapoarele franceze.
Sunt, etc.
Subsemnat: D. de N10N.
t84H - 1846 9()·
-· o
Ex. Sa generalul conte Kisseleff cMre A. S. S.

Prinţul Bibescu.
Contele dă ele şlire Prinţului Bibescu că s,~ allrt ·n ajunul unei se-
l'ioase încercăl'i; clore~te din toată inima ca să, ea,să, spre binele lui.
Sin-Petersburg, 27 Octombre 1846.
Din scrisoarea alăturat[t veţi vedea, Principe, că am înde-

plinit în toate dorintele ce mi'aţi arătat prin scrisoarea-Vă din
2!1 August. N u-m1 rftmînc de cît s[t răspurnl la un alt articol
al ac.:cleaşi scrisori în ce priveşte simţimintele mele pentru
Alteţa Yoastdt. O voi face cu toat[t sinceritatea.- Sup[trat, nu-i
termennl just ; n'am nici dreptul nid pretenţia de a mă putea

supera ; dar mîhnit, da. Nemulţumiţii se măresc la num[ir, ,;;i
prieteşugul ce nu pot să nu am pentru A. Voastră, se 'ngri-
jeşte de aceasta ; - cunosc în deajuns pe administraţii voştri

ca s[t pot :;;ti ca aceasta, în mare parte, vine din umflarea t:e
este o nrmarc a f1rei lor; dar nu e mai puţin ncleviirat d st1·i-
g·f1tde se m[trcsc ,;:i ci't ci se slujesc de ori-ce mijloc. - Sunteţi
in ajunul unei înecreftrt serioase şi doresc din toat[1 inima rn
ea si't casi't spre binele vostru. Generalul Urabbc vă dă pe clc-
plin[t şi întreagft dreptate în ue priveşte bunele-v[t uuget[trî,
şi aspra probitate ce căutaţi sfi întipftri\i supuşilor voştri ; -
dar se 'nvocşte asemenea di prin oat·e-care înduluire în forme,
aţi putea, Principe, s[i vă faceţi prieteni care, pretutindeni şi
în ort-ce lucru, vă sunt absolut trebuincfoşi.- CcPa cc vă spun

l'ftri't încunjur şi f[tră perifraze v[t va dovedi, mai mult ele cit
ori-ce, <:Ît ia11 parte la tot cc vi't priveşte. Dec Domnul ca
llorinţele mele s[i se 'ndeplineasc.:[t şi s[1 n 'a veţî de eît a Y[t
buuura ele ostenelile şi murn;ile ce daţi în folosul concetăţeni-

101· voştri! - E eea mai dulce r[isplatii la care s[t poat[1 ajung·e
1111 administrator şi v'o doresu ca mie însumI.
~li\ folo;,esc de acest prilej ca să vă mulţumesu ele do,;c-

zilc de prieteşug· ce aţr avut prilejul s[1-mi daţi, - şi cu toate
2\:16 CORESPONDENŢA DIPLO~IATICA ŞI DOCUMENTE.
,l
că clin 11re nu prea sunt arătător,

nu-mi pricinuesc însă mai
puţină mişcare sufletească procedeurile cele bmw ele eai·e
hinevoesc unii a-ml: da cît'o dati:'t probe.
Ne-fiind sosit ac:i ele cît de cîteva zile. sunt împovărat de
afacerl: şi vă părăsesC', Principe, rugindu-vă să priimiţi, cu prie-
tenie, omagiul t11tul01· simţimintelor mele prea devotate.
S11hsemna,t; KI:-SELEFF.
Ex. Sa generalul conte KisseleD: către A. S. S.

Prinţul Bibescu.
Rin-Petersburg, 27 Octombre 1846,
PRl::--Cll'E.
Scrisoarea ce Alteţa Voastră mi'a fftcut onoarea să-mi atlrti-

seze la 21:l August trecut, împreună cu pachetul ce-o 'nsoţea,
nu mi s'a dat de cît acum de eurîncl la întoare:eroa-mI
clintr'o cMătorie de inspccţiune în interiorul Împărăţii : vcti
hine-voi să ertaţi, Principe, întîrzierea fără voe a r[ispunsului
meu. I\l'am gr[tbit a 'nfăţişa darnl vostrn Maiest[1ţ.ii Ralc
Împ[tralului, eal'C a binevoit a-l primi eu pl[1cc1·c "li a dat po-
runca si't fie îrnmînat, împreun[1 cu scrisoarea voastr[t, Alteţei
Sale Împftrăteşti, Doamnei Marei Ducese Olga, la Stuttgarcl.
Maiestatea Sa Împărătească, îns[trcinînclu-m[t s[t v[t înştiinţez
ele aceasta, Principe, a găsit plăcere s[t vadt în acest omagiu
oierit augustei sale fiicî, o prob[t ele devotament ele eare n'a
putut să nu fie mişcată.
Cu o adevărată plăcere mă gTăbesc s[t vă înştiinţl'z de aceste,
!:>i sti, mft folosesc de acest pdej ca să vt1 reînnocsc asigurarea
înnaltei consickraţiun'i cu care am onoarea, Principe, de a li al
Alteţei Yoastrc prea umilul şi ascultătornl servitor.
S11bsem11nt : ( ;cneral eonte K1,-SELEFF.
1s4,1 - 1srn 2H7
D. Stiirmer, a,mha,sa,dorul Austriei la, Constantinopol,

către A. 8. S. Prinţul Bihescu.
Constantinopol, 4 Noembre 1846.
PHINUIPE,
Nădftjduesc cft Alteţa Voastră va fi mai îngiiduitoare de cit

propria-ml conştiinţă şi că mă va crta c'am amînat pîn'aeurn
s[t-i mulţumesc de bunfttatea şi buna-voinţf1 cu care mi'a
ascultat rugăciunea privitoare la văduva s[trmană a unui su-
pus austriae, D. Fischlcr. Pfttrunsă de recunoştinţă, aceastf1
femee Yă bine cuYintcaz[1 mmicle, Principe, şi bine euvîntan•a
neforieiţilor e ascultată în Cer.
De şi departe, Principe, nu încetez de a-ml arunca priYi-

rile către locurile în care se clesfftşoară, împreună cu auto-
ritatea voastră, ale Yoastre talente, energie şi bărbăţie în a
lupta în <·ontra încercărilor nebune sau vinoYatc. Tot cc se
petrec<' în Tara-Homîncasc[1 mă intcrescazft şi aş dori pcntl'll
odihna voastrt1 s{t li<" accast[1 ţar[t mai liniştitf1, dar :
«A Yaincre sans p<·ril 011 triomphe sa11s g-loire 'I»
~i poate c-ft v[1 place mai hine ca să fie aşa. Cl' <lorl'se
înnainte de toate. Principe, e ca Alteţa Voastră să fie convins[1
de simţimintele ce hrănesc pentru dînsa şi al căror foarte
sincer omagiu, o rog să-l primească aci.
S11hse11111nt : STURi\IER.
298 COHE:oPO:'IDENTA DIPLOMATICĂ ŞI DOCU:1-IENTE
A. S. S. PrinţulBibescu, către D. Philippsborn,

însărcinatul de afaceri al Guvernului romÎll pe Hng;i
Cabinetul din Viena.
Hăspunzinrl unei scrisorî a D-lui Philippsborn, cărui-a a dat instruc-

ţiunî în privin\a unei audienţe pe care d1ta sr1 o obţie însărcinatul său
de afaccrî de la A. S. Prinţul de :.Vletternich, Prinţul îşi arată, vorbind
de poporul Romîn, părerea de rău că Austria prea a ne3ocotit ude a-şr
atrag-e prin măsnrî drepte" un popor ce-i stă la u~i'1. Propune A. S.
Prinţului rle Metternich o ma,i intimă, a,propiere.
Bueareştî, 18•i6 .
E foarte firesc să 'ntîlnim piedic'î în unele prejude-

• • • 1/
cf\ţI ÎnYechite. Cu toate acestea nu mă 'ndoesc c[t acC>ste pre-

juclccăţ'î v01· dispare 'n slir,;;it în faţa unor considcraţiunl 1le
un ordin mai înnalt decît cele ce sunt anUate în scrisoarea

D-voastr[t din urmă. Tot astfel nu stau în cumpănă de a
erede cit omul eminent care duce politica austriacă, olJidnuit
cum c să vază lucrurile 1le sus şi să le trateze tot astfel, ne
dce pe deplin drnptate în adîncul inimei sale.
Este într'adevrir peste putinţă să nu simţ[t cu părere ele
rrrn, c[t Austria a prea nesorntit ele a-F;,Y atrag·e prin legătud
de interes un popor care-i stă la uş[t, şi a drui bun[i stare
şi civilizaţie, departe de a o putea supăra, ar avea din contra
rezultate de-o potriv[i folositoare pentm clon ţă1·Y ce se înve-
c'ncsc şi a căro1' mai strîns[t apropiere prin m[tsurY de drep-
tate, stă în mîna celui mai puternic să o facă.
Tocmai această apropiere intim[~ viu să o propun Alteţei
8ale ....
1) Fragment al u1wi c-;erisori a Prinţului lual di1111:o lucrare intitu-
latf1 : Cite-vii c11i-inte despre Ţlirn-Romînea,scii (Q11elq11es mots

sur lll Va,fachie. - De11tu).-Scrisoarea Prin\ului lipse,:;te din culegerea
noastri't.
1843 - 1846 299
A. S. Prinţlll1vfetternich, că,tre D. Timony, consul al

Austriei pe lingă, Guvernul Romîn 11.
Prinţul împărtăşeşte ideile Prinţului Bibescu, i;;i lasă sr1 se vază că

'ntr'un Yiitor apropiat se va putea 'nţelege cu <linsul.
Yienn 1846.
DmlNULE CONSUL,
... Sunt drept pentru aclministraţiunea luminafa a Prinţului
Bibescu ; recunosc dt ţara sa este în adevăr în progres, şi

gf1sesc drepte, în principiu, consideraţiunile ce privesc rapor-
turile între amîncloo 'fări ale noastre.
Dar nu toată lumea vede aci lucrurile clin acelaşi pund
ele privire ca mine, şi sunt unele consicleraţiunl de păzit, nu
numai în privinţa unor învechite prejudecări ce n'ar putea
fi siluite făr[t neajunsuri, clar şi în a unor interese loealniee,
pe eare am părea că Ic jertlim ele gfaba şi clin slftbiciune,
ele ne-am lepăda ele a le mai ap[1ra f[1r[1 a li preg[itit spiritele
la aeeasta. Poftesc cled pe Prinţ să mai rabde încă şi nărlrtj
clucsc că vom sfirşi prin a ne 'nţelege 2 ).....
'I Fragmeut de scrisoare luat din lucrarea intitulatr1 : Quelques mots

sur /a, Va,Ja,chie.
') Cîteva luni mai tirziu, pă!;iind pe urma nr1dejclii ce însullase, Prin-
ţul de Metternich dedea ordin D-lui Timony să i-;e 'nţeleagr1 cu Prinţul
Bibescu „pentn, a, aşeza, pe ma,i Ja,rgl temelif' relaţiunile dintre cele
doo 'fări. -- Revoluţiunea din 1848 făcură ca aceste instrucţiuni s(1
nu-şi dee rodul. OrI cum, Prinţul Bibescu triumfase pe lingă Austria,
ca şi pe lîngr1 Rusia şi Poarta, în cestiunea vămilor. (A vedea cuvin-
tarea Alle\ii Sale în Adunarea obştească din 1846, L. II).
CORESPONDINŢ Ă GENERALĂ
DIPLOMATICĂ
1847-184,8
Regele Ludovic-Filip, către Prinţul Bibescu.
Această scrisoare e privitoare la intrarea 'n Şcoala militară de la
Saint-Cyr, a fiului prim-născut al Prinţului, ca,l'e printr'o cxcepţiime
de tot persona,Jă, pentm Alteţa, Sa va fi pl'iimit să, treacă, probele
ordina,re a,Je concursului ').
PnINCIPE,
Am priimit scrisoarea Cl' mi'aţi adresat la 1H a Junei tre-

cute, în privinţa Jiului vostru cel mai mare, care doriţi să !ie
priimit în ţ-coala militară specială de la Saint-Cyr.
Am apreţiat, şi ca tată şi ca Rege, delicata îngrijire ce v'a
dictat această dorinţă. Piedicele ce se opuneau îndeplinirei
ei v[i erau cunoscute de mai 'naintc : dar dorinţa de a v[t
da un semn de bun[i-voinţă particulară m'a 'mpins să caut
mijloacele de-a le înlătura. Am mulţumirea s[t vă înştiinte_z
că, printr'o exeepţie care vft este cu totul personală, Jiul
vostru va li admis să treacă probele ordinare ale concursului
de intrare în f;,coala specială. Nu mă 'ndoesc că va fi vrednic
de această favoare prin modul în care va eşi din aceste probe
şi prin cel în care se va purta ca elev intern al şcoalei. Aş
vrea să-l urmez cu interes în decmsul studiilor sale şi să vă
dau ast-fel o probă noo de stima şi de buna-voinţa mea.
I) Scrisoarea autografă a Regelui, se afla, cu multe alte piese, într'un

ghiosdan al Prinţului, pe care-l uită pe masa cabinetului sriu de lucru
din palat, cînd, după ce abclicr1,. părăsi Bucureştii spre a trece 'n Tran-
silvania. Băgînd în curînd de scamă că uitase aceste hîrtii, Prinţul
trimise 'n grabr1 o scrisoare D-lui Grigore Gţ·11dişteanu, membru al
Gu\'ernului, - pentru care aYea mare stimă, - rugindu-l să-i trimea\ă
ghiosdanul printr't> persoanr1 sigură. D. Grădi(-teanu aleargă la palat,
caută: - preţiosul ghiosdan, depozitar al unor acte însemnate, :;e
făcuse neyăzut.
HO4 CORESPONDENŢA DIPLO1'IATICĂ ŞI DOCUMENTE
Cu aceasta, rog pe Dumnezeu s[1 vă aibă, Princ-ipe, în

slînla-i şi vrednica-i pază.
Fficut în palatul nostru de la Neuilly, m a 18-a z1 a lunei
Iunie în anul de milostenie 1847.
Subsemnat: LUDOVIC-FILIP-
Jlfaiestă,ţii Sale Regelui Francezilor.
Bueureştî, 8/20 Iulie 1847.
SIRb;,
Scrisoarea pe care Maiestatea Voastr[t m1-a f[1cut onoarea

si"t-1111 seric la 18 ale lunci trecute, m'a p[ttruns de un s1m-
ţimînt de fericire, ast-fel în cît rare od în viaţă îl poate simţi
cine-va. Preţioasă chiezăşie a Augustei voastre bunei-voinţi,
favoarea pe care o priimim, eu şi fiul meu, ar m[tri încă,
d'ar fi cu putinţă, iubirea noasti·ă pentru Franţa, şi respec-
tuoasa-ne recunoştinţft pentru Monarhul cc prezidă la destinele
ei. Fiul meu va şti, îndrăsnesc s[t n[tdăjduesc aceasta, să co-
răspund[t la o atît de înnaltă favoare.
Sire, din parte-mi, cu sul1etul mişcat de bunătăţile voastre,

vin să reînnoesc Maiestăţii Voastre omagiul urărilor ce fac
pentru glorioasa-Vă domnie, şi al adîneului respect cu care
sunt, Sire, al l\faiestăţii Voastre cel mai umilit şi cel mai supus
servitor.
Subsemna,t: G. BJBESCU 1).
1) Revue 1·etrospective, ou Archives seaetes du dernier gouver-
11ement, 18:l0-1848. Paris, Paulin, editor, rue Richelieu, 60. - P. 2ti7.
Ex. S. genernlul conte Kisseleff, către. A. S. S. Pr111ţul
Bihescu.
Contele neagă ci't prcjudeci'1ri nefavorabile Prinţului Bibescu i-au

putut fi in~ullate. Vorbeşte de situa\iunea politică a 'Ţrtrii-Homincşti,
recunoa~tc greutăţile poziţiunii Prinţului i;;i-1 îmbărbătează a, lupta din
ră,sputerl pentru reformele ce urmăre~te. Contele, în cestinnea Sfinte·
lor Locul'!, inlreyeiJe u11 rezultat mulţumitor.
Sin-Petersburg, 2 Februare 1847.
PRINCIPE,
Luîncl condeiul ca sft răspund scrisoarei Alteţei Voastre, cu

data ck 181:m Xocmbrc, îm1 fac o datorie să Y[t ol'er scuzele
mele, pentru intîrziorca cc am pus În a o face. Această întîr-
zierc n'a venit de cît clintr'o serioasă indispoziţiune, în contra
c[1reia măsimt incă şi eare, la anii mei, îml: face or şi ce
ocupaţitinc pcrsonalrt mai mult de cît grea. -Azi simţindu-mă
mai în putere, vreau s[t mă folosesc de aceasta ca să vă
spun, Principe, că tot ee spuneţi despre greutăţile poziţiunei
voastre este <le cel mai învederat adevăr, - c'am fost în tot-
d'auna pătruns de acest adevăr, şi că n'am încetat de a mă
purta în consecintă cu aceast:'i cunoaştere, faţ[i cu strigătele
unora şi cu judecarea ce puteau da alţii. - Ceea ce nu prii-
rnesc, lucrul cu care nu mă pot împăca, e partea ce faceţi în-
rîuririi ce-mi atribuiţi în urma nefavorabilor prejudecărl ce
duşmanii voştri au isbutit, ziceţi, să-mi insufle în contra-vă ş'în
contra adrninistraţiunei voastre. Aceasta este cu totul în contra
liniei de purtare pe care am urmat-o în veci faţri cu admi-
nistraţiunea şi cu persoana voastră. - La toate scrisorile ce
21
i:l06 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
mi'au fost adresate. m'arn ferit de a răspunde, afar[t ele una,

doo, numai de bună-cuviinţă, ş1 fără a atinge afacerile aclmi-
nistraţiunii.
Intr'una din aceste scrisori, am poftit chiar pe persoana
care-ml'. scria să se apropie ele a A. Voastră şi să vă cîştige
prietenia ca mijlocul cel mai sigur de-a fi folositor ţ[trei şi de-a
m[tri simţimintele de stim[t şi ele prieteşug ce aveam pentru
aeeast[t persoană. O altă scrisoare, aproape oficială, a fost re-
clac:tat~, în acelaş spirit şi numai la aceste <loo comunicaţiunl'.
se mărgineşte, ele vreme ele anî, corespondinţa mea cu admi-
nistraţii voştrii.- Intru cît priveşte raportmile mole personale
cu persoane clin ţărî streine, am ascultat,-- dar răspunzînd în
acelaş înţeles, şi precum puteţl s[t rnărturisiţl'. înşi-v[t, Principe,
cu prilejul intervedcrci noastre la Carlsbad, - unele, faţă de
voi, deşi om care posedaţî, şi cu drept cuvînt, toată încre-
derea mea, şi pc care n'am încetat ele a-l stima llin inimă,
re;i;erva nu m'a pftr[tsit nid odată. Toate acestea îm dau
dreptul să viI spun că, departe ele a sprijini pretenţiunile ri-
valilor sau detractorilor voştri, în tot-d'auna v'am luat partea,
c'am făcut aceasta şi cu ac.lministraţii VO!;-tri şi cu acei care
aveau puterea şi chemarea s[t intervie în afacerile Principa-
telor, şi că am în siîr 7it siguranţa c[t nimeni n'ar putea afirma
nicl cu atît mai mult dovedi contrariul.-Dar dacă, de o parte,
mă purtam aşa, biiuindu-mii pe încrederea la care aveaţi şi
aveţl: încă un drept netăgăduit, de cea-l'altă, chiar pentru
aceasta, m'am ereiut dator s[t Yă fac cunoscute plîngerile pe
care, cu sau fără drept, Ic aduceau în contra administraţiei du
faţă; - am făcut-o şi nu mă c:ăesc de a o 1î făcui, dtd erecl
cft v'am adus un mare serviciu, şi pc care nu voi îneeta a

vi-l aduce, pe cît timp relaţiunile noastre vor urma a fi ale
prieteşug-ului şi ale încrederii. Ştiu care-i neajunsul unor ast-
fel de eomunieftrl'., dar nu sunt speriat ele aceasta, cu un br1rbat
a~a de oţelit, care, în momcntcle-i de linişte, va şti să des-
1847 - 184.8 307
eurce şi să preţuească adevăratele simţiminte ce le-au însuflat.

- ~i la urma urmelor care sunt acele învinuirI 1 - Le cu-
noaşteţi cu prisos: - Oare-şI care înţepenire şi lipsă de dorul
de a pl.k ..·a în raporturile-vă cu cei ce se cred mai mult de
cit sunt, şi de-i ascultăm, o creştere a păcatelor slujbaşilor,
dintre care pe semne c[t făceau parte. Sunteţl'. cel mai bun
juclcc,Hor despre cea d'întîiu din aeeste învinuirl : întru cît
priveşte pc a cloa, ştiu cc s[t crez, şi pun în principii°, dl otrava
ce roade 'fara-Romîneaseft în privinţa aceasta, poate s[t fie,

prin supraveg·herea capului, micşoratr1, clar nu stîrpită. -
Acest răi", este rodul unui veac de demoralizare şi cere o
rdorm[t îndclungatft, stăruitoare, pe care nid un orn, orY cît
de puternic să fie, n'ar putea s'o săvîrşească ll'odată. Toate
aceste de altmintrelea a trebuit să fie ast-fel, şi aţI simţit
aceasta de sigur însuşi la epoca suirei-vă pe tron.
Trebue bărbăţie şi tărie multă pentrn a ţinc piept tutulor
neajunst:rilor ce se ivesc din toate pftrţilc, cînd c \"orbă de
reforma abuzurilor. - ln lunga-mi carimft aclminislrativft, am
avut de vecr a lupta în contra acestui monstru cu mii ele
capete; şi d'am isbutit une orr, a fost numai în dauna odihnei
şi a sănătăţei mele. Nu conteniţi deci, Principe, de a urmări
nobila ţintă ee v'aţI propus. LuptaţI în contra aeostui monsh·u
din răsputerl, şi fiţi încredinţat că în tot ce veţl face bun şi
folositor pentru ţara voastr[1, veţi li sprijinit de puterea cc
vă dă toat[1 încrederea sa, şi de ai voştri prieteni care tloresc
ishînd,I-va şi nădăjduesc într'însa.
ln aeeste din urm[t zile ne-am ocupat cu D. de Titoff, de
afacerile mănăstirilor, şi cred că se va ajunge Ia un sflrşit
mulţumitor pentrn amîndoo părţile.
Am vi'Lzut cu plftccre că Adunarea ordinarr1 şi'a început
hwrr1rile în mod cuviincfos. Doresc ca armonia între ea şi
administraţie să se poată înt[Lri şi s[t liţ'i mulţumit de a li
reintrat prin convocarea ni în legala aplicare a regulamentului.
:ms CORESPONDENŢA ])(PLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
N'am nevoe, Principe, s[1 sfîrşesc această scrisoare prin

asigurarea obiclnuită a simţimintelor ce v[1 păstrez. Le cu-
noaşteţl de mult, şi veţi găsi, n[1dă_jduesc, în ale voastre, o
îndrituire a simţimintelor mele.
Subsemna,t: KISSELEFF.
Ex. S. gencraJui conte Kisseleff, ciitre Alteţa S. S.

Prinţul Bibescu.
Contele Kisseleff vede cu bucurie că, mulţumită intervenirii aetive

şi generoase a Prinţului cînd cu focul din Bucureşti, nenorociţii au
găsit repede ajutor. E. S. i face cunoscut c'a bine-voit Impăratul să
vie 'n ajutorul celor mai în lipsă, şi c'a făcut să se dcschidr1 'n Husia
o suscrip(ie liberă. Impăralul ar dori să va:1.ă oraşul Bucurl'Şlî redădiL
dttp\111 plan mai ra(io11al.
Sin-Petersburg, l\Iai 1847.
PRINCIPE,
Am simţit
o mare durere aflînd nenorocirea ce a lovit în
oraşul BucureştT, şi de a putut ceva s'o îndulcească, a fost
să v[id c{t, mulţumită activei şi generoasei interveniri a
Alteţei Voastre, atîţî ncnornciţI an gftsit grabnice şi puternice

ajutoare 11, fări't de care sLarea le-ai· fi fost mai mult decît
îngrozitoare. Intîmplarea a vroit să Jiu martor la arderea
oraşului l{azan ; ştiu deci clin experienţă că în asemenea
cazuri năzuinţilo omeneşti sunt neputincioase a doborî ele-

mentul distrugător, şi că tot ce pot face, e să aline durerile
şi s[t re'ntemeieze ordinea. Iată, Principe, cea ce aţi isbutit
sit faceţi, cea ce nu poate s[t nu vă adudt bine-cuvîntările

nenorociţilor ajutaţi prin îngTijirea voastr[t, si't nu vă asig·urc
recunoştinţa obşteasc[1.
1) Prinţul dete, peulru a veni î11 ajutor 11enorociţilor ineencliaţi, o a.

şasea parte a listei sale civile.
1847 - 1848 80!)
Alteţa Voastră probabil dt şi este acum informată prin Con-

sulul nostru g·eneral c[t Impăratul a bine-voit să dce un ajutor
celor mai nevoiaşi dintre victimele focului din Bucureştr, şi
că D. cancelar conte de Nesselrodc, în urma unei întrevederr
ce am avut cu dînsul din ordinul Maiestăţ.ei Sale Impărăteştr,
a luat toate mrisurile trebuincioase ca Sit deschidă pc loc,
în acelaş scop, o subcripţiune liber[t în Husia.
Împăratul, vorbindn'm'î de această nenorocire cu un interes
<le tot particular, a bine-voit să-ş1 arate dorinţa de a vedea
oraşul Bucureşti reclădit după un plan mai raţional, pentru
rn, precum clin experienţ[t s'a dovedit în Rusia, asemenea
nenorncirr si't nu se mai pot ivi iarăşi. l\Iaiestatea Sa a aclăogat
c[l ern departe de a uita dt, urmărind planul de a )[iţi stri't-
zile, de a le tăia prin pieţi, etc .... administraţiunea localnică

ar avea nevoe să lupte mult în contra pretenţiunilor şi cererilor
proprietarilor, dar Ea crede că în asemen! împrejurărI trebue
să se meargft drept la ţintă, fări't a se lăsa prea mult a fi abătut
din cale ele picclicr, şi, totuşi cruţîncl pe cît se va putea
interesele inrlivic\uak, s[t lie gîncln\ înnainte ele toate la
interesul obştesc. M'am crezut dator s[i Vit dau seam[t de
aceste amănunte, Principe, liiml dt ele v[t dovedesc cît a
fost de vie şi de sinceră partea ce Împăratul a bine-voit să
iee la această jalnici:'t întîmplare.
in ce mă priveşte, doresc din suflet ca cerul să vă ajute
în năzuinţele voastre spre tămăduirea rănilor adîncI ce această
nenorocire cată să li făcut, grea_ sarcină de sigur, care însă nu
întrece zelul plin de umanitate, activitatea şi vîrtoşia sufle-
tească a Alteţii Voastre.
Bine-voiţi, Principe, a priimi espresiunea reînnoită a simţi

mintelor de înnaltă consideraţiune cu care am onoarea de a
li al Alteţii Voastre prea umilul :;,i supus servitor.
Subsemna,t : KISSELEFF.
810 COHESPONDENŢA lllPLO;\IATICA Şi DOCUMENTE
A. S. S. Prinţul Bibescu, ciUre E. S. generalul

conte Kisseleff.
Prinţul rftspunde la observaţiunile Cabinetului Împărătesc în priYinţa

a,plecă,rii tineretullli romîn de a, merge să, se formeze, fn Fra.nţa,,
si a, intriirii fiului cel ma,i ma,re a,I lui Vodă, în Scoa,la, specia,lă,
'militară. ln fa(a atacurilor şi calomniilor la care ;e vede expus pe
lingă Guvernul împărătesc. Prinţul reaminteşte greutăţile de care clrt
neîncetat, pretl~nţiunile, ţinerile de minte de rău, intrigile, calomniile
în mijlocul crtrora îşi săvîr 7 eşte munca sa de He-ce zi, operile deja să
Yîrşite şi cele pe cale ele a lî. Aceastrt scrisoare poartă 'ntipftrirea unui
sim\imint d'aclîncft amftrăciune.
Breaza, 16 c\ugust 1847.
DOMNULE CONTE,
Vă sunt de mii ele ort rceunosdtor de int<·rcsul cc atr luat

la cuprinstil celei clin urmă scrisor'î ale melc ca şi de uznl
ce aţI făcut de clînsa. Observaţiunile Excelenţii Voastre pri-
vitoare la primejdioasa apleeare a tincretnlui nostru ele a
merge s[t se formeze în Franţa, sunt cu totui drepte, dar
pot s[t vă asig·ur c,\ nu va putea nici de cum să aibă inrîu-
rire asupri'i-i intrarea unuia din fii mei într'o ţcoală specială.
Aceşfi' tiner'î găsindu-se deja în Franţa la epoca suirci melc
pe tron, de i-aş fi mcut să se 'ntoareă înnainte de a-ş'i li ter-
minat studiile, ar li fost aeeasta a-i jertfi i(tr[i folos; nimenea nu
mi'ar fi ţinut seamă de fapta mea. Poziţiunea-mi fiind foarte
nesigură şi cu totul personală, c firesc lueru s[t caut si't llau
tiilor mei o educaţiune care să-i pue în stare de a-şI croi la

rîndul lor o poziţiune onorabilă prin propriul lor merit. Crescuţ'i
subt o aspră priveghere, şi în simţiminte drepte şi curate, ei
vor şti, la reîntoarcere, să se aşeze foarte repede la niYelul
stării noastre politice, şi să prcţucaseri cu recunoştinţă cea
cc patria l01· datoreşte a tot puternicei ocrotirI a Curţii Îm-

părătcşt'î din l{usia. Dupft mine, nu atît educaţiunea franceză
ne strică tineretul, ci mai mult starea ele absolut[t p[irăsire
1847 - 1848 Hll
111 care se găseşte în mijlocul filÎD-G-ÎJor cc 'nlăţişeazit viaţa

clin Paris unor spirite necoapte Încfa. Singurul mijloc ele a-l
face s[t peardt acest gust de clucri, ar fi de a 'nninţa şco!I
în cai·e să poat[t clobîncli cunoştinţele pe care se duce s[t le
caute în străin[itate, şi aceasta este acuma una clin princi-
palele mele îndeletnicir'f.
Aveţi bunătatea, Domnule Conte, lle a m[t pov[1ţui sh nu
mă las s[t perei inima în faţa slrig[1telor eelor de r[rn voitor!.

Nculăjducsc clt voi gfasi pînă la slÎL'şit în lrnn[1-voinţa Cabine-
tului Împ[u-[desc şi in mărturisirea conştiinţei mele, t[tria
neap[1rat[1 ca să 'nfrunt ac:este sbiercte, care nu sunt, de alt-
mintrelea. decît ţip[itul clesn[1d[1jd11it al unui mic număr de
clevetitor!. ); u pot însft s'ascund Ex. Voastre pornirea lle
tlesgust şi de oboseal[1 ce simţ adese ori şi in contra cfarei
este greu să prevăd cit timp mă voi putea opinti, căci viaţ.a ce
lluc este foarte grea. În fie-care seară, pftrasincl cabinetul meu
de lucru, m{t simt ea într'o stare de des[wlr';'ilă doborîre. ş'în
lic-l'arc dimineaţ[t, 111[1 deştept ca speriat, n,·zînd c'all(l, c·a
.lidornl riit[1eitor, un ~das c-e-rni strig[t: ~forgi ! ::'l[ergt ! ~i
treime pin' la noapte s[1-mi iau iar:1--şî greaoa sarc:in[t din ajun,
s'aud, s[t văd, s[t sc-riu, s[t fac toate prin mine însu-mi, căd
alt-mintrelea nimic nu s'ar face sau nu s'ar face) deeît pe dos,
şi cea ce e şi mai greu încă, cată s[t clejoe mii de intrigi,
s[t mă api'lr în contra a mii de calomnii, si't 'nconjur mii ele

pretenţiuni. mii ele snsceptibilitrtţi, mii de capriţiuri ce sunt
cu atît mai grele ele mulţumit, cu cît aei mai dt nu cunosc
nici reg·ttli't nici măsură. ~i în mijlocul acestei lupte necon-
tenite, al acestei mişcr1rI ele tot momentul, nid un om, fie
chiar cel mai apropiai ele tine, care s[1-ţi vie în ajutor eu
bună voie ! Fie-cine aduce sau ţinerea de minte de r[1u a unei
nădejclI înşelate, s::tu gînclul ascuns al ţmei idei amăgitoare
a dtrci fftptuire o urm[treşte fărft 'nectare . sau yr'o alti't pa-
tim[t mică; şi toţr au aerul de a ne spune, privindu-ne eu
312 COHESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
braţele încrucişate: Ia s[1 vedem cum o s{1-mi eşi cl'aci ! Pri-

cepeţi dar că, de are cinP-va cîtu-şr de puţin cea ce numiţi
iocul sacru, cată să se simţe arzîncl ca în iad.
Nu m'am mirat ele loc ele lraza pe care rni'a atras Excc-
}Gnţa Voastră Mgarea de seamă, cu privinţă la Homîni, «care
ar fi perdut chiar şi dreptul de a se plînge pe care îl au cele
din urmă Provinţii tu1·ceştL ,, Găsesc des prilejul de a vedea
monstre ele acest soi, în care sunt calificat de seid sau cu al te
titluri tot atît de creştineştL E de altmintreli foarte lesne ele
priceput, că lie-eare din cei ce erecl c{1 n'au alta de făcut ele
cit s[t cur[tţe locul spre a-1 lu:i, să dorească, pînă ec vor ajunge
la dînsul, s[t facă ast-fel_ încît s[t se re'ntoarc[1 timpurile în
eare se mazileau Domnii precum :_;;e schimbă astă.zi Paşii. Cati"t
să mărturisim, c[1 este aceasta un ciudat mod dP a se inte-
resa de progresul şi de prosperitatea Romînilor. \"it alătur

eopia unei scrisorI cc am priimit, de cîtc-va zile, dela Bru-
xcla, i;,i care nu va puka cl<-cît s[t convingă pe Excdenta
Voastră că 'ntr'adevăr, precum o spuneţI foarte bine, sunt
hot[1rîţI să nu cruţe nimic.
Sunt la ţar[1 de vre-o troi-zed de zile şi socotesc să mă

'ntm·c în oraş s[1ptămîna viitoare, fiind 61 trebue s[t merg în
curîrnl la Slatina pentru a li laţ[1 la inaugurarea poilului ce
am pus sâ d[1dease:1 pc Oll. l◄'înt[111elc sunt terminate la
BucureştI, pe toată 'ntindcrca podului ?llog·oşoaei; de Yor li
lăsate libere pentru public la 'ntoarcerea mea din Slatina.
Năd[1jduesc s[t pot face la aceeaşI epocă să sc 'nceap[L temelia
unui teatru care a ajuns a li una din eelc mai neaprtrate
tt·elminţi ale societăţei noastrn. Binefacerea iîntănelor Sl' Ya
întinde anul viitor pe cele-I-alte părţl ale oraşului : sunt a-
dfLpate prin doo maşinI cu vapor, prin mijlocul c[1rora apa
poate (i dus[1 in cătftţime marc în părţile cele mai depărtate
şi mai înnalte. Îm plaec sfi cred, Domnule Conte, că nu mă
YeţT învinui 61 am întrebuinţat în aeest scop suma în prin-
1847 - 1848 ,llH
cipiu votată pentru înnălţarea umu monument, pe care mo-

destia voastrri v'a făcut sfi nu-l priimiţ'L--Oraşul se reclădeşte
în grabă după un plan reg·ulat care mi'a costat multe ostenel'i
ca si:i-1 tac să fie adoptat făr[t prea multe murmnruri din
partea t;elor interesaţl. - ţ,oselele mele înnaintează de ase-
menea şi fac chiar de acum si't se simţ[t, în mai mulh~ părţ'î.
pe care oclinioar[t nid nu se putea umbla, foloasele unei co-
municaţiuni lesnicîoase. În dcob5tc ţara este fericit[t şi pc
calc de marc pt·ogTes, ori şi cc ar zice pretinşii ei ap[trătorL
Nu voi să spun ctt nu mai sunt 1'ncti slujbaş'i necinstiţ'i şi
judecătorr pe tocmeali"t, şi de sigur nimenea nu este de aceasta
mai întristat clecît mim• : clar cc s[t fad? Să-i alung·'i? Unele
s[t griscşti alţii mai hunI? Excelenţa Voastră ştie eă suntem
siliţ'i sri ne întoarcem într'un cerc viţios. Să-i predăm riisbii-
nărei legilor? Dar ele au ][u,at acest fel de delicte în voea
puterii discreţionare a Prinţului ; şi chiar d'ar fiinţa o pena-
litate legală, unde sri ieI judeci'itori care st1 voească sr1 o apli-
ce ·t stt te slujeşti ele puteJ'ea Domneast;[t ? Da, cuiul ele ln
drie, dar s'a slîrniat. Nu trebue si't uit[1m c:i tot aceşti indi-
vizi vor chl'ma a doa 1.i pe Domn s[t-1 jut!e(:c ci însi-,;,i şi sit-I
judece cu aceeaşi lipsă ele dreptate pe care e învinuit a o
aduce în cerţile între particulari. latri poziţiunea.- De la acest
punct trebue stt plec.:c cin(!-va, de vrea s[i lîe drept, ca să se
rosteasci't despre administraţiunea mea ; şi tlaci't, ori care ar
fi g-reut[1ţile poziţiunii mele, am ajuns si't pui oare-şI care
frîu pornirilor c.:elor rele, aşa în cît să nu mai îndrăznească
lumea a se deda lor cu neruşinarea de altă dată ; dacă, în
mijlocul acestei corupţiunI de care suntem învinuiţi, am ştiut
să fac să fie respectată puterea, păstrîncl'o, nu voi zic.:e numai
curati't de ort-ce mînjire, ci la adăpost do orl şi care bănuială:
dac[t, eu toate cit silit la unele cruţ[irr p~ care le-am amintit
mai sus, rn'am ţinut în tot-cl'auna în hotare potrivite astfel
în cît nimenea sfi nu se 'ncloeasdi că în cazul unui dclic.:t
314 conESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCLJ.)JE:--TE
învederat cc m1-ar ajunge la cunoştinp, nic'î o considera-

ţiune nu m'ar opri s[t fae cea ce datoria al' cere ; clacă prm
mijloace de nimic, care alt[t dată nu dădeau nic:I un rod,
am putut da naştere la isvoare noi de buni"t stare şi ajunge
la rezultate la care cu greu numai s'ar da crezămînt, socot c'ar
ii nedrept cel care n'ar vrea s[i recunoasc[t di este oarc-şt care
merit în toate acestea. E lesne de-a 'nvinui, cinel vrei să
pui subt ochT, Înr[tinclu-le, rănile unei societăţi (,;;i care oare
n·arc pc-ale sale ·11 pentru a arunca o vin[t guvernului, făr[t a
ţinc seam[t nid ele înbunătăţirile cc el le va li adus, nid ele
ostenelile şi de jertlile ce i vor fi costat, nit:î tic măl'ginitele
mijloace ce arc amină.
O amăgire care des mă măguleşte, Domnule Conte, este
cli, peste un an sau doi, cînd cea mai marc parte clin luerările
ce am început YOr li g·ata, sau îmlcstnl ck înnaintatc ca să
poat[i 11 judecate, veţr bine-voi să ne ascultaţT rug·a şi set veniţ\'
s:i ne vizitaţi. Voi fi ferieit atund sii pot sfi vi\ arttt tot cc voi
fi făcut şi veţ'f putea spune atuncl de sunteţI mulţumit rle
ucenicul vostru, şi de a c:or[ispuns el cu ,Teclnicie încretlcrci
,;;i g·eneroaselor gîndirT ale Maiestăţii Sale Împăratului.
Mi'e teamă s[t nu vă fi obosit hmg·irnca scrisoarei melc: e
c[t aru atîtea pe inirn[t pe eare nu le pot ~pune decît voo !
Singur, într'aclev[ir, mă puteţ.Y înţclcg·o : tle aceea pentrn ni-
menea n'am o mai vie iubire, unit[t cu cea mai înnalt[t con-
sideraţiune.
S11hse1111wt: BlnESCU.
Ex. S. generalul conte Kisselefl; ctUre .11. S. S. Prinţul

Bibescu.
Contele rr1spu11de nnci t·o1111micăria Prinţului Bibt>scu, pri\·iloarc la

cel mai marc din Iii lui. Prinţul Basarab elen BrnneoYcni, pc care Al-
1847 - 1848
Leţa Sa \"a făcut s,t intre in :;;coala ele la Sainl-Cyr ...\ceasta nu-i v,tzut
cu ochî buni de GuYernul lmp,1rătesc, ::-i contele nn lf1g,ulueştc d"t im-
părLăşeşle p,1rerea <_;uvernului.
Excelen\a Sa pune pe Prin\ul în stare de a curwa';'Le pling-crile ce
acei care birfesc în contra adminislraţiunii Alleţei Sak îndreplează, în
contra-I, Cabinetului clin Sin-Petersbur.1. Cabinetul rn~esc ,,nu este nic1
el la, a,diîpostul pîrilor ,icestora,". Contele pofte:;;Le pe Prinţul Bibescu
să nu-şi lase inima s,t fie infrinLă de strig-,1tcle celor 1·fm-voitorr.
Plll:\'Cll'E,
ScTisoareaco aţibine-voitsC1-mi sl!riţîla 1~1-), Iulie,amarătat'o

pe loc cancelarului, care cuno~t<~a ele mai 'naintc hotf1rîrea t:e
aţî luat în privinţa liului vostru cel mai mare. - Este sigur
cCt această pihlft ce aţi dat allminislraţilor vo~tri putea sft aibă
neajunsuri, mai ales prin aplecarea spiritelor care-i semnul
epocii de faţă, şi dorinţa tinerilor Homînr de a merge sft se
formeze în Franţa, orr unde i;,Î ori cum. :'.\Iotivcle cc v'au silit
să treceţl pesto aceastft greutate g·uv<·rnam1\ntalf1, eare de
sigur va slîr,;;i prin a vft pune picdid, poate s,-, tftlmăcească

hnt11rîrea c-e aţi lnnt'o ca pftrinte, dar, în l'a!itatea-vii tic t:ap
al Statului, nu va fi nicî înţeleasft nicr priceputei tle tine-
retul ţ[trii.
- V'o spun din nou : neajunsul ce vă face pozi-
ţiunea voastr[t, c lucru ele cf1pctr-nic, şi de doresc ceva, e s:1
111[1 înşel llcspro însemni'ttatea temerilor ce se kag-[1 'n mintea
mea eu această împrejurare.
N'am văzut r[1spunsul contelui Nesselrocle; clar, clupă cele
ce mi'a spus, cred că a fost redactatr1 în aceaşr pornire.
Pentru acum, Principe, n'am să Vil împărtrişesc nimic deo-
sebit şi care s[t poată s[t Vit ofere vr'un interes.-Nădăjduesc
şi doresc din toat[t inima ca strigi'i tele c;elor ele rău voitorI, s[t
nu ajungă să vă facă Sit percleţI inima în îndeplinirea bunelor
voastre gînclurî în ce priveşte administraţia în deobştu, şi
justiţia în deosebL Îmbunăt[1ţirile cc veţI isbuti sr1 faceţI
intr'una ort într'alta din aceste părţi vor li cele mai bune şi
316 COHESPONDENŢĂ D!PLO~I.\TICĂ ŞI DOCUMENTE
mai l'loeinte răspunsml ee s'ar putea face celor ce bîrfesc în

contra-ne: zic în confra-ne, ci'tcT am subt ochi un act care
învinueştc ele-a clrPptnl Cabinetul Împ[irătesc ele cmepăsare
voitft pentrn tot ce se petrece în Principate, şi că llomînii au
perdut chiar şi 1lreptul de a se plînge, pe eare l'arc azi cea
clin mm[l clin I >rovinţiile turceştL n
dup,1 aecast[i mostră, ea ci sunt hotărîţi sft nu cruţe
Vedeţi
nimic, şi
cii cu toată simpatia Ministr;rului, patimile sunt tct
aţîţate şi corifei lor tot neaclormiţT. De aceea, ceea ce doresc
\,i aştept ele la aclministraţiunea voastră catft să vă dovedească,
Principe, cc preţ are pentru mine (în taina minţii melei tot
ac·est clesfrîu, şi stima şi sincerul prieteşug· ce vă păstrez.
S11bsemm1.t ; KrsSELFFF.
Ex. S. generalul conte Kisseleff, cMre A. S. S. Prinţul

Bihescu.
Contele l{isselelT, făcîml aluziune la 111ie;;earea din 1848, nădăjdue 7 le
„acest troia,11 ce trece peste Europa., nu va atinge nicl v~ tur-
(·i"'t
lmrn Principatele, n căror pace şi prosperitate sunt t1,şa, de bine
asigurate de p11r·ea genen1H--.
~in-l'clersburg. 21 :\la1·tie 1848.
PRl:\Cll'E,
Intîrzierea ce am pus în a răspunde la cele cloo scrisori ce

mi-aţ.i Utcut onoarea de-a-ml scrie, îm impune şi azi îndato-
rirea de a cla de ştire Alteţii Voastre ci't întîmplărilc ele fîe-ce

zi n'au îngăduit colegului meu de la Afacerile- streino să se
ocupe cu comunicarea oe i-am facut, şi care cu toate acestea
î:;;I va avea cleslegarea peste eîte-va zile, dup[t eum mi'a fft-
găduit.
ţtirilo jalnil'O ee 11l' sosese pe [ie ee moment cu priYinţă la
1847 - 1848 H17
turburările ce se ivesc în Europa, atrag întreaga băgare de

seamă a tutulor în deobşte, şi a fie-cărui în parte. De aceia, afa-
cerile ele lic-ce_zi nu prezintă decît un interes de a doa treapt,I.
Cu toate acestea, lovirea poate să isbească şi în Prineipate,
şi s[t le tulbure liniştea, şi înclrăsnesc să spui chiar prosperi-
tatea, pe care le-o asigura aşa ele bine pacea şi liniştea ob-
şteasc[t, de care lumea se bucura chiar acu cîte-va zile. -
Facă cerul s[t nu fie ast-fel, ci mintea săn[ttoas,'.'t şi cuminţia

să lumineze şi să călăuzea!lcă pe Romîni, a căror fericire im
va li în tot-d'auna scump[t. Năclăjclucsc c[1 acest troian ce trece

peste Europa, şi care, mai tîrzii't sau mai de vreme, îşr va avea
reacţiunea sa, nu se va atinge de frumoasa-vă ţară, şi c[1
supravegherea voastră, Principe, o va feri ele ameţeala ce a

cuprins pe vecinii voştri.
Doresc aceasta clin toată mima în interesul vechilor mei
prieteni, şi voi fi fericit să fiu încredinţat că se va intîmpla.
Priimiţ'i, Principe, omag·iile prea devotatelor mele simţi
minte şi a clesăvîrşitui mele consideraţiunL
S11liSPJJ1Wtf : l(ISSELEFF.
Ex. S. Contele KisseleD; către Em. S. .illitropolitul

Neofit.
Contele se !'iclicri 'n contra !'ăsboiului pe mwuus pol'llit in contra

Hospoclal'ilor. Rt>aminle~te :\litropolitului eă rolu-i <!.~le 1111111ai de pace
~i de 'mpfw,u·e, ~i rec11noa~te năzui11ţile frte11Le in acest itqt•IPs de P. S. S.
Sin-Petersburg-, 20 Iunie 1844.
j,IONSINIOHE,
Scrisoarea cc Eminenţa \'oastr[1 mi-a făcut onoarea ele a-mr

adresa la 23 Mai trecut mi'a ajuns bine, ca i?i uele ele mai
'nainte şi ele m'am ferit a-i răspunde, veţ.I binc-Yoi, \fonsiniorc,
818 C:OfiEciPONIJENŢA DlPLmIATICĂ :31 DOCU~IENTE
să nu atl'ibuiţI aceasta de eît principiului cc mi'am impus

si't nu intervin de a dreptul în afaeerile Principatelor şi sft
mărginesc partea ce ean la clinselc în sfaturile. ce Cabinetul
împf1ri'1tescjudecă cite odat[1 bun de a-mi eerc. Azi chiar,
simţimintelc ele respect cc am pentru Eminenţa \' oastr[t mă
'mbolelesc sft rup tăcerea. Nu-i ele loc în gînelul meu să intru
în amănuntele acestui răsboit1 pe asenns care-ml pare 61 se
cam face sistematic în contl'a tutul01· Gospodarilor, orI care
ar li: prob[1 strig[1tele neîntrerupto ce se ridicau în contra
Prinţului Ghica pc timpul administraţiunei sale, şi <·are, din
momentul retragcro--i, tftcur[t ele odată ca s[t se nască în urmi'1,
mai violente şi mai aspre, în contra Gospodarului actual.
In mijlocul acestei ciocnirT de patimi şi de intrigi, rolul
Eminenţei Voastre, precum Ea însi't-şi l'a înţeles foarte bine,
cati't să fie numai de 'mpi'trnre şi de pac(', şi cea cc aţ\' făcut,
Pcea sfinte, ca să v[t apropiaţt ele Domn, dovedeşte since-
ritatea cugetului vostru în această privinţă. De aceea, nu pot
de cît si't poftese; pe Eminenţa Voastri't s[t stăruească în ac.:easti't
slîntă muncă de pace şi de unire cu desăvîrşire vrednică ele
firea Em. Voastre şi de rangul înnalt ce-l ocupă în Biseric[t.
În cl:a cc pl'iveşte, Mom;iniol'c, atitudinea Yoaslr[t faţă c.:n
puterea şi cu duşmanii ci, snnt eonvins 6t, pftzincl o nedintită
neutralitate, înnalta-vf1 poziţiune, unită cu virtuţile voastre
personale, v[t va asignra dreptul de a arăta, sincer şi fără
coclire, abaterile sau cxag·erările unuia sau altora, şi atunci
mijlocirea voastră nu va putea lipsi ele a deveni pe cît de
puternici't pc atît ele mîntuitoare pentru linişte, şi prin aceasta
chiar pentru binele real al ţririi voastre, a cărei soartă a fost
în tot-cl'auna obiectul viei îngrijiri a Curţii protectoare.
Am onoarea de a ri, cu o înnalt[t consideraţ.iune, Monsi-
niore, al Eminenţii Voastre prea smeritul :;ii snpus servitor.
S11/Jscmna,t: CONTE KISSELEFF.
1847 - 1848 HHJ
Ex. S. Reşid-Puşa, cutre A. S. S. Prinţul Bibescu.
Dupf1 Re~id-Pai;-a, întîmplările ee ,s'au petrecut de curînd in Europa

cată s[t deştepte cea mai yie îngrijire a liuvernelor.
Constantinopol, 18 l\farlie 1848.
PI!J;\JCJPE.
M'arn grăbit să aduc la cunoştinţa l\L S. I. Sultanului scri-

soarea ce Alteţa Voash'r1 mi'a ffwut onoarea sJ-mr adreseze
la 1 Martie.
Întîmplările cc s'an petrecut de curînd în Europa cu o
repezidune sp[1imînt[ttoare, cată să deştepte cca mai seri-
oasă îngTijire a Guvernelor ; e prin urmare o datorie pentru
Înnalta Poartă să urmăreasdt de aproape toate amănuntele

aceste. De aceea, vă sunt foarte recunoscător, Principe, de graba
cu care îm trimiteţI aşa de preţioase ştirr, şi sunt fericit ele
a Yri anunţa c[1 Aug-ustul 11oslrn Str1pîn 1'ste (k asemenea foarte
mulţumit de aceasta.
Preţioasele- şi rarele însuşirI ce lleosiLesc pe Alteţa Voastr[t
sunt pentru Guvernul Împărătesc o sigură chiezăşic a păs

trarei ordinei şi a liniştei în ţările incrcelinţa'te cumintei şi
luminatei voastre administraţiuni. De aceea nu crecl lle tre-
buinţ[t să-i ar,H aci cîtă îngrijire şi supraveghere trebue să fie
desfăşurate în împrejurările de faţă.

Păstrez plăcerea de a răspunde în curînd la cele-I-alto clepeşr
ale voastre care sunt înc[t În mîinile Sultanului, şi, v[t rog,
Principe, sri priimiţr simţimintele ele înnaltă stimă şi de sincer
prieteşug·, cu care am onoare.a ele a fi al Altcţii Voastre prea
umilitul şi prea supusul servitor.
Subsemnat : HEşrn.
~20 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
Ex. S. genera,Jul conte Kisseleff, elitre A. S. S. Prinţul

Bibescu.
Generalul se g-îndeşte cu temere la turburările ce pot isbucni în fru-

moa,sa, şi huniî Ţa,ra,-Romînea,scii. După <linsul nr trebui sfi fie priviţi
cu ne 'ncl'cderc streinii şi Ungurii care ar fi iscoditorii de căpetenie ai
turburărilol'; trebue să se asigure Domnul de miliţie, de ofi\0ri mai cu
seamă, sfi concentreze batalioanele, si'1 rechieme pe rniliţianii în con-
cediu şi să-i reîncorpo1·eze pentru un serviţiu pe timp dat, pe fie-care
in judeţul său. Să revizuească dările ce se zice c[t sunt grele; să nu
,;e intre în nici o tranzac[iune cu oamenii ce au idei distrugătoare ;
unii să fie întemniţaţi ; cei-1-al[l goniţi peste hotare. neneralul e de
părere ele a păstra, pentru toate cele-I-alte, nev[tlfllnat regulamentul
alit în spiritul cit şi în textul său.
Sin-Pelersbm·.!!·, 22 Aprilie 18-rn.
PLU:\'CIPE,
Am priimit scrisoarea ce mi'aţ'f făcut onoarea să-m'l scriţ'f.

cu data de 8 August.
Cu o sinceră mîhnirc am vi:'izut că Alteţa Voastrft îm întă
rcşte printr'însa ştirea care ne şi venise a unor încercări de
dezordinii, pe care Ea ştiuse. să le năbuşească chiar de la

iYirca lor. Doresc foarte mult ca acelaş four11 sfi se întîmplc
pe viitor, ele uum-va va uăta si:'t mai apari:'t înc[t în 'fara-Ho-
mîneasc[t spiritul ele neaseultarc : - ştiu cît ele grea Vă e
sarcina, - fiind dat mai ales marele num[tr 1le strcin'î care,
cei mai mulţ'f, sunt iscoditorii acestor urzir'î revoluţionare.
Sprijinul ce v[t va oferi generalul Duhamel vă va 1i ele un
bun şi folositor ajutor, şi mi:'t bucur că văd această misiune
înet'CClinţată unui om aşa ele oţelit. Eu unul cred ci:'t propo-
viicluirea cca mai primejdioasă pentru Principate e a Ungu-
rilor, ,;;i c[1 col mai bun mod ele a se apăra în contra-i ar li
să lie ocrotiţi s[ttenii de_ abuzurile cc se fr1ptuesc în contra
lor, şi, la nevoe, s[t lic chiar revizuite clifcritclc dări la care
au fost supuş'l şi care se zice u[t sunt g-rele.
1847 - 1848 321
Gîndesc că miliţia, fiind regulat îngrijită, cată să fie devotată

guvernului, şi, de sunt toţi capii săi ca Salomon şi alţii de
aceiaşl valoare, nu-i ele ce să fie bănuită purtarea lor; - clar
în acelaş timp, ofiţerii trebue să fie bine supraveghiaţ1 ; - şi,

dindu-se totuşl colonelilor dreptul ele a-i alege, cată să li so
impue răspundere despre purtarea lor pe viitor. Cuget, Prin-
cipe, c'ar H bun de a concentra batalioanele pc cit se va
putea, spre a le supravcg·hea mai bine şi a Ie da o instrucţiune
militar[i mai solidă. - Cred asemenea că s'ar putea face un
apel la miliţianii congoeliaţT, care vor fi reîntrupaţi pentr'un
serviţiu pc timp dat fie care în judeţul s[tu. - Formîncl
din ci companii ne-mişcătoare, veţi m[iri puterea militară, cea
ce 'n zioa ele acum nu poate fi nefolositor, şi veţl uşura ser-
viţiul batalioanelor, oferindu-le putinţa de a se deprinde II!ai
mult cu exerciţiul armelor de foc.
Dup[t cele ce am aflat despre Bulgaria, cată s[t presupu-
nem că accast[i ţară e bîntuită de comunism, şi dt propov[t-
cluirea revoluţionar[t se aşteapt[t la turburăd ce cată să isbuc-
ncaseă în această ţară, ea şi În alte Provinţii ale Împ[trăţii
tureeşt'î. De-ar fi aşa, cordonul Dun[n·ii ar fi un bun mijloc,
ele nu spre a rupe do tot, cel puţin spre a opri prea marea
înlesnire de comunicaţii între cele doo malurL - În cleobşte,
nu se pot lua îndestule rnăsurY asigurătoare spre a feri fru-
moasa-vă şi bună ţară de boala lipicfoasă cc bîntue Europa, şi
care pare că o duce la. o clisolvare totală. Ar fi, pentru mai
multe pricinl, foarte do dorit să se ajungă la acest sfîrşit făr'a
alerg·a la ajutoare streine, şi doresc clin fundul sufletului, în
interesul 'fării-Romîneştl şi al Vostru, s[t se 'ntîrnple aşa.
Din toate cite V'am spus acuma, scumpul meu Principe,
v[t puteţl convinge de interesul sincer cc .am pentru vechii
mei prieten1 şi cît inima-ml doreşte să-i văd scăpaţ1 de ur-
m[iririlo ce dezorclinele pot aduce, şi catrt să aducă, şi care
de sigur vor fi crunte pentru ţară.
22
H22 conESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
------------------------------
Lucrul de căpetenie, după părerea mea, ar fi de a înlătura

aceste dezordin'î de mai 'nainte, depărtînd din centrul popula-
ţiunii pe oamenii care viseaz[t schimbăr'î peste putinţă; - nu-i
pace nie'î tranzacţiune de făcut cu iscoditorii de turburărI, şi
nu trebuc mai ales să crează cine-va în făgăduinţele lor. În-
temniţarea 1 / şi trimiterea peste graniţă ar fi, ered eu, mij-
locul cel mai sigur de apărare în contra proectelor lor sur-
pătoare, ş'apoi păstrarea cu sînţenie, în toate cele-I-alte, a
regulamentului, în spiritul şi textul său.
Cutez să nădăjduesc că prin tăria caracterului Vostru şi o
bună înţelegere cu generalul Duhamel, veţi străbate cu is-
bîndă această criză şi că veţ'î avea titlur'i noi la recunoştinţa
administraţilor voştri, ca şi la 'ncrederea şi la recunoştinţa
Ministerului Împărătesc care vă va ajuta în tot-d'auna.
Priimeşte, Principe, reînnoirea asigurării tutulor simţimin
telor de stimă şi de prieteşug ce-ml cunoaşteţi de atîţl'. ani,
ş1 păstraţI p'ale voastre prea devotatului vostru servitor.
Subsem11a,t: KISSELEFF.
1) Prinţul nu urmă, în această împrejurare, loate poveţile prietenu-

lui său generalul Kisseleff : generalul Duhamel, trimis de Tar în Prin-
cipate, cerind să fie exilat Eliad, - unul din capii mişcării de la 1848, -
Prinţul răspunse generalului: «ll voi pedepsi, de-mf dovede:ştr că, e
vinova,t, da,r nu voi fă,ptui nimic fn contra, dreptiUii." Apoi trimitind
bani lui Eliad, îl îmboldi să se ascundă cit-va timp, pentru ~ deza;ma
minia generalului Duhamel. Această purtare a Prinţului Bibescu avu
drept urmare de a nemulţumi guvernul Împărătesc, în ochii cărora
Prinţul păru că n'are vîrtoşie, şi de a rf1ei simpatiile pentru dînsul ale
marei Protectoare de la Nord.
1847 - 1848 323
-------------· ------------------
Ex. Sa Re.şid-Pa.şa, către Alteţa, S. S. Prinţul Bihescu.
Răspuns la o scrisoare adresat[\ de Prinţul Bibescu lui Reşid-Paşa

cu prilejul înlocuirei lui în postul de mare vizir.
Constantinopol, 21 Maiu 1848.
PRINCIPE,
Cu inima plinăde recunoştinţă viu astă-Z:i să vă mulţumesc

de 'ndatoritoare-vă scrisoare. Găsesc în ea expresiunea acelui
sincer prieteşug, de care Alteţa Voastră mi-a dat pînă acum
atîtea semne.
Nu cred să am nevoe să vă reînnoesc, Principe, asigurarea
iubirei din inimă ce am pentru Alteţa Voastră. De această
iubire m'am molepsit pentru tot-d'auna şi, la putere ca şi în
viaţa privată, o voi păstra ca o preţioasă amintire a relaţiu
nilor noastre.
Mă voi crede, Principe, fericit de a mă fi putut arăta vred-
nic de aprobarea atît de măgulitoare cu care vă rostiţl pentru
mine; e o nespusă mîngîere pentru inima mea.
Am tarea convingere că spiritul luminat şi intenţiunile bi-
nevoitoare ale augustului nostru Suveran vor şti să ducă
politica Guvernului său pe drumul cel mai potrivit.
Priimiţi, Principe, expresiunea înnaltei mele stime şi credeţl
în sinceritatea prietenii mele.
Subsemnat: REŞJD.
RifafrPa.şa, către A. S. S. Prinţul Bihescu.
Rifat-Paşa arată Prinţului că Telat-Efendi, membru al Consiliului

superior de justiţie, merge 'n Principate însărcinat cu o misiune.
Hll4 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
30 Mai 1848.
ALTEŢĂ,
Guvernul împărătesc a dat lui Telat-Efencli, unul din mem-

brii consiliului superior ele justiţie, îns[ircinarea de a merge
în Principatele 'fării-Romîneştr şi Moldovei.
Aceastri însărcinare are de scop ele a ţine aceste Principate
în poziţiunea ce li s'a făcut prin statutele organice, clupă
cum Alteţa Voastrft va vedea din instrucţiunile ce are acest
funcţionar.
Am intima convingere că Alteţa Voastră nu va lipsi de a

face o vrednică priimire comisarului Innaltei Porţi şi ele a-i
<la concursul necesar pentru îndeplinirea unei opere menite
să 'ntărcască poziţiunea Tării-RomîneştL
Această convingere o trag, Principe, din rarele însuşiri ce
cleosibcsc pe Alteţa Voastr[i şi clin îngrijirile necontenite ce
Ea nu încetează ele a consacra bunei stăd a ţărilor încre-
clinţatc administraţiei Ei luminate.
In ceea ce mă priveşte, mă folosesc cu grabă de acest
prilej ca să mă recomand continuării preţiosului vostru prie-
teşug, în schimbul simţimintelor ele înnaltă stimft ce am pentru
Alteţa Voastră, r;ii ele care o rog sfi priimcascfi aicl' o noo şi
foarle sincerft asigurare.
Am onoarea ele a lî, cu cel mai aclînc respect, al Alteţei
Voastre, prea umilitul şi prea supusul servitor.
Subsemnat: RIFAT.
Ex. S. Contele general Kisseleff, c,1tre A. S. S.

Printul Bibescu.
'
Excelenţa sa povăţueşte pe Prinţ sr1 nu se dec 'ndărăt în faţa revo-
luţionarilor, să rr1mînă în luptă pe cil puterile îl Yor lăsa: «Dosirea,
1847 - 1844 325
oa,menilor onestl, - zice ci, - ar face Joc 11emernicilor care n'au 111
vedere de cit dezordin1, diirîmă.r1, şi totul m1111a,i în interesul lor
exclusiv şi personal."
PawJoysa, 29 Iunie 1848 1).
PRINCIPE,
D. Gramont vă va îmmîna aceste cîte-va linii ce vă adresez
ca răspuns la scrisoarea-vă din 16 Mai, pe care mi-a dat-o cu
credinţă după o lungă şi premcjdioasă călătorie. El ne-a sosit
în mijlocul holerei, care s'a năpustit acum pe capitală, şi cu

toate astea şi'a aşezat copii şi are să ne părăsească ca să se
întoarcă acasă şi lîngă A. Voastră. L'am revăzut cu o nespusă
plfoere şi cu atît mai mult că l'am găsit tot cum îl cunos-
cusem odinioară, - tot devotat capului său, - şi devotat cu
sinceritate şi lealitate. Am vorbit multe de A. Voastră, Principe,
şi ele Ţara-Romînească şi ne bucuram ele starea mulţuniitoare
a afacerilor, cînd ştirl nesigure ne-au ajuns despre unele
întîmplărl neplăcute, a căror însemnătate nu o pot şti încă,
neaflîncl nimic pozitiv pîn'acum despre natura lor.-De aceea,
nu voi vorbi mai mult de dînsele, gemînd numai asupra
nebimii oamenilor care caută o îmlmnătrtţire îndoioasă, jert-
find un bine real, pe care-l pierd fără a-l mai putea găsi;
nu vorbesb de cît de cei rătăciţI, căcI pentru capl, lucrul se
schimbă. Ei ştiu ce vor şi sunt harnicI, inimoşi, pe cit de
slabl le sunt protivnicii, - care, cei mai mulţI, prin lipsă de
hărnicie, - să lăsă să fie prinşi şi stăpîniţL
Nădăjduesc că bunul spirit romînesc nu va lăsa unei mîinl'.
de stricaţI dreptul să ducă populaţiunea după placul lor, -
că se va resgîndi lumea, - şi că ordinea, de este Înh·'adevăr
turburată, îşI va relua puterea în interesul tuturor ş'in al
fie-cărui-a în parte. - Lucrul de c[ipetenie e să nu perdcţi
1) Scriind această sc1·isoare, Contele Kisselcfl nu ~tia de întîmplărilc

ivite în Ţara-Romînească la 11 Iunie 1848,
326 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ. ŞI DOCUMENTE
inimă şi din contra să vă credeţi: dator să rămineţi în luptă
pe cît vri vor lăsa puterile şi pe cît timp veţi avea în con-
ştiinţa-vă intima credinţă că puteţi fi folositor. Dosirea oame-
nilor oneştI ar lăsa loc nemernicilor care n'au în vedere

<lecit dezordini, clărîmări, şi totul numai în interesul lor
exclusiv şi personal.
Subsemnat : KlSSELEFF,
D. C. de Kotzebue, consilia,r de Sfat ,şi consul genera,]

a,J Rusiei, elitre A. S. S. Prinţul Bibescu.
Intr'o comunicaţie oareşI cum liberă prin formă,· D. Consul general
al Rusiei protestează în numele Guvernului său în contra schimbărilor
de curind introduse 1). şi vesteţ;le pe Prin\ul Ţării-Homîne~LI că fiind
date împrejmftrile de [aţC1, consulatul genera.I a.I Impăratului tuturor
Rusiilor cată să-şI înceteze funcţiunii<:>.
Bu,;ure~ti, 12 Iunie 1fH8.
ALTE'fA.
In împrejurările de faţă consulatul general al Maiestăţii sale
Impfi~·atul tutuim· Rusiilor cată silit să-şi înceteze funcţiunile.
Vestind de plecarea Sa pe Alteţa Sa 1-Iospoclarul 'f[trii-Ro-
mîneşfi, subsemnatul, luîncl în consideraţiune cfi această stare
de lucruri a fost adusă printr'o vriclit[i pfişire 'n contra dispo-
ziţiunilor regulamentului organic, întemeiat pe dispoziţiunile
tractatului din .Adrianopol, protestează formal în contra tu-
turor preschimbărilor ele curîncl introduse.
_ _ El roagă pe Alteţa Sa să priimească asigurarea înnaltei
sale consideraţiuni.
Subsemnat: CH. ele KOTZEBUE,
Consiliar ele Stal,
1) Mişcarea din 1848 se l'ftcuse la 11 Iunie. Prinţul subsemnase o noă

constituţiune.
1847 - 1848
n. Carol de Kotzebue, către A. S. S. Prinţul Bibescu.
D. de Kotzebue scrie Prinţului Bibescu că lmpflratul este supărat ele

nerecunoştinţa şi de lipsa de respect a Romînilor care au rămas surzi
la toate îndemnurile Guvernului lmpărătesc. Arată Alteţei sale că trn-
pele ruseşti, intrate în MoldoYa pentru a păstra ordinea, an sfl lase
locul trupelor turceşti. Maie~latea Sa încredinţează Porţii Oto111a11e grija
de a reîntemeia ordinea în Tara-Rumînească.
Galaţi, 8 Iulie 1848.
PRINCIPE,
In noaptea ele 5 spre fi, am priimit scrisoarea ce Alteţa

Voastră mi-a fftcut onoarea de a-mI adresa, cu data ele :2 ale
acestei lunr. A cloa zi îmt veni o invitare din partea D-lui

General Duhamel de a m[i duce la Bîrlad, şi mă hotărîi să
pofttsc pe D. Călinescu să-şI amîne plecarea pînă la reîntoar-
cerea mea ca s[i pot fi în stare, Principe, sri v[i dau noută\I
pozitive.
Cu rnultri pfirerc de rM1 cat[i să spun .\ltcţii Voastre di
de nu sunt bune. i\laicstatca sa Impăratul a fost foarte sup[trat
de nerecunoştinţa Rornînilor, ele lipsa ele respect cc au arătat
la toate îndemnurile noastre. Trupele noastre, care n'au
ocupat Moldova decît cu scopul numai de a opri acolo o
isbucnire ca cea din Bucureşti, se vor întoarce în Rusia
inelată ce vor fi înlocuite cu trupele turceştL Maiestatea Sa
lasă Porţii grija de a re'ntemeia ordinea în Tara-Romînească.
tJuliman-Paşa cată să sosească în curînd la Bucureşti, avînd
depline puterI din partea Guvernului său şi însoţit de Emin
Effencli, primul dragoman al Porţii. Vor sfi 'ncerce mijloace
de împăcare.
In ce mă priveşte, am priimit ordinul de a rămînea la
Galaţi. N'am inima, Principe, să vă scriu mai mult; bine-
voiţi însă s[i credeţi în simţimintele nestrămutate ele înnalt[i
328 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ Şi DOCUMENTE
consideraţie şi de sinceră iubire cu care am onoarea de a li

al Alteţei Voastre, prea devotatul servitor.
Suhsenwat: ( 'H. KOT7.EBCE.
Contele de Nesselrode, către A. S. S. Prinţul Gheorghe

Bibescu.
lnvăţămîntul de 1.ras din această scrisoare e cri Rusii i place mai

bine ca Prinţul Bibcscu să nu reie puterea. S'a arătat prea liberal.
Petersburg, 17 Decembre 1848.
PRJNCIPE,
Împ[1ratul a luat cunostintă

, ' de scrisoarea ce Altcta '
Voastri't
i-a adresat din l\Ioldova: cu data de li, Octomhre.
Cutez a vă chiezăşui că greşiţl'. cînd credeţI că 'nvinuirile
duşmanilor voştri au putut avea vr'o înrîurire asupra p[1-
rerii Maiest[iţii Sale. Urm[1rim de prea aproape tot ce se
petrece 'n Principate pentru ca să poată calomnia sau cleve-
tirea s[t pătrunză pc lingă noi. Strein[1 de personalităţile, de pa-
timile şi de rivalit[iţile diferitelor partide clin Tara-H.omînească,
Curtea Împărătească arc de principiu să nu-şi întemeie jude-
carea clecît pe fapte a căror ncsmintcală şi adevăr i-au fost
învederate prin propriele-i cercetări şi un control conştiinţios.
Ar fi nefolositor de a arăta aci ştcrpe părerI de r[ul despre
fapte desăvîrşite pentru tot-d'auna, ce au adus o catastrofă
pe care am deplîns'o foarte viu şi care a pus capăt carierei
voastre politice. De cîncl aţI abdicat postul înnalt ce ocupaţi,
propricle-v[1 cugetări se vor fi îndreptat spre cele din urmă
întîmplări, spre cele clin urmă acte ale administraţiunii voastre.
Ele au fost isp[1şite într'un mod prea crunt pentru ca să poată
azi lăsa loc la yr'un alt simţimînt decît acela al unui interes
1847 - 1848 329
sincer pentru soarta-vă, şi sunt însărcinat să vă arăt acest

interes din partea Împăratului.
Maiestatea Sa se 'ntemeie de altmintre!I pe nobleţa simţi
mintelor voastre pentru a fi sigură că veţl şti a pune în

atitudinea Alteţii Voastre toată cuminţia necesară spre a
nu da hrană spiritului de facţiune, şi mai ales spre a
nu se putea sluji intrigi politici de numele vostru în folosul
unor uneltiri vinovate care ar turbura clin nou liniştea ob-
ştească pe care Curtea ocrotitoare ţine atît de mult să o reîn-
temeeze pe trainicI baze în Tara-Romînească. Tocmai spre a
aduce la desnăclejcle ori Ct' asemenea încercare, va trebui s[1
puc ele azi înnaintc Alteţa Yoastrft o deosebită grijă. Îndepli-
nind în conştiinţ[t subt acPst raport datoriile ce-i impun pa-
triotismul si"tl1 şi glasul onoarei, va putea în tot-cl'auna Alteţa
Voastră să se bizuească pe sufragiul Împăratului şi pe bine-
voitorul interes al Maiest~ţii Sale.
Facă cerul, Principe, ca, - în sînul vieţii private, sii găsiţi
linişte-a şi odihna ce sunt atît ele clorit clupă asprek 'nccrcăr'I
care v'au fost date ele sorţL E sincera clorinţi'1 ce formez,
reînnoindu-vă asig·urarea înnaltei nwlt- consideraţiuni şi a
neslr[unutatei mele afecţiunL
S11bsem11tit : Conte de l\ESSELHODE.
Revoluţiunea se făcu la 11 Iunie. Fusese precedată de o

incercare de asasinat în contra Prinţului.
Mişcarea din 1848 nu fu însă 'ndreptată în contra lui ; -
oamenii înţelepţi înţelesese "că numai el putea sc[tpa situa-
ţiunea; - cea cc se ataca era protectoratul Rusiei. De aceea,
capii mişc[trei rugarf1 pc Alteţa Sa să păstreze puterea ca să

ferească ţara ele răsboi civil.
3~0 CORESPONLJENŢA DIPLO!\IATICĂ ŞI DOCU'.IIENTE
De mult timp pipăit despre eestiunea ele ar li momentul

priincios unui asemenea proeet, Prinţul povăţuise să nu se
tacă, sig·ur că J'fiptuirea lui ar li în mod silit urmaffi ele o
intervenire armatft a Rusiei şi a Porţii, şi probabil ele per-
derea, pentru ţară, a unora clin clrepturile-i recunoscute, cu
atîta greutate recucerite.
Totuşr este adevărat că, în faţa faptului s[1vîr.şit, Domnul
se 'nvoi s[t proclame constituţiunea cea noă, şi sfi formeze
un cabinet nou, ales printre capii mişcării. De sigur c'ar fi
urmat s[i guverneze, cu nădejdea ele a feri Tara-Romînească
de nenorocirile ee prevedea, ele n'ar 11 înţeles e[i nu-i va fi
cu putinţ[i să 'nfrîne tăria oareş1 cărui curent. Nevrînd să
ee asupră-şr răspunderea intr[irei armatelor streine pe pămîntul
romîncse, - el, caru la 'nceputul fr[nnîntării, nu priimise ce-i

oferea 11 generalul KisselelT, ele a trimite cîte-Ya regimente
ele Cazacr care s[L păstreze ordinea in 'fara-Homînească, -
abdică la 14 Iunie 1848 şi se retrase 'n Transilvania.
Anarhia în sînul Guvernului, intrarea Ruşilor în Iaşl, a
Turcilor în Bucureşti, o sîngeroas[i clocnirc a trupelor tur-
ceştr şi romîneştr
chiar în capitală, apoi în slîrşit tractatul de
la Balta-Liman, care răpi Principatelor dreptul suveran ele
a-ş1 alege pc Domnii lor, şi reduse durata domnii acestor
clin urmii la şapte anr iea ;şi înainte ele l82B1, cată faptele
însemnate ele la slîr,;;itul acestui perinei.
'I Vezi t. II, scrisoarea generalului Ioan E Florescu către autorul

acestei cftr\i.
GESTIUNE ATINGATOARE
DE
ÎNV ĂT, ĂM ÎNTUL · PUBLIC
CESTIUNE ATING.\TOARE
DE
ÎNVĂŢĂ:\IÎNTUL PUBLIC
EXPUNERE
Cit timp domniră 'n Principate Prinţii fanarioţr, limba

grecească fu singura· temelie a educaţiunei romîneştr. Cu
reîntoarcerea la putere a Prinţilor pămînten'f, limba lui Omer
fu cu atît mai nemilos osînclită, cu cît, timp mai bine lle un
veac, luase în şcolile noastre lo~ul limbei naţ.ionalc.
Această reacţiune puternică, clar lesne ele 'nţeles, contribui
multa 'ntîrzia, în Ţara-Romînească, clesvoltarca învăţămîntului.

~colile romîneşt'f, neavîncl nicI o traducere a autorilor
studiaţi în liceele clin Statele luminate ale Europei, aflînclu-se
în lipsă de un învăţămînt superior îndestulător, şi în putinţă
de a aduce la stare coaptă inteliginţa şcolarului, desăvîr
şinclu-i cunoştinţile şi înnălţîndu-i mintea, eşi de aci că pentru
un timp se popri propăşirea studiilor. Urmarea fireascft a
acestei stărr de lucrurr fu că mai toate familiile ce aveau
amină mijloacele trebuincfoase pentru a-şi creşte copii în
străinătate, i trimiseră 'n Franţa ş'în Germania.
Educaţiunea lor, în punctul de vedere intelectual, era acolo,
ş'în mod sigur, pe deplin chezăşuită, - găsind elemente com-
plecte de studii şi profesori foarte buni, - clar, alriturr de
334 COflESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
aceste foloase, cîte neajunsurI, cîte primejdii chiar ! Copilul,

mai apoi studentul, departe de ţara, departe de familia sea,
îşI uita cu 'ncetul limba. Încredinţat, cele de mai multe ori,
unor corespondinţi tineri, lăsat une orI în voea lui, se găsea
în curînd pradă, fără apărare, a tutul01· poftelor care pîndesc
vîrstele cele tineri în oraşele mari ca Parisul şi Viena.
Foarte îngrijit de această stare de lucrurI, Prinţul Bibescu
se hotărî s'oprească tineretul romîn c<să dosească din ţară la
o vîrstă în care reamintirile moşii părinteştT, netrainice încă,
efîrşesc prin a se şterg·e, lăsî~d locul unor întipăriri a căror
urmă de obiceiu este de a-i face streini printre ai lor, şi
nedestoinici de a înţelege treburile ţării lor.»

A înfiinţa în Bucureşt'i,-pe modelul celor mai bune şcoli
din Franţa,-un liceu francez în special consacrat studiului
limbelor antice, istoriei şi ştiinţelor ; a face ca 'ntregimea
acestor cursuri să coprindă un period de zece anI ; a face
ca 'ntr'însul limba romînească să fie limba cursurilor, dar
întîiu numai în mod lăturalnic, adică pînă cînd se vor fi
dobîndit în limba naţională cărţile necesare, şi se vor fi format
profesori în stare să se 'ndeletnicească cu dînsa, în mod care
să poată da roade, în diferitele cursurI de ştiinţă şi de isto-
rie ; a înnălţa nivelul studiilor primare şi secundare, în care
limba romînească ar ii neclintit păstrată ; a funda mai tîrziu
sucursale ale liceului din Bucureşti', şi, - treptat după tre-
buinţi, - şcol'i speciale în care ar intra şcolarii la eşirea din
liceu, eată planul la care se opri Prinţul Bibescu.
Spre a-şi atinge scopul, Prinţul se adresă Guvernului re-
gelui Ludovic-Filip şi prietenilor ce avea în Franţa. Întîlni
pretutindeni aceaşI grabă de a-i veni in ajutor. - Liceul se
deschise la îneeputul anului 1848.
CESTIUNEA Î1',VĂŢ,btiNTL'LUI PUBLIC
Scrisoare către D. D ... , prnfesor la colegiul

Louis-le-Grand.
Prinţul arată D-lui D .. , pro[esor la, Colegiul Louis-le-Gra,nd, proee-

tul său privitor la înYăţămîntul public în Ţara-Romînească, l;'i-1 rnag-[i
să ie parte la dînsul.
Bucure:;;tl, 14 Mai 1847.
DRAGUL MEU CONŞCOLAH.
mele îm prieinuesc îngrijire şi supi'trare. Iată aproape

Şcolile
25 de ani de eînd funcţionează, întrebuinţînd limba romîneas-
că ca element p~1cipal fără să fi dat vr'un rod, precum nu
vor produce vr'o dată nimic bun, cît timp instrucţiunea su-
perioară va urma a se tîrî în făgaşul cel rău în care a fost
aruncat prin unul din acele excese ce le aduc reacţiunile.
Cînd ţara era guvernată de către Grecii din Fanar, limba eli-
nească forma temelia educaţiunii noastre, spre marea pagubă,
ce e drept, a idiomului naţional, care era cu totul pf1răsit. Cîncl

ne scăparăm de ace,;;ti guvernatori strr1inI, ura pe care le-o
purta lumea se resfrînse asupra limbei lui Omer, care fu la
rîndu-i gonită clin şcolile noastre, şi c[1zur[1m în excesul opus,
adică nu mai vrurăm în ele de cît romîneasca. Înţelegeţl însă
că o limbă atît de săracă încă, care n'are nici literatură proprie
nicr traducerI de nicl un fel, e foarte puţin priincioasă spre a
sluji de călăuză a luminării, înnainte de a se fi luminat însă-şi
prin frecare cu limbele cele învăţate şi înnainte de a se li îm-
prumutat puţin cîte puţin de la ele cu bogăţiile prin care
ele strălucesc. Urmează de aci că cei dintre tinerii noştri ai
căror părinţi se bucură de oare-şi care dare de mînă, es din
ţară ca să meargă să caute aiurea şi mai ales la O-Voastră,

o învăţătură pe care n'o găsesc aci, şi pe care în deobşte nu o
capătă aeolo în mijlocul acestei mări pline de stînci pe care
le 'nfăţişează capitala voastră celor ce au nesocotinţa ele a se
836 CORESPONDENŢA DIPLmlATICĂ ŞI DOClll\lENTE
---------------------------------
arunca într'însa fără cîrmaciu nicî bussolă, Ia o vîrstă la care

e prea uşor de a se da afund.
Am format decI proectul de a împlînta aci cea ce mergem
să căutăm la O-Voastră cu preţul a atîtor cheltuelI şi pri-
mejdii şi viu să vă rog să Iuaţr partea-vă din această sărcină,
ca să-ml'. uşuraţi făptuirea părţii ei celei mai grele.
Nu-ml'. ascund mărimea greut[iţilor ; voi avea de 'ndeplinit
cele patru condiţiuni ale lui Lucian : Kt:t1 1t6vou T.oUoo, xt:t1
xp6vou µexxpou, Y.IX1 OIX1tGt\/Yji;; oi crµtxpoci;;, X/Xl -c:'.rzr,i;; oErcr0t:tl /,IX(-1,T.poc;.
Dar, stăruinţa nu-ml'. va lipsi. Timpul, nf1clrtjcluesc că Dum-
nezeu mi-I va lăsa ; 01·1-cum, cei care vor veni clupă mine
Yor privi ca· lucru de conştiinţă să urmeze „e această cale, o
clat[i cc le va fi ea deschisă. Banl'., am de acum înclestui ca să-m1
pun maşina în mişcare şi voi găsi în tot-d'auna pentru trebuin-
ţele ce se vor ivi mai tîrziu. Oamenii cu talent şi zel, hoc opus,
hic Jabor! din fericire însă aveţi la D-Voastră mai mulţl'. de

cît vă trebue şi nu mă îndoesc e'aş putea atrage pe acei de
care voi avea nevoe, punîndu-le înnainte foloase îndestul ele
marl'. pentru ca ei să se lase să fie momiţL Am chiar în gîncl
s[1 rog Guvernul francez să urmeze ele a-i privi ca slujind în
Franţa, ea s[1 nu fie ei lipsiţi de drepturile lor universitare,
ct'tci n'aş vrea să am decît oamenl de meserie şi practicL

Voesc să 'ncep prin a întemeia în capitala noastră un
liceu, aşezat pe aceeaşi temelie ca şi cele mai bune liceurl'.
ale voastre, rămănînd s[i se 'nfiinţeze mai tîrziu sucursale în
diferite alte puncte. Presupuneţi un moment liceul Ludovic
cel mare mutat în Bucureşti, cu personalul său, cu admi-
nistraţiunea sa interioară, cu profesorii săi, cu programa sa de
studii ! O vecleţl'. :
«.Je suis ambitieux, tout homme !'est saus cloute».
[Sunt ambipos, şi 01·1-cc om ele sigur e~te ambiţios.]
Şcolarii mei ar eşi cl'aci ca s[1 treacă 'n şcoll speciale, pe
CESTIUNEA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI PUBLIC 3,17
care socot să le 'ntemeiez cu încetul, ast-fel ca, peste vr'o

zece anl, posturile publice, la care astăzr orI-ce individ cc
abia ştie să-şY iscăleasc[i numele, crede că are drept, să nu mai
poată fi moşia decît acelora care vor putea dovedi după lege
eă şi'au însuşit o serie ele studii îndestulătoare şi de cunoştinţe
covărşitoare cu pretenţiunile pe eare ar putea să le aibă.
Limba romîncască va fi în deosebi păstrată pentru studiile
primare şi secundare, al căror nivel mă bizuesc că-l voi ri-
dica, şi care se vor face :n şcolr particulare; nu se vor sluji
însă ele clînsa ele cît în mod lăturalnic în liceul meu, unde
va fi înlocuită prin limba franceză, pînă cînd vom fi dobîndit,
în graiul naţional, cfirţile neapărate, şi vorri. fi format profesori
în stare de a se sluji de clînsul în mod rodnic la diferitele
cursuri de ştiinţe şi ele istorie.
Eată, dragul meu conşcolar, proiectul la care te rog să iei
parte, rămănînd s[t-i aduc! preschimbările pe care le vei crede
de cuviinţă, crwr viu să-ţI propun locul ele pro-1iizor 1) în liceul
meu, de hine-vocştr s[t-1 priimeşti şi să-ţr unP,ştr ast-fel numele
cu opera care e menitft s[t aib[t cea mai mare înrîurire asupra
regener[irei unui popor, pentru care vechiul nostru prie-
teşug nu poate să-ţT insnlle ele cît interes. Te las stăpîn pe
condiţiunT despre eare te vei înţelege cu Doctorul P ... , pe
care-l cunoşti şi care, în această privinţă, are clin parte-mi,

depline puter'î. Aştept cu nerăbdare şi cu nădejde bună răs
punsul D-tale.
«.lfntri tune plurima,m snlutem.»
') ProYizorul francez nu ·nrrrijeste ca Cl'l romin numai de internat:

el c capul, directorul lic0uiut (N.' lr.)
23
HHB CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
A. S. S. PrinţulBibescu, ciitre Ex. Sa, .ilfinistrul

Instrucţii Publice al Franţii, Contele de Sa,lva,ndy.
Prinţul arată Contelui de Salvandy proiectul său de-a organiza sta-

bilimentele de inslrncţiunc publică din Ţara-Homînească pe planul celor
mai bune c·olegii din Fran\a ~i roagă pe Excel. Sa Ministrul să-i dec
prc\iosul său concurs.
Bucure~tr. 9 Octomhrc 1847.
DmrnuLE MINISTRU,
Vrînd să pun instrucţiunea publică în raport cu desvoltarea

treptată ce s'a desfăşurat în Tara-Romînească în toate cele-1-alte
rămurI ale administraţiunii, am crezut că nu pot trage dintr'un
mai lmn isvor elementele cc ne lipsese ca să ajungem la

acest scop, de cît cerînclu-le Universităţii Franţii, acest ne-
mărginit focar de lumină, care radiază asupra Europei întreg·I.
Scopul meu c ele a organiza stabilimentele de instrucţiune
publică, în acest Principat, pe planul celor mai bune colegii
din Franţa, apropriindu-le tot de o dată mijloacelor de care
poată s,\ dispună ţara pentru această ţintă. Dar poate ci't \'a
fi oare-şI care g-reutate pentru noi srt găsim, în sînul Univer-

sităţii, personalul necesar pentru scopul nostru, dacr1, priimind
aceste condiţii, profesorii aleşi de noi s'ar vedea, la reîntoar-
cerea lor în Franţa, ameninţaţI să-şi pearză drepturile ce se
ţin de calitatea ele membru dintr'acest corp învăţat.
Dacă, din contra, aceste drepturY s'ar găsi chiezăşuite formal
în contra ort cărei întîmplăd, aceiaşY profesorY ar priimi fără
îmloeală propunerile mele, cu atît mai multă grabă, cu cît,
de altmintrelea, ar găsi în ele foloase îndestul de mart.
Viu, prin urmare, Domnule Ministru, să rog pe Excelenţa
Voastră să bine-voească să hărăzească această chiezăşie pro-
fesorilor pe care Universitatea \'a fi în stare să mi-i procure,
GESTIUNEA ÎNYĂŢĂi\IÎNTULUI PlilLIC 339
şi să crează în însemn[ttatca serviciului ce veţ'i aduce Tării
Romîneştr şi mie personal.

Vă rog, Domnule Ministru, s[i priimiţI asigurarea înnaltei
melc consicleraţiunL
S11bsN1111at : GHEORGHE DIBESCU.
Ex. S. ~Ministrul Instrucţwnii publice din Franţa, conte

de Salvandy, că.tre A. S. S. Prinţul Bibescu; răspuns
la scrisoarea A. S. cu data din 9 Octombre 1847.
Ex. S. l\Iinistrul ffigădue~te Pri11ţuluitot concursul său; i aduce la eu-

noşlinţri holărîrea ce a publicat, ~i prin care «este a,sigura,tă, pă,stra,rea
drepturilor cîştiga,te în Universitntea, din Fra,nţa,, membrilor Uni-
versita,rl că,rora a,r .i îngă,duit să, 'mplinească, fimcţiunr d' a,le învă
ţă,mfntului public în Ţa,ra,-Rominenscă,.,,
Pa1·is, 26 Nocmbre 1847.
Pm~Cll'E.
Domnul Ministru al Afacerilor streine mi'a îmmînat scrisoarea

pe care Alteţa Voastt·[i mi'a f[wut onoarea să-mi adreseze în
zioa ele 30 Octombre trecut, ca să-m'î propue să dau voe unor
membri ai Universităţii clin Franţa să intre în serviciul instruc-
ţiunii publice în 'fara-Homînească, ci păstrăndu-şI totuşi rînclul
şi drepturile clobînclite în Universitatea clin Franţa.
Gînclirea liberală care a insuflat această propunere, face
prea mare cinste marei instituţiuni a cărei direcţiune mi'este
încredinţată, pentru ca s[i nu mă grăbesc să intru în privi-
rile nobile ale Alteţii Voastre. Franţa va fi în tot-d'auna gata
să-şI dee concursul, ca să gr[ibească propăşirile învăţămîntului
public şi să-şI aducă ast-fel piatra la desvoltarea civilizaţiunii
moderne.
Ca să corăspuncl dorinţelor Alteţii Voastre, am publicat la
15 Noembre coreut, o hot[trîrc clin care alătur aci o copie,
34-0 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
ş1prin care este asigurată păstrarea drepturilor cîştigate în

Universitatea din Franţa, membrilor sus zisei Universităţi, care,
cu voea marelui Maestru, vor fi chemaţi să împlinească
funcţiuni în învăţ[tmîntul public din 'fara-Romînească.
Alteţa Voastrăva vedea în acest act un semn nou alinte-
resului ce ia Guvernul Regelui la prosperitatea unei naţiunt
prietene, şi la isbînda administraţiunii unui Prinţ care arată
într'un mod atît de delicat şi de înnalt, ce bune amintirI a
păstrat din şederea-i în patria noastră.
Sunt pornit să pun în serviciul Alteţii Voastre toate năzu
inţile mele ca să hotăresc pe membrii Universităţii din Franţa
să priimească propunerile ce vin dfl la Guvernul 'fării-Ro
mîneştl'. Îm trebue însă, ca să isbutesc, să cunosc hotărîrile
pe care Alteţa Voastră ar avea gîndul sr1 le ce cu privinţă
la remuneraţi unea de care se vor bucura funcţionarii francezr
în institutele romîne, şi la cheltuelilc de călătorie ce le vor
fi date pentru a se duce acolo.
Alteţa Voastră ştie de sig·ur că Franţa posedă şcol'i latine
la Constantinopol, şi că, de curînd, a întemeiat o şcoală chiar
la Atena.
Îm propun pe viitor să fac sr1 fie inspectate aceste institute,
din doi în doi anY, de către inspectorI genera!r ai Universităţii
Franţii. D'ar li aceasta pe placul Alteţii Voastre, aş putea
să dau acestor funcţionarr însărcinarea de a merge 'n 'fara-
Romîneascr1 ca să cerceteze acolo direcţiunea dată stucliilor
de către profesorii francez, alăturaţi: şcolilor ţrtrii. Aceste vizite
ar avea drept urmare de a aţîţa zelul profesorilor şi de a
păstra printre dînşii tradiţiunile metodelor franf!eze. Ar fi,
oareşi cum, desăvîrşirea gîndirei luminate a cărei vrednică

iniţiativă a fost luată de Alteţa Voastră.
Trimit, alăturat aci, Alteţii Voastre un raport prezintat
Regelui Francezilor de c{1tre Ministrul Instrucţiunii publice,
la 3 Martie 1843, despre situaţiunea înv{iţămîntului secundar,
CESTIUNEA iNVĂŢĂMÎNTULUI PUBLIC 34]
la stîrşitul căruia se găsesc programele de studii ale subt-

colegforilor. Dacă alte documente ar putea să vă fie folosi-
toare, m'aş grăbi să le pun la dispoziţiunea Alteţii Voastre.
Priimiţi, etc.
Subsemnat: SALVANDY.
Copia hotărîrei :
<<Membrii Universităţii din Franţa, care vor fi dobîmlit voe
ele la noi, să 'mplinească funcţiuni în învăţămîntul public în
'j.'ara-Romînească, îş vor păstra drepturile şi rangul lor în
Universitatea din Franţa.»
«F[1cută la rezedinţa Universităţii.»
Subsem11a,t: SALVANDY.
A. S. S. Prinţul Bihescu, către Ex. S. Contele de

Salvandy.
l'rinţul 111ulţmneşle Ex. ~ale l\Iinislrului Instrucţiunii publice că a bine

voit s[1 păstreze drepturile cî;_;tigale îu Universitatea din Franţa, mem-
brilor acestei Universităţi care ar dobindi voe s[i priimească funcţiuni
în învăţămîntul public în Tara-Romineascri.-Alteţa Sa preţueşte muh
propunerea ce l\Iinistrul a bine-voit să i-o facă, de a îndritui pe In-
spectorii generali francezi, - însărcinaţi să viziteze şcolile din Atena
şi din Constantinopol, - sri 'mplinească în Tara-Romînească o aseme-
nea misiune.
Bucureşti, '/ 10 Februarie 1848.
DOMNULE CONTE,
Am fost cît se poate ele mişcat de prnm1rea ce Excelenţa

Voastră a făcut cererei mele, ce tindea să dobîndească pentru
profesorii îndrituiţi să priimească funcţiunl'. în învăţămîntul pu-
blic în 'fara-Romînească, păstrarea drepturilor cîştigate în Uni-
versitatea Franţii. Am vhut cu o sinceră recunoştinţă în
acest fapt o noo clovad[t a interesului cc-mT arată Guvernul
84-2 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI oocm.tENTE
Regelui, ş1 a generoasei lui gr[ibir'I de a ajuta năzuinţele po-

poarelor care se muncesc ş[i-ş'I deschidă căile civilizaţiunii.
D. Dr. Piccoio care locueşte la Paris şi pe care am plă
cerea să vi-l prezint, Domnule Conte, ca însărcinat de a fi cores-
ponclinte al consiliului nostru al Instrucţiunei publice, va avea
onoarea ele a veni la Ministerul D-Voastrri. El este anume în-
sărcinat_ sri dee toate desluşirile trebuincioase, atît despre
personalul ele care avem trebuinţ[L pentru moment, cît ş1
despre bazele învoirilor noastre cu profesorii.
Mi' este peste putinţă să v{i arăt, Domnele Conte, cît am
fost de mişcat de propunerea ce Excelenţa Voastră a bine
voit a-ml face, de a îndritui pe Inspectorii generalr, însărci
naţl ele clînsa să viziteze şcoalele din Atena şi Constantinopol,
să 'ndeplineasc[1 şi în Tara-Homîncas61 o astfel ele misiune.
Preţucsc foarte mult eeea ce este bine voitor într'o asemenea
propunere, pentru Universitatea noastr[t născîncl[t.
Mr1 voi sili să o fac să se foloseasctt ele clînsa cinel studiile
vor li îndestul ele înnaintate, pentru ca să poată trage ea clin
aceast[L favoare tot folosul dorit.
Mai am încă s{i mulţumesc Excelenţei Voastre pentru tri-
miterea raportului către Rege, privitor la instrucţiunea sccun-
dar[L ; n[tcl[tjclucsc c[t-ml va fi de un marc ajutor în continuarea
grelei ope1·c dtrcia m'am devotat.
Bine-rniţr a priimi, etc.
Subsemnat: Prinţul BIBESCU.
Lege despre instrucţiunea, publică, votată de Obşteasca,

Adunare ordinară, a, Ţilrii-Romîneşti, în ,şedinţa,-i de
la, 2 ~Jl;la,rtie 1847, şi sa,ncţiona,tă, de Hospoda,r.
Art. I. Îmăţăturile publice se împart în cloo, pe cît priveşte

la part,)a hrirb[1tească sau la partea femeiască.
Art. II. Pentru ceea f'C privc~tc la înv[tţ[ttura copiilor ele
GESTIUNEA Î;';VĂŢĂ~IÎNTULUI PUBLIC
partea bărbătească, aceştia se vor impi\rţi in trei secţiun'f,

adică : in şcoale de sate sau comunale, în şcoala de oraşe
sau elementare şi în şcoale dcsăvîrşitoare sau academice.
Art. III. În şcoalele de prin sate învăţ[tturile se vor măr
gini întru aceia a citirei, a scrierei, a catehismului şi a celor
d'întîiu operaţii aritmetice.
Art. IV. În oraşele ele dipetenie ale judeţelor, pe lîngft cla-
sele de citire, scriere, de aritmeticf1 mărginită în cele patru
operaţii şi de catehism, se vor înfiinţa cîte doo clase pentru
înviiţătura g-ramaticci, a elementelor Istoriei, a Geog-raliei şi
a Aritmeticei cu fracţii.
În capitala Bucureşti, se vor aşeza trei ele aceste şcolr, iar
în oraşul Craiova una, cu adăugire de învfiţătura cunoştinţelor
uzuale şi a clesemnului linial, aplicate la arte şi meşteşugurI.
Art. V. Învăţăturile desăvîrşitoare se vor urma într'o Aca-
demie, cc se va aşeza în capitala Bucureşti, în care se vor învăţa
limbile Latină, El')nică, Francezft, German[1 ";'i Slavon[t cu o
mai dcs[1vîrşită, tot dli o dat[1, deprindere în limba naţ.ionalCt.
Pe lîngă acestea se vor înv[1(a Istoria univcrsarn, Retoric-a,
Elcmen tele Filosofiei, şi ale ştiinţelor F'isico-matcmatice.
Toate aceste înv[1ţ[1turI se ,·or împi'trti în 12 clase.
Cele de jos patru clase ale acestei .\cademii se vor întocmi
şi în oraşul Craiova.
Se va alfttura pe lîngă aceastft Academic, o Facultate pentrn
înviiţătura legilor acestei ţărI, cu îndeplinire de cunoştinţa
1egilor romane, şi în comparaţie cu legislaţia altor neamuri,
împărţindu-se aceste învăţăturI pentru curs de doi anI.
Art. VI. Ca o sucmsală a acestei Academii se va aşeza pe
lingă departamentul ostăşesc, o şcoalft de aplicaţie, pentru
îndoit sfîrşit, ele a se pregăti acolo atît aspiranţii la graclurI
milit.ărcşti, cît şi cei ce vor fi a se întrebuinţa la lucrarea
şoselelor, a podurilor, a minelor şi alte asemenea slujbe in-
ginereşti.
344 COrlESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCU!IIENTE
Art. VII. În Academie şcolarii se vor împărţi în interni şi

externI, unii şezători în pension şi alţii vor urma învăţ[tturile
la Academie, locuind la părinţii lor.
Dintre şcolarii cei clin lăuntru, 24 se vor ţinea cu cheltuiala
Statului; aceştia se vor priimi din fii ;welor părinţi, care vor
fi săvîrşit însemnătoare slujbe ţării şi se vor afla a fi scă
pătaţi, dîndu-se precădere acelor şcolarI carI vor fi dat doyezi
ele o mai mare capacitate la învăţătură.
Art. VIII. Învăţătmile în şcolile comunale pentru sate, pre-
cum şi celor elementare pentru oraşe, se vor urma iăr[t nicr
o plată, iar pentru învăţăturile în Academie, precum şi ale
celor de limbr streine, ce se vor aşeza în oraşele Craiova
sau şi în alte oraşe, şcolarii vor plăti, şi banii se vor aduna
şi se vor face Yenit al şcoalelor.
l'lata în Academie va li pentru şcolarI cite 3 galbeni [36
1. 11.1 pe trimestru, iar pentru cei intemt cite 20 galbenI 1240 l.n.j
pe trimestru.
În oraşul Craiovei pentru clasele de limbr streine, fie-care
şcolar va plăti doi galbeni (24 l.n.i ş'în cele-I-alte oraşe unde
vor fi asemenea clase cîte un galben (12 l.n.) pe trimestru.
Art. IX. Pentru ceea ce priveşte la învăţătura fetelor, se
va aşeza în capitala BucureştI un pensionat ; şi fiind cit fun-
datorul slîntului Spiridon Nou prin testament hotăreşte ca
clin prisosul venitului acestei mănăstirt s[i se înzestreze un
număr de fete pe tot anul, iar o bună creştere fiind o zestre
morală cu mult mai folositoare de cît puţina dare în bani ce
se sloboade astă-zi, spre acest stîrşit se legfoeşte ca să se
întocmeasc[i un pensionat ele fete, ale căruia încăperi se vor
clădi sau pe locul acestei mănăstiri ce-l arc alăturea, clacă
aceasta se va găsi priincios spre acest căpătăiu, sau în altă
parte, şi din venitul mănăstirei Sfîntului Spiridon, să se dee
pe tot anul în trebuinţa acestui pensionat cîte lei 40000 115,000
l.n.1, sumă ce clin socotelile infăţi:;mtc, se g·ăseşte ast[1-zI a li pt·i-
CESTIUNEA ÎNVĂŢĂMÎl~TULUI PUBLIC
sos, peste cheltuelile urmate după duhul şi dispoziţiile testa-

mentare ale fundatorului, rămăind şi rezerva mănăstirei pentru
cheltuelr extra-ordinare; iar sporind veniturile după vreme
se va ad[mga şi darea către pensionat 1).
În acest institut se vor ţinea cu cheltuiala din acest venit,
şi 12 fete de părinţ:r cad vor fi făcut slujbe însemnătoare
Statului, şi se vor afla a li scăpătaţi.
Pe lingă acest venit, se va adăuga o sumă de f>00OO0 lei
(187500 l.n.) spre a se îndeplini trebuinţele acestui pensionat,
şi a veni după trebuinţă spre ajutorul şi altor particulare
institute de fete, ce se vor întocmi în Principat.
Art. X. Spre punerea în lucrare a acestei noi organizaţii
se va da pc fie-care an din prisosul veniturilor casei cen-
trale 2 /, pe lingă legfoita sumă de 350000 lei (181250 1.n.l,
un adaos de 500000 lei (187500 l.n.i. Şi o dată pentru tot
d'auna din rezerva a~estei case suma de alţ:r 500000 lei
pentru pregătirea încăperilor trebuincfoase, pc cit această
sumă va putea fi de ajuns 3 ).
1
1 Uu toate că locul acestui act ar [1 la lom. al II-ca, care cuprind<'
actele achninistraţiunii Prinţului, ni s'a p:irnt că era mai bine să nu
o despărţim de coresponc\inţa privitoare la Instrucţiunea publică.
•) Această casă e cea care priime::,te prisosul veniturilor clerului re-
gulat peste cheltuclile îndrituite de Guvern.
') La urma acestei hotărîrI, se aflrt un tablou al şcolilor din Romînia
care 'nfăţişează un total de 2513 şcolI (din care 2309 comunale, 187
particulare, 18 normale), urmate de 56300 şcolari.
ln afară de <linsele, avem:
1 ° Şcoala centrală din Craiova: 504 înscrişI, 449 examinaţI, 8 profesorr.
2" Colegiul naţional al S-lui Sava, clasele primare 487 înscrişI, 238
examina\i, H prol'esori.
UniYcrsită\i: 416 înscrişi, 295 examinaţi, ta profeimri
Clasele complementare: 17 înscrişi, lfl examina\i, 3 profesori.
Drept: 2 înscrişi, 2 examinaţr.
l\Iatematice: 5 înscrişi, 2 examina\i.
Adică un total ele 2518 :;;coli, 49 profesor!, 57H51 şcolari.
CORESPONDINTA
, GENERALĂ
18-rn-18GH
Alegînd, în corespondinţa Prinţului, unele scrisorl'. posterioare
abdicării sale, şi publicîndu-le, scopul nu ne este numai să
arătăm că stima şi simpatia particulară de care Alteţa Sa
se bucura pe lingă marile Curţl'. ale Europei, l'au însoţit în

retragerea sea, ci încă să facem să fie mai bine cunoscute
personagiurile clin acel timp cu care Prinţul a păstrat rela-
ţiunl'. de prieteşug, pătrunzîncl cititorul în schimbul gîndului
lor intim.
De este adevărat de a spune că, la răsboi, cunoştinţa firei
generalului duşmanilor cată să ne ajute să-i pătrundem gîndul
şi proectele, n'ar fi oare tot atît de drept să afirmăm că cu-
noştinţa firei unui diplomat ne poate îngădui ilă-i vedem în
mod mai luminos actele? Cum însă să-l studiăm bine, de nu
tocmai în afară de tărîmul politic, in scrisorile-i private, de
pild[i, din care o frază, adesea o vorbă, poate răspîndi lumina
pe cutare punct, rămas întunecat, al politicii lui?
Ex. S. Reşid-Paşa, ciitre A . .S. S Prinţul Bibescu. Pri-
vitoare la, numirea Prinţului ,Ştirbei ca Domn.
Constantinopol, 18 Iunie 1849.
SCuMPUL MEU PRINCIPE,
Numirea Prinţului ~tirbei, fratele vostru, la postul la care

l'a aridicat acum încrederea Maiestăţii Sale ÎmpărăteştI Sul-
tanul, a făcut pl[were tutulor amicilor voştri şi mai ales mie.
E un semn mai mult al bună-voinţei ce augustul nostru
Suveran arată neîncetat neamului vostru.
Sunt convins că noul Domn, bizuindu-se pe îndelungata expe-
rienţă şi pe înţeleptele poveţI ale Alteţii Voastre, va isbuti să
pue o orclin[t hun[i în trebile ţării, spre mulţumirea obşteasdt.
D. Logofat cl'Aristachi, care arc în vccI cel mai mare in-
teres şi devotament pentru persoana voastr[t, mi'a vorbit ele
apropiata-va căl[itorie la Constantinopol. Fiţî sigur că veţi fi
priimit aci cu tot alaiul datorit treptei voastre şi însuşirilor
voastre fireşti.
D. Miltiade d'Aristachi este însărcinat să v[i arate că, bi-
zuindu-mă pe bine-voitoarele dispoziţiuni ale mărinimosului
şi graţiosului nostru Suveran, am toate raţiunile de a crede
că toate cele-I-alte treburi se vor întocmi după dorinţele voas-
tre, şi că se va grăbi Înnalta Poart[t sri le înlesnească. De
altmintrel'i'., el. Logofăt e 'n stare sft v[i ţie în ştiinţ[L de tot
ce interesează pe Alteţa Voastră.
Priimiţl, scumpe Principe, noile asigur[tri ale înnaltei mele
consideraţiuni.
Subsemnat : HEŞID.
350 COHESPONDENŢĂ DIPLO)!ATICĂ ŞI DOCUMENTE
Ex. S. Aali-Paşa,, către A. S. S. PTinţul Bihescu 1.1.
Conslanlinopol, 1
/,, Mai 1854.
Da, Principe, mult timp s'a scurs, multe fapte s'au petre-
cut de eînd nu ne-am scris. Sunt nu se poate mai recunos-
cător şi mai mişcat de bine voitoarea reamintire ce Alteţa
Voastră are nespusa bunătate de a pristra de mine, în mijlo-

cul a atîtor nimicirl politice ce avem de privit, reamintire
ele care sunt mînclru, şi, printr'un schimb firesc, am un
devotament nemărginit şi foarte sincer pentru cel care mă
cinsteşte printr'însa. Aş fi jertfit voios aplecarea-mr pentru
o viaţă retrasă, m'aş fi încercat să fiu mai ambiţios, precum
a spus bunul general Aupick Alteţii Voastre, de m'aş fi
simţit înzestrat cu însuşirile ce-mt presupune a voastră bu-
nătate: aş fi făcut lot ce-mr va li stat în putinţă ca să reintru

în minister în scopul de a avea onoarea să-m1 slujesc ţara
în împrejurărI d'aşa grea cumpănă. Dar ştiu ce suni, şi,
prin urmare, cred că fac bine ţării lăsînd locul la alţii mai
destoinicL
Alteţa Yoastră se al'lă 'n dricul afacerilor, în capitala în
care se joa<.:rt partea cea mai interesantă a dramei de faţă.
E ele nădăjduit că în aceastri dramă Austria îşl păstrează
rolu-i tradiţional, şi că atitudinea-i puternică şi conservatoare
va isbuti să pue un frîu unor nemărginite ambiţiunL
Alteţa Voastră catri să fie prea obosită de 'nainte de
conYorbirile politice pentru ca să-i vorbesc mai mult de
aceasta. Sfirşesc ded rugînd'o să bine voiască să prii-
measci'1 expresiunea clesăvîrşitei mele recunoştinţr şi noa
) Reproducem accaslr1 scrisoare, fiind eă dă o innaltă ideu de mo-

1
destia unui-a din oamenii de Stal cei mai însemna\'i ai timpului.
1849 - 1858 351
asigurare a înnaltei stime şi a sincerului devotament cu

care am onoarea de a fi prea umilitul şi prea ascultătorul
ei sen·itor.
Subsemna,t : AALI.
Ex. S. Re.şid-Pa,.şa,, către A. S. S. Prinţul G. Bibescu,

Hospoda1· a,J Ţifrii-Romîne.şti.
R1 Dccemhre 1849.
PRINCIPE,
Am priimit scrisoarea ce Alteţa Voastră mi'a făcut onoarea

să-mi scrie cu dat.a de 15 Noembre trecut.
Însărcinarea E. S. Fuad-Etendi a tost de curînd încununată
cu o deplină isbîndă. Maiestatea Sa Împăratul Rusiei pre-
ţuind, în înnalta-i înţelepchme, dreptatea cererii Augustului
Nostru Str1pîn, s'a grribit a-i da dreptate, lucru pentru care
catCt sft ne felicitrun amîncloi.
:\Iulţumcsc Alteţ.ii Voastre de amrtnuntelc pc care mi le
dă cu acest prilej, privitoare la situaţiunea de faţă a Europei.
Pacea, atît în dcobşte dorită, în fine pare că s'a reîntemeiat
pretutindeni, şi trebue să nădăjduim că ne vom bucura de
dînsa încă mult timp.
D. Aristarki mi'a făcut cunoscute oare cad micr intrigl po
care s'au încercat unii sr1 le urzească în contra-vă. Aceste
intrigi sunt, precum spuneţi, iscate din rea voinţă ; de aceea
nicr nu sunt vrednice să fie băgate în seamă.
Bine-voiţi a priimi, Principe, din nou asigurarea prea deo-
sebitei mele consideraţiunL
Subsemnat: m:şm.
Ex. S. Rifa,a,t-Pa,şa,, către A. S. S. Prinţul G. Bibescu,

Hospoda,r a,J Ţllrii-Romîneşti, Ja, Jlllllgurele.
Rifaat-Paşa socoteşte noa sa numire «ca, o urma,re a, serviciilor

bine-voitoa,re ce Alteţa, Sa, i-a, a,dus pe lingă, oare ca,rl persona,gfuri
sus puse."
Constantinopol, 28 Febmare 1850.
ALTE'fA,
Am citit cu multă plăcere scrisoarea ce mi'aţi făcut onoarea
să mi adresaţi la 12 Februarie. Felicitările ce mi le faceţi
m'au mişcat foarte viu. Am apreciat mult acest nou semn de
prietenie ce-ml daţi. De aceea mi'a şi făcut cea mai vie plă
cere. Buna-voinţa şi înnalta inteligenţă care v[t deosebesc,
mi'au lăsat o adîncă aducere aminte. Daţi-mi voe, Alteţă, să
socotesc noa mea numire ca o urmare a serviciilor voastre
bine-voitoare pc lîngă oare-cari personagii sus puse, şi să
unesc cu prieteşugul ce am pentru Alteţa Voastră o mică
legătură de recunoştinţă.
Bine voiţI a crede că pretutindenI ş'în or ce poziţiune v'aţi

putea g[tsi, nu voi înceta de a-mI aduce aminte ele Alteţa
Voastr[t. Chiar aceastr1 singură pricin[i m[1 face dator s[t v[i
rog s[1-mi păstraţi în veci în buna-vr1 reamintire, locul pe
care mi-l dedescrăţL
PriimiţI din nou asigurarea înnaltei mele consicleraţiunI.
Subsemnat: RIFAAT.
Reşid-Paşa,, către Prinţul Bibescu.
Principele Homîn, ales de Poartri pentru a desăvîr~i o apropriere,

dorită de dinsa, cu Austria.
1849 - 1858
Pa,rtic11Ja,ră, :şi confidenţia,Jă,.
Constantinopol, ",',. Martie 1852.
PRINCIPE,
Maiestatea Sa Împărătească, Augustul nostru Stăpîn, cunos-

cîncl devotamentul vostru pentru interesele sale, talentele şi
înnaltele însuşirr care vă deosebesc, vă încredinţează o însăr
cinare cu totul de 'ncredere şi de o natură foarte gingaşă I I.
Ştiţi, Principe, că în urma cestiunei refugiaţilor o răceală
s'a introdus în relaţiunile Înnaltei Porţi cu Austria.
Cu toată lealitatea şi sinceritatea cu care Guvernul a lucrat
în această nenorocită afacere, totuşi Cabinetul din Viena stri-
rue în a vedea un gînd vrăjmăşesc către dînsul, gînd în contra
căreia am protestat şi protestăm încă.
Alteţa Voastră era la Constantinopol, cînd cererea de es-

tr[idare a fost scoasă la iveală de reprezintanţii celor cloo
Curţi ale Austriei şi Rusiei. Ea poate prin urmare cunoaşte
mai bine dccît orI cine care a fost principiul ce a llictat Guver-
nului }Iaiestăţii Sale Împ[ir[tteşti nepriimirea acestei cererL Au
fost persoane cari au vroit sCt fadt pe Curtea din Viena să
crează că noi voiam s[t ocrotim răscoala şi pe refugiaţii
Ung·urr în paguba ei; c[t făg[iduisem din 'nainte lui Kossuth şi

C-ie un loc ele scăpare pe pămîntul otoman în cas ele înfrîn-
gcre, şi eă eram în înţelegere tainic[t cu Guvernul revoluţionar
al Ungariei.
Aceste invinuirr nu pot fiinţa un singur moment în faţa
actelor solemne şi publice şi a noţiunilor de bun simţ care
le desmint cu totul. - Într'adev[1r, este mai mult ele cît un
lucru fără înţeles de a zice că o ţară ca Turcia, ale cărei
populaţiuni se compun din dil'erite naţionalităţi, ar avea in-
1
) Alegerea Pri11ţului Romîn ca să slujească ele trăsură de unire între
Poartr1 i;,i Austria ne pare tot alît de măgulitoare pentru Prinţ cit ~i
pentru \am sa.
::l5-t CORESPONDENŢA ll!PLOMATICĂ ŞI DOCUMENTE
-···- -·------ - ------- ----------------- -----
teres s[t ocrotească o resvrătire care are ele prilej un simţi

rnînt a cărui isbîncl[t <;ii desvoltare în ,-ec:inătate i sunt ei
primejdioase.
Ar trebui s[t se gîndească la Viena c[t spiritul de conser-
vare, care este şi cată să fie singura călăuză a politicei noastre,
nu ne 'ngf1due nid ele cum să îmb[1rbătăm în mod nid direct
nicr pieziş cel mai mic fapt ce ar avea drept ţintă să cat[t
a slr1bi autoritatea legitimă a Suveranilor streinL Interesul
proprii noastre mîntuirI cere neapărat această politică, şi ştim
prea bine că nu fără a fi însu-şI pedepsit poate să fac[t cine-va
asemenea încurcăturI vecinilor săI. De altmintrelea, refuzul
formal al Înnaltei Porţi de a asculta cîtuşI de puţin propu-
nerile ce i s'au făcut în momentul în care Austria era în
foc, ospitalitatea prietenoasă clatrt trupelor sale refugiate în
Principate, şi uşurinţele de tot felul ce le-au găsit acolo,
sunt fapte prea v[tdite pentru a nu doborî nedreptele bănue!I
cărora reaoa voinţă a putut să cerce se să le dec crezămînt.
Aşa dar singura consideraţiune ce a putut dicta refuzul Porţii
de a se 'nvoi cu cererea de estrădare este un principiu admis

de toate puterile Europei ; tot ce s'a putut zice în afară de
aceasta nu-i de cît clevetire.
În privinţa îns[t a puncrei în libertate a internaţilor de la
Kutahia, e drept că n'am putut lucra în această împrejurare
cu totul clupă dorinţa rostită do Guvernul Austriac, dar
avem conştiinţa liniştită că ne-am îndeplinit întocmai şi cu
lealitate datoriile pe carI îm,oelile făcute şi respectul da-
torit unei puterI vecine şi prietene le impuneau Înnaltei Porţi.
Condiţiunea de căpetenie a internării era restabilirea liniştci
în Ungaria; o dată acest scop atins, nu mai llinţa nevoea
de a urma cu o măsură care nu era alt ce-va de cît un prilej
de neînţelegere între cele doo puterI şi un isvor ele neplăcerl
şi de jertfe nesfîrşite pentru Înnalta Poartă.
Cit timp era vorba de un serviciu necesar intereselor Austriei,
1849 - 1868
- - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - ------- - - - - - · · - - - · - - - - - - - - - -
Augustul nostru Stăpîn nu s'a dat înd[trăt de a i-l aduce cu

toate aceste greutiiţL Dar de îndată ce folosul acestui ser-
viciu a disp[irut, Gu-rnrnul i\Iaiestăţii Sale Imperiale a vroit
fireşte s[i se desbare de dînsul. ţi faptele au probat la to\l
dl liberarea lui Kossuth a fost cu mult mai dătmătoare cauzei
revoluţionare de cît deţinerea sa în Turcia care-l făcea s[t
trcadt în ochii cîtor-va oamen'f simpli drept victimă a patrio-

tismului său. Cite-va zile şi cîte-va cuvînfarl au fost destul
pentru ca lumea să-l cîtărease[t. El este în ceasul acesta mult
mai puţin primejdios de cît era la I(utahia. Şi Guvernul Maies-
tăţii Sale Împărăteşt\' şi Regeşti, recunoscînd în s!îrşit un lucru
îm:l'clerat, n'ar trebui oare s[t arunce o privire mai blînrl[t
asupra atîtor interese de căpetenie care cer neapi'trat o bun[t
înţelegere între aceste doo Împărăţii? Credem că timpul a
sosit să ne găndim la aeeasta.
Însărcinarea de care vorbesc la începutul acestei scrisod
constă în a deschide vorba despre aceasta cu Cabinetul Îm-
părătesc în mod confidenţial, şi ast-fel în cît s[t nu se aduc[t
eca mai mit.:[t jicnire clernnitft\ii Impur[tţii. Alegerea pc care ?lla-
icstatca Sa I111p[1r[1tcascii a mcut-o în persoana Alteţii Voastre
pentru a împlini o însărcinare atît de însemnată, vi't probează,
Principe, gradul de 'ncredere pe eare-1 are în luminile voastre,
şi în credinţa ce în tot-d'auna aţi arătat pentru Augusta Sa
persoană.
N'am nevoe să spun Alteţii Voastre că pasurile voastre

pe lîng·ă ministerul austriac nu trebue să 3,ibă nici de cum
vr'un caracter oficial sau propriu a-i fat.:c să conceapă idea
unei scuze sau a unei" rn[trturisir\' ::. închipuitei noastre gre-
şeli. Împăcarea celor doo Gm:erne cată să He 'ntemeiat[1
pe principiul interesului rec:iproc, şi iniţiatirn oficios luat[1
de Înnalta Poart[1 cată să fie privită ca o înlesnire dată
acestui minister de a se lep[tda de unele prepusurl nedrepte,
llo6 CORESPONDENŢA DIPLOMATICĂ ŞI DOCOMENTE
care au înrăit un moment leg(tturilc de prieteşug ce uneau

în mod aşa de fericit şi de folositor cele doo Împărăţii.
Înnalta Poartă doreşte să probeze cabinetului Austriac că
n'a încetat nici o dată de a-şi urma politica-i tradiţională faţă
ele dînsul; Ea nădăjdueşte că dînsul va voi să se folosească de
prilejul ce-i oferim, pentru a ne răspunde în acelaş mod.
Ministerul Afacerilor streine n'a lipsit de a încunoştiinţa
pe ambasadorul }Iaiestăţii Sale Împărăteşti de coprinsul
acestei scrisori şi de a-l ruga să clee Alteţii Voastre toate
însemnările de care poate ar avea trebuinţă.
Bine-voiţi a priimi, Principe, omagiul prieteşugului foarte

sincer cu care sunt al Alteţii Voastre foarte devotat.
Subsemnat: REŞID.
D. Timony, fost consul general aJ Austriei

Ja, Bucureşti, către A. S. S. Prinţul G. Bibescu.
Viena, 22 Octombre 1803.
PRINCIPE,
tlunt cîte-va s[1ptr1mîni de dnd mi'am însuşit libertatea si"t

scriu o scrisoare Alteţii Voastre ; dar mă tem de soarta ei, eăeI
am adresat-o strada Saint-I-Ionore, sigur, nu ştiu de ce, că
acolo vă era locuinţa. D. lvanovici mi'a îndreptat greşeala.
Îmi pare rău că n'am amînă ce-va nou şi interesant, ca
să-l fac cunoscut Alteţii Voastre, despre ccstiunea zilei.
Lumea se încăpăţîneaz[t mereu a n[tdăjdui pacea, pc cînd
probabil că tunul a şi început s[t bubue. Dar Alteţa Voastră
se află în acest moment în stare de a judeca de aceste afa-
cerl subt înrîurirca părerei celor doo marl puteri ele la care
Turcia aşteaptă sprijin şi ajutor, şi poate că rîcle de încăpăţi
narea mea, care nu se poate conving·c c[t o Împărăţie de patru
1849 - 1858 357
veacuri poate ţine mai mult. DuşmanI şi prieteni lucrează la

căderea-i, unii cu armele în mînă, cei-I-alţi prin sfaturile şi
ocrotirea lor.
Pare că se pregăteşte ce-va în :Muntenegru. Se văd aci
nişte figurl carl tot trec şi iar trec, şi ziarele fac să se pre-
simţă că aceşti'. munteni ar putea să se scoboare din munţii
lor în cîmpiile la care rîvnesc atîta.
Mi se pare că părerile de la ambasada care locueşte la
Foreing, nu s'au schimbat de astă primă-vară. Cine-va mi'a
spus că acolo declarau pe Reşid cel mai mare diplomat al
Europei, pentru că ştiuse să silească, pe Francezi şi pe Englezi
ca să-şi aşeze Hotele lor în Bosfor, şi ast-fel să ie o atitudine
neprietenească faţă cu Rusia.
Ştiţi, Principe, că palatul Montenuova este clădit pe piaţa

pînă unde Turcii învingători au înnaintat în Europa înnainte
de a fi fost învinşl şi respinşi. Cine-va a zis că s'ar putea
prea bine întîmpla ca tot din această piaţă sti se rctrag[1
pentru tot-deauna ambasada acestei naţiuni.
Poate c[i ştiţ1, Principe, c-.[1 Doamna Ecaterina Ghika a
murit, dar poate c[i nu ştiţr di tot în acest palat Jlontenuova.
s'a sfîrşit prin apoplexie baronul Uxhull. Certat cu familia sa
din cauza căsătoriei sale ele a doa, îşi lasă nevasta şi mai
mulţi copii faţ[i 'n faţă cu nimic, dacă mum[1-sa, al cărei favorit
era el, nu va simţi milă de dînşii.
Sunt foarte curios să ştiu ce se va petrece în regiunile
noastre dup[i declaraţiunea de răsboi. Guvernele actuale vor
mai putea oare urma în numele Porţii ? Ziarele s'au pus s[i
pregătească o măn[istire la hotarele Transilvaniei ca adăpost
\Temelnic pentru Prinţul 'f[irii-RomîneştT ! Vulpea care de
cîte-va zile s'a întors de la Berlin, a spus că se oprea la Viena
pentru a ţinc tovărăşie celor doi prinţi, cari nu vor întîrzia s[t
vie acolo.
Acolo lume:1, întreagr1 e în picloare. Cel din urmă Caimacam
SoE CORE,;PONDENŢA DIPLOMAT!(;,\ Şi DOCU:IIENTE
n'are astîmpăr şi doctorul :.\Ieycr se duce acolo în toată graba.

El a sosit, acum cite-va zile, cu întreg neamul. Ca ele obi-
ceiu, are buzunarele pline de g·azete, ele broşurr, de certilicate
şi scrisori de mulţumire, În care talentele şi însuşirile i sunt
ridicate în slava cerului. :M'a încredinţat c'a citit în italieneşte
un memoriu despre iclropatie, înnaintea unui numeros au-
ditor şi a adaos că isbutise pe deplin ! Ce inteligenţă cată
s[1 aibă şi Italienii ceia ca s[t-1 fî putut înţelege ! Între altele
mi'a arătat o scrisoare ele la Kotzebue, la care alergase
pentru a cla curs unui memoriu conţinîndu-i plîngerile pe
eare Alteţa Voastr[t le cunoaşte. Kotzcbmi i respunde că nu
i se pare tocmai demn din partea lui :.\Ieyer că vrea să si-
lească Guvernul a-l relua cinel acesta nu mai voia. La obser-
varea mea dt clcd doreşte a rcinLt·a în serviciu: <<°\'u, nu»,
îmi respunse el, «nu Yoi ele cît s[t dovedesc pe Omer-Paşa !.... n
Mai tîrziu m[t 'ncredinţ[1 iari't-şi c[t lumea întreag[t îl aşteaptă
cu nerăbdare la Bucureştî. :.\l'a îns[trcinat cu mii ele respecte
pentru Doamna Prinţesă şi pentru Alteţa Voastră, şi i-a p[m1t
foarte răi'.1 că nu v'a găsit la Viena.
Am priimit o scrisoare ele la D. Daşkoff, ce-i atît de cum
t,;e cade. Îi pare cît se poate ele r[1u cft n'a Yăzut pc Alteţa
Voastr[1 anul acesta. EI e s[mfttos precum şi toţr ai săi,dar
se vede că e tare îngTijit de holeră, căd, fără să o m[ir-
turiseascft în serisoarea-i, tot se reîntoarce la acest jalnic
subiect. :Mănîncă toată zioa la pastilii de ment[1 care se so-
cotesc pe acolo de prezervativ.
IvanovicT care era foarte îngrijit de un cal al Alteţii Voastre,
e de tot mîndru că acum merg-o foarte bine.
Pentru a desfăta pe Alteţa Voastrft \Toi sft vri mai amintesc
unele din prostiile cari furnică prin gazetele nemţeşti. ţi
ele ar h'ebui să lie mai bine informate. De pildă vorbesc
totuşi
de acea lovitură de tun care a fost tras[i clin Rusc:iuc asupra
unor ofiţeri Ru~r cari sondau Dunărea la Olteniţa şi care a
1849 - 1808 809
omorît un maior ! ~i ele şeik Ul Islam care hea cafeaoa făr,i

zahăr pentru a cla semn de o nepomenită cumprttare ! De
bietul Sultan care a cr1zut în cucernicie şi care toată zioa pune
pe muftiu sft-i tălmăcească Coranul, şi acesta iarăşT care pune
ele i se traduce foiletoanele ziarelor, şi dup[t cc a ascultat cu
băg·are de seamă descrierea jocului Pepitei, ar fi zis, pe buze
cu un surîs ele multe arătător: ,d\Iahomet e mare, clar Pepita
cată să fie una clin cele mai dule'î hurii llin Raiul lui!»-~i
o mic alte JleacurI ele felul acesta.
11ft las la pic'ioarele Doamnei Principesc :;:1 rog pc Alteţa
Voastr[t de a priimi asigurarea respectuoasei mele conside-
raţi unt.
Subsemnat: TDIONY.
Ex. S. Riza-Paşa, mare rtdmirnl, ci'itre A. S. S. Prinţul

G. Bihescu.
Hiza-P;t~a 11111l\11me~lc Prin\ului de\ fclieitr1rile sale :;;i ii aralft cri me

acdea~i idei ca ~i clinsul de~Jll'l' inlin1pli'1ri ~i despre inse1nn[ilatea lur.
Constantinopol. 2o Ianuarie 1804.
Am priimit cu pl[tcere scrisoarea de felicitare pe care Al-

teţa Voastră mi'a trimis-o la data ele 1-11 Ianuarie cu prilejul
numirii melc în postul de mare aclmiral. Prietenia sinceră ce
este între noi şi care îndeamnă pc Alteţa Voastră a m[t felicita
cu acest prilej, precum şi a-mI da asigurărI de iubirea sa, mi'a
pricinuit o vie plăcere. ~i nu pot s[t nu pun preţ pe această
delicat[t atenţie
clin parte-v[t.
Preţuesc asemenea, scumpe Principe, dreptele voastre în-
semn[1rI clespre greutatea împrejurărilor ele faţă. Dar lle
oare-cc este de datoria adevăraţilor slujitorI ai Statului de a
3fiO CORESPONDENŢA DIPLOMATICÂ ŞI DOCUMENTE
servi în tot-d'auna cu mulţumiee pe Augustul lor Monarh, şi de

oare-ce Alteţa Voastră prin mintea Ei luminată se numără
asemenea între dînşii, cat[t fireşte să urmărim cu băgare de
seamă întîmplările zilei.
Aducînd la cunoştinţa Alteţii Yoastre că scrisoarea sa prie-
tenoasi't a fost pentru mine, precum şi pentru cel-alt prieten
al s[rn, un adevărat motiv de mulţumire, şi recomanclîndu-m[L
sincerilor rugăciunt ale unui prieten aşa de încercat precum
este Alteţa Voastră, pentru ca cerul să ne asculte dorinţele,
îi reînnoesc aci asig·urarea înnaltei mele consideraţiuni.
Subsemnat: RIZA-PAŞA.
Ex. S. Fuad-Pu1a, ciitre A. S. S Pl'inţul Bibescu.
Fuad-Paşa încredinţează pe Prin\ de Yia sa recuuoşlinţf1 7i ii faee

cunoscui proel'Llll său de călf1torie
în Tara-Hominească.
Mai 185b.
PRl}\CJl'E,
Am priimit plăcuta scrisoare ee Alteţa Voastr[t a bine-voit

să-ml scrie astă-zr, şi mă g-r[tbesc să \'tL ar[tt pentru aceasta
toată recunoştinţa mea.
Aveam un dor ferbintc de a mă afla iar[1şI în Tara-Homî-

nească pe care o privcse acum, şi cu drept cuvînt, ca a cloa
a mea patrie, şi îml găseam plăcerea în nădejdea de a Yeclea
din nou pc Alteţa Voastră şi ele a reînnoi cunoştinţă cu dînsa.
NeamcsteC"ul ce Alteţa Voastră şi'a impus clintr'un spirit
ele delicateţă, ered, c[L nu mă poate opri s[t merg, înnainte ele
plecare, s[L văd pe Alteţa Voastră ţi să-i clau clin viu grai asi-
gurarea sincerei prietenii ec simt pentru Dînsa; pînă atunci
1849 - 1808 361
rog pe Alteţa Voastră s[L priimească asigurările înnaltei mele

consideraţiunr, şi să facă
pe Doamna Prinţesă să priimească
expresiunea omagiilor mele.
SuhsemnM: FUAD.
Ex. S. Fzzad-Paşa, către A. S. S. Prinţul G. Bihescu

la Viena.
Arătarea rc(·uno,;;l:n\ei lui Fuad-Pa':'a faţă de Prin[.
2:J Iunie 1800.
PitINCIPE.
Serisoarea cc mi'aţi făcut onoarea de a-mi trimite m'a mişcat

toarte mult şi am fost nu se poate mai atins de lucrurile
plăcute cc eopr;ndca, precum şi ele felicitările cc aţi bine-voit
a-mi face eu prilejul noi ml'lc numirI.
Aducerea aminte cc am păstrat de vizita mea la Mftgurele
este prea plăcută pentru ca să o pot vr'o dată uita, şi rog
pe Alteţa Voastră s[1 crează c[L în tot-cl'auna cu un simţimînt
de foarte vie plttcerc îmi aduc aminte de plăcuta priimire cc
mi s'a făcut.
Cinel cine-va a cunoscut o dată pe Alteţa Voastr[t şi a putut
preţ.ui marile însuşiri ce o deosebesc, nu o mai poate uita.
De aceea şi interesul adînc ce-i păstrez este tot atît de viu

ca m z10a acelei Yizite, de care a bine-\'oit a-şi reaminti.
Priimiţr, Principe, asigurările înnaltci mele consideraţiuni.
Subsemnat: FUAD.
~62 CORESPONDEN'fA DIPLOMATICĂ ŞI DOCmJENTE
Ex. S. Contele Coronini, către A. S. S. Prinţul

G. Bibescll.
:-;nr,;;itul ins[1rcinf1rei Contelui Cornnini. apreciările lui despre căpi

tanul Prin\ Brincuvanu, alipit pe ling[1 persoana sa
Meharlia, Hi August 1856.
PHI:'.\CIPE,
Am p[tri'tsit do curînel Principatele şi reintru în funcţiunile

mele ele mai 'nainte, clupă ce am priimit ordinul ele la l\faies-
tatea Sa Împ[tratul, Augustul meu Stftpîn, c[i însărcinarea
mea s'a siîrşit.
În urma acestei hot[trîr'i, !iul Alteţii Voastre, dipitanul Prinţ
Brînco\'anu, înceteaz[i asemenea ele a mai li alipit pc lîngă
persoana mea, şi nu mă pot opri de a-l întovi'll'ă,;,i cu aceste
cloo cuvinte, pc care vi le va da, Principe, el însuşI.
Prinţul Brîncovanu este un tînăr de mare clestoinic:ie, ,;,i mai
cu seamă de un caracter fermecător care îi va sluji ele diă uză
neprcţuit[i în toate întîmpH'trile vieţii: El s'a făcut uednic de
stima generală atît a tovarăşilor cît şi a compatrioţilor săi.
Prinţul Brîncovanu mi'a fost de foarte mare folos, pentru
a vri cunoaşte mai bine patria şi bunele ci însuşirL ţi nu
numai ele recunoştin(Ct, voi p[tstl'a tot-cl'auna cel mai viu m-
teres pentru o ţar[i unele mi s'a ar[itat atîta bun[i-voinţă.
Dec Domnul ca gîndurilc Puterilor pentrn prosperitatea
acestor Principate prigonite prin atîta rea-voinţă, s[i ajungă
la un sfirşit care să mulţumeasci'i dorinţele celor înţelepţr şi
celor cu minte!
Subiectul pe care era s[i-1 încep, a1· fi prea întins; să 'n-
cet[im decr, şi vă rog, Monsiniore, să priimiţ'î asigurarea eelui
mai neinteresat respect cu care am onoarea· ele a ii al Alteţii
Voastre prea umilul servitor.
Subsemnat: CoRomNI.
184\:l - 1808 ;l(i3
----- --------
Ex. S. Contele Coronini, către A. S. S. Prinţul

Bibescu.
Dorinţa '.\L S. lmpăratului Francisc-Iosif de a micşora greutăţile ocu-

părei. - Laude pentru Prinţul Brinconnu.
Uucme,;;Li, 10 Septcmbre 185n.
PHl:\'CIPE,
Serisoarea ce Alteţa Voaslră a bine-voit a-mi face onoarea

să-mi scrie, mi-a fost îmmînată într'un moment în care m[L
aflam eufunclat în cca mai cruntă durere, prieinuită de moartea

prea iubitei li1ele soţii, care era 1ala mea şi-mi frtcea far-
mecul vieţii. Aceast[L stare atît de tristă im va 11 o scuz[t în
ochii Alteţii Voastre, ele am întîrziat pînă astăzi să Y[L mul-
ţumesc, Principe, ele măgulitoarele prejuclec[1ţi ce exprimaţi
despre mine şi pe care nu Ic atribui clecît nem[1rginitci bune
voinţi a Alteţii Voastre faţ[t ele mine, şi ,·iei mele noinţi
ele a lî crcclineios îusftrcin[trci ce mi'a fost încredinţat[t cln

Aug·ustul meu Suveran, l\I. S. Împftratul Francis-Iosif, care
doreşte să fie folositor acestor Provinţii şi să uşureze pe dt
se poate sarcinele oeupaţiunei ce, de altmintrelea, ţinteşte
la un mai bun viitor pentru aceste provinţii, de înnainte prea
obosite în vremile trecute.
Cit pentru fiul Alteţii Voastre, cunoaşteţi îndestul, Principe,
cît de bune sunt aplecările acestui tînăr care a ştiut sft cîş
tige pretutindeni stima şi iubirea tuturor tovar[tşilor s[ti, şi
care a răspuns pe deplin aşteptărilor celui din urmă şef al
său, Ex. 8. generalisimul baron de Hess, precum şi la ale celor
l'alţi superior! cu care s'a găsit în raport. Prinţul Brîncovanu,
are, de altmintrelea, mult tact, ast-fcl în cit se va descurca
de sigur foarte bine din situaţia sa, ori cit de spinoasă este
ea. De altmintrelea poate fi tot-d'auna sig·ur de sprijinul meu,
dîndu-i eu toată iubirea pe care o cereţi pentru llul vostru,

şi de care s'a şi făcut vrednic prin purtarea sa.
PriimiţI, v[t rog-, asigurarea respectului meu şi a înnaltei
melc consideraţiuni.
S11hsem11a,t : COHONINI.
A. S. S. Prinţul G. Bibescu, către D. de Cambyse.
Prinţul istoriseşlc cum a descoperit, la l'ereaslra unei librării, o căl'

ticică intitulatf1 : ,,Principa,utes da,nubiennes" plină de cele mai jos-
nice ealomnii îndreptate în contra unor acte ale domnic:>i sale şi în
i-ontra persoanei sale 'I.
Paris, 14 Octomhre 1855.
Priimii acuma, bunul meu prieten, scrisoarea voastră : ea

imI sosi tocmai la timp. Aveam nevoe s[1 vorbesc cu un in-
tiin, şi neavînd nici unul amînă, îmr vorbeam mie însu-mi.
Tocmai cugetam dacă cum-va, printre toate acele istorisirI,
toate acele lapte, toate acele judecări, ce tree din vîrstă în
YÎrstă în istorie spre a sluji de învăţămînt neamurilor viitoare,
<·ra ceva adevftrat, al'arCt ck un mic numCtr de fapte principale,
mărite şi ele sau mieşorate, dupft firea, prejudecările şi pa-
timile celor care le au scris. Mă întrebam de a fiinţat vrc-o
dată un monstru ea Ncron, un Tiberiu care s[t unească
int1·'un grad aşa de înnalt făţărnicia şi cruzimea ; un Marc-
Aurel înzestrat de toate virtuţile cu care îl place lumei să-l
împodobească, sau ducCt nu sunt ei decît nişte portrete închi-
') Aulorul i-[1rţii „Principa,11tes dnn11bien11es" este D. E. REGNAULT,

\'rea cine-ya să ,;;tie pe ce băligar a cules O-sa această floare de ca-
lomnie? Ca de obicei pe al anonimului : ,,Ln Principnutes de Va,Ja-
c/Jie so11s le Prince Bihesc11",. de B.-A., fost ag·ent diplomatic în
Hăsărit.
1849 - 1858 365
puite, zugrăvite unele în mai frumos, cele l'altc în genul cel

urît, după firea talentului pictorului sau dup[i \Toirea lui.
Vă rog să nu v[t grăbiţi de a mă învinui de paradox, ci
ascultaţi-m[t cu răbdare pînă la sfîrşit.
Treceam azi de dimineaţă pe Bulevard. ~Iomit de cărţ.ilc
expuse de un librar, văd pe una clin ele acest titlu : Prin-
cipa,utes da,11ubie1111es. Cu toate că m[t mai fripsesem cu
astfel de momeală care-mr pricinuise un adinc desgust :şi
că-m! jurasem c[t nu mă voi mai lăsa să. Jiu înşelat, pornit
de o mişcare negîndit[1, iau volumul în mînă.
Îl deschid, cad tocmai pe focul care în 18 n a mistuit o
parte a oraşului Bucureştr.
Iat[1 îns[t cum este istorisită acolo această nenorocire
Pontife de Baal, excusez ma faiblesse !

(Ponlife al lui Baal, iartă-ml slăbiciunea!)
Cerul, miniat de crimele melc, ar li Yoit prin aceast[t ca-

tastrof[t s[i-şr arate minia, clar eu, tlcpartc de n li mişcat :-;-i
de a m[t da pneftinţii, mi'a:;; li urmat cursul ncleg·iurilor. Un
stareţ de sirwit, a dtrei m[m[tstirc disp[trusc în mijlocul fl[ic[t-
rilor, împreun[t cu p[unînturile care formau zestrea ei, mi s'ar
fi înf[iţişat tremurînd pentru averea Domnului D-zeu şi cerind
cu st[iruinţ[i de la dreptatea mea să dobîndeascft un hrisov
Domnesc care s[1 înlocuească documentele pr[1p[1dite. Eu însă,
de o sută de orl mai aspru decît odinioar[t Atridul către pre-
otul lui Apollo, aş 11 respins cu cruzime rugăchmea cuvio-
sului, şi nu m'aş li lăsat s[t fiu mişcat de dinsa decît dup[t
ce am smuls slăbidunei sale un bacşis constind intr'o marc
şi frumoasă moşie a măn[1stirei, de care aş mma s[i mă bucur,
spre mai marele scandal al n-;oralei omeneşti şi dumnezeeştL
Cite-va rîndurl mai sus sunt învinuit că, am îndr[tznit s[t
sar de o dată peste capul ilustraţiunilor şi înnaltdor capa-
citf1ţ1, la a e[iror glorificare, autorul parc să-şY fi consacrat
866 COBE:iPONDEI\ŢA DIPLmIATICA ŞI DOCUME:--TE.
---- -- - - -------
condeiul, şi dt am ajuns dinh·'nn salt de la staul pe treptele

tronului ! Prost ! care nu înţelege ele cît[t puterli şi mărire ar
da clovad[t o asemenea săritură, de ar fi aclevf1rat[1. - Toate
eele-1-alte sunt cam tot aşa. -- Iată istoria !
latri acum smeritul adevăr:
A fost întt-'adevăr, în primăvara anului 1847, un foc care
a prei'[icut în cenuşă partea cea mai Împoporată a capitalei. Dar
departe ele a fi venit atunet în mintea vr'nnni om care cel
puţin s[t se bucure de întregimea raţiunei sale, s[t mă învinu-
easc[L ele această nenorocire, a cloa zi toafft lumea mă saluta
cu titlurile de mîntuitor al oraşului şi ele a doa providinţă, ex-
presiuni, o mărturisesc, uml1ate, şi care se dau cu prea mult[t
dărnicie celor ce au puterea. Totuşt, am stat călare, fără ca
să iau nici odihn[t nict hrană, în timpul celor opt-spre-zece

ceasurr cît a ţinut l'oeuL clucînclu-rnă pretutindeni pe unde
primejdia era mai ameninţătoare şi îmb[trb[ttînd pe iie-carc prin
prezenţa mea, cea ee contribui foarte mult a opri ca oraşul în-
treg să fie prada rifoărilor. A cloa zi m[L întorsei, între cei cl'întîi,
la locul cel ele jale şi împărţii aurul cu îmbelşugare. Cîte-va
ceasurT mai în urmă, o comisiune era numitrt pentru a preţui
penlerilc şi a împarte între victimele cele mai încercate şi cu
mai puţ.in[L clare ele mînii, suma de trei milioane de lei (un
milion de lei noi) şi acea de doo sute de mii de lei vechi
luată din modesta mea eas[t.
Dacă aceasta din urmft n'a dat mai mult, mi'a părut foarte
mult rău, şi pricina este că ea nu păstra nict o dată nimic, fie
care nenoroci1·e avînd mai mult sau mai puţin drept asupră-i.
Stareţul mfmăstirei Sfintului Gheorghe veni la mine o zi
mai în urm[t să mă roag-e s[t dau poruncă să fie înlocuite titlu-
rile de proprietate care într'adevăr arsese împreună cu mă
năstirea. Dar condiţiunea ce pusei la consimţimîntul meu fu
c[i va începe pe loc reclădirea bisericei, dup[t planul ce-i voi
trimite, dtd aeest stareţ era unul clin acei egumeni grect,
184,9 - 1858 ;JG7
----------~- -
care lăsă să se clcrapcne m[măstirile Încredinţate suprawgherei

lor, pentru a-şi însuşi întregimea veniturilor. ?\ n aclăogai Ia
aceasti'i condiţiune ele cît făgi'tcluinţa de a contribui cu banii
mei Ia ridicarea şi împoclohirea altarului celui mare.
Aveam ori nu dreptate să 'nvinuesc istoria, că îmbrac-ă ade-
vărul tiptil dupi'1 placu-i şi după patimile-i clin moment?
Dar aceasta nu-i istorie, îm veţi zice ; este a-i mînji numele;
e un pamflet, şi încă din cele mai urîcioasc. ,n învoesc. Dar,
de cite orI n'a mers istoricul, fără să ştie, să-şi adune ma-
terialul în acel împucit canal de scurgere, şi s[t dee consfîn-
ţirea autorităţii numelui şi talentului său celor mai infame
calomnii?
l\Iai ascultă. Sunt "\T'o patru sau cinc'i lunl, deschizîncl un
ziar, zăresc un lung articol subsemnat de unul din scriitorii
cei mai de frunte, pentru care, în afară de stima datorită ma-
relui său merit, am personal slăbiciune din cauza unor amin-
tiri din colegiu. Dar, ee citesc ele rîndul ăsta? O analiză,
foarte în serios f{icuti\, a unui-a din acele nenorocite parnrlete,
grosolană ţesiitur[t de urîc\'oase rninchmi fîngrozitor amestec
de citaţiuni ce se bat în cap, care n'ar fi trebuit să înşele un
ochiu dibaciu, şi mai puţ.în îndt s'aduci't lauda autorul ni. ~i de
ţi-aş spune cine este acest pretins autor ! Dar n'ar fi un su-
biect plăcut nici pentru D-ta, nid pentru mine.
Să vorbim deci ele D-ta şi de proectele D-tale.
Subsemnc?t: G. BrnESCL
.
Aali-Pasa. cft.fre A. S. S. Pn'ntul
'
Bibescu.
Aali-Pa7a depling-e «că o mînri de oameni î!;-i impune politica lor clr1-
rămr1toarc maiorilăţii DiYanurilor a.d-hoc';.
23 Decembre 1857.
PRIXCIPB,
Scrisoarea ce mi-aţI făcut onoarea ele a-mI scrie cu data de

29 Noembre trecut, mi-a dat ştirea demisiunei voastre şi a
plecărei voastre la Paris.
Îngf1duirea al cărei obiect a fost spiritul revoluţionar din

partea elementului conservator înainte de alegerl', în timpul
lor şi după dînselc, dările înnapoi ce acest element a crezut
că trebuea să facă, au adus drept rod urmările ce avem subt
ochi şi pe care le deplîngem împreună cu toţI Romînii care-şi
iubesc ţara şi doresc adev[1rata-i fericire.
Alteţa Voastră cată să li suf'orit foarte crunt vi'tzind că o
mină de oameni, ce sunt pradă unei rătficirl necrezute a min-

ţii, pun mina pe direcţiunea discuţiunilor şi că impun politica
lor dărămîtoare maiorităţei divanurilor ad-hoc. În sfîrşit să
nădăjduim ctL cu toate greşelile făcute, cu toate desamăgirilc
cc vin puţin cam tîrziu, sărmana ţară şi partea sănătoasă a
populaţiunei, nu vor lipsi de a se bucura pe viitor de o li-
nişte mîntuitoarc pentru a-şl putea desvolta prosperitatea.
Cit pentrn mine, Principe, m[1 gd1hesc sfi vă mulţumesc de
noile asigurăr1 <le prietenie ce aţt bine-voit a-ml da şi să vă
rog s[1 credeţi în reciprocitatea şi în sinceritatea simţimintelor
de iubire cu care sunt al vostru devotat.
Subsemnat: AALI,
Eat[i copia unei scrisorr gfisite printre hîrtiile Prinţului. Ea
îş'i arc clată, dar nu are nicr semnătură, nid numele per-
soanei c[itre care a fost adresată.
Coprinsul acestei scrisorr ne îng[tdue Sit presupunem că
autorul oi este un om politic, un diplomat de mare însem-
nfttate ; ea ni-l arat[i ca pe un om literat interesat sfi cunoască
uea ce se petrecea în Romînia. Corespondentul s[iu este pe
semne capul unui mare organ de publicitate.
Această piesă este curioasă de analizat ; cititorului nu-i va
părea rău de a o fi citit.
:!,, Octombre 1867.
PriimC'sc chia1· în acest moment scrisoarea D-Voastr[t ele la

22 col'ent. Ingihlniţi-mr s[t Vit r[tspund cu aceeaş1 sinceritate.
Ca şi D-Voastr[t, nu sunt omul nimului, clar aş ,Tea sft slu-
jesc o cauz[t, ce-mr este scumpă ca om şi ca Francez, pe a
Principatelor; c[td noi [iştia, Francezii, avem cusurul şi rcaoa
clepl'inclere, care sunt poate o parte din t[tria noastrft, ele a
ne da spiritul cauzelor celor drepte, cîncl nu le putem da
braţele noastre. Pentru mine ca şi pentru D-Voastr[i marea
afacere în această cestiune e ca cele doo Provinţii, dup[t cc
au scăpat ele Rusia, s[i nu cazft în mîinile Austriei. Toate
dorinţele mele sunt pentru formarea unui Stat puternic şi
reg·ulat, caro s[i tac calea celor doo ambiţiuni, care-l înf.:'tşoară,
şi s[t nu sufere pe a treia ; care s[t ţie Dunftrea clcschis[t co-
merţului tuturor naţiunilor ; care s[i cheme industria şi artele
pc ţ[mnul stîng· al rîului, pentru ca ţărmul drept sfi devie la
25
370 CORE,<PONDENŢA DIPLOi\lATICĂ ŞI DOCUMENTE
rîndu-i roditor prin atingerea cu civilizaţiunea Europei implîn-

tată la Bucureşti şi la Iaş'i : un Stat care să poată, în zioa în
care va reîncepe cestiunea Orientului, să devie una clin petrele
clădirii celei noi, şi care, în zioa în care îşr va plăti Austria
toate nedreptăţile sale, va putea cere înd[1răt acestei puterl'.
populaţiunile ce ea a deslipit ele ţara rornînă, cea ce nu va
fi greu, de cred ziselor unui c[tlător, care a străb[ttut de curîncl
Transilvania, unele a găsit tot atîta nr[t 'n contra Austriei,
cită este la i\Iilan şi Veneţia.
Aţl'. bine-voit a-1111 deschide coloanele voastre pentru a apăra
marea cauz[t a Unirei. Îngăduiţi-ml'. să v[t reamintesc eă, trei
zile clup[t un articol al jurnalului O-Voastră despre această
cestimw, Guvernul Francez, pentru a nu Wsa numai Husiei
folosul acestei politid liberale, a (leelarat aşa (le lare 'n
Monitor, e[t el dorea unirea celor cloo Prnvinţii.
i\Ii'aţr îng[1cluit iar[1ş1 s[t dau pe faţ[t politica şireată a Austriei
şi sil ari"tt că jertfa cerută Porţii o întărea în loc de a o slăbi:

că, în slîrşit, în toat[1 această afacere, Englitera n'ar avea ele
cît s[1 cîştige, tle-ar lî tărie şi orclin[t într'o ţară care poate
deveni pentru clînsa un mînos hambar.
lat[1 pentrn exterior. În lăuntl'u, am luptat în contra ,Hlmi-
nistraţiunii celor doi CaimaearnL fiind că unul nu lucra ele eît
în interesul si'tu, ed alt în inkresul ri'1n înţeles al Porţii : şi

tot jurnalul D-\" oastră cel d'întîii"t din toate a vestit cca cc·
D. \"ogoricli era sft facCt. Cit pentru dînsul, Europa s'a însf1r-
cinat s[1-l recherne la ordine. Ea s'a 'ngrijit mai pllţin de•
Prinţul nhica, eare ele altmintrelI, deşteptat prin aceastf1 leeţie,
şi'a schimbat îndreptarea tunurilor sale şi s'a arnncat în partea
opusă, unindu-se cu partidul exaltat. Acest partid ne-a perclut
în 1-8; m[1 tem sit nu fac[t cum-va acolo n'o nerozie. Prinţul
Ghic-a l'a l'Cteut să intre în maioritato în Divan, f[1ptnind, pen-
tru a isbuti în ac-casta, mii ele aete arbitrare. Am la mine zece
protcst[tr'i în contra manoperilm· lui: a,;; puka să vft trimit şai-
1849 - 1858 H71
-- ----- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
zed. Din faptul că Austria atac[\ astă-zi pe vechiul său aliat ş1

vmle în 'fara-Romîneasc[t ceea ce n'a voit să vad[t 'n Moldova.
nu urmează c'ar trebui sft închidem ochii şi noi, şi că un
jurnal ca al D-\"oastră cată să mearg[t la dreapta, numai pen-
trn cft jurnalele din \"iena sau Francfort merg la stîng·a. Kn
pretind c'ar fi bine să se disolve Divanul romînesc, dar e folo-
sitor, cred, s[t fim bine luminaţi despre modul în care c alcătuit,
pentru ca să avem dreptul s[t despărţim, în actele sale, neghina
ele griu. Aceşti cxaltaţl' nu sunt toţi nebuni, şi nu sunt nebuni
în toate. Dar cu lucrurile cele bune ei pot să amestece şi altele
rele. Cred deci, cft este faptul celei mai simple cuminţii să pu-
nem în principiu că Divanul romînesc, ales subt ap[tsarea cîlor-
va interese foarte egoiste, arc ncvoe de a fi supraveghiat şi
oprit în hotare fireşti. A mărturisi aceasta, ar li fost altă
dată o nedibace tactică. Îmi pare că diplomaţia p[tşeşte azr
mai pe faţă şi dt nu se poate eîştiga nimic ascunzîncl o parte
din acleYăr. Jurnalul D-Voastră va fi, l·rccl, în acleYi'tr, fi'În cc l'
l'olosito1·, ele urmcazft a nu aYea nicI o încredere în Caimacam
şi a cerceta de aproape actele Di-vanului. Si't lase pc Austria
s:t-,;;i joace ,ioeul. Ea nu înşală pe nimenl şi arc o lunCt 'n-

tt-eagi't ea sr1 se plîngi'1 şi să geamă ; mai apoi îşl va plec-a
capul !;ii nici nu se va asc·Lmde în cort pentru a plînge. Prusia,
orl-ce ar fi, nu este mai mult dedt dînsa în stare, şi nid
n'are dol'inţa de a voi alt ce-va, decît cea ce se va voi la
Sin-Petersburg şi la Paris. Încît despre eestiunca Prinţului,
ea esti- mai gingaşă. Am l'ost, de la 'nceput, pentru un Prinţ
naţional şi awam s[1 rlau, cred, bune motive în favoarea
acestei deslcg[n·'î ; dar politica nu este ~tiinţa prinl'ipiilor

abstracte. Trelrnc să ţinem scamrt de faptele, bune sau rele,
l'arc se iYcsc.: : opiniunea, în cele doo Provinţii, se rosteşte
pcntrn un Principe str[tin ; mă supun.
llaC'ă, luîncl î1wăţ[unînt din l'Clc cc s'au petrecut în Grl'l'ia,
luml'a ar fi cerut mai bine un GuYern naţional, atund Y[t
spun sincer c'aş fi privit alegerea Prinţului Ghica ca o ne-

norocire pentru Ţară şi pe acea a Prinţului Bibescu ca o
măsură mîntuitoare. Motivele alegerii mele e că, în timp do
zece anl, n'am întîlnit un Romîn care să nu-mi vorbeasc[i
rău ele una din aceste persoane şi bine de cea-I-altă. - Prinţul
Bibescu îşi are, ca noi toţi, cusururile salo; dar el posedă doo
însuşirY, neapărate ori şi unde, şi preţioase acolo, fiind c[t sunt
rare în ţară: un spirit de iniţiativ[i, care se 'ngrijeşte de nevoile
ce cată s[t fie tăm[iduite, de reformele de îndeplinit şi o pro-
bitate mai presus de ort-ce bănuealrt, care-l înconjoar[t chiar
azi cu consideraţiunea şi respectul chiar a protivnicilor săi.
Cînd acum de curîncl a mers la Divan, deşi era în haine de
oraş, şi deşi aceasta cat[i să li displăcut mai presus de toate
Căim[idmici, colonelul al cărui rcg-inrnnt forma f;,irul, a pus
de o dat[1 s[t se prezinte armele la trecerea fostului Prinţ ales al
ţării,
care poate s[t fie calomniat în stdiinătate, dar pe care îl
cunosc concetăţenii s[ii. D-nii Golescu şi Rosetti, D-nii Tel1
şi Magheru, capii mişc[irei din 18, au venit, în zioa deschi-
derei Divanului, s[t ofere omagiile lor omului pe care !'au
răsturnat,
dar pe care-l stimează fără voe, fiind-c[t s'a ţinut,
de noo anî, departe de orT-ce uneltire.
Vi s'a spus c[1 Prinţul Bibcscu este partizan al Austriei. Nu
e mult ele cînd am auzit c[t ora învinuit de a li Rus şi v[t pot
arăta cftrţi unde aceasta s'a tipi:'trit pe larg. Amîndoo învinuirile
nu sunt mai adevărate una de cît alta. Respcctaţ'f D-Voastră
pe un om devotat ţării sale, Hîră gînd ascuns, dar devotat cu
mintea coapt[t şi cu cug·etare, nu cu furie şi orbire? Prinţul
Bibcscu e acest om. De acea am fost adînc mîhnit s[1 v11 v[td
învinuindu-l ele uneltiri ambiţioase. De l'ar fi chemat ţara iarăş'i
la putere, el s'ar fi urcat pc tron cu 'ntristare. Dar ţara intr[t
pe alt[1 calc; el nu-i pune nici o podic[1, nic'i nu-i pare r[iu,
ei va. ajuta cu experienţa sa pe cei cc p[tşesc într'însa. Iată
omul ast-fcl cum îl cunosc şi-l cinstesc, pe care l'aş Jl
1849 - 1808 373
văzut cu încredere însărcinat cu soarta Romîniei şi pe care

aş li fericit să-l revăd la Paris, spre a reîncepe cu dînsul
lungile noastre convorbid despre Oraţiu şi Moliere. Fiţi foarte
sigur că D. de Basily a fost foarte rău informat despre clînsul,
şi, de vi se vorbeşte încă ele uneltirile lui, să nu crecleţI într'a-
ceasta mai mult de cit în cc se zice 'n gura mare la Bu-
cureşti, că D. Comisar rus, mult mai bogat în copii dccît în
avere, a fost cumpărat de Caimacam'i.
PriimiţI, etc.
Ex. Sa Seraskierul Omer-pa.şa, ciitre A. S. S.

Prinţul Bibescu.
Constantinopol, 28 Aprilie 18ii8.
ALTETĂ,
Am priimit scrisoarea-v[i cu data ele 20 Martie. Sunt foarte

mişcat ele simţimintele de prietenie ce mi'aţI ar[1tat; puteţI,
Alteţă, li foarte sigură că am pentru voi cel mai marc in-
teres, şi că mi't voi folosi ele cel cl'întîi11 prilej ce s'ar ivi, ca
să vă pot dovedi simpatiile melc pentru Alteţa Voastră.
Excelenţa Sa Fuad-paşa a plecat erI la Paris; nădăjcluesc

că Alteţa Voastră îl va vedea. E o foarte fericită întîmplare
sfi fiţI la Paris în timpul conferinţelor. Cunoaşteţi, Alteţă, ra-
porturile ce au fiinţat în tot-d'auna între ţara voastră şi Innalta
Poartă; v'aţi găsit însu-vă în împrejurărI foarte gingaşe ; sun-
teţi în stare să cîntăriţI caracterul fie-cărui-a şi ştiţi diferitele
păreri ale partidelor şi sistemul ce convine guvernului Ma-
iestriţii Sale Augustului nostru Stăpîn.

Ne avînd nicl o'ndoeală că puteţi aduce foarte bune ser-
viciurI tutul01·, îm fac o plăcere s11 vă ofer, Alteţă, asigurarea
înnaltei mele consideraţiunI.
Subsemnat: OMER-PAŞA.
.--\ceasta este corcspondinţa diplomaticft şi privată a domnii
lui Bibescu.
Actele aclministraţinnii sale, care formeazft tomul al II-ca
al lucrării noastre, vor 11 un folositor complement al acestei
p[trţi cl'întîii'1. Dar această coresponclinţi't nu este oare, chiar
cl'acum, în stare de a forma opiniunea istoriei despre carac-
terul politicii Prinţului şi despre spiritul reformelor către
care îşr călăuzea treptat ţara? Următoarea destăinuire, res-
pectuos făcută de D. Philippsborn 1,, aghentul diplomatic al
Guvernului romîn la Vienna: «Recunoscînd însuşirile-vă,
deosebite, simţimintele-vă, înna,lte, critica, cercetează,
dorinţa, ce aţi a,ră,tat, la, suirea-vă, pe tron, de a, pii.şi
drept la reformă,, de a, nu vă, lăsa să, fiţi a,bă,tut din
această, cale, ori-ce ar fi, .şi spune că, stăruind întrînsa,
cu o rară, ne.şovă,ire, n' aţi luat sfat decît de la, inimoa,-

sele-vă, inspiraţiuni.... lumea e apleca.tu sii creazii, că,
v'aţi grăbit prea, mult,» nu constitue oare, pentru istorie,
un document preţios, cu atit mai sigur cu cit el era confiden-

ţial, şi,prin urmare, nici de cum destinat publicităţii? \i
adevărul ce reese din critica a căror obiect sunt, din partea
Guvernului Austriei, reformele prea liberale ale Prinţului Bi-

bescu, nu proclamă oare îndrăsneaila acestor reforme ~
A pune aceste cestiunl este, credem, a Ic şi da cleslegarea.
De altmintrelI, istoria va judeca.
In ce ne priveşte, gîndim că, adeverind ci'i 'ţ'ara-H.omînească,
1) Scrisoarea IJ-lui Philippsborn ciilre Prinţul Bil.Jescu (A vedea Co-
respondinţa, genera,Ji1, diplomatică,, p. 255.)
1849 - 1858 375
snLt llomnia lui Bibescu, păşea în capul civilizaţiunii popoa-

relor răsăritene, dt Prinţul şi Guvernul săi''t, cu toată nesi-
guranţa situaţiunii Tării-Homîneştr, isbutiserft să se 'mpue
simpatiei şi consideraţiunii marilor lor vecinî, nu numai ne-am
împlinit o datorie, şi-am adus un omagiu legitim Prinţului şi
prinC'ipalilor sfii colaboratorI, - să se numească ei ~tirbei, Vi-
lara, sau Băleanu, Florescu, }lanu, - ci am întemeiat încă, în
faţa istorii, nn fapt glorios pentru patrie.
PIESE JUSTIFICATIVE
TRACTATE. - DOCC:\IENTE ISTOlUCE
I. - TEXTCL THACTATELOH DE LA :
1-i't: CCCiL'K-CAL\':\Fl<;J, din 10122 Iulie 1774.
a) Conven[iune explicati\·;1 a acestui tractat, inchciată la 10

)lartie 177\J.
2-ea : L-\Şf, din 29 Decembre 1791 1\J Ianuarie 1792,)
3-ea : BUUURE~Tf, din 16/28 )Iai 1812.
li) Co1wc11\iu11e explicaliY;t a acestui tractat, im:heiatii la Aeker-

man, in 25 SeptemLl'c 17 Octombre) 1826.
-i-ea : ADRIA~Ol'OL, din 2/14 Iulie 182\J.
5-ca : SIN-PETERSBURG, din Ianuarie 1834.
c) Convenţiune explicativă a acestui tractat, incheială la Balta-

Liman, la 19 .-\prilie (l )Iai) 1849.
THAITE DE PAIX PERPETUELLE ET D'A:\IITIE
ENTRE L'EMPll1E DE TOUTE::, LES RUSSIES E'f LA PORTE OTTOi\IANE; CON-

CLU DANS LE CA~IP PRES DE KOUTSCHOUK-KAINARDJI, SUR LA 1:ilVE
DROITE DU DANUilE, A QUATRE LIEUES DE SILISTRIE, LE 10/22 JUILLET
177-t, PAR LES PLENIPOTENTIAl(lES NO:\BIES PAR LE FELD-1\IARECHAL
cmITE DE HO:\IANZO\Y, ET PAR LE GRAND VISIR, CONFIRME PAR
CES DEUX CHEFS LE Jii nu i\IfrnE :'IIOIS, APPROUVE ET RATJFllt PAR
S.\ IIAUTESSE, A CONSTANTINOPLE, LE 10 JANVIER 177ii.
Au 110111 de Dieu tout-puissant.
Comme Sa Majeste l'Imperatrice de toutes Ies Russies et l'Empereur

des Ottomans souha-itaient avec la meme ardeur de mettre fin a la guerre
entre Ies dcux Empires, et ele remire par Ies PlenipoLcnLiaires et des per-
sonnes ele conliance de part et d'ault·c la paix it !curs i'.;tals el i1, !curs
sujets, Sa ~lajeslt'· Imperiale ele tonlcs Ies Hussies a nomme le comte
l'iC'1Te Hurnanzow, gi'·neral-feld-marechal et commandant en chef de son
armee, gouYerneur general de la PetiLe-Russie, et president du conseil
de cette province, chevalier des Ordres ele Saint-Andre, de Saint-George,
ele Saint-Alexandre Newski et de Sainte-.Anne, pour entamer, conjoin-
tement avec Mousson-Zade-Mehemed Pacha, grand visir de la Sublime
Porte, nomme plenipotentiaire par Sa 1-Iautesse, Ies negociations de paix,
en dresser le traite, le recliger, conclure et signer; en consequence ces
cleux commandanls des armees, le feld-marechal comte Pierre Roman-
zow et le grand visir Mousson-Zade-Mehemed Pacha, afin d'accomplir
l'intention <.le leurs hautes Cours, ont pris serieusement ,i cumr cette
affaire; tellement que le 16 Juillet 1774, ~issangi-Resmi-Acluned-Bffendi
et Ibrahim-1Iunih, Reis-Effendi, ayant t\te envoyes par le grand visir,
autorise a cet effet, au camp du general-feld-marcchal, ils ont avec le
nomm(, par lui Plenipolenliaire Prince Nicolas He1J'nin, lieutenant gene-
ral, chevalier de l'Ordre ele Saint-George de la seconde classe, des Or-
dres de Saint-Alexandre Newski, de l'Aig-Ie blanc de Polog-ne et de
382 Prf:CES JUSTIFICATJ\"ES
Sainle Anne de Hoblcin. dresse, approun\ eo11clu. ><ignC, ct rnuni du

cachct de leur armcs, Ies arlicles sui vanls cu prt',sence dudit g-euC,ral-
feld-mar(,chal comle I{umanzcm·:
ARTICLE PREMIER. - Tous acte.~ d'i11imile el de haine, qui onl sub-
sistc cntre Ies deux Pt1issances, l'esseronl di·s :t prt'•sent pour tou_jour.-;,
et loutes hostilitcs commi,;es, soil par armes ou autremenl, de J'u11e on
de l'autrc maniere. ainsi que lous clommages caus<,s, seronl ense,·eli.,
dans un eternei oubli, sa11s aucune Yengeancc, quelle qu'ellc puisse t•Lre;
mais ii :,· aura une paix clurablc el inYiolable nitahlic, tant par mer quc
par tel'l'e, enlre Ies deux hauls conlrac:Lants Sa l\Ia_jeslc Imperiale el ~a
Haulesse, lcms hcriliers et successeu1·s. li sera cultive e11t1·e Ies denx
Empi1·es, leurs possessio11s, pays. lems ,rnjets et habila11Ls, une parl'aile
reunion et uue amitie i11allerablc, avec un soigneux accomplisscment
et nrnintien de ces articles ; de sorlc qu';'t l'avenir aucune hoslilile ou
dommage n'auront !icu, ,-oii clai1destinement ou ouyerlcnrnnt, enlre Ies
deux conlracla11h cl'lrnc ou ele l'aulre part, mais rrue suirnnt la si11-
cere amiliC· 1·enouvel<,e, ii sera rC•l'iproqut•nw11I alTOrdC• 111w anrni.~Lie
ou pardon gC,n(•ral, sans aucune exl'epliou. :i lous leu1·s su_jels qui pour-
raient s'etre rendus coupables de quelque (Time cnvers !'un ou !'auire
parii, ainsi qu'eu faveur d'autres qui se lrom·enl aux g-nleres ou eu
prison, avec permission ,·1 ceux bannis el l'Ondamut',s, ele se relirer
sur Ies frontit:•rcs, et sous promesse de Ies remeltre, aprt:,s la paix, cu
possession ele !curs bieus et diµ:nitt'·s. sans qu'il soit fait au resle non
punis. nueun tort ou prcjuelice sous quelqtw 1m·•1c.,1e C[Ul' ee soit: 1nai~
que Lou.~ el ehacun puisseul YiYre. comnH· !curs eo11citoye11s, sous la
proleclion des lois ct t·outumes ele leu1·, pa~·s.
ART. 2. - Si apres la conclusion de la paix el ele l'echange de., rali-
ficalions, quelques sujels des deux Empires, ayanl commis un crime
atroce, de desobt',issnnce ou ele trahî,;on, voulaienl se cacher en asiJ,,
chez l'une des deux puissanees. ils 11·y scrout reţus sous aueun prt',texle,
mais inuncdiatemenl linC•s, ou du moins chasses de tels lieux des ]~tal~
de cetle Puissancc ot:1 ils se seraicnt refugies, afin CJL1'il ne resuit~ ele l:t
aucun rel'roirlissemenl de l'amiti<,, ou contestatiou inutile eulre les eleux
Empire.~, :t J'cxception n<•anmoins de (·cux qui, par cnYie el'emhrasscr
la reliµ-ion chrl'liPnne ou mahomclane. se relireraieul d'un Empin• dan~
l'autre. Au cas que quelqucs sujels de.~ dcux Empi1·e~. laul chrt'•tien.,
que maho1111:•1ans, nyanl quelque forl'ait i1 leur c·harg·e. passent rt·m,
Empire dans !'auire, ii, serunl lin<",~ ,-;ur unP rt',quisition prt'·alable.
Plf~CES JUSTIFICA TIVES
ART. ~- - Toute.-; Ies nations tarlares ele la CrinH'•c, du Budziack, de

Kaban, d'Yedisson. Djiamlailuk, Scdissul, seront loulcs, sans aucunc
exccption, reconnnes par Ies c\eux Empircs pour libres, immediates, ainsi
qne pour indepcnc\antes. par toules Ies l'uissances etrangeres, et comme
clles sont sous la puissances immediate de leur propre chan, elu d'enlre
la racc Zinghiskan. el ctabli chan avec l'approbation unanime de tou.-;
Ies pcuples tartares, sous le g-ouvernement duqucl ils suivent leus lois
et !cur,; anc:icnnes couturnes, sans en rendre comple it aucunc puissance
etrang(,re; ni la Com· de Hussie, ni la Porte Ottomane ne se mehiro11t
pas ele l\'•leelion ciudit chan, non plus que de !curs affaires domestique~,
poliliques ou civilcs, mais ces nations seront rcconnues dans leur <'.•tal
politique el civil sur le pieel Olt sont Ies autres puissances qui se gou-
vcrnent par ellcs-JllL•mes el ne d<'.·pendent quc de Dicu seul. Qu:ml
i1 la n.:ligion, atlendu quc Ies Tartares professent le mC•mc culte que Ies
mtt,;ulmaus, el que le Sultan est IP Souvcrain Calil'e du mahometisme,
ils se riiglcront ;i son (,gard sui vanl Ies principes de leur religion, sans
(1ue m\anmoins l'affermissement de leur liberte politique soit par hi
~,xpost'i a aucun elanger. L"Empire ele Russie ceda auxelites nations tar-
tarcs, ,1 l"exceplion des fortercsses ele Kertsch et de ,Jenikalc avee lt•ur.,
dislriet,-; el porls quc la Hussic rclicnt pour clic, toules Ies aulrc., Yil-
lcs. forleresscs. te1Tcs. l'onquises pai· ses armcs cn Crimt'·c el dans I"
Kuhau, I,•s cli.,tricts enln· Ies llcm·,•s llt-rda, Kousl'hiwodc el Ic Nicpe!'.
ele meme quc Louie l"t'·teuduc clu terrain jusqu'aux l'routieres de !'olog-ne
eulre le Bug el Ic Niesler, hormis la forteresse c\'Oczako\' a\'ec son
sou anC'ien district, qui, commc ci-cleYanL, rcstera ii la Porte, ct promel.
apri~s la signature cin traitt'i ele paix et l'echange en ratificalion, de r<i-
tirer de ces pays toules ses troupes. La Sublime Porte s'engage parcil-
lcment ft. se clL•sislcr ele loulcs preteutions sur Ies fortercsses, Yillcs,
placcs, etc., eu Crirnec, dans Ic Knban, ct dans l'ile Taman, a u'y ja-
mais cnvoyer des garnisons ou troupes armees, ct en consequcnce :·,
remettrc aux Tartares, comme fait la Russie, ces i~tats aycc une pleinc
el enti.:•re independance. La Sublime Porlc promet en oulre ct solen-
nellemeut qu'clle ne fera jamais passer dans lesdites Yilles, place,-;
ct contrecs, aucunes garnisous ni troupes armees, pas memc auel111
intendant ou autres employcs militaires, sous quelque uom quc ce
puisse t~lrc; mais laissera, ;i. !'exemple de la Russ'ic, lous Ies Tartare~
dans Ia jouissance ele leur libertt'i el indt~pendanec.
ART. 4. - Commc, suiyant le c\roit di.> la nature ii est pcrmi,-; i1 cha-
384 PIECES JUSTIFICATIVES
cune puissance de faire ,i son gre tels arrangements qu'elle juge utiles
dans ses propres Btats, le deux Empires auront, suivant ce principe,
une liberte parfaite et illimitee de construire, chacur:ie dans son pays
et en declans de ses fronticres, des forts, villes, bourgs, fabriques et
habilations, en tels enclroits qu'ils estimeront etre Ies plus crnvenables,
ainsi que d'ameliorer Ies anciennes fortiflcations, villes et places.
ART. 5. - Aprcs la conclusion de cette paix et le renouvellement
d'une sincere amitie de voisinage, la Cour Imperiale de Russie cntre-
tienclra auprcs de la Sublime Porte un ministre de seconcl rang, i:;avoir:
un envoyl\ ou ministrc plenipotentairc, pour le caractere duquel elle
aura toute !'estime qu'clle porle aux minislres des puissances Ies plus
respeclables; et dans toutes ses fonctions publiqucs ce ministre aura
toujours et immediatement Ie pas apres celui des Romains, suppose
lpc Ies car3.cteres fussent egaux; mais s'il etait d'un rang plus deve
ou inferieur, ii suivra immediatement l'ambassadeur ele Hollancle, et
en sem abscnce celui de la rt",publiquc de Venise.
AnT. t,. - Si penclant Ic :,;ejour du minislrc ele Ilus.,ie aupres de Ia
Sublime Porle, !'un de ses domestiques ciL\t elre puni pour cause ele
voi ou d'un crime capital, et qu'afln d'eviter sa punilion, ii voultît se
fairc Turc, on aura egard ,i son intenlion; mais aprcs avoir subi son
supplice ct restituu son larcin, il sera admis dans Ia rdig-ion nrnhome-
Lane suivant Ia coutumc et Ia declaration du miniirtre. Ceux au con-
lraire, qui dans un etat d'ivresse, voudraient en ctre membres, n'y
scrunt pas rcc;us comme tels, a moins qu'ils ne soient dcsso11lt'•~ et
n'aicnl repri:; l'u:;age de la raison; encore leur cleclaralion cle\Ta se
faire cn pre:;encc d"tme pcrson11e nommee par Ic ministre, el cl'un
musulman imparlial.
AnT. 7. - La Sublime Porte promet de portegcr conslamment la
religion chretienne dans toutes Ies eglises, et consent aussi a cc quc
Ies minislre:; de la Cour Imperiale de Russie lui fassent des rcpresen-
tations en favcur ele I'eglise a bâtir dans Constanlinople, ainsi qu'en
l"aveur ele ceux qui Ia clesse1·viront, et promet de recevoir ces rcmon-
trances comme vcnant cl'une personne respectable au uom cl'une
puis:;ance voisine, sincerement amie.
AnT. 8. - 11 est acorde aux sujets de l'Empire russe, tant cccle-
siastiqucs que sec11liers, de Yoyager ii Jerusalem et en cl'autres places
clignes cl'attenlion, sans quc jamais on exige de ces pelerins ou Yoya-
geurs, ni ."t Jernsalem, ni en cl'autrcs cnclroits, ni mcme pendanl qu'ils
PIECES JUSTIFICATIVES
voyagent, un caraccio, droit ou imposition; mais seront munis de

passeports !;uffisants ou ele flrmans, que l'on accorcle aux sujets des
autres puissances. Penclant le lcmps qu'ils s'arn'tcront dans l'Empire
ottoman, ii ne leur sera foit, ni tort, ni injustice, mais ils jouiront de
la proleclion des lois.
ART. 9. - Les drogmans des ministres russes â Constantinople,
ele quelque nation qu'ils soient, ceux que l'on emploie dans le.~ affaires
d'J~tat et qui par consequent servent Ies cleux Empires, seront traites
avec Loute la douceur possiblc dans Ies commissions qu'ils all!'ont â
remplir ele la part de leurs prineipaux respeetifs et on ne leur susei-
tera aucune difficu!Le.
,\nT. 10. - Au cas que penclant la signaturo ele ccs articlcs de
paix, et en consequcnce des orclres que Ies generaux drs cleux armees
pourraient recevoir dans cet intervalle, ii survienne des hostilites dans
!'un ou l'autre enclroit, aucune des cleux parlies ne Ies interpretera
pour une injuslice, et tous Ies avantages, ainsi que Ies prises, seront
declares illicites et d'aucune utilite aux cleux parties.
AUT. 11. - Pour le commun avantage des deux Empires, ii sera
etabli une navigation libre et sans obstacle pour Ies vaisseaux mar-
chancls des deux puissances dans toutes leurs mers limitrophes, et la
Sublime Porte accorde aux vaisseaux marchamb et navires russcs la
librc entree dans Ies ports et dans loulcs Ies places, sur le 1rn'me piecl
qu'aux aulres puissances, ele faire commerce dans la mer Blanche (l'Ar-
ehipel) et dans la mer Noire, d'en frequenter toutes Ies cules, racles,
passages et canaux que Ies eaux reunissent. En outre, la Sublime
Porte approuve que Ies sujets russes traflquent dans ses Etats, lant
par mer que par terre; qu'ils naviguent sur Ic Danube, avec toutes
Ies prerogatives el avantag;es ciont jouissent Ies nations Ies plus privi-
legiees, telles que l'anglaise et la lran~'aise, que la Porte favorise prcfc-
rablement dans Ies libertes du commerce. Et serviront Ies Capitulations
ele ces deux-ci, ainsi que ele toutes Ies autres nations, comme si elles
ctaicnt ici inserces mot i1 mot, de regie en toute occasion pour le
commerce russe et ses negociants qui, aprcs avoir satisfait aux clou-
anes, egales en tarifs, pourront transporter a toutes Ies ci>tes et ports
d'une mer a l'autre, ainsi qu'it Constantinople, et en exporter toutes
sortes ele marchandises. De cctte maniere est accordc aux cleux nati-
ons le commerce et la navigation dans toutes Ies· eaux, sans distinc-
tion. Les deux puissances donnent aussi it leurs ncgociants respectifs
26
386 P,ECES JUSTIFICA TIVES
la Iiherle de s'arreter dans leurs l~lats aussi longtemps que J"exig,·-

ronl leur inll\ret el leurs affaires, leur prometlanl la mi·me st'1rek el
franchise qu'ont Ies sujels des puissanccs amies. D'ailleurs, comnw Ic•
maintien du bon ordre est en tout le plus avantageux, la Suhlimt>
Porte est d'accord que la Russie i'ilablisse des consuls el vice-consul,
dans toutes Ies places qu'elle jugera ,1 propos, lesquels seront lrait,·,s
avec la meme estime que Ies aulres consuls des puissances amics. La
Sublime Porte Ies aulorise aussi ,1 tcnir des interpretes, nomnH;s Ba-
ra,tli_. c'est-a-dire Pa,tentes_. auxquel~ seront octroyees des patente.,
imperiales_. et ceux-ci jouiront des mt~mes p1-ivilLiges ciont jouissent Ies
pareils drogrnans au service de l'Angleterre, de la France el d'autre~
nations. La Russie accorde aux sujels de la Sublime Porle la liherte
de commercer dans ses Elats par mer et par terre avec Ic:; mi,mes
prcrogatives et avantages, moyennant l'acquiltcmcnl des douaues or-
dinaires, a l'exemple des puissa:nces amies. Q1,mnl aux malheurs qui
pourraient arriver aux vaisseaux, ii lem· sera donu<, dans le., rle11x
Empires loule l'assistance usitcc en pareil eas parmi Ies puissauee,.,
alliees, el Ies choses ciont ils amont hesoin lcur seronl procurces aux
prix ordinaires.
AllT. 12. -Au cas que la Cour de Russie voul(1l conclure des lrailt~s
de commerce avec Ies rt\gences cl'Afrique, comme Tripoli, Tunis el
Alger, la Sublime Porte s'oblige :1_ interposer son ercdit el son aulo-
rile pom l'accomplissemcnt de ces vues de la Hussie, et a garanlir a
l'egard de ces l~lats Ies points qui auraient cM stipules.
ART 13. ~ La Sublime Porte promct :'1 la souveraine de J"Empini
russe de lui clonner dans toutes Ies n,,gociations et lettres publiques.
ainsi que dans toutes Ies occasions, qui se presenleront, Ic titre sacri',
d'Imperatrice de toutes Ies Russies, en Iangue turque: Temameu Rus-
siblel'in Podissa,ch. ·
AllT. "14. - Outre l'cglise domestique, la Cour de Hussie sera en
droit, a )'exemple des autres puissances, de foire bâtir une eglise au
quarticr Galatee, dans la rue nommee Bey-Ugla, laquelle eglise ))0r-
tern le nom d'eglise russe-grecque, et sera toujours sous la prolection
du ministre de Ilussie, exempte de toute imposilion el :l couvert rl'at-
taques.
ART. 15. -- Quoique de la maniere donl Ies frontii,res des dt,ux
puissanC'es contraC"lantcs sont flxees, 011 puisse condure quc Ies sujets
de pat'! el d'autre ne şcronl piu.~ enYelopp<-s dans des contentions el
PIECES JUSTIFICA TIVES 387
yifs demeles, neanmoins Ies deux puissances conviennenl qu'en tous

cas inespen•s ct pour e,·iter toul ce ,qui pourrait )nfluer desaYanta-
g·eusement sur Ies traites, chacun de ces cas sera discute pai· Ies g-ou-
verneurs el commandants des fronticres. conjointement ayec Ies com-
missaires nommes ci-dessus, lesquels, apres un examen exact, remettront
incessamment a ceux a qui ii appartiendra. Ic soin de faire droit: mais
sous condition expresse que tel cas ne sen·ira jamais de pretexte ii.
la moindre alteration de l'amitie ct de la bonnc intelligence, retablie;;
par le prt•sent !raite.
ART. lti. - La Russie rend â la Sublime Porte la Bessarabie aYec
Ies villes Ackierman, Kilia et lsmailow, Ies bourgs et Yillages, ainsi que
toutes leurs appartenances, de meme que la Valachic el la MoldaYit•,
compris toutes Ies forteresses, Yilles, bourgs el villages qui s'y trou-
ycnl. Nt,anmoins, la Sublime Porte Ies reprend sous Ies resen·es el
conditions suirnntes, aY<'l' promesse solennelle de Ies accomplir reli-
gieusement:
1• De publier son amnistie entiere et parfaite en faveur des sujets
de.~dites Principautes, de quelque rang, distinction, condition, nom ou
naliou qu'ils puissent etre, tous indistinctement, et d'ensevelir, suivanl
Ic premier arlide, dans un eternei oubli Ies plaintes contre lous ceux
qui sont ou sernnt aecuses ou soupi;onnes d'avoir agi contre l'intt'•r,'L
de la Porte ci dl' Ies rdablir d,rns l':s rangs, emplois. biens el pos-
scssions qu'ils oceupaient avani la presente guerre.
2' De ne former en aucune maniere que ce soit obstacle a l'exercice
du culte di\fo, libre i1 tous egards, ni d'emp(,cher la balisse de nou-
Yelles eglises, ni la n~paration des anciennes comme elle:: etaienl
.ci-clcvanl:
H" De bonifier aux counmls, et a d'autrC's personnes pr1vees, Ie~
]Jicns et possessions autour de Bra'ila, Choczim, Bender, ele, qui leur
.apparlenaienl d'anciennete, mais qui depuis lors leur ont ete enleves
.contre toute juslice, et qui sont connus aujourd'hui sous le nom de RaJa.:
4' De reconnaître et d'honorer Ies ecclesiasLiques suivanl leur rang:
o• De permetlre aux familles qui veulent quitter leur patrie el se
rctircr dans un auire pays, qu"il,; emportcnt leurs biens: et, comme, pour
.ajustcr !curs affaii·es, lesdites familles ont besoin d'un certain lemps,
-011 leur assigne le terme cl'un an pour !cur emigration, a compt(•r du
jom de la ralifleation de ce trai te:

li'' De n'exiger d'ellc.s, rien en argent ou eu valeur equivalcnlc
H88 PIECES JUSTJFICATIVES
pour raison d'anciennes dettes de quelquc nature qu'elles puisscnt

t'•lre;
7° De ne prelendrc des habilants pendant deux ans depuis le jour
de la ratificalion du present traite, aucune contribution pour tont Ic
temps de la guerre et Ies dommages sou!Tcrts pendant sa durce;
tl" Apres l'cxpiration de ce temps, la Porle promel d'user de Loutc
Ia moderation possible dans l'ctablissement d'impositions precuniaires,
d'en confier tous Ies cinq ans la perception ;'t certains commîssaires,
et qu'apres que Ies habitants auront satisl'ait a ce c\(1, ils ne seronl
jamais molestes par aucun pacha, ni gouverneur, ni toulc autre per-
sonnc, sans qu'aucun payement ou impot ulterieur, sous quelque nom
ou pre tex le que ce soit, puisse etre extorque; mais ils participeront
aux memes avanlages dont ils ont joui sous la regence du sultan
:\Iahomet IV, de louable memoire, tres cligne pere ele Sa Hautesse;
9" II est accorde aux Souverains des deux Principautes de Moldavie
et de Valachie, a chacun d'eux en particulicr, d'entretenir aupri·s de
la Sublime Porte, des envoyes ele la religion grecque, charges de lems
affaires; Ies ministres d'Etat veilleront a l'interet desdites Principautc,;,
a ce qu'ils soient favorablement regus de la Sublime Porle et consi-
deres dans leurs faiblesses, comme des hommes qui jouissent du droit
des nations, c'est-a-dire exempts de toute opression;
10" La Sublime Porte consent aussi que, suivant l'exigence des cir-
constances desdites Principautes, Ies ministres de la Cour imperiaie
de Hussie intercedent aupres d'elle en leur faveur, et promet ele
prendre en consiclcration, avcc celte amicale et respectueusc estime
que Ies puîssances ont reciproquement Ies une.~ pour Ies autres, Ies.
remonlrances qui lui seronl faites it leur occasion.
ART. 17. - L'Empire russe reslilue a la Sublime Porte toutes Ies
iles dans l'Archipel, qui neamoins sont sous la dominalion de la Hussie.
En revanche, la Porte promet de son ·cote:
1_0 D'observer religieusement Ies conditions stipulees dans le premier·
article a l'egard de l'amitie et de l'entier oubli de toutes sortes c\'ac-
cusations et de soupgon~ formes contre leş sujets comme s'ils s'elaient
comportes au prejudice ele l'interet de la Porte;
2'' Que des maintenant et a jamais, la religion chretienne ne sera
plus exposee a la moindre persecutiori, ni defendu d'ameliorer et de
rebâtir ses eglises, ni que ses ecclesiastiq~es soient jamais railles et.
cperscutes, de quelque maniere que ce puisse etre;
PIECES JUSTIFICATIVES 889
îl" Que dans deux ans a compter du jour de la reslitution de ces

iles, qui ont ele au pouvoir de la Russie, il ne sera exige de leurs
habilants aucunc impo::;ition, pour cause de dommage et de degâts
soul'ferts pendant le cours de la presen te guerre;
4," Qu'il sera libre aux familles qui voudront quitter leur patrie,
d'cmporter leurs hiens et ce qui est a elles, et qu'afin qu'elles puis-
sent convenablement mettre ordre a leurs al'faires, ii sera accorde le
terme d'un an, ii commencer du jour de la ratification de ce traite;
f>" Qu'au cas qu'au depart de la llotte russe, lequel deua ayoir lieu
en trois mois apres ladite ralification, elle ait besoin de quelque chose,
la Porte fournira tout ce qui pourrait lui manquer.
ART. 18. - Le fort de Kinburn, situe a l'embouchure du Nieper, et
un district qui s'etend jusqu'a la rive gauche de ce fleuve, ainsi que
le coin dont les bruyeres forment l'entre-deux du Bug et du Nieper,
resteront toujours pleinement ct incontestablemcnt en la puissance de
l'Empire russe.
ART. 19. - Les forteresses de Jenikale et de Kertch, situees dans la
Crimee, avec leurs forts et tout ce qui s'y touve, ainsi que leur juri-
diction qui s'etend depuis la mer Noire le long des anciennes fronlieres
de Kerose jusqu'i1 l'endroit nommL\ Bubace, en droite ligne vis-ii-vis du
lac d'Azof, resteront aussi :i la H.ussie en pleine, perpcluelle el indis-
culable proprietl-.
Al-IT. 20. - La viile d'Azof avec sa juridicton et ses limites, Lelles
qu'elles sonL Jîxees par l'acte passe entre le gouverneu1· Tolstoy et le
gouyerneur Acciuk-Hassan-Pacha, en 1700, nommement en 111il, sui-
Yant la maniere de compter des Otlomans, appartiendra perpeluelle-
menL ,\ l'Empire russe.
An.T. 21. - Les deux Kabardes, grande et petite, attendu que par
leur ,·oisinage avec Ies Tartares elles vivent en bonne intelligence avec
le chan de la Crimee et sont devouees a la Cour imperiale de Russie,
elles se conformeronL avec leur conseil et le chef des Tartares a la vo-
lonte du chan de la Crimee.
An.T. 22. - Les deux Empires ont n\solu de supprimer et d'oublier
polii' toujours les traites et engagenlents conlractes, inclus celui de Bel-
grade, de ne point les reclamer a l'avenir, ni de s'en faire un titre de
pretention, a l'exception seulement de la convention ·de l'an 1700 entre le
gouvemeu1· Tolstoy et le commandant Acciuk-llassan-Pacha, concernant
Ies l'ronlieres de la juridiction d'Azof ci la fixation des limites du Kuban.
390 PJECES JUSTIFICA TIVES
ART. 2:1.-Lcs forteresses en Georgie, Mingrelie, Bazc\azik et Tsherban,

conquises par Ies armes russes, seront restituees it leurs ancicns posses-
seurs ; mais celles que la Sublime Porte a occupt',es depuis un tcmps
immemorial seront censees lui apparlenir et apres la confirmation de
ce traite, Ies troupes russes evacueront la Georgre et la :'llingrelie dans
le temps prescrit. De sun cotl;, la Porte s'engage, conformement au
premier arlicle, envers ces peuples, dont elle a ,;ou!Tert des prejudices
pendant le cours de celte guerre, it leur accorc\er pareillement une
parfaite amnistie. Elle renonce aussi, ,;incerement ct pour toujours. au
tribut des personnes du sexe et de jeunes gens desc\ites provinces,
ainsi qu'it toutes autres sortes d"impositions ; sous forte pro111es,;e de
ne reconnaitre dans lesdiles contrees pour ses sujels, que ceux que
l'on peut prouver avoir deja ete tels ci-devant. Toutes ces region5 et
Ies places fortes resteront soumises it leur protection et rcgences im-
mediates comme elles etaie11t anciennement posscdees par Ies Georgiens
et :\Jingrcliens, avec dNense d'opprimer en aucune maniere leur religion,
couvenls et eglises, ou d'empecher l'amelioration d'anciens et la con-
struction de nouveaux temples, beaucoup moins encore de permcttre
qu'ils soient troubles dans la possession de leurs biens, soit par le
gouverneur de Tschildir, ou par cl'autres chefs quelconques. Au reste,
vu que lesdits peuples doivenl etre consideres comme sujets de la
Sublime Porte, la Russie ne se m«:·lera pas de ces affaires.
ART. 24. - Immecliatement apres la signature et la confirmation de
ces articles, toutes Ies troupes russes, qui sont it la rive droite du
Danube, se retircront et se remlronl, dans un mois apres la signature,
a la rivc gauche de ce lleuve. Lorsquc loutes Ic.~ troupes auront passe
le Danube, on l\vacuera et remira aux Turcs le ch,iteau cl'llir:;;owa,
mais non avant que toules Ies troupes russes n'ayent passe a la rivc
gauche du Danube. Ensuite, on commencera ii procecler it l'evacuation
de la Valachie et de la Hessarabie, et dans le m«:,me temps, ;i, l'cffet de
quoi est prescrit un terme de deux moi;;, et apres qu'au prealable
toutes Ies troupes auront quitte ces cleux Provinces, on restituera aux
Turcs, cl'un cote la forteresse de Giurgewo et de l'autre la viile lsmail,
de m«:·me que le fort Kilia, puis Ackierman, apres que Ies garnisons
russes de ces deux places Ies auront abandonnces pour suivre Ies autres
troupes ; de sorte que pour l'evacuation de ces deux pays on a fixe
un terme de deux mois. Quand toutes ces clispositions se seront effec-
tuees, toute l'armee imperiale russe quittera la Molclavie et retournera
PIECES JUSTIFICA TIVES 391
vers la rive gauchc du ;\iester ; lellement quc U·vacualion de toutes

ces places et pays aura lieu apr.:•s la signature de cette paix perpetuelle
et du relablissemenl de cette amitic entre Ies deux Empircs. Et lorsque
loulc L1rmt'•e russe sera revenue ,\, la ri\·e gauche du Nie.sler, Ies ror-
lcrcsses Choczim et Bcmler seront remise,; aux Turcs ; mais seulement
;i c,:s l"Onditions qu·cn nH\mc temps le ch,i'.cau dl' Kinburn aycc sa
juridiclion, comme ellc est clt'·crile, et l"angle ciont Ies bruyi_•res sonl
l'entre-cleux des lleuvcs Bug Pl Nii'•pPr, aiuşi c1u'il est stipuh; arlicle 17,
seront livres ,i l'Empire de Hussic po111· 1\tre par lui possedt'·s it titre
de propride perpetuclle et inconlestable. (~uant aux iles ele l'Archipel,
la flotte imperiale ru'ise el Ies armt',es qui s'y trnuyenl Ies reslitne-
ront dans le nu\me i'·tat qu"elles out originairement appnrtenn a la
clomination incluhitahle de la Porle ; et cela di•s que Ies arrangements
et Ies clisposilions de la llotte impt',riale russe pomront le pcrmetlre ;
ele sorle qu'cu cgard ,\, la distance, ii n·e.st g-uere possible de 11xer un
certain tcmps pom cel effet. La Sublime Pol'te s'oblige comme puis-
~ance amie cl"avancer le depart de laclite llotte et de la pourvoir de
lout le necessaire. Aussi longtcmps que Ies troupes impel'iales russcs
si'·journcront dans Ies prm·inccs qui doivent i'•lre rendues ,\, la Porte,
leur ri'·gcnce et constilution subsislera conunc ellc a ,·t1·~ el s,rns l'ad-
ministration actuellc : ll'llcment que jusqu'au temps fixt", pour l'enlicre
,·•vacuation de loutes Ies troupes impt':riales russcs, la Pu'lc ne se
m(•lcra pas de la regcnce ck;;dites proYinces, et Ies troupns russes
continueront jusqu'au dernier terme de se munir de tout ce qui est
n<"•cessaire a leur cntretien, et de se serYir de toutes commodites et
ai 0 ances, comme elles font encorc actuellement. Les trnupes de la
!'orie ne sont point autoris\'.•es ,t mctlre le pied dans Ies fortcresses ii
re.,tituer, bcaucoup moins encore i1 user d'autorite dans Ies pays qui
<loi,·ent lui elre remis, qu'auparavant le commandant russe n"ait donne
connaissance, ii celui qui sera nonun\'.~ par la Porte, de l'evacuation de
chaque rorleresse ou pays. Les troupes rus.~es s'emparcront su\va11t leur
bon plaisir, des nrngasins des munitions de guerre et de bouche qui
se trouvent dans Ies forteresses et Yilles, ii la reserve seulemenL de
l'artillcrie turque qui y existe actu·eUement. Les habiLants, de quelque
,ig·c, nation et pays qu'ils puissent <"·tre, lesquels ont pris service dans
Ies troupes impl'.·riales russl'S, ainsi que ceux qui, apres un an stipule
dans Ies :irticles 16 et 17, vouclront ,;c relirer dans une auLre place ou
pay.,. eu auronl la libertc, et meme suivant ces arlicles, ,\, l'ohservation
desquels la Sublime Porte s'en~rng-e maintenant et pendant le Lcmps

prescrit, avec promessc de n'y contrevenir en aucune maniere.
ART. 25. - Tous Ies prisonniers de guerre et esclaves, de quelque
rang, qualite et pays qu'ils puissent t'•tre, lesquels se trouvent dans le,
deux Empires, :\ I'exccption de ceux qui en Hussie ont embrass<, la re-
ligion chr!'.,tienne, ou cn Turquie la secte mahometane, seront quitles
de tout aprcs l'<•changc des ratifications du present traile, de m,·111e
que tous autres chri"•Liens en captiYit,·· ; savoir : Polonais, l\Iolc\aycs,
Valatrues, Peloponesiens, habitants des îles et Georgicns, Lous saus
Ia moindrc distinction ain.~i que H.ti.~ses el Turcs qui se trouvenl <lan.~
de pareils cas.
AnT. 26. - Le commandanl ele l'armee russe en Crimee el <"clui
d'Oczakow se commtmiqueront au plus tot Ies cho~es qui Ies regarc\enl
respectivement. Ils nommeront des personnes de C;Onfiance pour l'ex-
tradition du fort Kinburn, etc., de Iaquelle, apres qu'elle aura et,\
effecluee, ils donneronl :wis au g,·M·ral-fclcl-rnarechal el au grall(l
visir.
ART. 27. - Pom rendre plus efficaces celle paix et sinc(,rc amilic
entre Ies deux Cours, elles s'cnvenont reciproquement des a111bassa-
deurs extraorc\iuaires qui coufirnH•ront le traite ele paix affemii ct lPs
ratifications des deux Empires, Ic temps c\esquclles ambassades sera
determine avec l'approbation des deme Cours. Ces ambassadeurs se
rencontreront dans le meme temps sur Ies frontieres et se recevroul
mutuellernent avec toules Ies formalites ct Ies marques de politesse en
usage eutre Ies ambassadeu1·s de la l'orle el ceux de.~ puissances eu-
ropeennes.
ART. 28. - Des que ces articles d'une paix perpMuPlle seront sig-nes
par Ic sus-nomme Prince Hepnin, lieutenant general, de la part de l'Em-
pire russe et de la part de la Sublime Porte, le Niffangi-Resrni Ach-
med-E!Tendi el lbrahim-Munib Reis-El'fendi, toutes hostilites cesseront
entre Ies grandes arm<~es et tous autres corp-s respeclifs detaches. t:rnl
par mer que par terre, et ii sera incontinenl expedie Ies courriers ue-
cessaire.~ :i cette occasion.
Et comme la conclusion de celte paix, foite entre Ies deux Pubsam·es
Souveraines, est conllt\e aux cornmandanls en chef de leurs armees. le
general-feld-marechal comte Romanzov et le grand Yisir Mousson-Zade-
1\Iehemed-Pacha, ces deux commandants, en verlu des pleins pouvoirs
dont ils etaient ren}lus du la p:u"t de leurs Souverains, onl respective-
ment signe et confirme de leurs scels, en langues russe et italienne

ceux du felc\-marechal, et ceux du grand visir en turc et en italien,
tous Ies articles conteuus dans le p1·esent traite ele paix, comme s'ils
ayaient ete reellemcnt dresses cn leur prescnce.
Fait au camp, pres ele la Yille ele Koutschouk-Kaînarc\ji, le 10 juillet
(vicux style), de l'anu(,e 1774 ').
Signe: Ntc. DE REPNIN, NIFFAJ.liGI-HESMI ACHMEll-

EFFENDI, lBRAHIM-1\IUNIB REIS-EFFEJ.liDf.
Confirme:
Signe: P. DE ROUMANZOW, i\IOUSSOJ.li-ZADI~

MEIIEMED-PACHA.
11 Rec11Pil des principa11x fl'aitr:s, par ele l\larlens, t. I-el', p. 507.
Articles Sf;pares du traitt; de Koutschouk-Kai'nardji.
ARTICLE PRDIIER. -Quoiquc r!an,s \'arlide 17 1!11 traiL,, rlc paix au-
,iourd"hul souscrit, ii soit indiqu,, qm• dans troi,; mois la tlottc imp,,rialc
russe devra cvacucr Ies îles ele l"Archipcl; comme dans J'articlc 24 du
mt"•me traite ii est explique que dans un tel cloigncment ii n'est pas
possible ele specifier quel temp,; ,;era necessaire, 'nous nous somnie;:;
accnrcles :t 11ous en Lenir :'t u· clemier artiele. Eu con~,•q11cnce de quoi
nou~ r<'•pelons que !ariile tlollc imp<\l'Îaie russc en1cu<•ra l'Archipd le
plus tot possihle, sans clctermine1· pour cela un tcmps limite; el pour
facilite1· J'cxecution de cette cvacuation, la Sublime Po1'te lui fournira
touL ce qui sera hcsoin pour son ,·oyage, autant que cela depPnclra cl'dle.
Cct articlc s<·,pare rccevra, l'nsemblc ayec Lout le traile, la mi'•me
confirmation, ct nous lui clonnons la mume force et stabilite quc s'il
daiL inscrit mot it mat dans ~e traile souscrit aujourel'hui: cn foi de
quoi nuus avons sig-nc de natre main et scd!C· ele nas sc<•aux.
Au camp pri,s de Kuutschouk-Ka'inarelji, Ic 10 ,iuillet 17U.
ART. 2.-11 est n··gle el <',Lahli, par cl'L article sC·parC·, quc la Sublime
Porte payera fr l'~mpire russe, pour h•s dC·pcnscs de la guerre, la somme
de quinze miile bourscs, ou sept millions et demi de piaslres, qui font, en
monnaie russe, quatre millions et demi de roubles, en trois ans et en
Lrnis terme;;. Le premier terme ele ce payement se fcra le 1-er ja1l\'ier
de !'an 1775; le seeond terme <le payemcnt, le 1-ei· janvier 1776; le
lroisii·me payemcnt, Ic 1-er jan\'ie1· 1777. Chaque payement ele cinq miile
bourse.~ sera foit pai· la Sublime Porle au minist1·e mssc acereditt'• pri•.~
la dite Sublime Porte; el sila Cour de Russie voulait outre cela quelque
autre surele, la Porte Ottomane la satisfera en cela, en quoi elle s'o-
bli.!.!:e religieuscmenL. Cet article separe aura sa confirmation, ensemble
aYec tuut le traiti', signe aujou,·cl'hui, et nous lui donnerons la meme
forcc et la mhne stabilite que s'il l;lait inscrit mol :'t mot dans Ic traile
PIECES JUSTIFICATl\'ES
----- - - - - - - - - -
fait aujourd'hui entrc le.~ deux Empires respeclil's; C'll foi de quoi nous
J'avon;; signi"! de nolrC' maiu et sce!M de nos sceaux.
Au camp pri·s ele Koutschouk-Ka"inardji, le 10 juillet 1774 l).
Par un ,··dit de 1'1111p1··ratrice ele Hussie, Pll dale des 19/::IU mars
1770, qui lixe un jour cl'actions de graces pour le retablissement de
la paix, 011 vuit que Ies ratillcalions ont et<'• t;chang-<'•C'.9 ,i Constantino-
ple le 12/24 janvirr 17,o, enlrc Ic uharge d'alfaires el,~ Hussil', le colo-
nel l\'•lcrson, ct le grand visir lui-meme,
La H.ussie pouvait se r<'•jouir par des actious de gr,ices de sa victoire;
car, «Ies conclilions de cc lrait<'·. humiliantes pour la Porte, <len1ie11t
~nrtout lui 1'lre fune:stes. Elles d<'·tauhaient de sa souverainete Ies Tar-
tares de la Crilll<'!e, de Budjiau, du Kouban, que demit gouvcrnl'r li-
brcmenL le111· propn• souverain, bsu de la raci) de Djurguyz-Khan. La
Hussie restituail, ii est nai, toule la Bessarabie ct le.,; PrinciJJaules de
Valachic et de ~IoldaviP, ainsi qm' Ies principales iles qu'elle occupait
dans l'Archipel ; mais elle s'adjugeait ,i perpeLuite la viile ct le terri-
toire cl'Asof, plusieurs forts de la Criml'.•e; de plus, la libre navigation
dans toules Ies mers de la Porle L!lait conc{-clee aux vaisseaux marchands
ele la puissance russe. Enlin, aux ving-l-huit arlicles palents du trail<'~
l'.•taienL joiulcs dl'LIX clauses seerl'lc~: par l'u11<', la Port,· s·engageail ;'L
payer 1111c :so111me enor11w ;'1 litn· ele !'rai,; de .!.!·uerre; l'aulrc, sur laquelle
un a garde un silencc ab,mlu, se rapportait pcul-etre ;'t !'acte de par-
tage de la l'ologne, dej,i r<'·glt; cutre la Tiussi1·, l'Aulriche ct la Prusse.
«Si, comme ii est permis de le croire, on impusa ,i la Porte l'obliga-
linn de garantir ce partage, une Lelle clause dut etre un bien sanglant
uutr;i.g·e pom· le Divan; mais rien 11·autorise :i affirmer que l'ambiliet:se
Catherine ait lant'l' des cc temps, et aYec une ironie aussi sanglanle,
le manifeste ele ses Yues uilericures sur la Turquie.
«Seulement 011 sait qn'apres Loutes Ies noun•lles stipulations qu'il fal-
lait faire pour expliquer et remire executoirc Ic Lraite de Koutschouk-
Ka'i11ardji, cC'lle princesse ne regardait qne comme tn\ve ct comme un
<'·chalon :i scs granclcs enlreprises, la paix, chL·rement payee, qu'il pro-
curait aux Oltomans 2 1.,1
I) Tablea,u histol'ique, geognipliique et politique de Ja, ,lfoldavie

et de la, Va,Jachie, par :\I. \\"ilkinson. Traduction · t'ranc;aise de :\I. de
la Hoquette, p. 214.
1
1 Epht1nulrides univel'selles, miscs en orclrc et puLli,'•ps par l~clouard
MonniPrs, l. VIJ, p. 370.
CONVENTION EXPLiCATIVE DC TflAITl~ DE KOuT::'CHOt:K-KAINARDJI, Ei\TRE
L'EMPIRE DE HuSSIE ET LA PORTE OTTO;\IANE, COXCLuE A COXSTAN-
T!NOPLF, LE 10 IIIAflS DE L'AKXEE lii\J.
Au nom de Dieu toul-puissant.

Dcpuis la conclu;;iou du lraite de paix etcrnelle cnlrc l'Empirt! de
toutes Ies Hussies ct la Porte Ottomane, fait a Kaînardji, le 10 juillel
1774, et de l'hegt'•rie 1188, ii est surrnnu sur quelques articles de ce
traile, et parliculieremeuL ."1 raison de la Lransl"o!'mation des Ta!'la!'es
de la Crimee el autrcs en une puissance libre, independante et soumise
a Dieu seul, diYers malenlendus et conLE:,s[ations, qui sonl parYenns au
point de priYer Ies sujels respectifs de la jouissance des fruils de la
paix, qui sont la bonne harmonie et la stîrete. Pour eteindre et ecal'ler
une fois pour toutes des inconvenients aussi desagreables. qui pcuyenl
occasionner entre Ies deux Empires la discorde et des hostilites, on est
conYenu mutuellement et amiablement, par le moyen des plenipoten-
tiai!'es des deux Empires. munis de pk~ius pouYoirs, d'enlame1· rnw
nouyelle negociation ,i Conslanlinople, claus la pure inlenlion d'eelaircir
et d'expliquer Ies doules, sans rompl'e ni alterer le susdit trail~ de
Ka"inardji. A cet effet, ::ia l\fajeste Imperiale la Tres Auguste et Tres
Puissante Irnperatrice et Souveraine de loutes Ies Hussies, de sa part,
a choisi et muni de pleins pouyoirs le liaut et noble Alexandre Sla-
chieff, sou conseiller d'l~lat, em·oye exlraordinaire et ministre plenipo-
tentiaire pres la Sublime Porte, chernlier de l'Ordre de Saint-Stanislas
de Pologne ; et la Sublime Porte, de son cote, a choisi le lres houore
el tres estim{i I-Iadji Abdulrezzac Erfendi Bahir, ci-devant Beis EITeudi,
ct l>iftlir Emini, et actuellement Nischundgi, lesquels ministres rcspL'C-
tifs s'etanl dtîmenL legitimes par l'echange de leurs pleins pouYoirs,
aprt'•s Ies avoir produits, confrontes el lrou\"c~s dans la forme requise,
onl arrele, conclu, signe el scelM de leurs caclwt.~ la nouvelle couyen-
tion d'frlaircissements, du conlenu sninrnt :
PIECES JUST!FICATIVES :-!97
ARTICLE PREl\llER. - L"on confirme par celte nuuvelle convcntion

le lraite de la paix etemelle de Ka"inardji, conjuintcment avec ses
deux articles scpari"•s, dans toule scs forces et dans tous ses poinls
sans exclusion, chacun selon son sens literal, commc si le dit traitc
et"1t ett", inscrc ici mut par mot dans tonte son etendue, ii l'exceplion
des articles qu'on a expre:;scment et prt"•cisement d.:•signes et eclaircis
dans Ies articles de la pre,:;ente convention; en const"·quence de quoi,
la paix, l'amiti1\ l'harmonie, le bon voisinag-e entre Ies denx hauts Em-
pires doivent subsister clernellemcnt, sans aucune altfration ni infrac-
tion, et Ies deux Empires s'engagent anssi religieusement que solen-
nellement de veiller chacun de son coti", it ce qu'aucun de leurs sujets
ne puisse entreprendre, encore moins e!Tectuer, rien qui puisse porter
atteinte ou etre prcjudiciable ,i, celte convention sacrcc.
AHT. 2. - Pour rendre plus clair et plus precis le sens de l'article 3
du traite de Ka"inardji, l'Empire de llussie, en considcration de l'amitie
qui regne enlre Ies deux Empires, et pour complaire a la Sublime Porte,
consent que Ies khans des Tartares, apres leur election et leur elevation
a cette dignite par le vc:eu libre et unanime des Tartares, envoient a la
Sublime Porte, tant de leur part que de celle des peuples de leur domi-
aation, des dcputes avec des mailza,rds, l'0llf,"LIS eu tcrmcs conformes ,i,
!"instrument qu'on vient de lîxl'I" pour servir de regie une lois pour toutes,
dans lesquels mahzards seront exprim(•s la reconnaissance du Califat
supreme de la religion mahometane, en la personne de Sa Hautesse le
Grand 8eigneur, et la demande de sa benediction spirituelle, tant pour le
khan que pour la nation tartare, qui aura lieu par l'envoi d'une lettre de
benediction convenable ,i, la <lignite libre et independante d'un souverain
professant la meme religion que Ies Ottomans. La. Cour Imperiale de
Russie, eu egard ,i, la mcme amitie et condescendance envers la Porte
Ottomane, promet encore de ne s'opposer a rien de ce qui peut etre in-
dispensablement necessaire ou relatif ,i, !'unite de leur religion, et la
8ublime Porte Ottomane s'oblige et promet solennellement l):
1° De ne porter aucune atteinte, ni gener en quelque maniere que ce
soit, sous le .pretexte de la connexite et inlluences spirituelles, le pou-
voir civil et politique des khans tartares qm le.ur appartient en qua-
1J La Hussie ne se doulait guere, alors, qu'elle venait de semer Ies

germes de la future guerre du Caucase.
--------------·----------
lite de som·erains qui gouvement leurs l~lats i1 l"t',g-ard du lempol'el sans

en rendre compte ,i aucune puissance SUI' la terre:
2° De donner, sans la moindre dirficult(, et sans allegucr aucu11 pr.-•-
textl' de rerus, la letlrc de bt'•nediction de Sa Hautesse le Grand Sei-
gneur, en sa qualite de Calife supr1\111e de la relig-ion mahomaane. a
chacun des khans de Crimee qui sera lihrement elu et elen·· it cettc
<lignite par la nalion tartare, :i chaque vacance 11,g-itime:
!\" De ne jamais supprimer ou alti'·rcr un seul mol de la forme rfo.,-;
lcltres de b1;nediction, dont la Porte Ottomane est pl'esentcment c-011-
venue. pour servir de modell' et de regie immuable :1 l'aveni1·:
4" La Sublime Porte a~·ant clej,i renonce, dans Ic !raite de paix de
Ka111ardji, ,i tous ses droits lemporels sur Ies hordes, lribus el r11ces tal'-
tares, ellP s·engage de nouveau. dans la prt'•senle eonvention, :1 Ill'
jamais Ies renouveler sous quelque pr(•lcxte que ce soit, mais i1 reeon-
naîtrc ct considfrer ces peuples commc nation libre et independantc.
selon le contenu de l'art. !\ du lrail1·· ei-dessus mcntionru;: lequel ar-
ticle, outre ce qui c,-,1 i'•nonc(· <lan., 1·dui-l'i, dnil t'·ll'e l'egarch', comme
s'il y l'.,tait rappelt'• mol pour mol:
o" Enfin ,;"ii survenait, rPlati,·cmenl aux Tarlnres, quelque eas inopint',
et nou pre,·u dans la 1u·(,.~1·nlc convcntion, le, deux hauls Empires
s'engagent ,i ne prendre aueune nw,ure qtwleonq11e, ,n-ant de s'en ,,Im
entendu amiablemenl.
AnT. n. - Aussit(l[ quu l'arrangumenl detaille ci-dessus, dans le se-
cond article, atteindra sa perfeclion, par l'acle formei ct convenu de la
part de la Sublime Porte, d'un c6t~. et du g-onvernemeut des Tartal'cs. de
l'autre, rclatiyemenl ,i la fol'me des mahzard-; de notilication de ce;;
derniers eL des letlres de ben(!c\ietion qne Sa Hautess~ le Grand Seigueur
doit do1rner ,i chaque nouwlle ell'clion dn khan. ainsi qu',i l'egard de.,
autres cfacmonies spirituelles que la nalion tartare doit observer et
suivre a l'avenir, selon la confession mahomctane, rclati,·ement a sa
connexit(, de religion anic la Porte Ottomane, en consideration du Ca.
lirat; en ce eas, Ies dt;clarations solennelles et de la meme teneur, que
Ies soussign(!s pMnipotentiaircs des dcux c<">tes ont inclependamnwnl de
cela, r(~gl1\ sign(~ et scelk, de leurs eachets; afin de d(,terminer piu~
prccisement polii' l'avenir la forme l'l la nalure tle la liberii\ et ind(·-
pendance des Tartares, la Cour Impt'•riale ele Hussie promet de retirel'
imm{•diatemenl toules ses lroupcs, i1 savoir: de la Crimee et ele J'ile
de Tanan dans Ic terme de lrois moi;; el viny:t jour.,, :1 raison dl' -,a
Plf:CES JUSTIFICA TIVES
<listauce plus grande, au plus lard. ou plus l(1l s'il se peut, a daler du
,1our de celte conYention, ci de ne pas Ies y reinlroduire sous aucun
pr1\texle que ce soit. co111111e la Sublime Puric s·enga_!!'d d'obserYe1· in-
violablemenl la m1'11w chose de sa part.
AHT. 4. - De'•,; que la Sublinrn Porte sera informce i:,ar le gou\"crue-
mcnt de Crimec que lesdile,; lroupes auront• effecliYemcnt passe la lignc
de Perecop el qu'elle ama re~u. taut de la pari du khan Schahi11
Ghi'•ra·i, que de la natiou iartarc. des uouveaux di',putcs avec Ies mah•
zards dans la forme i'•tablie, Sa 1-Iautesse Ic Grand Seigneur, confor-
mcmcnt a la promcssc qu·il a do11nl'.·c prcalablemcnl el par ecrii ,i la
Cour Imperiale de Russic, voudra bien reeonnaître 8011 Altesse Sehahi11
pour khan, et en el'lte qualitc, Ic munir de lcllrcs d1) hcncdiction
dans la forme don I on csL com·c1m; par oit seront lermincs et finis
tous Ic,; embarras rdati\"emenl aux affaires des Tarlarcs. i1 la salis-
taclion reciproque des dcux Empircs.
ART. o. - La Cour lmpfriale de Hussie, pour prou\'er a la Sublime
Porte qu'clle ne yeul pas lui causer des embarras, eonsenl a se desister
de la cession qu'on a faite aux Ta1·tares du terrain qui se trouve silm·
enlre le Dniester, 'll' 'Buµ·. fa l'ronlii,rc de la Polo~rnc ct la mer 1\'oir1•,
quc la Puric pri'·Lencl appartl'nir au territoirc d'O('zakov. eepe11cla111
aux conditions sui\"anles :
1" Que la Su!Jlime Porle, de so11 et'1L1\ s'c11Le11dra et convicndra a\'ec
le khan el Ic gouycmemenl de la Crimce, attendu que cc terraiu leur
est approprie par !'ari. 3 du traiu.',. La Cour Imperiale de Russie promel
d'employer de bo11ne foi et a\'cc zi•le ses bons offices pour quc Ic khan
et le gonvernemcnt larta1•p eonsentenl aussi de bon grc a Cl•der ec
terrain. et se l1alle d'avance de la reussite, pom·,·u que la Porte !cur
fasse la premiC:,re propositiou pom· ne pas porter alLeinle ;'t l'indt',pen-
dance de3 Tarlares au moment de son ctablissemc11l.
2' Pour la tranquillile <les trois puissances limitrophes de ce Lerrai11,
la Sublime Porte s'engage et promet, aprtis en avoir pris une portion
suffisante pour former le district d'Oczakov en ligue droite jusqu';'i
ses Etals Ies piu,; proches, de laisser le 1-este dudit termin sous sa
proprietc tout a faite vide, saus aucune habitation ou autre ctahlisse-
ment de quelq11e nalure quc ce soit, ,i l'exception des villages et habi-
tations qui s'y trouvenl actuellement, dont la Suhlime Porte remet!ra
a la Cour Imperiale de Russie la liste, Ies noms, Coree ct qualitc de.~
habilants, an'e la promes;;e de ne pas ~- permeltre quelques nou,·eaux
400 PJECES JUSTIFICATIVES
elablisscmcnts ou dcmeures, ni souffrir des gens sans aveu; ."t la co11-

servalio11 de ces villages dans leur etat actuel, J'envoye ele Russie uc
souscriL que sub spe rati.
H" Polii' eviter toute altcrcation cnlre Ies deux Empires, la Sublime
Porte promel, conform,,ment ,i !'art. 2 du [raite, de rendre ,i la Hussic
Ies Cosaques zaporoviens, en cas qu·ils veuillenL profiter de l'anrnistie
que Sa illajesle l'hnp,,ratrice de toutes Ies Russies lem· accorcle; autre-
ment le GouvernemenL ottoman s'engagc de Ies retirer en dc\;il du
Danube, Ic plus loin qu'il se pourra ele la mer ?foire, dans l'i11Leric111·
du pays.
,\HT. 6. - Pom· eviter a l'avenir tout malentendu el contcstation ,l
l'egard de la navigation, J'on declare que la Sublime Porte Ottomane
permet un libre passag-c de la mer Noire dans la mer Blanche !mer
:'lfarmara) et de la mer Blanche dans la mer Noire, aux vaisseaux mar-
chands russes, precisement de la forme et de la grandeur qu'emploient,
;i Constantinople et autrcs ports eL havres ollomans, Ies autres nalions.
et parliculii,rement Ies Fran\;ais et Ies Angfais, comme Ies deux nations
Ies plus favorisees, et qu·on avait prises pour exemple dans l'arlicle
du traile de paix relatif au commerce et a la navigation russes. Selon
Ies vcrifications faites,' Ies vaisseaux marchands de ces deux nations,
ainsi que des autres qui viennent par la mer Blanche a Constantinople,
portent jusqu',\, seize miile kilos ou huit miile kantars, qui reviennent
:i vingt-six miile quatre cents pouds (poids russe); ainsi, pour determiner
une fois pour toutes une certaine forme et grandeur pour Ies vaisseaux
russes, on prencl pour regie le gabarit ele la plus petite jusqu'."i la plus
grande proportion, qui est de miile jusqu',i seize miile kilos, ou huit
miile kantars; que pour donner encore a cette occasion une preuve de
la sincerite de ses sentiments amiables, la Cour Imperiale de H.ussic
admet volontiers, et promet d'ordonuer a ses sujets, que Ies vaisseaux
qu'ils enverront desormais dans Ies ports ottomans ne surpassent pas
!edit gabarit, ni soient autrement armes ct equipes que ceux des deux
nations ci-dessus mentionnees, n'employant dans leurs equipages Ies
sujets de la Sublime Porte qu'en cas de necesite et de l'aveu du Gou-
vernement ottoman; ce que la Sublime Porte s'oblige d'observer ega-
lement ele son cote envers la Cour Imp<'.,riale ele Russie, ainsi que de
g-arder religieusement et inviolablement tous Ies autres engagcments
specifies dans !'art. 1J du traite de Ka"inardji, et particulierement qu'on
n'exige pas des sujets russes des droits cl'entree et de sortie, aulres
pu::cEs JUSTIFICA TIVES .i{)l
que ceux quc payent Ies ckux nations fraw;abe et a11glai.~c. l'our ob\'if'r
,i tout malentendu dans Ies objets ele commcrcc enlrc Ies deux E111-
pires, on esL convenu de pa1·L ct d'autre de s'en cxpliquer et d't>n for-
mer une con\'enlion ;'1 part, sur la basc et conformement au sens des
capiLulations franc:aise et anglaise, en le:; adaptant au conm1erc<' ele
Hussie, aulant que sa nature en est susceplible.
ART. 7. - Comme !'art. 16 du traile ele paix, relaLinm1ent au:i.: Prin-
cipautes de :.\Ioldavie et de Valachie, se rapporte aux temp:; pass(•s,
celui d'a present demande clonc quelque changemcnt dans cet arlicle;
c'est pomq11oi on en est co11vcnu, et la Sublime Porte s'oblige d,\
nouveau:
1° De ne mettre, cn quclqut> manii•re quc c,• soit, aucun obstacle ou
c•mp~chement ,i, la profession et i1 l'cxercice parfailement libre de la
r<'ligion chr1itienne, ainsi qu'ci la cunstruction de nouvelles eglises et
fr la reparation rles a11ciemll's, selon le wai scn;; de l'article ci-dessus
mentionne du traite ;
2° De restituer, tant aux couvents qu'aux particulit\rs, Ies terrPs et
autres possessions qui leur appartenaient aux environs de Brahilow,
Uhoczim et autres liaux, lesquelles Lerres et possessions presentement
portent la d<'·nominatiou de ra,i ou r;iyes, :'t daler ci<- l'epoque de la
conclusion du trail(~ rle Belgrade en 1739, selon l'i•re chrl'lieunc <'l <il'
!'hegire 1102, ainsi que rit, cond,·scPndrc 11 l'inlcrct•ssiou de la cour
Imperiale de H.ussie polii' h1is.~er divers parliculier:,; des cleux P1·irn;i-
pautes en possession aussi paisible qu'irrevocable des biens-fond~ de
leurs ancetres, &itues dans Ies deux Principaut,,s, qui leur ont ete
adjuges sur preuves examinees dans le lemps que Ic gouvernement
russe y existait;
3" De reconnaître et d'honorer par Ies ,~g-ards ct distinclions con-
venables le clerge chrdien ele ces deux Principautes ;
4° D'imposer avec moderatiou et humanit{• le tribut des deux Prin-
cipautes, quî sera apporte li Constantinople par des dt1pntl•s nationaux
que chaque Principaut<, enverra a la Porte tous Ies cleux ans. De ne
pas sourtrir qu'aucun Pacha, t:ouvcrneur, ou telle autre persunne que
ce soit, vexe Ies deux rrincipautes, ou.en exige quelquc autre payement
ou impot, sous quclque d<'·nomination et pretexte que ce soit, Lant
<Ju'elles continueront cl'acquitLer regulierement le tribut mentiorm<·,
une fois regie et fixe ; en outre, la Sublime Porte s'engage de con-
server relia-ieusement dans Ieur force origfoale Ic~ premiers hatti-cherifs
que Sa Ifautesse le Grand Sei1.meur regnant a donues it ces c\eux Priu-

cipautes lors de leur retoUI' sou,c; sa dominalio11, pour la lrauquillilt:
et la sureli'• des sujel,-; ;
b · Que chaque Principautl°, eutreliendra a Consta11Linople un chargt,
d'affaires chretien de la communion grecque, lequel la Sublime Porte
accueillera avec bonte, et consic\erera comme jouissant du drnit des
g·ens, c'est-,i-dire a l'abri de toute violcnce eL avanie;
<>" La Cour Imperiale de Russie, de son elite, promet de n'employer
le droit d'intercession, qui est reserve a son minisLre dans le traite de
paix, en faveur des deux Principautes, qu'uniquement pour la conser-
vation inviolable des conditions specifiees dans cel article.
ART. 8. - Au lieu de la restilution que le trai te de Kai:narclji assure
aux habitants de la Moree, de leurs terrcs et auLres biens, qui se trou-
veut depuis leur confiscation avoir ete appropries aux mosquees, vacul's
et autres fondations pieuses, la Sublime Porte promet d'indemniser
Ies habitants en toute justice et equite, en leur assignant d'autres terres.
ou des avantages proportionnes i1 leurs pertes ; et la Cour Imperiale
de Russie y consent volontiers, se reposant sur la promesse ct la parole
de la Sublime Porte.
ART. 9. - Cette convention, servant d'annexe et d'eclaircissement au
traile de paix conclu a Kai:nardji. doit etre regardee comrne une partie
dudit traite, et conserver eternellement la force et la saintete des enga-
gements y stipules des deux parts; les plenipotentiaires sont convenus
de la consolider par ratifications solennelles, sous la propre signature,
lanL de Sa :\Iajeste Imperiale la Tres Auguste el Tres Puissante Souve-
raine de toutes les Russies, que de celle de S'.t Hautesse le Sultan
ottoman, lesquelles ratifications, dans la forme usitee, doivent etre
echangees ici, a Constantinople, aussitol que faire se pourra, et au plus
tard quatre rnois apres la conclusion de cette convention, dont ayant
fait deux exemplaires d'un et meme contenu, les ministres plenipolen-
tiaires ci-dessus mentionnes, pour plus de stirete, Ies ont signes de leurs
propres mains, en y apposant leurs cachels ordinaires.
Fait a Constantinople, le 10 mars de !'an 1779 ').
Signe: ALEXANDRE STACHIEFF, 1-IADGI ABDULREZZAC,

EFFENDI BAHIR.
') Ta,blea,u historique, geogra,phique et politique de la, Molda,vie

et de la, Va,la,chie, par \Y. \Vilkinson. Traduction de M. de la Ro-
quette, p. 216.
TRAITI:: Dl~FINITIF DE PAIX
ENTHE 8A MAJESTE L'IMPERATRICE DE TlUSSIE ET LA PORTE 0TT0MANE,

SIGNE A IASSI, LE ll!J DECEMBTlE 1791 (9 JANVIER 1792).
Au uom du Tres-Haul.
La Tres PuissanLe lmperatrice de toules Ies Russie.~ el le Trcs Puissanl
Empereur ottoman, desiranL retablir la paix, qui a ete rompue par quel-
ques accideuls, el terminer la guerre qui a dm!'.! jusqu'a present entre
leurs Etats respectifs, en fondant sur une base solide la paix, l'amiti1;
et la bonne intelligence, Lems Majestes ont juge a propos de confier
cette reuvre bonne el salutaire au zele et aux lumieres de leurs ple-
nipotentiaires, savoir : de la part de l'Empereur ottoman, S. Exc. Jus- ·
suf-Paeha, grand visir de la Sublime Porte : et de la part de l'Impe-
ratriee, S. Exc. le comte Alexandre de BPsborodko, co11seiller prive
actuel et chevalier des Ordres de Russie ; el pom suivre cette nego-
ciation, Leurs l\fajeste;; onl choisi el numi des pleins pouvoirs neces-
saires pom rcdig·er, conclure et signer le present traile, Ies personnes
suivantes, savoir : l'Empereur ottoman, les excellents et tres sa,·ants
reis effendi Eiseid Abdallah Birri ; Orda Cardissi, revetu de la <lignite
de stambol-effendi ; Sa'id lbrahim, ismet bey, et Rusnamadzii, Ervel
l\lahomet, durri-effendi ; et l'lmperatrice, Leurs Exe. l\JM. Alexandre de
Stamo'ilol'f, lieutenant general des armees russes, chambellan de Sa
Majeste, directem de la chancellerie du Senat, clrnvalier de plusieurs
Ordres ; Joseph de Ribas, general major, commandant de la flotte de
Racues, chevalier de plusieurs Ordres ; et Sergius de Lascarof, con-
seiller d'Etat et chevalier; lesquels, reunis a Iassi, pour conclure une
paîx durable entre les deux Empires, ont rcspectivement accepte ct
arrete Ies articles suivants :
ARTICLE PREMIER, - Toutes hostilites eL toutes inimities cesseront
des aujourd'hui et pour toujours enlre Sa Hautesse le Grand Seigneur
el Sa l\Iajeste l'lmperatrice de toutes Ies Russies, leurs heritiers et suc-
ces,;eurs, de meme qu'entre leurs Empires el leurs sujets respectifs ;
404 Plf:CES JlJSTIFICA TIVES
elles seront ensevelies dans un dcrncl oubli, et ii exislcra ;1 l'an·nir

entre eux une paix solide PL durablc sur terre eL sur mer. li sera da-
bli et entretenu une amitil· constante et une harmonie durablt', lant
qu'on observera avec franchise et sinc1•rit(• Ies arlides presenlement
arretes du traitC, de paix, de manit•re qu'aucune des deux parties ne
fasse ou ne tente secrelement ni ouvertement contre l'autre aucune
entreprise ou expcdition. Par suite du renouvellement d'une amili(, si
sincere, Ies deux 1-lautes Parties contractanLes accordent respectivement
une amnistie et un pardon general it tous ceux de leurs sujets, sans
aucune exception, qui auraienl ofens1• l'nne d'elles, rendanL la libert1·,
a ceux de leurs sujels qui se lrouvent sur Ies galeres ou dam; Ies pri-
sons, permettant en outre a tom; ceux qui ont emigr<", ou qui ont etC:
bannis, de rentrer dans !curs foyers, et promettant de leur remire apres
la paix Ies bicns el Ies honneurs dont ils avaient joui auparavant, sans
leur faire eprouver la moindre insulte, pr1•judice ou offense, mais au
contraire de Ies recevoir, comme tous leurs compatriotes, sous la pro-
tection des lois et dl's usages du pays.
AHT. 2. - Le pn\scnt traile de paix conlirme el ratific le trailt"• ·con-
du et signe Ic 10 juillet 1774, ou de l'ht"•g-ire !'an 1188, du 14 du mois
rle zemazielevel ; la convention explicative du 20 z1•mazielakir, ou du
10 mars 1779 ; le trailC· du commercc du 20 du n10is de redjeb 1197 ou
10 juin 1783; et !'acte conclu le 15 seffer 1198, ou 28 dt",cembrc 17813,
relatif it l'incorporation ;i, la Russie de la Crimee et ele ·l'ile de Taman,
et_ qui fixe pour la limite Ic fleuve de Kuban; et Ies deux Hautes Puis-
sances s'engagent 11 obserYcr religieusement et ,\ faire exfrulel' avcc
exactilude et fideliLt"• lous Ies arlicles de ces lraites qui n'onl poinl i"•lc
changcs par le presenl, ou par. des trailt"•s anterieurs.
_ART. 3. - En vertu de l'article 2 des prt".Jiininaires, qui eLablil: llue
le Dniester .sera polii' toujours la limite qui sC•parera Ies deux Empires,
leş dem, Hautes Parlies contractantes sont respectivement convenues,
par le prcscut, qu'it l'avenir le Dniester servira pour toujours de bornes

aux cleux Empires, ele maniere que le territoire situc sur la rivc droite
de ce lleuve sera rendu .\. la Sublime Porte; et restera ;1 jamai~ el in-
conlestablcment sous sa tlomination ; comme au oontraire tout le Ler-
ritoire situe sur la rive gauche du meme fleuve restera ii, jamai.~ et
inconteslablement sous la clomination russe.
ART. 4..- En consequencc de la dite dause relative aux limfte~ des
deux Empires, el vu l'article 4 des pr<".Jiininaires, qui C·tablit que tonle;;
PIECES JUSTIFICATIVES 405
Ic.~ autres fronticres de,; deux Empires resteronl lelles qu'elles ctaient
au commencement de la pn:sente guerre, el que 1011s Ies pays qui,
durant Ies hostilites. onl ete pris par Ies troupes russes. avec toutes
le;; l'ortifications qui s'y trouvenl, et dans l'etat ot1 clles sont actuel-
lement, seront rendus ."1 la Sublime Porte ; Sa i\Jajestt'· l'Impt'·ratrice lui
rc,;lilue la Bessarabie, ainsi que Ies places ele Bencler, Ackerman, Kilia
el l,;mail, et toules Ies Yilles el villages que renferme cette province.
De plus, Sa ;\lajeste l'lmp1iratrice rend :i la Sublime Porte la pro-
vince de MoldaYie, aYec ses villes et yil\ages, et toul ce qu'elle ren-
ferme, aux conditions suiyantcs, que la Sublime Porte promet ele rem-
plir Jidelement:
1" D'obse1Ter et d'cxeculer religi1·useme11t lout ce qui a t'•lt'• slipult',
en fayeur des deux p1·ovi11ccs de Valachie el ele MoldaYie, dans le traitt',
ele paix conclu l'an de l'ht'•gire 1188, du 14 du mois zemazie\eyel (10
jui\11·1 1774): dans b conYcnlion 1•xplicatiw conclue h, 20 zemazielaki1·
119~ (10 mars 1779), ainsi que dans !'acte du 16 du mois de seffer 1198
(28 dt'•cembre 1783), que Ic granc\ \'isir a signt'·s au 110111 de la Porte;
2 · De ne point exiger de ecs provinces aucun remboursement ele
delie~ arrierees, ele quelque nature qu'elles soient:
:1 · Uc ue point exiger de ees pay;;, pour touL le tcmps ele la g1wrre,
aucunes contrilmlîons ou pa~·cmcnls; mais au conlraire, PI 1•11 consi-
deratioll des domniaµ·es d des dt'•yaslalions qu'ils onl soufferls pem\anl
laclile guerre, de Ies liht',n•r pendanl deux anm•es, ;"1 daler de l'epoque
de la ratificai ion du prl\se11l . traitt'·. de tontes chai·g-es el imposilions
quelconques ;
4' !le permellre aux familles qni youdraient qnitler leur pays et
s'etablir ailh,urs, de sortir librement et d'emporler avce elles leurs biens;
et ali11 qu'clles aient le temps de prl•venir leurs parents, sujets de l'Em-
pire ol.loman, de vem\re leurs biens meubfes ou immeubles, selon Ies
lois du pays, ,i d'autres sujets de l'Empire ottoman et ele meltre enfin
ordre ,i !cur::; affaires. ii le111· sera accordt', un clelai de quatorze mois,
ii dater du jom de l'echange el de la ratifieation du present lraite.
ART. 6. - Pour prouver la slnefrite avPc laquelle Ies deux 1-lautes
Puissa11ces eontraclantes desirent.. -11011 seulement pour le present, re-
tablir la paix el la bonne harmonie entrc elles, mais la consolider a
l'avenir el eloigner lout ee qui pourrait fournir le p'lw; leg-er pr(,texte :'1
de,-; clifferends, la Sublime !-'orie promel, en renouvelant le firman qu'elle
a deji1 exp,'•die, d1, defonclre sev,-,remPnt au commandant des frontieres,
406 PIECES JUSTIFICA TIVES
au pacha d'Akhallâk,\ ou Achiska, d:inqui{~t<:>r, ii partir de ce jour, sous

quelque pr(>lcxle que ce soit, secretement ou publiquemcnt, Ies pays
et Ies habilants qui sont sou,; la domination du Czar ele Tiflis ou de
Cartalinie, et de lui ordonner expressement ele ne point interrompre
lr,s relations d'amilie et de bon voisinage.
ART, 6. - I,(' deuxieme article du pr{•sent traitu ayant confirmi•,
(•ntre aulres trait<•s prec('•elents, l'acle du 28 d,,cembre 178,J, relalif it
l'incorporation rt l'Empire russe de la Crim<'.·e et ele l'ile de Taman, e t
qui fixe pour limite des dele..: Empires le lleurn Kuban, la Sublime
Porte promeL el s'eng-age solennellcmt:nt it employer son autorît<', 0t
tous ses moyens pom· maintenir dans l'ordre les peuplades qui hahi-
tent la rive gauche du Kuban eL Ies empl°,cher de faire des incursion,;
dans l'Empirc russe ou de porter pr,ijudice, soit secrctemenl, ·soit ou-
vertement, sous quelque pretexte que ce soit, anx habitans russes ele
la rive droile. Pour cet effel, la Sublime Porte envera a qui ii appar-
tienl Ies urdrcs le.s plus expres, pour ddendre, sous Ies pcines le, plus
seve1·es, d'enlen•r des sujets ţ·usses et de Ies conduire en esclavagL', et
elle fera, apres l'{•change et la ratilieation d11 presenL traite, publier sur
Ies lieux Jil(•mes ces dd('n,,es. Si apres ce,; dispositions il arrivail que
quelque individu de ces peupladcs fit des incursions sur le terriloire
russe, leur dcrob,'tt du bclnil ou loulc autre proprictt\ ou rcduisit en
esclavag·e des sujets russes, sm la plainle portee a ce sujet, ii sera fait
prompte juslice, el Ies objels pilllcs ou voles seront restitues. li ne sera
fait aucune difliculte relativement aux enquetes necessaires pom <IC~-
counir ccux qui auronl cnlev,, des sujets russes, et pour la dC•li-
vrancc de ce,; dernicrs; de piu.,, lc.s frais que pourrontoccasionner ces
recherches seronl ,'t la charge de la Porte, et Ies auleurs reconnus de
ces delits seronl se,·erement punis en presence du commissaire russe
qui aura ele nomme ,'t ceL effcl par le commandanL des frontieres. Si,
conlre toute attente, la reparation n'avait pas lieu six mois apres la
date de la plainte, la Sublime Porte s'engage, un mois apres la r<'.·cla-
maLion qu'aura faite le ministre de Hussie, A payer tous Ies frab qui
seraieut resulles de ces incursions; bien entendu que, malgr!'., ces d(·,_
dommagemenls, Ies peines dont nous avons parle plus haut cu11Lre
ceux qui troubleraient le repos el la bonne intelligcnce qui doit r<·g·ner
entre voisins seront sur-le-champ appliqu<•es.
ART, 7. - l .c commerce formant le lien verital.Jle et plus constant
de l'harmonie n··ciproque, la Sublime Porte, ponr prouvcr qu'elle ck·sire
PIECES JUSTIFICA TIVES -i-07
sincercment qu'il flcurisse aulant quc possible et se fr1sse :wcc s(1rel(• et

profit pour le.s sujels des deux Empires, renouyelle ici l'arl. 6 du trait(,
de commerce relatif aux eorsaires d'Alger, ele Tunis et de Tripoli, et
stipule parliculit,rement que si un sujeL russe rencontre un corsaire
cL\lgcr, de Tunis ou ele Tripoli, s'il est pris ou si Ies corsaires s'Pm·
parent ele son b,itiment ou de marchandises quelconqucs appartenanL ;°1
des marchands rnsses. elle s'eng-agc :\ employer son cn'•dit auprcs ele
ces regences pour foire rendre la libert(· aux sujels russes qui auraient
l't(• cornluits en csclavage, leur faire reslituer leur navire ou leurs mar-
chandise,;, et :i Ies indcmniser cumplNemenL; el si l"on app1·eml, par
des rapports certains, que Ies lirma11s 11'011l poinl t'•t(• ex(·cut(•s par les-
dites r(•gence,;, la Sublime Porte s·engag-e, sui· la rt'•clamation du mi-
nistre ou charg(• d'alTaires russ(• et dans l'espace de dl,UX mois it comp·
tl•t· de la dale de ~a rt'•clamalion, 011 plus li°>t s"il pst possihle, de payt•r
le mo11La11L de l'i11clem11i1,·, de sun lri',sor impl·•rial.
ART. 8. - Tous Ies prisonniers de guerrc et autres esclavcs des deux
sexes, qnels qu'ils soient, qui se trouvent dans Ies deux Empires, ex·
ceptt\ Ies chrl'tiens qui, en Turquie, auraiont embrass(• la religion ma-
hom(·ta11e, scront 111is en libert(· immi'~lliatcme11t apri•s l'i'-c.hange clu pri'.•·
s1•11t traitl·. et sans aucune rall(:011, ainsi quc Lo11s I,•s a11tr1•s chrdit•ns
qui sem[ lo111b1'•s e11 escl:l\'age, et nommt'•ment Polonais, :\Ioldavcs, Vala-
qucs, habilauts du l\'·lopo1111i•.se el dl•s ilcs el G(•o1·gil'ns, et l•>us autres
chrdiens sans exception et san.s rall(:011. Ces <lispositions s·l\tenclro11l
{>galement, aprL•s la conclusion du pr(•senL trail1•, it tous Ies sujets russes
qui, par quelquc <,n~nemenL que ce soit, lombernie11l. !'li esclavag·e dans
l'Empire otloman; ct la Hussie proml't d'usPr, it !\'•gard des .sujet,; ele
la Porte. de la plus parfaite rc'.·ciprocit,\
ART. 9. - Pour eviter loute espccc de malenlendu ou <l'e1Tcu1·, apri•,;
l"armistice penclant h•quel Sl' sont si heureusemenL 1l•rmin(•es Ies pre-
sentes negociations, Ic grand Yisir de la Porte Ot.tomane ct le mini,;tre
plenipoLentiaire de S. :'II. l'lmperatrice feront savoir, immecliatcment
apres la signaturc du presenL Lraitt\ :'t tous Ies chel's des armees el des
llottes des deux Empires que la paix eL l'amitie sont retahlies entre
Ies deux Puissances.
ART. 10. - Pour mieux ci111entc1· la paix ct l'amitie qui uniront
desormais Ies deux Empires, le~ Haute.~ Parties cor:Îtractantes s'enver-
ront r(,ciproquement des amba,;sadeurs extraordinaires a une .:,poque
ciont clles convienclront; ils seronL rcc;:us aux fronLicres avec lous le.s
408 PIECES .JUSTIFICAT!VES
honneurs el le ceremonial que Ies deux Cours accorclent aux amhassa-

deurs des Pui~sances Ies plus f,n·orisees sous cc rapporl. Les deux
souverains se feront, par leurs ambassadeurs respcctifs, des prt;senls
conformes it leur dignitt"•.
ART. 11. - Apres la condusion dl' ce traitt", el apres l'echange des
ratifications ele la part des cleux Souverains, Ies troupes russcs et la
flotte des Racues procederont ,i l\\vacuation du tcrriloire oltoma11.
:\Jais Ies obstacles qu'opposc la saiso11 avancee obligcanl de clilTerer
celle t",vacuation, Ies deux Hautes Parlies cont1·aclantes so11t convenues
d'en fixer le dernier terme au 15 mai /vieux slyle) ele l'annec proohaine
1792, epoque a laquelle toutes Ies troupes ele S. :\1. l'Imperatrice se
reLireronl en lougeanl la rive gauche du Dniester, el Loute la flotte de
Hacues quittera l'embouchure du Danube. Taut que Ies lroupes russe,;
occuperont Ies pays et Ies forteresses qui, e11 vertu du prese11t traite.
seront reslitu(,es ,i la Porte Ottomane, l'admi11istratio11 el l'ordre de
dwses elablis acluellemenl subsisLC'ronl, ct la Porle ne s\•u m(,iera c11
aucune fa(;Oll ju,;qu·au momenl ele l'entifre (•vacualion ; lt,s lroupes
russcs eoutinuero11L ,"1 recevoi1· jusque-1.i Lou.~ Ies vines, fournitures et
objels ele lll;eessil(• qui leur onl <•16 livres jusqu'.'t prt"•seut.
AHT. 1:2. -- Quinze jours apres que Ies· pleuipoteutiai,·es respectil's,
reunis ,i lassi amout signe le present il'aile, ou plus Wt s'il est possible,
ils cn feront l'echange, qui cluunera ;'1 cette muvre salutaire toute sa force.
AHT. 1H. - Le present Lraite, heureusement conclu, qui assure aux
deu:--. Empires uue paix perpetuellc, sera confirm(, par la ralificatio11
sig1u:e .,oh,nnellenwnt (h, la propre main de Leurs ;\fajesL(,s Ic Gra11d
SL,igucw· l'L l'lmp,iralriC'c de Hussi<': el ce., ratific,1 liou,; scroul i"•c:hangees
par Ies pk·11ipotenLiaircs qui auronL sigut", Ic traitt"·, dam; cinq semaincs,
ou plus I(>[ s'il esL possible. Tous Ies plenipolcntiaires re;:pectifs onl
sigrn:, le presenl traitt"•, eL apri_•s y_aYoir appos(, leur scean, cn oul
l'ail un - t"•chang·c rt",ciproque.
Fait a lassi le 29 d(•ce1111J1·<, 1791 (9 ja11vier 1792), ou le 15 du moi.,
1·emaclzielevel (djoumadi 1-er) 1206 ').
SigmJ: ALEXANDRE DE f\AM0IL0W, ,JOSEPH DE RIBAS, SERGE

DE LASCAR0F, ABDALLAH BIRHI, OHDA CARDISSI, SAID
IBRAHIM, RUSNAl\lADZII, ERVEL l\[AH0l\lET.
1I Ta,blea 11; liistorique, geogrn,phique et politiq11e de la, llfolda, vie

et de la, Va,/a,chie, par \\·. \Vilkit1"lll1. Traduclion de l\I. ele la Ho-
quellc, page 230.
THAITE DE PAIX
ENTHE SA MAJESTE L'EMPEllEUll DE TOUTE::i LES IIUSSIES ET LA POHTE

OTTO)IANE, SIGNI~ A DUCAitEST, LE 16,'28 MAI 1812.
Au 110m de Tre,.;-IIaul.
t::,a ,Vhjesle Ic Sublime el Tri•.s Puissa11l Emperelll' de taule,.; Ies Rus-
sie.s, eL Sa llaulesse le Pub'-'ant Empereur des OtLomans, animt",s d'u11
t\gal rlesir de terminer la guerrc qui suhsiste depuis longlemps entre
Ies deux Empires, et de relahlir une paix permanente et une amili<•
rlurable basees sur une bonne harmonie, onL daig-ne confier ccttc U'Hvre
sacrt'•e ct salutaire a11x ,;oins et aux lumieres de !curs ministres plt"•11i-
poll'11tiaires, ,.;;woir : d11 cOL<.'.• de Sa Majestl·, l'Empereur de toules le.,.;
Russics, a Son Exc. ;\l. l\lichel, comic Goleuilcheff 1-:oulstusor, gent'•ral
d'inl"a11terie, et gl'n(•ral c11 chel" dci .~011 armt'·e, chernli1,r des Ordres dl'
Hu~sie, grand-eroix de l'Ordrc impfrial de Marie-Tht"·rese et de Sai11l-
Jean de .Jerusalem : et du c(,Lt', ele Sa Hautnssc l'Empereur ottoma11.
a l'illu,;tre Achmet Pacha, grn11d yisi1· et gent'•ralissime de ses arm(•cs
imperiales, afin que lesdits plt'mipotenliaire.s choi.sissent ,l leur tour lc.s
per.~onnes chargc"•es de trailer, conclure el signer le pr(•sent traile.
E11 consl~q11ence, ont d(, choisis, nommes et munis de pleins pou-
n,ir,.;, s,woir: du ctile de Sa !\Iajcsle lmpt",riale de toutes Ies Russies,
S. Exc. Amlre llalinsky, conseillcr prive, chamhcllan de Sa Majest1\
chernlier des Ordres dP. Saint-\Vladimir de scconde clas,,m, de Sainle-
Anuc de premiere classc, du Croissant de premit•re clas.~e ct de Saint-
.Jean de JL:rnsalem: et S. Exc. ,Jean Sabaniel", µ·t'111eral major de l'armec
russe, chel' d"1111 rt'·1.!"imenl de la µTande armee du Danubc, chcYalier
de l'Ordrc de Sainl-\\"ladimi1· de seconde classe, de Saiutc-Annc (\c~
premit-.rc classe, ci de Sainl-Georges de seconde classe ; et enfin J\1.
,Jo,,·ph Fonlon, conseiller d'l~lal de Sa Majeste Impfriale, ehcvalier de.~
Onh-1•s de Sai111-\nadimir de lroisii·me cla,-se ct de Sainte-Aune de
410 Plf:CES JLJSTIFICATIVES
seconrle classe; et du ci,t<· de la Sublime Porte, Lems Exc. Es-8,·yrle

l\louhamed Ghalib Effendi, Kiai"a-bey mouphti; ZacM lbl'ahim Solim
EITendi, Kadileskier d'Asie et cacli de l'arm<·c ottomane en Orient; eL
en11n l'Abclal Hamicl Effendi, chancelier des ,iaubsail'es, le,.;quels, apres
,,t'•tre ri\unis eL avoil' echangt', reciproquenwnt leurs pk•ins plluvoirs,
sont convenus des articles suivanls:
.\RTICLF. PREM!En, - Toutes Ies hostilil<'•s et Ies cliff1~rencls qui ont
cu lieu ,iusqu'ici PllLt·e Ies deux Empire.s Cl'sscront cli·s a11,iomd'l111i ct
ponr Lonjonrs, sur terrc et sm· mer, en v<'ttu du pt·t',sl'nL trnilt'•. La
paix, !'amili<, et la bonrw inLelligence l'l',!!'llel'Ollt dt',slll'lllais :'t perpt'•tuit,·,
enlre Sa l\Jajesl1\ l'Empl'rcur de loules Ies Rns.sie.s eL Sa Hautcssc
l'Empcreul' ottoman, entre lcul's succc.sseur.s eL Ies su,icts des d,•nx
Empires. Les deux !Iantes Pal'lies contraclanles, {•galenwnt auimt'•e.s
rln di•sir sincere d'<•carter tout ce qui pourrait donner Iicu rt des l'0ll-
Lestations entrP leurs sujels rPspecLil's, rnmpliront a,·ec la plus .scrn-
puleuse exactitucle tlllllcs il's di;;posilio11.s du presenL trail,\ d mclll'lllll
tout lent· zi,le :i empl·cher qu'a l'aninir ii 1w se l"asse ricn, ni crunc
part ni de l'autre, sccrelement ou publiquemcnt, qui soiL contrain• au
s11sclit traitt',.
ART. 2. -- Les llautes ParLies conlractanles, ainsi r<·concili<•e,;, ac-
cordenl 11ne amnistie eL un pmclon .!.!·t'in<·ral ,\, lous ceux qui, dans Ic
l:ours de la guerre, onL pris part aux operalions militaire.~, ou qui, de
quelque maniere quc• ce soit, ont :iµ·i contre Ies inLfrels ele leur Sou-
H·rain eL ele leur pays, En const'.iquL•nce, ils sonl d<•gag<;s ele louk
rPsponsabilil<-., el lous ceux qui 1·e11lreronl dans lenr,,: foyers j,1uirnnl,
sons la prolPclion des lois, de la m<"me maniel'e que leurs c::mpalriotes,
de tous Ies clroils qui leur t\taient acquis auparavanl.
ART. a... - Tous Ies traite» et toule.~ Ies conveutimh qui ont de
conclus dans plusieurs neg·ociations de paix antfrieures, ct qui onl ,··te'.,
reconnus par Ies cleux S011verains, sont confirml;S el denreurent L'll
vigneur, it l'Pxceplion de C<)UX des artieles qni, par l'e!Tet du temps,
ont sonlTel't quelque changement. Eu eons<:quence, Ies deux llanles
Parties contractantes promettent d'observer Jidi-lement et religieuse-
ment, non seulement Ic prt'.·sent trait<-, mais tous Ies traites anterieurs.
ART. 4. - Par le premier article des preliminaires, ii est stipule que
le Pruth, depuis l'endroit 01'.1 ii entl'e en Moldavie, jusqu':i son emLou-
ehure dans le Danube, et de la, la rive gauche du Danube jusqu',\
Kilia, et it son embouchure dans la '.\Ier ~oire, forme la froutii•re rles
PIECES JUSTIFICA TIYES 411
deux Empires. Cepe11dant la navigation eonlinuera ,i Nre commune

aux deux peuples. Les petit,~s iles du Danube, inhabikes jusqu·au
commcncement de celle guerre, el t[Ui se trom·ent d'Jsma'il ,i Kilia,
doivent, <·tant plus proches de la rive gauclw, t'•tre sou.~ la dominaLion
russe; mais Ies Hautes Parties eonlractanLes sont convenues qu·elles
resteraient clesertes, et 11ue dt'•sormais ii n·y stira eonstruit aucune for-
tilication quelconque: Ies sujets des deux puissances seront libres rl'y
pt'•cher el d'y couper du bois. Les .!.!Tarnles iles situees vis-,i-,·i~ Ismaîl
el Kil ia resleront t'•galement dt',serles, mais seulemcnL it une lietw • de
distanee de la rivc gauche clu Danuhe. Cette distancc .~era pr,··cisee
dans la suite. Les t'·lablissements qui subsistaienl a,·anl la .!.!·uerre,
comme le Vieux J{i/ia,, ne sonl poiut compris dans cette ligne de de-
mm·cation. En verLu des aulres di.spositions de ce mt'·mc article. la
Sublime Porte Ottomane renonce, ,•n faveu1· de la llussie, ,rnx pays
siLut',s i1 la ri,·e gauche du l'rulh, ,i toutes Ies forte1·csses, villt•,; el ha-
bitations qni s'y trouvent, ainsi qu'i1 la moitit', du tlem·e Pruth, qui
forme la limite des dPux Empires. Les b,Himents marchands de,; cleux
Puissance,; pourronL enlrer dans l'embouchure du Danulie, en sortir
eL naviguer sur Loulc l\'•lenclue ele cc lleun•, 111ais le,; vaissea11x de
guerre russt•s im pourront n·monler le Dan11!Je que jnsq11'i1 ,.;011 t·on-
fluent avec le Prnth .
.:-\RT. 5. - :-\a '.\Ja_j,·slt', l'Empc1·1•u1· d,• loutes Ies Hn,-;sies a]Ja1Hlo111w
!'L n•11d :1 la Sublime Pm·Le la p:11·tie de la '.\loldavie ,-;itu,··e sur la l'ive
droile du Prulh, aiw,i qtw la grancle el la petile Valachie, an•c ses for-
teresses, dans J'C•tat oii elles se trom·enL aetuellement, et toute,-, Ies
villes, bourgs, villagcs el nulres ,·•tablissements, et Lout ee que peut
renfermer cette proYince, et Ies iles du Danube, ii l'excepLion de celles
qui sont me11tio11nt'•es dans l'arlicle prt'•cedenl.
Les lraitt'•;; et Ies conrnnlions relatif;; aux prlvili~gcs de la '.\lolcla,·ie
et de la Valachic sont confirmt'·s suivanl Ies principes du cinquii·me
article de.s prdimi11aircs. Les conventions particulieres el le.~ disposi-
tions du qualrii·me article du traile ele Jassi demeurent ,·•galeme11L en
vigueur, savoir: que la Porte n'exi;:;era point cl'inclemnitt'·s pour Ies
revenus qn'cllc a perclus; qu"elle ne 16vera aucun impt'lt pour tonte
la clurt'•e de la guerre, et que Ies habitants eh, ces deux Provinces ,;e-
ront, p<'11cla11L deux annees ,i daler de l'C·cha11ge d1;s raLillcations du
prt'•sent traite, exempls de Loute imposilion; enlin, que eeux qui nm-
clraienl t'·migrer obtienclro11l un ddai de qualre mois; cL que la Su-
il:! Pn::c~:s JUSTIFICATIYES
blime Porle agira de mani,·re que Ies imp(ils futur.s de la :\loldaviL,

,;oienl proportimrn<,s i1 r,··tendue acluelle de son Lerritoirc.
AHT. 6. -- Excepl<· Ies limites 11ouvelle.s l'orm(•es par le Prulh, toulcs
IP.s aulres frontii·res des deux Empircs, Laul en Asie que dans d'autres
pays. dcuwur,·ronl Ies m,·mes qu'elles etaienl avant le commcueement
des !wslilite.s; el la Cour de Hussie, en vertu du lroisii·mc arlicle des
pr<'-liininaire.s. renci :'1 la Sublime l'orle Oltomane Loutes h,s forlcresses
el forts conquis compris dans ces limiles, et dans l'(•lal otL ils sonl
at"I uellenH·nl. awc Loutes Ies villL•s, bom.!!·s, villages, hahitalions, el tout
cc que rc11f,•r11wnt. ccs pays.
Ar:T. 7. - Les suj<'ls ollom:rns qui, par suile de la guerre, sont OtL
n•nus ou n·sl(•s dans Ies pays c(,d<,s pr(•seulemenl: it la l{ussie, pom·-
ro11L. avee IC'urs familles el Lou!C's lcur.s proprieles, passer lihremenl
da11s le.s Blais de la Sublime Porlc, d s'y fher sans quc personne Ies
cn ,•mp,•ehC'. lls s1·rn11l libres de Ycndrc leurs hiens it qui bon leur
sL 11Ililcra el d'emporLC'I' Loul ce qu'ils voudront. Celte permissiou s",1-
0
lemlra (·galc11ie11l allx habilant,; d,·s pays CL·rles l[Ui y possedenl des
bicns el qui se lrnun.'ut aclucllemcnl dans Ies l~Lah ottomans, et ii
leur sera accorclt'.-, aux un,; ct aux aulrcs, pour pouvoit· metlre ordre
it leurs alfai1·es, un dt'•lai de clix-huil nwis it dat.er d,i l'<·change des ra-
tiliealions du prt'•senl LraiL(·. De 111emc Ies Tartares de la horde ele h:a-
voussan qui, duranl celle guerre, ont pass,\ de la Bessarabie eu HussiL',
pomronl, s'ils ILi desirent:, renlrer dans Ies l~tats ottomans, toulefois it
coucliLion qnc la Sublime Porte sera oblig<,c• de d<•dommage1· la Russi<'
dcs frab quc• lui onl oecasionnc'•s l't'•migralion el l't'-tahlis,;,•ment ele ccs
Tm·tarcs. Pan•illcmeul, Ies chr<,LiL'lls qui unt des possessious dans le.,
pa~·s c,~d<,s ,·1 la Hussie, ou qui y soul nes, mais qui se touvenl actucl-
leml'nt dans d'aulres parties ele l'Empiru otloman, pourronl, s'ils le
d<'.,sirent, n,rcnir dans lcsdils pays cc',dt'•s, el s'y dablir avec leurs fa-
milles el leurs hiens sans que personne puisse y mctlre obslacle; ii leur
sera egalemenl pPrmis ele vcndre Ies hiens quelconqucs qu'ils possc•-
c\enl dans J'Empire otlomau, ct d'en faire passer Ic produil dans le.~
t'~tats rw,,;e.s, el ils jouiront pom cPla du rneme c\dai de tli:-.-huil moi.s,
<lepuis le jou1· de l't'•diange de,; raLifications du pr<'.,.~ent lrait,·,.
A1:T. 8. -- <)uoiqu'il ne soit pas permis de doulcr que la Sublime
J>orlc, fitlde :1 son principe, n'ese du clemence el de g<,ut'•rosilt', enn·rs
Ies Serviens qieuple qui lui esl soumis ct di.·s long-Lernps tribulaire),
011 a trouvt'· ,··c1ui1able, n1 la parl qn'ils onl prise it eelle g-uerre, de
Pll~CES JUSTIFJCATIVES 4HI
convenir solennellement cl'une elause relative ,i leur si'ircte; en c,mse-

11uence, et conformi",ment ii l'arlicle quatre des prt'·liminaircs, la Sublime
Porte accorde aux Scrvien.s une enti()l'e amnistie, et promet quc l,·ur
tranquillitt", ne pourra_ Nre troublt',e ii causc de,; ev(•neme11ts passt"•s. Le,,;
forteresses conslruites dans !cur pays ,i l'occasion de celle guer1·,•. et
qui n'existaient pas auparavant, seront rasi"•es en tanl qu'elles serait'nt
;t l'avenir inutiles, eL la Rublime Porte premlra, comme ci-dcvanl, pos-
session des aulres places fortes, y mettra l'artillerie, Ies munitio11s et
Ies garnisons qu'ellc jugera ;i propos; mais polii' que ccs gamiso11s
n'exercent pas une injuste oppression e11vers Ies Servien,,;, la Sublime
Porte, ne consultanL que se.s senliments de mi.st'•ricorde, traitera ct· pcu-
ple avcc Loute la modt',ration convenable. E11 0ut1·e la Suhlime l'ortt\
,i la prii,re des St)rYiens, leur accordera Ies mi·mcs avantages que t"eux
dont jouissent ses sujets des iles de l'Archipel PI d'autres parties de
ses l~tats; elle leur donnera aussi une preuve de sa magnanimi11-., t'll
te·ur laissant ,i eux-mt•mes le soin de l'aclministration i11tt'•rieur1, clu

pays, et en recevanL imm<1diatement cl'eux le monta11t des imp1'>ts modt'·1·t'•s
qu'elle levera sur eux, et en prenant ,i cet elTet des m1>.sm·es rle concert
avec ce peuple.
ART. 9. - Tous le,; p1·isonnie1·s qui se trm1vellt dau, le, c!eu:x l~m-
pires, de tout se:xe, rit) Louie nation, el de lout ran_!.!·, sl'r1111t ,··c.:ha11!.!·t"•s
d'abord apri·s la ralifiealion du prt"•senl lraill'·, el sans la moi11drc ra11,011,
t'Xccpti"· toulefois le.s chrdiens qui, dans Ies t1at,.; de la Sublime Pnrlt!,
auraient embra,;st'• de !cur plein grt', le mahonH·~ti,m1e, l'l Ies musul111a11s
qui, en Russie, auraicnt i"•galrnnenL e1i1brasst'• volontairement Ic chris-
tianisme. Ces mesi.u•es s'etendronL ,i Lous Ies sujets russ1•,,; qui, apres
la· signature clu pn~.~ent traile, seront Lombes en eselavage par quelq11e
t",ve.nement que cc soit et qui se trouvent dans l'E111pire olloman. La
Cour de Rus,;ie s'engage ;'1 u.~er de reciprocilt', .i l'!'.•µ-arcl des sujets de
la Sublime Porte. Les deux 1-Iautes Parties contractantrs ne pourronL
former de prt',lcntions relatiYement aux sommes employi"·es pom· l', 11- 0
tretien des prison11ie1·s, qui seront pourn1s de toni ce llUi est nt"'l't's-
saire ,i la vie jusqu';'1 leu,· arriv(•e aux l'rontii•res, 011 des con11nissaires
respectifs en feronl l'i"•change.
'ART. 10. - Toutes Ies affaires et tous Ies proci•,; des sujet,; respectif.~
des deux Empires qui n'ont pu t'tre tcrmi11i'•s par suite ele la guerre,
ne sont poi11t censes aLamlonnes, mais scronL au cnnlrain~ traiks ct
jugtc1s apri•s la paix.
414 PJJ°,:CES JJ.jSTIFICATIVES
Toules Ies dettes conlracl<'.·cs par Ies sujets des deux puis~ance.~.
aiusi que Ies prelenlions du fisc, seronl au plus tl>l acquitlees.
ART. 11. - En consequenee du pr<'.·sent traile de paix conclu enlre
Ies deux Haules l'arlies, el apres l't',change des ratifications, Ies lroupes
de terre el Ies llottes de Sa l\Iajeste l'Empereur de Russie proci.:deront
a l't'•vacuation
des l~Lats el des eaux de l'Empire otloman. :\Jais cetle
evacuatiou ne pouvant s'e!Tecluer aisemenl, vu Ies grandes dislances
el pour d'aulres obslacles, Ies deux Hautes Parlies contractautes sont
com·enues de fixer a trois mois, ,i dater de l'i.:change des ratifications,
le terme de l'euti<'.•re erncuatio11 taut de la Moldavie et de la Valachie,
quc des aulres provinees d'Europe el d'Asie, et tandis que Ies troupes
russes quitteronl loules Ies provinces restituees par ce traile ,i la Su-
blime Porte, Ies tlottes el balimenls de guerre russes se retireront
des mers de l'Empire ollomau. Les lieux et places forles occupes par
Ies Husses continueronl jusqu'au moment de l'evacuation a etre, comme
actuellement, admiuislres par la Colll' de Russie, sans que la Sublime
Porte s·en mele ll' moins du monde, jusqn',i l'echeance du terme Jixe
et l'entii)re evacualion de loutes Ies Lroupes, lesquelles seront e11tre-
te11ues et pourvues de lout ce ciont elles alll'ont besoin jusqu'au jour
de leur depart, sur le meme pied qu'elles l'onl ete jusqu\i pr<'.,sent.
ART. 1:!. - Dans le cas oii le ministre ou le plenipotentiaire de la
Cour de Russie it Constantinople demanderait par ecrit. et en vertu
de !'art. 7 du traite de lassi, des dedommagements pour ce qui aurait
el(• enlev1·· :1 des sujeLs et conunerc;;ants russes par Ies corsaires des
regeuces d'Alg-er, de Tunis ou rle Tripoli, ou l'erait des niclamatious
relalives aux inter,'ls garanlis par Ies traites de commerce existanls,
la Sublime Porte aura soin de vciller ,1. ce que LouLes Ies dispositions
desdits traites soie11l olJscrv(•es el remplies, et d'ecarler ainsi Loules Ies
causes de litige1,; el de plaiutes, sans toutefois porter prejudice aux
reg-Iemenls el ordon11ance1,; etablis. La Cour de Russie obscrvcra, re-
latinimenl aux lois commercialcs, la meme conduite 11 l'egard de la
Sublime Porte.
ART, 13. -- Apres la couclusiou du present traite, la Colll' de Russie
consent ,i ce que la Sublime Porte offre 1,;cs bons ol'fices ,i ses coreli-
gionnaires, afin que la guerrc entre la Russie et la Pcrse se termine
et qu'un accord reciproque assure la paix it ces dcux puissances.
ART. 14. - Aprcs l'echa11gc des ratifications du presenL traile, Ies
genfaaux commandant le;; armfrs respectives des deux Empires en-
PIECES JUSTIFICATIVES 41b
vetTonl au plus tr\l a tous Ies commandanls de corps particuliers l'ordrc

de eesser toules Ies hostilites sur terre et sur mer ; el s'il arrivait que
nearunoins ii s'cn com111îl aprL'S la signature du prescnt traile, elle.~
sero11t regardees eomme non avenues et ne pourronl donner lieu :·,
au<:1rn changement 11 <:e traite. En outre, Loutes Ies conqnt•tes qu'au-
raie11l faites dans cel inlervalle Ies troupes des deux l lanles Partic.~
coutractantcs seronl sur-lc-champ restituees.
AHT. 15. - Apt·es que Ies plenipolentiaires des cleux souverains alll'ont
sig-ne ce traite, le premier plenipotentiaire de Sa Majeste l'Empercur
de toutes Ies Russies et le grand visir de la Sublime Porte Ottomane
le confirmeront, el dix jours apre,; leur signature, ou plus tot s'il est
po.~sible, Ies actes en seront echanges par ces plenipotf'ntiaires.
ART. 16. - Le present traite d'une paix perpetuelle sera confirme
el. ralifie par Sa Majestc l'Empereur ele toutes Ies Russies et par Sa
llaulesse l'Empereur des Ottoma11s, qui Ic signeront solennellement de
leu1· propre main, ct ii sera t\change par leurs plenipotentiaires rcs-
peetifs dans la viile Olt le traite a ete conclu, et dans l'espace de qualre
semaines ou plus tot s'il est possible.
Eu vertu de nos pleins pouvoirs, nous avons signe le present traile
de paix en seize articles, qui, apres l'echange des ratificalions respec-
tives, entrera eu pleine vigucur ; uous y avons appost', Ic se('au de nos
armes, el \'anms frha11g<, conlrc m1 acte parfaiLcrne11l scmblable signe
el ,-;('elle par Ies p1t·•11ipolcntiaircs de la Sublime Porte.
Fail 11 Btwarcsl le 16/28 mai 1812 I).
Signe: ANDRE ITALINSKY : ,JEAN SABANIEF ; ,JOSEPH

F0NT0N ; Es-SEYDE M0UHAMED GHALIB ; ZADE
IBHAHIM S0LIN ; ABDAL HAMID.
1
1 Ta,blea,u historique, geogra,phique ot politique et la, Molda,vie
et de Ja, Va,Ja,c/Jie, par \\". \\"JLKINS0N. Traduction de 1\1. de la Ro-
quelte, page 242.
L'echange des ratifications du !raite de Bucarest a eu !icu le 2 juillet
1812 (vieux stylc.)
CONVENTION
ENTRE LA RUSSIE ET LA PORTF, DESTINEE A FIXER LE '.\!ODE D'ACC0'.\1-

PLISSEi\lENT DE TOUS LES ARTICLE:3 DU TRAITE DE BUCAREST QUI
N'AVAIENT PASETE EXECUTES PAR LA PORTE DEPUIS L'ANNEE 1812, A
ASSUREH. L'ETAT DE POSSESSION TERRITORIALE DE LA RUSSIE SlJH LES
COTES DE LA MEH. NOIRE ET A HE'.\1ETTRE EN VIGUEUR TOUS LES PRI-
VILEGES DONT LA l\10LDAVIE, LA VALACillE ET LA SEHVJE DOlVENT
JOUlfl SOUS L'INFLUENCE TCTELAIRE DU CABINET DE ri::TERSBOURG,
SIGNEE A ACKERMANN, LE 25 SEPTEMBHE,7 OCTOBHE 1826 1).
I. - Convention explica,tivc du tra,it(J de Buca,rest.
,\.u nom ele Dicu Tout-Puissanl,

La Cour Imp{-riale de Russie et la Sublime Porte, anirnees du dt'•sir
sincere d<' mettre un tcrm,• aux discussions qui se sont devee.s <•ntre
elles depuis la conclusion du traite de Bucarest, et voulant consolider
Ies rapports des deux Empires en !cur donnant pour base une pal'faite
harmonie et une entii,re confiance rt',cipl'oque, sont convenm•s cl"ouvrir,
par Ic moyen de pl<'.,11ipotentiain•s respcctil's, u11e 11egociation amicale
dans la pieuse intention d'<•cartel' de leurs relatinns nouvelles lout
sujet de diffel'e_nd ulterieur, et d'assurer pour l'avenir la pleine ex(•cution
du trait<'· de Bucarest, ainsi que Ies Lraites ct actes qu'il renouvelle ou
confirme et ciont J'observalion peut seule gal'antir le maintien ele la
paix si heurem,ement etablie entrc la Cotu· Imperiale ele Russie et la
Sublime Porte Ottomane. En consequcnce, Sa '.\fajeste l'Empereur et
I'aclischah ele toutes Ies Husies et Sa :\Iajcst(, l'Empereur et Padi.~chah
des Ottomans ont nomme pour !curs plenipolentiaires, savoir :
') Extruit du recueil des principa,ux tmites de ~IM. DUPONT et

RoussET. Imprim(\ :t Gwttingue dans la librairi<, de Di<'•tcrich. 1828.
Tome X. ann<'·e 1822-1826.
Pll~CES JUSTIFICATIVES 41i
------ - ----·------- --- --------~--------~
Sa '.\Iajest<• l'Empercur ct Padischah ele toutes Ies Russies, Ies sieurs

comte '.\lichel \Voronzoff, aide ele camp g<'•rn\ral, g<-nt\ral d'infanterie,
membn· du Conseil de l'Empirl', gouverneur gt'mt'•ral ele la ~ouvelle-
Hu~sil' l'L commissairc pl<-nipolentiaire ele la provincc ele BessaraLie,
cht•Yalit•r ele l'Orclre ele Saint-Alexandre Newsky, chevalier grancl-crnix
d,, celui de Saint-Georges de 2-e classe, de Saint-\Vladimir de J-re
cla,;se, dl' Sainte-Anne ele 1-re classe, enrichic de diamants, el che,·alier
r!l' plusieurs Ordres etrangcrs ;
Et Alexandre ele Ri!Jeaupierrc, conseiller prive ct chambellau actuel,
em·oye exlraordinaire et ministre pl<,nipolcntiaire prcs la Sublinw Porte,
che,·alie1· de l'Ordre de Sainlc-Anne ele 1-rP classe, enrichie de cliamants,
che\'alier grancl-croix de l'Ordrc de Saint-\Vladimir ele 2-e classe, ain,;i
qut• de celui du Lt'·opold cl'Autriche de 1-re classt•.
Et Sa IIautesse :
Les sieurs Sa'id '.\I<'·h1'•11wd Hacl,ii EITencli, contrt',leur gent'•ral d'Ana-
lolit•, 1-er plenipolenliain• ;
Et Seîcl Ibrahim Iffet Effencli, cadi provisoirc de Sophia, aYcc rang
ele mollah de Scutari, 2-e plenipotentaire ;
Lt>.squcls, apres avoir <'•change Ies copies de leurs pouvoirs truuyt',s
l'll bonne forme, ont arr1•l1\ condu et ,-;ignt'· 1,·s arlicles suiya11ls :
.\RTICLE PREMIER. -- Toul,•s l1·s claus1•.s l'L slipulations du trailt', de

paix condn :i Ilucan•.sl le 1(j mai 181i 117-e jour ele la. lune de dji-
111azi11l-,•yd el,· !'an ele 1'11i'•gire 1227) sonL coniirmees dans toutc leur
force et valeur par la JH't'•sente conventiou, comme si Ic traile· ele Ilu-
carest s'y trouvait inser<: mol ;'t mot, Ies t'•claircissements qui font
l'objet de la prt'~sente com·c·ntion ne elcvant scrvir qu','t clt',terminer le
s1•11s pr1\cis et it. corroborer la teneur des articles ciudit traitC,.
ART. ::!. - L'article •ic du trail1\ ele Bucarest ayant stipule potu· Ies
clcux granclt>s îles du DanuLe sitrn·,es vis-ii-vis cl'Ismail et de Kilia, -
lesquclles, tout eu clemeurant propri,~te ele la l'orte Oltomane, cloivent
rester en partie clt'·serles et inhabit<-es, - un mode de clt'·limitaLion dont
rexeculion a L\tt', reconnue impossible, nt le,-; inconv1\nienls qu'cntrainent
le.~ l'r<-quents clebordemenls du lleuYc, et l'experience ayanl dt'•muntn·,
en outrc la n<-cessitt', d't',tablir unt, _st'·paration fixe el sufllsamnwnt
,,tendne enlre Ies riYerains respeclifs pour !cur t)lei· tout puint ele
1·ontacL ct pour fairc cessei· par h't m1·me Ies clifforends et Ies Lroubles
continuels qui en resultent, la Sublime Porte Ottomanc YOtdaut clomH·r
:1 la Cour Imp<-riale ele Russie unc prc·uve nou equivoqne de son dt'•sir
28
418 PIECES JUSTIFfCATIVE::i
sinet:-re de cinwnlcr les rclatîons d'amitit', d de bon voisinag,· entre

lcs deux l~lats, s·engage ,i exl'.·cutm· et it mainlcnir l'arrangenll'nl qui
a .-.te eonnmu it cet (•gard ,i Conslantinople mitre l'em·oye ele Hus.~ie
et Ies minislres d1, la Sublime Porte, dans la conft'·rence lenue le 21
aottl 1817, conformement aux dispositions !'.·noncees au protocole :'t
celle conference. En conscqucnce, lcs disposilions enoncees dans ce
protocole el relaliYes ,i l'objet cn question sont considerecs comme
faisant pnrtie inli',grnnte de la presente eonvenlion.
ART. :l. - Les traitcs et actes relatifs aux privileges dont jouisseut la
l\IoldaYil' et la Valachie ayant ete conflrmes par une clause expresse
de l'article 5 du traite de Bucarest, la Sublime Porte s'engage soleu-
nellement a observer lesdits privi!O:,ges, traitC-s ct actes en toute ocea-
sion, aYec la fidcliti', la plus scrupuleuse, el promet de renouveler dans
l'espace de six mois aprcs la ratification de la presente eonvention les
hatti-chfaifs de 1812 qui ont specific en garantie ces memes privileges.
En outre, vu Ies malheurs qu'ont essuycs ces Provinces par suite des
demiers cvenernents, HI le choix l'ait de boyards valaques et moldaYcs
pour t'•lrc 1-Iospodar:; des deux Principautcs, el HI que la Colii' Imp(,-
riale de Russie a donne son assentiment a celte mesure, ii a cte re-
counu, tant par la Sublime Porte que par la Cour de Russie, que Ies
hatti-cht'·rifs ei-dessus mentionnes de l'annt',e 1812 devaient indispen-
sablement etre completcs au moyen des clauses consignces dans !'Acte
sepa,re ci-joint, qui a etc convenu cntre les plcnipotentiaires respectifs,
et qui est et sera considere commc faisant partie integrante de la prc-
r,;cnte conventio11.
ART. 4. - II a <·lt', stipuli'· par l'artide 6 du traitt', de Buc:aresl que,
du cute de l'Asie, la frontii,re entre Ies deux Empires serait retablie
commc clle ctait avanl la guerrc, el que la Cour Imperiale de Rus,;ie
restituerait a la Sublime Porte Ottomane lcs forteresses et châteaux
situcs dans l'inlerieur de cette frontit're et conquis par ses armes. Eu
consequencc ele cette stipulation, et ni que la Cour Imperiale de Rus-
sie a t'wacuc et rcstitue inuncdiatement apr(,s la paix celles des forte•
resscs qui avaient de prises seulement pcndant la guerre sur le,; trou-
pe.~ de la Sublime Porte, ii est conYenu de part et d'aulrc que desor-
mais Ies frontieres asiatiques cntre lcs detLx Empires demeureront
telles qu'elles existent aujourd'hui, et qu'un terme de deux ans est fix<,
afin d'avioer reciproquement aux moyens le,; plus propres :'t maintenil·
la lranquillitc el la stiretc des sujcts respectifs.
PIECES JUSTIFICA TIYES 419
ART, 5. - La Sublime Porte Ollornanc, desirant donnC'r :i la Cour

Imperiale de Russie un tC•moignage 1:c]atant de ses dispositions amica-
les el de sa scrupuleuse allention it rcmplir en cnlier Ies conditions du
traite de Bucarcst, mcttra immediatcment it exC·cution toules Ies cl,rn-
SL'~ de l'arlicle 8 du lraitC, ele Bucarest relatives a la nation servienne,
la<1uelle dant a,b a,ntiquo sujette ci tribulaire de la Sublime PortP.

elena C,prouver cn toute occasion Ies dTels de sa clemcnce et de sa
gt'.·nerosile. Eu const'.,qucnci,, la Sublime Porte reglera avec Ies deputes
de la nalion servienne Ies mesures qui seront jugees lcs plus eonve-
nables pour lui assurer Ies avantages stipules en sa faveur, avantag-es
doul la jouissancc sera tout a la fois la jusle recompense et le meilleur
ga,c:·e de la fidelitt", ciont celle nation a donnt'• Ies preuves it l'Empire 0110·
man.-Comme un terme de dix-huil mois esl juge uecessaire pour pro-
ct'·cler aux ,·erificalions qu'exig-e cel objel, conformemeul it !'acte separe
ci-joinl, convenu enlre Ies p!C·nipotenliaires respeclifs, lesdites mcsures
seronl r<·glees el arrel(,es de concert avec la d<",putation servienne it
CoustanLinople ct cousignC,es eu -detail dans un firman supreme revetu
du hatti-eherif, lequel sera mis cn vigueur dans le plus court delai
possible, et au plus lard dans le susdit terme de dix-huit mois, et sera
en outre communique a la Cour Imperiale de Russie el consiclfae des
lors comme faisanl parlie intt'.·g-ranle de la presente conventiou.
ART, 6. - En verlu des stipulalions expresses ele l'arlicle 10 clu traile
de Bucaresl, loules Ies affaires et d·clamaliolls des sujels re.~pectifs,
les4uelles avaie11t ele suspeHclues par l'evenement de la guerre, devronl
ctre reprises el terminecs; de meme Ies crl:ances que Ies sujets res-
peetifs peuvellt avoir Ies uns contre les autres, ainsi que sur le fisc,
dcHonL clre examinces el reglees en loule justice, el promptement et
entiercment liquid(\es; ii est convenu que toules les affaires el recla-
malions de sujels russes ,\ l'oecasion des perles qu'ils ont essuyees par
les cll:prt'.,dations des pirates barbaresques, les confiscations faites au
moment de la rupture entre Ies deux Cours en 1806, et autres actes
de mi•me nature, y compris ceux qui ont eu lieu depuis l'annee 1821,
doHneront lieu :i une Iiquidation eL ,i un dedommagement equitable.
A cet e!Tet, ii sera nomme de part et d'autre des commissaires qui Ye·
rifieront Ies elals des pertes et Yerifieront le montant d'un dedomma-
gemenl. Tous Ies lravaux de ces commissions seronl terminl·~s, et la
somme a laquelle s'elevera le dedommagement ci-dessus mentioune sera
remise eu bloc :i la Legation imperiale de Russie :i Constantinople,
420 PIECES JUSTlFICATIVES
cla11s un terme de dix-huit mois it dater de la ratification de la pn:•sente

convention. II sera aussi obserY<; une (,gale r<"•ciprocite envers le.s su_il'ts
de la Sublime Porte.
,\RT. 7. - La reparntion des dommages causes aux sujets el nl'.•ţtO
ciants de la Cour Imp<"·riale de Russie par Ies corsaires des HegenC'c's.
d'Alger, de Tunis et de Tripoli, et la pleine et ei1tiere execulion des
stipulations du traite de commerce et de l'article 7 du lraite de Iassi,'
etant d'une stricte obligation pour la f:ublimc Porte en vertu des clauses
cxprcsscs de l'article 12 du traile ele Bucaresl, lequel conjointemcnt
ayec l'article 3 rappelle et confirme loutes Ies transactions antt",rieures,
la Sublime Porte rcitere solennellement la promesse de remplir clC·-'
sormais avec la plus scrupuleuse fidelile tous ses engagemenls ii cet
<•gard. En consequence: 1' La Sublime Porte mettra tous se.s so ins .'t'
empecher que les corsaires des r<•gences barbaresques ne puissent, ,mus'
quelque pretexte que ce soit, inquieler le commerce ou la navigatiou'
russe, el, en cas de depredalion de leur pari, des qu'elle en sera i11-
s1ruile, elle s'engage iteratiYcmenl it foire restituer sans 11ul relarct
loutes les prises failes par lesdits corsaires, ,i foire dedommager Ies'
sujets russes des pertes qu'ils auraient essuyees, :i adresser :i celle fin
un lirman rigoureux aux regences barbaresques, de maniere :i ce qu'iJ·
ne soit plus nccessaire ele le r<•ilerer turn seconde fois, el, dans le-
cas ot't Ic firman n'aurait pas ct(: ex<"•cute, ii payer le montant de l'i11-
demnit<~. de son tresor imperial, dans le terme de deux mois specilie'
i1 l"article 7 du traitc de lassi a c\ater du jour de la reclamation qui•
a11ra dt'• prcse11t<",c fr cet t\i;·arc\ par le ministre ele Hussie sm· la Yt'·ri-
fication qui ama {,ti', l'aitc.
2" La Sublime Porte promel d'obsc1Ter rig-m11·(,usement toules Ies
conditions ciudit trailt': de cornmerce, de lcYe1· toutes Ies prohibilions
contraires ,i la teneur expre;;se de ces slipulation.s, de ne mcttre au-
cune entrave it la libre naYig-ation des naYircs marchands sous paYillon
rnsse, dans toutes les mers et · eaux de l'Empire otloman sans aucune'
exc,,plion, en un mot, de faire jouir lcs marchands, les capilaincs et
tous Ies sujets russes, en general, des avanlages et prerogatives, com111e·
de l'entii,re libertu de commerce· qui sont forni.ellemcnt stipuh'•.s pai· ·
Jc-; trail{•s ele commerce exbtant entre lcs deux Empirc.s.
3' Conl"orm<•ment ;i l'article premier d_u 'trai te de commerce qui -;[i-
puln cn favcur ele lous les sujets russes, en general, la liber[{, de na-
vi.!!·aLion et de comm,•rcc dans tous lcs 1::tats de la Sublime Porte, lant
PIECES JUSTIFICATI\"E.S 421
SUI'terrc. que sur mer, ct partout ot'1 la naYigation et le conunerce

pE'uvent convenir aux ,;ujets russes, el en verlu des clauses des artides
:u el 35 ciudit traile, qui assurenl le libre passage par le canal de
Con-;tantinople des navires marchands russes charges ele YÎ\Tcs ou
aulres marchandises ct productions de la Hussie ou d'aulres Blais non
soumis i1 l'Empire ottoman, ainsi que la libre clisposilion de ces Yivres,
111archa11dises et procluctions, .la Sublime Porte promeL de n'apporlcr
aucun olistacle ni empechemenl i1 cc que les bi1timenls russes charges
de blt'·s el autres Yiues, ,i lelll' aniYee dans le canal de Coustanli-
nople, le cas de besoin eeht'•anl, p11isse11l lransborcler leur cargaiso11
sm cl'aulres bâtimenls, soit rus.~es, soit d'aulres 11alions etra11g-i:•rcs,
polii' ,'tre transpor11··s hors des ]~lals de la 8ublinw Porte.
{•· La Sublime Porte acceptera Ies bo11s ol'fic,'s de la Cour Imp1·,riale
de l{ussic â l'effet d'accorder, d'apres Ies cxemples pn'.,cedcnts, J'e11lrt'·e
de la mer Noirc am: bâtimcnts de:s puis,;ances amie,; de l'Empire ottoman
qui n'onl pas encore obtenu ce privilege, de maniere que le commerce
d'imporlation en Russie par le moye11 ele ce,-, b,\timents et l'exporlalion
ck~ produits russes â leur bord ne puissent essuyer aucune 1·utran,.
ART. ~- - La pr1;se11te co11ye11lion, serYanl d'c'•claireissemenl ci <11·
('Omplemcnl au traile de Bucarl'sl, sera ralili,'•c par Sa !llajesle l'Em-
p,·rcu1· el Padischah dt? lot1lcs h·s Russies t•l Sa :\laji,s[(, l'Empereur
el Padi~chah des l ll10111au,; au moyeu de raliliealions solle11nell,!s
mu11ics de leur propre sig11alure su:ya11t l'usage, qui seront eehange,·s
par le,; plcnipolentiaires respcclifs da11s le terme de qualre semaines,
ou plus lut, s'il est possible, ii compler du jour de la conclusion de la
p1•(..,enle eonvenlion.
Fail AcKermanu, le 25 seplembre/i octobre 1826.
Signe: Comle i\lichel \VORONZOFF, Alexandre DE RIBEAUPIEIIRE,

SAi:D MEHEMED, SEi:D IBRAHIM.
II. - Acte separe -relatif aux principaut6s de Moldavie

et de Vala,chie.
Au 110111 de Dieu Toul-Puissanl,

Les Ilospodars de l\JoldaYie et de Valachie etanL choisis parmi les
Boyard~ indigenes, leur <~levatio11 sera d,;surmai.~ faile dans ehacune
422 PJf:CES JUSTIFICA TIVES
de ces proYinces d'apcs le conse11tl ment et la volonte de la Sublime

0
Porte, par l'Assembk,P gi'·nerale du DiYan, conform(•menL 1l l'anl'i,·n

usage du pays.
Les Boyards du DiYan ele chaque province, comme corps du pays,
el ayec l'accord g-C•neral des habitanls, feront choix pour la dig-nite
d'llospodar, <l'un des Boyarcls Ies plus anciens et Ies plus capables de
la bien remplir, 11t ils pr(,senteront it la tlublime Porlc par une rcquele
(arz-mashat) le candidat <•lu, lequel, s'il est agrC,c', par la Sublime Porte,
s,•ra 110111111(, llospodar et reccvra l'invcstiture. Si par des raisons
~rayes la nomination du candidat <•lu ne se trouvaiL poinL conforme
au desir de la Sublime Porte, dans ce cas, apres que ces raisons graYcs
auront l't(• an'•rees par Ies cleux Com·s, ii sera permis de recommander
auxditsBoyarcls ele procedcr ,i l'elecLion d'une autre personne convenable.
La duree de l'adminislration des Hospodars reslcra toujo111·s lhl:e,
comnw par Ic pass(•, ,i .~ept ann(•e~ compldes ct enlit'•re:-:, ,i dalcr du
jour eh' leur nominaliu11, el ils ne pourl'Ont C•lre cleslilu<'·s ayanl ce
terme. Si, penclanL la rlur<•e de leur adminislralion, ii,; comnwtlent
quelque delil, la Sublime Porte en informeraiL le minislre de Rnssie,
et lorsquc, ~,pres y(•rification faile de part el d'autre, ii sern con.state
que l'Hospodar s'esL effectivemenL rendu conpable d'un rh'•lit, sa des-
tilulion »era permise dans cc cas seulemenl.
Les llospodars qui auront aclwve leur terme de sept a1111C•es_ sans
a,·oir donnc'·, soit aux deux Cours, soit au pays, aucun sujet ele plaiule
legitinw et grave, seront nomm<•s de nrn1veau pour sept autn's an11i'·es,
;;i la c\emamle !'ll l'Sl fait,· ,i la tlublime l'nl'le par Ies DiYa11s dl•s prn-
Yinces, cL si le co11se11lcme11L _c?·,;11<'-ral de.~ habilanls se manifeste :1 lcnr
egard.
S'il arrive qu·un des Hospodars abdique avant l'accomplissemc11L du
terme de sept ans, pour cause de ,•îcillesse, de maladie ou pom· toute
aulre raison, la Sublime Porte en donnera connaissance ,\ la. Com· de
Russie, et l'abdicalion pourra avoir lil'U d'apres un accord prl;alable
r]es dcux Cours.
Tont I Iospodar qui aurait etc, d,•stitue avant d'avoi1· llni son LermP,
ou qui aurait abdiqul\ encourra la decht'•ance de son titre l't pomra
rentrer dans la classe des Boyards, ,i condition de rester paisible et
tranquille, mais sans pouvoir ni rPdevenir membre du Divan ni rcmplir
aucune fonction publiquc, et sans pouvoir <'lrc re(,lu IIospodar.
Les fi!s des l lospodars de,;titnes ou abrlicataires conservel'Ont la
PIECES JUSTIFICA TIVES
qualite ele Boyards, pourrout oceupcr Ies chargc..; du pay,; et are ,·lus
Ho..;poclar,;.
En cas ele clestitulion, cl'abelil'alio11 ou ele mort el'tm llospoclar, ct
just1u'.i ce qu'il lui soit do1111,~ un :-;ucces:-;cur, l'aelminislralion dl' la
Principaut,~ sL•ra confiee ,i des ca'imacam..; nomrnt'•,; par le DiYan de
ladite Principautt'•.
Le hatti-eh1'•rif ele 1812 ayant orclu1111c J'abolition dl',; impt'il,.;, reele•
vanc(•s et requisitions inlroduitl':-; cll'pui:-; J'annt'! 1198 (1783), le:s llo,;-
poelars an,c le,; Boyarcls clt•s Divan ...; respcctif.s d,·terminero11t et fixeront
Ies impt',ts et Ies charges 11ou\'l'lle.-.: de la Molelavie et dl• la Valachie,
cn prl'11ant pour base Ies rt"•glemt'llh qui ont el<'· L!lablis it la suilt~ du
hatti-ch1'!rir ele 1812. Lc.s l lo,;poelars n1! pourrnnt cla11s aucun cas man•
lfllt'l' au slrict accompliss1•11H·nt de celte clisposition. lls amo11t ,•gard
aux n·µrt'•scnlatio11s du 111ini.stn! clu Sa Jlajesti'• Impi'•riale ct ;'1 celll's
quc k•urs eon,mls h!Ur adrp,;seront cl'apri•,; ses onlres, tant sur cet
objt~t 11uc sur Ic maintien des privilegc.s du pays, et specialement sur
l'obscrvation des elauscs et article,; inseres dans le preseut acte.
Les I [ospodars, de concert avec Ies Dh-at1.s respeclil's, fixc1·011t da11~
cha11uc PruYince Ie nombre de,; Beschlis cl'ap1·i•s cl'!ui 11ui cxistait aya11l
lc•s troublcs de 18~1. Cc 11ombrc u11e fois Jh1·· ne pomra l'lre au,niw11tt'~
sou.s a11cu11 pr,··lexll', ,1 111oi11s lfUl' l't11·µ-1·11Le ut'·ccssiti'· u·l'n soit n·conuue
de pal't et 1L111Lre, ct ii l'Sl hie11 enl1•1nlu qu,, Ies Beehlis co11tinueront
:'t t'•lr1· rorm,•s ct org·auist",s comme il.s J',·taie11t a\'ant Ies lroubles de
1821 ; que Ies agas continueront cl'i'-tre ehoisis et nom111es cl'.1pri•s le
mode suivi avant ladite t:,poque, et qu'enlin Ies Bechlis ct leur.s aga,;
rw rempliront jamais que Ies fonelio11s pour lesquels ils auront i'•t(,
ori.~·inairen:ent institut'•;;, sans po11voi1· se mder de,; affaires du pays
ni se permettre aucune action.
Les usurpations faitcs sur le territoire de la Valachie du cute• cribra'il,
<;img-ern et CouJ,-._ et au dehi de l'Olto seront rcstituees aux proprie•
taires, el ii sera lîxt'! pour ladilc restitution un terme da11s Ir•~ Jirmans
y relatif:-;, lesquels seront adress,,s it lfUi ii appartient.
Ceux des lloyards moldaves qui, 11niqueme11t par suit,, dL,s derniers
lroublcs, se sont vus forces de qu1tler leur patrie, pourrnnL y revenir
librement, sans t'•tre inqui,·Les par qui que cc soit, ~t rentreront dans la
pleine et cntii•re jouissancc de Ieurs droils, prerogative;;, biens el pro·
pri1'•li'•s eomme par le pass1;,
I .a Sublime Porte, eu <·gard aux malhcurs qui ont pcsi", sm· Ies Prin·
424 PIECES JlJSTJFICA TIVES
cipaules de Moldavie et de Valachie, par suile des dernier.s lroubles,

leur accol'dera deux ann(•es d'exemption des tribuls el revcdances qu'elles
sonl tenues de lui payer. A l'cxpiration du terme de l'cxemplion ci-cles-
sus mentionnee, lesdits tribuls et redevances seront acquittes au lerme
fix(, par Ies hatLi-cht'•rifs de J 812 eL ne pourront etre angment(,s dans
aucun <"as. La Sublime Porte accordera t'•galement aux habitants des
cleux Pri11cipautes la libertl\ de commerce pour toutes Ies prodnctions
ele leur sol el de leur industrie, ciont ils pourronl disposer comme bon
lem ,-;emblera, sau[ Ies rcstriclions exigces, d'un c1'ile par Ies fourni-
tures clue.~ annuellement ,1 la Sublime Porte, dont ces Provi11ces sont
comme !1,s greniers, de l'aulre part, par l'approvisio11nement du pays.-
TouLes k,s clisposilions du hatti-ch(·rif ele 1812, relatives ,I ce.~ fourni-
tures, ,1 leur acquittemenl r(•gulinr et aux prix courants d'apres les-
quels elles doivent elre soldees el dont la fixation apparliendra en ca,-;
de liLige aux Divans respectifs, seront remises eu vigueur et observ(•es
a J'aveuir avec u11e scrupuleuse exaclilucle.
Les Boyards soul le11us cl'ex(•culer Ies orclres des llospodars el de
resler e11\'ers eux dans Ies bornes d'une parfaite ,;oumission. De leur
e<>lL\ Ies llospoclars n1, pourront s(•vir arbitrairemeut conlre Ies Boyards
ni leur faire suhir des puniliuns non meriLl'es ; ils sevironL seulemenL
dans le eas ott Ies Buyarcb commettraicnt quelque faule avfr(•e, el ees
derniers ne subiront ele peine qu'apres avoir et(, jug-(~s conforml'.•mcnt
aux Joi,; et usag-es du pa~·s.
Les troubles survenus dans Ies dernieres annees eu i\Ioldavie el e11
Yalachi1· ayanl por[(• la plus grave alteinte ;L l'onlre dans le,-; cli\·erse.s
bra11dws de l'ad111inislralio11 i11ll'.·ricure, le,; Hospodar., serullL tenu,; de
s'oecuper saus !':l moindre d(•lai, avec Ies DiYans respeclil's, des 11w-
su1·es nl'.•cessaires pour ameliorer la situalion des Priucipaul(•s cuu-
liees a leurs soins, et ces mesures l'eront l'objet d'uu rt'•g-lemenl g-1··ne-
ral pom chaque provi11ce, lequel sera mis immt',diament it executiun.
Tom; Ies aulres droits el privilt',ges des Principautes de Moldavie el
de Yalachie el tous Ies halli-cherifs qui Ies concernent, seronl mainle11us
el observes, en tant qu'ils ne ,;eront pas modifies par le pn\se11L acte.
C'e,-;l puurquoi, nous soussignes, plenipotenli.tires de 8a :1Jaje,;t1:, l'E111-
pereu1· et Padischah ele toules Ies Russies, munis des pleins pouvoir,,;
,;onvernins, ele concert avec Ies pleuipotenliaire.~ de la Su!Jlime Pmle
Olloma11L', a\·011s a1Tl\le el r(•gk· ,1 l'egarcl de la Moldayie el de la Ya-
lac·hic Ies poi11ls ci-clessus, lesquels ,;unl la cous(,quenee ele l'.u·Licle ~
PIECES JUSTJFICATl\'ES 420
de la convention explicative el con!1r111ative du lraite de Bucarest. l"Oll\ue

eu huit arlicles, dans Ies confi',rcnces a Aekcrmann entrc nous et Ies
ph,nipotentiaires ottomans.
En consequence, le present acte a ete separe el ri',dige, muni de 1111s
c;ichch eL de nos sig-nalures, el delinti ent1·e Ies mains des plenipo-
lt,nliaires de la Sublime Porte.
Fail it Ackermanu, Ic 25 seplembre/7 octobrc 1826 1).
Sign6 : Comle !\Iichcl \\"ORONZOFF. Al, DE RIBEAL'PIERllE,

SA1D l\lEHEMED, :::;Ai'D IBRAH)~I.
') Exlrait du Recueil des pri11cipa,11x trailes. par M:\I. DCPONT el

LWU5SET, t. X; annfrs 1822-1826.
Tl-L\ITl~ D'ANDRI:\'OPLE I IH2!:ll
TRAITE DE PAIX ENTRE LA HUSSIE ET LA TURQUIE.
Au num de Dieu Tout-Puissanl,

Sa )[ajeste Imperiale le Tri·s Haut C'L Tri·s Puissnnt Empereur et
.-\ulocrate ele toutes Ies H.ussies.
Sa :'.llajestC, Impfrialc Ic Tri,s Ifaul et Tri,.s l'uissaut Empercnr c]p-;
Otlomans,
Animt',s (!'uu C·gal dt'•sir de mettre un lernw aux calamitt',s de la guern·,
el cl',·•1abli1· sur ciL•s basf's solides et immuables la paix, l'amitit', el la
Jrn11nc lwrmnnie l'lllrc !curs Empire.s, onl rt'•solu, d'un commun accord,
ele conll,·r celle ,cu\Tc salnlairn ;\ leurs pli"•nipole11Liai1·cs.
:\RTICLE PRE:\IIER. - Toutc i11imilit'• el lous cliiTt'•rclllls qui 011L cxisli"•

jusqn';i prt'•senl entre il's dcux Empi1·c,; ce,;.sel'Out ."t compte1· de ee jo11r,
lant sui· terre que sm· mer, ct ii y aura ;\ pcrpt'•tnile paix, amiti,'• ct
l>onue intelligcnce entre Sa Majeslt'· l"EmpPrc·u1·, l'adiscliah de LontL·s
h•s Rus.sies et Sa I-Iautessc le Paelisehah des UUmmu1s, !curs hfritiers ct
successeurs au tr6ne, aiusi qu'entre leurs Empires respecUfs. Les denx
I ln11les Parlics eontraelanles porleront lonlc !cur att,•ntion ,\ empeclwr
tont ce qui pou1Tail l"ail'(, renaitrc, la mi"·sintelligcnce c·ntrn lc111·s ,mjds
n!spcdii's: ii,; Pxi"•eulerout .scT11p11lc·11,;l'me11L lot1L1,s Ies comli1io11s du
p1·,•senl traile-._ c·t YeillProut en mi'·11H· temps ."t ee t[•.;'il ne soil e111"1·l'int
CIi aueune„ fac:011, soit elireelcme11l, soit imlirl'dement.
ART. 2. - Sa :\lajest,, l'Empc,rcm el Padischah de toules le; l{us.-;il•.-;
dC•siraut elouuer ."t Sa llautesse l'Empereur <'L hulisehah de.s Oltoma11s
u11 gage ele SL'S elisposilions amicales, reud ;'1 la Sublime Porte la pri11-
cipaul1'• de Molelavie avee Loulcs Ies fronlieres c1u·e11e avait avanl la
!-!·11c,1Te ."1 lm1uellc le pd,scnt lraitt'· a mis lin. Sa Maje.stC, ImpC•rialc rell(lrn
aussi la principaule de \'alachie, Ic hanat de Cra'iova, la Bulg-nl"ie, la
Dohrudja, depuis le Danubc jusqu'."t la mer, aiusi quc Silistrie, Hir:;;orn,
:\Iatkia„ lsauhia, Toulcha, llabaelag, Buyarcljik, Varua, PraYady eL aulres
\'illcs ct villag-cs qu'il co11Lie11l, lonte l"elemlue du Balkan, depuis Emi-
nch, Bournou jusq11';i Kosau, el loul le pays elepuis le Balkan jusqu·a
la mc1·, avee Selinmca. lamboli, Aiclos, l,arnabnt, :\lisse11ovica, Akhioly,
PIECES JUSTIFICATIVE::i 427
Bourgas. Sizopoli, Kirkklissi, la \'ille el'.i\11clrinople, Zulc-Bour~-a,,, l't lou-

tes Ies ville,;, bourg,; el villagcs, et, en gi",n,··ral, toutcs Ies pla"e" que
\ps Russes 011L occupt'•es clan,; la n.011111C·li,, .
..-\HT, ;l. - Le PruLh co11tinuera ele l'orn1e1· la limite eles deux Empin•.~
cl,·pnis le poinL oit celle ri\'iere touche au lerriloire ele la i\lolcla\'ie jus-
qu';i sa joncLion a\'ec le Dannbe. De c,, poinl, ia lig11e ,mina le l'tlllrs
du Da11ube jusqu';'1 I'Pmbouchure ele la SainL-G,•orges, d,• sorll' tJlle,
laissa11L toules Ies ilcs forn1i"•cs par le.s di\'crs bra,; rlc cell<' rivii•1'L' ,·n
posscssion ele la Hussie, la ri\'e clroite rc~tern c1H1111w aneie11ne111,·11t
cn posscssion de la Porte Ollo111a1w. ( ·cpc!,clanl ii est c1111\'e1111. que celle
ri\'e clrnil.e reslera i11habilt',e clepuis Ic poinL oit le bras eh• Sai11t-GL't)J'-
ges se si"•pare ele celui de Soulina, ;1 u11e rli.~tancc ele deux lwures de
la rivii·rc, et qu\tucu11 elablissume11L el'a11cu11c cspi•n) n'y ~era for111t',,
111111 piu-; que sui· Ies îles lJUi re.-;leront au pouvoir ele la l'onr de Hus~ie,
oit, ,i rexcepLio11 dt>s qtmranlaines qni pour1·ont y el1·c etablies, ii 11e
sera permis de fairn aucun autre t'•Lablisseme11t ni l'orlilicalion. Les
b,itiments nwrchands des deux puissances auront la liberlc ele pa1·-
co11rir le Danulie dans tout son eoLu·~. el ceux qui porlero11t pa\'illon
ollomau aurout libre eulrt'•e <lans le;; P111bouchur,·s de 1-:ilia el ele Su11-
li11a, celle ele Saint-Georges rt•slanL cou11111me aux b,ili111e11Ls de .!,!·11errc
et b.iti11H'llls 11rnreha11ds eh•s elcux I'11i,;.,a111·,•, co11lral'laule.,. \Jais l,•s
na,·ires ele guerre r11~s1•s lorse111'il, re111011lt•ro11L le Da1111lw, 11'it·onl pas
au elel."1 du poinl ele sa jonclion a\'ec le Prulh.
,\RT. 4. - La Georgie, J'Imirde, la :'llingl'l··Iie, le Gomiel, l'L phtsic111·s
autres provinces du Caucase, ayant ett", clt'~puis longues annecs et ,i p1•t·-
petuite unis â J'empire de Hussie, et cet Empirc ayaut en outre, par le
traitLe conclu avec la Perse a Towsk'nantchai, le 10 t'C·vrier 1828, acqui,.;
Ies Khauats cl'Erivau et de Naktchivan, Ies deux Ha·_1te;; Parties conlrae-
tantes ont reconnu la nccessite c\'etablir entre leurs Etats respectif;; L0ut
le lung ele cette ligne uue frontiere bien tracce qui puisse prC,veni1· toute
discussion fulme. Elles ont t'·galement pris eu consideration Ies moycu-;
convenables d'opposer des obstacles insurmoutables aux incursions et
dt'·prcdations que Ies tribus voisines_ ont commises jusqu';'1 ce jo11r, et
qui ont si souvent compromis Ies relations cl'amilie et de bonne al'fec-
tion entre Ies deux Empires; en conscquence, ii a ett', com·c11t1 ele cou-
sic\erer dorcnavant comme la l'rontii,re entre Ies territoires ele la Cum
Imperiale de Hussie et ceux ele la Sublime Porte Ottonianc Pn ,hie,
la liguc qui, suirnnt la limite actuelle du Uouriel depuis la 111er Noire,
PlltCES JUSTlf'lCA TIVES
re111011le ,iusqu'au bord de l"Imirele, el ele l."t en ligne droite jusqu'au

point ou Ies frontieres des pachalichs d'Akhaltzik et de Kars rencon-
trent celles de la Gl~org:ie, laissanl, de cetle maniere, au nord et au
dcdans de celle li,!.:-ne la viile d'Akhaltzik et le fort de Khallnanick ,i
UlllJ dista11ec moi11dre de deux heures.
Tous Ies pays situt'~s au midi et it l'ouest de cetle ligne de demar-

ealion, vers Ies padrnlicks de Kars et de Trebizonde, ainsi que la ma-
,ieure partie du pachalick ;d'Akhaltzik, resLeront ,i perpetuite sous la
do111ination ele la Suhlime Porte, landis quc ceux qui sont situes au
11ord el ii l'esl de ladiLc lignc vers la Georgie, l'lmiretc et le Gouricl,
ai11si quc le littoral de la mer ~oirc, clepuis l'embouchure du Kouban
,iu,qu·au port Saint-~ieolas inclusivemenl, scront sous la dominatiou
ele l'Empereur chi Hussie. En consequence, la Cour Imperiale ele Russic
abandonne et rtmd ;i la Sublime Porte Ic resle du pachalik d'Akhaltzik,
la ,·ilic el le pachalik de Kars, la viile el Ic pachalik de Bayazid. la
Yilk et Ic pachalik d'Erzcroum, ainsi quc Ies placcs occupees par Ies
troupes russcs cJui peuvenl (•lre c11 dchors de la ligne ci-dcssu;; meu-
tiotmL~e.
ART. 5. -- Les Principautes de ~Ioldavie et de Valachie s'elant, par
une eapitulalion, placl'.~es sous la suzcraineLe de la Sublime Porte, el la
Hussie ayant garanti leur prosperile, ii esL enLendu qu'elles conse1Te-
ront tous Ies privilt'.,g-es et immunites qui leur ont ete accordes en vertu
de leu1· capitulation, soit par Ies traites condus entre Ies deux Cours
l111pC•riale.,, soit par Ies hatti-cherifs promulgues it divcrses epoques. E11
eou-equencc, clles ,iouiront du libre exereice ele leu1· religio11, cl'u11e par-
faitc st'·clll'ite, cl'unc aclmi11islralio11 11aLio11ale eL inclepcndanle, eL d'une
eul iere lilJerte de commcree. Les clauscs addiLionnelles aux stipula-
lions prfreclentes, jugees necessaires pour assurer :'t ce;; deux Pro,·i11-
ces la jouissancc de leur droit, seront inserees dans !'acte separ(, an11exe,
qui est et sera consid(,re comme l'aisanl partie inteµTanLe du present
I raite.
ART. (5_ - Les circonslances qui se sont presentees depui.~ la co11-
clusio11 de la conYention d'Ackermann n'a_yant pas pP.rmis a la Sublime
Porte d'entrepremh-e immediatement l'execuLion des clauses ele !'acte
sl'.,pare relatil' it la Ser\'ie, et anncxe au cinquit'.·me articlc de ladite con-
,·enlion, la Sublime Porte s'engage de la maniere la plus solennellc ii
Ies executer sau., le moindre delai el avet· la plus snupuleuse exacli-
tude, el dl! procecle1· ,-;urtout ii la 1·esliluLio11 imml'.•diate des six dis-
PIECES JUSTIFICATIVES 42tl
tricts detaches de la Servie, afin d'assurer pom toujours la lranquillitt\

et le bien etre de celte nalion fidele et soumise. Le firman confirme
par le hatti-cheril' qui ordonnera l'execution des clauses ci-c\e,;;sus :-;era
livre el communiqut\ ,i la Cour Imperiale ele Russie dans l'interrnlle d'1111
mois ii compter de la signature du present trait6 de paix .
.·\RT. 7. - Les sujets russes jouiront dans toute l'denc\ue de l'Em-
pire ottoman, tant par lerre que par mer, de la liberte pleinc ct entiere
de commerce, qui leur est assuree par Ies traites prt'•cec\enls condus
entre Ies c\eux Ilautes Parties contractantes. Aucune infraction ,i cctte
liberte de comrnerce ne sera commise, et ii ne sera pas permis ele J'in-
terromprc dans aucun cas, ni sous aucun prMexte, par une prohihi-
lion ou restriction quelconque, ni en consequence d'aucun re,!!·lement
on mesure d'administration ou cie lt'·µ-islation interieure. Les sujets, h.l-
liments et marchanclises russes seronl it l'abri de toute violence, rle
Loute c-hi<:ane. Les premiers seront sous la jm·icliction exclusiYe el la
police des ministres el consuls de Russie. Les bâtiments ru-sses ne
serimt soumis it aucune Yisite quelconque de la part des autoritt'·s ol-
tomanes, ni ,i la mer ni dans aucuri des ports ou racles appartenant
aux possessions de la Sublime Porte. Toutes Ies marchandises eL ckn-
rt"·es appartenant i1 un sujet russe, apres a,·oir payi'· Ies drnils de douaul!
stipules par Ies laril's, .~eront libremenl lransport,,es, dt",post'·l's i1 lP1T1:
dans Ies mag-asin,; du proprii'·taire ou ele so11 t•1J11sig-natai1·c. ou autr,·-
ment Lrnnsportt'•cs it horei ele~ lxitimcnts de toute autrc 11atio11 <(lll'l-
couque, sans que Ies sujets russes soient tenus d'eu clonue1· a,·i.~ aux
autorites locales. el encore moins de demander leur aulorisalion. II est
expressement convenu que tous le.s µ-rains proYenant ele la Hussie
jouiront des memes privilcges et que le lransit libre n't"•prouYera jamais,
sous aucun pretexte, ele difficultc ou d'ohstacle. L~ Suhlime Porte ,;'en-
g-age, eu outre, .i veiller soigneusement ii ce <JUC le commerce el la'
m1Yigatiou ele la mer '.'foire n'eprouvent pas le moinc\re obstaele c\'u11e
11alure c1uelconque.
Uans ce but, la Sublime Porte reconuait et declare le passage rlu
canal de Constantinople et le detroit des Darclauelles e11tiere111eut libres
el ouverh aux kitimcnts russes sous paYillo11 marchancl, charges ou
;;ur lest, soit qu'ils viennent de la 1~1er Noire pour aller dans la l\It'~-
c\iterranee, ou soit que; rernuant ele ·,a
~I0dilcrrant'•q, ils yeuilleut ren-·
trer'clans ·1a mer ~oirc. Ces b,itiments, pourn1 que cc snient des b,iti:
ments marchands, de qtielque granc\cnr qu'il.~ soient, qucl c1ue soit leur
4311 Pll':CES JIJSTIFICA TIVES
to111iage, ne sero11l e'l.post·,s i1 auc;uue eutrave ou ve:-.:aliou quelconque,

commc ii a de slipul(• ei-dessus. Les deux Cours s'enlendrnnl sur Ies
meillems moye11s ,·1 cmployl,r pour empecher toul delai dans l'e'l.p(•-
dilion des acquits de la douane nC·cessaires. En vertu du meme principe,
le passa_!!'C du canal de l'onstantinople el du detroil des Dar·danclles
est deelar(, libre el ouverl it lnus Ies hiitiments marchands des Puis-
sances cn paix avec la Sublime Porle, soit qu'ils se rendent dans Ies
porls russes de la mer Koire ou qu'ils eu Yiennenl, soit qu'ils :;oient
charges ou sur lest, aux mt',mes conclilions que celles stipul<·es pom·
Ies Mtimcnls sous payi!lon russe. Eufiu, la Sublime l'orle, reconnaissaul
le droil de la Cour hup(,riale de Russie d'oblenir une garantie de cel le
plcine liberte ele commeree el ele nayigation dans la mer :Noire, deelarc
solcnnellement que jamais, el ,mus aucun pretexte quelconque, elle 11·:y
apporlera le moindre obs tac le: clic prornet snrtout de ne jamais se
permettre, :1 !'aven ir, rl'arrNer ou de delenir Ies JxHiments charges ou
srn· lem lesl, soit russes, soii appartenant i1 des nations a,·ec lesquelles
la Porte <Htomaue ne sera pas eu (•tat de guerre declaree, qui passc-
raient par le cldroit de Couslantiuople et le detroil des Uardanelles pom
se remire rle la mer Koire dans la ~Iedilerranee ou de la Mcdilerranee
aux porls russcs de la mer Noirc; et si, it ce que Dieu ne plaise, qucl-
qu'une des stipulations contenues dans le present article etait enfreinte,
el que la rcclamation du ministre russe ,i cc sujel n'oblînt pas mie
satisfaction pleine el prompte, la Sublime Porte reconnaît d'avance
le clroil ele la Cour Imperiale de Russie de considerer une tclle in-
frac;tion cornme un acte d'hoslilit<·, el ele faire imm<,dialcrnenl des re-
prC•sailles sur l'Empire Ottoman.
ART. 8. - Les arrangemPnts prcc;cdemmeul stipules par le sixi(,me
article de la cotl\'ention d'Ackel'llianu, daus le dessein de regler el li-
quider Ies droits des sujets et marchands respectifs des det,x Empi1·es,
relatiYement it l'iudemnitc pom Ies perles cprouvees ,i diverses epoques
depuis la g-uerre de 1806, u'ayanl pas encore cte mis ,t execution, eL
le commerce russe ayant, depuis la conclusion de la susdile conYenLion,
soul'ferl de nouveaux el considcrables dommages en consequencc des
mesu1·es adoptees sm la navigation clu Bosphore, îl est atTl~tc', el cou-
Yenu que la Sublime Porte. comme reparation pour ces dommages
et (·es pertes, payera a la Cour Imperiale de Russie, dans le delai de
dix-huil mois, i1 des L\poques qui seronl fixees plu1, tard, la sornme
de 1600000 ducats de I lollande : de sorle que le payerncnt de
PIECES JUSTIFICATIVES 4.::ll
eelle somme metra fin a tous Ies droits ou prclentious rfriproques de

la part des deux Puissances contraclanles au sujel des circouslanees
ci-dessus me11tiounces.
ART. 9. - La prolongaliou dl' la guerre, ft laquelle le traile de paix
actuel met heureusemenl fin, ayant occasionue it la Cour Imperiale de
Russie de!t< dcpenses considcrables, la Sublime Porte reconnaît la 1w-
cessite de lui offrir une indemnile proportionnce. A cel effel, el incle-
pendamment de la cession d'une petite portiou de terriloire en Asie,
stipulee par l'arlicle 4, que la Cour de Russie consent ii recevoir ponr
compte de ladite indemni te, la Sublime Porte s'eng-age ii payer it laclite
Cour une somme d'a.rgent dont le montant sera regie de concert.
ART. 10. - La Sublime Porte, en declarant son adhesion entii·re aux
stipulations du traile conclu it Londres le 24 juin/6 juillet 1827, enlre
la Russie, la Grande-Bretague, et la France, adhere egalement a l'Aele
du 10/22 mars 1829, redige d'un eonsenlemenl mutuel entre Ies memes
Puissances sur Ies bases dudit traile, et contenant Ies mesures de
detail relativemenl a sou execution definitive. Ce traitc et cetle note
concernent la reconnaissance de l'affranchissement de la Grece.
ART, 11. - Immediatement apres la signature du present traite de
paix eutre Ies deux Empires, et l'cchange des ratilications par Ies denx
Souverains, la Sublime Porte prendra toules Ies mesures n(•ce~saires pour
la prompte el rigourcusc c•xt'·culio11 des slipulalions c1u·il conlient, et par-
ticulii~rcment du lroisii•me et du quatrii~me arlicle, relalif aux limiles
qui separeul Ies deux Empires, tant en Europe qu'en Asie, ainsi que
des cinquieme et sixii.,me artieles, relatifs aux Principautcs ele la Va-
laehie et de la Moldavie, aussi bien que de la Servie ; et, des !'instant
que ccs stipulations pourront Nre eonsidfr(,es comme ayant etc ex1··-
cult',es, la Cour Imperiale de Hussie procl~dera ii l'cvacuation du terri-
toire de l'Empire Ottoman conformement aux bases etablies par un
acte separe qui fait partie integrante de ce traite. Jusqu'a la complele
cvacuation du lerritoire occupe par Ies lroupes russes, l'adminislration
et l'ordre de ehoses <,tabii dans le moment actuel, sous l'influe11ce ele
la Cour de Russie, seront maintenus, el la Sublime Porte ne s'en oc:-
cupera cn aucune maniere.
ART. 12. - Immediatement apres Ia signature du present traile de
paix, des ordres seronl donncs aux commandanls des troupes respec-
tives, tanl sur terre que sur mer, de cesser Ies hostilites. Celles com-
mises apri·s la signature du prcsent traitc seront eonsiderces conune
4:-l2 PIEGES JUSTIFICATIVES
n'ayat)L pas eu lieu et n'ameneront aucun changement <lan,; Ies ;;ti-

p11latio11s qu'il contient ; de 1m·me, tout ce qui aura pu l'tre eonquis
elans l'inlervalle par Ies troupes de l'une ou de l'autre des 1-Iautes Puis-
sances contractanLes, sera rendn sans le moindre ciclai.
_\RT. 13. - Les llanles Puissances contractantes, en rl\tablissant enlre
ellcs Ies relations cl'amiti6 sincere, accorclent un pardon g6n(iral et nne
amnistie pleine et entiere ,i tous ceux .de leurs .~ujets, de quelquc con-
clition qu"il.~ soient, qui, penclant le cours de la guerre heureuscment
termint'•e aujourd'hui, auront pris part aux op6rations militaires ou
manifest,\ soit par leur conduite, soit par leurs opinions. leur atta-
chcment :i l'une ou ,i l'autre des cleux parties contractantes. En con-
st'•c1uenc<:', aucun de ces indiviclus ne sera inquit'•tl\ ou persticut,\ soit
dans sa personne, soit dans ses biens, pour sa conduite pass6e ; el,
chacun cl"eux, recouvrant Ies proprid6s qu'il possl\dait auparavant, en
,iouira paisibleme11t sous la protection des lois, et sera en libert6 d'cn
disposer clan.-; l'espace de dix-huit mois, ele se transportcr avee sa fa.
miile, scs bien.-;, propri6lt'•.-;, etc ... , clan." le pay-; q11elconq11e l!U.il lui
plaira de choisir, sans l'prouver aucune entraye ou Yexation quelconque.
li sera, en outrc, accordt', aux sujets rcspecLifs des deux Pui,,--;ances
dablis sur Ies Lerritoires rendus ,i la Sublime Porte ou ct'·cMs ."t la Cou1·
lmpfaiale de Russic, le mt',me intenalle de dix-huit mois,1,i clater de r,·..
change des ratificaLions du present traite de paix, pour disposer, s'ils lt~
,iug-ent convenable, de leurs proprietes acquises, soit avant, soit depui.s
la guel're, el de· se reLirer avec leurs capitaux, fortune, propriett"•s, etc.
rl,·s 1::lals de l'u1w des Puissances conlraclanles dans ceux de l'auln·.
AHT. 14-. - Tous Ic-; pri-;onniers ele g-ue1Te, ele quelque nalion, con-
clilion ou sexe qu'ils soie11l, qui scJJll dans Ies deux Empir~s, dcnont
immt"•clialeme11t apres l"t'•change des ralificalions du pr(,sent lraiLt", de
paix, L'Lre mis en libert(,, eL renclus sans le moindre payemenl ou ran\;on,
;i l'exccplion des chr<,tiens qui. de leur propre volontt',, ont embrasse·
la religion mahometane dans Ies l~lals de la Sublime Porte, ou des
111ahom6lans qui, aussi de leur propre volonle, onL cmbrass6 la relig-ion
chrt'•liennc dans Ies terriloires de l'Empire russe.
La m,•me conduite .~era observt'·e it l'egard des sujeLs russes qui,
apl"t,s la sig-nature du prt'·senl tl'aite de paix, seront to111bes dan.s la
capli\'ilt'• d'une maniere quelconqtte, el seront lrouv<'.,;; dans Ies i"~Lats de
ia Sublime I'ol'le.
La Cour Imp,··1·iale de Rus,c;ic promel, de son cc)ll•, d'agir de la memci
PIECES JUSTIFICATIVES 4H3
maniere envers Ies sujets de la Sublime Porte. Aucun remboursemcnt

ne sera exige pour Ies sommes qui ont ele emplo;yees par Ies deux
Hautes P11issances conlractanles pour J"entretien des prisonniers. Cha-
cune d'ellcs fournira aux prisonniers tout ce qui pourra ctre nt;ce.~-
saire it leur vo;yage jusqu'aux fronticres, 01'.1 ils seront echange.~ par
des commissaires nommes de deux cotes.
ART. 15. - Tous Ies traites, convenlions et stipulations arretes et
condus a diverses epoques, entre la Cour Imperiale de Russie et la
Porte Ollomanc, ii l'exception ele ccux qui sont annules par le present
traile de paix, sont conflrmt'~s tlans loutc leur force et effet, et Ies deux
Hautes Parties conlractanles s'engagent it Ies executer religieusement
et inviolablement.
ART. 16. - Le prcscnt lraite de paix sera ratific par Ies deux Ilautes
Cours conlractantes, et l"echange des ratiflcations entre Ies plenipo-
tentiaires respectifs aura lieu dans J'espace de six semaines ou plus tot
si faire se peut I).
En foi de quoi ont sigm;,
Le comte ALEXIS ORL0FF, le comte F. V. PAHLEN.
En vertu de pouvoir,
Signe: DIEBITSCH Z.ABALKANSKY.
) Annuaire historique universel, par C.-L. LESUR. Annee 1829. Do-

1
cuments historiques, p. 94.
NOTE EXPLICATIVE
CONCERNANT L'EXECUTION DE CEfi.TAINS ARTICLES

DU TilAITE D'ANDRINOPLE.
Le § 1-er de cette note reglc le payement ii la Russie, en dix-huil

mois, de la somme de 1,500,000 ducats de I-Iollande allouee comme
i;1demnite des pertes subies par les sujets et commerc;ants russes.
La § 2 reg-le les dates des echeances et le montant des sommes pour
chaque payement de l'indemnite ci-dessus,
Le § l3 fixe l'indemnite de guerre it alloucr ii la Hussic it la somme
de 10,000,000 de ducats de Hollande.
«§ 4. - Quant a la stipulation contenue dans l'acte separe concer-
nant Ies principautes de Moldavie et de Valachie, et en vertu de la-
quelle les villes turques situees sur la rive gauche du Danube, Turno,
Giurgevo, Bra'ila, etc., avec leur territoire, doivent etre reunies a la
Valachie, et les fortifications qui ont ci-devant existe sur cette rive ne
jamais etre retablies, îl a ete regle dans la convention explicative (art.
1-er) que Gimgevo, qui se trouvait encore alors au pouvoir des Turc,;,
serait evacue, remis aux troupm; rt:sses, et que les fortilications en
seraient rasees. - L'evacualion devait avoir lieu quinze jours apres la
signature de la paix (on sait qu'elle a ete retardee). Les troupes turques
devaient se retirer ii Routschouk, sur la rive droite du Danube, vis-ii-vis
de Giurgevo, et emmener leur artillerie, leurs munitions et leurs pro-
prietcs. li etait egalement permis aux habitants turcs de Giurgevo
d'emigrer avec leur fortune.
«§ 5. - Relativement a l'evacuation du territoire ottoman par Ies
troupes russes, notamment article 11 du traite principal, la convention
explicatiYe porte (art. 4) : «Aussit6t que le premier payement (100,000
ducats) sur Ies indemnites stipulees pour Ies pertes des sujets et com-
merc:ants russes aura ete acquittc ; aussit6t que l'article 6 du traitc
concernant la 8ervie aura etc accompli, Giurgevo consequemment
PJfXES JUSTIFICATl\'ES 435
----· --- -·-·· ----------
(h°acue el remis aux troupe,; n1sses, alors ,;ous un mois apre,; l'echange
des ralifications, l'armee russe quiltera les villcs d'Andrinople, Kisklisse,
Zulc, Burgas, "~idin, ,Juiada et autres endroils, qui seront remis aussitt",t
aux autorites nommees par la Porte pour Ies rccevoir."
n§ ll. - Aussitot l'acquittement du seconcl payement (4-0'l,000 ducats1,
de J"iudemnite pom· les commergants russes, c'est-a-dire six mois apres
l'echange des ratifications, Ies troupcs russes evacueront sous un mois
tout le pays clepuis le Balkau jusqu':i la mer Koire el au golfe de Burg-as.
et elles se retireront au dehi du Balkau en Bulgarie et en Dobrudja. -
Au bont du second terme de six mois, lorsque Ies 500,000 ducats for-
mant le troisieme payement des indemniles auront ele acquitles, les
troupes russes evacueront toute la Bulgarie avec les villes et les villages,
etc., situes sur la Dobrudja, depuis le Danube jusqu'ii la mer l'foire.
Les 500,000 ducals restanis scront payes dans les six mois suivanls,
c'est-a-dire dix-huit mois apres l'echange des ratifications. La viile de
Silistrie et Ies Principautes de Moldavie et ele Valachie sont exclues de
l'erncuation ci-dessus, et seront gardees en depot par Ia Rusşie jusqu'iL
l'entier acquittement de la somme que Ia Porte s'est engagee a payer
en indemnite pour les frais de la guerre. AussilM ce payement termine,
Silistrie et les Principautes seront evacuees sous deux mois et remises
ponctuellement aux autoriles de la Pol'te.
«§ 7. - (.,!uanl ,i l'evanialion des p1·ovi11ce.~ d'Asie qui doivenl elre
renJues it la P01·te eu vertu de l'arliele 4 du traite, il a ete regie qu'elle
commencerait trois mois apres l'echange des ratifications, et cela con-
forrnement a une convention particuliere que le general comte Pas-
ke,Yitch concluera avec les commandants de la Porte dans ces con-
trees, de maniere que l'evacuation totale des pays qui doivent etre
rendus ii la Porte soit lerminee huii mois apres l'echange des ralifi-
calions '/·"
I) Annua,fre historiqlle 1111iversel, poul' l'annee 1826. Documents

liistoriques, p. !JB.
TRAITE D'ANDHINOPLE (Suite)
TRAITE SEPARE ENTRE LA RUSSIE ET LA PORTE
RELATIF AUX PRINCIPAUTES DE i\IOLDAVIE ET DE VALACHIE.
Au nom de Dieu Tout-Puissant,

Les deux Hautes Puissances contractantes, en conllmrnnt tout ce qui
a ete stipule par l'acte separe de la convention d'Ackcrmann, relative-
ment au mode d'election des Hospodars de Moldavie et de Valachie,
onL reconnu la necessite de donner a l'administration de ces Provinees
une base plus slable et plus conforme aux Yi'·ritables inll\rets des deux
pays. - A cet e!Tet, ii a ete convenu et reµ·le dellnitivemcnt que la
duree du gouvernement des Hospodars ne serait plus hornee a sept
ans, comme par le passe, mais qu'ils seraient dorenavant investis de
cette <lignite 1\ vie, sauf Ies c_as d'abdication volontaire ou de destitu-
tion pour cause de delits pre\'us par ladite note separee.
Les Hospodars regleront librement toutes Ies affaires interieures de
leurs provinces, en consultant leurs Divans respectifs, sans pouvoir
neanmoins porter atteinte aux droits garantis aux deux pays par Ies
traiti'·s ou Ies hatti-chfrifs, et ne seront troubles dans leur adminislra-
tion par aucun ordi-c contraire ,i ces droiLs.
La Sublime Porte promet ct s'engage ii veiller scrupuleusement it ce
que Ies privileges accordes a la Moldavie et a la Valachic ne soient
d'aucune maniere enfreints par Ies commandants limitrophes, de ne
souffrir aucune ingerence de leur part dans Ies affaires de ces deux
Provinces, et d'empccher toute incursion des riverains de la rive droite
du Danube sur le territoire valaque ou moldave. Seront considerecs
comme faisant partie integrante de ce territoire toutes Ies îles atte-
nanles a la rive gauche du Danube, et le chenal de ce lleuve formera
la limite des deux Principautcs depuis son entrec dans l'Empire otto-
man jusqu',i son confluent avec le Pruth.
Pour mieux assurer l'inviolabilite du territoire Moldave et Valnque,
la Sublime Porte s'engage a ne conserver aucun point fortifli"·, a ne
PJECES JUSTIFICATIVES 4H7
tolerer aucun etablissement quelconque des sujcts musulmans sur la

rirn gauche du Danube. En consequence, ii est invariablement arrete
que sur toute cette rive, dans la grande et la petite Valachie, et am,si
en :\Ioldavie, aucun mahometan ne pourra jamais avoir son domicile
et que l'on y admetlra Ies seuls marchands munis de firmans, qui vien•
<lront acheter pour leur propre compte dans Ies Principautes Ies den·
rees necessaires pour la consommalion de Constanlinople, ou d'autres
objets.
Leş villes turques siluees sur la rive gauche du Danube seront, ainsi
que !curs territoires (nijahs) restituecs a la Valachie pour etre descir·

·mab reunies a cette Principaute, et Ies fortifications existant aupara·
vant sur cetle rive ne pomront jamais etre retablies. Les musulmans
qui possedent des biens-fouds non usurpes sur des particuliers, ;;oil
dans ces memes villes, soit sm· tout autre poinl de la rive gauchc du
Danube, seronl ll':ms de Ies vcndrc aux indig-enes dans l'espace de
<lix-huil mois.
Le g-ouvernement des deux Principautes, jouissant de tous Ies privi•
leges d'une administration interieure independante, pourra librement
etablir des cordons sanitaires et des quarantaines le long du Danube
el ailleurs dans le pays 0(1 ii l'l1 sera besoin, sans que Ies etrang-ers
qui y anfrent, tanl musulmans que chrC~Licns, pui.ssent se dispe11ser de
l'l'xacte oli.,er\"alio11 des ri·g-lemcnls .sanitaircs. -· Pou1· Ic service des
quaranlaines :mssi hien que pour veillcr a la surete des frontieres, au
mainlien du bon ordre dans Ies villcs et campagnes et a !'observa·
tion des lois et reg-lemenls, le gouvernement de chaque Principaute
pourra entretenir un nomhre de gardes striclement nlicessaire pour
ces diverses fonctions. Le nombre et l'entretien de cette milice seronl
reţ-les par Ies I lospodars, de concert avec leurs Dirnns respectifs, en
se basant sur Ies anciens exemples.
La Sublime Porte, animee du desir sincere de procurer aux deux Prin•
cipautes toul le bien-etre dont elles peuvenl jouir, et informee des abus
el des vexations qui s'y commettent ii l'occasion des diverses fourni·
tmes exigees par la consommalion de Constantinople, l'approvisionne•
ment des forteresses situecs sur Ic Danube et Ies besoins de !'arsenal,
Jetu· fait un abandon plein el entie1· de son droit a cet egard. En con·
sequcnce, la Valachie et la Moldavie seront pour ·toujours dispensees
de foumir Ies grains et autres denrees, Ies moutons et Ies bois de con·
slruction qu'elle.~ elaient lenues de liner prec~demment.
488 PltCES JlJSTIFICATIVES
II ne sera ele meme requis ele ce,; Province~. en aucun cas, ele.~ ou-
vriers pour Ies travaux de,; forteresses, ni aucune autre corvee ele quel-
quc nature que ce soiL. ~Jais, afin ele deelommager le tresor impC·rial
des pertes que cet abandon total ele ses clroits pourrait lui l'aire eprouve1·,
inelependammcnt du tribut annuel que Ies eleux Principautes doivent
payer a la Sublime Porte, sous Ies elenominations de ka,ratsh, ele idiye
et ele bekiabye (selon la teneur des halti-cherifs ele 1812), la l\Iolclavie
et la Valal'hic payeront chacune annuellement ~1 la Sublime Porte, par
forme de compcnsation, une somme d'argent dont la quotite sera de-
terminee ulterieurement d'un commun accord. En outre, ,'t chaque rc-
nouvellement des IIospodars, par le dl;Ct:!s, l'abdication ou la destitu-
tion des titulaires, la Principaute 011 Ic cas vienclrait a echoir sera tenuc
de payer ,1 la Sl)blime Porte une somme equivalente au tribut annucl
de la province eta)Jli par Ies hatti-cherifs. Ces sommes exeeptees, ii
ne sera jamais cxigt'\ du pays ni des Hospodars aucun autre tribut, rc-
dcva1we ou caeleau, sous rp1elquc pretexte quc ce puisse t'lre.
En vertu ele l'abolition cles foumiturcs ei-clessus specifiC~e.~, Ies ha-
bitants cles Principautes jouiront ele la pleine liberte de eommerce polii'
toutes Ies productions de leur sol et ele leur industrie (stipulees par
!'acte separe ele la convention d'Ackermann) sa.ns aucune restriction,
hormis celles que Ies IIospoelars, ele concert a\'ec leurs Divans respectifs,
jugeront indispensablc d'etablir, afin d'assurer l'approvisionnemeut du
pays. Ils pourront naviguer libremcnt sur le Danube avcc leurs propres
hâtiments, munis de passeports de leur gouvernement, et aller com-
mereer dans Ies autres Yilles on ports cfo la Sublime Porte. saus ,·trc
molestes par Ies percepteurs du ka,ra,tsh 11i cxposes ;'t aucunc autre
,·exation.
De plus, la Sublime Porte, consiclerant toules Ies calamites quc la :\Iol-
davie et la Valachie ont en it supporter, et mue par un sentiment
c\'humanite tout particulier, con-,ent i1, exempter Ies habitant;; de ces
Provinces, pour l'espace ele deux ans, .i compter du jour ou le.s Prin-
cipautcs auronl etc entierement evacu(!es par Ies troupes russes, dn
payement des imputs annuels verses dans srm tresor.
Enfin, la Sublime Porte, elesirant assurer de toutes Ies manih·es le
hie1H·tre futur des cleux l'rincipautes, s'engage solennellement ,'t con-
Jlrmer Ies reglemcnts aelministralifs qui, rlurant l'occupation ele ces
eleux Provinces par Ies armees de la Cour Imperiale, ont ete faih d'a-
prt'~s le Y<Cll PXprimt'• pas Ies assemb!C•cs des notables du pays, et qui
PIECES JUSTIFICATIVES 4n9
rle\Tont it l'avenir servir de basc pom le regime intL·rieur des dL•ux

Provinces, cn tant, bien entendu, que lesdits reglements ne porleraicnt
aucune attei11te aux droil,; de souverainete de la Sublime Porte.
C'est pourquoi, nous_soussignes, plenipotentiaircs de Sa ~fajcstL, J'Em-
pcreur ct Padischah de toutes Ies Russies, de concert avcc Ies pl<·ni-
pote11tiaircs de la Sublime Porte Ottomane, avons anete et regie it
!'<'•gard de la ~Ioldavie et de la Valachie Ies points ci-dessus, lcsqucls
sont Ies consequenccs de l'article 5 du traite de paix conclu ,i Andri-
nople entre nous et le.~ plenipotentiaires ottomans. En consequence,
le present acte separL, a de redigL', muni ele ses cachets et de nos
signaturcs, ct dL•livre entre Ies mai ns des pJ,;nipotenliaire,; ele la Sublime
Porte').
Fait ,t Conslantinoplc le 2/ 14 scptembre 1829.
SigntJ ,1 l'originnl: Corn te Alexi.~ ORL0FF, comte F.-V. l'AIILEN.

Confirme ,1 l'originnl par le comte DIEBITCH 7.ABALKAi:'lSKI, !,!'L'i1L'ral
en chef de la deuxieme di\·ision.
1) Anmw.ire /Jistoriq11e universel. ,\nn<•e 182(1, par< '.-L. LESCUH. Do-

cuments historil1ues, p 99.
TRAITI~ DE SAINT-PitTERSBOUHG
(.Janvier 18114.)
AUT. 2. - Par !'instrument fait separement ,i Anclrinople relative-

meut aux l'rincipaules ele Molclavie el ele Valachie, la Sublime Porte
a pris l'engagement ele reconnaître formellement Ies reglemenls faits,
pendant que Ies lroupes russes occupaienL ces Provinces, par Ies prin-
cipanx habiLants SUI" leur administration interieure; la t:lublime Porte
ne trouvant rien dans Ies articles de cette Com,titntion qui puis.~e af-
fecler scs droils de souverainete, consent des â present â reconnaître
formellement laclite ConstiLulion.
Elle s'cngage it puhlier ii cel t',garcl un fimian ac(·o111pag·1H·, d'uu
halli-cherif, deux mois aprL'S l"t"·change des ralificalions, ct :i clonner
unc copie du meme :i la mission russe :\ ConstanLinople.
Apres la reconnaissance formelle ele la ConstiLuLion, Ies I!ospodars
ele Yalachie et ele l\Iolcla,·ie scront nommes, mais polii' celte fois-ci, et
comme un cas tout particulier, de la maniere qui a ele convenuc ii
y a quelque temps enlre Ies deux Puissances contractantes, et ils com-
menceront i\ gouverncr Ies deux Provinces confurmement :\ la Consti-
tution, laquelle est une suite des stipulations ciont ii a di', parii'• plus haul.
Sa :\bjeslt', l'Empereur ele Hussie, voulanL clonncr une nouvclle preun,
des egarcb el cit, la l'Onsich'·ration qu'elle a poUI' Sa Jlautesse, et hâter
le moment 011 Ia Sublime Porte usera des clroits que Ies traites lui
assurent sur Ies cleux Provinces, orclonnera ,i ses lroupes, une fois que
Ies Princcs aUl'ont ete nommes, de se retirel' des deux Provinces. Ce
point aura son execulion deux mois apres la nominalion des Princes.
Et comme une compcnsalion est due, en toute justice, pour Ies avan-
la_!.!·t•s que la Sublime Porte .tccorcle par faveul' aux Valaques el aux
l\Ioldaves, ii est convunu et arrete que le tribut annuel, quc Ies deux
Provirn·es doivent lui payer d'apres Ies traites, est fixe desormais :i six
miile bourses (c'esl-,i-dil'e :i trois millions ele piastrn~ turques), el Ies
Princes aul'ont soin que cot.le somme lui soit payt'-e annuellemenL ,i
pnrlir du ler janvi(,l' 18Hi"J.
PIECES JCSTIFICATIVES 441
li est eonyenu entre les deux Cou1·s que le uombre des troupes em-
ployees comme garnisons dans l'inlerieur des dcux .Provinces sera fixe
d'une maniere innriable et au gre de la Sublime Porte, et quc celle-ci
donnera Ies drapcaux aux g-arnisons, et le pavilion aux bâLiments mar-
ehands moldo-Yalaques qui naYiguent sur Ic Danube.
7° De ne poinl non plus exiger d'eux aucune conLribution ou autre
payement pour tout le temps de la guerre, attendu le grand nombre
de perle,; et de calamiles par eux sou!Terles pendant sa durce, ni meme
dmant deux ans, ,i compter du jour de l'echange ciudit traitc.
8'' Lequel tmnps expire, la Porte promet d'uscr de Loute l'humanile
el de loule la gcnerositc possibles, dans l'imposition des trilmts, con-
sistanl en argcnt, ct de les rcceYoir par le canal des commissaircs qui
seront em·oy<•s tous Ies cinq ans; ct apres le payement de ccs tributs
sur eux imposcs, aucun pacha ou goun)rncur, ou auire personne qnel-
eonque ne pourra, en aucun cas, Ies moleslcr ni exiger d'eux aucun
auire payemenl ni imposilion quelconque, sous quelque 110111 ou pre-
texte que ce soit, mais ii !cur sera permis de jouir des memes aYan-
tages dont ils ont joui du temps du riigne ele Mahomet IV, d'heureusc
mC•moire, pere de Sa Hautesse.
!J' De pern1eltrc encore aux Sou\"erains cil-:,; cleux PrincipauLes de ~lul-
daYic et ele Valac-.hic d·ayoir, chacun pour sem comple, aupres de la
Sul>liu1c Porte, des C'hilr.'Yt°•s cLtlTairc.-; C'hrt'·ticns de rclig-ion greccp1e rc-
pn··senlanl Ic Prim·c: ecs chargt'~s d'alTaire.s auronL soin des interuls
cle.,clilcs Pri'.ccipaules el scronl favorablemcnt lrailes par la Sublime
Porte qui Ies 1·cţ·ardera memc, malgre lcur peu d' importance, comme
des homme.~ jouissant du droil des gcns. ct par consequenl exempts
de loule ycxatiou.
10° La Sublime Porle conscnl en outre que, suiYant Ies circonstan-
ces OLI se trou,·eron•. Ies clcux Prineipautcs, les ministrcs de la Cour
Imperiale ele Russie puisscnl parler en !cur faveur, Pt la Sublime Porlc
promcl d'ayoir cgarcl ,i ces represcntat.ions eonl'ormement ."1 la consi-
dt"•ralion amirale ci aux cgards que Ies puissanccs onl lcs uucs enYcrs
leb aulres.
CO>l'VE~TION lsenccl, DE BALTA LI\IAN
(19 avril/l•r mai 1849.)
Sa :\Iajcstt', Imperiale le Tres Ilaut et Tres Puissant Empereu1· ct

Autocrate de toutes Ies Russies, et Sa :\fajeste Imperiale le Tres IIaut
et Tres Puissant Empereur et Padischah des Ottomans, animes c\'une
t'•gale sollicituc\e pour le bien-etre des Principautes de Molclavie et ele
Valachie, et fideles aux engagements anterieurs qui assurent auxclites
l'rincipautt'•s le priYilege d'une ac\ministration distincte et certaines autres
immm1ites locales, ont rcconnu qu'it la suite des commolions qui Yien-
ncnt c\"agiler ccs Proviuces, ii convenait ele prenc\re, d'un commun
aecord, des mesures extraorc\inaires et eflîcaces pour proteger ees im-
munites et privileges, soit contre Ies bouleversements rt'~volulionuaires
et anarchiques, soit contre Ies abus de pouYoir qui y paralysaient l'exe-
cution des lois et privaient Ies habitants paisibles des bicnl"aits du re-
gime dont Ies deux Principautes doivent jouir, en vertu de traitcs so-
lennels conclus entre la Russie et la Sublime Porte,
A cet effet, nous sonssignes, par l'ordrc el l'autorisalion expresse de
Sa :\Iajcslti l'Empereur de toules Ies Hussies, el S. A. Hechic\ Pacha,
,!.:Tam! Yizir, el ~- Exc. .Aali Pacha, minislre de.~ alfaires Mranget·es de
la Sublime Porte Ottomane, par l'ordre et l'autorisation expresse ele
Sa Majestt', le Sullan, apres nous etre cltiment expliqucs et coucerles
ensemble, avons arrete et conclu Ies articles suivants:
ARTICLE PHEMIER. - Vu Ies circonstances eiweptionnelles amenees
par Ies clerniers evt'mements, Ies c\eux Cours Impt'-riales sont conyenues
<Ju'au lieu de suivre le mode etabli par le reglement de 18c!l JJOUl'
l'clection des 1-Iospoclars de l\folclaYie et de Valachie, ces hauts fonc-
tionnaires seront nommcs pai· Sa Majeste le Sullan, cl'apres un mode
spccialement concerte polii' cette fois entre Ies c\eux Cours, dans le
but de con11er l'ac\ministration ele ces cleux Provinces nux cancliclats
Ies plus cligues et jouissant ele la mcilleure reno1111rn\e parmi leurs com-
palrioles. Pom· cctle fois egalemcnt, !curs deux Ilo,-;poclars ne ,;eront
PIECES JlJSTIFCIATIVES
nommes que pour sept ans, Ies cleux Cours se n;ser\'ant, un an a\·ant
l'expirati0n du terme fixe par la presente con\'enlion, ele prenclrc en
consideration l'etat interieur des Principautes et le,; ser\"ices qu·au-
raient renclus Ies deux Hospoclars, pom aviser d'un commun accord ;'t
des dMerminations ulterieures.
ART. 2. - Le reglement organique acconJt·, aux Principautes en 1881
continuera a etre en vigueur, sauf Ies changements et Ies moclit1ca-
tions ciont l"experience a prouve la nC•cessitt",, nolamment pour ce qui
concerne Ies assemblees ordinaircs et extraordinaires des Boyarcb. Uans
le mode de composition el d'cleclion sui\"i jusqu'ici, ces reunions ayant
donne lien, plus d'une fois, ;'t des conflits c!C•plorable,-; ct m.:,me ;1 des
acLes cl'insubordinaLion ouverte, leur convocation reslera suspendue,
et Ies deux Cour:,; se reservenL ele s'enLenclrc au sujel de lem rt"·tablis-
semcnt sur des bases combinees avcc toule la maturite requise, el ,'t
l'epoquc ot:1 elles jug-eront que celle mesure pourrait t~lre mise ,'t exe-
cution sans inconvenient pour le maintien du repos puhlic dan;; Ies
Principautes. Leurs fonclions delibl;ratives i:;eront provisoiremenl con-
fl<"·es ,i, des conseils ou divans a,d ]wc, formcs des Boyards le-; plus
notables et Ies plus dignes de conl1ance et de quelques mcmbres rlu
haut clerge. Les attributions principales rle ce.,-; conscil, scro11l l'assieltc
de,; imp,its eL !'examen du budgeL annuel cla11s le,.; deux ProYinr,e,-;.
,\nT. 8. - ,\lin de proc,·•der a\·ec toule la malut·ite nt"~cessairc aux
amelioralions organiques l[lle 1·i"·clameut la siLuation des Principaules
et Ies abus adminislralifs qui s'y sonl inlroduits, ii sera etabli dcux
comiles de revision, l'u11 ,i, Iassi et l'autre i1 Bucarest, compose.~ des
Boyards Ies plus recommandables par leur caractere ct leurs capacitc·s,
auxquels sera deforee la l,iche de rcviser Ies reglemenls exislants, et
de signaler Ies moclifications, Ies plus propres .'t donner ,'t l'admini,.;tra-
tion du pays la regularilc el l'ensemble qui lui ont souyent mam1uc.
Le travail de ces comites sera soU1nis dans Ic plus bref delai possible
ii !'examen du Gouvernemcnt ottoman, qui, apres s'etre enlendu :n·ec
la Cour de Russie et avoir ainsi conslatt\ l'approbalion mutuelle, -ac-
cordera auxdites modiflcations sa sanction deliniliVl', qui sera publit"•e,
moyennant la forme usilee d'un hatLi-clu~rif de Sa ~Iajeste le Sultan.
ART. 4. - Les troubles qui viennent d'ag-ilcr si profondemenl Ies
Principautcs ayant de111011lre la nccessile de pn\ter ,'t !curs gou\"er-
nements l'appui d'une force militaire capable ele reprimer promptement
tout mouvemcnt insurreclionncl et de faire respecter Ies aulorites l'la-
4:4-4 Pll!:CES JUSTIFICATIVES
blies, Ies deux Cours lmperiales sont convenues de prolongcr b pre-

sence d'un~ certaine pa1·lie des lroupes russes eL otlomanes, qui occu-
pent aujourd"hui le pays, et nolamment pour preserver Ies frontieres de
,-alachie et de ;\[oklavie de, accidents du dchors, ii a ete decide qu'on
y laisserail pom Ic moment de 25 ,'t H0,000 hommes de chacune des
deux parls. Apres le relablissemcnt de la tranquillite dcsdites frontieres,
il rcslera dans Ies deux pays 10,000 hommes de chaque cote, jusqu'.'t
l'achiiwmenl des travaux d'amelioration organique et la consolidation
rlu repos inlerieur des deux l'rovinces. Ensuite, Ies troupes des deux
Puissances e\'acueront co111pletcment Ies Principautcs, mais resleronL
.'t porlce d'y renlrcr immcdiatemcnt, dans le cas oi:1 des circonslances
~TaYcs su1Tenues dans Ies Principautes r1;clameraient de nou\'eau
l'arloplion de cette mesure. lndependamment de cela, on aura soin de
romplcter, sans retard, la reorganisation de la milice indigene,de maniere
:1 re qu'elle offre par sa discipline et son el'fectif une garantie suffisante
pour Ic mainlien de l'ordrc leg-al.
ART. i:J. - Pemlaul la dmee de l'occupalion, Ies deux Coms conli-
uueronl ;'t faire rcsider dans Ies Principaul{!s un commissaire exlraor-
dinairc n1ssc et un commissaire cxlraordinairc ottoman. Ccs agents
speciaux seront charges de diriger la marche rles alTaires et d'olTrir eu
comm1m aux !Iospodars leurs avis et !curs conseils, toutes Ies l'ois
qu·ils remarqueront quelques abus graves ou quelque mesme nuisible
a la tranquillite du pays. Lesdits commissaires extraordinaires seront
munis d'instructions identiques concertees entre Ies deux Cours, et
qui lcur lraceront leurs deYoirs et le degre d'ing-erence q11'ils all!'Onl
ii cxercc\J' dan, lc•s affaires de;.; deux l'rincipaut.e.,. Le., deux commis-
saires aurnnl i'~galcmenl :l s·e11tendre .~ur le choix des membrcs des
comites de reYision ,i elabli1· dans Ies Principautcs, ainsi qu'il a ele
dit dans l'arliclc 3. lls rendront comple il leurs Cours respectives du
traYail de ces comiles, en y joignant leurs propres observalions.
ART. 6. - La durce du present arrangement est fixe au terme de
sept annecs, ii l'cxpiralion duquel Ies deux Cours se reservent de
prcmli·e en consideration la situation dans laquelle Ies Principaules se
trouYeraienl alurs, el d'ayiser aux mesurcs ulterieures el le:,; plus pro-
pre,, :1 assurer, pour im 1011g aveuir, le bien-elre el la tranquillile de
ce,:; de11x PrnYinces.
ART. 7. - li est entencl-..1 quc pai· le presenl acte, motivu par des
cireonslance;.; cxc·eplio11nelles, el concln po111· im lemps limite, ii n·esl
Pl}~CES JUSTIFICATIVES 44b
------------------------- -------
deroge a aucune des ,;Lipulations exislantes enlre Ies deux Cours, i1

l'egard des Principaul(!s de Valachic et ele ~1oldavie, el que Ies trailes
anterieurs corrobores par !'acte separe du traite d'Anclrinople conser\"cnt
toule leur force el valeur.
Les sept articles qui precedent ayanl ele arr(•tes et conclus, nolre
signature et le sceau de nos armes ont ete apposes au present aclc,
qui est remis a la Sublime Porte en echange ele celui qui nous est
remis par Son Altesse le grand visir, et Son Excellence le ministre
des affaires etrangeres precites.
Fait :l Balta Liman le 19 avril/1-er mai et de !'hegire Ic 8 djemazi-
ul-akhir 1265.
Signe : VLADIJ\llfi 'flTOFF.
Envoye extraordinaire et ministre

plenipotentiaire de Sa '.\lajesl6 l'Empe-
reur ele Russic pri•s la Sublime Porte.
DOCUMENTE
1° INDIGENATUL ACORDAT GENERALULUI CONTE KISSELEFF.
2° HRISOVUL LUI MATEI BASARABA, DIN 1639.
H° GENEALOGIA ŞI TABLOURILE FAl\IILIEI BASARABA-BRlNCO-
VEANU-BIBESCU.
E. S. D. v1ce-cancelar către D. Daşkoff.
)I. 8. lmpftralul Rusiei a autorizat pe generalul conte Kisseloff să

pl'iimeascft indigenatul ce i-a fost oferit do Obşteasca Adunare a Ţftl'ii
Homîno7tî.
llO Aprilie 1841.
\li'am făcut o daloric sfi pui subt ochii lmpăl'atului depe1;m. Yoa,;tl"ft
din 6 \lal'Lie, n. !lll, ca!'c dă seamr1 de hotăl'Îrea luat[\ de Oh,:;tcasca
Adunare a Tării-Homîneştî, să ofere contelui Kisseleff. indigenatul în
Principat, ca semn de rccuno,;;tinţă pentru modul în care a împlinit
măl'inimoasele vederî ale \Iaiestăţii Sale Împărătei;;tî. ·
Această solemnă şi spontaneă manifestare a simţimintelor ele !'ccu-
11oştinţf1 ce 'nspiri't Romînilor binefacerile auguslului protector al palriei
lor, acest omagiu public de stimă :;-i iubire adus a1·dui-a care a l'osl
1lepozilarnl gînclirilor rn[1l'illimoase :;-i bineYoiloaro ale lmpftratului, erau
menite s[t fac[t pe ~Iaiestatea Sa s[1 sirn\ft o mulţumire !'ealii.
Mă grăbe,;c sfi vă poftesc, Donmulo, să anunţa\î Prin\ului Ghica oft
auguslul nostru Stăpîn a binevoit a autoriza pe generalul conte Kis-
sdeff si't priimească indigenatul ce i-a fost dat. Veţî binevoi tot de o
dată să-l ru:.rn\î s'arate Obsteştei Adunărî pre\ul ce pune lmpăratul
pe sim\imintele co a arătat cu acest prilej şi care de allmintrelî cm[1s-
pu11d în moci a 7a ele desăvir,:;it cu via îngrijire ce n'a încetat ele a
inspira ~Iaiestă\ii Sale soarta Ţ[trii-Homîneşlî.
IIRISO\TL LUI MATE[ BASARABA
DIN 1689 I)
lu numele TatiHui i;;i al Fiului ,;;i al Sîntului Uuh, amin.

Noi Im l\latei Basarab cu darul lui Dumnezeu Domnilor i;;i biruitor
a toată ţara Romînească, încr1 şi unor părţf de peste munte a Al!ua-
:;;ulu i şi Făgărai:,ului Domn iprocî, lutuim· dimpreună, ai;;ijderea şi fie-
căruia cite unul deosebi, cărora se cade a i;;ti şi a în\eleg-e de acest
lucru, locuitorul \ftrii 11oastrc Romîne:;;li di11lre amîndoo rîndurile, ai:,a
duhovnicilor ca ,;;i mirenilor, prea luminaţilor Domni '), prea sfinţilor
l\Iitropoliţf, de Dumnezeu iubiţilor Episcopi, prea cinstiţilor Arhimandri\f,
cinstiţilor Egumeni, cu bunii mîndrie Pl'OlopopI şi preo\i şi diaconi :;;i
a lot cinul bisericesc, ai:,ijderea celor ele bună rndă boerI mari, cin,-,Li\i
şi socoli\i sl'eLnici, ch-eµ·ători, judecători şi a toată mesererea locmilori
ai ţărei :;;i tutulor hoerilor mar! i;;i mici ai ţării noastre, iubiţ.ilor cre-
dincloşilor no~tri ceştI de acum ca.re sunteţI de faţit şi care vor fi
<lupit aceea in veac, pentru că după obiceiul ce s'a înrădăcinat î11
toată lumea cu voia 7i c·u învăţăl11rn Domnului nostru Isus Chrislos
de rîndul sfintelor milllăstirf, l'oslu-s'au i11tiu·il ,;;i aici îu ţara noastră

de în zilele vechî, l;ii de îu descălecata \ării obicei('1 ca acela, facem
ştire cu acest hrisov al noslru a zidi bunii şi de D1111mc,:eu iubitorii
creştini, Domnii şi Mitropoliţii, Episcopii, boel'ii :;;i fie-cine ele împuter-

nicii locuitorii ţării, case Dumne;r.eeşlf, sfinte Mă.năsliri, aşa prin munţi,
prin păduri ca şi pri11 oraşe înlrn mulţimea slavei numelui lui Dum-
nezeu ~i întru lauda prea-curatei şi a tutulor slln\ilor lui Dumne;r,eu,
şi înlrn locuinţa, şi hrnna. acelor cari clupă cuvîntul sfintei Evaugelii
lumea ~i ale lumii toate au lăsat şi au mel's după Dumnezeu, şi i11Lru
vecinica pomani1 a lor ~i e1·lăcfo11ea pitcalelor l;ii întru cinstea ţă,rii,
I) BOLLEAC, p. 465.
') Adică: m111a~iln1· săi. (\. Ir.\
PIESE JUSTIFICATIVE 4bl
r;;1 a le întări cu moşii ~i aYeri clătitoare şi nedătiloare, earc obiceiuri

,7i s·au păzii pînă în aceşti ani şi vremi de acum mai de pre urmf1
cînd se înlîmplfi de slfLLură a fi Mitropoliţi :;,i Domnitorii ţării oameui
străini noă, nu cu legea sfinlft, ci cu 11ea111ul, cu limba şi cu 11ăraYu•
rile cele rele, adică (;reci ; care după ce m1 se 'ndurară nici se lene·
virft i11 viaţa !Jirui11ţel01· a ismcni i;:i a pu11e jos o!Jiceiul'ile eelc b1111c
b11ll'Îne ale ţ11rii, pentrn care stricăciune a obiceiurilor curiud le fu a
aduee r;;i [ara la ri.~ipire dcsăvirşită :;si la pustiire, r;;i pre elîns,1 pusliind'o.
nu se ruşinară, nici se temurf1 a atinge năran1l lor cel rău !;\i rle sfin-
tele :\Irlllăsliri Domn<>,:;Li ale ţării, ci îndrfisnirfi a crilca obicP-iurile Mft·
nf1sli1·ilor, şi pravilele ctitoril01· ])omnilor bălrî11i, cc au fosl legiuit l'i
de sfi11Lele Mfinăslirile lor, a Ic pune jos şi a intra în hleslemele lor,
şi spurcîncll1-r;;i mînile lor ('ll OJ·biloarea milă, subl hicleană laină, în-
cepmf1 a vinde ~i cărdumări slinteh~ Mănăstiri ale ţării :;-i laHelP
Do1111ie,;;Li a Ic supune mclo,1,:;e dajnice altor l\Iă11ăsliri de prin ţara
Grecească ,:;i de la Sl. Ag·ma, făcîndu-le hl'isoave de închinăclune fărf1
de ';'lirea sfatului şi făr[L ele voia soborului şi a nimului din locuitorii
ţfirii, ca sfi le biruiască şi să le moştenească în veci : ele care lucru
Li1H· venise vremea cuvîntului lui David sfinl Proroc :;-i lmpăral a-l
zicm·c şi noi cu puţinel numai schim!Jîndu-1 : «Doan111e, yc11irf1 slrăi11ii
«î11 mo~ia noastră şi·';'i spurcarr1 111î11ilP lor cu mile, ,:;i î11drf1s11ii-ă a
«Yi11rle ,;;i circiumări sînldc talc şi a .~·oni pre lllO';'lle11i, ~i în trndelc
«:;-i osle11clile lor a băga p1· sl_r11i11I, 1'11111 de ruşi11e i;;i de împulăciune
«veeinilor 110:;;tri ;» ci miloslivul Dun111eze11 nu de lol r;;i pînă în sfîrşit

11e prididea slrăinI ca ac·eia, nici au trecut rugăciunile, lacrămile, sus•
pinili· acelor părinţi duhovniceşti goniţi de străini de prin locuin\ele
lor în silfi fără dreptate, ci iai·ăşi inlorcîndu-şI mila cea mare Dumne·
zecascr1 spre accaslf1 săraeă de \ară, ~i pomenind milele lui cele de
demulL ee au fosl făcui cu neanrnl nostru Basarabese, cu c·ei DomnI
mo,;;nenii \firii care a mulle Mănăstiri şi IJisericI fură zidilorî şi miluitori,
t;si acel<>aşi mile de denrnlt \Tind a Ic înnoi iară:;;I aceluiaşi neam Basa·
rabesc spre gonirea din ţarft a străinilor, şi spre adunarea moşnenilor
ţării, adusu-şi-au aminte de noi care suntem mai sus zişi lw !\falei
Basarab şi ne-au adus din \ări străine de unde c1·a111 goni\I de străini
şi pribeagi ele răul lor, şi ne alesă la domnia ţfirii, şi ne ridică la
scaunul moşilor no~tri. DecI rinei ne aşczarf1111 cu mila sîn\iei sale a
J1 liiruilor ţării şi ţiitori de steagul impărf1tcsc 1\, atund mlunatu-s'au
1) '.'iu rupe cu Turcia. (~. Ir.I
4f>2 PIESE JUSTIFICATIVE
tot soborul ţării inainlea noastră ~i duhov11icesc ::;i mirenesc, cari plc-
dnd genuchile lor lo~i inaintea noaslrfi cu lftcrfuuoasă strig-an· a11
jeluit şi s'au plins înai11Lca noaslră de strimbătatea Ct'. au rftbdat de
la străini, nu numai ai-I-altă ţadt ci 7i sintele :\fftnăstil'i cum seric
mai sus. Drept aceea, 11oi ce sunlcm mai su.~ zi::;i lw :iratei Basal'ah,
clin înaintea adunării a toatfi \ara cu sfatul ::;i cu voea a lot sobornl,
a~a am locmit, cum acele sinte lavre Domnc 7 Li, cai·-i le au închinat
acei Domui ~i Vlfidicl slrftini, pe11lru milă, fărft voia 7 i fitră de ,;;Lirea
nimului, de le au supus metoa 7e dajnice altor Mănăstiri din \ara Ure-
t:ească, din sfinta Agura, !;'i de pre aimca, insft Măuftslirile a nume :
Tismana, Cozia, Arge 7ul, Bistriţa, Govora, Dealul, Glavaciocul, Sna-
_!.'.·ovul, Colmana, Valea, Hi1wăcfon1l, Mislea, Bolinlinul, Cfuupu-Luug,
Căldăruşani, Brincovenii, Sadova, Aruota, <Jura-Motrului, Potopul, l\H·
eelul, Tinganul, acele toale să He in pace de cfdugării străini, cărora
li s'au fosl dat penlrn milele lor, !;'i să aibft a trăi mănăstirile înlr'acca
slnho:de ce au ,wut mai de înainte pre acea pravilft 7i tocmealft t·um
au legîuil ziditorii :;;i ctitorii lor, :;;i sfi aibă a li pe seama \ării t.:um
au fost de veci, însă alegi11d afarrt ,wele l\ffmftslirI mftcar Domue~IT,
măcar hoe1·t\~IT. cari singuri ctitorii le au supus mctoa:.,e cine undt'. au
nul, acelea sft lie supuse şi slălftloare călugărilor strfiini, insfi d11pft
t·um vor li scris şi legiuit clitorii în cftrţile lor de inchinăciune pre
acea locmcală neschimbată să lrftiască ; earfi ;\Jănftslirile ce le au rn-
prins călugării străini pre mită, să fie lipsiţi de dinsele şi să aibft it
locui într'insele călugării ţl'irii, şi să aibă a li se lua ~i căr\i, hrisoaw,

-~i ori-Cl' diresc vor arna pre dinsele de la cPi Domni ';'i Vlfidieî slr:1inî;
carft de le \'Ol' !;'i asc111ule, >;-i le ar scoale iu înainLe orî i11 ce nemc,.
nici odinioară crezute, priimite, nici în seamă. hăgalc ele niminea sfi,
nu fie, ci încfi lualt> ele la miinile 101· sfi fie, şi să se ::;pargă ca ni,;,Le
lucruri fă1·f1 1lrcptale, 7i cu ::;trimbătatea milei făcule in silă ~i l'ăl'ft \'Oea
soborului ţării ; iară cine rli:1 Domni, ca1·e \'a alege Dunmezeu dupft
petrecerea noaslră, sau din Vlădici, sau din Episcopi, sau din boiari 1;-i
putemici, se \'a ispiti He odinioară, pentru milft sau penlru rngf1cT11-
nile şi silniciile călugărilor străinl, sau cu îndemnarea a cui-Ya din
slrftinT sau clin ţară a priimi acele cărF .sau hrisoave ascunse de din,:;i
t'e se ar arăta ne-o dată, ';'i acesL hriso\' al nostrn care este cu sfalul,
cu vom a lot soborul ţării meul, va călca şi îu seamă nn-1 va bftga ,;;i
\'a închina 7i supune vrc-una din mănăstirile ţ[trii veri din acele ce
au fosl Yî11d111e ';'i CÎl'Ci11mf11·ilc de acei .străini. veri r!i11 care n'a11 l'o,l..
PIE::iE JOSTIF!CATl\"E 4o
acel om, Domn firi, MiLropolil Hă, Episcop fiii, sau ori ce boiar mare \'a li.
ori strrlin, ori din \ară, acel om din preunft cu îndemnătorii lui, sfi aibft a
1110!;Steni blestemul soborului, arhiereilor, igumcnilor şi a toţi preoţii ţării,
ca!'e blestem naintea noastră şi naintea adunării a toată ţara în sfintei.•
odfijdii îmbrr1caţi şi cu făclii aprinse în mină înfricoşat şi groaznic făcutu
l'au. şi bleslemînd stinsu-s'au făcliile cum este legea blestemului, care
blestem întl''acesl hriso\' al nostru ară1r1mu-l şi noi, şi-l punem în nainte,
cum pre 0111 ca acela !'arele \'a îndrăsni a sparge această soborniceascft
legăturf1 din prcunf1 cu îndemnătorii lui să-l spargf1 Domnul Dumnezeu,
sft-i Yit' eul'sa care nu o şlic 1 şi vinr1toarea cc i-au ascuns să-l euprinzf1,
şi inlr·al'ea cursă sr1 cazft, să-i fie curtea lui pustie, ,:;i întru locaşul
lui ~r1 n'aihft eine locui, srt se şteargă
numele lui clin eartea vic\ii, ::,i
('li dil'ep\ii sfi nu se scrie, sft puc Dumnezeu pe p'icfttosul asupra lui
i;;i diaYolul sfi stea d'a eh-capta lui, <·înd se va judeca sft iasă osîndit.,
şi rug·ăciunea lui sft fie întru păcat, şi să fie zilele lui puţine i;;i dregft-
toria lui s'o ia altul, sr1 fie feciorii lui 1·ămaşi săraci şi muierea lui
yf1duYă şi să fie goniţi din casa lor, datornicii să caute toate cite suni
ale lor, să jefuiască străinii osteneala lui, osfintitori să n'aibă, nici sfi
fo• cine-va a-l milui, sft fie feciorii lui de peil'e, intr'un nea1n sft se
măture pomana lui, să se pomencascft slrîmbătalea pf1rin\ilor in·11aintca
lui Du111nezeu 7i pftcatul, minia sft nu se currtţească, ce sft !ie in 'naintea
lui Dumnezeu pu1·u1·ea, sft cazft ele vrr1jma 7ii lui i11 deşert, sft goneasc-ft
uf1j111a':'ul pre sul1etul lui şi să-l aju11gf1, :;;i srt calce în pămînt viaţa
lui, ,:si yeslea lui în \ărînft s'o pue, :;;i să se mfttlll'e de pre pămînl po-
mana lui, >:<i la sfirşeni[i să se ia cu păginii, şi în zioa de infrico~ata
judecată s[t nu yază slava lui Dumnezeu, ,;;i foe i;;i spuză, 7i viut vi-
foril sf1-i fie parlC'a paharului lui î111preunr1 cu luda şi cu Arie ; ,:;i
aeestea să se 'ntimpleze lui a le nemeri în ,·alea matcei focului <su dl'
trei uri anatema a ,H8 sfin\1 părin\i de la soborul Nichei. Aşijderea
iară':'i i111polrivr1 cine va cinsti şi \'a păzi neclintită această sobomi-
eeas6t tocmeală rlintr'acest hrism· al nostru, şi-l ya mai întări ';'i cu
hriso\'ltl lui, pre acela să-l auză Dumnezeu în zi de grijea lui, să-l spri-
jineascr1 numele Dumnezeului lui Jacob, să-i trimită ajutor de la sin tul
r;;i din Sion, să-i foloseascft, sft-1 Uag·osloveasef1 Domnul, ,;;i s11 vazfi toi
binele în toate zilele Yieţii lui, sf1-i dee Dumnezeu zile lungi l;'i !Jla-
goslo,·enie în yeacul veaculu'i, sfi se lumineze timpm-iu lumina lui, sf1-i
111L•arg·f1 în'nainte dreptatea lui ~i slava lui Dumnezeu sfi-I coprinză, s:1
rf1,are lu111ina lui la inluncl'il', ,:;i i11tuneri('1tl lui sft fie ('a o amiazft-zi
PIESE .JlJSTIFICATIVE
~i sri fie Dumnezeul lui cu <linsul pururea, ~i sr1 se satul'e eum CU!..st'lă
sulletul lui: acela la săyir,:;enic dup[1 moarte să i11tl'e în bucuria Dom-
nului Dumnezeului său, :;;i iu veac să Jie părtaş al huni'ttăţii ca aeela
care ochii:i n'au Yăzut, urechia n'au auzit. şi la inima omului 11 ·au
venit, care au gritit Dumnezeu acelol'a ce iubesc pre dinsul, care Dum-
nezeu locue~Le in lumina cea neapropiatr1, cela ce csle hlagosloviL in
veci amin ; :;;i către mai mare credinţă a acestui lucrn sobomicesc
111[1l'turii adueem intl''acest hriso,· al nostru einsti\ii ~i credincio~ii
sveadnicii Domniei noa.~trc şi dreg[tlorii \ftrii duhovniceşti şi mil'canii,
chir p[trintele nostru AI'hi-mitropolitul Vlădica Teo111 al Tării-llomine~ti,
chir Ignatie Episcopul sîntei Episcopii Himnicu, chir Stefan Episcopul
sintei Episcopii Buzăului, Pan ') Teodosie vei ban '), Pan I lrizea vei
<iYor; Pan Grigoric vei log; l'an Hadu vei vist; Pau Preda vei spat;
Pan Buzinca vei cluc; Pan Socol vei stol; Pan Radu vei e0111; Pan
Vucin[1 vei peh: Pan <'onstanlin vei Post :;;i 1s: singura zisa Domniei
111elc, ,;;i iară~i pentru acea L[tric a crcdinpi cu mina noastr[1 am isc.-iliL
~i pccctia cca mare a \ării noastre a o lega am prcporuncil, :;,i am
.~eris eLL Pirvul Hadulovicî. Datr1 iu palalnl noslrn cel de căpetenie în
cetatea ele Dumnezeu păzită in Bucure~li. Luna (fftră) 28 zile. .\nul
de la facerea lumii 7147 '), eară ele la mintuirca lumii 16,19, eari't al
Domnii 11oast1·e al r;;aplelea au.
lw I\IATEI V0EV0D, cu mila lui Dumnezeu Domn.
Peceti:1. Domne1sdl există in original, liind din cele atîrnate.
') Boer, pre;;curlare !lin jupan.

') Idem.
'I Ortodoxii dau 5508 ,·a dalf1 a facerii l111nii.
F.HIILL\ BASAIL-\B-Blll\'Cl >Vs\;1/-BIBE:::lClJ.
OlllGl;>;ELE El
IJ11pă tradi\iune, origina familiei Bl'inco,·;u1 ><c suc la Vuick Branco-

vici, fratele despotului Serbiei La,za,r Bra,ncovicl.
Acest nume de Bra,ncovfrl fu purtat de sfintul martir al Ortodoxiei,
~litropolitul Snva, Bra,ncovl. Yidi111[1 a zt>l11lui protestant şi al barba-
riei ungare. E de presupu,.; că apar\inea 1111ei r[u1111rI a familit>i Bnw-
codcl sau Bra,ncova,11.
Prinţul ]ltfa,tei Ba,sa,1•a,ba, era Brîncova,n. 1) El se numea ,lfa,tei aga,
dcn Brfncovenl, cinel se răsculă în contra Turcii.

Pentru a relua lucrurile de mai sus, r[1scoala lui llfichai- Viteu zul
ani drept urmare că, in zioa cind el l'u asa.~iual prin ol'(linile Cuqii
austriac(', Hominii i~i putlll'[t alege llc~ ])omn pe Rnd11-Şerba11 Basn-
rn/J. carP IJ[1tu şi uci~(~ pe capul partidei ungan• din Tra11sih·a11ia, pc
Moise Szekcl.1·.
Dar, zece ani mai tirzi11, Turcii 1111mir[1 ·11 locu-i pc Radu Jfilmea,,
,;;i iu cmind, jugul lor şi al Grecilor, făpturelc lor, - care se slujeau
rle puterea Tureilo~ spre a se 'mhog[1ţi 7i-a 'mhog[1ţi ale lor m[111ăstiri,
- se făcu atit de nesuferit, in cit i11 16,rn, Jintei Brfnco1·a,n11 trebui
sft facf1 o rcYoluţiune.
)latei-nidă aminteşte 'n tot d'auna, in ac:Lele sale, pe ,., Unchiul Dom-
nii mele, Basurnh vocvod" Tatfil său luase deci de 11eYastii pe o s<Jl'ă
a lui Serba,n.
'
Matei avea 1111 frate, care avu de Jiu pe Preda, maru yornic, - Lată I
postelnicului Pa,pa, Brîncova,11, Latri insu-:;;î al lui Consta,ntm-vodll Brîn-
cova,n Ba,sa,ra,b, l[tiat de Turci 111 1714.
Cronica anonimă, c1111osculf1 şi :-mii numele de C1·onic.t e,ipita,nullli
Co11sfantin (~IAGAZIN ISTORIC, t. 1-rt), zice ert Pr,idn Brîncovea,nu a fn~t
I) V czI nunwroascle llrisrn\\·c al!' ac-c~l11i Domu.
4bG PIESE JlJSTIFICATIYE
uci,-; îu l'ăscoala în conlra Grecilor care amf1rî zilele din u1·11111 al c lu

}Iratei Basaraba. E o rătăcire: numai Papa a fost ucis, 7i sulil Co11-
stantin-Şerba11 Basaniha.
Iutr'acleYer la mfmăslirca Brînconml, ce era alît ele bogatft în po-
doabe şi în căr\i ele pre\ dale ele Matei Basarab, de Constantin Şer
ban Basa,rab (copil clin flori al lui Radu-Şerban) ,;;i de Constantin
Basarab Bz-încovan, rnre to\i au măriL-o !;ii înfrumuse\al-o, se găsc.~c
111ormi11lcle al lui Barbu Brîncovan (ţ 1694), al lui Preda, i;;i Pa11a
Brî11co1·a11, :;;i al ncn~stei acesLui din urmri.
Iată insc-ripţiunea cc stf1 pe mormîntul lui Preda :;;i lui Papa Brî11-
co1·an:
«Aieea zac oasele rftposaţilor înlru duhul sînl foricitul jupan Preda
«Yel nm1ic Brîncovamz şi ale Jiu-său Papei postelnicul, cărora li s·a
«înlîmplat periru întîiu Papei postelnicu în zilele lui Constantin Şerban
«n>eYOll, pe vremea ce s'an ridicat dorobanţii căliiraşi hoţeşle asupra
«domnului s[rn ';'i a 1wa111ului boeresc, atuncea au ucis pe Papa. poslel-
«uic-ul liiud lealul, 716H (1655), iar pe tali't-sf111 Pr('da Yornic l-au uc-is
«Mihnea rodă,
cel âîu în casele l lomnci;ili în TîrgoYi,;;Le nefiind YinoYat
aceaslă piatrf1 cil' l)umneaci jupăneasa Stanca. Can-
,,nimic: :;,i s'a pus
«tacuzin, care a [ost jupăneasa Papei postelnicului, luna (mea~iţa1
«Iunie clin leal.ul 7176 (1668).»
1,11,"i acum inscripţiunea ele pc 111ormînlul Stanchii Cantacuzino:
•Subl această marmurft zace \ftrîna jupănesii
Stanchei Cantacuzino,
«rata lui jupan Consta,ntin clin Yechiu şi î111pf1rătesc
roci Cantacuzin
«hiY Yl'i postelnil", :;,i a lloamnii Ilinchi [eli bătrînului Io Şerban Ba-
«sarnbn YOeYocl. jupăncasa lui .iupan Pap1ii Brîm·o1·canul I . . . • 11
«l"edorul lui jupau Pred;i Brîncovennu/ biv vei YOrnic :;,i mumă bla-
«goeesli\'l1lui Domn Ion Constantin B. Bnsnra,ba vocvod, carea cu
•mare blîndeţe şi cu multe milostenii ';'icu 11,~spuse alle lmnf1Lf1ţi trf1ind
«7i împlinind vîrsla ci ele ani ( . . . . . ) din care 44' yf1duvf1 săracă d,·
«so\111 ei ( . . . . . ) c1·e 7tine 7tc s'a11 sf1Yîr 7it la anul ele la zidirea lumii
«7207 ';'i de la spăsenie 16~9 fe\T. 1 întrn al u11-spre-z1!celea an al Domnii
idiului său Ion Consta.ntin B. B ,·nevod, carele cu mari• einsLc :;-i cu
«loalc crc,:;tine 7tele pomeniri :;-i mili aici la mănf1stirca Bdn1·ovc11ii, unde
«ca insftşl la moarte au lf1sat, aducîncl-o, lingă so\ul ei Pnpu poslel-
«nicul ,:;i socru-său Preda yor11ic o au astrucai.»
') Lipsurile 1·a1·1• se ,·rid s1111t di11 eausi'1 ci'1 este pialra ruplft.
I
TABLOUL GENEALOGIC ·j
AL CASEI BASARABA - BRÎNCOVAN - ;1 BIBESCU
DE LA lNCUSCRIREA BASARABILOR CU BRlNCOVENII
I
Prima dinastie a Domnilor Ţării-Romîneştl datează de la RADU NEGRU, numit şi TUGOMIR BASARABA, cuceritor al Tării-Romineş tl şi cap al familii (1290).
~~~. {
RADU ŞERBAN BASARABA, domn de la 1601-1611 •
I
. • o soră măritată cu .r ..... . . . -........ . .. .
i
Brîncovean
CONSTANTIN Elena, măritată cu I I

ŞERBAN BASARABA, Constantin Cantacozino MATEI BASARABA David Bîncovean
domn 1633-1654
copil din flori
Domn : 1601-1611
+ Preda BrîJcoavean
I +
Drăghici'.-Traian ŞERBAN Constantin Stanca . . . . . • . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . măritată
. • cu . . . . . . . . . . . I
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . Papa Br1ncovean.
I CANTACOZINO Cantacozino
(Familia Cantaco- domn I 1- - - -- ' - - - - - -- - - - - - -- - - -- -- -- - -- ----+------ - - - - -- -- - - - - - -- - -- - -1
zino din Moldova 1678-1688 ŞTEFAN
zisă şi Canta. CANT ACOZINO CONSTANTIN BASARABA BRlNCOVEAN, însurat cu MARIA, fata lui ANTONIE-VODĂ d PopeştI (1669-1672).
domn 17J4-17l6
I
domn 1688-1714, +tăiat la Constantinopol.
Gheorghe I
Cantacozino (1) (2) (3) (4) (1) (2) (3) (5) (6) (7) (4)
ş i fraţii săi Constantin Ştefan Răducan Matei Stanca Maria Ilinca Ancuţa Bălaşa Smaranda SaftQ.
însurat 1706 însurat 1709 t tăiat la t tăiat la măritată 1692 măritată 1692 măritată1698 măritată 17 măritată1708 măritată1712 mărit. 1700 cu . . Gheorghe
cu Anita cu Bălaşa Constantinop. Constantinop. cu Radu, fiul cu Cons- cu Scarlat cu Nicola cu Manole cu boerul Creţulescu
Lupu Balş Cantacozino 1714 1714 lui • tantin Duca Mavrocordat Rosetti Andronic Bălan I
t tăiat la t tăiat la JLIAŞ-VODA Constantiu Creţulescu
I Ioan Fratele său
Constantinop. Constantinop. (1616-1627) Caterina Bibescu Barbu, 1720
1714 1714 I
I
Familia Cantaco- I
măritată cu Văcărescu
I ~tefan
zino, care se con- Constantin I
Basaraba-Brîncovean, Teodor Hariclia Smaranda Caterina
tinue chiar azI în t 1757 Văcărescu măritată măritată cu mărit. cu ... Demetru Dincă Ştefan
Ţara Romîneas- cu Mihai Manu I
că, a produs ra-
I I I
Nicolae Emanuel lpsilanli Nicolae
mura din Basa• Bibescu Demetru Caterina
rabia, esită din 180t Basaraba- însurat cu măritată cu
Bîncovean, colonel Elena Ar-
Nicolae , ' fratele Zimbroski
spătarului Ion t 1807 gintoianu I
Cantacozino . I D~em-etr_u_,,_E~l-en_a_""'
mort în 1809 Elena Maria Grigore măritată cu
(al 3-ea copil) (al 2-ea co- Basarab-Brînco- baronul A. de
măritată cu pil) mări vean (1-iil năs
Marenzeller
Cantacozino- tată cu cut) t 18.!13, însu-
Păşcan Băleanu rat cu Safta Balş
I t 1856 soră cu • . Caterina Balş, nevasta lui Alexanclru Mavrocordat. l
ELISABETA ŞTIRBEI . Zoe Ghica şi
ZOE (MAVROCORDATOS) BASARABA-BRlNCOVEAN,
I
adoptă pe . . ~ritată cu . . . . . . • GHEORGHIE BIBESCU Ioan BARBU Elisabeta Damian
t1, (al 2-ea fiu) (al 3-ea :fiu) (1-ul năs.) t 1869 + t
t a,Jes de na,ţiune pe via,ţă,, t 1879 însurat (adoptat de)ŞTIR
Domn de la 1842 la 1848, cu Ana Florescu BEI, domn de la
I însurat a doa oară 1849 la 1856, în-
Iii cu Maria Ghica surat cu Elisabe-
J' . + 27 Septem. 1859 ta Cantacozino
t 1876
I
---~~---~-:---~-=-----=-~--:-:'.--~------,----i!•..--,,.----------
Grigore Nicolae Gheorghie Alesandru Elisa Caterina Zoe Maria Elena I
prin adopţiune Ba- + 1-u iunie însurat cu însurat cu măritată c 1866 + t 1858 măritată cu ·l- 24' Oct. 1883 Grigore, Gheorghe, Alexandru, Demetru, Fenareta, Alexandrina.
saraba-Brîncovean, 1890 însurat Valentina de Elena, născu- Filipescu , măritată cu măritată cu Odon, măritată cu
t 1i> Oct. 1886 cu Elena, Riquet, tă Epureanu + Aug. 18 , generalul Gheorghie conte de Victor, baron
însurat cu născută d'El- contesă, de 'Ioan Florescu Cantacozino
I
Montesquiou de Courval
Raşela Mussurus chingen Ca,ra,ma,n- · 1 Fezensac ·I- Aug. 1891
Chima,y t mai 1882
TABLOUL GENEALOGIC
AL FAMILII DOMNITOARE A MAVROCORDATILOR
' .
Din care şi'a tras neamul Prinţesa ZOE, adoptată de Prinţul Grigore BASARABA-BRANCOVAN şi măritată cu GHEORGHlE DUMITRU BIBESCU,
care domneşte de la 1842 la 1848
Nicolae MAUROCORDATOS
născut la Cbios, în 1099. însurat cu Roxancl.ra Scarlati. l\lorl la
Constantinopol în 1639.
I
Alexancl.ru MAUROCORDATOS
n ăscut. la Constantinopol în 1636. 1n urat cu SulLana, nă c. Hriso coleu.
Mort în 1709. Mare Tîlmacii"1, negotiă pacea ele la Carlovici.
Priimi ele la împăratul Leopold titiul de Prinţ al !mperiului.
I
Ioan NICOLAE MAUROCORDATOS
MAUROCORDATOS născut la Constantinopol în 1674 Primul domnilor grec în
Primul Domnitor Tara-Rominească în 1716. Negociă şi încheia Pacea ele la
în Molei.ova PasarovicI. Muri pe Scaun , în 1730, la Bucureştr. !nvăţat şi
ele la 1709 autor distins; operile sale în eliq.easca antică fură publicate
la Leipzig cu o traducere latină. Immormintat în mănăstirea
din Văcăreşti, pe care o fundase şi o înzesLrase bogat.
I
,-----------------------------------
CONSTANTIN MAUROCORDATOS
n ăsc ut la BucureştI în 1711, mort la Iaşi, în 4
Sultana
l\IAUROCORDATOS
lOAN
l\IAUROCORDATOS
Decembre 1769. Urmă tatălui să(L, în 1730, în măritată cu Marele Domo al Moldovei
scaw1ul Tării-Romîne!;ltî; domni aci de mai Postelnic Muruzi, de la 1743 la 1747.
multe orI timp de 16 ani, ş'in Moldova timp tatăl lui Constant,in
de 6 anI. Vestit prin reforma cc 'ntroduse în i\foruzi, primul Dom-
Tara-Romînească şi Moldova, prin slobozirea nitor clin acestă
culturci porumbului. Puse srt , e Lraducă căr famili e.
ţile bi se riceşti în limba ţării.
I Sultana ALEXANDRU
Demet,ru ALEXANDRU MAUROCORDATOS l\IAUROCORDATOS
MAUROCORDATOS MAUROCORDATOS măritată cu Marele Domn, nă scut la Con-
născut si mort în Domn al l\Ioldovei, pore- Tîlmaciii al lnnallei stantinopol la 1-ii iulie
l\Ioidova clit Dely Bey, dela 1782 Porţi Otomane, 1734, mort la Moscova
la 1785. Insurat cuPrin- Gheorghie Caragea, la 8 februarie 1829.
tesa !\,!aria Calimaki. Latăl Domnului 'fări Mare Tîlmaciii al Porţii
I
Alexandru
.
Ralu
I RomîneştI, Ioan
Caragea.
în timpul cesiunei Cri-
meei Husiei. Domn al
MAUROCORDAT0S MAUROCORDATOS Moldovei de la 1787 ;
nă ·cut şi mort la născută în 1786, moarLrt mult, prolegiat ele lm-
Iaşi, însurat cu la Atena în 1860. 1ări părăteasa Caterina,
Caterina Balş. tată cu fiul Domnului găsi scăpare 'n Rusia,
Moldovei, Alexandru trăi si muri la Moscova.
Maurocordatos, Sy. . I
Const,antin. Caterina
MAUl:lOCORDATOS
Domni soa ră ele onoare
ZOE Demetru Alexandru Maria a lmpărătesei Rusiei .
l'VIAUR◊CORDA TOS MAUROCORCATOS l\IAUROCORDATOS LMAUROCORDATOS
măritată cu însurat cu Domni- născut la Ia, i. măritată cu Vasile
GHEORGHIE-Dur.uTRll şoara Spiru. Belcliman.
BIBESCU
care domneşte în Tara Ro-
mînească dela 1842 la 1848
a,Jes de natiune pe via,tă,,
' I ' .,
GRIGORE NICOLAE GHEORGHE, ALEXANDRU ELIZA CATERINA ZOE
prin adopţiune t iunie 1890 însurat cu însurat cu măritată cu t 1866 t 1868
BASARABA-BRîNCOVAN, însurat cu Valei:tina de Elena, născu- Filipescu măritată cu măritată cu
t Octombre 1886 ~lenai născ. R1quet, lă Epureanu. t Aug. 1863. generalul Gheorghe
însurat cu ci Elchmgen. contesă, de Ioan Florescu Can tacozino
Raşela Musurus. Ca,ra,ma,n- https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro
Chimay.
PIE~E JCSTIFICATIVE 457
Heesc cliu aceste diferite documente t·ă. Brfncore11ii au, prin cloo
că.sf1torii. singe cl'al Basa rahilor.
Bihetjtii se coboară prin femei clin Brincovenf, !;'i prin căsătoria
Printului Gheo1-glde D. Bihcsc11, sunt drcp\ii moştenilorl ai numelui

Brînco1·e11ilor.
Ale;rerea di11 184,l a eonslin\it Cl'ea-t·e s'ar putea, în Frnn\a, numi le-
gilimitalea 1 1.
1 Aci',slă 1101ă
1
,;;i lraclw·erea Îll frnn\uze 7te a celor don inscrip\iuni de
mai ,us, s11111 de D. Bonifaeiu Floresl'u, prnfesor la Bueure~fi. 1;<i licen-
ţiai în litere de la facultat,-•a clin Rennes.
ERATA
Pagina linia in loc de
VII Hl ginerile ministrul

22 7 cele eelor
26 24 cati"t efila
47 24 nule nuli
52 Despre aserţiunea lui Vaillant, cf1 Drt!cescu a fost !,;l'aţiat de Vodă
Bibescu, a se vedea t. II. (N. tr.)
52 19 insuflatf1 insutlate
fiO nota : 1 'vor fi scutiţi nt fi scutit
70 nota: 10 Jo;;t ro~t
- 12 ,1nt1· inll.-
7.1, nula 2 · 7 in fieca1°L' in fiPt·an' an
82 21 Sfi
92 2 la cai·e di11 ,·are
96 rn Doo-zeci ,;;i cinci de mii Doo sute cinci-zeci de mii
pe 11in
114 2 lingă pe lingft
115 15 rloi aui noo ani
t65 4 date dat
178 5 ce s·a desfăşurat ce a desfă~ura t
182 5 aţitori ,qiţălori
213 5 sirbo-bulgară sirbo-bulgare
231 rn supsuă ,mpusf1
244 7 eestiune cestiuni
256 31) serie seril'
257 16 a Yft atine ;i lc-aţine
273 nota 2: 1 Vă facem ~e facem
274 15 le-a. le-an
312 a să -~l' sim\t1 sii se slln ~i"L
355 \) dlflreascft l'Înlărea~crt
--· 4:---~--
TABLA DE MA TERII
PH DIA PARTE
EXPUNERE SUMARA A FAPTELOP. CE AU PRECEDAT ŞI UR.\IAT TRACTATUL

DE LA ADRIANOPOL, DE LA POllNIREA RĂSBOIULUI ÎNTRE iNNALTA POARTĂ
ŞI RUSIA (28 APRILIE 1828) PÎNĂ LA SUIREA PE TRONUL ŢĂRII-RO:\IÎNEŞTI
A LUI BIBESCU (GIIEORGIIIE DUMITRU, LA 1-tl IANUARIE 1843).
CAPITOLUL 1NTl10
PRIVIRE ASUPRA CAMPANIILOB DIN 1821:l ŞI 1829.
Firmanul de la 20 Deccmbre 1H27. - Rusia ri\spu11dc pri11tr'o d,·l'larn-

\iune ele ri'1sboi(1. - La 2H Aprilie 1828 trupele 1·11><,·,;,ti trec l'l'lllul,
iau Brăila ';'i Val'Lla. 1111 i.,,lmt,·sc i11 t'<H1tra Sili~trici - Iii 18:rn, a,serJiu
11ou al Silistrici. llupfi capitularea cetfqii. ma1·e:;:al11l Diel>id pi\,,e,,tc în
contra Constantinopolului, ci,;;tigfl ,·icLoria de la ::;li\'IJO, ia _\clriano-
polul !;li impune pacea Sultanului. Tractatul de la Adrianopol. a
Septembre 1829 . . . . . . . 1
CAPITOLUL al 11-l'a
KISSELEFF GUVEIINOH GENEI\AL AL Pl!INCIPATELOH DUNĂRENE
Principatele innainte de 1829. - KisselelT 11umil guwrnor general al

l\lolclo-Rominiei. - Reformele lui. -- Lucrfirl pri\·itoare la regula-
mentul organic. - La 1-u. Mai 18Bl, re.!.!·ulamcntul 'fării-Romine,;;ti
:;;i cel destinat l\Ioldovii sunt ,·otate de Achmarea o!J,;teasl'i'L extraor-
dinară eonvocală. a,d hac. Principalele dispmii\i11ni al,! opc1·ei. ·- IIo-
lcra,-Energia :;;i devotamentul l11i KissclelT.-Hcinceperea :;:i slir:;:irea
lucrărilor de reorgaui;.:are . . . . . . . . . . 8
CAPITOLUL al I11-ca
S!Tl'AŢIUNEA iNNALTEI PO11Tl
Pregfttirile ge1wralului Kisscleff pentrn a 1ner~·c in ajutorul Conslauti-
462 TABLA IJE l\lATEIW
nopolului ameni11\al de l!Jl'ahim-Pm;m, - Situa\iunea Pur\ii. - Pacea

e î11cheiati't. - Kis~elelT părăsc,;;tt, Principatele. - PărerI de rău ce-l
însoţesc . . . . . . . . . . . . . . 1.7
<'APlTOLUL al lY-ea
HEOBGANIZAHEA PRINCIPATELOH DUNĂRENE
ALiludi11ea l'or\ii î11 timpul acestei pe1'ioade de reorganizare a Prin!'i-

palelor. - Numi!'ea de cf1lre Poarlft a lui Alexandru G_hica ca Domu
al Tării-Ro111î11e,;;ti, ,;;i a lui l\Iihai Sturza ca Domn al Moldovii. -
Mai 1884. - Prinţul Ghica e depus în 1842 printr'un firman al
Por\.ii. -- Numil'ea unei Cfrim[tcămii în.~rtrcinate sft guverne;1e ţara
pînă la ak,ge1·c,a viitorului Prinţ . . . . . : . . . . 23
CAPITOLUL al V-ea
PRINŢUL GHEORGHE-DUMITRU BIBESCU
Gheoq.die D. Bibescu. -- 0l'igina familii .~nlP: studiile ,;ale; îneepnlnl

carie!'ei sale politicl', - Alc,gcrea-i pe viaţă, ca 1)011111 al Ţ[1rii-Ro
mîne:;<ti . . . . . . 33
CAPITOLUL al YI-ea
Istm·ia după a11011imii . 45
PAHTEA A DOA
COllESPONDINŢĂ IJIPLQ)IATICĂ ŞI DOCUMENTE PRIVITOARE LA DOMNIA

LUI HIBESCLl, DE LA 1-(1 IANUAIIIE 1843 LA 11 IUNIE 1848.
GESTIUNEA SFI:\'TELOR-1,OCURJ
MănăstirI închinate sau bunuri măn[1slirc,;,li în Romînia 57
Memoriu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
A. S. S. Prin\ul Bibescn căire E. S. contele de Nesselrode, Bu-
em·<•:;;li 20 Mai 1843 . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Memorandul A. S. S. Pri11\ului Bil>escu către E. S. contele de
Nesselrode, Buwre~ti, 20 Mai 1843 . . . . . . . • . . . 89
Memoriul Guvernului din Sîn-l'dersburg, 1-ft August 1843 . . 93
A. S. S. Prin\ul Bibescu către E. S. contele de Nesselrode, Con-
slan tinopol, 20 Seplembre 1843 . . . . . . . . . . 98
Memoriul A. S. S. Prinţul Bi!Jescu, despre mfrnăstirile Princi-
patelo1· Ţării-Homîne!;<tI ~i l\IokloYii închinate Sfintc>lor-LocmI,
Constantinopol, 20 Seplcmbrc 1843 . . . . . . . . . . . . 100
TABLA DE l\lATEllll 463
D. Billccoq c:fitre D. ( ;uizot. 26 Septembrc 1843 108

D. Billecoq cfitre IJ. Guizot, 26 Septembre 1843 109
D. Guizot ('[1trc IJ. Billecoq, 23 Oclombre 184B. 111
Depe':'a E. S. Contelui de Nesselroele către D. Da~koff, Sîn-l'e-
tershurg-, 28 Decembrc 18¼3 . . . . . . . . llfl
K 8. (_jeneralul KisselelT c[itre A. S. S. Prinţul Bibescu, Sin-
Petersbrn·.!..!·, 14 Aprilie 1844 . . . . . . . . . . . . . . . . 117
Memoriul A. S. S. Prin\ul Bibeseu, Aprilie 1844 118
E. S. Contele ele Ncsselroele către D. ele DaşkolT, Sin-Petersburg,
18 Mai 1844 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 121
l\Iemoranelul A. S. 8 Prin\ul Bibescu către Cabinetul clin Sîn-
Petersburg·, Bucureşti, 24 Decembre 1844 . . . . . . . . . 122
A. S. 8. Prinţul Bibescu cll!re E. S. Contele ele Nessell'Ocle,
Bucure:;;li, Hl/25 Iulie 1845 . . . . . . . . . . . . . . . . 126
E. S. Generalul l'Ontc Ki;;seleff către A. S. o. l'rin\ul Bibescu,
Sîn-l'elcrsburg, 25 Nocmbre 1845 . . . . . . . • . . . . . 130
Insll'llsţiuni date de A S. S. l'1·inţul Bibescu lui Aristarchi-
Be~·, 1845 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
CESTIUNEA COMERTIALĂ
Expunere . . . . . . . . . . 147
A. S. S. Prinţul Bibescu l;'i Cabinetul clin Sin-Petersburg Hil
A. S. S. Prinţul Bihescn ('ălre 'li. S. Sultanul, llucurci;'li, 1848 . 167
A. S. S. l'rin\ul Bilw~l'll l'i'itre A. S. :\larel<,-vi,:ir Re1;-icl pai;'a,
Bucure~lî. 18 rn . . . . . . . . 158
Fir111a11 imp[irălesc . . . . . . . 159
D. Timony către A. :-; S. Printul Billescu, Bucurci;;ti, 14/28 De-
cembre 184B . • . . . . . . 162
E. S. contele de Stiil'mer către A. S. S. Domnul Tării-Romiue:;;ti,
Constantinopol, 21 :\'lai 1844. . . . . . . . . . . 168
A. S. S. l'riuţul Ilibeseu către E. S. D. de Tilo\\·, Bucure~ti,
11/28 Ianuarie 1845 . • . . . . . . . . . . . . . . . . 165
E. S. eonteh, de Nesselrodc căll'c A. S. S. Prinţul Bihcscu,
Sin-l'elerslmrg, 30 Martie 1845 . . . . . . . . . . 167
D. T'hilippshorn căi.re A. S. S. Prinţul Bibescu, Viena, 6 Martie 1846 168
D. l'hilippsbom către A. S. S. l'rin\ul Bibescu, lll Martie 1846. 171
CORESPONDIN'fA GENEHALĂ DIPLmIATICĂ

(184~-1846)
E. S. l'OnLelc de Ncsselrode cf1lre IJ. Da':'koff, S,în-Pelersburg-,

12 Ianuarie 1848 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
D. Billecoq 61tre K S. ll. Guizot, 2 Ianuarie 184H . . 179
E. S. rnnlele (h: N'csselrode cfilrc I). Dar:;koff, In11uaric 18-i:H 180
464 TABLA DE :\IATEHII
E. S. contele ele :Ncsselrode către :\. S. S. Prinţul Bib1\scu . . 180

E. S. Generalul conte Kisseleff cf1tre A. S. S. Prinţul Biheseu.
Sin-Petersburg, 184-3 (28 Ianuarie) . . . .184
. \. S. S. Prinţul Bibescu al Tiirii-Romine:;sti ctitre A. :-,. S. Prinţul
Sturza al :\IokloYii, Bucure~ti, 2 :\Iartie 1,,4-3 . . . . . 187
E. S. contele de :Ne.sselrode e,1tre Em. S. :\Iilropolitul Neolit,
Sin-Petersburg, 31 i\Iarlie 184H . 18::l
E. S. (!eneralul Duhamel cfttre A. S. S. Prinţul Bibescu, Paris,
24 Aprilie/6 :Hai 1843 . . . . . . . . . . • . . . . . • 191)
E. S. Generalul Kisscleff c:tlrc ,\. S. S. Pri11\ul Dibc.sm1, 1-i:'t
:\Iai 1843 . . . . . . . . . . . . . . . . ..... !Ul
E. S. Generalul conte KissclelT c:tlre ,\. S. S. Prinţul Bibe.scu,
Sin-Petersburg, 7 Iunie 1843 . . . . . . . 192
E. S. Generalul conte Kisseleff către A. S. S. l'dnţul Bibeseu,
Peterhol'f, 14 Iunie 1843. . . . . . . . . 193
.\. S. S. Prinţul Sturza căire A. S. S. P1-inţul Bibescu, Iulie 184:1 199
.\. S. R. Prinţul Albert al Prusiei către A. S. S. Prinţul Bi-
hescu, Berlin, 10 Scptembrc 1Hi3 2UIJ
:\I. S. Fredmit·.- \Vilhclrn, regele Prnsiei, ci'ttre . \. S. S. l'rin\111
Bibescu, Sans-Souci, 19 8eplembre 1843 . . . . . . 2Ul
A. S. {{. Prinţul Alhert al Prusiei cftlre A. ::,. S. Prinţul Bi-
bescu, :\'izza, 20 Octomhre 1844 .
:\. S. R. Prinţul Albert al l'rnsiei cătL-e A. S. S. P1·i,1ţul Bi-
hescu, Dt>rlin, 12 :\Iartie 1845 . . 2U2
:\ S. R. Prin\ul Albert al Prusiei eiHre A. S. 8. l'rin\ul Bi-
bescu, llerlin, 30 Septemhre 1846 203
A. S. R. P1·inţul Albert al Prusiei căire A. S. S. Prinţul Di-
lmseu, Berlin, 28 Seplemhre 18i6 • . . . . • . . . . . 21)3
.\. S. S. Prin\ul Bii>escu c,Ure .\. S. S. Prinţul Sturza, 19 Oc-
lomhre 1843 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
.\. S. S. Pl'in\ul Bibeseu cf1tre :\. S. S. Prin~ul Sturza, 2 Iau. 1844 20ti
D. Philippsborn către ,\. S. S. Prin\ul Bibe.~c11, Viena, 20 No-
embre 1848 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
I). Philippsborn cf1Lre A. :-;_ S Prinţul Bihesc11, ViP1rn, 21 No-
•~mbre 1841l • . . . . . . . . . . . . 2U8
E, S. RifoaL eftlre ,\. S. 8. Prinţul Bibeseu, Constantinopol. 1-i:'1
Deee111h1·p 1848. . . . . . . . . . . . . . • . , ... 210
A. S. S. Prinţul Biheseu c[1l1·e A. S. S. l'rin\ul Sturza, Bucure:;slî,
!J Ianuarie 1844 . . . . . . . . . . . . 212
K S. D. de TiLow cr1tre D. DaşkolT, Pera, 6/18 Ianuarie 1844 . 214
A. S. S. Prin\ul Bibesc11 ci't11·c A. S. S. P1·i11ţ11! 8turza, B11eure~li,
30 ,1ai 1844 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
.\. S. R. l'rin\ul Bibcscu eftlre :\. S. S. P1·inţul Sturza, Bucure~tî,
22 Augu~t 1844 . . . . . . . . . . . . . . . . . , .. 21fi
:\. S. S. l'rin\111 llibesc11 ef1lre .\. S. S. l'ri11\ul Sturza, 19 Martie
1845. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. - . - 218
TABLA DE MATERII 465
E. S. Generalul conte Kisseleff către A. S. S. Prinţul Bihcscu,

Sin-Petersburg, 14 Aprilie 1844 . . . . . . . . . . . . . . 219
D. Philippsborn către A. S. S. Prinţul Bibescu, Viena, 8 Aprilie 1844 223
K S. conte Kisselefl' către D. Cantacuzino, Sin-Petersburg, 14
Aprilie 1844 . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . 22G
E. S. Generalul conte KisselelT către A. S. S. Prin\ul Bibescu.
Sin-Petersburg, 1-u. Mai 1844 . . . . . . . . . . . . . 230
E. S. contele de Nesselrode către A. S. S. Prinţul Bibescu, Sin-
Petersburg, 2 Mai 1844 . . . . . . . . • . • . . • . 238
E. S. Generalul conte Kisseleff eălre A. S. S. Prinţul Bibe-0 cu,
Sîn-Petet·sburg, 17 Iulie 184f . . . . . . . . . . . . . • . 235
Generalul Kis:::ele!T cii.tre A. S. S. Prinţul Bibescu, 30 Oct. 1844 237
E. S. contele Kisselcff către Ern. S. Mitropolitul Neofit, Sin-
Petersburg, rn Noemhrc 1tl44. . . . . 238
Consulul general al Franţii către A. S. S. Prinţul Bibescu, Bu-
cureşri, 18/30 Octombre 1845 . . . . . 239

Memoriu . . . . . . . . • • . . . . . . . . . . . . . 243-274
A. S. S. Prinţul Bibescu către E. S. D. Guizot, 6 Mai 1846 . 275
U. de Nion către E. S. D. Guizot. Bucureşti, 16 Mai 1846 . 276
D. de Nion către E. S. D. Guizot, Bucureşti, 21 ~Iai 1846 . 279
D. de Nion către E. S. D. Guizot, Bucure,;;ti, 3 Iulie 1846 . . 281
D. de Nion et1l1·e .\. S. S. l'l'inţul Bibescu, Bucure 7li, 18/25
Iunie 184e . . . . . . . . 287
A. S. S. l'rinţul Bibe:;cu călre E. t:,. lJ. Gnizol, Bucure~Li, 21
Iunie/3 Iulie J846. . . . . . . . . . . . . . . • . . . . 288
D. de Nion către E. S. D. Guizot, Bucureşti, 14 Octombre 1846 289
E. S. Generalul conte Kisseleff către A. S. S. Prinţul Bibescu,
Sin-Petersburg, 27 Octombre 1846 . . . • . . . . . . . . . 295
K S. Generalul conte Kisseleff către A. S. S. Prinţul Bibescu,
Sin-Petersburg, 27 Octombre 1846. . . . . • . . . . . . . 296
D. Stiirmer către A. S. S. Prinţul Bibescu, Constantinopol,
4 Noembrie 1846 . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . 297
A. S. S. Prinţul Bibescu către D. Philippsborn, Bucureştl, 1b46 • 298
A. S. Prinţul Metternich către D. Timony . . . . . . . . . . . 299
CORESPONDINŢA GENERALĂ DIPLOMATICĂ

(1847-1848)
Regele Ludovic-Filip către Prinţul Bibescu. . • . . . . . . • 303

A. S. S. Prinţul Bibescu către M. S. Regele Francezilor, Bucu-
reşti, 8/20 Iulie • . . . . . • . . . . • • . . . . . . 304
Sin-Petersburg, 2 Februarie 11:!47 . . . . .. 305
31
466 TABLA DE MATERII
E. S. Generalul conte Kisseleff către ·A. S. S. Prinţul Bibescu,

Sin-Petersburg, Mai 1847 . . . . . • . . . . . . . . . . . H08
.\.. S. S. Prinţul Bibescu către E. S. Generalul conte Kisseleff,
Breaza, 16 August 1847 . . . . . . . . • . . . . • . . . . ,HO
Sin-Petersburg, 6 August 1847 . . . . . . . . . . . . . . H14
Sin-Petersburg, 21 Martie 1848 . . . . . . . . . . . . . . 316
E. S. contele Kisseleff către Em. S. mitropolitul Neofit, Sin-
Petersburg, 20 Iunie 1847. . . . . . . . . • . . . . . . . R17
E. S. Reşid Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, Constantinopol,
18 Martie 1848 . . . . . . . • . . . . . . . . . . . Rl9
E. S. Generalul conte Kisseleff c[itre A. S. S. Prinţul Bibescu,
Sin-Petersburg, 22 Aprilie 1848 . • . . . . . . . . . . . . 320
E. S. Re:;,id Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, Constantinopol,
21 Mai 1848 . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32H
Rifat Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, 30 Mai 1848 . . . . 323
Pawlovna, 29 Iunie 1848 . . . . . . . . . . . . . H24
D. C. de Kotzebue către A. S S. Prinţul Bibescu, Bucure:;,tl,
12 Iunie 1848. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 826
D. C. de Kotzebue călre A. S. S. Prinţul Bibescu,' Galaţi, 8
Iulie 1848 . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . 827
Contele de Nesselrode către A. S. S. Prinţul Gheorghe Bibescu,
Petersburg, 17 Decembre 1848 . . . . . . . . . . . . . . 328
GESTIUNE PRIVITOARE LA INSTRUC'flUNEA PUBLICĂ

Expunere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R33
A. S. S. Prinţul Bibescu către D. D.... , profesor la colegiul Lu-
dovic-cel-1\Iare, Bucureşti. 14 Mai 1847. . . . . . . . . . . 336
A. S. S. Prinţul Bibescu către E. S. ministrul instrucţiunii publice,
Bucureşti, 9 Octombre 1847 . . . . . . . . . . • . . . . . 338
Contele de Salvandy critre A. S. S. Prinţul Bibescu, Paris, 26
Noembre 1847 . . . . . . . . . . . . . 339
A. S. S. Prinţul Bibescu către E. S. contele de Salvandy, Bu-
cureşti, 7/19 Februarie 1848. . . • .' . . . . 841
Lege asupra Instrucţiunii publice, 2 Martie 1847 • . • . . . . 342
CORESPONDINŢĂ GENERALĂ
(1849-1868)
Notă., ..••.•... ....... 348

E. S. Reşid Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, 18 Iunie 1849 349
E. S. Aali-paşa, către A. S. S. Prinţul Bibescu Constantinopol,
1/13 Martie 18f>4 . . . . • . . . . . . . . 360
TABLA DE MATERII 467
E. S. Reşid Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, Hl Decembre 1849 351

E. S. Rifaat Paşa cil.tre A. S. S. Prinţul Bibescu, Constantinopol,
28 Februarie 18fi0 . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . 352
E. S. Reşid Pa:;;a către A. S. S. Prinţul Bibeseu, Constantinopol,
12/14 Martie 1852 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352
(Prinţul romîn ales de Poarti'1 ca să aducă o apropiere dorită între
Dînsa :;;i Austria)
D. Timony către A. S. S. Prinţul Bibescu, Viena, 22 Octombre 1853 H56
E. S. Riza Pa:;;a către A. S. S. Prinţul Bibescu, Constantinopol,
25 Ianuarie 1854 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
I~. S. Fuad Paşa căLre A. S. 8. Prinţul Bibeseu, Maiu 1855 . . 360
B. S. Fuad Pa~a ci'1tre A. S. S. Prinţul Bibescu, Viena, 23
Iunie 1855 . . . . . . . . . . . . . • . . . . 361
K S. Contele Coronini critre A. S. S. Prinţul Bibescu, Mehadia,
l6 August 1806 . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . 362
E. S. Contele Coronini către A. S. S. Prinţul Bibescu, llucure:;,tr,
10 Septemhre 18:i5 . . . . . . . . . . . . . . . • 363
A. S. S. Prinţul Bibeseu către D. de Cambyse, Pari,-,, 14 Oc-
tombre 18o5 . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . 364
E. S. Aali Pa:;;a către A S. t:l. Prinţul Bibescu, 23 Decembre 1857 367
Copia unei scrisori însemnate, ne-iscălite, 25 Octombre 1857 . 369
K S. Seraskierul bmer Paşa către A. S. S. Prinţul Bibescu, Cons-
lanLinopol, 2EI Aprilie 1858 . . . • . . . . . . . . . 373
Concluziune . . . . . . . . . . . . . . . . . 374-375
PIESE .JUSTlFICATl\'E
Tractate.-DocumenLe istorice . . . . . • . . . . . . . . . 377-446
Tractatul de la Cuciuk-Cainargi, din 10/22 Iulie 1774. . • . • 381
Tractatul de la Ia~I. din 29 Decembre 1791 (9 Ianuarie 1792).. 403
TractaLul de la BucureşLI, din 16/28 , 1812 409
Conyenpunea desluşituare închiată la Ackerman în 25 Septembre
(7 OcLombre) 1826 . . . • . . . . . • . . . . 416
Tractatul de la Adrianopol din 2/14 Iulie 1829 . . . . . • . . 426
Tractatul de la Sin-Petersburg din Ianuarie 1834 . • . • . • . 440
Convenţiunea de la Balta-Liman, din 19 Aprilie (J-tJ. Mai) 1849 442
DOCUMENTE
Indigenatul acordat generalului Conte Kisseleff . . . • . • . • 449
Hrisovul lui Matei Basaraba din 1639 • . . . . . . . . . . • 460
Genealogia :;;i tablourile familiei Bassaraba-Brîncovean-Bibescu • 456
Errata. . . . . 459
Tabla de materii . . . . . . . . . . . . . . · . . . • . . • . 461
BUCUREŞTI.-TIP. CURŢII REGALE F. GOBL Fli, PASAGIUL ROMÎN 12.
DOMNIA LUI BIBESCU
Autorul şi editorii declară că-şi păstrează drepturile de reproducţie
şi de traducere în ţară şi în străinătate.
Acest volum a fost depus la ministerul de interne din Franţa (sec-

ţiunea librăriei) în Februarie 1893.
DE ACELAŞ AUTOR:
BELFORT, REIMS, SEDAN, Ca,mpa,nia, din 1870. Al 7-Iea corp al ar-

matei de la Rin. A 5-a ediţiune, 1 voi. în 8" cu trei hărţi, 11:172 (fran.)
8 lei.
CORPUL LUI LORENCEZ lNAINTEA CETĂŢII PUEBLA (5 Mai 1862),
a 3-a ediţiune 1872 (fran.) epuiza,t.
ISTOHIA UNEI FRONTIERI, RomÎnia, pe ţă,rmul drept a,/ Dună,rei
1 voi. în 8", cu hf1rţI 1883, ediţiune franceză ţ;i ediţiune romînă 8 lei.
RETRAGEREA CELOR ŞASE MII (ÎN MEXIC ÎN 1862.) 1 voi. în 8" cu
23 desemnuri de JAZET şi 4 hărţi, 1887 (fran.) 20 lei.
(Cul'Onat de Academia, franceză,, premiul Bordin)
CULEGERE, Politică,, Religiune, Duci, 1 voi. 8" în 1888, ediţ. franţ.
şi romînă 6 lei,
AVANT-PENDANT-APRES. Exposition universelle de 1889, Rou-

manie. Un voi. în 8", illustre de nombreux dessins de GUILLAUME,
Prix 10 fr.
RĂSPUNS LA MEMORIUL IMl\lÎNAT SENATULUI DE MEMBRII
FAMILIEI GIIICA; tip. Gubl B~wure~ţ_î j89H.
IGNORANŢĂ SAU REA CREDIN.ŢĂ, Librăria Georg şi C-ie Geneva
189a.
NEOFIT, MITROPOLIT AL UNGHO-VLAHII JUDECAT PRIN SCRIE-
RILE ŞI FAPTELE SALE Georg şi C-ie Geneva, 189-1,.
ROMANI A
(1843-1859)
DOMNIA
LUI
BIBESCU
LEGI SI DECRETE
'
1843 - 1848
RĂSVRĂTIREA DIN 1848
ISTORIA ŞI LEGENDA
DE PRINŢUL
GHEORGHE BIBESCU
CORESPOND0\1:E AL L~STLl."Ul.'ULUI FR A NŢll
TI\ADUS DE B. FLORESCU
TOMUL AL DOILEA
BUCURESCI
TYP. CURŢII REGALE, F. GOBL Fli, STRADA REGALĂ, No. 19.
1894
DREPTURILE REZERVATE
Corespondenţa diplomatică a unui suveran, scriso-
l'ile-i intime, - această credincioasă oglindire a cu-
getului său, - dau certitudine istoriei în ce priveşte
ţinta politicii acestui Prinţ şi caracterul său; - ele i

arată ei taina luptelor pornite, foloaselor dobindite,
înfrîngerilor suferite, amăgirilor smulse de scaeţii po-
li tic ii.
Legile cu care un Prinţ îşI înzestrează ţara, precum
:;;i faptele lui, întăresc opera condeiului său; ele alcă
tuesc, cinel sunt vrednice de posteritate, monumentul

domnirii lui.
In acest al II-lea volum al operiI noastre, am întru-
nit legile şi decretele cele mai însemnate ale domnii
lui Bibescn; discuţiile iscate, în 1843 şi 1844, de vrăj
măşia cu care priimea Camera ori ce măsură mare,
binefăcătoare propunea Coroana; ofisurile Domnito-
rului către Adunările din 1846 şi 1848, şi adresele
entuziaste ale acestor. Adunări către Suveranul lor.
Aceste paginî conţ.în, în mai mult, alături de piesele
autentice, - în afară de care nu fiinţează adevăr, -
cutezanţele fabuloase ale unei calomnii triumfătoare
II
de aproape o jumătate de veac, şi istoricul mişcării
răsvrătitoare din 1848 to Ţara-Romînească, al cau-

zelor şi al urmărilor ei. Se sfirşesc prin arătarea
situaţiunei in care s'ar găsi Romînia în faţa unui răs
boiu, care ar răpi de o dată Europa înarmată in

mijlocul unei furtune de focuri, de ruine şi de jale;
to faţa acelui răsboiu de care lumea se teme de la
1870, şi care este din ce to ce mai temut, din ce to
ce mai ameninţător pentru odihna lumii!
CÎTE-VA ACTE
DINAINTEA SUIREI LUI BIBESCU PE TRON
(ANUL 1831)
CESTIUNI PRIVITOARE
LA
ÎNDREPTAREA REGULAMENTULUI ORGANIC
ÎM~lÎNATE DE G. BIBESCU, PE CÎND ERA SECRETAR DE STAT LA DEPAR-

TAMENTUL DREPTĂŢII, E. S. GENERALULUI KISSELEFF,
GUVERNATOR GENERAL AL PRINCIPATELOR.
EXPUNERE
Cînd fu sfîrşită, în 18B1, lucrarea regulamentului organic,

guvernatorul general al Principatelor dunărene, Paul Kisse-
leff, îl supuse judecării Înaltei PorţI şi Rusii. După ce însft
această operă de căpetenie trecuse prin cercetarea Curţilor
Suzerane şi Ocrotitoare, şi priimise preschimbărI din parte-le,
generalul Kisseleff mai băgă inert de seamă că multe articole
trebuea să fie iară-ş! revăzute.
Gheorghe D. Bibescu fu însărcinat cu o parte a lucrării.
Bucata ce reproducem este produsul observaţiunilor lui şi
preschimbărilor ce propuse E. S. Guvernatorului General.
Articolul 203 şi observaţiunile trecute în capitolul al VII-lea,
sunt vrednice de o aproape luare 'n seamă. La articolul 203
clin capitolul al III-lea, G. Bibescu combate pretenţiunea
Înaltei PorţI de a supune la alte tribu.nale ele cît ale ţării,
pe streinii care ar intra pe teritoriul Ţârii-Romîne~tl fără
a face carantină, şi isbuteşte a o înlătura. Observaţiunile
6 CÎTE-VA ACTE
ce face la capitolul al VIII-lea, spun neted, că c<a lăsa ca

cestiunI de simple amănunte să ligureze în regulamentul
organic şi să fîe declarate de sfinte. ar fi a opri de tot mer-
su,l guvernului Efi al afacerilor.»
Lucrarea tînărului secretar de Stat arată, în întregimea sea,
îngrijirea-i de a nu lăsa să fie călcate drepturile ţării, şi de-a
clobîncli un cîmp mai larg pentru acţiunea puterei suverane.
DOCUMENT 1N LIMBA FRANCEZĂ ')
.\nul 1831.
1° Preschimbările aduse de misiunea împărrttească la Con-

stantinopol cată oare să treacă în redacţiunea Regulamentului?
În acest caz, pe ce trebue oare să mă bizuesc, ne-avîncl în
această privinţă nic\' un ordin de mai sus, care să-mI acopere
răspunderea şi să 'ndrituească aceste preschimbărl'.?
2° Prin aceste de mai sus zise prcschimb[1r\', sunt de tot
şterse secţiunea a II-a a capitolului finanţelor, privitoare la
cheltuelile statului, ca şi tablourile ele subt Lit. A şi B, unul
care hotăreşte numărul funcţionarilor ce ţin de fie-care ra-
mur[1 a administraţi unii, şi remuneraţia fie-cărui-a ; cel-alt care
arată adusul aproximativ al fie-cărei rămure de veni tur\'. Această
~tergerc este pe deplin întemeiată şi chiar neapărată, căcY

toate cifrele arătate acolo sunt supuse la preschimbări, şi
prin urmare cat[1 să nu figureze într'un trup de dispoziţiuni
regulamentare; de altă parte, aceast[1 ştergere ar avea nea-
junsul de a lăsa afară din lege numărul funcţionarilor hotă
rîţI pentru fîe-care ramură de aclministraţiune, şi remune-
raţiea hotărîtă pentru fie-care din ei, precum şi mai multe
dispoziţiuni folositoare ce-şI găsesc locul în diferitele para-
g-rafe ale acestei secţiunI şi ale acestor tablourl.
1) OrI-cc piesă tradusă din limba franceză în cea romînească va fi

precedată de vorbele, DOCUMENT SAU TEXT ÎN LIMBA FRANCEZĂ.
DINAINTEA sulnEI' LUI BIBESCU PE THON 7
------------------------------·--·-
În cazul, însă, că · tablourile de mai sus ar trebui păstrate,

ce cifre va trebui să ffe puse într'însele? Va trebui să lăsăm
pe cele adoptate de Adunarea de Revizie ? Dar cele mai
multe au şi fost preschimbate. Cată oare să punem în locul
lor pe acele ce le-au înlocuit {le atuncr? Dar atuncr la ce
sumă trebue dusă casa de rezervă apreciată în § 21 al sec-
ţiunei a II-a la 1,f-i6fi,552 lei, pc temeiul presupunerei că oc-
nele ar urma să dee suma de 1,558,000 de lei ? şi această

din urmă sumă va rămînea oare aceaşI în tabloul de veni-
turJ, sau va fî scăzută prin aproximaţie?
8° La capitolul carantinelor, s'au făcut mai multe pre-
schimbărl şi adaosuri, atît în ce priveşte măsurile sanitare,
cît şi însuşirile diferitelor tuncţionarr, şi aceste preschimbări
au fost făcute numai în puterea unui proces-verbal al sfa-
tului extra-ordinar, fără ca ele să fi trecut prin Obşteasca
Adunare. Cc e de făcut în privinţa acestui capitol? Să-l lă
săm ast-fel cum este? Este a ne expune ca în practică să
păşim în contra disposiţiunilor dintr'însul. 8[1-l preschimbăm?
Dar în puterea a c[irui act·> ...
'i: 0 Articolul 20B l) al capitolului de mai sus, g-răeşte la§ 1-iu:
cc CEI CE von INTRA lN PĂMlNTUI. ŢARII ROMINEŞTI fără a face
«carantină, se vor trimite la ocnă 2 ) pentru toată a lor viaţă».
In locul acestui text, preschimbările aduse la Constanti-

nopol, au pus: «PĂM1NTENII CE VOR INTRA lN PAMINTUL
«ŢArm ROMINEŞTI fără a face carantină, se vor trimite la ocnă
ccpentru toat[i viaţa lor, JAR CEI-L'ALTI SE VOR ,Jl'DECA DE
c<C1'.TRE DHEGAT0RIILE DE CARE VOit SPINZUHA.n
orr ce crimă însă făptuită pe pămîntul 'fării ~omîneştl,
n'a tost, pînri azi, judecată de cît de legea şi de ,iudec[itorii
ţ[irii, ort care ar fi de altmintrelea caractierul i;ii naţionali-
') La art. 205 (fait 203), citim ·nota urrriăloare: Acest pai·agraf s'a
i11dreptat potrivit cu com1111ica(ia generalului consulat al R11sii.
'l Ocnele, sau muncă silnică.
8 CÎTE-VA ACTE
tatea vinovatului. Dispoziţiunilede mai sus ar fi ded o în-

semnată vătămare adusă unui drept de care ţara s'a bucurat
în veci, şi care ar putea să mai aibă de urmare să facă ca
întemeiarea carantinelor să nu-ş\'. mai dee foloasele.
5° Inflinţarea Curţii de Re-yizie, care alcătueşte un al pa-
trulea grad de jurisdicţiune, n'a fost întărită de E. Sa, de cît
în mod vremelnic, lăsîn<l ca experienţa să-i fi arătat folosul.
Incercarea făcută în timp de doi an\'. a arătat din nenoro-
cire că această instituţiune este departe ele a-şi atinge ţinta.
Cată oare, prin urmare, dispoziţiunile privitoare la dînsa, să
fie trecute în Regulamentul Organic-~
6° Art. 380 din Regulament, privitor la miliţie 1 ast-fel cum
a fost preschimbat la Constantinopol, g!ftsuc,;;tc ast-fel: HSc
«întocmeşte în Principatul Valahii miliţia naţională, spre
Hpaza bunei orîn<luel'f şi a obşteştei linişti, şi întru care
«Stăpînirea să'şi poat[i odihni credinţa.» Această <leliniţiune
s'ar potrivi mai bine corpului Dorobanţilor, miliţia liind a-
nume însărcinată de siguranţa carantinelor, ele paza hota-
rului, ele temniţele Statului şi de poliţia interioară a capi-
talei.- Ar Îl chiar de temut că, de se priimeşte definiţiunea
de mai sus, să nu se bizuiască cum-va pe <linsa cei cc ar
vrea s[i ne mărginească numai la acest corp de miliţie, rnrc
n'ar putea nicI o dată îndeplini cerinţele diferitelor serviciurT.
7° Preschimbările aduse la Constantinopol nimicesc toate
dispoziţiunile privitoare la miliţie, cuprinse în articolele 388
şi următoare, precum şi toate tablourile anexate la sfirşitul
regulamentului militar.
Ce se vor face cu aceste <lispoziţiunY, precum şi cu toate
acele ce au fost în urmă priimitc de Obşteasca Adunare, şi privi-
toare la recrutare, la paza hotarelor, la siguranţa carantinelor,
ş. c. l. Cu toate aste, în cazul că aceste <lispoziţiunl ar li păs
trate în noa lor redactare, se va lftsa oare art. -'i:~1 astfel cum
DINAINTEA SUIREI LUI BIBESCU PE THON 9
este azi, de vreme ce zwe că ((Spătarul, 1) după împrejurări

şi clupă băgările de seamă ce urmează a face locurilor, poate
împuţina şi adăoga, în voe, părţile de oştiri din toate puntu-
rile Principatului», sau va fi preschimbat acest articol potri-
vit cu spiritul observaţiunilor rnisiunei care declară pe 1-Ios-
podar capul suprem al miliţii, cea ce presupune că ni01 o
mişcare de trupe nu se va putea face fără învoirea lui?
8° În preschimbările aduse la Constantinopol, stă scris că
cctoatc acele dizv[ditoare măsuri sau schimbări, care ar li
ccurmat în vremea ocupaţiei acestui Principat de către oştile
«îrnp[tr[tţ.iei l{osiei, vor avea putere de pravilă şi se vor cu-
«noaşte ca parte clin însuşi trupul Reglementului. 1n viito-
«rime_ ori-ce sehimbare. Domnul ar vroi să fac[t în Regle-
«mentul organicesc, nu va putea să aibă loc, nici a se pune
«în lucrare de cît după înadinsă împuternicire a Înaltei Porţl
cecu împreună unire a Curţii Rosiei.» 2 )
Printre dispoziţiunile Regulamentului org·anic, sunt unele
fundamentale, care prin urmare cată s[t fie declarate lle sfinte
şi nev[ttămate, cum sunt, de pildă, cele privitoare la princi-
piile Ob,;;teştei Aclunărî, la aşezarea şi perceperea impozitelol' 1
la drepturile reciproce ale proprietarului şi ale ţăranului, la
cele trei grade de jurisdicţiune, la înfiinţarea carantinelor, ia
instituţia miliţiei, şi altele asemenea; clar se află de asemenea
multe ce nu sunt de cit simple clispoziţiunl de amănunte,
dispoziţiuni care, la urma urmelor, nici n'ar trebui să figu-
reze într'un Regulament organic, ci ar putea fi supuse la
toale preschimbările pe care timpul şi experienţa Ic-ar arăta
folositoare şi neapărate. A declara toate aceste dispoziţiun.i.
drept sfinte, ar !1 a opri ele tot mersul guvernului şi al afa-
cerilor.
Subsemnat: G. BIBESCU
') Spătar: ministru de răsboiu.

') Heglemenlul Moldaviei, arl. 435 (articolul din urmă).- No. Ir.
10 CÎTE-VA ACTE
IN PRIYINTA ALEGERE! LUI G. D. BIBESCU

'
CA DOMNITOR AL TĂRI[ ROi\ilNEŞTI
Oind după tlepuncrEJa lui A. Ghica-Vodă, Citim/1cămia întocmi lista

boerilor mari cc aveau dreptul de-a-şi pune candidatura la tron, nu-
mele lui Gheorghe-Dimitrie Bibescu nu fu trecut intr'insa. Se crezuse
că el nu avea patru-zeci de ani împliniţi, YÎrstă cerută de regula-
mentul organic.
Bibescu se adresă Camerii, care se făcu tîlmaciul tînărului deputat
al Craiovei, pe lângă Ci1im,kcl,mie ') ~i-i sprijini reclamaţiunea.
Adresa Obsteftei obiclnuitei Adunărl către

cinstita Căimăcămie.
27 Noembre 1842 (;lio. Ul).
D-lui logofătul Gheorghe Bibescu, în protestul cc au dat către

Adunal'C la 2 L ale eurg[1toarci N ocmvrie, arată că în Bu-
1<:,tin ul publicat la \l ale a,celciaşT lunT sub No. llO, nu se
al1[1 însemnat şi numele D-sale între candidaţii de domnie,
potrivit. cu art. 2fj ·din Regulamentul organic şi că această
lipsă ar fi pricfouită din bănuiala ce D-lor Caimacamii ar fi
avut. asupra vîrstei Dumisale 2), arătîncl D-lui logol'ătu Bi-
bescu că îndestul ar fi socotit pentru depărtarea unei ase
menea hănuc!r, alegerea D-sale de deputat la Obşteasca Adu-
nare al oraşului Craiova, în anul 1831, şi priimirea Dumisale
ele. către Adunarea ele atunci, c.a unul ce avea toate calită
ţile, prin urmare şi vîrsta ele 30 anî; cn toate aceste însă
') Căimăcămie : locotenenţă domnească.

') Actele stării civile nu există in Rominia de cit de la 1861. Pin'a-
tunci na~terile erau trecute de preoţi pe registrele lor particulare. Pentru
candiciapi la Domni<', se cerea virsta de 40 de anl impliniţl.
DINAINTEA SUIREI °Lui BIBESCU PE TllON 11
Dumnealui, logofătul Bibescu, mai alăturînd încă doo înscri~

suri unul subt iscăliturile a mai multor boerr clin oraşul Cra-
iovei, şi altul subt iscăliturile a mai multor boed din oraşul
Tirgu-Jiului, prin care mărturiseşte că cunoaşte în adevăr că
D-lui logofătul Bibescu este născut în luna lui Aprilie, anul
1802, cere a se îndrepta greşeala clin Buletin şi a se trece şi
D-lui între candidaţ'f.
Adunarea, în seanţa sa din 21 Noemvrie, luîncl în băgare
de seamă mai întîiu cuvintele D-sale logofătului Bibescu ~i
al II-iea pomeniteie înscrisurl şi găsindu-le netăgăduite, după
chibzuirea făcută, cu cinste roagă pe cinstita Căimăcămie sri
bine-voiasc[i a înscrie pe D-lui logofătul Bibescu între candi-
daţii la Domnie.
Aceasta fiind chibzuirea Adunării, secretariatul cu cinste o
supune la cunoştinţa cinstitei Căimăc[tmii 1).
«Preşedi11ielf- Obşteştei Ad,m,frr: NEOFIT, :'llilropolitul Ungro-

Vlahic,i;- Seci-etai·r: ,\, VILAHA, U. G. FILIPESCU;- Aj1t-
torr: C. ;\, FILIPESCU: TH. POPE~CU.
Căimăcămia încuviinţ[i cererea Obşteştei adunărl ; numele

lui Bibescu iGheorghe-Dimitrie) fu trecut pe lista boerilor
celor mari candidaţi la tron.
Duminicri la 20 Decembre 1812 2): după programa dată în

formele cerute prin Regulamentul organic, toţi Domnii alegă
torI în număr de 179, la 7 ceasuri şi jumătate ele climineaţri, s'au
dus la Sf. Mitropolie şi la 8 ceasuri, intrînd în catedrală, au
ascultat Sl'tnta Liturghie. Prea Sfinţia Sa ;\Iitropolitul în vcşt-
') V. Albinrt Ro111î11rasci1, No. 99 din 13 Decembre 1842.

') I-ii Ianua1·ie 1843 după calendarul g1·egorian. E o depărtare de doo-
spre-zccc ,-:ile între amîndoo calendarele.
12 CiTE-VA ACTE
minte archicpiscopeşU, au rostit următoarea rugăciune pentru

cleslegare de jurămînt :
«Impărate a tot puternice ! Tu care înalţ'i şi <larapenr îm-
<Cpărăţiilc pentru ale Tale ascunse şi tainice sfîrşituri; milo-
«stiveştete şi asupra nenorocitului norod al Romînilor ! Insuflă
((Doamne, duhul Tău tutulor acestora care astăz'i sunt chemaţi

«a hotărî asupra soartei acestei pravoslavnice ţăd ! Curăţeştc
«şi luminează inimile lor, ca alegerea ce vor face, să fie spre
«fericirea-i şi 'fie plăcută ! Iartă, Doamne, pe toţr aceia care,
((din amăgire sau din înfricoşare, vor fi luat numele T[tu în
((zădar, legînd . mai dinainte prin jurămînt cugetul lor, şi
«priimeşte jurămîntul ce acum vin să facă înaintea sfintului
«T[m altar! Revarsă milostivirea Ta asupra acelor ce-l voi·
«păzi cu inimft curam, iar urgia Ta să cază pe capul acelora
<Ccare îl vor călca.
«În numele Domnului, voi toţt care veţr fi făcut vre o fă
((g·ăcluială prin jurămînt asupra votului ce astăz'i sunteţi chie-
<( maţî a da, sunteţi deslegaţ'i de acel jurămcnt ca să vă legaţi

«acum cu altul ele care nic'i o putere cluhovnicescă nu va
<(putea să Vă mai cleslege». 1)
l\Ierser(t apoi în sala şedinţelor unde, după o cuvîntare a

Mitropolitului 2 ) care 'mboldi pe Adunare să aleagă pe cel
mai vrednic, se păşi la alegerea Domnului. Gheorghe D. Bi
bescu fu proclamat Domnitor al Tării Romîneştl, cu aproape
unanimitatea gfasurilor 8:1.
'J Vezi l. I. p. 40.

') Bui. o.f'. No. 10:1. 20 Decembre 1842.
'l Vezi t. I, p. .U şi 42.-La t I, p. 42, linia 5, să se citească Şte
fan Bălăceanu în loc de Ştefan Ilălcanu.
.... A
PARTEA INTIIA
1843 -1848
ANII 1843 SI 1844
'
DUPĂ ALEGERE:
PROCLAMA'fIUNf ~I CUVÎNTĂRI
PROCLAMAŢIUNE
.Noi Gheorghe D-,:mitrie Bibescu V. V.; cu mila lui

Dumnezeu Domn a toatd Ţara Romîncascd,
Locuitorilor de prin Oraşele, lirg·urile fi satele P1in-
ţipatului Titrii Romîneşti.
Prima faptăa Domnului, luînd puterea este, - după ce a constatat

că Curţile Suzerană ;;i Ocrotitoare au recunoscut ţării ,·echiul ei drept
suveran de a-i:iI alege pe Capul statului ') - să afirme ţăranilor că plin-
gerilc lor nu vor rămănea zadarnice ca în trecut, i;ii să făgăduia~ă,
tutulor domnirea legci ").
') Ţara perduse, în fapt, acest drept, inti•'un mod d~finiliv de la nu-
mirea de către 1>oartă a Domnilor Greci la tronurile Principatelor, adi-
cătele de la 1711 pentru Moldoya, de la 1716 pentru ţara Rc.,mineasci-,
Cu toate că reintraseră în posesiunea acestui drept, în 1829, _mµJtumită
tratatului de la Adrianopol, subsemnat intre Rusia învingătoare şi Tur-
cia, Homînii nu fură volnici să i;e slujească de dinsul rle cit cu prilejul
alegerei lui Bibescu în 1842.
') Diferitele legi sau decrete ale lui Bibescu, în demersul domn~
sale, în cestiunile pri\·itoare la ţărani, vor arăta cu~ M. ·s. s'a ţin~t
de cuvint.
16 PARTEA ÎNTÎtA, - 1843-1844
30 lanuarie/11 Februarie 1tl43 (Bul. of. ]\'o. 8).
Dreptul cel strămoşesc al ţării de a-şi alege însuşi pe stă

pînitori săi, statornicindu-se acum de isnoavă, prin făcătoare
de bine puneri la cale a Înaltelor clou[i Curţr, ne-am văzut
Domnia Noastră cinstiţi cu oblăduirea acestui Principat prin
alegerea Naţiei şi Înalta întărire.
Acum clar, luîncl în mî.inile _noastre cîrma oblăcluirei, vă
facem ştiut că cunoaştem suferinţele subt caec aţT gemut, şi
că plîngerile, mai ales ale voastre, sătenilor, au fost cele mai
multe zadarnice, neclobîndindu-se îndestular0.
Am dat Domniâ 'Noastră cele mar straşniee porunci ca
pravilile şi legiuirile întocmite s[t se p[tzeasc[i cu cea mai
mare sfînţenie. Vom f1 cu cea mai ne-adormită priveghere
ca nier un dregător să nu se abată din datoriile sale. Nu
vom pregeta a pune toată silinţa şi strădania a vă asigura
o ·vieţuire liniştită şi nehîntuită ele ne-orîncluel'i înpotrivitoare
legilor.
Iar claca ~i dupi't aceasta veţi cerea năpăstuid şi asuprirI,
părintescul sîn este tot d'auna deschis şi gata să priimcască
cu îndurare şi dragoste plîngcri\e ecle drepte, .şi să Jadt cca
după pravil[L îndreptare, căcI statornica noastr[L voinţă şi ho-
tărîre este să vă puteţ'î îndeletnici în pace la meseria vă fie-
care, s[1 vă bucuraţi ele tin ·viitor mai (ericit, şi să nu v_i să
facă cca mai mică bîntuire în potriva drepturilor ce vi s'au
chezăşuit de legiuirile ţ[irii.
Tot do ~ dată însă, cerem şi poruncim ca şi voi să încle-

pliniţ'i datoriile voastre cu acocaşI scump[1tate şi neprege-
tar~., să as'cultaţi ele poruncile st[1pînireI, şi să le u~;inaţI, să

fiţ'i supuş'i pravililor şi Dreg[1toriilor şi să vă fcriţ'i de orI-ce
faptă„ vătămătoare societăţii şi concetăţenilor ,voştri ; căcr,
precum plîngerilc voastre cele drepte vor aria îndestulare,
asemenea şi cca mai mică abatere din legiuitele voastre da-
PROCLAMATIUNI ŞI CUVÎNTĂRI 17
torii, nu numai nu se va trece cu vederea, ci se va pedepsi

după toat[i stri'lşnicia pravililor.
Fiţi dar întocmai urmfitod acestii povăţuiri părinteşti şi
porunci Domneşti, şi pătrundeţi-vti de deplina încredinţare
că Domnul Vostru nu va înceta de a îngriji cu stăruire de
a voastră bună petrecere, îndestulare şi fericire.
PROCLAi\IATIUNE
'
Noi Glzeorglze Dimitrie Bibescu V V. cie mila lui

Dumnezeu Domn a toată Ţara Romîneascd.
Către Sfatul Administratz"v extra-ordinar.
Prinţul nădăjdueşte că to\1 funcţionarii Stalului vm· pune in inde-

plinirea funcţiunilor lor, zel, cinste şi devotament.
HO Ianuarie (11 Februarie), 184:3. (Bul. of. :No. 8).
Glasul Patriei şi bine voinţa Înaltelor doă Curţi, Ne-au

chemat a lua cîrma oblăduirei acestui Principat.
Această înnaltă îneredere, nădejdile unui viitor fericit, şi
cele în fiinţă preţioase instituţii ale ţării, pun asupră-ne în-
datoriri povăroase, şi tot ele o dată foarte straşnice.
Ca să ne arătăm vrednici acelei încrederi, să conrăspun
dem la acele nădejdl şi să aclueem la întocmai îndeplinire
legiuirile, urmează neapărat pe de o parte a da înşine pilda
unei desăvîrşite îndepliniri a datoriilor noastre, şi unei ne-
ptirtinitoare păzirl'. a dreptăţii, iar pe de alta a priveghea cu
cea mai nepregetată luare aminte ca şi toţî dregătorii să
păzească datoriile lor cu scumpătate, ferindu-se de orI-ce
2
18 PARTEA îNTÎIA. - 184.'3-1844
abatere, şi mărginindu-se fie-care în ocolul atribuţiilor ce

sunt prescrise.
De aceea, îndată <lupe luarea cîrmei oblăduirei în mîinile
noastre, de trebuinţă am socotit a da în cunoştinţa tutulor
dregătoriilor judecătoreşti Administrative şi Ostăşeşti, marI
şi micI din tot coprinsul Principatului ca fie-care fără ose-
bire să se pătrunz[i de datoriile însuşite postului său; să le
împlinească cu ceruta dreptate şi grăbnicie, şi să fie osir-
duitor la căutarea trebilor ce intră în căderile sale. Căd
precum meritul se va preţui, pre cît vom avea mulţumire
a răspl[iti slujba cea rîvnoasă şi cinstită, ca una ce este a-
dueătoare de folos obştei, şi cinstitoare pentru stăpînire, cu
atît mai tare crilcarea legilor nu se va trece cu vederea, şi
vom fi siliţi a pedepsi fără părtinire abaterile, ca unele ce
aduc v[itămare obştei, şi dreaptă hulă stăpînirei de vor ră
mînea nepilduite.
Această hotărîre este nestrămutată; nici un fel de consi-
deraţii nu o vor putea să o preschimbe, căcI avem a da
răspuns de faptele noastre lui Dumnezeu, către Patrie, către
Înaltele doă Curţi, şi către chiar cugetul nostru, cu care

dorim a fi tot d'a una în odihnă.
Nu suntem dar la îndoial[1 că toţI dregătorii de orI-ce ra-
mură şi treaptă, avînd pururea în vedere aceasta a noastră
neclintită hotărîre, se vor strădui a-şI împlini datoriile cu cea
mai mare scumpătate ca, cu aceasta să merite mulţumirea
!Şi răsplătirea stăpînirei, şi să se apere de a cădea subt urgia
ce străşnicia pravililor va trage asupră-le.
Sfatul Administrativ extra ordinar va da acestei poruncl şi
proclamaţii cea mai mare publicitate, spre deplina cunoştinţă
a tuturor dregătoriilor.
BIBESCU
Secretarul Statulrti_. C. SUŢU.
PflOCLAMAŢIUNl ŞI CUVINTĂRI 19
ORDIN DE ZI CA TRE ARMATĂ
14/26 Februarie 184;1,
OSTAŞILOR!
Aţl'. dobînclit ele curîncl un nou frate de arme, care, de şi

au încins sabia ele puţine zile, dar cu inima şi cu sufletu au
fost tot-cl'auna între Yoi.
Cînd clup[i un veac şi jum[date un glas prieten şi ocroti-
tor drepturilor Patriei Noastre s'a ridicat în mijlocul vostru,
chemîncl pe !li săi sub arme, am fost unul din cei dintăi a
răspunde la acel glas ; dar împrejurări neatîrnate de a Mea
voinţă, mi'au închis o carieră către care Mă simţeam pornit
de a mea aplecare şi de pilda părintească. Nu v'am perclut
însă nici un minut din a Mea vedere.
Cu falnică mulţumire am întimpinat de la început măreaţa

voastră iubire, ca o norocitri prevestire a unui viitor statornic
i;;i mai fericit. Am urmat cn aţintare toate mişcfrile voastre,

hucurîntlu-:\Hi ele ori-cc faptă putea si'i reînfiinţeze aducerea
aminte a răsboinieului duh al strămoşilor noştri, şi întristîn-
du-1\Ut ele orl-ce împiedecare întîmpinaţr la a voastră înaintare.
Dumnczeasca Pronie, cunoscînd adîncul inimei Mele, şi ură
rile cite cu necontenire am făcut pentru voi, a bine voit să-Ml
încredinţeze acum a voastră comînduire şi soartă.
Ostaşilor ! cunosc ostenitoarea slujbă cc sunteţr chemaţi a
săvîrşi către Patrie, şi părinteasca Mea îngrijire nu va înceta
de a priveghea i'[iră preget pentru a voastră bună petrecere.
- Voi stărui cu ne-adormire a se păzi cea mai straşnică
dreptate întrn împărţirea· răsplătirilor după slujbele şi defll-
toinicia ficş-căruia.
Nridăjduicsc că şivoi vă veţi sili a răspunde la această din
parte-Mi bunii cugetare, şi că nu Mă veţi aduce nicr o cl'atli:
20 PARTEA îNTÎIA. - 1843-1844
m mîhnitoarea posiţie de a întrebuinţa asprimea pravililor

ostăşeşti.
FiţI clar datorielor voaslre, supuşi mai marilor

credincioşi
voştri, următorY orîncluelilor bunei disciplinT, blajini în încli-

nările ce veţI avea cu concetăţeni voştri, înclrăsneţI la pri-
mejdie, şi gToaza vrăşmaşilor bunei orîncluelr şi a linişte'.! ob-
steştI, ca să fiţI tot-d'auna cea mai marc falrt a mea şi a
patriel'. noastre. ·
CUVÎNTAREA MĂRIEI SALE
PREA ÎNALTULUI NOSTRU DOMN LA SUIREA 8A FE TRON
Domnul zice Adunării că «e ·vreme si1, scape Patria de ni1pruznicele nc1-

mvuri ce s'au ,ncuibat in sinul ei ... » Povăţueşte pe viflOYaţ1 să se po-
c[1ească; «miine, adaogă el, se va i1111lţa glasul pravilelor mai presus de
ctt al meu fi voi fi silit a stărui din toată virtutea ca a loi· voi11ţ1Y să se
aduci1, fa cea mai deplin/1, săvîrfire».
1412fi Febr. 1843.
DOMNILOR!
întru care M'a ridicat dragostea compatrioţilor i\lei,

Poziţia
şi încredinţarea a doă Înaltelor CurţY, pompa şi cinstele
care Mă înconjoară, acest scaun pe care Mă allu suit; iar mai
presus de cît toate, bucuria cea plină de nădejde care văz
în ochii tatulor, sînt, Domnilor, împrejurări'. care ar trebui
să mişte înnăuntru Meu numai o veselă simţire, şi într'a-
devăr alta nu ar li, dac' aş putea să Mă încrez numai la
curăţenia cugetărilor Mele, la călduroasa drag·oste ce a-pu-
rurea am hr[rnit către patria Mea, şi la statornica hotărîre ce

am a merge pe calea dreptăţii, fără a mă abate niel'. într'un
PROCLAMAŢIUNl ŞI CUViNTĂRl 21
chip. Dar cunoaşteţT toţ'î, Domnilor, grelele împrejurărr întru

care iau cîrma oblăduirei, şi aceasta este neodihna sufletului
Meu în mijlocul atîtor prilejur'î de bucurie. Nu socotiţ.I însr1
că acea neodihnă este de fire a Mil descuraia şi a-MI ridica
orI ce nădejde pentru îmbunătăţirea soartei Patriei noastre.
Nu, Domnilor, nicI o datr1 n'am avut prilej de a avea mai
multr1 credinţă în viitorime. Destul este să ne aducem aminte
ce eram acum un an, şi ce suntem astăz'î, cît de jos căzuţi
ne aflam în opinia lumei, şi cit de sus ne-am ridicat acum.
Să fim înţelepţI, să ştim preţui politiceasca noastrri poziţie,
bucurîndn-ne cu liniştire ele facerile de bine care suntem
datort la o înaltă şi generoasă îngrijire, sr1 ne desbrăcăm de
orI ce patimă personalrt, unindu-ne cu toţii pentru unul şi
singurul sfîrşit al binelui obştesc, şi putem f1 încredinţaţl că
vom avea un viitor mai frumos de cît am fi putut aştepta.
Pentru ceea-cc se atinge de Mine în parte, nicI rîvna nu va
lipsi, nic'î ostenelile, nicI jertfele ce va cere neîndemînatica
l\foa poziţie şi fericirea Patriei. Domn voi f1 ceea ce m'aţi
cunoscut Ministru şi Mădular al Obşteştei AdunărL Drept către
toţ'î, nu voiu trece cu vederea nicI binele spre a-l răsplăti,
nici răul spre a'l pedepsi.
Este vreme, Domnilor, să scăpăm Patria noastră de nă
prasnicile năravuri cc s'au încuibat în sinul ei, şi amerinţă
de a seca orT ce isvor de fericire, de nu se va lua straşnice
măsurT spre a lor grabnică precurmare.
Astăzi pentru cea dupr1 urmă oară să ridică glasul Meu
a îndemna spre pocăinţă pre cei rău nărăviţi, iar mîine se

va înălţa glasul pravililor mai pre sus de cit al meu, şi voi
fi silit a stărui din toată virtutea că a lor voinţă să se aducă
în cea mai deplină săvîrşire.
Domnilor, întorcîndu-vă în sînul familiei, faceţi cunoscute
principurile Domnului vostru, cinstiţi pravilile şi oblăduirea
care are trebuinţă de ajutorul celor spre bine aplecaţi, ca să
22 PARTEA îNTÎIA. - 1843-1844
îndeplinească bunele sale cugetărl, şi daţine prilej prin fapte

lăudate spre a vă putea arăta ca un oblăduitor toată dra-
gostea care am către voi.
CUVÎNTUL MĂRIEI SALE
PREA !NĂLŢATULUI NOSTRU DOMN LA DESCHIDEREA

OBŞTEŞTII ADUNĂRI
Domnul nădăjdueşte că Adunarea i Ya da tot sprijinul trebuincI0s

pentru îndeplinirea proiectelor Sale.
19 Feb., 13 Martie 1843 (Bui. of. No. 14).
Domnilor Deputaţi ai Obste.ytei Aduni'tri I
Chemîndu-vă astăzica să vă îndeletniciţl la obicinuitele

Dumneavoastră lucrăd, nu voi cerea a vă arăta ceia ce simţ
în adîncul sufletului Meu, văzîndu-Mă earăşi în mijlocu ace-

lora pe care ed încă aveam mulţumirea de a-i numi ai Mei
tovareşI, şi la locul de unde glasul Meu să ridica împreună
cu al lor, cerind o uşurinţă la pătimirile patriei noastre. -
Frumos a fost, Domnilor, pentru Obşteasca Adunare anul ce
<le curînd a trecut, şi va rămînea de vecinică pomenire în
analele Istoriei nostre, pentru înţeleapta liniştire, patriotismul
şi dignitatea ce aţI arătat. -Ear pentru Mine, va fi cea mai
falnică aducere aminte, căcI întru acele cumplite împrejurărI
am putut fi unul din conlucrătorii Domnielor-v6stre.
Tot acel duh, insuflat prin impulsia ce aţI fost dat, a pre-
ziduit negreşit şi la înţeleptele lucrărI acelei din urmă Ob-
steştI Adunări extra-ordinare, care alegînd pe unul iarăşI din
PROCLAMAŢIUNl ŞI CUVÎNTĂRl 23
sinu-vă, a voit cu acesta să arate cea către Domnia-voastră

obştească mulţumire din partea tutulor treptelor de lo-
cuitorI.
Faceţi, Domnilor, ca, şi de acum înainte purtarea Dumnea-
voastră să răspunză la acest vrednic de laudă început, şi la
buna opinie ce aţI cîştigat în lume. Sarcina Dumnea-voastră
va fi uşoar[i pre cît va spînzura de oblăduire, căcI veţi do-
bîndi din parte-i tot ajutoru ce veţi dori potrivit cu pravilele,
precum şi ea nădăjdueştc a avea din partea Dumnea-voastră
tote înlesnirile ce se cuvin bunelor sale cugetărI. - Dară,
Domnilor, Mă mîngîi cu dulcea încredinţare că cele dintre
Noi relaţii de şi s'au schimbat în firea lor, vor li însă întru
aceiaşI bună înţelegere ca şi mai nainte, şi că cuventul Oblă
duitorului va afla în această Adunare aceiaşi bună priimire cu
care în anul trecut se cinstea cuvîntul secretarului ei.
Nu voi vorbi, Domnilor, de prinţipurile Mele, socotind că
le cunoaşteţi în destul; dar vri voi încredinţa că vor fi nestră
mutate. Nu voi face descrierea celei de astăzi striri a ţării,
căci aţi făcut-o Dumnea-v6stră f6rle pe larg în adresa anului
trecut, şi de atunci vremelnica posiţie a lucrurilor nu a putut
aduce de cît nouă neîndemânărI. Nădăjduesc încă că la sesia
viitoare voi fi îndestul de norocit a vă putea împărtăşi înde-
plinirea celor mai multe din dorinţele Dumnca-voastră şi din
nădejdiile obştii.
Citind cu băgare de seamă această cuvîntare, îţi pare că

Domnul presimţea de atunci opoziţiunea sistematică a Ca-
merii, - înşi-şI duşmanii M. S. o vor mărturisi-o în scrierile
lor, - la proectele de reformă cele mai folositoare pentru ţară.
Este însă lucru neapărat de a spune şi de a proba, innainte
de a păşi mai departe, că presimţirile lui Vodă nu erau dccît
prea întemeiate. Chiar în acest an, care era să lie însemnat
cu o întipărire de tot umană, liberală şi morală prin legile
24 PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
asupra desrobirii 'figanilor Statului şi 'figanilor particularilor,

prin leg·ile despre zestre şi despre cercetarea minelor, D. D.
Ioan Ghica, Nicolae Bălcescu şi doă alte persoane dintre
prietinii lor, făceau, în cîmpul ele la Filaret, jurămîntul de a
pune toate în mişcare spre a dărîma pe Bibescu, pe Alesul
naţiunii 1).
') Vezi .Â.mi11tiri di11 Pt·ibegie de D. Ioan Ghica, p. 40.
DESFIINT, AREA ROBIEI
(LEGEA D'INTIIU DE LA 22 MARTIE 184H)
ISTORICUL CESTIUNEI
DESFIINŢAREA ROBIEI
ISTORICUL CESTIUNII
Erau altă dată în 'fara Romînească trei feluri de robI ţi

gan!: 1° Ţiganii de lae (nomazii, cunoscuţi subt numirile de
lingurari, rudari, aurari sau căutătorr de aur, care-şi plă
teau darea cu aurul ce scoteau mai ales din Olt ; ~o 'ţ'iganii
puşI subt atîrnarea Mitropoliei, a mănăstirilor, a bisericilor,
a ttitulor stabilimentelor publice ; 0° 'ţ'iganii particularilor.
Adunarea din 1831, votîncl regulamentul organic, pusese
un articol (articolul g5) privitor la 'figanl, la 'mpărţirea lor
în categorii, la darea ce !ie-care categorie avea de plătit, la
aşezămîntul vătaşilor (sau vătafilor) însărcinaţi de a priimi
dăjdiile şi de a le da subt-administratorilor ţiganilor, la scu-
tirea de dăjdii a acestor împiegaţi puşi pe aceaşl treaptă cu
purcăla,bii satelor a căror sarcină era cam aceeaşi 1)
1n anul 1832, în şedinţa din 5 Noembre, D. Mare Vestiar
') Vezi, în ce priveşte aşezareu Ţiganilor liteţ-i ai Statului, ai mi1m1s-

tirilm· ţi al particularilo1·, menitcl a depl'illde pe aceşti noma~i cu lucrarea
pitmîntului, şi în ce priveşte ditjdiile la pl<1ta c11rol' roi· trebui si1 fie s11•
p11şi, discuţiunea şivotul ce a urmat, în 11edinţa din zioa de Marţi 28
Aprilie 1831 (la BucureştI); în şedinţa Adunării obsteştl extraordinare
de Revisiune, din zioa de 14 Martie 1831, (la Bucureşti), (Am1ale Parla-
mentare, anul 1-iu, voi. 1-iu, 1831, p. 11, No. 9); în şedinţa din 20 Martie
1831 (Annale Pal"lame11tare anul 1-iu, voi. I, p, 8, 10, şi p. 668, No. 83).
PARTEA îNTîrA. - 1848-18H
(ministru de finanţei, Alexandru Nenciulescu, aduse înaintea

cinstitei ObsteştI Aduni'1rl extraordinare, oficiul E. S. D-sale
Preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor, aghiotant, general
Kisseleff. Acest ofis era datat clin zioa de B Noembre, No. 752,
şi însoţit de un proiect privitor la un nou mod de aşezarea
dăjdiilor 'fig·anilor Statulu'î 11.

Cele cinci articole cl'întîiu clin secţiunea I-a, se ocupă de
'figanii aurari; hotărăsc taxa ce vor avea de plătit pe viitor, -
adic[t 05 ele lei pe an, clin care 50 pentru vistierie şi 5 pentru
oraşul în care se g-ăsesc, - ş: condiţiunile impuse 'figanilor ce
ar cerc să intre în această categorie. Articolul 6 supune orl
ce altă familie de 'figani ai Statului la un impozit ele 30 de lei
pe an, al'ar[t ele zeciueală, allică ele 33 lei, ca şi orI ce alt birnic.
Plătind aceasta, ţiganul :-tre dreptul ele a se îndeletnici cu
ori ce meserie va vrea, în afară de cercetarea aurului, păs

trată numai pentru aurar'i. Articolul 7. menţine subt ascul-
tarea starostielor breslelor,- în conglăsuire cu ~ 2 al art. 95

al Regulamentului organic-,- pe Ţiganii cc se îndeletnicesc
cu diferite meserii şi locuesc în oraş.
Secţiunea a II-a vede de percepţiunea şi de împărţirea
cl[1jdiei Ţiganilor Statului.
Articolele 12 şi rn se ocupă ele cumpărarea pe viitor de
Tigan'i, în folosul Statului.
ART- 12.- Ori-cîţi alţi bani vor mai prisosi peste această
cheltuială a vătaşilor, adică din numărul aurarilor cite

lei patru pe an de un aurar, şi din numărul celor-l'alte
numiri de ţigan·l cite lei doui iarăşl pe an, - nu se vor chel-
tui subt nici un fel de cuvînt, de cit numai în cumpără
turi de ţigani. spre a îmmulţi numărul acestora în folosul
.Stat-ului printr'o adăugire treptelnică.
AHT. 1/3.- Spre acest sfirşit, Vornicul temniţelor este în-
') Annale parlamentare, t. III: Tam Romi11easc1l 1832-18:l~. p. 126-132"

(No. o9). '
DlSFUNŢAHEA nOBIEI
datorat unde va auzi sau va simţi vînzare de ţigani orl de

vatră sau de lae să stdruiască prin toate chipurile a-i cum-
păra şi a-i număra numai de cît intre dajnicii ţigani ai

Statului. Asemenea sunt chemate şi toale tribunalurile de
întîia cercetare ca pentru ori-cîţi ţigani se vor pune la vin-
zare de mezat num,ai de cît să înştiinţeze pe vornicul tem-
niţelor.
Ac:est proiect, pus la studiu, Yotat în zioa de 12 Decembre

1No. 771 lle .Adunare, fu întărit de Preşedinte la 3 Ianuarie
1833 (Ofisul generalului Kisselcff, No. 8531.
In scurt nu g[isim în aceste disposiţiunr ele cît o m[isură
băncas6i. 'figanul, roL al Statului, er2. de sigur mai liLer ele
cît cel rob al particularilor, clar tot rob era.

Subt domnia luI Alexandru Ghica-Vodă, legea din 18 Mar-
tie 1840 îmbunătăţeşte soarta ţiganilor mănăstireşti, ajunşi
a se impila după discresia, fie-cărui ctrendaş, şi întinde
asupra lor măsura impozitului de 33 de lei pe an ce plăteau
'fig·anii Statului. De la 181~0, acest impozit era s[i !ie clus la
-iO ele lei, clin care 'i- l[tsaţ'î ca plaffi stl'Îng[1torilor du dijrn[i 1 1.
D. Nicolae Blaremberg· cl[t lui Alexanclrn-VoclCt-Ghica prirna
pornire pentru treptata clesroLire a ţiganilor. «.Se începu.,
zice el, prin desrobirea celor ce aparţineau Statului», şi-şI
sprijineşte zisele prin aceast[t pagina din cartea D-lui A. L.
de Grammont, mareşal al Palatului în timpul domniei acestui

Domn. ccSpre a-i scoate din starea de ticăloşie şi de mizerie
în care zac, şi a-i face s[t se lase de viaţa rătăcitoare şi adesea
ele tîlh[trii la care se decleau, aclministraţiunea actuală a dat,
în 1837, desrobirea celor care aparţineau Statului, şi a po-
runcit ca ei sfi lie aşezaţi pe moşiile particularilor 2 ))).
1
E de însemnat cft din ·dijma fie-dtrui 'figan nu rrunînea de cit un
)
Icu pe an pentru răscumpărarea de 'figani,

') Despre ad111·inistraţi1mea prorizorie ruseasc,1 îu 'f'ai-a Romî11easât, de
Yicontele A. L. de GnAMMONT, p. 84:-85. V. BLAHEIIIBEHG, lncercil ri
etc. p. 550.
HO PARTEA îNTÎIA - 184-3-1844
La p. 539 a aceiaşi opere, D. N. Blaremberg mai aduce

tot despre acest fapt, următoarele dintr'o carte a d-lui F.
Colson 1 ), prin care apreţiază autorul actul lui Vodă-Ghica.
ccTiganii Statului al căror număr era în 'fara Romîne.ască
de 27,\H0, au fost anul trecut chemaţl la starea de ţăran!.
Ei n'au fost aşezaţI pe moşiile Statului, ci, printr'o dibăcie
care este spre ruşinea lui Vod[i-Ghica, i-a dat unor proprie-
tari, susţiitorii săi politic!, sau unor familii pe care vroea să
le cîştige. Să nu credeţi că a fost călăuzit de vr'un simţi
mint de umanitate, cum un ziar plătit din Germania a în-
drăsnit să o spue. 'figanii Statului nu plăteau vistieriei ele
cit de la 85 la 50 de lei. Meseria lor le dădea cu ce trăi;
aveau de ajuns pentru sine. AzI datores<: guvernului o con-
tribuţiune tot atît de mare, sau mai mare, şi, în mai mult,
plătesc proprietarilor moşiilor pe care sunt aşezaţi, dările
cele multe ale unui ţ[iran. In acest tîrg, vi'1d că numni boerii
au cîştigat: şi-au îndoit veniturile.»
Ff1r'a stărui asupra acestei cestiuni, vom arăta numal că

atît D. de Grammont, mareşal al curţii lui Vodă-Ghica, cît
şi D. Colson, cad într'o r[1tf1circ de căpetenie. A spune în-
tr'adev[1r c[1 ţiganil chemaţi la starea de ţărani, - să fi
pornit lucrul dintr'un simţimînt de umanitate sau dintr'un
interes politic, - au fost în număr de 27.000, nu e ceva
mai exact de cît de a spune dl în 1837, adminfalraţiunea
a dat desrobirea ţiganilor Statului. Numai llatru mii din-
tr'înşiI
au fost aşezaţI pe moşii particulare. ProM este legea
lui Bibescu din 22 Martie 184'!.
Să ajungem la domnia lui Bibescu, care preschimbă legile
') Sta,-ea de faf,1 şi i·iitornl Moldorei şi 7,frii Romî11eşti de D. F. Col-

son, Paris, Hla9.
DESFIINŢAREA ROBIEI 31
fiscale privitoare la ţiganl în legi umanitare, care 'ncepe prin

a desrobi pe Ţiganii statului, prin a lărgi foarte mult cadrul
desrob-irii Ţiganilor robi ai particularilor, şi care, în 1847.
va nimici robia, desrobind pe 'figanii Sf. Mitropolii, episco-
piilor, tutulor mănăstirilor, metohurilor, bisericilor şi tutulor
stabilimentelor publice, fără deosebire, ce fiinţau în Princi-
patul său.
De mult îngrijit de această reformă umanitară, vrînd ca
o suflare de libertate să salute, ca un semn bun, zorile
suirii sale pc tron, dar în lipsă de mijloace neapărate pentru
a siivîrşi opera dcsrobirii pc care o va fi'lptui in 1847 1),
şi care Ya fi piatra de c[1petenie, piatra de la colţ a edifi-
ciului domniei Sale, - Vodă Bibescu hotărăşte singura mă

sură ce-i sta în putinţă, lărgirea cadrului desrobirei Ţiganilor
robi ai particularilor, şi, pentru a-i asigura făptuirea, face o
economie de căpetenie. Cum, ele la 1832, fiinţa o casă, zisă
de rezervă, menitri de Regulamentul Organic, să răscumpere
pe Ţiganii robl:, casfi cc primea clăjclia sai'i capitaţiunca cc
orl:-care 'figan rătăcitor trclmia s[t pliHeasc[i pînă 'n zioa în
care, a 7czîndu-sc pe o moşic, intra în clasa ţăranilor plu-
garl, şi se preschimba prin acest fapt în contribuabil al Sta-
tului ~1, Yodă hot[1rî ca 'figanii de lac, atîrnînd ele admi-
nistraţiunea Vornicii a) temnicelor, să treacă subt a ocăr
muitorilor.
Această măsurr1, care aducea desfiinţarea funcţionarilor
din biurourile \' tirniciei temniţelor, - carl erau însărcinaţi
cu percepţia capitaţiunei, - dădu <le o dată o economie de
47,600 de lei. M. S. hot.rirî că Statul va mări fondul casei de
rezervă cu jumătatea acestei sume, punînd la foloasele sale
') Vezi legea din 1847 despre desfiinţarea robiei, la sfîrşitul volumului.
') Fricîndu-se ţăran plugar, ţiganul plătea casei comunale impozitul
ce plăteau şi cci-l'alţI ţărani.
') Direcţiunea temniţelor. ·
PARTEA ÎNTÎIA. - 184:'l-1844 32
cea-l'altă jumătate, adică

23.800 ele lei, şi că în zma m
care ţiganii rătăcitori vor fi devenit ţărani plugari, şi vor li
încetat să plătească contribuţiunea, Statul va da pe an casei
de reservă suma întreagă de 47,800 de lei.
Nu se poate opri cineva ele a :admira nu numai partea
u_man[L a acestei leg1, care îngăclue lui Bibeseu să 'ndo-
ească pe fie care an num[trul clesrobiţilor, ei şi partea ei fi-
nanciară. Intr'adevăr, legea din 2 Martie făptueşte o economic
definitivă pentru Stat de o sumă do 47,fiOU de lei, din care

jumătate 23,800 de leii mftreşte fondul Casei Statului; cea-l'altă
jumătate măreşte fondul Casei de desrobire. Nu-i numai atît;

în ziua în care ţiganii robi devin ţărani plugari, Statul dă a-
cestei case cele 23,800 de lei ce reţinuse clin suma de 47,600:
aceastft casă nu pierde deci nimic. Din parte-i, casa Statului
înlocueşte cele 23,800 ele lei, pe care-i dă, prin contribuţiu
nea ce plătesc ţiganii cleveniţI ţărani.

În scurt, această lege dă o economie <le 47,600 de lei, :;;i
un folos înfăţişat de contribuţiunea tutulor ţiganilor aşezaţr
pe moşii.
LEGEA DIN 22 MARTIE 1843
(DECRETUL 283)
DESFIINŢAREA ROBIEI ŢIGANILOR STATULUI
Prin legiuirea din anul 1843 Martie 22 tofi .dajnicii de subt adminis-
traţia V oruiciei Temniţilor (ţiganii Statului) s'au trecut subt d'a dreptu ad-
DEilFIIN'fAREA ROBIEI
111inistmţie a cirmuitoi·ilor de judeţe, cu care aceastlt, ml1su1·ll, i,'au desrobit

p11indu-.s-e în rî11dul birnicilor rumîni '). (Brăiloi, p. 22) .
.r\ceast[L lege creeazr1 o economie de 47,600 lei în fayoarea casei d,·
clcsroliire şi un folos pe:-ttru Stat înfăţişat prin contribuţiunea tuturol'
Tiganilor a~ez3ţi pe moşii.
ART. 1. Toţi dajnicii de sub administraţia Vorniciei Temni-

ţilor vm· trece d'adreptul subt administraţia Cirmuirilor de
.Judeţe de la întîia zi a trimestrului în care se va legiui a-
cest proiect, cu aceleaşi orinduel'i ce s'au al1at şi subt Vor-
nicia Tcmniţilor, adică capitaţia lor hotărîtă prin Art. f> şi fi
din legiuirea cu No. fi din 1832, se va împlini de sub-cîr-
muitorii plăşilor iarăşi prin vătaşii lor, pînă la începutul vii-
torului al 4-lea period catagraficesc (dacă pînă atunci se va
cunoaşte bine îmbunătăţită soarta lor şi bine statorniciţîJ, şi
prin urmare toată cancelaria financiară a Vornicii Temniţilor,
precum şi sub-cîrmuitorii despărţirii lor, se vor desfiinţa cu
•
totul, şi banii ce se strîngca de Vornicia Temniţilor din wci11-
cala capitaţii lor, ascmrmat Art. 10, 11 7i 12 din sus pome-
nita legiuire, se vor păstra în casa Vistierii, şi va îndeplini
~eful Departamentului Vistierii disposiţiile Art. 12, 13, 14 şi
15 din aceeaşi legiuire, precum şi condiţiile prescrise în Art.
1f> pentru răscumpărători de ţiganl, se vor închipui cu iscă
litura şefului departamentului vistierii, şi pecetluindu-se cu
pecetea Domnului, se vor supune la cercetarea atingătoare
ele regulile obşte~tilor dispoziţii pentru socotelile Statului .
.ART. 2. Fiind-că dintr'această măsură se face o economie
pe tot anul în folosul casii rezervei de lei 47,600, apoi dintr'a-
ceastă sumă, fondurI pentru răscumpărătoarea de ţigani, pînă
la a lor întrupare într'o tablă cu plugarii sătenI, vor fi o
zeciuială ce dau acum şi 23,800 lei ce au să clea clin Vistie-
1) Vornicie: ministerul de interne.-In fraza de aci, vornicie însem-

nează Direcţiune.
li 3
34 PARTEA ÎNTÎIA, - 1843-1844
rie, adică pe jumătate din acei lei 47,600 de economie; iar

la vremea întrupării lor lipsind fireşte zeciuiala ce intră în
cutiile satelor, se vor statornici fondurI numai lei 47,600 din
Vistierie, cîţt adică se fac acum economie cu desfiinţarea can-
celarii lor.
DEPARTAMENTUL TREBILOR DIN NĂUNTHU
(MINISTERUL DE !!''TERNE)
Dispoziţiunl cu privire la aşezarea Ţiganilor rătăcitori, aparţinînd

particularilor.
28 August 1843 (Bul. oficial No. 80).
Luînclu-se în băgare ele seamă că dintre ţigani! feţelor

particolare, mulţI se află încă în vieţuire rătăcită şi nestator-
nică, preumblîndu-se cu corturile din loc în loc, fără să fie
cunoscut locul locuinţei.
Ca să se aducă dar la îndeplinire punerea la cale ce este
făcută de către stăpînire, pentru obşteasca statornicire a unui
asemenea rînd de oamenT, se dă printr'aceasta în cunoştinţă
de obşte, ca toţI proprietarii ele ţigani dintr'acest principat,
în curgere de opt-spre-zece luni, socotite de la darea acestei
publicaţi!, să îngrijască a'şI aşeza pe proprietăţile orl ale
dumnealor, orI ale altora, şi a le statornici cu desăvîrşire a
lor locuinţă în case de şedere 1) ca şi cer-l'alţI locuitori;
') Puterea tradiţiune! şi a obiceiului fu atît de mare că la început

ţiganii îşI puneau porcii în casă şi-şI ridicau cortul alături.
DESFIINŢAREA ROBIEI 36
căci dacă şi după a()est soroc se vor mai găsi în coprin-

sul principatului niscaivaş\'. ţiganl preumblătorr, veri ai cui
vor fi, atuncl stăpînirea va lua măsurl pentru a lor stator-
nicire.
APROBAREA SOCOTELELOR
PE 1844
Acest document e privitor la funcţionarea regulată a legei din 1843.

Vodil. aprobă în 1846 soootelile casei de desrobire pe anul 1844.
Bucureşti 27 Decembre 1846 (No. 474).
Noi" Gheorghe Dz"mz"trz"e Bibesctt VV. 1•
Văzînd raportul cu No. 208 ce ni s'a înfăţişat subt iscă

litura preşedintelui şi a secretaril cinstitei Obşteştl Adunărl,
prin care supune la a noastră cunoştintă că, c.ercetîndu-se
socotelile fondurilor orînduite pentru răscumpărarea ţiganilor
<lupe la particularl - pe anul 1844-, - s'au găsit potrivite cu
lămurirea făcută lor de obştescul control, şi întocmai dupe
cum se văd încheiate cu o reservă de lei 1641, banl 114

dupe acoperirea cheltuelelor.
Noi, pe temeiul art. 49 din Regulamentul Organic, întărim
acele socotell aşa precum s'au încuviinţat de către acea cin-
stită Obştească Adunare.
D. Şeful Departamentului Vistieriei este însărcinat cu ci-
tirea acestui ofiţ.
ANEXĂ LA RAPORTUL N. 4 74 DIN 2 7 DECEMBRE I 846
VENITURI
1i Act aflat la 1 Ianuarie 1844 asemănat cu socoteala în-

cheiată cu cercetarea pe anul 1843 . . . . 15,301 89
2) Adunaţi din zeciuiala dăjdiilor Statului in
cursul anului 1844.
Pe trimestrul Ianuarie . H,114 HO
Idem Aprilie . H,143 l5
Idem Iunie . . 3,119 HO
Idem Octombre . H.Hn 30
In total . .. 12,540 H5
3) După budgetul anului 1844 . . 23,SOU
---
51,641 124
CHELTUELI
11 Daţ'i pentru 221 fiinţe ţigan'i cumpărate de

la D-lui marele vornic Barbu Ştirbei cîte 12
galbeni fie-care. Suma orînduită după toc-
meală a se răspunde în acest an din lei
H3,538 cuvEiniţi (afară de lei 33,531i orânduiţi
a se respunde în anul 1845 1). 50,000 -
2) Mai rămîn necheltuiţi la zintîi Ghenarie
1845 însă: în act la casa cinstitei vistieriei
lei . . . . . . 1,612,114
în rămăşiţă a se primi de la ju-
deţul Dolj . . . . . . . 2fl
Adică. 1,641 124
51,641
--~~-
124
1
) Această sumă va fi dată crediLorului pe eserciţiul anului 1845.
CESTIUNEA MINELOR
(1843 ·- 1844)
V om întruni, în decursul acestei lucrări, într'un singur

grup toate documentele privitoare la una şi aceaşi
cestiune.
CESTIUNEA MINELOR
ISTORIC
ln 1Iartie 1843, D. Trandalîloff, reprezintant al unei so-

cietăţ'i ruseştl, adresa g·uvernului lui Vodă Bibescu o cerere
arătînd dorinţa societăţii de a cerceta minele de metalurr ce
s'ar putea afla în Carpaţi. Această societate cerea întîiu pen-
trn inginerii săi autorizarea de a străbate şi studia munţii,
spre a găsi culcuşurile mineralelor, apoi dreptul de a încheia
l'0ntracte prin bună înţelegere cu proprietarii posesor'i de mine.
Lua obligaţiunea de a plăti Statului, conform cu Regulamcn-
t11l Organic, taxa la care acesta avea drept.
In ce privea pe proprietar! care ar fi putut să nu aibă mij-
loacele de a-ş'i exploata minele, sau care n'ar fi vrut să-ş1 în-
ehiriczc moşia, societatea ruga pe Vodă să-i îngădue a lua
locul Guvernului în ce privea drepturile ce recunoştea aces-
tuia Art. 179 clin Regulament. Dar, în opunere cu acest ar-
ticol, cererea, oare-şl cum nelămurită, părea că vrea să fac[i
s[i se numere termenul de 18 luni lăsat proprietarilor spre
a-şr începe lucrările de exploatare, din zioa în care va li
fost clatri autorizarea ele a descoperi minele, pe cîncl Reg·u-
lamen tul lămurea, în folosul proprietarilor, că acest termen
ele 18 lun'i împlinite, treimea numărat de la descoperirea fie·
ciirei mine în parte. Durata concesiunei fusese mărginită de
4U PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
Yoclă la termenul ele 12 ani, şi acest termen îi fusese dl'

sigur impus de un simţimînt ele înaltă prevedere naţio
nală.
Atras de priveliştea îmbucurătoare de a mări, mulţumitft
acestei societăţi, veniturile Statului şi pe ale particularilor,
Domnul trimise cererea lui Trandafiloff la sfatul administrativ
extra-ordinar, atrase toaUi băgarea-i de seam[t asupra însem-
nătăţii cererei, şi-l pofti să-l arate fără 'ntîrziere părerea.
Sfatul, luînel în considerare foloasele cc Statul şi particu-
larii puteau trage din propunerea Trandafilofl, chibzui să se
dec „voie orînduiţilor domni mineralog:;, a se preumbla
pretutindeni prin munţii ţării, cn să urmeze veri-ce cercări
pentru descoperirea de rnine" - şi sft le fie îng·ăduit d<·
a încheia apoi contracte cu proprietarii minelor care Sl'
Yor învoi; pentru cei însă

care n'ar voi să {acei con-
tracte, Guvernul să pue la cale disposiţiunile art. 179 1) . -
Sfatul primi termenul de 12 ani, clar stărui asupra punctului
r[unas nelămurit în cererea lui Trandafilofl~ că sorocul legal
a re a se socot-i de la i.~călirea contractului pentru fie-
care mină în parte. In urma acestui proces-verbal, Dom-
nul, erezînd că a îndritui pc inginerii lui Trandaliloff a stu-
dia mnnţii, şi a respinge cererea-i cki a pune soeietatea cc
reprezinta în loeul Guvernului, în cazul că n'ar putea pro-
prietarii sfi-şi exploateze înşi-şi minele, era a se potrivi eu
spiritul ,;;i eu litera Regulamentului, - judecînd de altu parte
că o asemenea întreprindere îndrituea de tot o concesiun.e de
12 anl, M. S. întări părerea sfatului, şi porunci marelui Vor-
nie 2 / s[i dee afacerei urmărirea obieinuită.
Cu toate acestea, în eontra ori-cărei aşteptări, răspunsitl
Adunării c[ttre M. S. -clin (j Februarie 1844, - fu opus în-
1 Art. 178 şi 179. (V. p. 44.)

1
') Man, Vornic: ministru de inLeme.
GESTIUNEA MINELOR 41
treprinderii Trandafiloff.- Pe ce motive se întemeia aceastfl

opunere, de vreme ce Domnul avusese grijft de a observa
cu sfinţenie legea, şi de a păzi nevătămat dreptul de pro-
prietate "t Adunarea o întemeia, nu pe ofisul Domnului, ci pe
11n proiect de contract, pe care, în acest timp, Tranda(ilolT
luase asupră-şI să-l adreseze publicului (În 17 Februarie 18/i:4· 1,
arătîndu-i condiţiunile în care compania era gata să cerce-

teze minele, par'c'ar fi şi dobîndit aceasfft voie. El nu avea
ins,\ în mînr1 nid chiar voia ce ceruse pentru inginerii săi
de a străbate munţii spre a descoperi minele. De altmintreli,
acest ad, Yc11i11d de la un particular, nefiind înt[trit prin nici
o sancţiune, nu avea, prin aceasta chiar, nicr o putere. Cu
toate astea, Adunarea nu se opri la aceast[L consid<·raţiuno;
îşi luase hotărîrea; nu era să se abată cîtu-şl de puţin din
Yoinţa-i de a Iace o îndărătnic[i opoziţie 1,.
Intr'adcvăr, în adresa sa, ea reaminti articolele 17H ţi

L70 din Hegulament; se mir[t ((c[1 s'a lfisat s[t fie împrftştiatl'
((exemplare tip[1ritc, ce înfăţişeazâ caracter de contract
«'Întemeiate pe s/o/Jozeniti ce a do/Jî1ulit Compcinia, n
«descoperi 11i a lucra -mine, în temeiul jurnalului Sfa-
c<lului adminilitrat-iv extraordinar, îneheiată la 1ll August
"184X, ,;;i întărit de !nălţimea sa; ca adaogft c[t de şi intre-
«prinderea lor nu este următoare înţelesului celor pre-
«citate doo articole din Regulament, TOTUŞI SFATUL LE-A
«LlJAT 1m TEMb:I; amestecă, ca dinadins, exploatarea vo-
rcluntar:1 a minelol', cu cea ·prevăzut[1 la art. 17\-J din Hegu-
ulament, şi sfir,;;i rugind plecat pe Domn, să desputerniceze
((pe aceste motive, jurnalul Sfatului, ca neconglăsuind cu
« legiuirile în fiinţă.»
In scurt, toate obseryaţiunile Adun[1rii, fără a escepta vrc

una, erau greşite, căcr Guvernul respectase eu slinţenie al'-
') Adunarea făcu Domnului o opoziţimw sistematică (Xenopol, pag.

175, istoria. Ho111d11ilor, l. VI).
42 PARTEA ÎNfÎIA. - 1843-1844
ticolele 178 şi 17V; nu dădese de cît o singură autorizare,

voie adică inginerilor de a studia munţiî. Nu se ocupase de
cît de contractele consimţite, şi respinsese cererea lui Tran-
dafilofl privitoare la exploatarea minelor proprietarilor care
n'ar putea să le exploateze înşi-şI.
La toate greşelile f[tptuitc, Adunarea aclăogase lipsa de
respect către Domn, cerîncl :M. S. să nimicească un act cc
purta semnătura Lui, şi să dea oare-ş'i cum, el însu-şI, o lo-
vire prestigiului coroanei.
Simţindu-se lovit de raportul Adunării, judecînd folositor
de a da pe faţft rnişcleştile insinuăr'i răspîndite în public,

reaua voinţă care cătase a rătăci publicul asupra măsurilor
luate de Sfatul administrativ extraordinar,-măsLtr'i conforme
cu articolele 178 şi 17n ale Regulamentului Organic ,-M. t-1-.
porunci, prin olisul sătt clin H Februarie 184'~, s[t se tipă
rească fără întîrziere, cererea lui Trandaf1lofl~ rezoluţiunea
Domnului, şi procesul-verbal cc purta întrtrîrirea s::i, ((că să
cunoască fie-care simţimintele de care a fost îndemnată u-
blăduirea, care n'avea de cît o singură ţintă, că un nou
izvor de bogăţie s'ar putea aduce Statului f!Î proprietarilor.
Datoria capului Stalului ar fi fost aceia-şz către ori-care
altă- societate de cil a lui 1'randafiloff:n
Apoi, adresîndu-se Obşteştci .\dun[1r1, - în olisnl de la Li
febmaric, - Prinţul o învinui (<de a fi ef!il din hotarele 'intru
(<care se mărgineşte prin ale sale atribuţiuni, de a fi căl
((cat toate regulele bunei cuviinţe ,1i a căzutului către
"Inalta Oblăduire respecf.» - ((Adunarea ar fi trebuit.
uzice Domnul, sci fi citit cu luare aminte _jurnalul Sfatului,
uşi ar fi văzut că este întemeiat pe fnseşl acele articole
«ale Regulamentului de care ea se reclamă, fli că acest

((_jurnal se mărginea la voia dată de a străbate munţii
«pentru a face numai cercetări».- Prevederea guvernului
merses(i pîn'a hotr1rî pentru exploatare termenul ele 12 anr,
CESTIONEA MINELOR 43
- - - - - - - - - - - - - - - - ~ - - - - - - - - --
ca să oprească pe mulţl proprietari fără experienţi't ele a cădea

în marea rătăcire ele a face un c:ontract pe timp ncmărg'init.
Ştîrşitul oflsului Domnesc aducea mult cu o ameninţare:
clupă că «o asemenea purtare din partea Adu-
ce observa
<oiării nu se putea tălmăci de cît prinlr'o întristătoare
«pornire, M. S. o poftea a fi în viitor mai cu măsură .~i
«tn cuvinte f!i în lucrările sale, şi 'i reamintea că viitorul
«ei este legat de ajutorul ce cu bună credinţă şi cu inimă
«curată va aduce -oblăduirei.n
Obşteasca Adunare, simţi foarte bine că c-ra g-reşită, dar

nu vru să o mărturisească, şi adresa cea noă către capul
Statuiui, - din 14 februarie, - nu fu mai isbutitri de cît cea
d'întîi, de vreme ce destăinui în modul cel mai limpede
îndărătnicia opoziţiunei ei. Ne mai putîntl, în faţa ofisului
Domnesc, să mai reproducă criticele-i fără obiect, se măr
g·ini, - protestînd totuş'i de respectul siiu, - sit roage pe

M. 8. să desputerniceze, în procesul-verbal de la I U august,
((tot ce nu era potrivit cu le[Jile în fiinţăn, şi, apucînd ca o
armfl termenul de 12 anl hotărît pentrn concesiune ele către
Domn,-făr'a vrea a vedea că aceastri c·ondiţiunc era, din
partea Suveranului, un act ele prevedere, - ea spune «că
«trebuia adăogită această disposiţiune la lege, ca un anex,

«după formele legiuite de regulament ... n In stîrşit, ne vrînd
să lase vorba clin urma capului Statului care o ameninţas1)
în viitorul ei, ea răspunsese că «credea să poală găsi o de-
«plină mulţumire a- se mîngîia de nădejdea că fiintri şi
«locul ce înfăţişează stmi subt ocrotirea amîndo,om pren
,,Înaltelor Puteri suzerană f!i ocrotitoare.,,
In ziua de 1: martie 1844, Domnul închise Adunarea.
S'ar putea crede că Domnul, sd1pat de Cameră, tare prin
sprijinul Porţii, prin al Rusii, - al cărei amor-propriu, in-
teresat în isbînda lui Trandaflloff, fu jicnit de o opunere
înclrcptal[1 în mod vădit în contra Putcrei ocrotitoare, - eă
PARTEA iNTilA. - 1843-1844
Domnul, zicem, nu era să aibă nimic mai grăbit ele cît să mulţu
nwască H.nsia, priimincl cererea lui Tranda!Hoff. Dar ar fi
trebuit pentru aceasta să li fost călăuzit Domnul de vre-un

alt simţimint de cît acela de a face binele, ele vr'o altă do-
rinţă cleeît aceea ele a-şi împinge ţara pe calea propăşirii şi a
a,·uţici. ,\ se lăsa 'n pornirea unor simţiminte ele ţinere aminte
de r{u1, ar fi fost nevrednic ele lirea lui; a acorda concesiunea,-

în sta1·ca. ele sperieeiune în care -mişeliile răspînclite în ,•i-
leag· anmeasc minţile, - pentru a face numai plăcerea ca-
binetului din Sin-Petersburg, ar li fost nevrednic de patrio-
tismul lui. Domnul cercetă cu răceală situaţiunea, şi se
hotărî sfi respingă cererea lui Trandafiloff.
Puţin mai în urmă, cavalerul Ignaţ lancovencu, cerind de
la ( ,nvcrn voia de a putea păşi la cercetarea minelor ce
s'ar putea găsi pc moşiile proprietăţilor aparţinînd autori-
tfttii bisericeşti, îşi VtlZll asemenea cererea respinsă I).
') AHT. 171:l ŞI 17\J DIN ~:EGULAMENTUL ORGANIC
AHT. 178. - Cinci se va descoperi niscai-va mine în pămîntul vre uuui

particular, acesta slobod va fi sr1 le lucrez,· singm ort sri le inchirieze
altuia, dupft voinţa lui, dind stăpînirei a ,:ceea parte in natură sau
pli"tlind Yisl ier ici a ,:ceea par le diu ci~tiF, scoţind mai întîift la rimîndoo
inlîmplărilP Loalc cheltuelilc lucrărei.
AHT. 179. - Jar de se va dovedi cfi stăpînul moşiei unde s'au găsiL
aceste miill', după. sorocul de opt-sprc-;r,cce luuT ce-i va da Domulll,-
nll Ya ayca mijloc de a le lucra singur, nicî va voi a le inchiria al-
tuia, atunci Domnul, împreun:i Cil obiclnuita Obştească Adunare vor
t.:hiiJwi ele vor găsi Cil cale, mijlocul spre a lucra acele mine, dind
sl:tpînului moşiei a wcea parte din cîştig, - după cc se vor scoal-e toate
l·lwlluelele lucrărei,- ':li pe lingă aceasta despăgubindu-se după euviinţă
penlrn stricăciunea ce vor fi pricinuit moşiei sale săpatul şi lucrarea
minelor. -- ( Vezi Analele I'arla111e11tare pag. 264).
GESTIUNEA MINELOR
DOCUMENTE
Cererea lui Alexandru Trandajilo.ff, către 111. S. S.

Domnitorul 1)
'.lb'lic 184H.
O societate din imperiul Rusiei, de către care sulJ-iscălitul

sunt însărcinat, încredinţîndu-se că această de D-zeu blagos-
lovită ţară, după drepturile ce i-a hărăzit atît prea puternicul
Împărat al Rusiei, c:ît şi Înalta Poartă, şi-a ales un Domn
drept, înţelept şi folositor întru toate obştiei, a hotărît sfi
jertfească un capital însemnător, spre a încerca exploataţii
de ori-ce metal s'ar putea găsi în pîntecclc munţilor Car-
paţI ai acestei ţărI, învoindu-se mai intâin prin buna toc-
meală cu proprietarii şi plf1tind Statului cea ce este legiuit
prin Regulament.
Dar fiind-că această societate a socotit mai întâiu de tre-
buinţă de a trimete vre-o cîţT-va mineralogI a se preumbla
prin munţii ţării, rog plecat pe Înălţimea \' oastrf1 de a da

poruncă unde se cuvine, ca acestor mineralogI, a căror nume
le voi da în scris la cinstita Mare Vornicie, să li se clea
voie a se preumbla pretutindenl, şi orl-ce fel de ajutor, de
care vor avea trebuinţă de autorităţile locale.
Impreună cu aceasta, dacă proprietarii în pămîntul cărora
1
l După acest text cam nelimpezit, Trandafiloff ar fi Hllt ca terme-
nul de 18 lunI să se numere nu de la descoperirea. fie-cărei mine în
parte, şi de la notificarea către proprietarul fie-cărei mini, ci, în mod
obştesc, de la autorizarea de exploatare dată de Domn.
46 PARTEA ÎNTÎIA. - 184a-1844
----------
se vor g·ăsi metalurile, în curgerea de 18 luni - legiuite prin

H.egulament.- nu vor avea mijloace a le lucra singuri, sau
nu se vor întocmi pentru lucrarea acelor mine cu societatea
prin contracturi legiuite, la asemenea întîmplare societatea
să fie încredinţată despre partea stăpânirei, că dreptul în-
semnat prin art. 179 din Regulament, va rămînea pe seama
Societăţii mai puţin de 12 anT, după întocmirea ce se va
Iace în vreme după sus arătatul soroc de 18 lunl, care se
începe clin zioa slobozirii poruncilor pentru care societatea
roag·ă t1cum pe !nălţimea Voastră.
Nădăjduesc, Prea Înălţate Doamne, că cererea Societăţei

va fi priimită cu bucurie de Înălţimea Voastră, căcl şi Statul
va dobîndi un venit însemnător, fără a cheltui ceva, şi pro-
prietarii se vor folosi, cum şi locuitorii din partea munţilor,
unele se vor lucra minele, îşr vor întrebuinţa zilele cu plata
nădăjduită.
Subsemnat : TRANDAFILOFF.
M. S. Dumnitorul către Sfatul adm1:nistrativ

extraordinar.
Domnul recomandă cercetării sfatului cererea lui Trandafiloff.
Martie, 1843.
Trimiţînd această jalbăîn cercetarea Sfatului administrativ

extraordinar, Noi chemăm din p:1rte-ni toată luarea aminte ce
meritează cererea ce ni se face, ca una ce se atinge de chiar
desvoltarea veniturilor Statului şi a particularilor, şi cerem

pe cît va fi cu putinţă mai în grabă, raport desluşitor te-
meiurilor ce ar putea să iee întru aceasta, cînd întreprinderea
propusă s'ar cunoaşte cu putinţă de a aduce întru săvîrşire.
GESTIUNEA l\tlNELOH 47
Jurnalul Sfatului admini·strativ exb-aordinar.
19 August, 184:l.
Astăzl ,Joi 19 August, anul 1843, în seanţa Sfatului admi-

nistrativ extraordinar, luîndu-se în băgare ele seamă rezoluţia
M. S. Prea-Înălţatului nostru Domn, pusă asupra j[ilbii în-
făţişate M. S. din partea Domnului Alexandru Trandafilofî,
atingătoare ele propunerea ce au făcut ca să i se dec voie
să exploateze prin bună tocmeală şi învoială cu proprietarii
verI-ce metal ar putea găsi pe munţii prinţipatului, plătind
şi Statului ceea ce este ltgiuit prin art. 179 clin Regulament;
Sfatul au chibzuit cele următoare:
1° Cererea însemnatei societăţi ce se înfăţişează stăpînirei
prin organul Domnului Trandafiloff asemănat bunei voinţe a
M. S. Domnitorului, meritînd toată luarea aminte a Stăpînirei,
ca o lucrare ce se atinge de desvoltarea venitului Statului
şi al particularilor, Sfatul o priimeşte de bun:"1 şi chibzueşte a
se da slobozenie să se aducă la îndeplinire, dindu-se adică
voie orînduiţilor domni minP-ralogi a se preumbla pretutindenl
prin munţii ţării ca să urmeze veri-ce cercăr1 pentru desco-
perire de mine, îngrijind a nu se pricinui vre-o vătămare şi
pagubă proprietarilor.
2° Prin poruncile departamentului dinnăuntru către cîr-

muirile judeţelor, să li se încunoştiinţeze slobozenia ce s'au
dat acestor mineralogi orînduiţi din partea mai sus însemnatei
societăţi, ca să facă tot felul de încercărl pentru descoperirea
şi dovedirea minelor, puindu-li-se înainte folosinţa ce isvoreşto
pentru proprietari cu descoperirea minelor de subt pămînt ce
vor rămînea în veci necunoscute fără cercetări făcute cu
grele cheltuell şi prin oameni cu osebită ştiinţă.
3° După cererea ce se va face de către numiţii mineralogi,
D. Trandaliloff se îndatorează, - prin orl-ce mijloace va socoti
48 PARTEA ÎNTÎIA. - 184R--18.f.i.
mai potrivite,- a se tocmi şi a se învoi negreşit cu proprietarii

acelor moşii unde se vor găsi nişte asemenea mine, dînd Stă
pînirei o listă anume atît de proprietarii ce vor priimi a se
învoi, cit şi de cei ce nu ar primi a se tocmi, ca pentrn cei
d'întîi făcîndu-sc cunoscut Stăpînirii, precum s'au zis, să poatrt
dobîndi slobozenia Stăpînirei îndată spre a urma exploataţia:
iar pentrn cei d'al doilea să pue la calc Guvernul asemănat
dispoziţiilor art. 178 şi 179 ale reg. org.
4° Sorocul ce se cere a i se da de 12 an\' întru urmarea
exploataţiei, are a se socoti, pentru fieşte-care mină în parte,
din zioa în care vor da pentru aceasta voie; căci din anul ce
i se sloboade pentru o mină este dator a începe şi lucrarea ei.
Coprinderea acestui jurnal se va supune la cunoştinţa M.
S. Prea-Înălţatului nostru Domn şi clupă clesl egarea ce se Ya
da, se va aduce la îndeplinire prin departamentul dinnăuntru.
Ofisul Domnz'torului cdhe Departamentul din l4untru
Domnul întăreşte
jurnalul Sfatului administrativ extraordinar şi po-
runceşte săi se dea, fără întîrzillre, urmarea-i obiclnuită, adică să fie
supus Camerei împreună cu cererea lui Trandafiloff.
21 octombre, 184H (No. 6;i3).
VăzîndDomnia Noastră jurnalul Sfatului administrativ

extra-ordinar, încheiat la 19 ale trecutului August, ce ni s'a
supus pe lîngă raportul No. 1982,
Luînd în băgare de seamă chibzuirea şi părerea ce dă
asupra propunerilor cuprinse în jalba ce ni s'a înfăţişat de
către D-l Alexandru Trandafiloff~ de a i se da voie să es-
ploateze prin bună tocmeală şi învoială cu proprietarii, verl
ce metal ar putea găsi prin munţii Principatului, plătind şi
8tatului cea ce este legiuit prin art. 179 din Regulamentul
Organic.
CE!"TIUNEA MINEI.OR 49
Noi îmbunătăţim găsirea cu cale a Sfatului <lescris în po-

menitul jurnal şi poroncim a se pune îndatri în lucrare mă
surile obicinuite într'această înprejurare.
Marele vornic al trebilor din lăuntru este însărcinat cu în-
tocmai executarea a ofisului de faţă.
Proectul de contract publicat fi împărţit de Trandafiloff

fără învoirea guvernului.
(l84H).
Jos iscălitul încredinţez printr'acest contract, că pe te-

meiul articolelor 178 şi 179 din Organicescul Regulament
şi în urma slobozeniei date prin întărirea Măriei Sale Prea
!nălţatului nostru Domn Gbeorg·he Dimitrie Bibescu, asupra
raportului Sfatului administrativ extraordinar, la 21 octombrc
a anului trecut 184,3, sub No. G53, clau drept ca compania
alcătuită pentru descoperirea presărăturilor şi a vinelor de
aur şi a altor mctalurl', să'ş\' urmeze căutările şi cercările
sale pe cuprinsul tuturor moşiilor ce sunt proprietăţi ale ....
aici în Ţara Romînească: şi întîmplîndu-i-se a descoperi vre-un
fel din cele mai sus zise metalurI sau mineralurr, să'şl să
vîrşească chiar lucrările sale la a lor scoatere,-dînd legiuita
prin Regulament o a zecea parte în folosul averilor ... -şi o
altri asemenea parte în venitul Statului, din tot cîştigul ce
va dobîndi numita companie după scoaterea cheltuelilor,
potrivit cu coprindcrea mai sus arătatelor articole; orînduind
şi clin partea ... , de va voi, spre o mai bună încredinţare de
acel cîştig, un într'adins înputernieit, ca să se afle faţă cinel
compania va începe la scoaterea pomenitelor metalurl şi
mineraluri, cu condiţiile următoare :
li 4
50 PARTEA ÎNTÎ!A. - 1843-1844
1) Imputerni·:iţii
din partea pomenitei companii sau cei
rînduiţl ele către Dumnealor, să fie volnict ca făr' de niei o
împec\icarc, numai aceştia singurl, să'şI urmeze eăutarea vi-
nelor şi presărăturilor de aur, şi a celor-l'alte metaluri prin
rnunţI sau lund şi în lungimea rîurilor pe moşiile ... , fără a
pl'll.:mui we-o vătămare la mori şi la alte acareturi, ee se
vm· al'la pc acest moşii sau în vecinătate, şi fl'tră a aduce cea
mai mic[t smăcinare şi pagub[t locuitorilor sau stricădune
holdelor şi livezilor, pentru care pagub[t vor (1 răspunz[ttorL
şi allînclu-le să săvîrşască descoperirea lor pe toată întinde-
rea acelor vine şi presărăturl pe locuri coprinse de către lo-
cuitori, cu s[tdirI şi nemestii pe dinsele, compania va da de ştire
împuternicitului ... ca s[t'i înlesncasc[t cca prin putinţ[t îm·o•
ialCt pcntrn cuviincioasa despăgubire.
2) Imputcrniciţii din partea companiei pot să-şi facă după
a ci-lor chibzuire la faţa locului cu cheltuelile sale o fabric-Ct
pentru sp[tlatul aurului şi casele cc le vor trebui pentru ~c-
dere, însă cu tocmealrt că clupCt ce îşi vor isprăvi lucrul do-
bînclirci aurului şi a cdor-l'alte melaluri sau mineralurl', de
prin presrtrăturl şi de prin vine, sau după sfîrşirca privilcgici
cc li s'a dat ci-lor pc doi-spre-zece anT, acea fabrică cu toate
cclc-l'altc binale cc vor fi făcute pe moşiile .. sri ri'tmîic pro-
prietarului fără ele a li se întoarce cheltuelele întrebuinţate la
ele: precum asemenea şi rîurilc şi şanţurile şi cele-l'altc lu-
crări ,·or r[tmînc nedesfiinţate tot într'aceaşi stare în care vor
fi la ispr[t vi tul sorocului.
Drept aceea cuprinderea tuturor mai sus însămnatelo1· con-
diţii o întind ... şi la moştenitorii ... spre a se păzi nestrămutat
şi întru a lor întregime pe sorocul de doi-spre-zece anT, înlru
care această companie arc voie a se îndeletnici întru csploa-
tarea minelor din acest prineipat, socotindu-se acest soroc
din ziua clesvoltărei temeinicilor sale lucrări spre acest slîrşit .
.\s,·mrnen vor fl îndatorate ele a pr1zi acest0. învoelr şi per-
CESTIUNEA MINELOR 51
soanele acelea, în st[ipînirea cărora s'ar întîmpla a trece prin

vre-un chip oare-care v1·e-o moşie a ... 1).
Pentru care slîrşit s'au dat acest contract împuternicitului
din partea pomenitei companii Domnului Rotmistra Tran-
dafiloff.
Adresa Obstestei
, , Adunări către M. .S: Domnitorul.
Adunarea se arată opusă înLreprinderei lui Trandafilol'f. - ln graba-i

de a. o critica, nu bagă ele seamă că gre!;<elile în care cade, în aclresa-i
către Domn, învederesc di n'a. studiat proiectul M. Sale.- Adresa poartă
urmele acestor dispoziţiunl; e încurcată şi grea de înţeles ').
6 Sept 1844 (No. IGG)
Articolele 178 şi 179 clin Reg·ulamentul organic consfinţind

în unire cu art li4- dreptul proprietăţii, întemeiat pe ncschim-
hatclc îne(:putud ale cuviinţei şi alo dreptăţii, au dat prin
urmare r;:i dtclerea pentru lucrarea minelor sau pentru a lor
închiriere•, clupă Yoinţa proprietarilor, în al cărora pămînt s'ar
deseoperi ele, supuindu-i însă la îndatorirea. de a osebi şi pe
Reama Yisteriei după scoaterea adivăratelor cheltuel\', a zecea
parte tlin curatul cîştig. Obşteasca Adunare avînd pe de o
pai-te în vecl1•re dreptul însuşit proprietarilor în temeiul acelor
disposi\ii ll'giuitoare, şi dorind pe de alta a vedea a lor în-
deplinire pt>ntru folosul ce do o potrivfi se asigurează în fa-
') In al"arfi eă c foarte descusut acest act ce 'ncepe cu oferta lui Tran-
dafiloff şi se lcrminr1 prin semnfitura proprietarului minei, catf1 încă să
obsenăm c.-1 Tranrlafiloff ntt specifică, cum Prinţul are grijă de a o
face, ea pcriuc\ul de 12 ani ~ri se n11111e1·c de la încep,,tul exploat,lrii jie-
n1rei 111i11t! î11 ,froscbi.
') Criticile Adunării suni grc,;;ite; amestecfL exploatarea consim\ilft a
minelor cu cea prevrizută de art. 179 al Regulamentului.
52 PARTEA INTÎIA. - 1843-1844,
vorul pomeniţilor prin dreptele întor.inirr, cuprins0. în textul

fie-căruia din proarătatele două articole, n'a aşteptat de cît
iniţiativa din partea oblăduirei, de a fi adică chemată ca ~ă'şi
supuie a sa socotinţă şi chibzuire, cînd aceasta va privi la
cloveclila neînclămînare a vre-unor proprietari despre mijloa-
cele cerute neapărat la întreprinderea lucrririi minelor desco-
perite în pămînturile lor, sau la lipsa voinţii din parte-le, nicl
măcar a le închiria la alţii. Dar fiind că mai înainte de a
se putea vedea îndeplinită o asemenea începere, întemeiată
pc descoperirl, şi aşezată pe formalităţile prescrise, s'au În·
tîmpinat fără nădejde ('t) acum exemplare tipărite şi împrăş
tiate pe la mai multe feţe cari de şi s'au văzut într'un foi
prcgătitore a încercărilor dcscopcrirei, clar înfftţişeaz[t tot-oclat[t
şi caracter ele contracte; unde pomenindu-se despre slobo-
zenia ce a clobîndit o companie a descoperi şi a lucra mine,

în temeiul jurnalului Statului administrativ extra-ordinar, În·
cheiat la rn a lunei lui August clin încetatul an 181:~ şi în-
tărit de !nălţimea Voastră prin Ofisul No. 663 din acelaşi an,
în urmarea raportului Departamentului dinnăuntru, pentru că
cuprinderea lor s'a văzut că nu este următoare simplului în-
ţeles al desluşirilor clin prearătatele două articole, de şi sfatul
precum se vede le-a luat asemenea de temeiu, a f[wut să se
zămislească o desăvîrşită neodilrnă în inimile proprietarilor,
nu cumva şi compania cc s'a arătat cu dorinţă de a desco-
peri şi a exploata mine, razămată cu încredinţare pe împu-
ternicirea ce clobîndeşte în temeiul prezisului întărit jurnal,
nu va priimi a asculta, nici o propunere cit de dreapti't pra-
vilnică, puind înainte după trecerea de 18 luni espiraţia acestui
soroc. Apoi pentrn ci't din avele obştite esemplare se dove-
deşte o mare şi nepotrivitii neasemănare între dispoziţiile le·
giuirei, şi între a lor cuprindere, în cît şi de s'ar privi de
sinele neputincloase a se îndeplini pentru depărtarea lor de
la temeiurile pravilei, clar poate să-şI clobîndească vrednicia
GESTIUNEA MINELOR
după trecerea ele 18 lunr ce s'ar socoti <lin z.iua însemnată

de publicatele esemplare, sub vre-o propoziţie că s'ar fi păzit
legiuita formă, în vreme ce aceasta se cuvine să se îndepli-
nească în parte către fie-care proprietar lăsat în a sa voinţ[i
slobod[t, ca să încheie contract ele închiriere. cu cine ar pu-
tea găsi şi precum şi folosul l'ar povăţui.
De aceea Adunarea roagă plecat pe !nălţimea Voa.;tră ca
bine-voind a lua în băgare de samă arătările espuse, să slo-
boziţT înaltft poroncă, că pre cît acel jurnal nu se găseşte
întru întinderea lui conglăsuind cu legiuirile în fiinţă, să ră
mîe tlesputernicit, precum şi să se desfiinţeze cu desăvîrşire
acele tipftritc exemplare, proprindu-se a nu mai circula, spre
a putea prin urmare atît proprielăţile ce se vor fi privind avere
a Statului cît şi particularii proprietari, a-ş\'. exersa slobod
dreptul şi a se bucura. despre legiuitele folosurr, potrivit cu
căderea cc le-a dat Regulamentul Organic.
O/i,sul Domnesc cdtre Sfatul administrativ.
DECRET.
Domnul porunceşte să se publice toate actele privitoare la cererea

lui Trandallloff, ca să poată toată lumea să-şI dee seamă de viclenele
i11si1111cfrl ce s'au rtJ.spîndit în obşte spre a o 1nşela.
14 Februarie 1844 (Arhiv. No. 16).
Din raportul ce ne-a adresat cinstita Obştească Adunare subt

No. HHi, atingător de exploataţia minelor, precum şi din vi-
clenele insinuirl ce am auzit că s'ar fi răspîndit în obşte asu-
pra măsurilor chibzuite întru aceasta de către acel Sfat,
vfizîncl Domnia Noastră că un duh voitor de rău cugeta
a aduec întru amăgire publicul şi a insulla neodihnă în
inima proprietarilor: poruncim că atît jalba acei companii
64. PARTEA l~TÎIA. - 1843-1844
cc ni s'a înfăţişat cu cerere de a li volnică să se învoiască

cu proprietarii, pe ale cărora moşii va putea descoperi
1nine, cit şi a Noastră rezoluţie dată la acea jalht1, şi jur-
nalul Sfatului, împreună cu a Noastră întărire, să se dee cit
mai în grabă în tipar, ca să cunoască fie-care că oblăduirea,
-îndemnată de singura nr1dejde, că un nou izvor de bogf1ţie s'ar
putea aduce Statului, iar mai vîrtos proprietarilor, - n'a făcut
de cît ceia ce datoria o povăţuia să facă cr1trc orY-care altă
companie s'ar 11 înfăţişat cu aseminea cerere: ai da adică voe
de a se preumbla prin munţl'. spre descoperire de mine, con-
sfinţind drepturile proprietarului pentru ceia ce se atinge de
particularile invoelI, şi supuind orl'.-ce altă lucrare din partea

acei companii la dispoziţiile articolelor 178 şi 179 din Regu-
lamentul Organic.
Ba încr1 oblăduirea întru a sa părintească îngrijire, a fost
cu atita prevedere, în cît temîndu-se nu cum-va unii din pro-
prietari sr1 se amC1geasc:ă, din nccsperienţă, a-şl'. îndatora mo-
şiile pentru tot-deauna prin contracturl nemărginite, a măr
ginit pe acea companie a nu'şl'. putea însuşi, la nicl'. o împre-

jurare, dreptul exploataţiei pe un soroc mai îndelungat de
doi-spre-zece ant.
Nădăjduim cr1 aceasta ·va sluji de pildr1 isbăvitoare pe viitor,
ca obştia sr1 nu se lase a se amăgi lesne prin vorbirI viclene

ci a fi încredinţaţ'î că singura noastră dorinţă şi cea mai dulce
r[1splătire a ostenclelor ce jărt11m, este şi va 11 de a putea
fie-care să se bucure în linişte de drepturile ce pravilele îi

chezăşuesc.
Dumnealui Marele Vornic va îngriji pentru aducerea întru

srwîrşire a acestei porunci, şi tot ele o datr1 va stărui, ca pra-
vilnicile temeiurl hotrirîte prin acel jurnal să se urmeze fără
cea mai mică abatere clin partea acei companii 1).
1) Domnul avusese dar meritul prevederei de a impune termenul de

12 ani; Hegulamentul nu prevăzuse nici un termen.
CESTIUNEA MINELllll 55
Ofisul Domnesc către Obşteasca Adunare.
Domnul rechiamă Camera la respectul ce datoreşte Autorită\ii su-

preme. Deplingc c/1, t"a 11'a citit cu Mgal"e de seam/1, hotărîrea Sa, şi erL
des11atu1"eaz/1, cugetele Lui cele mai curate. 1\1. S. pofteşte pe Adunare să
fie mai cu măsură !;,Î în cuyintelfl şi în lucrările sale; i rearnintc~le
c,1 viito1"1tl ei tsle legat de njuto1·,tl ce cit iuim,1 curcit,1 va aduce Obl,lduirii.
15 Februarie 1841, C~o. 154).
Obşteasca Adunare nu numai a eşit clin hotarele înlrn care
se mfirg-ineşte prin ale sale atribuţii, dar a şi c[dcat toate re-

gulele bunei cuviinţe şi a căzutului către Înalta Oblăduire
respect, cerînd prin al său raport No. 16(i desfiinţarea unui
jurnal ee s'a întărit de către Noi, fără a lua m[icar osteneală
de a se pătrunde de a lui cuprindere. Dacă Obşteasca Adunare
ar fi voit întru adevăr a se lumina asupra măsurilor luate de
uătre Oblăduire într'această împrejurare, ar fi citit cu luare
aminte acel jurnal şi ar fi văzut, că este întemeiat pe însfişî
acele articole, de care ea se rcelamă; d nu sft 111C1rgine",1te
intrn voia cc s'a dat a se df1rf1pfrna, precum se ziee în aeel
raport, tlrcptul proprietftţii ; clin potrivft prin acest jurnal
se conslînţcşte întru toat[t a sa întregime, prevăzîndu-sc
încă cu cca mai părt.ineascft îngrijire şi amăgirile, întru eare
din ncesperienţă ar fi putut cădea unii din proprietarl, supuind
prin ale lor învoeli, la vecfaică îndatorire, minele, ce s'ar
descoperi pe ale lor moşii. De aceea s'a şi mărginit acea
l'ompanie a nu-şI putea însuşi, la nici o împrejurare, dreptul
exploataţiei pe un soroc mai mult de 12 anl.
Noi nu putem găsi cuvinte destoinice spre a arfita dure-
roasa impresie ce a lăsat în sufletul Nostru citirea aeelui ra-
port, prin care Oblăduirea se învinovăţeşte, că ar fi căkat
pravilele şi drepturile proprictăţei într'o împrejurare, întru
l'are ea n'a făcut alt fără numai a îmbrăţişa cu acea rîvnă,
t:e o insuflă pentru orI-ce întreprindere de bine ob~tesc;, nti-
56 PARTEA ÎNTÎIA -1843-1844
dejdea de a aduce un nou izvor de bogăţie Statului, iar mai

ales proprietarilor.
Cu toate acestea, socotind că o asemenea urmare nu iz-
voreşte din partea celor mai mulţI din domnii deputaţI, de eît
numai din amăgire, biruim dreapta Noastră mîhnire, şi po-
văţuim Adunarea a li în viitor mai cu măsură şi în cuvintele,
şi în lucrările sale; iar mai vîrtos a nu perele din vedere, c[t

viitorul ei este legat de ajutorul, ce eu bunii credinţă şi cu
inimă eurată va aduce unei obUtduiri care din minutul ee a
luat cîrma, n'a dat do-vadă, de eît de cele mai curate cugetrirr
şi de cea mai neobosită str[idanie pentru binele obştesc_
Adresa Adunărz"i către M_ S. Dontnitorztf.
Adunarea se apără de învinuirea adusă ei de a fi călcaL regulele

bunei cuyiinţe. Vrea să dovedească 61 a studiat cestiunea, îşi ale;.te
un tărîm altul, :;,i cade în alte rătăcirl. Aruncă oare-şi cum mănu:;;a
Domnului, mî11gîi11du-se cu n/J.dejdea cu se JJoate bizni pe ocrotirea acelor
doo Înalte Curţi suzcramt şi ocrotitoare.
24 Februarie (7 i\Iarlie 1844) No. 20:i.
Obşteasca Adunare a văzut eoprinsul Ofisului Înalţimei

Voastre eu No. 154 ee aţi bine voit să'i adresaţI la Raportul
cu No. 166, şi s'a pătruns de mult[1 mîhnire pentru băgările
de seamă ce-i faceţ'i, c[t ar fi eşit din hotarele atribuţiilor
sale, şi că ar fi călcat regulele bune cuviinţe şi a căzutului
eătre Înalta Oblăduire respect, eerînd prin al său raport des-
fiinţarea jurnalului încheiat de Sfatul administrativ estraor-
dinar în privinţa esploatărei minelor şi întărit prin Ofisul
Înălţimei Voastre ; mai adăogindu-se şi cft nu s'a p[itruns de
cuprinderea pomenitului jurnal, ce este întemeiat chia1· pe
dizpoziţiile articolelor acelora, cu caro s'a slujit ea întru es-
CESTIU!:'.EA I\IINELOU
punerea din raportul său atins ele prezisa pricină.· La aceasta,

luîncl Aclunarea voc de la Înalţimea Yoastră, Vă supune ('U
resped, ci't avînd subt vedere în toată vremea § de la art. 54•,
5(j şi R art. 57 al Regulamentului ee pe lîng-[i altele o înda-
torează, ca să judece folosul tutulor m[isurilor, ce s'ar lua în
pricini ori ele obşte sau întîmplătoarc; socoteşte că n'a păşit

peste ale sale atribuţii, dacă, privind pricina minelor unul din
obştcştilc folosuri ale ţărci, a chibzuit potrivit cu îndatoririle
la care a supus'o pravila organidt, s[t roag·e pe În[dţimea
Yoastră,-în urmă clesluşilor ce luase despre cuprinderea jur-
nalului,-c-a si't porunciţi a se desputernici, pe cît ci nu se va
li allîncl coglf1suitor cu legiuirile în fiinţă ; precum şi a se
desliinţa tipăritele şi obştitele esemplarc şi a se propri de a
nu mai circula pentru depărtarea lor de la temeiurile pra-

vilei, pe care nu le-ar socoti că ar putea însemna ceva, dac[t
nu le-ar f1 recunoscut îmbrăcate cu caracter of1cial.
Acestea au fost, Prea Înălţate Doamne, cuvintele pentrn
care Adunarea a întins plecata sa rug·[tciune doveditoare a
singurei rlorinţe, ca s[1 vad[t prescrise chibzuirile atingi'ttoare
de esploataţia minelor în lihmtl'll cercului articolelor 178 şi
17D a l{egulamentului organic, avînd sub vedere, - osebit ele
alte consideraţii cc privesc la măsurile cerute spre asig·urarca
venitului Statului, - şi darea sorocului de 1~ anr, punct de
e[1p[1tenie şi vrednic de a se lua în băgare ele seamă, nefiind
nid cum coprins în pomenitele articole 1): care soroc, pentru
ea si't se dea, de s'ar (1 judecat folositor, trebuia cu o adăo
gi1·e la pravil[1, să se aşeze - după formele legiuite prin art.
:iS al Regulamentului, - spre a nu se împecleca altmintrelea
nid sloboda dispoziţie a lic-ei'll'l1ia proprietar intru cele de
lrnnft-voie tocmelî.
') Nu trelrne să ne mirălll dacii aceaşi oameni care frlceau o (ol'imă

lui Bibesl·u că lua măsuri menite a cheză~ui viitorul prop1·ictarilo1·,
pol'llcau ji'tlbi cfitre Husia, în coutra Domnului.
58 PAnTEA iNTÎIA. - 184B-18H
Nu nădăjduia însă Adunarea a primi de la Înălţimea Voastră

răspunsul, prin care, nu numai sentimentele sale se cunosc
altele de cît cel adevărate şi respectoase Mttre Înalta Oblă

duire, ci şi îndatoririle puse asupra ci prin articolele 51, ;>lî
şi 57 se lasă neluate în băgare de seamft.
Adunarea dar se mărgineşte şi acum întru a repeta plecata

sa rugădune, cerînd cu supunere cele cuprinse în raportul
situ No. 166.
In eît pentru cea ce priveşte la viitorul ei, - clupă cum bine
aţ'i voit Înălţimea Voastră sit-i adăogaţI în stîrşit, - ea mai în-
tîi socoteşte lle netăgitduit a Vft încredinţa, că nu uită, nic'i
va uita vre-o dată datoriile sale crttre Înalta Oblăduire; avînd
după aceasta deplină mulţumire a se mîngîia de nădejdea
că fiinţa şi locul cc înfăţişeazit stau sui) suzeranitatea şi ocro-
tirea amînclorora făcătorilor de bine prea înaltelor Puteri.
Jurnalul Sfatului administrativ.

Cavalerul rus Iancovenco cerind, în anul urmitlor, yoia de a ecr-
ct•la minele ce s'ar putea afla pe pi'tminturilc supuse aulorili'1ţii biseri-
('.C~li, Sfatul administrativ cxlraorcliuar, ins[1rcinat de Domn s[1 stu-
diew afacerea şi să-şi facf1 raportul, e de părere că trebue respinsf1
cererea caYalerului ').
19 Februarie 1845.
In adunarea Sfatului administrativ extraordinar, luîndu-se
în băg·are de seamă înscrisa propunere înfăţişată ca clin partea
împuternicitului de către compania alcătuitft pentru căutarea
metalurilor în Valahia, cavalerld de al 3-lea clas, ci. Ignatie
Iancovcooo, atingătoare de cererea ce face, ca să încheie con-
tr:1.ct cu Stăpînirea, pentru sloboda căutare a metalnrilor fie
') Credem că acest act cu care se sfirşe!;1te cesliunea minelor, cfr:si

clin anul 1845, trebuea să-şI gfisească aci locul.
CESTIUNEA MINELOfi
prin toate moşiile supuse duhovniceştei stăpînirI, adictt ale

Sfintei Mitropolii, Episcopiilor, tuturor mănăstirilor şi metoa-
şelor aflate în acest Principat, după condiţiile închipuite pt·in
proiectul alăturat pe lîng·ă prezisa propunere;
Tot într'o vreme luîndu-se în vedere şi luminata l'l'Zoluţie
a Măriei Sale Prea În[dţatului nostru Domn, pus[t asupra a-
cestei adrese ;
Sfatul chihzueşte cele urm[ttoarc:
C[t prin jurnalul ele la 19 August, anul 18-'l-3, într1rit eu
Domnescul Olis ele sub !\o. 653, Sfatul a hotr1rit măsurile
de cuviinţă asupra exploataţiei minelor, - potrivit dispoziţiilor
articolelor 178 şi 179 din Regulamentul Organic, - dind adieă
pomenitei companii toatri slobozenia şi voia de a face ver'f-ce
cerc[trI pentru descoperirea şi 1lovedirea minelor şi <le a în-
cheia contracte prin bună învoire cu or'f-ce particular pentru
esploataţia lor după moşia sa la întîmplare de a Yoi aceasta
să-şI desedarişascti d1·eptul său pe scama companiei pt'in în-
deplinirea îns[i a condiţiilor espuse în prezisul juma! şi prin
nedintita pi'tzirc a pt'incipiurilor lcgfoite prin articolele de mai
sus ale lfogulamcntului 01·ganic.
Cft jurnalul încheiat iar[1ş1 la 28 Septembrie anul 18!4 şi
Întărit cu luminatul Ofis de sub No. 26, nu are nict un fel
de înclinare cu Uwuta aci cerere, din partea împuternicitului
de c[itre sus zisa companie; căc'i' printr'acela se hotăr[1ştc de
cf1tre .Stăpînire numai soarta obiectelor şi metalurilor, ·ce s'ar
putea g[1si după vrem'[ sub pămînturile de obştie ale duhov-
niceştci stăpînirI, potrivit vechilor obiceiuri şi legfoirI întoc-
mite, spre a nu se disputa vre-o <lată sau a se lăsa la îndo-
ială neclintirea drepturilor ce în toată vremea au avut şi arc
stăpînirea asupra lor;
Că Sfatul extraordinar nu a fost nicY este în cădere a dis-
poza pentru asemene împrejurarr în felul condiţiilor propuse
de către împuternir:itul din partea companiei, pentru că co-
(ii) PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
vîrşeştea lor închipuire şi legiuitoarele principiurI ale Rc-

g·ulamentului Organic şi puterea căderilor sale, puindu-se
8fatul cu aceasta într'o poziţie străină de dînsul, de a lua
arlic[1 parte în operaţii Însuşite numai obidnuitei Adunări f;,i
Înaltei Stf1pînirl;
Dup[1 acest cuvînt Sfatul în urma tutuim· desbaterilor cc
au avut în cspusa împrejurare, se vede în neputinţă de a în-
deplini cererea de mai sus, rămîind ca domnul împuternicitul
companiei mineraloagă să se conformeze dispoziţiilor Stăpînirei
hotărîte încă dinainte întru aceasta, şi sprijinite pc articolele
1 Î8 şi 1i\l din Regulament.
Dumnealui marele Vornic va supune acest jurnal la cu-
noştinţa Măriei Sale Vod[1 spre a da înalt[1 într,rirc.
Prin ofisul său către Departamentul Bisericesc din 18 Oc-

tombrc 1845, Domnul întă1·eşte hotărîrile Sfatului adminis-
trativ extraordinar . Cererea lui Iancovenco este respinsă.
CUM SE SCRIE ISTORIA

Cesti111wa minelor după DO. Elias Heg-nault, Ubicini, VaillanL, He_
liade, 13ilb·oq et Dumitru Sturza').
D. ELIAS REGNAULT; I1:Jloria Principatelor Dunărene, p.

2/~(). 241 şi 242.
Tl!ADUCEHE
Împreună cu reîndoirea opunerilor Adunării, se văzură reîn-

doindu-se şi slugărniciile lui Bibescu pe lîngă Puterea ocro-
titoare. Un agent rus, anume Trandafiloff, venise în 'fara
1
J Punem dinadins în cursive părţile din citaţiunile ce aducem, care
fac să rPeasă mai vădit spiritul de născocire şi nepăsarea de adevă1·
a ace;;tor autori.
CESTIUJ',;EA l\11!',;ELOR Gl
Homînească subt prilej de a înfiinţa o mare exploatare a mi-

nelor. Bine priimit ele Domn, recomandat de dînsul miniştrilor,
clobînclise concesiunl nemărginite, fără să se fi ţinut seamri ele
drepturile proprietarilor, şi spunea pe faţă că are să aducă
din Rusia cinel mii de lucrători. Era o adevărată înstrăincire
a păinîntului; era mai mult, era introducerea unei garnizoa.ne
ruseşti, subt prilejul unui pacinic contract. Toate aceste se
făceau făr'a lua sfat de la A.dunare, singurul juded'ltor le-

giuit într'o cestiune atingătoare tot de odată şi de proprietate
şi de siguranţa Statului. Oamenii luminaţi
se speriară.
Opiniunea publică, aţîţată, se ridică într'un glas în contra
convenţiunii Trandafilof1. Adunarea, răpită de mişcarea ob-
ştească, ceru Irtmurirl, şi într'o adresă către Domnitor, I

reaminti că nu era îndrituit de a face o asemenea concesi-
une, fără mai întîi a fi· coneultat ţara.
Bibescu, pe care orI-ce opoziţiune îl arunca în furii copiHi-
reştl, făcu un răspuns în termen I necuviincioşI. cr Privesc, zise,
aceastri Adunare ca nefiind în stare ele a ţine cum-va vr'o
deliberare serioasă,n Tot ele odată, porunci Adun[irii să-şl po-
prească lucrările, cu toate c[i budgetul nu era încă votat. n
UBICINJ, Istorici Provinciilor Dunărene, p. 184:
TRADUCERE
lu decursul anului ce trecuse, guvernul conceclase unui

industria.I rus, anume Trandafiloff, un privilegiu pentru ex-
ploatarea minelor Tării-RomîneştI. Consulatul mult se mişcase
în favoarea acestui individ care sosise de Ia Sîn-Petcrsburg,
ajutat de cele mai puternici recomandări, pe cîncl corespon-
dinţe private, isvorîte tot de la persoane însemnate, îl înfă
ţi~au ca un om de bănuit şi de care căta să se ferească lu-
mea. ~i guvernul, să fi fost părtaş sau înşelat, subsemnase
cu dînsul un contract prin care i hărăzea dreptul exclusiv
62 PAHTEA ÎNTÎI.\. - 18411-184·4
--------------~-·- --
de a cerceta pe seama sa, şi chiar prin expropriaţie, toate

minele 'făriI-HomîneşU, subt singura îndatorire de a plăti
Vistieriei o clare <le 10 la 100. - Acest privilegiu nern:1surat
constitua, tot ele odată, din partea puterei care-l îngăduise o
atingere adusrt proprietăţii 1;1i o nesocotire a Regulamentului
care cerea pentru acemenea concesiuni consimţirea de mai
'naintc a Obşteştei AclunărL De privim urmările ce ar li putut
avea, al"acerea devenea şi mai grea încă. Tranclafîloff, care adu-
sese cu sine clin Rusia, vr'o sută de ajutoare şi de lucrătorI,
vorbea de-a aduce vr'o cinez mii alţii. 'fara-Romîncască se
putea crcllc în ajunul unei noi năvăliri muscăleşti. Obşteasca
Adunare luă de la sine în mînă afacerea, ca fiind singurul judc-
c1tor într'o cestiune a,tingăloare tot de odată şi de proprietate
şi de siguranţa Statului. Ea redactă o adrcs[t către Domni-
tor spre a cere stricarea contractului .
.... Guvernul se plecă şi Obşteasca .\clunal'e, îmbărbrttati't ele
tr;uml'ul s:\u, începu de atunci să-i facă o opoziţiune sisle111a-
lir·ă, respingînd fărci cercetare toate proiectele de legi ce-i
erau înfci(işat~. Dar între aceste proecte de legi, erau uncie
care crnu folositoare ţării, ca acel cc cerea o sporire. a cfcc-
tivu lui miliţii. Bibescu, mîniat ele uccasti't opoziţiune, porunci
s[t lie pu loc înd1is[t Aduna1·ea, {'11 ncliind în stare de a de-
libera curn-va serios.
\TAILLA\T, Romînia, p. 1-3H-438. -- (Artus-Bl'rtrancl, edi-

tor, 184-41:
THADUO:llE
Aprirnlerca spiritelo1· în Adunare ia un C'.at'actcr mai graY.

Dl•mnul c învinuit că s'ar sluji de m[1surl arbitrare, şi eum a
luat ctsuprâ-Şi de a contracta cu o companie ruscaseă pentrn
exploatarea minelor ţ[trii, Adunarea, ca1·e a recunoseu t că a-
ceastă eompanic nu oferft_ nici un caracter de chiezcişie cerc
ca contractul încheiat fără voia ei să lîe. pc loc clcsriin\at.
GESTIUNEA I\IINELOn (i;I
Uşurinţa Hospodarului în aceast[t afacere fusese, într'adevăr,

cît so poate de nP.'nţeloasă, căci îşi însuşise singur dreptu-
rile pe care Camera le'mparte eu dînsul. Această purtare,
caro nu trobue atribuită de dt gîndurilor celor mai bune, lrt-
sase cu toate aceste s[t se aridice în contră-i cele mai supr1-
răcToaso brmuc!L Compania rusă se arăt[i în curînd neunită,
şi s'a şi împărţit în cloă companii ziso Trandrifilolf şi Zapa-
rovsky. De altmintrelea, nici una nicI alta nu-şr arată c:a-
pitalul, nici firea lui, nicr unde e depus, nu-ş'i destăinueşte
adov[tratcle pretenţiuni, şi nu ţine în sfirşit nic'i o seam[t nic'i
de valoarea moşiilOl', nid de îndemnizărY, în caz de daunl'.
~i apoi, concesiunea pe 12 ani, eum o cer ele, este un ter-
men prea scurt ca să nu dee de temut repetirea ruinelor de la
1810 la 1812. În scurt; ele invederesc din doă una, sau c[t
au venit cu gîrnlul ascuns de a pregăti guvernului lor în-
treaga ocupare a ţării, sau că sunt dintr'acele sncict[1ţT ele
industrialT care nu-şI întemeiazri speculaţiunea de cît pc nc-
vinov[1ţia aeţionarilor şi lcsnca credinţă a publicului.
De accl'a, multumiti't nobilei purt[1d a Camerei şi dib[1cici

Hospodarilor, compania ruseascii nu isbuti de cît pe jumi't-
tatc, şi aceasti't jumi'itatc de victorie fu perdcrca ci».
Vaillant este un ecou; vorbeşte de cestiunea minelor ca un

om caro n'o cunoaşte de loc, face aluziune, ca şi DD: K
Rcgnault, Heliade, Ubieini, la un contract ce ar fi fost sub-
semnat între guvern şi Trandafiloff, contract care n'a fiinţat
vr'o dată. Deosebirea între Vaillant şi acei pc care-i copiaz.i't
e că Vaillant c de bună credinţă. Proclamînd nobila purlnre
a Adunttrii, şi dibă.cia Domnului, crede că a tratat cestiunea.
Pîn[t şi în cestiunca concesiunei pe 12 ani îl arunci't alţii
într'o grosolană rătăcire: într'adevăr cu cît era mai scurt ·ter-
menul, eu atît mai mult constitua el o chezăşie pentru pro-
prietarr.
i:i4 PARTEA ÎNTÎIA. - 181-~-1844
D. HELTADE RĂDULESCU, Protectoratul Ţarului, p. '27.

TIIADlJCERE
Bibescu priimi cu bunft voinţ[t pc Trandafiloff şi pe ai sfti

şi-i rPcomandă cu tot dinadinsul ministerului său. Acesta în-
cheiă cuntracte cu exploatorul rus: porunci ocîrmuitorilor ju-

deţelor să-i dee ajutor şi ocrotire, adică să silească pe pro-
prietarii din munţr să-i priimească condiţiunile, de tot în înţe
lesul comunismului căzăcesc: «Ce e al tău, e al meu; ce al
meu nu e al tău.n
Tranclafiloff care luase ele curînd în posesie munţii noştri
pe un timp nemărgini', MAI AVEA 131 DEPLINE PUTERI DE A
CIIIEMA DIN RUSIA 4, 6 MII DE LUCHĂTOlli; şi c\adt aceştr oa-
men'f erau soldaţ'f sau saporr îmbrăcaţT tiptil, atît mai bine.
se zicea, căcI vor fi oamen'f supuşi şi disciplinaţ'f.
Acest act arbitrar, acest act care viola Regulamentul, etc.
Ast-l'el se rosteşte, cu obicinuita-i bună credinţă, istoricul

Heliade; în cît despre poet, el, găsind în situaţiune un prilej
ele a-ş'f arăta avîntul, compuse o fabulă «Grădinarul şi mă
ceşul.>> Fabula care a avut succes nu este ele cit... un basm!
Să
mai c:ităm încă pe D. Adolphe Billecoq, fost consul ge-
neral al Franţii la Bucureşt'f, pe care suntem siliţI a-l privi
- în faţa afirmării mai multor autorr, - ca autorul cărţii:
Principatul Ţării Romîne~ti subt Hospodarul Bibescu de
B. A., fost agent diplomatic în Răsărit. Acest fost agent,
în aceiaşi cărticică, insultă, ca un neştiutor, reamintirile isto-
rice cele mai scumpe Romînilor, şi vorbeşte de Mihai Vitea-
zul ca de o glorie romînească necunoscută istoriei, ... de acest
Mihai Viteazul dat ca hrană unor imaginaţiuni bolnăvi
cioase pe care găsesc unii plăcere să le corumpă 1). Autorul
') I',·i11cipatul Ţifrii Romi11eşa subt Jiospodomtul Bibescu, de B. A., fost
agent diplomatic în Răsărit, p. 123.
CESTIUNEA JIIINELOR fjfi
acestei cărticele care n'a pierd11t nici un prilej lle a afirma

vr[1jmăşia-i în contra lui Vodă Bihescu, numeşte PREA RES-
l'ECTUOS şi PREA DEMN 1) răspunsul adresat ele Adunan'
eritre M. S. lâ 24 Februarie/7 Martie 1811·, pc cînd D. Xcno-
pol înfierează
lipsa de tact, învinuirile greşite, reaoa-voin(ci
şi insulta către Suveran din acest răspuns 2 ). D. A. Billecoq
11<: dă o eiudatft idee ele cca cc înţcleg·e el-sa prin respect şi
dwmnitate.
În scurt, nu sunt ele cît dori vorbe pentru a caliliea aceste
atacurI: neştiinţă şi rea credinţă.
Dai· nu aci erau s[t se oprească atacurile încll'cptate 111
contra ccstiunei minelor, dar în fapt ţ,intind în Domn şi 111
11 usia. În 1888, anr mulţi clupă publicările autorilor ce mn

citat, n. Dumitrn Sturza a crezut nime1·it si't reia ccstitlllL'a
minelor, s[1 reediteze calomniilP, - pe care Ie-am dat pe faţt,,
graţie documentelor privitoare Ia aee,,slft at'a<'.<:t·c, - ,;;i învinu-
irile îndreptate ele aproape o jurn[date ele veac în con lrn lui
\"ocl[1 Bihescu '').
Se Ya 'ntreba lumea ce inlcrl:s a rnişeal şi hotărît pc D. rt~-
llactor al Revistei noue s[1 aleagă accast[i cestiune ,;;i s{1 o trn-
tezc în acest organ de publicitate ? A văzut aci un interes al
politicei partidului. D. D. Sturza a \Tut s{t aducă sprijinul său
legendei din 181-R, pc care de atît timp, cei intcresaţI au avut
llibftcia să o fac[1 să treacă drept istorie; a simţit dorinţa de a
se supune acelei Iozinec a răsvrătirei din LR48: cc Pe Bibescu
~i po domnia lui!n A ponegri pe alesul din 1842, a înnegri
faptele domniei lui, pc cele mai bune, fusese într'adcv[ir lu-
cru privit de autorii rcsvrătirii, ea singul'Ul mijlo<, de-a'n-
clrept{1ţi în ochii posteritf1ţii !;'i a neştiinţii, mi,;;l'arca din ::3
') P,i11cipat11l Ji1rii Uo111i11cfti .'lllht llospo1/u1·atul !Jibescu, de B. A., ro"'t
,l_!!enl cliplomatic in Hă~ăt·it, p. !ni.
) XEr'Ol'OL: p. 164.
2
') Y. l. 1 al acc,-;tl'i opere: Do11mia lui Bibe.m1, Currspo,ulen(,1,

li 5
66 PARTEA ÎNTÎIA. - HH3-18H
Iunie, şi de-a face să se uite una din cele mai jalnice epoce
ale Istorici Homîniei 1 ).
Poate iarăş'î că prin publicarea studiului său despre ccs-
tiunea minelor, în Iunie 1883, D. D. Sturza a vrut să-ş'I răs
bune asupra lui Vodă Bibescu pentru adevărurile Ccl fiul scri-
sese despre ministrul D. Sturza, în luna Ianuarie din acelaş
an ? Cărticica noastră Înainte de luptă, fusese într'adevăr
publicată la această epocă, adică puţine lun'î înnainte ele că
derea DD. Ion Brătianu şi D. Sturza.
Purtarea d-lui D. Sturza, într'o altă împrejurare, face presu
punerea noastră şi mai de priimit. Nu pentru cea cl'întîia oară,
de ne amintim bine, ne arată el-sa a sa bună-voin(ă. Cu pri-
lejul Expoziţiunii universale clin 1889, s'a exprimat la Aca-
demie 2 1 asupra rolului pc care secţiunea rornîneasc[L l'a jucat
printre popoarele universului şi asupra cheltuielilor ce făcuse,
cu nişte ast-fel de cuvinte că am fost nevoiţi să-l rechem[rn1
la respectul adevărului şi s[t-i probăm, prin documente, con-
trariul celor cc înaintase.
Fostul-ministru al răposatului I. Brătianu nu e mai iericit în
cestiunea minelor, căcr istoricul ce l-am făcut mai sus, înteme-
indu-ne pe documentele afacerii, pc corespondenţa lui Vod[t Bi-
') A se yedea mai deparlc capilolul inLitulat: RăsYrătirca din 1848:

18/ol'ia ei, legeuda ci.
') Fără să'i pese de adevărnl pe care-l cunoştea, nici de Academia
Rominr1, clin care are onoarea de a fi membru, ci. Dimitrie Slurza nu
s'a sfiil să facă declaraţiunea următoare: ,,S'ai1 cheltuit .500.000 de /1·.
pentru secţfonea ro111-,11it la Expoziţiunea din Paris, imrle, cum m?J,rtul'iseşte
lumea întreag/1, ţara a fost absolut de 1·<1,u rep1·ezi11tat<1, (!\fon. Of. Hi FeLr.
1890)." Această frază conţine doă afirmr1ri, una în rlorul Jelii, cea-l'a!U'l
constituind o calomnie. 1°. Secţiunea romînească n'a cheltuit de cît
H96.000 ele lei ~i a realizat 65.000 de lei economie; situaţi1.:nea Romî-
11iei la Expoziţiune a fost una din cele mai pizmuilc :;;i mai vrednice
de a fi pizmuite, ~i de are nevoie D. D. Sturza de o altă. desminpre de
cit aceia ce-i dă părerea ob:;;tească, să o caute în piesele oficiale ale
acestei opere: va fi pe deplin mulţumit." (Vezi p. 482 a dir\ii despre
Expoziţiunea UniYersală.: Al,'ant, l'c11da11t, Apres, de G. l3IBESCU. Tip. Ku-
gelrnann, rue de la Grange-Bateliere. Paris).
ibescu, pe care am publicat'o la începutul acestui an, şi pe stu-

,diul conştiincios ce D. Xenopol,-membru al Academiei romîne
~i colegul d-lui D. Sturza, - a publicat de curînd în voi. al
VI-ea al însemnatei sale opere: Istoria Romînilor, fac să re-
iasă în de ajuns nefolosinţa şi neadevărul muncii d-lui redac-
tor al Revistei noue.
Nu ajunge să aduct documente; cată îndi să nu le facl sr1
-spună contrariul celor ce cuprind; nu ajunge să începl prin
Jraze sforăitoare ca aceasta: c<Nimic nu desvoltă conştiinţa
naţională mai mult de cît studiul istoriei naţionale. Istoria
Patriei ar trebui să fie pentru fie-care cetăţean cartea de
predilecţie, etc., istoricul trebue să mai arate că arc şi
1)
.conştiinţă şi bună credinţă, să nu înfăţişeze întîmplările, fap-

tele, actele, după patima sa, sau în interesul unui partid: is-
toria treime să fie numai şi numai rostirea adevărului.
Ceva mai mult: în împrejurarea de faţă, însuşirea de mem-
bru al Academiei romînc, - care onoreazri pe el. D. Sturza.-
ca şi subiectul cc şi-a ales, şi care, pînti'n ziua ele astăz'i, fu-
sese tratat în eluda bunului simţ şi a adcviirului, îr impuneau,
-ca o datorie, buna credinţă istoricrt şi chiar originalitatea.
D. redactor al Revistei noue adus-a oare în lucrarea sa spi-
ritul de nepărtinire care era o datorie pentru dînsul? Scos-a
-el oare la lumină vro-o idee nori ~ ridicat-a vro-un punct
nou de discuţie? Nu. Totuş'f trcbuc să recunoa!;,tem că arti-
colul d-sale iese din drumul bătut. Autorul, publicînd docu-
mentele privitoare la afacerea TrandafilofL dovedeşte o în-
-drăzneală fărtt scamrm, căci ne face să pipăim că nu-i mai greu
pentru el-sa sri descopere în ele ceia ce nu c, ca şi s[i 11t1
vadă ceia cc sare în ochi. Istoria şi cititorul ar 11 meritat
mai muWt consideraţie.
~i cu ce meşteşugire D. Sturza caută si't cucerească spi-
.ritul cititorului, înain ~e chiar de a-i li expus subiectul! Stt-1
'i Cesliunca 'frandafiloff, rle D. Sturza, Revista 11ow1, p. 24-1.
08 PARTEA ÎNTÎIA. ~ 1843---:-1844
ascultăm: Oe era el [Domnul] să facă, cînd Trandafiloff fi

nducea din capul locului aminte, că el e ales Domn în
virtutea drepturilor hărăzite ţării de către prea zmternicul
lmpărat al Rusiei? Oe era el să facă, cînd Trandafiloff
îi spune curat că el nădăjdueşte că c<Domnul drept, înţe
lept şi folositor întru toate obştei, va primi cererea Socie-
tăţii cu bucurie?» 1i Se vede că D. D. Sturza nu clispreţueştc
insinuările; dar, în fapt, aceasta era cu totul de prisos, tot
răspunsul fiind purtarea Domnului; ca se cuprinde într'nn.
L·uvînt: datoria. D. Xenopol nu ne spune oare cum ~l-a îm-

plinit'o Bibescu pc a sa: să măr9inea strîns în limitele legii;.
11efcicînd nici cea mai mică călcare ci, legii _:J ~).
De cc seric D. D. Sturza : 61 se observcI mai infî,-: că
'l'randafiloff considera în petiţiunea, sa ca un drept necon-
testat al Societăţii ru8eştz acea dispoziţiune a articolului
179 al Re9ulame11tului ;.i Accastii pretenţie nu fiinţează nic-ăcr'i
în documentul luat drept m[1rturic ~).
Cum îndrăzneşte D. academician să adeverească că deci-
ziunea doninească era în contra glăsuirei Regulamentului,.
care statua, cei asemenea hotărirz să se ia de Domnitor şi
<le Obşteasca Obicinuită Adwwre 4 1 .'J
Nu c ncrnie si't lic cineva marc învă\al. sau să Jl fost odată
profesor de drept înainte ele a deveni istoric,-cum c cazul
cu D. Xenopol, - pentru a se încredinţa eă legea nu cerea
nicl'-dc-cum ca Domnul să consulte Obşteasca Adunare pcntrn
a da lui Trandal1loff voia de a face cercetări în munţl'.
])_ D. Sturza vrea s[t vorbcasc[t de voia de a !'ace con-
trnctC1rr ~ Dar ştie bine că ce1·erca lui Trnmlafiloff a fost stt
') Hed1,t,i 11ou1l p. 242 ..

') 1,toria Romîuilo;· rle d. XENOPOL, p. J6D.
'i .\ se r1·clca mai sus cl'l'Cl'l'a lui Tra1;dafilolT.
') \' czi Rerista nou,1, p, 24f..
CESTIUNEA l\llNELOH
jpUSă Obşteştii Aclunărr, ca să-şr clea ea votul, ele vreme l'l'

însu-şi îşi <lă osteneala, în această cestiune, de a aduce <"a
n1ărturie desbaterile acestei Adunări şi respingerea de ciUt·L·
,dînsa a voii cerute!

Se mai susţinea, urmează D. corespondent al Reviski
D-lui Hăscleu, că dispoziţiurdle ofisului Domnesc jigniau 1::i
,drepturile proprietăţii. Acest argument fu arma ele luptă pt·
-care Obşteasca Adunare şi-o însuşi cînd, strîmtorată în vriij-
măşia ei prin consideraţiile aspre cuprinse în Ofisul Dom-
1nesc cu data de 15 Fevruarie, ,,convinsă cei se încurcase :
totutl, nevoind să recunoască că ar fi greşit 1)", îşl înclrept:t
·n[1zuinţelc împotrivirii sale pe un alt tărîm, adieri asupra so-
.rocului de doi-spre-zece ani hotărît de capul Statului în ink-
-resul chiar al proprietarilor. D. Xenopol laudă prevederea Dom -
nului în toate măsurile luate de dînsul, pentru a ocroti p,·
1proprictarii de mine ; colegului sai'.1 îi place mai bine caii-a
:bătută de D-nii Elias Regnault, Ubicini, Billccoq, Ilclia<ii-.
,care n'au scris un rîncl asupra perioadei 18t2-18,'f.!l făr[t :t

schilodi adevărul. Totuşi D. Ubicini,--trcbuc s[t-I dăm acca~t .i
dreptate, - a fost r[tpit ele nevoia de a'ş\' arăta părcrea,-a111
,aclus'o mai sus,-în privinţa acestei ObşteştI Adun[1rI pe cal'l' o
.opoziţie sistematică o făcu să respingct, fără a le examinr•.
nişte proiecte care ar fi fost folositoare ţării, precu I a
·mărirea efectivului miliţiei, şi proiectul de lege asupra zesll'ii.
D. Academician se face apărătorul acestei Obşteştl Adunărl ·~:
el citează cu îngîmfare mim ele membrilor care au iscft Ii t
:adresele Hifi şi 205 3) !
'.) Istol'ia Romî11ilo1·, de d. Xenopol, p. 173-74.

') A se vedea in t. 1, opiniunea D-lui Kisseleff asup1·a acestei ol-~-
teşti Adunări.
1
) Adresa No. 166, pri\'itoare la afacerea Trandafiloff poartă ur111:1-
.toarele iscălit urî:
Pre1;1eclinte: Haric Arg-e:;,iu.
Membrii: C. Cantacuzino, Al. Se. Ghica, Const. G. Ghica, Ioan \' :\-
,J PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
lntr'o parte a lucrării D-sale, D. D. Sturza exclamă: Et'

lBibescu] nu avea nevoe să se oprească dinaintea emoţiunii
generale a publicului romînesc. El nu avea a face cu aceste r
Era reprezentantul unei idei f!i urmărea această idee cu acect
neşovăită îndfrjire, care caracterizează pe agenţii mari şi
mici ai puternicii lmperăţii ruseşti 1j.- Această calomnie-
învechită deja în 1888 şi pe care D. D. Sturza a încercat s'o
reîmprospăteze, şi' a trăit traiul 2). Dar, fiind că D. acade-
mician nu se sfieşte ele a căuta să tragă încă folos elintr'însa·,
spre a'şr face o armă contra Domnului, ar li trebuit să se folo•
sească ele ea cu judecată. Căcr, una din doă.: sau că Bibescu
era, mai presus de toate, un ag;ent al Rusiei, un Domn strein
1k emoţiunile poporului său, cum o spune D. D. Sturza în ter-
uicn1 lămuriţI,-şi în acest caz, purtarea sa era determinat{,:
putea să-şY rfizbune asupra AcluMtrii,- a eloa-zi chiar după di-
solvarea acestei AdunărY, pentru opoziţia-i sistematică, pentru
c,ăi-escu, Const. Şuţu, Alexandru Ghica, Gr. Cantacuzino, Scarlat Gr.

Ghica, C. I. Filipescu, Nicolae Băleanu, I. Bălăceanu, Scarlat Creţulernu,
C. Costescu, C. Filipescu, G. Popescu, D: Cezianu, A. Cocorescu, C.
N. Brăiloiu, N. A. Nicolescu, G. Lipanescu, Gr. Bengescu, D. Drăgănescu,.
X. Izvoranu, l'. Poenaru.
Adresa No. 205, pl'ivitoare la accia~r afacere e iscălită ele:
Preşedinte: Mitropolitul Neofit.
Membrii: llarie Argeşiu, Ioan Văcr1rescu, Const. Gr. Ghica, Cousl.
Şuţu, Alexandru Ghica, C. G. Filipescu, Gr. Cantacuzino, Scarlat Gr.
U-hica, C. Filipescu, I. Slătineanu, I. Bălăceanu. A, Cocorescu, Ioan Cim-
pincanu, N. A. Niculescu, C, N. Brăiloiu, O. Costescu.
Adresa No. 206 privitoare la cestiunca mărirei miliţiei, poartă urmă
toarele iscălituri: Mitropolitul Nifon, Barie Argeşiu, Ioan Văcăre~cu·,
Const. Gr. Ghica, Scarlat Gr. Ghica, Gr. Cantacuzino, C. Şuţu. Ale-
xandru Ghica, I. Bălăceanu, O. I. Filipescu, C. Filipescu, J. Slătinean11,
,\. Cocorescu, N. A. Niculescu, C, N. hrăiloiu, Ioan Cimpineanu, c _
(;-ostescu. (Doo isc11lituri nedescijmbile).
A se vedea Revista nouit, afacerea Trandafiloff, de D. D. Sturza.
· 1) A se ~edea Revista 11oui1,, p. 2(13.
') A se vedea Domnia li,i Bibescu, t. I !;li li. - Vezi vol. VI din Istoi-i(o
Uomîni/01· de XENOPOL.- A se vedea Q11elques mots sur la Valachie, .
CESTIONEA MINELOR 71
Jipsa-i de respect către Suveran, şi sfl dea Husiei, protectoarea

Jui Trandalîlo!T, supflrată de campania înckeplat[i mai cu scamă
în contra ei, o mulţumire aşteptatii cu ncrăhclare, adică voia,
pentru inginerul rus, de a exploata minele romîncştI;- sat't Bi-
bescu se îngrijia mai presus de toate de interesele ţării sale ~i
atunci putea numai să privească în mod rece situaţiunea, sii
deplîngă, poate, emoţiunea supuşilor săi, dar, ţ.inîncl scamă ele
dinsa, să respingă cererea lui Tranclanlol'f. Dar, oare nu la
aeeastă clin urmă hotărîre se opri Domnul~ şi nu era Liestulfi
cutezanţă de a căşuna o ast-fol ele desamăgirc cabinetului clin
St.-Petersburg :=;,i ele a-i înfrunta mînia ·; A pune aecastă ces-
tiune însemnează a o cleslcga: clar, tocmai aci D. D. Sturza îşi
arată iscusinţa. D. corespontlcnt al Revistei noue scapă cu
această dilemă: dacă. lucrul (cererea lui Traridafiloll) nu iz-

buti, aceasta nu au fost din cauza relei voinţe a lui Vodă
IJibescu, ci pentru că pretenţiunile lui Trandafiloff cres-
cuse cu încetul ast-fel, 'În cit chiar SFATUL AD)IINISTRATI\"
extraordinar se speriă de alita sumeţie .~i PUSE 11" Fl>iE
l'IdOHUL 1N PHAn 1,.
Ast-fel în ochii D-lui D. Sturza, Domnul n'a avut nict un
amestec în aeeastft hotf1rîr·c. Deşi tot-cl'auna Domnul şi Sfatul
său au iol'mat una şi aceiaşi persoană, deşi acest fapt e şi
mai adev[1rat sub Domnia lni Bibescu care era în acelaşr timp
i:apul şi braţul guvernului s[1u, D. D. Sturza îi clespai'te
pentru trebuinţele cauzei. Înaintea acestei geniale· copilării
putem numai să ne închinăm şi să trecem mai departe.
Nu ne vom opri mai mult asupra chestiunei ~linelor 3 1,
aleasă într'adins, de vrăjmaşii Domnului, căcl pf1rea că înfă
ţişează calomniei un bun tărîm de hărţuire; nu vom stărui
1
) Vezi Revista Nou,t, p. 263.
') Nu aducem aci desbaterile sau mai bine procesele-\·erbale ale

diferitelor şedinţe consacrate acestei afaceri, fiind că ele nu prezintă nici
un interes după publicarea adreselor Obşteştei Adunări oătre capul
Stat.ului.
PARTEA ÎNTÎIA. - 184n-1!:144
nicI asupra declamaţiunilor D-lui D. Sturza,~ reînnoite din

cele vremurl,- despre primejdia g-rozavă care ameninţa ţara
romîncasdi prin cererea lui Trandaliloff: - n'ar G fost vorba
de nimic all de eît ele cucerirea-i ele către Rusia! - nicI des-
pre serviciul li'tri:i scamft cc opoziţiunea a adus ei. E o po-
liticii (:Unoscută: a n[tscoci o primejdie, a face mare sgomot
îrnprejurnl acestei năpăştî atuncI scornite, pentru a parc a o
li înlăturat; a se ar[tla cine-va mîntuitor, patriot şi, la adică,
a reclama drepturile ce pretinde a avea la recunoştinţa pa-
triei! Lucrul nu e aşa ele încurcat, cit pare: în tot-d'auna se
prinde, clar pentru un cîrd ele vreme numai; căcI adevărul,
pe care accştI cutezători izbutesc a-l pune subt obroc, prin
învoirea prostească a unora şi prin nepăsarea cclor-1-alţI,
slîrşcşte tot-d·auna prin a ieşi la iveală ca să-şr reia locul la
lumina soarelui.
Ne vom mai opri încă numai asupra unei greşeli de dată săvîr
:;;ite de corespondentul Revistei noue şi pc care cată să o arii-
t[m1, de oare-cc stărueştc asupră-i. Citim, adică, la pagina
251 a Revistei noue: Adresele Obşteştei Adunări fură votate
.şi subscrise fn 29 Febrmtrie. Patru zile mai tîrziu, în 4
Martie, Adunarea fu închisă prin Ofisul No. 300 publicat
in Buletinul Olicial, din 6 Martie 1844 No. 22 Aceasta 1).
nu c exact: clata de 29 Februarie este în capul răspunsului p1:

rnrc Adunarea îi face la OLîsul Suveranului, care a învinuit'o
că a respins proiectul de lege asupra mărirei miliţiei, şi Î-<!-
rctras proiectele do lege care-i fuseseră supuse; - pe cită
vreme data de 24 Februarie este aceia a răspunsului Adu-
nării in cestiunea privitoare la mine. D. D. Sturza va găsi
adevcrir<·a acestora nu numai în documente, ci încă într'ull

număr clin Gazeta, Transilvaniei pe care-l reproducem mai
') So Ya Yedea la pag. 12!l i;;i 180, relatiY la proiectul de lege asupr!l
miliţiei, folosul ce D-nii Ubicini, Elias Regnault, lleliade Rădulescu ~i
I3illl'CO(J trag din acest amestec de date.
CESTIUNEA MINELOR 7:1
•departe ca document cmios, ~i care e datat din 2H Martie

184,4,_
A pune data de 2\1 Februarie răspunsului din 21, Fehruat'ic,
-cu observaţiunea c{t patru zile în urmă, Douinul pronunţă
închiderea Adunării, c a da a se presupune că Alteţa Sa,
lăsînclu-se în voia mînici, a răspuns prin închiderea Adunării la.
resping·erea cererii lui Trandaliloff. Cu totul din contra, Bi-
lwscu, cu toată sfidarea conţinută în adrl'Sa Adunării (24 Fe-
bruarie), a ştiut sfi aştepte votul asupra ccstiunii miliţiei, cu
nădejdea de-a vedea întîrnplîndu-se în opoziţie o preschimbare
,patriotidt. - Se şti(• c:i't a,;-toptarca-l'. fu zadarni61.
OPll\lUNEA D-LUI Xl~N0P0L:
Sfîrşim
aclucînd încft cent din cartea D-lui Xenopol, sin-
gurul autor care şi-a dat osteneala de a studia cu conştiinţă
·ţi nepărtinire ccstiunea minelor şi domnia lui Bihflsct1.
În această cestiune, - ~crin D. Xenopol,- Camera căzu
in mare gref/ealii de a rdni adînc pe Principele care avea
peutru el drrptul fli legalitatea . . ldunarea, în loc de a des-
.f(i..inui Domnului ceea ce credea n fi primejdios în conce-
siunen cerută, îi făcu o opoziţiune sistematică, imputindu-i
cu tot atît de puţin tact cU fli temeiu, că ar fi încălcat le-
gea, ceea ce el nu făcuse î.ntru nimic. Principele iritat cu
-drept cuvînt, vrea să dovedească lumii că el nu depăşise
nic'i. de cit Regulamentul şi că i1nputările Adicnării erau
făcute fără cunoştinţă de cauză, sau din un scop rău-voitor ...
Acest amor propriu din partea Principelui era pe deplin în-

•dreplăţit ; nu era ·vorba de nim,ic mai puţin de cit de pres-
,tigiul lui de cap al Statului 11.
1
) Isto,·ia Ro111i11ilor, v. VI, p. 174-175.
74 PARTEA ÎNTÎIA. - 1843--1841,
Gazeta Transilvaniei, 23 Martie I 844, (No. 24), p. 94
Acest articol clin Gazelct Tm11silva11iei, ferit d") patimile politice, c

vrednic de a fi reprodus.
ŢARA ROMINEASCĂ
OH, 8 Martie.
Mai 'nainte de a mă încerca S1l vă fac o mieri descriere a

cursului desbaterilor în Adunarea Obştească naţionalii din Bu-
cureşti pe anul acesta, simţ trebuinţa de a vă însemna cîte-va
nume ale deputaţilor, care stau în partea guvernului, cum şi
unele din oposiţie. Catargiu, Creţulcscu, I. Otctcleşeanu, A. Fi-
lipcscu, Ioan Văcărescu, M. Filipescu, 'P. Pocnal'll, Beng·esc-11,
Izvoranu, episcopul de Argeş, Jianu, Bujoreanu şi încă alte
cîte-va capete şi caractere cunoscute din oposiţiilc trecute, se
învoesc cu proiectele guvernului şi Ic cunos~ de cele mai
naţionale. In opoziţie vedem numele lui Suţu, Cantacuzino,
cîţr-va mădularl din lăţita f'amilir1 Ghica şi alţii mai mulţI.
Mitropolitul Neofit ca prezident fu multă vreme cam bolnaY
şi nu putu umbla la seanţe ; episcopul ele Buzău nu s'au de-
marcat în destul.
Intre obiectele tlesbatcrilor Aduniirci era să lic, - afară
de cercetarea bugetului ţărci, şi ale altor lucrărT ministe-
riale obiclnuite peste an, - cheltuelilc întronrirei ~i ale călă
toriei la Constantinopol, cauza minelor de metalurI, îmmulţirea
miliţiei pentru mărginele ţărei şi uşurarea satelor ce păzesc pi-
chetele la linia Dunrirei şi alte cîte-va proiecte ale Cabinetului.
Pentru ca să vă dau o desluşire amăruntă, asta nu sfit în
puterea mea; şi aşa mă văd silit a vă însemna numai pvnctu-
rile de căpetenie asupra cărora guvernul şi opoziţia nu se pu-
t.mă învoi. Din acestea putem numi pe cel dintîiu cauza minelor.
Aci însemnăm, că de la 1833 încoace s'au făcut de către
mai mulţî miniştri propunerr capitaliştilor pămîntenI şi străini-
lor englezT şi francezi, ca să se apuce de săparea băilor, dar

nu se află niminr, de cît H. Moscu, care într'aceea făcu ban-
cherut. Se aflau tot-de-odată şi de aceia în ţarri, cari ziceau, ca
n'ar fi încă vremea a arăta lumii cc cuprinde sînul pămîntului
nostru. Diplomaţiile străine ştiau aceasta foarte bine, pentru-
aceea eu nu ştiu daci't i-ar da mina unui g·nn·rn a deneg·a la u-
nii aceia cu care au îmbăiat pe alţii.
Articolii 178 şi 179 clin Regulamentul Organic cuprinde lă
murit, că descoperindu-se mine în pămîntul vre-unui proprie-
tar, acelaşi poate să le lucreze singur, 01·1 să le închir;cze cui
va vrea, dind stăpînir,~i a zecea parte în natură; iar clacă stă
pînul în sornc ele 18 lunr ce-i Ya da Domnul Ţării, nu va avea
mijloc de a le lucra singur nicl va voi a le închiria altuia, a-
tunel llomnul dimpreună cu obicrnuita Obştească Adunare vor·
chibzui ele vor găsi cu cale mijloacele spre a lucra acele
mine ş. c. I. ş. c. I.
Guvernul al'Jînclu-ş1 reazim m ci taţii articoli ele lege, tlăclu
slobozenie unei societăţi muscale (ai c[irei agenţ.1 sunt Tran-
clafi.lof, Zapornvski :;;. c .), ca să cerceteze munţii patriei noastre,
clacă cum-Ya ar li cuprinztitod de metalurr, şi să încheie con-
tractmr cu acei proprietad cari vor voi a încheia. Opoziţia însă.
rczimată şi ca pe numiţii articoli de lcg·e, nu vrea a recunoaşte
nici atîta drept al guvernului şi cerea nimicirea jurnalului eşit

asupra acestui lucru de la Sfatul Administrativ extra-ordinar.
Să zicem :;,i atîta, cri Romînir noştri afară din opoziţie, temîn-
du-se st'1rmanii ele toată umbra, s'au speriat ele întreprinclorca·
propust't şi aşa opoziţia avu astă dată opinia publiei:'t mai mult.
în partea sa.
Pînă la 1 Februarie, au fo!:it numai dispute uşoare, iar la 1
şi 3 se începu marea luptă. Domnul 'fării se văzu silit a slo-
bozi la 13 Februarie două ofisurl, din care unul sună pentru·
mine :;;i după ce arată cu cîtă băgare de seamă a păşit guver-
nul, chiamă pe Adunare ca să fie mai cu măsuri în c:1vintele-
-------------------
şi purtările sale şi adaogă aecste însemnătoare

cuvinte: dar
mai vîrtos a nu pierde din vedere, că viitorul ei (al Adună
rei1 atîrnă de la afutorul ce cu bună credinţă fi cu inimă cu-
rată vă aduee unei oblăduir'i, care din minutul c·c a luat cîrma
nu a dat altă dovadă de cît de cele mai curate cugetări şi de
cea mai neobosită strădanie pentru binele obştei».
Am ştire sigură eă Domnnl, mai nainte de a slobozi acest
. olis, au suspinat adînc zicînd: Ah, eu sunt romîn ş. a. ş. a.
Joi la 17 era să se facă răspunsul Adnnărei, dar opoziţia pe
semne n'a fost pregătită; ea adică zicea, că Prinţul a înfrun-
tat-o. Sîmbătă la 1!1 Februarie sala şi galeriile erau atît de
pline de oamenl clin toate clasele şi aniile 1vîrstele), în cît abia
Î\1 puteai trag-e sutlctul. A fost o scen{i parlamentară, ca care
nu s'a mai văzut în Camera noastră. Dintre toţr miniştrii
·Barbu Ştirbciu a apărat şi pe guvern şi pe minister cu toată
inima şi cu toată puterea elocuenţei. Tot publicul îi dă drep-
tate de manevrele ce le-a întrebuinţat cu deosebită iscusintă
spre ap11rarea vredniciei tronului, ele puterea argumentelor cu
care s'a silit a îndupleca pe opoziţie.
:Mai vorbiră şi alţI oratori pentru minister tot cu căldură,
tot cu rîvnă, tot cu putere, dar în deşert. Orator mare pe lîngă
Ştirbei11 a fost Catargiu. lnsă opoziţia a stat într'ale sale ca să
răspunză, că n'a meritat înfruntărI şi să se desfiinţeze jurna-
.lul Sfatului Administrativ asupra exploataţiei minelor. În
mulţi vorbiau lfi patimile. Ministerialii cu încetul se traseră
· din salrt şi aşa nu so isprăvi nimic, devenind Adunarea ne-
complectiL
La 22 Februarie sala era înghesuită ca şi la HJ. Părintele
mitropolitul, care fusese numai în doă seanţe la început, încă
veni. Cel mai maro orator a Jost iar Barbu Ştirbeiu, care după
,ee apără cu mare elocuinţă pe guvern, în urmă făcu jurămînt,
-ca Romîn atlevărat, că în cauza minelor nu se compromite si-
GESTIUNEA 1IINELOR 77
guritatea patriei! Mitropolitul s'a îmbiat de mijlocitoriu între

Cameră şi guvern; dar ministerul nu i-a primit condiţiile.
'1n './,ioa aceasta se ailar[1 pînă şi copii de cîte 14 anI în sal.l,
pînă şi evrei. IN i!i FEI3RUAHIE, asemenea îng·hesuirc marc,
luptă înverşunată. D. B. ~tirbeiu nu era de faţr1. Ministerul
ceru însuşi balotaţic. Ded se făcu 22 YotnrI pentru oposiţie, 18
pentru guvern, cei-l'alţI deputaţ.1 erau holnavL
REGIMUL DOTAL
PROECT DE LEGE
PROECT DE LEGE DESPRE REGIMUL DOTAL
EXPUNERE
Art. 17. (Partea III, cap. XVI) din Codul Caragia zice:
Zestrea ce se făgădueşte se protimise~te a se plăti mai înUi
de cit cei ce au imprumutat pe făgăduitorul în urma fă
găduelii zestrii, adecă, întîi aceea ce se înzestrează ia zestrea
ce i s'a făgăduit ei, şi apoi se răfuesc împruviutăforii celui
ce s'a făgăduit. Altmintrelea zis, în caz ele cfocnire între
creditorul unei zestre făgăduite şi proprii creditori ai celui
care a constituit-o, zestrea are precădere, şi cei-l'alţl creditorr
numai în urma ei îşl pot asigura dreptul.
Voclă-Bibescu se hotărî să preschimbe această lege care
îngăduia de a adeveri prin marturi că făgăduiala ele zestre
era clat[t înainte ele a se fi făcut cutare datorie, şi să pună
pc creditorul ipotecar la adăpost de reaua credinţă e. dator-
nicului. «E o dispoziţiune care, după cum arată Vodă în ofisul
său către Adunare, în starea lucrurilor ele acum, e cerută tot
atîta de moralul public cît şi de interesele materiale ale ţării».
Dupft termenii proiectului de lege supus Adunării în ziua
de 1JLMartie J§43, trebuia pentru ca făgăduiala de zestre
să se bucure ele privilegiul legei asupra zestrei, ca ea «să
I I 6
82 PATTTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
se alle trecută în foaia de zestre iscălită şi adeverită cu for-

mele cerute de prăvilile legii. (( Cînd muerea întrebată de
iudecătorie, va da înscris subt a. ei iscăliturd că nu are
pretenţii de lipsă de zestre asupra lucrvlui nemişcător dat
de către soţul ei spre zălogire, nu va mai fi priimită subt
nici un fel de cuvint a cere prolimisia asuprn acelui lucru,
ci se va protim,isi tol-d'a-una zălogaşul.»
In acelaş proiect, - art. 4,- Domnul ştergea, HCa fiind în
contra -moralului (adică bunelor moravuri), şi a stcîrii ac-
tuale a civilizaţiunii, capitolul XVI, art. 34, din Codul Cara-
gia, care dă, soţiei dreptul de a-şi înstreina zestrea ca să
înalţe în rang pe soţul ei,J> precum şi capitolul ce «osfndeci
femeia necinstită la pierderea jumătăţii zestrii sale, Îll folo-
sul bărbatului.»
Preschimbarea § I punea capăt la o mulţime de procese,
reînălţa creditul public, mulţumea morala; preschimbarea ~
4 se impunea prin raţiuncle morale invocate în proiectul
de lcg·e.
Dar membrii divanului, în iHdirjirea lor 'i de opoziţiune în
contra Domnului, respinseră § 1, punct capital al proiectului
de lege. Nu le venea de altmintrelea la socotealfi ca cledara-
ţiunea nevestei, cerută de proiectul Domnului, să taie calea
la orI•ce proces în viitor, şi să nu mai lase portiţă fa!şelor

mărturii, fraudei în matorie de act do zestre, nicI îngădue
lelor vr'unui preşedinto de tribunal.
§ 4 fu priimit, dar preschimbînd § 5, D-nii deputaţi nu bă
gară de seamă că amendamentul D-lor făcea să se nască o
neegalitate între drepturile fetelor la zestre, fiind-că, spu-
nînd că a zecea parte se va socoti tot-d'auna clin starea
rămasă în fiinţă după căsătoria f1e•cf1reia din fete, reesea ef1
1
! V. Istoria Romînilor de XENOPOL, p. 175. - Oamenii politici de Zo-
SIMA, unul din membrii răsvrătiril din 18,8.- UBICINI, lYtoria Priuci-
1•n1,lo,· fl1111<lrn1e, p. 184.-Ilisseleff" (t. l-i11).
REGIMUL DOTAL
cea mai în vîrstă odată înzestrată, zestrea fie-căreia se va

depărta cu atît mai mult de a zecea parte cu cit ele se vor
naşte mai tîrziu.
Nemulţumit, Domnul răspunse Adunării printr'un ofis, din 18
Mai 1843. --Arătă părerile sale de rău că <c Cinstita Obşte~scă
Adunare ar fi perdut din vedere că scopul Oblăduirei tri-
miţind acest proi~ct în cercetarea Adundrii n'a fost altul
de cît numai de a pune o stavilă la reaua credinţă ce se
urmează astă-zl din partea celor ce se împrumută cu zălog
şi de a da o asigurare imprwnulălorilor;- că zestrea femeii
cea 11emişcăloare rămineci sfintă şi neatinsă, că proiectul

guvernului o înconjura cu chiezăşuirl noi, că dispoziţiunile
ce o primejduiau erau nimicite ; - cd proiectul Oblăduirei
nu tindea de cit numai spre întimpinarea, unui rău care,
de se va mai urma, amerinţă societatea de o mare demo-
ralizaţi,•, şi că va asigura pe împrumu(ători a inlesni tran-
zacţiunile. Obşteasca Adunare, zicea Domnul scurt, nu
văzuse spirilul şi ţinta pruiecf.ului de lege. n
84 PARTEA INTÎIA, - 1843-1841,
DOCUMENTE
Adresa Adunllrii cdtre Mdria Sa Domn'itoru!-.
Adunarea preschimbă proiectul de lege al Domnului .. ;'
16 Mai 1843 (No. 269; Arhiva Camerei).
PREA !NĂLŢATE DOAMNE,

. ); .
In urma ollsului ,Înălţimei-Voastre do subt N°?,, ... intînd
Obşteasca Ad_unare în desbaterea proiectului atingător de unile
dispoziţii coprinse în pravila pămîntului la Cap. al 16,lea,
. ' • ' i1\'. '',
partea 3-a, -asupra zestrei, - şi primindu-l cu modillcaţiil~ c.e

au chibzuit;
Cu toată supunerea se alătură pe lingă acest raport în
scris pc o parte proiectul precum s'au trimis, iar pe alta
cu modificaţiile ce s'au făcut, ca bine-voind Înălţimea Voastră,
să i so dea Înalta întărire.
Acest proiect şi raport s'au priimit de Obşteasca Adunare
după cele mai multe glasuri potrivit cu § 9 de la art. 48
din organicescul Regulament.
(Semnat): Prezidentul Obşteştei AdunărL
Proiect de lege asupra zestrei
Proiectul Hllmăceşte şi preschimbă tmele dispoziţiunl conţinute în

legea ţării, cap. XVI, a 3-a parte, despre usti·e. Adunarea se fereşte de
cestiunea de căpetenie a proiectului guvernului; se pune dinadins în
REGIMUL DOTAL 85
afară de cestiune: rămîne credincloasă sistemului său de îndirjită opu-

nere la ori-ce proiect de lege supus deliberaţiunilor sale').
16 Martie 184!3 -(Arh. Camerei No. 269, Reg. 92.)
PROlECTUL SFATULUI. PROIECT DUPĂ CUM s'A INDllEPTAT

DE OBŞTEASCA ADUNAIIE,
1. - Zălogirea fiind ci înstrei- 1.- Cînd bărbatul va voi

nare precum şi vînzarea, cu o- să zălogească un lucru al său
sebirea numai di cea d'întîi estejnemişcător,
tribunalul va fi da-
înstreinare cu condiţie, zestrea)tor să-i ceară
foaia de zestre ~i
nu poate avea un drept rnaiJsă o arate împrumutătorului,
mare asupra lucrului zălogit de[făcîndu-i cunoscut că pentru
cît cel ce i se dă de către pra- cite lucruri nemişcătoare sunt
vilă la împrejurare de vînzarc a coprinse în acea foaie, va avea
vre unui lucru nemişcător din precădere femeia în patriva
averea bărbatului. zălogaşului, ne-rămîind aces-
Aşa clar cînd mucrca, între- tuia drept pentru datorie de
bată fiind lle judecătorie, va da cit numai asupra prisosului
in scris, subt a ei iscălitură, căi din preţul acelui lucru zălogit.
nu are pretenţii de lips[i de ze-,
stre asupra lucrului nemişcători
dat de către soţul ci spre ză-1
logire, nu va mai fi priimită, -
subt nici un fel de cuvînt, - a
cere protimisia asupra acelui
lucru, ci se va protimisi tot-d'a-
una zălogaşul.
2.- Zestrea se înţelege, după 2.- Zestrea se înţelege, după
du_hul ~ravilii, numai averea a-, duhul pravilei numai averea a-
1
ceia mişcătoare sau nemişcă- cea mişcătoare sau ncmişcă-
') In proectul îndreptat de Cameră punem în cursive toate preschim-

bările aduse proectului Sfatului.
PARTEA INTIIA, - 1643-1644
toare care se află trecută în,toare care se af'lă trecută în

foaia de zestre iscălită şi acle}oaia de zestre iscălită şi· ade-
verită clupă formele cerute de verittL clupă formele cerute de
pravilele ţării. pravilele ţărei.

Aşa clar străinii care, căsă-; Aşa dar străinii care, căsă-
1
toriţr fiind în ţări streine, vor toriţi fiind în prr strcinc, vor
I
veni în urmă şi se vor aşeza;vcni în urmă şi se vor aşeza

într'acest pr1mînt, nu se vor pu- întra'cest p[1mînt, nu se vor pu-
tea folosi de protimisis ce pra- tea folosi ele protimisis ce pra-
vila dă pămîntenilor, la împre- vila dă pămîntenilor, la împre-
jurare de lipsă de zestre, de cît jurare de lipsă de zestre, de cît
uumai cînd şi aceştia clupă a lor numai eîncl şi aceştia după a lor
venire se vor supune la legiui- venire se vor supune la legiui-
t~le formalităţi, înfriţişînd foaia tele formalităţi, înffiţi:şînd foi~
lor do zestre spre adeverire de lor ele zestre spre adeverire de
către autorităţile locale. Însă la către autorităţile locale. Însă la
asemenea împrejurare, protimi- asemenea împrejurare, protimi-
sis va începe numai clin zioa sis va începe numai clin zioa
adeveririi şi nu se va putea îm- adeveririi şi nu se va putea îm-
potrivi creditorilor ce vor fi potrivi creditorilor cc vor fi
înaintea acei adeverirr. înaintea acei adeveriri.
3. - Ori-ce făgăduială ele ze- 3-. Ori-ce făgăduialr1 ele ze-
stre, - spre a avea privilegiul stre, - spre a avea privilegiul
care pravila dă zestrii,- trebue care pravila dă zestrii, -trebue
mai întîi să se înscrie şi să se a- mai întîi să se înscrie şi să se a-
devereze întocmai ca şi foaia de clevereze întocmai ca şi foaia de
zestre, şi atuncl clacă acea fă- zestre, şi atuncI dacă acea fă
găduială va fi lucru nemişcă- găduială va fi lucru nemişcă
tor, făgăcluitorul nu va mai pu- tor, făgădui torul nu va mai pu-
tea nici să vînză nici să zălo- tea nici să vînză, nici să zălo
gească acel lucru, ca unul asu- gească acel lucru, ca unul asu-
pra căruia nu se mai poate so- pra căruia nu se mai poate so-
coti stăpin desăvîrşit, şi atuncI coti stăpîn clesăvîrşit, şi atunci
REGIMUL DOTAL 87
înzestratul va avea protimisislînzestratul va avea protimisis

asupra acelui lucru mai întîi asupra acelui lucru mai întîi
1
de cît orI-C'are alt creditor în de cit orI care alt creditor în

urma f:1găcluelii; iar dacă făg[i- urma f[1găcluelii; iar dacă făg[t
duiala va fi în bani sau în lu- duiala va fi în b.ani sai'.t în lu-
cruri mişc[1toare, acea făgădu-;cruri mişcătoare, acea lăgădu
iairi nu va avea nicI o clatrl pro-I ială nu va avea nici o dată pro-
timisis asupra lucrului z[tlogit\imisis asupra lucl'ului zrt!ogit
de către făgăduitor înaintea fă-!cle către făgăduitor înaintea fă-
g·[1duclii. lgărluclii.
4. - Dispoziţia coprinsă înl 4. - Dispoziţia coprinsii în
art. 34, cap. 16 care d[1 soţiei art. 34 eap. 16, care dă soţiei
drept de a-şi înstreina zcstrealdrcpt ele a-şI înstreina zestrea
ca să înalţe în rang pc soţul ca să înalţe în rang pe soţul
ei, precum şi acea coprinsă în ei, precum şi cea coprinsă în
art. 44, tot acel cap., prin care art. 44, tot acel cap., prin care
se osîndeşte femeea cea necis- se osîndcşte femoia cea necins-
tit[1 la perclerea jum[1t[1ţii zes-)tit[1 la perclerea jumătăţii zes-
trli sale, fiind în potriva mn- trii sale şi bărbatul aed ce hră
1
ralului şi a cclii ele astr1-zi stărl'. neşte ţiitoare la platei preţului

1
a civilizaţiei, se vor şterge dinlpe jumătate, fiind în potriva

pravila pămîntului. /moralului şi a celii de astă'.i.r
/s~ărI a ei_vilizaţie:, se v~r-şterge
drn pravila p[1mmtulu1, mr fe-
meia pi·eci curvă şi bărbatul
ce hrăneşte ţiitoare se vor su·
pune la osînda surghiunirii
ihotărîtă de art. 5, cap. 10, par-
I .
.tea 6.
5. - Femeia, ~i după dcsfa-1 5. - Femeia şi dup[t desfa-
cerea căsătorii, este de o po-/cerca căs[itorii, este de o po-
triv[1 datoare cu b[1rbatul său!trivă datoare cu bărbatul său
a contribui după a ei stare la!a contribui după a ci stare la
88 PARTEA INTIIA. - 1843-1844
hrana şi creşterea copiilor; cîncllhrana şi creşterea copiilor, po-

însă femeia nu va avea stare, trivit cu cinstea ~i poziţia fa·
acea sarcină rămîne asupra băr-1miliei, fără să poată însă co-

batului. Asemenea datoare va fi vîr~i această contribuire, la
femeia să contribueze împreunăiîntîmplare cînd vor fi mai
I
cu soţul său la înzestrarea fe-/mulţ·i copii, a treia parte a ve-

telor lor, şi în vremea căsăto-jnitului ei din ori-ce stare va
riei, şi după desfiinţarea căsă-'avea. Cinel însă femeia nu va
toriei. Însă la întîmplare ele a avea stare, acea sarcină ră
nu se putea învoi între dînşii mîne asupra bărbatului. Ase-
pentru partea ce urmează a menea datoare va fi femeia
da femeia, aceasta nu va putea să conlribueze împreună cu
fi îndatorată a contribui ele cît!soţul srrn Ia înzestrarea fc-
ccl mult cu a cincilea parteitelor lor, şi în vremea căşăto
clin starea ei, ele va avea nu-iriei şi clupă desfiinţarea căsă
mai o fată, sau cu a zccelea[toriei. Însă la întîmplare ele a
parte pentru fie-care fală, de va nu se putea învoi între clînşii
1
avea mai multe. Da()ă femeiaJpcntru partea ce urmează a da

nu va avea stare, atuncr sar- femeia, aceasta nu va putea li
cina înzestrărei va rămînea nu- îndatorată a contribui de cît cel
mai asupra bărbatului, care în mult cu a cincilea parte <lin sta-
toată vremea este dator a în- rea ei, ele va avea numai o fată,
griji pentru înzestrarea şi căsă- sau cu a zecelea parte pentrn
toria fetelor sale. Iar la întîm- fie-care lată, de va avea mai
piare ca rcaoa voinţă să fie din multe. Dacă femeia nu va avea
partea acestuia, atund femeia,- stare, atuncr sarcina înzestrărei
sau rudele acestia, de nu va fi va rămînea numai asupra băr
ea în viaţă,-vor cere a se în- hatului, cai·e în toată vremea
datora bru·batul cel puţin Ia este dator a ing-riji pcntrn în-
ceia ce mai sus s'a zis pentru zestrarea şi căsătoria fetelor
femec. sale. Iar Ia intim piarea ca rcaoa
voinţă să !le din partea acestuia,
atunci femeia, - sau rudele a-
REGIMUL DOTAL
cestia de nu va fi ea în viaţă,
lvor cere a se îndatora bărba
Jtul cel puţin .la ceia ce mai
sus s'a zis pentru femee; iar
a zececi parte să va socoti tot-
d'auna din starea rămasă în
fiinţă după căsătoria fie-căreia
din fete.
Toate dispoziţiile coprinsc la Toate dispoziţiile coprinse la
cap. 16, partea 3-lca, din pra- cap. 1u partea 3-lea, din pra-
"·ila p[unîntului despre zestre vila pămîntului despre zestre
cite nu s'au preschimbat prin- cite nu s'au preschimbat prin-
tr'această legiuire, rămîne a se tr'această legiuire, rămîne a se
păzi pc deplin şi în toată tă- păzi pe deplin şi în toată tă-
ria lor. ria lor 1).
')
PROPUNEHE
Să se adaoge la proiectul asupra zestrei articolul următor:
«AHT. 6. Cînd vor intra casnicii în judecată pentru desfacerea că
sătoriei, bărbatul va fi dator să asigureze prin judecătorie zestrea şi
jumătate cel puţin clin rodul zestrii, de va fi îndestul, pentru hrana
femeei pînă la desfacerea căsătoriei; iar exoprica toată o va întoarce
femeei dacă o va fi luat subt a sa ocîrmuire.
«După ce se vor desface bisericeşte, femeia îşi va lua zestrea în
stăpînire, fiiră pricinuire, prin aceea~! judecătorie unde se va fi <lat
asigurarea de mai sus. Bărbatul nu se va putea împotrivi, nici înainta
în judecată de cit numai pentru lucrurile ce vor fi supuse la bănuială
şi prigonire.
lancul Filipescu, C. Costcscu, I. Sli1ti11ea11u, C. N. Bnliloiu,

Zamfir Sihleci11u, Dimiti·ie Zianu.
Această propunere, din care un ap11ră.tor l1beml al Camerei reac-

ţionare moştenitf1 de Bibescu de la Ghica, face un art. al legii. nu a
fost luată în considerare şi nici discutată, se pare. --N. tr.
!JO PARTEA iNTilA. - 1843-1844
Noi, Gheorghe Dimitrie Bz"besw V, V, cu mz"/a lui

Dumnnze1t Domn a toată Ţara Romînească,
Ct'.nstitei obicinuitei Obşteştl Adunări.
Domnul răspunde Adunării e<l-i 1nre rău de a -vedea c,l en n',t recu-
11osc11t .qpiritul şi ţinta proiectului de lege.
ltl l\lai, 184~ (Arh. No. 4-!0).
Priimind raportul acei cinstitei Aclunăd sub No. 269, îm-

preună cu modificaţiile ce s'au facut la dispoziţiile pravilei
asupra zestrii, Noi vedem cr1 Cinstita Obştească Adunare ar
fi perdut clin vedere c[i scopul Oblăcluirei, trimeţîn<l acest
proiect în cereetarea Aclun[irci, n'a fost altul de cît numai
de a pune o stavilă la reaoa credinţ[i cc se urmeazi't ast[i-zi
din partea celor cc sfi împrumutf1 cu zălog, şi de a da o asi-
gurare împrumutătorilor care, încredinţînclu-se pe adeverirea
judecătorilor, îşi primcjduesc <le multe ori starea, de unde
so aduce o mare vătfamare şi creditului şi moralului public.
Noi nu am voit a aprisa pc nici unul din casnici, c[1ci şi
femeii Îi lăsăm asigurată zestrea, pe cît cea de astri-zl pra-
vi\[1 a pămîntului i-a dat'o, şi bărbatului nu-i clftm vrc-o
mai mare slobozenie de a-şi putea întrebuinţa spre ob 7t.escul
folos al. căsniciei de cît pe aceia care a avut'o pînă asti'tzi.
Prin proiectul Oblăduirei, zestrea femeii cea nemişcătoare
rămîne sfintă şi neatinsă, neputînd soţul ei s'o înstreineze la
nici o. împrejurare alta de cit la cele p1·ev[1zutc de pravila
prim în tu lui, dar încă şi din aceste împrejurări, una, aceia
care putea să primejduiască mai adesea orr zestrea femeii,
cu cuvînt de înaintarea soţului ei în rang·, s'au ridicat. Cît
pentru averea cca mişcătoare a femeii,- care tot-c\'auna s'a
încredinţat mai mult pe cinstea bărbatului de c-ît pe a lui
avere,-asemenea s'a rnsat şi acum; căci pravila nu a oprit
nici o dată pe bărbat să vînzft sau sri zălogească, sau să dă-
IlEGIIIIUL DOTAL 91
ruiască parte sau tot din averea sa, pe dtă vreme soţia sa
nu va reclama, şi acesteia i-a dat drept ele reclamaţie spre
asigurarea zestrii atuncl numai cîncl va dovedi pc soţul ei
de risipitor.
Aşa dar proiectul Obl[Lduirei nu a schimbat întru nimic
această stare a lucrurilor legiuite ele către cea pînă acum
urmat[L pravilă, de cît numai spre intîmpinarea unui rău care
de se va mai urma, amerinţ[L societatea de '? mare demora-
lizaţie ;-a desluşit 6L precum pe femee nu o iartă pravila să
ceară protimisie ele zestre pe lucrul bărbatului ei, sau vîndut
sau d[1ruit, asemenea fireşte urmeazfL să nu o ierte a-şi cere
protirnisic, nici asupra lucrului celui zălogit, cînd nu va fi
fost protestaţie din parte-i la vremea zi'dogirei, căci zălogi
rea este o adevăratrL înstrăina1·e cu condiţie.
Spre mai multă însă a ei asigurare, s'a adăogat într'accl
proiect că, de cîte-orl bărbatul va voi să zfLlogească. s[L se
dea de ştire femeii ca să poat[L, de va socoti de trnbuinţ[i
sau ele va voi, să-ş1 ccar[i asigurarea potrivit cu slobozenia
cc i se rn da de ciHrc pravil[L. Dintr'aceasta sfi dovcdl'ştc
în \·edcral c[L proiectul Oh][Lduirci fărfi a ridica femei nici
una din asigurările cîte pravila, dup[L al ci lluh bine înţeles,
îi ll[t pîn(t astă-zI, asigură ·tot odată şi împrumuturile spre
înlesnirea transacţiilor şi încetarea relei credinţi, care pre-
cum s'a zis, acesta a fost şi scopul Oblăduirei şi neapărata
trcbuinţ[t ce a voit să întîmpine.
Dar Obşteasca Adunare, prin art. 1 al modificaţiilor sale, a
mers cu totul în potriva acestui duh, şi aceslui chip, şi. ca
cum cele pînă de astă-zi piedicI întru desvoltarea obştescului
credit nu ar fi destule, a acl[wgat şi altele! Iar pe Mrbat îl
supune la o dfirăpănătoare îndatorire, - la care pîn[i acum
pravila nu-l îndatora,- fără măcar cu aceasta să se adaog·e
vrc-o siguranţă pentru zestrea femeii; căcI Lărbatul avînd
voe sfi vî11ză lucrul său, fără să întrebe pe nevastă, la vreme
92 PAHTEA INTÎIA - 1843-1844
de nevoe va vinele, neputîncl zălogi, clar o va vinele la

asemenea împrejurare cu paguba şi cu dărăpănarea sa.
Pentrn aceste cuvinte dar, chiămăm o mai de aproape
luare aminte a Cinstitei Obşteşti AdunărT, asupra art. 1 al
acestui proiect; iar cît pentru cele-l'alte dispoziţii, noi ne unim
cu Cinstita Adunare, socotim însă că § 2-lea adăogat la art.
IV, nu este potrivit cu generozitatea ce s'ar putea înţelege,
din moclill..:aţiţle art. 1-iu, că ar li voit Obsteasca Adunare
să arate către femei, şi încă putem zice, nici întemeiat pe
vr'o ameninţătoare trebuinţă. Asemenea şi modificaţia făcută
la § 1-iu al art. 5, prin care se zice că femeia să contri-
bueaseri pînri la a treia parte din venitul ei pentru creşterea
şi ţinerea copiilor cîncl vor fi mai mulţT, ni se parc că la
unele împrejurări va fi foarte apăsătoare pentru femei, şi
mai vîrtos cînd va li unul sau doi copii numai.
Socotim dar, fiind-că Cinstita Adunare a voit a intra în
multă desluşire şi asupra acestii contribuiri, că ar li de folos
să se ia tot temeiul ce s'au luat pentru înzestrare, adică să

se dea a cincea parte din venit cel mult, cîncl va fi un copil
numai, iar cinel vor li mai mulţi, a zecea parte pentru fie-
care copil, fără a putea vr'o dată covîrşi acea contribuire
peste a treia parte din tot venitul.
Trebuinţa care simţim de a se priimi acest proiect în care
sunt dispoziţii izbăvitoare, ne-au îndemnat a mai face aceste

observaţ.ii Cinstitei Adunări, spre uşurarea de cuget.
(Urmează iscălitura Măriei Sale).
Acest proiect de lege a fost respins.
REGIMUL DOTAL 9H
NEŞTIIN'fĂ ŞI REA CREDINTA q
Iată acum ce au născocit să serie duşmanii lui Vodă

Bibescu, care, spre a-şr urma politica lor, au cutezat să dea
drept cauză a actelor sale cele mai folositoare, simţimintele
cele mai înjosite:
D. UBICINr, Univers pittoresque: Valachie et Molda vie, p.

1o3 şi 169:
«Bibescu prezintă o lege ce tindea a preschimba regimul
cczcstrii într'una din dispoziţiunile lui cele mai de căpetenie,
"cea ce oprea pc bărbatul de a ipoteca averea nevestei sale.
«Opiniunea se arată foarte speriată de această propunere, a
«cărei pricină adevărată, o cunoştea ele altmintrelea şi care
<Car fi răpit femeii chezrişiile ce foarte înţelepţeşte i oferea

cdog-ea în contra risipei sau întreprinderilor primejclio::i.se ale
«bărbatului.n Şi D. Ubicini adaogă: << Veniturile zestrei Domn-
" nei Zoe Brîncoveanu, soţia sa, nu mai erau destul pentru
« Bibescu ; vruse să-şl însuşească capitalul, şi acesta fusese
((scopul f.ainic al preschimbării regimului zestrei pe care-l
ccînaintase Adunării.n
D. ELIAS REGNAULT scrie într'o carte intitulată: Istoria po-

- . ·~-,., .
litică şi socială a Principatelor. Dunărene, p. 228 şi 22D.
«O noă speculaţiune a lui Bibescu,. mai îndrăsneaţă de cit

"cele de mai 'nainte, sili pe deputaţi să facă act de bărbăţie.
((O lege fu înaintată de Guvern pentru a preschimba l_egea
«civilă despre regimul zestrei, dînd bărbatului dreptul tle a
"ipoteca bunurile nevestei sale. Se vede că veniturile zestrii
') XENOPOL, p. Hi4 din Istoria Romînilo1·, t. VI.
94 PAHTEA INTIIA . ...:.... 1843-1814
- -- ----- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
« Doain11ei nu mai ajun9eau lui JJibescu. şi că aceasta era

«taina legii celei noi, taină care de altmintrelea era cunos-
«cută ele toţi, etc.»
D. A. BII.LECOQ, cu sinceritatect fli buna credi11/ă ele is-

toric, pc care şi-o recunoaşte însuşi (p 192 a pamfletului său:
Hospodoratul lui Bibescul, afirmă di prot"ectul ern alît de
absurd in cît aţîţă învrăjbirea obştească. Era cunoscut
că tristele certe ale Hospodar'Ului cu nevastei şi cii soacrei
sa, ca şi hotărirea-i de a se despărţi şi de a-şi păstra tot

de o dată starea lor, erau singura pricină care-l împin-
gea să vie să schimbe o lege la adăpostul cărei trc7,iau în
linişte interesele familiilor,. din vremile de demult, lege all-
mintrP.lea conglăsuiloare cu principiile ce conduc materia.

D. A Billecoq, care se declară (p. 1!11) diplomat iscusit,
cunoscător de oameni, nu era de sigur cunoscător nid în mo-
rală nici în propăşire: ne-a făcut aci, fără ruşine, mărturisirea-i
de credinţă. E adevărat că scriind pamfletul cu care fusese
-insărci11at 1i, p1·ietenul lui Voclă Alecu Ghica nu b(rnuia dt
într'o zi capricioasele D-sale afirmări erau să fie împl'Oşcate
prin strivitoare documente.
Armata calomniei, ai căror prineipa!I capl i-arn citat aci, ca
tot-d'auna, spre a lovi în Bibescu, a ridicat de jos armele mur-
dare a unei uricloase persoane ce se ascunde sub pseudonimul
de Chainoi, şi care scrie: <cScopul Domnului propu11î11d
«proiectul de lege din 16 Martie, erei de a păstra pe sea-
<cmă-şi uzufructul zestrii Doamnii după despărţirea-i de
«dfnsa.» (Vezi: Cea- din urmă ocupare a Principatelor, p. 1n8J.
Trebuc însemnat c[1 de altmintrelea aceste aprecieri sunt
«Uocrii rominl..... ne-au rugat ..... să-i ajutrim prin cooperaţiunea

1)
noastră prin calea presei. N'am crezut că puteam să le refuzăm coope-

ra~iunea noastră. Am fost istoric crcdinclos, sincer în toale, etc. ele».
Huspot!omtul Bib,scu de li. A. (Citiţl: Adolphe llillecoq), llruxelles. 1848.
V,' ontcrs frercs, imprimeurs-libraires.
REGIMUL DOTAL
de tot streine ele proiectul de lege; acei ce le au făcut, n'au

avut alt scop de cît să r[1spînclească în streinătate, în con-
tra Domnului, toate sgomotele ce puteau să arunce dis-
credit asupra omului ca şi asupra domniei lui. Ele insă
ne-au impus o datorie, acea ele a da o lămurire despre un
obiect atît de grav. cu toate că e dureros pentru noi de a-l
atinge, - şi ele a publica actul ce se găseşte în Buletinul Le-
gilor clin 17 Noembrie 18H, ncperitoarc mărturie a delica-
teţiilui Vodă şi a vicleniii calomniatorilor săi.
Doamna Zoe fusese de mult atinsă de o boală cruntă care
fusese declarată ca ele nel[tmăcluit. Domnul hotărind să sc des-
partă, şi Doamna fiind în tieputinţa morală de a-lfi admi-
nistra averea, Măria Sa luă măsurI necesare pentru a pune
la ad[1post starea nevestei sale şi a copiilor eşiţI din această
căsătorie. Frwu s[1 se propunţe inter:licerea Doamnei lfi numi
o epitropie a averii ei. l\fembrii care fură chemaţI să corn-

puc această epitropie, fură aleş'i printre persoanele cele mai
cu greutate şi cu cinste ale ţării.
Eat[t actul ele înflinţare a acestei epitropii:
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescze VV, cu mila lui

Dumnezeu Domn Stdpînitor a toatd Ţara Romîneascd,
Cdtre Departamentul Dreptdţi·f.
17 Noembrie te4i. (Bul. of No. 14 •).
Asupra interdicţiei Măriei

Sale Doamnei Zoe, a Noastră
iubită soţie, ce cere slăbiciunea minţii şi moraliceasca nepu-
tinţă întru rare se află de atîţia anI;
Văzîncl raportul acelui Departament cu No. 4347;
Văzîncl hotărîrca Înaltului Divan amîndoă secţicle împreu-
nate, - cu No. 7!) din 15 ale curgătoarei lunl,-prin care, pe
temeiul inclcstulării ce a luat Divanul din dovezile cc i s'au
înfăţişat, că boala Măriii Sale Doamnei este dintr'acelea care
9o PARTEA ÎNTilA. - 18f.H-1844
după pravilă ridică puterea de a face vre-un act care să-ş'î

aibă tăria sa· şi că după hotărîrea
ce arătăm Noi de a nu mai
ţinea fn, păstrare starea Măriei Sale Doamnei, trebuinţa cere
neapărat a se orîndui o epitropie care, aclur:încl întru toate
obrazul bolnavei, să îngrijească pentru interesurile sale, [!i
ale copiilor născuţi din cdsăloria noastre,, pe temeiul pravilei
pămîntului art. 2 de la cap. 4, partea I-ia, hotăraşte Divanul in-
terdicţia Măriei Sale Doamnei, şi declară că or'i-ce act s'ar face
de către numtta se va socoti drept nimic, rămîincl la a Noas-
fr{L îngrijire de a orînclui epitrop! pe care vom găsi cu cale;
Luîn<l în băgare de seamă 0ă hotărîrea aceasta este urmă

toare pravilei' ·pămîntului şi desăvîrşită clupă legiuirI;
Noi, -' pe temeiul articolului 8 din legiuirea anului 1840 a-
supra hotărîrilor Divanurilor, - întrtrim mai sus zisa hotărîre
a Înaltului Divan împreunate amîndoă secţiile, şi spre adu-
cerea în lucrare a· acestei hotrirîrr, Noi orîncluim epitrnpY pc
Prea Sfinvia: Sa iubitorul de Dumnezeu Episcop al B11zeuiui,
şi pe D-lor cinstiţ'i şi credincioşi boeri ai Domniei Noastre,
Banul Alexandru Filipescu, Logofătul Manolache Băleanu,
Logofătul Alexandru Vilara, precum şi Paharnicul Georgie
Opran, cu îndatorire ca mai întîiu d-lor să priimească de la
c.asa Noastră toată starea Măriei Sale Doamna Zoe, cîtă se
al1ă în mîinile Noastre, atît cea după foaia de zestre, cît şi
clupă învoiala săvîrşită între Noi şi dumneaei Băneasa Brîn-
coveanca la anul 1~38 Iulie 2, spre dcsăvîrşită a noastră des-
facere despre aceasta; tot de o dată se vor îndeletnici fără
zăb!lvă întru alcătuirea foilor de zestre a Luminăţiii Lor Dom-
niţele Elisabeta şi Katinca născute din căsătoria Noastră cu
:MMia Sa Doam11.1 Zoe, şi ajunse în vîrstă de a se căsători,
pentru partea oe li se cuvine din averea maicii lor, osebit
din ;tceia ce ,avem a le da şi Noi, care foi se vor supune şi
la a Noastră cunoştinţă.
Dumnealor Epitropii, vor îngriji a strînge veniturile mo-
REGIMUL DOTAL 97
şiilor de la începerea anului viitor, păzind contractele de Noi

făcute pînă la împlinirea soroacelor lor.
Din acele veniturl se vor întrebuinţa mai întîi la cele
trebuincioase către odihna şi buna petrecere a Măriii Sale şi
cheltuelile cerute pentru educaţia copiilor Noştri, la care vom
contribui şi Noi, precum şi alte cheltueli cît va cerc trebu-
inţa pentru păstrarea şi îmbunătăţirea acestei stări, apoi pri-
sosul se va păstra spre a se întrebuinţa la cumpărătoare de
acareturl nemişcătoare în folosul nevîrsnicilor.
Dumnealor Epitropii vor îngriji iarăşi ca la începutul fie-
cărui an, să alcătuiască budget ele veniturî şi cheltuell, care
SP va supune la a Noastră întărire; asemenea la sfirşitul fie-
căruia an, Ne vor înfăţişa socoteala cu arătarea cheltuelii.

Afară din chelttielile prevăzute odaiă prin budgetul anuh1i
şi priimite de Noi, Epitropi-i rtll vor putea întrebuinţa nici o
altă sumă subt nici un fel de cuvînt, pînă mai întîiu nu se
va cere prin raport a Noastră deslegare.
Noi încredinţînd la mai sus arătatele persoane această stare,
a căreia păstrare împrejurăd neapărate Ne silesc a lăsa din
mina Noastră, fără însă a ridica şi privigherea ce i se cu-
vine din parte-Ne, avem toată încrederea că vor îngriji. ca
nişte adevăraţi părinţl, şi se vor sili la toate cite interesul
aceştii averl va cere, pentru care vor dobîndi şi a NOa'Slră
mulţumire şi a copiilor recunoştinţă.
Dumnea:loi Şeful Depal'tamentului dreptăţii va aduce la în-
plinire această a Noastră poruncă.
(Urmează iscălitura Mării Sale).
Marele Logofăt al tlrepldţii: A. VILA HA
După citirea acestui act atît de nobil prin ·simţitnintele ce

l'au dictat, şi care rnătmă cu atîta vîrtoşie spre şanţ tot no·
roiul 'de oalomni:e al unol'& Chainoi, Elias RegnauH, Ubicini,
Billecoq, n'ar mai fi nimic de adăogat. Cu toate aceste, nu
li 7
98 PARTEA îNTilA, - 1843-184'4
ne este îngăduit să trecem mai departe fără a da asupra

acestei chestiunl părerea D-lui A. Xenopol. - I dăm cuvîntul:
~Dizposiţiunile
proiectului lui_ Bibescu ernu pe, deplin
îndreptăţite, înaintea raţiunei şi a e1,,;hilăţei, şi dacă ele
întîlniră în Adunare o împotrivire aproape într'uri, glas,
EA NU-ŞI POATE GĂSIALTA EXPLICARE DE CIT IN INTEHESUL
PHIVAT AL DEPUTAŢILOR, A FAMILIILOH, HAU PHIETENILOH
LOR, CAH.E VROIAU SĂ MĂNTINĂ 1K LEGIUIHEA ŢĂHET HEGU-
LELE DESPOETOARE PE CARE PRINCIPELE DOREA 8Ă LE IN-
LĂTURE• principelui Bibescu care scriseră
,, Ponegritorii
mai tirziu asupra domniei lui, se slujiră mai ales de legea
asupra .regimului dotal pentru a-l ataca. Ei îl î11v,inuiră
că ar fi vrut prin acest proiect «să incuviinţeze bărbatului
dreptul de a ipoteca averea femeei luin. ( Vezi Principatele
dunărene de E. Regnault p. 238; şi Hospodoratul lui Bi-
bescu, de Adolf Billecoq, p. 129).-Proiectul lui lJibescu nu
conţine nici un cuvînt asupra unui drept atit de anormal
fii scriitorii cari atribue lui Bibescu atare iscodhr, SLJ\T

SAU NEŞTlUTORl, SAU DE HEA CHEDlNŢĂ. Ei pun insă ·a-
ceastă pretinsă dispoziţie în legătură cu afacerile pa,ticu-
lare ale Domnului... Se impută Principelui că ar fi avut de

scop a-şl ruina soţia, înainte de a o lepăda. Găsim din
potrivă pe Principe, imediat după constatarea legală a
boalei femeei lui, lepădîndu-se de averea ei foarte înse111~
năloai·e,-şi instituind, asupra ei o epitropie care să ·îngri-
jască de interesul copiilor comuni, epitropie compusă din

episcopul de Buzeu, marele ban Filipescu 1), logofătul Bă
lean-u, logofătul Vilara şi paharni,cul Opranit. (Buletinul
oficial, 1844, No. HO, p. 557).
,, Ială cum se scria istoria în acel timp de oarbă des-
lă11ţ-uire a patimilori> 2 ).
') Numele lui Filipescu e adesea scris: l'hilippescu.
') Istoria Romîui/01,, de D. XENOPOL, mcrnbrn _al Academici romine,
t \'I, p. lfif.
LEGI SI
, PROECTE DE LEGI
DE LA 8 l\IAHTIE 18-rn l'INA LA 2a FEVHUAHIE 1H44
LEGI ŞI PROECTE DE LEGI
DE LA 8 M..\TITIE 184H PlNĂ LA 29 FEBRUAHIE 1844
Legea din 8 Martie 1843.

(Decretul No. 193.)
Pentru înfiinţarea postului de president Ia Sfatul Administrativ ex-

traordinar I).
Articolul 148 al Regulamentului Organic hotărînd cine ur-

meazfi a prezidui Sfatul Administrativ, iar art. 149 nedeslu-
şincl aceasta pentru Sfatul extraordinar de cite orl se adună
el penlru pricini extraordinare, nu în liinţa Domnului, şi tre-
buinţa de un Prcsident la seanţele acestui Sfat de către unul
din Boerii cei mai marl cu îndestulă iscusinţă şi desăvîrşită

experienţă simţindu-se cu dinadinsul de către vremelniceasca
Oblăduire, încă de la întocmirea Regulamentului, s'-a fost şi
înfiinţat prin deosebit ofis al fostului D. prezident, 2 ) care aceasta
s'au şi reînoit în urmă şi de către Prea Înălţatul nostru Domn,
cu orînduirea dumnealui Banului Grigorie Băleanu într'acest
post, - cu leafa de lei patru mii pc lună cc i s'au hotărît,- po-
trivit cu consideraţia cuvenită meritului, vîrstei şi rangului
') Sfatul administrativ extraordinar era un fel de consiliu de Stat

care se 'nlrunea cinci Vodă credea necesar.
') General Kisseleff.
102 PARTEA ÎNTÎIA. - Hl4-3-1844
Dumisale; aşa dar socotindu-se acum înfiinţarea acestui post

de neapărată trebuinţă a se întocmi pentru tot-d'auna, se le-
glueşte cele următoare:
1°. Pe lingă cele-l'alte mădulări coprinse în art. 149 al Re-

gulamentului Organic ce alcătueşte Sfatul Administrativ Extra-
ordinar, se va mai adăuga încă un mădular care va fi Pre-
siclent al acelui Sfat la seanţele ce va avea el. spre cercetarea
pricinilor ce i se supune de către fie-care ~ef de Departa-
ment, care cer o obştească chibzuire şi punere la, cale a Sfa-
tului extraordinar.
2°. Acesta se va alege de către Domn dintre Boerii cei
mai în vîrstă şi mai mari la rang, şi care va fi dat dovezi
de o desăvîrşită experienţă de lucrările Statului.
3°. Acesta se va ai1a faţă şi la seanţele ce se vor face îna-
intea Domnului, avîncl de o potrivă loc ca şi cei-l'alţI miniştri.
4°. Leafa acestuia va fi cîte patru mii lei pe lună, plătin
du-se clin vistierie clin lefllor. *
Legea din 22 Martie 1843.

(Decret No. 2H6).
Pentru desfiinţarea vremelnicească a trei escadroane de cavalerie, şi

înfiinţarea a 144() ostaşI pedestri la cite trele polcurile.
ART. 1.-Toate satele cite de la anul 1833 s'au mai adăo

gat peste cele atuncl întocmite şi s'au însărcinat cu paza pi-
cheturilor 1) pe marginea Dunării, se vor slobozi de această
însărcinare, şi se vor păzi acele picheturi cu soldaţI.
ART. 2.-Numărul de şase escadroane rămîind fără atingere,
-precum se coprinele în art. 389 din Reg·ulamentul Organic,-
1
) Pichete: pnznicl ai hotarelor, daţI de satele de pe marginea Dunării.
LEGI ŞI PROECTE DE LEGI
se va scădea vremelniceşte din fie-care escadron cite doă

plotoane cu ofiţerii lor, rămîind de fie-care escadron cîte
t1·ci ofiţerY, - iar un căpitan va com[mdui doă escadroane; - şi
viind în stare finanţa ţărci, atuncl iarăşi să se îndeplinească
cadrele pe deplin, înfiinţînclu-se numărul lor prescris de Re-
gulament; prin urmare se Yor adăoga cîte oO ele oameni pe
fie-care roată, iar pe fie-care polc câte 480, care însemnează
peste tot, socotiţT pe trei polcuri, oameni una mie patru sute
patru-zeci.
ART. H.-Suma de lei fi2,7ti9 ii cc lipsesc pentru adăugirea
acestui mai sus arătat număr de oameni la polcurI, se va

plăti <lin vistierie, adăogînclu-se cu atîta pe tot anul budgetul
miliţiei 2 1.
ART. 4.-Se vor slobozi clin casa reservii pe acest an lei
dori sute mii pentru cumpărătoarea din nou a 1440 de puştr,
pe numărul soldaţilor ce din nou se adaogă, precum şi pentru
rcmontul puştilor celor vechi.
Observaţie.- Constituirea pichcturilor ele pe Dunăre era

o pow1r[1 foarte grea pentru ţărani. Domnul căutri mijlocu_!
(le a sc[tpa ele dînsa cîte-·va sate, fără ca să sufere serviciul,
şi făr'a pricinui chcltueII prea marl Statului. Pentru aceasta
m[tri num[1rul pedestrimii, cărei încredinţă acest serviciu, şi
făcu o economie Statului prin desfiinţarea vremelnică a unei
p[1rţi a c[tlărimii. Se regăse,;;te în această lege, ca în cea din
1843 despre ţiganI, acel spirit practic şi economic tinzînd la
acuiaşi ţint[1: uşurarea soartei claselor suferinde.
', Leul valora 0,H3 de _bani iaau 40 de parale.

'I Miliţia, adică armata.
104 PARTEA ÎNTÎIA. - 184,3-1844
ADUNAREA CĂTRE DOMN
Răspunsul Adundrii la Ofisul Domnesc No. 83.
Adunarea constată că ţăranii supuş1 la o dare în bani sau în na-

tură, tind a înlocui numărul de zile de clacă datorite proprietarului.
printr'o contribuţiune în ban!. Face să reiasă primejdia unei ast-fel de
i:1tărl a lucrurilor, atît pentru ţăran care se deprinde cu lenea, cit pentru
proprietar care se vede ameninţat de a nu aYea destule braţe pentru
exploatarea pămîntului. Cere ca măsuri să fie luate în scopul de a
sili pe clăcaş să se plăteascft lucrînd cel puţin jumătatea zilelor de
clacă la care e supus.
ln potrivire cu Ofisul Domnului, Adunarea propune să se micşoreze
dările de plătit de către familiile care plătesc proprietarului zilele le-
giuite în banJ, nu în natură.
3/15 Aprilie 1843 (;\Ion. Nu. 174).
PREA ÎNĂLŢATE DOAMI',;E,
Potrivit cu Înalt ofisul Măriei Voastre No. 83, Obşteasca

Adunare, luînd în de aproape b[tgare de seamă recomanda\ia
ce i se face ca pentru următorul termen de trei ani să ehib-
zuiască preţul zilei de clacă în analogie c:u plata ce dohîn-
dcşte ţăranul muncind pe zioa de lucru, şi în cump[mă cu
dărăpănarea stărci de astă-zi a acestor ţăranJ, a cerut mai
întîiu de la cinstitul Departament din lrtuntru, table de preţul
muncei pămîntului, după cum s'a urmat pe cei din urmă trei
anr trecuţi, şi, lăsînd la o parte preţul cel de mijloc ce putea
să scoaţ[~ din acele table, după povaţa Regulamentului a ales
preţurile cele mai scăzute earc s'au g[tsit în acele table şi
care se văd în destul covîrşitoarc peste preţurile ce acum
se plătesc de către locuitorii clăcaşi, precum aici se arată.
Zioa de lucru cu mîinile lei 2 par. 12.
Idem » >> cu doi boi >> 4 30.
Idem » )) cu patru boi » 8 - 20.
LEGI ŞI PROECTE DE LEGI lOo
Aceste dar preţurf, Obşteasca Adunare, puindu-le în cum-

pănă cu cea de astă-zi stare a locuitorilor ţăran!, a cunosf'ut
că meritase oare-care uşurare, din pricina multor suferinţe
defăimateîn secsiile trecute, şi chibzueşte că, pe viitorul ter-

men de trei anT, preţurile zilei <le clacă, adică ale zilei de lu-
cru cu mîinile, ale zilei <le lucru cu caru cu doi boi şi ale
zilei do lucru cu caru cu patru boi, să se scază din ceea ce
pîn[i acum plătea clăcaşii cîtor trele stărf, rămîind a se plăti
pe viitorul termen:
Zioa de lucru cu mîinile lei 1 par. 20.
Idem >> » cu doi boi ,, 2 10.
Idem » » cu patru boi » B 10.
Acest scăzămînt, analogisindu-se cu aproximaţie pe tot nu-
mărul familiilor ce sunt supuse la răspundere de plată, în-
făţişeaz[1 în total o sumă peste doă milioane pe fie-care an,
iar pentru trei anI peste şase milioane. Din care se lămu
reşte că cu scăzămîntul ce astă-zi se face, plata la care se
îndatorează clăcaşul rrimîne pe jumătate mai puţină de cit
cele mai înjosite preţuri de ceea ce el dobîndeşte pentru zioa
de lueru, luîndu-se cite trei stările în totalul lor, după cum
resultează din tabelele de mai sus pomenite.
Cu acest scăzut preţ însă din cel curgător în deosebitele des-

părţirl ale Principatului, clăcaşii,-alăturînd ceea ce ei dobîn-
desc ~!c la altul cu ceea ce plătesc proprietarului,-se amăgesc
a soL:uti că ei ar fl mai folosiţi a pliiti de cît a lucra: amăgire
care le-ar aduce mai multă dărăpănare, pentru că cu nădejclea
de a-şi plăti zilele de clacă în bani, se dau mai mult la lene-
vire ~i şczînd în nelucrare se păgubesc atît pe ei însusi, cît ~i pc
proprielari, fiind că aceşti din urmă, avînd clăcaşi, nu-i pot <lo-
bîndi la vremea muncii. Din care urmează că cu cît se vot·
da preţurl mai scăzute din cele adevărate, cu atît munca pă
mîntului s[L înapoiază, în vreme ce, ca să ajungem la scopul
dorit, ar trebui ca chiar preţurile să amerinţe şi să supue p@
106' PARTEA ÎNTÎIA. - 1843 -184,ţ
m~ricitor la muncă, iar nu acestea să-i tragă la plata în ba.nr

şi la lene de muncă.
Fiind· că dar proprietarii 'în de obşte au de temeiu lucru
muncii pămîritului în natură,-iar preţul este dat numai spre
a sluji Ia întîmplare p·entru rămăşiţ?, zildor ce nu se vor în-
căputa în Iucru,-şi fiind că se nădăjclueşte 1) fără îndoiaH'i că
şi administraţia, ca un părinte obştesc, preţuind dorinţa pro-
prietarilor şi însemnata jertfă a lor, va supune pe clăcaşI la
îndeplinirea datoriei zilelor de lucru chiar în timpurile ce le-
giueşte pravila, şi tot-d'auna la· vremea cerută de felurimea
1
productelor, cinel · prop.rietariI se mulţumesc a plăti pentru

zioa de lucru nu '60 parale, ci îndoit, numa să nu le rămîe
semănăturile nelucrate la vreme, din care pricină şi lucrarea
părnîntului se înapoiază, şi clăcaşul lăsîmlu-se pc nădejdea
plăţii, se văd de o dată,-după încetarea muncii,-împovăraţi

la plata zilelor nelucrate, a Că!'ora ri'tfuirc nu este Ia a sa pu-
tinţă de a o coprinele atuncr de o dată, iar proprietarii ră
mîn nu mai puţin mîhniţi, unii pentru că au plătit,-În vre-
mea lucrului,-zioa mai mult de îndoit de cît ceea ce priimesc
de 1a clăca$I, alţii pentru că dintr'această pricină le a rămas
nesăvîrşit lucrul cîmpului la vreme 2).
De aceea Obşteasca Adunare chibzuind cri cea mai neme-
ritfl cu1npăriă a dreptului, este a se împlini datoria clăcii
numai în lucru, - găseşte cu calc:
1°. se pue îndatorire clăcaşului ca zilele de
Să clacă să
şi le facă toate numai în lucru, cel puţin jumătate,dacă pro-
prietarul mi va avea trebuinţă a cere mai multe sau pe toate
în luc·ru; tot de o potrivă, şi tot d'o dată, să se pue îndato-
rire şi asupra proprietarilbr ca nici ei sii nu se îngăduiască
a cere şi a impila pe clăcaşI la muncă de mai multe zile
') Această (rază la adresa Guvernului este o ameninţare pe tăcute;

se, vede oare-r:;I cum într'insa ţişnirea vrăjmăşii ac;estei ~amere.
') Vezi Zosima, Xenopol, Kis~eleff, llillecoq şi Ubicini. .
107
în timpurile acelea ce pravila le mărgineşte z;ile hotărîte,

după analogia totalultli · datorii unui clăcaş, împărţit în trei
timpurr din aie anului, după dispoziţiile art. 141; şi datoria.
fie-căruia clăcaş, să se răfueaseă în cursul fie-cărui an, orr
în lucru, sau în banT, după preţul hotărît, dindu-se spre acest
sfirşit ajutorul administraţii, precum pentru aceasta Adu-
narea a supus a ei chibzuire, şi prin raportul cu No. 130 din
anul 1837, Iulie 14.
2°. Fiind că înapoerea muncii pămîntului s'a pricinuit pînă
acuma şi din ncpunerea în lucrare a dispoziţiilor ~~-lor de
subt art. 142 al Regulamentului ce s'au desluşit şi prin ane:xul
13, căcY obicinuindu-se clăcaşul a lucra la proprietar după
răsărirea soarelui, cum urmează şi chiar în lucrul caselor
lor, tot aceeaşi muncă tîrzie şi neîngrijită. Să se puc înda-
torire clăcaşilor a-şl îndeplini datorialor,-în zilele de lucru,-
întocmai după măsura prevăzută şi legiuită prin Regulament;
asemenea şi proprietarilor s[i li se puc îndatorire a-şr măsura
locurile acelea cc le muncesc cu clacă în pogoane I\ legiuite,
ca într'acest chip, eu aducerea la îndeplinire a reciproacelor
îndatorirr între proprietari şi clăcaşl, întocmai după Regula-
ment, dobînclind şi unii şi alţii mai multă aplecare la muncă,
să înainteze şi în acest Prinţipat lucrarea pămîntului ca şi
în Yecinătăţl.
Aceasta fiind chibzuirea Adunărei, Secretăria nu lipseşte
plecat a o supune la cunoştinţa Măriei Voastre.·
(Semnat): Prezidentul Obşteştei Adunări)
') Pogonul Yalorează iiO are, 12.
PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
Ofisul M S. Domnul Gheorghe Bz'bescu către

Obz'clnuz'ta Obşteascd Adunare.
Domnul cere mai întîiu de toate ca proprietarii să aplice Hegula-

mentul cu nepărtinire, i;;i să nu mai îngădue abuzurile arendai;;ilor. Cu
această condiţie făgădueşte sprijinul bun-voitor al Oblăduirii. Camera,
in răspunsul s:.u către M. 8a, avea mai mult în vedere interesele pro-
prietarilor; Domnul ia apărarea intereselor ţăranilor.
5 Aprilie 18(3 (Bul. Of. No. 303).
Văzînd raportul cinstitei Adunări,- de subt No. 174,--atin-

gător de preţul zilei de clacă, Noi i arătăm a noastră mul-
ţumire pentru concesia ce a făcut către locuitorii clăcaşi, cu
scfizămîntul de zece parale ce au adus la preţul zilei de

muncă; tot-de-odată, cunoscînd drepte şi potrivite cu duhul
Regulamentului şi cu interesul reciproc atît ale proprietarului
cît şi ale clăcaşului, dorinţele ce cinstita Adunare ne arată
prin acest al său raport, Noi vom stărui ele a se împlini;
însă intru aceasta Oblăduirea are trebuinţă de buna voinţă
a tuturor proprietarilor a cărora cea de aproape priveghere
spre a se păzi Regulamentul fără părtinire pentru o parte
ca ~i pentru alta, este singurul mijloc de a se desrădăcina
abuzurile rn pînă acum încă să uneltesc din partea aren-
daşilor.
Noi avem cea mai bună încredinţare că într'aceasta Domnii

proprietarl care alcătuesc cinstita Obştească Adunare, vor fi
cei cl'întîi a da această isbăvitoare pildă, şi pot fi încredin-
ţaţi că vor găsi clin partea Oblăduirii toate cele prin putinţă
ajutoare şi înlesniri spre dobîndirea acestui efirşit.
IUrmează iscălitura Măriei Sale).
LEGI ŞI PROECTE DE LEGI 109
Ofisul M. S. Domnului Gkeorghi"e Bibescu cdtre

Ct:nstita Obiclnuitd Obfteascd Adunare.
(Rei!strul Cancelarii Domneşti, p. 299).
Domnul propune Adunării să ridice o statue generalului Kisseleff,

bine-făcl\torul~i
Il9_mîniei.
6/17 Aprilie 1843 (B11l. of. din 11

/,. No. 32).
O mare datorie de recunoştinţă naţională a rămas încă

neplătită,- cinel asemenea datorii sunt dintre acelea care nu
priimesc îndelungată zăbavă, căcJ, după graba ce se aduce la
a lor plată, se ju<lecă moralitatea unui nor0d şi măsura sim-
patiei ce meritează a trage asupră-i. Un bărbat însărcinat
cu o 'naltă şi nobilă misie s'a arătat, sunt cîţi-va ani, în mij-
locul nostru; cea d'întîi · a lui ivire între noi a fost un semn
de nădejde şi o prevestire de o noă fiinţă; cinel cele mai clcs-
nădăjduitoare îrnprejurărl ne înconjura, subt deprinsa şi is-
cusita sa mină toate se preschimbară în puţine luni; iar
astă-zl numele acelui însemnat bărbat este tipărit în inimile
tutulor Romînilor celor adcvăraţl, precum se află înscris şi
pe fie-care foaie a instituţiilor noastre.
Nicl o dovadă însă înfiinţată nu vădeşte acest sintiment
obştesc la ochii străinilor. Nici un monument n'a consfinţit
însă pînă astă-zl una din cele mai însemnate epoce ale istoriei
noastre, care de o potrivă cinsteşte atît pe acela ce i-a lăsat
numele său drept moştenire nepreţuită, cit şi pe neamul Ro-
mînesc, pentru fireasca aplicare şi îndemnateca pornire ce_
a arătat că are de a îmbrăţişa toate cele spre bine şi îna-
intare.
Dreptatea cere ca cinste să fie adusă Cinstitei Obicinuitei
110 PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-184.4
ObşteştI AclunărI, căci la leatul 1841, a propus rădicarea

unui asemenea monument . .Nu s'a luat însă atunci nicI o
măsu~ă pentru
.
punerea
. .
în lucrare
.
a propunerei _eL '
Vremea dar este a şe îndeplini acum . această dorinţă na-

ţională, rădicîndu•s~ fără mai multă . zăbavă~ în, Capitală sta-
tua prea iubitului nostru făcător ele bine şi concetăţean conle

Pavel Dimitrievici Kiseleff, spre falneeă ~ducere , aminte a
acei fericite epoci, cum şi îndemnarea spre bine a· celor ce:
după vremi vor fi chemaţi a oblădui acest Prinţipat.
Noi nădăjduim. că va ii şi spre fericire pentru viitorime

de a începe Oblăduirea N~astră prin.in<leplinirea unei aţa de
sfinte dat~~ii, şi de a deştepta a_ducerile .aminte ale, unui trecut
atît de strălucit. 'I.
De aceia poftim pc Cinstitct. Obştească Adunare a lua în

de aproape băgare de .seamă alăturatul proicet, şi a fa.µe
grabnică chibzuire.
(U1·mează· iscălitura Măriei Sale)
Proi·ect pentr.u radicarea monurnentulin' .Excclen(ii Sale

fostului Plenipotent Prezident Conte Kise!~tf ·
AHT. 1.-Se va rău.ica o statuă Excelenţii Sale Contelui Pavel

Kiseleff pe locul hanul"ui · Filaret spre vecŢnică ponicnfre a
facerilor de bine ce acest bărbat a răvărsat asupra \t1ri1 Ro-
mîneştl. ·
AHT. 2.-Hanul acesta fiind hotărît p_entru zidirea iilstilutului

sîrmanilor copii, se va cumpăra co:· plată din·paragrdful re-
zervei, uil alt loc la o poziţie· mai cuviiricioasă şi· thaj potri-
vit[1 cu sfirşitul întocmirei acestui institut
ART. 3. _:, Vistieria va plăti 1) clin· JJil:rteâ Sfo.t1.Hui~·"g·ăl_. .
. ') Gal'bţnul ,•alora 11 l~j. 75 ban I.
LEGI ŞI PROECTE DE LEGI 111
benI, zece m11, care se vor lua din casa rezervei m anul
1sa.
AHT. 4.-Pentrn Mitropolie, Episcopii şi Mănăstiri, se \'a da
"
din casele acestora suma de galbenl cinel mii, cu analoghie
' ..
potrivită·· pe venitul fie-căria.
(Urmează semnătura Măriei E::ale/.
Marele . Vo1"11ic din ,1/f11nlru;

T. V ACAIIESCU.
Legea din 8 /20 Aprilie 1843
\Decretul 311>)
Despre venituri noi adăogătoare veniturilor magistraţilor (mu11ici-

palităţilor).
Legea hotărăşte darea de plăti"t pentri.1.carelc încărcate şi trăgătorii
lor, pentru vinurile şi spirturile ce ar intra în oraş; pune dare pe căr
ţile de joc şi hotărăşte pedepsi "Îtl contra celor ce ar păşi în contra legii.
AHT 1:-Toate carele şi alte asemenea trăsuri, - încărcate

de orI~ce povară, - ct.i un trăgător, sau mai mulţi înhămaţl, pr~:
~um. şi caii cei încărcaţi cu poverl', vor plăti. cîte patru pa-
rale. bune de toată vita,-b.ou
. .. , .. ·'
sau cal,:--pc seama rp_agist,ratu-
lui~), şi ved de cite o~I vor !nt~a prin _bari.eroic politiei.:
ART. 2:-Accizurile cc_ se plătei;;c la. intrarea înoraş de fie-
care bute cu vin, sau cu spirturi, să se îndoiască, plătindu-se
în osebit, pentru trăgătorii acestor poveri, taxa prescrisă la
art_. 1-iu.
'• L '
AHT- 3.-Vînzarea cărţilor va fi slobodă, însă pentrn fi<'-carc

- - ·•·• I '
pereche de cărţI, cei ce întrebuinţează acest negoţ vor plăti
") Magistrat era numele ce se da administraţiunii municipale.
112 PARTEA ÎNTÎIA, - 184-:l-1844
cîte un sfanţic !) taxă pentru pecetea cc se îndator<'ază magis-

tratul a pune pe fieş-ce pereche. Fără acest semn, orI-cinc
rn fodrăsn: a vinde cărţi, se vor supune a plăti unii ca aceia
taxa pccetii îndoită, pentru cite cărţl se vor găsi prin pră
viilic şi casele unor asemenea vînzătorl.
Aceste venituri vor fi obştcştr, şi pentru toate cele l'altc
oraşe slobode dintr'acest prinţipat în folosul magistraturilor
lor, cu osebire numai că plata pentru care se vorbeşte la
art. 1-iu, va fi pentru cele-l'alte oraşe în loc de patru parale
de vită numai doă.
Această legiuire este a se pune în lucrare de la 1-iu a
,·iitorului Iunie.
Legea din 13 M1Jiu 1843
1Decretul 43l)
Desluşire a aTt. 163 ~i 164, din Regulamentul Org.a.nic, atingătoare

de lucru ce este dator tot săteanul să facă pentru dregerea drumurilor.
ART. 1.-Tot săteanul, fără osebire, va lucra pentru facerea

drumurilor şease zile pe tot anul,· cu carul şi cu boi, sau
numai cu mîinile cel ce nu va avea vite.
ART. 2.--Nu se va putea depărta mai mult de trei poştii
de la locul locuinţei sale.
ART. 3.-Zilele se vor lucra în cursul anului, şi nu va ră
mînea nicJ. odată rămăşiţă, nicl nu se vor ţinea în seamă
ele cit numai zilele celui din urmli. an ce vor fi rămas ne-
lucrate.
'J Sfanţicul valora cam 0,80 bant.
LEGI ŞI PilOEC1'E DE LEGI· ' 118
Acest articol, 'ca şi toate faptele Domnului, arată nestră

mutata-i îngrijire de ţăran, grija ce pune î~ 1 ~- lupta în contra
abuzurilor de care suferă el. Una din cele iriai' mari anga-
rale pentru ţărani era îndatori11ea de a form~ ~ordoa:neie Du-
nării;' de aceea vedem că Bibescu· îşl' pune toate _silinţele·
spre a îndrepta acest rău ; El va propune în acest scop un
proiect de lege despre sporirea miliţii, şi va atrage băg·a'rea de
seamă a Camerei asupra ·nevoii de a-l vota ca să se opr~asca
emigrarea ţăranilor. Nu vom fi surprinşi de a constata iatăşî
că această Cameră din 1843 şi în 1844, supunîndu-se unui
spirit jalnic de opoziţiune, va respinge or'i-ce reformă.
Asta nu va opri calomnia de a trage pe Vodă la răspun
dere pentru lipsa de patriotism a D-lor deputaţr:
D-lui UBICINI i place să atribue emigraţiunea la lucrarea
şoselelor şi la clacă mai bine de cît la îndatorirea de a forma
cordoaneJe! cc Catagrafia făcută în acest an, scrie d-sa, arătase o
scădere îndestul de mare în populaţiunea cîmpenească, - din
pricin'a emigrării a aproape patru-zecI de mii ele familii pe
care asuprirea clăcii şi a lucrării şoselelor le silesc s[i iasă
clin ţară!).»
Vestita petiţie CĂTRE SULTAN 2 1, datată din Bucureşti 3/ 15
August 1848, şi subsemnată de N. GOLESCU, I. HELIADE, C.
TELL, membrii Locotenenţii Domneşti, după ce a făcut, despre
starea ţăranilor, tabloul următor, pe cît de îngrozitor, pe atît
de închipuit: «Prim în tul pe care-l udă cu sudoarea sa, e sterp
pentru dînsul; el nu se bucură de nicI unul din bunurile la
a căror îrnpărţire D-zeu .a chemat pe toate făpturile sale;,
sleit de oboseală, sau doborît de desnădejde, el se culcă în
brazda pe care a tras-o, _şi nu se ridică nici chiar sub bic\'ul
') D. UBICINI, Valacltie et Moldarie, p. 169.

') .Petiţie• către I. S. Sultanul.~ Piese justificative ale drepturilor
Muldo-Rorninilor.
I I 8
114 PAR'ŢEA ÎNTÎIA. - 184ii-1844
dorobanţului», - învinlleşte pe Bibescn că ar, ii oareşl'.;cum

legat pe ţăranul de păm,înt !....
« El (Domn,ul) înfiinţă o clacă, de şase zile pe an, ce se
puteau plăti şi în b.ani, sub prilej de a crea un sistem, re-
gulat de drumuri, menite să. lege între dînsele oraş"le de
căpetenie din Pr.inţipat. Dar nici -un dru.m, nu fu făcut, şi
sumele mari ~ite din.acel impozit nou sluJeau a.îmbunătăţi
moşiile particulare ale lui Vodă şi ule favoriţilor săi, sau
a ea;ecuta lucrări de înfrumuseţare fărăfolas obştesc.»
Aşa dar secarea bălţilor Cismegiului preschimbate în gră
dină, şoseaua Kiseleff, magaziili:i de rezer:vă, pentru. cazurile
de foamete, şoselele dintre Orşova şi,Schela Cladovii, dintre rîul
Vadului, Căinen'i'. şi Rîmnic, dintre Tomos şi Cîmpina, puntea
pe Olt, privită orI cînd ca peste putinţă de a fi făcută, teatrul
clip. Bucureştf, lucrările făcute la Ploeşti, Buzău: Craiova, Sla-
tina, Piteştl, splaiurile zidite la Brăila şi Giurgiu nu fiinţează,
pentru Dslor, sau sunt fără folos!
Această petiţie către Sultan e foarte vrednică de acel gu,
vern ca,re a. 1:1,bdicat la Suveranitatea naţională, care a,. trîntit

la picioarele Sultanului drepturile Statului romin 4 ).
LPf!ea din. 15 Mai 1848

(Decretul 434).
Pentru orînduiala ce are a se phi la darea locurilor cu embatic în

viitor de către mănăstirile închinate şi neînchinate, precum şi de că
tre schiturile cele slo~d!:l.•
ART. 1. - Inscrierea locurilor cu embaticuri, de care se vor-

beşte la art. 1-iu cap. 5, !ist. 24, a Prăvilii pămîntului, nu va
V.e.zl în a~st volµm·, cap .. IV al păr~iii:a,2-ia .intitulată:

1
) ~i,·ea
din 1848, Istoria fÎ legenda.
LEGI- ŞI PROECTE DE LEGI 111'>
fi slobodă, de cît pe Ia oraşe şi tîrgurl slobode; iar sfaturile

orăşeneşti de printr'aceasta~ - cînd vor găsi, cu cale că nişte a-
semenea locuri ce se dau sunt t11ebuincioase, sau spre înfru-
museţarea lor, 5au pentru alte folosurr obşteştl,-vor avea
precăderea de a le popri ou· aceleaşr tocmelt
Drept aceia se şi îndatorează Logofătul Bisericesc, cînd i se

înfăţişează asemenea zapise lle embaticurl, să le facă cunos-
cute Sfaturilor orăşeneşti, care, în soroc de 40,de zile; să ho-

tărască, şi sau să le poprească pe seama, şi singura, trebuinţă
a oraşelor, sau să Ie sloboază. Peste acest soroc, vor fi slo-
bozi contractanţii într'însele;
ART. 2.-Egumenii 1) mănăstirilor închinate şi naînC!hinate,
precum şi îngrijitorii schiturilor sunt popriţr de· a mai· da
Incul'l'. cu embatieurl de la sine şi: fără- ştirea. Stăpînirei.
ART: 8, - Egumenii• mănăstirilor, sa-ui îngrijitorii schituri-
Ior, voi' fi datorl a• face cunoscut Ia Departament oererile
pentru asemenea închirieri !\li condiţiile propuse din partea do-
ritorilor.
AHT. 4. - Sfinta Mitropolie, împreună cu Departamentul,
(/;redinţii, încheind. un jurnal, vor· supune a: lor chibzuire Ia
cunoştinţa şi <leslegarca• Înaltei: Stăpîniru, clupă care· dindu.se

voe a se face embaticarea, se vor adeveri înscrisele de către
Depat>tamentul' Credinţii; păzindu-se, regula arătată, Ia Art.
t~iu• 2 ).
') Eg_umen, de la greceşte, care conduce, administrează (adininistra-

totj; V'. t. 1, Gestiunea· Lueu,,lor Sftilte; p, f>~1#.
•, Scopul• acestei. leg! este mai ales de a pune capăt iconomisirilor
eg.umenilor. V. t. I, p. D-!l-144'.
lIB PARTEA, iNTÎIA; - 1843~1844
.. , Legea din 5 August, 1843

Decretul 585, (Bul. of. No. 71).
M[tsurI pentru ,a, înlesni ~i a desvolta comerţul .portului Brăilii, ~i

pentru imfrumus_eţarea 01·aşului.
Noi,· Gheorghe Dimitrie B1bescu, V.V., cu mila lui Dum~

nezeU: Domn Stăpînitor a toată Tara Homînească,
Către Departamentul afacerilor din năuntru.
Dupăvizitarea ce am făcut pqrtului Bi:ăilei; N~-am încre- 1

dinţat şi inai •bine de adevărul, că viitorul ţărei e de aproape
legat cu înflorirea acestui port, canal.ul nostru cel d'intîiu
prin care agricultura şi comerţul pot ajunge la desvoltarea
cea de obşte dorită. De aceea Noi chemăm cea mai de aproape
luare aminte a acel11i Departament asupra trebuinţelor ce
am dovedit, cerînd a lui chibzuire despre măsurile cele mai;
înlesnitoare spre îndestularea acelor trebuinţe care mai jos
se arată:
.1. Clădirea drumului între Brăila şi Galaţl, spre a ,se puteai

uni centrurile cele mai· însemnătoare de comerţ, ale celor,
rloo. Prinţipaturr;
2. Ouviincioa-sele lucrărr la port pentru. aprop_iere~ . .corăbiit
lor de locul cel hotărît pentru încărcarea şi descărcare~
mărfurilor;
:3. Apărarea de înecăcYune a toatei întinderi\: pe care se

află clădite magazii;
t. Statornicirea malului. ,Dui:i,ărir din partea oraşului, care;
fiind bătut necontenit de apă, :se surpă într'o progresie ast-
fel în cit amerinţă astăzl'. şi chiar zidirile· ca~e ~u de multă'
vreme se al1a foarte departe ele dînsul;
f>. Clădirea, în susul DunăriI, între cele cloo ostroave, de
construcţii destoinice a sl'ărîma sloiI iarna, şi, amorţindu-le iu-
LEGI •ŞI PROKCTE DE LEGI ·117
,ţeala, ~ le da o slobodă trecere în matca,Dunări1, ca într'acest

·chip să se asigureze. vaselor adăpostirea lor· între cele doo
ostroave.
Departamentul,-întru ale sale chib,mirI,__:__ va prefera măsu
rile cele mai. potrivite cu mijloacele· cc avem. Aşa dar, întru
ceea ce se atinge de port, precum şi de apă.rarea malurilor,
va clep[trta orI-ce plan ar cere întrebuinţare de piatră cioplită,
sau alte lucrărI cu .mare cheltuială; ci'td asemenea planurI
mai presus de cît măsura mijloacelor celei de astăzi a noastrei
st[n•1, au fost stavilă de nu s'au început nid una clin îmbună
t[1ţirile ce . cer trebuinţele acestui oraş.
Osebit de lucrările de mai sus, sunt altele care nu cer
nict vreme, nicI cheltuială însemnată, şi care nicr amînare
mai pot îngădui, precum :
1. Prelungirea şoselei despre port, care nefiind săvîrşit[1,
nu ia:::-tă ca apele, ce vin din oraş, să se verse în Dunăre, dar
se întind pe lingă magazii, pricinuind noroaie şi bălţr ce îm-
piedică comunicaţiile într'acel ocol ql portului;
2. Poprirea ele a îndrăsni cinevaş a se sluji în viitor, pen-
tru înălţarea locurilor, eu p[nnînt luat după malurI;
8. Poprire de a se mai arunca între cele doo ostrciave,
,unde vasele găsesc astă·zr un adăpost, lestul ce le prisoseşte;
:c[w\. de nu se vor lua într'aceasta cele mai straşnice măsud,
,peste puţin nu se va mai afla într'acel loc adîncimea cerută
pentru vase de mărimea acelora ce vin în portul Brăilei. De
;aceea Departamentul va chibzui, pe de o parte: 1:1n ştraf în po-
,triva tuturor. acelora cari· vor mai îndrăzni a arunca lestul
într!acel loc de adăpostire ; iar pe de altă' parte va îngriji de
a se hotărî un loc unde să poată corăbieril să clepue lestul,
spre a se întrebuinţa la înălţarea locurilOI'. şi apărarea malu-
rilol'.
Pe lîngă aceasta au venit la auzul Nostru că mulţi pro-
prictad stăpînesc mai mult pămînt ele. ceea, c~ U-se· c11vţnc,
PARIIEA ÎNTÎIA. - 184.'3-----1844
după ,cumpărătoarea-ce,au făcut.-Depa11tamentul va porunci

ca, făcîndu.se cercetal'e ;făr.ă ,zăbavă, ,unii -ca aceea să se supue
la plată, sau la întoarcerea acelui prisos.
Asemenea Ni s'au :făcut plîngerea de către magistratul :ace-
lui-oraş, că mulţr particularI, unii şezător! în Brăila, iar cei mai
mulţî şezător! printr'alte oraşe, ţin locurI fără a le întrebuinţa,
aducînd ast•fel împedicapc la :înfrumuseţaPea şi -sporiPca aces-
tui ,oraş. Acestora se ·va da soroc de .un an, .spre a îneepe
a olădi clupă ,plan regulat .şi :polri:vit ,cu ;poziţia locului.-,lar
dacă într'acest soroc nu ·vor începe a clăc:li, magistratul le va
întoarce înapoi banii acelor locuri şi de va lua pentru tre-
buinţele -sale, sau le va vinde la alţi cloritorrde a se statornici
într'acel oraş.
i Oraşul Brăila are neapărată trebuinţă de clădirea unei în-
u'1 chisorI §Şi unui spital, pentr,u ,care c:hemăm asemenea luarea
11
Wjaminte ;.şi chibzuire a Şefului Departamentului .din năuntru,
ale căruia întinse cunoştinţe, îndelungată esperienţă -şi neo-

bosită rîvnă către cele spre folos obştesc, Ne dau încredinţare
(1ă ,toate aceste -lucrări vor lua subt a ,Domniei Sale ·stăruire
şi priveghere, :plăcutul :sfîrşit.

Ou acest puiţegiu, Noi iÎnsăroinăm ,pe Dumnealui marele Vor-
nic 1) a arăta a .noastră mulţumire Polcov,nicului Iacompson,
,pentru dove:llile ce -am .dobîndit ,de ,ale sale ,bune ,purtăd ,şi
dreaptă-ocîrmuire a judeţului ce-.i am încredinţat, .precum .şi
neîndoiala întru,care ne aflăm ,că numitul Polcovnic, ,ounos-
cîncl .că des:voltir.ea oraşului şi .portului BTiăilei, este una din
cele mai marl ale ,noastre dorinţe, ·se va sili ,în tot-tl'.auna a
oorăspunde printr'ale s11le ,urrnărI, ,nădtijdilor .ce ,punem ·în-
.tr'insul.
tUrmează iscălitura Mănii Sale).•
Secretarul Statului, M. BĂLEANU.
1) 'Ministru de interne.
'IlEGI ŞI PROECTE DE LEGI lHl
1Ibraila,- azi :Brăila,-·ori cînd populată <le strălnl, ·n'a m-

cetat de a fi un foca:r •de ·comploturi :în contra Guvernului.
Uneltirile eteriilor :greco-sla·ve din acest oraş au pricinuit,
între altele, 'multe supărări Domnilor Rornîni (v. t. I, p. 205.
213, -217). Subt Domnia lui Alexandru Ghica, o mişcare a
isbucnit 'la Brăila şi a fost energic strivită. Bibescu, ·tot acolo.
a năbuşit şi el un complot în 1843.
Vorbind de aceasta, -D-l Ubicini, tot-d'a-una greşit cinci
povesteşte cele îtitîmplate în 'fara Romînească,- scrie, p. 10b
din cartea sa: Principatele Dunărene: n Oind se vorbi în Ca-
meră de afacerea resvrătiţilor din Brăila al căror proces
se cerceta de aproape u.n an înaintea Curţii criminuli-
ceşti intru nită cu Inaltul Divan (Inalta Curte), Marele Lo-
gofăt Hrisoscoleu, poreclit Buzoianu, puse cap discuţiunei
zicînd: "Toate astea, D-lor, sunt din fapturile împăratului
Ricolae; ·cel eate 'a legttt inodul să.:l şi deslege". A.fiînâ a-
ceastă vorbit înclrâsnedţă, Ho8podarul, după cererea D-lui
Baschkoff, dete pe Buzoianu în judecată,· amîndoi insa se
deforă îndărăt înaintea plingerilor boer-ilor, pe care le fă
cea şi mai neliniştitoare nemulţumirea obştească, şi nu se

dete Hrmare afacerei".
D-l Ubicini şi cei de seama sa au un mod de a povesti
istoria care constă în a afirma fără a dovedi. Domnia lw
Vodă Bibescu ne arată dimpotrivă că de i s'ar putea aduce
vre-o învinuire, ar fi mai mult că nu s'a dat nicI-odată în-
dărăt cînd trebuia să apere drepturile ţării. Nu vom da
despre aceasta altă probă de r.ît ,purtarea-i in afacerea Tran-
<lafiloff. De altmintrelea pe cine o să facă D-l Ubicini să
crează că Domnul,-care era să respingă cererea lui Duhamel
de a surghiuni pe Heliade, - ar fi dat în judecată pe un
mare boer pentru nişte vorbe puse în ori-cc ţară la ac.lăpostul
imunităţii parlamentare?
D. Adolf Billecoq, - fostul prieti'r'l al lui \"odă 'Ghica, --
120 PARTEA ÎNTÎIA .. --184R-1844
crede că lucrările făptuite; de Bibescu, sunt nefolositoare

p. l 68;, că
splai-ul de la Brăila, e sărăcăcios_ făptuit, şi că
-î_wbunătăţirile vestite cu fală n'au dat de cît o grădină a-
pi:oapc nefolositoare capitaliI, - Cişmcgiul - (p. 147/. D.

BiHecoq, însărcinat de Romînii-fanarioţr să publice· la
Bruxelles 1mmfletu I sau Hospodorutul lui Bibescu :(v. p. 1921,
g-ăseşto nefolositor de a
vorb_i de _cele-l'alte lucrări ale Dom-
nului. şi de a zwe că Cişmegiul era, în dricul c<1.pitalei, o
))altă. mare, obîrşie statornică de. frigurr rele ..
Legea din 29 Octonibre 1843
tD~cretul 680 Eul. of. No ..97)
Domnul porunceşte sfi se publice Firm;i.nul oare recunoaşte vămilor

romîneştî dreptul de a lua 5 la sută, în loc de ll la sută. de la ori-ce
m::irfă ce intră în Prinţipat, şi nu supu ne de cît la aceiaşi dare de
0
o la sută. produsele romîneşti ce intră in

Turcia. Firmanul scuteşte
de ori-ce. d\l,re sarea, ca şi 1)1ărfurile ce trec în transit .pfin lmp~răţia
Lu1·ceasct1 · '). ·
Noi, Gheorghe Dimitrie Bib~scu V. V. prin mila lui Dum-

nezeu Domn Stăpînitor a to~tă_ 'ţ'ara Romînească_,
Către Sfatul administrativ ordinar.
Interesurile ţării fiind singurul sfirşit la · care at1 prIVJt

~trătl.ăniile Noastre, pe cită vreme Ne-am a:flat în capitala Îm-
părăţiei otorhan·e, Mărirea Sa Impfiratul ·şi al riostru· Suzeran,
luîrid în băgare de seamă stăruitoarele arătăi:'l ce am făcut
asupra dărăpănărei cc s'ar aduc·e· negoţului acest~i Principat;
de s'ar supune productele ··romîneştf a. plăti va:m·a la care,
. . '
') V. t. 1 de la p. 148 la p. 174, expunerea acestei cestiuni, ·Coreil-

pondenţa diplomatică a· Doipnului la dînsa privito~re, şi . Firmanul.
1
LEGI ŞI Pl'!OECTE DE LEGI 121
. ·--- - · - ~ ~ - - - - - - - - - - - - - - -
prin nouîle intocmiri ·şi tractate, se ~upun locuitorii Împără

ţid otomane, au bin•e,voit a slobozi alăturatbl . în · original
1t- în tălmăcire Ferman, prin· :care se recunoaşte dreptul dc a
'plăfrnumai cinci Ia sută - pentru productele ce se vor ex-
porta din Prinţipat spre a se duce în Turcia, potrivit cu
ceea ce se urmeadt şi pentru mărfurile ce se importeazft
din cele-l'alte State străine: şi aceasta eu dreptul ele reci-
procitate, adică ele a lua şi noi iarăşi cinci la sut[1, în loc de
trei ce luam pînft acum, de la mărturilc ee clin ţări străine
s'ar aduce la noi; ,;;i cu p~zirea unui alt drept cu mult mai
însemnat, ele a nu p)[iti nicr un fel de vam[t la m[1riurik şi
productele ţării cîte prin transit vor trece prin Staturile Tur-
ciei ca s[t meargă spre vînzarc în alte locuri. Asemenea a
bine-voit ivlărirea Sa a recunoaşte şi a conforma tot prin acest
Înalt Ferma n şi dreptul ca sarea să rămîc pe viitor cu totul
0
apărată de orI-ce plată de vamă.

Poruncim dar acelui Sfat a depune originalul r;;i tălmăcirea
acestui Ferman la archiva Statului spre a sta în p[istrarc; ţi
tot-dc-odatr1 a-l pullliea prin Buletin ,;;i eelc-l'altc g·azctc spl't'.
,;;tiinţa obştei.
Subsemncit: BIBESCli.
Secretarul .Statului,
M. BĂLEANU.
D. Xenopol, vorbind de acest fapt însemnat, reaminter;;te

că „ Vodă fu priimit la Constantinopol cu cinste lfi bună
voinţă şi legăturile
în care el intră cu deosebiţii marii
demnitari ai Porţii, îi UlfUrară mai tîrziit negoţiările mai
multor afaceri, mai ales acea de o mare însemnătate a vă
milor Ţării 1). Ceea ce era mai însemnat încii de cit cî~ti-
1 :.:
') Istoria Romînilor de XENOPOL, t. VI, p. 165.
122 PARTEA iNTÎIA. - 184:fl-1844
------------------------
gul ,material, ,r,ecunoa1terea dr~tului 1'ăr.ilor Romîne de

a spime ·..'fi •ele cuvîntul lor, cînd era, vorba de a ,lor in-
terese, ·drept ce .f,usese îngropat de atîta timp pr,in despo-
tismul Turcilor şi după aceea inghiţit de protectoratul
rusesc. 2 i"
') ld. p. 180.
DESPRE SPORIREA MILITII
'
PROECT DE LEGE, FEBRUARIE I 844.

OFJSUL DOMNUi.Ui CARE RETRAGE CAMl,.Rll PROECTELE DE LEGE
GATA A FI DISCUTATE
RĂSPUNSUL ADUNĂRII, 29 FEBRUARIE I 844.
DESPRE SPORIREA MILI'fll
EXPUNERE
Acest proiect este urmarea operei întrcprinsP prin legea din

22 Martie 1843.
Intr'adevăr, Regulamentul_ Organic încredinţează 1:1-nor sate
de pe malul Dunărei grija . cordoanelor în schimbul unor seu-·'
tirL Mai tîrziu numărul acestor sate fu mărit. Aceasti:j. imla-
torire era o ruină pentru ţărani şi Domnul_ se gîncli să ~cap_e
de
.
dî~sa
. .
toate satele căror fusese impusă .
prin r-năsu~r ivite
în .urma Regulamentului, şi însărcin[L cu acea;;;tă paz[t l,'~40
soldaţ'i chemaţl a mări cadrele pedestrimii, pt, cinel tot
de o datii clesliinţa Domnul o parte a c·[tlărirnii !V. p. 102;
, r
103 clin acest volum).
De l'Îndul ăst~, Mi'iria Sa vru să. descarce de paza cordoa-
nelor ~hiar satele' căror era impusă de Regulament. In afară
de ~peastă măsură ele un interes superior, legea l1:1i Bibescu
n1_ai, avea în61 alte cfoo ţinte: mărea puterea armat/i a ţării;
şi nimicea, prIQtr'o ;·cformă interioai:i't, un articol clin Regu-
iament. Era un act ele neatîn:~rc foarte. folositor naţiei. '
Nu frebue _să uităm ci't nu· era departe acel timp· în care'
p-r~cl~~esorul sfw,\}hica, ius~se sili_t să îpg-ftclue adăogirea 1~
Regulamentul Organic, a unui articoi' final 1 1 pe care îl res-'
1) Atµuci fu ..u.rz\t în contra prin\-ului Ghica complotul la car~ luară

parte Filipescu:· Vaillant, N. Bâlce~cu, şi unii :din prietenii lor. Fură
descoperi\T, ::,i osîncliţi. Bălcescu fu iertat de 'Ghica ca minor; Filipescu i;;i
amicii săi obţinur[1 iertarea la suirea pe tron a lui Bibescu. Lui Vaillant
i se dete mai Lirziu voie s[1 se întoarc[1 în Bucuresti.
126 PARTEA ÎNTÎIA, -184R-1844
pinsese Camera,-care fu disolvată, pe loc după acest act de

patriotism, în urma cererii consulului general al Rusiei, - arti-
col după ale cărui termenl nici o schimbare nu se putea face
în Regulament fără îngăduirea Curţii ocrotitoare. Bibescu
ales pe viaţă de naţiune, bizuindu-se pe Suveranitatea Sa
care nu mai era lăsată în voia unei Camerl sau a unei su-
părărl a uneia din Puterile Suverană sau Ocrotitoare, se sili
de la începutul Domniei Sale să mănţină protectoratul Rusiii
în legiuitele-i hotare, fără să supere această Curte. I să în-
tîmplă ele mai multe orr, în chestiuni administrative, -- ca
în chestiunea minelor, ca în a alegerilor din 1846, în a in-
strucţiei publice în 1~7, - să aducă schimbărl Regulamen-
tului, făr[L a mai raporta Înaltei CurţL
O Cameră care ar fi fost însufleţită de aceleaşr simţiminte
ca şi Suveranul Său, şi-ar fi pus de sigur toată sîrguinţa ca
să-l ajute în această cale. Camera însă din 1843 şi 1844,-moş
tenire a Domnii ele mai nainte,-se purtă de tot alt-fel, şi o

regăsim, în chestiunea sporirei miliţii, ceia re fu în a mi-
nelor, o Cameră de obstrucţiune. ÎşT aduce aminte cititorul
că cu acest prilej ea îndrăsni să protesteze în contra prevă
zătoarei măsurI a celor doi-spre-zece anl, impuse de Domn lui
Trandafiloff, - ca termen al contractelor de esploatare de
făcut cu proprietarii, - sub cuvînt că această măsură nu
era în Reg,ulament 1). Acelaş duh rău împinse pe D. Ioan
Ghica şi pe prietenii săi să îndrepteze NUMAI către Ţar, în
contra Domnului, o jalbă care nu căzu de cît prin neînvoirea
lui Grigorie Grădişteanu de a subsemna un act care era lă
pădarea drepturilor Ţării 2).
') Adresa către Domn cu data de 24 Fevruarie/7. Martie t-84.4.

) V. Zbssima p. tz· şi Nota o p. 61'.
1
DESPRE SPOHIREA MiLl'lll 127
Ofisul Domnului· catre Obfteasca Adunare.
Obşteasca Aduoare respingînd proeotul de leg·e asupra. spor,irii mi-

liţiii, Domnul. o înounoştiinţe11ză că, neputind aştepta
de la dînsa. niol
o clelii;leraţiune,serioasă, i retrage proiectele de• lege oe
i-au. fost supuse.
(Februarie 1844, N. 166,'.
În urma încredinţării ce am luat prin minişh-i1 noştri că

acea cinstită Adunare a lepădat prin balot.aţie proiectul asu-
pra adăogirii miliţii pentru izbăvirea satelor după linia Du-
nării despre dărăpănitoarea sarcină ce le apasă, proect cerut
prin <loă ale sale raporturl către Înalta Oblăduire, în vremi
încă cu mult mai liniştite de cît cele de astă-zi, cînd toate
popoarele ce se învecinează despre Dunăre, se atlă în neas-
tîmpăr, cînd cete de 4 şi 5UO tilharI se plimbă în vederea
hotarelor noastre, cînd 9ercărl de comploturi au adus şi aduc
neodihnă chiar în sîhul acestei ţări; şi cînd· 12,000 familii ne
lnnerinţă, - precum mărturiseşte însă-şI Obşteasca Adunare
în anul 1842, - a ne lăsa, trecînd peste Dunăre, şi pe care,
de am putut popri pînă astă-zi, a fost numai prin singura
nădejde ce li s'au dat, că peste puţin se vor izbăvi de acea
nesuferită a lor sarcină; - proect pe care aveam tot cuvîn~
tul a-l socoti că este dintru acelea ce tot Romînul' urma nu

numai a le priimi cu bucurie, dar· şi· a le cere cu· stăruinţă,
dacă Stăpînirea n'ar fi avut grijă, întru asemenea împrejurărl,
de a le înfăţişa ;
Noi, neputînd aştepta o mai serioasă chibzuire asupra ce-
lor-l'alte proecte; cîte au mai rămas în cercetarea Cinstitei
Obşteştl Adunări, am poruncit miniştrilor noştri a le trage
pe- toate, rămîind ca acea Adunare să se'ndeletnicească nu-
mai în cercetarea socotelilor şi a budgetului şi a condiţiilor
de arenduire şi alte asemenea obicinuite lucrări, care nu se
ppt socoti proecturL de pravilă.
128) PARTEA ÎNTIIA.. - 184H-1844
Adresa ·Adunării către Măria .Sa

Adunarea caută a arrita motivul care a holărît-o să respingă proet-
ttil privitor la sporirea miliţii; pune înainte raţiuni ce sunt· streine
de chestiune. Grăirea-i, subt o înşelătoare arătare do r--'.:.~iJect; Ha cu•
puţin tact I), zice d. Xenopol ; destăinueşte pe faţrt o opoziţie si!!tema-
t.ic,1 •), un ~on possmnus opus la ori-ce propitşire propusă de coroani't,
Din coprinderea ofisului Înălţimei Voastre cu No. 166 în-,

ţe!egînd Obşteasca Adunare toate cele ce aţr judecat ele cu-,
viiţă a-i pune înainte în urma încredinţării ce aţY luat de la
D-lor Miniştrii că proiectul ele adăogirea miliţii nu s'a primiit,,
I
plecat Vă aduce la cunoştinţă cuvîntul cel mai de c[tpetenie

ce a povăţuit-o de a nu se putea uni cu propusa adăogire ..
Un asemenea cuvînt nu s'a întemeiat de cît pc marea şi:
netăgăduita trebuinţă a nu se mai împovftra cu vre-o noă:
sv.rcină locuitorul ţăran, care, sărăcit şi ticăloşit din ad·,ninis-:
traţia trecută, meritează. clupă dreptate a se bucura acum,
de uşurinţă, şi a-şT vedea preschimbatft soarta, spre a se pu-,
tea folosi din acest bine, potrivit cu încredinţatele sale nă·,
dăjdii. De. aceia, în urma unui adevăr ne-supus la nicT o în-,
1loială şi cunoscut în destul şi Înălţimii Voastre, precum şi_
în urma statornicirii mă.surţlor propuse de Înalta Oblăduire în,
sesia trecută pentru facerea şi ţinerea drumurilor din Prinţipat,,
imăsur'î îm,brăţişate şi priimitc de Adunare atuncT cu toată do-_
veclita rîvnă, caro însă nu s'ar putea tăgădui că au aclă_ogat-:
oare-cum-;-împovărare asupra săteanului de obşte peste cer-
cate desele suferinţei, apoi tot n'a. înclrăsnit să mai fie lui pri~;
(.;1nuitoare de adăogire d~,o nori sarcină; ci de şi a ştiut,
recomandată de către În[tlţimea Voastră ap[trarea şi a famia!
l,iilor cc mai rftmăseseră. supuse la strejuirea linii Dunării,;
') Vezi Ist01·ia Romînilor de XENO;OL, t. VI, p. 176. .

) Vezi XENOPOL, p. 176 ; UBICINI, p. 166i )'rovinţii Romtne; ZOSSI:WA,'.
2
p. 11; K!SSELEFF L. l, p. 222.
DESPRE SPOfllllEA :IIILIŢII 129
clupă cum şi m pomenitul ofis se coprinele, dar a judecat

că, de o cam dată, se cuvine a se da precădere uşurinţii
părţii cei mari a locuitorilor, care urma neap[trat să se su-
puc, după dispoziţiile proiectului, la darea ele un însemnător

număr de recruţi, în vreme ce, pe de alt[t parte, avea în ve-
dere c[t familiile coordonase mărg'inilor, stînd în paza orîn-
cluitelor picheturi, dup[t înţeleapta întocmire aşezată ele oblă
duirea vremelnic[t şi bucurîndu-sc în adcv[tr de apărările le-
g-iuite în farnrul lor, nu vor să ţie şi pc viitor de cît pc rîncl
şi mai rar însărcinarea pusă asupră-le.
Întru ceia cc se atinge ele însoţirile făcfitorilor de rele clin

partea dr<:>aptă a Dunării despre care împrejurare În[t!ţimea
Voastrrt, prin acel ofis, aţi bine-voit a da în cunoştinţă, ca des-
pre un punct din cele însemnătoare ce cerea priimirea proiec-
tului,-de şi Adunarea a anat aceasta cu mîhnire, ia îns[t nă
dăjdueşte că, şi acum ca şi înainte, asemenea întîmp![iri miliţia
pămîntenească cu cunoscuta ci vitejie şi înclrftsnealrt, va îm-
brînei nişte înccrdtri de n[tYăliri.
lat· apoi pentru ceea ce priveşte la cele din lăuntru com-
ploturi pomenite în aeelaş ofis, .\dunarea este încredinţaUt
eă suirea În[dţimei Voastre pc scaunul Domnesc, după obş
teştile bune nădejdii de care s'a umplut sufletile tuturor Ro-
mînilor, este singura chez[işuire a plăcutului !ol' viitor; pre-
cum şi că privegherea (despre care nu se îndoeşte) asupra
cczactci şi întreg·ii păzi a pravililor în fiinţă,-va sluji de pa-
văză apăr[ttoare, osebit ele ocrotire despre partea ostăşescului
ajutor, în eît nici o dată nu se crede că să vor putea ivi

asemenea încerc[tri în lăuntru ţ[irci, a căria supuşi locuitor!
ele obşte, nu osebesc numele Înălţimei Voastre întru cinstea
şi r<'spcctul lor, de acela al
politicescului lor aşezărnînt le-
giuitor, unui clar atît de mare şi preţuitor ale bine făcătoa-·
relor cloă prea Înalte PuterI
După acestea mai văzînd Adunarea din coprinderea ofisului
II 9
130 PARTEA iNTÎIA. - 1843-1844
Înălţimei Voastre, că ne mai aşteptîndu-se nici o serioasri

chibzuire din parle-i, aţi găsit de cuviinţă a porunci D-lor
Miniştrilor ca să tragă înapoi proiectele cîte zic că au fost
rămase ne cercetate, apoi ea plină de întristare pentru des-
preţuirea ce se face deliberaţiilor sale şi dreptatea sentimen-
tului ce o povăţueşte în lucrări, s'a mărginit a să îndelet-
nici cu silinţ[t în cercetarea obiectelor cc i s'a prescris: şi a-
nume a socotelilor, a budgetului şi a condiţiilor, iără însă a
lăsa întru ne-băgare de seamă şi sfintele sale datorii cc is-
vorăsc din articolile 54, 56 !Şi 57 a Regulamentului Organi~,
ci, ca o înfăţişătoare a obştii, se va face în veri-ce împrejurare
respectuos !Şi credincios tîlmăcitor către Înălţimea Voastră, al
plîngerilor obştii şi păzitor dreptăţilor ţării.
Acest raport s'au priimit de Obşteasca Adunare dupft cele
mai multe glasuri potrivit cu ~ 9 de la articolul 48 din Re-
gulament.
(8emnaţl): Prcsidentul Obşteştii Adunări,

Co:--;sT. Gri. GHICA, CANTAClJZll\O,
8CARLAT GR. GHICA, I. E:LĂTINEAl'\l",
I. BĂLĂCEANU, C. T. F1LlPF.SCL'.,
A. COCOHESCll, N. A. N1COLESCL'.
Iatăde sigur un duelat mod de a se interesa de siguranta

ţărei: Vodă înştiinţează Camera de năpădirile tîlharilor şi de
comploturile ce se urzesc, şi aceasta-i răspunde că faptul este

fireşte de plîns, dar că ea se bizueşte pe voinicia miliţiei;
şi departe de a vota sporirea-i cerută, propune de a rări rîndul
de slujbă impus pentru cordoanele de pe malul Dunărci. Nu
ştii de cc să te mirI mai mult, de neruşinarea sau de lipsa
de patriotism a acestei CamerY.
D. XENOl'OL nu vorbeşte de proiectul de lege despre mi-
liţie; vom observa că el dă adresei cc Camera. trimise lui
DESPRE SPORIREA MILIŢII ml
Vodi't în privinţa
minelor, data de 29 Februarie, şi nu cea a-
devărată de 24 Februarie 1844, No. 205.-Data ele 29 Fe-
bruarie este a Adresei aceleeaşl Camere către Domn ca res-
puns la Ofisul prin care Măria Sa învinueşte Adunarea că a
respins legea despre sporirea miliţiL
Această eroare ele dată se explică prin izvorul la care ·a
alergat D. Xenopol,- atît ele exact în cleobşte;- citim într'a-
elevăr la pagina 174 al voi. VI clin Istoria Rmnfnilor,
aceasti'i anotare: D. Sturza, Chestiunea Trundafiloff, , Re-
vista Nouă II, p. 242 şi următoarei. Insă această dată îşi
are însemnătatea sa, căci îngăclue de a se constata că Dom-
nul, neînchizîncl această Cameră,- sistematic opusă la L1r1-ce
reformă, - pe loc după sfirşirea chestiunei minelor, ci, cu
toată sfidarea aruncată Măriei Sale, încercîncl Ea din contra
să o reacludt la bine şi supuindu-i proiectul de lege despre
miliţii, a dat proba unei îngăduiri fără seamăn.

Vom înţelege interesul de a reaminti că Adresa Camerei
privitoare la spm·irca miliţiei, - 29 Februarie 18/i-t,-- vine în
urma Adresei privitoare la chestiunea minelor,-24· Februa-
rie 181,1,,- cinel vom li aruncat o ochire asupra judecărilor
următoare ale D-lor Ubicini, E. H.egnault, Hcliade-Rădulescu,
Billccoq şi D. Sturza.
D. UBICINI işl uită un moment înverşunarea -în contra lui
Bibes('u, pentru a vorbi în termeni puţin măgulitorl,-- le-am
pus cind cu cestiunea minelor,- ele opoziţiunea sistematică
a acestei Camere care respinse, aproape fără a le cerceta,
ŢJroiecte de lege folosiloore ţării, ca proiectul despre spo-
rirea miţiii. Dar D. Ubicini nu urmează mult timp acest
fir al adevărului istoric; cite-va linii mai jos, aclaogă aceste
vorbe: «Camera. fu disolvafd înaintea vofdrei budgetului»,
ceea ce nu este exact, ci c.-ste c\csminţit de chiar r[1spunsul
Adunării.
D-LUI EI.IAS HEGNAUI.T 1p. 24,1, din Isfori'a Principate-
PARTEA ÎNTÎIA. - 1843-1844
lorDunărene), î, place mai bine să nu vorbească de proiectul

de lege despre miliţie, pentru a da a crede că şedinţele Ca-
merei au fost închise în urma chestiunei minelor. Şi D-sa a-
firmă că Adunarea a fost închisă înainte de votarea bud-
getului.
D. HELIADE-RĂDULESCU, în partea adresei către M. S.
Sultanul,-3 (15) August 1848,-care e privitoare la această
cestiune, merge şi mai departe cu inexactităţile: «Hospoda-
rul Bibescu isbuti, lucrul nepomenit, să întreacă Regula-
mentul Organic în silnicie şi bun plac. Ast-fel o Adunare ·
s'a găsit ce părea voitoare să-i CONTROLEZE cu ASPRIME
actele. EL O SDHOBI PE LOC .. »
In sfîrşit,
D. BILLECOQ scrie la pag. 135 clin pamrletul său
publicat la Bruxelles, Hospodoratul lui Bibescu: ccAdunarea
fu DIN NOU fnchisă», - ar fi fost în 'mare încurcătură de i
s'ar fi cerut sr1 spue cînd a fost închisă pentru cea dintîiu
oarri,- ((şi de rîndul ăsta fără brumă de prilej».
Pentru D. Billecoq ordinea cronologică nu fiinţează; pune
cestimiea miliţiI înainte de cestiunea minelor, ceea ce-i în-
gădue să lase să se crează că Bibescu ar fi închis Camera din
pricina chestiunei' minelor. Era o lozincă.
Gazeta Transilvaniei, pc care am citat-o mai sus, se ros-
teşte ast-fel, în număru-i clin 2H Martie 1844, despre „Răs
punsul opoziţiei"
:
„Iată-l mai în scurt" zice dînsa „Fiind că satele sunt
„acum.a îngreunate cu facerea drumurilor, adunarea nu
„poate să-i mai îngreueze cu recruţi! -Va să zică, noi nici
,, o dată să nu avem miliţie : căci recruţii se privesc ca o ·
,, îngreuiere a poporului şi aceasta fireşte va rămânea tot-
„d'auna.-Oe se atinge de cetele hoţilor şi de neastîmpărul
din dreapta Dunării, opoziţia zice: Cunoscuta vitejie şi în-
drăsneală a miliţiei pămînteneşll va fi în stare a îmbrînci
ori-ce năvăliri ! "
DECRETE
DE LA 29 FEBRUARIE I 844 PÎNĂ LA l-10 DECEMBRIE I 846
DECRETE
DE LA 29 FEBRUARIE PÎNĂ LA 1-IU DECEMBIUE I 846.
Domnul, retrăgînd Camerii, la 29 Februarie 1844,

toate proiectele de legi care erau discutate spre a o
pedepsi ele opoziţiunea-i sistematica, şi proorogaţiunea
fără termen a acestei Adunări fiind pronunţată la 22

Octombre din acelaş an, periodul ele la Febrnarie 1844
l;-i, Decembrie 1846 nu e însemnnt prin nici o lege.
In ăst răstimp, Vodă slobozi mai multe decrete,
foarte însemnate, între altele cel pentru clădirea unui
teatru la Bucureşti, cel care declara desputemicită
aşa zisa epitropie a S-tului Mormînt, cel care porun-

ceşte isgonirea a doi egumeni, cel care porunceşte
să fie făcute fîntîni în Bucureşti şi cel care îngrijeşte
de secarea bălţii Cismegiului aşecJate în dricul Capi-

talii şi preschimbarea ei într' o grădină publ-ică.
De acest period s'a slujit asemenea capul Statului

pentru a pregăti marele proiecte ele legi ce se vor
tnfăţişa Camerii celei noi în timpul sesiunilor din
1847 şi 1848.
ms PARTEA ÎNTIIA. - 1843-1844
Decret din 10/22 August 1844 (No. 374), privitor la focul

din Iaşi.
Domnul porunceşte să se deschiză o subscripţie în Ţara Romînească,

spre a veni în ajutorul incenr\iaţilor din laşi. Măria Ra contribue lnsr1- 7i
cu 5,uma de zece mii de lei '). Mai 'nainte, cind cu focul din Ploe7ti,
Domnul dedese naştere prin ofisul f:ău către Adunare ( llul. of., J84'1,
No. 30),- la o subscripţie în capul căreia se înscrisese cu şase mii de
lei. (B11l. of., 1848, No. 79).
( /Jul. of., No. 92).
l ltl. S Domnul Bibes,:tt cdtre Departamentul din

Nauntru.
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu VV, cu mila lui Dumnezeu

Domn Stăpânitor a toată Tara Homîneasc[i :
Fireştele legăturice ne unesc cu vecinii şi fraţii noştri clin

Moldova, nu Ne pot lăsa nesimţitori la cumplita nenorocire
ce acum li s'au întîmplat cu arderea unei mari părţi clin o-
raşul laşT.
Cu toate clar că Oblăduirea Moldaviei, cu a sa părinteascri
durere şi îngrijire, au luat măsurile cuvenite spre îndulcirea
soartei şi mîngîerea nenorociţilor cari au rămas astă-zi lăr.'.'t
adăpostire şi fără mijloacele vieţuirei, am dori însă ca şi clin
partea Noastră sfi li se dea o clovaclrt de frăţească compă
timire.
Deci, spre a înlesni mijloacele la cei iubitori ele omenire,
cari, pătrunşi ele o asemenea resh'işte, ar dori să-şI aduct't fie-
,) Acest ajutor dat fraţilor moldoveni, făr'8, li un act politic, este

cu toate aceste întîiul pas spre unirea Principatelor, unire spre care
împinge inimele. ln curincl, prin dcsfiin\area vrunilor între cele doă
ţărl, prin înlesnirile ce Domnul va da 1\JoldoYenilor spre a deveni ce-
tăţeni Romîni, inlesniri mai mari ele cit cele fiinţează azi pentru Ho-
minii din Transilvania car.: cer a demni celăţcni ai Hegatului Homî-
niei, - Măria Sa va pregăti aceastr1 unire a celor doi1 Ţări surol'i.
DECRETE rn7
care ajutorul ce-i va fi prin putinţ~; poruncim Departamen-

tului din năuntru să facă cunoscut prin publicaţie că, atît
cei din oraşul Bucureşti, eît şi cei de prin judeţe, să se în-
drepteze la cîrmuirile locale, unde, <lepuind a lor mi.c prinos,
se va înscrie al lor nume spre a se publica prin g·azetă.
Tot de o dată trimitem şi din parfe-Ne în priimirea a-
celui Departament o sumă de zece mii lei, ca .împreunîndu-se
cu cei ce se vor mai putea aduna, să se îndrepteze la IaşI
către comiteturile întocmite p~ntru adunarea unor asemenea
ajutoare.
1Urmează iscălitura Mării Sale).
Secretarul Statului:
M. DĂLEANU
Ofi,sul Domnului cdtre Sfatu/ administrativ

extraordinar. (No. 565).
Domnul înfinţeazri o comisiune pentru ridicarea unui Lealru pe
piaţa
J{isselcff.
19/ill Iulie 184/l.
Obşteasca Adunare chibzuind, în sesia trecută, după a

Noastră cerere, ca locul pe care astăzI este zidit hanul Fi-
laret, să se întrebuinţeze pentru clădirea unei Pieţe unele s'ar
r[idica monumentul fostului deplin împuternicit Prezident,
pentru care s'a şi hot(1rît suma ele galbeni 13,000;
Noi orînduim o Comisie alcătuită ele Dumnealor Marele
Vornic Barbu ~tirbei, Marele Logofăt Ioan Filişeanu şi Lo-
gofătul Vladimir Blaremberg· '), ing·inerul Statului, cu încre-
dinţare ele a îngriji cît mai în grabr1 pentru toate preg{iti-
') Tata D-lui Nicolae Blaremberg-, elccinLele orator al Camerii !;ii

autor al mai multor opere de istorie 7i de legislaţiune. D. N. Dlarem-
berg- a !'ost ministru al justi\ii ; e oumandor al Legiunii de Onoare.
ms PARTEA iNTÎIA. - 1844-1846
toarelc lucrărI ale acelei Pieţl, care se va numi Piaţa Kisse-

leff, spre a se întocmi cu toată desăvîrşirea corăspunzătoare
dignităţii numelui ce este dcstinat[i a purta.
Noi dorind a însoţi tot de odată cu aducerea aminte a

acestui nume şi îndeplinirea unei alte dorinţi obşteşti, mai
punem asupra acestei Comisii toatrt îngrijirea şi însărcinarea
de a chibzui ,asup~a măsurilor trebuincioase pentru clădirea
unei săli de Teatru tot pe acel loc al Hanului Filaret, făcînd
şi toate pregătirile ca la viitoarea primăvarft si't se poată în-
cepe I ucrările.
Acum însă deocamdată Comisia se va îndeletnici a pune
în lucrare dărîmarea clădirilor ce se al1ă pe acel loc, şi po-
trivirea-Ic, folosindu-se pre cît va li în putinţă cu materialul
ce va eşi din acele clitdirI; apoi, ridicîncl planul loeului, va co-
respomla din vreme cu vre un arhitect din cei mai cunoscuţi
clin părţile Europei, ca s[1 se chibz11ească şi planul Teatrului,
după temeiurile cele mai priincfoase, şi s[t se hotărasL:ă
chipul după care va li să se pue în lucrare accasti'i clădire.

Pentru aceasta punem de o cam dată la dispoziţia Comisii
suma ele Ici . ce se află pînă acum adunate\ la., Casa Sfa-
tu lui Orăşenesc; iar pentru întocmirea şi înfrumuseţarea Pieţii,
se vu cheltui clin sumele chibzuite ele Obşteasca Adunare, tlin
caro cind mii galbeni se afl[t depuşi în Casa Centrali't.
Sfatul administrativ va da acest olis al nostru în cunoştinţc1
numiţilor mădulari ai acestei Comisii, pe lîngă care Noi mai
adăogăm şi pc D. Clucer 1) Petrache Pocnaru, spre ajutor,
pe Arhitectonul Oraşului şi pe Aghiotantul Nostru Parucicul

Florescu i).
) Unul din titlul'ile de nobleţă cele mai modcslc. Petru l'oenaru a

1
fost director al Colegiului Sf. Sava, şi membru al Eforii Şcoalelor. E

unul din autorii dicţionarului francezo-romîn care poart[l numele lui.
') Locotenentul Florescu ya deveni mai tirziu g-i11erile Domnului :;;i
general.
DECRETE 13fl
Raportul coinisiunei înfiinţate pentru construcţiunea

Teatrului naţional
Comisiunea dă seamă Domnului de lucrările sale.
lH/2& Aug. 1843 ( IJul. of. No. 77, p. !'107 şi 30'!).
J M. S. Gheorghe Dimitrie Bibescu, Voevod 1) Domn

.Stăpînitor a toatei Ţării Romîneşti.
PREA ÎNĂLŢATE DOAMNE,
In urma lumitatului 2 ) olîţ al Măriei Voastre lle subt No.

565, prin care această comisie a fost însărcinată a se înde-
letnici întru pregătirea locului de piaţă care era sfi poarte
numele Kisseleff, precum şi întru îngrijirea pentru clădirea
unei săli de Teatru tot pe acel loc, dînclu-se acum în cunoş·
tinţa Comisiei un alt c,lîţ subt No. (i11, prin care )Iăria Voas-
tră încunoştiinţaţi cinstitului sfat administrativ di, potrivit cu

dorinţa Ecsclcnţici Sale Contelui lsi:issclcff, porunciţi ca acea
sum:1 de , cinci-sp::.:,zecc mii g·albcnI ce s'au votat ele către

Ob~tcasca Adunare pentru monument, să se întrebuinţeze în
facerea cişmelelor, ca una din lucrările de folos obştesc ce
Excelent-a Sa doreşte drept singurul monument ce i-ar fi cu
plăeei·e a i se rădica în aducerea aminte a Romînilor, Co-
misia asem[rnîndu-se celor coprinse în acest din urmă ofiţ al
Măriei Voastre, rămîne a se îndeletnici acum numai cu lu-
crarea pentru zidirea Teatrului.
Spre acest stîrşit, Comisia chibzuind despre întinderea lo-
cului ce ar ecre aşezarea unei asemenea zidiri, găseşte c[i
'l Vocvod, în Ungaria, vice·-rcge al Transilvaniei sau al Danatului,

titlul luat de aceste feţe ca fiind capii oastelor. Acest titlu a fost adoptat
de Domnii romînl.
') Această vorbă. de luminat e o rămăşiţă a formulelor turcei;;ti. Tot
ast-fel fiilor de Domni li se zicea altă dată: L1tmi11i1ţia te,
locul hanului Filaret nu este în destul, ci ar trebui a se adăo

ga pe lingă aceasta şi locul de alăturea al Merişeştilor. Cu
aceast[i chibzuire, comisia, făcînd socoteală de sumele ce-i ră
mîn a se dispoza în trebuinţa zidirei Teatrului, găseşte :
362,500 Iei în fondurile ce sunt a se aduna pentru Teatru
la Sfatul orăşenesc pînă la sfirşitul anului 1845;
52,000 lei în suma lăsată prin diată de reposatul Constantin
].\fanu, pentru ajutor la clădirea Teatrului Naţional,
şi care sumă se află asiguratri în nişte munţI cc s'au
cu aceştl banI.
cumpărat
----
414,500 lei sau aproape la 13,000 galbenI.
Pe de altă parte Comisia, frtcînd socoteală cu apropiere şi
despre cheltuiala ce poate să meargi't la clădirea Teatrului,
găseşte dt trebuesc :
1,800 galbenI pentru cumpărătoarea locului Merişeştilor ;

2,500 n pentru nivelarea locului Filaret ;
14,000 n pentru zidirea Teatrului ;
2,000 n pentru rnaşinele trebuincioase la decoraţii ş1
pentru mobilarea Teatrului.
20,300 galbeni.
Dintr'această socoteală se dovedeşte de a mai
flar trebuinţa
se adăoga ,,OOO galbenI pc lîngă Cl'i rn,ooo ai
Sfatului Oră
şenesc, de care Comisia ar putea dispoza pînă la slîrşitul anu-
lui 1845, vreme întru care se chibzueşte că ar putea lua
sfirşit zidirea Teatrului. Comisia, supuind Măriei Voastre
această a ei chibzuire, face plecată rugăciune de a-i St' da
înaltă dcslegare s[t cumpere din fondurile Sfatului Orăşenesc
locul Merişeştilor, să înceapă lucrarea înălţhrei locului Filaret,
şi să închie contracturI pentru pregătirea materialului trebuin-
cîos, îndeletnicindu-se într'aceasta numai pentru sfîrşitul clă
direi Teatrului, după un plan ce se va ehibzui potrivit cu co-
prinderea ofiţului Mru·iei Voastre Ko. 565. Iar pe de altă parte
s[1 se dea luminată poruncă ca în bugetul vistieriei să se
DECllETE 141
----- -·-------------------------
treacă acei 7,000 galbenl ce Comisia propune ai se mai slo-

bozi spre ajutor pentru săvîrşirea acestei clădiri, însă 3,000
galbcnI în anul 18i4 şi 4,000 galbenl în anul 1846.
Jsct1li(T: B. ŞTIRBEI, IANCU FILIPESCU
P. POENARU, BLAREMBERG.
Decretul din 15 August, 1843 (No 1)
Hăspunzînd raportului comisiunii înfiinţate pentru clădirea Teatrului,

Domnul priimeşte măsurile propuse pentru cumpărarea locului, pen-
tru clădirea Teatrului :;,i gătirea lui cu mobile :;,i decoruri. «CUJdirea
unui teatru fa LJucurefti, scrie Domnul în josul decretului său, e 1111
lucru care pi·iveşte mt 11u111ui la folosul acestui c,·aş, dar totului neamului
Romînesc, prin i11flue11ţa iz/)(lvitoare ce i-a avea atît asupra bunelor nitravuri,
cît şi asupra desitvîrşirii limbei naţionale şi desvoltarea literatttrii Romîneşli.»
Am fi dorit că acel Teatru să se săvîn;ască numai cu ca-

pitalul de 13,000 galben'f, care se va aduna pe seama acestei
clăclirt pîn[i la sfir:;:itul anului 184i\ şi chem[m1 iar[işI întru
aceasta toată osîrclia şi privigherea comisiei, ele a se face pe
cît va fi cu putinţă iconomie mai multă ; cunoscîndu-se însă
în curgerea lucrăriI neapărată trebuinţă a se adăoga şi acea
sumă de 7,0UO galbenI, ce covîrşaşte peste venitul Teatrului
pînri la 1845, se vor slobozi negreşit şi aceia, sau din sumele
l\Iagistratului, de se va putea, sau clin ~ extraordinar al Vis-
tieriei. Clădirea Teatrului în oraşul Bucureştl fiind un lucru
care priveşte nu numai la folosul acestui oraş, dar a totului
neamului Romînesc, prin influenţa izbăvitoare ce va avea atît
asupra bunelor năravurI cît şi asupra desăvîrşirei limbii na-
ţionale şi desvoltarea literaturii Romîneştl 1 ), decI Comisia se
1) Asta, pentru D. Heliade-Rfidulescu. însemnează a isbi limba 1·0111i-

11easc1t. (VezI l'rotectoratul Ţar11liti, p. 28). Pentru DD. Ubicîni ~i Elias
Regnault, copiştl fără sminteală a pamfletarului Chainoi, aceai'tă grijă
142 PARTEA Îl'\TÎIA. - 1843-1844
va îndeletnici fară zăbavă întru pregătitoarele lucrărî, ca la pri-

măvara viitoare să se înceapă şi rădicarea Teatrului 1).
a Domnului pentru propăşirea limbei nationale, e sinonim cu a goni

limba 1·omîneasci1, din lfCOli, a fllptui un atentat î11 contra naţionalitiJţii. (M.
UBICINI, Provincii romî11e, p 170. D. ELIAS HEGNAULT Istoria principa-
telor romîne, p. 249.- Anonimul Chainoi, p. 24-9.- A mai \'edea şi p. ::!02
din acest volum.
') Nu ne-a fost cu putinţă să avem la timp toate actele ce ar fi tre-
buit să fie în această publicare; iată de ce aceste trei din urmă, care
sunt din 1843, se găsesc numai aci.
REGULAMENT
ASCPI:,\
CUTIILOR SA TELOR
REGULAMENT
DESPRE
CUTIILE SATELOR
Acest regulament opreşte pentru viitor dările nelegale ce se cereau

de la ţăranI pentru trebuinţele neprevăzute ale comunei şi pune cu-
tiile satelor sub autoritatea aleşilor, a preotului şi a primarului
DEPARTAMENTUL TREBILOR DIN NĂUNTRU
Circulară către ocîrmuitorii judeţelor
6 Oct, 1844. (Bul of. No. 118).
Adevăratul duh al legiuirilor la întocmirea cutiilor de sate

a fost acesta: ca precum trebuinţa oraşelor se întîmpină şi
se îndestuleză din casele magistraturilor, - asemenea şi tre-
buinţele săteneşti să se întîmpine de cutiile satelor, -- ca cu
acest chip să fie sateanul apărat ele bîntuirea cisluirilor cc
se urma mai înainte, precum se dovedeşte din dispoziţiile
articolelor 104, 105 şi 10fi ale Regulamentului Organic, şi
din legiuirea anului 1832 No. fi.
Departamentul dorind ca acest făcător de bine duh al le-
g:îuirilor să se aducă la îndeplinire în toat[i a lui întregime,
şi să se bucure tot săteanul de folositorul lui rod, a chibzuit
ca, cu începerea celui de acum period al catagrafir, să se
IO
JI
14-ii PARTEA ÎNTilA. - 18ţ4-J846
urmeze pe la toate satele Prinţipatului, ca nişte regul'i g·e-

nerale şi nestrămutate, cele următoare:
La.Proprietarii se însărcinează a face acum, - împreună cu
preotul, aleşii, şi pîrcălabii satelor, -- o catagrafie ec-xactă de
tinerii, - cîte unul din fie-care casă de văduv[t, - cari avînd
vîrsta de doă-zecI de anT, şi fiind vrednici de muncă, se cu-
vine după legYuire să r[tspunză cîte lei cincI la trimestru, - în
folosul cutiei, - precum şi de veri-care alt s'ar cuveni a intra
în acest ajutor al cutiei·; care catagrafiă subt-iscălindu-se de
toţi aceştl lucrătorr, se va tl'imite la subt-cîrmuirile plăşilor,
oprind şi satelor o întocmai copie ca să slujească de temeiu
la alcătuirea socotelilor cutiilor, cu începere de la trimestru
lui Ghenarie anul viitor 184n.
2. Se orînclueşte cu hotărîre statornicit, ca pe Yiitor rn-
menea din tăblaşii satelor sft nu se erte de bir şi subt nu-
mire de nevolnic s[t i se plătească birul din cutia satului, lăr(L
anume deslegare a Cîrmuirii judeţului, care va 11 întemeiată
pe recomandaţia preotului, a juraţilor şi a aleşilor, f;Î tot-
cl'auna prin încredinţarea subt isc[tlitura proprietarului moşici,
sau a orînduitului împuternicit din parte-i, dup[t încredinţarea
ce toţI aceştia vor dobindi, -în urma uneia cu arnftruntul ecr-
cctărI, c[t acel sătean pentru vre-o bctejiciunc adevărat.\ sau
sărăcie, nu va mai li în stare s[q;f pl[ttcască dajdia şi ai·
merita ajutorul satulu:.
8. Se întrebuinţeaz[t aleşii satelor,- subt de aprnape stărnire
şi privighere a proprietarului moşiei, - sau a însărcinatului de
<linsul, ca să păzeascft pe viitor negreşit legiuirile pen t1·u is-
păşanie şi pripasurI în toată a lor întindere; drept aceia se
va înfiinţa cîtc un obor în fie-care sat, şi fie-care clin aleşi
pc rîncl va li însărcinat,-În eursul ele do[t săpt[1mîn1,-cu strîn-
gerca vitelor cc se vor prinde l'ikîncl stricăciune, sau de
pripas, şi cu primirea legiuitei plăţi pe scama celui cc va li
rk rînrl, şi pe seama cutiei satului; fiind către aceasta Îl1lla-
CUTIILE SATELOfi ţ47
toraii .ca,, pc.ntru banii cuveniţi cutiei, să dea .socoteală, lrl-
rnuriti't la eşirea lor clin rîndul slujbei, proprietarului, pre-

otului şi cutieriloe..
După această orîncluială, la satele cele mari_, rîndul fle-că_
ruia clin şease ak:;,T sa cădea pe CTe;care trei _lun'f odată, iar
la cele _miel. unde aleşii sunt nu:1nai trei, rîndul (ie-căruia va
fi la şuse sf1pt[1mân'f odată. Iar acei din arendaş'f sa~ ispr~y-
nicei de _mo 7ii ce se vor dovedi. că, primind vrc-o vită făcîncl
strie[1eiunc, oi:i de pripas, nu o vor duce laoborul satulu\,-
c_a să se îndatoreze proprietarul ci Ia răspunderea pf1rţii lc-
g'fuitc, --_unul ca acela se Ya supune. prin stăruirea şi a subt-
cjrmuirei, de Ya L'Crc trebuinţa, ca sfi răspundă acea platri
îndoit[1 în folosul alesului ele rîncl şi a cutiei satului.
4. Logofeţii satcior se îndatorează .ca pe viitor prin vătăşeii
<:c se trimit în toate Duminicile Ia s11bt-c·îrmuitorii plăşilor
<·11 osebite înştiinţări din partea satului, sit trimiti1 şi ei subt-
cîrrnuilorilor o însemnare întcmeiat[1 pe :;,tiinţcle ce vor aduna,
arăt[ltoare cino anu1i10 din titblaşT a încetat clin ,·ia\it în cmsul
acl'i si1pti1mîn'î, cî\.i s'a11 însurat, sau au ajuns în stare ele a
se pre1111m[1ra :11trc spornieii sat11l11i cu plata de Ici cinci în
folosul cutiei, cc Yit.1: a11 intrat în ouor, aic cui anume, şi cîţi
bani s'au luat în folosul cutiei şi de se află cutia satului în

Lu11Ct stare ~i IH!bîntni tit; acele înştiin\t'1ri se VOI' păstra de
sub-eîrmuitori, pcntrn fie-care sat osebit, pînă la slîrşitul tri-
ml'strului, ca s:t le conl'r11nteze atunci cu socotelile, -- cc vor
priirni de la sate, - p~ntru vcnitllrilc şi eheltuclilc c;utiilor, şi
ca s[t aib[1 c;unoştinţă de wnit11rile ce s'ar cuveni eutiilor !a

trimestrnrile Yiitoare.
fJ. La slîr:;-itul lie-d1rnia trimestru, propriclal'lll moşiei, sau
împ11tornicitul din p:ll'tc-i, ale!;ii satului şi preotul, ac\unînrlu-se
la t·asa ele adunat'(! a satului, s:rn la a prnprictarului. HJI' priimi
de la pî1·6tlabI socoteala venit11lui eulici ,;:i a urmatelor chel-
tueli, prct·urn şi banii ('l'. a1· p1·isosi, şi ciupii ac-nasta, împrcun[t
148 PARTEA ÎNTIIA. - 1844-1846
iarăşi cu toţii, vor aşterne socotelile acelui trimestru, care se

vor face în doă exemplare, pe hîrtii tipărite cc se vor tri-
mite de către cinstita Vistierie la fie-care sat, potrivit cu
numărul familiilor; aceste socoteli subt-iscălindu-se de toţi
sus însemnaţii, se vor înainta la subt-cîrmuirilc plăşilor ne-

greşit pînă la 15 zile ale lunii dintiiu a trimestrului viitor.
Subt-cîrmuitorii le vor cerceta îndată cu dcamăruntul, con-
fruntîndu-le cu înştiinţările de săptămîn[i ce au priimit de la
logofeţii satelor în cursul trimestrului trecu1, şi de vor găsi
că nici la adevăratele venituri nu mijloeeşte vre-o lipsă, nid
la cheltuelI vre-un prisos peste cele orînduite şi prevăzute
de legiuiri, atunci le vor adeveri şi ei cu iseăliturile lor; un
exemplar îl vor întoarce satului ca să stea în păstrarea ale-
şilor epitropI, iar ccl-l'alt îl vor înainta la cîrmuirca judeţului
împreună cu toate acele înştiinţărI de săptămînrt alcătuite
în delă, ca să alcătuiasc[i şi ea după rlînsele şi sri trimiţă
cinstitei Vistierii prescurtare de socoteală, după inslrucţiile
ce are. Cinel însă sub-cîrmuitorii vor vedea şi prin cercetare
se vor încredinţa c[t la acele socoteli mij toceşte vre-o necu-
viinţă, atunci vor însemna în josul acelor exemplare lipsa
sau prisosul ce au dovedit cu desluşită vorbire, spre a putea
li cunoscut cît anume, -în urma acei dovedirT,-însumcază ve-
nitul acelui trimestru, şi cit cheltuelile, şi le vor înainta la
sate şi Ia cîrmuirea judeţului, precum mai sus s'au zis,-ca
să slujească de temeiu !a încheerea socotelilor trimestrului
curgător.
6. Cînd sub-cîrmuitorii plăşilor, clupă priimirea socotelilor,

vor bănui că la vre-un sat mijloceşte neorîndueli şi vicleşug
asupra drepturilor cutiei, atund vor fi datori a merge în-
datri la acel sat, unele, ad unind la casa proprietarului, sau la
casa de adunare, pe alcşT, pc preotul şi pe proprietarul mo-
şiei, sau pc împuternicitul din parte-i, vor cerceta acele so-
cotell'. în liinţa lor cu arn[truntul, şi vor face cuvenita îndrep-
CUTIILE SATELOR 149
tare cu chipul prezis la art. al 5-lea; la întîmplare de o

asemenea bănuială, sunt datori subt-cîrmuitoril a revizui şi
cutiile, ca să se încredinţeze de este capitalul în Dinţă şi
nebîntuit, tot-d'auna însă în fiinţa tutulor pomeniţilor mădulari,
cerind ca însuşi ei să deschiză cutia şi să facă numărătoarea,
şi iarăşi însuşI ei să depue banii într'însa, fără a pune mîna
subt-cîrmuitorul pe banL
7. Proprietarii moşiilor şi obştea satelor vor îngriji ele a-
proape ca la îndatorirea aceasta ele aleşi, să aleagă tot-d'auna
pe fie-care an clin cei mai fruntaşi şi cu stare. Sunt îndatoraţi
ca tot atunci însuşi obştea sătenilor să hotărască la care anume
din acei şease aleşi, sau din proprietar, orl din preot să se
încredinţeze păstrarea cutiei, subt privigherea şi răspun
derea proprietarului şi a obştii sătenilor. Nicl odată nu se

va deschide cutia satului pînă nu vor fi de faţă proprietarul
sau împuternicitul din partc-i şi preotul, ţiitorii cheilor cutiei,
cel puţin doă părţi din cei-1-alţl aleşl, şi logofătul satului, ca
tot-d'auna în fiinţa lor s[1 se numere capitalul dintr'însa, sau
s[L se depue banii cc ar prisosi din Yeniturile trimestrului,
orl Ră se scoată ceea ce pentru trebuinţă sau pentru vre-o
neajungere ar trebui spre acoperirea cheltuelilor; şi la fie-
care asemenea lucrare, logofătul satului va alcătui, înaintea
tutulor, doă însemnări de totalul banilor ce sunt în cutie, din
care una să se pue în cutie, şi alta să o ţie păstrătorul cutiei,
ca să cunoască şi el ceea ce are în păstrarea sa, şi această
lucrare are a se îndeplini după trebuinţă Dumineca după
eşirea bisericii, cîn<l se pot aduna cu înlesnire.
Aceste măsurl, pentru care Departamentul a focut punerea

Ia cale a se obşti şi prin toate foile publice, cinstita Cîr-
muire le va da în grabă în cunoştinţa subt-cîrmuitorilor
precum şi a tutul01· locuitorilor judeţului, îngrijind apoi cu
neadormire pentru a lor întocmai şi cu nestrămutată păzire
de către toţl ele care se atinge, atît slujbaşii, cit şi proprietarii
150 PAHTEA îNThA - 1844-1846
şi sătenii; iar acum Lle priimire va întoarce Departamentului

răspuns.
Jfw·eie Vor1tl(', 8. ŞTI,:BEI.
Cuvîntarea Înalt Măn'ei Sale către Obfteasca

Adunare
Domnul arată· starea în care o oposiţiune -~istematiciJ, şi vrăjmaşă. că-

tre capul Naţiunii şi care se slujeşte ele mijloacele cele mai viclene pen-
tru a rătăci inimile 'li minţile supu11iloi- SiJi, pune Ţara şi pe al ei Suveran.
Măria Sa declară că e hotărît de a nu mai îngădui pe viitor nicI unel-
tirile celor ce n'au alt scop ele cit să pue pedicl mersului guv.ernului,
nici scrierile defăimătoare, nici lipsa de la respectul datorit.
Această cuvîntare a fost rostită cînd cti prorogarea Camerei, închis·ă
.clin luna Martie.
22 Octombre; .1844.
«Prea Sfinţilor· Părinţl Arhierei şi cinstiţI Boerl, · ·
«Dacă
poate li vre-o mîngîcre Ia adînca rriîlmire (:c Noi
cercăm întru cea de astăzI împrejurare, aceasta este numai
nădejdea de a întoarce din calea rătăcirei pe acei ce au so-
cotit că le va fi slobod pînă în sfîrşit să urmeze netrebnice ..,,
u~ltirI în .J2_otriva Oblăduirii, şi să calce fără sfială · peste
orl-ce cuviinţă.
«Datoria, poate, ar fi cerut a înMna straşnic dintru început
pe unii ca aceia. Puterea nu Ne lipsea nicI atunci, avîncl,
precum şi acum, în parte-Ne, încrederea neamului şi a amin-
durora !naltelor Curţr. De Ne-ar fi lipsit numai un minut,
n'am fi priimit să mai ţinem cîrma unei oblăduirI, pe care
PIWnOGAŢIUNEA CAMEnEI 151
nici am dorit'o, nicî am cerut'o, 1) precum toţi cunoaş

teţi.
«Am socotit însă să facem parte slăbiciunii omeneştr, şi să

lăsăm patimilor, care ureşte se nasc în mijlocul împrejură
rilor ce atunci ne încungiura, vremea de a se potoli cu
În(:etul, mărginindu-Ne a le preveghia de departe, şi a împo-
trivi răbdarea la împiedecările ce Ne aducea întru înaintarea
binelui obştesc.
«Ca să puteţi preţui cît de mare şi de cită durere însoţită
a fost acea r[ibdare, ar trebui să vă p[itrundeţi de toate ne-
îndemănările şi primejdiile ce lasă unei oblăduiri ce se ridică
oblăduirea care cade, şi să puteţi simţ.i ceea ce simte în
aclîncul sufletului său un Stăpinitor cînd, învăpăiat de dra-
gostea patriei şi de a ei fericire, îşl vede ale sale sudori în
parte zădărnicite prin voinţe rău cugetătoare care se silesc,
cu cele mai viclene mijloace, a depărta de la dînsul duhu-
rile şi inimele supuşilor.
«Din nenorocire, acea răbdare unii, întru orbirea patimilor 2 ),
au tfdmăcit-o drept slăbi{;iune, ba îndi şi drept temere, tără
s[1r gîndească di un Oblăduitor care în toată vremea este gata
a sc înf[iţişa şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor

cu fruntea curată şi cu mina pe cuget, nu poate avea nici
o temere.
«Domnilor, o oblăduire slabă, şi care nu va şti să-şi apere
a sa dignitate, este la toate neamurile cea mai mare neno-
rocire, iar mai vîrtos la acela care ar fi într'acea poziţie mo-
ralii şi politică întru care noi ne al1r1m astăzi. Acolo nu se
va putea aştepta nicl liniştire în vremea de acum, nici vre-o
înaintare în viitor.
'.l lşI reaminteşte, intr'adevăr, cititorul că Domnul, printr'o rară mo-

destie, vroise ca susţiitorii săi să voteze pentru fratele său mai mare
B. Ştirbei: dinşii nu vroiră (T. I, p. 48 şi 49). ·
'J V. în acest volum (RiJsvJ",ttirea,. din 1848), jurl!.mîntul de la Filaret.
li>2 PARTEA iNTilA. -184'-1846
..«Noi dar nu vom priimi a cădea subt vina unei asemenea

slăbicYunT, şi am hotărît a nu mai suferi nicT acele mişcări cu
care unii se muncesc a împiedeca lucrările Oblăduire!, nicI
acele plăsmuirr defăimătoare cu care caută neîncetat a amăgi
duhurile şi a turbura cugetele norodului, nici acele abaterl
(
de cuviinţe prin care se silesc a dovedi că nu le-ar păsa de
Inalta Stăpînire, 1;1i că ar fi iertat să se atingă fără frică de
a ei dignitate.
«Domnilor, Noi uităm toate cele trecute. Voinţa Noastră a
fost să vă arătăm hotărîrea ce avem pe viitor, hotărîre cu
atît mai statornică, cu cît este rezultatul unei îndelungate
chibzuiri, şi povăţuită de o datorie stîntă. Am voit tot-d'o
dată să nu lăsăm cea mai mică bănuială că Ne-ar lipsi mij-
loacele de îndeplinire.
«Din această prevestire puteţi cunoaşte dorinţa ce avem
de a întîmpina întrebuinţarea acelor mijloace, şi mîhnirea ce
am cerea dacă am li aduşI la o asemenea trebuinţă. Această
prevestire însă pentru un număr foarte mărginit, iar către
cea mare parte a boerilor şi către toati't cea-laltă obşte, cea
mai adîncă a Noastră mulţumire pentru dngostea, încrederea
şi supunerea ce necontenit. Ne-au arătat, şi care au fost,
precum vor fi, cea mai dulce răsplătire a ostenelelo1· Noastre
şi cea mai mare încuragiare de a Ne putea lupta pînă în
stîrşit cu nevoile şi neîndemănările cc înconjoară posiţia unde
Ne aflăm.»
În aceeaşI şedinţă se citi Înaltul Firman Împărătesc dat pe

la mijloeul !unei Gemozuil-Ahir, în anul hegirei 1260. Acest
firman începe cu solemnitatea oriental[1 a timpului: «Laudă
a Domnilor din neamul lui Mesia ! Cel întîiu clin cei mai
însemnaţi ai seminţii lui Iisus, I•omn al Ţări( RomîneştT,
Gheorghe Bibescu! vecinicească-se treapta intru care te afli!»
PROROG.\ŢIUNEA CAMEHEI
Apoi grăeşte ast-fel: «Grabnica silinţă ce ai pus la fnchi-

derea obşteştii Adunări, .rla cunoscut de Sultan bine chib-
:mită şi potrivită cu trebuinţa fmpreju rărilor şi interesu-
rilor Ţării .. » Apoi aprobă închiderea Camerei şi adaogă,

lăsînd viitorul în grija lui Vodă: «Către aceasta, deschiderea
Obşteştii Âdunărl se va amina pină cînd vei socoti că du-
hurile cele rătăcite s'au întors iarăşi pe calea cea dreaptă,
ŞI PINĂ LA VREMEA CARE TU VEI CHIBZUI-O DE CUVIINŢĂ.•
DESFIINT, AREA ASA
, ZISEI EPITROPIE
A SFlNTULUI MORMlNT.
ISGONIREA A DOI EGUMENI.
DESFIINŢAREA AŞA ZISEI EPITROPIE
A SF1NTULUI MORM1NT
Decret din 11 Ianuarie 1845, No. 4.
Domnul declară neîndrituită fi;nţarea aşa zisei Epitropii a Sfîntului

Mormînt, care se încumeţeşte a-şi însuşi unele drepturi în contra regu-
lamentelor şi obiceiurilor strămoseştr ale Puterei Domneşti.
{V,.stitoi·ul Romîn, 23 Ianuarie l 845, No. 7.)
Noi, Gheorg!te D. Bibescu,

Către Departamentul trebilor bi"se1iceştf,
Văzînd raportul Logofătului bisericesc însoţit de jurnalul

încheiat împreună cu Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit,
luînd în deaproape băgare de seamă coprinderea acelui jurnal,
cunoscînd că vechile pravil'î şi obiceiurl ce din început s'au
păzit întru ocîrmuirea Sfintelor locaşurl celor închinate, tot
acelea se află şi astăzl întru toată a lor tărie, căci nu s'au
adus la aceasta nici o preschimbare prin alte pravilI mai
noi ; înţelegîncl că acea epitropie, ce se zice a Sf. Mormînt,
ce voeşte să-şI însuşească drepturi împotrivitoare atît acelor
praYilI şi vechiurl obiceiuri, cit şi drepturilor oblăduirei, este
şi ea una din acele abuzive (inovaţii) înoiri care s'a introdus
întru ocîrmuirea mănăstirilor închinate, în aceşti din urmă
ani, Noi desputernicim fiinţa unei asemenea nepravilnicl şi
158 PARTEA ÎNTÎIA. - J84i--184-6
nepilduite epitropii 1), şi poftim Prea Sf. Sa PJrintele Mitropolit,

precum asemenea poruncim Logofiitului bisericesc, de a fi cu
îngrijire ca pe viitorime aeele pravilt şi obiceiurr, la care
din vechime sunt supuse acele sfinte locaşuri, să se păzeascri
atît întru ceea ce se atinge de orînduirea egumenilor cu cu-
venitele calităţi 2 ), cît şi de ocîrmuirea averilor mănăstireşti.
Vor îngriji tot odată a Ne încunoştinţa toate trebuinţele
acestor Slin te loeaşuri 1 . ca să se poatii chibzui cele de cu-
viinţă şi respectul către cele sfinte ar cere să se facă spre
a lor întimpinare.
Către acestea poruncim ca nici o arînduire să nu se poată
face pe un soroc mai mare de cît de ani trei, nici cu alte
condiţii de cît a celor ce s'au primit de către Noi pentru mă
năstirile cele neînchinate.
!Urmează iscălitura l\I. Sale',.
Şeful depar/ame11tului,
i\1. F'LOHESCLl.
Decretul din 2 Februarie 1845.
Domnul porunce~te isgonirea a doi egumeni care n'au YrUl să ~e

supue poruncilor Domnului ~i Mitropolitului.
(Vestitorul Romîn din 6 februarie)
Noi, Gheorghe D. Bibescu,

Către Departamentul credi11ţei,
Văzîncl jurnalul ee au încheiat Prea Sf. Sa Părintele Mitro-

politul cu D-lui Şeful acestui departament,- şi care ni s'a su-
') Aceaslă Epitropie va fi reînfiiuţală de fostul Domn Al. Uhika, dnd,
în 18b5, după resboiul Crimei, va ll numit de Poarta Caimacam al Tării
Romîneştî (V. BOLEAC). . '
') Ve:t.l Do11111i<i lui Bibescu, I. I p. 64.
ISGONIHEA A DOI EGUMENI 159
pus pe lingă raportul departamentului No. 296,- atingător ele

Egumenii a cloă mănăstiri închinate,. şi anume Sfînta Ecate-
rina clin Bucureşti şi Rîmnicul clin judeţul Slam-Rîmnic, cari
au înclrăsnit a se împotrivi prin cuvinte nemăsurate şi nc-
ertatc supunerii cc sunt clatorI a avea în tot-d'a-una C"ătre
Stăpînire şi c[itre Sfînta Mitropolie, nevoind a cunoaşte ob-
şteştl'le condiţii cc s'au hotărît pentru arenduirea tutulor

moşiilor m[rnăstireşfi, spre a lipsi pe viitor orI-ee neorîudu-
ială şi abuzurI ce se urma clin pricina deosebitelor în parte
condiţii;
Luînd m băg·arc ele seamă că o asemenea împotrivă ur-
mare este uea clintîii:'1 cc· a putut vedea Oblăduirea ţi'irii şi
ierarhia Sf. Mitropolii în pricini mănăstireşti clin partea E-
gumenilor, înu[i şi cu însuşire de drepturi ce nicI odată nu
le-au avut llupfi aşezămînturile şi orînduelile ctitorilor şi a
Domneştilor întăritoare hrisoav<'.;
VClzÎnd părerea clin pomenitul jurnal, c[L nişte asemenea
oameni îrnlr1r[ilnici şi nesupuşi nu se cuvine a se a11a mai
mult OC'.Îrnrnitori de mă11iistirI, liiml aceasta de pilcl[i foarte
bîntuiloare şi împotrivitoare drepturilor ierarhici ce urmPazl
a se pazt mai cu osebire la ceata biscriccasc[1;
Noi ne unim cu părerea coprinsă într'acest jurnal., şi po-
runcim ca acei doi călugări, pentru nepilduita lor nesupu-
nere, să se întoarcă la urma lor peste hotar, şi D-lui Logo-
fătul bisericesc se va înţelege atît cu Prea Sf. Sa Părintele
Mitropolitul pentru ceea cc se atinge despre asigurarea zes-
trei acelor măn.:'tstirI, cit şi cu D-lui Vd Aga pentru uepăr
tarca acelor călugărI clin Principat. Tot odată se va da ele
ştire c[1tre Prea Sfinţitul El'or Sf. măn[tstirl Sina, cti ară
tarea învinovăţirii acclol'a, şi cu poftire ele a trimite alţT E-
gumcnI cu frica lui Dumnezeu şi cu cuvenitele calitiiţT spre
a putea li primiţI Stăpînirii, ca nicI interesele Sf. locuri de
jos să so vattime, dar şi drepturile mănăstirilor celor ele aic'i
să se păzească nestrămutate. Iar pînă atuncl Prea Sf.-Sa Pă

rintele Mitropolit şi D-lui Logofătul bisericesc vor avea în-
grijire de a orlntlui vremelniceşte îngrijitorl la acele mă
năstiri, aleşi din partea bisericească din cei mai cu purtărI
bune şi cu respectu către cele sfinte, ca să caute cu durere
de inimă de acele mănăstirT, pînă cinel vor veni cei de jos
Egumenr. Veniturile însă se vor strînge şi se vor păstra la
Sfînta Mitropolie.
(Urmează iscălitura M. Sale).
Şrful D,partamni/ului,
III. FLOHESCU.
Stariţul mănăstiritSf. Gheorghe din Bucureşti îşi pier-

duse titlurile moşiilor ce erau proprietăţi ale acestor mă
năstiri, în focul ce arse, în 1847, o parte însemnată a
oraşului.· Geru ca copiile aoestor titturi să fie legalizate.
Dar i se răspunse că nu i se va da subsemnarea nea-
părată de cit de se va dărui o moşie care să dea 65, OOO de lei.
Fu nevoit să se supue a, da acest grozav bacşiş. Cerinţele
îngreuindu-se din zi în zi, călugării fură din nou siliţi să
alerge la ocrotirea Muscalilor.
Ast-fel vorbeşte D. Elias Regnault Ip. 328/ şi, ca în tot-cl'a-
una, este călăuzit din cinstitul anonim Chainoi, la cartea ciirui-a
trimite pe cititor /Principatele Dunărene).
D. Ubicini vorbeşte asemenea, venind la această cestiune,
de spolierile lui Bibescu care siliră pe egumeni să ceară
din nou ocrotirea Rusiei (p. 1781.
Am dat, în primul nostru volum, scrisoarea lui Vodă
ISGONIREA A DOI EGUMENI 161
---- ------ - - --·- -
Bibescu care povestea amicului său de Cambyse, cum a des-

coperit între cărţile expuse de un librar, pamfletul: «Princi-
patele Dunărene» de Regnault, grosolană ţesătură de uri-
cioase minciuni lfi 'ngrozitor amestec de citaţiuni ce se bat în
cap. ~i Prinţul adaogă: Şi de ţi'aş spune cine ests acest
pretins autor! Cit dispreţ în aceste cîte-va vorbe!
ln această scrisoare, Domnul povesteşte convorbirea sa cu
stariţul de la Sf. Gheorghe şi sfîrşeşte prin aceste vorbe: Dar
condiţiunea ce pusei la consimţimîntul meu fu că va începe
pe loc reclădirea bisericii, după planul ce-i voi trimite, căci
acest .-;tariţ era unul din acei egumeni greci, care lasă să
se dărapene mănăstirile încredinţate supravegherei lor,
pentru a-lfi însuşi întregimea veniturilor. Nu adăogai la
această condiţiune de cît făgăduinţa de a contribui cu
banii mei la ridicarea şi împodobirea altarului celui mare 1).
') T. I. p. H67, 368, 369.
II II
Decret din 28 Ianuarie 1845, No. 47.
Domnul porunceşte înfiinţarea fintînelor în Bucureşti, şi, pentru

aceasta, cumpărarea a doă maşinl ridicătoare şi înălţarea clădirilo1· celor
mai trebuincioase.
(Bul. oj: No. 16, 30 Ianuarie).
Noi, Gl}eorghe Dimi_trie Bibescu, V. V., cu mila lui Dum-

nezeu Domn Stăpînitor a toată 'fara Romînească,
Către Departamentul trebilor din 'Năuntru.
Din alăturatul pe lingă raportul acelui Departament cu

No. 330 jurnal, ce au încheiat Sfatul administrativ extraor-
dinar la 23 ale curgătoarei luni, în urma deliberaţiilor sale
asupra proiectului ce au înfăţişat D. Marsilion, inginerul idrotec,
pentru înfiinţarea fîntînelor în capitala Noastră BucureştI,
şi prin ofisul Nostru cu No. 18, i s'au trimis spre chibzuire,-
văzînd că Sfatul, după cercetarea ce au făcut arătatului proiect

prin carele se propune facerea acelor fîntînl în doă chipuri,
unul prin aducere de apă din izvoare în cătăţime mărginită
numai la 1,200,000 oca, în curs de 24 ceasuri, şi cu chel-
tuială pînă la 81,160 galbeni,- şi altul prin luarea apei din
rîul Dîmboviţei cu maşină cu foc în cătăţime de 3,000,000
oca apă în curs de 24 ceasuri, şi cu cheltuială de 41,286 gal-
beni, - a rămas de părere ca, şi pentru scăderea cheltuelii, şi
pentru mai îndestulătoareacătăţime a apei ce poate avea oraşul,
să se dea precăderea înfiinţării a.celor fintînl cu luarea apei
DECRETE ŞI DOCUMENTE 163
din Dimboviţă, şi aşa pe de o parte preţuind mijloacele în

fiinţă spre întreprinderea aceştil lucrări, iar pe de alta voind
ca din cercare să se ia o mai de aproape cunoştinţă ele lucra-
rea aceasta, au chibzuit ca înfiinţarea acelor fîntînl să se facft
treptelniceşte, aşezîndu-se, - în curgătorul an, - nu:mai cite-
va din cele hotărîte a fi pe uliţa Mogoşoaiei; Noi avînd în bă

gare de seamă temeiurile pe care păşind Sfatul a fost povă
ţuit către aceste ale sale părere şi chibzuire, Ne unim şi Noi cu
părerea asupra precăderii ce a dat proiectului întăţişat de a se

înfiinţa fîntînele în capitala Noastră prin maşine idraulice,
care vor ridica şi vor răspîndi apa Dîmboviţii în toată în-
tinderea oraşului, şi cu chibzuirea ele a se face această lu-
crare treptelniceşte, şi pentru neajungerea mijloacelor ce acum
avem întru a noastră dispoziţie, şi pentru ca tot o dată să
ne putem folosi de experienţa ce ne va lăsa ·o lucrare mai
nepripită şi mai bine chibzuită.
Priimind dar chibzuirea Sfatului administrativ extraordinar
coprinsă în acel jurnal al său, poruncim ca Departamentul
din 'Năuntru să ia toate măsurile spre a putea fi în stare să
se înceapă lucrarea aceştii folositoare şi de toată obştea ora-
şului doritei întreprinderr, încă în curgerea acestui an.
Spre acest sfîrşit dar, suma de doă-spre-zece mii patru
sute_ şase-zecI şi opt galbeni, care a rămas din cea hotărîtă
pentru ridicarea monumentului Excelenţii Sale generalul Kis-
seleff,-şi pe care Excelenţia Sa au bine-voit, întru a sa dra-
goste pentru lăcuitorii acestui oraş, să o afierosească la un
lucru folositor lor,-se va întrebuinţa spre cumpărătoarea a-
celor <loă maşine cu strecurătorile cele trebuincloase şi cum-
părătoarea urloaelor, mărginindu-se întru aceasta pentru cel
cl'întîi an numai pe cît întinderea uliţii Mogoşoaea va cere;
precum şi la zidirea clădirilor celor ele neapărată trebuinţă.
Daca însă acea sumă va înfăţişa vre-o lipsă care nu va pu-
tea fi însemnată, după rnăTginirea ce s'au dat aceştii lucrări
într'acest cl'intîi an, Sfatul Orăşenesc va răspunde acea lipsă

din casa sa, ca unul ce are a se şi folosi clin venitul ce fi-
reşte urmează a se aştepta clin această lucrare, cîncl îşi va
lua a ei săvîrşire. Fiind însă că Sfatul nu va putea acoperi
acum această cheltuială cu din veniturile sale, avîncl încă a
răspunde,; datorii din anii trecuţi, Vistieria va veni într'al s[m
ajutor cu împrumutarea ce îi va face de suma trebuincioasi'~
spre acoperirea acei lipse.
Iar cît despre cheltuiala ~e se mai cere pentru aducerea
întru deplină desăvîrşire a aceştii lucrări, după cum s'au
chibzuit, rămîne ca din experienţa celor d'întîi lucrăr'i'. dove-
dindu-se adevăratele cheltuelt ce vor trebui, să se hotărască
atît suma cu care Sfatul Orăşenesc se cuvine a contribui
din parte-i, cît şi fondurile clin care are a se lua cea-I-altă
sumă trebuincioasă spre acoperire; Dumnealui Şeful Depar-
tamentului din 'Năuntru, prin înţelegere cu cei ele cuviinţă,

va aduce la îndeplinire această a Noastră poruncă.
1Urmează iscălitura :Măriei Sale).
Secretarul Statului: M. BĂLEANU.
Răspunsul lui Vodă Bibescu, zn zioa de inaugurare a

{înttnelor din Bucureşti, la cuvîntarea de recunoştinţă
a Municipalităţii.
Poruncile date de Vodă pentru înfiinţarea de fîntinI în BucureştI,
binefacere în zadar aşteapt/1, sub guven~le de ,nai 'nainte, -priimit şi'aO.
flptuirea. Studiile făcute, proiectele aprobate, Oblăduirea a adus din
Paris maşinI idraulice cu abur, cu persoanele trebuincioase pentru a
conduce serviciul, şi în 1846 fîntinele capitalii au fost inaugurate.
1
TRADUCERE )
30 Ianuarie 1845.
. . . Da Domnilor, Dumnezeu a vrut ca în mijlocul muncii
') Qudq11es mois s,w la Valacl1ie.-Nu ,:i'a glsit textul romînesc.--N. t,·.
stil.ruitoare şi a grijilor nedespărţite de poziţiunea în care a

fost voinţa sa să Ne ridice, să fie şi unele momente de mîn-
găere şi de fericire. Acele momente nu sunt, precum ziceţ\',
cele în care Mă găsesc singur cu conştiinţa Mea în tăcerea
nopţii ; căcI atuncI se deşteaptă în adîncul sufletului Meu
clorul cel mai viu şi cea mai călduroasă dorinţă pentru feri-
cirea Ţării noastre; şi gîndul Meu, fără a se stînjeni vr'o dată
do puţinul ce s'a făcut, merge spre ce e de făcut, compa-
rînd cu desnădejcle nemărginirea nevoilor cu micimea mijloa-
eelor noastre.
Momentele ele mîngîerc şi de fericire sunt cele în care
văd, că astă-zi aci, precum acum cîte-va zile pe malul Ol-
tului, semnele de viaţă şi făgăduelile de viitor ce pe fie-care
zi dă în mai mult un popor ce părea osîndit prin suferin-
ţele sale la o vednică nemişcare. Adevăratele Mele momente
de fericire sunt acele în care vă văd veselr împrejurul Meu,
aclucîndu-Mr, în numele poporului, asigurarea că gîndurile şi
năzuinţele Mele sunt apreţ.uitc. Plin alune\' de veselie şi ele
recunoştinţă, uitîncl grijile Melc, Îmi zic că orI cît de chinui-

toare ar fi ele, rcsplata va fi frumoasă de ajung· să pregă
tesc, pentru scumpa noastră ţară, soarta pe care Mă rog lui
Dumnezeu să i-o dea, şi să-i las, pentru timpul cînd nu
voi mai fi, ceva semne ale iuhirei ce am pentru dînsa.
Ordinul Domnului către departamentul treburilor

din 'Năuntru
Expropriarea proprielăţilor vecine de halta Ci';'migiului ?i secarea

acestei bălţl ce se afla în drict1l orai;;ului Bucure?li.
15 Fevruarie 1845 (Bui. o.ff., No. 2H clin 15 Fcvruarie)
Din raportul cu No. 107, ce No au îndreptat Comisia orîn-
166 PARTEA ÎNTÎIA. - 184.4-1846
duită de către Noi în anul trecut, spre îndeplinirea chibzuitei

măsurl pentru stîrpirea bălţii Cişmegiu, văzînd Domnia Noas-
tră că această Comisie, cercetînd documentele atît ale proprie-
tarilor împrejuraşr ai acei bălţl, cît şi ale Sf. mănăstiri Să
rindaru, către care cei d'intîii'.i s'au cunoscut că plăteau em-
batic pentru stăpînirea locurilor ce au acolo, a dovedit că din
vechime toată acea baltă cu locurile ce o împrejoară, au fost
locuri DomneştI, şi că apoi numai locul numit Fîntîna-Boului
s'a(1 dat de către cei mai dinainte fraţl Domni milă atît la
mănăstire~ Sărindarul, cît şi la alţii, cu întindere însă numai
pînă în baltă, care a rămas tot Domnească, dovedindu-se
aceasta şi din chiar documentele unora din împrejurători pro-

prietari, că stăpînirea lor cu embatic_ merge pînă în mar-
ginea bălţii ; luînd către aceasta în băgare do seamă şi pa-
rerea ce-MI adaogă zisa comisie, de a se pune, adi~ă, acum
în lucrare măsurătoarea în faţa locului a tutulor acelor lo-
curl din prejurul bălţii, spre a se dovedi dacă întinderea 101·
este după glăsuirea documentelor ele stăpînire, sau mai mare,
prin cotropire din locul bălţii;
Poruncim cele următoare:
Sfatul orăşenesc va lua numai de cît în stăpînirc tot locul
acela pe cît se află coprins de acea baltă, ca un loc ce dintru
început a fost ,;;i a rămas Domnesc, precum şi toate cele-
i-alte locuri cîte se vor afla acolo slobode şi frtră proprictarT;
iar cît despre locurile ce se arată c:l sunt coprinse ele pro-
prietar'i împrejurul acelei bălţi Cişmigiu, comisia va avea în-
grijire a căuta documentele acelor proprietar!, şi cîţi dintr'înşii
se vor fi întins mai mult ele cît ceea ce coprind acele docu-
mente, se vor mărgini întru întinderea ce se va cunoaşte
bună şi dreaptă a lor, pe temeiul pravilei asupra călcării;
iar cei cc nu vor avea nicl de cum documente doveditoare
de a lor dreaptă stăpînire, se vor supune la cele hotărîte 1lc
pravilă asupra prescripţiei. Comisia nu va perele din vedere
DECRETE ŞI DOCU!llENTE 1"7
de a cerceta şi dacă vre-un proprietar, ale căruia cl0cumente

i-ar mărgini stăpînirea numai pînă în marginea hăiţii, nu va
li făcut mai în urmrt lucrărl ca să se poată întinde şi pe lo-
cul cel coprins de acea baltă.
Dumnealui Marele Vornic din 'năuntru va da această a
Noastrr1 poruncă, atît în cunoştinţa Sfatului orăşenesc, cît şi
a Comisiei, căria va arftta tot de o dată a Noastr[t mulţumin\
pentru desluşitoarele arăt11rY ce Ne-au frtcut întru aceasta,
precum şi nerăbdarea cu care aşteptăm săvîrşirea lucrărilm
sale despre cercetarea eu care acum se însărcineazft.
Într'aeeastă vreme, Dumnealui ~larele Vornic va însărcina
pe D. }forsilion a se chibzui despre lucrările acelei bălţl şi a
Ne supune a sa părere spre a da poruncii de urmare.
(Urmează iscălitura M. Sale)
Secretarul Stat uliii :
M. BĂLEANU.
Decret din 27 Fevruarie 1845
Ordin pentru lucrarea ~oselelor in toată în tinderea Ţării Romîneştî 11
111. S. Domnul Gheorghe Dimitn:e Bibescu cdtrc

Sfatul admini"strativ extraordinar.
(Bul. o.ff". No. 26, din 28 Fevrnarie)
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, Voevod, prin mila lui

Dumnezeu Domn Stăpinitor a toată 'fara Romînească,
Văzînd Domnia Noastră. proectul ce Ni s'a înfăţişat pc

lîngă raportul Departamentului Trebilor din Năuntru cu No.
1H1, alcătuit de D. Balzano, inginerul, pentru facerea drumu-
') V. legea despre clacă, p. 112 din acest volum.
168 PARTEA ÎNTÎIA. - Hl44-1846
rilor şi podurilor în Valahia, şi împreună harta obştească a

Tării, pe care s'au însemnat liniile drumurilor, Noi trimitem
acel proect, împreuna şi cu harta ce-l însoţeşte, Sfatului, şi
poruncim a se cerceta şi a se chibzui pentru punerea în lu-
crare a măsurilor celor mai înlesnitoare şi mai potrivite cu
ale Koastre mijloace.
Noi nu Ne putem apăra ele a chema mai cu osebire luarea
aminte a Sfatului Nostru asupra unor împrejurărI cc ni se
par de căpetenie spre a ajunge la acest sfîrşit ce toţi Ro-
mînii ele o potriv{t aşteptăm cu nerăbdare, fiind cel întîiu
semn al începerii ţivilizaţici unui neam, şi singurul mijloL;
I al clesăvîrşirei ei.
Sfatul se va îndeletnici a hotărî mai întîi liniile cule mari,

precum: de la Bucureşti la Vîrciorova prin Craiova, la Foc-
şani, la Brăila, la Cîineni şi Braşov, urmînd drumul cel mai
drept, pc cît localitatea pămîntului şi înlesnirea mr1tcrialului
rnr orta; apoi într'acestc linii va trage altele, clupă cum tre-
lrninţa va cere, spre înlesnirea comunicaţiilor deosebitelor
judeţe cu m[trginile, cu chip ca să se poată împărţi lucrarea
în toatft întinderea Valahiei, şi pe toate judeţele, într'o cl<•-
părtarc ele la un punct la altul nu mai mult de trei poştii,
ea :;;i acele şase zile la care tot locuitorul sătean este supus,
să nu lie pierdute, şi lucrarea să înainteze cu sporire.
Cu prilejul acesta Noi recomandăm cu osebire şi deschi-
derea drumului judeţului Gorj spre Vîlcan, precum şi al
IDîmboviţei spre Bran.
l Fiind însă că nicI suma braţelor, nicl'. mijloacele lle prive-
ghere nu ar putea erta să se înceapă această lucrare de o
clati't în toată întinderea liniilor ce se vor hotărî, care şi în
ţările cele mai ţivilizate ar cere spre a ei săvîrşire ani nu
puţinT, !Se vor hotărî pe acestea, din distanţă în distanţ[i, pun-
turile cele mai înclemînatice, şi împedicătoare comunicaţiilor,
ca treptelniceşte ş1 din an în an să se săvîrşească mai întîi

acelea.
Anevoinţa cea mai mare, după a Noastră părere, şi pentru
a căreiaînlesnire cerem şi mai cu dinadinsul ajutorul eytiinţei
şi îndelungatei ecsperienţe a Madularelor ce alcătuesc Sfatul
Nostru extraordinar, este acea a reg·ularisărei lucrului despre
acele şase zile, ca toate să poată fi întrebuinţate fără nici o
abatere întrn trebuinţa obşteascft, şi cu mijlocul cel mai
sporitor şi mai neapăsător.
Sfatul prevede negreşit că din buna lui chibzuire într"a-
ceasta spînzură tot rezultatul acestei marI întreprinderI caro
urmează a trage asuprft-i recunoştinţa obştei.
Dumnealui ~eful Departamentului Trebilor din 'Năuntru va
înfăţişa Sfatului această a Noastră poruncă.
Secretar11l Stat11l11 i :
l\L RĂLEANU
Cittre Î1t. M. S. Domnul Gheorghe Dimitrie Bibescu,

D~partamentul trebilor din' Năuntru
Raporl No. H241, din 2o Iunie 1840 (Bul. o.ff'. No. 62, din 30 Iunie)
Pentru oare-care nedomirire ce a fost întimpinat Departa-

mentul Dreptăţii în anul 1836, asupra osebitelor cereri ur-
mate de unii alţii pentru punerea de seefestru pe trăsuri,
cai, şi pe mobilile Boerilor şi de alte feţe priveligiate, precum
şi pe vitele de muncă ale locuitorilor plugari 1), prin raportul
') lngrijirea partidului l'Umano-l'anariot, în 1837, pentru ţ[1ra11, nu

mergea pînă a-i asigura vitele de plugărit.
1i0 PARTEA ÎNTÎIA. - 1844-1846
----------------------------
de la Iulie al acelui an eu No. 9346, cerînd întru aceasta

de la fostul Dornn desluşire şi poruncă ele urmare, a priimit
următoarea rezoluţie încunoştiinţată ei cu otnoşenia Secre-
tariatului Statului de la 7 August No. 163"7.
«Cr1 pentru aceasta ne fiind desluşitoare legiuirI, urmează că; pildu-

indu-se pricina după cele obicinuite pină acum, şi privindu-se la duhul
acestei pravili, să socotim că nu vor fi supuse la secfeslru numai lu-
crurile acelea ce sunt de neapărată trebuinţă la subsistanţa secfestra-
tului, precum o puţină cătăţime de provizie, aşternutul şi trebuincîoa-
sele haine, uneltele meşterilor neapărat trebuincioase pentru lucrarea
meştc~ugului lor, hainele şi armele unui ostaş, sau, p1·ern111 aici în pl'i-
cina iubi:torului de Du11111ezeu ') Episcop, Odăjdielc Bisericeştii Sale slujbe
ţ;i echipajiul cuyenit postului Sflll, iar cele-I-alte rămîn toate supuse
secfestrului».
Subt-iscălitul, vttzînd că prin acea Domneasdt rcsoluţic nu

se api\ra de îndatorirea secfestrului şi vitele ele muncf1 ale
plugarului, şi luînd în băgare ele seamă că într'o vreme cc
acele vite nu sunt de cît nişte adev:lratc unelte care asig·u-
reaz[t subsistanţa unui om, şi prin urmare lle nna şi accia,;:'i
categorie cu neapăratele unelte ale meşterilor, apoi n'ar li
oare cu clrept ca din totalul vitelor ce ar avea locuitorul
plugal', doă vite ele muncă şi o vacă sr1 nu fie supuse nic-l
la sedcstruire, nic1 la vînzare pentru plat[1 ele datorie c[ttrc
particnlarr, ci sJ r[tmîic tot-cl'auna slobode de ori-cc răspun
dere :afară numai de vrc-o datorie către stăpînire), şi în dis-
poziţia plugarului pentru uneltirea meşteşug·ului său ;;;i a sa
hrană, precum se urmează aceasta şi la învecinatul Principat~
A socotit departamentul de trebuinţă a supune această a sa
băgare de seamă la Înalta Măriei Voastre chibzuire şi poruncă.
Marele Vo1·nic, Ministru de Inte1·11e.

B. ŞTIRBEI
') Cnui episcop, intr'adevr1r, pentru datorie, i ~t• secfestrase chiar o-

dăjdiilebisericei;;ti.
În. M. S. Domnul Bibescu către D~partamentul

din 'Năuntru.
(Decret din 28 Iunie 1845)
Măsuri luate pentru ferirea de ori-ce sechestru şi de vînzare prin me-

:tat a obiectelor de neapărată trebuinţă, precum şi a doă vite de plugar
şi a unei Yaci, priYite ca unelte de neapărată trebuinţă pentru traiu.
(Bul. Of. No. 62, 30 Iunie)
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, VoeYod, prin mila lui

Dumnezeu Domn Siăpînitor a toată 'fara Romînească,
Văzînd Domnia Noastră raportul acelui Departament cu

No. 3241, prin care Ne supune chibzuirea sa asupra trebu-
inţei şi a dreptului ce este de a nu fi supuse la secfestruire
şi la vînzare pentru datorie către particulari, doă vite de muncă
şi o vacă din totalul vitelor ce ar avea locuitorul plugar, ca
nişte adevărate unelte ce asigurează subsistanţa sa şi de a-
ceaşl categorie cu neapăratele unelte ale meşterilor, care sunt
apărate de asemenea răspunderr, clup[i osebita pnncrc la calc
urmată în anul 183(i:
Găsim că chibzuirea Departamentului este foarte dreaptă
şi potrivită nu numai cu iubirea de omenire, dar şi cu inte-
resul public şi o firească consecuenţă a acelui prinţip priimit

ele toate legiuirile naţiilor celor mai civilizate, prin care se
propreşte vînzarea sau secfestruirea a celor neapărate lucrurr
pentru hrana şi chivernisirea vieţii.
Deci poruncim a se urma întocmai, pentru care Dumnealui
Marele Vornic se va înţelege cu D-lui Log·ofătul Dreptăţii 1).
Secretarul Statului :
M. BĂLEANU.
') A fost o fericire pentru ţăran să fi fost disolvată Camera care

respinsese legea asupra miliţiilor; opozi(iu11ea-i sistematicll n'ar fi cruţat
aceste hotărîrI tot atît de drepte cit şi de umane, precum n'a cruţat le-
gea despre regimul dotal, nieT legea privitoare la miliţie.
1846
CESTIUNEA ALEGERILOR
DECRETUL DIN 2 7 OCTOMVRE I 846
DISCURSUL DE DESCHIDERE AL DOMNULUI CĂTRE ADUNARE
RĂSPUNSUL ADUNĂRII CĂTRE MĂRIA SA
EXPUNERE
GESTIUNEA ALEGERILOR
EXPUNERE
«Principele îşi aduce aminte de sfaturile date de Kisselefl,

«că ar trebui să se silească a obţinea o maioritate în Adunare.
«În loc însă de a întrebuinţa mijloacele corumpătoare 1) înde-
" g·l:ta te Lui de Kissoleff, el ajunge la acelaş rezultat pe ca-
«leii legală, aplicînd strict dispo~iţiile electorale conţinute în
«Regulament, şi care-i dădeau putinţa a răstrînge din re-
1,prezentarea ţărei numărul boierilor mari, care se înşira aşa
«de uşor în opoziţia sistematică. Pînă atunci Adunarea se
«aleătuise mai în totul din boed mari, care de şi stăteau cu
cdocuinţa în Bucureşti, avînd moşiile prin districte, îşl puneau
«candidaturile acolo pe unele aveau proprietăţile lor, împrotiva
c1arlicolului 46 al Regulamentului Organic care dispunea
c<căcei 18 deputaţi ai judeţe/,or precum şi acel al ora-
«şului Craiova vor fi aleşi printre boerii cei mai de samă
«sau fii de boeri care locuesc în părţile unde trebue să se
«facă alegerea.
«Bibescu dispune prin convocarea pentru alegeri ca a-

plicarea legei do astă dată ar trebui să aibă loc, şi că boerii
«domiciliaţi în Bucureşti nu vor mai avea dreptul a-şi pune
«candidatura în ţinuturI. Această măsură la care boerii nu se
«aşteptase şi care le veni ca un trăsnet pe cap, provoacă
1CÎn sînul lor o mişcare ne mai pomenită şi protestări tot
') Vorba e nostimă : se ~tic obiclnuinţa guvernurilor în ce privei;;te

alegerile.
176 PARTEA. ÎNTÎIA, - 18H-1846
«atît de vii pe cît şi de neîntemeiate la PoarUL şi la cabi-

«netul de St. Petersbourg. Textul însă cel neîndoelnic al
«legei care nu dădea lor nici unei interpretări, lăsă ishînda pc
«partea Domnului. Prin atare măsură principele se apropie
«de partidul democratic, în sensul de atuncI, toate elementele
«altele decît bocrii cei marî; de o cam dată cel puţin de boierii
«cei mici, care putură şi ei să intre în adunarea cea cu totul
«închisă de regulament tuturor celor ce nu erau boieri 1).»
În. M. S. Vodit Bibescu către Sfatal Administrativ

extraordinar.
(Decret din 27 Octomvre 1846, No. 330).
(Bul. Qf. No. 79, p. 233).
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu V. V., cu mila lui Dumne-

zeu Domn stăpînitor a toată ţara Rornînească,
Obicfauita Obştească Adunare se va deschide la 1-iu. Decem-

brie viitor, - potrivit cu articolul 60 din Regulamentul Or-
ganic. Zioa pentru alegerea deputaţilor noului period de cinel
ani, va fi la 15 ale viitorului Noembrie, atît pentru cei doă
zecI boed, de întîia treaptă, cît şi pentru cei noă-spre-zece
deputaţi de judeţe ce urmează a alcătui Obşteasca Adunare,
- potrivit cu articolul 45.
Alegerea boerilor de întîiul rang, se va face în Capitală
în sala Obşteştii Adunăd, la 9 ceasurr de dimineaţă, iar a
deputaţilor de judeţe în canţelariile cîrmuirilor la acelaş ceas.
Noi socotim de trebuinţă a rechema aici calităţile cerute de
pravilă pentru aleşi şi alegători, şi mai întîi pentru acel doă-zeci
') Imprumutăm aceste cite-va linii în privinţa alegerilor din 1846,

sumariului făcut de D. Xenopol despre domnia lui Bibescu în voi. VI,
de curind apărut, al Istorii Romtnilor, p. 186. - Nu pciâte fi cine-va mai
exact şi mai precis.
GESTIUNEA ALEGERILOll 177
boeri de întîiul rang, urmează ca,-potrivit cu § B al articolu-

lui 45,-!:iă fle după vechiul obiceiu pămîntcnT, sau pămînteniţr,
şi s[t aibă vîrsta cel puţin de trei-zeci de ani; iar alegătorii
lor treime a fi,-potrivit cu § Bal articolului 46,-numai boerl

pămîntcn'i sau pămînteniţl cîţl se vor afla în rangul ll'întîiu.
Cit pentru acei noă-spre-zece deputaţi de judeţe, ei se vor
alege, - potrivit cu § B al articolului 45,-dintre stăpînii ele
moşii, tot dintr'acel judeţ, şi vor fi boerI feciori de boeri,
avîncl vîrsta de trei-zed de ani deplin. Iar alegătorii ai acestora
nu vor putea fi în fle-care judeţ,-potrivit cu § B al artico-
lului 46,-de cît cei mai însemnaţi boerr carl locuesc în locu-
rile acelea unde trebue s[t se facă alegerea, şi cari vor avea
vîrsla de cel puţin cloă-zeci şi cinci de ani.
Orl-ce pildă necorespunzătoare acestor de mai sus articole
ale pravilei, s'ar putea aduce, rn.1 se va lua în nicl o băgare
de seamă; căcI unde sunt pravilr, pildele împotrivitoare a-
cestora nu pot avea nicI o t[irie.
Cu acest prilej, nu Ne putem popri ele a îndemna pc toţi
alegătorii sft aduc[t intru îndeplinirea îndrcptului ce li se dă
ele pravilă, duh liniştit şi iubitor de binele obştii, împrcunîn-
du-şi glasurile asupra acelora pe care i vor cunoaşte cu mai
bună ştiinţă de ale părţii locului şi cu sentimente nevătă
mate de patimă şi mai iubitoare de Patrie.
D-lui Marele Vornic, publicînd prin gazete această a noastră
poruncă, o va face fără zăbavri cunoscută cîrmuitorilor, ca şi
aceştia s'o împărtăşească pe la sub-cîrmuitor'i spre ştiinţa celor
ce vor avea drept a lua parte la alegerea deputatului judeţu
lui lor. Tot de o dată le va da cuviincfoaselc instrucţii potri-
vite cu acelea cc s'au dat la anul 1831 ele către vremelnica
Obl[tduire, spre a se pătrnnde mai bine de arătatele dispoziţii
ale pravilei, şi a se putea p[tzi neatins dreptul fle-căruia.
:Urmează iscălitura M. Sale)
Stci-etar11l Statului: M. BĂLEANU

11 12
INSTRUCŢII PENTilU ALEGEREA DEPUTAŢILOR DE JUDEŢE.
ART. 1.- Toţl boerii şi feciorii de boerI de prin judeţe, dela

vîrsta de 25 de ani pe deplin, vor fi datori a se afla adunaţI
în oraşul de căpetenie al judeţului pînă la 10 Noembre, spre
a arăta Cîrmuitorului judeţului, Prezidentului aclunărei, teme-
iurile calităţilor prin care ar putea a se prenumera între
mădularele Comisii alegătoare de deputat al judeţului, ce
este să se aleagă la 15 Noembre. Judeţul Dolj numai va
alege doi deputaţi unul pentru judeţ şi altul pentru oraşt;l
Craiovii, precum şi judeţul Dîrnboviţii asemenea doi, unul
pentru acel judeţ şi altul spre îndeplinirea celui de al 19-lea
ce, cu desfiinţarea judeţuluI Saac, este de lipsă 1), potrivit
cu cel din urmă period al § Il de la articolnl 45 al Regu-
lamentului, şi cu chibzuirea Sfatului administrativ de la Sep-
tembre anul 1844, încuviinţată prin ofiţ No. 439. De aceea
cîrmuitorii, în zioa ce vor priimi aceste instrucţii, vor fi
datori a da de ştire tutulor celor cu drept de a fi alegătorI,
potrivit cu§ B al articolului 46 al Regulamentului,-portindu-i
ca pînă la prezisul soroc ele 10 Noembre să se afle acolo spre
alcătuirea listei de toţi aceia ce se vor dovedi avîml calită
ţile cerute prin acel § B al prezisului articol /4-6; se vor vesti
asemenea şi acei cu căclerl de a fi aleşi, potrivit cu ~ B de
la articolul 45 al Reg·ulamentului, spre a se alcătui lista şi
despre aceştia.
AnT. 2. - Deputaţii nu se vor putea alege de cît dintre
stăpînii ele moşii tot dintr'acel judeţ potrivit cu § B din ar-
ticolul -t5 al regulamentului organic, cîţI vor ii boeri cu
rang, feciori de boerr în vîrstri ele 30 de ani deplin.
AHT. 3.- După ce se vor alcătui mai sus arătatele liste,
cîrmuitorii vor îngriji, - cu doă zile înaintea celei hotărîtc
) Acest judeţ fusese împreunat cu al Dîmboviţii; se dele un deputat
1
mai mult judeţului Dîmboviţii.
CESTIUNEA ALEGERILOH 179
pentru adunarea Comisii alegătoare,-a vesti tutulor celor ce

vor fi avînd calitatea de alegătorT, adică acelora carii, potrivit
cu ~ B al articolului 46, vor fi cei mai însemnaţi boerI, sau
fecior! de boeri, şi vor fi cu locuinţa în locurile acelea unde
trcbue să se iacă alegerea, spre a se aduna în presusvia Cîr-
muirii în acea zi de 15 Noembre, de dimineaţă la 9 ceasuri
europeneşti, pentru săvîrşirea alegerii.
AHT. 4.- CîţT din mădularii alegătorr, avîncl drept ele a fi
şi aleşi, nu se vor afla faţă Ia adunarea Comisii alegătoare,
spre a-şI da votul, aceştia vor pcrde dreptul de a putea li
aleşI, afară numai la vre-o întîmplare bine dovedită, sau vre-o
alt[1 împiedicare pravilnică, avînd a înştiinţa, la asemenea
împrejurări, prin înscris pe Prezidentul Comisii aleg-.ltoare,
cel puţin cu o zi înaintea zilei hotărîte pentru aleg·ere.
AnT. 5.- Cîrmuitorii vor prezidui Comisiile alegătoare de
pr:n judeţe, fări'i însă a avea glas la adunare, nicI a putea fi
înş11şi aleşI; alegerile se vor săvîrşi în presusvia Cîrmuirei,
ingrizind a se păzi cea mai deplină bună orîneluială, şi a se
săvir.~i lucrările cu cea mai întreagă liniştire; spre acest
slîrşit nu se va priimi în sala alegerii nimeni altul afar[i din
cei cu drept a fi alegători; pc Iîng[i fie-care Prezident se vor

orînclui cite doi secretari, Iuînelu-se din numărul alegătorilor
cei cu rang·uri mai înalte frtră a'şY perele dreptul ele a avea
glas la adunare.
AHT. li. -· Cîrmuitorii judeţelor vor obşti îndată, şi cît va
fi prin putinţi't mai mult, aceste instrucţii, trimiţînel la fie-care
sub cîrmuitor cite un ecsemplar, spre a se lua în cunoştinţă
de aceia cc vor fi avînd drepturI între aceasta în coprinsul
acelei plă;;:L
AHT 7.- ln zioa şi ceasul hotărît, clupă ce se vor aduna
ak~·,""itorii cei după cuvinc-Toase\c drepturi, Prezidentul îi va
polti a hotărî pe secretar! dintre cei de ranguri mai înalte
cl'inlrîn~ii, ~i într'acestaş chip întocmindu-se scriitoria, Prezi-
180 PARTEA ÎNTifA. - 18~1846
<lentul îi va chema anume pe fie-care, iar unul clin secre-

tari va înscrie într'o listă numele fie-căruia. mădular dintre
cei cc vor fi faţă, în josul căria liste, Prezidentul şi secretarii
vor adeveri numărul mădularilor sL1ht ale lor iscăliti.IrI.
AHT. 8.- Chemarea pe anume săvîrşindu-se, Prezidentul
va citi în auzul tu tu lor întîiu Înaltul olîţ al Măriei .Sale lui
Vocl[t pentru alegere No. 330, al doilea, §Bal _articolului 4f>
şi ~ B al articolului 46, - ce într'aclins se publică în josul
acestii instrucţii sub Litera B spre a se pătrunde : lîeşi-care
despre calităţile cerute de pravilă, şi pentru cei eu drept de
a fi aleşi, -precum şi pentru cei cu drept de a fi alegători,
şi în sfîrşit eîrmuitorul ,·a citi lista ele numele celor ce vor
dl avîml drept de a fi aleşi- şi va pofti pe alegător'f a faee

alegerea asupra feţelor celor mai cunoscute pentru purtarea
lor cca lăudată şi cu aplecarea spre obştescul folos, potrivit
cu înalta cuviinţă a îndatoririi cu care este deputatul însăr
cinat.
AHT. 9.- După aceasta Prezidentul, chemînd după rînclul
rang·urilor pe Oe-care clin alegători ce vor fi faţă, le va da
cite un sorţ, poftindu-i a înscri într'însul fie,care n11mele şi
rang·ul obrazului ce va găsi cu cale a se numi deputat; iar
· 1a judeţul Dolj tot alegătorul va înscri cîte do[i nume,
unul pentru judeţ şi altul pentru oraş, asemenea şi la judeţul
Dimboviţa iarăşi doi, pentru împrejurarea însemnam la arti-
colul 1-iu al acestor instrucţii. Atunci . trecîh-d în altă odae
unele va fi într'adins aşezată o masă cu o călimară,. va înscri
· pe tain[L numele acelui obraz, şi iarăşi însuşi întorcînclu-se îl
va arunca· într'un vas ce se va afla pus pe mas[t în sala
adun[irii. Sorţii aceştia vor avea toţ'f tot aceiaşi. formft şi vor
li tot într'un fel strînşL
ART. 10.- După ce toţi mădularii îşi vor însemna p[trerea
într'aeeslaş chip, unul din secretarT; trftg'Încl cîte un sorţ clin
'vas; ii va citi cu glas mare 1;1i înţelegător, şi-l va pune pe
CESŢIUNEA ALEGERii:,O~ 181
masă; iar cel-I-alt secretar va scrie numele citit într'o listă,

asemenea urmămlu~se pînă se vor trage de rînd toţi sorţi!, şi
mădul11.rul acela asupra căruia se va aduna mai multe gfa-
surl, ~e va hotărî de deputat. Intîmplîndu-se însă a se aduna
tot acel număr de glasurl pentru doi inşi, tragerea sorţilor
de al doilea nu se va mai face de cît pentru acei doi can-
didaţL
AHT. 1L- Alegerea în sfirşit se va adeveri înaintea a
toate, adunărl la sfirşitul listei în care se YOr 1l înscris gla-
surile, apoi făcîndu-sc seanţă, Prezidentul va slobozi în mîna
alesului de deputat cartea numirii sale subt iscălitura şi a
secretarilor săi, asemănat cu isvodul de sub Litera A.
ART. 12. - Inelată după aceasta Prezidentul îşi va face
raportul sCrn eătre Vornicia cea mare, ti·imcţînd doă liste,
adidi una coprinzătoare de chemarea pe anume spre a se
adeveri numărul mădularilor cei ce s'au aflat faţă, şi cea-1-alUt
in care s'au înscris glasurile, precum şi orY-ce altCt hărtie
privitoare la aleg·ere, toate şnuruite şi pecetluite cu pecctia
Cirmuirii.
AHT. 13.- Toţi deputaţii cei aleşI Yor fi datori ~ se aduna
în BucureştI spre a se atla faţă la deschiderea seanţei ce este
a se săvîrşi la 1-iu Decembre. AceştI Deputaţi vor avea la mîini
clocumţntul doveditor al dreptului alegerii lor, care docu-
ment va ii iscălit de către Prezidentul Comisii alegătoare, şi
de dttre acei doi secretari, şi alcătuit cu chipul următor:
LITERA A.
Astăzi la 15 Noembre anul 1816, alegCltorii judeţului .......
adunînclu-sc în presusvia Cîrmuirii în număr de..... încre-
dinţat prin chemare pe anume, supt întîia şedere a D-lui
Cirmuitorului judeţului, alegînd prin sorţi pe D ....... asupra
căruia s'au adunat cele mai multe glasuri, l'a numit deputat
al acestui judeţ, şi spre încredinţare, i s'au dat aceasta.
182 PARTEA iNTÎIA, - 1844-1846
L!TEBA B.
Articolul 45 al Regulamentului, Litera B : de Hl deputaţi

de prin judeţe, cîte unul de judeţ şi unul pentru oraşul Craiovei.
Aceştia se vor alege dintre stăpînii ele moşii tot într'acel
judeţ, şi vor lî boeri, feciori ele boeri, avînd vîrsta de 30 ani
deplini
Articolul 46, Littira B : Cei 18 deputaţi de prin jucleţe
precum şi al oraşului Craiovei, se vor alege asemenea pi·in
balotaţie de către toţI cei mai insemnaţI boerr sau fecior'! de
boeri cari locuesc în locurile acelea unde trebue să se facă
alegerea, şi au cel puţin vîrstă de 25 ani deplinr.
Am făcut din adins de a da drept sumar acestui decret,

adică de a pune înaintea poruncilor liberale ce coprinele el,
porunci ce au aţîţat mînia pretinşilor liberaB, - precum au
aţîţat toate măsurile luate ele Bibescu în interesul desvoltării
morale, materiale şi intelectuale a ţr1rii sale, - o părere înte-
meiată pe un studiu nepărtinitor : a D-lui Xenopol. 8(1 arun-
căm o ochire asupra aprecierilor anonimului Chainoi, Dom-
nilor locotenenţi Domneşti N. Golescu, Heliade, Tel1, precum

şi a Domnilor Elias Regnault şi Ubicini, care, ca ele obiceiu,
eau drept temei al poveştilor el-lor calomniile cdor d'întii.
ANONIMUL CHAINOI 1):

TRADUCERE.
« De şi declara că voia să se ţie strîns de dispoziţiunile

<1 Regulamentului, Bibescu trimise ocîrmuitorilor instrucţiuni
'! Verniere occupation, de anonimul Chainoi (Librairie Dumaine, Paris,
185:i).
GESTIUNEA ALEGERILOR 11:!H
ccde tot opuse spiritului legii despre alegert ca şi la orl ce se

«făcuse pînă atuncl. Din cei cu dreptul de a fi aleş'i, f;,terse
cc9 din 10; în cît despre alegătorT, nu micşoră numrirul lor,
ccclar sili pe cei mai mulţi dintre clînşii să meargă să voteze în
cccapitală. Îşl asigura ast-fel 18 candidaţl, făcînd jertfa unuia.
cc Prin acest sistem, fură, în districtul Ilfov, în Bu~ureşti, a-
«proapc de o mie de alegători, pe cînd cele-1-alte colegiurl
«nu mai numără de cît de la 5 la 20.»
TIIADUCERE.
D-nii N. GOLESCU, I. HELIADE, C. TELL, mcmbriI ai Lo-

cotenenţi! Domneştl, declară în ccPlîngerea lor către Sultan 1 ):
cccă Bibescu, după ce a lăsat Ţara trei ani
reprezintare fără
cc naţională, adună după placu-i, falşi/foind legen electorală,
<,o cameră nouă, de rfndul asta devotată lui, al cărei d'întîiu
ccact fu de a vota Domnului un, bill de îndemnitute pentru
«toată purtarea-i din trecut 2)».
E cca mai frumoasă laudă pe ~are, - fi'tri't voe, - o aduc

D-nii locotcnenţI DomneştI acestei CamerI şi Suveranului, ele
bine voeşte cititorul să cate la reformele cu care Bibcscu îşI
înzestră Ţara în decursul acestor trei ani, şi marele fapte cc
s[tvîrşi cu Adunarea cea noă în anii 1847 şi 1848.
D. E. REGNAULT 3).
TB ADUCERE.
((Bibescu trimise ocîrmuitorilor instrucţiuni în opunere dc-

«săvîrşită cu spiritul legii electorale. Legile nu erau făcute
"pentru dînsul ; Regulamentul Organic însuşT, acest Palia-
') V. la Piesele j11st{ficative ale drepturilor Moldo-Ro111î11ilo1·, jalba c,Yfre

S11/tan, de Locotenenta Domnească. - H (15) August 1848, p. f>b (Tipo-
grafia Cosson, rue du Four St. Gcrmain 47). Vezi la apendiciul acestui
n,lum.
') Vezi în acest volum Istoricul ri1svn1tirii di11 1818.
'1 Istoria Principatelor D1mi1reue, p. 256.
184 PARTEA il'ITÎIA. - 1844-1846
-----------------------------
«diurn al Rusiei, lăsa prea multă libertate voinţii cetăţenilor.

«Îndrituit de Daschkoff, merse în contra principalelor dispozi-
ccţiunI ale acestui Regulament. Din deplina-i a tot putere, fără
cc:n.icI un prilej, precum ar face un Paşă, şterse 9 din 10 printre
«cei ce puteau fie aleşI. In cit despre alegători nu micşor[L
«numărul lor, dar schimbă toate circumscripţiunile electorale,
«silind pe cei mai mulţI dintre clînşii să meargă s[i voteze în
«capital[1.
«Prin acest sistem fură în districtul Ilfovului, la Bucureşti,
ccaproape ele o mic de aleg·ătorI, pe dnd în cele-I-alte colegiurI
«nu erau ele cît ele la f> la 20. Jertfea un colegiu pentru a fi
ccstăpîn pe toate cele-I-alte.
«De almintrelea, asemenea fapte nu se săvîr:;;esc de cit
ccîntr'o ţar[t care Ic îndritucşte printr'o rnişelcasc[1 tr1ccrc. Doi
ccboerI numai înccrcarr1 pe lîng[t Daschkoff sfiicioase observa-
«ţiunr, alergînd mai mult la sprijinul lui de cît apărîndu-şi
«drepturile. Priimirca clcsprcţuitoarn cu care fură întîmpinaţr,
« Ic învederă o p[irtăşirc ele care n'ar li trebuit să se îndoiascfl"
TRADUCl!:ln
D. UBICINI nu vorbeşte do această leg·e, dar nu t)crde pri-

lejul ce-i dCL compunerea acestei CamerI noI, de a adăoga
poveştelor sale uncie noi am[rnunte datorite imaginaţiunii :
«Cinel cu visita cc Hospoclarul lttcu Sultanului la Husciue,

ccHcşid Paşa, atunci ministru al afacerilor străine, allînd pe
«subt mîn[1 aceste fapte prin mai multe memorii ce Romîuii
«tt·imiscse Divanului, I dedese poruncă s[1 întrunească Ob-
«şteasca Ali unare. La reîntoarcere, Bibescu aclun[1 colegiurilc
«aleg[1torilor în 25 Noemvrie al anului urm[1tor, ca s[1-şi dea
«timpul s[t compue o adunare clupă placul său. lsbuti în
ccaceasta clupă cum voi, ast-fel c[1 Adunarea, a cărei întru-
((nire o ceruse Curtea suzerană în scopul de a pune capăt ho-
c,ţiilor şi abuzurilor ele putere ale Domnului, nu sluji de cît
CESTWNEA ALEGERILOR·
-~-------- ~-- --------- -
«să dea o înfăţişare legală măsurilor administrative şi finan-

« ţiare celor mai dăunătoare pentru 'fară 1)».
O primă ncecsactitucline: data convocării colegiurilor elec-

torale este 15 iar nu 25 Noembre, apoi, firmanul din 22 0(:-
tombre 1844, dă o desminţirc tutulor spuselor D-lui Ubicini.
Curtea Suzerană, care aprobă în acest firman, închiderea
Adunării, recunoaşte că printre boeri şi înaltul cliros, unii
amăgindu-se negreşit de viclenele uneltiri ale unor răi cu-
getători, cm urmat mi1cări necuviincioase fii cu totul împo-
lrivitonrc bunei orîndueli, silindu-se încâ prin feluri ele

rorbirl netrebnice să aducă tulburare în duhuri, şi fiind-cel
unii cn uceştia, mişcaţi de urîcioasă dorinţă de a vune în
lucrnrc viclenite lor cugetări, au arătat în faptă la cca din
urmei Obştească Adunare relele lor aplecăr'i şi gînduri, &'a
făcut cunoscut la Împărăteasca noastră Poartă, că nişte
asemenea pricini Te-au silit, după cunoscuta-ţi înţelepciune
şi bună îngrijire, să declarezi închiderea pomenitei Adunări.
Departe ele a fi cerut întrunirea Adunărei în scopul.

tluprt cum pretinde D-l ubicini, de a pune capăt hoţiilor şi
abuz11rilor de putere ale Domnului, firmanul spune lui Bi-
bescu: cc Ccitre aceasta, deschiderea Obsteşlii Adunări se va
amî11a pînă cînd vei socoti că duhurile cele rătăcite s'a1i
întors iarăş'l, pe ccilea cea dreaptă, ŞI PINĂ LA VREMEA CAHE
TU VEI CHIBZUI-O DE CUVIINŢA 2 i.»
cc Bibescu lasă Adunarea suspenclatrt pentru tot restul pe-
ri odei leg-'îuitoarc pînr1 în anul 18·rn, cînd sfirşindu-se man-
datul ci, ţara trebuia sC1 proccadă la noi alegcr'î 3 )».
1) Jlu!do-Valahia de D. Ubiciui p. 1GD.

•; Firman dat în mijlocul Junei Gcmozuil-Ahir. în anul Hegirei 126().
') \'ezi D. XE;-.;OPOL, 18/oria Ro111î11ilo1·, T. YJ, p. 186.
186 PARTEA ÎNTÎIA. - J8H-1846
CUVÎNT DE DESCHIDERE
ROSTIT DE VODĂ BlBESCU CĂTRE OBŞTEA CA ADUNARE ÎN I 846
Domnilor Deputaţi ai Obicînuitei Obşteştei Adunări,
I. - Mulţamirea cc simţ de a vă vedea aclunaţi împrejurul

Me.u este cu atit mai vie, eu cît s[t aclaogft şi dulcea nădejde
că această zi va însemna epoca unei desăvîrşite uniri între
Stăpînire şi Obşteasca Adunare. Binele obştii o cere, Dom-
nilor, şi iată vin a vă întinde o mînă, care nu poate să vă fie
bănuită. Mă cunoaşteţi şi mai de mult : dar de patru ani
încoace, de cinel cereasca Provedintă m'a chemat la oblădui
rea acestei ţ[1ri, aţi avut prilej a v[1 încredinţa şi mai bine, c[t
subt ac:eastr1 inimă cu totul închinată patriei, nid s'a ivit,
nid se va ivi vr'o dorinţă sau vr'o mişcare, care sfi aibă alt
sfirşit de cît a ei înaintare şi fericire ; şi pot zice, cu cel mai
adînc sentiment de mulţumire, că ale Mele ostenelI nu au
r[1mas zadarnice.
II. - Înaltele doă Curţl: subt a c[tror umbrire ne aflam,
au adăogat
prin o noă facere de bine un nou drept la a noastri't
recunoştinţă, bine voind a asigura pe temeiuri mai cleslw,dc
şi mai întinse intereaelc negoţului nostru.

Ill. - Pc lingă dreptul de transit, Înalta Poartă ne a i·ec-u-
noscut şi acela al reciprocităţii pentru cite mărfuri s'ar tri-
mite de aici în staturile Turciei, sau vor veni dintr'acestea în
Principatul nostru, supuse şi unele ea şi altele tot la acea
vamă de cinci la sută. Dccl astăzI modestul pavilion romîn
este ocrotit în mările Împărăţi\'. Otomane, întocmai ca şi cele-
i-alte pavilioane ; iar negoţul, împreun[1 cu agricultura noas-
tră, iau din zi în z.i o noă întindere.
IV. - Asemenea şi Oblăduirea Rusească, prin c-el din urmft
al său tractat, a bine voit a consfinţi nevătămarea dreptului
CESTIUISEA ALEGERILOR 187
vămilor noastre, recunoscîncl m[lrfurile ruseştr, cite vor veni în

ţara aceasta, supuse la plata ele cincr la sută, fără osebire de
locul ele unele vor veni. Putem dar nădăjdui preste puţin un
folos însemnat la veniturile Statului prin desvoltarea ce ne
făgăduesc vămile noastre.
V. - Un proiect de învoire cu Oblăduirea Moldaviei se va

da în cercetarea Dumneavoastră, atingător u.e o mai strînsă
unire a interesurilor amîndurora Prineipatelor prin ridicarea
vămilor dintre dînsele şi împreunarea venitului lor, spre a se
împărti dup[i o dreaptă analogie.
VI. -- Nu a fost, Domnilor, întru a mea putinţă a împreuna

asemenea, precum aş fi dorit, şi venitul ocnelor, spre depăr
tarea unei deopotriv[l vătămătoare con.curenţii. Vă pot îns[i
da încredinţare crt cel de astăzI venit al ocnelor noastre, de
nu va da prisos, nu va suferi însă nici o micşorare.
VIL - Spre o mai bună organizaţie a exploataţii acestei
însemnate ramure ele venit şi întimpinarea pagubei, cc ne
ameninţri pe viitorime, am soeotit ele trebuinţă a aduce din
strfiiniHate oliceri do mine cu toată ceruta experienţă, ca sfi
se poatfi introduce despre aceasta şi la noi acele înlcsnirl şi
îmbur.,Hftţiri, cc ştiinţele şi artele au adus în alte părţi. !-'la-
nurile despre propusele măsurI au a se da întru a Domniei-
voaslre chibzuire.
VIII. - Dacă acum, Domnilor, vom întoarce privirea cătro
starea noastră cea clin lăuntru, o vom găsi-o fericită ca la
nicI o altă epocă, pe cît mărginitele noastre mijloace o iartă
a 11. Voind a mă încredinţa Însu-mI şi mai bine despre această
stare, M'am preumblat prin judeţe; şi am clobîndit cele mai
plăcute impresii, găsind pretutindenea îndestulare şi îna-
intare, iar către Oblăduire dragoste şi încredere.
IX. - Năprasnica boală a vitelor, de şi a turburat în vara
trecutri această fericire, dar grabnica ei mărginire prin straş
nicele măsuri ce i s'au împotrivit, şi îmbelşugarea, cu care
PARTEA ÎNTÎIA. - 1844--1846
i.:creasca provedinţă întru a sa dttre noi milostivire ne-a mîn:

gîiat, au făcut că acea nenorocire să treacă mai nesimţită.
Acele măsurI se vor urma cu străşnicie, pînă cinel vom putea
lua elesăvîrşită încredinţare că răul s'a stîrpit cu totul.
X. - Obşleasca linişte nu s'a bîntuit nici măcar un minut
în curgerea acestor patru anI; şi dacă cei porniţI la re!(~, a-
măgindu-se pe sine-şI, au socotit. că vor amăgi privegherea
Stăpînirei şi că vor putea scăpa ele pedeapsa pravilelor, unii
ca aceştia-n'au întîrziat a se căi. Putem însă să ne fălim că
ţara noastr(t înfăţişează astă-zI o siguranţă pe cît s'ar put<~a
g-[1si la cele mai mari şi mai bine organizate staturî, cu toate

c[t pedepsele au aju~s a fi la noi mai uşoare d~ cit în orI-
care aitr1 parte, şi osînda morţii, ştiţI că în faptă este cu totul
desfiinţată. Dreptatea cere a mărturisi aci, Domnilor, cu cea
mai aclîncă mulţumire, că lauda cea mai mar0 despre acest

resultat se cuvine celei spre bine fircştI aplec[trî a poporu-
lui romîn.
XI.·- Acele clerăpi'rnătoare abuzuri, cc se urma odinioartt
fi"tră slială şi ap{tsa mai cu osebire pc locuitorul ţăran, au
lipsit; iar ele şi vor mai fi rămas, scăpînd de priveghetorul

nchiu al Oblăeluirei, pricina este, Domnilor, că cles[tvîrşita
prefacere a moralului şi desfiinţarea relelor nărăvirI, sunt re-
zultatele cele mai anevoe a se dohîndi, cerind vreme încle-
lung·ată şi statornică hună-voinţ[t clin partea acelora ce prin
a lor poziţie sunt chemaţI a îndeplini îndatorir'î publiee. As-
tr1-zI însă unii ca aceştia nu mai pot pricinui, spre îndreptare,
cr1 ar f1 clobîndit posturile sau a lor înaintare prin vătr1marea
sti',rei lor.
XII. - Cislele ce se iviseră iarăş'i cu toate răutăţile ce le
însoţesc, tocmelele satelor cu recruţii, necontenitele eheltueli
pentru clădirea pieheturilor şi ţinerea pichetaşilor pc margi-
nea. Dunărei, care toate acestea, precum ştiţ1, era un isvor
necmmat ele clftrăpănarc şi de abuz, s'au desfiinţat. Cutiile
CESTIUNEA ALEGERILOR, 189
satelor, apăratede orI-ce alte cheltueli necuviincioase, se în-

trebuinţează numai spre acoperirPa trebuinţelor, pentru care
ele au fost clintru început întocmite. Indatorirea siHenilor
despre darea recrutului se mărgineşte la leg·Iuita sum[, de lei
trei sute, odată pentru şase anr, măca,r şi dacă în cursul a-
cestei vremr, pentru vre-o pricină bine-cuvîntată, ar fi_ înda-
toraţi a da nou recrut în locul celui d'întîiu.
Necontenitele plîngerI din partea clăcaşilor împotriva aren-
daşilor s'au împuţinat într'o proporţie foarte însemnată prin
străşnicia măsurilor, ce s'au putut lua spre cea prin putinţ[L
asigurare a dreptului fie-căruia.

Magaziile de rezervă s'au adus întru ceea ce a fost voinţa
pravilei, a ·fl un ajutor adică săteanului pentru vreme de
nerodire, fără vre-o altă greutate pentru <linsul, de cît ele a
·Întoarce cu o mină ceea ce va lua cu alta.
XIII. - Măsurile .ce s'au întrebuinţat spre a întîmpina lipsa
de care se ameninţ[, oraşele clin nerodirea anului trecut, nu
numai au fost îndestule spre a acoperi toate trebuinţele celei
din lfwntru încleslulărl', dar încă l\I'au ertat a păzi nevătămate
şi interesurile negoţului prin sloboda exportaţie.
XIV. - Cercetîncl şi finanţa noastră, vă veţi putea îndes-
tula, Domnilor, c[L deşi este depal'te de a corăspunde cu tre-
buinţele ce din zi în zi se desvoltează mai mult, căcI cu
un buget hotărît odată pentru tot-d'a-una, şi care, despre ve-
nit, nu lasă nădejde de adăogire, iar despre cheltuell se măr
gineşte la cele. neapărate, oe s'au putut prevedea într'o vreme,
cinel înc[L nu intrasem pe drumul pe care astăzI. înaintăm,

. mmează fireşte a se înfăţişa adese neajunsurI şi a se lăsa
multe trebuinţe neîndeplinite; prin silinţa îns[L ce am pus,
mijloacele ce ave_m nu s'au covîrşit, şi a lor micşorime s'a
îndeplinit prin cea mai straşnic[, economie. Casa Vistieriei
este astă-zI uşurată de orl-ce datorie, care prin dobînzr adăoga
la ale oi neajunger1, iar balanţa venituril<;>r şi a cheltuelilor
1!'() PAOTEA iNTiIA. - 1844-1846
-----------------------------
ci s'a ptlzit cu chip ele a lăsa pe fie-care an un prisos ade-

vărat spre a se putea acoperi mai multe cheltueli extra-or-
dinare, precum cele cerute de noa întronare a Domnului,
şi altele asemenea neprevăzute cc s'au întîmplat în curgerea
acestor din urmă anî.
XV. - Toate cele-1-alte case publice se allă în cea mai
bună stare, înfăţişînd o rezervă însemnată, însă: casele Ma-
gistraturilor aproape ele un milion: cutiile satelor, aproape de
trei milioan0; iar casa centrală peste patru milioane; cu toate
cheltuelile la care aceştea a trebuit să contribueze pentru
deosebi te îmbunătăţiri, cc privea la el însele.
XVI. - Cît despre miliţia noastr[l, pot zice că a fost aceea
care dintru început a tras cea mai osebită din parte-Ml în-
grijire şi luare aminte, ca una ce înfiLţişcază cca cl'întîi(1 chc-
ză,::uire a liniştei obşteşti. Nu voi vorbi aicr, Domnilor, despre
a ci cliscipliML şi bărbăţie. Soldatul romîn va fi tot-cl'a-una
un model despre acestea, clar despre a ei învăţătură, clcspre
a ci huni'l petrecere, despre înlesnirea slujbei, despre cîtc
putea să ridice moralul ei, nimic n'am perdut clin vedere,
intrînd necontenit în cele mai miel ami'rnunturr, şi de nu ca
pentru cei mai iubiţi fii ai marei familii a căreia soart[L Mi'
este încrcclinţată, dar ca pentru aceia ce au o mai mare tre-
buinţă de o mai rle aproape priveghere. Numiirul ci l'am în-
mulţit; hrana şi îmbr[lcămintea am îmbunătăţit-o; amuniţia
am ad[1ogat-o; tunurI i-am dobîndit; comenzi de înv[1ţi\tur[L
am întocmit în He-care polc subt privegherea acelora clin os-
taşii noştri ce, din Împărăteasca bună-voinţă, s'au pri imit 1lupă
a l\Ica cerere, în polcurile ruseşt'i; aclăpostirr i-am d[Hlit orI-
uncle trebuinţa a cerut; o cazarmi"i în Bucureşti, alta la Cra-
iova, clo[1 la Ocne, una sutrl noufl-zeci şi patru picheturI pe
toat[L întinderea liniei Dunărei de la Virciorova pînă la Siret;
sp:talurilc ci se pot socoti, despre toate, cele mai bine ţinute
i;;i mai îndestulate. Voi aclăog-a aicl şi întocmirea comenzii ele
GESTIUNEA ALEGERILOR 191
------------------- -------
pompieri, care, organizată întru toate milităreşte, pc lîngr1

noile împrejurări ce dă despre apărarea împotriva foc:ului,
este şi un ajutor însemnat aclăogat ostaşilor noştri: şi toate
acestea, multe pe lingă micşorimea mijloacelor noastre, puţine
pc lîngf1 cele cc urează sufletul Meu, s'a făcut fără n!ci o
împovărare adusă nici ţărei, nicl vistieriei, şi măcar că sumele
cele hotărîte spre acoperirea cheltuclilor miliţiei s'au cunoscut
tot-d'a una a fi ele neajuns.
XVII. - Aş fi fost norocit, Domnilor, de aş fi putut să
v[1 vorbesc şi despre îmbunătăţid aduse la partea judecăto
rească şi la a obştei învăţăturI. Din parte-mi am făcut şi pen-
tru acestea cele ce au fost prin putinţă, neîncetînd cu prive-

gherea, cu povaţa, cu stăruirea. Dar cea d'întîiu clintr'aceste
doă ramuri cerind măsuri pravilnice spre stavilirea pricinelor
şi o mai grabnică a lor săvîrşire; iar cea ele al doilea, o mai
dcsăvîrşită organizaţie şi mai potrivită cu cele de azi trebu-

inţe ale societăţei noastre, precum şi un adaos însemnat de
fondurl, aveam trcbuinţr1 de chibzuirea şi de ştiinţele Dum-
neavoastrrt.
XVIII. - LucrărI cc s'ar socoti grele şi neîndemînaticc
chiar la staturile cele mai bogate, s'au întreprins pe toatr1 în-
tinderea acestui Prinţipat, din Parc unele s'au sr1vîrşit, iar
cele-l'alte se urmeazr1 cu silinţă şi cu toată ct~ruta din par-
te-Mi priveghere.
XIX. - Inchisorile noastre rămaseră încă întru acea stare,
întru car0 le lăsaseră veacurile trecute, înfăţişînd o privelişte
foarte mîlmitoare pentru orI-ce inimă iubitoare de omenire.
Multo dintr'acestea s'au clărîmat, şi în locu-le s'au ridicat,
atît la ocnele amîndoă, cit şi la multe judeţe, unde trebuinţa
a cerut mai cu osebire, încăpcrl, care s'ar putea compara
şi despre a lor construcţie, şi despre ţinerea vinovaţilor, cu
cele ce să văd în ţările cele mai înaintate în civilizaţie. Aş
lî dorit, Domnilor, să pot prenumăra şi această îmbunătăţire
PARTEA îNTÎIA - 1844-184(;
la, cele cc s'au făcut în capitala noastr[t, pr,~cum a şi fost

una clin cele cl'intîiu ce a tras a Mea luare aminte ; dar lip-
sind mijloacele, silit am fost a amina cu mîhnire, fari't a perele
însi'L nftdejdea c[t presto puţin voi putea îndestula şi aceasti'L
trebuinţ~ •.
'· XX.- Stavila, ce despărţia Romînia cea mici't ele cca mare,
şi aducea atîtea neînclemînărt la ale lor comunicaţii, se va
ridica pentru tot-d'auna prin clădirea presto Olt a unui pod

stătător, care nădăjrluesc, că în curg·erca verei viitoare va
lua săvîrşire.
XXI.-- Cheiul de la Br[tila, ce s'a început ele sunt acum
trei an'f, dă astă-zI negoţului acele mar1 înlesniri şi folosurr,
pe care el ele atîta vreme le cerea necontenit şi cu stăruire.
XXII.- Oraşl!l Giurgiului s'a mîntuit de desftvîrşita cler[L-
pănarc ce-l ameninţa necontenitele înecăciuni ale Dun[irei şi
nu mă îndoesc, că acum va putea lua acea desvoltare, la care

îl chiamă a sa poziţie.
XXIII.- Capitala noastrft a avut şi ca partea sa clin îm-
bun[tt[tţir'f, precum : stîrpirea Miţii de la Cismegiu, grădina
publi<·ă, care este astă-zl cea mai frumoasă a ei podoabă,

magaziele ele îndestulare, fintînile, care săvîrşinclu-se în anul
viitor, vor putea îndestula o trebuinţ[L aşa de vie şi ele obşte
simţită, în cît mulţ'f, întru zadarnica de atîţia anr a lor do-
rinţă, nu pot încă crede că peste puţin se• va îndeplini.
XXIV. - Un plan obştesc de şosele şi ele poclur'f, spre îm-
preunarea celor mai îndepărtate şi mai însemnate porturr ale
acestui Principat, a şi început a se pune la multe piirţI în
lucrare, pe cît a iertat lipsa oamenilor cu cuviincfoasclc şti
inţe, şi neîndemînările ce înf[r1.işcază tot-d'auna la început or-
ganizaţia unei aşa ele întinse şi ele complicate lucrări. t;'O·
seaua între Orşova şi schela Klaclovii s'a s[tvîrşit împreun[i
cu toate grelele construcţii, cc primejdioasa poziţie a locului
a cerut. Asemenea şi aceea ce s'a început la rîul Vadului spre
CESTIU?i~:A ALEGEIHLOH 193
------ -- --------- ----
Cîineni, într'o poziţie cu mult mai neîndemînatecă şi mai pri-

mejdioasă, este foarte înaintată, în cît în primăvara viitoare
va putea lua a ci săvîrşire spre a se urma către oraşul Rîm-
nieul. S'a pus în lucrare şi drumul despre Timeş c[1tre Cîm-
pina, unde şi acolo are a se lupta cineva-şi necontenit cu
împiedicările ce înfăţişează natura localităţilor. Am avut prilej
a visita (lintr'aceste trei drumurl pe cele cl'intîii'.1 cloă, şi chiar
în ceasul acesta mă allu sub impresia sentimentului ele mul-
ţămire, ce am cercat văzînclu-le. Cele-1-alte punturr, unde s'au
început asemenea lucrări sunt între Bucureştî, Ploeşti şi Buzău

şi între Craiova, Slatina şi Piteşti.
Oblăduirea ajutorată de experienţa acestor din urmă doi

ani, şi ele ştiinţele cu care în tot ehipul se sileşte a se lu-
mina, nădăjducşte a putea, pe de o parte, să îndrepteze, pe
cît va sta putinţa, greşelile ce se vor fi întîmplat, iar pe de
alta, să dea pe anii viitor!, aceştii mari întreprinderi o orga-
nizaţie mai sigură şi mai înlesnitoare pentru locuitorr, o în-
tindere mai însemnată şi o mai sporitoare activitate.
XXV.- Vedeţi clar, domnilor, c[i rezultatele, cc s'ai'.1 do-
bînclit pînă acum prm cerdtrile ce s'au făcut, sunt toate de
lire a ne încuraja să urm[im cu stăruire întru aceea ce am
început, fără a ne stînjini nici de neîndemînările ce vom mai
întîmpina, nici de îndelungarea vremii ce va trebui, nicI de
jertfele ce se vor cere şi care am şi îngrijit clin început a
se mărgini prin pravilă Ia un număr de zile hotărîte.
XXVI.- Jertfă simţitoare negreşit, pe lîngă cele-1-alte îm-
pov[irărY, Ia care este îndatorat locui torul sătean, dar foarte
midt pe lîngă acele ce i se cerea mai 'nainte subt acelaşi cu-
vînt ele îmbunătăţire a drumurilor, pierdute pentru dînsul ca
şi pentru obşte, iar mai vîrtos pe lîngă marele folos, ce i se
făgădueşte. Civilizaţia intră cu mulţumire acolo unde g·ăseşte
calea lină şi drumul uşor. Naţiele, pe care ea a favorizat
mai cu osebire, sunt acelea, Domnilor, care au ştiut ca s[t
I I 13
194 PAUTEA ÎNTÎIA. - 1844-1846
lupte cu împotrivirile ce au întîrnpinat. Nu trebue dar să pier-

dem ac:l'asta din vedere, dacă voim a ajunge acolo, unde au
ajuns popoarele, care au început ca şi noi.
XXVII.- Într'atîtea străduitoare silinţe, în mijloc.:ul acestei
de obşte mişcărI, ce m'am nevoit a da către un viitor mai
bun, nu c:ra cu putinţă a trece cu vederea îmbun[tffLţirile ce-
rute de star0a mănăstirilor noastre şi a uita că, pe lîngă da-
toria la care ne supune Sfinta destinaţie a acestor lăcaşmi,
se mai aclaogă şi alta nu mai puţin Sfint[t pentru noi: căd
pe zidurile lor sunt scrise mare parte clin analele Istoriei
noastre, iar subt bolţile lor se păstrează încă suveniruri
scumpe pentru noi. A.ceastft Slîntă datorie vom avea noro-
cirea lle a o vedea presto puţin îndeplinit[t. Mănăstirile noastre
se vor ridica din ruinele lor mai măreţe şi mai falnice. Bis-
triţa se siivîrşeşte; Dealul înaintează; Tismana, Coz.ia i-;,i Ar-
geşul se vor începe în primăvara viitoare.
XXVIII.- Acestea au fost faptele şi urm[trile Mele, de cinel
am luat cîrma oblăduirci ; ele r[tspund îndestul la toate vi-
clenele plăsmuiri, cu care nişte cugetători de rău s'au muncit
a împrăştia neodihna în obşte. Am dat, Domnilor, Patriei,
tol ceea ce puterile M'au iertat de a-i da, şi dacă vr'o clatrt
l\!J'am întors cu gîndul către Mine a fost numai să l\Jă întreb
de aş putea să-i dau mai mult. Duhul, supus la a omenirc:i
sl[tbiclune, poate s[t se li amăgit; dar cugetul a rămas curat
şi pricina amăgirei o veţi găsi în tot-d'auna întru a rin1ei
nemărginire.
XXIX. - Îmbrăţişat de Dumneavoastră, luminat de a Dom-

niei Voastre experienţ[L şi ştiinţă, voi putea înainta cu pas mai
sigur spre acel sfirşit, întru care se mărgineşte toată a Mea
dorinţ[i ;;;i ambiţie. Iar Domnia Voastr[t, pc lîngă a Mea iubire
şi recunoştinţă, veţ'î <lobîncli o răsplătire mai dulce în dra-
g·ostea, consideraţia şi reeunoi;;tinţa obştii.
GESTIUNEA ALEGERILOR 195
RESPUNSUL OBSTEŞTEI ADUNĂRI
CĂTRE OFISUL M. S, DOMNITORULUI, DIN I 2 DECEMDRE I 846.
Ob.1teasca Adunare aduce un omagiu adevărului recu-

noscînd că nici într'o altă vreme ,'!tarea din 'Năuntru a
ţării n:a avut o înfăţi1are mai fericită; depune la picioa-
rele Mărie,i Sale tributul prea respectuoasei sale recuno1tinţi
pentru toate faptele mari săvîr1ite: asigurarea bunei stări
şi siguranţii obştei; u1urarea adusă locuitorilor satelor ;
economia introdusă în finanţe; îmbunătăţirea stării miliţii;
năzuinţele de a nimici obicinuinţele vicioase, triste rămăşiţe
ale unor vremuri de nenorocire ; noi foloase cheză1uite co-
merţului ; restrîngerea legăturilor între cele doă Principate;
reforme aduse în exploata.rea ocnelor ; lucrări însemnate
începute în toată Ţara Romînească; mănăstiri ridicate
din ruine, îngrijire neobosită ci Domnului, fri afară ca, şi
inăun tru. pentru interesele ob.~leşii ....
PREA Îl\,\LTATE DOAMNE,
I. - Obşteasca Adunare, pătrunsă în adîncul sufletului de

cuvintele ce aţ'i bine .-oit a rosti Înălţimea Yoastrlt la a ei
deschidere, şi simţindu-se norocită de a se vedea chemată sit
împreune ale sale cu ale Înălţimei Voastre curate cugetărr,
spre înfiinţarea acelei dorite unirT, din care singură se pot
nădăjdui mar'f şi statornice folosurT, vine ai-tă-zT să înfăţişeze
Înftlţimei Voastre prinosul credinţei sale, şi grăbeşte a priimi
cu recunoştinţă acea mînă părintească cc i-aţT intins ca o
chez[tşuire a unui viitor fericit.
II. - Romînul, Prea Înălţate Doamne, cunoştea virtuţile

În[tlţimei Voastre, de atuncT încă, de cî1id ridicîndu-Vă pe
braţe, au privit suirea În[tlţimei Voastre pe scaunul Domnesc
ca cea mai norocită epocă ce s'au reprodus după trecerea a-

tîtor veacur'î; iar de patru an'î încoace, acele virtuţT clesvol-
tîndu-se, întru toată a lor putere, au tras şi mai mult lll'a-
gostea şi respectul obştei.
III. -- Cu negrăită bucurie au al1at Obşteasca Adunare
noile folosurl chezăşuite comerţului nostru de către Înaltele
doă Curţi, care pe lîngă buna voinţă ce tot-d'a-una ne-au a-
rătat, au dovedit cu aceasta şi încrederea ce au în persoana
Înălţimei Voastre; nişte asemenea însemnate l'olosnrr n'ar fi
putut, negreşit, sfi se dobîndească fără acea stăruitoare în-
grijire ce aţ'î avut şi aveţi tot-d'a-una, pentru cite privesc la
interesele sale cele din aiară, precum şi cele din lăuntru.
IV. - Cu nu mai puţină mu}ţumire a aflat Adunarea si-
linţa Înălţimei Voastre de a se strîng·e işi mai mult lireştele
legrtturI ce unesc aceste doCt Prinţipaturr, şi va conlucra spre
dobîndirea acestui sfîrşit pe cît se va atinge de dînsa, aclu-
cînd cea mai deosebită luare aminte la cercetarea proiectului
de convenţie ce i s'a promis. Cu asemenea adîncă plăcere
se va îndeletnici şi întru cercetarea proiectului atingător ele
îmbunătăţirile ce s'au propus a se aduce la exploataţia oc-
nelor clupă un metod mai nou şi mai regulat. Nu poate îns[t
a se popri ele a arăta aici Înălţimei Voastre a sa recunoştinţă
pentru încredinţarea ce bine voiţl a-i da, c[t această însem-
nat[i ramură de venit nu va cerea nici un scăzămînt, de nu
va da prisos.
V. - Întorcînd privirea asupra stărei celei din lăuntru,
Adunarea se socoteşte datoare a mărturisi, Prea Înălţate
Doamne, că într'adevăr nici odată nu s'a allat mai fericită
de cît acum, căci pe lîng·ă îndestularea, siguranţa şi obşteasca
linişte, se vede pretutindenea cea mai vie mişcare spre un
viitor mai bun. Nu putea fi întl''alt chip, în urma ostenelilor
ce aţr jertfit Înălţimea Voastră, pentru uşurarea adusă la
starea locuitorilor ţăranT, pentru buna orînduială şi economia
CESTIUNEA ALEGERILOR 197
în linanţa noastră, pentru însemnatele înaintăd ce s'au făc:ut

în miliţie, iar mai vîrtos pentru stărpirea abuzelor pe cît
greutatea prcfacerei a relelor nărăviri au putut să vie într'a•
jutorul Îni'.ilţimei Voastre, şi toate acestea prin singura im-
pulsie ce Înalta înţelepciune şi neobosita activi1ate a Înălţi•
mei Voastre a ştiut să le dea.
YI. - Adunarea privind şi la lucrările ce aţi întrepins pe
toată întinderea Prinţipatului, s'au încredinţat cu desăvîrşire
c[1 ele, fiind foarte grele chiar pentru statele cele mai bogate,
urma, neapărat, s[t întîmpine aicI greutăţi felurite, mai ales
clin pricina atît a marei lor dcsvoltărr, cît şi a lipsei mij-
loacelor. Trebuia, Prea În[dţate Doamne, un geniu înalt, o
dragoste înfocată pentru binele obştei, o stăruire nepregetată
şi o voinţă statornică de a supune orI-ce împedicare, ca să
închipuiască, să întocmească, şi să aducă la îndeplinire nişte
asemenea bine făcătoare lucrărI, care, pregătind un viitor fe-
ricit Patriei noastre, vor nemuri prin urmare şi oblăduirea
Înălţ.imei Voastre.
\"II. - Era vremea a se ridica în sfîrşit şi mănăstirile noastre
din jalnica lor stare. Să vede că cereasca provedinţă preţuind
frumoasele cugete ce Vă împodobesc, au fost păstrat pentru
Înălţimea Voastră săvîrşirea acestei măreţe fapte plăcute şi
lui Dumnezeu şi oamenilor. Priimiţl dar pe lîngă'recunoştinţa
Adunărei, şi o lacrimă de bucurie din partea preţiosului de-
pozit ce zace sulJ ruinatele lor bolţi.
\"III. -- Nişte asemenea fapte şi urmăd care sunt în pri-
veliştea obştei nu poate de cît să arate deşarte toate năs
cocirile ce patima a putut zgîndări spre întunecarea adevă
rului, şi să facă ca Obşteasca Adunare să se socotească no-
rocită de a putea să unească şi ale sale bine cuvîntărl cu
acelea ce după dreptate aţi cules în preumblarea ce aţI făcut
prin judeţe; şi recunoscînd curăţenia cugetului ce a prezidat
la toate mişcările Înălţimei Voastre, să conlucreze din adîn-
198 PARTEA INTÎIA. - 1844-1846
eul inimei spre înlesnirea povăroasei sarcinI ce purtaţI cu a-

tîta dragoste şi rîvnă pentru singurul şi unicul sfîrşit al bi-
nelui obştesc.
IX. - Acest raport s'a priimit de Obşteasca Adunare după
cele mai multe glasurI potrivit cu ~ g de la art. 48 din Or-
ganicescul Regulament.
Preşedintele Obştcştei AdunărI.
(Urmează 34 de iscăliturl).
ANUL 1847
LEGI ŞI DECRETE
LEGE DESPRE INSTRUCŢIUNEA PUBLICĂ
2 r FEBRUARfE r 847 (N. r691
1
COMPLEMENT LA EXPUNEREA 1 CES'l'IUNEI
') V. 1'. I, p. 333.
LEGEA DESPRE INSTRUCTIUNEA
, PUBLICĂ
21 FEBRUARIE, 1847 (No. 1691
EXPU~ERE
Reproducem legea despre instrucţiunea publică, pe care
am publicat-o în primul volum cu o expunere a cestiunei,
fiind-că acolo se lega cu corespondenţă 1, schimbată intre
Domn şi guvernul francez.
Credem că e folositor să reamintim aci acest act însem-
nat, din care vrăjmaşii lui Yod[t Bihcscu ,;-1-au l'ăeut o am1[1
pentru a învinui pe capul Statului: D. Elias Hegnault, dr, n
fi gonit limba romînească din şcoală ~1, - D. Hcliadc nrulu-
lescu, de a fi lovit limba naţională în şcoli, de a fi mar-
tirizat prin bătăi de joc şi prigoniri pe autorii naţionali '31;
-- alţii de a fi pus asupra învăţămîntu.lui public o dare
oore depărta de la- dfnsul clasele de _jos.
Ar li destul, pentru a răspunde acestor învinuiri dictate de
interes, să reamintim scopul creaţiunei teatrului din Bueu-
reştl, pe care Prinţul îl defineşte ast-fel în llecretul său de la
15 Aug·ust, 184-3: « Clădirea unui teatru în Bucureşti, e 'U'lt

lucru care priveşte nu numai la folosul acestui oraş, dar
'.\ Vezi în T. I expunerea cestiunii instrucţiunei publice, scrisoarea
lui Vodă Bibescu către D. profesor D..... de la Louis le nrand, ~i
corespondenţa Domnului cu Ex. Sa D. de Salvandy, ministru al iu-
strucţiunei publice al Franţei, p. 335-344.
') lstol'ia Pri!tţipatelor Du11,fre11e de E. HEGNAULT, p. 258.
") Protectomt11l 7'arului de HELIAUE HĂDULESCU, p. 28.
20i PARTEA ÎNTÎIA, - 1847
totului neamului Romînesc, prin influenţa izbăvitoare ce va

avea alît asupra bunelor năravuri, cit şi asupra desăvîn;irii
limbei naţionale şi desvollarea literaturei Romîneşti)) 1). Am
putea eita înd Buletinul oficial No. 97 din 17 Octombre
18-1-i\ care ne spune că Prinţul a făcut să se dea lui He-
liade decoraţiunea Ni~amului, din cauza muncii sale, a
jertfelor făcute pentru desvoltarea limbii şi literaturei romî-
neşti şi a izbînzilor sale în această ramură; sau, am putea
ariHa gratificaţ-ict
de doă-spre-zece mii lei dată lui Simion
Marcovici, om de litere. (Eul. of. 3 l Decembre No. 1191.
Dar hudgetul eel rcstrîns al Prinţipatului,-cam 37 de mi-
lioane,- nu impunea oare Domnului măsurile la care s'a o-
prit pentru .:Ja sCi înalţe învi"iFtmîntul în şcolile romîne Ia ni-
velul la care s::! afla în ale statelor streine? Nu se zicea oare
în lege că <lîndu-se lirnbei romîneştr la Academie cea noă
numai un loc lăturalnic nu se crea de cît o stare de lucru
VREMELNICĂ 1 Prinţul nu-şl arătase oare Uunurit cugetarea şi nu
declarase că limba romînească va înlocui la cursurl pe cea fran-
ţuzească în zioa „cind vom fi dobindit, în graiu naţional, căr
ţile neapărate, şi vom fi format profesori în stare de a se sluji
de dînsul în mod rodnic la diferitele cursuri de ştiinţe şi de is-
torie 2) ?" Nu era oare lucru înţeles că ţinta acestei Academii era
să înfiinţeze O ri'1sadniţ[1 de tinerl profesorl romînl meniţl Si°l
înlocuiască pe profesorii francezI? Nu era oare impus de art.
f'> al le~·ii că la Academie se vor îndeletnici C1-' o mai desă
verşite deprindere şi în limba naţională?
Nivelul şcolilor
primare şi secundare, în care limba romînească era în deo-
sebit păstra fa, nu ciita oare s[1 fie înălţat ·t Această Academie,
în fapt, nu era oare o facultate în care, - fiind dată ţinta
urm[1rită,-o taxă pentru şcolarl intern, şi externl era lucru
') Vezi decretul din li'> August 1843, p. 142 din acest volum.
') Scrisoarea Domnului către D-lui D.... profesor la colegiul Louis
Ic Grand, T. i. p·. Hli9. .
LEGI ŞI DECBETE :!05
neapărat? In sfirşit orI ce idee marc•, incrcclinţat[t, pentrn

1)
a fi adusă la îndeplinire, unor lucrători siguri şi iscusiţ'i, nu

are nevoe oare ele timp ca s[t dea roadele nădăjduite'! ~ u
era oare acesta faptul pentru învăţămîntul public încredinţat
în Romînia învăţaplor profcsorI francezi, a căror intrare in
Academia clin Bucurcştr fusese îngăcluit[t de guvernul M. S.
Regelui Ludovic Filip, în concliţiunT nsobidnuite ele buna
voinţă ·t
Dar ce valoare puteau avea aceste raţiuni în ochii celor
care duceau lupta în contra lui Bibescu ·! Nici una, precum
am văzut ; - Bibescu abdicînd, părăsind ţara, opera-i nu fu
urmată;- par'că le ar fi fost iriC'[1 s[1 lase în pic'ioare un mo-
nument care să reamintească neamurilor viitoare patriotismul

Suveranului romîn !
Eată cîte-va părţi clin scrisoarea D-lui ele Nion 2 ) către D.
Guizot care desăvîrşeşte expunerea cestiunii · învăţămîntului

public din primul nostru volum, şi care aratit de ce cabi-
netul clin Sin-Petersburg· nu înclr[isni s[i opue o l'orrnalâ po-
prire la creaţiunea liceului lranecz în BucurnştL
«Obiectul ee-şi propune legea nu c atît ele a preschimba
în întregul său planul însemnat ele Regulamentul Organic
din 1832, cit de a-l alcătui şi ele a-i înlesni aplicarea. Scoale
primare în comuni, scoale elementare în oraşe, învăţămîntul
superior sau complementar în BucureştT, aceasta este şi va
urma a fi cadrul acestei alcătuiri îndestul ele apropriate stării
ele faţă a ţării, dacă roadele cele bune la care se putea aş
tepta lumea n'ar fi fost aproc1pe ele tot nimicite printr'o ne-
cleso.vîrşită îndeplinire, a cărei pricină trebue mai ales căutată
în neîndestularea fondurilor lăsate de la început pentru acest
scop clin casa ce priimeştc, în fie rare an, prisosul veniturilor
') \". T. I. p. 339.

') D. de Nion către D. Guizot, 10 Sep tem bre 1847 (Arhivele al'acc-
rilor străine, Paris).
206 PAHTEA îNTÎIA. - 184i
averilor mănăstire!;tL O altă piedicri tot atît de însemnată a

desvoltărei acestei instituţiunI este greutatea ele a găsi pro-
tesorl care s[1 cll'a t·hezăşiile neapărate ele moralitate şi de
destoinicie : (·[1e'f scoala superioară din Bucureşt'L care în
at:eastă privinţi'1 trebuia să fie un fel ele scoală normală, era
însă!;I prin constituirea sa prea slabi pentru această menire. Cu-
noscînd mai bine de cit or1-<:inc neajunsurile unei asemenea
stări a lucrurilor, Prinţul Bibescu er:.1. viu îngrijit de neapă
rată trebuinţă ele a aduce un leac răului ; clar năzuinţele sale
61cleau în faţa neputinţii în care se al'Ja ele a veni singur de
hac opintirii clerului în faţa măririi sumelor ce erau ele luat
pc fondurile ele rezervă. AYea nevoc, ca să-ş1 ajungă ţinta,
ele sprijinul unei A.clunărI ascultătoare şi de îng-[iduirea cabi-
netului rusesc, îngăduire mrri care nicr o abatere ele la te-
meiurile puse ele Regulamentul Organic, nu este lăsată în
voea guvernului Tării Romîncştr, mai ales în c:e priveşte fi-
nanţele. Ac:eastă îngăduire s'au oferit oare-şI cum de sine
însf1ş1 în urma unor clispoziţiunr foarte stri'1ine, de sigur, ele

un adevărat spirit de buna voinţă pentru propi'1şirea înv[iţă
mîntului public, dar ele care Domnul a aYut dreptate să se
grăbească a se folosi. Excelenţa voastră ştie ce neplăcere pri-
cinueşte Curţii oerotitoare obiceiul ce au familiile frun laşe
ale 'f[trii Romîneştr de a-şi trimite copii s[1-ş1 faci't studiile în

Paris. Neîndr[iznind poate de o cairnlată s[i opue o formal[t
poprire acestei porniri, s'a gînelit cel puţin că mmările ar li
mult micşorate, de s'ar înfiinţa în Bucureştr un stabiliment de
învăţămînt public în stare de a oferi tineretului naţional, subt
supraveghiarea şi controlul agenţilor ruseştr, învăţătura cc el
merge acuma s[L caute, cu mari cheltueli, la o depărtare atît
de mare de căminul părintesc.•>
Am spus în primul nostru volum c[1 guvernul rusesc ho-
tărîse să îngădue să urmeze cursurile de drept de Ia facultatea
mpo,·ialii din St-Petersburg, tinerii 11[1scuţ1 în principat, nu
LEGI ŞI DECHETE 20i
1nai să fie fii de boeri, să aibă certificate de bună purtare,

şi să fie în stare ele a pl[tti spesele de studiu.
D. de Nion vede în această măsură «o arătare nedată pe faţă,
dar în destul de înţckas[t, a nepl[1cnrci cu care priveşte Ru-
sia pornirea ce îmboldeşte pc tineretul moldo-romîn spre limba,
literatura şi ideile franeew. Aceasta este, zice D-sa, o dare
du ştire ameninţrdoare pentru familiile care înddisnesc, după
atîtea olieioase îmboldir:r, să încredinţeze Universităţii noastre
educaţiunea copiilor lor: e un semn şi o încereare a unei
popriri mai pe faţrt 1)..... "
«Totuş'i, în fapt, o asemenea ocrotire dată proiectului
de lege nu lăsa nicI o încloialii că el va fl priimit. Înzestrarea
an11al[t a învăţ[tmîntului public a fost mai mult de cît în-
doită, şi un an al acestei înzestrăr:î mărite, dat din'naite şi
peste cele-I-alte, pune din acest moment pe Domn în stare de a
făptui cele mai multe din îmbunătăţirile la care de mult se
gîndea. OrI care să fie de altmintrelea gîndurilc şi ideile cc, în a-
ceast[t împrejurare, i-au Yenit în ajutor, c foarte îndoelnie c[t
Prinţul Hibescu să su creaz[t astrîns a lu urma întoc.:mai În al-
cătuirea practică a l<'g·ei celei nol. Ast-fel, de pildă, studiul
limbei slavone, trecut pentru cea cl'întîia oară în progrnmul
învăţămîntului, nu va fi în fapt de cît pe o treaptă foarte de
jos. Se zice că toate cursurile vor li făcute în franţuzeşte de
profesorr francezi, şi pc cît se va putea într'o desăvîrşită con-
gliisuire cu planul de studiI adoptat ele Universitatea Fran-
ţii. Domnul ştie foarte bine într'adevăr că, chiar cu fondu-
rile cele nol: de care se poate sluji Academia din Bucmcştr,

ea nu va putoa mult timp încă să-i dea persoane în stare de a-l
ajuta în diferitele rămur'i ale slujbei obşte~tL De aceea c
foarte de crezut că în cugetul Domnului· aeeastă Academie
nu va li, mulţT anI încă, de cît un fel de şcoală pregătitoare
') D. ele Nion către D. Guizot, 2ii Ianuarie 1847,· (Art;hivele aface-
rilor str[1iue, Paris).
208 PARTEA ÎNTÎIA. - 1847
clin care eşincl,

cei mai mulţl clin şcolar'1 vor merge s[t-ş'1 s[i-
vîrşească studiile în Franţa.
«Nimic de altmintrelea nu va li mai În unire cu dorinţa
obşteasc[t a părinţilor şi a copiilor, şi aceştia vor mai avea
un puternic prilej de întrecere în gînclul cc are Domnul ele
a trimite şi de a ţine în Paris, cu cheltuiala Stalului, pe acei
ce se vor fi arătat mai destoinicI în Bucureştr. Toate aceste
vederr se vor făptui ele oare-~ Prinţul Bibcscu va găsi oare
într'însul şi împrejurul său tăria neap[irafa pentru a le pune
în practir:ă, chiar înrruntîncl încurcăturile ce-i poate aduce
făptuirea lor? Nimcn'1 nu poate să aurme sau să nege lucrul
ele mai 'nainte: a1· li a nu recunoaşte cît de vremelnică este
starea în carn se află Domnul şi 'fara .. i>
Domnul de Nion, ;răsincl c[t suma ccrut[t ele la tinerii prii-
miţI să urmeze cursurile ;\.cademiei din BucureştI, era prea
mare, mai aks pentru extcrnI, se folosi ele o convorbire cu

Domnul pentru a-i şopti ideea, - a cărei ţintă a fost înţeleasă
de Măria Sa, -- «de a înfiinţa o sală de azil, deschisă exter-
nilor în intervalul daselor.n
«Regulamentul Organic poruncise înfiinţarea unei case
pentru învăţămîntul gratuit al fetelor fără mijloace, ai căror
părinţ'1 ar fi adus foloase Statului. Acest proiect rămăsese
pîn[t acum neîndeplinit, prin lipsa banilor trcbuincioşI. Gu-

vernul i-a găsit de curîncl (v. art 9).n
OFIS
DESPRE ORGANIZAREA ŞCOAL1'LOR
21 Februarie 1847 (No. 169).

Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, VV, cu mila lui Dumnezeu
Domn Stăpânitor a toată 'fara Romînească,
Cinstitei Obicinuitei Adunări.
Văzînd raportul rm No. 41,8, ce Ni s'a înfăţişat subt iscă-
LEGI ŞI DECnETE 209
litura Preşedintelui şi a Secretăriei acei Cinstite Obicfouite

Obşteşti Adunări, prin care se supune la a Noastră cunoştinţă
că cercetîndu-se proiectul pentru organizaţia şcoalolor şi în-
fiinţarea pensionatului de fete, s'a priimit întocmai după co-
prinderea lui; Noi, potrivit art 49 din Regulamentul Organic,
întărim acel proect aşa precum s'a încuviinţat de Cinstita
Adunare.
Dumnealui ~eful Departamentului Credinţei este însărcinat
cu citirea acestui Ofis.
(Urmează iscălitura M. Sale!.
)I. BĂLEANU
LEGEA DESPRE INSTRUCŢIUNEA PUBLICĂ
VOTATĂ DE OBŞTEASCA ADUNARE ORDINARA A TARII-ROMÎNEŞTI IN

Ş2DINTA-I DE LA 2 IIIARTIE 1847, Şl SANCTJONATĂ DE DOMN.
ART. 1.-- Învăţăturile publice se împart în doo, pe cît pri-

veşte la partea bărbătească sau la partea femeiască.
ART. 2. - Pentru ceea ce priveşte învăţătura copiilor de
partea bărbătească, aceştia se vor împărţi în trei secţiun:r,
adică: în şcoale de sate sau comunale, în şcoale de oraşe
sau elementare şi în şcoale desăvîrşitoare sau academice.
AHT. 3.- În şcoalele de prin sate învăţăturile se vor măr
gini întru aceia a citirei, a scrierei, a catehismului şi a celor
d'intîiu operaţii aritmetice.
ART.4. - În ora~ele de căpetenie ale judeţelor, pe lîngă
clasele de citire, scriere, de aritmehci't mărginită în cele patru
operaţii şi de catehism, se vor înfiinţa cite doo clase pentru
învăţătura gramaticei, a elementelor Istoriei, a Geografiei şi
a Aritmeticei cu fracţii.
11 14
210 PARTEA îNTÎIA. - 1847
În capitala Bucureşti, se vor aşeza trei de aceste şcoli, iar

în oraşul Craiova una, cm adăugire de învăţătura cunoştin
ţelor uzuale şi a desemnului liniai, aplicate la arte şi meş
teşugurI.
ART. 5.- Învăţăturile desăvîrşitoare se vor urma într'o

Academie, ce se va aşeza în capitala Bucureştl, în care se
vor învăţa limbile Latină, Elenică, Franceză, Germană şi Sla-
vonă cu o mai desăvîrşită, tot de o dată, deprindere în limba
\ naţională.
Pc lîng{1 acestea se vor învăţa Istoria universală, Retorica,
Elementele Filosofiei, şi ale ştiinţelor Fisico-matematice.
Toate aceste învăţături se vor împărţi în 12 clase.
Cele de jos patru clase ale acestei Academii se vor întocmi
şi în oraşul Craiova.
j Se va alătura pe lingă această Academie, o Facultate pentru
~ învăţătura legilor acestei ţărJ, cu îndeplinire de cunoştinţa le-
gilor romane, şi în comparaţie cu legislaţia aitor neamurJ,
,împărţindu-se aceste învăţături pentru curs de doi ani.
I ART. 6.- Ca o sucursală a acestei Academii se va aşeza
1
pc lingă departamentul ostăşesc, o şcoală de aplicaţie, pentru
· îndoit sfirşit, ele a se pregăti acolo atît aspiranţii la gradurr
milităreştr, cit şi cei ce vor 1l a se întrebuinţa la lucrarea
şoselelor, a podurilor, a minelor şi alte asemenea slujbe in-
ginereşti.
AHT. 7.- În Academie şcolarii se vor împărţi în interul şi

externl, unii şezători în pension şi alţii vor urma învăţăturile
la Academie 1 locuind la părinţii lor.
~ Dintre şcolarii cei clin lăuntru, 24 se vor ţinea cu cheltuiala
I\Statului; aceştia se vor priimi din fli acelor părinţl, care vor
li săvîrşit însemnătoare slujbe ţării şi se vor af1a a fi scăp[1-
taţl, dînclu-se precădere acelor şcolarl carl vor fi dat dovezi
ele o mai mare capacitate la învăţătură.
ART. 8.- Învăţăturile în şcolile comunale pentru sate,
LEGI ŞI DECRETE 211
precum şi cele elementare pentru oraşe, se vor urma ti.~ră

nicT o plată, iar pentru învăţăturile în Academie, precum şi
ale celor de limbl streine, ce se vor aşeza în oraşele Craiova
sau şi în alte oraşe, şcolarii vor plăti, şi banii se vor aduna
şi se .vor face venit al şcoalelor.
Plata în Academie va 11 pentru şcolarl cite 3 galben! (36 \

1. n.) pe trimestru, iar pentru cei intern! cite 20 galbenr (240
1. n.) pe trimestru.
În oraşul Craiovei pentru clasele de IimbI streine, 11e-care
şcolar va plăti doi galbeni /24 1. n.) ş'în cele-I alte oraşe unde
vor fi asemenea c.:lase cîte un galben (12 1. n.) pe trimestru.
ART. 9. - Pentru ceea ce priveşte Ia învăţătura fetelor, se
va aşeza în capitala BucureştI un pensionat; şi fiind că .fun-
datorul sfintului Spiridon Nou prin testament hotăreşte ca
din prisosul venitului acestei mănăstirl să se înzestreze un
număr de fete pe tot anul, iar o bună creştere fiind o zestre
morală cu mult mai folositoare de cit puţina dare în bani ce
se sloboade astă-zi, spre acest sfîrşit se Iegiueşte ca să se
întocmcasc[t un pensionat ele fete, ale c[truia încăperi se vor
clădi sau pe locul acestei mănăstiri ce-l are alăturea, dacă
aceasta se va găsi priinclos · spre acest căpătîiu, sau în altă
parte, şi din venitul mănăstirei Sfintului Spiridon, să se dee
pe tot anul în trebuinţa acestui pensionat cite lei 40,000 (15,000
l. n.), sumă ce din socotelile înfăţişate, se găseşte astă-zt a
fi prisos, peste cheltuelile urmate clupă duhul şi dispoziţiile
testamentare ale fundatorului, rămăind şi rezerva mănăstirei
pentru cheltuelr extra-ordinare; iar sporind veniturile după
vreme se va aclăug·a şi darea către pensionat.
În acest institut sc vor ţinea cu cheltuiala clin acest venit,
şi 12 fete de părinţl carr vor fi făcut slujbe însemnătoare Sta-
tului, şi se vor al1a a li scăpătaţl.
Pc lingă acest \'cnit, se va ad[tuga o sumă ele 500,000 lei
(187,500 l. n I spre a se îndeplini trebuinţele acestui pensionat,
212 PARTEA ,ÎNTllA. - 1847
şi a veni după trebuinţă spre 3:jutorul şi altor particulare

institute de fete, ce se vor întocmi în Principat.
ART. 10.- Spre punerea în lucrare a acestei noi organi-
zaţii se va da pe fie-care an din prisosul veniturilor casei cen-
trale l), pe lîngă legfoita sumă de 350,000 lei i131,250 I. n.),

un adaos de 500,000 lei 1187,500 I. n. i. ţi o dată pentru tot
d'auna din rezerva acestei case suma de alţT G0),000 lei pentru
pregătirea încăperilor trebuincioase, pe cît această sum[i va.
putea H de ajuns 2).
') Aceastrt casri e cea care priimeşte prisosul \'eniturilor clerului re-
gulat peste cheltuelile îndrituite de Guvern.
') La urma acestei hotăriri, se află un tablou al ~colilor clin Ro-
minia care 'nfă\işează un total de 2518 şcoli (clin care 2309 comunale,
187 particulare, 18 normale), urmate de 56300 şcolari. }
1n afară de dînsele, avem: { L<-<.t=.""I
1° Şcoala centrală din Craiova: 504, înscrişi, 449 examinaţi, 8 pro-
fesori.
2° Colegiul naţional al S-lui Sava, clasele primare 487 înscrişi, :ms
examinaţi, 3 profesori.
Universităţi: 416 înscri~i, 290 examinaţl, l3 profesori.
Clasele complimentare: 17 inscrişi, 16 examinaţi, 3 profesori.
Drept: 2 înscri~I, 2 examinaţi.
Matematice: 5 inscri~i, 2 examinaţl.
Adică un total de 2o18 şcoli, 49 profesori, 57851 ~colal'i.
I. I - .• () . ' I
~J:. ,/\,v1'- ... - - '\'-· 0,,._._ ·,, - •~ •
LEGEA DIN 28 FEVRUARIE 1847.
DESPRE NATURALIZAREA MARE SI MICĂ.

'
EXPUNERE
LEGEA DIN 28 FEBRUARIE 1847
DESPRE NATURALIZAREA MARE ŞI MICA
EXPUNERE
Proiectul acestei legI fusese lucrat în 11346 (Registru 124, p. 54).
Această lege hotărăşte condiţiunile neapărate pentru a clo-

bindi naturalizarea mare şi mică; ea constitue un privilegiu
pentru Moldovenl şi apropie pe Romînii din cele doă ţărl surori.
Sub Domnia lui Vodă Bibescu, străinul nu avea drept să
posede în ţară nicl un tel de a0aretur1 şi această lege măr
ginitoare era pentru Romînia, în împrejurările în care se alla,
o chezăşuire a naţionalităţii. Legea votatri subt ministerul D-lui
I. Brătianu a reînfiinţat pentru str[iinI aceaşI mărginire, clar
cu privinţă numai la moşii, străinul rămînînd liber să po-
sede case.
Să observăm că, pentru a dobîndi naturalizarea, Moldovenii
găseau în 1847 mai multă înlesnire de cit găsesc Transilvă
nenii ele la 1866. Constituţiunea face o deosebire între natu-
ralizarea ordinară şi ceea ce se numeşte recunoaşterea cali-
tă.ţei de Romîn. Aceasta din urmă este pentru orI-ce persoană
romînă de neam, dar care prin naştere este supus[t unui alt
Stat; în fapt însă, una nu prea se deosibeşte de cea-I-altă de
cit prin termeni, căci amîndoă au nevoe de votul Camerei care
este liberă să nu-l dea; pe cînd, prin legea de faţă, \Ioldo-
veanul dobîndea cu deplin drept naturalizarea, în urma nu-
mai a unei cererI îmmînate Domnului.
Se vede că era Capul Statului în vecI căl[LUzit de ideea

de unire frăţeasc[i între cele doă Prinţipate.
LEGE
ART. 1. - Naturalizaţia cea mică va da străinului ce o va
dobîncli, drept de a se face proprieta1· ele nemişcătoare în
ţară, de a li primit în slujbă !haz dreptul ele a fi ministru şi
preşedinte al treptelor judecătoreşti/, şi ele a li cinstit cu ran-
gurile ţărei, potrivit cu ale sale merite, de a pretinde pensia
după îndeplini1·e de vr'o slujbă publică pe anii hotărîţI de
pravil[1, de a fi ales şi aleg[1tor la staturile orăşeneşti precum
şi la numirea sub-cîrmuitorilor.
Această naturalizaţie se va dobîncli prin urmarea orînduc-
lilor şi regulelor întocmite prin art. 37\l al Regulamentului
Organic.
ART. 2. - Naturalizaţia cca mare, pe lîngă toate cele-1-alte
drepturr ce clă naturalizaţia cca mică, va da şi aceea de a
putea fi ales şi alegător la Obicrnuita Obşteasca Adunare,
precum şi de a fi ministru şi preşedinte al treptelor judecă
toreştI, şi va înfiinţa cea întru adevăr şi întru toate împC1-
mîntenire.
Această naturalizaţie se va putea dobîncli numai de către
!ii acelora ai cărora părinţl vor li dobînclit naturalizaţia cca
mică, pe cît acei fii se vor fi născut în urma dobînclirei na-
turalizaţiei ele către părintele lor, şi pe cît ei şi părinţii lor
vor fi rămas statorniciţi într'această ţară; tot acest drept vor
avea şi acei fii cad se vor li născut mai 'nainte ele a clobîndi
părintele lor naturalizaţia, cînd ei vor fi născuţi în pămîntul
acestei ţări clin mumă pămînteancă.
ART. 3. - Fiul celui cc a clobînclit naturalizaţia cea mică,
voind a se bucura de dreptul naturalizaţiei celei marI, se va
arăta cu jalbă la Domn în anul în cani va fi împlinit vîrsta
pravilnic[1, adăogîncl dovezI despre toate calităţile cerute prin
articolul al 2-lca al acestei legiuirI, ca să i se dea diplomă

de naturalizaţie, spre a se bucura acela de toate drepturile
civile şi politice ale unui pămîntean.
AnT. 4,. - Prin escepţia întemeiată pe legăturile cc unese
Prinţipatul Moldovei cu al Romîniei, cei născuţi :\IoldovenI lo-
cuind şi hălăduitori tot-ll'a-una în coprinsul Prinţipatului
MoldoYei, cari se vor aşeza într'acest Prinţipat, vor dobîncli
naturalizaţia numai prin a lor statornicire aici şi prin cererea
ce vor face către Domn, fără de a mai fi supuşi la cele-

1-alte condiţii e:oprinse la art 379.
Iar lii ~loldovcnilor împămînteniţi, de obşte se vor bucura
de naturalizaţia cea mare, asemănat cu desluşirile coprinse
în articolul al 2-lea din proiect I).
Rdspunsul Ob1te1tei Adundri către M. S. Domnul

Adunarea inştiin\ează pe Domn că a adopta[ proiectul de lege
despre naturalizare.
28 Februarie, 1847, (No. 460).
PREA ÎNJ\LŢATE DOAI\INE,
Proiectul despre naturalizaţia mică şi mare trimis Obşteştei

Adunări cu ofisul Înălţimei Voastre sub No. 133, desbătîndu-Sl'
cu toată luarea aminte, s'a priimit cu preschimbările coprinse
în osebitul anecs. Acest proiect dar, împreună cu prezisul
anecs, Secretăria plecat le supune la cunoştinţa Măriei Voastre
spre a se da Înalta întărire.
Acest proiect şi raport s'a priimit de Obşteasca Adunare
după cele mai multe glasuri potrivit cu~ g de la art. 41:l.din
Organicescul Hegulament.
(s) Preşedintele Obşteştei Adunări.
l Urmează 21:l de iscălituri).
'I Vezi I,·toria Romi11ilo1· de D. XENOPOL, voi. VI, p. 189.
218 PARTEA INTiIA, - 1847
LEGEA DIN 1847
PENTRU INTOCMIREA DIRECŢII LUCRĂRILOR PUBLICE
ART. 1. - Direcţia lucrărilor publice se va alcătui de patru

despărţirI:
I. - Despărţirea inginerească pe lingă Departamentul din
'Năuntru;
li. - Despărţirea lucrărilor de poduri şi drumuri;

III. - Despărţirea de arhitectură;
IV. - Despărţirea lucrărilor idraulice.
ART. 2. - Despărţirea 1-ia se va alcătui de:
Un şef al despărţirii cu ştiinţe inginereşti;
Un şef al secţii, căruia se va încredinţa corespondenţa şi
contabilitatea;
Un şei de masă;
Un ajutor;
Cinci scriitori;
Un registrator;
Doi topograli;
Un desinator;
Doă calfe, unul ele zidarl, altul de dulgheri;
Un magazier.
ART. 3. - Despărţirile 2, 8 şi 4, se vor alcătui He-care de
un şef, un ajutor ele a sa specialitate, un desenator şi un
tîlmaciu; toţi amploiaţii în slujba Statului pentru vr'o ramură
atingătoare de specialitatea unia din aceste trei despărţiri, se
vor socoti legaţi de despărţirea respectivă.

ART. 4. -Despărţirile 1, 3 şi 4, se vor plăti din casa Vistierii;
iar despărţirea 2, împreună cu toate cele-1-alte cheltuell ce-
rute pentru cei-1-alţi amploiaţi ce vor trebui la lucrarea dru-
murilor, precum inginer!, conductori, priveghitorl şi a.Iţii ase-
menea, se vor plăti din paragraful drumurilor şi fiind că su-
mele paragrafului drumurilor nu sunt îndestul spre a putea

acoperi toate eheltuelile trebuinefoase, precum se prevăd
printr'aeeastă legiuire, şi pentru că legiuirea din anul 1843
hotăraşte ca fie-care sătean să facă şase zile în lucrul dnt-
murilor, mărginind a nu se lua ei în mai· mare depărtare de
eît trei poştii, şi experienţa a dovedit că este peste putinţă
de a se întrebuinţa toţi locuitorii în lucrul drumurilor, ne-
putîndu-se începe mai multe puneturr de odată în fie-care
secţie; pentru aceste cuvinte dar, şi spre înlesnirea acoperirii
cerutelor cheltuelr, se găseşte eu cale ea zilele locuitorilor
celor ce se vor alla eu locuinţa într'o depărtare mai mare
de trei poştii de puneturile lucrării, acele zile să se plătească
după preţurile legruite acum, şi se vor mai legTui în viitor
prin Obşteasca Adunare, pentru clăcaşii cu mîinele; lingă
asemenea [sume] se vor mai adăoga şi sumele ce se adună pe tot
anul din taxa podurilor ce s'au clădit şi se vor mai clădi
eu cheltuiala Statului, ţiindu-se de către Departamentul din
'Năuntru socoteala pentru toate după orînduiala contabilităţii,
care supuindu-se în tot anul la control, se va trimite în urmă
în cercetarea Obşteştii Adunări.
ART. G. --Toate relaţiile Departamentului din 'Năuntru cu
direcţia lucrărilor publice, despre ori-ce lucrare obştească,
despre mecanismul celor şase zile de lucru, despre înlesnirea

veri căruia material şi ţinerea eontabilităţei, se vor urma prin
despărţirea inginerească, care va li mijlocitoare între cele-
i-alte despărţirI cu Departamentul.

ART. 6. - Pentru ori-ce lucrare ar dori să întreprinză Stă
pînirea, Departamentul va alcătui program desluşitor, după
care despărţirea respectivă a direcţii lucrărilor publice va al-
cătui proiect eu toate amăruntele şi devizele prescrise de a
ei specialitate. Acel proiect îndeplinind condiţiile cerute prin
program, se va supune Înaltei întăriri.
ART. 7.- La întîmplare de vreun plan mai serios, sau vr'o
220 PARTEA iNTÎIA. - 1847
nctlomerirc în pricini tecnice, Departamentul va aduna pc

toţ.i şefii osebitelor clespărţirI, care subt numire ele comite
al direcţii lucrărilor publice, vor cerceta acel plan, şi so

vor chibzui asupra neclomeririi supuse desbaterilor. La acest
comitet se va putea chema clupă trebuinţă, spre a se întreba
şi a-şr da părerea, şi alţii clin inginerl şi arhitecţ'i ai Statului;
iar raporturile se vor iscăli la asemenea împrejurare numai
de şefii despărţirilor, cu arătare de părerea celor-1-alţI ce vor
fi fost faţ.ă.
ART. 8.- După întărirea proiectului, Departamentul îl va
pune în lucrare, înlesnind toate materialurile, şi lucrătorii ce
se vor cerc prin deviz, iar temeinicia lucrării şi a ei execuţie
întocmai după proiect, vor rr1mînea cu totul în îngrijirea şi
răspunderea şefului lucrării respective.
ART. !.J. - Uneltele de tot felul se vor păstra într'aclins în
magazie la Departament, şi se vor slobozi clupă trebuinţă,
dindu-se în priimirea şi răspunderea despărţirii respective.
AHT. 10. - Lucrarea drumurilor se va împărţi peste tot
Prinţipatul într'un număr ele secţii potrivit cu acela al dru-
murilor cc s'ar putea întreprinde pe fie-care an; drept aceia
şeful Departamentului, pc loc după încetarea lucrărilor ac-
tive, ce se sl-îr~sc cu sfirşitlll toamnii, se va îndeletnici pînă
la viitoarea primăvară întru alcătuirea planurilor şi devizelor
trebuincfoasc pentru următorul an, ca, după acelea, şi mijloa-
cele şi trebuinţele ce va avea, să hotărască şi personalul
trebuincios.
ART. 11. - Fie-care secţie de <lrumurI, care va cuprinde
mai multe puncturI, se va încredinţa unui inginer cu des-
toinice ştiinţe ele podurr şi drumurl ; iar lic-care punct în
parte va avea:
Un conductor de 1-iul clas;
Un comisar;
Doi conductod de al doilea clas;
LEGI ŞI DECllETE 221
Opt privighetori;
Doi scriitori 1).
ART. ~2. - Lucrările încetîrnl de la l-ii:'1 Nocmvrie ~i pînă.
la 1-iu Aprilie, iar conductorii de 1-iul şi de al 2-lea c:las
liind statornicI, cei d'întîi se vor îndeletnici împreună cu in-
ginerii secţiilor respective lu alc[ituirea planurilor de amă
runtur'f ale lucrărilor ce vor fi a se întreprinde în următorul
an; iar conductorii de al 2-lea clas se vor aduna în Capitală,
unele li se vor da cunoştinţe teoretice mai întinse, ca într'accl
chip sri se deschiză o carieră acelor tineri, încredinţîndu-sc
după vechime, iar mai vîrtos după merit, îndatoririle ele
coneluctorI de întîiul clas.
ART. 1:3. - Amploiaţii cc vor li a se întrebuinţa în lucră
rile tehnice ale acestor specialităţi, se vor lua tlintr'aceia
care, osebit de cl6vezile ce vor îri.făţisa, prin diplome sau ates-
tate, că au dobîndit cerutele cunoştinţe teoretice cel puţin
ele matemateca elementară, se vor găsi, prin examenul cc li
se va face de către comitet, că au cunoştinţe şi practice 111
specialităţile în care vor lî a se întrebuinţa.
ART. 14. - Aceia care se vor găsi clcstoinicr în urma zi-
selor examene, luîntl atestat ele capacitate .<le la comitet,
se vor recomanda de cr1tre Departament la Înalta întărire 2 1.
l) Aceştia s'au C'alculat pe numărul ele 960 salahori; la întimplare

însă de a se adăoga sau a scădea numărul lucrătorilor, asemenea se
va urma într'aceiaşi proporţie şi cu <linşii.
') Instituţiunea, prevf1zută de Regulament, fu înfiinţată. în 11:!H2 de
Kisseleff (Decretul No. 63n). Cheltuelile se suiau la 4800 de lei pe lunf1.
Nu er:rn de cit un singur serviciu şi un singur inginer cap. Şi chim·
fură scă,mte cheltuelile, în 18R4 (Decretul No. 81) la 2,H00 de lei pc
lună. Serviciul fu oare-şi cum reorganizat in 1841 şi costa atuncI 4,lU0
de lei pe lună. Numai sub Vodă Bibescu i se dete o mai mare însem-
nătate.
Raportul Obfteftei Adundri

cdtre ln. M. S. Gheorghe D. Bibescu, VV. 1)
Adunarea cere ln. M. S. deslegarea cea de pe urmă a cestiunii mă

năstirilor închinate. Se regăseşte în acest raport simţimintul atît d::
des şi atit de puternic arătat de Domn, în scrisorile şi memoriurile
Sale către cabinetul din Sin-Petersburg; - se regăsesc chiar într'însul
expresiuni din acest memoriu. E foarte sigur cr~ acest act a fost tri-
mis Domnului de către Adunare în învoire cu Măria Sa şi că l'a trimis
cabinetul din Bucureşti celui din Sîn-Pete1·sburg.
28 Februarie 1847 (Ko. 462)
PREA ÎNĂL'f ATE DOAMNE,
Sunt 17 anI de cînd noI instituţiuni prefăcînrl trecutul, au

asigurat acestei ţ[1rI folosurI statornice întemeiate pc princi-
pii de dreptate şi potrivite cu trcbuinţcln rari se simţeau.
Clnd toate se organiza, eînd toate lua o f'orm(t îndestulătoare
şi legluită, nu putea negreşit o parte clin eele mai de căpe
tenie a acestui Stat, să rămîie neatinsft şi sri nu urmeze ob-

şteştei impulsii. La anul 1834 dispoziţii înţelepte şi bine-
făc~toare au prescris şi regulile cu eari avea să se adminis-
treze mănăstirile toate, şi în urmă, cu silinţa sînţilor părinţ'i
carr Ic cîrmuia, Mitropolia şi Episcopiile au dobîndit noi pre-
faceri în administraţia lor, folositoare şi aeestor aşezăminte şi
obştii; dovadă sunt îmbunăt[1ţirile carI se aduc în toate zi-
lele la toate acelea cîte privesc la dînsele, şi înaintarea vred-
nică de laudri cu care subt părinteasca îngrijire şi înt[irire a
Măriei Voastre, se înalţă, clin dărămăturile lor, cele mai rui-

nate dintr'însele. În mijlocul acestui zel spre un mai bine, în
mijlocul aeestei porniri generale spre îmbunătăţire, o trist[t
şi mîhnit0are privelişte se ridică înaintea ochilor norodului
întreg; mănăstirile cele închinate Sînlelor Locuri zac în întu-
') BOLEAC, p. lfi\:l.
LEGI ŞI DECRETE
nerecul părăsirei, şi la multe dintr'însele lipseşte pină şi chiar,

îndeplinirea sîntelor orînduell. Şi mormintele acelor buni creş
tini cart le-au ridicat din nimic şi le-au îmbogăţit pentru a
da obolul săracului, pentru a adăposti călătorul, pentru a în-
tinde nenorocirei mina, pentru a plăti sîntele -datorii către
patria lor, ajutînd-o cu dispoziţii testamentarii vrednice de
blagoslovenia urmaşilor, sunt de multe orl răsturnate, sfărî
mate şi asvîrlite în locurile cele mai uitate, amestecîndu-se
ţărîna lor cu pulberea ce le împresoară. O asemenea jalnică
stare au tras şi trag·e după <linsa, hula şi strigările norodului
întreg al acestei ţări, şi nimiceşte legiuirile consfinţite de Re-
gulamentul Organic, şi pe cele ce le cîrmuia mai înainte de
clînsul. Nu putea dar să nu mişte şi cele mai vii simţiri în
inimile tutulor, să nu tragă cu dinadinsul toată luarea aminte
a acestei Adunări, care socoteşte că nu şi'ar împlini sînta
datorie cu care este însărcinată, dacă nu ar desvolta înaintea
ochilor Înălţimei Voastre aceast[i privelişte întristătoare, !';li
dacă nu s'ar adresa la înaltele şi patrioticele sentimente ale
Înălţimei Voastre, cu care tot-d'auna Vă străduiţi pentru bi-
nele norodului ce-l cirmuiţi, ca să Vă arate adînca sa mîh-
nire şi neastîmpărul în care se a(lrt, pentru că, împotriva
tuturor principiilor de dreptate, aceste aşezăminte cari s'au
zidit, s'au înzestrat de către strămoşii noştri,- numai pentru
cuvinte de faceri de bine pentru această ţară, numai cu cu-
gete de a sluji drept mărturiă vecl'.nică de dragoste către cele
sinte şi dttre patria lor,-au ajuns afară din toate pravilele ce
ne cîrmuesc, în desăvirşită neorînduială, şi, pe cl'asupra tu-
tor acestor rele, dind şi o pildă de escepţie vătămătoare du-
hului de supunere alcătuirilor acestei ţări şi a bunei orin-
dueli ce domneşte. Dacă ne vom întoarce de a cerceta dreptu-
rile ce avem, le vom 'găsi întru toată întregimea în testa-
mentele ctitoriceştl ce se allă la toate aceste aşezăminte Şi
cari nu se poate tăinui; le vom g·ăsi în arhivele sintei Mi-
224 PATITEA îNTÎIA. - 1847
tropolii şi ale· Episcopiilor, unele şi pînă astă-zI stau dovezr

netf1găcluite de dreptul ce a avut tot-d'auna Guvernul şi Ob-
1;1teştile Adunări de atuncI de a cislui şi a otărî partea con-
tribuţiei cu care se îndatorau averile aeelor mănăstirr a veni
într'ajutorul ţ.[1rei, atunc'i rînd veniturile lor nu se suia nici
la o a zecea parte din ceea ce sunt astrt-zI. Astă-z'î dar, cînd
prin noile legl'.uirr de la leatul 183 I, s'au înzecit veniturile,
cînd ar fi putut nădăjdui verr-cine că, potrivit tutor cuviinţelor
şi prăvilelor, întrunindu-se clnpă exemplul celor-1-alte măn[1s
tir'i:, ar aduce verr un ajutor atîtor trebuinţe neapărate ce se
ivesc clin toate pftrţile, în toate zilele, în strîmtoarea în care
ne al'lăni despre mijloace, mai vîrtos alo instrucţiei publice,
şi a pornirei spre progTes a clerului, singurul haz asupra că
ruia se întemeiază fericirea neamurilor, şi cel d'intîiu obiect
<le îngrijire chiar al acestui cler, se v[tzu aceste marî voniturl
împrăştiate de aceia ce Ic cîrmuesc fără folos pentru obşte;
încă poate zice Adunarea, şi cu chip vătrtmător bunelor rno-
ravurl pentru toată societatea. SiliUt dar de opinia obştei în-
tr'aceasta, convinsă de vătămătoarele rezultaturr ale acestei
nepravilnicii, Obşteasca Adunare, plină de nădejde în iubi-
rea-Vă de dreptate şi în înţelepclunea Înălţimii Voastre, aduce
cu plecădunc aceste imprejurărî la Înaltă-Va cunoştinţă, prin
org~nul chiar al preşedintelui ei, rugindu-Vă plecat să bine-
voiţI a porunci, ca încai prisosul veniturilor ce, precum
este de obşte cunoscut, au isvorit la toate proprietăţilr,

precum şi la cele mănăstireştr din dispoziţiile Regulamen-
tului Organic cu desvoltarea comerciului şi întocmirea orîn-
cluclilor proprietariceşti, acest prisos, Prea Înălţate Doamne,
să se adune pe seama casei Centrale, ne-fi.inel cu drept
ele a se lăsa în reaua întrebuinţare a acelor ce le cîrrnuesc
astă-zi, de vreme ce ele pînă acum nu au intrat în orîn-
duelile de obşte ale mănăstirilor intocmite după legîuirile
carT au produs acest simţitor adaos la veniturile pro -
LEGI ŞI DECHETE 22ii
- ------- ------------
prietilţilor acestor mănăstiri; avînd toată încredinţarea în ale

M,Iriei Voastre Înalte sentimente de dreptate ci'l nu veţi scăpa
clin vedere măsurile trebuincfoase spre a se supune pra,·i-
lclor locale şi testamentelor ctitoriceştT, şi legluirilor, şi obice-
iurilor trecute şi celor acum în fiinţii, ce le supun de o po-
trivă, ca şi pe cele-I-alte mănăstid, şi de care legiuiri nu se
pot depărta fări'i a îmmulţi sentimentele de ură şi hulă cu
carr asti'i-zi Ic acoperă opinia publică.
,, l'reşedi11tele Obşteştii .Adumlri: :--i'EOFIT, :\litropolitul Un-

gro-Vlahiei; Secreial"i: C. G. FILIPESCU, ION MANU; Aju-
tori: CONSTANTIN HOŞIANU, R. POROINEANL'.
Domnul către Obiclnuita Obfteasca Adunare

Domnul răspunde că nu va da nimic uitării din ce poale ajuta la
ajungerea ţelului dorit, şi-i c!rt povaţă de a avea încredere în dreptatea
!naltei Curţi ocrotitoare.
Văzînd cuprinderea raportului Cinstitei ObidnuiteT Obşteştr

Aclunăd, cu No. 1-62 şi 472, atingătoare de mănăstirile închi-
nate, Noi reeunoaştem şi preţuim sentimentele cari au dictat
cererea ce Ni se t~ce printr'aceasta, precum şi dreptele cu-
vinte pe cari acea cerere se întemeiază. Noi nu am încetat,
de cînd am luat cîrma oblăcluirei, de a face toate cîte au
stătut într'a Noastră putinţă, P.a să clobînclim regularea ace-
lor mănăstirT, pe temeiuri potrivile cu drepturile acestei ţ[iri,
şi ca să nu lăsăm nici un prilej de mustrare cugetului Nostru,
că am fi scăpat vre-o împrejurare fără a Ne folosi de dînsa,
precum nu vom lipsi a urma şi pe viitor spre <lobîndirea a-
cestei legiuite dorinţi a ci'1rii înclcplinirc o AŞTEPTĂM CU TOATĂ
t;-;Cl{EDEREA CE UHMEAZ.\ SA AVE~l lNTHU DREPTATEA UNEI
!NALTE cmszumr. Dumnealui, secretarul Statului, este îns[1r-
cinat cu citirea acestui ofis.
I I 15
LEGILE DIN 28 FEBRUARIE ŞI 4 MARTIE 1847
REFORME JUDECĂTOREŞTI
REFORME JUDECĂTOREŞTI
Legile din 28 Februarie 1&47
Legea de faţr1, ca şi cea care hotăr(işte prescripţia în privin\a uzur-

pririi de pămînt, are de scop sr1 micşoreze numărul proceselor datorite
maniei clasir înalte de a se tot judeca, şi să scurtează durata lor. In
acest scop, Domnul, prin supresiunea Curţii de revizuire,-reduce la
trei numărul instanţelor judecătoresU. Face mai repede expeduirea
procedurei afacerilor judecate în primă instanţă, supuse la apel şi tre-
buind să fie confirmate de Suveran. Măreşte taxa de plătit, înainte de
fie-care compariţie, de către plingător,-pentru c\însul şi pentru pro-
tivnicul său,-cu dreptul de a priimi i11dr1rr1t, dacă cî!;,ligă, taxa înaintatlfo
pentru protivnic.
(Decret 181 Bui. of. No. 19).
Noi, Gheorg·he Dimitrie Bibescu V.V., cu mila lui Dumnezeu

Domn Stăpînitor a toată 'fara Romînească,
Cinstitei Obicinuitei Obşteştl'. AdunărI.
Văzîml raportul cu No. 459 ce Ni s'a înUiţişat subt iscăli

tura Preşedintelui şi a Secrctăriei acelei Cinstite Adu.nări,
prin care se supune la a Noastrri cunoştinţă, că cercetîndu-se
proiectul trime!:I pe lîngă olisul Nostru cu No. fil, însă unul
pentru o mai grabnică 1; săvîrşire a pricinilor judecătoreştr su-
') «Numărul procesurilor s'a mic~oral într'o foarte mare proporţiune"

- sc1·ie un an mai tîrziu D-lui Guizot D. de Nion,- «atît în urma ho-
tărîrei unui soroc neînvins pentru contestaţiile privitoare la călcărl
de pămînt, cit !;,i în urma dc\ic(1rei taxei care trebue să fie plătită înainte
de deschiderea ori-cărei acţiuni civile." D. de Nion către D. Guizot,
Bucure~li, 7 Febrnarie 18i8, (Arhivele afacerilor străine.)
puse la apelaţie şi întărirea Domnului 1/, iar cel de al doilea

pentru adăogirea şi reformarea priimirei taxei de înfăţişare la
judecată, Cinstita Adunare le-a priimit cu adăogirile însem-
nate în anexurile alăturate pe lingă raportul său, Noi, potri-
vit cu art. 49 din Regulamentul Organic, întărim acele pro-
iecte aşa precum s'au priimit <le Cinstita Adunare.
Dumnealui şeful Departamentului Dreptăţii este însărcinat
cu citirea aeostui ofis.
!Urmează iscălitura M. Sale).
LEGEA D'ÎNTÎ1O
PENTRU O MAI GRARNICĂ SĂVIRŞIRE A PRICJNILOR JUDECĂTOREŞTI

SUPUSE LA APELA'j.'iE ŞI ÎNTĂRIREA DOMNULUI
PARTEA l-a
AHT. 1. - Curtea de revizie, întocmită la anul 1840, ca o a

patra treaptă judecătorească, pentru cercetarea pricinilor hotă
rî te de Înaltul Divan 2 ) şi de Curtea apelativă de Comerţ, se
<lesliinţează pentru tot-<l'a-una.
ART. 2.- Înaltul Divan, acum împfirţit în doă secţii, va ră
mînea cu o secţie singură, subt numirea de Înaltă Curte, alcă
tuită de noo mădulare, putinei a judeca şi în complect de şapte.
Iar majoritatea glasurilor cerută de legiuirI asupra hotărîrilor
- 'I «S'ar părea lucru de temut ca această dispoziţiune s[i nu fie un

neajuns mai ales pentru clasa săracă, dar nu trebue să uităm că. pre-
cum 1,'a văzut mai sus, procesele de o valoare de 260 de lei (92 fr.
60 b.), sau mai mică încă, - singurele pricini în care persoanele din
această clasă se pot găsi încurcaţi în Ţara Romînească, - sunt scutite
de ori-ce taxă şi de ori-ce consemnare de acest fel." D. de Nion c[1tre
O. Guizot 18 August 184,7. (Arhivele afacerilor străine, Paris.)
') !naltul Dinn sau !nalta Curte.
REFORME JUDECATOllEŞT) 231
va fi tot-d'a-una în număr d.e cinel; de aceea se adaogă patru

mădulare la secţia I-a a Înaltului Divan, spre îndeplinirea com-
plectului de noo; iar secţia a 2-a a acestui Divan sc des-
fiinţează.
ART. 3.-Divanul criminalicesc, precum şi Divanurile jude-
cătoreşti civile de aict din Bucureşti, şi acelea din Craiova,
vor purta de acum înainte numele de Curţi apelative, ca unele
ce priimesc şi judecă apelaţiile în potriva hotărîrilor judecă
toriilor de întîia cercetare, însf1 cel d'întiiu: Curtea apelativă
criminalicească, şi cele de al doilea: Curţi apelative civile.
ART. 4.-Pe lingă doo secţii ale Curţilor apelative civile de

aicI din Bucureşti, se mai o a treia secţie cu aceeaşi
adaogă
orînduială şi aceleaşi atribuţii, şi cu adăogire de cîte un su-
pleant pe lîngă fie-care secţie, cu leafă de 1500 lei pe lună;
avînd a judeca, secţia 1-ia: pricinile din judeţul Ilfov cu po-
liţia Bucureştilor, Argeş, Dîmboviţa şi Prahova; secţia a 2-a:
pricinile din judeţele Slam-Rîmnic, Buzăul, Brfiila şi Ialomiţa;
iar secţia a 8-a: pricinile din judeţele Vlaşca, Teleorman, Oltu
şi :\luseelul. .Judeeătoria de întîia cercetare să judece cu de-
săvirşire pînă la lei cinci sute, iar Curţile apelativ<:! civile, în

asemănare cu Curtea apelativă Comercială, să judece uu de-
săvîrşire pînă la lei şapte mii, şi de lei şapte sute venit (pă
zindu-se însă tot-d'a-una dispoziţiile art. 322 de la secţia a
ti-a, Cap. 7 din Regulamentul Organic), cînd însă hotărîrile
lor vor fi unite cu hotărîrile judecătoriilor de întîia instanţă;
iar cînd nu vor fi unite, atunci Curţile apelative, atît cele
civile cit şi cea Comercială, vor judeca numai pînă la lei
una mie, iar de venit pînă la lei una sută, şi cu acest chip
toate Curţile apelative să fie într'o asemănare; de aceea tre-
buinţa cere ca, după asemănarea Curţilor apelative din Bu-
cureşti, să se complecteze şi Curţile apelative din Craiova,
adică cu adăogire de un supleant la secţia 1-ia şi de doi
clleni la secţia a 2-a.
232 PARTEA ÎNTÎIA, - 184i
PAltTEA A II-a
ART. 1. Hotărîrilc Curţilor

apelative civile, atît cele de
aicl din Bucureşti, cît şi cele din Craiova, vor veni d'a droptul
la întărirea Domnului, precum ~i acelea ale Curţei apelatiH·
de Comerţ 11.
ART. 2. Toate apclaţiilc împotrirn hotărîrilor Curţilor a-
pelative civile şi a Cm\ei apclativ[1 tic Comerţ, se vor îndrepta
ele către Domn la Înalta Curt,.! ~I, cîncl aceste hotă!'Îr'i nu vor
li unite c11 acelea ale judecătoriilor de întîia cercetare, sau
se va cunoaşte la dînsele abaterea din forme, sau din pra-
vilă, care dînd cea clcs[1vÎr"iitft hoti:\rîrc după mulţimea gla-
surilor, se va înt[tri clu llomn; spre acest srir,;;it, pentru citi-
rea tutul01· hotrtrîrilor şi alc[1tuirea raporturilor c[ttrc Domn,
') uFaplele au îndrituit cu Loate aceste temerile ce arălam despre

întindcr(•a datf1 interYen\iunci Domnului. Tocmai pe hol[1rîrile de acest
fel luate de Hospodar. se hizuesc, cu dreplalc sau nu, cele mai multe
din înviuuirile roslitc ~i exploatate cu aLîla agerime în contra-I îu a-
cesle din urmă nemuri ..... lff1sp11nsul neslrftmutat al lui Vodă liibescu
la obsen·ările ce I se fac în această prirni\f1, ţinleşle lipsa dcsf1vîrşită
de chezr1:;;uiri în organizaţiunca actualr1 a magistraturei, precum şi nc-
puliu\a în care se vecie El însu~i de a aduce leac la o stare de lucrnri
pc care numni îmbunr1tăţirea morayurilor şi a educaţiuuii obştii o
\"Or pulea preschimba eu rod. Intervenirea Domnului s'ar pulea în-
dritui cu mult mai bine printr'un prilej pc care El nu-I rosler:,tc, dar
care esle cu Loate acestea înlemeial. E că, în :il"arr1 de Dînsul, mul\i
:ii\: se amesled'1 în administrarea clrept[t\il, :;;i cr1 de ar lăsa Hospodn-
rnl din minft dreptul ele control şi de reYizuire pe care 1-1 dri legea cca
nori în conglăs1me cu Yechinl obiceiu, n'ar face alt-ceva, vorbind
drept, de cil să lase această însuşire de căpctunie unei înduri străine
cu mult mai puţin înclriluite de cit a f:ia.u D. de Nion cfilre D. Guizot,
7 Februarie, 1848 (ArhiYele afacerilor str[1i ne, Paris).
«Nu Yoin\a a lipsil Domnului ele a desfiinţa :imestecul autorităţii su-
perioare în :il"acerile judec;Uore:;;Ll; dar starea morală a tribunalelor
\firii şi părerea ,,hşlii care Ycdca în ncest nmcslec, - mai ales subt
Domnia accslui Vodă,-o putcrnicft clwziişie, se opunea tare la acea~tii
dc·sfii1qare,, .-, Citc-rn rnrbe despre 7;,m Ho111i11em,cil, p. 442 DcnLu, edilur,
l'aris1.
') Dind :ic·c<;lei Cur[i de a ,l-a inslan\ă însu~irile unei Cm\1 de Ca-
sa\iunc, llu:lluul preg-f1lea infiiuţarca acestei inslante supreme.
REFOIIME JUDECATOREŞTI
-- --------- ---
se vor orîndui pe lingă Ministrul Dreptăţii doi accesor'i, oa-

meni de caracter, cu experienţa şi cu !Ştiinţă de pravilă, fie-
care cu cîte lei una mie cincr sute leafă pe lună.
AHT. 3. - Apelaţiile împotriva hotărîrilor Curţii apelativrl
criminalicească, precum şi ale Curţii apelativă civilă din Cra-
iova, în pricin'i criminale şi corecţionale, se vor îndrepta la
Înalta Curte, după orînduiala cerut[i de legiuiri în pricini cri-
minaliceşti.
P AllTEA A lll-a
AHT. 1.-Pi·icinile cîte se află astă:,,;1 îndreptate la Curtea

ele Hevi:,,;ie se vor cerceta de către Înalta Curte alcătuită de
'
m[ldularii ce nu vor fi judecat acele pricini mai 'nainte, com-
plectuindu-se, la neajungere, numărul de noo, cu din mădu
larii Curţii apelative.
ART. 2.-Pricinile cîte astăzi sunt încă nehotărîte, spînzurînd
la secţiile amîn<lo[i ale Înaltului Divan, se vor supun~ de că
tre Departamentul Drepfoţ.ii la Înălţimea Sa, spre a se în-
tări sau a se trimite în cercetarea Înaltei Curţi, potrivit cu
mai sus zisul art. ::l de la partea II.
LEGEA A DOA
PE:--:TRU AD.:I.OGIREA ŞI REFORMAREA PRIIMIREI TAXI! DE lNFĂŢIŞARE

IN JUDECATĂ.
PHEŢUL TAXEI
AHT 1.-Taxa înl'rtţ.işărilor la judecătoriile 'Prii m pric.:inl

civile şi c.:omcrcialc, se legfoeşte pe viitor dup[l preţurile ur-
mi'itoare:
a) Pentru întîia pornire la judeci'ttoriile de întîia cercetare
galbeni 2;
234' PARTEA ÎNTÎIA. - 1847
b) Pentru apelaţie la Curtea apelativă

de Comerţ şi la Cur-
ţileapelative civile, galbenl n;
c) Pentru apelaţie d'a dreptul către Domn, prin Departa-
mentul Dreptăţii, galbeni 10.
ART. 2. - Se deosibesc de această răspundere pricinile care
vor fi apucat a intra în cercetarea judecăţii, încheindu-se jur-
nalurl pregătitoare, şi se vor fi împlinit taxele după cea mai
dinainte legiuire.
RlNDUEALA DĂRII TAXEI ŞI A PRIIMIREl RECLAMAŢIEI.
ART. 3. - Reclamantul, sau avocatul său, vrînd să por-

nească jalbă cu cerere de judecată, se înfăţişează la procu-
rorul judecătoriei, plăteşte taxa îndoitri, adică, una pentru
dînsul şi alta pentru prigonitorul său, pentru care, de va do-
bîndi dreptate, se despăgubeşte ele la acela, cu adăogirea ce
va facţ judecătoria la alegerea cheltuelilor judecăţii; ia ele
la numitul Procuror adeverinţa de priimire în coprindere, că:
«cutare, pornind judecată în potriva cutăruia, pentru moşie
«(sau orI-ce alt va fi), au plritit la această Procurorie taxa
«legfoită, <lupă care este în drept a-şI înfăţi~a jalba eătre
«Presidenţia acestui tribunal.» O alătură pe lingă jalbă, şi
apoi dă jalba în mina Presidentului, carele numai <le cît în-
semnează pe dînsa zioa priimirei, şi porunceşte prin rezoluţie
la registratura grefei, să o treacă în registru, să-l: pue nu-
mărul <lupă orînduială, şi să dea în mîna reclamantului ade-
verinţă subt a sa iscălitură, cu însemnare de leat, lună şi zi,
şi în coprinderea următoare: «Cutare a pornit judecată pentru
«moşie (sau orl-ce alt va fi), la acest Tribunal al judeţului
«cutare, şi pl:i.tind taxa judecăţii la Procuroria acestui Tri-
«bunal, i s'au proprit jalba dimpreună cu adeverinţa Procu-
ccroriei, s'au trecut îu registru la No. cutare, şi i s'au <lat
«această adeverinţi'i spre dova<lft.ii
REFORIIIE JUDECA TOR EŞTI 236
ART. 4. - Această orînduială se va păzi şi pentru apela-

ţiile ce se vor da la Curtea apelativă Comerţială, şi la cele-
i-alte Curţi apelative civile, precum şi pentru apelaţiile cc se
dau d'a dreptul către Domn, prin mijlocirea Departamentului
Dreptăţii, cu modificaţie numai că în Departamentul Drep-
tăţii, va îndeplini pe Procurorul, casierul, şi pe President, şe-
1ul Departamentului, sau Directorul în lipsa celui d'întîiu.
ART. 5. - Dovezile ee au s[i se dea şi ele Procurorr şi ele
registratorr, precum şi de casieml, şi registratorul Departa-
mentului Dreptăţii, se vor tipări într'un număr de ajuns, eu
locurI deschise pe unde cere trebuinţa, şi se vor împărţi pe
la toate Procuroriile şi gTefele judecătoreşt'i, lăsînclu-se şi în
Departamentul Dreptăţii num[irul trebuincios, pentru priimirea
apelaţiilor ce se vor da d'a dreptul către Domn.
ART. 6. - După întărirea acestui proiect, orI-ce jalbă în-
cepătoare cu pîră de judecată s'ar înfăţişa în Departament,
orl: dată c[ttrc Domn şi cu rezoluţie Domncasei"i orînduit[i la
Logofeţie, se va înapoia reelamantului cu rezoluţie isdtlit[i
de şeful Dcpal'tamentului, sau dircctornl, ea s[i se îndrepteze
reclamantul cn asemenea jalb[t la Presiclenţia locală cl11p[1
ce va plăti mai întiiu taxa legiuită la Procuroria ele acolo.
CONT ABILITATE
AHT. 7. - Toţi procurorii de obşte sunt datorI, a doa z1

clup[i sfîrşitul fie-caria luni, să trimiţă la Logofeţie, pe lîng[t
raporturi formale, banii adunaţI clin taxe, cu list[1 anume, de
ce nume şi în care zi a luat.
ART. 8. - Se îndatorează şi Presidenţii tot într'acca zi să
trimeaţă şi Dumnealor pe lîng[i aclresurI şi raporturi formale,
liste de jelbile încep[itoarc, ce a priimit în eursul acelei luni,
şi arătătoare de numele reclamantului, de zioa priimirei, de
firea pricinei, în puţine cuvinte şi cu însemnare în potrivri
PARTEA î:-:TîIA, - 184i
pc osebită coloană, de lucrarea făcut[1 pentru fie-vare din-

tr'accste jelb'L
ART. 9. - Această orînduială se va păzi şi în canţelaria
Departamentului Dreptăţ.ii de către casierul, priimitorul taxii,
şi registratorul, înscriitorul apelaţiilor date cl'a dreptul către
Domn.
AnT. 10. - ţeful Departamentului, sau Directorul, va ob-
serva asemenea liste şi găsindu-le unite şi alcătuite după orîn-
duialrt, precum şi bonii priimiţl toţi deplin, va porunci în-
scrierea lor la venit în condica casierului; iar g·ăsind vre-o
lipsă va stărui pentru a ci indreptare cu înpilarea vinovatului.
ART. 11. - La !ie-care trei lun'f sc vn face tabl[t arătă

toare ele toţr banii adunaţi din tax[1, şi, pe ling[t raportul Lo-
gofeţii, sc va supune la cunoştinţa Domnului; ia1· bariii se
vor trimite d'a dreptul la Vistierie ca să se fac[1 venit al
Statului.
Legea din 4 Martie 1847

(Decret din 8 ~Iartie 1847)
Ace:1~ti\ leg-e mărgine,:,le prescriptia în materie de călcare de pă

mînl, - la H!J de ant cind e făcută cu rea credinţf1_. la 10 ant pentru
înc[tlc[1rile de al 2-lea p1·oprietar;- holi\rf1,;;le adeYărntul înţeles al Yor-
helor de bună l;'i de rea credin\ft 1 ).
(Proiect de lege prelucrat în 1846 '). Hef!'islru 12k p. bi).
PART.Ei\ l-a
AllT. 1 - Alin. B. - ~ 7, vap. a, partea li-a din pravila

ţftriî,-
pentrn nem[trginirca prescripţiei a ei'de[trii de p[tmînt,
so dcsliinţcază cu totul.
• Cn toată nevoia unei reforme cerute de posesorii de bu11[1 credin([t,
1
Camera din 1848-1844 respin.,ese acest proiect cit> lege.

'J l11 afară de cestiunile pe carl' Domnul putuse, - chiar fărri Ca-
IIEFOn~IE JUDECĂTOUEŞTI 2.17
------ -------- ----------------
ART. 2.---:- Prescripţia pentru împresurare de pămînt intră

în categoria obştească a prescripţiei hotărîtă prin pravila ţr1rii
pentru stăpînir-ea cu bun[L sau rea creclinţ[i a lucrurilor ne-
mişcătoare.
AH.T. 3. - Cu rea i;redinţă se socoteşte împresurarea ac.;ee1.1

ce se urm(:ladL de către însuşr persoana cc a !ăcut-o, şi se
şupqne la cel mai marc termen al prescripţii. de trel,zecI de
ani. Iar. cu bună credinţă, _şi supusă la termenul prescripţii

de zece an.T,. se socote_şte cinel vre-o proprietate dinpreun[1 cu
împresurarea ce va fi făcînd la altă moşic învecinată cu_ dînsa,
se va stăpîni de a treia persoan[L la care va ii trecut prin
moştenire, cumpăr:ătoare, dar, zestre, sau cu veri-ce alt titlu.
PAHTEA A II-a
ART. 1. - Împresurătorul cu reii. credinţă se îndatoreazf1 a

întoarce adevăratului stăpîn atît lucrul cit şi rollurile lui în
vremea cî~cl rău s'au luat în a sa stăpînire.
AHT. 2. - Împresur(itornl cu bună credinţă se îndatorează
a întoarce adev[1ratului st[ipîn atît lucrul cit şi rodurile lui din
vremea ce-i s'au cerut prin judceată, ca unul ce n'au avut
cunoştinţă că stăpîneşte rău, şi stăpînul l'au îngăduit a stft-
pîni.
AilT. 3. - Se dă un soroc de un an de la înfiinţarea şi
publicare.'.!. acestei legluirl, pentru toţr aceia la cîţI va lî trecut
sorocul prescripţii după articolul al 3 de mai sus de la partea
1-ia, ca cunoscîn~u-se împresuraţl să p_oată a-şl pornijudecata
într'acest soroc; iar după acest soroc toate pricinile pentrn îm-
presurare ele _pămînt, se vor judeca fi'lr~ osebire după ohşteş
tile temeiuri legiuite printr'această pravilă.
meră, -·· să le rezolve direct printr'un decret, El pregătise inca lu-

critrilc Yiitoarei AdunărI.
PARTEA ÎNTÎIA. - 1847
Adresa Camerii către În. M. S. Domnul.
Camera priimeşte proectul de lege despre hotărirca prescripţiunii în

cestiune de călcare de pămînt.
Proectul pentru mărginirea prcscrip\ii a împrcsurărci p{1-

mînturilor şi pentru adevăratul înţeles a stăpînirii cu bună
sau rea credinţă la asemenea împresurărl, -- trimis Obşteştii
Adunărl cu ofisul Înălţimei Voastre subt No. . • clesbătîndu
se cu toată scumpătatea, s'au priimit cu îndreptările făcute în
osebitul anex.
Acest proect cu pomenitul anex, Secretaria le-a trimis ple-
cat spre a li da Înalta Mării Voastre întărire.
Acest proect şi raport s'au priimit de Obşlcasca Adunare
d~p,ă cele mai multe glasurl, potrivit cu § fJ de la articolul
.;s după Organiceseul Regulament 1).
(Presidentul Obşteştii Adunări).
( Urmează 27 iscălituri)
') Ca urmare a măsurilor de mai sus, suma proceselor întîrziatc, care

la 1-iu Januarie 1847 era de 18.000, nu .mai era de cit de 4.000 la 1-iu
Ianuarie al anului următor (Cuvîntarea la deschiderea Obşteştei Adunări
de la 1848).
Spre a avea cine-va o idee de grija neobosită. a Domnului pentru
această ramură de căpetenie a adminislraţiunii pe care o numim Jus-
tiţie, de poveţele, de 01·dinele, de dojenile reinoite ce dedea prezedin-
ţilor, juclecălorilor, procurorilor, avocaţilor, trebue să citească Buletinul
oficial din 2 Aprilie 184:4, No. 119 şi 30, p. 118 ;- din 7 Aprilie 184a,
No. al; - din 2 Mai 184R. No. 48 ; - din 9 Iunie 184H, No. 60, p.
198 ;- din 9 Iunie 184a, No. 50, p. 199 ;- din 2o Iunie 184H, No. 67.
DECRET DIN 31 MARTIE 1847
STERGEREA
'
VĂMILOR ŞI HOTARELOR
ÎNTRE ŢARA-ROMÎNEASCĂ ŞI MOLDOVA CARE DEVIN
l'RlNCIPA TELE-UNTIE
ÎN AFACERILE COMERCIALE
STEI1GEI1EA VĂ~IILOH SI HOTARELOR
' '
l:\'TRE ŢARA ROMINEASCA ŞI ;\IOLDOVA
Decret din 31 Mctrlie 1847.
~lergerea Yămilor intre 'j'ara Homîneascri :;;i l\loldova şterge şi ho-

tarele intre aceste 'j'[1ri surori. Prin această măsur:, care pune la o laltr1
interesele lor, Bibescu a p1·eg,ltit A LOR UNIHE 1); de atunci ele nu se
mai numesc de cit P[UNCIPATELE UNITE.
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, Voevod, cu mila lui Dum-

nezeu, Domn Stăpînitor a Toatfi 'fara Romîncască,
Luînd în de aproape privire actul tle con-vcnţie, încheiat

la trei-zec'( Ianuarie al anului de la mîntuirea lumei una mie
opt sute patru-zec'î şi şase, subt numărul do[i sute zece, între
Prinţipaturile 'fării Romîneşti şi al l\foldoviei, prin boerI orîn-
duiţI cu deplină putere, însă, din partea Noastră, Dumnealui
Marele Logofăt al Dreptăţii şi Cavaler Alexandru Vilara,-şi
din partea Oblăduirei Moldoviei, Dumnealor Logofătul Drep-
tăţii şi Cavaler Teodor Balş, Logofritul Trebilor clin 'Năuntru
şi Cavaler Iordache Ghica, Luminarea sa Beizadea 2 1 Dimitrie
Sturza, General Inspector al miliţii şi Cavaler, Vei Vist. Vornic

şi Cav:i.ler Lascar Cantacuzin, Secretarul Statului Hatman şi
Cavaler Nicolae Mavrocordat şi Luminarea sa Beizadea N.
Suţu, Logolăt şi Cavaler ; şi giisindu-1 întru toate potrivit atît
') J.~toria Ro111îuilo1· de XENOPOL, p. 181.

') lleizade. Fii de Domn purtau acest titlu subt FanarioţI. lnainte de
Greci, ei se numeau 1Jorm1işori.
1-1 IO
PARTEA ÎNTÎIA, - 1847
cu interesurile respective ale amîn<lurora Prinţipatelor, rati-

ficăm printr'această pomenită mai sus convenţie, spre a-şi avea
urmarea întocmai cu a ei coprindere, şi pe sorocul ce să

mărgineşte într'însa, impreună cu modificaţia care,-prin înţe
legere întrn amîndoă Oblăduirile şi prin deosebit Act,-s'au
adus la sfîrşitul din alinia 1-iu a articolului doă, atingător
de flăcăii ce se vor căsători dintr'un Prinţipat în cel-I-alt. Dat
subt a Noastră iscălitură şi pecete în oraşul Bucureşti, la anul
de la Cristos una mie opt sute patru-zecr şi şapte, Martie în
trei-zeci şi una, şi al cincilea al Oblăduirei Noastre.
Iscălit: Gheorghe Dimitrie BIBESCU, Voevod.
Sc.:l'elantl Statu/u,:: M. BĂLEANlJ.
ACT
Convenţiune între Principatele vecine al Moldovei şi al Valahiei pentru
al doilea period.
HO Ianuarie 1846, No. 210 (Bul. o.ff'. No. 49 şi supliment

al N-rului 49 din 7 Iulie 1847).
Sorocul mărginit de şapte ani prin articolul 25 <lin actul

convenţiei încheiat la anul 1835, între învecinatele Prinţipate
al ţării Molclaviei şi al Valahiei, săvîrşinclu-se la 15 Iulie al
anului trecut 1842, 1) şi Înaltele Oblăduiri ale acestor Prinţipate,
pătrunse ele o reciprocă rîvnă şi dorinţă ele a se statornici
şi pe viitor legăturr temeinice şi doveditoare ele o adevărată
f;'i prietenească armonie, întru toate cele ce ar privi îndemî-
nateci:"1 petrecere a învecinaţilor Uwuitori din aceste Prinţipate,
întru cele ce înlesnesc ale lor trebuinţi, precum şi a obştii
1) Aceste vorbe a! anului tl'ecul ar arăta data 1845, cînd cca adevf1-
~ atri e 5 te 1842. Ele tre))Ue luate în înţelesul de: unul din anii trecuţi.
ŞTERGEREA HOTAUELOR 248
mulţumire în comerţialele relaţii şi tranzacţil,-în acelaşi an

al săvîrşirei sorocului, adică la anul 1842, după întrebuinţarea
tutulor formelor cerute, au orînduit la hotarul pomenitelor
Prinţipate o comisie rniestă de patru rnăclularI, şi anume, clin
partea 'ţ'[irii Moldovei: D-lor Vornicu Iordache Pruncul şi
Spătarul Asanace Danul, şi clin partea Tării Romîneştr: D-lor
Logofătul credinţei şi Cavaler Ioan Manu şi Aga şi Cavaler
Dimitrie Fălcoianul.
Aceştia după o îndelungată stăruire, şi potrivit cu inslruc-
ţiile date de către Sfaturile respective ale Înaltelor Oblăduiri,

-sflVÎrşindu-şI lucrarea,-au închipuit act de convenţie pe al
doilea period, mărginit pe cm·gere de zece ani de la săvîr

şin:!a sorocului celui dintîiu act, şi 1:au îmfăţişat către lo-
curile competente; mijlocind însă împrejurărl, şi după aceste
destule corespondenţii şi observaţii din partea Sfaturilor res-
pective, s'au amînat pînă acum această folositoare lucrare,
fără de a fi dobînclit rezultatul llorit, iar acum. Prea În[tlţaţii
Domni şi Oblăduitori ai acestor doi\ ţ[u·I, îrnlcmnaţi de aceeaşi
ri\'nft şi dorin\i:i pcntrn buna şi mulţumitoarea pctreeere a în-
veeinaţilor locuilorl, şi pentru slobodele relaţii şi tranzacţii
comcrţiale ale tutulor locuitorilor dintr'aceste do[i Prinţipate
încrcclinţ.ate obl[uluirei Înălţimci Lor, şi pentru ca să dea un
sl'irşît temeinic şi vecinic tu tu lor păgubitoarelor împiedicărl,
cite cercarea anilor frecuţr au lămurit eă ar fi suferit comerţul
acestor dotl Prinţipate, după o preurmată înţelegere între
În[tlţimele Lor, ~i asemi"mat eu jumalurile încheete de Sfatu-
rile respective, au orîncluit din nou întru aceasta o într'aclinsă
comisie, !;i anume, Prea Înălţatul Domn al Tării MolrloYei
pe Sfatul Administrativ Extraordinat·, alc[ltuit de D-lor Lo-
gof[ltul Dreptăţii şi Cavaler Teoclo1· Balş, Logof[ttul tr~bilor
din 'Năuntru ~i Cavaki· Iordache Ghica; Luminarea sa Bei-
zadea Dimiti·ie Sturza, General inspector al miliţiei !;'i CaYaler;
Vei Vist. Vomic şi Cavaler Lascar Cantacuzin; sceretarul
244 PAI\TEA ÎNTÎIA. - 1847
statului Ilatman şi Cavakr Nicolae i\Iavrocordat, împreună

şi cu Luminarea sa Beizade Nicolae ~uţul Log·olăt şi Cavalm·,
-şi Prea-lnălţatul Domn al T[Lrii Romîneştr; pc Dumnealui
\larele Logof[lt al Dreptăţi şi Cavaler Alexandru Vilara;
Carii, asemănat instrucţ.iilor ce li s'au dat, f;i într'o unire
aflîndu-se,-astă-z'i, la 30 Ghenarie 1846, au încheiat acest act
de convenţie în coprill(lerea mai jos ariitatfL:
ART. 1.- Convenţia întăritfL la anul 183:>, sii va piizi cu
nestrămutare pîn[i la slîrşitul anului 1847, iar de la 1 Ghe-
narie 1848, convenţia dintre amîndo[i Prinţipatele, se închec
în articolile următoare:
ART. 3.-- Locuitot·ii satelor f;i ai oraşelor dajnici, cc Yot·
do~i clintr'un Prinţipat în cel-alt, ţig·anI,-atit ai Statului cit
l:'i boereştr, şi ai altor particulare feţe, precum şi mănăslit·e{-tt
ai Valahiei, cc asemenea vor fug·i, nu numai să se clea îna-

poi, ci şi acei cari îl vor priimi se supune a plăti spre osînd[t
capitaţie îndoită pentru lieţ-carc dajnic locuitor sau ţigan,
ce-l va sprijini, şi îndată să-l şi dea înapoi, liincl şi Staturile
respective îndatorate ca,-prin Cirmuirea locului,-să prindă pc
asemenea oameni, şi cu eonvoiul cuviinclm, să-i trimită la
graniţ[L ca să îr teslimatisească la Cirmuirea marginii, sau
de voi· veni după dinşii g·onacl, să li să dea lor ajutorul cu-
viincfos, asemănat cu copriwlerea de mai sus spre pt·inclerea
lor; iar l1ric[tii dajnicilor lăcuilori r,c vor trece dintr'un Pi·in-
ţipat în cel-alt ca s[L se c[Ls[1toreasci:'l, vor• fi slobozl a se sta-
tornici, ele vor voi, la locul unde se vor căsi'ttori.
'figanii, ciţ.'i se vor alla dintt•'un Prinţipat în cel-all, fug·iţl

pinfl la 16 Iulie al anului 183\-- subt Ol'i a cui st[tpînire se
vot· al1a; - nu-i pot reclama stfLpinii lor ai c:1rnra au fost
mai 'naintc, sau Staturile respective, ci s[L ri"Lmic în desăvîr
~itfi sti'Lpînirn a acL'!uia într'ac[imia s'au allat în ziua ar[ttată.
ART. 3. - Ciţl locuitorî dintr'un Prinţipat vor treee
în cel-alt wcmclnice,;;te pentru niseai-va întleletnicii·I în Jo-
ŞTERGEREA HOTARELOR 245
losul lor, sînt cl;:1tor1 a avea pasportul Stăpînirei lor şi cu ca-

racterul întru care îl va mărturisi acel pasport, adică, boer
cu rang, nobil, neg·uţător, sau dajnic, să-l cunoasc[i Oblădu
irea învecinatului Prinţipat; unii ca aceştia nu se pot îndatora
la nici una clin cele către Statul învecinat îndatoriri, dobîn-
clincl clin partea Obl[\duirei acelui Prinţipat toat[t ocrotirea pra-
Yililor, supuinclu-se şi ei, pe nemea şederii lor acolo, la toate
pravilile acelui Prinţipat.
Asemenea locuitorî, dobînclind proprieffLţI nemişcătoare în
învecinatul Prinţipat, Yor dobîndi şi toate drepturile şi folo-
surilc proprietăţii cloopotriv[1 cu cei aclev{traţT pămîntenT, răs
punzîml clin parte-le şi toate îndatoririle puse asupra proprie-
tăţilor leg-iuite ele către Stăpînirea locului, şi asupra proprie-
t[iţii
a însu-;1T p[tmîntcnilor; nu pot însă avea dreptul votului
asemenea locuitori la alegerile ce se vor face la ţinutul unde
vor avea proprietatea lor, adică nici pot li aleşi, nicl pot s:1
a\eag-ă, ca unii ce, ne-fiind statornici în Prinţipatu\ acela, ti-
reşte nu pnt clobîncli dreptul politicesc.
AHT. 1,. - Fricatorii ele rele, criminalii Statului, dezertorii
şi datornicii, liinc\-că urmează a trece c\intr'nn Prinţ.ipat în
ccl-1-al t făr[\ pas porturile Stăpînirei lor, să se poruncească
Cîrmuirile locale clin amînc\oă Prinţipatele, ca, uncie vor găsi
asemenea oameni fără ele pasporturT, să-i trimiţă la Oblă
duirea lor, şi acea Oblăduire, - dovedindu-i dosiţi din înveci-
natul Prinţipat,- cu un destoinic convoiu să-i trimită cu toate
ale lor cc se vor g-ăsi la dînşii, sau la alţii ascunse ele ci,
la Oblăduirea Prinţipatului de uncie au dosit: ac<!astă urmare
să se facă nu numai de se va face reclamaţie pentrn asemenea
oameni, ci şi de sineşI să aibă îngrijirea lieşte-carc Oblăduire
a-i prinde p1·in eîrmuirile locale, şi a-i· da în apoi, prneum şi
dacă din întîmplare unii ca aceştia vor găsi mijloace de a se
strecura ~i cu pasporturi sau cu numele altor, sau, fiind sucliţî
curţilor străine, eu pasporturile consulat11rilor, la asemenea
246 PAHTEA ÎNTilA - 1847
împrejurărl, orl doveclinclu-se prin ce1·cetarca poliţiiloe locale,

sau rcclamarisindu-sc. anume de învecinatul Prinţipat, să se
prinză şi să se trimiţi'L la Oblăduirea ele unde au dosit, Jiiră
a li se respectui pasporturile; ele cît întîrnplînclu-se unii din-
tr'înşii a avea pasportur'i ele sudiţl ai curţilor ştreinc, atuncea
Oblăduirea locului să se înţeleagă în lucri'1rilc sale cu con-
sulatul într'a căruia protecţie va n vinovatul, după pasportul
ce va avea, iar la goana ce se va tace spre prinderea fădtto
rilor de rele, poliţia ce se va afla gonindu-i, ca sii nu:i piarză
din vedere, sau urma lor, are voc a trece la învecinatul jlllleţ
peste hotare spre prinderea lor, dînd îndată şi de ştire po-
liţii locale, adică, sau cîrmuirei locului, ele va fi cu apropiere,
orl subtcîrmuitorului plăşii, şi privighitorului de ocol şi păzi
torilor graniţii, şi, sau împreună cu dînşii, sau acea poliţie ce
s'au aflat gonindu-i, prinzînclu-i, este datoare a-i testimatisi cu
toate ale lor la cîrmuirea Prinţipatului unele s-au prins, şi
apoi si't urmeze corespondenţii pentru reclamarisirea lor.
AnT. 5. - Sătenii după hotar, ele la un Prinţipat la altul,
pentru ale lor cîmpeneştl îndeletniciri, vor avea sloboda
trecere, avînd tot-d'auna cu dînşii, la ori-oe trecere a lor, ri'1-
vaşcle juraţilor satelor hălăduirei lor, ne fijncl îndatoraţi unii
ca aceştia a lua pasporturi după coprinclerea art. :l, şi cu
asemenea bileturi să-i priimească fără bănuială proprietarii
învecinatului Prinţipat la întocmirea muncei ce vor face cu
dînşii.
Asemenea locuitori, at1îndu-se cu ale loe îneleletnicid pe

pămîntul învecinat, nu se vor supăra, nici ele împlinitorii cli'1j,li-
ilor, nicI de sătenii satelor în care s'ar sprijini \Temelniccşlc,
cu nid un fel ele cerere, nici pe seama venitului Statului,
nici pe scama cutiilor satelor ; asemenea şi oltenii clin ţara
Romînească earI obiclnuesc să umble în toată vara elintr'un
Prinţipat în altul pentru a lor agonisire, precum şi orl'-cc alţ'i
locuitori lucrători ele pămînt clin locuri mai depărtate a
ŞTEnGEREA HOTAflELOR 247
'amîndorora Prinţipatelor, avînd asemenea asupra lor rfwaşele

juraţilor satelor, nu pot fi supăraţi cu plata birului, sau alte
dări pentru vremelniceasca lor locuinţă în învecinatul Prin-
ţipat.
ART. 6. - Locuitorii tîrgurilor mărg-inale sînt slobozi pen-

tru casnicele lor trebuinţe, a trece,- pe curg,~re de trei zile,-
dintr'un Prinţipat în cel-alt la tîrg·mile meg·ieşite, sai'1 la pro-
prietăţile ce ar avea pc margine, precum moşii, vii şi altele,
fără de a fi îndatoraţ'i la luare de pasporturI, sau biletului.
ART. 7. -- Toată plutirea pc apa Siretului va li slobodă
pentru tot-d'auna de orI-ce dare, subt nicr un fel de cuvînt,
coborînd şi suind fieşte-care Prinţipat prin plutire mărfurile
şi productele sale cu mergerea în Dunăre şi întoarcere pe
cursul apei Siretului.
ART. 8. - Mărginirile 1;1i vămuirile urmate pînă acum şi
care--mai au a se urma pînă la 1-u Ghenarie 181.S, asupra linii
graniţii despărţitoare dintre amindoă Prinţipatele, se desriin-
ţează, şi vor ri'imînea desfiinţate pcntl'll tot-d'auna, fftrft îns[i
a s11 zminti vcnitmilc sfaturilor or[tşencşt'i sai'1 a Eforiilor
pentru cîte obiecte, fiind supuse la plafft de asemenea veni-
turT, se vor consuma în 'năuntrul oraşelor;- spre acest sfîrşit
se legTuesc şi vor rămînea pentrt1 tot-d'auna statornice 1;1i ,
nestrămutate regulile urm[ttoare:
A. - Mrirfurile şi productele pămînteştr, lemnăriile, petră

ria, vitele, băuturile şi ori-ce alt product al Prinţipatelor înve-
cinate, fără osebire de fel, sînt slobode prin reriprocitate să
intre dintr'un Prinţipat în cel-alt, fără să pUttcascr1 nimic
subt cuvînt de vamă, acsiz11, tacs[t sau altă numire, şi fără
să fie supuse la vre-o revizie ;- se osibeşte sarea care este
oprită de a trece dintr'un Prinţ.ipat în cel-alt pentr11 osibirea
preţurilor în consumaţia din 'năuntru ţfirilor, hotărîtc prin
Regulamentele organice.
B. - Dacă unile clintr'acestea trecînd de la un Prinţipat la
2-iB PARTEA îNTÎIA. - 184i
altul, s'ar ecsporta peste cele-I-alte graniţ1 a ţării în care ar

fi intrat, vor plăti dreptul ecsportaţii la Stăpfmirea ţării prin
a căria graniţă se vor ecsporta.
C. - Toate măt'fui-ile şi alte obiecte strcine cîte au slobod[t
intrare într'acestc doă Prinţipate, plătind odată vama inpor-
taţii la a lor intrare, sînt slobode de a trece şi în cea-I-altă
ţară, ffiră nici o plată de vamă, iar cele cc se vor aduce
printr'un Prinţ.ipat în cel-alt, anume prin tranzit, pe ele o
parte, la g-raniţa pe unde vor intra, se vor supune la regulile
de tranzit, iar pe ele alta vor plăti a lor vamă la locul unele
se vor deschide, sau se YOI' aduce anume spre vînzare.
D. -- In vara viitoare, o comisie micst:I şi alcătuită ele
oamen'î c11 speţialitatc şi împutcrniciţ'î prin porunc'î şi instuc-
ţiuni ale Înaltelor OblftcluirT, vor akătui eoncliţiile v[Lmilor (lin
amînclo[t Prinţipatele, precum şi o asemănată tarifă pentru
toate obiectele ce voi· li supuse la plat[t ele vamă, socotit.,
c:îte trei la sută şi care se va reînoi pe fieşte-care curs tle
!;'ase an'i. Se înţelege c:ă în accast[t tariftt nu are a se coprinele
cc-sportaţia vitelor şi a zaherelelor, liincl pentru acestea ho-
t[trîtă osibită plat[t. Bazul cc vor lua acestea, asupra preţurilot·
oliiectclor, clup[t care vor hotărî anume suma pcn tru acei
cu veniţi cîte trei la sută la fie-care ohicet, vor li preţ.urile
clin cei clin urmă trei an! clin amîntloft Prinţipatf')c 1m~
şi din care vor trage preţul de mijloc
E. -- Cu acest !'el tic condiţii şi tarifă des[wîrşite pt·in toate

foi·malit[Lţile ceru te, se vor vinde prin liţitaţie vămile ţ[trii
i\Iolclavia şi Romîneşti, unite t·fttre unul şi acelaş cumpărător,
sutt dttrc una şi aceiaşi companie, pentrn un period în ţara
?lloldaviei ,;:i pentru cel-alt în ţara Romîneasc11, şi prin urmare
') Acest nume de l'rirwipatc Uni le c pus aci pentru cea d'intîia oară,
născocindu-l Hibcscu în 1847 pentru convenţiunea vamal(i; era să devie
titlul oficial al Ţării de la îndoită alegere a lui Cuza, ca prinţ al !\lol-
do\'ei ~i al ŢfL1·ii Homîncştl, pînă la prodamarea Hegalităţii.
ŞTEl{GEllEA HOTAl!E.LOH 24\1
asemenea chip pentru toate perioadele următoare : se Yor

p[1zi îns[1 tot-cl'auna formalităţile trebuincfoase şi ştiute pen-
tru toate .::ele de asemenea fire liţitaţii ale venitunlor publice,
şise îndatoreadt stăpînirea în a căria ţară se va săvîrşi YÎn-
zarca, ea să ia şi pentru ecea-1-alti:i ţară osebită siguranţii,
potrivit cu coprinderca eondiţiilor, pe earc să o trimitt'i la
Visteria respe~,tivi"i, spre a sta zălog pînft la stîrşitul con-
tractului.
F. - Preţul cel de pc urmt'1 al adjudecaţiei, asupra cf1ruia
va încheia contract cumpărătorul cu Stăpînirea ţării întru
c-al'e se Ya săYir:;,i vînzarea, se va impărţi în trei de o potriv(t
păr(l, llin earn una se va da în Visteria ţării :\1oldaviei şi
c\0[1 în Visteria Valahiei.
ART. H. - Potrivit cu eoprinderca hrisovului răposatului
întm fericire Domn Alecsanclru V. V. Muruzi, fiind datoare
Moldova pentru isvorul apei ce au luat din 'fara Romîneasr·ă
ţi au făcut cişmelo în partea MoldaYiei, st'i clea şcase m[tsud
lk apti clin haznaoa Focşcanilor pentru cismelele Foc,;;anilor

p11rţii 'Pri Homînc,;;tI,-- care are a se trng·e de la zisa hazna
cu cheltuiala orăşianilor pt'1rţii Valahiei,-aceast[i îndatorire se
va aduce întocmai în împlinire şi se va păzi nl'strărnutată pe
viitorime.
AHT. 10. - La t.ranzacţiile ce vor urma între locuitorii
ambelor Prinţipate, se va păzi mrisura chilei eunoscute în
lie,;;-care clin aceste, şi anume productele ţ[trii Moldavei se
v01· vinele cu ehila ele llori sute patrn-zeci oca, şi aeele ale
Valahiei cu chila 1I ele patru su te oca, afară numai dacă va
lll'rna osebiti"'i înţelegere între vlnzători şi cumprn·ători.
ART. 11. -- Sol'OL:ll] în cal'e va avea tărie aceast[i conventie
întru ceia ce se ating·e ele articolilLi 2; 3, 4-, 5, li, 7, !l şi 10,
'1 Chila Ţr1rii Homîne~ti era de 1>08 kil. 800 gr. (ocaua romînească
fiind de 1 kil. 272 gr.); cea moklovcneascii de 3U!J kil. 840 gr. (ocaua
mold0Yeneasc[1 llind de 1 kil. 291 gr.)
250 PARTEA Îl"ITÎIA. - 1847
va fi pe o curgere de ani zece, încep[itori de la 1-u Ghenarie

1848.
ART. 12. - Articolul al 8 al acestui proect ele convenţie
se va da în chibzuirea Cinstitelor Obşteşti Obic'inuite Adun[tri
din amîndoă Prinţipatele, în sesilc viitoare şi dup[i s[tvîrşirea
ac:eştii formalităţi, se va schimba a lui ratificaţie în capitala
laşii, în curgere de C'inci-spre-zece zile, sau mai curîncl, <le
se va putea face.
Subt iscăliţii împuterniciţi prin luminatele olîţiuri ale Prea
!nălţaţilor Domni, şi anume, ale Prea !nălţatului pomn al
Moldaviei cu olîţul subt No .... 11 şi a Prea !nălţatului Domn
al Tării Romîneşti cu ofiţul subt No. 2, am alcătuit şi am
iscălit acest Act de convenţie, puind şi ale noastre peceţi. În-
cheiat în capitala Iasii, la anul 18-i(i, Ghenaric 30 zile, No. 210.
Isc/Jliţi: Teodor BALŞ ; Iordache GHiCA, vei

Logofăt; D. STURZA; Vei Vist. CANTA-
CUZIN; Vei post. N. !\IAVHOCOllDAT; N.
ŞUŢU ; A. VILA HA.
Departamentul Vis te, 1·ei.
t;Hergerca hotarelor între 'J'ara Hominească şi Moldova, fiind decrclală,

se iau măsuri pentru arînderea cel ,r doă vămT.
8 Maiu 1847, No. 729 (Dul. Of. din 16 Maii:i 1847, No. 85).
Desăvîrşindu-se operaţia ratificaţiei articolului 8, din con-

venţia îneheiată între Prinppatul Valahiei :şi al Moldovei,
atingător de unirea vămilor amîndurora Prinţipaturilor, şi
vînzarea lor de la l-i(1 Ghenare 1848, pe curgere de şase ani,
') Num[1rul lipscşlc în Buletin.
ŞTERGEREA.HOTARELOR 251.
către unul şi acelaş'f cumpărător, sau crdre una şi ace1aş1

companie, asemănat rezoluţiei Mării Sale lui Vodă pusă pe
raportul, din 6 ale curgătorului Maiu, al Dumnealui marelui
Logofăt A. Vilara, însărcinatul cu schimbarea ratificaţiei sus
zisă,- se face tu tu lor de obşte cunoscut despre aceasta, că
mezatul venitului acestui otcup este a se săvîrşi în Capitala
laşii, în sesia Cinstitei Obicinuitei Obşteşti A<lunărl de acolo,
în zilele următoare, adică: la 10, 15 şi 20 ale viitorului Noem-
vrie al anului curg[1tor. Iar condiţiile alcătuite pentru amîn-
doă vămile unite, cum şi tarifa de vamă hotărîtă prin
amîndoă Prinţipatele la obiectele pămînteneşfi ce s'ar ecsporta
peste graniţile lor, allîndu-se subt tipar, se vor împărţi ca su-
pliment pe lîngă Buletinul oficial, îndat[i cc vor eşi de subt
tipar.
Şeful Departamentului: C. HERESCU.
«Domnitorul i\lunteniei Gheorghe Bihcscn, scrie D. Xe-

m1pol, 1) face un mare pas spre con topirea intereselor am-
belor ţărl !:'uror'f, suprimîncl în 1843 [lapsus calami: citiţi
1847) v[nnile llintre ele. Această măsur[i atît de favorabil[i
pentru ambele trunchiur'f ale Romînilor din Muntenia şi l\lol-
dova, Îi făcu să resimtă în interesele lor chiar, efectul fericit
al înlăturărei unei supărătoare împiedecăr'f. In urma unei
asemenea măsuri se putu ceti în condiţiile 1-·înzărei vămilo
ambelor principate din 1853 următoarele cuvinte mult în
semnătoare :
•Ori unde într'aceste punturi se pomeneşle de graniţă, margini sau

hotar, se înţelege sub acea,;lă numire liuia iucunjurătoare amîndurnr
Prinţipatelor')·"
') btol"ia Ro111î11ilor de D. XENOPOL p. 52:l.

1
) Bit!. Of. al Munteniei p. 185:l, 21 Maiu p. 128.
202 PARTEA îNTÎIA, - 1847
r, Astfel ele la 1843 (citiţ'i 1847), începură Romînii a se de-

prinde cu încetul cu idea ele hotarele unei patrii comun[t,
idea can trecu în curînd ele la daraverile comerciale la în-
treaga viaţ[t şi toate ale ei manifestări. Conform cu atare
împrejurărî, întîlnirn în Foaia pentru minte clin 1843 11 atrilmin-
clu-se de un anonim pricina înapoierei Romînilor în faptul că:
1111ici o dată Moldova şi

cu Muntenia nu au alcătuit o unire între ele,
ci au fost vecinic duşmane:;;i sfişiete chiar în lfiunlrul lor prin lmpă
răcherile boerilor. Numele Milcovului, rhl cobitor de nenorociri, în loc
de a spăla o dală pfteatcle politice ale naţiunei moldo-romÎl~e. astăzi
lene:;;, despărţe~te nu numai Lmpul în privinţa geografică, ci ~i politic
în toate privin\elc."
crArticolul este însă împiedecat ele cenzura austriaei'1 a urma

mai departe.»
Notă. - Fraza care precede bucata ce am citat, reamin-

teşte- că în 1842, mai mulţ'i boierî puseră pe D. Ioan Ghica
i;[t propue Prinţului Sturclza ce domnea în Moldova, Scaunul
Tiirii Romîneşti. Aceşt'i boierî, susţiitorr ai Prinţului ele curînd
ef1zut A. Ghica, se temeau ele suirea pe tron a lui Gheorghe
Bibescu.
1
) Foaia peni/"// minie, i11i111,l şi litrmturcl, 181,H, p. 124.
LEGE-11ARTIE 1 847
(DECRET DIN 8 MARTIE No. I 771
DESPRE
BUNURILE SI
, VENITURILE BISERICESTI
,
DESPRE BUNURILE ŞI VENlTUIULE BISERICEŞTI"
LEGE
Martie 1847.
(Decret din 8 Mai·lie, No. 177).
EXPUNERE
Prin aceast[i lege, Domnul regulează întrebuinţarea bunu-

rilor bisericeşti. Organizeazri seminarele ş1 îmbun[\tăţeştc
soarta slujitorilor bisericii.
D-l de Nion 1), consul general al Franţii la Bucureşti, în
urma disgraţii D-lui Billecoq, dă D-lui Guizot însemnări
folositoare despre această lege. «Această lege, zice el-sa,
şterge şi înlocueşte o lege clin 1834, ale cărei dispoziţiun'i
'l D-l de Nion cr1tre D-l Guizot, Ilucureştf, 2 Aprilie 1847 (Archivele
afacerilor streine, Paris).
Vom lăsa cuvîntul D-lui de Nion în judecarea diferitelor legî făcute
de Domn, fiind di pr1rcrea D-sale nu este rostirea unui părtinitor
al alesului din 1842, - precum inainta1;,ul său era părtinitor pentru
Vodă Ghica; - într'adeY[ir D-l de Nion sosise la Bucureşti cu bănu
ieli în contra Suveranului pe care nu l'a cunoscut şi nu l'a admirat de
cit studiindu-l; coresponden\a d-sale dă. proba unei marI neatîrnărî;
modul deci de grăire al D-lui Consul francez poate li pri,·it ca nepăr
tinitor cu desăvirşire. - De ar fi nevoc de o chezăşie, rim putea-o
găsi în ura cu care oamenii resvrătirii din 1848 şi prietinii lor au ur-
mărit, în ale lor scrierr, pe reprezintantul Franţii la Bucure1;,LI.
256 PAHTEA ÎNTÎIA. - 184i
nelămurite şi necomplecte mai că nu slujiseră de cît ea să

acopere cu o înfăţişare de legalitate tlezordinile, aridate de m·I
cinel cu prea marc dreptate, ca liinţîncl în administrarea bunu-
rilor bisericeştT din 'ţ'ara Romînească.
« Cite-va pilde vor face lesne sfi reeasă clecscbirile de căpe
tenie ce fiinţează între amînclof1 sistemele. Subt regimul de

mai 'nainte, întregimea veniturilor episcopatului era împftr-
ţită în mai multe părţl, avîmlu-şi fle-care o menire deosebit[1;
dar mărimea acestor părţi liintl proporţională şi pt·in aceasta

chiar din fire schimbăcioasă, de aci venea o stare ele nesig·u-
ranţă ce era în vecI spre folosinţa personală a Episcopilor
şi în dauna stabilimentelor aşezate subt tlireeţiunea lor.
« Legea cea nori, prin art. 6 şi li, hotf1reşte pentru fle-care
ramură a serviciului o anume sumă : asigurf1 feţelor biseri-
ceşti o răsplată însemnat[1 în bani, f11rr1 a le l[1sa însf1 de azi

inainte putinţa de vre-un amestec în cele-I-alte sume, precum
nici prisosul veniturilor asupra cheltuclilor. Aeest prisos va
forma un fond de rezervă !art. 8) ....
«Încheierea de contracturX de arendă care se ffoea altă dată
pe tfoute şi fără alt amestec de cît al feţelor bisericeşti şi al
oamenilor lor, se va fat.:e ele azi înainte prin mezat public,
în faţa ministrului trebilor bisericeşti şi a unei comisiunI fi-
nanciare numite de Obşteasca Adunare. Se poate aşlepta lumea
sfi vadt încetarea scandalului acelor arenzi pe anI înde-
lungaţ'i cc posesorii averii biscriccşt'i încheiai't cu arenclaşi
aleşr clupe plac, pentru un preţ foarte mai pe jos de adevărata
lor valoare, păstrînclu-şi printr'o învoială tf1inuită o parte
mare din produsul exploatării 11,
c<Articolul 13 pune capăt la un abuz nu mai puţin însem-
nat, acel al dării pc care membrii clerului de jos erau aslrînşI
să-o pl[Ltească pc fie-care an superiorilor lor. Scuteşte apoi
1
1 V. Do11111ia lui Bibe~c1t T. I, IJ1111u,-ile ntcln,1sti,-eşti.
DESPRE BUNURILE ŞI VENITURILE BISERICEŞTI 257
pe slujbaşii bisericii ele ori-cc dare sau în folosul proprieta-

rilor pe a căror moşie îşl îndeplinesc slujba, sau în folosul
Statului.
«E adevărat că clasa ce se foloseşte de aceste scutiri, e
vrednică de respectul şi ele interesul obştii mai mult prin
sînţenra menirii sale de cit prin modul în care membrii săi
ştiu în de obşte să înţeleagă această menire şi să'şl îndepli-
nească datoriile. Legea cea noă s'a silit asemenea să aducă un
leac acestei stărl de lucrurl (art 9, 10 şi 11), mărind numărul
şi fondul seminarelor, alcătuind pentru clînsele un sistem mai
bun ele studii, şi mai ales cerind neapărat sfîrşirea acestor
studii celor ce vor să intre în tagma bisericească.
«O dispoziţiune care, la prima vedere, pare numai de for-
mă, dar care e însemnată în mai multe privinţl, e aceea a
articolului 7, după care socotelile diferitelor aclministraţiunl'.
episcopeştl'. se vor supune în fie-care an guvernului, iar nu
ca mai 'nainte Obşteştii Adunări. Necesitatea unui vot îngă
duitor, pentru a acoperi neajunsurile acestei contabilit[tţI, silea
episcopatul să-ş'î asig·urc gfasurilc unui oare-şi care număr de
deputaţi cu vaz[t, şi aceste clevotamente interesate, adunate
împrejurul băncii episcopeşt'î şi a scaunului preşeuintelui
leare ele drept este Mitropolitul) formau ele obiceiu miezul
unui partid VRĂJMAŞ SISTEMATIC A OHI-CĂHEI IDEI DE PHO-
PAŞIRE, A ORI-CAREI PHESCI-IIMBĂRI CERUTE DE INTERESUL
ŢĂRII ...
(<Rămînea de biruit opunerea Mitropolitului, az'î singurul
reprezentant al Episcopatului şi singurul apărător oficial al
însuşirilor lui. Luat cu binişorul, tăindu-se cu dibăcie iţele,
el lupti:'i totuşi din răsputcr'î în contra str1ruinţelor Domnului,
puternic ajt1tat ele D. de Daşkoff. Fu chiar temere un mo-
ment ca nu cum-va, unind cu cauza clerului pe unii din
foştii srti pensionarr care mai stC1tcau la încloialC1 între tradi-
ţiunile timpului trecut şi cerinţele celui ele faţă, să islmteasc[L
I I 17
a înşgheba în Adunare un partid de opoziţiune ce, mai mult

sau mai puţin, ar fi adus încurc:ăturI. Această încercare făcu
pe Domn să-şi ea hotărîrea: proiectul de lege, adus pe ne-
aşteptate, fu priimit chiar în aceeaşl'. şedinţă, cu toafft pleca-
rea Mitropolitului, a cărui sarcină de preşedinte fu îndepli-

nită de un suplinitor, ales de mai 'nainte în acest scop printre
boerii cei mari. De n'a crezut Vodă Bibescu că trebuca să
urmeze povaţa ce-i dădea D. Daşkoff «să lase pe :Mitropolit
să se bucure pîn'la moarte de foloasele ce-i dădea postul
său», este oare-şi cum de crezut că, la urma urmelor, această
faţă bisericească va găsi o llesllaunare de mai mult de jumă
tate prin îng[tduirea ce s'a pus a trece cu buretele peste nea-
junsurile eontabilitriţei întîrziate, şi prin făgăduinţa unei
răsplătid date în tain[t, din care poate că a şi primit o ar-
vună.
cc:'llinunate darurr erau odinioară făcute cu prilejul numiril

episcopilor; vădm"ia a trei scaune dădea p[tstrărei acestui
vechiu obiceiu un interes mai apropiat şi mai puternic încft.
Lumea preţuia cam la o jumătate de milion de francr valoarea
ofertelor ce şi făcuseră peţitorii de episcopie, oferte peste pu-
tinţă de împlinit în condiţiunile «financiare ale regimului de
faţă». Domnul n'a ţinut scamă de obiceiu. Se zice chiar cft
s'a grăbit să se folosească de prilejul ce-I era înfăţişat ca

să dea dovadă de neinteresarea sa personal[t, şi ca să puc
capăt, de la început, la supărătoarele rugăminte la. care
era expus.>>
Lupta ce Domnul avu să susţie în contra Mitropolitului

c:înd cu această reformă, se va reînoi,-D. de Nion ne-o va
povesti,-în cestiunea desrobirii ţiganilor aşezămintelor bise-
riceştI. Aceste destăinuirI aruncă o lumină noă asupra dom-
nirii lui Bibescu, asupra greutăţilor cc gftsi acest Domn ca
să facă binele. Scrisoarea trimisă de Bibescu lui Kiseleff, de
DESPRE BUNUi=lrr:E ş1 ·vEN1rtJhii.~ BISE!llCEŞTI 2&9
la Bteaza, în 16 August 1847 1), ridică într'adevăr un colţ al

wlului din clărătul căruia se grămădesc piedicile care fac
greoiu şi întîrziat mersul ţării în calea propăşirei, în care,
orr ee ar fi, este împinsă ele o voinţă ce nu şovăeşte. Dom-
nul nu ascunde prietenului său ,,pornirea de desgust şi de
cc oboseală ce simte adesea ori, şi în contra cărei i este greu
«să prevadă cit timp se va putea opinti, căci viaţa ce

«duce este foarte grea. In fie-care seară, zice El, pără
«sind cabinetul meu de lucru, mă .c;imt ca într'o stare
«de desăvîrşilă doborîre, ş'în fie-care dimineaţă, mă deştept
<cca speriat, crezînd c'aud, ca Jidovul rătăcitor, un glas
«cil-mi strigă: Mergi! Mergi! Şi trebue pîn' la noapl6 să-mi
<ciau iară-şi greaoa sarcină din ajun, s'aud, să văd, să
,,scriu, să fac toate prin mine însumi, căcz alt-mintrelea
ccnimic nu s'ar face sau nu s'ar face de cit pe dos, şi ceea
« ce e şi mai greu încă, cată să dejoc mii de intrigi, să mă
«apăr în contra a mii de calomnii, să 'nconjur mii de
c<pretenţiuni, mii de susceptibilităţi, mii de capriţiuri ce sunt
«cu atît mai grele de mulţumit, cu cit aci mai că nu cunosc

«niC'l regulă nici măsură. Şi în mijlocul acestei lupte necon-
« lenile, al acestei mişcări de tot momentul, nici un om, fie
« chiar cel mai apropiat de tine, care să-ţi vie în ajutor cu

cc bună voie! Fie-cine aduce sau ţinerea de minte de rău a
ccunei nădejdi înşelate, sau gîndul ascuns al unei idei amă

«gitoare, a cărei făptuire o urmăreşte fără încetare, sau vr'o
«altă patimă mică; şi toţi au aerul de a ne spune, privin-
<cdu-ne cu braţele încrucişate: Ia să vedem cum o să-ml
c<eşi d'aci ! Pricepeţi dar că, de are cine-va cîtuşi de puţin
<ceea ce 1wmiţi focul sacru, cată să se simţă arzînd ca în
cciad.))
Daeă aceste clcstrtinuirr către Kisselef ne spun multe des-
') T. I, p. 310. Scri.-oarea lui llibescu către Kisseleff.
pre luptele zilnice ce Domnul este silit să susţie, corespon-

denţa D-lui de Nion e preţioasă prin amănuntele ce ne <lă.
Într'însa vedem pe Suveran luptînd cu piedicile vieţuitoare
cele mai neaşteptate.
LEGE
Martie 1847.
(Decret din 8 Martie 1847, No. 17Î).
Legea regularisează bunurile şi veniturile clerului, organisează semi•

narele, îmbunătăţeşte soarta preoţilor.
(Dul. Ojf: No. 22).
SECSIA I. - REGULAREA AVERILOR ŞI A VENITUnILOR.
ART. 1. -Veniturile )Iitropoliei, ale Episcopiilor cu meţoa

sele lor, pe cît se atinge de a lor cîrmuire, se vor socoti ca
una şi aceiaşî cas[1.
ART. 2. - Arenduirea proprietăţilor Mitropoliei şi ale Epis-
copiilor se va face prin licitaţie pe un termen de cincI ani,
pentru ale Mitropoliei, în fiinţa Mitropolitului, iar pentru ale
Episcopiilor, în fiinţa Chiriarhului 1) fie-căria Eparhii ; aflîn-
du-se faţ[i la toate aceste arencluirî Log·ofătul credinţii şi
co.misia flnancială, aclic[i din sinul Ob 7 teştii Adun[1rT, cînd nu
va fi Obşteasca Adunare deschisă.
Condiţiile ar[mduirii se vor alci'itui ele ci'itre Mitropolitul
împreună cu Logofătul credinţii, şi clupă ce se vor aproba
de Domn, se vor publica prin glasul Buletinului cu un an
') Slujba~ al aclmiuislra(iunci bişerice~tî.
mai înainte, iar agiţia arenduirii se va face cu şase luni

mai 'naintea acestui termen.
Rezultatul licitaţiei se va supune la întărirea Domnului, şi
apoi se va slobozi la mîna arendaşilor contracte iscălite de
6ttre Chiriarhul respectiv al fie-căria Eparhii, şi de către
Logofritul credinţei.
ART. 3. - Vînzarea pădurilor Mitropoliei, ale Episcopiilor
şi ale meţoaselor, rămîne şi de acum înainte poprită, precum
se urmează şi cu pădurile tutulor mănăstirilor, pînă cînd se
va alcătui o pravilă pentru a lor tăere treptată şi regulată
spre vecinică păstrare. Iar la întîmplarea de vre-o trebuinţă
publică de lemne din acele pădurr, aceasta se va putea în-
tîmpina prin înţelegerea Chiriarhului Epari1iei cu Logofătul
credinţii, şi prin deslegare Domnească.
ART. 4. - Banii ce se vor strînge din arenduirl, închirieri,
embaticurl şi alte asemenea veniturl anuale ale proprietăţilor
Mitropoliei, Episcopiilor şi meţoaselor, se vor depune într'o
obştească casă, care se va păstra la l\Iitropolie.
Această casă va fi subt îngrijirea şi răspunderea unui casier,
carele va avea ajutoarele trebuincioase, a sa canţelarie şi se
va întări ele Domn, clupă recomandaţia Mitropolitului şi a
Logofeţie_i credinţei.
AHT. 5. - Din venitul anual ce se va aduna în mai sus
zisa casă, se vor deosebi următoarele sume, adecă:
Pentru acoperirea tutuim· cheltuelilor pe seama persoanei
şi a casei Mitropolitului şi pentru mili, în dispoziţia Prea
Sfinţiei sale. . . . . . . . . . . 200,000 lei v.
Idem, pe seama Episcopii Rîmnicului. 100,000
Idem, pe seama Episcopii Buzău . 100,000
Idem, pe seama Episcopii Argeş 100,000
Total . . 500,000 Ici v.
ART. 6. - Tot cel-1-alt venit se va împărţi în cinci para-
grafe, care se vor întrebuinţa precum urmează :
. § A. Pentru ţinerea bisericilor cu toţr slujbaşii

lor şi cu
toată cheltuiala trebuincfoasă după toată cuviinţa, precum şi
.pentru Consistoriu, Canţelarie, Iconomie şi ori-care alţi sluj-
başi, afară de protopopi, însă :
Mitropolia. '. . . . • 250,000 lei v.
Episcopia Rîmnic . . 120;000
Episcopia Buzău .. . 100,00Q_ -
· Episcopia Argeş . • 80,000 -
Total ; • . 530,000 lei v.
~ B. Pentru lefile protopopilor şi ale proestosilor în nu-

mărul şi leafa hotărîtă prin legiuirea din anul 1833, însă :
Mitropolia. • . • . fi6,000 lei v.
Episcopia Rîmnic . 49,000
Episcopia Buzău .. 21,000 -
Episcopia Argeş . 14,000 -
Total . • 140,000 lei v.
§ O. Pentru ţinerea seminarelor, însă :

Mitropolia. . . , . . 120,000 lei v.
Episcopia Rîmnic . 80,000
Episcopia Buzău. . fî0,000
Episcopia Argeş . 40,000
Total . . 300,000 lei v.
§ D. Pentru clădirr, reparaţii şi alte

cheltuelI ecstraordinare . • . . . . . . 300,000 Iei v.
§ E. Rezerva, socotită pc totalul de
doă milioane l_ei ce însumează venitul
tutulor Eparhiilor. . . . . . 210,000 lei v.
Total . • . 2,000,000 lei v.
ART. 7. - Pentru cheltuelile însemnate la pargrafele A,

B şi O, se va alcătui, pe fie-care an şi pentru fie-care Epar-
hie, cîte un lmdgct <l.eosebit, care se va chibzui ele către Chiri-

arlrnl Eparhiei <lin preună cu Logofătul credinţei şi se va
supune la întărirea Domnului.
Aceste buclgete întărite vor sluji ele temeiu obştescului
casier, spre a răspunde pe fie-care trimestru sumele hotărîte,
după cererile ce se vor face <le la fie-care Eparhie prin Lo-
gofătul credinţeL
La sfîrşitul fie-cărui an, socotelile se vor supune la Domn,
prin Logofătul CreclinţiI, ele către Chiriarhul, fie-căreia Eparhii
şi se vor c\a de către Domn în cunoştinţa Obşteştei Aclunărl.
ART. 8. - Prisosul, sau iconomiile ce vor r:imînea din mai
sus zisele paragrafe, precum şi cea cu vreme adăogire a veni-
turilor, se vor aclăoga la paragraful rezervii, şi nici o între-
buinţare a sumelor acestui paragraf precum şi a celui hotărît
pentru clăclirI, nu se va putea face ele cît cu deslegarea
Domnului.
Pentru reparaţii însă mici, întîmplrttoare peste an. se va
putea întrebuinţa fără zisa deslegare pînfi la cinci mii lei pe
an pentru :\Iitropolie, iar pentru fie-care Episcopie pînă la
trei mii.
SECŢIA II. - PENTRU SEMINARE
ART. 9. - Seminarele vor fi în număr de patru, cîte unul

de fie-care Eparhie, şi vor fi alcătuite, ale Epii,copiilor, de cite
patru clase, iar al Mitropoliei ele şapte, din care trei, pentru
învăţături mai înaintate, vor ţinea loc de Seminarul-Central
de care se vorbeşte la legiuirea din anul 1840.
ART. 10. - In seminarul Mitropoliei se vor ţinea cu chel-
tuială clin fondul seminaricesc una sută şcolarr interni; într'al
Rimnicului opt-zecI; într'al Buzăului cinci-zeci şi într'al Ar-
geşului patru-zecl. Deosebit ele şcolarii intern!, se vor priimi
26-1: PARTEA ÎNTÎIA. - 1847
şi externi cu cheltuiala de la dînşii, cîţi vor voi să îmbl'ăţi

şeze cinul preoţesc; şi nimenr nu va mai putea de acum îna-
inte să se hirotoniseasdi, dacă nu va fi trecut învăţăturile din
aceste seminare.
ART. 11. - Inspectorii şi profesorii seminarelor se vor o-
rîndui după recomandaţia Chiriarhului Eparhiei şi cu întărirea
domnească
SECŢIA III. - DEOSEBITE ORINDUELl
ART. 12. - Sincturile Mitropolici şi ale Episcopiilor se vor

presori, de către Comisia orînduită pentru ale mănăstirilor,
prin conclicI în întreite exemplare, clin care unul se Ya de-
pune în ArhiYa Statului, altul în Arhiva fie-cărei Eparhii, ţii
al treilea la Departamentul Trebilor BisericeştL
Darurile ce se vor aduce de către cei bine-credincioş'i, se
vor trece sub iscălitura aclucătorilor într'o condică şnuruită
şi adeverită cu pecetea Domnească şi cu iscăliturile Chiria1·-
hului Eparhiei şi a Logofătului credinţei. Această condică va
fi iarăşI în întreit exemplar şi se va depune cite unul la lo-
curile de mai sus zise.
ART. 13. - Protopopii, Preoţii, Diaconii şi or'i-cad alţI slu-
jitorI a'i bisericei, vor 11 scutiţi de or'i-ce povară către Stat,
şi de orI-ce dajdie către mai marii lor, sub numire de plocon
sau alte asemenea.
Pe lîngă aceasta, Preoţii de pe la sate vor avea de la pro-
prietarii moşiilor, făr[i nicI o luare de plată sau dijmă, prt-
mînt îndoit de cc se dă unui clăcaş cu patru boi.
ART. 14. - Pentru onorariul Epitrahilului, precum pentru
botez, cununie, îngropare şi alte, se va alcătui osebit proiect
de leg'iuire prin împreună chibzuire de către Mitropolitul cu
Episcopii şi cu Logolătul credinţei, spre a se hotărî în folosul
DESPRE BUNURILF. ŞI VENITURILE BISERICEŞTl 265
slujitorilor bisericei o taxă, din care să nu se poată face nicl

o abatere.
ART. 15. - Toate dispoziţiile legfoirilor de mai 'nainte a-
supra acestei pricini, vor urma a-şl avea a lor tărie pe cit
nu vor fi modificate prin legl'.uirea de acum, sau împotrivi-
toare acesteia.
(Urmează iscăliturile Preşedintelui ş1 secretarilor).
OFISUL DE INCHIDERE
(11 l\lARTIE 1847)
OFISUL DE ÎNCHIDERE
Ofisul de închidere al Camerei pentru sesiunea din 1847.

Domnul felicită Adunarea pentru liniştea, demnitatea, înţelepcrunea
de care a dat probe şi mulţumită cărora lucrările întreprinse au putut
fi duse la bun sfîrşit.
Această sesiune, zice M. S., va rămîne însemnată în analele istoriei
noastre.
11 Martie 1847, No. 212 (Bul. of. No. 21 din 12 Martie 1847)
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, Voevocl, cu mila lui Dum-

nezeu Domn Stăpînitor a toată 'fara Romîneasc[i,
Cinstitei Obiclnuitei Obşteştei Adunăr'i.
Săvîrşindu-să lucrările hotărîte pentru această Sesie, Noi,

potrivit cu art. 60 din Regulamentul Organic, închidem Ob-
şteasca Adunare.
Cu acest prilej nu ne putem popri de a arăta cinstitei
Adun[irl'., şi în parte Prezidentului Ei, Prea-Sfinţiei Sale Pă
rintelui l\litropolitului, a Noastrri osebită mulţumire şi recu-
noştinţă pentru liniştea, cuviinţa şi înţeleapta chibzuire ce au
adus în toate lucrările sale. - Pe lingă aceste ale Noastre
în parte sentimente, Cinstita Adunare, de va cerceta şi opinia
publică, va rămînea încredinţată cri a dobîndit şi acea răs
plătire, cu mult mai dulce, a drag-ostii şi a consideraţiei ob-
şteşfl ce-i prevestisem la a Ei deschidere.
Sesia aceasta va rămînea însemnat[i în analele istoriei
270 PARTEA INTÎIA. -1847
noastre, şi pe lingă aducerile aminte pline de mîngîere cc

va lăsa celor ce au fost părtaşi la ale Ei lucrări, va fi tot-
de-odată pentru toţI o învăţătură mîntuitoare, despre roadele
ce putem aştepta din unirea duhurilor către unul şi acelaş
sfîrşit al binelui obştesc. Nu sîntem la îndoială că Cinstita
Adunare va urma frumoasa carieră întru care a intrat, şi
pe care Ne va găsi tot-d'auna înaintea ei gata a-i întinde mina
spre a conlucra întru desvoltarea şi întemecrea fericirei iu-
bitei Noastre patrii.
Dumnia-lui Secretarul Statului este însărcinat a da citire
acestui ofiţ.
(Urmează iscălitura 1\1. Sale1.
Seci-etan1l Statului,
1\1. BĂLEANU.
FOCUL DIN BUCURESTI
'
FOCUL DIN BUCURESCI
Măsurl luate cînd cu focul cel mare ce a isbucnit în Bucureşti în

noaptea de Paşte, 11H7.
26 '.\lartie 1847 (llul. of) No. 24.
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu Voevod, cu mila lui Dum-

nezeu, Domn stăpînitor a toată Ţara Romîneascrt,
Către Departamentul din 'Năuntru.
Cumplita nenorocire ce au bîntuit Capitala noastră, cu ar-

derea părţilor ei celor mai populate a lăsat în sufletul nostru
cea mai adîncă amărăciune. Dacă la o asemenea restrişte am
putea găsi vre-o mîngîere, aceasta ar fi atît încredinţarea ce
am putut dobîndi prin însuşI a Noastră aflare de faţă, că s'a
făeut din partea tutulor ori-ce omeneşte era prin putinţă
pentru întimpinarea răului, cît şi n(Hlejdea că nu numai or[t-
şenii, pc care Providen\a i-au apărat de aceastri nenorocire
ca să poată veni spre ajutorul celor bîntuiţl, vor împlini cu

mulţumire accastri sfintă datorie, clar şi toţi cei-I-alţi locuitori
ai Prinţipatului se vor întrece fie-care clupă a sa putere a
aduee mîngîere fraţilor lor cari astă-z\' se allă l'ăr{i ad/ipos-
tire şi fără mijloace ele hrană.
Spre acest sfirşit, în urma chibzuirii cc am făcut cu Prea
Sfinţia Sa Părintele Mitropolitul şi cu Sfatul nostru extra-
II 18
274, PARTEA ÎNTÎ/A, - 1847
ordinar, poruncim a se da din casele obştcştr următoarele

sume, însă:
Mitropolia şi Episcopiile a patra parte din venitul lor pc
un an . . . . . . . . . . . . . . 500,000 lei Y.
Casa centrală, toată suma ce rămîne
disponibilă pe curg·[itorul an, dup(i întim-
pinarea cheltuelilor hotărîte pentru casele
făcătoare de bine . 200,000
Mănăstirile închinate, îndoită zeciuială
din venitul lor pe curgătorul an (afară de
Mănăstirea Sf. Georg·e nou) cu aproxi-
maţie . . . . . . . . . . . . 700,000
Casa Vistieriei din paragraful rczenci 300,000
Leafa pe o lună a tutulor amploiaţilor
civilr şi militari, de la 300 lei în sus, ose-
bindu-se amploiaţii cei bîntuiţI de foc . B00,00IJ
Din rezerva caselor magistraturilor tu-
tuior oraşelor Prinţipatului . . 2,J0,000
Total . 2,200,000
Aceste sume se vor strînge cit mai în grabă la casa Vis-
tieriei, prin înţelegere între D. Marele Vistier cu D. îndcpli-
nitorul datoriilor de mare Vornic şi cu D. Logoffttul cre-
dinţii, spre a se împ[\rţi împrcun[t cu cele ce se vor strînge
din osebite ajutoare, dup(t chipul ce se va hotărî, în urma
cercet[irei ce este a se face despre cei întru adevăr între-
buinţaţi de ajutor.
Subscripţiile se vor priimi în Capitală, pentru partea bo-
c1·easc(t de către DD. Log·ofeţii Manuil Băleanul, Ioan Fili-
pescu şi Clucerul G. MarcovicI. Iar pentru partea ncguţăto
rească de Clucerul Opran, I-lilei l\Ianuah, Pitaru M. Călifaru,
Cedenti, Csanto, Ioan Ghermani 1).
') Domnul a dat pe casa sa particulară o sumă de 200,000 de lei
(în afară de 30,000 de fr. daţl mai tîrziu) adicrt aproape a treia parte
cl;n lisla-I civilă.
FOCUL DIN BUCUREŞTI 275
Iar numele tutulor celor ce vor veni în ajutor, se vor pu-

blica prin gazetă împreună cu sumele ce va da fie-care.
În Valahia mică, se însărcinează a ·îngriji despre· aceasta
prea iubitul nostru frate Logofătul Ioan Bibescu, prin înţe
legere cu cîrmuitorii acelor judeţe. Iar în judeţele din Va-
lahia marc, cîrmuitorii vor îngriji a îndemna pe toţi cei în-
suf1aţ1 de sentimentul compătimirei şi al iubirei de oameni a·
aduce în priimirea Cîrmuirei al lor prisos, pentru care vor
afla şi ele la Dumnezeu răsplătire şi de la oameni mulţumire.
Banii ce se vor aduna din toatfl aceste subscripţii, se vor
trimite, cei clin Capitală, d'a dreptul la Departamentul Vis-
tieriei, şi cei de pe la judeţe la Departamentul din 'năuntru,
împreună cu lista numelor celor ce vor da ajutor, spre a se
face urmarea cuviincfoasă, precum mai sus s'au zis.
Departamentul din 'năuntru va da acest ofis în cunoştinţa
persoanelor de care se atinge, spre a se îndeplini cît mai
fără zăbavă dispoziţiile ce se coprind într'însul.
(Urmcaz[i iscălitura M. Sale).
Seuelal'lll Stat11l11i :
M. IlĂLEANU
Către Departamentul di'n 'Năuntru
26 Martie 1874 No. 238.
Trebuinţa cerînd a se face catagrafie lămurită de toţi aceia

cc s'au bîntuit de grozavul foc, şi de paguba ce au cercat
fie-care, cum şi lista pentru acei dintre <linşii care au rămas
lipsiţi de mijloacele vieţuirii, şi prin rn·marc se află întrebuin-
ţaţi de un grabnic ajutor, noi orînduim spre acest sfîrşit dim-
preună cu D-lor şeful Poliţiei şi Prcsidentul magistratului, pc
persoanele aci însemnate şi anume:
DD. Clucerul G. Opran; pitarul M. Călifaru; pitarul Lazăr

Calinderoglu; pitarul Ivancea Gherasim; Ioan Manovicî; Mi-
hail Csanto; Anghel Hagi Panelele; Dumitrache Georgiu co-
jocarul ; Vasile DancovicI; Hilel Manoah; Ioan Pancu; Apostol
Braşoveanu ; Crăciun Beraru ; Nicolae Stamatiadi; Trian-
dafil olaru ; Ghiţă Muzică; Ştefan Cumbăcaru; Diamandi
Anghelovici,
Carl, adunîncl ştiinţele cele mai temeinice şi nepărtinitoare,
Ne vor supune a D-lor lucrare cît mai în grabă se ,·a putea,
spre a lua măsurile de mîngiere ce putinţa va erta.
D-lui, şeful Departamentului, va da coprinderea acestui ofis
în cunoştinţa persoanelor de care se atinge.
rUrmează iscălitura M. SaleL
Secretarnl Statului
M. BĂLia:ANU
Către Departamentul din 'Nduntru.

26 Martie 187-f. No. 278.
Luînd Domnia Noastră ştire că unii din aceia ce neguţă

toresc cu materialuri de clădiri voesc a profita de prilejul
focului întîmplat, şi a se specula cu nenorocirea obştii, lucru
ce nici o pravilă nu-l iartă, nici Noi nu-l putem îngădui, po-
runcim acelui Departament a obşti îndată in toată Capitala,
prin cele mai împrăştiitoare mijloace, că nimeni subt nici un
fel ele cuvînt nu este slobod să adaoge preţul materialurilor
ele clădiri peste cele cc au fost înaintea aceştii catastrofe.
Asemenea şi meşterii sau lucrătorii sunt popriţi de a pre-
tinde plată mai mare, de cit cea obicinuită pînă acum; iar
cei c:c se vor dovedi că au urmat împotrivă se vor pedepsi
straşnic şi vor rămînea păgubaş! de plata ce li s'ar cuveni.
FOCUL DIN BUCUREŞTI 277
D-lui şeful Departamentului din 'năuntru, aflîncl de la Sfa-

tul Orăşenesc atît preţul materialurilor, cît şi a lucrului după
cum sc obicfnuia pîn[i acum, va îngriji cu dinadinsul a se
păzi întocmai şi întru toate dispoziţiile de mai sus.
Secretarul Statului :
M. BALEANU
Vorbind de Focul din Bucureştii D. ele Nion scrie D-lui

Guizot: 1)
c<Domnului i s'ar cu veni personal o parte pe cît de mare

((pe atît de neîndoioasă în laudele ee dă Însu-şi milei obştii cu
c<prilegiul focului de la 4 Aprilie. Întregimea ajutoarelor ce a
c<Împărţit din casa sa particulară, nu se ridică la mai puţin ele
« 100,000 de franci. Această sumă este tocmai egală cu aceea
c<Întrunită a darurilor trimise ele Sultanul Abdul-Medjid şi de

c<Împăratul Rusiei.»
Domnul clădea în fapt a treia parte a listei Sale civile pen-
tru a veni în ajutor unei nenorociri obşteşti 1 ).
ANTON PANN, poet popular al timpului, se rosteşte astfel

în cărticidi întitulat[i Memoriabilul Focului Mare din zioa
de Pasce 1847, 23 Martie (st. v.).
Această jertfă, această jale

Privincl'o prinţul c'ochI umiliţi,
O sumă mare din ale sale
Sloboade pentru nenorociţi.
') Bucure~li 7 Februarie (Arhivele afacerilor streine, Paris).
Eraşea să îndeamnă întl'eaga lume

Cu îndmare a se porni
Şi ajutoare din ţară sume,
Şi clin părţi alte mii a veni.
Deci ca un tată porneşte, 'nparte

La sărăcimea ce suspina,
Şi la streinul a făcut parte,
Ca şi pe fiul a-l îmbuna.
Şi cu această milostivire
Din mii de feţe lacrămr a şters,
A căror rugă de mulţumire
Ca o tămîe la cer au mers.
Trăiască prinţul Iorg-u Bibescu,

l\Iii de familii din gurl rostea,
Trimiţă-i viaţă de sus Cerescu,
Pe tronul ţării mulţi: ani să stea! 1
)
1) Vezi la apendiciu poezia întreagă. Vezl în cestiunea focului din

Bucureşti, scrisoarea lui Kisseleff T. I, p. 308 şi 309. -- Să reamintim
că Domnul mai dedese cind cu focul din laşI uă sumă de 10,000 de
lei (Decret din 10 August 1844, No. 374) şi că la începutul Domniei
Sale, în 1843, cînd cu focul' din Ploeşt'f, deschisese priutr'un ofiţiu cfitre
Adunare (Bul. Of. No. 30, 1843) o subscripţiune în capul căreia se în-
scrisese pentru 6,000 de lei (Bul. Of. 1843, No. 79J.
În. M S. Gheorghe Dimit'l'ie Bibescu, Voevod, Domn
Stăpînitor a toată Tara Romîneascd,
Capul Statului Major al Măriei Voastre.
Raport privitor J;, un plan pentru construcţia de pichete noi 1 ).
13 Aprilie 1847, No. 42 (Bitl. Of. No. 30 din 28 Aprilie 1847).
Înălţimea Voastră, dorind a uşura satele cordonaşe de greaoa

povară ce au avut cu facerea picheturilor liniei Dunării la
locurile supuse înecăclunei,- din care pricină cele mai multe
clin ele se făcea de cite doă orI pe an,- şi ca să fie strejuirea
cordonului liniei Dunării mai sigură 21 aţi bine-voit a porunci
ea să fac planul de înfiinţarea noilor picheturi, care, flincl
statornice pe marginea Dunării, si'i nu fie silite la vremea
venirei apei a se trage înapoi precum s'au urmat tot-d'auna.
După această poruncă, înfăţişînd Înălţimei Voastre plan de
pichet făcut pe stîlpi, şi socoteală după care costisea unul
lei 3800, Înălţimea Voastră priimind acel plan aţi poruncit
ca pentru cost să se cerceteze, prin Cîrmuitorii de Mehedinţi,
Dolj, Teleorman, Vlaşca şi Ialomiţa, cu cît s'ar putea înfiinţa
la marginea Dunării un pichet potrivit planului; şi după în-
trebarea ce li s'au făcut, s'au priimit răspunsuri că costisesc:
') Am văzut că se dedea numele de pichete păzitorilor de hotar cor-

donaşi da\l de satele aşezate pe malurile Dunărei (v. p. 102). ln cazul
de faţr,, această vorbă însemnează piedicele de lemn ridicate dealungul
Dunării.
') Dacă aceste sate erau încă supuse la această obligaţie, răspun
derea este a Adunării din 1844 care respinsese legea miliţii (v. p. 125-
131 clin acest volum).
De la Mehedinţi, bez cheresteoa şi materialuri cu adusul

lor la marginea Dunarii, lei ~OOO 11.
De la Dolj, numai cherestcaoa, bez facerea pichetului, lei
4858 par. 28.
De la Teleorman, 7176 par. 20.
De la Vlaşca, bez stîlpii cei mai mari şi bez lucru lei, 21-36.
De la Ialomiţa, lei 6400.
Văzînd Înălţimea Voastră acestea, aţi poruncit ca să se în-
iîinţeze un pichet de probă, care-le, făcîndu-1 în Valahia-Mic.-ă.
la ostrovul Galaoana, au costisit lei 2278, parale 30.
Pe acest temei(1 dar, Înălţimea Voastră aţi poruncit ca să
înfiinţez, la locurile supuse încc.-f1ciunei, 194 picheturi, a c[1-
rora lucrare săvîrşind-o în anul încetat, s'au dat în priimirea
comandirilor de punturi subt luare de chitanţii.
Sigura lucrare a acestor picheturi se dovedeşte că unele
din ele, fiind înfiinţate în anii 1814 şi 184i\ la venirea apei
n'au avut nici o sminteală; iar mai YÎrtos în anul acesta;
toate picheturile în de obşte la spargerea gheţii au fost lo-
vite cu sloiuri, şi avîncl patru z[1poare la picheturile cu nu-
merile 176, 183, 187 şi 190, în distănţile Cocargeaoa şi Gura-
Ialomiţii, precum şi apa mare în care au !ost multă vreme,
nu s'au primejduit nici unul clin ele, afarfi numai cl'o micf1
sminteal[1 la prea puţine locuri stîlpilor de apărare, din pri-
cina proptelilor care nu s'au aşezat înpotriva isbirei sloiurilor.
După încercarea tu tul01· socotelilor au costisit aceste 1!:H
picheturi lei 3n8,01B, parale 11P/ a- Prin urmare dar fie-care
pichet costiseşte cite lei 1845, parale 18.
Aceasta am cinste a o supune cunoştinţei Înitlţimei Voastre,
înfăţişînd pc lîng·ă această listă de picheturile înliinţate din
nou, şi însemnare de banii priimiţI, clupă oliţurile :Măriei
Voastre, de la Dejurstva oştirei, peste tot lei 359,560, din
') Leul vechiu rnlora 40 de parale, adic[1 88 bani \Centime;;), a treia

parte din Icul (nou) de acum (franc).
DECHETE ŞI DOCUMENTE 281
care s'au întors neîntrebuinţaţi lei 1541 parale 26 1/~ şi rămîne

cheltuiţi de la Dejurstvă 358,018, parale 13½ precum şi pres-
curtată socoteală de cheltuiala banilor de lei 360,608, pa-
rale 31/ 3 , adică lei 35-;,018, parale 13 1/2 priimiţi de la De-

jurstva ostirei, şi lei 2,58!) parale 30 întorşi din vînzarea unor
materialurl; rugîndu-mă plecat să bine-voiţi a porunci cui
si'L predau toate documentele socotelii pentru controlariceasca
lor revizuire.
Nucelnicul Slabului
Polcovnic BANOV.
Departamentul trebilor din 'năuntru c1Ure

ocîrmuitorii judeţelor
CIHCULAHE
Ocîrmuitorilor li so reaminteşte aplicarea articolului ,faj clin Regula-

mentul Organic priYitor la alegerea :zapciilor (sub-prel"ccţi) care lrebue
srL fie cei cl'întîitt supraYeghetorl ai menţinerei ordinei, siguranţei pu-
blice, ocrotirii datorite ţăranilor şi ai respectului dreptului de proprietate.
2a l\Iaiu 18fÎ, No. 2745 (Bul. of. 26 Maiu 1847, No. 37;.
Este cunoscut la toţi de obşte că toată mişcarea lucrărilor

administraţiei începe şi se săvîrşeşte prin sub cîrmuitorii de
plăşi şi plaiuri; acestea sunt cele d'întîiu organe ale Oblă
cluirei prin care se păzeşte în toati'L ţara bună orînduială, li-
niştea obştei, îndeplinirea poruncilor, nebîntuirea ţăranilor
despre ori-ce nedreptate şi drepturile proprietăţilor; prin 111·-
mare, cînd alegerea şi orînduirea va corăspunde într'adcvăr
cu atribuţiile însuşite lor, nu este îndoială că toate cele ce
se cer după legiuirile în fiinţă se vor săvîrşi în vreme, fără
împedicare sau abatere; şi toate îmbunătăţirile morale şi ma-
teriale, de care avem neapărată trebuinţă, vor înainta cu gră

bire şi va simţi fie-care fericirea de care leg·ilc întocmite ne
dau mulţime de prilejurl ca să ne bucurăm ele ale lor folo-
sitoare rezultate; precum iarăşI cîncl alegerea acestora va
urma înpotriva principiului cerut de legi, toată dorinţa .stă
ruitorilor întru ·cele de folosul obştci, va rămînea nimicită şi
zadarnică.
Regulamentul Organic, prin articolul 355 încredinţînd ale-
gerea acestor slujbaşI la cugetele şi cunoştinţa nobililor pro-
prietarr, au ţintit la doă sfîrşiturI, amîndoă însemnătoare,
unul, chezăşuirea căt!'e Str1pînirc despre a lor bună purtare,
merite şi destoinicie, sprijinite pe majoritate ele gfasurr, care
formează opinia publică, şi altul, mulţumirea proprietarilor
despre ori-cc ferire de năpăstuirI şi împilărl s[ttenilor aşczati
pc proprietăţile dumnealor. Din nenorocire, la mai multe a-
legerI urmate pînă acum, pe alocurea, aceasl[t de mare im-
portanţ[t prevedere nu s'au luat în băgare ele scamă, precum
fiL"ea trebuinţei s'ar fi cuvenit s[t povăţuiasc[t cugetul fie-cl1-

ruia; clin nenorocire, zic, au mijlocit părtinirT, recomandaţii,
şi poate feluri de alte abaterT, şi printr'acel mijloc s'au găsit
între aleşI oamen'î cu totul str[tinT de judeţele lor, făr[t nicI o
destoinicie, făr[t cel mai mic merit şi fără cea mai mic[t cu-
noştinţă de slujbă şi ele îndatoririle puse asupra lor, şi prm
urmare, rezultatele au fost cu totul neplăcute şi ponosul pîn[t
astă-zi nu se poate stinge de-asupra alegătorilor.
Departamentul, punîncl aceste toate înaintea d-lui cîrmqito-
rului şi a boerilor alegătorI, i pofteşte cu dinadinsul sCt se
p[Ltrunzr1 de marea sarcină ce se pune asupra dumnealor, si't
înţelcag·ă marele folos ce poate rezulta dintr'o alcg·ere povă
ţuitri de cug·ct, şi păşind dintr\m aşa prinţip, să se ferească
de or-I-ce pftrtinire, şi stăruind a se uni în calităţile aleşilor
meritul~ cunoştinţa slujbei, caracterul cinstit şi dovedita des-
toinicie, să săvîqeascri alegerea hotărîtă prin porunca Depar-
tamentului de la 1\:l ale curgătorului cu No .... ; avînd în

vedere că, cu cît o aşa bună alegere va aduce el-lor landă şi
cinste, cu atît şi cea mai mică părtinire pentru persoane în
lipsă ele calităţile cerute, se va însemna cu nemulţumire.
D. Cirmuitor este poruncit ca în ziua alegerei, pe lîng[t
citirea instrucţiilor date de mai 'nainte şi acum asupra alege-
rei de sub-cîrmuitorr, să dea citire şi acesteia în presusclvia
Adun[trei şi în auzul tutulor dumnealor alegătorilor, rostind
şi din partei cele ele cuviinţă, şi stăruind a prezida, în toată
lucrarea, bună-voinţă pentru folosul Obştei şi cuget neprih[rnit.
Marele Vornic,
A. YILARA.
DECHET DlN 13 lli:\'IE 1847, ::\"o. :rn
Către Şeful armatei
Domnul îuf1inteazft o ,;;coală militară în Bucure~ti.
(Bul. of., 24 Iunie No. 16)
Luînd în băgare de seamă temeiurile roprinse în anexurile

subt litera A şi B, alăturate pe lîng·ă raportul comisiei întoc-
mite pentru alcătuirea proectului şcoalei ostăşeşti, am găsit
acele temeiurI asem[mate cu dorinţa şi cugetul Nostru. Ră
mîne dar ca anexul subt litera A, să-şr ia a lui săvîrşire, cu
clesvoltările ce experienţa şi trebuinţa va cere, cînd se va des-
chide şeola ostrLşască, în urma clăclirei încăperilor trebuin-
cioase; pentru care Dumneata vei îngriji a Ne supune planul
t°[iră zăbavă; iar pînă atunci vremelniceşte se va întocmi şcoală
ele iuncăr! în cazarma cavaleriei, potrivit cu temeiurile co-
284 PAHTEA ÎNTJIA. - 1847
prinse m anexul subt litera B, şi spre acest siîrşit po-

runcim:
1. Cheltuiala fle lei zece mii. ce se cere pentru pregătirea
odăilor trebuincioase spre locuinţă :şi învăţătura şcolarilor,
se va lua din economiile oştirei.
2. Suma de lei şai-spre-zece mii, ce se vede trebuincioasă
pe fie-care an pentru ţinerea acelor şcolarl cu îmbunătăţirea
îndestulării, cumpărătoare de cărţi şi alte asemenea, se va
acoperi cu plata de doi galbeni pe lună, care se va plăti do
familia fle-căruia clin acei iuncări.
3. Suma de lei trei-zeci ele mii ce se cere pentru plata
profesorilor, se va slobozi clin suma hotărîtă prin legiuirea
anului 181-7 pentru înfiinţarea unei şcoli ost[1şeşti. Juncf1rii
cari la sfirşitul cursului ele doi ani se vor cunoaşte mai cles-
~oinid la învăţăturile şi ştiinţele ce li se cer prin paragraful 2
lin anexa de sub litera B, spre a trece la partea practică, şi în
cursul acelui an Yor da iarăşi dovezi de bunr1 purtare şi des-
!:
toinicie, vor dobîndi drept ele înălţare la rang de prap~i~.
Departamentul trebilor din 'Nauntru către

Cirmuitorz'i judeţelor.
ORDIN')
Aeesl ordin aral[i foi malittiţile cc lrebue sr1 î11dcplincascr1 subprefecţii

din nou ale~l şi îndatoririle cc au ei în exerciţiul func\iunilor lor.
1 Iulie lti47 (B11l. of. No. 48).
De vreme ce toate lucrările aclministra\iei cite privesc la
') Credem folositor de a pune subt ochii cititorilor acest ordin care
DECnETE ŞI DOCUMENTE
îndatoririle puse asupra domnilor Cîrmuitori, se săvîrşesc prin

subt cirmuitorii ele plăşI şi plaiurr, acum cu prilejul aleg·erii
acestor din urmă, s'au socotit lle neapărată trebuinţă a sc da
în cunoştinţa cîrmuirii chipul cu care trebue să intre în lu-
crare cei din nou orînduiţi subt-cîrmuitorr, precum şi cele de
căpetenie bazurI pe care să păşească în slujba încredinţată
lor, ca, după această, lucrarea, cerută ele la dînşii, urmînclu-se
mai regulată şi după un metod sprijinit pe temeiurile con-
sfinţite de legiuiri, şi Oblăduirea să rămîe încredinţată despre
cele ce privesc la buna orîncluială, şi toţI lăcuitorii ţării, ele
ori-ce treaptă, să clobîndeasc[l în faptă şi la vreme mîngîcrea
cuveniti'1 şi si'wîrşirea dreptăţii ce va dovedi că are fie-care,
întocmai şi asemi'rnat cu părinteasea îngrijire ce are înalta
Stăpînire pentru toţi de obşte.
Deci acea Cirmuire, avînd în vedere cele mai sus arătate,
va pune asupra aleşilor acum subtcîrmuitorI îndatoririle ur-
mătoare:
1. Să săvîrşească în presusdvia Cirmuirci juri'lmÎntul legfoit

prin articolul JiJ7 din Hegulamentul Organic, cite unul unul
pe rîncl şi clupi'1 toate formele cerute, adic[1, citind fie-care
jur[1mîntul prezis cu glas mare şi înţeleg·ător, în auzul tu-
tuior cîţI se vor alla de faţă în presusclvie, ţiind mina dreaptă
pc Sf. Evangclie, şi apoi iscălindu-l şi dindu-l singur în mina
D-lui Cîrmuitorului, ca o allevărat[l şi în total formală che-
zăşuire cu care se leagă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
Stăpînirei şi a publicului, pentru a sa desăvîrşit[i credinţă şi
morai[L purtare în toate datoriile slujbei sale.
2. Tot într'acea zi, sau cel mult a cloa-zi, să porneasc[L
numai de cît la rezidenţa sub-cîrmuirei, unde, din întrebr1-
rile ce va face, i;,i clin citirea poruncilor ce va giisi, or! so-
invctlercazr1 grija Domnului ~i a mini~trilor srii pentru legalitate ~i în-

grijirea ce an ei de ţăraui.
28(j PAnTEA ÎNTÎIA. - 1847
site atunci şi nepuse în lucrare, s[\ stăruiască şi st1 se silească

pentru a lor săvîrşire.
3. intr'un soroc ele 15 zile, citind toate delele suhtcîrmuirei,
precum şi toate instrucţiile date după vrem1, şi mai cu seam[i
cele cu În<_;ep~re de la anul 1843, obştite şi prin foile publice,
i,;ă se pătrunz[1 de îndatoririle ce sunt puse asupra subtcîr-
muitorilor, şi să urmeze în toate întocmai şi fără nici o a-
batere.
4. După trecere de o lună de la a sa orînduire, să se pre-
umble pe rînd prin toate satele plăşii sau plaiului cc i s'au
încredinţat, să cunoască pc toţ'f l[1cuitorii de aproape, să-i
povăţuiască pentru toate cele ce privesc la al lor folos, să-i
încredinţeze despre toat[1 îndestularea ce vor clobîndi la drep-

ffiţilc co vor avea, să-i îndatoreze la grabnica sC1vîrşire a po-
runcilor Stăpînirei şi la îndeplinirea datoriilor cc au ditre
prnprietarii moşiilor pe care locucsc şi se hrănesc, şi în sfir-
şit s[i-i facă pc toţi a înţelege c[i, pre eît l[icuitorii supui;-l,
muncitorI şi cu bune purrnrr, vor fi mîngîiaţi şi ap[traţt la
toate trebuinţele lor, cu atîta cei ncascult[1tor1 şi rău nr1răYiţi
în hoţii, tîlhării şi nesupuneri la leg'fuirile în fiinţă, vor ce!'ca
fără ertare toată asprimea pravililor, atît pentrn a lor înfrî-
nare cît şi pentru pilda altora.
5. Într'această preumblare, fie-care suht-cîrmuitor, ca s1
nu pricinuiască zm[winare şi eheltuel'f satelor, va intrebuinta
cai şi tr[isur[t a lui, şi va fi însoţit numai de doi, ed
mult trei dorobanţl, iar ajungînd în fie-care sat, Ya cer-
ceta în fiinţa proprietarului sau a procuratorului său, a pre-
otului şi a aleşilor, starea cutiei de rezPrvă, num[1rîndu-se
banii cutiilor în fiinţa tutulor şi m[1surînclu-se magazia ase-
menea, şi va lua socotealr1 pentru fie-care dintr'acestea subt
isc[tlitma preziselor feţe şi cu arătare de toate împrejurările,
după care, aştcrnînd obşteşt'f catastişe de toate satele, le va
trimite subt a sa iseftlitur[L la cîrmuirc, ca şi aceasta s1 le
DECRETE ~[ DODUMENTE 2S7
trimit[i la Departament; iar socotelile adunate ele la sate

şi isc[tlite ele feţele competintc, precum s'au zis, Ic va coase
în del[i şnuruit[1, şi prenumărat[1, şi o va păstra în a sa can-

ţelarie spre a-i sluji ele clovadft la orY-ce întrebare se va face.
6. Dacă la num[trătoarea banilor cutiilor şi la măsurătoarea
productelor clin magaziile ele rezervă, s'ar găsi vre-o lipsă
neîntemeiată pe nici un cuvînt pravilnic, şi acea lipsă va fi
asupra celor elintr'acel sat, ÎI va îndatora numai ele cît ca
să o puie la loc, iar mijlocind alte împrejurări, le va însemna
în aşternerea catastişelor ce are să trimiţă la Cîrmuîre, îna-
intea fie-c[1rcia sume pe o osebită coloană intitulată: «BăgărY
ele seamăn.
7. Nici un subtcîrmuitor nu este volnic să întrebuinyezc
arenzY de moşii, ar[1turI de cîmpurI, sau alte speculaţii în o-
colul plăşii sale, nid pe numele său, nici pe nume strein,
nid în tovărăşie cu cineva~.
Cel în potriv[1 următor va fi numai ele cît depftrtat clin
slujbă.
8. Pentru ori-cc cerere Ya face sub-cîrmuitorul de la sate,
ori după poruncile c:îrmuirei, orr clupft reclamaţia cuiva,;:I,
sau şi după orI-ce alt[1 împrejurare, va adresa poruncă în scris
şi în formele cerute dttre aleşii satelor, şi 1lorobanţ.ul trimis
cu acea poruncă va stărui asupra aleşilor ca să se aducă
la îndeplinire, precum şi aleşii vor fi datori ca pe de o parte
să o siivîrşeascr1, iar pe de alta acea poruncă să o păstreze
la arhiva satului, ea la ori-ce întîmplare de cercetare să slu-
jească de dovad[i întru <lescoperirea adevărului cerut; în ur-
marea acestei hotărîri, orI-ce volnicie încredinţată de vre-un
sub-cîrmuitor în neştiinţa aleşilor satelor, este ncpriimită şi
neţinută în seamă, şi sub-cîrmuitorul ce va îndrăsni să urmeze
în potriva acestei pornncY, va fi numai de cît suspandat, dat
în cercetare şi prin urmare dojenit după măsura· învinovă
ţirei sale.
9. Pentru ori-ce împilare ar suferi locuitorii din partea u-

nora din proprietari, îngrijitori ai acestora, sau arendaşi în
potriva legiuirilor conslînţite pentru drepturile reciproacc,
sub-cîrmuitorii sunt datori să dea grabnică ascultare la jelui-
rile acestora, şi numai de cît să Ie facă dreapta îndestulare,
îndatorînd pe acei apăsători a se mărgini numai în adevăra
tele lor drepturi; însă, tot după acest cuvînt, sunt datori sfi
înlesnească şi trebuinţele proprietarilor, şi prin porunci către
aleşii satelor, şi. prin dare de dorohanţ'i stăruitorI într'acelc
sate, cînd locuitorii elăcaşI nu vor urma datoriilor lor şi pra-
vilnicilor învoelI ce vor face în vreme cu proprietarii, fe-
rindu-se şi într'aceasta de orI-ce mituire prin care să cerce
locuitorii vre-o năpăstuire, precum şi de vrc-o neîngrijire la
vreme, prin care să cerce proprietarii pagube însemnate, c[tcT,
şi pentru una şi pentru alta, vor rămînea de o potrivă în
marc răspundere.
10. După raporturile cc priimesc: subt-cîrmuitorii în toatc
Duminicile, din cele prin graiu arătări ale vătăşeilor, şi dup[t
alte ştiinţe ce urmează să aibă pentru starea şi petrecerea
fie-căruia sat, cunoscînd în totul starea plăşii sale, să aibă în
tot ceasul cea mai vie priveghere şi îngrijire, ca după nici o
împrejurare să nu se slăbească strejuirea satelor, s[t nu se
întîmple cea mai mică hoţie, ori tîlhărie, sau dare de focuri
la şire de bucate şi finuri, străşnicind pe toţI s[ttenii de obşte
să aibă paznici în fiinţ[i tot-cl'a-una, o ncobosit[i îngrijire lic-
oare în parte într'aceasta, şi încredinţin<lu-i c[t la o asemenea
întîmplare, nu Ya scăpa tot satul de despăgubirea p[tgubaşilor,
-după legiuirile ce sunt în fiinţă,-precum şi vinovatul de
cca mai grea pedeaps[t hotărîtă de pravil[t.
11. Fiind că Scriitorii subt-cîrmuirei, cărora le dau numire
de ajutori, se aleg şi se orînduesc d'adreptul de însuşi subt-
cîrmuitorul, apoi să cunoască (ie-care subt-cîrmuitor c[t pentru
orI-ec abatere s'ar ivi din partea acestora în datoriile slujbei,
DECRETE ŞI DOCUMENTE î!89
sau pentru orr-ce rea însuşire de bani publici sau împliniri

în parte, sunt însuşi sub-cîrmuitorii răspunzători.
De aceea se şi cuvine ca, pe de o parte, la a lor priimirc
în slujbă, să ia toate încredinţările despre a lor bune purtări,
iar pe ele alta să-i privegheze şi să-i străşnicească ca, ori în
fiinţă-le, sau în a lor lipsă, să nu urmeze cea mai mică neo-
rînduială sau abatere.
12. Fiind-că aceşti slujbaşi alăturaţi la subt-cîrmuirr, nu suut

clin acei slujbaşi publici carr săvîrşesc jurămîntul cerut ele
Regulamentul Organic, ci daţi numai spre ajutor şi înlesnirea
slujbei subt-cîrmuitorilor, de aceea şi fireşte nu pot să fie prii-
mite iscăliturile lor în acte publice,-precum, vechileturi, în-
voelt, contracte şi alte asemenea acte ce s'ar înfăţişa la subt-
cîrmuiri ;-adeveririle să se facă numai cu iscăliturile subt-
cîrmuitorilor.
Ma,·ele Vornic,
A. VILARA.
w 19
DESFIINT, AREA ROBII.
I I FEBRUARIE I 847.
0/i.sul privitor la desfiinţarea robii.
Domnul supune Adunării un proiect de lege pentru desrobirea ţi

g-anilor S-tei Mitropolii, episcopaturilor şi mănăstirilor. Măria Sa pro-
pune asemenea ca birul ţiganilor deveniţi cetăţeni să slujească a răs
cumpăra robii feţelor particulari.
Yeţr dobîndi, p1·in acest proiect, zice Domnul adresindu-se Camerii, unul
di11 cele 111ai mari drepturi la a omenirii fi a posteriti1ţii rec-itnoftinţi1 ').
8 Februarie 1847 (No. 130).
Noi, Gheorghie Dimitrie Bibescu, Voevod, cu mila lui

Dumnezeu Domn Stăpînitor a toată Tara Romînească,
Cinstitei Obicinuitei Obşteştii AdunfirI.
Luînd în băgare de seam[i că suma hotărîtă pentru răs

cump[irare de ţiganr prin legiuirea anilor 1832 şi 1843, atin-
gătoare de orînuuiala ţiganilor Statului, este foarte mică şi
neasemănată cu siîrşitul orînduirci ci, iar veniturile Sfintei

Mitropolii, ale Episcopiilor şi ale tuturor de obşte Mănăstiri
ce se af1ă într'această ţară, covîrşind astăzr aie lor trebuinţe;
Noi socotim că îndeplinim o datorie povăţuită şi de iubire
a omenirei şi ele creştinătate, înclrcptînd către Cinstita Obş
tească Adunare, în urmarea raportului cc ni s'a înfăţişat de
către Sfatul Nostru extraordinar, alăturatul proiect ele pra-
vil[t .despre desrobirea ţiganilor ai mai sus numitelor Sfinte
LăcaşurI, ca intrînd toţl aceştia în orînduiala celor-lalţI lo-
') Vezl pag. 26-35 din acest volum, expunenerea cestiunii desro-
birii Tiganilor.
cuitorl slobozI, a lor capitaţie să se îndrepteze numai spre

răscumpărare de ţiganI de la particularii ce vor voi să vînză.
Cunoscînd sentimentele de care se află însuflaţr mădularii
Cinstitei Obşteştei Adunări, nu sîntem la îndoială că vor
vedea întru acest proiect prilejul de a dobîndi unul din cele
mai mart drepturi la a omenirei şi a posterităţii recunoştinţă.
D-lui şeful departamentului credinţei va da citire acestui ofis.
(Urmează iscălitura Măriei Sale;.
Şeful departamentului ci·edin(ei

M. FLORESCU.
Proiect despre regularisirea ţiganilor Sfintei Mitropolii,

ai Episcopiilor 11i ai tutulor Mănăstirilor.
ART. 1.- Se slobod din robie toţi Ţig·anii Sfintei Mitro-

polii, ai Episcopiilor şi ai tutulor mănăstirilor şi metoaşelor
de obşte, cum şi ai bisericilor şi ai ori-căruia alt aşezămînt
public, fără deosebire, cite se află în cmprinsul Ţării-Romî
neşti.
Aceştia, ca şi Ţiganii Statului, supuşi la aceiaşl orînduială,

vor fi slobozl şi volnic! a se însoţi cu Romîni, parte bărbă
tească şi femeiascri.
ART. 2.-- Capitaţia legluită se va împlini de la aceşti 'fi-

ganl, se va aduna la Vistierie, şi împreunîndu-se cu suma
hotărîtă pentru acelaş sfirşit prin art. 12 al legiuirei din anul
1832, şi art. 10 a celii din anul 1843, se va întrebuinţa numai
spre desrobirea Ţiganilor cîţl se vor vinde de particulari de
a lor bună voe, ţiindu-se socoteală curată de banii adunaţi
şi de numărul familiilor din nou răscumpărate pe fie-care
an, spre a se trimite în cercetarea Obşteştii Adunărl împreună
cu cele-I-alte socotelr.
ART. 3.- Capitaţia ce se va împlini de la familiile de ţi

gani ce se vor desrobi treptat de la particulari, precum mai
sus s'a arătat, se va adăoga iarăşi la acel capitol hotărît pentru
desrobire, şi se va întrebuinţa în răscumpărare de ţigan! pe
cîtă vreme se vor afla de vînzare.
Raportul Cinstitei Obfteft'l Adunări către M. S.

Domnitorul.
Adunarea votează proectul de lege în unanimitate.
11 Februarie 1847 (No. H61).
PREA ÎNĂLŢATE DOAMNE,
Obşteasca Adunare, ascultînd cu toată băgarea de seam[i

ofisul În[tlţimei Voastre de subt No. 130, şi cu procdul ală
turat pentru desrobirea ţiganilor Mitropoliei, Episcopiilor, ai
tutulor de obşte mănăstirilor cu metoaşele lor, bisericilor şi
od-căruia alt aşezămînt public, şi după pilda cea bună ce a
dat Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolitul, prezidentul Obşteştii
AdunărJ, rostind Adunării priimirea aceştii legiuiri, şi urîndu-i
a sluji aceasta drept o bună pildă la toţl de obşte, Adunarea,
pătrunsă de recunoştinţă pentru aceasta a Prea Sfinţiei Sale
părintească bună-voinţă, cu unanimitate au priimit zisul pro-
iect de legluire, hotărînd a. se supune la a Măriei Voastre
Înaltă întărire.
Secretaria dar, potrivit cu a Adunării hotărîre, supune ple-
cat zisul proect la Înalta Măriei Voastre întărire.
(Iscălit: Preşedintele Obşteştei Adunării.
296 PARTEA ÎNTÎIA, - 1847
OFIS
Domnul întăreşte legea privitoare la desrobirea ţiganilor, lege „ce
duhul veacului şi Îllai11ta1·ea civiliza/ii o cerea de mult." - nSerinfa de la
11 Febrna1·ie 1847 i-a face epoclJ,, zice Domnul, în a11alele istoriei Patriei
11oastre."
13 Februarie 1847, No. 14H (Bul. of. din 17 Febr. No. 13).
Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, VV, cu mila lui Dumnezeu

Domn Stăpînitor a toată 'fara Romînească,
Cinstitei Obşteştei Adunări.
Văzînd raportul cu No. 361, ce Ni s'a înfăţişat subt iscă

litura Prezidentului şi a Secretariei acelii Cinstite AdunărI,
prin care aduce la a Noastră cunoştinţă că, cercetîndu-se
proiectul pentru desrob1rea ţiganilor ai Sfintei Mitropolii, ai
Episcopiilor şi ai tutulor mănăstirilor şi metoaşelor de obşte,
cum şi ai bisericilor şi ai ori-căruia aşezămînt public fără ose-
bire, cîte se al1ă în Prinţipatul 'ţ'ării-Romîneştr, Cinstita Adu-
nare s'a unit întru toate cu cuprinderea lui; Noi, potrivit art.
49 din Regulamentul Organic, întărim acel proiect aşa pre-
cum s'a priimit de Cinstita Adunare.
Tot de o dată ne socotim clatorI, prolîtînd de acest pri-
legiu, ca să ar[it[im osebita Noastrf1 mulţumire atît Prea
Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit 1) pentru iubitoarea de ome-
nire şi meritata sprijinire ce a dat unui proect de asemenea
importanţă, cît şi Mădularelor Cinstitei Adunări care au pre-
ţuit cu atîta căldură o leg-Iuire ce duhul veacului şi înainta-
1
Dom11ul e plin du bună voinţă pentru ln. P. S. MitropoliL; i a-
)
dresează felicilări 7i mulţumiri, dar D. de Nion ne spune de altă parte

l'fi a întilnil capul Slalului din partea ln. P. S. S. tot atita opunem
în cetitiunea desrobirii ţiganilor ca şi în a bunurilor biserice,;;ti. (V.
p. 2o7 din acest ,·olum.- V. Gazeta Tmnsilvaniei).
rea civilizaţiei o cerea de mult; iar seanţa de la 11 Februarie

1847, a sesiei anului 1846, va face epocă în an.alele istoriei
patriei Noastre.
D-Jui Secretarul Statului este însărcinat cu citirea acestui
ofis al Nostru.
(Urmeazri iscălitura l\l. Sale).
l\I. BĂLEANU
Guvernul răsvrătirii din 1848 va căuta a-şr însuşi meritul

acestei opere de civilizare, decretînd desfiinţarea robii, par'd
legile lui Bibescu nu desrobiseră pe Ţiganii Statului, Mitro-
polii, aşezămintelor bisericeşti, par'că desrobirea treptată a
Ţiganilor feţelor particulare nu era un fapt săvîrşit chiar
din 1843.
Dar i va pru·ea folositor si"'t arunce Emopii accastii vor b[t
mare ele desrobirca 'fig-anilor. Aceastri măsură, luată în pripi'i•
fără studiu pregătitor, întemeiată pe o desdaunarc pe care
Statul nu va fi în putinţă să o plătească proprietarilor de Ţi
gani, va avea drept urmare să arunce o adîncă turburarc în-
tre aceştia :;ii stăpînii lor, şi să dea naştere la un element de
dezordină.
În 18:l0 11, Vodă ~tirbei va da un foarte bun decret cu

privinţ[t la această categ·orie de Ţigani, poruncind sfatului
său administrativ să opreasc[i ccsă fle despărţită o familie
de 'figani, prin clar, sau prin vînzare», şi să vegheze
((ca nici un act de vînzare sau de danie pentru Ţiganl să
nu se adeverească de vr'o judecătorie, nici să fie ţinut în
seamă, dacă nu va cuprinde în sine pe părinţii ~u toţi co-
') 22 Nuembre 1850 (Bul. of. Nu. 102).
piii lor». Porunceşte asemenea că ((orI-ce vînzăd ele Ţigani

se vor face de la o familie pînă la trei, se vor răscumpăra
toate ele Vistierie, fără a mai putea trece ele la un stăpîn la
altul >i.
În 1856 1), puţin înainte ele sfîrşirea mandatului său ele
şeapte anI, Vodă Ştirbei va da o lege cu acest titlu: Lege
pentru desrobirea tutulor Ţiganilor din Principat.
Acest titlu, - care lasă să se presupue că această lege
e o lege ele desrobire obştească a robilor din Principat, -
nu e titlu ce i s'ar potrivi. Ar fi fost mai exact, credem, ca
această lege să lie ast-fel intitulată: «Lege de desdaunare
pentru clesrohirea Ţig·anilor stăpîniţ1 ele feţe particulare şi

nedesrobiţi încă.>>
Legea lui Bibescu asigura, fără cheltueală a Statului, buna
stare a casei de rezervă înfiinţate în 1832 şi clesrohirea tu-
tuior 'figanilor stăpîniţl de feţe particulare, într'un mod ne-
întrerupt şi fără ca drepturile particularilor să fle vătămate.
Guvernul clin 1866 va declara liberi pe toţr Ţiganii, dar Ya
lăsa pe proprietari să aştepte cel puţin doi ani preţul ec Sta-
tul e dator să le plătească, va scădea acest preţ cu doi gal-
beni de cap, hotărîndu-1 a fi de zece galbeni, şi tot de o
dată va mări birul ce au a plăti Ţiganii liberaţi, ducîndu I
de la trei la şease lei.
') 8 Februarie 185/i (No. 249). (lJ11l. of. 6/18 Febr. No. 17).
LEGE
(Ofis din 18 August 1844, No. 393 1)
PENTHU lNTOCMIREA UNEI ROATE DE POMPIERI PENTRU

CAPlT ALA ORAŞULUI RUCUHEŞTI.
AnT. 1. - Pentru şapte tulumhe mari ele cai şi şase mici

de mîin1, din care doă mar! ele cai şi una mică de rnîini la
Agie, şi cinel tulumbe marr ele cai şi cinci mici ele mîini,
în cind văpseli ale oraşului, se va întocmi o roati't ostăşească
de pompieri în număr ele 7 Oberi-ofiţeri, 23 Unteri-ofiţeri, şi
256 soldaţi ele rînd şi de nerîncl, precum cu <lesluşirc în ta-
bela No. 1 se arată.
AHT. 2. - Numărul complect al acestei roate se împarte
în şase despărţiri, adecă una la Tahtul Poliţii, subt comanda
căpitanului comandir al roţii întregI, şi cinel la cinci văpseli
ale oraşului, fie-care subt comanda unui oliţer şi a coman-
dirului întregei; toate aceste şease despărţiri să lie slalorni-
cite la Tahtul Ag-iii şi a comisiii v[ipselilor, şi vor li în dis-
poziţia d'a dreptul a şefului poliţiei, şi a comisarilor, precum
se atinge de slujba preîntîmpinării focului.

ART. 3.- Numărul ober-ofiţerilor şi a rangurilor ele jos a
acestei roţi, se vor lua din totalul numărului miliţiei spre a
fi rangurile de jos disciplinaţi în slujbă ostrişească, şi care
se va împlini în oştire cu alt atît număr de 279 recruţi, cari
se vor lua şi de prin toale oraşele Prinţipatului din familiile
plugarilor orăşeni după regulile recrutaţiei.
ART. 4.- Fiind că adaosul recruţilor la numărul o,;;til'ii
nu poate a-l face mai înainte de a se face analoghie dupft
r..oa catagrafie, care începe de la anul 18'1-5; de aceia şi
formăluirea aceştii roate se va face la începutul acelui an.
Ail.T. 5.- Şapte oberI-ofiţerl, adică un căpitan, trei paru-
'l VezI Regulamentul Organic pag. 625.
HUO PARTEA iNTÎIA. - 181,7
cici şitrei praporcici, să sc, al~agă de către D-lui Marele

Spătar din numărul oliţţ)rilor oştirii ..
ART. (i.- 279 rangurt de jos, în numărul cărora 23 un-
tert-ofîţed, să se· 1 aleag·ă de către B. Marele Spătar din nu-
mărul oştirii, din care să fie cu vechimea slujbei 56 din anul
184-0. 5(i din 1841, 56 din 184-2, i>6 din 1843 şi 55 din anul
184,4-.
AHT. Î·.- Li})Sa ce se va întimpla peste an din complectul
. .
aceştii roate, de i-norţ'i, fug·iţl ~i sloboziţI din slujbă, se va
împlini din num[trnl oştirii cu bam.enii celii din urn'l.ă re-
crutaţii, infod deprindere la regulile disciplînei şi învăţăturft
ostăşească.
ART. 8. - Obed-oliţ.erii care intr[i în nuinftrul aecstei roţi

să se socoteaseă în oştire după vechimea lor cu arătare c:1
se al1ă la roata de pompieri, şi la vacanţie, avînd de la Vei
Agă atestaţie de conduită bună, după recomandaţia ee se va
face de către şeful miliţiei, s[t se înalţe în i1rmătoarele ran-

gur'i cu mutare în oştire; iar în locul lor se vor orîndui alţii.
ART. 9.-- Rangurile de jos se socoteşte în slujbă şase ani,
socotindu-se şi vremea slujbei cit au fost în oştire. De aceia
la mutarea lor în roata de poinpier'i, Dejurstva va trimite
şi formularul fie-căruia la comandirul roţii.
ART. 10.- Pentru ţinerea catastişelor acestei roatei pă
zirea regulii eontalJilităţii la plata lefurilor, îmbr[tcăminte în-
destulătoarn şi ţinerea corespondenţii, se va urma ceia ct•
se urmează şi ele roatele milităreşti.

AHT. 11. - Leafa rangurilor ostăşeşti ai acestei roţi, pre-
c:um şi îndestularea rangurilor de jos se arat[i Îh tabla eu No. 1.
AHT. d.-Din totalul sumei lefilor să se oprească cite una
şi 3 ,' 4 para:Iu la fie-care leu, şi să se trimeaţri la Dejurstvă, ca
să se fac[t venit la sumele spitaliceştI, după cum se tumează
şi în o,:;tire.
AHT. rn. - Bolnavii, rang-uri de jos, se vor trimite la spi-
DECRETE ·ŞI· DOCUMENTE 301
talul ostăşesc, şi -pentru aceea se vor r[ispunde în priimirea

spitalului plata îndcstulărei pe cîtă vreme se vor afla bolnavT
în ·spital.
ART. 14. ·- Forma îmbrăcămintei· ofiţerilor acestei roţi' va·
fi înto~mai ca şi a infanteriei oştirei, cu deosebire numai cft
mondirile vor fi scurte, şi cei de la, agie să aibă la mondir
şi pantalonI postav roşu, iar cei de pe la comisii, în faţa v[tp-
selei comisi-ilot. Chiverile vor fi căsci de- alamă cn coadă d·ei
păr negru pc crtJastă şi cu pajăre în frunte; iar rangurile de
jos în vremea slujbei focului, cu pantaloni de postav în doi
perT, şi spenţerile · de postav civit încinşi cu chingl de piele
şi în cap cu căsc'i de alamă fără creastă, cu numărul des-
părţirei în frunte, afară d'ai agiei care vor avea pajerI în frun-
tea căscii în loc. de număr\ iar la front vor avea uniformii,
mondir scurt şi pantalon'i de postav civit şi paspoal,· precum
s'a zts mai sus cu căscI de alamă, unter-ofiţcriH:m tesacu şi
teacă de baionetă, iar soldaţii numai cu teacă de baionetă pe
portupei, patrontaş şi curea de patrontaş peste um'ăr încru-
cişat.e pe piept şi puşcilc cu baionetă; vara vor purta panta-
lon! de pînză, şi în toată vremea cîml nu Vor li în slujbă,
mantale de postav în doi perT; sau vara chite de pînză; îm-
brăcămintea rangurilor de jos şi a toată amuniţia se deslu-
şeşte în tabla- cu Noi 3. -
ART. 15. - Pe lîngă cele-lalte în fiinţă instrumente la co-'
manela de foc,. se vor cumpăra patrU:-zecl şi opt cai noi, fie-
care cite lei patru sute. Se vor mai face încă opt hamutur'i'.
pe• lîngă· patru-zecl ce se află acum, precum şi hrîurl'. de piele,
o sumă chingI, topoare, masalale, lopeţl de lemn şi felurim!)
de chei după cum cu desluşire se află în tabla No. 4. Caiî
ce sunt,acum în slujba comenzii de foc se vor vinde cu mezat,·
şi banii ce, se vor prinde pe ;dînşii, se vor întoarce la casa.·
vistieriei; iar pentru aceasta, pentru dregerea de obşte a tu-
tulol'· .eelqr-1-alte instrumente ale comenzii d~- foc !;li cumpă-
802 PARTEA ÎNTilA. - 18:f.7
rătoare de cai în locul celor ce se vor scoate ca netrebnici,

se hotărăşte pc tot anul remont lei 8,500, iar pentru hrana
şi potcovitul mai sus zisului număr de cai, se va plăti pe tot
anul o sumă de lei 11,520, socotindu-se cite lei doă-zccI de
fie-care cal pe lună, precum cu desluşire se coprinele pentru
toate în tabla cu No. mai sus zis.
Aceste sume de lei 8,500 cc figurează prin acest articol
pentru remonta cailor şi a instrumentelor de foc, precum şi
cea de lei 11,520 pentru furajul cailor se socotesc cu aproxi-
maţie; iar anuala cheltuială ce se va urma pentru întimpi-
narea acestor trebuinţe, să fie întemeiată pe rezultatul meza-
turilor ce se vor face pentru fie-care articol şi pe dezlegarea
Domnului, subt îndatorire a se da obştescului control la sfîr-
şitul fie-căruia an socoteala cu documenturI, după controla-
riceştile torme, pentru toate cheltuelile urmate de către şefii
respectivI, întru ceea ce priveşte la îndatoririle fie-căruia
în parte.
Iar suma banilor trebuincfoasă după socoteala ee s'a făcut
pe fie-care an, în curgere de noă anI, pînă cinel este sorocul
slujbei multora din obşte, întrebuinţarea plăţii lefilor rangu-
rilor de sus şi de jos, îndestularea rangurilor ele jos, îmbră
cămintea acestora, cumpărătoarea cailor şi a lucrurilor, re-
monturI, hrană şi potcovitul cailor, se arată cu desluşire în
tabla cu No. 5.
ART. 16. -- Nuinai adaosul de lei trei-zeci şi cinel mii una
sută şapte-spre-zece (35,117), ce mai trebuesc peste hotărîta
sumă a se răspunde din casa vistieriei la agie după legiuirea

din anul . . , să se răspundă din casa orăşănească, iar cei-
1-alţI banI în sumă de lei 129,120 să se răspundă şi în viitor
tot din vistierie, pentru care se va da socoteală regulată la
sfîrşitul anului, care se va supune la cercetarea controlului
şi a Obşteştei Adunări.
ART. 17. - Pentru învăţarea acestei roate ele pompieri,
manevra stingerii focului, se va aduce de acum din alt Stat

doi bran-maisterl, adecă un învăţător şi un subt-învăţător, că
rora li se vor plăti în curgere de trei ani (cît adică se cu-
noaşte destulă vreme a învăţa roata), după tocmeala ce prin
contract se va face pentru <linşii, cît are să fie leafa lor pe
an, care se începe de la sosirea în Capitala Bucureşti, precum
şi cheltuiala drumului; iar banii aceştia se vor plăti osebit din
R extra-ordinar al vistieriei.
ART. 18. - Comandirul de roată cîrmueşte toate despărţi
rile şi va răspunde pentru starea lor în toate părţile roţii,
avînd socoteala unde se va cuveni.
ART. 19.- Toată roata este supusă fără mijlocire subt co-
manda agiei, care va face toate punerile la cale prin coman-
dirul roţii. Cînd această comandă se va afla în lucrare la
vre-o aprindere, nimenea altu afară de comandiru roţii, să
nu aibă drept a porunci asupra mişcărilor ce vor socoti de
trebuinţă pentru stingerea focului.
ART. 20. - Cu această orînduială întocmindu-se roata, se
va face îngrijire a se afla la agie şi comisiile văpselilor, în-
căperile trebuincloase pentru oameni, şi cai, şi instrumente,
magazii de amoniţie.
DESPRE EPIZOOTIE
ORDINE
Departamentul treburilc,r di"n 'Naunlru cdtre
Ocîrmuitorf.
Guvernul arată ocirmuitorilor marea sa nemulţumire că n'au fost

împlinite ordinele sale pentru a lupta în contra epizootiei.
CIHCULAHĂ" DIN 4 AUGUST 1847, No. 1917.
(Bul. of. No. 57, din 11 Avgust, 1847)
Epizootia ivindu-se din nenorocire şi într'acest an, după

toate. măsurile luate, după toate instrucţiile publicate şi după
toate adăogitele povăţuiri, s'a crezut fără nicI o îndoială că
în soroc de doă-zecI zile, sau cel mult de o lună, .-a inecta cu
des[1vîrşirc în toată ţara; dar, - dupr1 o altă nenorocire mai
marc,- s'a văzut că încrederea Departamentului în activitatea
Domnului Cirmuitor, nu corăspunde cu îndeplinirea slujbei
cerută clin partea Dumisale; căci dacă odată s'a dovedit că
boala este lipicioasă şi nu epidemică, încetarea ci, fireşte, tre-
buia să fie următoare măsurilor povăţuite.
Adicf1, clacă despărţirea vitelor bolnave din cele sănătoase,
--îndată dupr1 ivirea boalei,-s'ar fi pus în lucrare; dacă depăr
tarea proprietarilor lor din sat la un loc osebit dimpreună
{"U ale lor vite, s'ar fi făcut numai de cît, fără de a mai lăsa
acelora vreme ele comunicaţie cu alţi consătenI ai lor, şi dacă

locurile hotărîte pentru adăpostirea şi păşunarea vitelor bol-
nave, îndată clupr1 încetarea întrebuinţării la care se aflau su-
puse, s'ar fi curăţit cu dcsăvîrşirc prin sptdare, prin ardere
cu foc, prin săpare a pămîntului şi ori-ce alte mijloace ar fi
povăţuit trebuinţa, se poate zice cu netăgăcluire că boala nu

numai că n'ar fi putut să sporească, dar negreşit trebuia să.
inceteze cu totul.
Departamentul treburilor din 'Năttntru către

Ocîrmuitorl.
Măsurile în contra epizootiei nefiind observate, Ministrul dă ordine

aspre ca să ajung-[1 .,[1 di5parf1 boala.
CIRCULARĂ DIN 14/20 Avgust, 1847, Xo. 2017.
(Bul. of. No. fiŞ din 14 Avgust, 1847).
Departamentul privind cu mîhnire slaba îngrijire ce a avut

acea cîrmuire într'aceasta, şi tot de o dată văzînd că. răul este
aşa de mare şi pricinuitor ele o pagubă foarte însemnătoare,
căcI pe lîngă zadarnica perclere a vitelor, se prăpădesc tot
întl''o vreme şi agoniselele oamenilor pe cîmpurI, precum şi
tot felul de tranzacţii din pricina închiderei şi mărginirei sa-
telor pînă la a lor desăvîrşită curăţire, îndatorează, printr'acea-
sta într'adins poruncă, pe Domnul cîrmuitor ca,-;indată după
priimirea ei,-prin toate acele sate smreduite, să străşnicească
cu dinadinsul încetarea comunicaţi! celor curaţI cu cei smre-
duiţi, să cureţe locurile prin sate pe unde se va fi ivit întîiu
boala; asemenea să cureţe şi locurile pe unde vor fi fost la-
zărcturi şi păşune de vite bolnave, şi cu un cuvînt, să în-
trebuinţeze toate mijloacele putincToase şi asemănate cu o
mulţime ele instrucţii ce i s'au trimes pînă acum, şi sfi stăru
iască ca să înceteze boala în cel mai scurt soroc, puind, la
ridicare-i dintr'o plasă, această îndatorire stăruitoare şi cu cca
mai marc bttgare de seamă asupra sub~cîrmuitorilor de plăşi
17i asupra aleşilor satelor, făcînclu-i să înţeleagă pe toţi că

dacă se va mai ivi boală ele vite şi pe viitor, cunoscînclu-se
că altă pricină nu mai este de cît numai neîngrijirea celor
de aproape slujbaşi, adică a subt-cîrmuitorilor de plăşî !;-Î a
aleşilor satelor, atunci cei d'întîiu se vor depărta din slujbă
ca nişte nevrednici şi nestăruitorI, şi cei de al doilea se vor
dojeni poliţieneşte în mijlocul satelor lor şi în vederea tutulor
de obşte ; iar întîmplînclu-se şi vrc-o uneltire de abuz din
partea cuiva-şI, orT pentru părtinire, sau pentru vre-o între-
buinţare ele mită, atunci unii ca aceia vor fi daţr şi în jude-
cată criminală.
Marele Vornic, A. VILARA.
Departamentul trebilor din 'Nduntru cdtre

subt-cîrmuitori.
Miuislrul opreşte pe subt-cîrmuilori să facă parte din ~ocielăţi formale

ca ;;'arendeze mo~ii în judeţele ocîrmuite ele dinşii. El opre:;;le cî~tigurile
nelegale făcute pc spinarea nenorociţilor ţărani şi a St.1tului.
CIRCULARĂ DIN 1-itt SEPTEMBRE 1847 No. bl30.
(Eul. of. No. 62, din 6 Septembre 1847).
Departamentul a luat adevărată ştiinţă, ca unii din suht-

cîrrnuitori, abătînclu-se clin instrucţiile ce li s'au dat la a lor
orînduire, s'ar fi găsit şi acum înclinaţi în tovăr[işie de aren-
dă de moşii cu alte feţe particulare, şi chiar în ocoalele subt-
cîrmuirilor ce li s'au încredinţat, pricinuind cu aceasta doă
rele neertate: unul, că năpăstuesc pe locuitorii clăcaşi si-
lindu-i la răspunderi nepravilnice, şi cu o aşa grăbire în
cît nu se mai ridic dorobanţii d·upă dânff#, şi altul, că în-
grijind mai întîii'1 de nişte asemenea nelegiuiri, amînează
slujba cerută de la acei locuitorI în lucrări publice, şi aduc

cu aceasta întîrziere şi împedicărI folosului obştesc.
Departamentul povăţueşte şi acum pe unii ca aceia să-ş'î
ia mi:isură de îndreptare şi să se părăsească pe viitor de ori
ce rea întrebuinţare a slujbei ce li s'au încredinţat, urmînd
în tocmai şi fără nid o prefacere instrucţiilor ce li s'au dat.
C[\CI, după cercetările ce au a se face,-la orI-ce prilej de plîn-
g·ere din partea cuiva-şI,- să cunoască cu hotărîre că se va
aduce la îndeplinire osînda hotărîtă printr'acele instrucţii ;
şi nimeni, după or!-care mijlocire va întrebuinţa, nu se va
putea apăra. Tot de odată însă, se pune îndatorire şi asupra
D-lui Cîrmuitorului ca s[i stăruiască cu dinadinsul în datoriile
slujbei Dumisale, şi să privigheze cu neobosire pe toţi cei
de subt poruncile cîrmuirci, neîngăduind pe nimeni a se a-
bate din calea dreptăţii, căci la din înpotrivri se va şti însuşI
vinovat şi fireşte răspunzător pentru dovedita neîng-rijire cu
care se va purta.
Marele Vomic: A. VtLARA.
Rapo,-t din 29 Sept. I847, despre noa organizaţie a

lucrării ocnelor.
EXPUNERE
În cestiunca ocnelor g·uvernul urmări doă ţinte: una de
umanitate, cea-I-altă de economie.
Domnul, la suirea-I pe tron, cunoştea starea grozavă în
care trrieau cei osîndiţl la ocne, unde tăiau sarea, şi se ho-
t[irîse sri o preschimbe lără întîrziere. Reforma care începu
cu mocirlele puturoase ce slujeau de închisor!, - în care
oameni numai inculpaţi se găseau amestecaţi cu osîndiţii la
pedepse infamante,- şi pe care, creînd un regim nou, împru-
DECRETE ŞI DOCUMENTE
mutat de la popoarele civilizate, le înlocui prin închisorI zidite

cu piatră, -- se'ntinse şi la ocne 1).
Domnul, - care în 1832 însoţise pe generalul Kisseleff in
vizita-i la Ocncle-Marl', şi care nu uitase nid jalnica pornire
ce simţiser[i, nicI dorinţa arătată de guvernatorul-general de
a vedea cit mai repede îmbunătăţită soarta ocnaşilor, făcu,
pe loc ce lu ales, !Să se zidească cazarme ·pentru suprave-
ghctorI, şi, pentru osîndiţI, clăclirI, îngrădiri, infirmerii, ceea
ce îngădui să fie în fie-care zi aduşi ocnaşii la aer curat şi
la lumină 2).
Vodă Bibcscu nu încetă de a se'ngriji de regimul închi-
sorilor şi de îmbunătăţirea morală a osîndiţilor. Ar fi vrut
ca nu toţI osîndiţii să fie trataţI în acelaşi mod, greşeala lor
nefiind aceiaşi (Bul. of. No. 112 din 25 Sept. 1844); - luă
măsuri pentru ca plata muncii osîndiţilor să nu le fie furată
(Bul. of. No. 144 din 30 Noembrie 1844/; - stărui asupra
neapăratei trebuinţl de a despărţi pe tinerii închişI, de cei îm-
bătrîniţI În rele.
:\'linistrul Său, ?IIanolacho Florescu, tatăl generalului, ar fi
vrut sri desfiinţeze osînda la ocne 1vezI BLARA~IBERG, În-
cercări, p. ;HiJ).
Gestiunea economic[t îşi avu rîndul său. Domnul, care nă

dăjduia, - în momentul cînd dispărea lanţul vamal ce des-
părţea cele doă Principate, - să 'nfiinţeze un singur contract
ele arendă pentru ocnele celor dori ţări, dar care-şi văzu
nftelejdea înşelată, se'ngriji să preschimbe sistemul învechit
al exploatării, şi'ncredinţă lucrările unor ingineri chiemaţi din
străinătate, şi'n stare s'adudt 'n ţarri îmbun{ttăţirile cu care
ştiinţa înzestrase naţiunile cele marr.
') Cite-va vorbe despre Ţai-a-Romîneasci1,, p. 29.- DPntu, ed. Paris, 1857.
') Cite-va vorbe despre 7ara-Romîneasci1,, p. 80.- Dentu, ed. Paris, 1857.
Vezi ,;;i cuvin tarea lui Vodă la deschiderea O!J~te~tii Adu11[1ri in 1846.
Minz"strul treburilor din 'Năuntru către Domn
Schimbarea sbtemului de exploatare.
(29 Septembrie 1847).
PREA ÎNALTATE DOA~INE,
Cu prilejiul mergerii mele la Ocnele-marr, ca să văz lu-

crarea ocnei sistematice povriţuită de D. Foit, -- adus de Înăl
ţimea Voastră de la guvernul Austrii pentru acest sfîrşit, --
m'am îndestulat despre cele următoare, care, după datorie,
plecat Ic supui la cunoştinţa În[dţimei Voastre.
Accastri ocnă va avea în totul trei gurT, însă dori pentru
exploataţia sării prin metod de crivacc lucrate frumos şi foarte
bine cumpănite, şi una eu trepte pentru intrare şi eş;re, or'i
în chip de scară rătund[i sau prin mai multe etajurL
In fie-care dintr'aceste g·uri merge adîncimea puţului prin
pămînt, şi prin care se va ajunge pînii în fundul unde se va
hotărî începerea deschiderii galeriilor pc sub pămînt, conrăs
punzătoare clin gură în gură, şi prin alte direcţii din lăuntru,
pc unde se va găsi vîna de sare mai bună.

Toate aceste puţuri, pînă in fundul lor, sînt c{1ptuşite cu
ţambre de stejar cioplite pc trei muchir, şi înţepenite între
ele şi între părcţii pi"'tmîntului şi ai sării cu pămînt bine bătut,
în cît nu rămîne cea mai mică răsuf1ătL1are sau scurg·cre de
apă despre părţile păreţilor.
Galeriile pentru exploataţia sării se deschid numai în sare,

în lr1ţime şi pînrt la 30 stînjini 1), rezemate pc pereţl de sare
şi cu bolte în prelung cl'asupra pînă la un stînjin înrtlţime,
r[tmîincl tot-dauna faţa lor deschisri spre întrebuinţare de tăcre
în mai multe trepte după cum umblă stratul sării, şi pe care
') Slînjunul rnlora UJG6.
DECRETE ŞI DOCUMEr-'TE
pot să lucreze tot într'o vreme mai mulţl ciocănaşl, înşirîn

<lu-se la una şi aceiaş'i operaţie şi tăind fie-care în parte al
galerii pînr1 în cele-I-alte.
Crivacile sunt foarte solide, legate cu fier prin mai multe
locurr, rezemate pe bolduri <le fer groase şi lucrate în pro•
porţia greutăţilor, cu greutatea ce au să scoaţă clin fundul
puţului, într'o cumpănire aşa de potrivită în cît cu mare în-

lesnire şi cu mai puţini cal, va lucra <loă otgoane într'o gură.
eare, ca să lipsească lovitura burduşelor şi încurcătura otgoa-
nelor, este despărţită la mijloc cu ţambre groase doplite pe
patru muehT, şi închipuind un zid ca de o jumătate ele că
rămidă din fundul puţului pîn[1 d'asupra feţii pămîntului.
Uneltile cu care sc1 tae sarea, adică ciocanele, sînt de o
altă făptură în cît lasă sarea măruntă mult mai puţină din
ceia ce obicfauit lăsa ciocanele lucrătorilor noştri.
Pentru scurg·erea şi deşertarea apelor din ocnă, au a se
întrebuinţa de o dată do[1 mijloace, unul, de a se forma
preduhuri mai multe conr[tspunzătoare prin galerii suterenc.
şi clup[t o potrivim nivelaţie,-în cit, înccpîncl curgerea apei
clintr'o adîncime săpat[1 pe lîng[t fundul puţului, se scurge
clin preduh în preduh pîn[1 ce ese în vale pe faţa pămîntului,
şi de acolo dă în rîul ce curge pe de josul dealului, în care
se lucrează ocna;- şi altul, ca puţina apă ce va mai rămînea.
sfi se scoaţă afară prin mijlocirea de crevace, în vreme de
sccet[t numai cu un burduf pe zi, şi în vrem! ploioase şi
umede cu clo[1.
Aceste precluhurI au guri mai micI, căptuşite cu gambre
rari şi cu scîndurî; sînt la fuml podite şi conrăspuncl unul
cu altul clup[1 a lor nivelaţie pînă la rîu prin mai sus pome-
nitele galerii, căptuşite şi acelea cu gambre legate şi nşczak
pe unde este pămîntul s[m[1tos mai rarI, şi pe uncie este
pămîntul mai slab mai des, în totul însă înfundate g-ambrelc
ilH PARTEA ÎNTÎIA, - 1847
cu scînduri ţepene, ca să nu să dărîme pămîntul şi să în-

pieclice scurgerea apelor.
In zăduhul cel mare, pe cînd tote ocnile au duh şi înce-
tează lucrarea, neputîncl lucrătorii să rabde greutatea aerului,
iar mai vîrtos la o ocnă închipuită după acest metod cu un
puţ pînă în fundul ei, - se preface aerul prin morişte mid
fie-care cu cite patru pene, cu mîner de fer, lesnicfoase de
a se învîrti fie-care ele cite un om, sau înaintînd lungimea
galeriilor, şi prin vrc un foi de maşin[t, în cit prinir'a0est
mijloc nu poate să înceteze lucrarea nici o dată.
Cele ce s'au lucrat pîn[t în ziua mergerii mele acolo sînt
cele următoare:
O gură de ocnă dată pe care;
Aşezarea ţambrelor dup[t chipul ce s'au zis pînri aproape
de faţa pămîntului;
30 stînjen1 galerie suterenă pentru scurgerea apelor;
Trei preduhuri căptuşite cu ţambrele şi scînclurile trebu:n-
cioase;
Un crivac mai mic la eare acum învîrtesc oamenii şi în-
dperile trebuincioase pentru lucrul de lemn, de fer şi de
aşezarea şi pristrarea uneltelor şi altor materialurI de celarie.
Totul însă după descrierea de mai sus se va săvîrşi în

curgere de patru ani, iar rezultatul aceştii lucrării se prevede
în însemn[ttoarele folosur'i mai jos arătate:
J) Că pe o mică faţă ele pămînt deschizîncl numai clo[i
guri'. de ocnă, şi toată lucrarea exploatăţii sărei făcîndu-se
pe subt pămînt prin galerii în lung clup[t stratul sării, se for-
mcaz[t o ocnă, care cel puţin pentru 200 anI, adic[i pîn[t
cinel să se isprăvească sarea clin acel munte, poate s[t dea
cu prisos toată sarea trebuincfoasă şi în consumaţie şi în
exportaţic din pal'tea locului, precum au dovedit cercarea
pînă acum pentru această trebuinţă.

2) Că înlesnirea şi iconomia cheltuelilor este în toate aşa
DECRF.TE ŞI DOCUMENTE
de mare pe Iîngă cele ce urmează acum, în cit făgăduesc

pe tot anul un adaos de venit Statului îndestul de însemni'itor:
întiii'.1 că toată lucrarea fiind solidă şi în toate nemerită, este şi
statornică pentru o mulţime de ani fără de a li trebuinţă de
felurite reparaţii şi cheltuelI pe tot anul : al doilea pentru că,
fiind acea gur[t cu trepte, toţi lucrătorii şi toate trebuincioa-
sele lucrări intră şi es fără nici o înpiedicare, fără nicl o
anevoinţă şi fără cea mai mică întrebuinţare de otgoane.
81 Pentru că crivacile fiind cumpănate cu greutatea ce au
să scoaţă din ocnă, trebuesc mult mai puţin! cai, şi prin ur-
mare lipseşte cheltuiala cumpărătoarei şi a hranei lor.
-t) Pentru c[i bolovanii de sare se aduc pînă la gurile a doă
puţuri cu roabe pe drumuri de scindurI potrivit, şi printr'acest
mijloc trebuinţa otgoanelor fiind numai pentru scoaterea sării
de Ia fundul puţurilor pînă pe faţa pămîntului, rezultează
o mare economie la însemnata cheltuială ce se face acum
pentru cumpărătoare ele otgoane.
o) Pentru că mărunta cc lasă cfocanele aceştia lucrări,
liind mult mai puţină clin eeia cc lasă cioeanele lucră
torilor noştri, scoaterea ci alară clin ocnă se face şi cu multă
înlesnire şi cu mai puţină cheltuială.
C[ttre aceasta, am socotit de a mea datorie, Prea Înălţate
Doamne, se adaog·, pe lîng·ă cele ce supui Ia cunoştinţa Înălţi
mci Voastre, şi lauda ce se cuvine D-lui Foit, directorul Iu-
cr[irii ocnei sistematice ; meşterii ce are pe lîngă dînsul sînt
numai cinel, din care patru streinI şi nu toţl cu deopotrivă
ştiinţă, şi unul pămîntean, iar toate cîtc s'au lucrat pînă acum
şi se lucrează sînt în cea mai mare parte din munca arestan-
ţilor cc s'au dat în a D-sale dispoziţie, şi înaintarea ce se vede
este rezultat numai al marelui zel, şi nemrirg-initei căldurT
cu care numitul au înbrăţişat această ramură de industrie,
pentru că, după ce însuşI povăţueşte şi priveghează neîncetat
ori-ce lucru cu cca mai mare luare aminte, apoi st[irueşte
1116 PARTEA ÎNTÎIA - 1847
şieu o neobosită silinţă să înveţe pe arestanţi la ori ce lucru,

adică nu numai la deschidere de guri şi la tăiat de sare,
dar şi de a lucra lemnărie şi ori ce alt îi trebue, mijloc
prin care, după ce scuteşte pe guvern de o mulţime de chel-
tuelr pentru lucrul de meşteşug, apoi foloseşte şi pe acei ne-
norociţi arestanţi, care, cîncl se vor slobozi din ocnă, ies cu
meşteşug cu care să se poată chivernisi.
Aşa dar, Prea Înălţate Doamne, din rezultaturile ce Măria

Voastră doreaţi a dobîndi printr'o noă organizaţie în lucrarea
ocnelor de sare şi care sînt :
1-iu, Economia la cheltuelilu exploatăţii;
Al 2-lea, întroducerea unei statornice contabilităţi şi a bunei
orîndueli ce să păzeşte în alte ţări întru asemenea lucrărî,
care s[1 poată ierta pe Stat de a le exploata pe seam[1-i cînd
va voi;
Şi
al 3-lea, îndeplinirea datorii ce cere iubirea de omenire
despre cei osîndiţi la silnica muncă,-putem zice că acest din
urmă s'a şi dobîndit în parte, iar cele-I-alte doă peste puţin se
vor dobîndi şi se vor număra între cele-I-alte multe şi însemnă
toare facerr de bine ale Înălţimei Voastre.
},[a,·ele Vol'l1ic, A. VILARA-
(B111. of. No. 70, din 9 Ot:t. 1847).
DISPOZIŢIUNI
PKI\'!TOARE LA
ADMINIST RA TIUNEA
, SPITALEL OR
DECRETUL DIN 29 IULIE I 847
LEGEA DIN 6 MAI 1848
ADMINISTRATIUNEA SPITALELOR
'
Domnul către Departamentul controlului

(fkcrct din 29 Iulie, 1847, No. 4.?6)
, Domnul decretează întrunirea tutuim· spitalelor sub una şi aceeaşi

administraţie încredinţată unui Efor, în scopul de a introduce ordinea
în aceste asezăminte, de a scădea cheltuelile generale, cle'a înlesni con-
trolul şi d~ a mări mijloacele de ajutorinţă suferinzilor şi nenomciţilor.
l:r-.THl"J\lREA DIFERITELOR ADMINISTRAŢJUNI ALE SPITA-

LELOR SUBT O SIJ\GURĂ DIRECŢIUISE.
W11l. of. din 2 August, 1847, No. 55).
DIS P OZ IT IUN i GENE HALE
Văzîncl raportul ce Ni s'au înfăţişat de către Şeful Depar-

tamentului în privinţa spitalelor, împreună cu socotelile. pe
anul 1846, şi cu budgetul pe anul curgător 1847, poruncim,
în cît · se atinge de cercetarea socotelilor, să se trimiţă acestea
la control, iar budgetele le îmbunătăţim de o cam dată, pentru
cîte se ating de cheltuelile ordinare, rămîind ca, pentru cele
extraordinare şi pentru propusele adăogirl de leafă, să su dea
mai în urmă a Noastră hotărîre.
Acum însă mai întîii't trebuinţa 1;1i datoria cerînd a se a-
duce în siîrşit cea de demult dorită orînduială şi la aceste
aşezăminte, ca cu sporirea veniturilor să se înmulţească trep-
tat ~i ajutoarele, depărtîndu-se orr ce cheltuială n'ar privi d'a
il20 PARTEA îNTÎIA. - 1847
dreptul la folosul omenirei pfttimaşe, într'a căria uşurare s'au

întocmit acele vcniturr ;
Noi, potrivit cu dispoziţiile Regulamentului, poruncim cele

următoare:
Spre împuţinarea cheltuelilor va fi o singură epitropie sau

direcţie, şi o singură casă
pentru toate spitalele. Această epi-
tropie va fi alcrituită de un epitrop, de un casier şi de un
secretar cu scriitorii trebuincioşL
Epitropul va îngriji pentru trebile şi interesele tutulor spi-
talelor; iar casierul, priimind veniturile tutulor acestora, va
ţinea partidă deosebim de venitul şi cheltuelile (ie-căruia spi-
tal în parte.
Fosta Eforie se desfiinţează; şi în locul aceştia, clin sin-
g·ura Noastră bună chibzuinţă, necunoscînd aici cuiva vre-un
drept rle amestec, de cit cel firesc ce are Domnul asupra
unor asemenea aşezăminte, orînduim Efori pe Dumnealor lo-
gofătul Mihail Racoviţă, logofătul Constantin Herăscu şi lo-
go/ătul Scarlat Ghica. Pe lîng·ă această Eforie se orîndueşte
şi un doctor însărcinat cu speciala îngrijire doctoricească a
acelor spitaluri. El va lua parte la toate lucrările Eforiei cite
se vor atinge de a sa specialitate.
Eforia va avea privighere ca, atît persoanele Epitropiei
eît şi cele orînduite pentru economia din 'năuntru a fie-că
ruia spital, să-şI îndeplinească cu cinste şi exactitate ale lor
înclatorirL
Ea se va înţelege cu Logofătul bisericesc pentru ori-ce în-
dreptare sau îmbunătăţire va chibzui, precum şi pentru orîn -
duirea amploiaţ.ilor, şi toate acestea Ni se vor supune prin·
tr'insul spre a se ele. a Noastră deslegare, iar cit pentru năs
tavnicii scriitorilor, Dumnealui Logofătul bisericesc se va
înţelege mai întîii"1 cu Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolitul,
ADi:\IINISTRAŢIJNEA SPITALELOR 821
în cît va privi la caracterul bisericesc al acestora, şi Ni-i va

recomanda d'a dreptul după orîncluială.
Eforia se va alla tot-cl'auna faţă la licitaţia tutulor moşiilor
spitalelor climpreun[i cu Logofătul bisericesc, urmînclu-se în-
tru aceasta toate orîncluelile hotărîte pentru arenduirea mo-
şiilor mănăstireştî, adică a Ni se supune clin vreme, înaintea
licitaţiei, condiţiile arencluirei, precum şi în urmă rezultatul
ei spre a lua mai întîiu a Noastră întărire.
La sfîrşitul fie-căruia an, Eforia Ne va supune prin Logo-
fătul bisericesc socotelile, spre a se îndrepta în cercetarea
controlului, precum şi budgetul pe anul cu va urma; care
lmdget, întărindu-se ele Noi, va fi de temei(1 pentru chel-
tuelile ce vor fi a se face pe acel an. Iar la întîmplare ele
a li ele trebuinţ[t vre-o preschimbare sau adăogire ele chel-
tuială, Eforia o va supune la vreme cu deosebit raport prin
LogoMtul bisericesc la a Noastră deslegare.
În sfirşit Noi nu Ne îndoim că mădularile ac-eştii nouă
Eforii, preţuind încrederea ce le arăt[im şi clorinţa cc avem
de a vedea întinse foloasele aecstor aşczămînturT, Ne vor a-
duce tot ajutorul din parte-le şi tot zelul spre clobîndirea
aceştii a noastre dorinţT.
Dumnealui Logofătul bisericesc va da acest al Nostru olîs
în cunoştinţa persoanelor la care priveşte, şi va îngriji pentru
cea mai grabnidt punere în lucrare a dispoziţiunilor coprinse
într'însul, fftră a înceta pe viitor ele a se conforma îndato-
ririlor şi atribuţiilor ce-i sunt hot[trîte prin art. i3(i4 al Re-
gulamentului.
1Urmeaz[t isc[t!itura 11. Sale1.

8ecretantl Stat1tl11i
C. G. FILIPESCU
11
21
Domnul cdtre Cinstita Obsteascd

, Adunare ordinară
(Decret din 17 Martie, 1848, No. 'J24).
Domnul întăreşte legea privitoare la administraţia spitalelor.
Vă.zînd raportul cu No. 219, prin care se supune la a Noastră

întărire proiectul pentru administraţia spitalelor, cu îndrep-
tările făcute în anexul ce pe lîngă dînsul so alătură, Noi, pe
temeiul art. 49 din Regulamentul Organic, întărim acel pro-
iect aşa precum s'a priimit de Cinstita Obştească Adunare.
Domnul Şef al Departamentului Credinţei este însărcinat
cu citirea acestui ofis 1 \.
(Urmează iscălitura 1'1. Sale/.
LEGEA DESPRE ADMlNlSTHAŢIUNEt\ SPlTALELOR
6 Maiu 1848, (Bul. of. No. 23).
ART. 1. - Spitalurile Filantropiei, al Colţii, al Pantelimo-

nului şi sucursalele acestora, precum şi orl-cîte alte spitaluri
civile se vor întocmi sau în capitală sau în alte oraşe ale
Prinţipatului, vor fi sub una şi acceaşl cîrmuire.
ART. 2. - Acea cîrmuire se va alcătui de o Eforie com-
pusă de trei mădularl, de un doctor inspector şi de obştesc
epitrop cu a sa cancelarie, cari toţi aceştia se vor orîndui
de către Domn.
AHT. 3. - Fie-care spital in parte îşi va avea osebitul său
econom, doctor şi chirurg, împreună cu cei-l-alţl amploiaţi
ce trebuinţa va cere, potrivit cu numărul bolnaYilor. Numi-
) Spitalele fundale la Piteşti, Tîrgoviştc, Tîrgu-,Jiul, CălăraşI, Turnu-

1
Severin, Cîmpu-Lung, Slatina, Rîmnicu-Sărat, Caracal, Turnu-Măgurele,

Hîmnicu-Vîlcca, Giurgiu, datează din 1845. (Ap1lri1torul Si11111ti1ţii).
ADMINl5TRAŢIUNEA SPITALELOR
rea acestor d'întîit1 trei amploiaţi se va supune la întărirea

Domnului.
ART. 4. - Veniturile tutul01· spitalelor vor intra într'una
şi aceeaşi casă şi se va păstra de către casierul casei ccn-
h'alc care va răspunde, rîndurl, rîndurr. sumele cuvenite po-
trivit c11 budgetul. după cererile Eforiei către Departament;
iar casierul Eforiei va ţinea socoteli după orînduială, şi cu
partide osebite pentru fie-care aşezămînt în parte. Cînd însă
vre-unul clin aceste aşezămînturl va fi în neajungere, cel c-c
va avea prisos va veni în ajutorul acestuia.
ART. 5. - Cu rcizerva ce astă-zi se află, şi cu prisosul ce
vor mai înfăţişa în viitor veniturile acestor spitalurT, se va
clădi mai întîiu un spital central în Capitală, potrivit cu trn-
buinţele ce din zi în zi se înmulţesc, dindu-se acestui spital
o mai marc întindere spre a putea fi îndestul de încăpător,
ca cu unirea la un loc a unui număr mai mare de bolnavi
să se poată mărgini oare-cum cheltuelile ce se pricinuesc cu
împărţirea administraţiei in osebite locuri.

AHT. fî. - După cc se vor îndeplini trebuinţele cele mai
d'întîiu ale Capitalei, prisosul se va întrdminţa la întocmirea de
spitaluri sucursale prin alte oraşe clin cele mai însemnătoare.
AHT. 7. - Spitalul Pantelimonului, anîndu-se în depărtare
de Capitală, va rămînea şi în viitor precum a fost şi pînă a-
cum pentru boale cronice, cu numărul de paturl potrivit pe a
lui încăpere.
AHT. 8. - Eforia va avea obşteasca priveghere pentru paza
01·înduelilor întocmite, buna căutare a bolnavilor, îndeplinirea
îndatoririlor 11e-ci'truia amploiat, intrarea la vreme a venitu-
rilor şi întrebuinţarea lor după cuviinţ.ă, precum şi pentru
pftstrarea şi administraţia averilor acestor aşezăminte.
Ea va chibzui mijloacele de îmbunătăţire şi de desvoltare
cc ar socoti de cuviinţfi a se aduce la acestea, precum şi de
orI-ec lucrare sau cheltuială extraordinară, trebuinţa ar cerc
PARTEA iNTÎIA. - 1848
a se face, care toate aceste chibzuiri Eforia le va supune la

aprobarea şi întărirea Domnului, prin Logofătul bisericesc.
Spre acest sfîrşit, Eforia se va aduna regulat cel puţin o-
dată pc săptămînă, precum şi ori-cînd trebuinţa va cere pen-
tru lucrări extraordinare; iar despre rezultatul acelor chib-
zuiri, Eforia va încheea tot-d'auna jurnalul subt iscălitura
mădularelor ei, însoţindu-şi şi pe doctorul-inspeetol.' la ori-ce
împrejurare atingătoare de interesul bolnavilor .
.\RT. !J. -- La sfirşitul !ie-căruia an, Eforia va avea îngri-
jire a încheia socotelile anului trecut şi a le supune Domnu-
lui spre a le trimite la control, ca, după cercetarea lor, să se
trimeaţă la Obşteasca Adunare spre a le cerceta şi a le su-
pune la întărirea Domnului, asemănat cu orînduiala ce se p[1-
zeşte şi cu cele-I-alte case obşteşti. Asemenea va aleatui bud-
getul veniturilor şi cheltuelilor pe anul următor, care se Ya

supune la aprobarea şi întărirea Domnului.
ART. 10. -Directorul-inspector va fi mai cu osebire însăreinat
cu obşteasca priveghere asupra părţii sanitare, va vizita adese-
ori spitalurile spre a se înştiinţa despre căutarea bolnavilor,
şi se va înţelege cu osebiţii doctorl ai fie-cărui spital, despre
ajungerile sau neajunsurile întru care se va afla această parte,
avînd a raporta Eforiei despre toate acestea şi a ehibzui îm-
preună cu dînsa despre ceea ce trebuinţa ar cere.
ART. 11.-. Obştescul epitrop sau director va fi îndeplini-
tor chibzuirilor Eloriei întărite de Domn.
El va fi şeful cancelariei unde se vor lucra toate hîl'tiilc
şi socotelile privitoare la cîrmuirea spitalelor. Asupra lui va
li cea mai de apro::ipc îngTijire a tutul01· averilor spitaliceşti
şi cea d'adreptul priveg·hero asupra economiei clin 'Năuntru
a lie-61ruia spital, avînd a raporta după ti't-Jboin\ă despre toate
acestea către Eforie-.
AHT. 12. -,-Arenzile moşiilor spitalurilor se vor vinele prin
ADI\IINISTRAŢ!UNEA SPITALELOR 325
licitaţie înaintea Eforiei, potrivit cu regulile întocmite pentru

arenduirea averilor Mitropoliei şi ale Episcopiilor.
Tot cu aceste forme se vor arenda şi moşiile schiturilor
legate de aceste aşezăminte, împărţindu-se veniturile acestor
srhiturr în frei părţl, din care una va fi pentru ţinerea acestora,
cea de al doilea va intra în casa spitalurilor, şi cea de al
treilea se Ya depune ca o rezervă la casa centrală spre a
sluji la trebuinţele extraordinare ce YOr avea spitalurile şi
schiturilc.
(U1·mează isc[ditura Preşedintelui şi ale secretariei:.
Lcg·ea lui Bibescu avînd ele scop să factt să 'nceh:ze dezordi-

nea în aşezămintele spitaliceştr, de a scădea suma · cheltue-
lilor generale, ele a înlesni controlul, ele a mări mijloacele
ele ajutorinţft a suferinţelor şi nenorociţilor, n'a avut fericirea
să mulţumeasd pe membrii familiei Ghica.
Aecştia au crezut nimerit să rcamintcasef1 într'un ml'-
moriu allrcsat Senatului la 12 Ianuarie 18\!3 1) - cu prilejul
unei lege sanitare,-di Grigorie-Yodă Ghica al V-ea,-cre-
clcm că e vorba ele Ghica al lll-ea /Grigore al II-iea,, ele
vreme cc hrisoavele reamintite sunt clin 1i35 şi 1750, şi la
aceste doă leaturt pe scaunul domnesc se afla Grig·ore al
II-ea Ghica III-ea l) - a întemeiat şi ridicat la 12 Octombre
17:1:1, spitalul şi biserica ele la Panteleimon, şi că în 17f>O a
clat acestui aşlizămînt mănftstirea Fecleleşoi(1 cu toate moşiile
ei şi alle bunuri cu care era înzestrată accast[t mfmăstire
«din dtplinu-i clrept de patronagiu ce avea asuprn acestei
1
) Monitom! de la 15 Ianuarie 189/J, No. 20. Acest memoriu adresat
Senatului e sub-semnal de Prinţul D. Ghiea şi de UD. G. M. Ghica,

C. Gr. Ghica, Al. Se. Ghica, Nicolae Blaramberg· \'i Ion Al. Ghica.
') V. Tabloul Ghicule~tilor, în Xe11opol, Epoca Fa11arioţilor, p. 61.
326 PARTEA INTÎIA. - 1848
mănăstiri, ca scoborîtor al mo~ului său Vodă Grigore 1-iu

Ghica al Il-ea, întemeicUorul acestei mănăstiri l); n
ci't aceste aşezăminte au fost pe rînd înzestrate ele mai
mulţi Domn! din familia Ghiculeştilor;
că dreptul de ctitorie şi de direcţiune cca tost exclusiv re-
zervat acestei familii, din neam în neam»;
că acest drept, în sfirşit, este în afară ele or1-ce tăgăduinţ[t.
On. subsemnatari ai Memoriului adaogă că star~a de lu-
cruri înfiinţata de strămoşii lor, s'a urmat pînă la domnia
lui Bibescu, care, printr'un decret din 29 Iulie 181-7, No.
424, a desfiinţat fosta Eforie.
Într'aclcvi'tr, Alesul clin 1843 pune capăt,-cum probează
cloeumentele ce am publicat, în 18i7 şi rn48, la o stare ele
lucruri plină ele primejdii pentru o operă a carităţii publice;
actul ce a săvîrşit are chiar az't,-cel puţin în parte,-puterc
ele leg·e, şi se va număra printre cele de căpetenie ale dom-
niei sale.
Nu ast-fel cugetă îns[t autorii memoriului.
După dînşii, Vodă Bibescu a încercat să se AMPAREZE (?
de aceste a~ezăminte . . . ci făcut o adevărată lovire de
Stat • . . ci săvîr1it un. exces de putere» 2) şi, spre a spri-
jini drepturile familiei lor, aduc o -scrisoare a Generalului
Kisselef1 către autoritatea mitropolitan[t, cu data ele :::6 Ia-
nuarie 1833 3).
Departe de noi ideea de a pune 'o îndoinţa drepturile ce
familia Ghica ar putea avea. A răspunde învinuirilor aduse
lui Vodă Bibescu, cată singura-ne ţintă.
Vom dovedi:
1. Ci:'t spitalul şi biserica întemeiate ele Vodă Cirig·ore Ghica
al III-iea, n'au fost ridicate pe o moşie a familiei Ghica;
') VezI la apendiciu hrisovul lui Alexandru-Vouă Ghica al VI-ea

uin 1767.
'I V. Mo11ito1·11! 19 Ian. 1893 No. 139-140. ') Idem.
ADMINISTllAŢIUNEA ~SPITALELOR 327
2. Că măsurile luate de Vodă Bibescu în 1847 şi 1848,

fusese socotite de trebuinţă chiar în 1833, - în ce priveşte
Panteleimonul şi în ce priveşte pretenţiunile familiei Ghica,
-ele către Adunare şi de către generalul Kisseleff, ce era
atunci guvernator plenipotenţiar al Prinţipatclor,-şi că gu-
vernatorul C<nupriiniise să 'ngădue ca administraţiunea unor
aşezăininte destinate de ctitori pentru acte de folosinţă pu-
blică, să fie predate autorităţii D. D-lor Efori, vornicul
Ghica şi logofătul Racoviţă 1)».
Despre această hotărîre, tace memoriul.
3. Cri Vodă Bibescu nu s'a abătut în nimic, în hotărîrile
ce a luat, ele la hrisovul dat în 1767 ele Alexandru Ghica
al VI-lea, care a păzit cu sînţenie aşezfimintele actului ele în-
temeiare;-- că, clin contră, în ce priveşte alegerea epitropilor,
s'a luat după spiritul şi cuvintele acestui act, cel mai de
căpetenie, fără îndoinţă, din toate cele ce se pot aduce, şi
a cărui fiinţare simţim adîncri părere ele răi't dt nid nu o
aminte 7te memoriul clin 12 Ianuarie.
In aclev[ir:
1. Mftnăstirea Panteleimon a fost întemeiată,-precum reese
din actul din 1767,-de vornicul Cernica şi ele dînsul înzes-
trată cu moşia Obileasca. Vodă Ghica al III-iea, zidind la
Panteleimon o biserică şi un spital, le 'nzestră, în 1750, dă
ruindu-le, ca avere, o parte din pămîntul domanial al ora-
şului Bucureştl, parte ce de atunci tu supusă la un embatic
către mănăstire. Cum, în decursul anilor, moşia Obileasca
trecuse în stăpînirea Mitropoliei, Eforia Panteleimonului, vrînd
să reintre în dreptul său asupra vechii moşii a vornicului
Cernica, dete, între 17n0 şi 1767, Mitropolii, în schimb, o
') Vezi 011\iul Prezedintclui Plenipotenţiar Kisselefl către con.~iliul de

administraţiune: HO ;\lartie 1833, No. 424,.
:J28 PARTEA ÎNTÎIA. - 1848
parte a drepturilor ce avea mfrnăstirea asupra domeniului

Bucureştilor.
Moşia Obileasca înf'fi\işcază ded:

1. un dar al vornicului Cernica;
2. un drept al Statului h[u·.'.izit ele Ghica III în socoteala
particularilor.
Să exceptăm însă L5 toises 1/ din moşia Dobroeştl, cum-
părătur[i a lui Ghica al III-ea, alipită de moşia Obileasca 2 ;.
3. ln 1833, Obşteasca Adunare, avînd a discuta un proiect

privitor la instituţiunile de binefacere, vru, în ce privea Pan-
teleimonul, ccsă fie revărsate în casei spitalelor Statului ve-
niturile acestui aşezămînt, să le pue subt direcţiunea unei
Eforii obsteşti, şi să facă ca, şi Panfeleimonul să. contribue
la întreţinerea acestei Eforii>> '1 ),-şi, dorind să !ie l[imurit[i
despre valoarea titlurilor familiei Ghica în cc privea Pante-
leimonul, ceru s:1 i se 'mpfu•t[işeascrt documentele privitoare
la această mănăstire.
D. :\I. Ghica i le refuzfi. De ce~ «Fiind că, ne zice m-
su-ş'i, nu se cuno,1tea pe sine ci fi dator a preveni o ce-
1·ere pe care n'ar fi făcut'o comisiunea, de ar fi vrut să

nu păşească peste hotarele ce i-au fost arătate de sus zisul
o{iţiu» 4 ). Pare clin contră e'ar fi fost în interesul sfrn să arate,
cu acide în mină, cc drcptud o li recunoscut ctitorul, în

mocl expres, coborîtorilor sfii~
Memoriul din 12 Ianuarie st[u•ue asupra faptului că gene-
ralul Kissele11, ca răspuns la protesturile D-lui Ghica, - clin
1:1 Ianuarie ~833, - ";i D-lui l\1. Hacoviţă, -- clin 18 Ianuarie
') Cum uu posccli'tlll de cit o traducţie rraucedi a aclului din 1767,

l,i.siim \'Orba l'rancezii, spre a nu fi la rindul nostru Îll\'inui\i. N. LI'.
') V. Hrisontl lui Al. Uhica VI, la piese justilicati\'e.
') V. Mo11ito1·11l de la li! Ianuarie 11;\:J8, p. 140.
'J Idem.
ADMINISTnAŢIUNEA SPITALELOR
1833, - a dat o hotărîre pe deplin favorabilă protestatorilor.

La rîndul nostru, afirmăm că Preşedintele Plenipotenţiar a
dat o hotărîrc. cu data de 30 Martie 1833, ~i cu No. 424.
care le respinge cerinţele.
Generalul a scris deci o scrisoare şi a dat o hotărîre ; a
dat pe această clin urmă, lără dor şi poate, în deplină cunoş
tinţă a lucrului.
Dar tocmai această hotărîre, care vine după scrisoarea
de la 26 Ianuarie, nu ne-o fac cunoscută DD. sub-semnă
tori ai Memoriului ; noi însă o reproducem cu data sigură
de 30 Martie 1833, No. 424 11.
De atuncî, zice Domnul în scrisoarea-i către generalul
Kisselefl, însuşirea autorităţii superioare a rămas în întregi-
mea sa 1 pe cînd cea pretinsă de familia Ghica, în dauna celei
Domneşti, ne-întemeindu-se nicI pe dispoziţiunile vre unei
legI, nici pe ale actului de fundaţiune, devenea o anomalie
ce nu putea fi îndrituită.
a°
Cinci \'ocht Bibescu fu, la rîndu-i, adus s:1 cerceteze ele
aproape c:estiunea aşezămintelor de bine-facere, dezordinea
OFISUL PREZEDINTELUI PLENIPOTENŢIAR

1
Către Sfatul administrativ cu data de j'O //1/arti, 18.1.1 No. 424. )
P. S. S. Neofit. episcop de Rimnic ~i locţiitoral Sf. l\lilropolii, a supus

la aproba1'P.a Noastră un protest iscălit de D. D. Vornicul Ghica :;,i
Lo.~·ofătul Hacoviţă în contra desh1şirilor ce le sunt cerute de comi-
:-siunca spitalurilor numitr1:pe lingă Obşteasca Adunare.
Prin ace:-st protest, ei cer ca proectul p1·ivitor la administraţiunea
spitalelor Pantelimon şi Col\a, înfăţişat chiar de D-lor, să nu să ţie îu
seamft, ~i sfi se la~e această adminislra\iune în grija d-lor.
Luînd dar în băgare de seamă cf1 Ob~teasca Adunare s·a i;;i închis_
am crezut bun sfi mf1 adresez pîn'atunci sfatului, spre a-i da ~tii11ţf1
cft nu pot încuviinţa cererea D-lor Efori 1\1. Ghica şi 1\1. RacoYiţă i11
contra unui proiect ee mi'a fost înfă\işat chiar de d-lor, precum 11id
cererea ce tinde cft administraţiunea unor a~ezărniute destinate de
ctitori pentru acle de folosi11\ft publică, sr, fle predale auloritfqii D-lor
Efor!.
li!SSELEFF.
1) ·~·raducere din fr. N. tr.
3cl0 PARTEA ÎNTÎIA. - 184::
domnea neînfrînată. M. S. decretă ordinea. Dup'o serioasă

cugetare şi nu clin al săi"i bon plaisir, dup[t cum Memoriul
traduce aceste cuvinte : buna noastră chibzuinţă, traducere
care piiseşte în contra spiritului documentului; -- în puterea
măsurilor obşteşti ele la 29 Iulie 1847, şi a legii de la 6
Martie 1848, 1i «spitalele Filantropia, Colţca şi Pantelimon,
cu metohurile lor şi cu ort-cc alte spitale s·ar mai întemeia
în capitală sau judeţe, fură întrunite subt o singură admi-
nistraţie, avîncl personalul său de cancelarie, şi în capul ei
3 epitropr şi un doctor-inspector.>>
«A scădea numărul preci mare al caselor şi cil epitro-
pilor, care fuseseră dinadins îmmulţiţi, pentru ca fie-care
spital să rămîe singur, şi să i se înfiinţeze neat.irnarea-i
de sub administraţiunea obştească, cea-ce făcea ori-ce con-
trol foarte cinevoios şi abuzurile tot atit de lesnicioase cît
şi de numeroase 2Ji>, eată neapărata nevoe ce se impunea ;
«a scădea cheltuelile generale şi a mări mijloacele de a
ajuta, mai mult de cit înainte, suferinţei şi mizeriw> '1),
eatrt ce scop trebuea atins.
VodCt numi ca epitropr pe DD. Logoieţii :M. Racoviţă, C.
Herescu şi Se. Ghica ;-- un doctor fu numit pc lîng-ă clînşii.
N'am spus mai sus 6L Vodă Bibcscu se ţinuse de I-Iriso-

vul clin 1767 al lui VoclCt Alexandru Ghica al VI-lea 4 ) ?
Eată proba. În acest hrisov citim :
« Ţinîndu-Ne strîns de măsurile luate de Vodă Grigore
Ghica, numim mari epitropi ai aşezămîntului 8{. Pmiteli-
mon, luîndu-i printre cei d'întîi dintre boerii cei mari ai
) A vedea dispoziţiunile din 1847, şi

1
legea din 6 Mai 11::!48, p. 319
~i urm. din acest volum.
') Scrisoarea lui Vodă Bibescu către Kisseleff, 1847.E în dosarul nostru.
'I Idem.
') V. la apendiciu.
ADMINISTRA'{IUNEA SPITALELOR H,H
sfatului nostru, pe D-lui Marele Logofăt Pîrvu Cantaco-

zino, şi pe D-lui Marele Vistier Badea Ştirbei, care vor fi
înlocuiţi prin cei care le vor urma in boeriile lor.»
Şi, ca pentru a explica această Eforie a Statului /caro s'a
g·[tsit preschimbată în Eforie ele familie\, - şi aceste numiri
de epitropr luaţi printre boci-ii cei mari ai Sfatului său, căror
erau să urmeze orr-ee alţr boerI ce ar avea aceleaşi boerii,-
'.\Iăria Sa introduce în hrisovul său un tablou pe cît de
amănunţit pe atît şi ele interesant al tutulor moşiilor şi alte
însuşirr clin care se compunea în 1767 averea aşezămintelor
lllantropice, arătîncl provenienţa lor, precum şi numele dărui
torilor 1).
«Reese din conţinutul acestui hrisov, scrie Prinţ.ul Bibescu
«contelui Kisseleff, că zestrea spitalului Panteleimon,- de
«exceptăm doo petece mici de moşie,-e compusă de bunuri
«domaniale, de bunuri datorite milei pnrticularilor, şi de
«bunuri apar(inînd asemenea Statului sau particularilor şi
«date la început unor nulnăsliri. bunuri asupra căror, de
«or fi îngciduit cui-vu să ceară vr'un drept, a,ceastn s'ar
«cuveni mai puţin familiei Ghica de cit scoborîtorilor adevă
" rnţilor dăruitori;-că nici o înrîurire, de ori-ce fel ar putea
«fi, n'a fost rezervată coborîtorilor săi de către ctitor, care, de
«nltmintrelea, nici nu o putea face. lntr'adevăr, dispunînd
«de bunuri care nu erau ale lui, şi care chiar fusese, la în-
«ceput, destinnte de proprietarii lor la alte acte evlavioase,
«de pildă bunurile a zece mănăstiri, care,-în contra dorin-
«ţei ctitorilor,-au fost abătute de la destinaţia lor, şi ali-
«pite spitalului Panteleimon, - Grigore- Vodă Ghica 11 nu
«se folosea de un drept personal, ci făcea fapta sa în ca-
« litatea-i de cap al Guvernului Ţării, precum au făcut
«şi urmaşii săi, după dînsul, cîiid au întărit dispoziţiunile
1
) A vedea Hrisovul al lui Alexandru Ghica al VI-lea din 1767.
PARTEA ÎNTÎIA. - 18,1.8.
celui şi s'011 privit lct rîndul lor ca ctifori. Înlătură deci,

ccîn mod formal, pe coborîtorii săi, hotărînd că eforii vor
ccfi luati printre marii sfetnici ai Domnitorului, de pe vre-
ccmuri, şi reconwndînd toate dispoziţiunile sale întărirei şi
ccsupraveglzerei acestui-a, pînă chiar şi darea biletelor pentru
crpriimirea bolnavilor,>.
« Prin aceste motive, aşezămîntul Panteleimon este cel care
de veci a fost pdvit ca atărnînd mai particular de autori-
tatea Domnitorului.
cc De ar putea ctcest spital să fie privit ca un aşezămînt al
«particularilor, n'ar mai răinînea nici lfCOli, nici mănăstiri,
ccnid vr'11n alt aşezămînt public asuprct criruia fmniliile cti-
" lorilor să nu se crează îndrituite să ridice pretenţiuni cu
ccmult 1iiai inienieiate 1i».
P[trerea arătată de Vod[t Bibescu se sprijineşte, precum se
poate vedea, pe un studiu amănunţit al hrisoavelor, şi pe ecr-
cetarea tabloului coprins în cel din 1767. Dăm acestui tablou
o altft mai specială alcătuire, mai isbitoare pentru cititor,
mulţumită c[U'eia va putea insu-şi, şi cu înlesnire, constata c:ă
la acea dată, ceea ce personal familia Ghica adusese marelui
aşezămînt filantropic, era într'o proporţie minimă 2 ).
01'1 cum, n11-i fără interes să constatăm c[t Voll(1 Bibcsc;u
a fost cu mult mal puţin radical tle cît Vocl[t Alexandru Ghica
al YI-lea, căd a numit rpitropI pc D. D. logofeţt Mihail Ra-
coviţă, Constantin Hcrescu şi Prinţul Scarlat Ghica, pe cînd
(tutorul hrisovului din 1767 păstrase aceste funcţiuni pentru
buerii care aveau sau erau pe viitor să aibă funcţiunile de
Mare Logofăt lfi de Mare Vistier.
Aşa tiincl, se putea oare aştepta cine-va ca On. sub-sl'm-
natari ai memoriului să-şt facă din această bună-voinţă a !ni
1
) ln. !\I. S. \'Oll;1 llibescu cf1trc E. S. coulele Kissdel'f, acl din dosa-
rul noslru.
'! \'. La!Jloul la apendiciu.
AD:\IINISTTIAŢIUNEA SPITALELOR
Vodă un argument în contra-i '? Intr'adevăr, nu. Remu~carea,

au zis D-lor, a hotărît de purtarea lui Vodă! - Acest argu-
ment, născocit de nevoile cauzei, în stare poate să facă, cel
mult, o trecătoare întip[irire într·o pledoarie, clar făr[i valoare
într'un document despre care timpul îngăclue a-şr forma lu-
mea o judec-are, devine o armă în contra acelor care s'au
încercat să se slujească de dînsa
~lă explic: alegerea Domnului I-a fost dictat[i, cum Însu-şr
spune în hotărîrea sa, «de încrederea» ce oamenii aleşi de
Dînsul I însul1au, şi de siguranţa ce avea să găseasc[i într'inşii
lot concursul, tot zelul necesar clesvoltrirei acr,stui maro aşe
zămînt de bine-facere.
Această alegere dovedeşte din partea capului Statului o
nepărtinire cles[ivîrşită, unită cu un simţimînt de înaltă bună
voinţă.
Desf1vîrşind actul de guvern judecat de Dînsul ca neapărat

Vodă a vrut de sigur s[t 'nclulccascti ceea ce în aceast[i mf1-
sură putea fi amarnic pentru familia lihica. De altmintrelea
oamenii pe cari i-a ales, au înţeles că M. S. făptuise acest
act în deplinătatea dreptului său, în numele dreptăţii f;\i al
binelui obştesc, c[1c1 ei n'au protestat: au fost mişcaţl de de-
licateţa Suveranului lor care-i alesese, de~i făceau parte clin
zisa familie, căcI au priimit misiunea ce le era încredinţată.
Purtarea plină de tact şi de demnitate a epitropilor uleşl
do Domn, învedereşte că nu se rătăcise încrederea M. Sale 1).
') V. la apcncliciu principalul act privitor la spitalul Rf. Pantclcimo11,

dat în 1767 de Alexandru Ghica-Vodrt VI.
Obse1·vaţie.- Fostul Domn Alexandru Ghica IX, devenind Caimacam
în 1Bf>6, despărţi prin decret administraţiunea spitalului Filantropia de
acea a Eforiei. Ac-:st act însă nu ne pare îndrituit nicI după drept, nici
după puterile l{tsate Caimacamului: dup[t drept, de vreme ce Caimaca-
mul nu putea, din propria-i însuşire, sit doboare o lege, adică un act
făcut de Cameră; nici după puterile lăsate Caimacamului, fiind-cit ele
nu erau acele:i7l ca ale Domnitorului. tV. art. 18 din Reg11la111ent11l Or-
ganic; secţia a 2-a, cap. 1-iCtJ.
CUVÎNT DE DESCHIDERE AL DOMNULUI
CĂTRE OBŞTEASCA ADUNARE ÎN I 848
RĂSPUNSUL OBSTEŞTEl ADUNĂRI
CUVÎ~TUL DE DESCHIDERE AL LUI VODĂ
BIBESCU
CĂTRE OBŞTEASCA ADUNARE ÎN I 848.
Domnilor deputaţi ai Obsteştii AdunărI,
I. - Văzîndu-vă iarăşi adunaţi

împrejurul meu, simţ acea
mulţumire 0e isvorăşte dintr'o deopotrivă încredere şi din
sentimentele slujbelor săvîrşite într'o unire către patrie.
II. - Lucrurile Dumneavoastră din sesia trecută, care se
va însemna cu cinste în analele noastre, au dat mare parte
din rodurile cc făgăduia.
III. - Zece mii familii, al ci'irora jug aţi slărîmat, bine-
cuvintează numele Dumneavoastră, folosindu-se ele bine-fa-
cerile slobozenii, şi mica lor contribuţie adaogă clin zi în zi

numărul celor sloboziţI. Este un mare prilej de fericire pentru
noi toţl de a putea gîndi că prin acest legiuit mijloc ele răs
cumpărare, peste puţini anI pămîntul Romînesc nu va mai
hrăni de cît oameni slobozi I).
IV. - Învăţătur[1 publică despre şcoalele începătoare şi
') C. N. BRAILOIO, Despre Robi şi Ţigani, Legiuirea Camgea, p. 220-222.

«Prin legiuirea din anul 1844, Martie 22, toţi dajnicii de subt admi-
nistraţia vorniciei temni\elor (ţiganii Slatului) s'au trecut sub d'a-dreptul
administraţie a cîrmuilorilor de judeţe, cu care această măsură s'au
desrobit puindu-se în rîndul birnicilor romîni.
«Asemenea s'au desrubit i;;i ţiganii mănăstireşti prin legiuirea din
13 Februarie, 1847, care în articolul ei 1-iu, coprinde cele următoare:
,Se slobod din robie to\i ţiganii Sîntei Mitropolii, ai Episcopiilor i:;i
ai tutulor mănăstirilor şi metoaşelor de obşte, cum şi ai bisericilor şi
11 22
:ms PAil.TEA îNTilA. - 1848
elementare în oraşe şi sate a luat prefacerile şi îmbunătC1-

ţirile cite trebuinţa a cerut. Am bună nădejde că asemenea
în scurtă vreme voi putea depărta şi înclemînările !?i ce încă
mai înfăţişează organizaţia învăţ[iturei mai înalte 1), ca fii noştri
să nu mai fie siliţi a se înstreina la o vîrstă întru care su-
venirile pămîntului unde s'ai'1 născut, fiind însă foarte slabe,
se şterg, şi în locu-le se întipăresc impresii care îi lasă în
urmă mult[i vreme străinl şi întru necunoştinţă despre ale
ţării lor.
V. - Legl:uirea asupra îmbunătăţirii soartei clerului celui
mic şi a regulării veniturilor Mitropolii şi Episcopiilor şi'a
luat în parte a ei aplicaţie. Iar în curgerea acestui an nă
dăjduesc că folositoarele ei dispoziţii se vor putea împlini
întru toată a lor întregime.
VI. - Împreunarea vămilor Prinţipatului nostru cu ale
Moldaviei au rădicat vătămătoarea stavilă care oprea slobo-
dul schimb al productelor lor, aducînd şi folos la obşteştile
venituri. Rezultatul licitaţii ce s'a săvîrşit în capitala Jfol-
davii a trecut, pentru partea ce ni se cuvine, peste preţul
anilor de mai nainte, rămîind prisos şi veniturile exportaţii
vitelor ce mai 'nainte făcea parte a condiţiilor acestei orîn-
duirI.
VII. - Sumele ce aţl hotărît pentru introducerea unei sis-
teme mai regulate şi mai economice la exploataţia ocnelor
ori-cărui alt aşezămînt public fără deosebire, cite se află în Principatul

Ţării Romîneşti.
«Aceştia, ca şi ţiganii Statului, supuşi la aceeaşi rînduială, vor fi
slobozi şi volnici a se însoţi cu RomînI parte bărbătească şi femeească».
Multe stări nefiind întemeiate de cit pe stăpinirea de robl, Domnul nu
vru să decreteze desrobirea complectă a tutulor ţiganilor; făcu legea şi
începu printr'o aplicare largă a acestei desrobiri, crezînd că e mai bine
pentru a atinge scopul final, să se urmeze t•reptat, înţelepţeşte, ca să n~
se creeze vistierii încurcăturl, - finanţelor o sarcină, - societăţii pri-
mejdiile la care este expusă ea, cind o întreagă clasă de oam1ml este
de o dată aruncată în afară de condiţiunea-i de mai 'nainte.
') V. p. 209, 210, 211 şi 212.
OBSTEAŞCA AD[JNARE DIN 1848 339
noastre, ne făgăduesc foloase însemnate. Lucrările ce s'au

urmat la acestea în curgerea anului ce a încetat, au covirşit
nădejdea noastră, şi ne dau · bună încredinţare că, mai 'na-
inte de împlinirea termenului celui din urmă contract, vom
<lobîndi îndoitul sfirşit de o sistemă de exploataţie mai bine
înţeleasă şi combinată cu îmbunătăţirile ce datoria iubirei <le
omenire cerea de multă vreme pentru acei mari vinovaţi
care se osîndesc la silnica muncă.
VIII. - Partea judecătorească a dobîndit şi ea îmbunătă
ţiri însemnate prin frîul ce aţi pus duhului de prigonire, ho-
tarînd o taxă uşoară, întru adevăr îndestulă ca să stăvilezc
multe nedrepte pornirI, şi prin statornicirea ce aţI asigurat
proprietăţii, supuind vechea stăpînire la regulele prescripţiei.
IX. - In urma acestor înţelepte dispoziţii, judecăţile s'au
împuţinat într'o proporţie aşa de mare, în cît astăzi au rămas
numai patru mii pricini deschise, din 18 mii ce figurau Ia
începutul anului trecut.
X. - lată, Domnilor, rezultatele unei singure sesiunr, de
mare cinste pentru Dumnea-voastră, şi doveditoare de ceea
ce poate face buna încredere între Oblăduire şi Obşteasca
Adunare.
XI. - In mijlocul bucuriei şi a nădejdilor ce lucrările
Dumnea-voastră lăsaseră în inimile tutulor, o mare nenoro-
cire ne-au isbit, prefăcînd în cenuşă partea cea mai popu-
loas[t şi cea mai bogată a Capitalei noastre. Oblăduirea a avut
a 'ndeplini triste îndatoriri într'această grozavă împrejurare,
şi este o mîngîere pentru Mine de a putea socoti că ea a
urmat întru toate după cum datoria a povăţuit-o şi pe cît
puterea a ertat-o. Nu sunt la îndoială că Oblăduirea va avea
a Dumnea-voastră aprobaţie şi pentru ajutoarele ce s'au a-
d[wgat din casele publice pe lingă cele aduse de particulari,
a cărora milostivire s'a arătat mai presus de toată lauda.
XII.- Înaltele Curţi suzerane şi protectrice ne au dat şi
R(-0 PARTEA INTÎIA. - 1848
cu acest prilej dovezi pătrunzătoare

de a lor compătimire i;ii
nemărginită dărnicie, mişcînd în inimile noastre cea mai vie
recunoştinţă. Mărirea Sa Împăratul Rusiei a poruncit încă a
se deschide în Statele Împărăţii Sale o subscriere, din ale
căreia mijloace s'au uşurat şi se mai uşurează mulţi din acei
nenorociţl.
XIII. - Trebuinţa cerea a se lua grabnice măsuri ca să ne
putem folosi de această catastrofă pentru viitoarea înflorire a
oraşului. Grele "neindemînărt se împotrivea la a lor îndepli-
nire; prin buna însă voinţă a bunilor orăşeni s'au depărtat
toate, şi putem nădăjdui că noa privelişte ce peste puţin va
înfăţişa capitala noastră, va şterge întristarea trecutului.
XIV. - Domnilor, nu poţ să Mă gîndesc la acea cumplită

întîmplare fără a fi coprins, pe lingă jalea cc deşteaptă în
sufletul Meu a ei aducere aminte, de un sentiment de fală
naţională, privind la curagiul ce au arătat cei bîntuiţI, şi la
credinţa cu care toţi s'au silit a-şi ţinea ale lor legăturr.
Buna orînduială nu s'a tulburat nici măcar un minut, şi cre-
ditul nostru eşind biruitor din această criză, la care peste
puţin s'a adăogat şi aceia pricinuită de multele talimente
din străinătate, se află astă-zi, prin activitatea şi cinstea ne-
guţătorilor noştri, mai bine întemeiat de cit tot-d'auna.
XV. Finanţa noastră, de şi se dovedeşte nepotrivită cu tre-
buinţele ce din zi în zi se ivesc mai mult, după principiul
însă ce din început am luat de a nu covîrşi mijloacele ce
avem în dispoziţie, se poate socoti în bună stare, neînfăţi
şîndu-se nicl un deficit la nici una din casele publice, ba încă
cele mai multe avînd şi cite o rezervă, precum vă veţi pu-
tea încredinţa din socotelile care au a se aduce la a Dumnea-
voastră cercetare.
XVI. - Vă făgăduiam la începutul anului încetat podul pe

Olt1), fîntîni pentru capitală şi deschiderea peste Carpaţi a ciru-
') V. la Apendiciu această cestiune însemnatll.
OBSTEAŞCA ADUNARE DIN 1848 341
mului de la Cîinen'i. Ştiţl'. că aceste făgăduelI s'au îndeplinit

cu ehip de a lăsa la cei care vor veni după noi adevărate
monumente al rîvnei şi ale talentului celor ce m'au ajutat
întru a lor săvîrşire. Felurite alte lucrări privitoare la în-
lesnirea comunicaţiilor şi la deschiderea de noi isvoare de
fericire, s'au urmat în deosebite puntur'î ale Principatului, şi
se ,·or urma în primăvara viitoare cu acea mare înfocare ce
adaogă isbutirea şi esperienţa.
XVII. - Dacă, pe lîngă această scurtă descriere a lucrărilor
ce s'au săvîrşit în curgerea unui singur an, vom întoarce pri-
virea asupra stări'i de linişte, de siguranţă şi de mulţumitoare
petrecere întru care se allă astăzi ţara noastră, vom găsi în-
destul prileg"iu de a ne bucura cu toţi şi a vedea viitorul
subt cele mai mîngîietoare feţe; cu condiţie însă de a nu sta
în drum, căci timpii stării în loc sunt timpi de pieire pentru
neamurile ce încep a se renaşte.
Domnilor, astăzi suntem pe calea cea lmnfi; să căut[1m a
urma pe dinsa, dîndu,ne mina şi sprijinindu-ne unii pe alţii.
Împreunarea silinţelor noastre este neapărată ca să putem
birui anevoinţele cite drumul civilizaţiei înfăţişează. Patria
,·ă va fi recunoscătoare, şi urmaşii vor bine-cuvînta numele
Dumnea voastr[L. »
Această cuvîntare, ca aceea cc Prinţul a rostit-o la des-

chiderea Obşteştei Adunări în 1H4~i răspunsurile Adunării
care sunt arătarea în preseurtare a faptelor săvîrşite de Bi
bescu de la suirea-I pe tron, găsesc în decretele şi legile în-
trunite în această operă 1) o consfinţire pe care numai auto-
ritatea documentului o d[1 unei pagini de istorie. - Prin
faptul că frazele nu pot înlocui documentul, şi că această
consfinţire lipseşte cuvîntărilor şi scrierilor autorilor răsvră-
') V. acest volum p. 18ă-197.
tirei din 1818 şi prietenilor lor, încercările lor ele îndrep-

tare sunt osîndite fără apel, sunt de nicr o valoare pentru
istorie.
Prostiile cele mai în<lrăsneţe au iost scrise despre cestiunea
financiară de subt Domnia lui Bibescu, ele autorii pe care
i-am citat: credem deci folositor de a da în această privinţă

unele însemnărl.
Să reamintim întîiu această expunere a situaţiunii finan-
ciare a Ţării, făcută de Domn în cuvîntarea de deschidere a
Obşteştii Adunări din 1846: Casa, Vistieriei este astăzi uşu
rată de ori-ce datorie, care prin dobînzi adăoga la ale ei
neajungeri, iar balanţa veniturilor şi a cheltuelilor ei s'a
păzit cu chip de a lăsa pe fie-care an un prisos adevărat
spre a se putea a,coperi mai multe cheltueli extra-ordinare,
pentru cele cerute de noa întronare a Domnului, şi altele
asemenea neprevăzute ce s'au întîmplat în curgerea acestor
din urmă ani.
XVIII.-Ţoate cele-l-lalte case publice se află în cea mcti
bună stare, infă(işînd o rezervă însemnată, în.~ă : CASELE
MAGISTRATURILOR aproape de UN MILION: CUTIILE SATELOR.

aproape de TREI MILIOANE; IAR CASA CENTRALĂ peste
PATRU MILIOANE. cu toate cheltuel1'le la care acestea a tre-
buit să contribueze pentru deosebite îmbunătăţiri ce privea
la dînsele.
Eată de altă parte tabloul 1) veniturilor !;li cheltuelilor Prin-
ţipatului, pe anul 184-7, adresat de D. ele Nion guvernului
francez:
J) D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 25 Oclombre 1847. (Ar-

hivele ministerului afacerilor str-ăine, Paris).
OBSTEAŞCA ADUNARE DIN 1848
VE::--'ITUnî
Lei FrancI
1. Venituri directe şi indirecte cu-

prinse în tabloul oficial alăturat, subt
No. 1 . . . . . 18,004,510 6,6tH,66H
2. Valoarea dărilor în natură sau în
numerar plătite de -H)0,000 de contri-
buabi!I, socotită a !:l lei (3 fr. 331 de om
şi pe an . • . . . . B,nU0,000 1,332J)00
3. PU"1ţ'i pe an a )lănf1stirilor cc ţin
de guvern 1) • • • 2,233,7HO 826,-HlH
4. Produsul taxelor de export asupra
cerealelor, plată nesocotită în budget şi
arendatr1 în 1847, pentru suma de . 768.00U 284,itiU
Totalul veniturilor . . . 24,606,290 9,104,326
CHELTUELI
l. Slujbele publice arătate în tabloul

oficial alăturat subt No. 2. . . . 17,0H2,94t li,32 11,mm
2. Lucrări de folos public, podurT şi
drumuri, etc. (sumă egal[1 cu valoarea
dărilor trecută la venituri în statul de
mai sus § 21 . . . . 3,600,000 1,332,000
3. Cheltuell stabilite de Guvern pen-
tru întreţinerea Mănăstirilor carr ţin de
dînsul . . . . . . GU0,000 185,000
4. Ajutoare date ospiciilor, spitalelor
şi altor aşezăminte de bine-facere, ca să
împlinească neîndestularea zestrei lor 250,000 92,500

Transport. 21,432,944 7,!l30,18!l
') Aceste plăţI vin din prisosul veniturilor acestor mănăstir:, după
plata sumelor menite a fi date pentru administraţiune sau pentru chel-
tuiala personală a clerului regulat.
:-344 PARTEA ÎNTÎIA. - 1848
Lei Franci
Report . 21,432,944 7,930,189

5. Învăţămîntul public . 8fi0,000 314,500
ti. Fond pus la dispoziţia Hospoda-
rului pentru indemnităţi şi g-ratificaţii,
sumă egală cu produsul taxelor de ex-

port al bucatelor, trecută la venituri
în statul de mai sus, § 4 . 768,000 - -284,lfi0
---
Totalul chcltuelilor . 23,050,91-4 8,5:28,849
RECAPITULATIE
Venituri 2i,601-i,290 9,104,326

Cheltueli. 23,0fi0,94-1 H,528,Srn
·-----
Prisosul veniturilor asupra cheltue-
lilor m 1847 1,55fi,346 575,4:77
Acest prisos care se reînoeşte în fie-care an, adaogă D.

de Nion, e priimit de <loă case deosebite: cea d'întîiu, nu-
mită casa centrală, priimeşte prisosul veniturilor mănăstireşti,
ce rămîne <lupă cheltuelile care sunt în sarcina acestui fond
special şi mai ales după cele ce ~fiinţeaz[t în statul de mai
sus ~
3, 4, 5.
«La începutul acestui an, CASA DE HEZERVĂ propriu zisă
POSEDA 2,202,422 LE[ (81/4,,891-i fr.) ŞI CASA CENTRALĂ 4,529,479
LEI (1,675.907 fr.)
«Prinţipatul Ţării-Rmnfneşti N'AHE DATORII. Împrumu-
turile făcute subt administraţiunea OE MAI 'NAINTE şi pentru
care A PLĂTIT PlNĂ LA 18 LA SUTĂ interes anual, sunt cu
desăvîrşire plătite .... »
Nu-i părerea membrilor Locotenenţii DomneştI care, în u-

militoarea lor jalbă către Sultan, se rostesc ast-fel:
« Vistieria publică fu prădată: budgetul Capitalei e în deficit,
OBSTEAŞGA ADUNARE DIN 1848
măcar că veniturile îi crescură însemnat prin noile taxe vo-

tate prin Adunare generală rle la 1843 în !folosul oraşelor ;
el absorbi în restimp de patru ani aproape la 100 milioane
lei atît din veniturile ordinare după bugetul său, cit şi clin
cele extraordinare şi 1N nEZERVE LĂSATE DE ADMINISTHA'f lA
TRECUTĂ') .... »
Aceste afirmărr sunt tot atît de neesacte ca şi toate cele
ce au izvorît de la Locotenenţă. 1° Tabloul de mai jos arată
că, luînd cei patru ani cu sume mai marI, veniturile Statului
nu s'au putut sui de cît la suma ele 79,100,000 de lei. 2°

Bul. of. (N-le 107, 108 şi 109; Decretul n-1 726 din 19 Noem-
bre 18431, ne spune că în loc de rezerve, oraşul Bucureş
tilor a-vea, la sfirşitul domniei lui Ghica, o datorie ele 1,033,494
de lei, parale 5 2 j.
Dar afirmările D-lor Locotenenţi Domneştl: se găsesc iarăşi
desminţite de D. Xenopol, care îşi termină studiul cestiunii
finanţelor de subt Domnia lui Bibescu prin aceste vorbe: «În
privirea finanţelor, Bibescu ajunge a echilibra veniturile
cu cheltuielile, cu tot sporul acestora, motivat de nume-
roasele lucrări de folos public întreprinse de el. lN ANUL
1846 TOATE DATORIILE ERAU PLĂTITE şi casa centrală dis-
punea de o rezervă de 4,000,000 de lei 3)
În 1848 Prinţul spune Obşteştii Adunări: casele publice,
bei încă cele mai multe avînd şi cîte o rezervă precum
') Vezi .I alba către Sultan 3/ 15 August 1848.

') La 1-i(i Noembre 184-2 oraşul Bucureştilor datora 1,033,494 lei, pa-
rale 5.
Din aceastfi datorie, rămîne, la 1-iu. Noembre 1843, de plătit 163,305
lei, 18 parale.
Veniturile oraşului s'au mărit cu 243,953 lei, şi s'.tu făcut asupra
budgetului economii ce se aridică la 58,466 lei, 70 parale (B11/. of. N-le
107, 108, 109.-Decretul No. 726 din 19 Noembre 1843).
'} lst01·ia Romî11ilo1· de D. XENOPOL p. 182, 183.
vă veţi putea încredinţa din socotelile care au a se aduce

la a Dumnea-vonstra cercetare 1).
Cu toate acestea guvernul provizoriu nu recunoaşte să fi
luat în cutiile satelor de cît 777,000 lei, şi de la Vistierie
349,064 lei, 3 parale 2), dar am constatat mai sus, - şi vom
proba clin nou în a 2-a parte a acestui volum, - că n'ar fi cu
minte să priimim fără beneficiu de inventar ceea ce a plăcut
D-lor membri ai acestui guvern şi aliaţilor lor, să scrie în
interesul legendei D-lor.
') Budgetul lucrărilor publice dup{L cifrele ministerului controlului

pentru anii:
1843. 244,000 lei
1844. 300,000 "
1845. 290,000 "
1846 144.000 "
1847. H::10,00u ,,
Adică . 1,308,000 »
Sau, în franci. . 431.640
Veniturile Statului după socotelile încheiate de ministerul contro-
Iului pentru anii:
1843. 18,700,000 Iei
1844. 18,400,000 •
1845. 22,000,000 "
1846. 19,000,000 »
1847. 19,700,000 »
Adică. 97,800,000- ,;-
Sau în franci . 32,274,000
j) Vezi articolul d-lui C. BĂLCESCU în Romînia Viitoare din 1850, p. 41.

~ mai departe în partea a 3-a a acestui volum, - şi publicarea plină
de învăţămînt, făcută despre anul 1848, în Com•orbirI Literare, No. 11 si
12, din 1-iu Martie şi 1-iu Aprilie 1893, de D. N. Mandrea, consiliar 1~
Curtea de Casatiune.
OBSTEAŞCN ADUNARE DIN 1848 347
RĂSPUNSUL OB~TEŞTII ADUNĂRI
DIN 7 FEBRUARIE 1848.
Adunarea se arată p/1trrmslf. de cea mai i·ie mifCare şi cea mai adînc,t
1·ecunoştinţă. Într'adevlJr, slobozenia robilor 111/1,11/1scireşti, reformarea î11t•l1ţ,t
lllrei publice, însemnittoarea î11puţinare a nllml1ndui judeci1ţilor, î11bunM1l-
ţirea soartei clerului celui mirean, -d1dicareu stal'ilii ce op1·ea sloboda comu-
nicaţie înti·e ambele PrinţipaturE înclinate atît de lare între dînsele, sînl din
acele fapte ce-'li dau numele epocii întrn care s'an s,1vîrşit.
Aduna,·ea priveşte cu asemei•ea adînr.,1 mulţumire lur.nt,·ile intrepin.,e înt nt
re,qulata sistem/1, a exploataţii ocnelo1· noastre, care tot de o dat/1 ro,· inp,·eunrt
şi nepreţuita ispmi·iJ, a iubirii de nmenii'e, şifnmroa.•n p1·ivelişte ce ne înfi1ţi
şeaz/1 puţina parte a ornşului cai·e a 1mtut elfi diii ale ei ntine în urma focului
din 184i. Este adecitrat prilej defal,1 pentru noi pu1·tarea ne,Quţ,1torilo1· 110tftr,:,
care, pl'i11 a lor arlivitate l/Î cinste, an scllpat 11e1J/1,ti1111at c1·ed1t1tl ob1tesc.
Cit ,m mai puţin/1, recunoştinţ/1 Adu'larea p1·iveştc buna~stare a .fina11ţelo1·,
jalnicul pod peste Olt, fîntînele din cnpi'tal,1, deachidere(t pl'in rpelt• Car-
paţilor a d1·u11111lui de la Cîineni, {li cele-l-alte i11b111111ti1(iri şi lucriJ,•i i11-
treprinse ...
I. - Cuvîntul În[tlţimei Yoastre, tot-d'auna puternic asu-

pra inimilor Romînilor, au pătruns Adunarea de cea mai Yie
mişcare şi cea mai adîncă recunoştinţă.
II. - Ne socotim fericiţI, Prea Înălţate Doamne, pentru
încredinţarea ce ne daţl că lucrările trecutei noastre sesii au
răspuns Ia dorinţele Măriei Voastre, încoronînd ale noastre

silinţL
III. - Într'adevăr, Prea Înălţate Doamne, slobozenia robilor

mănăstireştI, reformarea învăţăturii publice, însemnătoarea în-
puţinare a numărului judecăţilor, înbunătăţirea soartei ele-
rului celui mirean, precum se arată da Înălţimea Voastră,
rădicarea stavilii ce oprea sloboda comunicaţie între ambele
Prinţipaturl înclinate atît de tare între <linsele, sînt din acele
fapte ce-şI dau numele epocii întru care s'au săvîrşit, şi. nu
pot fi privite de cît ca rodul acelii înalte inspiraţi! ce pro-
H48 PAHTEA ÎNTÎIA. - 1848
vedinţa insuflft aleşilor săi, şi la a cărora înfăţişare ne soco-

tim şi noi foarte norociţi de a fi fost părtaşr.
IV. - Cu asemenea adîncă mulţumire au privit Adunarea,
Prea Înălţate Doamne, însemnatul rezultat ce ne făgăduiau
lucrările întreprinse întru regulata sistemă a exploataţii ocne-
lor noastre, care tot de o dată vor înpreuna şi nepreţuita

ispraYă a iubirii de omenire prin îndulcirea soartei acelora
pe car'i' societatea este silită a-i secuestra din sînul său.

V. - O mare catastrofă a bîntuit capitala noastră, umplînd
de jale inimile tuturor Romînilor; cu cit însă nenorocirea au
fost mai grozavă, cu atît Înălţimea Voastră V'aţl arătat pă
rinte milostiv şi compătimitor, micşorînd răul prin mîngîerea
ce în tot chipul aţi răvărsat în sufletele celor hîntuiţi, dar
şi iubirea obştii către persoana Mării Voastre este foarte mare
precum şi a ei recunoştinţă.
Ajutoarele date la acea împrejurare din casele publice,
fiind cu lăcrămi de mulţumire priimite de toată ţara, Obs-
teaşca Adunare nu poate de cît a fi părtaşă acestui senti-
ment. Compătimirea ce au arătat şi cu acest prilej Înaltele
Curţ'f Suzerane şi Protectriţe, de a contribui cu un chip atît
de g·eneros la uşurarea unor chinuri atît de pătrunzătoare,
nu putea de cît a mişca în inimile Romînilor cea mai vie
recunoştinţă. Frumoasa privelişte cc ne înfăţişează puţina
parte a oraşului care a putut a eşi din ale ci ruine, preves.

teşte ceia ce are a fi peste puţin capitala noastră, săvîrşin
du-să după planul întocmit prin a Mării Voastre îngrijire şi
înţelepciune.
VI. - Este adevăratprilej de fală pentru noi purtarea ne-

guţătorilor noştri,
care, prin a lor activitate şi cinste, au scă·
pat nevătămat creditul obştesc dintr'acea îndoită şi de o po.
trivă primejdioasl criză.
VII. - Cu nu mai puţină recunoştinţă au privit Adunarea
OBSTEAŞt:A ADUNARE DIN 1848 349
buna stare a finanţelor noastre clupă îndeplinirea atitor tre-

buinţe.
VIII. - Falnicul pod pe Olt, fîntînele clin Capitală, des-
chiderea prin rîpele Carpaţilor a drumului de la Cîineni, şi
cele-1-altc înbunătăţirI şi lucrări întreprinse în deosebite ra-
muri şi direcţii, au a fi noă isvoare ele fericire pentru ţara
noastră, şi vor sta ele !aţă în toată vremea ca nişte puternice
mărturii ale înţeleptei stăruinţe, a înfocatei rîvnc şi a nepre-
getatei Mării Voastre activităţI.
IX. - Această mărturisire, care viitorul va da-o faptelor
şi virtuţelor Înăl ţi mei Voastre, Obsteaşca Adunare este feri-
cită a o putea aduce astă-zi în numele ţării, înpreună cu pri-
nosul recunoştinţei ei, şi cele clin parte-i încredinţări, că se
va sili, pe cît putinţa şi căderea o va ierta, a strînge mîntui-
toarele legături ale bunei armonii între Oblăduire şi Obş·
teasca Adunare, sprijinind orI-ce lucrare ar putea înlesni îna-
intarea pe frumoasa cale a civilizaţii, ee l\Irlria Voastră Vă
munciţi în tot ehipul a ne înlesni; ar n, Prea Înălţate Doamne,
mare slav[t şi o dulce răspl[1tire pentru noi, cladt al nostru
nume ar putea să ramie în suvenirul urmaşilor însoţit cu
al Înălţimei Voastre 1) ca al unor părtaşI ele asemenea fapte.
Preiide11tul Obsteştei .Âdu11ifri:
NEOFIT Mitropolit Ungrornlahiii.
Membrii: Teodor VĂCĂRESCU, l\lihail CORNESCU, Dimitrie
RALET, Grigorie GRĂDIŞTEANU, 1\1. FLORESCU, Scarlat G.
GHICA, ION GOLESCU, Ion l\JANU, Nicolae Gou:scu, I. SLĂ
TINEANU, Se. CREŢllLESCU, Ion OTETELEŞANU, Petre OBE-
DEANU, Grig. OBEDEANU, D. FĂLCOIANU, Ioan C. ROSETTI,
Demetru Il!!:LU, Nicolae MANU, A. ZĂ.DĂRICEANU, G. R.
LIPĂNESCU, N. PRI:;ĂCEANU, N. Const. HIOTU, Gr. BENGESCU,
Cluciar Dem . .TrANU, N. Socor.Escu, Paharnicul Const. Ho-
ŞIANU, Paharnicul C. LIPĂNESCU, l'aharnicul I. DELEANU,
Paharnicul Scarlat !ARCA, Serdar D. LEHLIU, C. D. BUT-
CULESCU, Serdarul S. POROINEANU, N. OPRAN.
1) Acest preţios document a fost păstrat de Domn şi regăsit în hîr-

tiile lui împreună cu traducerea franceză.
:!50 PARTEA ÎNTÎIA, - 184fi
E curios ele a apropia acest document care este rostirea

simţimintelor ele recunoştinţă ale ţării, de învinuirile arun-
cate, patru luni mai tîrziu, la 9 (21) Iunie 1848 1), aceluiaşi
Domn ele guvernul răsvrătirei în proclamaţiunea-i către po-
porul romînesc.
') V. a 2-a parte.
Fac-simi! al Răs/ntnsului Obfteftii Adundri la cuvîntarea Tronului,
4 Febrnare I848.
PREŞEDINTELE OBŞTEŞTII ADUNĂRI, MITROPOLITUL UNGRO-VLAHIEI ').
TrnnoR VĂCĂRESCU.- MIHAI CoRNEscu.- DrMlTRE RALET.- GRIGORE GRĂDlSTEANU

' .
M. FLORESCU.- ScARLAT GR. GHICA.- loN GoLEscu.
loN MANU.- N. Gou:scu.- I. SLĂTINEANU.

ScARLAT CREŢULEscu - loN OTETELEŞANu. - PETRE OBEDEANU. - GRIG. OBEDEANu.
D. FĂLCOIANU. - loN C. ROSETTI.

No. 77
Anul 1848. - Ianuarie 14. DEMETRU BELU. - N. MANU.
A. ZA.DĂRICEANU.
C. R. LrPĂNEscu. - - N. PRISĂCEANU. - N. CoNST. H10-ru. - GR. BENGEscu.
') Neofit.
SLu°':':ER DEM. JrANU.- N. SocoLEscu. - PAHARNIC BuJOREANU.- CoNsT. A. NrcoLEscu.
PAHARNIC CoNsT. RoşrANU.- PAHARNIC CoNST. LIPĂNEscu •

..
' PAHARNIC loN DELEANU.- PAHARNIC ScARLAT lARCA.
SERDAR D. LEHJ,IU. SERDAR S. PoROINEANU
C. D. BuTcuLEscu. N. 0PRAN.
~v~~ ,-; /V t
1J, .
~ l.L-.~~':J/ .
:ER DEM. JIANu.- N. SocoLEscu. - PAHARNIC BuJOREANU.- CoNsT. A. N1coLEscu.

PAHARNIC CONST. ROŞIANU.- PAHARNIC CONST. LIPĂNESCU.
PAHARNrc loN DELEANU.- PAHARNIC ScARU.T !ARCA.
SERDAR D. LEHLIU. SERDAR S. P0Ro1NEANU
C. D. BUTCULESCU. N. 0PRAN.
PARTEA A DOUA
RĂSVR ĂT IR E A DIN 1 848
ISTORIA ŞI LEGENDA
CATRE MĂRIA SA SULTANUL 1)
«Adevărul a fost năbuşit subt minciună; cată să iasă
la lumină.»
19 Februarie 1849.
Membrii guvernului provizoriu din 1848 şi delegapi emigraţiunii :
ELIADE, TELL, N. GOLESCU, MAGHIERU, ŞTEFAN GOLESCU, MAIORESCU,

I. VOINESCU, N. CREZULESCU, N. BĂLCESCU, GRĂDIŞTEANU, ROSSETI,
D. BRĂTIANU, I. BRĂTIANU, BOLIAC, A. G. GOLESCU, PLEŞOIANU, C. BĂL
CESCU, I. PHILIPPESCU, CHRISTOFI, TEOLOGU, BOLINTINEANU, TEULESCU,
Archimandrit SNAGOVEANU, IPATESCU, ARISTIA.
CĂTRE NEAMUL ROMÎNESC.
Adevărul, iată-l.
Maiu 1894.
GHEORGHE BIBESCU.
1
Vezl~aîApendiciu adresa membrilor guvernului provizoriu din 1848
)
şi delegaţi ai emigraţiunii către M. S. Sultanul (Piese înd reptătoar

ale Revoluţiunii Romîne~tI).
RESVRĂTIREA DIN 1848
ISTOHIE Şl LEGENDĂ
CAPITOLUL 1-iii
Intîmplări ce au urmat în Ţara Romînească Revoluţiunii Francezc.-

Poveţile lui Kisseleff către Bibescu. - Duhamel la BucureştI. - co·m-
ploturi.
9/21 Iunie: Încercare de omor în contra lui Bibescu.
11/2H Iunie: Răsvrătire.
!H/25 Iunie: Domnul nume~te un guvern provizoriu: abdică ~i trece
în Transilvania. - Guvern nelegal.
Repede prescurtare a anarhici în care se desbate Ţara de la lH 25
Iunie 1848 pînă la 25 Septembrie 184R.
Urmările rfisvrătirei: invaziunea; Balta-Liman.
Revoluţiunea care isbucnise în Franţa la 24 Februarie 1848,

să lăţise repede în continent.
După abdicarea reg·elui Ludovic Filip, revoluţiunea se ivi,
în luna Martie, la Viena, la Berlin, la Veneţia, la Milan, în

Holstein, în Bavaria, unde aduse abdicarea H.egelui, la Parma,
unde aduse re"tragcrea Ducelui.
In Aprilie, era la Modena, în Sicilia, în Marele ducat de
Bada; în Mai, în ducatul Posenului, la H.oma, la Neapole,
în Ungaria, apoi din nou la Viena, pe care o parăsi Împă
ratul, ca să meargă la Insprtiek. În Iunie, năpădi în Boemia 1,'.
Revoluţiunea ajunsese, în Iunie, la hotarele Prinţipatului,
I) Cîte-va cuvinte despre Ţam Ru111îneasci1, (Dentu, edilor, Paris, 18671,

II 23
PAHTEA A DOA
m sînul cărora cei cu capetele aprinse, ambiţioşii de od-cc

treaptă, şi aţîţătorii de turburărr erau să 'ncerce să o împlînte.
Chiar de la 21 Martie, Kisseleff, !'ost guvernator obştesc al
Prinţipatelor Dunărene, care de la Sîn-Pctersburg urmărea
progresele mişcării revoluţionare în Europa, a aţîţărilor ur-
zite în Romînia, a faptelor şi uneltirilor Romînilor aşezaţi la
Paris, scria Domnului cu privinţă la turburările ce se ivesc
în Europa, şi a căror lovire poate să isbească şi în Prin-
ţipate, şi arătînd n[1clejdea că mintea sănătoasă şi cuminţia va
lumina şi va călăuzi pe Romîni. ((Nădăjduesc că acest troian

ce trece peste Europa», zicea generalul, «şi care ma,i tfrziu
sciu mai de vreme, îşi va avea reacţiunea sa, nu se va atinge
de fruni~asa- Vă Ţară, fii că supravegherea Voastrd, Prin-
ţipe, o va feri de .ameţeala ce a coprins pe vecinii VOf!lri 1). »
La 22 Aprilie, altă scrisoare a lui Kisseleff către Bihescu;

dar de atunc1 chiar se schimbase părerea generalului; nă
dejdea fusese înlocuită prin temerea ca turburări să nu is-
bucnească în frumoasa fii bună Ţară Romîneascd. Dup[i
părerea lui, lucrul de căpetenie, era de a înlătura dezordinele,·
ce pot aduce, tti cată să aducă urmăr'i

care de sigur vor
fi crunte pentru Ţară, depărtînd din centrul populaţiunii
pe oamenii cari visează schimbări peste putinţă; nu îngă
duia el nici pace, nici tranzacţiune de făcut cu iscoditorii
de turburăr-l, şi dedea povaţa să nu crează cine-va în făgă
duinţele lor. Întemniţarea 11i trimiterea peste graniţă erau,
în ochii lui Kisseleff, mijlocul cel mai sigur de apărare în
contra proiectelor lor surpăloare, fapoi păstrarea cu sîn-
ţenie, în toate cele-l'alte, a regulamentului, în spiritul şi
textul său 2).
') De la Adrianopol la Balta-Liman: Domnia lui Bibescu, t. I. Scrisoa-
rea Ex. Sale generalul-conte Kissclcff către lu. M. S. Vodă Bibescu,
p. 316, ill 7.
') De la Adrianopol la Balta-Liman: Domnia lui Bibescu, T. I. Contele
Kisselel'f către Vodă Bibescu, p. 320-~2iJ.
In sfirşit, curierul trimis ele general lui \"od[1, de la Pa-

\\ lotsa, în 29 Iunie, imhărbăta pe Alteţa Sa SA NU PIARDĂ
INIMA I\ în faţa turburălorilor, să rămînă în luptă pe cit
Îl vor lăsa puterile. Dosirea oa.menilor cinstiţi, scria el, ar
lăsa loc nemernicilor care n'au în vedere- de cît dezordini,
clărîmări, şi totul numai în interesul lor ~xclusiv şi perso-
nal. La această dată ele 29 Iunie, mişcarea răsvrătitoare din
'ţ'ara H.omînească era de patru zile făptuită.
Pc cinel Kisseleff cleclea Domnului aceste poveţe, guvernul
rusesc: nu rămînea trînclav. Vrînd să-şI asigure mijlocul ele a
îndrepta spre făptuirea proiectelor sale mişcarea ce se simţea
d1 o s;'i rie în Prinţipate, şi s[1 pregătească oastelor împărătcştl
trecerea în Ungaria prin 'fara Romînească,-prev[1zîncl că Îm-
p[1ratul Austriei ar putea fi silit să aibă nevoe de sprijinul lor,
pentru a înfrîna revoluţiunea ce era aproape să isbucneascf1
printre supuşii lui maghiari, - acest guvern alese pe gene-
ralul Duhamel.
Prima grijă a r<'pt·ezentantului Împi:'tratului Nicolae, la so-
f;Îrca-i în Bucure~H, fu ele a făg[1clui tot sprijinul Său Măriei
Sale, în opera de împăcare ce urmărea Ea, şi tot de odată !:'ă O
povăţuiască să cheme în ajutor, pentru această operă, cîte-va
reg·imente ele Cazaci, asigurîncl-0 că, de ar ruga pe 'farul să-l
dea aceste regimente, cererea-I ar întîmpina primirea cea
mai bine-voitoare. Dar Bibescu nu se lăsă să fie convins, şi
se mărgini în a mulţumi generalului Duhamel pentru o pro-
punere în care recunoştea prea înalta îngrijire a Împăratului.
Nu se lăsă să fie învins nici ele stăruinţa ce aduse Ex.
Sa trimisul rus în a cere exilul lui Helicide,-pe care îl învi-
') Idem, p. ~:25 şi 326. Accasl[t povaţă a lui Kisseleff către Bibescu
~i data scrisorii dau o desminţire tutulor acelora cari, ca şi Hcliade,
au aruncat M. S. această învinuire de rîs şi intt!resată: Domnul ,la su-
JJll8 ponmcilo1· Consulnlui Rusiei.... (V. în Me111oriul î11dreptlltor al Revol-uţii
romîm;;ti, protestarea lui Golescu, Heliade şi Teii către J\l. S. Abdul-

Mcjid, p. f>7 -66).
;156 PARTEA A DOA
nuca el că ar conspira în contra ordinei întemeiate a lucrurilor,

- cu toate că ştia Domnul că poetul romîn era în capul
unei conspiraţiunr. Domnul răspunse generalului Duhamel
că, de ar avea probe în contra lui Heliade şi d'ar fi prin ur-
mare sigur de greşala lui, l'ar pune subt judecată, ca să
fie pedepsii după legi, dar că nu-l putea exila fără a-l ju-
deca; ar aţîţa şi mai mult spiritele, şi ar făptui o nedrep-
tate. ţ,i, cum Excelenţa Sa era foarte necăjită, adaog[~ Gri-
gore Grădişteanu, - în Memoriile sale nepublicate clin care
un fragment ne este dat de Russu Locusteanu, - Domnului
îi veni ideia de a se adresa la raţiunea profesorilor celor mai
însemnaţi, P. Poenaru, Simeon Marcovici, şi alţii, ce aveau
sarcina să lumineze şi să călăuzeasc[i tineretul, precum şi la

a lui Heliade, şi să le arate primejdiile cc ameninţau patria.
I chemă deci la masă, invoefi cuminţia şi patriotismul lor,
pentru ca linif!lea, - pe care oare-care spirite se frăinîntă
a o turbura, - să fle nev[ttămată, prin îngrijirea lor. Apoi,
luînd la o parte pe Heliade, îl aduce să-şi facă mi"'trturisirca
şi al1ă ele la dînsul că în adevăr lucrează a face o mişcare,
dar ca să paralizeze pe aceea ce voeşte să o facă Duha-
mel. În fine Bibescu îl îndeamnă să se retra,gă pentru o~re-
care timp din ţară şi, ca să nu f!i'o ia asupră-f!i Duhamel,
să ceară a se duce în Italia pentru cercetărl filologice, şi
El făgăduia că îi va da mijloacele trebuincioase pentru
acea călătorie. Heliade făcu a-ceastă cerere în scris; dar
în loc să se ducă în ItaUa, se duse peste Olt, unde se în-
ţelese cu Maghieru f!i cu alţii, apoi trecu în Transilvania,
( {ii de acolo, subt cuvînt de boală ameninţătoare de familie,
se întoarse în LJucuref!li 11.
Lui Kisseleff, caru asemenea povăţuise pc Domn să se a-
dreseze către Împăratul Nicolae, în scop de a-i cere cîtc-va
1) Vezi: Russu Locusteanu, Scrisori din exil ale lui Heliade, p. 7l30, la
apendiciul intitulat E,ntre humanum est, fragment al literii H.
RĂSVRĂTIREA DIN 18f.8 357
regimente de Cazaci, Bibescu răspunsese fără a priimi pro-

punerea, arătînd vechiului său prieten o siguranţă pe care
n'o avea, şi întemeindu-şl' încrederea,-de sigur pentru a o în-
sufla lui Kisseleff, - pe acest fapt că mai toţi ofiţerii supe-
riori puşi în capul oastelor romîne erau învăţători ruşi.
Nu e nevoe de a stărui asupra interesului şi însemnătăţii
acestui fapt istoric; şi noi n'am fi lipsit,- pentru a rămînea
stăruitori în regula cc am urmat în decursul operii noastre,-
de a ne sprijini spusele pe corespondenţa schimbată, în a-
ceastă privinţă, între Kisseleff şi Domn, de n'ar li dispărut
ea, împreună cu alte piese închise în ghiozdanul ce Măria
Sa uitase pe masa cabinetului Său de lucru, în momentul în
care, după abdicarea-I, părăsi Bucureştii 1/. ~i trcbue încă să ne
'J Heliade scrie că D-l Constantin Rosetti se grilbi s,l Bmulgil portofo-
liulul Domnului din mîinile garzilo,- naţionali care pus,se 111î11a pe dînsul
'li să-l înapofrze lui Bibescu. De conţiuea, adaogă el, Mrtii 11 cilro,· p11bli-
care putea fi folositoare Ţării şi să facă rău Rusii, nedestăinuirea lor
e datorită D-lui C. Rosetti. 1-IELIADE, Memoriul despre istoria 1·eînviorii,
[J· 101 şi 10~.
Dar dacr1 în\'inuirca adusr1 de 1-Ieliarlc L•slc adevr1ral:1, cum se cxplidt
(·;1 coresponden\a,-de ·carn am \·orbit,- înlrc Kisseleff şi Bibescu, care
ern pe nlit de rfru ffiuătoare Hu,;i•, pe cit făeea cinste Alesului na\iunii,
i;;i Naţiunii însăşi, 11'a fost dată în vileag'? Totuşi este un fapt că porto-
foliul Domnului nu i a fost nici o dată înapoiat.
Eat.ă cum Zossima, unul din membrii resvrătirii, povesteşte această
întîmplare, în biografia ee a făcut a lui Gr. Grădişteanu.-Grădişteanu,
membru al guvernului, lilsil., pentl'lt noaptea aceea rlJspunderea pazii Pa-
1:atului D-lui I'. Ciocane/li, ca1·e comanda cumpa11ia de garda 11aţio11ali1 de
servici11 la 0011111. (Bi,igrafii politici, p. 20) .... Cioca11elli spm1e Grildi,teanu-
lui că la plecare lJibes,:u îşi uitase portofoliul, că el îl luase la ga,·d/1,, da,-
c,1 veni apoi D. C. A. Rosetti, il luiJ de la ,lî11sril şi îl dete lui liib&cu. ln
acel portofolitt 01·a toată co1·espo11de11fa lui Bibescu cu consulul ruso:sc. l'aptul
acesta s'a milrt1wisit de P. Ciocauelli în o seara la Capşa fo cofetilriil_
1ZossrnA p. 6.'{): Ciocanelli se înşeală: Domnul nu şi-a revăzut nicl o
dată portofoliul; ba !'a cerut lui Grădişteanu printr'o scrisori\ii ce i-a
trimis de la hotar, dar Grădişteanu căută în zadar se regi1sească lu-
crnl uitat.
D-l Jon Ghica reaminteşte, în privin[a acestei dispariţiuni, că Boleac
a1· fi scris lui 1-Ieliade : Roset 1111 poate fi primit in nimic, pînil mai ·întîiit
uu-jii va da socoteala: Cum oare 11e-a sc,lpat din mi11i1 porlofoliul Bibescului ?
(Amintiri diii pribegie p. 822.)
PAHTEA A DOA
credem fericiţi că putem înlocui lipsa acestor piese prm pu-

blicarea unei scriso1'i a fostului adjutant al Domnului, care-I
fu şi ginere, une orr şi secretar, - şi prin urmare în stare,
mai mult de cît od-cine de a ne da desluşiri,-prictenul nos-
tru, al căruia clor îl ducem cu 'ntreaga Romînie.- generalul
Florescu, mort la Paris în 21 :Mai 1893.
Eată această scrisoare :
D. General Ioan Emanoil Florescu, fost preşedinte al con-

siliului, fost preşedinf;e al Senatului, către Prinţul Gheor-
ghe Bibescu.
TRADUCfRE
nucure~ti, 20 :\Iai 1892,
SCUMPE PHINŢ ŞI PRIETENE,
:Mă întrebi de n'aş avea cum-va, în hîrtiile mele, răspunsul

Înalt Măriei Sale Vodă Bibescu la o scrisoare ce generalul
conte Kisseieff I-a trimis din Carlsbad, în 1848, pentru a-L
îmboldi să cear[i de la Tar cîtc-va regimente de Cazaci, in
scopul de a păstra ordina în 'fara Romînească.
Nu: ca şi D-ta, nu regăsesc copia acestui act însemnat,
cunoscut de persoanele contimpor~ne cu mine; dar fiind că
adesea am avut cinstea de a servi de secretar Domnului, şi
fiind că, în această împrejurare, am avut norocul să reco~
piez răspunsul de care e vorba, pot să-ţi dau conţinutul lui
eu o preciziune matematidt. Cum s'ar putea uita termenii
unui act care face cea mai mare cinste omului care l'a să
vîrşit şi ţării pe care el a guvernat-o 't
Generalul Kisseleff scria din Carlsbad Domnului ca să-i
ceară să îng[tduc la doă, trei regimente de Cazad să intre în
ţară, ca să o apere, zicea, în contra ori-cărei mişcări popu-
lare, de vreme ce spiritul revoluţionar se lăţii;e în cele mai
mari capitale ale Europii.
RĂSVRĂTIREA DIN 184,H 359
Domnul, m patriotismul Său, nu putea priimi. propunerea

ce-I făcea contele Kisseleff, şi în acest înţeles îi şi răspunse
fără a sta cîtuşI de puţin la îndoial[t. Şi mai adăogă că, bi-
zuindu-se pe conştiinţa Sa f;,i pe cunoştinţa ce avea de po-
porul Său, nu credea s[t poată o revoluţiune avea la noi cel
mai mic sorţ ele isbîndă, şi că, de altmintrelea, de era să is-
lmcnească o mişcare revoluţionară, mica noastri:1 oştire ar li
îndestul pentru a o năbuşi. De almintrelea, Domnul punea
asemenea înainte, în aceiaşI scrisoare, inerederea ce-I insufla
comănduirca armatei, căd toate marele unităţi ale armatii
erau, la acea epocă, comandate de oliţcd ruşi, care se pre-
supuneau că cunoşteau toată întinderea răspunderii lor.
Ştii cc a urmat: armata luă însăşl parte la mişcare, şi, lu-
c1·u caracteristic, acel care era în capul ei, fu cel d'intîii"1
care încinse eşarpa tricoloră, atît se bucura D-sa de încrede-
rea guvernului provizoriu, clin care ele altmintrelea făcu parte.
Cunoştr ele altmintrelea, scumpe Principe, protestarea pe care
ofiţerii
romîni o depuseră în mîinilc generalului Duhamel,
eare se p[tzi foarte ele a-i cla vrc-o urmare.
Priimeşte, scumpe Prinţ. ,;:i prieten, asigmarea sim\imin-
tdor mele cele mai devotate.
S11bse11111at: I. E. FLOHESCU
Faptul ce am reamintit aci, C'U toate că în de obşte cu-

noscut, nu se g[1seşte în nicI una din publicările lui 1-Ieliadc
sau ale susţiitorilor mişcării din 1848. Numai Zossima, în a
sa Biografie a lui Grigore Grădişleanu, spune că Bibescu,
priimincl pe Heliacle, - dup[t sosirea lui Duhamel la Iaşi,
îi spuse că
pentru propunerea d'a cere un corp de armată
rusească, el a luat măsuri ca s'o respingă ~i n'are · nevoie
să alerge la mifloace extreme. 1)
') Bingrafia lui Grigore Grildişteauu membru al guvernului in 1848,

du Zosinrn, unul din autorii mi~cării din 11 /2'3 Iunie, p. 13.
;)60 PARTF.A A DOA
Generalul Duhamel însă, neizbutind în încercările sale pe

lîngă Bibescu, - pe care-l găsca prea neatîrnat, - lasă cnrs
slobod întîmplărilor; Heliade, Ubicini şi alţii învinuesc pe ge-
neral di le-ar [l grăbit în interesul Rusii.
Totuşi rămîne faptul că Domnul, care nu-şi putea închipui
că, în nebunia lor, conspiratorii vor merge pîn'a înfrunta pe
faţă Husia, - a doa zi de înţeleptele poveţe ce clăduse l\li
Heliade, şi dup:i. zadarnica încercare a acestui-a ea să aclu61
pe Înalta Poartă a ocroti mai cu dinaclinsul interesele ro-
mîneştî în contra Puterei Nordului care i,roia să ne impue
Sui,eranitatea Sa 1), - căută totuşi, zice Hcliade, mijloacele

de a feri Tara de năpădirea mwwălească, făcînd să fiin-
ţeze forţe naţionafo pentru apărarea Ţării, în caz· de vr'o
mişcare dincolo de Carpaţi. A mări armata prin creaţiu
nea unui corp de Pcinduri fu prima-i idee. Chiemă pe Ma-
ghieru, care era ritunci ocînnuitor al judeţului Romanaţ'i,
i n Oltenia, şi era cunoscut prin voinicia sa. 1 spuse
i:--i TAINĂ. că se bănuia o mişcare hi Tmnsilvania din
]Jartea unor a.ţîţălori de turburări, care ar avea gîndul
sii treacă în Ţara Romîneascci ; şi că, pentru ca guvernul
să fie în stare de a se opune făr'a alerga la vr'un ajutor
străin, îl va însărcina cu privigherea tutulor dorobanţilor~).
1 poruncea sâ meargă să ia ştiri de la fie-care ocîrmuitor
de era lipsă din numărul dorobanţilor, de şi aveau armele
în stare bunei, de erau bine alcă/,uiţi pe căprării. Apoi ii
destăinui gîndul său de a-i încredinţa mai apoi formarea
unei trupe de Panduri ;i).
'i ,llemoriu asupt·a tatorii reînvierii rominefti de HELIADE RĂDuLhSCU,

p. 49.
') Dorobanţi, trupe de călăreţi în special însărcinate cu poliţia. 111
veacul al XVII-iea, dorobauţii erau miliţia na\iond.lă, astăzi formează
un corp de armată. ln Austria, în veacurile din urmă, fiinţa miliţia
Traban ilor c,·oaţi.
') Protectoratul 7'arului, de I-IELIADE RĂDULESCU, p. 34 ';' 36. Această
HĂSV1<ĂTIHEA DIN 1848 ,161
În acest tim,p, urmează Helia(~e, sosiră din Paris ciţi-va

tineri,-printre care Iraţii Br[Ltienii şi C. A. Rosetti, - care
fusese marturi ai proclamaţiunii Republicii franceze în
Februarie. Se grăbirci să alerge la Bucureşti pentru a ve-
dect ce elemente aveau în Tara
' Romînea.~că si. ce sorti buni .
se năseau aci pentru a întreprinde o mişcare naţională
către o cnle de propăşire 1/, sau, cum din parte-i a scris
Bolintineanu, -- susţiitor al răsvrătirii, - cu holărîrea de
a IMITA ceea ce văzuseră la Paris, în orI-ce moci, spre a se
'nţelege despre întrebuinţarea mijloacelor extreme.
În capital[t, cloi:i comploturi: unul, întocmit de Heliade, care
crezîndu;se mai iscusit în politică şi mai patriot ele cît Bi-
bescu, cledara pe Măria Sa ele orbit asupra stării 2) in care
Rusia afundase ţara; .... cărui i plăcea să crează călim
bllgiul acestui om, cu toate că J)omnesc şi aproape diploma-
tic, ascundea un oare-şi care sifnţimînt al naţionalitaţ-ii, clar
pcn tru care răbdarea .Doninului de a-l a~wulla, tfi ironi,1- i
tot de o dală, făceau purtareci Lui problematică '1) ; -cel-I-alt
urzit, tot elupft autond Memoriului asupra istorii reînvie1·ii
romîneşli, - în casa lui ;\Ia:vros, în contra Domnului, de
.Duhamel'! care-şi luase nădejdea ele a .:i.lipi pe Bibescu de
politic-a sa, dar care eîştig-ase, spune Zosima. pe fraţii Goleşti').
carte este una din operele menite sa înclrituească mişcarea din 1848
D. Elias Hegnault, povestind faptele clupă autorii răsvrătirii, găseşte
încă mijlocul ele a schimonosi adevlirul la p. 405.
') Memoriu despre istoria reÎnvierii ro111î11e, de IIELIADE RĂDULESCU, p.
44.-11 1-·ebrunrie suit l.<to1·i<1 a trei a11i, de D. Bolintineanu, tipografia
Hăclulescu, p. 28 ?i 29.-I'rotectomtul Ţarului, ele HELIADE HĂDULESCU,
p. flH8.
') A cili cuyinlarea Dumuului către Obşteasca Adunare şi răspunsul
acestei ,\dunftri, 184~. \"ezl p. ,n7 a acestui ,·olum.
') .lle,11oriu aaupm isto,·ii reînvierii Ro111î11iei ele HELIADE RĂDULESCU,
p. H7 (în franţuze:;ile).
') Idem 42 şi 4H.
'') Biografii politici a oa111e11i1or mişc,1i-ii 11aţio11ale ro111i11e, de ;,',OSSIMA.
Tipografia Mihălescu, l:hu;ure:;;ti 1884 ed. a II-a. - Zosima, unul clin
l',"Lptuitorii răsvrătidi, este ecoul reamintirilor lui Grigore Grădiştea.nu,
a cărui biografie o scrie.
:-Jfl2 PAHTEA A DOA
Heliade şi prietenii săi Re pregăteau pe tăcute, neuitînd

nimic din ce putea asigura izbînda răsvrătirii, căutînd a cîş
tiga la causa lor oştirea, şi nădăjduind c[t vor sili pe Domn
să se puie în capul mişcării; din parte-i trimisul 'farului sta
la pînd[t ca Sit se foloseasc[1 de împrejurări, dind, - pretinde
Heliade, 1/ - instrucţiuni lui Odobescu, capul Ofilirii, şi lui
Solomon, cn să închiză ochii şi să lase să fie cîştigaţi cei-l-
nlţi ofiţeri pentru n ascunde mai bine obîrşia complotului.
Oştirea ar fi fost deri, de credem acestor spuse, supusă la
doă forţe contrarii, ce căutau amîndoă să o tîrască într'o
cale care nu era nid a legalităţii, nici a cinstii, do vreme ec
amîndoă propov[1duiau ca o datorie sfîn tă, uitarea credinţii
jurate Suveranului. OrI-cum, după mai multe întrevederI, ce
sunt greu de fixat, între Heliade, Ion Ghiea, Iraţii Goleşt'î, Teii,
care comanda la Giurgiu, )Iaghieru, ocîrmuitorul judeţului Ro-
manaţT, - care cîştigase toată iubirea şi înc\'cdcrca Domnului,
- Grigore Grădişteanu şi alţi membrii ai complotului, con-
juraţii se întrunirft în număr de 13 la Iraţii Goleştî.
Acolo se numi comitetul răsvrătirii compus de:
DD. Ion Ghika;

Cei doi fraţi BrăticnI lloan şi Dumitru care lipsea);
Cei doi fraţ'i B{LiceşH (Constantin şi Nicolae/;
Constantin A. Rosetti;
Cei patru fraţi Goleşti iŞtefan, Niculae, lfadu ş1
Alexandrui;
Ioan Heliade Rădulescu;
Alexandru Golescu 1vărulf ;
Dar numirea acestui comitet n'a avut drept urmare să facr1

Sit se nască într'unii buna credinţ[1, în cei-I-alţi încrederea.
') Memoriul 1J81tpm istoriii reînvierii Romini.i de 1-IELIADE HĂDULESCU

pag. 46.
') idem p. M, 65.
nĂSYRĂTIREA DIN 1848 363
Departe de asta, Ycdem pc conspiratorY ascunzîndu-şi unii

altora gîndul, par'că s'ar fi temut să se dea sau să 11e
daţi pc faţă; anume persoane pe care credeau eă se pot bi-
zui, de o dată numai vor să-şi dea concursul, vor să-şi păs
treze libertatea, şi arată tot felul de temcrI; alţii, intrînd cu în-
drăsneală într'o oareşi-care ordină de idei, lac propuneri care
puteau să înjo8ească lfi 8ă mînjeciscă mişcarea 1 i
Nu suntem de cît în ajunul răsvrătirei şi vedem de acum
docnirea ideilor celor mai opuse, patimilm· (·clor mai aprigi.
Heliade ne dă, fără ştiinţa-i, eca mai bună din toate ra·
ţiunile: e că această mişcare nu era avîntul unui popor m-
treg, că unii n'o înţelegeau, eă alţii se temeau de dînsa, atît

pentru liniştea şi soarta ţării, cît şi pentru Domnul lor; că cei
îndrăsneţI vindeau de acuma viitorul, priimind eu entusiasm
răsvrătirea, hotărîţI să o preschimbe într'o obşteasci'i răstur

nare cu prilejul căreia să poată ei pune mîna pe putere; că
toţI, în sfîrşit, Heliade ca şi cci-1-alţI, mergeau la întîmplare,
pregătind pe nisip o «!NTB.EPlllNDE:U.: l~IPHOVIZATJ\ ~I".
Părţile următoare împrumutate serierii poetului romîn, care
n'are nic;I un interes să ne desvăluiasc:i zăpăceala în mijio-
cul căreia se mişcă conspiratm·ii, - cfoi această situaţiune,
departe de a veni în favoarea întreprinderii lor, ne reamin-
teşte crunta vorbă a lui Bolintincanu, nevoia de ci imihi
1
) Memoriul asupra isto,·iei nînn'erii H(j111î11iei ele IIELIADE HAUULE::;cu,
p. 56. «Tel/fu 1111 mai p11fill surprins de 1111e/e 11111.rni·l ,•.rt,·rm, prupusc de C.
Rosetti c~i·e 1111 fi1cea11 de cit si1 înjoseasc/1 fi sil 111î11jeasc,l mişcarea "
Nu t1·ecu ,nult. scrie Zossima, fi se vi1zu cu destul/1 111îh11ire c,l u11ii di11
membrii acestui comitd, cetlincl influe11\ci unor sufll'lc neg-re ~i infame.
cătau a scrinti di11 cnlea sr, 111i,ca1·eri_. şi a-i da rilta c11 totul opusi1. Aşet se
propuse în 1ma din 'ledinţe uciderea lui Bioescu, spatyerea caselor cu banii
Statului, ri1scttla,·ea /i1ra11ilur in contra proprietw·ilo1· de IIIUfii fi altele. He-
liacle 7i Goleştii se împotrivil'ă.. .. ZosslMA, p. 15.
•1 Vezi în Istoria Reînvierii de HELIAUE HADULESCl'_. scrisoarea adre-
sată ln. M. S. Vodă Bibescu de membrii resvrătirii, p 80.
PAllTEA A DOA
ceea ce văzuseră la Paris 1) - sunt În'.lestulătoare pentru a

ne lumina asupra neînţelegerilor din 'naintea resvrătirii.
TRADUCl,.llE
,,Întrunirea fu la fraţii Gole";\t'i 13 membrii erau <le faţă,

2 /;
«acei care erau să eompue comitetul revoluţionar. Helia<le

«observă lipsa lui Voinescu. Unii rlin eonjuraţi i spuseră că
«Yoinescu era bănuit, liind că mergea des pe la Duhamel.
«Heliade r[unase pe gînclurL Nu ştia ce trebuia să învinuiască
«mai mult, relaţiunile lui Voinescu, sau uşurinţa conjuraţilor
«care se purtau ea buni prieteni cu un asemenea om în ase-
«menea împrejur[1ri, sau care, de erau nmlrepte bănuelile lor,
«aruncau asupl'ii-i o învinuire de eare ern nevinovat. Heliade
«nu vedea prieteni ai lui printre oamenii de acţiune de eît
"pe fraţii Goleşti; rfimiişiţa întreagă era alcătuită de foştii c-
ec terişti 3 / în afacerea de la Brăila 4 ). Tcll ''/ era la Giurgiu,
«Maghieru la Caracal, Grigore Griidişteanu la Craiova; cei din

«Bucureşti ca arhimandritul Iosafat, Constantin Filipescu,
«profesorul Negulid şi alţii, nu fuseseră găsiţI vrednici, ele 61-
«tre maioritatea coleriei, să figureze în comitet .....
ccSe afla asemenea printre cei poftiţi unul clin Creţulef!ti
«1Constantin1; dar pe loc cc acesta înţelese cft era vo;:-ba de
cco mi'icare apropiată, eeru voia de a pleca, spunîncl pe faţf1
«cft nu va lua parte la dinsa.
ccÎn afacerea lui Teologu, în depărtarea lui Voinesuu, în
«purtarea lui Crcţulcscu, în vorbirile, în formaţiunea parti-
«delor, în şoptele diieriţilor membrii între dînşii, Heliade văzu
cco uşurinţei nepomenită sau un gînd ascuns de a se fo-
'I 11 fo'ebrum·ie de BOLIN1 INEAl'-U, tipografia Rădulescu,

p. 28 r;;i 29.
') Jle11w1·i1tl "supm istoni rei11viuii de 1-IFLIADE HĂDULESCU,
p. b4-f>7.
') Eterist, părtaş al propaganclii greco-1.Julgare în Romînia.
• 1 Complotul eleri~tilor ele la Bră•la.
'1 «De muli era o înţ.elegere între Heliade şi l\Jaghieru. Mai pe urmă
acesta cern să Jie ~i Teii intre dinşii» ZossJMA, p. 14.
llÂSVRĂTIHEA DIN 1848 366
«losi de mijloacele lui de acţiune; se păzi deci foarte de a

«rosti numirile lui Maghieru şi ale altor 0api sau oliţeri earc
«se înţelesese cu llÎnsul. ...
«Se vorbi de planul şi de epoca isbucni1·ii. Părerile erau
«deosebite. Unii propuneau să se hotărască, pentru începutul
urevoluţiunii, sfîrşitul lui August; alţii stăruiau ca mişcarea să
«se facă în cele d'întîiu zile Llin Iunie. O comisiune ele 3
cnnembri fu numită ca să organizeze planul şi să facă să
cc intre banii. AceştI 3 membrii tură Ion Ghika, Nicolae Băl
c,cesc-u şi Alexandru Golescu (vărul) ....
«Cei trei membrii ai comisiunii poftiră pe Heliade să vie să

ccin. parte la lucrările lor. Această cinste clin parte-le fu pri-
ce vită de Heliade cn o cursă ce i se întindea pentru a-i smulge
«taina mijloacelor lui de acţiune. - La sosirea lui Tel1 în
«Bucureştl, Heliade se înţelese cu <linsul, i arătă proclama-
«ţiunea şi articolele Constituţiunii. Teii fu mulţumit de dîn-
«sele, dar vorbind cu cei-1-alţr, descoperi în unii simţiminte
cc care nu erau nici de cum frăţeşti Planul fiicut de comi-1).
«siune nu-i plfte u, nici epoca cu hot[1rîse pentru isbucnire,

cc in cele d'întîiu zile clin Aug·ust. Nu fu mai puţin surprins
,,de unele măsuri extreme propuse de C. Hosetti, care nu fă
«ceau de cit să înjosească şi să mînjcască mişcarea. Văzu
«că toate erau sit fie date pe faţă prin întîrzierea adusă
«făptuirii ·mişcării şi prin deosebirea părerilor, sau că vor
ccfi îndreptate spre mai marele folos al duşmanilor ţării. Se
cd10tr1rî decr să nu se oprească la aceasta. Ceru cu stăruinţă
ceea facerea prog-ramului să-i lîe încredinţat[i; făcu un contra-

uproiect care nu întruni de -cît minoritatea. Dar caracterul
cdui făcu ca părerea-i să birue. Se temeau rlc a\mintrelea de
"poziţiunea lui militară.
ccMaioritatea spunea că mişcarea trebuia începută în Ca-
') De ce atunci s'a impr1cat cu <linşii 't De ce nu a făcut pe loc ru-

perea? Aceaslii gre~ealii nu se pulu nici cînd drege.
H66 l'AHTEA A DOA
«pitalit; p[irerea lui Tel1 era din contra, ca să se înceapă în

ccprovincit~ şi în mai multe judeţe de o dată, ceea ce ar aduce
«i;a urmare ridical'ea Capitalei 1J>>.
Cu toate acestea se ajunse la o înţelegere asupra punctelor
următoare: grija de a preg[iti proclamaţiunea se va lăsa lui
Heliade i); el împreună cu Tel1, - care comanda la Giurgiu,-
şi cu ~tefan Golescu trebuia să plece în judeţul Romanaţt,
ocîrmuit de Mag-hieru, - care dedea de 1tire lui Heliade de
ordinile ce priim,ia de la Bibe.<1cu 3 ),-şi unde căpitanul Ple-
şoianu, care trecuse in partea răsvrătitorilor, aştepta cu com-
pania sa. Bălceştii, Nicolae şi Constantin, fură însărcinaţi s[t
sprijinească mişcarea, cel d'întîii'.1 în Prahova, cel-I-alt în Vîl-
cea. Dumitru Brfitianu fu trimis ca delegat pe lîngă guver-
nul unguresc, şi Jon Ghika se duse în Constantinopol, ca să
reprezinte mişcarea pe lingă M. S. Sultanul 4). Cei-1-alţt mem-
brii, - printre care DD. C. Rosetti şi Ion Brătianu, - tre-
buia s[t aştepte în Bucureştl'. mişcarea din afară şi să o facă
pe loc să isbucnească în Capitală.
Ast-fel stau lucrurile în ziua de 4 iunie. ln acea zi Heliade,-
pc care Bibescu îl cinstea cu buna voinţa sa din cauza ta-
lentului si:iu, şi cu toate că avusese funcţiunea de ziarist
oficios a lui Vodă Alexandru Ghica, I-Ieliade pe care îl în-
s[ircinase s[i tacri în Italia unele cereetărI literare în scopul
de a-l Ieri de prig·onirea generalului Duhamel, părăsi într'
adevăr Bucureşfi, - dar cu ~tefan Golescu şi pentru a merge
la Islaz de unde trebuia să fie dat semnalul răsvrătirii. lnsă
în contra programului hotărît, semnalul fu dat în Bucureşti.
) Memori11l de~pre istoria reînvierii Romî11ii de HELIADE RĂDULESCU, p. 54.

1
') Şi una >;-i alta (proclamarea şi constituţiunea) erau deja preparate

de Heliade şi amicii sf1I, şi nu fu nevoie de cit a se citi în următoarea
şedinţă, în care fură aprobale în unanimitate. ZOSSIMA, p. 15.
') Memoriul desp1·e istoi·ici reînvierii Bomînii de I-IELIADE RĂDULESCU,
p. 57.
') Idem, p. 58.
HĂSVRĂTlllEA DIN 1848 '167
In ziua de !:J Iunie, 6 loc.uri fuse trase foarte de aproape

asupra lui Bibescu, care mergea în trăsură la plimbare, de
trei tiner'i I I pe car~. teoriile socialiste ~i aţîţările unor fruntaşI
i fanatizase. Epoletul Domnului I scaptt viaţa.
---'N"anforoase arest[1ri fură poruncite ; se întemniţară mai
mulţi conspiratorI şi printre dînşiT DD. Voinescu şi C. Rosetti.
D. Ion Brfttianu scapă cercetărilor poliţii.
În aceaş'i zi, !:) Iunie, Heliade, Tel1, - înălţat la grad de
colonel, - căpitanul Pleşoianu, numit comandant prin hotă
rîrea guvernului ri:'lsvr[1tirii, cr1pitanii Racotă, Serurie, Paras-
chivescu şi Ştefan Golescu, întruniţi la Islaz, păşeau la o ce-
remonie religioasă menită să isbească imaginaţiunea celor de
care se întrebau unii pe alţii care era scopul acestei în-
fati'i,
truniri 2). Popa f:-apca sluji liturghia şi adresă o rugă cerului
ca să vie în ajutor întreprinderii şi bine cuvîntă doă stin-
darde: unul fu dat de Heliade poporului cărui ţinu o cuvîn-
tare,-poporul era înfăţişat prin negustori, arenda~i, ma-
rinari carr, ulergaserci 1,nz)i11.~t ele curiozitate, - ,:l'l-1-alt fu
încredinţat de Teii la cei o su t[t saii do[t sute soldaţi de
faţă ee compuneau armata reînvierii. După această împărţire
ele stindarde, Heliade citi proclamaţiunea redactată de dînsul,
în numele poporului romîn : frlg[iduia respectul proprietăţii
f!i respectul persoane.lor 3 1; apoi răsculaţii de !aţă se consti-
tuiră în guvern provizoriu, adăogînd f!i pe Maghieru, care
') ZossIMA, p. 62, Nota rn. '--'

Au murit tustrei; pe doi dintre ei, care, mai tîrziu, s'au aruncat
pocăiţi la picioarele Domnului, Bibescu i-a ertat; - al treilea, al cărui
nume îl tacem, fiind că este al unei familii mari şi onorabile, a ajuns
general sub guvernul D-lor Rosetti şi Brătianu.
Este acelaşi care. subt Domnia lui Cuza, într·un timp de turburărl, I
priimind de la generalul Florescu porunca de a înconjura pe turburătorr,
trase asupră-le, fără ordin.
2
) Memm·iul desp1·e istoria rel11vie1·ii Ro111î11ii, de HELIAOE RĂDULESCU,
pag. 62.
') Idem p. 65.
Hti8 PARTEA A DOA
lipsea, dar care în noaptea de 10 Iunie, pe la 10 ceasuri, veni

în tabără spre a se înţelege cu colegii săi. Le arătă o .c1r,ri-
soare ce tocmai cifunci priimise de la ministrul trebilor din
'Năuntru, care i poruncea să pue mîna pe Slefan Golescu
şi pe Reliade şi să-i trimită îndărăt în Bucureşti sub paza
bună şi cu tot respectul datorit ; mai le arătă apoi circu-
lări,-- purtînd pecetea roşie a Domnului 1), - care tocmai

atunci fusese publicafe, ..... şi care încuno~tinţau pe ţăranI să
se ferească
de îmboldirile ce era să li se dea.
Iată compunerea guvernului provizoriu numit <le popa
Şapca, Stefan Golescu, Tel1, G. ~Iaghieru, N. Pleşoianu et J.

Heliade Rădulescu :
POPA ŞAPCA,
ŞTEFAN GoLEscu,
C. TELL,
G. MAGHIERU,
N. PLEŞOIANU,
,J. IlELIADE RĂDULESCU.
În cit despre proclamaţiunea 2) lui Heliade, scrisă într'un

stil tot odată cucernic, mistic şi revoluţionar, are caracterul
foarte însemnat al cuvîntărilor, manifc,itclor, scrierilor apărute
atuncr. Iată cite va bucăţi care pot da o idee despre totul.
Întîiu Epigraful.
') Memoriu asupra istol'iei reînvierii Romî11iei de HELIADE R.~DULESCU,

pagina 65.
') Idem p. 66, fi9.
lată în ce priveşte această carte a Memoriilor etc., judecarea dată de
Hominii cxila\î la Brussa : «A vorbi de oameni în acest fel, făcînd
dintr'inşii pcrsonagiurl poetice, şi din carte un romanţ, e o insultă con-
timporanilor săi i:;i mai ales acelor care au Yftzut cu ochii lor lucrurile
şi oamenii.
«Cind se scrie un romanţ işi alege autorul pe eroi printre morţi, sau
îi:;i închipue:;;te personagiuri ce n'au trăit.u (Urnrnre la lsto1·i0, Princi.
pat lor a D-lui Hegnault, lin franţuzeşte] de Huso Locusteanu, p. 9).
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 :l69
DumnezeH e Domn lfi s'a arătat noă: bine este cuvîn-

tat cel ce vine în numele Domnului!
Apoi după ce a înfăţişat ast-fel pe membrii guvernului pro-
vizoriu ca pe nişte aposto!Y bine-cuvîntaţI ele Dumnezeu, pro-
clamaţia începe cu această frază:
Timpul mîntuirii noastre a venit, care reaminteşte versul
clin Marselieza :
Le jour de gloire est arrive;
apoi urmează l):
«Poporul romîn se deşteaptă la glasul trîmbiţei îngerului
ccmîntuirii, şi-şI cunoaşte dreptul său de suveran. Pace voă,
«pentru că vi se vesteşte libertate voă .... Tot Romînul e un
«atom al întregei suveranităţi a poporului .... e fiu al patriei,
ccşi, clupă sfînta noastră credinţă, e şi mai mult, e fiu al lui
«Dumnezeu. Toţr avem acelaşr nume de Romîn. Aceasta ne
ccînfrăţeşte şi face să înceteze toate interesele, să se stingă
«toate urele. Pace dar voă! libertate voă! Scularea aceasta
cce pentru binele, pentru fericirea tutalor sttlrilor societăţii,
ccfără paguba însuşi a nicI unei persoane. Nu se cuvine a
ccpienle cei mai mulţ'i pentru cei mai puţinI, căd este ne-
«drept; nu se cuvine iar a pierde cei mai puţinl pentru cei
«mai mulţI, căcI este silnic. Poporul romîn, în cît către cele
ccclin afară, nu supără pe nimenT, respectă toate Puterile şi
cccere a resrecta şi ele drepturile lor stipulate prin tractate ...
«Poporul romîn leapădă un Regulament, care este în po-
cctriva drepturilor sale legislative şi în potriva tractatelor ce-i
«recunosc autonomia. Această lepădare este însuşr în folosul
«Înaltei PorţT ce va fi arbitră dinpreună cu Franţa, Ger-
«mania şi Englitera, cărora Romînii le reclamr1 judecată şi
«ajutor la ort-ce asuprire ce li s'ar face ....
(cPoporul romîn voeşte o Patrie tare, unitrl în dragoste,
') Jfemo,-iuri as•1pm isto,·iei reî11l'itrii Romî11ii de HE.LIA DE RĂDULESCU
p. 65-79.
11 24
PARTEA A DOA
c<compusă de fraţi, iar nu de vraJmaşi; prin urmare decretă,

ccdupă vechile sale clatine, aceleaşi drepturi civile şi politice
c<pentru tot Romînul. Cine nu voeşte aceasta e vrăjmaş al fe-
«ricirii publice, e un alt Cain ucigător de frate în sinul ma-
«mei noastre Patrii, ...
«Poporul romîn va să dea dreptate, şi dreptatea e a lui
«Dumnezeu ....
ccPoporul romîn decretă tipar liber, cuvîntare liberă, adu-
c<nărt libere ....
«Poporul romîn voeşte pace, voeşte tărie, voeşte garanţia
ccaverilor sale materiale, morale şi politice; decretă dar gardă
«naţională în care tot Romînul se naşte al ei soldat. Tot Ro-
«mînul e un gardian al fericirci publice, un garant al libertă
cc ţilor publice. Aceasta nu păgubeşte pe nime,11 de cît pe con.
ccspiratorii asupra drepturilor Patriei.- Poporul romîn chiamă
«toate stările la fericire.
« .... Poporul romîn, în generositatea şi evlavia sa, se închină
«Locurilor sfinte ....
«Reclamă moşiile mtmăstirilor închinate, a le scoate ele
ccsubt orl-ce mîncătorie. Poporul romîn elă lui Dumnezeu ce
«este al lui Dumnezeu, şi ia de la farisei ceea ce nu este al
cdariseilor, ca să dea săracului care e fratele Domnului. Aceasta
<cnu e paguba Romînilor, ci spre mîntuirea lor şi lauda Sfin-
« telor locurT....
«Poporul romîn împarte dreptatea de o potrivă la toţi, şi
< dreptatea o dă pentru toţi şi mai vîrtos pentru cei săracL.
1
«Puterea suverană purcede ele la Dumnezeu şi în toată

«ţara se află unele-va.
«În Tara romînă este în Poporul romîn ce arc dreptul de
«a numi pe capul cel mai înalt al Patriei. Prin urmare Po-
cc porul avînd dreptul suveran poate revesti cu clînsul pe ori-
«cine va socoti ele cuviinţă şi pe cîţi ani i se va părea că-i

«este mai de folos. Aşa dar decretri ca Domnia să se dea
RĂSVRĂTIREA DIN 1841:1 371
~ccelui ales numai pe cind anI spre a se tăia rivalităţile şi

«urele îndelungate, şi spre a pune o emulaţie între cetăţcnI
,ia fi bunI, întreg.'[ şi folositori Patriei ca să tragă încrederea
«publică.
_«Poporul romîn leapădă de la sine od-ce titlu ce i s'a în-

«trodus prin corupţie de la străinI în potriva vechilor sale
Hdatine ....
«Poporul, decretînd o dată drepturile civile şi politice ce
<ele-a avut în tot-d'auna tot cetăţeanul, declară că tot Romî-
«nul e liber, tot Romînul e nobil, tot Romînul e un Domn ...
«Pe scurt, Poporul romîn recapitulîncl decretă 1) ••••
(Urmează 22 de articole).
(<Aceste decreU'id vin din glasul general al ţării ....
«Înalta P\lartă, atît în generositatea cit şi în interesul său,
cele priimeşte 2).
((Rolul Rusiei este de a ne asigura drepturile cînd m fi
,«călcate din afară ...
«Archipăstorul ţărei le va bine-cuvînta, daeă este păstor

«după legea lui Hristos; ·va subscrie decretul acesta în capul
«tutulor, de va voi să ne mai p[istorească şi de va fi pătruns

«de duhul Evangheliei. Domnul ţărei nu poate sta contra,
«pentru că este alesul ei, şi nu poate împedica această
<cfaptă fără a-şi atrage numele de trădător al ţărei şi rebel
,ccătre Înalta Poartă 3 ).-Boerii n'au nici un cuvînt a nu priimi.
«pentru că nu plerd nimic, şi mai vîrtos că prin învoirea lor,
<<Vor da lumii o dovadă de frumosul suilct ce caracteriz[i tot-
_«d'auna pe cei mai marI ai ţării ....
((Neguţătorii, meseriaşii, s[denii bine-cuvîntă decretele aces-
_«tea; le reclamă, le cer.
cc Fraţi Romînl, soldaţi carl sunte\l f1i şi fraţii noştri, pri-
'l Vezi cap. IV.
') ln traducerea sa, ca sr1 nu arate că acest prezinte înşela poporul,
Heliade pune viitorul. N. tr.
') Consecinţă a prezentului de mai sus.-N. tr.
372 PARTEA A DOA
«veghiaţl a ţine buna orînduială, pentru că datoria voastră

«aceasta este ....
«Cînd veţi'. Irisa puşca din mină, de azr înainte vă aşteaptă
«o Patrie, iar nu claca şi bic'iul dorobanţului.
«Ofiţert romînT! camarazii voştri din Europa v'au dat exem-
«plu; Europa luminată e cu ochii deschişi asupra voastră.
« Aţ'i încins săbiile spre a ţinea buna orînduială şi a vă lupta
«asupra vrăjmaşilor Patriei. Ţineţi buna orînduială, şi voi pri-
«cepeţi mai bine de cît soldaţii voştri şi cunoaşteţi pe ade-
«văraţii vrăjmaşl ai Patriei. Scoateţi săbiile, faceţi-le să lu-
«cească înaintea soarelui dreptăţii şi al libertăţii Patriei. Eată,
«calea cea mai glorioasă în analele patriei vi se deschide
<cvoă. Fericiţi-vă că v'aţr aflat în capul camarazilor voştri în
«această zi mare ce a venit de la Dumnezeu şi care, intrînd
«în eternitate, se va înf[iţişa iar înaintea lui Dumnezeu cu
«misiunea sa împlinită şi cu fruntea încoronată de numele
«voastre ca de nişte stele de mîntuiro poporului romîn; iar
«clacă capii voştri vă vor comanda asupra fraţilor voştri, n'a-
«veţr să ascultaţi de cît glasul poporului suveran; frîngeţi-vă
«săbiile înaintea orî-cării comande vărsătoare de sînge. Nişte
«asemenea comandanţl vor fi însuflaţ'i de duhul lui Satan.
«~i el asemenea a fost un căpitan în cetele cereşt'i, şi în-
«gerii păcii şi ai clragostii ÎI smulseră aripile ; smulgeţ'i şi voi
«asemenea spaletele din umerii orX-cărui căpitan trădător ce
«va comanda să se verse cea mai mică picătură de sînge t).
«Cuvio~l egumen'i, protopopl 2 ), preoţl, voi împliniţi locul A-
<<postolilor, şi astă-zi se proclamă nişte legi pe temeiul Evan-
«gheliei. Este sarcina voastră, datoria voastră a eşi cu crucea
•cÎn mîn[L şi a pecetlui cu clînsa tunurile şi ţevile purtătoare
I) Ceea ce reese mai limpede clin aceste principiuri, e că D-lor au
demo,-alizat ctt totul am1ata. V. scrisoarea lui N. Bălcescu către Ioan
Ghica. (Aminti,·i din pl"ibegie, p. 41; vezi ~i nota de la pagina HBl).
') 1n loc ele protopopi, Heli::lcle traduce eveque, pentru a face să se
creazri în str[tin[itate că !naltul cler putea intra în mi:;;care.-N. tr.
RĂSVRATIREA DIN 1848
«de moarte. Hristos a înviat şi s'a doborit moartea şi robia ...

«Cetăţeni în general, preoţl'., boier!, ostaşi, neguţritorr, me-
«seriaşI, de orI-ce treaptă, de orl-ce naţie, de orl-ce relig·ie,
«ce vă aOaţI în Capitală şi prin oraşe, Grecl, Sîrbl, Bulgarl,
«Germani, ArmenI, Israeliţî, armaţi-vă spre a ţine buna orîn-
«duială şi a ajuta la fapta cea mare. Patria este a noastră
«şi a voastră; voă vă place a şedea intr'însa şi ea vă prii-
«meşte I). Sistema cea veche nu v'a chemat şi pe voi la masa
«de obşte. De azr înainte o masă avem eu toţii; un ospăţ de
«frăţiă ni se întinde; aceleaşl drepturl'. vom avea cu toţii. Şi
«voi, o bine-cuvîntaţl'. săteni, fraţl ai lui Hristos, munca
«voastră, pîinea şi vinul se prefac în trupul şi în sîngele
<cDomnului; voi sunteţi fii cerului, fii păcii şi ai ţării; voi sun-
«teţi hrănitorii noştrii; voi aţl'. plîns şi vă veţl bucura, voi
«aţl setoşat de dreptate şi vă veţl răcori; pe voi v'a fericit
<cMîntuitorul lumii. Fericiţi sunteţi şi în lumea aceasta şi în
«cea-1-altă ....
((Dreptatea v'o dă toatrL lumea eu mîini pline şi cu laer[i-
«milc în ochL
((:\Iăria Ta, Domnule ales al ţării! Plînge poporul romîn
<ccu durere că te pomeneşte în urma tutulor, şi este la Măria
«Ta să te· pui în cap 2). Patria te-a ales, te-a avut fiul ei cel
«mai scump; guvernarea ţi'a fost problematică: te-ai arătat
«în ochii patriei şi ai lumii ca fiul risipitor din Evanghelie.-
«Vino înapoi şi va pune patria inel în dreapta Ta şi va în-
«junghia viţelul cel gras. Noi nu-ţi cerem cuvînt, pentru că
<ceşti fratele nostru, eştI Romîn. Ouvîntul îl vei da înaintea
«conştiinţei Măriei Tale, înaintea lui Dumnezeu. Nu ştim
') E rătăcirea obşteascr1 a acelui timp. Numai Ungurii prin îndr1răt

nicia lor vor insufla lui Bfilceseu egoismul naţional.-N. tr.
•) ln volumul france„ is'a reprodus traducerea lui lleliade insu-şl.
Heliade a tradus rău dinadins. Ast-fel şterge vorbele Mi1ria Ta, şi aci
pe este ii traduce prin ii depmdc1it. Intenţiunea e vădită.-Se pot face
mai multe asemenea observări.-N. t1·.
374 PARTEA A DOUA
«dacă cite ai făcut, le-ai făcut de bund voiă ori silit. Acu,n
«e timpul să arăţi lumii că ai fost şi eşti Romîn; acum e
«timpul să faci SĂ SE SPELE CELE TRECUTE, şi să nu laşl
ccfiilor UN NUME VESTEJIT. Patria te reclamă de fiu, ea îşt
«rupe vestmintele, îşi bate peptul şi aleargă şi într'o partt>,
«şi într'alta cerind să nu piară nici unul din fiii săi, şi
«să nu se verse nici o picătură de sînge de Romîn. Patria
ccuită tot: fii dar al ei, după cum ea voeşte să te aibă în
cccap la aceasţă mare faptă. FĂ O PAGINĂ FRUMOASĂ ISTO-
«RIEI ROl'lllNE; NU-ŢI FACE COPIIl A SE RUŞINA 1N SlNUL FRAN-
«ŢEI DE TATĂL LOR; NU LĂSA ŢARA FĂRA CAP 1N ASEMENEA
«tMPRE.rnnAnI lN PRADA INTRIGE! CE AR PUTEA ADUCE ANAR-
«HIA, c,\cI ATUNCI, VAI NOA! ŞI DE TREI om V AI MĂRIEI TALE!.
« Fraţi Romîni ! Nu vă temeţi de nici o putere nepravil-
«nică de din afară, căci s'au dus timpii silei şi ai drep-
cclului celui mai tare. Ţineţi numai buna orînduială înă
«untru. Întrarmaţi-vă în garda naţională spre asigurarea
• drepturilor voastre şi spre a forma cruciada înfrăţirii
«claselor înăuntru, cum şi a face parte în cruciada în-
<cfrăţirii naţiilor în afară.
ccCrucea se va pune pe hotarul nostru, şi Rusul nu va
«călca în ţara noastră, fără să calce mai întîiu crucea Ia
«care se închină ....
ccStrăinul, În cele după urmă, Ia ort-ce nenorocire, va putea
cccotropi numai pămîntul dacă va dormi Dumnezeu, iar nu
C<Şi oamenii. NICI UN ROMlN NU VA MAI TRĂI DUPA l\IOATITEA
INDEPENDINŢU PATRIEI SALE.
«Cu noi este Dumnezeu, fraţilor; în numele lui sculaţi-vă
ccşi îngerul răsbunării dumnezeeştI va stinge pe .tot vră}
ccmaşul şi va doborî şi cal şi călăreţ; carele şi armele lui vor
ccfi risipite ca pulberea şi planurile lui împrăştiale ca fumul 1j.
Aceste cite-va părţl din proclamaţiune, din care am crezut
că treime să atragem băgarea de seamă a cititorului asupra
') btoria ninvierii Romîniei de HELIADE RĂDULESCU.
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 37b
unor părţt
pe care D. lJbicini, entuziasmat, le declar[i minu-
califică de proclamaţiune bă.yicată 2),
nate 1); pe care Lesur Ic
sunt îndestulătoare ca să fie judecat autorul. Ori ce comen-
tariu ar fi zadarnic. Să amintim numai că Hcliade era poet, şi
chiar mare poet, şi că să întîmplă poeţilor care vor să sue
vîrfurI neumblate să facă ca muza lor să clee sunet asurzitor.
Tot de odată pc cîn<l decleau în vileag această proclama-
ţiune, membrii constituiţl în guvern provizoriu trimiteau o
scrisoare lui Vodă, şi, cum numele lui Maghieru nu era în-
tr'însa, precum nu era nic'f în proclamaţiune, crezură fapt în-
ţelept şi de cuminţie să-l însărcineze pc dînsul, - pe care
Bibescu urma ele a-l privi c:a omul său de încredere, - să
i-o trimeaţă, să-l încunoştiinţeze de ce se petrecuse şi să-i
ceară instrucţiuni despre ce trebuia se facă. Luaseră această
măsură pentru a c;unoaşte adevăratul gînd al Domnului,
în ce privea întreprinderea 3).
Această scrisoare, al c[1rui text îl d[1m în capitolul următor,
arată lui Bibescu că locuitorii capitalei. neliniştiţl de sosirea
comisarului rus, tot-d'auna premergător al turburărilor,

s'au văzut nevoiţi să ia parte la o mişcare naţională de
apărare şi de principii, INTREPRINDEREA A FOST IMPROVI-
ZATĂ ŞI SPONTANEE; a fost opera lui Haliade. Cei care o
iscăleau, ziceau: Măria Ta nu mai erai în stare „ să ţii
{rinele guvernului. DecT, subsemnaţii... s'au văzut în nevoea
neapărată de a ... se constitui prin interim în guvern pro-
vizoriu. Cu toate acestea ziceau M. Sale: ((În numele poporu-
lui romîn (subsemnaţii) vă roagă ... să vă puneţi în capul
a.cestei mari întreprinderi. Ast-fol poporul va fi asigurat.
Subsemnaţii nu aşteaptă de cît răspunsul Măriei Tale,
şi cle-i pe placul el-lor, vor conteni de a guverna şi se vor
socoti fericiţi a primi ordinele Măriei Tale 4 ).
) Provincii Dunitrene de D. UBICINI, p. 174.
1
') Anuar istol'ic de LESUR, anul 18,8, p. 500.

') Memorii despre ist. 1"ei11vierei Romînilor de HELIADE RĂDULESCU_. p. 82.
') Idem, p. 80, 81.
376 PARTEA A DOA
Această scrisoare era datată din Islaz, 9 Iunie 1848, chiar

din ziua în care la Bucureşti să încerca omorul lui Bibescu.
Doă zile mai tîrziu, în 11 (23) Iunie, pe cînd răsvrătiţii din
tabăra de la Islaz luau drumul Capitalii (bine primiiţI întii't
în Craiova, fură în curînd siliţI să o părăsească în faţa vrăj
maşiI locuitorilor\, răsvrătirea isbucni în Bucureştl. In dimi-
neaţa acestei zile, nişte tineri, avînd în capul lor pe un oareşi
-care Nitu 1l Maghieru, nepotul comandantului, străbătură

mahalalele, citind cu glas tare şi împărţind proclamaţiunea
lui Heliade; mai mult, ei vesteau că Domnul o întărise !Şi
îmboldeau mulţimea să meargă la palat, să mulţumească Su-
veranului şi să-l aclameze. Aşa se şi făcu. La patru, mulţimea
năpădi în curtea palatului cu strig·ătul de: Trăiască Bibescu!
Trăiască Constituţiunea ! şi Domnul în curind se gf1si încon-
jurat în apartamentele sale de capii mişcăriI rcmaşi în Bu-
cureştr. Aceştia poftiră, rugară, GnAmRĂ pe Mr1ria Sa să is-
călească Constituţiunea.
Singur, în faţa acestei mulţimi, în pradă a durerii ce-I
pricinuia, în aceste momente de grea cumpănă, vedenia foarte
limpede a furtunii apropiate ce resvrătirea era să deslănţuiască
asupra ţării Sale, ca şi a anarhii sîngeroasc în care era să
cază ea lărft întărziere, de nu priimea capul Statului să se
supuie pretinsei dorinţi a p0porului, Bibesc.m, judecind că pri-

mejdia de faţă era mai grăbitf1 de cît orI care alta, iscr1li
') Ruso ne ~pune că acest Nitu i\Iag-hieru încercă în 1854 să răs
coale Oltenia, să facă acolo printre \ăranl o mişcare agrară. In acest
scop, rr1spîndi, - în nuu1ele unchiului său, -- în Oltenia proclamaţiuni
incendiare. Huso aduce această frază din proclamaţiunea No. 16. Sculaţi
«vă, unii cu arme fulgerr1toare, alţii cu arme tăetoare : sr1bii, suliţe, se-
ceri, securl, măciucI, cu moartea şi focul în mină. Măcelăriţi pe toţI
IJOerii, pe toţi ciocoi; ardeţi-le, prăpădi\i-le casele; omorî\} pe toţi Ruşii."
Aceste se petreceau în acela:;; timp pc cînd D. C. Roselti, scria lui
Barbu Bălcescu: «Făceţi revoluţiunea mai curînd, căci Saint Amaud a
poruncit s[1 o faceţi '" (VezI scrisoarea lui Heliade către Grădişteanu,
Scrisori din exil, 14/26 Noembre 1864 p. 313 şi urmMoare).-Barbu Băl
cescu, fratele lui Nicolae, a murit conservator.
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 ?,77
Constituţiunea, dar punînd înaintea iscăliturei aceste vorbe :

supunîndu-ne silii 1) şi priimi ca miniştl'i pe capii mişcării:
pe cei doi fraţr Goleştî (Nicolae şi Ştefan) pe Maghieru, pe
Niculae Bălcescu şi pe C. Rosetti 2 ).
De treime să credem memoriile îndreptătoare ale mişcărei
din 1848, scrise de Heliade, Ubicini, E. Regnault şi de prie-
tenii D-lor, Domnul ar fi iscălit după o mişcare de nedume-
rire, dar liber şi cu deplină voinţă 3). După aceşti domni,
totul păru de atunci sfîrşit, şi primul act al revoluţiunei
ar fi fost asemenea şi cel din urmă, de ar fi avut Domnul
credinţă în ţară, pe cit ţara avea credinţă în capul ei.
Fără a stărui aci asupra deszicerilor şi copilăriilor lui
Heliade, vom spune numai că dacă Domnia lui Vodă Bibescu,
dacă pasurile înainte făcute de Dînsul, în atît de puţinl anl,
cu toate pfodicile ce întîlnise în cale-I, îndrituiau într'adevăr
credinţa ce Tara avea într'Însul, nu era nicl un prilej ca
oamenii cari voiau să conducă mersul lucrurilor, să aibă un
drept oare-care la încrederea ~Ii.\riei Sale. N'avea nic'i o în-
credere într'înşii şi nic'i o îmîurire asupra-le. De aceea, de
vreme ce nu făcuse El situaţiunea croită ţării de răsvrătire,
Bibeseu nu vroi să se facă, împreună cu dînşii, vinovat de
nenorocirile,-prea lesne de prevăzut,-care erau să se năpă-
') Cîte-va cuvinte despre 7ara Romîneasc/1, p. 52.
') Zossima (care intră la Palat şi fu priimit de llibescu) povesteşte
aceste : «Poporul cere priimirea Constituţiunii, numirea unui minister
nou,-~i el, (Zossima) propune după dorinţa poporului pe N. Golescu la
interne, pe St. (;oiescu la fosti(iă, pe Ileliade la lnstruc\iune, pe Maghieru
la Finan\e, pe Teii la Hăsboiu. şi N. Bălcescu la Esteme. Vodri priimi, dar
în urmă, după îndemnul lui C. Herescu care venise într'acestea, scoase
pe Teii şi puse numele lui Ioan Odobescu. - Oind se dă jos Zosima,
ajunse şi N. Golescu pe care trimesese să-l aducă de la Consulul En-
glez unde îl ascunsese de Joi dimineaţa. Zosima i dete lista de mi-
nii;;lri şi-i spuse cum se numise întîiu. Teii la resbel şi apoi se puse
Odobescu, şi-l îndemnă să nu proclame pe acesla în fata poporului
care nu !'ar fi priimit, fiind-că cerea pe Teii. Golescu intră la Vodâ şi
apoi proclamă ministerul frtră a schimba pe Odobescu». (Zosima, p. 63).
') .Me11u1·i11 despre ist. reînvierei Ro111îniei de HELIADE RĂDULESCU, p. 10.
3i8 PARTEA A DOA
deasc:\ asupra Romîniei. Abdică 1/, lăsînd Ţării Romîncştr gu-

vernul ce fusese silit să primească la 11 \23) Iunie pentru a se
supune unei dorinţi a poporului.
Să însemnăm în treacăt
acest fapt că toţ.I acei carl au
scris despre întîmplările din 1848, au crezut de datorie să
facă o laud{t răsvrătirii că nicr o picătură de s·înge n'a fost
vărsată la 11 Iunie. Oare admiraţiunea lor nu se înşală de
adresă? Să fi refuzat într'adevăr Domnul să iscăleasct\ Con-
stituţiunea, şi am fi avut, în aceeaşr zi, anarhia în Bucureşti.
Abdicaţiunea este din 14 Iunie, 2 ceasurY de dimineaţă. Chiar
în acea zi, Vodă trecea în Transilvania în trăsura domnului C.
Rosetti, prefectul SAU de poliţie, care făcuse totul ca să-L ho-
tărască să abdice şi să părăsească ţara, şi avusese dibăcia să
tacă pe Măria Sa să priimească trăsura D-lui: se temea ca nu
cum-va, de ar fi luat EA o trăsură a Curţii, să fi fost recu-

noscută de popor, opus acestei plecărl, sau de membrii gu-
vernului care priveau abdicarea lui Bibescu ca o catastrofă 2 ).
) Vezi coprinsul acestui act şi termenii în care membrii guvernului

1
provizoriu îl fac cunoscut Tării (cap. III al acestei părţi a 2-a).

Grădişteanu rătăceşte, cînd scrie, în broşura lui Zosima, oă origina-
lul actului de abdicare a fost_ dat lui Bibescu de Rosetti. Acest act a
fost regăsit de D. ~fandrea, consiliar la Curtea de casaţie, - cărui
datorim multe preţioase însemnări, - în hîrtiile lui Nicolae Bălcescu.
') Sunt chiar termenii ce a rostit răposatul G. Grădişteanu, membru
al guvernului provizoriu, vorbind cu autorul acestei opere.
lată ce zice:zosima despre abdicarea Domnului. «Se răspîndise sgo-
motul că Vor\ă vroia să şi plece din Ţară. Grădişteanu de şi nu era
bine cu Bibescu, ceru să se ducă el cu oficiurile de numiri. I se re-
fuză. Avusese nenorocirea să zică că el va asigura pe Bibescu şi că
promite că-L va face să nu plece. C. Ruset (C. A. Rosetti astăzi) (lic) era
prefect de poliţie». (Zosima p. 20). «Şi la nota 17, adaogă: Bibescu nu era
împins numai de amicii săi a pleca ci şi de sgomotele de atentare la viaţa
lui ce I se spuneau că circulă prin popor. Toate aceste ameninţări
erau falşe; poporul nu vroia să plece Bibescu, şi mai puţin încă a-l
ucide». (Zossima nota 17). D. Ulbach, un prieten al d-lui C. Rosetti,
chemat acum cîţt-va anl de acesta în Romînia, pentru a avea grijă,
se zice, de operile Reginei, fiind-că guvernul pusese vîrf la bunătăţile ce
avu pentru dînsul, nu crezu că poate să-şi arate mai bine recunoştinţa de
RASVRATIREA DIN 1848 ::179
Recunoscut, Domnul era readus în triumf la palat, şi planul

d-lui C. Rosetti nu isbutea.
A doua zi chiar după plecarea Domnului, capii mişcării
din Bucureşti proclamară un guvern provizoriu nelegal, în
focul guvernului legal înfiinţat de Bibescu. Iată compune-
rea lui :
Pre~edinte: S. S. Mitropolitul Neofit;
Membrii: D.D. Heliade, St. Golcsc;u, Tell, Maghieru, Scurtu;
Secretari : A. G. Golescu, N. Bălcescu, C. Rosetti, I. Bră-
tianu;
Miniştrii: N. Golescu, I. Cimpineanu, C. Filipescu, Odo-
bescu, I. I-Ieliade, I. Voinescu, G. Niţescu, M. Mossoiu.
Din acest moment faptele o iau repede: comunicarea d-lui
consul general al Rusiei către Prinţul Bibescu înştiinţînd pe Mă
ria Sa că el îşi încetează funcţiunea (12 Iunie);-protestarea tri-
. ' . - ,
misă la 30 Iunie P. S. S. Mitropolitului, de către consulul gene-

ral, în contra actelor nelegale de curînd săvîrşite; - ştirea că
trupele M. S. Impăratului au trecut Prutul fji se îndreptează
către hotarele Ţărîi romîne~ti; - vrăjmăşia pe !aţă a consu-
lilor străini (În afară de cel englezesc) în contra stării celei
noi de lucruri croita în 'fara Romînească; - o încercare de a
doborî guvernul de la 13 Iunie, făcută la 19 Iunie (1 Iulie)
de Odobescu 1), Solomon şi Garbaski; - frica ce co prinde pe
membrii guvernului care cred pe Ruşi la porţile Bucureş-
cit făcînd
la Paris,-la reîntoarcerea-i din Bucureştl,-o conferinţă despre
intîmplările din 1848, înfăţişind ascultătorilor săi pe d. Hosetti ca un
erou, pe Vodă Bibescu ca un tiran, şi povestind că eroul ascunsese în
trăsura-i pe tiran ca să-l scape de furia Poporului, şi să-l treacă peste
graniţă.-Oare n'am avut dreptate cîud am zis că Yestita legendă n'a.
perdut, de la 1848, nici un prilej de a se vecinici?
') Vezi, despre aceasta, la apendiciu, scrisoarea lui Hcliade către Gr.
Grădişteanu, 10 Iulie 18fi6, în Scriao1•i din exil ale lui lleliade, de Russo-
LOCUSTEANU, p. 540.
D.D. Ioan Brătianu i;;i ll. Iscovescu, pictorul, fură însărcinaţI să meargă
la hotar ca cercetaşi, ca să al1e dacă soseau Ruşii. D. Hoseti ar fi spus
chiar că consulul general Colqhoun priimise o depeşă în acest înţeles.
- Consulul protestă în contra acestei spuse.
380 PARTEA A DOA
tilor, şi o iau la sănătoasa;-constituirea unui nou guvern la

29 Iunie (11 Iulie), subt preşedinţa aceluiaşI mitropolit Neofit,
cu o căimăcămie compusă <le Marele Ban T. Văcărescu, de
Em. Băleanu, fost preşedinte al Sfatului şi ele Iancu Filipescu;
- doborîrea acestei căimăcămii, reîntoarcerea guvernului fu-
gar ce se liniştise văzînd că nu se ivesc baionetele ruseştr;-o
proclamaţiune a guvernului care ameninţă <le a preda furii
poporului pe toţl acei ce vor fi dovediţl'. că hrănesc simţiminte

antirevoluţionare, proclamaţiune iscălită de P. S. S. Mitropolitul
Neofit şi de D.D. Ştefan Golescu, Maghieru, Heliade, Tel1 şi
Rosetti;- încercărl de organizaţiune menită să rămîe sterpe
din pricina anarhiei ce domneşte printre membrii guvernului
şi printre prietinii lor, unii căutînd tărîniul legal ca Heliade,
N. Bălcescu şi Tel1, cei-1-alţl'. propovăduind cu aprindere re-

voluţiunea prin sînge, ca redactorii Pruncului Romîn al
cărui director este D-nul C. Rosetti 1 ); - cuvîntărI ţinute în
1
) ACUM ÎNSĂ LE-AU DARÎMAT NUMAI CASELE, CĂCI El AU PRINS DE
VESTE ŞI AU FUGIT DE FURIA POPORULUI; ATUNCI SÎNGELE LOR INFAM
AR FI CURS PE ULIŢELE BUCURESTIULUI ŞI CETAŢENII NOŞTRII PE TOATE
HASPîNTIILE CU SÎNGELE LOR ÎN LITERE NEŞTERSE «RĂSBUNARE» AR FI
SCRIS.
IN FRUNTEA CETEI ACEAIA CE MERGEA SA DARÎME CASELE TÎLHAnILOR
ŞI A AHISTOCRAŢILOR, ERAU TREI POPI CU CRUCEA 'N !ll!NA ŞI UN BĂIAT
CA DE 15 ANI ÎNTHE DÎNŞII CARE CîNTA VEHSUnlLE ACESTEA:
ASTE ZIDURl ŞI PALATE
UNDE ZAC 1\111 DE PACATE
AIDEŢl A LE DARÎMA ••.
Tirada se sfirşeşte astfel:
DULCE-I PENTRU LIBERTATE UN MORMÎNT A CIŞTIGA !
Adev1Y,·ul e c1Y 011 cîştigat mult, ci1ci la cea d'întîiit sperici1t11e, au luat-o
... la sî11c'1toasa.
A se vedea la documentele <le la sfir,:;itul volumului articolul întreg.-
VczI Prn11cul Romî,i, din 8 Iulie 1848, N-ul 10: Director politic D. C.
A. HosetLi,-fost prefect de poliţie al lui Vodă Ribescu,-de la 11 la 13
Iunie 1648.
D. C. Rosetti a fost numit <lupă slăruinţa Herescului, fost ministru
de ră'lboin al lui Bibescu; această afirmare a lui Or. Gră<lişteanu e
scrisă cu mina sa în exemplarul cărlicelii lui Zosirna, pe care a oferit-o,
cu notele sale, autorului acestei opere (pag. 63).
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 381
palat şi pe pieţele publice; - note către guvernele străine

care nu dau răspuns;- formarea cadrelor unei garde naţio
nale subt comandamentul unui ofiţer trădător al jurămîntului
său şi cunoscut că ar fi unul din cei ce trăseseră focurI în
Bibescu; - sosirea la Rusciuc în 25 Iulie (6 August) a lui
Omer Paşa în capul unui corp de oştire turcească; - o cir-
culară a contelui de Nesselrode (31 Iulie) declarînd că: «re-
voluţiunea era opera unei minorităţi turburătoare ale
cărei idei de guvernămînt nu erau de cit un plagiat luat
din propaganda democratică ~i socială a Europei», şi ves-

tind că trupele ruseşti erau să vie să statornicească ordinea
în 'fara Romînească 1); - o jalbă către Sultan subsemnată de
I-Ieliade şi de Tel1 şi care, cu toată smerenia-i nepomenitrl, ră
mîne pentru Sultan ca şi cum n'ar fi fost 2) ; - îndoita trecere a
Dunării Ia Brăila. şi Ia Giurgiu subt poruncile lui Rifa.t-Paşa
care nu ţine nici o seamă de protestările guvernului din
Bncureştl'.; - o scrisoare a lui 8uleiman (22 Iulie, 1848)
către Loerii şi fruntaşii Capitalei 8), «cerind desfiinţarea
guvernului provizoriu pe care îl declară nelegal, şi nu-
mirea unei crtimăcămii sau locotenenţi domneştr ; apoi,
fiincl formată aceastri locotenenţă de 6 membri, impune-
') In Mrmoriile sale, Heliade dă ca autentică următoarea scrisoare a

generalului Duhamel către generalul Luders, ce se afla în Moldova :
GENEUALE,
«Prilejul legal penlm inlrarea oştilor M. S. în Ţara Romînească s'a
şi dat de Turcî. Dezordinea e făptuită, singele a curs. Turcii au intrat
ca nişte barbari; armatele-tnoastre cată să intre ca ocrolitoare. Gră
beşte-te, generale, să trecî hotarul. Ţara Romînească e a noastră. lată
momentul de a stripîni Hăsăritul şi de a ameninţa Apusul."
Heliade arată că s'a cunoscut această scrisoare fiind că curierul lui
Duhamel care o ducea, fu oprit de ocîrmuitorul judeţului Buzăului,
Scarlat Voinescu; acesta ·Juă copie de pe scrisoare înainte de a o îna-
poia curierului, şi de a-i da drumul (Memorii asupra isto,·ii Reî11vierii
,·omîne, de HELIADE lUDULESCU, p. 348) .... ('t)
') A vedea acea8tă scrisoare la Apendiciu.
') Ide11t.
R82 PARTEA A DOA.
-------·------------------------
rea ele Suleiman ca ia să nu fie ele cît ele trei membri

aleşi printre miniştrii lui Bibescu, potrivit cu Regulamentui
Organic pe care riisvrătiţii îl arsese în curtea consulatului
rusesc, jueîncl împrejur; - clemisiunca guvernului provi-
zoriu; - numirea unei locotenenţii domneşti formate clin He-
liacle, N. Golescu, Tel1 şi recunoscut[i ele Sultan; - llccla-
raţiunea locotenenţii (alipită la Sărindar), care este abdica-
ţiunea drepturilor Ţării în mîinile Sultanului ; ')- serbările
date lui Suleiman, cuvîntarea sa către boeri ; 2 ) - îndatorirea
luată ele boeri; 3) - o zadarnică încercare a locotenenţ.ii ca
să facă să se voteze de o comisiune ele delegaţi triimişi de ţ[1-
rani şi de proprietari, articolul 13 al Constituţiunii clin 11
123! Iunie, privitor la proprietate; - clisolYarea comisiunii
întrunite în acest scop ; - rechemarea lui Suleiman (14
August) şi înlocuirea-i prin Fuacl-EIIencli; - refuzul lui Rcşicl
Paşa ele a priimi în mod olîcial cleputaţiunea de Romîni tri-
misă la Constantinopol ele locotenenţa clomne~scă; - o noă
protestare a locotenenţii rămasă fără r[1spuns cu toate cele
ele mai naintea ei, ele la 11 Iunie încoace; - pornirea înainte
a trupelor ruseşti care se şi a~ezaseră în Moldova şi sosirea lui
Omor-Paşa în capul corpului său ele armată la Cotroceni, la
uşile Bucureştilor, în 22 Septembrc; - întruniri pc Cîmpul
Libertăţii; o chemare la arme, rostirea ele cuvîntări aprinse,
nădejdea obştii de a vedea rnergîncl în contra Turcilor pe
locotenenţii domneşti şi pe revoluţionarii din 11 Iunie (care
ccclecretaseră exilul în contra acelor care vor li vr'o dată pri-
cină a intrării trupelor streine pe pămîntul Patrii şi care ju-
raseră să moară pentru dînsa»), această speranţă a obştii ră

masă înşelată; - trimiterea în Oltenia a trupelor ce se aflau
în Bucureştî, în afară ele corpul pompierilor; - convocarea
') V. mai departe, p. 447.

') Vezi la apendiciu.
') Idem.
RĂSVRĂTinEA DIN 1848
unei deputaţiunI de fruntaşI ai Bucureştilor la Fuad-Effendi,

care le face cunoscut voinţa nestrămutată a Sultanului,
«Stăpînul meu şi al vostru» scrie el;-alegerea unui singur
caimacam, făcută în persoana logofătului C. Cantacuzino (25
Septembre), subt epitropia celor cu depline puterl ale Cur-
ţilor Sazerane şi Ocrotitoare;-intrarea Turcilor în Bucureşti,
la 12/23 Septembre ; refuzul corpului de pompieri, rămaşi
fără ordine, de a preda cazarma Turcilor, urmat de o cioc-
nire sîngeroasă 1) ;-starea de asediu declarată de Omer-Paşa;
-arestarea răsvratitorilor; - golul format de Poartă împre-
jurul locotenenţii domneşti; - fuga lui Eliad la consulul bri-
tanic; - plecarea lui Tel1 la Cronstadt, a lui N. Golescu la
Constantinopol, a celor-1-alţI membri ai mişcării din 11 Iunie
1848 în alte locurl;-licenţiarea trupelor pe care Maghieru le
întrunise în munţI,-trupe fără arme şi de tot demoralizate,
după mărturisirea lui Nicolae Bălcescu 2J, şi care, cu toată
hotărîrea capului lor de a rezista sau de a peri, nu deteră
nici o luptă; - trecerea peste hotar a lui l\faghieru 3): iată
în cite-va vorbe prescurtarea f~1ră lipsuri nicI comentare a
lNTHEPHINDEHII li\lPH0VIZATE 4) de la 11 Iunie 1848 în Tara
Romîneasd.
Ne-am slujit dinadins, pentru a face prescurtarea acestui

period, de scrierile a căror ţintă era de a îndritui mişcarea
din 1848. Înprumutînclu-ne special de la autorii răsvrătirii cu
') Zăgăncscu şi Dinca comandau regimentul.

'J ,,Dar astăzl trebue să ştii că arme n'avem de loc. Armata noastră
s'a demoralizat, şi-a pierdut de tot disciplina"· (Nicolae Bălcescu către
]). Ion Ghica). Vezl în COllvorbiri Literare, de la 1-iu. Aprilie 1893, p.
1024' 1director D. I. Negruzzi), notele precioasc ale d-lui N. Mandrea,
consiliar la Curtea de Casaţie.
') Vezi în Convorbiri Litei-a,·e de la 1-iu. Aprilie 1893, p. 1625 (Direc-
tor D. J. Negruzzi).
') Scrisoarea lui Heliade si lui Teii către M. S. Vodă Bibescu, 9
Iunie 1848. '
384 PARTEA A DOA
toate notlstre, scopul nostru a fost să

citaţiunile mărim nu-
mărul elementelor de cîntărire ale cititorului, şi să-i în-
lesnim judecarea ce va da de cauzele, întîmplările şi urmările
acestei întreprinderi nenorocite.
Mişcarea din luna Iunie 184,8 a ţinut întocmai trei lunr şi

doă zile. Ea a lăsat ţării, în afară de dureroasa amintire a
acestor noă-zecr şi cincr de zile de temerr, de nenorociri, de

umilinţr, de sînge răspîndit, de anarhie mărită prin trecerea osti-
lor streine ce călcară pămîntul romînesc, o datorie peste mă
sură de marc 1), şi convenţiunea de la Balta-Liman, încheiată
între 'far şi Înalta Poartă, la l-iu MaiCt 1849 2), convenţiune
care dădea Prinţipatele cu 23 de anr îndărăt.
') Vezl mai departe: Partea a III-a, cap. 1-iu..

') Idtm.
CAPlTOLUL AL Ii-lea
Di ferite elemente ale răsvrătirii.-lmpărţirea răspunderilor. -Legenda -

Care i-e valoarea.- Cauza mişcării din 1848.- Care sunt oamenii,
sprijinele, mijloacele ce are ea amină?-· ln toate părţile, nimic. - E
intr'adevăr o î11t1·eprinden impi·ovizatit, cum scrie Heliad.- Prevede-
rea Domnului: înlîmplările de atuncI I indrituesc politica.
Departe de noi gîndul de a arunca în spinarea tutulor· a-

eelor care au luat parte la răsvrătirea din 1848, răspunde
rea nenorocirilor ce ea a deslănţuit asupra Romîniei.
Ar trebui pentru aceasta să nu fi fost cine-va tînăr, să nu
ştie cită neesperienţă, cîtă bună credinţă, cit entuziasm se
află în tinerime, să fie neştiutor de mîsga care umflă piep-
turile de do[t-zecI de anl', aprinde arterele, duce întreaga fi-
inţă în ţara am[1g-irilor, o face să se suc în YÎrful munţilor,
în urmărirea unor himere, - pentru ca să nu-i recunoască

nevoea ncînvins[1 ce simte ea de a se devota, şi avîntul mări
nimos care o tîrăşte prea departe! Tinerii cei înflăcăraţI nu-
mai de suflarea libertăţii, în ceasul de grea cumpănă ce 1848
sună pentru Europa, au putut visa mai multe libertăţl cu
Domnul care clesrobise pe ţigani ~' pregătise unirea celor

cloă Principate 2 ) şi emanciparea ţăranilor 3 1, care ap[trase, cu
o neobidnuită îndirjire, - chiar în contra Rusiei, - suvera-

nitatea Statului, în cestiunea Sfintelor locuri •1, cu Domnul
') Vezi legile despre desfiinţarea robii, p. 27-36 şi 293-298.

1
) Vezi XENOPOL, I,toria. Romînilo1·, t. VI. p. 181. V. p. 252 din acest
volum.
') Vezi în acest volum, legile privitoare la ţărani, r;si în O. Xenopol,
reformele în folosul ţăranilor, p. 182.
') Vezi Domnia lui Bibescu, voi. I, p. 77-140.
li
Ho6 PAkTEA A DOA
care, precum mărturiseşte chiar unul clin <.:ei mai porniţi re-
voluţionari,
pusese patriotismul Său mai presus de toate 11 •
Aceia cată să li crezut dt mişcarea din 11 Iunie ar asigura
naţiunii reformele nu mai puţin dorite de Domn de cît de po-
porul sftu; de sigur au strigat aceia, şi fflră precugetare: Tră
iască Bibescu ! Trăiască Constituţia ! şi ar fi murit ei la
postul lor ele luptă, lîngă Suveranul lor, de le-ar fi cerut A-
cesta jertfa vieţii.
Dar entuziasmul tinereţii caUt să nu fie amestecat cu pri-
t:inile ce au pus în mişcare şi au călăuzit pe cci-1-alţi lăp
tuitorr ai răsvrătirii.
Subt o lumină de tot alta ni se'nfăţişează acea mînă de
patrioţi, plini, ele sigur, de cugetele cele mai bune, dar vino-
vaţi ele o uşminţă ce se altoia cu ambiţiunea de a juca cu
ori-ce preţ, rolul de mînluitori, şi de a se folosi în grabă,
de întimplările ivite în Franţa, pentru a IMPROVIZA ~J o rCts-
vrătire în 'fara Romînească.
O altă mînă ele oameni iarăşi, socialiştii, în mijlocul ele-
mentelor ne'npcrechiate care compun armata răsvrătitoare,
înfăţişează anarhia. Dindărătul cuvîntului de libertate, ascund

gîndul de a înlănţui libertatea celor-1-alţI, coc în mintea lor
o obştească răsturnare 3), visează să se sue la putere. A-şi
') Vezi la Apendici(1 1 Trompeta Ca1-paţilo,·, de BOLEAC, anul 187H.
') Scrisoarea guvernului r[1svrătirii către Bibescu, 9 Iunie 1848, din
Cîmpul liberti1ţit. Vezi mai departe.
'l Rusu Locusteanu scrie: "Goleştii, Rosetti, Brătienii ce veneau din
străinătate cu credinţa cîştigată de pe acolo că mişcările sociale nu se
pot face cu apă de roză, cind văzură în capul Curierului Ro,11î11 re-
dactat de Heliade moto acesta: «Urăsc tirania, mi-e frică de anarhiă»,
se înăi;priră în contra celui ce da de ştire nat,iunei, care ~e afla subt
tiraniă, s[1 se fereasc[1 de anarhiă, căci ei prin anarhiă comptau a
inaugura revoluţia. Cuvin tul de ordine: Rtspect la persoane, resfcct la
proprietate din declaraţia de principii a mişcării, le răsturnă planul care
era ca să înceapă revoluţia resculînd pe proletari în contra proprieta-
rilor şi deschizînd ocnele criminalilor. Opunerea lui Heliade la fapte
teroriste era calificată de <linşii ca o slăbiciune». (V. Rusu Locus-
TEANU, Saisori din exil ale lui Heliade, p, 6tl6-6t:-7).
RĂSVRĂTlnEA DIN 1848 387
arunca numele mulţimii, a-i vorbi de drepturr, nici o dată de

datorii, a-o chema la pridarc şi la omor 1), a se da drept a-
părătorii cauzei ei, a se impune minţii ei prin înclrăsneala
lor, a depune în acest tărîm cu iscusinţă pregătit sămînţa
proectelor lor, pentru a o face să răsădească cînd ceasul le
va părea priinCios, eată politica membrilor acestei tovărăşii.
La aceste elemente sfi adăogăm pe al romîno-fanarioţilor,

prieteni nemîngîiaţl ai regimului căzut, unii inspirîndu-se de
o politică de statu quo, robită voinţii consulului rusese 2 ), cei-
1-alţi urmărind subt masca democraţiei, - ca să momeasc[1
pe democraţ\', - un scop de ambiţiune de familie 3), şi înde-
plinirea legămîntului încheiat la Filaret în 1843, chiar în a-
nul suirii pe scaun a celui d'întîiu Domn ALES DE ŢARĂ,
pentru a doborî pe acest Suveran. Aceia aleargă la viclenie,
se codesc între micile partide, gata să se unească cu cel ce
va făgădui mai mult ambiţiunii lor 4) Au făcut lui Bibescu
o opoziţiune sistematică; i vom vedea în 1858 şi 1859, unin-
du-se cu socialiştii cu singurul scop de a opri reîntoarcerea
la putere a acestui Domn.
Aceste mici partide, cu toată deosebirea lor de vedert, cu

tot rolul deosebit ce au jucat, şi ort-ce învinuiri erau să-şl
arunce mai tîrziu unele altora, au găsit însă un tărîrn de
înţelegere în nevoia ce au simţit să scape de blestemul de
care jalnicele urmări ale răsvrătirii din 1848 ÎI ameninţau să fie
vecJnic încărcaţ\': s'au unit ca să 'nlocuească istoria prin le-
Vezl P,-unc11l Romîn, p. 380 al acestui volum, şi la Apendiciu.

l)
2
"Consulatul Rusiei s'a frtcut punctul de întrunire şi sprijinul duş
)
manilor personali ai lui Vodă. şi al celor ce vor să.-i moştenească si-

tuaţiunea politică». D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 16
Ianuarie 1848. (Arhivele Ministerului afacerilor străine, Paris.)
') A. G. Golescu către D. Ioan Ghica, scrisoare din 28 Februarie
1849. (Amintiri din Pribegie, nota 4. Vezl la Apendiciu).
•i Vezl scrisoarea lui Heliade către Grădişteanu, din 22 Decembrie
1858. Rusu LOCUSTEAN!J, Scrisori din exil ale lui Heliade, p. 617-618.
888 PARTEA A DOA
gendă, adevărul prin minciună. În acest scop, au revărsat

în presa europeană şi romînă un potop de scriert menite
să le îndrituească faptele. În ajutorul acestei îndrituid,--fel ele
introducere al legendei, -luptă în străinătate un Chainoi, un
Billecoq, un Ubicini, un Elias Regnault; în ţară Eliad, Ion
Ghica, Bolintineanu, şi scrierile şi piesele îndreptătoare (jus-
tificative) ale membrilor g·uvernului provizoriu, ale locote-
nenţii domneştI şi ale emigraţilor. Într'însele vedem por-
nirea nebunatică vorbind ele 'nţelepdune, tăgăduirea ade-
vărului dindu-se fără ruşine în vileag, calomnia în contra
Suveranului înfruntînd documentul.
Apoi mai tîrziu întîmplările împingînd la putere pe o parte
clin autorii dramei, aceştia se folosesc de acest prilej ca să
treacă de la desvinovăţirea faptelor şi persoanelor O-lor, la a
lor slăvire, ca să facă să se scrie istoria periodului ele la
1842 la 1849 de condee neştiutoare sau vînclute, ea să vîre
astfel fantezia în învăţămîntul tineretului romîn, ca să-l îm-
bete ele fapte mar! închipuite, în ai căror eroi se preschimbă
D-lor: -aceasta e legenda. Ea nu are nicI un amestec cu is-
toria. Acei care au făurit-o, au avut dibăcia să o facă să-ş!
ducă traiul aproape o jumătate de veac, - şi ei înşi-şl au
trăit pe seama ei.
Vom vedea mai departe cît pl[iteşte această legendă, şi,

în această judecare, nu ne vom sprijini pe documentele în-
trunite în aceste cloă volume ale operei noastre despre dom-
nia lui Bibescu, ci vom urma a ne sluji numai şi numai ele
mcmoriurile şi ele piesele înclrituitoare date dttre poporul
romîn şi cătrn puterile cele marI de autorii răsvrătirii şi de
sus ţiitorii lor.
Care sunt cauzele mişcării clin 1848 în 'fara-Romînească? În

ce condiţiunI s'a ivit ca? Care sunt oamenii care au îndrumat-o
pe calea-i? Pe ce sprijin au crezut ei că se pot bizui? De ce au
RĂSVHĂTIREA DIN 1848 31!9
ponegrit ei pe Bibescu ? În ce spirit şi cu ce ţintă a fost scris

proectul de Constituţiune lăsat de dînşii viitorimii? La ce a
slujit el mai tîrziu? Ce judecare cată să dea istoria despre miş
carea din 11 Iunie? Aceste sunt cestiunele ce avem de cercetat.
La început, raţiunile puse înainte sunt amestecul Rusii
în afacerile din 'lăuntru ale 'fării-RomîneştT, ocrotirea-i exclu-
zivă şi bănuitoare 1) şi neapărata trebuinţă de a revizui Re-
gulamentul Organic.
Răsvrătirea nu s'a făcut în contra lui Bibescu; nu vroiau
să-l deu jos, are grijă să repete Heliade 2); poporul nu vroia
să lase pe Bibescu să plece, l!i încă mai puţin să-l omoare 3),
scrie Zosima, membru al răsvrătirei; mişcarea a fost îndrep-
tată în contra ocrotirei Rusiei. Aceasta este deci un fapt cîş
tigat istoriei. Dar aci o cestiune se pune: în condiţiunile de
propăşire 4) în care se găsea 'fara Romînească, cu toată sta-
rea-i vremelnică, în faţa mersului ei spre suiş, spre propăşire,
mersului ei atît de liberal în cît să clisplac{i Austriei 5 ) şi
să supere pe Rusia r.J, în faţa încălcărilor de hotar urmărite
cu îndărătnicie de Austria•) şi a purtării consulului celui
') Încel"care compnmUI, nsupm institufiunilor şi legilor Rominiri (în fran-

ţuzeşte) de N. BLARAMBERG, p. 647.
') P,·otecto,-atul Ţarnlui (în franţuzeşte) de HELIADE RĂDULESCU, p. 42.
') Biogmfii politice, de ZOSIMA, p. 63, nota 17.
•) Yezl cuvintările lui Bibescu către Obşteasca Adunare, din 1846 şi
1848, şi răspunsurile Adunării, p. 337 şi H46.
') Vezl scrisoarea confidenţială a d-lui Philippsborn, agent diplomatic
al guvernului rominesc ciltre l. M. S. Vodă Bibescu, T. I, p. 225 din
Cortspondenţa general/1.
') Contele Kisseleff către Vodă Bibe,cu, t. I, p. n15 din Co,-espo11denţo
.IJene,·alrl, i:;i d. de Nion către d. Guizot, scrisoarea din 26 Ianuarie 1847
(Arhivele ministerului afacC'rilor străine, Paris).
") D. de Nion către d. Guizot, scrisoarea din 22 Iulie, 184,7 (Arhivele
ministerului afacerilor străine, Paris)
Printre ţăranii din munte care Yedeau cu oehii aceste incălcărl, s'a
t1ăscut zicerea de care se slujesc Rominii cind se arată cine-va prea
lacom de ciştig: Doar nu eţtJ pajere Nem(easciJ.
Pietrele de hotar aveau despre partea Austriei pajera sau acvila.
:190 PARTEA A DOA
nou al Rusiei, D. de Kotzebue, care se pregătea să urzească
la nevoe ast-fel lucrurile în cit să pue pe Domn fn mari

încurcături I), în urma dobîndirii siguranţei că Poarta era în
t·ontra or1-cărci manifestărl ce ar lî îndreptată în contra pu-
terei de la Nord 2), şi a faptului că Bibescu, ispitit pentru a
se şti de n'ar [î vremea potrivită pentru o asemenea mişcare,
o. osîndea, şi nu vroia a-i fi părtaş, - în faţa în sfîrşit, - şi
mai presus de toate, - a ameninţătoarei circulare a Rusiei,
era oare faptă de oameni politicr, faptă de oameni patrioţi,
tle a arunca 'fara întîmple-se ori-ce, într'o stare de lucruri
necunoscută şi plină de primejdii?
A pune întrebarea, eRte a-i şi răspunde.
Nu voi să zic că 'fara nu era îndrituită să viseze o Con-
stituţiune mai liberală de cît Regulamentul Organic, să nă
dăjcluească o îmbunătăţire a soartei ce i se croise,-şi, între
alte reforme, lăţirea impozitului asupra celor avuţi 3) ca şi
asupra celor săraci,. desl1inţarea clăcii şi mai ales a abuzu-
rilor clăcii;-nu vroi să zic că nu simţea ţara nevoea legi-
timă de a ii împinsă înainte pe calaa; _civilizării şi a propă
şirii. Dar cîtă cuminţie, cîtă iscusinţă trebuea puse spre a
se feri Romînul de a-şl primejdui situaţiunea -:1.obîndită, spre
a msa el sft crească pomul libertăţii care nu dft poamţ rod-
') «Rusia, c;i.re pe He-care zi ee trece perde credinţa c[i va :.;as1 111
Vodă-Bibescu o uneltă în vecl ascultătoare, cată cu ochi(1 bănuitor în
cotro îşi îndreptează El simpatiile sale, şi ·se pregăteşte să urzească
la neyoe ast-fcl lucrurile, în cit să pue pe Domn în mari încurcături,
aţîţînd pe sub mină nemulţumirile boerilor şi clerului.
«Purtarea consului cel nou lasă de acum să se vază porniri de tot
alt-fel de cit ale consulului de mai 'nainte. Nimic în firea şi în faptele
ele mai 'nainte ale d-lui de Kotzebue nu î~dritileşte pe Domn să aş
,tepte de la dînsul aceleaşI cruţări". D. de Nion către d. Guizot. Scri-
soarea din 22 Julie, 1848. (Arhivele ministerului afacerilor externe, Pa-
ris). - D. de Kotzebue era. rudă prin încuscrire cu d. Ioan Ghica.
') Memorii despre istol"ia 1·einvierii Romîniei de 1-IELIADE RĂDULESCU.
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 25 Octombre 1847 (Ar-
hivele ministerului afacerilor străine, Paris).
RĂSYRĂTIREA DIN 1848 891
nice de cît ele e lăsat să crească încet 1). Întîi(t de toate căta
srt fie orI-cine tot atît de cunoscător, ea şi capul Statului.
de nevoile poporului, şi să se fi pregătit, ca Dînsul, prin
muncă şi experienţă, să învingă greutăţile ce se rîdicau rn
contra trecerii neîntîrziate în faptă a acestor nădejdii.
Pentru a învinge aceste greutăţi, avea nevoe Bibescu de
încrederea naţiunii, şi o avea. Politica lui pîn'atuncr oare nu
r:tspundea de viitor? oare nu lăsase El îndărătul Să6 o urmă
luminoasă prin patriotism? Grija-i ele a scăpa cu încetul
Ţara-Romînească de ocrotirea excluzivf1 a Husii, - făr'a su-
păra această putere către care Homînii tJrau datori să aibă
o aclîncă recunoştinţă prin reamintirea faptului că nuh1ai
printr'însa se mîntuiseră de nenorocirile lor,-oare această grijă
a lăsat să-i scape vr'un prilej de a se arăta, sau cînd fu vorba
de educaţiunea fiilor săi,-pe care Domnul i trimise în Franţa,
cu toată părerea opusă a cabinetului rusesc, cu toate pove-
ţele contelui Kisseleff ~),-sau cînd, în ccstiunea învăţămîntului
public, înfiinţă în Bucureşt'i cu ajutorul guYcrnului reg·elui
Ludovic-Filip, un colegiu francez, - menit să formeze o r[t-
sadniţ[t în care s[1 găsească mai tîrziu Romînia un personal de
profesori. - şi cu toate că g·uvernului 'farului, care îngăduise, în

unele anume condiţiuni, pe tinerii romîni clin Principate, să ur-
meze cursurile de drept predate la şcoala imperială din Sîn-
Petersburg, nu era în firea lucrurilor să-i placă înfiinţarea unui
colegiu francez 3 ) ? În 1846, nu se ferise oare Vodă de a lua
îngăduirea cabinetului din Sin-Petersburg· 41 despre preschim-
') Prinţul D. Ghica către D. nosetti. Vezi Pruncul Romîn, dia 15 Iulie
1848, l;'i scrisoarPa ce aducem mai departe.
2
) Exc. Sa contele ms9'!1-eJT critre I. i\J. S, Vodă Bibescu, t. 1, p. 816
din Corespondi11ţa _qenerală.
') «S'a miJrginit lucrul în a pune aceastit, 11otijic111·e în jul'nalul oficial, a-
d,logîndu-se unele txpre1tiu11i de rec11110fti11(11 pentru bi11e-jacerea cea 110,l a
C11rţii ocrotitoare,,, Scrisoarea D-lui de Nion către D. Guizot din 26 Ia-
nuarie 11:i47. (Arhivele ministerului afacerilor străine, Paris).
') D. ele Nion către D. Guizot, scrisoarea din 25 Octombrie 1847.
(Arhiwle ministerului afacerilor strftine, Paris).
H92 PARTEA A DOA
barea ce aduse în modul de votare, cînd, în opunere cu spi-

ritul Regulamentului Organic, el şterse în fapt îndoitul vot 1)
ce-şi însuşise protipendada, şi, în 1847, n'a amînat oare El o
parte a îmbunătăţirilor cerute de ţară, ca să scape de supă
rătoarea îndatorire 2) de a cere de mai 'nainte învoirea Cur-
ţilor suzerane şi ocrotitoare, îndatorire la care era supus

Vodă, de cîte ori trebuea să se aducă o preschimbare în
budget Y Dar erau alte pricini de grea cumpănă, în faţa că
rora ar 11 aruncat armele un adevărat patriotism: o neînţe
legere, care nu era o taină pentru nimeni, se ivise, de la
început, între Domn ifi noul consul ruse.<1c, D. de Kotzebue
fli păifea pe fie-ce zi către vrăjmăf/iă pe faţă;.. ameninţarea
făcută ele guvernul rusesc în luna Aprilie, cd va ocupa Prin-
cipatul, de se va ivi ori-ce măsură a cărei ţinta ar fi pre-
schimbarea regi-niului politic subt care se aflau constituite
Pdncipatele, era cunoscută de naţiunea întreagă.
Eată acel document:
Circulcrra, trimisă de Jl;finisterul afacerilor străine agen-

ţilor ruşi în Principatele Dunărene a,.
«Întîmplările s'au petrecut de curînd în Franţa ş1 111

Cl'
« Europa centrală, impun mai mult rle cît od-cînd l\Iaiestăţii

«Sale Împărăteşti datoria de a veg-hia la păstrarea ordinii şi
«la neating·erca drepturilor consfinţite de tractatele din 1811-
«şi 1815. H.usia nu-şI ia asupră-şI de a se amesteca în ceva
,cîntru afacerile interioare ale Franţii; Rusia va lăsa Franţa
«să'ncerce fără piedică şi cu sorţii propriei ei primejdii, ex-
'J D. de Nion C'ălre D. Guizot, scrisoarea din 2b Noemhrie 1847. (Ar-

chiYele ministerului de afacerI străine, Paris).
') D. de Nion către D. de Lamartine, ministrul afacerilor străine al
Franţii·. (Scrisoarea de la l-i(1 Aprilie Hl48. (Arhivele ministerului afa-
cerilor străine, Paris).
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 11 Aprilie 1848, no.
30. (Arhivele ministerului afacerilor străine, Paris).
«perienţa ce în acest moment caută să facă poporul francez.

«Rusia nu va căuta să aibă în nimic înrîurire asupra desle-
«gării problemei. Tot ast-fel se va purta cu cele-1-alte Puteri
«vecine şi aliate, şi se va mărgini în a interveni, de i-o cere
«<linsele, pentru a feri de orI-ce atingere hotarele ţărilor m-
« fiinţate de tractate.
«În acest scop întruneşte pe hotaru-i apusean forţe împu-
«nătoare, şi stă gata la orl-ce întîmplare.
«Cestiunea însă nu e tot astfel în ce priveşte ţările pe care
«legături' anume le unesc cu Rusia, şi mai ales Principatele
«Dunărene care, aşezate subt suzeranitatea otomanti, sunt
«asemenea aşezate subt ocrotirea Împărăţii Ruseştl.
oCugetul Împăratului ESTE DE A NU INGĂDUI IN ELE NICI
«O REINOIRE, care să tindă a slăbi legăturile CU PUTEREA
«SUZERANĂ SAU CU CEA OCROTITOARE, NICI O MIŞCARE, NICI
«O MĂSURĂ A CĂHEI ŢINTĂ AR FI PHESCHIMBAREA REGIMULUI
«POLITIC SUBT CARE SE GĂSESC CONSTITUITE PRINCIPATELE.
«ACEASTĂ VOINŢĂ E NE::,TRĂMUTATĂ (sic), ŞI LA NEVOE VA FI
«SPRIJINITĂ PHIN TOATE MIJLOACELE DE CAHE DISPUNE HUSIA.
« Amîmloi 1-Iospodarii cat[i sti !ie oficial încunoştiinţaţi de
«aceasta, şi s[t ajute din toată puterea lor cugetele Curţii
«Ocrotitoare, cugete 0e, de altmintrelea, cată să lie cunoscute de

«toţf, şi cărora agenţii cată să dee toată cuviincloasa obştire ).»
1
Iată ameninţarea; invaziunea căta de sigur să o urmeze

şi turburarea era în toate inimile într'adevăr romîneştl.
In faţa acestei marl primejdii. cine a trădat cauza naţio
nală? Oare Bibescu care luă hotărîrea de a amina reformele,
căutînd a abate furtuna din cale-i 2 ), neîngăduind armiilor
') D. de Nion către I). de Lamartine, scrisoarea din 11 Aprilie 1848·
(Arhivele ministerului afacerilor streine, Paris.)
•) «Llhînd sil se lini11t,ascil cit încetul susceptibiliUJţile putel'llicilor s,1i ocro-
titm·i, 1/Î zelul Mnuitor al s11pravegheto1"ilor siJi». D. de Nion către D. Guizot,
scrisoarea din 16 Ianuarie 1848. (Arhivele Mini!"terului afacerilor streine,
Paris).
394' PARTEA A DO,\
străine să pîngărească pămîntul romînesc? Sau răsvrătirca
care, temîndu-se de anarhie şi ştiind că oastele ruseşti

1),
erau gata să treacă hotarul i, nu s'a sfiit de a preda ţara

2
unei-a şi celor-I-alte, pentru ca să sfirşească, precum vom

arăta,prin a nesocoti drepturile naţiunii, şi a Ie arunca la
pidoarele Sultanului 3).
Nu credem 1oă fie nevoe de răspuns; vom stărui însă asu-
pra acestui fapt că, reamintire a reformelor desăvîrşite sau
a propăşirilor făptuite, sfaturi de cuminţie şi de înţolepclunc
şoptite de starea cea grea în care se aflau capul Statului şi
Tara, toate fură răpite de vîntul răswătirii.
Hăsvrr1tirca aYea ea oare cel puţin, în capul ei, fruntaşi

politici cu greutate, deprinşi cu afacerile, cunoscuţi, însuflîncl
încrederea, vrednici şi în stare de a porunci, siguri de a li
ascultaţi ?
Bărbaţii care au avut mai multă înrîurirc asupra întîmpl[1-
rilor din anul 1848 sunt: Helia<le, Nicolae Bălcescu, ofiţerii
:\faghieru, Teii 1;,i Pleşoianu, Ioan Ghica, Ioan Voinescu, Zalic,
Grigore Grădişteanu, fraţii Goleşti (Nicolae, Steian, Alexandru,
Hadui, vărul lor A. G. Golescu, C. Rosetti, Ioan Brătianu.
preotul Snagoveanu 1losafatj.
HELIADE, şcolar al lui Lazar, -- H.omînul transilvănean

care, cu ocrotirea hoerilor, a reînfiinţat limba romînească în
şcoli,-estc făurarul cel mai <le căpetenie al proclamaţiunci
de la 11 Iunie. Nu treime judecat după această bucată. He-
liade este un marc poet-eu toate că i s'a denegat talentul,
- fiind că c cine-va mare poet cînrl a scris Sburălorul, O
') \"ezi proclamaţiunea, vezi scrisoarea guvernului provizoriu al ri'l,-.-

\Tătirii cătreBibescu, şi toate scrierile lui Heliade.
1 ) Vezi mai sus circulare. guvernului rusesc.
'I Vezi acest act, cunoscut subt numele de Afiful de la Si1rindar, în

partea a 2-a, la sfir!;Jitul cap. JV al acestui volum.
RĂSVflĂTlllEA DIN 1848 395
noapte pe ruinele Tîrgovişlii, Oda la Schiller şi Amorurile

lui Adam şi Evei, în Poema creaţiunei.
Jurnalist olicios al fostului Domn Alexandru Ghica 1). era
deja cu vaz[t sub Domnia lui Bibescu.
Teorician, se simte într'însul, ca om de guvern, lipsă ele
înţeleg·erca practic[t a lucrurilor; ambiţios şi per8onal, i lip-
seşte, ca istoriC"; o însuşire de căpetenie, neatîrnarea care di't
naştere nep[irtinirii. Povesteşte cu patim[t, nu dovedeşte. He-
liade e un amestec de bine şi de r[iu ~); îl vom vedea, în
toate scrierile sale, ealomniînd pe Bibescu spre a îndritui
mişcarea din 1848, şi, într'o zi, în exil, va seri aceste vorbe
ating[itoare prin simplicitatea lor: «Pe Stirbeiu fii pe Bibescul
i-am maltratat î_n scri"erile mele şi ei s'au purtat omeneşte cu
străina şi svtnturata mea familie. Nu era săptămtnă să n_u
fiă cercetată. Ghica din, contră, la toţi cari l'au trădat s'a dus
de i-a văzut; numai la familia mea n'a, trimis nici un cîine
s'o cerceteze. Oind a plecat din ţarr1. la 44, eu care n'mn .<>ă
rutat în viaţa mea mîna nimănui de cit lati şi preotului, i-am
sărutat mina de adio şi mi-a dat-o ca la un cîine. Cînd am
'I Scrisorwea l11i Heliarle elf/re Domnul Al, Ghica IX

nl\lĂHIA TA,
•Timp de cinci ani am suferit martirul, prigonirea, ironia şi pricina

ruinii mele şi toată vina mea n'a fost alta de cit dragostea mea pen~
tru Măria Ta.
Tot ce s'a făcut, s'a făcut fără mine.
:'-l'am făcut nimic; de m'am amestecat în ceva a fost numai ca s1Y
scape Ţara de o anarhie si,qur/1, şi de urmările ei. Timpul va da pe faţfi
adevf1rul. Cutez a spune că friră mine ai· fi as/11-zi jelitoare sutimi dr
familii cunoscute.
«SubseHuwt: I. HELIADE RĂDULESCU»
719 Iunie, 1849, Paris, rue Notre-Dame rles Victoires. HcHel National.
{111ce1·c1fri. •. p. 33-i, de N. IlLARAMBEHG).
') Heliade a reînfiinţat în Ţara sa alfabetul latinesc: e o mare bine-
facere. El poate fi îm'inuit că prea a vrut sfi latinizeze şi sli italiani-
zeze limba ::i ortografia romînească. N'a isbutit într'accasta, Nu trebue să
ne pară rău: limba ~i ortografia sunt o parte a istoriei unui popor, mai
ales a unui popor atit dP. necăjit de limbI strf1inc ca poporul romînesc.
396 PARTEA A DOA
fost în Bucureşti, la 55, m'am dus cu cea mai mare bucurie

de l'am văzut, uitînd toate cite a scris şi d-tale şi lui Nicola-
che din Viena despre mine, fii m'a priimit ca şi cînd i-aşi fi
fost intendent al curţii ca Dobre, unde Bibescu, cînd m'a vă
zut aci, m'a îmbrdţişat [fi m'a sărutat cu lacrime 1).»
NICOLAE BĂLCESCU, crescut în slăvirea trecutului de faltL

al istoriei Romînilor, simţi efectul unui traiu îndelungat, -
făptuit de studiu, - cu eroii clin cele vremurI. Om de o
fire leală, talent de istoric de atuncr recunoscut 2 ). N. Bălcescu,
format de lecţiile uni Quinet, unui Michelet, unui Mickiewicz,
crede în frăţia popoarelor. Pentru dînsul, ort-ce Suveran e
un tiran; democratismul siiu îl face duşman al tronului.
Ori-care să-i lîe ideile şi r[ităcirile, N. B[dcescu este con-
vins. Silit să meargă împreună cu membrii răsvr~itirii, sin-
ceritatea sa nu va li mult timp înşelată de palinodiile 3) unora
,;;i de viclenia 4) altora.
După 1848, viaţa-i nu va li de cît o scurtă trag·ere de
moarte. Exilat, lovit ele o boală fără leac, - oftica, - se
va'ndîrji în a lupta din desnădejde în ~ontra silnicii boalei, va
sili pe duşman să-şl curme avîntul şi să-i dea răgaz ele a-
cele cîte-va ceasuri de care avea nevoe ca să aclaoge vr'o
frumoasă pagină însemnatei sale istorii a lui Mihai Viteazul.
Apoi, condeiul i va cădea din mînă: la trei-zecl şi trei de
ani, moartea îl va lua.
MAGHIERU era cunoscut prin bărbăţia ce arătase în luptele
') Scrii,orr di11 exil ale lui Heliade, de Rusu LOCUSTEANU. Scrisoarea
lui Heliade cfttre Gr. Grădişteanu, din 8/20 Maiu 1857, p. 566.
) La această epocă BA!cescu publicase cu Laurhm, Magaeinul istoric
2
pentru Dacia.
') V. p. 248, 469 şi 68!>, Amintiri din Pt·ibegie.
') Eată cum Bălcescu se judecă însuşI: «Nu eram sprijinit, nu a-
,·eam destulă popularitate, şi apoi eram prea mindru ca să o cerşesc
ca cei-I-alţi şi nicI destul ele actor ca să o capăt». Bălcescu către A.
G. Golescu, p. 472, Amintiri dill A·ibegie.
RĂSVflĂTIREA DIN 1848 397
cu tîlharii şi
cu Turcii. Pus ca ocîrmuitor în capul judeţului
RomanaţI ele către Bibescu, ele a cărei încredere se bucura,
Maghieru priimi de la Domn în taină, porunca de a organiza
corpul Pandurilor, de a întregi pe al Dorobanţilor şi de a le
lua subt comanda sa. Heliade şi Maghieru erau strîns legaţL
TELL este asemenea ofiţer şi comandează în Giurgiu. In-

suşirea-i predomnitoare este energia, de care, din nenoro-
cire, nu se slujeşte în tot-d'auna bine. Lipsindu-i învăţătura,
se lasă să fie, la începutul mişcării clin 1848, rătăcit de so-
cialiştii cu care nu întîrziază a se certa pentru a se alipi ele
Heliade. O zi va veni în care va mărturisi în faţa lumii ră
tăcirile sale: în acea zi el va exclama: «Plîng- biata naţie a
noastră, îmI afurisesc şi ceasul cînd am făcut cauză comună
cu oameni ca Ion Ghika i)».
Tel1 va muri conservator.
Dosirea acestor doi membrii ai răsvrătirii ele la datoria lor,
de sigur că nu Ie poate da prcstig·iul ncapf1rat pentru a co-
manda.
ION GHICA se îngrijeşte mai mult să facă să triumfe po-

litica sa 1!) de cit să apere ideile colegilor săi. Bălcescu îl in-
vinueşte de neconsecinţă a); Zossima reaminteşte că O-sa fi-
g·ura în opoziţiunea sistematică în contra lui Bibescu (1844)
şi c[i subsemnă împrcunft cu alţI Ghieuleşti, cu Nicolae Go-
') Russi.; LOCUSTEANU, p. 42, Scrisori diu exil.

') «Guvernul revoluţionar c[tta <led să ca:7.ft silil în mîinile acelor
teoricianl fără capacitate şi exageraţi în tendinţele lor, şi să dea ast-
fel arme în contra celor care-l atacau», - fraz[L a unui memoriu a
D-lui Ion Ghica cr1tre Sultanul; se găseşle (în fran(u;r,eşte) într'o scri-
soare a lui Bălcescu către Ion Ghica, p 585 din Ami11tiri din Pribegie,
de acelaşi ION GHICA. Bălcescu învinuieşte pe Ghica de aceast[t frază,
Vezi şi HELIADE, Scriso1•i din exil.
') Bălcescu către Ion Ghica, scrisoare din 26 i\lai 1851, A111intiri dill
Pribegie de ION GHICA, p. 685.
898 PAHTEA A DOA
lescu şi A. G. Golescu un protest, - NUMAI către Rusia 1) -
în contra tendinţelor Domnului.

D. Ion Ghica ne spune însu-şr că în exil dete ideea ca
emigraţiunea să nu aibă de cît un cap, şi acest cap să fie,
după adopţiunea principiilor revoluţionare din 1848 2),-fostul
Domn Ghica, sau, în lipsă-i, N. Golescu, prietenul intim al
Domnului. Unul sau altul C'ăta să se proclame, fără alegere,
cap al emigraţiunii.
Ori cum, «in proiectul lucrat de D-sa cu Ubicini, era zis
că centrul acţiunii t;i locul direcţiunii trebuea să fie în
Constantinopol)), unde el, D. Ion Ghica, fusese trimis să re-
prezinte guvernul p1·ovizoriu. Dar a se afla în locul direcţiunii
putea toarte bine să ducă pe cine-va să se facă, la întîm-
plare, capul emigraţiunii, şi poate într'o zi Domnitor! De
trebue să credem unui sgomot foarte răspîndit, D. Ion Ghica
ar fi rîvnit în tot-d'auna cu patimă coroana suverană. Ea
n'a voit să se coboare pînă la Domnia sa. Heliade pretinde
că D. Ion Ghica a avut dibăcia de a se ţine posibil, îrn-
pingînd pe alţii a da în gropl 3 ),
') u Bibesc1i voi siJ, pnnlJ cap/1,t opoziţiunilor sistematice şi se încearcă să

ia oare-care măsurl». (Mărturisirea, venind de la un actor al mişcări
din 1848, e bună de cules).
«Adunarea începu sfi strige şi în fine opoziţiunea de atunci al1ă de
cuviinţă a protesta în contra tendinţelor lui şi a cere de la Poartă şi
de la Rusia înfrînarea sa. Consulul Husiei stărui îns[1 ca acel protest
săffie îndreptat numai către Rusia». Eată ce eşi din întrunirile ce se
făcură: Grădişteanu fu poftit la Beizadea C. Ghica, fiu al lui Grigore
IV Ghica al Vlll-lea şi frate al lui Beizadea Mitică Ghica; i se ceru să
iscălească. protestul. Gră.dişteanu stărui să-l citească.
Nota b, pagina 61, ne dă numirile celor care îl şi subsemnaser[1.
Aceste persoane sunt: Beizadea C. Ghica, Beiz:idea Mitică Ghica, Ni-
colae Golescu, Alexandru G. Golescu, C. Cantacuzino, Ion Costescu,
Ion Ghica, fraţii Cocorăscu şi alţii. Grădişteanu fu indignat v[1zînd cft
protestul era adresat NUMAI către Tzar; opunerea lui făcu să cază pro-
iectul, nu însă fără o discuţiune în care D. lon Ghica exclamă: «Omul
cind se îneacă. se aga\ă şi de sabie». ZosslMA, p. 11, p. 61, nota 5. Mai
vezi ZOSSIMA, p. 29, despre ambiţiunea D-lui Ion Ghica.
•1 Amintiri din Pribegie de D. Ion Ghica, p. 51 şi 61.
') Scriso1·E din Exil, p. 538.
RĂSVRĂTIIlEA DIN 1848 39!!
ION VOINESCu şi GHĂDIŞTEANU !Grigore) sunt însemnaţi

prin ideile lor oareşI cum exaltate, !Şi prin marea lor cinste 11.
Grădişteanu, cel mai cu înrîurire dintre arnîndoi, s'a inălţat
în contra lui Bibescu, din ură în contra Rusii, făr'a băga
de seamă că opunerea-i venea la socoteală politicii cabinetului
din Sîn-Peterslmrg. Director al ministerului Treburilor din
'Năuntru, respinse orI-ce plată 2 ), Domnul a avut în tot-d'a-
una o deosebită stimă pentru acest membru al opoziţiunii.
FRA TII GOLEŞTI 3 ) : - în afarfi de Nicolae, general şi mi-

nistru subt domnia lui D. Ghica, şi care i·ămîne mai tîrziu
în cele mai strînse legături cu acest Domn 4) , - Goleştii sunt
democraţi hotărîţI şi vrăjmaşI ai lui Bibescu.
Părerea lui Bălcescu despre general nu e măgulitoare. N.
Golescu, zice el, «poate este cel mai bun, tocmai fiind că
este mai nul 5) .» Goleştii, vor plăti într'o zi cu starea lor,-
ca mulţI alţii, - amăgirile cu care s'au hrănit despre coreli-
gionarii lor politicI 6 ).
Preotul de la Snagov, IOSAF'AT, care slujeşte proiectele lui
Heliade, este hot[\rÎt şi fanatic.
CONSTANTIN ROSETTI şi fraţii BRĂTJENI iDemetru şi Ioan)

sunt necunoscuţ:. Tineri fără stare, sosiţl de curînd din Franţa
') Răposatul Cogălniceanu imI zicea o dată, în 1881, în drum de

fer, fiind de faţă răposatul Vasile Alessandri (cărui veneam să aduc
îndărăt manuscriptele lui Voinescu, ce am publicat in Portofoliulromîn)
,;;i D. Lipoeanu, această frază despre Bălcescu şi Voinescu: «Cînd vorbim
de pîinea amartl a exilului, e ofraztl de retorici!. N'afost un adevi11· ?iun t,·ist
adevilr de cît pentru Billcesl'u ţi Voi11escu». Cred însă câ Voinescu avea o
leacă de ambiţiune mai mult de cit Bălcescu pe care a găsit mijloc să-l
inlocuiască in minister, pe cînd Bălcescu s'a multurnit să fie secre-
tar.-N. tr-
') V. ZOSSIMA, p. 19 \li 38.
'! V. pagina de mai 'nainte.
•) A. G. Golescu către D. Ion Ghica, scrisoarea din 24, Februarie
184'9 Amintiri din Pribegie, de D.. J. GHICA, p. 200.
•) Bâlcescu către Ion Ghica. Amintiri din Pribegie, de ION GHICA, p.
248 (V, şi la p. 4ti9).
•) Vezl la apendiciu scrisoarea lui Omer-Paşa către N. Golescu.
PARTEA A DOA
unde au fost faţă la revoluţiunea

din Februarie, sunt hotărîţr
să imiteze ceea ce au văzut la Paris. i).
ln răsvrătire, se vor număra printre cei mai îndîrjiţl, şi vor
face tot ce va fi neapărat (Între alte fapte, ceremonia arde-
rei Regulamentului), pentru a da dreptate acelei învinuirl ce
li s'a adus de cei-I-alţi conspiratorl, că au făcut neapărată şi
au grăbit intervenirea Rusiei şi năvălirea oştilor în Ţară.
Cu toate însă articolele ziarului ce conducea, d. C. Rosetti
trece drept o inimă foarte bună.
În cît, despre d. Ioan Brătianu, va datori, în 1845, bunătăţii
lui Bibescu, să fie din nou priimit în slujbă, şi să clobîndească
un concediu ca să meargă în Franţa să-şi sfîrşască studiile 2 ).
Aprinderea acestor tinerr este un sistem, un mijloc ele a
atrage asuprft-şi băgarea de seamă a lumii. Se vor schimba
cînd vor ajunge la putere. Un om iarăşI care, fftrft să aibă
înrîurire asupra întîmplărilor, a fost amestecat într'însele de
la începerea răsvrătirei pînă la sfîrşitul ei, jucîncl rolul cel
mai jalnic, este Mitropolitul Neofit.
A doua zi de abdicarea lui Vodă Bibescu, el iscrileşte ves-
tita proclamaţie care declară că M. S. a abdicat din cauză
de boală, - argument născocit de membrii guvernului pro-
vizoriu, pentru a-i îngftclui s[t dea 'fării un motiv cu putinţft
al abdicării Domnului.
La 29 Junie, guvernul retrăgîH,du-se din Capitală, şi o
căimăcămie fiind înfiinţată, Mitropolitul Neofit numeşte rebel
guvernul pe care l-a prezidat timp de cinel-spre-zece zile.
Se recunoaşte insu-şi pricinuitor de turburări, şi se declară
~rata să lucreze cu DD. boeri la readucerea liniştii obşteşti 3).
1) Vorba lui Bolintineanu.

') Vezî Hronologia, anul 1846, 29 Iunie.
') Memo,·ii ..• ele I-IELIADE, p. 126.-Bul. of.-Neputînd găsi actul acesta,
luăm din cel următor espresiunea de rebel, şi traducem cele-I-alte din
Heliade.- Vestitor1.Z, No. 60.- N, tr.
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 4-01
Dar căimăcămia nu vieţueşte de cit cite-va ceasuri. Pe loc,

P. 8. S. se clft în partea calor învingătorT. Ss leapădă de
ceea ce a slăvit în ajun, declară desfiinţat tot ce s'a petre-
cut, şi depune din nou .JUilAMINTUL DE A NU mai Ci\.LCA
co::-,;sr1TuTlUNE.\ 1).
In ziua ele li Septembre, :\Iitropolitul Neofit 21, îmbrăcat în

odăjdiile sale bisericeştr, aruncă afurisania asupra Regula-
mentului Organie, şi stă de faţă la arderea lui~)-
A poi vine rîndul răsvr,Hirii; după noă-zeei şi cinci de zile
de tl'agere a moarte, ea îşl d{t stîrşitul, şi P. S. S., clupă ec
a bine cuvîntat-o, o osîncleşte, - într'o cuvîntare rostit[L în
biserica Sărindaru. ((CUNOAŞTETI VREDNICA DE DEFĂll\lAHE
"\I IŞCAilE A TRECUTEI REVOLUTU CA O FAPTA UNUI TARAF DE
«OA~IENI IUBITORI DE TULBUilARE Şl DE ANAR1IIE, GABI INTRU
«SINGURUL CUGET AL PERSOYALULUI LOR FOLOS, PnIN FA-
«Gi\.DUELI Ş[ NĂDEJDI AMĂGITOARE AU PUTUT SA MAI Tl!AnA
IN PARTIDA LOH PHE CEI !\IAC SD'IPLI NEPHICEPUŢi.»
Cu ajutorul întîmplărilor -1), Duhul Slînt slîr:;;ise prin a Yeni
1lc hue patimilor politice ale P. S. Sale.
oamenu care sunt în capul mişcării r[1svr[Ltitoa1"c: în

Eut[i
zadar am căuta alţii. Rrtsvrătirea, clup[t m[trturisirea D-lui C.
A. Hosetti, nu putea găsi nicr un ministru de finanţe, nicI
un ministru rlc răsboii'.1, nici chiar şapte-spre-zeee aclminis-
l) Vezi Vestitornl No. 5 din 2 Iulie 1848.

') Memo,·ii ... de HELIADE, p. 298.
') Numele de f,unilie al lui Neoflt era Lesl"iodax. (&risori et'll,·e A-
lesanrl,·i ele ION GHICA, p. 2!!6).- N. lr.
') V. t. I-iii, scrisoarea lui l\isseleff către l\Iitropolit, ca răspuns la
invinuirile aduse lui Bibescu de această faţi'1 bisericească. - Cuvinla-
rca clin care lufun această parlc a fost rostită către gcuernlul Luclc1·s
ill biserica Sărindaru, la 5 Uctomhrie 1848. - Bul. of. No. 72.
A fost iscălilii de P. S. S. Neofit, la H Octombrie ~i alipită pc ziclurile,
Capitalei.
li 21)
402 PAIITEA A DOA
tratorl (oeîrmuitorl); 1) ea nu isbuti nicI chiar să descopere pc

un cap însemnat, în stare să ducă pe cei-I-alţi. Oamenii care
compuneau guvernul, aveau capacitatea de detruire, niais nou
celle de construire 2 ), şi apoi ne-a arătat Hcliade că aceşti :;ol-
daţi ai reînvierii nu aveau nicI acelaşI gînd, nici acelaşi
avînt, nici ucccaşr ţintă ; că nicI armonia nici încrederea

nu domneau intre elementele ce conlucrau în aceast[i în-
treprindere.
S'ar putea crede că se bizuiau pc ajutorul vre-unei puteri
străine ?_pe al armatei? pe al poporului'? pe al clerului, pe al
boerilor 't - Nu: ÎNTH.EPl1INDEnE DIPROVIZAT,\, SPONTANEE,
- e titlul oficial recunoscut răsvrătirii de guvernul provizoriu,
_ea nu se putea aştepta la nimic bun, chiar din partea întîrn-
plărilor neprevăzute; ea era osîndită înainte de a li trăit; traiul
ei nu era să fie de cit o scurtri şi jalnică tragere a moarte.
E adevărat că în proclamaţiunea sa, făculă în numele po-
porului, I-leliade le pusese pe toate la cale; Dumnezeu, lumina
cerească, frăţia şi dreptatea cătau să'ncovoae subt jugul lor
Turcia şi Rusia, oştirea ca şi pe boerr, pe popor ca şi pe
slujitorii A-tot-puternicului.
Turcia însri <lridese de mai 'nainte povaţa să nu se taeii miş
care în contra Rusiei; Franţa, care din contrit vedea eu ochT

buni această răsvrătire, nu o putea ajuta ele cit cu urările sall';
era prea departe, şi avea prea multe grijY, la dînsa acasi1 a),
') Această lipsf1 de oameni şi neputin\a răsvri1tirii este adeYerită de

D. C. Hosetti însuşi într'o scrisoare d1tre D. Ion Ghica: ..... uNu treime
să ne lăurlăm unii pe alţii, dar suntem foarte săraci de oameni. Caulft•
gînde~te-Le zile întregi şi vezi cri n'avem un ministru de finan\e, n'a\'en1
un ministru de resbcl, n'avcm nici 17 administratori.» D. C. H.osetli
către D. Ion Ghica, Amintiri r1,:11 1'1·ibe_qie, p, 66.
') D. lloselti căire D. Ion Ghica, HO lulie/11 August 1848, p. 47. [A-
ceste vorbe sunt în fran(uze:;;te în text].
') Allînd răsvrăLirea din Iunie de la Paris, g-eneralul Aupick zice
D-lui I. Ghica: «Hăsboiul civil e la noi, săfmanul meu Ghica; acum
11111110 nu Ya opri pe nu~i sft intre hi voi.» Ami„tiri din P,·ib,·,qie, de
D. ION nmc~, p. 3:i.- Fraza lui Aupick e în franţuze~te în text.
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 4UH
ca să se mai îngrijească şi de alţii. Anglia 1J, cu toate d1

reprezintată de D. Colqhoun, consulul său general, - ho-
tărît, din vederi personale, să născocească piedici lui Bibescu,
<lin pricină că nu uita că nu fusese într'o întîmplare oare-care
mulţumi1 de purtarea Domnului,-rămînea nepăsătoare. Ger-
mania şi Austria erau, la dînsele acasă, în luptă cu revolu-
ţiunea; în ori-ce caz n'ar fi dat mîna cu Reînviitorii. Ră
mînea Rusia care, liniştită, puternică, tare prin slăbiciunea
i;,i neliniştea celor-I-alte State, îşi impunea voinţa în Răsărit.
Răsvrătirea în Romînia se găsea cleci fără sprijin.
Aln1ATA? - De privim compania căpitanului Ple~oianu,

pc ofiţerii Tel1 şi Maghieru ca reprezintînd oştirea din Iunie
1848. erau îndrituiţi să zică c[1 oştirea era cu <linşii.
Dar Heliade nu mărturiseşte oare însuşi c<ca maiorul Vlă
<ioianu, care comanda batalionul ce era în garnizo11ă la
Craiova; nu vru să se supue poruncilor guvernului pro-
vizoriu, ('ă ameninţă să pue pe soldaţii săi să luzde rn
soldaţii reînvierii, şi că, pentru a se feri de a face vărsare de
.sînge, se retrase spre Nord cu soldaţii săi ca să se unească

cu maior11l Pasnasky 2 , ))? Această mărturie adu~ă onoarei lui
Vlru\oianu şi lui Pasnasky, nu este oare îndestul de elocintft ·>
Este oare nevoe ele a mai reaminti că al 3-ea regiment nu
<::onsimti să urmeze guvernul provizoriu cînd acesta fugi 1
Cei eare au interes să facă să se creaz[1 că armata se mo-
lcpsisc ele nebunia lor, şi era părtaşă a mişcării, au încer-
cat totuşi să o compromită, născocind întîmplarea de la ca-
zarmă. Bibescu vru să încerce spiritele soldaţilor ce erau
in garll'izonă la Bucureşti, au scris D-lor. Merse să viziteze
') Sir Slrafford Canning n'a putut ajuta pe Romini de cit poYăţuind
pc l'uarlă să nu intervie în Principale. Anglia refuză Turciei ori-ce
sprijin mai însemnat :;;i aceasta efilă să se supue cerin\elor ruse~tl.
A>ni11t;r; di11 I'ribe_qie de D. ION GHICA, p. 29 şi 60.
') Mem·,rii dapre istori<1 nivierii romi11e de II. nADULESCU, p. 89.
4,04 PARTEA A DOA
cazarmele, vorbi ofiţerilor... J întrebă de erau gala să dea

sprijin guvernului ... Ofiţerii şi soldaţii răspunserii că erau
gata să moară pentru Patrie, de venea duşmanul din a/firă,
dar dacă duşmanul era poporul, ei nu puteau fi atu de
mişei în cit să tragă în fraţii lor 1). Aceast[L isto1·ioar[1 po-
vestită de Heliade şi retipărită

de prietenii lui, dă a se în-
ţelege lămurit că oştirea trecuse în partea răsvr[Ltitorilor.
Ofiţerii romînî ai singurului regiment în garnizoan[i la Bu-
cureşti în zioa de 11 / 23 lunie.-erau 27 ,-loviţi în onoarea
lor, în 1848, de purtarea acelor care trădaseră, strivesc ast[1zI

pe calomniatorii lor printr'o desminţire formală. Aceşti oli-
ţerl, rămaşl credincl'oşr jurămîntului lor, deteră generalului
Duhamel,-Domnul abdicase i;;i păritsise Tara-Romîneasca,-o
protestaţie prin care cereau darea în judecată a ofiţerilor care-,,I
călcase jurămîntul. Răposatul general Florescu 2 ), pc att1ncI
) HELIADE V. Memorii.
1
') Ion Florescu. cel mai mare din cei doi fii ai lui l\fanolach~ Flo-
rescu, - unul_din cei mai deştepţi miniştri ai lui Vorlă Bibescu, -- a fo~t
ginerele acestui~a. Cind izbucni răsvrătirea din 1848, I. Florescu era co-
lonel; guvernul provizoriu i oferi să rămie în oştire: ci nu prii mi. Nu
luă slujbă de cit mai tîrziu, cînd fu la putere Vodă Ştirbei. ln Jt-iJ!J,
la inccputul domnii lui Vmli't Cuza, rlupri ce hotăl"isc eonr,,riti\a din
Paris ca cele dori Prinl'ipate să-şi aibft o~tirea aslfl'l intoc,111itr1 in c.;ÎL
amîndoă să poală, la 1rnvoe, fi intrunite într·una, Ion Floresc,u 1"11
toL ele o dată ministru de rftsboii1 în Tara-Homineasc[L ~i in l\Ioldorn,
unde începu organizarea armatei molclovcneşli. După unirea dcsi'il·il'-
!;-ită a celor dori Prin\ipate, Florescu fu numil maia,· general, clcn,11i
adevftralul inliinţător al oştirii romîne. 11crnlu\iunea di11 1866 îl dele
jos impreun[t eu Vodă Cuza.
l\lembru al partidului conservator, generalul Florescu ajunse din noi}
la putere împreună cu partidul său.
ln 1876, d11pr1 căderea co11servatorilor, oştirea cc Florescu lăsă celor
ce venea după dînsul la putere, dovedi, la Plevna, însuşirile ce cles-
vultase sau ~tiuse sfi intipăreascfL intr'însa,-fării ca să-i ne clat,-tl'islă.
urmare a politicii 1 - lui, îuv,1(,ltorul acestui voinic tineret, s[L luptl? î11
7irurile lui
1
Luînd prezidenţia Senatului cînd învinse opozi\iunea liberalfi-consCi'-

vatrită, în 1888, generalul Florescu schimbi't în t'urînd prcziden\ia Se-
natului pentru a Con,;iliului rlc minişt1·i. Dar in 18\':l, rcintral in via\a
colonel şi g-inere al Domnului, îmmînă această protestaţie,

în numele tovarăşilor săi de arme, Exc. Sale comisarului
rusesc, şi păstrăo copie de pe ea.
Iată acest document :
Protestaţie adresată generalului Duhamel.
cc EXCELENŢIE,
ccDacă astă,zi ar fi putut să calce în picîoare cinstea ostă

şească şi datoriile lor cele mai sfinte, cuvintele cele pline de dig-
nitate ce Excelenţa Voastră le-a adresat la 28 ale trecutei luni,
ar fi tost îndestule ca să deştepte într'înşii acele sentimente.
«Miliţia Romînească este bănuită de nedesciplină, de tră
dare, şi ca una ce ar fi înşelat încrederea obştească la cea
d'întîiu împrejurare în care Patria a avut trebuinţă de dînsa;
şi în stîrşit, că ar fi fi fost pricina tutulor nenorocirilor ce a
cereat această ţară.

«Excelenţa Voastră sunteţi singur ostaş şi simţiţi cit e de
eurnplită o asemenea poziţie pentru miliţia romînească. Pe
cît[i vreme se va afla subt bănuială de infamie, putea-va oare
să merileze înalta încredere a amîndorora Curţi Împărăteşt'i
carele ar mai voi să-i încredinţeze paza instituţiilor ţărei ~
privată, şi simţindu-se greu atins de boală, duse în Franţa suferinţele

sale şi nădejdea unei tămăduiri ca.re nu se-făptui. lntr'o căldicică zi
de i\Jai (la 10 ale Junei), în momentul cind s&ar,ele asfinţea pe cer, Ion
Florescu păr[tsea viaţa, iubit, şi cinstit de Ţar::i.-Romînească, care-i duce
dorul din adîncul inimii, ca ~i de toţi acei streini care căzuserft subt
prestigiul marilor lui însuşiri, şi subt farmecul firii lui atît de bine-
voitoare ').
*) ~·amilia Florescu, una din cele mai vechi ale Tării-RomîneştJ, a dat, în veacul al X V-ca
pe V/milă Florescu, boer mare al lui Vlad Tepe~. Unul clin urn::aşii sii fu ambasador al lui
Mihoiil Viteazul (mort în 1601), la curtea lui Rudolf al II-ea. Ioan Florescu ~i Nicolae Basarab
Brîncovcanu fură miniştrii de căpetenie ai lui Vodă Muruzi şi Î'Ubolditorii lui spic actele în-
tr'atît de bune pentru Romînl, şi prin urm:..re opuse intereselor Grecilor, ale acestui Domn. Ioan
Florescu 11.vu din nevasta sa, soră a Domnilor Gri~ore Ghica :ii Vili-ea şi Al. Ghica al IX,
trei fii care fură truncht ai celor trei r~murl ai acestei familii, care, în veacul nostru, a <lat
Tăr:T m.iniştr!, generalT, m1.:zicanţi, pictort, lcgi~tJ, scr:itorJ.
Alexar,dru Florc!::cu, fratele generalului, fost consiliar de Stat, c un pictor în,cmnat : a ju.
c:1.t un rol de c:lpetenie, la Divanul nd-hoc în 1858 şi tot astfel în 1859.
406 PARTEA A DOA
«~Iai va putea ea oare s[t se îndrepteze înaintea ochilor

compatrioţilor ei, şi să mai dobîndească a lor încredere 1
«Jos însemnaţii vin să roage cu căldură pe Excelenţa
Voastră ca s[t binc-voiţ.i a porunci întocmirea unei comisii
specială ostăşească, şi aşteaptă de la bunătatea şi sentimen-
tele de dreptate ale Excelenţei Voastre ca să facă o anchetă

cu amăruntu, cu conştiinţă şi tot de o dată stra~nică, ca cei
ee vor fi vinovaţi sri se descopere, s[i se judece şi să se pe-
depsească; iar netrebnicia lor să nu rămîe o pată vct:lnică
pentru miliţie, care simte nevinovăţia şi adevăratele ei sen-
timente de jertfire.
«Avem cinste a ne subsemna cu cel mai adînc respect:
uPo/covnici: ENGHEL, FLORESCU, IIANOF, VOINESCU, LAHOVAlll,

ccMojor: VLĂDOIANU.
«Ci!pitani: COSTAFORU, GRECEA NU, GHICA, VELCEA.
nl'arucici: CARAGEA, COnNE::iCU, BORĂNESCU, ŞTEFANOPOLU,
RACCVIŢĂ, BURCHI.
«Praporciei: CIOCAN, i\<IĂLEANU, MOSCU, MAVROCORDAT, lllĂI
NESCU, DÂMBOVICEANU, PORUMBARU, NICULESCU, CĂLINESCU,
RACHTIVAN, SOCOLEANU.
Adeveresc întocmai cu originalul protestării ce, am fost însărcinat

de către tovarăşii mei de arme din 1848, să îmmîn generalului Du-
hamel şi Caimacanului Cantacuzino.
ccSubsemuat: I. E FLOllESCU ')
cc14 Aprilie 1898,»
Ş'acuma, ofiţerI
din 1848 a căror mărturie am reînviat-o,
ale căror nume le-am reamintit, ofiterr care aţi adus cu cea
mai ·mare demnitate adevărul înaintea tribunalului istoriei,
') :\'ota A.- Garnizoana din BucureştI avea un regiment de pedes-

trime; doă altele erau înşirate de-a lungul Dunr1rii. 1n afară de ofiţerii
superiori cari erau învă\r1torl ruşi, lista celor 27 de ofiţeri coprinde pe
toţi ofiţerii regimentului de pedestrime ce se allau în Bucure.7ti. (Notă
manuscriptă a generalului Florescu!.
Nota B.- 1n 1848, numărul ofiţerilor se suia cam la doă sute, toţi
Romîni, căcT, tocmai din contra a ce s'a petrecut în Bulgaria, uumai
otiţerii superiorT, generalii şi colonelii erau Ruşi, şi cei mai mulţi subt
numele de învăţători. (Nota rnanuscriptă a generalului Florescu).
HĂSVllĂTIHEA DIN 1848 .f.07
voi care veţi sluji de pildă, în cariera lor, urmaşilor voştri,

puteţi acuma să vă clormiţl linişti~I somnul cel din urmă:
sunteţi răsbunaţ'f.
BOEHIL 't.- Bocrii, al"arri ele citi-va, fură protivnid mişc[n·ii.

~e va ajunge s[t aducem cite-va părţi clin scrisorile ce şi'au
trimis DD. Rosetti, directorul Pruncului Romîn, şi Beizadea
Mitică Ghica, - pentru ca să d[tm L' idee despre sin1ţirnin
tcle ele care era însul1cţită boeria, elL'spre morlul cum judeca
ea faptele împlinite.
D. Rosetti, căutîncl a da în partea răsvr[itirii pe Bcizaclea
:Mitică Ghica, fiu al lui Grigore-Vodă Ghica al \'III, care
domnise în 'fara Romînească de la 1822 la 1828, i adresă
prin ziarul său următoarea chemare:
«Tu, fiu al adevăratului Domn Romîn Dimitrie Grigorie Ghica,
ele ce ne ai lăsat? ai plecat pentru cîte-,·a zile ca să te în-
tremezi de boa.lă? - de ce acum te laşi s[t te amiigcascft pft-
rinţii cei fricoşl ai Rom în iei "! -vino 1 -vino ' Romînc, -vino
în braţ.ele lrumoasci Homînii ! - \'ino, c(tei arc drept as11pra
ta, dci te-a crescut în leagi'tn de rnfttase, - vino, căd ne sîn-
geră inima să te \'edem unit cu ceea ce sînt romîni numai
în zile de fericire 1). ,,
La aceast[i ademenitoare cuvîntare, Beizadea l\Iitică Ghica
r[ispunse, dar răspunsul nellincl pe gustul cliret:lorului Prun-
cului, acesta i ceru sa w1,1-l publice pentru moment Stă
ruim! însă Bcizaclcaoa, D. Rosetti se supuse 2 ).
cc~ u privesc, scria Bcizaelcaoa, regulamentul org·anic ca un
«chivot sfînt carele nimeni este ertat să-l atingă l[trft primejclic
«de a comite un sacrilegiu. O ştii mai bine ele cit ori cine, c[i
«am văzut tot cl'auna că multe clin dispoziţiile lui nu erau în
') Pruncul Romi11 de la lf> Julie 1848, ~o. 14. Vezi BLAIIAMBEnG, pag.
330 ~j 381.
•) Prnncul Ro11,î11 de la to Julie 1848, No, 14. Vezi ULAlfA)lllEHG, pag.
380 ~i il:ll.
408 PARTEA A DOA
«armonie cu adevăratul progres al secolului, şi că senţul (:,ic)

«cel încurcat al unor articole îndemîna (sic) guvernele arbi-
«trarii.
« Dacă am povăţuit pe amicii mei politicl să nu se abată <lin
«regulament, am făcut'o tocmai pentru că mă temeam că atin-
ccgîncl un pact dat Romîniei ele puterile suzerane şi protectricc,
«să nu espunem ţara la calamităţile unei invazii strei,,e.
"Cu toate acestea, de ne va fi e1·tat, precum făgăduesc în tîm-
"Plările, să modificăm instituţiile noastre, -- după cum o cere
«progresul timpului şi adevăratele trebuin\e ale ţării, fără să
«primejduim nimic din afară, mă
declar gata să mă ag·aţ
«din inimă de această constituţie noă;
îns[t o mai repet, ca
«să aibă această instituţie o valoare adevărată în ochii mei,
«trehue, clupf1 părerea mea, ca ele să isvorasc[i clin starea ei-

«vilizaţiei a Romîniei, s[t fie cîntărite şi discutate cu matori-
«ta te de o adunare obştească a ţ[1rii, ş e. 1.
Ca un amic prudent şi în~elept al progresului, şi inemic

cc
c, acelor r[1sturnărI ce desghină societăţile din rundamentelc lor.

«desfiinţîncl orI ce legătură căh·e oamcnr, am socotit ca şi Dum-
cmeavoastră că în urma nemărginitei eomoţiuni din luna lui
«Februarie, urma şi la noi să se facă reforme, să se stîrpeasl'ă
«abuzurile : bine încredinţat că prin acest singur mijloc: se
«putea împcdica turburările eare ar fi tras asupra ţării noas-
«trc calamităţi de fire a ne împinge în retrogadare în loc
"de progres.
«Tot cu acest scop ştiţi că am cercat a chema luarea aminte

«a şefului Statului 1) asupra stării critice a ţării şi asupra m[1-
«surilor trcbuincfoase de îmbunătăţire. Dar ştiţi iarăşi tot in-
«tr'o vreme, dt principiile ce am cercat a consfinţi între
') lncredere in sine, care este a tutulor persoanelor din acest Limp,
care toate cred c[1 au ceva de invilţaL pe capul Statului în ce priveşte
~larea 'Prii.
TlhVRĂTIREA DIN 1848 4C9
«Dumneavoastră, erau respectul tractatelor şi nestrămutata

«obsPrvarc a Regulamentului Organic ; cii pe tot-cl'auna am
« lepădat cleparte ori ce idee de a ridica gloatele· poporului, ori
«ce încercare ele a întrebuinţa forţa brutală, fiind acestea mij-
« Joace revoluţionare, şi am cerut în tot-d'auna paza celei mai
«stricte legalităţi, cct 11u cum-va păşind peste acest cearcăn
«srl dăm 1Je8te năvăliri de armii streine, sau să cădem în
«rnsboiu cir-il cu înfricoşatul lui cortegii,.
cc În aceste dispoziţii aflîndu-mă, v'am recomandat tutui or
ccînţclcpciune şi linişte la plecarea mea în Transilvania, unde
uarn Yenit să-mi caut sănătatea d[1rîmată de epidemia ce dom-
" nl'a în Bucureşti. De abia trecură însă opt zile şi aflai, una
cc peste alta şi ca nişte Sl'get[1rI de fulger, atentatul în contra
"vieţii M. S. Domnului Bibescu, răscoala biruitoare, procla-
ccmarca constituţii şi în fine ahrlicarea şefului Statului .....
ccDlllnnec,tn şi amicii dum,itale, într'o mişcare nemărgi
c<11ilă, cu o singură săritură aţl trecut peste un interval
c<lfr. mai nmlţl secoli, fără să lua(l în băgctre de seamă că
<,uţl prăi:ălit ţara, căire o prci,pm;/ir, mule nu gci.sesc de cîl
"drzordi11e şi mizerie.
u În asemenea pusăciunc nu puteam să lac alt de cît să mă
utrag la o parte, să m[1 rog pentru binele patriei şi s[t a~tept
cdntr'o dureroasă răbdare eşitul evenimentelor; mai cu seamă
uc:[1 după legăturile şi relaţiile în care s1) afla ţara noastră,
eclat omul cu sînge rece urma să prevază că nu o să ne fie
«crtat a desluşi între noi puncturile de desbatere desvălite
cqirin articolile de consliluţie proclamate de revoluţie.
cc Un Yiit01· foarte apropiat şi vrednic de plîns pentrn top,
c,clar mai eu seamă pentru aceia eu.re nu s'au temut a c;1ra

cepe capul lor o responsabilitate aşa <le grea, va hotărî ('are
ccclin noi a arătat patriotismul, nu zic cel mai înl1ăcărat, clar
cccel mai În\elept.
«Crcde-m[1, Domnul meu, că arborul libertăţii nu va da rod
410 PAClTEA A DOA
« bt1n i;,i folositor ele nu va inclcplini condiţia s[l crease[\ cu încet

'<Şi sfi-şi întinză adînc rădăcinele în tărîmul patriei; cinel se va
«presădi în grabă clin tărîm str[iin în ţara romînf1, arborul
«acesta, şi chiar ele s'ar uda cu sîngclc a mai multor g-enera-
11ţii, nu va produce de cit rodurl amare, cîte-va ramuri ofilite;
«şi pentrn că nu va avea rădăcini în pf1mînt, îl vei vedea să
c<cază la cea d'intîiu sutlare de viscol.
c<Socotesc, Domnul meu, că aceasti't prnfesie de credinţă este
«răspunsul, cu care am întimpinat apelul călduros ce fac;I pa-
«triotismului meu.»
Dimitrie GHICA.
Pr1t11cul ro111î11, 184!:I, No. 27).
:\' u credem c:ă lecţia aeeasta 1

, mai lasă ceva de dorit.
Beizadea Mitic[i Ghica, !;'i, -·· prin condeiul său, -- boerii nu
puteau da un răspuns mai bun.
POPORUL? - În numele popornlui, eăruia nu s'a cerut

părerea, dar pe spinarea eăruia se pune ideiu revoluţionarei 2 /
- îşi dau în vileag conspirat0rii proclamaţiunea, şi trimit
'J Sfir~itul scrisorii are în v~dere oa,·e-şi care am•nit,1(i ce Pupoml

Suvel'(ln din 21 Iulie 1~48 le i11dreplase Beizar.lelii i\litică (,hica, i11Yinu-
indu-l cft poartu o 11wst:,1, c,1 joacu nn ro'- Popor•d Suvf1'a11 era redactat
de Nicolae mtlcescu. ln ce priveşte linguşirile adresate Beizadelii Mi-
ticft Ghica de Pnwc1tl romîn prPcum ~i cuvintele vrăjmăşe7ti ale PoJ_Jornlui
Suvrrn11, nu ne pulem opri de a însemna cft socialistul crede în M. Sa
pe cinel liberalul nu are încredere într'insa. Bt!izadeaoa 1\1. Ghica a
dat dreptate celui d'întîiu; dupft ce mulţi ani a mers impreună cu con-
servatorii, lleizadca I\I. Ghica, a iutraL în partidul Hosetti-Brfitianu, în
care a fost una din cf1peleniile mai insemnate, în Lot timpul cit in11u-
en\a g-ermană a pulut ţine la putere acest partid, adică limp de
doi-spre-zece ani.
'! l'oporul priimea atiL de pu\in aceaslft mi~care în cil lrehui a se '11-
cepe prin a pregăti poporul sătesc: prin trimiLerea de comi,;ari. ln ora~e,
t>rau mulţi reacţionari. Ve,:I A(//i11tii-i tli11 ,,i·ibeyie de [O.\N Gll;CA, p. 42.
«Comitetul revoluţionar puse în programa sa simţimî11t ul poporului;
ii dele împrumut ideia revoluţionară.,, Scrisoare (în frarquzeşteJ a !ui
I3ftlcescu. Vezi A111i11ti1•i din p1·,'l,Pgie, de ION GIIICA, p. 4i7.
HĂSVRĂTlllEA Dl~ 184-8 411
Domnului vestita scrisoare de Ia 9 Iunie; în numele popo-

rului suveran Îţi sav1rşese ei actele lor; în numele popo-
rului unii, împreună cu IIeliade, propovăduesc răsvrătirea,
recomandînd respectul pentru proprietate -~i pentru persoane;
în numele poporului, alţii, împreună cu Pruncul romîn, pe
care-I conduce Jî. C. Rosetti, aţîţă. la toate excesurile. ţi tre-
bue chiar s[t bitg-ăm hine ele. seamă, eăd, în afar[t ele popo-
rul suvrran, Heliade ne vorbeşte ele poporul de froţl care
mer9e cu dinsul, şi ele poporul care urmează pe Oelobesn1
şi pt~ Solomon, şi care nu mai e poporul său.
E foarte greu cui-va de a se descurca în mijlocul unui
asemenea amestec; dar un fapt totuşi se 'nvcdercşte, e că
adevăratul popor, clasa muncitoare a ţ[tranilor, - căcI po-
poraţiunea oraşelor era, în parte., formată de oamenI tot-cl'auna
gata pentru manifestări şi clezordină, - era tot atît de opus
mişcării din 1848 cit şi boerii, cît şi armata, cît şi clerul.
Lesur ne spune că din toate părţile ţăranii rnmînl. se ridi-
cau spre a protesta în contra direcţiunii date afacerilor
Ţării-Homineşli de către capii răsvrătirii din w·mă; şi
acest articol .scris din ciud[1 al Pruncului Romîn în contra
ţăranilor întăreşte spusele istoricului francez :
«Partida reacţionară, serie organul ce face apel Ia ri\s-
vrătire şi la asasinat !J, cit de scurt fu viaţa ei - tot a isbu.tit
prin feluri de minciuni şi îngroziri, să aducă pe mai toţi
sătenii a nega foloase.le dobîndite prin sfîntn noastră Con-
stituţie .~i a îmbrăţişci iarăş'l lanţurile în ca.re gemeau de

afîlea veacuri. Aceasta pare de necrezut, dar, din nenorocir~,
este curat adevărul; însă nu numai alîla; partida reac(io-
nară îi aduse pină acolo SA PERSECUTE PE FACATOIU LOR
DE 1mm, SA GONE,\SC'A PE APOSTOLI I LIBEHTĂ'J'II, l'E Ml•:M-
mrn GUVEHNCLUI PHOVIZOHIU 'J.»
1) l'n111cul ro111î11 <h! Joi 8 Iulie 1848, ~o. 10; director politic: I). C.
A. Hosc;lli.
') Aceiaşi foac. acela,:; uurnăr.
412 PARTEA A DOA
Această sinceritate a Pruncului ne uimeşte ! Nici o dat[t

n'am fi nădăjduit să găsim în această foae declaraţiuni atît
cln categorice şi de atît preţ.
De sigur, onorabilul director al Pruncul1â nu bănuia că
într'o zi aecste mărgăritare vor fi culese şi vor sluji a hotărî
istoria în C(J priveşte mişcarea de respingere ce simţi ţara
pentru ră!wrătirea din 1848. Această respingere de altmintrelea
e foarte firescă, cu toate că Pruncului lucrul i pare de ne-
crezut. Într'adevăr, dacă ţăranii n'au vrut să recunoască bi-
nelacerile slintei Constituţiuni, e c[i aceste pretinse binefaceri
le au adus, împreună cu anarhia, ocuparea ţării de trupele
strcine, şi mizeria; e că, oameni de bun simţ, ei, ca şi Bei-
zadea l\Iitidt, n'au înţeles c'ar fi cu putinţă de a se 'r,ţelege
despre această Constituţiune ; de au dat goană,-cum spune
Pruncul, --- membrilor guvernului provizoriu, c că ace,;;ti
apostoli ai libertăţii fugiseră din capitală la ştirea sosirii
Ruşilor,-ceea cc Pruncul uită să zică,-lăsînd capitala în
voia intîmplărilor, cum observă D. I. Ghica, în loc de a
aşt1ipta într'însa pe duşmani, şi să 1noarâ, pentru patrie!),
precum luase îndatorirea prin jurămînt în tocl,te proclama-
ţiunile lor; de au rămas ţăranii alipiţT ele regimul din ajun,
c că-şi aminteau c[t nu 'ncetase Bibcscu să-i ocroteasc[t în

contra arîndaşilor şi boerilor 2), şi dt ştiau cf1 cca d'intîiu
marc reformă a Domnului era să supuc pc toţi cetăţenii la
birul ce pl[1tea numai săracul de ţăran ai.
') Grădişleauu, prin condeiul lui Zosima declarft că guvernul pro-
Yizoriu păr[tsi capitala după slăruinţele D-lui C. A. Hoselti, cu toatf1
opt111erca lui Grădişteanu :;;i a lui St. Golcscu, care plingeau de mşine.
Ho~dti pretindea că se vor apăra mai bine îu munti şi merse pin'a
spu11c cr1 consulul cugle.r.esc priimise ~tirea cr1 intrase Ru:;;ii,-afirmare
în l'ontra crirei-a protestă consulul engleze~c. - D. Ioan Ghica nu se
poate opri de a ar:\la că guvernanţii lăsan locuitorii capitalii în voia
î11Lîmpli"irilor. I. GHICA Nea111i11ti,·i di11 P,·ibrgie, p. 28.
'I A vedea p. 108, 118, 127, 145, 171, 281, HU!l din acest \'olum 7i
Ilro11ologia.
'1 D. de Nion ci'tlre Ex:c. S. D. Guiwt.
HĂSVRĂTIIIEA DIN 1848 41:i
----- -- ·------------ - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Iată toată taina vrăjmăşii ţăranilor.

COMERŢUL?- «Comerţul, ne spune D. de Nion 1!, se plînge
«ele un chesat tlesăvîrşit. A arătat Domnului temerile sale şi
<ci-a oferit concursul personal al tutu!or membrilor s.'.1i, în
«caz c'ar fi trebuinţă ele acest concurs pentru păstrarea or-
«dinci publice)).
CLEHUL? Ajunge să reamintim legea liberalii din 2 Apri-
lie 1847, care, rcgularizînd administraţia bunurilor atîL ale
:\Iitropoliei 2 ) cît şi ale episcopatelor, îmbunătn ţea. soarta
clerului de jos. Punînd un frîu clezor<linelor cc lîinţau în
administrarea bunurilor bisericeşti, şi de care subt rl'gimul
de mai 'nainte, se foloseau feţele înalte bisericeştI,-În dauna
aşezămintelor puse sub direcţiunea lor, şi în dauna ckrului
ele jos,-Bibescu, fireşte că prin această măsur.:-i liberalii, în-
răise în contra-I pe aceste feţe l>isericeştT, · dar îşT asigurase
recunoştinţa 3) întregului cler de jos.

Iată în cîtc-va cuvinte, şi clup[i documentele luate ele la
chiar capii răsu[1tiri1, în ce concliţiu11T s'a nll'BO\'IZJ\T faptul
înclr11sncţ din 11 Iunie. ~•am g·f1sit, pentrn a-l îndritui, nicî
protestarea SULE~INA în contra ocrotirei excluzive şi bă

nuitoare a Rusiei, nici isbucnirea un,d mişcări a obşlei în
contra regimului în fiinţă, nici arcUarea, aspirării (cirei
către democraţie 4 ).
Jn acest fapt, am g·,:'tsit visul unor inimI calde, set©asc ele
lilJertate.
') D. de Niou cf1trc lL Lamarline, scrisoare clin 26 ;\larlie 1848. -

Este aci locul de a rcaminli că, în decursul revolu\iunei, comer\ul a fft-
cut, cerind expulsarea d-lui I. Ilr[itianu, un pas tot atîl rlc nelegal cit
a fost expulsarea de l'[itrc acesta a unor Homînl născu\i în Tarfi, subt
pretext di ar li Transilvăneni. N. t,·.
') Vezi scrisoarea D-lui de 1\ion cftlre D. Guizot, din 2 ,\prillc 1847.
'1 PririntP-lc losafat c o cxcepţiune.
') Î11cerca1·e comparat,1 chspre i11stiltt(iu11ile, l,fJiil' fi morrri•urile No,11i11i,·i,
de ll. NICOLAE A. 13LAIIAMBERG. iTip. l'opornlui Uo111Î1t, 13ncureşli l88(i).
pa!.!ina 6<i7.
414 PARTEA A OOA
-----------~-- - ------------~-----
Dar ceea ce ne-a isbit, e seninătatea cu care guvernul

provizoriu abdică în faţa Turcici autonomia ţărei, atunci cîrnl
Bibescu spusese limpede că îndată ce am plătit tributul anual
Porţii, nu-i mai dato,·im nimic 1), fără să se îngrijeasl:ă ele
tradiţiunile Romînilor, nici ele pornirile lor. Dar, «tradiţiunilo
«Romînilor nu le arată pe Turci,,, scrie d. de Nion către el.
Guizot, «de cit ca asupritorii patriei, ca deprădătorii cîmpu-
«rilor, întemeetorii iobagii sub care g·em chiar astă-zi. Por-
«nirile lor resping ideea de a vedea într'inşii nişte propove-
«duitorî ai filantropiei şi ai civilizaţiunei . .Jugul otoman nu
«este şi nu va fi mult timp în ochii lor, de cit duşmanul
«neîmpăcat al legei lor, al stărei lor bune, al liberUiţei lor.
«Sub acest punct cred eu că trebue mai ales privit Vodf1-

«Bibcscu ca întruparea cea mai înaltă şi cea mai ereclincloasi't
«a simţ.imintelor mulţimei.
«Cu toată învăţătura de care e înzestrat, cu toată înclelun-
«gata-i iniţiare la ideile şi obiceiurile europeneşti, firea, carat:-
«terul Lui, întipăririle priimite în copilărie, îl apropie mai
«mult de cit crede El, de tipul primordial al neamului ro-
«mînese. Discipolul şcolilor noastre, oaspele saloanelor noas-
« tre, lnsC1 lesne si't se ghicească sub aecastă împeliţare streinf1
«pe scohorîtorul vechilor pandurT, ale ci"iror rnîini emu bt1-
«tătorite ele mînierea săbiei şi a plugului, în ved gata sfi
«se răscoale sau să lupte în contra sectatorilor lui Mohamcl.
<,De acolo vine învederat antipatia simţită clin amindoă păr
« ţile, ce fiinţează între dînsul şi casta aristocratică, şi mai
«ales acea parte a acestei caste ce este alcătuit[! ele sfărî
«m[1turile sistemului fanariotn 2 ).
Bibescu era deci întruparea simţimintelor mulţirnei; niiscut
în Dolj,-această pal'te răsboinică a Olteniei,-El, iar nu co-
') D. de Nion cf1lre D. Guizot, 14 Oclombric 11!46, t. I al accslei
opere, p. 292.
') D. de Nion cf1tre D. Guizot, scrisoarea din 8 Ianuarie 1847. (Ar-
chh·ele minislerului arar.erilo1· stră;nc, Paris).
l!ĂcVUĂTIHEA Dl:'< 1H48 4J:l
mitetul răsvrătirei, rămăsese credincios tradiţiunilor trecutu-

lui, cultului demnităţci naţionale, !;li numai El ştiuse să ci-
tească în cartea viitorului. Istoria dovedeşte aceasta.
In 1848, în contra cui era îndreptată mişcar~a? In contra
Rusiei care scăpase pe RomînI de jugul de veacurI al Turcilor',.
Al cărui ajutor ii cere cu stăruinţă răsvrătirca 't Al Sulta-
nului, printr'o adresă neuitatrL 2 ) care se tîrăşte la pidoarele
Padişahului, care umileşte pe bărbaţii ce au iscălit-o, care
r[mcşte Patria în numele căreia vorbesc ci-lor, care-ţT ia au-
zul, care te afund[L în clurere.
In 1878, în contra cui porneşte răsboii't gll\·emul romîn.
·····În capul căruia se allă doi din capii răsvrătirei din 1H4H,
D. D. Rosetti şi Brătianu?
În contra Înaltei Porţl.
Cu al cui sprijin?
Cu sprijinul armale'.or 'farului.
') /'a'rio(ii, subt conducerea D-lui Ion Drr1tianu, i11sultarri llthia, ar·
zind în piaţă, la fl Heptcrnbre, Hegulamentul Organic cu eare Kisscldl
şi Adunarea Homîniei înzestrase 'j'ara. «)litropolilul e:;;i în pia\r1 ca~.\
line-cuvinteze acest act. IJ. Ioan llrr1tianu, atunci cap al Poli\iei, ro.~ti
o cuvintare, care', dup1\. P,·,rncul, arf1tft poporului insemnătatea actului
ce era sri se f;lptmască». Vezi Istoria ,·eî,wierii de D. H. RAOUI.ESCU,
p. ~IHi-2\J\J. 1-Ieliade n<laogă aiurea: «Ace.,t act 111t putea r1~ cît s,l i,1/l'e
În vederile Husiei, care e,·a de atunci hot,7rîl<1 s,1 ocupe Principatele.»
Vezi tristul rol jucat <le Mitropolitul Neofit, înainle'l întîmplărilur
din 1848, in timpul şi <lupă sfirr;;itul lor, i11 cf1rticica intitulară: Mit,.,,.
polillll N1·0Jit judecat prin faptele fi scl'i,rile sale de Pri11(11l G. /libcacu.
(hnp. Gabi Uueure,:;ti, -- ~i Georg, Geneva).
• J latri sfiri;;itul protestării Locotenen\ii Domneşti c[1tre Sulran:
« ••••. l11strcina\i din ţara noastră, 11'avem alt azil mai sigur de cit
la picioarele tronuh1i M. Tale. Fă, o :\lare Jmparate, a se deschide pen-
tru noi porţile titambulului, i:;i a r[1sufla intr'insul credinţa noastră ~i
a ţării intregi, afară <le a unei minoritf1ţl, ce astă-zi prin sil[1 se a(];\
în capul trebilor, :,;i vînd ~i \ara ~i interesele Turciei 1
«Ai M. Tale imperiale
«Cei mai supuşi ~i cei mai cre<lineio~\ va~alI.»
(Semua~i I. IIELIADE CH. TELL
Oct. 184.8.
(Vezi Foaia pwtm t11i11te, i11imi1 fi literat1ml. No. 44, 28 Octombre 1818;.
CAPITOLUL III
CALOMNII ŞI s·1 ÎNGĂCII ALE AUTORILOR RĂS\'RĂTIRII.
Cea ce uimeşte în neadevărurile, în reaoa voinţă, în rcaoa

credinţi"t ce se găseşte
cu belşug în piesele indrepfătonre
ale răsvrălirii din 1848, e mai mult stîngăcia, nerecunoştinţa,
lipsa de mînclric naţional.\ de cît chiar calomnia, arma cea
mai dragă a autorilor ziselor scricrL
Înainte de ori-ce alt act, proclamaţiunea de la 11 Iunie 1)
nu oferă oare de aceasta o pildă din cele mat însemnate 'l
( ,uvernul proYizoriu al răsYrătirii are grija de a aduee la
cunoştinţa ţării că alesul ei, Capul statului, Fiul ei cel mai
scump, cată să fie cap la această mare faptă; Îl pofteşte să
facă o pagină f ruinoasă istoriei romîne, Îl roagă sd nu luse
ţarn fără cap 'În ase1nenea împrejurări, fa prada inlo'yei
ce ar putea aduce anarhia, :;;i tot lle o dat& ci insull[t pc
acest cap, caută să-l înjosorească,
sfi-I necinsteasr.ă în oehii
naţiuuii, lăsînd să pluteasc[t pe faptele lui tot felul de b[wucl\',
ba chiar îl amcninţ{t ! Guvernarea ţi-a fost problematica, i

zic cei care au isc[t!it proclamaţiunea ; noi nu-ţi cerem cu-
vînt; cuvîntul îl vei da -inaintea conştiinţei Măriei Tale,
inninlea lui Dumnezeu. Nu 1tliin dacă cîle ai făcut, le-ai
făcut de bună voe ori silit. Acum e timpul sd faci sci se
1) 1'le111orii de11p1"e l.storiri re!nvierii ro111î11e de l-IJ.i.LIADI•: H.i.DULE,SCl",

pag. 77.
RĂSVRĂTIREA. DI~ 1848 417
8pele cele trecute, şi să nu laşi fiilor un nwne veştejit .... Nu

lăsa ţarct fără cap .... căcl, atunci vai noo şi de trei ori vai
]lăriei T1.de 1) ••• Gruc\at mod de a înălţa în părerea obştii pr0s-
tig·iul capului însemnat pentru a conlucra la fapta cea mare,
şi pentru a hotărîpc acest cap să priimească misiunea ce i
se oferă. Şi ce limbagii'.1! Să nu se fi aşteptat lumea s[t gă
sească în căpeteniile acestei reînvierI acel cavalerism sau nu-
mai acea curtenie, care-i înllorirea omului distins, asta se
înţelege lesne; clar niţic[t ştiinţă ele lume, cu toate astea, n'ar
li jicnit pe nimen'i şi n'ar fi fost nenimerită în clocinta lu-
crare a guvernului provizoriu al răsvr[ttirii. De altmintrelea
lipsurile ele logică prin care se rleosibeşte aceast[t lucrare de
ori-eare alta, îşi au tălmăcirea lor. Capii răsvrătirii, pătrunşi
de neputinţa lor şi ele greutatea stării în care scufundau
ţara, simţeau foarte bine că fără Bibescu nu puteau face nimic,
clar nu le venea la cale să mărturisească una ca asta. Nu tre-
buea s[t poat[t crede 'fara c[t ci doreau s[t pi'tstrezc El pute-
rea, clin pricina probelor cc cli"tclusc, -- tlc la s11irea-I 1w tron,-
c\e liberalismul Său luminat~, şi de respectuoasa 8a opin-
tire lap cu cabinetul cliu 8în-Pl'tcrsburg·, <.:[tel: atuncI cccle ee
r:ts\T[ttiroa ?», s'ar li întrebat lumea. Planul reînvietorilor
era de a arnnca în umbră domnia acestui Vod[t, lăsînd to-
tuşi asupr[t-I b[tnuelI ele !'apte ce n'ar li tle spus,-şi de a se
cla ele mărinimoşi ciHre clînsul, dîndu-i prilegiul să-si spele
trecutul şi să nu lase fiilor un nume veştejit '1 1•
.-\cciastă parte a acestei proclamaţ.iuni-preclică nu e lttr[t

merit; nu se apropie îns[t, ca buccifă aleasci, de scrisoarea
c-e fu trimis[t Prinţului, din Lag·[trul Reînvierii, chiar în zioa
în c·ai·e ap[tru proclamaţiunea.
'l ,l/enwl"ii desp,·e J.,toriri reî11cie,-ii rn111î11e de !IELIA.DE HADULE::iCU, p. 77.

') \'('Zi scrisoarea conflcleu\ială a lui l'hilipp,;born către Vodă Hi-
beSl'll.Vezi l. I, Cores1w11de11fa veneml,1, p. ~55.
') Jfemorii despre Istoria reî11viel"ii i-omî11e de HELIADE RA.DULESCU,
pag. 77.
li
418 PARTEA A DOA
Iată această bucată 1

1:
DHEPTATE'-FRi\.TlE'
ln numele poporului romîn, guvernul provizoriu.
«MARIA TA,
«Mişcarea care a zguduit Franţa şi Germania s'a simţit

«în toată Europa şi n'a întîr;dat să neliniştească şi pe Ro-
«mînia.
,,Poporul romîn, desnădăjcluit ele lungile lui suferinţe, lo-
"cuitorii capitalei neliniştiţl de sosirea comisarului rus, tot-
1cd'auna premerg·ător al turburărilor, cum şi de complotul
ccstrăin urzit în întunerec ea sfi turburc liniştea publică în
,cbeţia pasiunilor, s'a văzut nevoit să ia parte la o mişcare
,cnaţională ele apărare de principii. ÎNTHEPHINDEREA a fost

,c}MPROVIZATĂ :;ii SPONTANEE, căcl' Măria Ta nu mai crai în
c,stare să insulli încredere, nici să opm puterea şi energia
cctrebuinc'ioasă intrigilor străine.
«Subsemnaţii, temîndu-ne ca mişcarea să nu se prefacă în
ccanarhic, văzînd că opiniunea publică se grămădia împre-
ccjurul lor, s'au hot[irît să se pună în capul unei mi,;;c[irI re-
"generătoare, a cărei ţintă c ele a păzi liniştea şi a proclama
ccvoinţ.a poporului prin alăturata proclamaţiune. Ea chiamă
cepe tot Romînul să ia parte la marea operă a regenerărei,

"Ea nu lasă Ia o parte nici pe Măria Ta.
"'finind seamă că mîinile Măriei Tale slăbite nu mai sunt
ccîn stare să ţină frînele guvernului, şi că vocea Măriei Talc
,cnu mai are nicl o influenţă asupra armatei, subsemnaţii, în
"scopul a-şr îndeplini însărcinarea, s'au văzut în nevoia nea-
') E redactată de Heliade. Scrisori di11 e.1,iiill şi Me111orii de Heliade

Ritdulescu, p. 80.
RAS,'RĂTIREA DIN 1848 419
«părată de a lua, prin interim, o sarcină grea şi s'au con-

<rtitituit în guvern provizoriu.
Hln numele Poporului romîn, au onoare să Vi't comunice
«dorinţa naţională şi Constituţiunea care e întemeiată pe ve-
rrchile noastre legi şi <latine şi Vă roagă să ascultaţi vocea

((patriei şi să V[t puneţi în capul acestei mari întreprinderi.
u Prin consimţitnîntul Măriei Tale, prin semnătura Măriei
«Tale pusă pe Constituţie 1 poporul va fi asigurat, creditul
((Măriei Tale întemeiat din nou şi, prin urmare, puterile
(( Măriei Tale vor fi reînoite 1).

rcSubsemnaţii nu aşteaptă. de cît răspunsul Măriei Tale,
«şi îndaUt ce vor priimi o ştire atîta de fericit[t şi aşa de
«mult aşteptată, îndată ce vor fi încredinţaţi cu dovezi în-
{<destulătoare despre sinceritatea inimei Măriei Tale, vor con-
«teni de a guverna şi se vor socoti fericiţI a priimi ordinile
(<Măriei Tale.»
«Membrii guvernului provizoriu:
"Preotul ŞAPCĂ, IOAN 1-IELIADls, CHHISTIAN TELL,

«ST. GOLESCU, NICOLAE PLEŞOIANU.
9 Iunie 1848 No. 1.-Isla.r. de pe cîmpul Regenerării').
Aşa dar, această mişcare menită să dărîme instituţiunile

Ţării nu-i alt ceva de cît O 1NTHEPHINDEHE IMPROVIZATĂ
SPONTAf\EE; subsemnaţii se pun în capul unei mi~cări re-
generătoare a cărei ţintă e de a păzi lini~tea ... pe care au
să o turbure. Cu toate că opinia publică se grămădia îm-
prejurul lor, cu toate că sunt ecoul ·voinţii Poporului, to-

tuşI SE TEM ca nu cum-va m~carea SĂ NU SE PREFACĂ lN
ANARHIE: dar această temere nu-i opreşte. Ei constată că
1) Heliade a tradus no.! fo1·c,s.-N. tr.

'.l Memo1·ii despre istoria reînvie,·ii romîne de HELIADE RADULESCU p. 81.
420 PARTEA A DOA
mîinile slăbite ale Domnului nu 11w,i sunt în stare să ţină

frînele guvernului, că vocea Lui nu mai are nici o in-
fluenţă. asupra armatei, şi totuşi i cer, ori ce ar li, să as-
culte vocea patriei şi să se pue în capul acestei mişcări.

Să subsemneze numai Constituţiunea, adică să legalizeze răs
vrătirea, şi pe loc, ca prin farmec, poporul va fi asigurat,
creditul Măriei Sale întemeiat din nou, şi subsemnaţii se

vor socoti fericiţi a priimi ordinele Măriei Sale 1).
Să ni se ierte expresiunea: e ivirea ele pe atunci a lui
H.abagas. Căci, din cloă una: sau Capul Statului merita în-
fîerarea ce membrii guvernului provizoriu I-au dat cu dăr
nicie, şi, aşa fiind, morala poruncea acestora să-L dea jos,
sau Domnul era jertfit unei speculaţiuni politice, şi, în acest
caz, nu pot fi nicT o rlati"'t îndestul ele clespreţuiţ'i calomnia-
torii Lui 2 ).
Dar Bibcscu abclic[i la 13 Iunie. Oh! atunc'i ciuda şi mî-
nia guvernului provizoriu nu mai au hotare 3), căc'i abdicarea
') Memol'ii desp1·e istoria ·reînl'iel'ii roinîne de HELIADE RADULESCU,

pag· 81.
') Se poyesteşle că, ajungînd, după criză, răsvrătiţii la Rusciuc, pa:;,a
din acesL on,;s îi îulreabri ce făcuseră. Obedeanu rr1spunse l•[i clerleseri't
libertatea \fu·ii lor. Punincl sfi i se desluşeaseft i11\elesul acestor ,·orbe,
pa~a zise: «Ah I în\eleg ! sunteţi un fel <I<· pel,/irnn-tacîm.,, (1n India,
pa1,lawani ÎnRemnează luptători. Pehlirn11, 0111 ee se clri în spectacol; de
aci doft înţelesuri: 1'' 0111 fftră greulate, de despre\uiL; 2· arlist, om
iscusit, viclean).
De altminlrelea Tmcii au uneh! r[1spunsuri foarte nimerite. Dupft
reîntemeiarea pftcii între Fran\a şi Poarlft, în mma primei coalitiuni,
1111 ambasador întrebînd pP pa':'a ce era hotărît sft ia postul ele ;11nlm-
,;ador în Franţa, cum se va purta cu femeile clin Paris, priimi acesl
răspuns, peste degete: «Cu cele mai bfttrîne de cit mine ca cu mu-
mă-mea, eu cele rle vîrsta mea ca cu sorfi-mca, cu cele tinere ca
eu fiica mea.»
') Vezi î1t Jllemoriul justifica/Îl' linclreptător),-poreclit ele Heliacle i11-
c,•,:mi11atir (ÎnYinuitor),-al dreptmilor :'llolclo-Romînilor, jalba :idrcsat[i
:'llaiestăţii
Sale Sultanului şi calomniile îndreptate în contra lui RibeRcu.
Le-am dat de gol în decursul acestei opere.
RASVRĂTIREA i.l!N 1848 421
lui Bibescu este răspunsul la proclamaţiune şi la scrisoarea

clin 11 Iunie, este osînclirea mişcărei răsvrătitoare. De aci o
serioasă îngTJJire pe guvern; prin ce termeni va obşti '"fării
acest fapt, aşa în cît s[t nu-i înţeleagă ea toată însemnătatea?
Dup[t o scrioasi't chibzuinţă, se hotrtrîrft să obştească că Bi-
bcscn abdicase liind-c[t era llOLNA Y.
ABDICAREA PHINŢULUI
Bucurl'~tL 1i1/25 Iunie 1848.
Către Sfatul Miniştrilor,
Fiind că simţ că puterile-mi nu sunt potrivite cu cererile

celor de ast[1-z1 împrejurăr'i, şi spre a nu mă bate ue-o dată
cugetul c[t am primejduit soarta ţării, ţiirnl uîrma obl[uluirei
mai mult de uît putinţa m[t erla, o ÎrnTeLlinţcz În mîinile
Dumncanmstrrt, şi intrn iar[işi în Yiaţa pri-vatfl eu acea mul-
ţumire cc aduce o conştiinţ[t curată.
Gheorghe-Dimitrie BIBESCU.
Trebue însemnat cîtă bunătate, cîtă întristare reese din

acest document, ca şi simţimîntul de delicateţă al muncitorului
ce-şi simte opera pusă în primejdie de brutalitatea unor stîn-
gaci, şi care, pentru a nu învinui pe nimeni, zice numai că
reintră în viaţa privată, fi,ind că puterile-i nu sunt potrivite
cu imprejurările ..
Să apropiem de acest document proclamaţiunea ce obştea
Tării cerea abdicarea şi plecarea lui Bibescu :
422 PARTEA A DOA
PROCLAMAŢIUNE
Fostul Domn Gheorghe Bibescu, de şi a consrinţit sfintele

drepturl ce Romînii reC'Îştigară, simţindu-se însă acum slab ele
boală şi ne mai putînd ţinc cîrma în mină, astă-zi ş'i'a dat
demisia, lep[1clîndu-se ele toată puterea sa.
Astă-zi dar, Patria aflîndu-se în împrejurări grele, se nu-
miră guvern vremelnicesc mai jos însemnaţii Romînl:, carl
sunt oameni ce s'au jertfit pentru patrie 1) şi jură ca şi astă-z'î
să moară pentru dînsa 2 i.
Guvernul vremelnicesc
P1·t!fedi11te: Părintele Mitropolit NEOFIT. - IOAN HELIADE,

ŞTEFAN GOLESCU, 'l'ELL, MAGHIEIW, SCURTU.
Secreta1·i: C. A. ROSETTI, N. BĂLCESCU, A. G. GOLESCU, I.
C. BRĂTIANU.
Ministm din' N/1.untru: NICOLAE, GOLESCU.
,lfi11istru dreptltţii: I. CîMPINEANU.
Ministru trebilo1· din ufar/1.: l. V OINESCU.
Ministru de finanţe: C. N. FILIPESCU.
Obştescul controlor: GEORGE NIŢESCU.
Jlinistnt de ri1sboiu: IOAN ODOBESCU.

Ministru instntcţiunei publice: IOAN HELIADE.
Vi·emelnicesc coma11da11t al gardei naţionale: SCARLAT CRE·
ŢULESCU.
P1·e.şedintele sfatului 01·11fenesc: CONSTANTIN CHEŢULESCU,
Şe/111 poliţiei: MĂRGĂRIT MOŞOIU.
1848, 14 Iunie, (Bui. of., No. !11 din 16 Iunie, 1848).
Pentru cei ce au iscălit acest act, bunătatea Domnului,

pricina care L'a făcut să-i placă mai bine să-şl piarză co-
') Unde ? Cînd ? Cum ?

') Am văzut că acest jurămînt repetat nu lega întru nimic pe aceştt
domni.
RĂSVRĂTIHEA DIN 1848 i23
roana ele cît să se facă părtaş al unei crime, simţimîntul dem-

nitflţei sale, al cinstei, pentru a vorbi pe faţ[t, e o boala. -
Lipseşte numai certiflcatul doctorului, clar omul nu se poate
gîncli la toate.
~lai tîrziu, nu boala va fi pricinuit plecarea Domnului;
locotenenţa domnească, în jalnica-i protestare către M. S.
Abd-ul-~Iedjicl, va da ele această hotărîre o altă t[ilmăcire:
rn în vin ni pe Vodă 1/ de a se fi vîndut sfreinilor, fii de a fi,
lcisat ţarn ca o barcă pe tempestă, fără pilot; ele şi Ileliaele
va povesti în Memoriurile Sale c[1 Duhcunel se făcu slăpîn
pe mintea lui Bibescu fii isbuti să-l sperie într'atîl în cit
să-l facă să abdice puterea fii să-l hotărască să se retmgă
în Transilvania, făgăduindu-i că veste cîle va zile va fi,

rechiemat fii va lua iară-fii {rinele guvernului 2).
Cei iscăliţi pe proclamaţiunea de la 11 Iunie rămîn cre-

clincloşI ameninţărilor de ne părăseştI: De trei ori VAI MĂHIEI
TALE! Ei calomniează, fără chiar a se îng-riji ele verisimilitatea
calomniilor lor. De-ar li ţinut BiLescu să-şl păstreze coroana,
n'ar li avut ele cît s{t priimeasc[1 trimiterea ele trupe ruseştr
ce Cabinetul din Sîn-Petersburg pusese să-I ofere, sau să
treacă în Rusia înainte de 11 Junie şi să se întoarcă cu arma-
tele 'farului, a cărui favoare o ar fi recăpătat astfel.
O probă despre dispreţul Iul Heliade pentru adevăr: la 9
Iunie, în ajunul răsvrătirii, Bibescu, vrîncl să liniştească prin
prezenţa sa neliniştirile ce o oareşI care frămîntare făcuse
să se nască în oraş, eşise la plimbare, în trăsură deschisă, cu
ministrul său Villara.

O altă trăsură venind clin oraş ajungea în curînd lîngă tră-
1 ) Protestarea Locotenenţii Domneşti, trimisă sultanului Abd-ul-Med-
jid. (Vezl Foaia pentrn minte, ini11111 fi litemturit, n. 44 l

') Memo,·ii despre istoria reînvie1·ii 1·omî11eşti, de HELIADE lUDULESCU,
p. 101. D. Xenopol se 'nalţă în contra acestei calomnii a membrilor
răsuălirii.
424 PARTEA A DOA
sura Domneasc[i şi-i lua repede înainte. Erau într'însa trei

tinerl înarmaţi cu puşt'i. A-şT da se::im[1 de poziţiunea ce Măria
Sa avea în h·ăsură, a se 'ntoarce îndăr[1t, a-şr descărca asu-
pr[t-I armele, foarte Lle aproape, fu, pentru autorii crimei,
treabă ele (·.îtc-va seGuncle.
Gn g-lonţ lovi pe Domn la mn[1r, întîlni din fericire epo-
]dul şi rămase într'însul; un altul rnpse gulerul tunicii; un
al treilea trecu prin Goşul trăsurii, la înălţimea coşului.
s\eesta este !aptul în jalnica-i simplicitate. Fu p0 loc arJat
în eelc mai mil"l am[munte Lle Romînia întreag·[t. Sft lăsăm
acuma sfi vorbeascft 1-Ieliade 1-Utdulescu : capii mifi- <c Toţi
cării fură porniţi să crează că aceaslă ştire nu era adevă
ratei, sau cel puţin că ateidatul era plăsmuit şi poruncit de

'tllSUfil Bibescu sau de partida rusească, w să poală invinui
mişcarea. Se zicect că se trăsese şase jocuri ; cu toate aste
I\lf;Î UN GLONT NU ATIN~ESE NICI ClllAH TFL\.SURA; Bibescu
de ctltmintrelea nici prin aluziune nu vorbea de ctceasla in
scrisoarea către Maghieru. In urma răspunsului ce prii-
mise Maghieru, ca şi în urma acestei ştiri cu NEHUŞINAHE
NASCOCITE, membrii guvernului provizoriu se hotărîră să
privească pe Bibescu ca pe un dufinian, şi să se poarte
tot ost-fel cu dinsul. Se hofărîră deci să revoluţioneze 'În-

treaga Oltenie ! .... "
AGei care ar putea sr1-şl acluc[t mărturia despre mişcarea
de la \J Iunie, au murit: cu toate aceste, doi martorr muţi,

dar de o elocinţ[i brutală în tăcerea lor, răspund lui Heliacle:
unul este epoletul cc sc[1p[t ,.-ia\a Domnului, cel-I-alt, g-Jon-
ţul cc era sft-1 dec morţii 1).
Aducem în faţa tribunalului istoriii pe aueşti doi mar-
tori.
') Memoriu despre istorii 1·ei11vierii ro111îneşti de HELIADE RA.DULESCU,

p. 89.
HĂ :SVH,\TIREA DIN 1 48 425
Epolel purlat ele 1)011111. i11 ~.i„a tl ..: !I !u11i u IS'tS, zioa :1lcnlat11lui in
contra 1· i eţii l11 i. (;,1,11·fr :;-i ~ri ~iit u1·;1 f;11·111 e de g-lo nţ .
Glonţul, cu , i filigranele ele 7aur ce a u

l'illli:1 s pl'illSC ele clins ul.
426 PARTEA A DOA
Cu toate aceste Heiiade alirmă, în 1851, că nici un glonţ
nu atinsese nici chiar trăsura!,.

Toate cele ele mai sus uc scutesc ele a st[irui asupra acestui
fapt că membrii c0mitetului r[isvrătirii judecară nefolositor de
a arăta Capului Statului indignaţiunea lor, -- cea ce totuşi
n'ar li Jost de cît fapt[t ele oamenî c.:instiţT, - şi că judecară
l11cru politic, şi de sigur c.:u minte, ele a nu nelinişti pe VI·
novaţii caro se'ncCl'<"aSl'ră sCi omoare pe Domn, ei chiar de
a-i răsplăti în persoana unuia dintre ci, numindu-l pe loc cap
al g·al'clei naţionale ·1 ,.
Asemenea nu vom YOl'bi pe lm·g rlc intervenirea unei mici
hîrliuţe ce Domnul ar fi trimis lt1i Maghicru, ca să-i porun-
cească s[1 dee mor\i pe cele cine-l persoane fli opt-zeci de in-
divizi 1'[1sculaţî ,i,, învi11t1irc <·arag-!tioasă, hună pentru un
oareşi care public; ca st{t în contrazicere cu aceste porunci
isvorîte de la guvern, adi6t: de a 1:;e asigura de St. Golescu
'! Numai trei ani in urma acestei inccroă1ri de omor are Heliade ne-
vinovăţia de a Lipări această declaraţiune.
') J·nmcul, redactat de Co11sta11tilt Rosetti, oci1ri:JJ/te pe acei dintr~ cetd-
ţwi care '11d1·i11mise1·1l s/1 arate cit D. C:.••.•• e1·a cunosi-ut prin faptele-i de
111ni 'nainte (î11ce1·cana de omor) şi că -nu ira cu minte a i s, î11crtdinţ.a
ro111a11da yardei naţionale.- Jfo11ori11ri des1n-e iot,n-ia reînviei·ii ,·omîne, de
liELIADE HĂDULE~CU, p. ]()fi.
Aceeaşi persoană fu, ci(i-Ya ani mai tirziu, fr,cut general, subt gu-
vernul DO. Rosetti-Hrf1tianu. Aceastf1 parle din cartea lui Heliade, ce
am adus aci, dovecle~te că ,;;i el cunoştea pe vinovaţi, că şi el îşI a-
vea partea-i ele răspundere în hirlia în alb ce le iscălise comitetul răs
vrătirii. Şi iată în ce situaţiune s'a pus acest um care înscrisese in ca-
pul proclamaţiunii de la 11 Iunie vorbele: «Respect proprietăţii, res-
pect persoanelor», şi cărui ţinem a aduce această dreptate, - chiar din
pricina marilor greşeli in care a căzut, - că a oprit multe excese de
a se făptui. Hehade sc'ndrilueşte zicind cft a fost înşelat. Fie; dar ce
!ngăcluire poale aştepta el de la istorie, l'l care a'nşelat cu ştiinţă., care
n·a scris o linie ff1r'a calomnia pe Vodr, Ilibescu, bine-făcătorul său ·t
') Memori1wi despre istoria ,·el11vie1•ii romi11e, de HELIADE RĂDULESCU,
p. 88.- A vedea ase111e11t'a pe Ubicini o;,i pe Hegnault. Cel d'înlîitl re-
produce vorbele «Pe toţi la mom·te", intre ghill'mcte, par c'ar face o
citaţiune dintr'tm act cunoscut; cel-alt i,;;i aşează pagina ast-fel în cit
să se creazr1 că reproduci• actul insu-şi.
şi de Heliade, f!i de a-i trimite la Bucureşti subt pază

bună, cu tot respectul datorii. Aceste porunci sunt reamin-
tite de Heliade însuş'î 1 1 care nu-şl aminteşte că ni le-a adus

la cunoştinţă; cca-l-alt[1 nu se 'mpacă cu firea şi ideile Dom-
nului, precum va mărturisi Heliade în 1866 2 ), şi fu închi-
puită în scopul de a da Comitetului un prilej de a-şi îndritui
purtarea către autorii atentatului.
Anarhia saluta răsvrătirea de la primul ei popas !
) Memorillri dtSJWe istoria reînvierii ro111i11,, de lIELJADF. HĂDULE:::CU, p.

1
Bi'>. - Zossima scrie: «Bibescu i răspunse (lui ~Iaghieru) s,7 lege pe He-
liade şi pe cei Cit dînsul şi s,l-i trimiti!, la /Jucu,eşti», p. 16.
'} Vodă Bibescu ertase pe osindiţii din 1848, şi Heliade crede că de
ar fi năbuşit răsvrătirea din 1840, ar fi ertat tot ast-fel pe vinovaţi.
Scrisori din exiliu ale l,,i Heliade Ri1dulescu, p. 494.- Constantinopol, o
Mai 1866.
CAPITOLUL IY
STUDIU REPEDE AL PROIECTULUI DE CONSTITUŢIUNE DIN I 848.-

CONCLUZIUNE.
Am vorbit pe larg de memoriurile m<~nite sft'ndrituiasd

mişcarea din 1848; ne-am slujit mult ele elînsele, tiind că ne-a
pfirut folositor sfi dovedim partea copilC1rească, neexactă şi
ut·îc:IoasCt a auestm· surieri. Copil[irească, liiml că toate aceste
piese, isvorîte de la cei interesaţi, cu greu alcătuite de dînşii
spre a-şi indritui faptele, an devenit, clin contra, eu timpul,
- mulţumită elest[1inuirilor chiar autorilor răsvrătirii,-scrierI
îngreuitoarc a vinei lor; neexactă, căc'î autorii acestor pam-
11eturr le au scris cu gînelul hotărît ele a pune căluş adevăratei
istorii; urîc'ioasă, căci, ca să-ş'i ajungă ţin ta, au ales drept
jertfă ca să le ispăşească păcatele pe omul ce avea drept la
recunoştinţa, la respedul lor, pe Alesul din 1842, pe Bibescu,
cărui naţiunea era să ol"ere din nou Coroana în 1858-185\l 11,

şi a cărui alegere, oamenii din 1848 şi aliaţii lor, Ghiculeştii,
ştiură să o stavilească aruncînd groază printre deputaţ'i.

Ne rămîne, pentru a sfîrşi acest studiu prescurtat, să arătăm
care a fost acel program clin 1848, atît de propov[1cluit, pe
care oamenii de la 11 Iunie l'au lăsat moştenire viitorimii,
şi pe care sprijinite umbrele lor mai străbat încă, une orl,
şirurile tinerilor generaţiunI pline de credinţă, ca pentru a
le reaminti aceste cuvinte ale lui I-Ieliade: Iată faptele re-
') VezI XENOPOL. VezI la partea a 3-a, o piesft ineditf1 găsită în hir-
tiile Domnului.
RĂSVRĂTIRF.A DIN 1848
voluţiunii; în lipsă de ce a făcut, judecaţi despre cele ce a

voit ,c:a facă 1).
Fie; să cercetăm acest plan de reforme, în ale cărui ce-

rinţi, Lesur regăseşte caracterele obicinuite ale revoluţi
2)
unilor democratice, şi recunoaşte acel duh ile hrăpire ce

se ascunde dindărătul marelui cuvînt de frăţie, acea ură
geloasă în contra ierarhii, ce caută a pune ori-ce autori-
frtte ~ în neputinţă de a fiinţa.
Articolele acestui prog-ram sau proiect de constituţiune, co-
piate în parte de pe Constituţ.iunea franceză, în parte de pe
Constituţiunea belgiană, sunt în num[tr de 22.
ccPe scurt, este zis în proclamaţiunea de la 11 Iunie l84H,
Poporul roinîn recapitulînd decretă 3) articolele următoare ''I:
AnT. 1.- INDEPENDINTA ADMINISTRATIVĂ ŞI Ll~GISLATIVĂ PE

TEMEIUL TRACTATELOR LUI MIHCEA ŞI VLAD V ŞI NEAMES-
TEC AL NICI UNEI PUTEHI Dl:\" AFARi\ Îi\' CELE Dii\' 1:'.\THC
ALE ŢARII.
Proclamaţiunea grc),;:e,::te eÎnll Înc.;epe printr'o alirmaţiune
de tot opusr1 adevărului: poporul nu decretase nimic; popo-

rul, - şi D. C. Rosetti, prin Pruncul său de la 8 Iulie 1848,
ne-a ajutat să proMm faptul, - fu vrăjmaş al răsvrătirii.
Regulamentul Organic, votat în 1831, recunoscuse ţării ne-
atîrnarea administrativ[1 şi legislativă.
A~est regulament, pregătit ele comisiuni naţionale•), fu, t•
adevărat, supus Tarului şi Sultanului, clar le ru supus îna-
') Me1110.-ill desp.-e recol11ţi1rnea ro111î1uY (În l'rauţuze:;;te), ele HELIADE

HADULESCU, p. 1.
•1 ,1nua.- istoric (în fra11ţuzeştt,), ele LESUR, anul 1848, p. bUO.
') Poporul romîn nu decretă nimic, pentru binecuyînlaLul prilej cf1
fu vrf1j111a~ al r:1svrătirii.-- Vezi P1·unc11l i·omîn, ele la 8 Iulie 1tl4<i, No. 10.
') Domnia lui Bibesc11, L. 1-(1, p. 8-32.-Istoria reînrierii rumîne, de HE-
LIADE RADULESCU, p. 72 şi 73.
'') Vezi Domnia lui Bibesc11, t. 1, p. 8-32.
4:10 PARTEA A DOA
inte de votul Adunărilor extraordinare. Se făcurri diferite a-

mendamente şi votul fu de tot liber 1).
S'ar putea aduce o învinuire acestui regulament: nelăsarea
în mîinile Capului Statului a unei puterr îndestulăt6re. Aceast[i
învinuire s'ar găsi îndrituită prin opunerea sistematică 2) a
Cameril din 1843-18 'i-4 la proiectele de lege 3 i ale guvernului;
prin starea de nesiguranţă a 'fării,
care cerea, spre a-i cfllăuzi
soarta, o mînă mai tare în direcţiunea
afacerilor, cinstea,
integritatea neînduplecată, spiritul drept şi luminat 4 ), pe
care cei nepărtinitori le recunosc lui Bibescu "); prin serisorile
lui Kisseleff, care, de şi tălmăcea ce scop ţintise Comisiu-
nea regulamentară, totuşr împărtăşea acest mod de a vedea.
D. de Nion, consul general al Franţii, arălîndu-ne la ce
meşteşugiri era Domnul silit s[1 alerge spre a eăpăta, chiar
de la Camerele din 1846 şi 1847 un vot priindos proiecte-

lor de lege cele mai grabnice, ne dă în această cestiune,
cel mai. bun argument 6 ).
') Vezi Analele parlammtal'e, t. 1.

•) Kisseleff către llibescu, scrisoarea din 14 Aprilie 18'4. V. t. I, p.
229. -Acest cuvint de opoziţiune sistematictt, care caracterizează atitudinea
nepatriotică a Camerii din1843-18.U, se regăseşte sub condeiul D. O-lor
Zossima, Xenopol, Ubicini, ~i chiar subt al D-lui Billecoq.
') Proectc de lege respinsr, de această Camerft: Proiectul despre
zestre, despre mine, despre sporirea miliţii, etc.
') Kisseleff către I'. S. S. Mitropolitul Ungro-Vlahiei. Scrisoarea
din 1H Noemvre 1844, t. I, p. 289.
') A sldbi pulerea Capului Statului prin înfiinţarea Sfatului ,ti a Adu-
ni1rii, era scopul ce vru sit atillgd c/lmisrnW-a regulamentari:1, ca siJ, i se ri-
dice putinţa de a se mai întoarce la deprinderile fanarioţilor. Kisseleff e
de părere cft scopul fu atins, fi-l crede de folos în ce p1·ive1te pe 1m Prinţ
ri1u, dar recunoaşte că, in cazul contrariu, ifi are ueajunsurile fi greu-
ti:1ţile sale, şi adaogă că, defi i plac mai bine neajunsurile regulame11tului,
putere" absoluti1 ai· putea fi încredi11ţati1 Capului Statului ales cai·e ar in-
sufla, prin principiile sale, îndestuli! încl'edere, şi că această putere, ni-
menea 11 101· merita-o mai mult de cit Vodil-Bibescu (Kisseleff către Bibescu,
scrisoarea din 1 Mai 1844, t. I, p. 238).
') Cu toati:1 buna î11ţtlegen ce .fiinţeazil între Adunare fi Domn, Mifria Sa
t1u poate 11i:1d/Jjdui si1 capete hvoirea deputaţilor la refol'me:e chia,· cele mai
nĂSVRĂTIREA DIN 1848
Partea a cloa a articolului 1-i:'1 este astfel Ne- redactată:

amestec al nil-i unei puteri din ufară în cele din intru
a.le +ării 1j. Ne întrebftm de ce lin traducerea franceză a lui
Heliadc] e scris les a,ffa,ires du pays, şi nu les affaires in-
terieures du pays ·~).
Prin ştergerea vorbei interieures, fraza ea un înţeles de
tot altul.- Se pare că se loveşte aci în protectoratul Rusii,
clar oamenii din 11 Iunie nu bagft de seamă că tot de o dată
înfruntă şi p'al Turcii ; se pare că ei au vrut s[i stîşie trac-
tatele internaţionale, singura chezăşie a fiinţării Principatelor,

singura chez[işie chiar a încălcărilor ee puteau veni din par-
tea Rusii.
Sri fie întîmplare, sau lucru precugetat, urmăririle acestui
articol, Principatele le vor suferi la Balta-Liman.
ART. 2. - EWALITATEA DHEPTURILOR POLITICE 3).
Poporul fiind în 1848 foarte ignorant'•,, comerţul puţin

desvoltat ") şi în mîna streinilo1· şi a Israeliţilor, burghezimea
nefiind îndt constituit[i, cui clar era si't slujească această ega-
litate, şi în contra cui era îndreptată 1
mode,-ate şi cele mai ueap,lrate, de cit su,-prinzî11d, ca slf, zic aşn, acenstll
învoire, 111ulţumitlf, unei pl"op1111e1•i neaşteptate şi unei ,-,pezi delibernţi1mi
cnre s/1, nu lu.se intereselor ameninţate timpttl de a-şi întocmi opintirea. Aşa
s'a fiJcut annl trecut pentrn le_qile pl"foitoa,·e lu desi·obirea ţi,qanilor. D. de
Nion către d. Guizot, scrisoarea din 7 Februarie 1848 lArhivele mi-
nisterului afacerilor străine, Paris.)
') Heliade traduce prin Ies a.ff'aii·es, făr'a adăoga : i11t.J,·ieures. - N. tr.
•) Vezi la apendiciu convenţiunea eonsulară cu Germania.
') ln franţuzeşte se adaogă «et civils,,. Hcliade a simţit că boerii rău
făcuse să nu se gindească şi la egalitatea înaintea legii.-N. tr.
') Dacă astăzi, în judeţele cele mai folosite in această priYinţă, şcoala
nu vede de cit un copil din trei care ar trebui să. o cerceteze,- ne
putem face o idee de ce e1·a inYf1ţătura pe atunci.
') Comerţul capitalii venind intr'o zi să-şi arate cerinţele lui C. A.
Rosetti, se zice că acesta ar li eselamat : Comerţul i" eu l'am i11ve11tat!
Putinţa numai a fiinţării acestei anecdote arat[1 că comerţul nu era
îndestul de puternic pentru a-:;;i impune voin\a. - N. tr.
4H2 l'AR'I EA A ()0,\
Era să slujească la cei cc pe atund erau numiţi ciocoi

(fel de isprăvnicei),
fel de slugi injosile, forniînd o clasă
ce sta între boerime ,1i popor, obraznici cu cei de mai ios,
slugarnici cu cei de meii sus 1) • • \coşti oameni, cei mai mulţi
corupţi ele slug·ftrnicit>, îmbog·ftţiţi prin hoţie•, se vîrîră în pos-
turile de jos, şi se încumcţirii sit su g'Îndcască a înlocui, într'o
zi, pc hoerii cei marl '!\ şi l'user[t, - pentn1 aeei dintre oamenii
11 l..loeri şi Ciocoi: Citim i11 Î11„e1·c,11·P- co,11pamt,1 despre i1tstituţi1mile

şi l,•yile Ro111î11iei (in frnn\nze~te) dl! D. N. BI •.-\ILUIIJ~:HG, p. :182 şi HSH,
li11iilc interl!Sanle ce ur11wa;1,;"1:
«Si"t nu punem însfL la " la11<1 pe /)()eJ'i '.'i pe cil-coi, cum fac. pentru
oare:;;i care pricini, înjositorii sistematici ai Yechilo1· nobili nomini, Cio-
coi11I, vorh,1 ce nu se poate traduce, ern un fel ele slugii injosită, ce
forma o clas,1 intermediar,t înlre noble\i't ,;;i popm·, sau, mai bine zis,
în ai'arfi cil! nohk1\f1, i11 afarii. rle popor, cern ce se asl!llluea eu paraziţii
\'el'hii HomI, ohra„nici cu Cl~i de 111ai jns, slugarnici cn l:ei de mai
sus, rftsbunindu-se pe unii de ociirill! cc î11ghiţaf1 de la l'ei-1-alţi.
«Pe (bocri) zice unde-va ::\'iculcea„ yor!Jind ele Constantin Vodfi ~Ia-
vrOl:urrlaL foarte i ci11slc.1; t•ar l'iocoii u'au. an1L lrecPt·e in „ileie i\lr1riei
Sale'," 1V. t. II al Letopiseţelor 1110ldon~1w~ti, adunate de M. COGĂL
NICE,\:'.llU). Hăposatul C. A. Roselli, rost director :;ai fundator al Romî-
nului, scria în 1848, in P,·1111cnl l/11111i11, liniile m·mătoare:
«Ciocoiul, de la vîrsta de 15 aril pînă. în cele mai adinci bătriueţe,
erea silit a slug-fu·i „j :;;i noapte boemlui, în slujbele cele mai clegrădă
toan•. cd,• mai sa!C' (,·ic! -~i l'Cll1 mai Yile; a purla „i ~i noaptl' o mască
potriYit;t cu clispozqiile stăpinului s:111.: a.~(' '11cli11a ';'i a st• umili cu tl'Ll-
]JUl ,;;i cu sulletul, a li o m:u;sinfl meprizal;1 i11ai11lea slttpinului s;1u :;ai
o fiarfi lacomfl înaintea ţriran11lui. Fostul ciocoi('1 acum este Homîn
liber ~i nubil, frale al tuturor, - ,;;i prin urmare gata a muri pentru apă
rarea Constitu\iei. I l'nmc11l romin. 184-tl, !'\-ul B.)
De 11e-a1· mai trc!Jui i11 acL•astft privin\ă alte amănunte sau dovezi,
aclaoµ·ă D. N, Blaramberg, n'am avea de (•.it sfi 11c imprumutfun ele la
11Pm11rilorul Heliade cu paginile dociule ce a consacrat acestei cleo-
sl'birl în Issaclwr ,;;i in Cu11.se1·1;atoml. (Ve„i >;-i prefa\a minunatului ro•
man\ al lui Filimon: Ciocoii redii ,,i
noi, :;;i comedia lt1i J\]pssandri: Bo-
t1·ii \,·i ciocoi/.-- N. lr.)
2
1 Un avocat cu vazft mi-a spus l'ă tat;1l sftu. lîincl om.,,l de înc1·ede1·e al
t111t1i !JOer mare, s'a pomenii c[t-i elfi acesta pon111cf1 să preµ·,1tească totul
pentru plecarea la Paris a fit1lui bocrnlui ca să'nvcţe carte. "Dar, l\lă
ria Ta, cuconaşul Lot boe1· IIWl'l) o să (ic, inviiţat, neînvăţat, pe ciml eu
mă .t.dndeam să te ro!.!· să trimiţi pc fiul meu, că n'arc altft avere ele
cit mila ~Irtrii Tale". Nu ştiu dacă bocrul a trimis pe fiul sfrn, clar a
RĂSVRĂTIHEA DIN 1848 43H
de la 184,8 care, mai dibacT, erau să mănîncc praznicul pe so-

coteala tovarăşilor lor,- o clasă foarte lesnicioasrt ele mănuit,
ne avînd nimic de pîerdut, nimic de cîştigat, şi prin urmare
gata la toate.
Articolul 2 era decr îndreptat în contra boerilor celor rnarT,
clement care, la aeca epocă, reprezinta avuţia şi inteliginţa.
Dar, dacă aceşt'i din urmă meritau de a li isbiţi în unele

din privilegforilc lor, tocmai pentru opunerea lor la reformele
liberale ale lui Bibescu, nu trebuea cu toate aceste să fie
uitate slujbele ce părinţii şi strămoşii lor făcuseră ţării. Boerii
o apfiraseră, o RcăpaReră, o constituiseră 1). OrI cum, nu tre-
imea ca poporul să plătească rătăcirile legislatorilor din 1848.
Dar s'a îngrijit oare vr'unul din d-lor de primejdia ce fiinţa
în recunoaşterea drepturilor politice şi civile Israeliţilor '! Din
contra: Heliade i chiamă la ospăţul frăţii, la care nu-i
poftise sistemul căzut. Aceiaşi masă, acelea.şi drepturi,
zice el 2 ).
trimis pe fiul ciocoiului său. Ce e revoltător, c că i11torcinclu-se acasft,

ciocoiul nu numai c:1 rîse ele boer. clar spuse Jiului său că el treime
~ri ea locul boerului, Onoare at·cslui tinăr care, clin nobleţă de inimii,
a :;,tiut să devie conscr\'ator.- N. tr.
') D. D. Florescu, traducător al acestei opere, şi nepot al generalu-
lui Florescu, mort în anul 1893, povesteşte următoarea anecdotă, intr'un
articol ce a publicat în Opinca în 1886, subt litiul de Cei fiJ.nl patrie,
«D, Ubicini, citind într'o zi Romînul, fiind de faţft d. B. Florescu, bagă
de seamă că d. Rosetti iar ataca pe boeri, şi ne'nţelegînd că aceasta
era pentru directorul Ro111t11ului un mijloc de ataca pe proprietari, ex-
elamft, adresîndu-sc d-lui Florescu: "De c,! s1l se atace boerii i' Ei ,rn mai
an pri,;ilegiuri, şi adev1frul este ciJ. ei au şti1tt, f,1,·11. am,atiJ., siJ, nu lase ,;11, fie
pre1;cri;;e dreptui·ile ţ,ll'ii.u Foarte bine zis. Greaşala însă a boerilor, după
D. C. Rosetti, era ele a fi prea neaLirnap, şi cind, clupă răsboiu., se
pă';,i la revizuirea Constituţi! din 1886, D. D. Rosetti, Brălianu r;;i prie-
tenii lor, isbutirft să facft sfi se scază censul colegiului întîiu, al mari-
lor proprietar!, fireşte cel mai 11eatîrnat, -- subt prilejul că nu era în-
destul de neatîrnat. A uni colegiul al doilea cu cel d'intîiu., era a-1;J
iconomisi în alegeri o înrîurire mai sigură. Interesele ţării nu aveau
nimic a face aci.
') Vezl şi p. 27 din Zossima, o convorbire între Suleiman-paşa şi N.
Bălcescu.- N. tr.
II
434 PARTEA A DOA
-------------- - ----· - ------- ------
Israeliţii nu erau, e adevărat, prea numeroşi în Tara-Ho-

mînească, în 1848. Dar poate oare (i îndrituită o grcşală aşa
ele mare ca aceia ele a nu (i prevăzut c{i de sigur de insti-
tuţiile 'fării-RomîneşU se va 'mpărtăşi şi Moldova, şi că aceste
cloă ţărî, de acelaş neam, - a căror unire o preg·ătise Bi-
bcscu '), - vor stîrşi prin a nu mai face de cît o singură na-
ţiune, şi de a nu fi văzut că, pentru Moldova, egalitatea de
drepturI dată Israeliţilor era de pe atund o primejdiei
AHT. ;l. - CONTHIBUŢIE GE:\'EH.ALA.
Eg·alitatca înaintea impozitului.

Fără dor şi poate, aceast{i lege era cea mai bună din cele cc
puteau fi înfăţişate. lîind c[i era cea mai dreaptă, cea mai cu
stăruinţit cerută. Dar răsvr[ttirea din 1848 n·a f[tcut de cît s[L
amine aplicarea ei. Într'adevăr, D. de Nion ne arată că Prin~ul

avea de gînd să se foloseascci chiar în decursul acestui a11,
1848, - în ce privea înfiinţarea ce propunea a unui drept
de înregistrare şi de timbru, precum şi în ce privea pre-
schimbarea legii patentelor, - de acelaşi mod de u păşi
de care se slujise, cu un an mai înainte, ca să'nfrîne opune-
rea Camerii în cPstiunea clcsrobirii ţiganilor. Dup[L proiectul
M. Sale, boerii ce se'ndeletniciau cu -meseria, ..ie negustori.
căta de azi înainte să fie astrînşi a suferi şi sarcinele a-
cestei meserii.
lmpărtăşindu-ini vederile sale în această privinţă, Vodă
1.Jibescu î-mi zicea, adaogă D. de Nion, că, de isbutea să le
facă să fie adoptate de Obşteasca Adunare, ar privi acest
fapt ca de o mare însem,nătate, nu în interesul vistierii,
care nu se poate aştepta de cît la o mică sporirP, a veni-
turilor, ci, mai ales, mai presus de toate FIIND C'AR FJ ()
') Vezi XENOPOL p. 187 diu l~toria Ho111î11ilo,·, şi p. 217 şi 242 di11
acest volum.
RĂSVIIĂTIREA DlN 1848
lNDHm.JARE SPRE PHll\CIPIUL EGALlT.\ŢII 1NAINTEA LEGII 'J.

De mult era hotărît Bibcseu să facă ast-fel în eît să-şi ia
boerii pe seamă o parte din sareinele publice; şi, dacă, în
lîe care sesiune, s'a dat îndărăt în faţa primejdii de a'nfr\-
ţişa Camerii aceastri reformă neapărată, e că proiectul Său
dădea cel mai puternie mijloe de acţiune în eontra autorităţii
şi a persoanei Capului Statului ~1.
Cu niţieă răbdare şi iseusinţă, Domnul ar fi f[1cut să iie

priimit[i legea asupra impozitului, cu toată opunerea boerilor,
precum smulsese Camerii legea despre reforma administra-
ţiunii bunmilo1· măn[1stireştr, şi leg(!a despre desrobirea ţiga
gilor, l:U toat[1 opunerea Mitropolitului şi a Episcopilor 11. =
All'l'. 4.- ADUNANTĂ GENEHALA CG:\IPUSĂ DE HEPHESEN-

TANŢl AI TUTUI.OH STĂHILOH SOCIEfi\ŢII
Ce'nsemnătate avea acest articol?

După exp!il:aţiunile poetului llcliade, ci însemna alegerea
largă, liberă, dreaptă, în care capacilcitea, purtareci, vir-
tufea, încrederea publică ar fi singurele titluri pentru a fi,

ales. - Oare se nădăjduia reîntoarcerea veacului de aur? Nu.
Alta em dorinţa; a face s[i se naseă un elemc-nt ce s'ar în-
regimenta pentru alegeri, de care guvernul s'ar sluji de pe
plac, şi care i-ar asigura în Cameră un număr însemnat de
deputaţi, eată care era scopul.
Autorii însă ai acestui articol nu s'au g·îndit că această

armă le va scăpa din mîini în zioa în care ar nădea de la
putere, şi eă ea ar deveni, pentru urmaşu lor, un instrument

de care ei s'ar sluji tot aet-fel.
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 2 Aprilie 1847. (Archi-

vele l\linisterului afacerilor streine, Paris 1.
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 25 Octombre 1847.
(Archivcle ministerului afacerilor slreine, Paris).
') D. de Nion către D. Guizot, scrisoarea din 7 Februarie 1848. (Ar-
chivele ministerului afacerilor streine, Paris).
436 PARTEA A DOA
Azi, în 1893, orl-care să fle guvernul subt care se fac a-

legerile, delegaţii colegiului ţăranilor, - care votează nedi-
rect 11, - merg la urne, - şi faptul se adevereşte mai în
toate judeţele, _ <luşi de autorităţi şi votează pentru candi-
datul guvernului.
În 184~, în starea înnapoiată a ţării, articolul proiectuluî
de Constituţiune n'avea alt scop de cit să ca vaza lumii.
ART. 5.- DOMNUL RESPONSABIL ALES PE ctrn CINCi ANI

ŞI CĂUTAT lN TOATE STĂHILE SOCIETJ\.ŢII.
Cu alte cuvinte, voiau să'nlocuiaseă chezăşia ce dădea Na-

ţiunii un domn ales pe viaţă, prin vechiul sistem al Dom-
nilor pc vreme hotărîtă, al Domnilor ee puteau fi maziliţir
după placul Turciei, - sau al Rusiei, - al Domnilor ce s[tră
ccau Tara pentru a se vecinici în seaun, şi nu conteneau de

a lăsa neorînduiala să biruiască ţara. Un cap al Statului răs
punzător n'avea de cit a se supune orbeşte Porţii şi Rusiei
·' '
pentru a înfiinţa în ţară absolutismul.

În ce oare acest articol făcea un pas înainte? De nu erau
0cle mai de sus scopul articolului, aceste puteau fi însă
urmările.
apoi, a mărgini domniile la eincr ani, era ca şi a se le-

Şi
prida ţara de DREPTU-I SUVEIU ,, cucerit de dînsa, - cu
preţul atîtor jerţ!i - de a-şi alege Domnii pe viaţă.
Acest aşa zis pas înainte era un pas îndărăt, îndă,rătul chiar~
a tractatului de la Ackerman (1826), care hotărîse şapte anl
pentru domnia Hospodarilor; ori-cum nu era acest pas o do-
vadă de mîndrie naţionala.
De altmintrelea, autorii acestui proiect ne vor destăinui ei

înşi-şi ce trebuc s[i credem despre credinţele lor: în 185\l
vor pune pe rug părerile ce ·slăveau în 1848, alegînd pe
') Ţăranii din fie-care judeţ işt aleg delegaţi, care aleg pe deputat.
viaţă pe Vodă-Cuza, cu condiţiunea însă că va părăsi pute-

rea in zioa cîncl va putea fi înlocuit printr'un domn străin;
şi în 1866, se vor lepăda cu neruşinare de prinţipiul lor, pro-
clamînd ca nerăspunzător pe capul Statului, ca ered1:tar
scaunul ce era pe viaţă, şi mergînd să caute pe acel Suveran
care căla să
fie ciles printre toate straturile societăţii,
în străinătate, în Germania.
La urma urmelor, vom vedea, în 1881, pe d-nii Rosetti
şi Ioan Brătianu, preschimbaţi în călduroşi dinastici, căpă
tînd de la Austria întîiu, se ştie cu preţul a ce jalnicI con-
diţiunI '1. -
de la Europa mai apoi, recunoaşterea regalităţii
care lusese de curînd proclamată de Camerile romîne.
ART. o. - ÎMPUŢINAREA LlSTEI ClVILE,-AHlDICAREA

DE OHÎ CE MIJLOC DE CORUMPEHE
Ar fi fost mai tlrept să se zidi: orI ce mijloc de a iace

binel11 aridicat Domnului.
, E destul, pentru a dovedi copil{iria _acestui articol, să rea-
mintim darurile numeroase făcute de Bibes<,m. ,cind cu revăr
sările sau focurile ce des s'au întîmplat sub domnia lui. Pen-
tru a veni în ajutor nenorocirilor pricinuite în BucurcştI de
focul din 1847, n'a dat oare sfertul din lista civilă 2 ), zece
mii ele lei cîncl cu focul de la Iaşi, şase mii de lei pentru
victimele <lin Ploeşti, etc. ?
Nu c nevoc de a stărui; nu e însă lără interes ele a rea-
minti că acei care vroiau să micşoreze în 1848 modesta
'\ G1pătarea coroanei de Rege a fosL un Lrarnp în care guvernul a

compromis Dunărea romînă [VezI la Apendiciu scrisoarea către D-na.
Adam, publicată în Politică, Religiu11e. Duel, (Tipografia F. Gi:ibl fii, Bu-
-cureşti).
către D. Guizot, 7 Februarie 1848, şi B11l. of. No. HO ~i
1
) D. de Nion
79 din 1843.
PARTEA A DOA
listă civilă a Domnului 1: , - d-nii Rosetti şi Brătianu, - tură

aceeaşl care făcură să se voteze regelui Carol, de Camerile din
1881,-siluind Constituţiunea, - un apanagiu alcătuit de 12
moşii alese printre cele mai frumoase ale ţării" 2 ).
E adevărat că aceşti domni, - revoluţionarii îndîrjiţi din
18'1-H, - nu bănuiau că într'o zi vor fi slujitorii foarte smeriţî
ai unui Rege, nicî că Suveranii, care atuncî nu erau de cit
nişte tiranî, se vor preschimba, în oehii lor, într'un obiect
de slăvire 3 J.
ART. 7.- R.E8PONSAI31LlTATEA MINIŞTRILOR ŞI A TUTULOR

FUNCŢIONARILOR IN FUNCŢIA CE OCUPA.
IUspunderea miniştrilor fficca n<>folositoare pe a Capului

Statului ; a cere şi una şi alta, era a destăinui scopul urmă
rit, adică slăbirea puterii centrale, inagurarea domnii in-
trigii şi a dezordinii.
Totuşî, nu trebue să credem că în mintea tutulor acelor
care au priimit aeest articol, această egalitate căta să fie egală
pentru toate partidele. D. Ion Brătianu şi prietenii săi, de
pildă, ţinteau mai mult la răspunderea altora, şi au dovedit
aceasta. În 1876, ecl d'intîit1 act al ministerului, din care
el-lor fac parte, e să ceară Camerii punerea subt acuzaţiune
) Lista civilă a Domnului sc mişca între 700,0J0 şi 1,200,000 de lei,

1
cam vr'o 400,0C0 de francI.- Dărnicia Domnului era aşa de marc, şi

starea-i familiară atit de modesLă, în cit Camera din 1848 i votă un
supliment de 150,000 de lei. - A vedea D. de Nion.
') Legea fu violatri aLunci : apanagiul este opera partidului domni-
lor Rosetti-Brătianu. Moşiile care-l constitue fusese date de cei d'intîiii.
proprietari Mănăstirilor, adică menite pentru un scop de tol altul.
Statul secularizînd bunurile eclesiastice, guvernul s'a crezut în drept
de a dispune de aceste moşii.
Senatul a votat, suii imboldirea poporului ofiţial, f:îră a mai alerga
la scrutin. Un om, fostul primar al Cîmpulungului,-rudă a d-lui Ioan
Brătianu,-D. Nicolau, avu bărbăţia de a se opune energic la votul legii.
') D. C. Rosetti n'a scris oare in Romi1ml: «Tronul e altar" ?
RĂSVRĂTIREA DIN 1848 4:l9
a ministerului căzut, al cărui cap fusese D. Lascar Catargiu.

Pc loc, fostul prc~eclinte al Consiliului de m111iştrii ceru
insu-şI trimiterea sea şi a colegilor săi în faţa judecătorilor.
Dar în zada'.r ! Puternicii zilii nu nură să dea ministerului
din ajun triumful sigur al unei achităr\'. Seopul lor nu fusese
altul de cît să producft scandal prin această punere subt
ae11zaţium,.
In 1888, se schimbă scena: D. Brutianu cade subt repro-

baţiunea obştească, şi e silit sft lase locul unui minister con-
scrrntor. Se cere punerea d-sale şi a eolegilor el-sale subt
acuzaţiunc, şi Camera hotărăşte o anchetă despre actele ad-
ministraţiunii lor. Dar, în contra a cc făcuseră miniştrii din
18,(j, prietenii d-lui Brătianu luptă din răsputcrI ca să oprească
ancheta de a se sfirşi şi apoi ca să facă si'l lîe respinsă da-
rea în judecată.
Pentru a avea voiniceasca înfăţişare a ministerului Catargi,
în 18,fi, n'ar lî trebuit să le treacă prin euget mărturisirele
lftcu te ck eapul lor la Camerft, la 8 Aprilie I881- 1_
În cît despre rftspundcrea funcţionarilor, rnăslll'ft foarte
bună, ca era în liinţă. Toate actele domnii lui Bibescu arată
lupta-i în contra abuzurilor funcţionarilor ; şi D. BillecOl{ în-

stq,î, făcîntlu-şi o armă în contra Jomnului de unele dojenî
public făcute unui func~ionar, întăreşte faptul 2 i.
Vroiau oare să vorbească de răspunderea civilă 't Dar re-
eursul către Vodă, către Cameră, era cale deschisă orI cui
se simţea vfttămat, orI cui avea o reclamaţiune de făcut.
') uAţi văzut, Domnilor, că eu, cu toate ueorînduelile ce s'au facut,

- asăsiuate, procese scandalose, - am tăcut şi am luat toată răspun
derea numai cu speranţa că se va face revizuirea_,,_ Şedinţa Uamerii
din 1:i Aprilie 1884.- Vezi l'oliticiJ,, Ueligi11ne Duel, de Prinţul G. BIBESCU
(tip. F. Gobl fii).
•) A vedea Domuia lui Hibe:Jcu, t. I, p. 2i>7, şi mai jos hronologia
domnii lui Bibescu, care sfirşeşte acest volum.
440 PARTEA A DOA
-------- ----------------------
ART. 8.- LIRERTATEA ABSOLUTĂ A. TIPARULUI.
Nu cred să fie spirit luminat care să respingă aceastf1 li-

bertate, dacr1 prin libertatea presei se înţelege libertatea ele
a controla, de a discuta cinstit actele guvernului sau ma-
rele cestiuni politice şi sociale, dreptul de a face apel la Ca-
pul Statului sau la mila publică în ajutorul marelor neno-
rociri.
Dar dacă libertatea presei cală să fie o libertate neţărmu
rită, nechezăşuită, de trebue să cază'n desfrîu, atunc'î să ne
erte poetul Heliade, care asigur[t că libertatea presei nu poate
fi rău-făcătoare de cît pentru copiii întunericului 1), nu cre-
dem să fie spirit cuminte care s[t o priimească.
Guvernul provizoriu clin ltH8, n'a întîrziat ele altmintrel'î
să iacă experienţa acestei liberfaţ,î nemărginite. Citirea No.
10 din Pruncul romîn cată s[t li fost îndestul ca să-l lumi-
neze despre bine-facerile acestei liberU1ţi neţ[1rmurite 2 ).
În veci consccinţi cu ei înşişl, în această cestiunc ca şi în
cele-1-alte, toţi membrii răsvrătirii din 1848 au f{wut mai tîr-
ziu să fie acloptafft, - necinstindu-şi programul, - o res-
tringere la aceast[t libertate, în ceea cc se atinge ele Regele
şi ele lamiliilc domnitoar<i. Nu am dezaproba aeeast[1 rn[1-
sur[1; din eontra, ne pare r[tu numai cft ea nu se 'ntinde şi

la particulari, pe care ar trebui legile să-i ocroteasc[i mai
de aproapG în contra acelor loi ce trăesc din scandaluri.
ART. !) . .:.. ORI CE RECUMPENclĂ SĂ VINĂ DE LA PATRIE PLUN

REPHEZENTAN'J'll SĂI, IAl:-l NU DE LA DO:'IIN.
Acest articol, ca şi ccle-1-alk, întăreşte c:ug·etul bine înte-

meiat de a slăbi puterea. Articolul 6 ridica Domnului drep-
') Istoria reî11vi"erii rnmîllefti, de 1-1~:LIADE HÂDL,LESCU, p. 68.

') A se vedea la Apendiciu P1·1111cul romîn, No. 10, 1848.
tul de a fi generos; acesta vrea să-i ridice dreptul de răs

plătire. Reprezintanţii naţiunii le vor împarte!
Şi af;,a fiind, din sfărămăturile acestui articol făr[t viaţft,
partidul O-lor Rosetti-Ion Brătianu a ştiut să-şi facă o obîr-
şie de belşug, născocind recompensele naţionale, al căror a-
buz a dezechilibrat budgetelu, dar de care partidul s'a folosit
nu puţin.
Rftsplata naţională de altmintreli nu oprea pe nimeni sft
nu se dea drept un Cincinat: se priimea răsplata, ,;;i apoi,
lăsa omul cu limbă de moarte să lie dus la cimitir în dri-
cul sfiraeilor.
AHT. 10.-- DHEPTUL FIF-CĂHUI JUDET DE A-Si ALEGE DRE-

GĂTOIUI SĂI, DREPT CARE PURCEDE DIX DHEPTUL POPO-
LULUI lNTREG DE A-ŞI ALEGE DOMNUL.
Ff1r'a ne opri la descentralizarea care fu împinsă la extrem,

la desorganizarea ţ[trii, la talmeşbalmeşul ce căta s[t fie ur-
marea acestui articol, vom ari"ita numai c[t el dădea judeţul
întreg-, cu ţ[tranl cu to::, pc rnîna prop!'ietarilor l'elor mari,
eă el însemna a vîrî pc ascuns plebiscitul şi în alegerea Ca-
pului Statului şi în a funcţionarilor. Dar, cu acest sistem, ce
se lftcea doctrina dem0cratic[t care nu'ngădue plebiscitul?
A!{T. 11.--- GUARDĂ (sic) NATIONALĂ.
I se dft o puşcă pC11tru a apcira instituţiunile stabilite

fli la- nevoe pentru r,, le dărîmrt 1), întocmai dupft poveţile
poetutui lldiade 2 ), şi ale ziarului Eruncul 3 ).
AHT. 12.- EMAr-;CIPAREA MĂNĂSTIRILOH INCHINATE.
Ce le.;me sunt de deslegat cestiunile pe hîrtie şi ce lru-

moasi\ 'nfăţiţare are o lege serioasă decretafft în trei cuvinte!
) Vezi .lfemoriile lui Joseph l'rud'homme, de HENkl M01'NIEK,

1
'J J.,to,·ia ,·e-învierii rom'ÎIIP, p. 77.

1
) Prunc,,l romî1t, No. 10.
PARTEA A DOA
N'a trebuit mai mult legislatorului din 1848 pentru a de-

creta emanciparea mănăstirilor închinate. De giaha: acest
<lecret se lovea ele o cestiune ele politică internaţională.
în care D-lor nu erau volnici să se amestece. Cestiunea ele
altmintrel'f nu era noă; dar le venea la socoteală reînvieto-
rilor din 1H4H să uite că Bihcscu avusese nevoe de şase ani
de zile şi de o luptă ÎnYierşunaUt, atît în contra Sfintelor Lo-
curi, cit şi în contra Rusii şi Turciei, - pentru a feri ele a
se da afund interesele Bisericii şi ale ţării, pentru a scăpa
drepturile Statului 1). Numai zece ani mai tîrziu isbuti Vodă
Cuza, -- mulţumită unei loviri de Stat 2 ) - · pe cînd ţara se
bm·ura de o neatîrnare aproape desăvîrşită şi ele simpatia ce-
lor mai multe dintre marile Puteri, - să deslcge pentru
tot-cl'auna această cestiune a bunurilor mănflstirc~şti.
Legea clin 1H4-8 nu era deci de nicl tin folos; era a încerca
marea cu degetul, şi autorii acestui articol ştiau aceasta foarte
bine, dar scopul le era s[t aţîţe entusiasmul celor neştiutori,
m timpul lor şi în viitorime.
AH'!'. 13. - EMANCIPAREA CLĂCAŞILOR') CE SE FAC

PROPl-UETARI l'H.IN DESPĂGUBIRE.
lată în sfirşit o dorinţă de adevăratrt propăşire: e ecoul

unei nevoi adevărate, şi nu putem de cît să aplaudăm. Dar
ce uşurinţă şi ce nesocotinţă de a decreta ast-fcl aceastri e-
mancipare înainte eh~ a fi studiat toate părţile acestei cestiunl
1
1 VezI cestiunea Sfintelor Locuri, t. I, p. 60-137.
') Vezi t. I, p. 83 şi 84.
'I Claca, 1-IELIADE, Memorittri, p. 398, notă:
"Am vorbit adesea de clacă şi de clăcaşi: dar n'am rînduit încă pe
locuitorii 'Firii Hornîne,;;ti în clase, cu privinţă la raporturile lor în ce
priveşte proprietatea. 1n Tara Romînească locuitorii se împart în ade-
văra ţI proprietari, în embaticari, în clilcafi şi în chiriaşI sau proletari•
«Toţi înţeleg înţelesul vorbelor de proprietari, de chiriaşi sau prole-
tari; n'aYem a tălmăci de cit pe cele de embaticr,ri şi de cli:JcCJ{li.
"Embaticarii sunt proprietarii unei case sau unei plantaţ.iunI făcute
de căpetenie, înainte de a fi luat toate măsurile pentru apli-

carea ci! De aceea s'a 'ntîmplat cu această cestiune ceea ce
era lesne de prevăzut: Locotenenţa domnească a fftcut o za-
darnică încercare de a face să fie votat acest articol de o
comisiune de delegaţi trimi~i de ţăranI 1;-i proprietari 11.
pe moşia altuia, pe care au un drept veciinrc:, cu µlata unei 1111c1 sume

care nu se sue la mai mult de a zecea parte a intereselor valorii pămîn
Lului.
«Clăcaşii sunt \ăranii care au dreptul de a se bucura, pc moşia pe ca1·e
trfiesc, de no:\ pogoane de pămînt. pentru care n'a11 de pl:\tit de cit a-
proape sfertul a ce pl:\lesc cei ce 1111 sunt din acela:;; sat.
"Prin mmare, clăcaşii sunt proprietari a trei pftr\i sau a jumătate di11
pf1mîntul ce au. Aşa zi-~ii patriu(i de azi vor s,1-i llfUrrze de drept11rile de
c/11m1i sp,·e a-i.fa,·e de tot proleta,·i, 1-·ur a./i,·cl .w1 le ia :·ele t,·ei -~/e1·/,cl'i de pro-
p,-ittute ce Ic rt!cu11oaştc fegaai>.
') Doo-zeci de ani mai Lirziu, în 1876, atunc-i cînd ţăranul se :;;i făcuse
proprietar (prin legea din Maiu 1864), doă din persoanele însemnate în
rftsHfttirea din 11 Iunie. D-nii C. Hosetti şi Brălianu (Ion), crc!dincioşi
principiilor lor din 18.JH, puseserf1 în practică, ca mini~l1·ii în funcţiunP a
Domnului Carol ele Ilohenzolern. aţîţarea la ura intre cla~e. aţiţind pe
tf1ranul ce-~i lucreazft pftmîntul in contra proprietarului ce pune sfi
i se lucreze. Gm·ernul iib,rol al accslor do11111i dete acestei epoee
priYeliştea nepomenitft a unei părtinir'1 bine-voitoare, cinel cu hoţia a
şapte sute hectare, făptuită cu arma 'n mină, de nişte ţărani, din pămîn
tul unei moşii ,·ecine de ogorul lor.
Vezi scrisoarea ci\ tre D. K Costinescu, Bucureşti, 28 Septembrie 1886
p. bB. -Afacerea de la Breaza, în cartea: Po.iticiJ, Heligi1we, Duel, de Prin-
ţ ul GH. BIBESCU, (tip. F. Gtibl fii).
N. Tr.: Să reamintim declaraţiunea D-lui Vernescu în Cameră. Mem-

bru al unei comisiunl de cercetare a cauzelor unei mişcări ţărăneşti,
ce se arunca pe spinarea lui Cogălniceanu, D. Vernescu a spus Ca-
merei că aţî\ătorul era D. Hosetli. Cum ~e împacă aceasta cu mftsura
legii liberalilor în contra căreia s'a înălţat D. Opran în Senat, despl'e
tocmelile agricole, care oprea pe ţăranul liber să lucreze pentru pro-
prietar mai mult de cit atîtea zile? Ca să ne dfLm seama de ce D. Hosetti
trata pe ţfLran parc'ar fi fost încă un iobag, trebue să ne reamintim că
procedura socialiştilor a fost în veci despotică, că fiul D-lui Rosetti, Vin-
tilă, actualul director al Romî11ului s'a m[Lrturisit a fi socialist, şi că, arun-
cînd prin leg·e chiar, vrajba intre avuţi şi săraci, D. C. Rosetti îşi alcă
tuia o armată pentru viitor.- N. tr.
444 PARTEA A DOA
AHT. 14. - DESRO[llREA 'flGANJLOR PRIN' DESPĂGUBIHE
Desliinţarea
robiei t>ra de atunci un fapt împlinit.
Chiar din 1843, un număr însemnat de ţigani, avere a
proprietarilor, fuseseră sloboziţi din robie prin despăgubire,
şi desrobirea celor încă subt jug, se iăeea treptat. 'figanii
Statului fuseseră asemenea dcsrobiţL
In 1847 (legea <lin 13 Februarie) 1) «fură sloboziţi din robie
toţ\' ţiganii sfintei Mitropolii, ai episcopiilor şi ai tutulor mă
năstirilor şi mctoacelor de obşte, cum şi ai bisericilor şi ai
or1-c[Lruia alt aşezămînt public, fără deosebire, cite se află în

cuprinsul 'fării Romîneştin. De luă Bibescu, în privinţa ţig·a
nilor aparţinîml proprietarilor şi nesloboziţl încă, măsura de
a păşi treptat la a lor clcsrobirc, fu mînat de grija de a nu
se afla Vistieria în faţa a marr încurcăturr, nici societatea în
faţa primejdiei de care ar fi fost ameninţată, de s'ar fi grisit
o clasă de oamenr de odată aruncată în afară de starea-i de
mai 'nainte.
Nu asta fu grija membrilor răsvr[ttirii; nu văzură m exe-
cutarea gr[ibită a legii lui Bibescu de cît un mijloc de a-şL
crea ajutoare noi, şi tot de o-dată de a cuceri admiraţiunea
Europei şi a concetăţenilor lor. trecînd în ochii tutu!Ol' drept
clesfiinţătorii robiei.
În Romînia, generaţiunile ce au urmat cea din 184-8 au

fost aşa de bine amăgite de acest articol llin program, în cît
în 18g2,-lucrul nu pare de crezut,-un organ romîn, Yor-
bind de Titanii 2 ) din 1848, obştea că desfiinţarea robiei era
opera lor, şi chema asupra acestor semi-zei admiraţiunea con-
timporanilor!
Iată cum se scrie istoria!
'1 Vezi pagina 296 din acest volum.

2
1 Adevitrul din 12 Iunie lt!!l2.
ART. 15. - REPRESE;-.;TANT AL ŢĂRII LA CONSTANTINOPOLE

DINTHE RO:\llNi
Purtarea Capuchehaelor 1) cîncl cu anexiunea Bucovinii şi

a Basarabii înclritueşte pe deplin această dorinţă; dar poate
că n'ar fi aceasta o pricin[i îndestulătoare ele resvrătire.
ART. 16. - INSTRUCŢIE EGALA ŞI lNTH.EAGA PE:\TRU TOT

ROMlNUL DE AMlNDOi\ SEXELE.
\-oclă Bibcscu tocmai îşi înzeslrase ţara eu o lege despre

ÎnYăţfunîntul public, cu data de 2 Martie 1847 2 ) lege care co-
răspundea de sigur cu belşug la trebuinţele ţării.
Această lege intrase în făptuire, şi colegiul înfiinţat în Bu-
cureştT, cu concursul bine voitor al guvernului francez, îşr
deschisese cursurile în condiţiuni neaşteptate, cu o strălucire
ele care căta ele sig·nr să fie mîndru Principatul. În loc de
a urma opera începutf1, - opera de marc patriotism, - pis-
maşilor le pl[Lcu mai bine s[L o critice, s[L o lac[1 să cază, mai
bine de cît cate a-i aduce o îmbunătăţire oare-care. Legea nu

era ca isvorită de la Bibescu, şi nu era oare datri lozinca
a nu se lăsa nimic în picl'oare din cele ce făptuise acest
Domn? Grija cea mare nu era oare de a îndritui mişcarea din
1848?
Ca să ne întoarcem la articolul 16, el era în 1848 o utopie.
Este oare mai bun azr? Noi credem că nu vom intra în
adev[1r, în ce priveşte învăţămîntul public, ele cît în zioa în
care vom perde această furie ele învăţămînt înlreo, ţintind la
toate clasele societăţei, chiar şi la copile, în zioa în care vom
fi împuţinat numărul liceelor, pentru a da o parte mai mare
şcolilor profesionale. In aceea zi, vom avea mai puţine se-
') Titlul oficial al reprezentanţilor Statelor romîne la Constantinopol.

') V. t. I, p. 337-347, şi in acest volum, p. 209.
446 PAHTEA A DOA
cături
care si't se creaz[t bunl spre a face un deputat, dar
mai multe femei care să ştie sa-şi vază de gospodărie 1).
ART. ii. - DESF:IN'fAHEA llANGUBILOR TITrjLAl1E

CE NU AU FUNCŢII.
Această lege ne pare falşă Înlr'o ţară m care eapul Sta-

tului e Domn sau Reg·e 2 1, nelogicii şi turburătoare în Romînia
unde cine se scoală dimineaţa îţi furi't numele, fără ca să
fie vr'o lege care s[1-l oprească; rău făcătoare, căd ne e pi"t-
rerea că simţul aristocratic este un element ele vîrtoşie. de
tărie în lupta vieţii, că aristocraţia e o tărie pentru o Na-
ţiune ca şi pentrn un cap de Stai, fie că membrii ci aparţin

istorii, fie eă aparţin diplomaţii sau tiparului, ca şi acel Ion
Văcărescu, ministru al Domnului Bibl'Scu, eare ][1si1, ea tes-
tament, această frază:

Urmaşilor mei Vi'teăreşli,
Las voă moştenire,
Creşterea limbii romîneşti
ţ-i-a patriei cinstire.
ART. 18. - Dl~SFII:-.IŢAHEA PEDEPSEI DEGRĂDĂTOARE

CU BĂTAIA
Articol foarte moral, foarte uman; dar nicl o <lată nu a

fost mai des întrc~buinţată bălaia ele eît subt guvernul Dom-
') Un director de institut, D. VelC'scu, a povestit intr'o conferin\;'i

că tatăl unui i:;colar, întrebat de vroia ca fiul săf1 să urmeze cariera
literilor sau a ştiiri\elor, rf1spunse: .,E11 nu ftiu toate aste; cea ce -rroi, e
sil-rui faci pe fii'"i meu ministru".
') In Hominia, funcţionarul ce eşise din bofl"ie, punea înaintea ro,,.
tului său titlu vorba bi (ex, fost): astfel Marele Vistier ( Vel Vistiar), se
iscălea eşind din slujbă, bi- Vei Vestim· cut,we, fostul mare VisLier cutare.
Constituţiunea a desfiintat titlurile nobiliare: fii Domnitorului erau nu-
miţI allft daLă Domniţori, diminutiv clin Domn (LJomint/3. Princeps). Domnii,
cind erau numiţl şi nu aleşi, cînd erau in putinţă de a fi maziliţi, iar
nu aleşl pe viaţii, nu puteau constitui prin aceasta chiar o suverani-
tate; de aci urma că titlul se oprea la fii, netrecind la nepo\i.-Subt
regimul Fanarioţilor, fii de Domn (bei) erau numiţi Beizadea.
RĂSVRĂTlllEA DIN 1848 447
- - - - - - -------- - - - - - - - ·---
nilor Rosetti-Ion Brătianu, foşti membri ai guvernului din

184-~ 1).
ART. 19. - DESFIINŢAREA ATlT lN FAPTĂ CIT ŞI 1:11. YOHBĂ

A PEDEPSEI CU MOARTEA.
Pedeapsa eu moarte era în fapt desfiinţată. Au fost doă

osîndiri la moarte subt domnia lui Bibescu, şi nu s'a executat
nici unul din vinovaţi 2 1.
ART. 20.-ASEZAMINTE PENITENTIARE UNDE SĂ RE SPELE CEi

crmHNALi DE PACATELE LOR ŞI SA IEASA lMBUNATĂŢIŢL
Aceste îmbunătăţiri fusese de mai 'naintc propuse de M.

Florescu, ministrul lui Voclă-Bibescu; n'aveau deci meritul
de a fi ceva nou 3).
AllT. 21. -- EMANCIPAREA ISHAELIŢILOH ŞI DREPTUHI

POLITICE PENTRU OHi-CE cmIPATRIOT DE ALTA CREDINŢĂ.
De ar fi fiinţat acest articol în vr'o altă programă de cit cea

din 1848, autorii lui ar fi fost de mult desemnaţi urii gcnera-
ţiunilor viitoare. Simţimîntul naţional într'adevăr s'a arătat
în veci cu tărie opus emancipării şi egalităţii cerute de au-

torii răsvrătirii din 1848, lîind c[1 Israeliţii sunt în Romînia
în număr de aproape de patru sute de mii pentru o popu-
laţiune totală de mai puţin de şase milioane de suflete, şi
fiind că acest neam, - chiar din cauza num[Lrului şi însuşi

rilor sale comerciale netăgăduite,-este peste măsură cotro-
') D. Ion Brătianu a făcut la Cameri'1 mărlurisirl desăvîri;iite despre

modul său de a guverna. Le-am reamintit la p. 48!} a acestui volum.
') Nestrămutaţi în :;istemul lor de calomnie, membrii Locotenen\ii
domne.';iti învinuesc pe Bibescu de a fi în veci îngreuiat pedepsele, în
loc de a le uşura. (Jalba călre ~ul lan, cu data de n/ 15 August 1848.
11femol'iw•i îndr,-pU1toare, p. 56).- Vezi Hrouologia, la sfirşilul volumului.
') Yezl lncercrire etc, de D. N. BLARAMBERG,
448 PARTEA A DOA
pitor 1),--În 1867, D. C. Rosetti, îndrăsnind să prezinte Ca-

morii pe D. Montefiore, a aţîţat o răscoală. Poporul s'a dus
la sinagogă spre a o dărîma.
AHT. 22.- CONVOCAREA lNDATA A UNEI ADL'NANTE GENE-

HALE EXTRAOllDINARE CONSTITUANTE ALESE, SPRE A llE-
PRESENTA TOATE INTERESELE SAU MESERIILE NAŢIEI, CARE
VA FI DATOARE A FACE CONSTITU'fIA ŢĂRII PE TEMEIUL
ACESTOR 21. ARTICOLE DECRETATE DE POPOLUL ROMlN.
Adunarea n'a l'ost nicT o dată convocată. Nicolae Bălcescu

ne dă raţiunile acestui fapt, pe care le confirmă lămuririle
ce ne dau DD. C. Rosetti şi I-Ieliade.
((Guvernul, scrie Bălcescu 2 ), nu mai putea cere nimic în
numele revoluţiunii ; nu mai putea vorbi în numele drep-
tului revoluţionar ; se supusese ; căta să, aştepte tot de la
buna-voin(.a ,Sultanului. Locotenenţa, ştia foarte bine a-
ceasta, căci n'a vrut să convoace Oonstitiwnta înainte de a
fi dobîndit VOIA DE LA CONSTANTINOPOL. ..... »
In alte termene, drepturile, însuşirile de veacurr în care
Romînii fuseseră reaşezaţr prin tractatul de la Andrianopol
(1829), SUVERANITATEA STATULUI pe care Bibescu o fe-
rise de atingere cu preţul a atîtor lupte, recăzuseră 1N ~111-
NILE TURCILOR! Prin ce nenoroc al soartei ·1
Scrisorile D-lor C. Rosetti, Heliade şi Bălcescu o să ne spue
aceasta.
D. O. Rosetti către D._ J. Ghica.

HO Iulie 12 August 18~8 ')
ccDupăo stăruinţă a Turcilor de 10 zile, dacă nu va fi ş1

ccmai mult, s'a ales un g·uvern <le 6 membrii sub numele de
') Sunt în maioritate în patru judeţe din Rominia.

') Bălcescu către A. Golescu, scrisoarea din 4- Martie 1860. (A1ni11til"i
di11 i'ribegie, de D. J. GHICA, p. 486).
') D. Rosetti către D. .J. Ghica. Âminth-T din p,·ibegie de .J. GHICA, p. 4:8.
HĂSVRĂTIHEA Dl~ 18!8 44,9
cc Locotenenţă Domnească; si't liisăm că şi aci a fost o esca-

« matorie. Acest guvern, îndati't clupă cererea prin grai(1 al u-
" nui Tinghir-Efencli, trimisul lui Solciman-Paşa, carele a în-
ccduplccat şi pe cei-1-alţ.i, Locotenenţa a făcut o publicaţie în
cccarc zice:
(( LEf:l NOUVELLES INSTITUTIONS DEMANDI~EB par le peuple
« Valaque, ne seront en vigueur QU'APilJ~S L'APPROBATIO."'l'
"de S. E. Suleiman-Pacha el la SANCTiON de 8. M. le

Sullann.
«Ce să facem noi ? să-i dăm jos şi subt judecată, se face
«istoric mare pe cîmpul Filaretului; dar adunînd după obi-
" ceiul ce avem, vre-o 6-7 mii oameni, îi aduserăm clin vorbă
«şi protestară în potriva acelei proelamaţii. Apoi Jiin<l că So-
«lt'iman-Pasa a cerut ca negreşit să f1c aleşI numai trei mem-
« bri şi numai din miniştrii, se alese îndată N. Golcscu, Eliad
«şi Tel1; şi poporul veni la palat şi le zise: «Nu aveţl voe să
«înstrilinaţl nici unul din drepturile noastre, căcI la dinpotrivă
«noi vom protesta şi nu vom recunoaşte acea lucraren.
«Peste cîte-va ceasmI clupi'L aceasta, acest nou guvern re-
«publică acea al'urisitrt proclamaţie, însă trage numai 6 exem-
c<plare.
«Noi dar, ca să nu perdem tot ce avem mai scump, um-
«hlăm acum să facem un protest clin partea poprului, iscălit,
ccprin care să anulăm ACEA HlRTIE NENOl10CITJ\.
dată, dragul meu, trista stare în care ne aflăm. Sileşte-te
cc tu cel puţin să scapI biata ţară, Ci\.Cl NOI SUNTEM TICALOŞII
«TICĂLOŞILOR.u
Scrisoarea lui Heliade către Negulici.

15/27 Ma1·tie 1851.
«Viu la venirea D-lui Tînghir în capitală, la schimbarea

«guvernului provizoriu în locotenenţă şi la hîrtia ce a cerut
c< D. Tînghir de la locotenenţă de a publica, di nouele legiuirl
29
460 · PAHTF.A A DOA
«nu vor avea deplină vigoare de cit după aprobaţia şi î11-

«tdrirea M. Sale Sultanului.
"Arătaci lucrul cum s'a fiicut, "nici maI mult nici mai
ccpuţin; şi că
MAJOHITATEA COMITETULUI REVOLUTIONAH CE
ccCU ADEVi\.RAT GUVEHNA, a aflat eu cale a se priirni de a
«se publica acea hîrtie în trei exemplare, şi fără a se
cctrece la dosar (delă). Un exemplar s'a lipit pe zidul de
cela Sărindar, unde n'a stat nici o oră, alt exemplar s'a
«dat D-lui Tinghir a-l trimete la Suleiman-Paşa, şi al treilea
cel-a ţinut Locotenenţa. Poporul a protestat, fără însă a în-
«crimina Locotenenţa; căci nu era ea culpa-bilă, ci majori-
cetatea contiletuli,i reiioluţionar, şi mai vîrtos D-l Tel1 votase
«contra de a priimi vererea D-lui Tinghir. D. Roset care făcea
ccparte din comitetul guvernatm· şi ştia pc cine cu aclev[irat
«săîncrimineze llespt·c priimirca acestui aut, încriminează în
«Pruncul anume Locotenenţa unde D. Tel1 era eu totul
ccinocent. » 1
).
Scrisoarea lui N. Bălcescu ccitre A. Golescu ~)
TfiADUCERF.
4 Mari ie 1850.
Nicolae Bi:'tlcescu ne aratr1 asemenea cc gîndea el ele a-

ceastă întîmplare într'o scrisoare adrcsatt'1 lui A. Golescu.
ccLocolenen(a, ca dur de suire pe tron, .JERTFI. printr'un
«act public dat lui Si,leyman, AUTONOMIA ŢĂHIÎ, cu toată
«opunerea noastră. Fraţii tăi îşi au asemenea partea în a-
«ceastă faptă ncnorocitrt. De atunci, revoluţiunea politic[t l'u
«jertlitft şi părăsită, precum fusese mai 'naintc revoluţiunea
ccsocială; căcI, precum ţi'arn spus-o, dreptul noslru de a face
<• revoluţiunea nu era alt-ceva de eît dreptul de autonomie.
') Scn:,1•01·; din exil ale lui JI,liude de LOClJSTEArrn, p. 90.

') Amintiri din Pribe,q1r, rle ION GmcA, p. 48fl.
nĂSVRĂTIRF.A DIN 1848 45[
- - - - - - - - - - - - - - - - - - ~ - --- ----·------
«Cite-va zile mai tîrziu, mă· aflam la Constantinopol, şi, vor-

«bind cu Cor 1), rostii ouvîntul de revoluţiune: cc Nu mai pu-
«teţi reclamn, îmi zise ci, în numele revoluţiunei. Acum că
« v'aţl supus, nu mai puteţi vorbi în numele dreptului re-

«volu(ionar.
ccCată să aşteptaţi tot, după
chiar declararea guvernului
«vostru, de la buna-,1 oinţa
Sultanului. Avea dreptate. Vezi
«bine că Suleiman-paşa şi Locotenenţa, iar nu Fuat, au dc-
« borît revoluţiunea. Acesta n'a făcut de cit să puc un caima-
«cam în locul celor trei Locotenenţi. Revoluţiunea nu mai
« fiinţa. Locotenenţa ştia foarte bine acrnsta, căcl n'a vrut să
«convoace Arlunarea, înainte ele a 11 dobîndit voe de la Con-
«stantinopol.>i
;\şa dar: ACEL NENOROC AL SOARTEI, era răsvrătirea clin
1848, şi autorii pretinsei MIŞCi\nl DE HEINVIEHE erau aceiaşi

care trîntiserf1 la pidoarde Sultanului autonomia ţării, Su-
veranitatea Statului.
Cc jalnic sfir:::it pentru ac:;cşti oamcn'î şi cc privelişte ne
înf[1ţişcazr, ! C. Rosetti învinueşte pc Heliade; Heliaclc la rîn-
du-i învinueşte pe Rosetti şi maioritatea comitetului revolu-
ţionar; caută s[1 cureţe pe Tell făr[1 a isbuti a SL' clesvino-
văţi însuşI.
În slîrşit Bălcescu învinovăţeşte pe Goleşti 21.

Şi, fapt plin ele învă\ămînt, nici unul din aceşti oameni nu se
gîncleştc s[1 se lepede de postul s[1u, motidndu-ş'î demisia, nici
chiar D. C. Hosctti, care totuşi a aţîţat poporul, după obiceiul
nostru, scrie insu-şi, şi I-a adus si:i proteste în contra acestei
trădări.
Nicr oclatr, poale strig[1t11l lui Taeit nu ,a 11 fost mai ade-

vărat: Omnfo serviliter pro dominatione.
') lnLîiul dragoman al Por\ii.

') N. Golescu c·ompu1w:i cu lleliacle ,;:i Telt Loeolenen\a domnea~crL_
PARTEA A UOA
Şi slugărnicia a trecut aşa ele bine, pentru ac-eştI nenoro-

ciţT, în stare de obiceiu, setea lor de a păstra puterea e aşa
de mare în eît nu mai au conştiinţă de cc fac. Intră Sulei-
man-pa~a în Bucure,;;ti? Pun pe poporul Capitalei să strige:
Tr[tiască Sultanul, SUVERANUL NOSTRU! slrigăt la care Fuad-
paşa va şti sr\ răspunză la rn125 Septembrie, în cvartirul ge-
neral din BucureştT, cînd va iace cunoscut ţ[trii voinţa Pa-
dişahului, prin aceentuarea acestor vorbe: «Sultanul stăpînul
meu ŞI AL VOSTRU» Reprezentantul Sultanului anunţă el
1).
intrarea trupelor pe teritoriul romîn? Locotenenta, în delă

sarea-i de sine, nu găseşte alte cuvinte de mîngîere ele spus
naţiunei, în proclamarea-i fără viaţă de la 11:} Iulie, ele cit
acestea: trupele intră, nu cu cuget vrăjmăşesc, Ul MAI cu unic
scop de a protege anticele drepturi şi instituţii ule ţării; ....
iar de altă parte guvernul v[t roagă să nu uitaţ'î că Înalta
Poartă are pentru voi simţiminle părinteşti. Lui Suleiman-
paşa, Locotenenţa exprimă PĂREREA DE RĂU pc.ntru violarea
teritoriului. Şi iată tot. Nicl un cuvînt de indignare, nid un sim-
ţimînt de mîndrie nl\ţională; tot puterea cu preţul slugărniciei.
Mai tîrziu, aceste dureri, aceste ruşini, aceste nenorocirI
aduse asupra ţării, au însut1at oare un simţimînt de căinţ[i
celor ce le-au pricinuit ·1
Nu, Heliade o spune lămurit:
«N'avetn a ne plinge de căderea mişcărei, ci de intriaile
dintre noi. De ne-am hotc'irit să vorbim de d'insele, o fa-
cem pentru a. lumina pe fraţii noştri, şi pentru a nu-i
lăsa pra.dă aceloraş intrigi care, pornind din afară, se
întind pînă în rărunchi'i naţiunii, pinii. în părţile ei cele
mai nobile şi mai vitale, pî11ă în l inerelul ei. Si ială cum
Rusia, prin consulul său, ţine pe Mavros, pe Odobescu t,ji
') Memoriu i11d,·ept,Uor al revoluţiei ro,uîne, p. 2~. Vezi la Apendiciu.
2) Memorii, ele lleliaele năelulcscu, p. 218 i;;i 21 U 1.în fr:in\uze';lte).
'i Menu,rii, ele lleliaele Hădule~cu, p, 218 ~i 219 (în fran\trne';'t<').
BiSVRATIREA DIN 1848
pe ai lor; 111avro.~ tîrăşte după dînsul pe g~·nerile său Jon

Ghica şi pe Cîmpineanu; Odobescu, Cîmpineanu şi Jon
Ghica îmboldesc pe Creţuleşti, pe Rosetti, pe Brătianu şi
pe alţii; aceştia unindu-se cu cei d'întiiu, trag o parte din
f.inerime, şi tinerimea fără experienţă şi plină de foc, cade
in greşeli fără leac. Adică, tîrîţi unii de alţii, am sfîrşit,
ca toate popoarele, prin a face, fără a şti, placul duşma
nilor noştri)) 1 )
Cu_ toate acestea, cu toată aqeastă dărăpănare a mişcărei,
mai auzim pe nişte neştiutori, a<lmirator'i, orl-ce ar fi, ai le-
gendei, afîrmînd că mişcarea <lin 1848 a aruncat sămînţa
viitorului Romîniei!
Răsvrătirea n'a <lat. vai! alt rod de cît Balta-Liman. Acei
care au înavuţit dinadins legenda lor cu acest anahronism, au
găsit bun, - stăruitori în principiile lor, - să facă abstracţiune
<le Istoric. Le vom aminti în treacăt că nimeni nu putea pre-
vede, la 11123 Iunie 181~8, că prinţul Ludovic-Napoleon se
va face împărat, şi că lui i va datori Romînia fiinţarea sea 2 )
ca Stat liber. Mai mult înc[i, nimeni nu va vrea să creadă
că acel din răsvrătiţii romîni din 184H care, în 1853, a fost
compromis în încercarea ele omor de la Opera-Comică în-
dreptată în contra vieţii lui Napoleon al III-ea, putea să ghi-
cească ceea ce Împ[tratul va face în 1856 pentru Romînia 3 ).
1) Me11101·ii despre Istoria Reluviei·ii romîne sau despre faptele din 1848 sclvîr-
fite în Ţ,11·a-Ro111î11Pasc,l, de I. l·IELIADF. RADULESCU, p. R96. Paris. Librăria
propagandei democratice 1;<i sociale europene, 1, rue des Bons-Enfants,
1851.-Vezi Sc,risori din Exil p. 254, scrisoarea către d-na Heliade, şi p.
271, scrisoarea, de cea mai mare insemnătate, către Magheru.- N. t,·.
') V. şi Dervis-pa~a către Heliade, in 18b4. -- Vezi Scrisori din Exi!iu,
p. ROL
'J Russo LOCUSTEANU, p. 29. Sc,-iso,·i di11 Exlli1t: «Sakarea noastră o
suntem datori Franţii.u
Scl"i8oarea lui lleliade c,1tre Gr,ldiqteanu.
Chio, 27/9 Iunie 1853.
«Mi-a prirut rM1 de cite îmi scrii de Brlllianu, nu pentru un individ,
ci pentru cfi acest individ e Romin, 1;<i n'a~ fi vrut Rominii să figureze in
454: PARTEA A D0A
De sig·ur nu-i g-reşala d-lor dacă Romînia şi-a datorit, m 1856,

mîntuirea lui Napoleon şi Franţii I).
astfel de cause întemeiate pe scîndurl putrede. Nu 7tiu cc sa zic de oa-

menii ă 7 tia Cînd în ţară Muscalii voiau la 48 să ne arate de demagogi, de
socia!i 7ti, de comunişti, ci î7i punea toate puterile a figura acolo unde
se forţa a adeveri calomniile muscăle~tr, şi din ţară pînă la 185H, un :;;it
au faptele lor şi aceia,;;i consecinţă.
«Oind Muscalii, sau Tarul astăzi ar voi să se facă lurburărI în Franţa,
spre a împedica pe Nap~l~on de ai· se opune în Orient, oamenii ă,:;tia tot
în astfel de comploturi 7i intrige î:;;i băg[i nasul. Orbi sunt? ';'Î dac[i sunt
orbl, nu cumva oare sunt din sistemă astfel'?» Scrisori diu exil ale lui
HELIADE v. Russo-L0CUSTEAl''U p. 229.
1
J Nota 31 de Russo-L0CUSTEANU, Scl'isori di11 Exil, p. 674.
«lmpăratul se prepara atunci a face resbel Rusiei spre a o bCOate
din pămîntd nostru, pe care-l ocupase la nJ Iunie în scop de a nu
mai eşi; şi cînd noă trebuia să ne flă scumpă viaţa unui potentat, care
venia să ne scape ţara şi nationalitatea de pcire, se găsiau Rominl a
atenta la zilele aceluia de a căruia existenţă depindea fiinţa noastră
ca naţie liberă 7i a face trebile colosului de Nord. Erau aceia,:;I oameni
care la 184'3 serviau fără :;;tirea lor pe Rusia în ţară, tramind înlocuirea
lui Heliade şi Teii la guvern cu Odobescu şi Solomon, uneltele Czarului;
~i tot ei continuau a aduce aceleea 7'i servicii, afară din ţară, imperiului
cotropitor de popoli i;;i distrugător de naţionalităţI, dind Mi:;;cării noa-
stre candide o coloarc de sînge, tot-d'auna fără să- 7i dea searp.â· de
consecuenţe, fării să ~tie ce fac.o
CAPITOLL'L V
CONCLUZIUNE
Mişcarea clin 18-t8, în afară de partea cc am recunoscut a

entuziasmului ~i sincerităţii, are o cauz[i nu atît de nobilă ca
act-a pe care autorii ei se îneume\esc a-i da în faţa posteri-
tăţii. Un spirit pătrunză_tor o va descoperi, citind această
npcr[i, în patriotismul şi chiar în prea marele liberalism al
eelui d'intîiu Domn ales de naţiune.
Ne lămurim ideea:
Precum la Yiena, «recunosc:înd tlistinselc ealităţt ale M.
Sale»,- scria confi.deuţial D. Philippsborn :.\Irtri(j Sale, - "Şi
"simţimintclc-1 înalte, lumea cerceta do1·inţa cc :.\Irlria fa
"arătase, la suirea-I pc tron, de a păşi repede la reformă, tic
"a nu şov[ii clin aceast[i cale, orI-ce ar ll. şi zicea că, ţinînd la
«aceasta eu o stăruinţă rară, nu a luat sfaturi ele cît de la
"nobilele-I inspiraţii .... , totuşi lumea era înclinat[i să creadă
"că :.\1iiria Sa s':-t prea grăbit» 1); precum pentru cabinetul din
Sin-Petersburg, «Bibescu nu era destul de ascultător, şi re-
formele Lui însullau neîncredere» 2 ), tot ast-fel, pentru d-nii
regeneratori, Alesul din 18i3 tindea prea nrnlt a regenera ...
făr[i dînşii.
Nu se g·îndir[i să-l dea jos, ci s[t facă să slujească la pia-
') Scrisoarea D-lui Philippsborn, agent al lui Vodă Bibescu pe lingll. gu-
vernul austriac, către 1\-1. Sa. (Vezi Corospo11de11ţa gnierali1 diplomaticiJ, t. 1,
pagina 255).
'1 D. de Nion d1tre D. Guizot, scrisoare din 22 Iulie 11:H7. (Arhivele
111i11isleruh,l afacerilor strr1ine, Paris).
456 PARTEA A DOA
nurile lor experienţa Lui, luminile Lui şi prestigiul 1i de care

se bucura în străinătate. l\lomentul le păru priincios pentrn
a se cocoţa la putere printr'o iapt[t îndrăsneaţă, pentru a
răpi Domnului fala reformelor cc fusese desăvîrşite, - ca
desfiinţarea robiei, - sau a celor ce erau gata să fie supuse
Camerei, - ca impozitul peste toţI, - şi pentru a-şl asigura
un viitor politic năseocindu-şi un drept la recunoştinţa 'fărei.
ÎnşelaţI în nădăjduirile lor, exilaţT, ei îşi puseră în gîncl,
cu o mare cutezanţă, ideea de a face să slujească ambiţiunei
lor chiar nenoroeirile ef' nebunia şi trădările lor adusescrii.
Între proiect şi făptuire era o prăpastie: obrăznicia şi ca-
lomnia o umplură. Pentru a se ajunge la acest scop, trc-
huea să fie vrăjiţI Domnul şi Domnia Lui. Această între-
prindere isbuti : - <'a va fi trăit aproape o jumritate de
veae.
De n'ar fi acPast[t manopcr[t în contra lui Bibescu nu-
mai urmarea unor calcule nem[1rturisitl', d'ar fi adevărate
toate învinuirile ce I-au fost aduse, istoria n'ar putea nici
odată fi îndestul de asprft pentru oamenii din 11 Junie, care
de o parte învinuiau pc Bibescu ele crime închipuite, ele alta
îl rugau stt nu-i păr[1seasdt şi să pi"tstrew puterea.
Pentru onoarea chiar a membrilor răsvrătirci, e o fericire
că documentele noastre, actele şi m[trturisirile lor să fi pro-
bat că învinuirile lor nu erau de cit calomnii.

Este totuşi interesant de a vedea pc Boleac adăogînd o
probă la toate cele pînrt aci aduse, - pe Bolcac, unul din
membrii cei mai îndîrjiţi ai rusvrătirii, duşman pc faţă al
Domnului pe care l-a calomniat în scrierile sale cu o patim[1
şi un spirit ele partidă pe care ne-a fost cu atît mai lesne să
le dăm de g-ol 2 ), cu cit erau mai puţin cumpătate. Acela,;;
') «Reu:;,ise a răsturna pe un Domn (fiibescu) încongiurat de prestigiu».

l-lELIADE, Scrisor; din exil, p. 26H.
'1 Dm.;nia lui Rihe_.c,,, p. lllH-141, l. 1.
llĂSVnĂTIREA DIN 1848 457
- - - - - - - - ----------·- -
Bolcac ;1) însă, încuminţit de timp, după ec înv[tţă prin studiu,

o rupse cu coreligionarii sfii politicT. şi merse să îng·cnunclw,
în 1873, pc mormintul r[tposatului Domn, şi-şi mărturisi c11
lcalitatc răUteirile şi dtinţa.
«Fie'i ţ[trîna uşoară şi rnemol'ia lui eternă în istol'ia Pa-
triei Aceluia care a înălţat palri11tismul romîn mai presus ci(•
toate, care a rechemat imaginea lui Mihai Viteazu pe tl'onul
Rom iniei, care a restabilit - toate monumentele gloriei stră
bune, ca alt Justinian, care, ca maro orator în Camera ro-
mîn[1 şi ca mare domnitor pe tronul Romîniei. a făcut fală Pa-
tl'iei Sale cu· !;ftlinţa Sa, cu talentul Său, cu cloquinţa t;a şi eu
largeţile sale.
«:\1ărit fle numele lui Bibescu-Vodă.
Constatăm cu bucurie d1 în zilele n0astrc, un scriitor, D. X('.-

nopol, membru al Academiei romîne, nu s'a sfiit de a dovedi
un simţimînt de mînclrio naţională c·are la mulţi alţl a lipsit.
Istoric prin ştiinţa sa, prin ncatîrnarca condeiului s[1u, pr;n
c('reet[trilc-i conştiinţioas<', pl'in vederilc-i înalte, el. Xenopol
a înţeles c[t binele ec faee un D01J1n Tărei Sale, r[tmîne a-
verea Naţi11nei, c[t-i îrnliogăţeţle istoria, c,ă el este o moşte
nire pe care nimeni n'are dreptul să i-o fure. ~i el-sa a ju-
decat domnia lui Bibescu dup[1 aete; a c1·ezut că trebuea să
privească mai mult la reformele pînă atunci făptuite, sau în
ajunul ele a fi rrtptuite, şi mai puţin la cele ce rămîneau de
îrnleplinit în momentul în care Domnul părăsi puterea; că
era drt>pt ele a ţine s<:amă de starea puţin înaintată a civi-
iizaţiunei Prineipatelor romîne în 1848, an ce este pentru
noi ca faptul zilei în lire; seam[t ele picllicele puse neincctat

ori-cărei propăşiri ele către deprinderea în rău, intriga, ea-
') Boleac este unul din cei cc au isddit protestarea adresată in Fe-
bruarie 184\) de autorii rf1~nf1lirii de la 11 Iunie 1848, cf1trc lnalla l'oarui,
Anglia, Austria, Franţa şi Prusia.
') Vezi 'l'rump,ta C,erpuţilor. -- l\lai yezi la ApC'nd:ciu o prescurtare a
Yieţei Domnului ele c,1lre Uolcac î11 1',·0111,,et<1 C<trpriţilor.
458 PAnTEA A DOA
lomnia: seamă de ncvoea de a 'nconjura mii ele pl'ctcnţiunT,

mii de susceptibilităţl; seam[L <le datoria de a nu nemulţumi
pc Puterile Suzerane şi ocrotitoa1·c pînă în pundul de a le
da un prilej de intervenire ar111ati'1; scarn[1 de datoria de a
arăta în mărimea ci partea de munc[1 şi de lupte de lic-ce
zi, de lic-ce oră, a acestui Domn liberal, care însu-şl le a-
ratei lui Kisseleff într'o scrisoare în care se întipăreşte un
simţimînt de adind1 amărikîune 1,. E lesne de a învinui,
scrie Domnul, d11d vrei să zmi sub ochi, înrciindu-le, rănile
unei st•cielăţl (!fi care oare n'are pe ale snle '?) pentru a a-
runca o vină guvernului, fărci ci ţi11c seamă nici de irnbu-
ndtăţirile ce el le vn fi adus, nici de ostenelile şi de jertfele
ce-i vor fi costal, nici de mcirginiiele mijloace ce are amină ~1.
În scurt: 1. ~lişcarca din 1H/4-H, s[Lvîr,;;it[L în condiţiunile pe

earc Ic-am studiat pîn[1 acuma, şi care, dup[1 o trag-ere de
moarte de noă-zed şi cine"i de zile, s'a pr[1huşit la Balta-Liman,
c o curată nebunie 3 );
'J Bibescu către Kisseleff, llreaza, Iii August 181i, t. J, p. nlO-Hrn.

'I AceC'aşi
scrisoare. « Oe l~ r1,:e1,t µ1111ct ti-ebue să plece ci11e-1iu, seric Dom-
nul, de vrea să fle drept, c-a s[t se rostească despre administraţinnea
mea; şi dacit, ori-care• ar fi greutăţile poziţiunei mele, am ajus s[L pun
oare-şi care frîu pornirilor celor rele, a~a în eit sfr nu mai îndrftznească
lumea a se dedea lor cu nerui;;inarea ele alt:t dată; dacă, în mijlocul acelei
corupţiuni de care suntem învinui\i, :im ,:;tiut sft fnc să fle respectată
puterea, pftstrînd-o, nu voiu. zice numai curată de ori-ce mînjire, ci la
adăpost ele ori ,;;i C"are brrnuiali"t: clacă, cu toate cft silit la unele cruţări
pe care le-am amintit mai sus, m'am \inut iu lot-d'auna in hotare po·
trivite ast-lel în cit nimenea sft nu se îndoiască că în cazul unui delict
învederat ce mi-ar ajunge la cuno~tinţ:L, uici o consider,Lţiuuc 1,u m'ar
opri s[1 rac ceea-ce datoria ar cere; dacf1 prin mijloace de nimic, care
alt:1 dată nu dădeau nici un rod, am putut da naştere la is,·oare noi de
bun[1 stare şi ajunge la resultate la care cu greu numai s'ar da creză
mînt, socot c[1 ;ir fl nedrept cel care n'ar vrea s:1 recunoască că este
oare şI c:n·e merit iu toate acestea,,_
'J A vedea toate citaţiile_ ce ,im împrumutat tle la DD-nii Heliarlc, D.
Ghica, N. Bălcescu. C. Rosetti, Ion Ghica, Locusteanu, Zosima, Gr. Grf1-
dişteanu, A. G. Golcscu, membrii r1isvrf1tirei din Hl4·(
RĂSVHĂTIREA DIN 1848 469
2. Lăsîncl, cu deplinătate de ştiinţă I), ţara pradă anarhiei,

abclicîncl AUTONOMIA, SUVERANITATEA STATULUI în mîinile
Sultanului 2), cleschizîncl invaziunei 3 ) porţile hotarelor noas-
tre, făcînclu-se vinovată ele vărsarea de sînge rominesc 4), răs
vrătirea a făptuit o crimă în contra Patriei 5).
Vinovaţii, pentru a se îndritui, au falşificat istoria; am re-
întemeiat, pe documente, adevărul istoric.
1
Vezi p. 41:l a acestui volum.
)
2
Vezi p. 4½6-451, cap. IV, partea 2-a a acestui volum.
)
') Vezl în acest volum a doa parte a capitolului 1-iu.- Vezi Istoria rc-
î11vierei, p. 296-299 şi p. ll81.
•) Vezi p. ::18::1, cap. 1-iu, a doa parte a acestui volum.
') Protestarea aşa zisului popor romin în Cimpul Libertăţei, \JO Iulie
1 August) 1848, este o provocare către Poartă, (Vezt acest act la Apen-
diciu). - Să reamintim aci articolul i>, care zice apriat următoarele:
«Că orI-ce Romîn va unelti, sau va CONTRIBUI CA SĂ ADUCĂ ARMII
STREINE ÎN ŢAR!, SAU CA SĂ OPREASCĂ MAI MULTĂ VREME PE CELE A-
DUSE, PERDE DREPTUL DE ROMÎN, ESTE DECLARAT DE VRĂJMAŞ AL SO-
CIETĂŢII ŞI PRIN URMARE .NU MAI ESISTĂ LEGI PENTRU DÎNSUL.»
Răsvrătiţii din 1848 rosteau înşi-~T. în acest articol, pedeapsa ce tre-
buea datr1 pentru aceast[1 crim[1 în contra Patriei.
A TREIA PARTE
DE LA 1849 LA 1859
REZUi\lAT PE SCURT
CAPITOLUL 1-iu
Urmr1rile răsvrătirei clin 1848 -Clauzele convenţiu11ci ele la Balta-Liman,

1-i(i 1\laiu 1849.
Domni noi numiţi ele Poartă şi llusia: D. Ştirbei în 'j'ara-Homînească, şi
Grigore Ghica în MolcloYa.
Răsboiul din Crimca. - Hui:sii inlri't din nou în Principate (;I Iulie
185H). - Ştirbei şi Ghica părăsesc Bucureştiul şi laşi şi se întorc în
capilal;L după plecarea onstelor Tarului. - Austriacii ':'i Turcii î11
Principate.
Luarea l\Jalakorului (8 Septembrie 1-66). Predarea 8ebaslopolului.--Con-
gre•;ul din Paris. - l\evoea unei reorganizări a 'fării-Homineşli şi n
Moklo,·ei. -· Numirea unei comisiuni europene care ya merge în Prin-
cipate spre a se lămuri cle,;,pre dorinţele populătiunilor în ce priveşte
organizarea lor clel1nitivă.
Sfaturi d:tte ele \'odr1-Bibescu ginerelui sr1u colonelul Florescu. în ce
privea purtarm de :t\"ut, clorin(ele ele nrr1tat. -Ln st"iri:-irea puterilor
Dumuilur Ştirbei i:-i Gr. Gh;ea, l'oarla nunw';'te Cainrnc;imi in Tara Ho-
mîneascr1 pe VO(\:i-Ghica depus i11 18t2, ~i în ~Iolcl,l\·a pe i\l. Vog-ori-
des.- Sosirea comi,;arilor. -- l.n !'ari,; VoclrL-13ibescu se sluje,;;te ele in-
riurirPa sa pe lingr1 lmpr1ratul Napoleon i:-i pe ling-i"1 miniştrii săi în fo.
!osul 'Prei Sale. -Drepturile Uomînilor.-Hi"1spunsul lui Ioan Florescu
către \'odi"1-Uibescu (8,20 Ianuarie 185Î).-Scrisoarc clespre slaren Eu-
ropei şi a l'rincipatelor (D August U:li:17 J -Scrisoarea lui Voclă-Bibescu
către Contele Walewski (HO Septembrie 1tif>7).-EI pleacă la Uucurei;lli.
- Cuvintările Sale la Craiova :;;i la Uucure:;sli. - Cuvintarea Sa la Di-
vanul ad /wc întrunit la HO Septembre 18â7: El aralft dorinţele de că
petenie ce sunt de a:;;ternut în l'a\a Congl'Csului european.
HăsvnHirea 1) clin 1848 avusese drept urmări o anarhie de

noă-zed şi 0incI de zile, o îndoitri năvi"dire stri"tină 2!, con-
venţiunea din Balta-Liman '1), care dc<lea Tara Homîneasdt
înapoi cu <loă-zecI r;;i trei de anT, pierderea autonomiei sale
') Vezi eap. 1-i(1 din partea a doa a acestui volum.

) Idem.
2
') Idem,
46-i PAIITEA A TREIA- 18!\J--185!)
predate Porţii de guvernul răsvrălirei 1), şi o datorie ele

i2,06;\, 749 pus[i pc spinarea naţi unei, fără a mai număra su-
mele găsite în casele public;c la plc0area lui Vodă-Bibescu,
,;-1 picrelcrile pricinuite de ocupaţiunea străin,'.'\ pc anii 18i'i0
";'1 1~:>1 2 1.
Aceast[i convenţiune, iscălit[t la 1 MaiC1 18W între Împ[1-
ratul Rusiei şi Înalta Poartă, răpea naţiunei romînc dreptul
său suveran,-rccunQsc;ut ci prin tractatul ele la Adrianopol,
- de a-şi alege Domnii pe viaţă; Curţile Împărăteşti so în-
Yoiră ca M. S. Sultanul sci-i numească după un mad spe-
cial, stabilit pentr-u data necasta intre amindoo C11rţile, ,ti
) Vezi cap. al IV-iea din partea a doa a acestui volum.

1
•) Datorie de 19,066,040 de lei, datorie creată I istieriei de răsvrălire,

H,000,000 » » plătiţi llushi de Vodă Htirbei.
adică; ll:{066;040 de lei, (Bul. of. din 181>6, No. 17; /Jul. <if, din
J8e6, No. 81), cărora ar treimi adăogate iconon,iile lăsate de Vodă Bi-
bescu în casele Statului, «care fu11ese golite de guvernul ri18vri1tirei din
1848». (Vezi Starea administraţiunei fi a serviciul"ilor publice din l'rinci-
pc,tul 7i1rii Ro111îr,eţti, în Junie 181>2, p. 2.-Vezi asemenea p. 345 din a-
ce5t volum). Hăsvrătirea va fi costat pe ţară cam 26-27 de milioane, de
adăogăm sumelor precedente pierderile pricinuite de ocupaţia stri'dnă
pe anii 1850 şi 18.'IJ.
O. Constantin Bălcescu recunoaşte în Homînia Viito(tre (18i>O) c:L da-
toria Statului e cam ele 18 milioane, dar nu a1·ur.ci'1 asupra guvernului
provizoriu de cil 1,12li,67i"J <le lei, 4- parale, aclicft 777,610 lei, HO de parale,
luate din cutiile comunal<>, :;;i H49,Uli4- lei, H7 parale, luate din Vistierie.
Spre a adeveri aceste cal::ule, se sprijineşte pe această însemnare că
<"ele-I-alte cheltueli şi mai ales cele pricinuite de ocupaţiune, catft să fie
puse pe spinarea reacţ;1t11ei, pa1·'cft nu tocmai răwrătirca ar fi fost pri-
cina năvălirei su·eine şi a 11enorocirilor care urmarft.
Persoanele cele mai cinstite dintre cele ce s'au amestecat în răsvră
tirc nu pot totuşi vorbi cu autoritate de finanţe, de vreme ce in soco-
telile guvemului de atunci a fiinţat aceeai;ll anarhic ca şi în politică.
D. Ioan Ghica ne spune că erau bani d'ai guvernului în miiuile con-
sulului Angliei, D. Colqhouu, că însuşi d-sa avea din ei; că D. C. Bălcesl'u
dedese BOOO de galbeni lui 1-Ieliade la Sibiu; D. N. Manclrea scrie cf1
unele sume furf1 incredin\ate lui A. Goleseu, lui Voinescu, lui Ioan
13rfttianu; că se luarft banii publici ca (tj1tto1·i11(1l pe11tr11 J)l"Opa_qa,idc1 (Con-
rorbiri, p. 899 şi 91H, anul XXVI), şi D C. Brilcescu ne e mf1rturie l'ft
se dedea o leafă. pe lunft la sutimi de comisari trimişi prin Provi11eii
l':t sfi ridice poporul ...
REZU~IAT PE SCURT 4G.i
numai pentru şapte ani. Adunările ordinare şi extra-

ordinare ale boerilor erau poprite pentru cit-va timp,
fiind-că dăduseră, de mai multe orl, prilej de luptă întri-
stătoare, şi fiind-că păşiseră la fapte de neascultare pe
faţă. Însărcinm·ea lor de a delibera era vremelniceşte în-
credinţată unor Sfaturi sau Divmiuri ad-hoc, formate din
boerii cei mai mari şi cei m,ai vrednici de încredere, lfi de

unele înalte feţe bisericeşte. Atribuţiunile cele mai de că
petenie ale acestor sfaturi erau aşezarea impozitelor şi cer-
cetarea budgetului anual al celor doo Provincii. (Art. 1-iu).
O parte din oştile ruseştr şi otomaniceşti ocupînd ţara erau
să urmeze a şedea într'însa, pînă la întemeerea liniştei in-
terne a acestor doo Provincii. (Art. 4).
ln tot timpul ocupaţiunei, cele doo CurţI vor aşeza în
Principate fie-care cite un comisar extraordinar, însărcinat
de a conduce mersul afacerilor şi de a da, ln unire cu
cel-alt, Hospodarilor poveţe şi sfaturi, de cite ori vor vedea
oareşi-care grave abuz.uri sau vre-o măsură rău făcătoare
lilli.~tei ţării. (Art. 5).
Durata convcnţiunci era fixatri la şapte anr, la capătul că
rora amîndoo Curţile işi păstrau dreptul de a lua măsurile
cele mai bune pentru a asigura, pentru mult timp, buna
stare şi liniştea acestor doo provincii. (Art. 6).
Iată în scurt 1) ce costa pe Romînia mişcarea de reîn-
viere din 11 Iunie 1848.
Pc loc ce convenţiunea fu încheiată, Poarta se înţelese cu

Rusia pentru a numi pe Domnii Ţării Romîneşt'i şi Moldavii.
Alegerea lor căzu asupra lui Barbu Ştirbei, frate mai mare al lui
Vodă-Bibcscu, şi al lui Grigore Ghica, pe care i puseră pe şapte
') Vezl Convmliune• de la Balta Liman, t. J, p. 4:19, 440, 441 ~i t. II p. 49().

li 30
4(,6 PARTEA A TRElA, - 184-9-1859
anI Domn'f în 'ţ'ara Romînească şi în Molclova.-Vodl'.'i Mihai

Sturza, care domnea în Iaş'f, lu silit de Poartă să se re-
trag·ă.
Cătă ca Domnii cei noi să guverneze, în tot timpul dom-

niei lor, cu prezenţa,-în ţara lor,-a cetelor streine, şi starea
în capitalft,-pînă la sfirşitul lui 1853,-a doi comisari extra-
orclinar'f, unul turc, cel-alt rus. Această epitropie care nu
era menitl'.'t să le asigure în tot-cl'a-una neatîrnarea actelor,
nu-i opri totuş'f de a se folosi ele liniştea vremelnică ce
domnea din nou. Principatele n'avură de cît a se bucura, în
toatCi această perioclă, de înţeleapta administrare a acestor
doi GapI de Stat.
Un mare fapt însă, răsboiul din Grimea, veni s'arunce
turburat·ea în l'rovinciile romînc. Rusia, găsind prilej în rc-
iuzul Porţii Jc a recunoaşte în mod public ortoLlocşilor drep-
turI asupra locaşurilor sfinte cele mai respectate ale Palestinii,
-cu depărtarea de la <linsele a Latinilor, a c[tror cauză o apăra
Franţa,-cleclară răsboi Turciei 123 Mai 1853) şi ocupă clin
nou 'ţ'ara Romîneasc[i 1B Iulie 1853/, din care oastele sale eşi
seră de cîte-va luni. Domnii Ştirbei şi Ghica părăsiră Bucu-
l'l'Şll şi Iaşi, spre a se duce la Viena unde să aştepte vre-
muri mai bune.

Doo marr puterT apusene luară armele spre apărarea Tur-
ciei, Fr:inţa şi Anglia. Oştile lor, trimise în ajutorul Sulta-
nului, se iviră la Gallipoli ia 7 11ai 1854, fr1cură, pfirăsincl
Varna, o ncnorocit[i plimbare în Dobrogea, unele domnea
holera, şi nu întîrziară a p.lrăsi această ţară molepsită spre
a sc cobori în Grimea, în 14 Septcmbre din acelaş an. Ruşii
pC1r[1siseră bătaea cetăţii Silistra; mişcarea îndrăsneaţă a
aliaţilor hotărîse pe 'far să-şi concentreze toate putcrile,-şi să

1·ccheme oastele sale din Principate. Era oare pentru Romînl
mîntuirca definitiv[i? Nu; trupele austriace şi turce înlocuiră
pc Huşi în Moldova şi în Tara Homîncască.
REZUMAT PE SCUIIT 467
Pe loc ce Ruşii părăsirăPrincipatele, Prinţii Ştirbei şi Ghica

se reîntoarseră în statele lor, şi le reluară în posesiune
După doi an1 de răsboi, puterea Rusiei căzu prin luarea
)Ialakofului (8 Septembre 1855\, şi predarea Sebastopolului
puse capăt acestei lupte, în decursul cărei aliaţii şi Ruşii ri-
valizară prin voinicie, în multe bătălii omorîtoare, să !ic ele
numite Alma, Balaclava, Inkerman, Ccrnaia, Dealul-Verde
-sau Malakoff 1).
Împăratul Nicol&e nu văzuse tragerea de moarte a opinti-
rei Sebastopolului; cite-va lun1 mai 'nainte de dlllerea acestei
-0etăţi, îl loviseră în inimă întrîngerile suferite de armiile
-sale. Urmaşul lui, Alexandru al II-iea, ceru pacea, care-i fu

(lată, şi ale cărei condiţiuni fură, ceva mai tîrziu, hotărîte de
un Congres întrunit la Paris.
Lovirea cea mai simţită <lată Rusid de trnctatul din Paris,
lu aceea ce oprea această putere de a a,, .1 l'lotă de răsboiu
pe Marca Neagră, şi care o lipsi de ori-ce acţiune asupra
gurilor Dun[trei, luindu-i Basarabia din sud, şi punîrnl Du-
nftrca sub chcz[tşia ncutralit[qei şi a libcrtăţei hotrirîte în 1815
de Congresul din Viena 2 ).
') A consulta lsto,·ia 1'llsboi11/11i din Grimea, de CAMILLE noussET, cel

mai bun seriilor politic =:;i militar al Franţiei (lfachelte, editor).
• J l8to1·ia 1111ei Jrrmtiere de Prinţul G. DIBESCU, p. 14G i;,i următoare
(Pion, editor).
Rusia va suferi accsle condiţiuni timp de cinci-spre-zece ani, într'o re-
culegere de sine plin[i de demnitalc, şi se ya folosi, în 1870, de turbura_
rea în care căderea puterei militare a Franţei va arunca Europa, pentru
.a face să se întruneasefi la Londra, în HO Octombre al aceluia~ an, o con-
fcrinţf1 a ~!arilor Puteri, ~i să hotf1rască cfi se va pune capăt ueutraliziti-â
Marei N,g1·e. Dobîndind ştergerea articolului 1-ii din tractatul de la 1856,
Husia nu \,:a recăpăta dreptul de ocrotire ce avusese atî\i ani asupra Pro-
Yinciilor romine i;;i de care o desc[ircase articolul al 3-lea din zisul trnc-
1at; dar va avea dibăcia de a face să i se inapoeze l::laşarabia in 1878, la
traclalul din 13erlin, i;Si <le a reintra în posesiunea gurii şi braţului de la
Kilia, -- pc care le posedase de la tractatul din 13ucureşt1 (1812), -- prin
.tractatul de la Londra prelucrat de la 8 Februarie la 7 Marlie 1881. -
Vezi l'olitic,1, R,·li11i,111e, Duel de Prinţul G. BmE,CU, pagina. 11R ~i 119
.(tip. Gobl fii).
468 PARTEA A TRJ<:IA, - 1848 -1859
Desflinţînd însă protectoratul Rusiei, tractatul din Paris

făcu neapărată reorganizarea 'fărei Romîneşfi şi a Moldovei.
Cum aceste Provincii se allau puse de zisul tractat sub ocro-
tirea Puterilor europene ce luase parte la răsboiu, adică sub
a Franţei, a Angliei, a Italiei, a Rusiei, a Turciei, şi, în afară
de dînsele, sub a Austriei şi a Prusiei, această misiune fireşte
că era dată acestor puterr.
Pentru ca să se ridice piedicele ce întîlnca o asemenea
sarcină. Congresul hotărî că o comisiune compusă de dele-
gaţii a celor şapte Puterr europene, se va trimite în Princi-
pate, spre a se lumina despre dorinţele populaţiunitor în
privinţa organizării lor desăvîrliite, şi că, în acest scop, se
va convoca, în fie-care Principat, un divan ad-hoc, cu meni-
rea ele a ar[1ta expresiunea acestor dorinţr. (Art. 23 şi 24 clin
tractatul din Paris; Prot. No. 14; - anul 1856).
Prinţul nu aşteaptă
ca D-nii comisar! să vie în Principate,
pentru a arăta prietenilor săi liniile cele mari ale politici!
ce căta să urmeze ţara sa, şi a stărui asupra dorinţelor ce
treimea să fle arătate marilor puterl.
TRADUCEnE
Copia unei scrisori a Domnului către ginerele său,

colonelul Ioan Florescu
,,Fericitul slîrşit al conferinţelor din urmă de la Paris, ne

face să credem că nu vom aştepta mult sosirea comisarilor
în Principate, şi că vom putea ast-fel eşi din starea nesufe-
rită de sbuciumărI şi de turburări sufleteştl în care ne aflăm
de mai bine de trei anl.
<1Dar, cu toate aceste îmbărbătătoare înfăţişări, nu treime
să ne lăsăm să fim îmbătaţi ele 'nşelătoare amăgirl, căci e,
REZUI\IAT PE SCURT 469
de temut ca, înainte de a ajunge la liman, să nu fim bătuţi

încă de multe furtun'i, împinş'i în multe primejdii.
«Înalta Poartă, ale cărei pretenţiun'i, ncobicfouite şt neve-
nite la timp, asupra ţării noastre, aruncaseră spaima printre
noi, mai bine povăţuită astftzI, pare să fi înţeles simţimintele
ele dreptate ce însufleţesc pe cele mai multe cabinete, şi duhul
de împăcare cc catft să-i călăuzească pe viitor politica; din
nefericire însf1, mai sunt şi alte interese, opuse intereselor
noastre, şi a căror înrîurirc rău-făcătoare nu putem să nu o
suferim pe viitor. Mîna nevăzută a intrigiI va gftsi mijlocul,
prevedem noi aceasta de mai 'nainte, să urzească mii (le u-
neltid pentru a semăna turburarca şi învrf1jhirca între noi.
«Se va folosi, suntem sigurI, ele nor[1hclarea unora, ca sft ne
împing.I la pasurI compromiţătoare, ca sfi ne facft să picrclem
<lin vază în ochii Puterilor care ne vreau binele cu cuget cu-
rat; se va sluji de spiritul în loc stătător şi dătător îndărăt al
altora, ca sti pue piedid la orI ce propftşire, ca să no afunde
chiar în tristul nostru trecut, de-i va fi cu putinţf1. Ca sfi ne
ferim însă de asemen.ca uncltirI ale întunericului, catft sft ne
înarmf1m cu chibwinţ.:'1 şi cu tărie, sCt ne strîngcm rînclurile,
să ne sffttuim împreună, fără a căta nicr la starea soc:ială,
nicl la anr, nicr la părerr, să ne jertfim principiile exagerate,
să ne deshrăcăm de orI-cc duh ele partidă, de orI-ce interes
personal, şi să ne dăm mîna cu cuget curat.

«O vom face oare? Vom şti oare să fim marI în faţa unor
atît de marr evenimente? Cată să ştim. Cată să o facem,
fiind-că suntem singur! şi frtr:1 tărie în faţa a unor puternici
şi numeroşI duşmanl.
«OrI-ce desbinare ne-ar slăbi mai mult şi prin urmare ne-ar

pforde fără 'ntîrzierc.
«De altmintrelI, ce ar putea astăzi pricinui o neînţelegere
între nol? Vom căula oare să păşim la amănuntele le9is-
la(iunei noastre din nău.ntru? Noi rugăm ferbinte pe com-
470 PARTEA A TrlEIA. - 1849-1859
patrioţii noştri să n'o facă.

Ar fi a intra într'un labirint de
discuţiunl care n'ar face de cît să 'ncurce şi să 'năsprească
starea ele faţă; ar fi a preda cele din urmă libertăţI ale noastre
unor mîinI străine ; ar fi a da duşmanilor noştri arme în
contra-ne 1).
«Gestiunea de dipetenie, singura de care cată să ne îngrijim
înainte ele toate, este ccstiunea clrcpturilor noastre politice.
«Această cestiune este simplă, şi ar fi putut fi adusă a fi şi
mai simplă, de ar fi fost, de la 'nceput, tratată cu mai multă
preciziune; ea poate fi prescurtată în trei fraze:
«Care sunt drepturile Moldo-Romînilor?
«Pe ce se bizuesc ei spre a le cere recunoaşterea?
«Pină la ce punct se pot ci folosi de aceste drepturi fări'i
a vătăma integritatea Împărăţiei OtomaniceştI?
«Aceste cîtc-va cuvinte atît de limpcz.I au dat însă naştere
la neînţelegeri şi la discuţiunI nesfîrşite.
«Cerem ertare oamenilor de Stat şi publiciştilor cc s'au
ocupat ele dînsele, ele le vom zice că tocmai ei au dat naştere
la atîta desbater'î nefolositoare, fără ţintă, fiind-că înşişi au pus
rău cestiunea.
«Într'adevăr, dacă, în loc de a tntreba care sunt dreptu-

rile Romînilor şi pe ce le bizitesc ei, ar fi -intrebat pe gu-
vernul otoman CAHE SUNT DREPTURILE. LUI ASUPRA PRIN-
CIPATELOR, Şl PE CE SE BlZUEŞTE EL CA SĂ LE SPRl,JINE,
ori-ce g-reutate, orY-ce neînţelegere ar fi dispărut.
«A pune ast-fel cestiunca, era a o deslega, şi acest punct
odată lămurit, toate deveneau simple şi limpezr.
«Romînii, popor sau naţiune de sine stătătoare, avîndu-şr
religia, limba, obiceiurile şi legile lor, nu pot avea nici
') D. Ioan Brătianu va propune divanului ad-hoc reorganizarea inte-

rioară a ţării.- Adunarea va respinge această propunere în urma cu-
vintelor d-lor A. E. Florescu i;;i Ioan Marghiloman. Adunarea va adopta
propunerea d-lui A. E. t-'lorescu de a-şi suspenda lucrările pînă cînd se
Ya fi rostit congresul în privinţa dorinţelor Romînilor.
REZUMAT PE SCURT ,fi l
mai multe nici mai puţine dreptud de eît ori-earc alt popor
sau naţiune cc se găseşte în aceleaşi con<liţiunL Sco\încl ded,
ca sa zicem aşa, clin întregimea drepturilor lor, singura parte
ce legal revine Turcii, Molclo-Homînii eaufa să se bucure de
toate cele-I-alte, fărri a lfisa nic'( una pe delăturL
« Dar, ni se va riispunrle poate, Înalta P0artă a şi declarat
că nu recunoaşte nid unul din tractatele încheiate cu Dom-
nii Romînii, şi ast-fel a răspuns din 'nainte la orI-ce argu-
ment nou. După dinsa, libertăţile de care se bucură azI
Moldo-Rominii nu sunt de cît fapte isvorîtc din mărinimia
Sultanilor, şi prin urmare pot li după plac desfiinţate, sau
concesiuni făcute Rusiei, în tractatele încheiate la diferite
epocI cu această Putere, dar nimicite prin răsboiul <lin urmă;
prin urmare, drepturile acestei <lin urmă Puter'( asupra Prin-
cipatelor sunt nelegiuite, şi, ca dovadă, ar putea reaminti
Turcia şirul îndelungat de 'ncălcărl ce ar fi făcut Rusia în ce
priveşte drepturile acestor ţări. Dar oare Turcia ar fi în rea-
litate cea care ar vorbi ast-fcl "? Oare n'ar fi aceasta mai curîrnl
raţionamentul unui spirit machiavelic care ar li însul1at toate
aceste cabinetului otomanieese './
ccOamenii de Stat actuall'. ai Înaltei Porţi sunt prea drepţi
şi prea luminaţi pentru a se bizui pe faptele de uzurpaţiune
şi de sîlnicie Întîmplate altă datrt subt un regim despotic şi
barbar. Marele argument al celor care se tern de a vedea
Principatele într'o stare înt1oritoare, sti'i în a arăta pe Ro-
mîni făcînclu-se prea tarl şi putînd într'o zi abuza de tfiria.
lor pîn'a ameninţa integritatea Împărăţiei Otomaniceşti şi li-
niştea celor I-alte puterI vecine. La aceasla răspundem cu în-
credere că nici o min~e serioasă nu se -va i[isa să fie în-
spăimîntată de asemenea stafii, şi, de se va găsi numai în
capul unui guvern turc un singur om luminat care să ştie sfi
vază deosebirea dintre o politică largă şi curaU1 la cuget, şi
politica migălitoare, mieri la sullet, strîmtă ce s'a mmat pîn'a-
472 PARTEA A TREIA. - 18i9-l859
cuma, va 'nţeleg·e el, fără cPa mai mică greutate, dt Prin-

cipatele Dunărene, care, - clin pricina stării lor neînteme-
iate şi nelămurite bine, - n'au fost pîn'azr ele cît o îneurc[1-
tură pentru Înalta Poartă, şi o folosinţă pentru protivnicii ei,
se vor preschimba, - o dată bine aşezate şi alcătuite, - în-
tr'o cetate cc nn se va putea bate, care va apăra Împ[trăţia
Otomanicească, şi va feri hotarul turc pe o întindere de
mai mult ele opt s1_1te kilometri. Tr1ria-i de căpdenie nu

va fi, adevărat, la 'nceput ele cît dreptu-i ehiez[1şuit ele
Enropa. Dar un timp va veni cînd baionetele şi armele Ro-
rnînilor, în vecY îndreptate în contra orI-c[1rui duşman din a-
fară, vor apăra împrejmuirile acestei Împăr[tţii, apărîndu-se
pc ei înşiş\'.
c,Cum să crcllcm întl''aclevăl' c[t Homî11ii, care nu doresc de
c:ît puţ.ini"1 lini-;itc şi eiguranţ:1, eal'c nu rîvncsc ele cît la fe-
ricirea lle a putea vedea în pace cle'mlrnnătăţirea matcrial[t
şi moralft a ţ[1rii lor, şi de a se bucura ele roadele păcii, la
umbra ocrotirir bine-voitoare a Europii, eum să credem că ci

vor fi aşa de nebunI în cît să aţîţc, prin demersurl directe
Sil-U nedirecte, dreapta îndepărtare a puternicilor lor vecini,
şi să atragă asnpra patl'ici lor nenorocirile unei noi oeupa-
ţiunI streine? ţi lucrul acesta nu s'ar putea înl[1tura, ba ar
li chiar hotărî tor în contra fiinţării lor politice.

cc Pilda ce le-a dat Cracovia, ele nu propria-le înţelepciune, ar
fi ele ajuns spre a-i face mai cu minte, mai băg[itorT ele seam[t.
«Dar toate năzuinţele ce punem pentru a linişti aceste te-
mcrI copilăreştl, toate asigur[1rile noastre, toate protestările
noastre ar putea pttrca nelămlll'ite !;ii neîndestulătoare; un
program pc scurt, eare ar ar[ita în cite-va linii dorinţele Ro-
mînilor, ar zice mai mult ele cît volume de fraze.
« Programul, cată-I :
REZCMAT PE SCURT 473
1856. - Principii genei-ale pe care Moldo-RomînH ar dori

să le vază slujind de temelie viitoarei reorganizctţiuni a
ţării lor.
«I.- Înalta Poart[\ va urma, ca şi în trecut, să păstreze

((drepturile <le suzeranitate, ce şi-a cîştigat legitim asupra
«principatelor romîne, şi care constau:
cca) În recunoaşterea Domnilor sau Domnului ales ele na-
c<ţiune;
ccb) În priimirea tributului ce însăşi îşi hot[1rîsc cîncl cu

«promulgarea Regulamentului Organic.
ccll.- În afară de aceste prerogative recunoscute şi asigu-
ccrate Tării, Romînii intră în întreaga şi deplina posesiune a
Hclrcptului politic şi a dreptului gintelor, şi, în puterea acestui
«elPept, îşY arată următoarele ciorinţI:
H1° Pentru pricinY de economie şi ele tărie, întrunirea a
Heelor doă Principate subt un singur Domn ales în libertate
c, de eă tre naţiune;
«2 i În interesul păcii din lrlllnlru şi a statornicii gnver-
1
ccnului, ereditatea Domnului în linie dreapt[1 şi bărbătească

<ca seoborîtorilor săi;
cc3° Neutrolitatea desăvîrşită a ţării lor, subt garanţia co-
cdectivă a Puterilor ce au iscălit tractatul din Paris, făd a-
ccmestecul nicY uneia în afacerile clin lăuntru ale ţ[1rii;

cc-1: 9 Putinţa lor nemărginit[\ de a vedea ele elesvoltarea ma-
ccteriaU1 şi morală a ţării lor, clupă nevoile lor adevărate, şi
Htreapta lor de civilizare;
ccă"i Putinţa ele a'ntemeia raporturile lor comerciale pe in-
«teresele ţ[1rii;
<c6° Putinţa de a naviga liber pe Dunăre, în accleaşI con-

cccliţiuni ca şi cele-I-alte PuterY vecine ele acest rîu, - precum
HŞi în apele turceştr;
c<7° Desăvîrşit respect din parte-le, pentru instituţiunile
474 PARTEA A TREIA. - 1819-185~
«Statelor vecine, în orI-ce întimplare, şi orI-care ar fi starea

« afacerilor Europei;
c,8" Dreptul ele a lua, pe calea legală, pentru apftrarea te-
c<ritoriului lor şi siguranţa din lăuntru, toate măsurile de care
«se va simţ.i nevoe;
«9° DesCtvîrşit respect pentrn proprietate şi persoane: asta-i
c<piatra cc ţine bolta în toate societ1'tţile înţelepte şi cinstite
«din a0eastă lume;
cc Hl 0 Desăvîrşitri egalitate înaintea legii civile şi criminale,
« fără deosebire de clasă;
cc 11 ° Priimirea tu tu lor Romînilor ce vor avea capacitatea
«cerută, în toate slujbele ţării;
« 12° Contribuţiunea tutulor la sarcinele ţării în proporţiuni
«drepte şi înţelepte;
c<l3iJ Libertatea de conştiin\ri pentru toate rcligiunile în
«fiinţă;
cd4 ° Dreptul dat orI-căruI strein de religiune creştină de

«a se face proprietar în ţară;
cc 15° Priimirea în familia rorriînă, a tu tu lor streinilor care
«ar fi clohîndit proprietate de aeareturI în ţară, sau care ar
«fi dat clovezI ele o purtare mrri pată în timpul unei lung·1
«şederI în Principate, şi s'ar fi f[icut aci folositorI îndelctni-
«cinclu-se cu vr'o industrie sau vr'o meserie cinstitri;
c< 16° Supunerea tutulor streinilor la legile ţării.
«Aceste sunt, în puţine cuvinte, dorinţele Romînilor.

«Aceste sunt drepturile ce cer ei şi foloasele ce vor să
<ctragă din ele.
ccCerem acuma orI-cărui om nepărtinitor să ne spună de

găseşte în ele o brumă de cuget ascuns care ar putea să a-
meninţe liniştea unui Stat oare-care?
((Să nădăjduim <led că aceste cîte-va linii ce am scris în
toată curăţenia cugetului nostru, vor li îndestul pentru a dă·
REZUMAT PE SCUHT 475
rîma ele vecr nedreapta neîncredere ce ne-a urmărit pîn[L azl,

şi că ne vor atrage simpatiele tutulor Puterilor care ne-au
luat apftrarea.
«Să nădftjduim asemenea, şi nu e cea mai de pe urmă din
dorinţele noastre, că nicI unul clin eompatrioţii noştrii nu va
vedea în aceste linii cel mai mic privilegiu pftstrat unei clase
în dauna vr'unei alteia, şi eri acest program, aceastrt profe-
siune ele credinţă a tutul01· Moldo-Romînilor, o să devie stin-
dardul subt care si't se'ntrunească toţ\' oamenii înţelepţi şi cu
ginclurI bune din ţara noastră, şi cft ast-fel va fi actul, priimit
de toţi în mod solemn, cu eare se vor înfaţişa Romînii îna-
intea comisarilor, a eăror sosire este aşteptată cu cea mai
vie nerăbdare.))
Cînd sosi comisiunea în Proviinţiile Dunărene, găsi aşezaţi

în scaunele clomneştT, eu titlul de caimacam\', în Moldova pe
Mihaii't Vogorides 1), în Tara-Romînească pe Alexandru Ghica 2),
fostul Domn depus ele Poartă în 181-2.-Acestc cloă numirI
fusese făcute ele Turcia, dupi't scadenţa celor şapte anT ele
domnie ai lui Vodă Ştirbei ş1 lui Voclft Grigore Ghica, la
1-u Iulie 1850 3).
Protivnică a unirii celor doă Principate subt un singur
Suveran, cea ce era ţinta tutulor urărilor Romînilor, Turcia, în

unire cu Austria, se opinti în contra pornirii bine voitoare a lui
Napoleon al III-ea, şi puse toate în mişcare, cum vom ve-
') N. Vogorides urmase !ni Th. Bal,,, care înlocuise, cu titlul de cai-
macam, pe Domnitorul Grigore Vodrt Ghica, şi care murise trei Iunl
mai apoi.
'J Firmanul de numire a Caimacamului este din 3 Iulie 1856 (Bul. of.
No. 56, 17 Iulie).
) Ofisul prin care Vodă Ştirbei îşl delasă puterile în miinile Sfatu-
1
lui administrativ este subsemnat din PiteştI, 25 Iunie/7 Iulie 1856.
47G PARTEA A TREIA. - 1849-1859
dea dintr'o scrisoare publicată mai jos, pentru ca dorinţele

Romînilor să nu fie împlinite.
În acest timp, un bărbat ce locuea în Paris cu familia sa,
bine vrizut de Împăratul ce găsea plăcere să vorbească cu
dînsul de 'ţ'ara-Romînească, - pentru care ţară simţea Împă
ratul mare simpatie, - intim cu Drouyn de Lhuys şi cu vVa-
lcwski, muncea cu dor aprins pentru 'ţ'ara Sa, ca să facă să
fie adoptată ideea ele unire, idee la a ciirei realisare lucrase
neîncetat, în timpul domnirii Sale, idee spre a cărei făptuire
El făcuse primul pas 1). Acest bărbat era Voclă-Bibescu.
Apostolii din 1848 şi cei rămaşi credincioşi în leg·enclă au
plănuit să zică că Împăratul sprijinise, - la Congresul clin
Paris, -ideea de unire a Principatelor subt un Domn strein
fiind că această 'idee fusese râspînrlită în Franţa de către
exilaţi. Dar este oare de crezut s:t 11 dat Napoleon lII o
înserr..nătate oare-care părerii răsvrătiţilor romînl'. clin 1848
ce scăpaseră la Paris clup[1 năYt'tlirea în Molclo-Valahia ._,
oastelor turro-rusc? Sau să 11 simţit el vr'un interes oare-şl
care pentru ideile coreligionarilor politid ai acelui care fu-
sese compromis în atentatul de la Opera-Comic[i? Nu 2); aiu-
rea trebuc căutate cauzele bunăvoinţii guvernului francez
pentru Homîni, şi nu trclrne s[L uităm cft cei trei fii ai Dom-
nului treeuseră prin scolile militare ale Franţii, şi că doi din
ei slujeau încă subt stindardele ci.
În ce prive1;1te pe Vodă Bibescu, am văzut cu ce grijă
urma El fazele prin care trecea ţara sa, cu toate că departe
de clînsa, şi cu ce vedere limpede a viitorului însemna prie-
tenilor şi susţiitorilor s[.l programul împrejmui cr1ruia îi
') Vezi în acest volum, p. 136, 216 !;li 240.

') «Neîncrederea napoleonian[i în D. Ion Brr1tianu, dor c,1 s'a im11'it»,
scrie Prinţul Carol-Antoniu, în 1868, fiului său Prinţul Carol de Hohen-
zollern. (Note despre viaţa Regelui Carol al H.omînii. Vezi l' /ndepen-
dance din 19 Februarie/3 Martie 1894). Această neîncredere nu ador-
mise deci nici odată.
REZLi!IIAT PE SCURT 477
poftea pe toţl să se întrunească spre binele şi mărirea Vii-

toare a neamului romînesc. Iată îneă o no[t dov?.dă despre:
aceasta, dovadă care prin data-i vine după sosirea DD-lor
Comisarl în Principate.
M. S. Vodă Bibescu către D. Ioan Florescii, ginerite său.
TRADUCERE.
Badcn-Baden, 5 Scptembre 1856.
«'fi'am priimit scrisoarea, scumpe Iancule, ~i văd cu plă

cere că juclecl minunat starea ţârii.
«Este în adevăr această stare din cele mai critice. Va pu-
tea eşi mult bine din multe din întîmplările de faţă, şi tot
astfel atît rău în cit la urma urmelor să ne putem pierde
pînă şi naţionalitatea. Am văzut că popoare, mult mai biue
organizate de cît al nostru, au dispărut în mijlocul fur-
tunelor ridicate de desbinările dinăuntru. Binele ca şi răul
atîrnă mult de spiritul -ce va însufleţi pc cei ce vor fi che-
maţi să arate dorinţele ţării. Cine vor fi aceştr oameni? Nu
ştiu. Nu vor fi luaţl însă în afară din ţară. Iată de ce e

nevoe grabnică ca toţl oamenii cu bun simţ, ca toţI oamenii
de bine să se înţeleagă de mai 'nainte, şi să-şI hotărască
ideile, ca să poată să lupte cu folos în contra tutulor uto-
piilor, în contra tutulor patimilor care se vor cfocni în mo-
mentul în care va fi pusă 'n cestiune soarta ţării.
Aş crede pentru aceasta neapărat să se formeze în capi-
tală un comitet care să aibă frăţii în toate judeţele. El s'ar

compune de cinel, şase membri cel mult, luaţl prin tot ce
este mai intcligint şi mai cu greutate. Scopul ar ll de a întruni
subt acelaşl stindard pe toţi acei care ar avea acdeaşi ve-
deri, fără a căta la religiune, nicI la naţionalitate, numai sr,
dea ei chiezăşia a unei poziţiunI oareşicum influente, astfel
că, la momentul priincfos, toate aceste părerl, formînd mă-
478 PATITEA A TnEIA. - 1849-1859
nunchiu, să atîrne cu mare greutate în cîntarul în care soarta

ţ.ăriinoastre va ii eîntărită. Hămînîncl singuratece, ele ar fi
nule, chiar de ar forma marea maioritate. Ar trebui să 'n-
ecrci să strîngr împrejuru-ţi cit se va putea mai mult tine-
ret. În el mai ales se gftsesc devotamentul şi simţimintele
generoase, cînd n'au fost falsif1cate ele o rea cfd[iuzire.
«Programul vostru ar putea .conţ.inc urm[itoarele puncte
temeinice:
«UNIRE.- DE ESTE POPULARA. 'N ŢARĂ.
«El1EDITATE.- 1N CAZ CĂ DOMNUL AH TREDUI SĂ FIE LUAT Pl1IN-
THE PĂMÎNTENI, DREPT ABSOLUT DE AI.EGEflE, AST-FEL CUM A l\lAI FOST
HECUNOSCUT ŞI PUS ÎN PRACTICĂ.
«NEUTRALITATE.- SUBT GARANŢIA EFECTIVĂ A TUTULOR PUTE-
HILOn J\IAIU 1 FĂRĂ AMESTEC DIN PAIITF.A NICI UNEIA Î1'l AFACERILE AD-
MlclllSTHAŢIIJNEI lJl1'l 'NĂUNTRU.-- T'UTINTA DEPLINĂ ŞI ÎcllTilEAGĂ LĂSATĂ
ŢĂRII DE A SE DESVOLTA MAl'ElllAL Şi i\lOHAL, DUPĂ l\llJLOACELE ŞI NE-
VOILE SALE,- PUTINŢA DE A LUA, PENTRU APĂl!AREA-1 ÎN LĂUNTIIU,
TOATE MĂSUnJLE CE ,·A CREDE BUNE.- PUTINŢA DE A-ŞI ÎNTEMEIA
HELAŢIUNILE COMERCIALE PE DITERESELE SALE.- SUPUNEREA TllTULOH
STHEINILOR LA LEGILE ŢĂl;JI.- ll!JCURAllEA DE LIBEHTATK A NAVJ-

GAŢll.:Nll PE DUNĂRE, ÎN ACELEAŞI CONDIŢIUNI CA ŞI CELE-L-ALTE Pcn.RI.
«Eată ceea ce ar trebui ~ă cereţi Puterilor şi ceea ce ar
trebui să v[i dea ele, de vor serios s[i v[i dea ceva.
<cÎn ce priveşte organizarea clin 'năuntrn, de ,;'ar amesteca
ele prea mult într'însa, s'ar croi o hainf1 cu culorr ce s'ar
hate'n cap, şi care cu toate acestea ar putea ascunde în cu-
tele sale multe pricini ele turhurări :;;i sguduelL
«Cred ded că ar trebui să vă faceţi ecată împrejurul Re-
gulameutului Organic, spre a S(:ăpa din el tot ce c bun. Nu
prin lipsa de legi bune n'a putut s[1 prinză niei o sămînţă
bună în pămîntul nostru ne'ncetat scormonit! Cit <le departe
am li azr, dac[1 nenorocitele întîmplărI din 1848, şi toate ur-
mările lor n'ar fi venit să ne oprească în cale ţ'i să ne dea
'napoi cu trei-zccI de anr ! Aceasta ar trebui învederat comi-
sarilor, - pentru A POPRI CA FOHMA SĂ NU UCIDĂ FONDUL, ŞI A VĂ
REZmIAT PE SCURT 479
FERI CA NU CUM-VA, PIEilZÎNDU-VĂ ÎN AMĂNUNTE 11\TERIOAilE, SĂ NU
PIERDEŢI DIN VEDE.RE CEEA (;E E DE CĂPETENIE, ADICĂ GAilANŢIILE DE
STATORNICrn.
«Pîn'atuncr, eată cite-va prm,:1p11 care vor putea face parte

(lin programul vostru:
«1° 13:GALITATE ÎNAINTEA LEGII CIVILE ŞI CUIMINALE, FĂHĂ DEOSEBIRE
DE CLASĂ Nl(.;1 DE CONDIŢIUNE.

,,2" CONTRIBUIRE.\ TUTULUR LA SAilCINELE STATULUI, PffIN URMARE,
IMPOZITUL FUNCIAil.
«3° PRIIMIREA TUTULOR HOMÎNILOR AVÎND CAPACITATF.A CERUTĂ, ÎN
TOATE SLUJBELE ŢĂRII.
«4° CONTOPIREA ÎN i\lAREA FAMILIE HOMÎNEASCĂ A TUTULOR STREI-
NILOR CARE PUINTR'O ÎNDELUNGATĂ ŞEDEilE ÎN ŢAilĂ, PHINTil'O PUil·
TAIIE CINSTITĂ, ŞI PRIN ÎNDELETNICIBEA UNEI INDUSTRII SAU UNEI ME-
!;ERII FOLOSITOARE, Ali PUTEA FI PHlll\11ŢI SĂ CEARĂ DREPTUfilLE DE CE·
TĂŢENIE, SUBT CONDIŢIUNEA CĂ SE VOR LEPĂDA DE ORi-CE PROTECŢIE
STREINĂ.- D'ACI AR EŞI BURGF:ZIMEA NOASTRĂ.
«o" HESPECTUL PROPRIETĂTI l~STE CHEIA CE ŢINE BOLTA; NU O POŢI

CLĂTI'.,A, FĂHĂ SĂ CLATINI ÎNTREAGA CLĂDIRE SOCIALĂ.
«Fiţ'i bănuitor\'.în cc priveşte formele prea mult constitu-

ţionale. Ele nu sunt facute pentru popoare încă în copili:'irie
<:a al nostru, şi care au nenorocirea <le a fi molepsiţr <le
toate viţiurile unei civilizaţiunr înain1ate, fără a avea în.că
civilizaţiunea.- Eu unul, aş vrea să văd în capul guvernului
ţririi mele un bărbat cu mina de fer dar cu inima de aur.

În starea de demoralizare şi de dezorganizare în care se află
-ea, aci i-ar Îl singura !:'căpare.
'ţ'i'arn vorbit de Unire; o doresc şi am clorit-o din toate
puterile mele; clar nu cred să ni se dea, din pricina marelor
interese strcine ce-i stau împotrivă.
Eată scumpe Iancule, ce aveam să-ţI spui; cumnatul tău
Grigore va aclăoga ceea cc am uitat; am putut să-i arăt ideile
melc pc îndelete.
Mii de p1·ietenii pentru tine şi pentrn toţi ai tăi.
«Semnat: G. BIUESCU.»
480 PARTEA A TREIA. - 1849-1869
Acest document c prea elocinte în concisiunea sa, el arată

prea lămurit cîtri dragoste avea Domnul pentru 'fara Sa, şi
cît de bine i cunoştea nevoile, pentru ca să fie trebuinţă
să i se mai facă vr'un comentar.
Părerile însfi ale Domnului în ce priveşte drepturile Ro-

mînilor, a căror neatirnare administrativă şi legislativă era,
ab antiqu_o, întemeiată pc tractatele Domnilor Romîn"i Mircea
şi Vlad al V-lea cu Înalta Poartă 1), ne însuflă cugetările
următoare:
Privite din punctul de vedere al dreptului public, tracta-

tele <lintrc Rusia şi Poarta n'ar fi trebuit nici odată să ro-
bească neamul romînesc, fiind-că aceste doo Puterr nu puteau
dispune ele o avere ce nu era a lor. După Capitulaţiuni,
Poarta nu era Suzerana noastră; plăteam un impozit, e a-
devărat, dar, în drept public, plata unei sume nu întemeează
starea de vasalitate, şi, precum scria Vodă-Bibescu în 1843
Cabinetului din St.-Petersburg, cînd c:u cestiunea comercială,
«Principatul se bucura în dreptul public al Europei de un
«loc deosebit între cele-I-alte provinţii ale Împărăţii otoma-
«niceştr 2)», şi, precum o afirma el limpede şi lămurit d-lui
de Nion, «îndaLă ce am plătit tributul anual Porţii, nu-i mai
«datorim nimic J)n.
O hotărîre însă europeană, a congresului din Paris, de-
clară pentru cea dintîiu oară pe Romînt vasalt ai Porţii 4 ).
Din acest punct de vedere, tractatul din Paris ne-a mic-
şorat. Ştia foarte bine Turcia că faptul era în contrazicere
cu dreptul, şi ea ştiuse. ca la tractatul din Carlovicr (1699), să
se slujească, în ceasurI de grea cumpănă, ele argumentul:
') Vez'i t. I, p. 59, tractatul din 1392.- V. la Apendiciul acestui vo-

lum pe cel din 1460.
') Vez'i t. I, p. 149.
') Vezi t. I, p. 291.
') Em. Quinczu protestă singur atuncL Aceasta fu, de altmintrel!,
argumentul de drept invocat cînd cu proclamarea neatirnărei.
REZUMAT PE SCURT 4:81
«Nu pot da ce nu e al meu.» Rusia, din parte-i, care recu-

noştea valoarea acestui argument, şi care nu vroia să-i fie
el opus în ziua în care va cere să păstreze Basarabia, se
'nvoise la cesiunea Bucovinei către Austria (1776-1777).
La sfaturile ce-i dedea Vodă-Bibescu, colonelul Florescu

răspunse:
THAOUCERE
,,Bucureşti, Mar(i 8/20 Ianuarie 1857.
<<MĂHIA TA,
«De cînd am avut cinstea să trimet M. Tale la Constantino-

pol cea din urmă scrisoare a mea, am putut însemna faptele ur-
mătoare, care, în împrejurările de faţă, sunt vrednice de oare-şi
care băgare de seamă: Caimacamul s'a aşezat de curînd la Cur-
tea-VechTe, ca cum ar uea sfL arate şi mai bine statornicia po-
ziţiunei sale. Folosindu-se de prilejul anului nou, cu schimb[L-
rile rlc funcţiuni şi numi1·ill' ce a meul în ordinea judiciar[1, a

hărăzit tot de ouatfl, ca grati[icaţie, leafa pe trei lunî la ofiţerii
de orI-cc grad, ca şi la alte persoane dintre care uncie nici nu
se num[1ră între funcţionarii public:i; totalul se suc cam la
cifra de 600,000 de lei 1!. Se zice că Ya urma Caimacamul
cu acest sistem de d[1rnicie, şi că în curînd va hfLrăzi tutuim·
funcţionarilor civil'f trei lunI din leafă, de nu trec:e peste cind
sute de lei. Aceste fapte de generozitale sau mai bine de
mînă-spartr1, într'un moment în care Însu-şI declarft !inanţ.ek
într'o stare de absolută ncYoe 2 /, au această parte nelinişti
toare cfL dovedesc învederat gîndul cu care sunt făcute. E
trist să se fi dat, în contra chiar spiritului trac ta tu lui din
Paris, unui guvern provizoriu asemenea mijloace de momire,
') Decretul No. 1 din U11T. of No. 2 di11 1857, dr1 suma de 346,189 lei,
10 parale pentrn gratificaţiile către armafa.
') Vezi mai departe nota despre finanţe, p. 4-92.
11 31
4-82 PAilTEA A TREIA. - 1849-1859
fără a mai vorbi de lista civilă, care este ş1 ca o pîrghie

puternică în mîna unui om care n'arc altă ţintă <le cît a-şI
alcătui un partid, spre a eşi învingător clin lupta ce se pre-
găteşte.
«Eu unul, nu cre<l un singur moment în isbîncla unui om

care era de mai 'nainte dat pe faţă şi care şi-a dat însu-şI
lovirea din urmă prin propriele-i fapte, în aceste cîte-va luni
ale Căimăcămiei sale. Dar tot de odată, nu 'nţelege lumea cum
oamenii de Stat care au grija viitoarei noastre organizărI,
nu simt neajunsul, nedreptatea, scandalul chiar unei ase-
menea stări de lucrurr. De aceea, toate persoanele serioase
de la noi cred că puterile Căimădtmiei ar trebui să 'nceteze 1),
sau cel puţin să fie foarte mult mărginite, cînd vor sosi co-
misarii în BucureştI. De nu, şi <le judedtm clup[t cele cc se
petrec în ţările chiar cele mai luminate ale Europei, cat[1 s[t
ne aşteptăm ca toate să fie falşificate la noi, înainte de alegerI.
«ToţI aceşti <lomnI, pe care n'am nevoc de a-i numi aci,
mă poftesc să scriu M. Tale, ca să-i arăt această primejdie,

în scopul ca să se 'ncerce Ea, prin toate mijloacele, să atrag[t
băgarea de seamă a celor în drept asupra unei cestiunI de
atîta îns()mnătate.
c(Una <lin cele din urmă fapte ale Caimacamului, care ele
sigur nu-i menită s[t umple golurile ce în fie-ce zi se fac în
şirurile partidului său, este acesta: a numit ele curînd, ca
censor, la secretăria de Stat, pe un oare-care Caliarchi, de

tot strein de ţară. E un tînăr din Constantinopol, care în-
soţea pe Kiamil-bey, cel ce aducea firmanul de instalare al
Căimăcămiei. Aceast[t numire care ne readuce la timpul Fa-
narioţilor, a aţîţat în toate partidele o adev[irată indignaţiune.
(( În ce priveşte pc Măria Ta, voi zice, f[tră temere de a mă
amăgi, că opiniunea vine din cc în ce mai mult spre Dînsa.
S'ar putea zice că simpatiile se măresc pentru Măria Ta, pe
'; VezT scrisoarea lui ·, odă-Bibescu către Comtele \Valewski.
REZUMAT PE SCURT 488
cît găsesc unii mai multă plăcere să răspîndească pe seamă-I

rele-voitoare insinuirî.
«Mai mulţT tinerl, de care fugeam mai mult de cît mer-

geam cu dînşii,- din acei tinerr care se cred singurl patrioţi,
şi care, de curînd chiar, au pricinuit nenorocirea ţării lor,-
au venit la mine să-m1 vorbească de M. Ta în modul cel
mai bun. Cu toată neîncrederea cc-mi puteau însufla, m'am
ferit foarte de a-i depărta, şi mulţumită unor poveţI ce am
tras din cea din urmă scrisoare a M. Tale 1), am putut să le
reamintesc că ne găseam într'o vreme în care ori-ce om ce-şi
iubeşte ţara, cată să lase la o parte cestiunea de persoane,
şi tot ast-fel să se ferească de a intra în amănunte, amănun
tele fiind singurele puncte în care suntem volnid de a avea
păreri deosebite; - că, pentru moment, nu trebue să ne în-
grijim de cît de punctele menite s[i ne 'ntemeeze organiza-
ţiunea ţărci, şi că, în această privinţă, M. Ta ai bine-voit
sft-m1 însemnezi cite-va principii pe care am crezut că pot
s[1 le împf1rt[işesc el-lor. Ei admirară spiritul patriotic şi ne-
interesat carn a dictat aceste principii şi au declarat că acest
program va li al lor, şi tot ast-fel că este neapărat să ne în-
ţelegem pentru a-l face să /ie adoptat şi înţeles ele mulţime.
«Această întîmplare m'aduse la ideea (şi el. Catargi fu de
aceea-şi p[\rere) de a publica zisul program, precedat de o
mieri precuvîntare conţinînd sfaturi pentru compatrioţii noştri,
în cc priveşte linia de purtare ce cată să păzeasc[t fieşte-cine,
în momentul în cart\ va începe lucrarea de reorg·anizare.
Arăt acest fapt M. Tale, pentru ea, de găseşte vreme, şi de
{:rede că trebuc să o facă, să bine-voească a mă lumina, în
această privinţă, prin cîte-va sfaturi noi.
c<Am onoarea, M. Ta, să fiu cu cel mai adînc respect al
M. Tale, prea smerit şi prea devotat,
I. E. FLORESCl'.
') Vezi p. 470--473 din acest volum.
484 PARTEA A TREIA. - 1849-1859
P. S. - « Uitam, Măria Ta, o cestiune din cele mai de că

petenie, compunerea Divanului. Se zice că ea a şi fost des-
leg·ată în modul cel mai jalnic, căcî se svoneşte că clasa
întîia a Boerilor, - adică aceea care, în afară de puţine ex-
cepţiun1, e compusă de persoane dedate cu afacerile, cu-
noscînd bine starea ţării, şi ne-dind în ideile surpătoare - care,

din nenorocire, stăpîneau ele cît-va timp tineretul nostru, şi
par din ce în cc mai mult că momesc pe micii proprietari,
şi mai ales pe cler (cei mai neştiutor'i fiind tot-odată, - lu-
crul merge de sine, - şi cei mai primcjdiO!;llJ, -- această clasă
dintîiu se zice că nu va fi direct reprezintată, ci va intra în
numărul tutulor proprietarilor, care va trebui să dea cîte doi
cleputaţ'i pe judeţ. Aşa fiind, afirm, şi aceeaşi este părerea
persoanelor celor mai cu judecată, că nici un om cu greutate
nu va intra În Divan, c(td au în contra-le nu numai antipatia
micilor proprietar'f, ci faptul însu-ş1 că aceştia formează marea
maioritate. Iatrt de ce viu, în numele persoanelor însufleţite
de cele mai• bune simţiminte, Hă rog pe M. Ta, de n'a trecut
cum-va momentul, să intervie pentru ca clasa dintîiii să fie
reprezintată prin deputaţi al căror număr minimum ar căta să
fîe de şapte-spre-zece (numărul judeţelor) . . . _ . . . >>
Aci e locul să aruncăm o ochire pc harta Europei, să ne

dăm seama de ceea ce se petreeea la Puterile cele marI şi
ele ce se întîrnplase în Principate, ele cînd cu numirea ele

o(îciu al caimacamilor din Tara-Romînească şi clin Moldova.
Nic'i o arătare în prescurtare nu poate avea acelaşi preţ
ca aecastă scrisoare plină de ştiinţă diplomatică, ele spirit,
şi de o Ycselă luare în dcrîrlere 1), pc care o găsim în hîrtiile
lui Vodă-Bibescu, şi pe care o dăm tiparului:
') Această ~scrisorrre, datată

de la 9 August 1857, din Bucureşli, este
fără adresă nicI semnătură. O fi fost trimisă unui prieten al lui Vodă,
care la rîndu-i o fi trimis-o'Acestuia, rugîndu-L să i-o înapoe;i:e dupfi
«Bucureşti, 9 August 1857.

«DOMNULE,
<<ÎţI spuneam în scrisoarea-mI din urmă: o noutate de grea
însemnătate se svoneşte, depărtarea lui Reşid-Paşa. De atund
am aflat multe d'alde-astea: nota celor patru ambasadorI, a
D-lui de Prokeş şi a lorduluI Redcliffo, cuvintele pline de
tărie ale D-lui Thouvenel, scoborîrea pavilioanelor, putinţa
s<lrobirei alianţei anglo-franceze, ş. c. 1. Dar, cu toate că aceste
lucrurr mar:t s'au întîmplat toate din pricina noastră, cu toate
că 11inţarea noastrr1 se juca pe masa verde, pe care se bat
pentru moment toate interesele aşa de puternic în cît ea pare
c'o să se strice, îm ziceam cu poetul favorit al lordului Pal-
merston: «Much ado about nothing, mult sgomot pentru
nimic»; acest cuvînt, - cată să ne înţelegem, - ne-căzînd
asupra pricinei din nenorocire prea serioasă a cerţiI ci asupra
cerţii înse-şL Nu mi se părea cu putinţei, într'adev[1r, ca Au-
stria şi Anglia, după cc au împins pe miniştrii otomani în
această groapii, sCt lic dispuse a intra cu clînşii pînft la um[tr
într'însa, ca srt-i scoaţr1 cl'acolo.
<<Austria seamăn[1 mult cu acea bătrînică de şapte-zecI de
anI pe care am văzut-o la Paris, într'o zi cli~ sărbătoare, stră
bătînd Cîmpii-Elizci, pe o funie întinsă de la o moviliţă la
cea-1-altă. Avea coif, pcptar, sabie bună, scut înspăimîntător
şi, de-ar fi fost pe pămînt, ar fi avut, cred, înfăţişarea cea
mai îngrozitoare; dar era la o sută de picioarc în aer, eu

rnîinile foarte încurcate de o neslîrşită prăjină pe care-o apleca
cîn<l la dreapta, cînd la stînga, şi păşea, biata femee, dar
foarte încet, <l'asupra prăpăstiei.
ce o va fi fost copiat. De altmintrelea, lipsa semnăturei nu micşorează

în nimic preţul şi spiritul acestei curioase scrierI, nicI exactitudinea-i
istorică, precum se poate constata consultind Buletinul legilor. Toate a-
firmaţiunile autorului scrisorei, toate ofisurile citate se regăsesc în
Buletinul oficial. Le-am căutat, şi trimitem pe cititor la anul şi pagina
Buletin11l11i în care figurează ofisul reamintit.
486 PARTEA A TnEIA. - 1849--1859
«Alt-ceva e cu John Bull; e spătos, tare 'n pumni, şi, cel

puţin la <linsu acasă, e aşezat bine pc un tărîm soli<l. Dar el
ştie să numere; e chiar talentul de care se slujeşte mai bine;
şi el şi'a încredinţat afacerile unui om care în tot-d'a-una
a fost foarte bun cîrmaciu, şi ştie să-şr întoarcă la timp vălul
în partea din care suf1ă vîntul.
ccNu m'am mirat decI cînd telegraful ne-a vestit că la Os-
borne toate se împăcaseră. Aud zidndu-se împrejurul meu:
ccDa, s'au împăcat, dar pe spinarea noastră. Franţa va fi
plătit o concesiune printr-o aUa.)> Nu cred aceasta. Văd pe
alţii ce-şI
închipuesc că Europa, supărîndu-se, are să se ocupe
de noI, frlră noi; că, prin urmare, nu vor mai fi DivanurY,
nicr alegeri, că ţara nu-ş'i va mai putea rosti dorinţele.-Nici
aceasta n'o cred. Şi, mai întîit'1 de toate, Europa e prea cu-
coană mare ca să se supere. Şi apoi, s'a legat să ne dea
audienţ[1, şi ne va ţine cuvîntul dat.

ccDar ştii, Domnule, de ce acest gînd ciudat s'a putut ivi
aci, în minţI de altmintrelea serioase'? E că aci neîncrederea
este obştească şi adîncă. Se spune poate în acest mo-
ment la Bruxelles şi la Paris, că convorbirea de la Osborne
a sfîrşit totul; să n'o crezL Nu s'a jucat bine; se va juca mai
bine, iată totul.
În cestiunea Provinţiilor noastre, patru interese se găsesc
faţă 'n faţă: interesul turcesc şi cel austriac, de o parte, al
Principatelor. şi al Europii, de alta.

«Europa nu vrea să fie turburată din zece 'n zece anl prin
vre-un sgomot de răsboiu ce s'ar înălţa pe hotarele noastre.
«Şi noi am vrea să trăim în bună pace. Las pe colmey-i
din Londra şi pe gură-cască din toate ţările să repete că noi
vrem să fim Ruşi. Da, precum Belgii vor să fie FrancezI şi
Elveţienii Prusieni. De ce oare să 'ncăpăţinează lumea În a nu
vrea să priimească ideea că noi dorim să rămînem noi, în loc
de a fi acel lucru fără nume pe care toţi şi-l dispută, şi-l'îmbu-
REZmtAT PE scunT 487
căţesc? Viaţa ne-a tost, pînă acuma, plină de turburărr sterpe;

dorim odihna, ordinea, statornicia. Nenorocita noastră ţară a
fost ca hanul din Orient; popoarele, armatele au venit aci din
cele patru colţuri ale lumii, şi, fărf1 'ncetare au călcat-o în pi-
croare. Cerem să ni se dea locul nostru la soare, parlea
noastră în munca cea mare a civilizaţiuneI. Cerem să fim
lăsaţi s[t ne tragem brazda şi sft semănăm bucatele de care
Europa are nevoe; cerem s[1 ne lase ea să păzim pentru

clînsa cel mai frumos din rîurile ei.
Fiind aceasta pentru noi şi pentru Europa, vom fi încă
pentru Turcia un meterez, şi, la nevoe, un post înaintat, un
post sigur de pazr1 a Împărăţiei ei. Din nenorocire, ea nu vrea
să înţeleagă aceasta. şi, tălmăcind după placu-i declaraţiunea
tractatului clin Paris privitoare la integritatea ci, nu se gîn-
deşte decît să ne readucă Provinciile în stare de paşalîc,
nevrînd a ţine seamă de vechile noastre drepturl, par' c'o sfi
se g[1sească mult mai tare cu ura a patru mii de oameni,
de cit cu devotamentul lor.
«Austria, ia, şi'a (\at gînclul pc faţă cn multă ncrnşinare;
ia nu veea să lie aci nimic trainic, nimic tare. Ea nu atacă,
ne zice clînsa, ci se apără. Destul este un 'Piemont la Apus.
nu mai vrea dînsa un altul la Răsărit. Şi, pentru a isbuti, se
acaţa de orl-ce, se slujeşte de ori-cc armă. E o politică lim-
pede, pe care toată lumea a înţeles-o. Dar ceea ce nu toată
lumea ştie tot aşa de lămurit, este setoasa lăcomie ce se as-
cunde subt această 'nfăţişare atît de modestă. Azi, duşma
nul nostru cel mai ele temut nu mai c la Sîn-Petersburg, ci
la Viena. Mult timp m'am luptat în contra înrîuririi ruseşti.
Nu sunt deci de bănuit) de-ţi spun că, în acest moment nu
mă tem ele dînsa, şi că, pentru raţiunile ce am să-ţI arăt,
cred în sinceritatea politicii celei noi a Ţarului.
«Cit timp Ruşii au putut s[1 facă să intre în planurile lor
învoirea Austriei la ocuparea Constantinopolului de clînsa, ei
488 PARTEA A TREIA, - 1849-1859
s'au gîndit să ne ia, în treacăt, Provinciile. Ele erau o cale

militară, o bază de operaţiuni neapărată. laşii, Bucureştii că
tau să slujească de popasurl'. către Şumla şi Adrianopol. Dar

azi cind Sebastopolul şi 11ota ele pe Marea Neagră nu mai
sunt, az'i cînd gurilu Dunărei sunt libere, iar împrejmuirile
Bizanţului închise, Rusia nu mai are nevoe de noi, şi de i-am fi
claţt ci, aş pune rămăşag că ea n'ar priimi. Doresc ca nimenea
să nu o cxpuc la asemenea încercare. Dar ar avea cuvinte
foarte întemeiate ca să nu ne vrea, căd alipirea do dînsa a
celor cloă Provincii ale noastre, ar li pentru clînsa o slăbire,
necum de a fi. o tărie.
«Aruncă-ţi ochii pe o hartă: priveşte la acea îndoitură a
Carpaţilor ce ne înfăşoară de la Orşova cea nori pînă la Bo-
toşanl'. Al cui este povîrnişul dinspre miază-noapte al acestor
munţi"? Ai cui sunt Sibiul, Bistriţa, Snciava, şi Cem{rnţr, Yc-

chile noastre capitale, Tîrnopol şi basinele ele sus ale Sire-
tului, ale Prutului şi ale Nistrului?
«În Galiţia, şi tără a eşi d'aeasti, Austriacii au o armată la
şapte-zeeI de leghe 1) de Kiev, la opt-zeci do Odesa şi urmărind
pe un parcurs ele o sută şase-zeci de leghe laturile Ruşilor

,·arc ar fi la Craiova şi la Bucureştl, ei ar putea în doă zile
s[L se aşeze pe linia de retragere a aeestora şi să 1n tac co-
municaţiile. Strategie vorhiml, oeuparea :\Ioldo-Romîniei de
L"ătro Ruşr este peste putinţ[L mră înţelegere cu Austria, şi
1tusia, atît de greu de rănit la dînsa acasă, ar priimi multe

rănl la noL Răsboiul din urmă ne-a dovedit aceasta.
Ce minunat însă ar desf1vîrşi Moldo-Romînia împări°Lţia
austriacă, ducînd-o pînă la Marna Neagră, dindu-i Dunărea,
predinclu-i toatrL peninsula r:"lsăritcană pe care ar îmbrăţişa-o
această împăr[Lţie şi ar strînge-o între cele doă braţe ale sale,
<le la golful din Cattaro pînă la trecerea de la Sulina! Nu eu
spun acestea; o spune ceva care n'are pentru nimen: nicl iubire,
1
) O leghe : patru chilometre şi ceva. N. t1·.
REZUMAT PE SCURT 48\)
nici dragoste; o spue geografia care ne strigă noă şi strigă

asemenea Constantinopolului: Iată cine este azI duşmanul!
«Şi observaţl că Germania, care visează mult, s'a apucat
să viseze că Dunărea este şi cată să fie un rîu german. Triest
le-a dat gustul mărei; Viena are o poartă deschisă pe Adria-
tica; vrea o alta pe Euxin. -- Rusia ştie aceasta, şi iată toată
taina politicei ei celei nor. În politică, e lucru bun de a căta
întîiii care sunt interesele, şi apoi care sunt declaraţiunile,
căd, cată să zicem cu Thiers cft nu e lucru silit ca un di-
plomat să minţă în tot-d'a-una. Interesul Rusiei în aceast[t a-
facere e atît de lămurit, şi un sic vos non vobis poate atît de
puţin să-i fie pc plac, în cît e lucru foarte simplu de a o vedea
neîngăduincl ca un altul să culeagă eeea ce ea semănase. O

cred decI cu cuget foarte curat în demonstraţiunile-i în folosul
nostru, fiind că cred că are foarte mare interes acuma, ca să
pue în Răsărit botniţă acelei ambiţiuni neruşinate pe care e
silitri ~ranţa să o înfrîne în Apus.
((Poarta, orhit[t despre interesele sale cele mai înniclcratc,
nu \'()de nici ele cum accast[i primejdie no1i, şi cele doă am-
biţiuni, a Turciei şi a Austriei, s'au înţeles ca s[t ne piarză,
rămînînd ca ele să-şl dispute mai tîrziu cadavrul nostru. An-
glia, geloasă de rolul ce a jucat Franţ.a în Crimca, şi de ran-
gu~ luat în Europa de această Putere, şi'a uitat propriele-i
cuvinte de la Congresul din Paris şi a intrat în complotul
austriac. AtuneY Ia Constantinopol, au crezut cft nu mai au
de ce să se teme, de vreme ce aveau în partea lor pc lord
Stratforcl şi pe baronul Prokeş. S'au lăsat s[t fie rnomiţI de
ambiţiunea cuceririlor, şi aceşti Turci care se tem ele creştin!,
dar ir urăsc cel puţin tot atît cît se şi tem de dîrn;\ii, şi'au zis
că ar li o iscusinţă care ar înveseli pe Mohamed pînă în sînul
lui Abraham, dacă, dup[t ce au pus Crucea să scape Semi-
luna, ar pune pe <loă naţiuni creştine să-i ajute să supue pe
o a treia. Era a trage doă făinI dintr'un sac, şi anume dintr'un
490 PARTEA A TREIA. - 1849-1859
sac în care c-el care trage folosul nu prea a. pus marc lucru.
Şi de aceea meritul era şi mai mare, şi bătrînii Turci, care
n'au luat încă moda europeană, rîdeau pe înfundate cu atîta
mai mult chef.
«Se pun pe lucru fără ruşine.
«Europa zisese: V roi să cunosc dorinţele acestui popor. Poar-
ta priimeşte, iscăleşte cu amîndoă mîinilc, făgădueşte să facă
tot ce i se cere, şi, la 15 din luna zilkade a anului heg·irii 1242
trimite cel mai frumos firman din lume scos în luna . .
cc Vrem să p[tstrăm şi să întărim privilegiurile h[trăzite Princi-
patelor ab antiquo ... E de cea mai mare însemnătate ca, în
decursul deliberaţiunilor ce se vor ţine 1 administraţiunea ţărei
să păstreze o poziţiune de tot nepărtinitoare, ş. c. I. ş. c. !.. ... »
Dar tot-odat[t, în sila legei constitutive a Căimăcămiilor, care
dă (art. 18) aceste puteri vremelnice la trei funcţional'! şi nu
unui-a singur, trimite în Bucureşti şi Iaşi doi dictatori, a căror
menire este de a nu ţine seamă nicr ele instituţiuni, nici de
legi, nici de cuviinţe.
«Din aceste doă persoane, pe unul îl cunoaşte Europa. Ale-
gerile din Moldova au arătat la cc respect al legalităţii se pu-
tea aştepta lumea clin partea unui funcţionar turc dinadins
trimis pentru a nu respecta nimic. ~i apoi avem acest noroc
de a putea citi corespondenţa familiară a lui Vogoricles-bei ...
ccPentru noi, la Bucureşti, priveliştea n'a fost aşa de învese-
litoare: în loc ele acest bei tînăr şi îndrăsneţ însufleţit de o
cutezanţă atît de compromiţătoare, avem un hătrîn care, ajuns
pînă la sorocul obicinuit al vieţei, n'a găsit, la această vîrstă,
simţiminte liniştite şi neinteresate, un gînd bun pentru ţara
sa şi pentru dînsul. In loc de a-şi înnobili slîrşitul carierei,
luînd sincer parte la reînvierea unui popor, nu s'a gîndit de
cît să-şi mulţumească o ambiţiune de bătrîn. N'a privit în ju-
rul lui, ci la Constantinopol, şi s'a purtat ca acei slujbaşi turci
care, fiind că au trăit de vecI sub puterea absolută a unui stă-
IIEZUMAT PE SCUllT 4\H
pîn, plerd capul acolo unde fiinţează instituţiuni ş1 drepturi.

Această lege supărăcloasă nu-i pentru lEnşii de cît un petec de
hîrtie; a-l rupe şi a arunca bucăţile în ochii oamenilor, c me-
toda d-lui Vogorides; a-l îndoi şi a-l pune binişor în buzunar,
ea lui Vodă Ghica. Lucrul tot acolo vine; numai deosebirea
anilor face deosebirea metodei. Dar Europa. deşteptată de
sgomot, n'a cătat de cît la Iaşi; n'a văzut că acelaşl lucru se
petrecea şi la Bucureşti 1)
Ast-fel, după legile noastre, după insu-şi firmanul Porţii
care a numit pe Caimacami, administraţiunea cea noă cată
să păstreze o poziţiune de tot nepărtinitoare 2 ). Caimacamul
nu este într'adevăr de cît un epitrop vremelnic, şi autoritatea

lui se mărgineşte în a face acte de conservaţiune. Să vez.i ce
a conservat.
«Articolul 18 al legei din 1831, îl opreşte ca în tot cursul
puterei lui vremelniceştl, să destitue un funcţionar, în afară
de caz.ul unor greşel'i dovedite.
«El, prin diferite o!îsurI, a llestituit pe capii de secţ.ie ai de-
I} Hll.L1ADE (Sc,·isor, din uiliu, p. 617), la data de 22 Dec. 1858, scrie:

«A Ghica s'a pus pe capete, de nu va putea face a se alege el, să-şî
«dea toţl partisanii în favoarea lui N. Golescu, şi prin urmare, face
ocausă comună ( cum zice) cu cei de la 48. Şi aceştia erau carI de la
«184-0 strigau asupra lui şi-l sfăşiau pentru calităţile şi virtuţile ce avea
«atunci, acum zic c[1 au venit la vorba noastră şi-i recunosc virtuţile
«ce le are. Cum se operă această luminare în minţi? De unde veni
«minunea aceasta ? Din marea orbire. Atunci, i;;i de atunci pînă la 1856
<tfură orbiţi de ură, şi acum sunt orbi\l de interese. Iată calităţile !jii
«virtuţile îi eşiră pe faţă lui Al. Ghica de cum se determină a lucra spre
•a lăsa ţara pe miinile lor. Am zis orbirea, însă nu m'am exprimat bine.
«Şi atunci şi acum ştiau foarte bine ce făcuse. Atunci Ghica nu mai
aera posibil, şi oamenii îşi cauta interesul, şi ca să fie bine cu Rusia :;,i
«cu Austria şi cu Bibescu slăşia pe Ghica; acum Ghica le dă osul în
<tgură, şi Bibescu poate să li-I ia. Ghica dar e de minune."
) Textual. Vezl firmanul din 3/16 Iulie 18f>6 (Bul. of. No. 66 din 17
1
Iulie 1856 ).
4H2 PARTEA A TREIA. - 1849-1859
partamentelor, ca şi pe un mare număr de slujbaş\'. mai

micr 1).
ccA destituit cu grămada, prin olisul No. 113 2 ) pe toţl'. mem-
brii Curţii supreme şi pe ai tutulor Curţilor ele apel
cc A destituit la ministerul llc finanţe secţiunea de contabi ·
litate 3 1, ceea ce a adus demisiunea casierului general, a mai
') Vezi textul acestui articol la p. 497 a acestui Yolum.--Prima faptă

a lui Alecu-Vodă-Ghica est de a înlocui. prin decret de la 9 Iulie, pe
Prinţul Gheorghe Ştirbei în postul de Spătar prin Ioan Odobescu. 1Vez1
Seri.sori dm exiliu de HELIADI<, p. 540). In aceeaşi zi, Al. Dimitrescu
era numit secretar de Stat în locul lui Al. Plagino, ginerele lui Vodă
Ştirbei. - Numirl de miniştri şi de directori de minister se găsesc la
Bui. nf. No. 64, din 13 August 1856. La 31 August 1856 (No. 69 din
Bui. of.), un cap de sec\ie e înlocuit la ministerul justiţiei. Vodă A.
Ghica î,;;i însuşi, în lot decursul Cftimăcămiei sale, dreptul de a numi
funcţionari. (Vezi Bnl. of., No. 76, 24 Septembrie 18b6; No. 88, 19 Oc-
tombrie 18n6J.
) Decretul din 18 St>ptembric 1856 ( /Iul. of., No. 73, din 14 Sept.
0
18061 are N-ul 119. E complectat prin decr61tul No. 122 din 1li Septembrie
(Bui. of., No. 74, din 17 Septembrie 1856). Acelaş număr conţine de-
cretul No. J23, de care se vorbeşte mai departe, şi care nume~te mem-
bri ai Epitropiei orfaniceştr pc D-nii Pascal Tămă 7 escu, Matache Coadft
şi Nicolae Nestor.
1
1 DESPRE FINANŢELE ŢĂREI ROMÎNEŞTi DE LA 18i7 LA 18f>ll.
Cit a costat pe Ţam Romîneascit ri1svrcltii'ea din 1848, octtp(lţia de la 1848
la 18&1, ţi cea din J8!i.]?
S'a putut conslala slar8a înl1orîLoare a finanţelor la sfir~itul domniei
lui Bibescu, în momentul cînd isbucni rftsntttirea din 1848 '). Membrii
:1cestei mi?cări au pretins însă că n'au g-r1sit în cutiile săteşti, în mo-
mentul plecărei Domnului de cit 777,0U0 de lei; mărturisesc încă că
in casa Vistieriei n'au găsit de cît 849,064 de lei, 37 de parale. Nu
avem a-i urma in învinuirile ele dilapidare ce aduc unii în contra al-
tora; scopul nostru este numai sft arătăm ceea ce, financiar vorbind,
răsvrătirea. a costat pe Ţara-Bomînească. Perderl neînsemnate, zice
lege11da: perderi foarte mari, rftspund cifrele neirnblînzitului Monitor.
Starea financiară arătalf1 de Vodă-Bibcscu în 1847 '), ~i cea arătată
în 1848 '), dovedeau, de o parte, lipsa ori-cărei datorii, de alta că fiin-
ţau prisosuri în casa Vistieriei, în cast>le diferitelor a~ezăminte publice,
\li în cutiile sftle~tJ. Ce s'au făcut toate aceste sume? Se răspunde la
această întrebare în lucrarea foarte în11emnată ce are titlul de: Starea
1
) Vezi p. 31-+ ~ia treia pnrte a acestui volum.
') Vezi p. 344 ~i a treia parte a acestui volum.

') Vezi p. 341- şi 34 7 din acest volum,
mu,ltor capi de secţiunr, şi a tutulor casierilor de judeţe, ş1

a pus cestiunea financiară, rămasă fără control, în aceeaşi
neorînduială ca şi administraţiunea civilă 1) • .
((A destituit sfaturile orăşeneşti, neţinîncl seamă de arti-

colul 2 al legii clin 1831 care dă acestor sfaturl o viaţă de
admi11istoaţiu11ei şi
a se,·viciul'ilor publice în Principatul Ţ1ll-ei-Homî1uşa, i,i
Innie 1856, - lucrare datorită lui Vodă Ştirbei, - şi se răspunde prin
YOrbele următoare: .«CUTIILE SATELOR FUSESERĂ, SE ŞTIE, GOLlTt,; DE
GUVERNUL RÂSVRATIREI DIN 1848.n
Rămîne de statornicit cifra cheltuelilor pricinuite de răsvrătirea din
1848. Actele date de Vodă Ştirbei ~iele Caimacamul Alecu Vodă-Ghica
ne lămuresc în aceast'l cestiune. Raportul Divanului din 1856, ce re-
aminteşte raportul clin 1861, No. 347, constată că daloria 'fărei, UR-
MARE A ÎNTÎMPLĂHILOR DIN 1848, DUPĂ CUM s'A CONSTATAT LA SFÎH-
ŞITUL LUI 1849, ERA UE 19,063,749 DE LEI 1 ).
Această cifră. reprezintă datoria lăsată de răsvrătire. Vom vedea mai
departe întregimea cheltuelilor ce a pricinuit dînsa.
Dacă deschidem Buletinul oficial din 1866, N-le 2 şi 17, ne dăm seamă
de greutăţile peste măsură de marI cu care avut a lupta Vodă-Ştirbei
cînd luă puterea. In 1865, ca urmare a ocupa\iunei, prevederile budge-
tului, în ce priyeşte cheltuelile, sunt intrecule cu mai mult de patru
milioane. Cu toate acestea cxerci\iul n·are de eit un deficit de 2,256,748
de lei, 29 parale.-Budge.Lul diu 18.iG aeoperft acest deJiciL, ,;;i la~ă ~rt se
nădăjduiascft un prisos d,· 2,7,l8,58U lei.
Cu toale greutftţile de orI ce fel, şi cu toate cfr plfttise Husiei trei
milioane pentru ocupaţia de la 1848 la 18-'>1, Vodii Ştirbei vedem că
a plfttit, la începutul lui 1855,-din datoria pricinuită de răsvrătirea din
1848, adică din 19,061l,749 de lei,-suma de 14,41l0,536 de lei, şi că-i
rămînea de plătit numai s11111a de 4,633,2HI de Ici. Din nenorocire,
ocupaţiunea din 1853 altoise pe datoria d'intii('1, o alta de 25,988,459 de lei.
Cum oare isbutise Ştirbei s;1 plătească în 18b5 suma de 2,256,748 de lei,
~i cum nf1df1jduea el sft iconomiseaseii iu 1856 un prisos mai mare iucft ?
Oare pri11t1··un împrumut? Nu; ca şi lui i\lihai('1 Sturza al l\Ioldo\'ii ').
i plăcu mai bine să a;;;tepte totul de la viilo1·. Dintr·o parte, readuse
ordinea ::;i economia în finanţe, i~I m[tri astfel mijlocele, puse, din pricina
răsboiului, un impozit de do[1 a zecelea de adăogat la orI-ce sumă per-
cepulft, în timp de patru anI, de la proprietar! şi de la \ăranI; de allft
parte, ca să vie de hac nevoilor de fa\ă, făcu,-prin în\elegere eu Di-
') VezI Bui. of., No 73, 14 Septembrie 1856.
) Vezi •Raportul din 1851 No. 347• ~i •Start:11 administraţiunii şi a serviciu-

1
rilor publice ale Principatliiui 'fdrii-Romîne~ll îu Iunie 1856,.

2
) Vezi t. 1-i:i al aecstei opere.
PAIITEA A THEIA. - 1849-U:lb9
doi anl, şi poruncind să se facri înainte de stirşitul legal al

vieţii lor, alegerI noi supuse înrîurii sale 1) ••••
((A destituit prin ofisul No. 123 2 ) pe membrii orfaniceştir
epitropii care suprawghcază şi administrează averea orfanilor.
«Tot de o dată:
«Numeşte în toate aceste posturr pe care Ie-a lăeat în vă-
vanul.-un împrumut la casele publice, a căror avere se suea la 24,239,478

de lei, şi luă asemenea împrumut depozitele făcute la Vistierie de către
parlicularI.
1n 12 Octombre 185G (Bul. of. No. 81 ), Caimacamul constată că Sta-
tul datore~te:
Caselor publice . • . • . . . 21,871,ll07 lei 2R parale
Şi depozitele particularilor. • 5,H43,2H6 - 6
27,214.c4H lei H3- parale
Aşa că aceste case nu mai aveau ca numerar, la sfirşitul lui August,
după plata cheltuelilor lor, de c,\t un milion şi jumătale de lei. La 21
August 1856, scoţînd clin nnmerariul ce se ana în Vistierie hanii de-
pozitelor, aceasta numai putea cli,pune de cit de 280,158 lei HO de pa-
rale. Din prisosul prevăzut de Vodă Ştirbei pentru 1856, mai trebuea
apoi scoşi 411::1,972 de lei, 20 de parale, prevăzuţi în mai mult la fon-
dul ţiganilor, sumft ce nu putea intra în casa acestora, din pricina trep-
tatei lor emancipări. Cată să adăogăm că cheltuelile din 1856 între-
cură cu 8,HH9,ll16 lei, parale 30, prevederile bugetare. În faţa acestei
1<ituaţiunI, Caimacamul Ghica-Vodă urmă înainte cu măsurile hotărîte
de Vodă Ştirbei, şi crezu chiar de nevoe de a întrerupe munca şose
lelor. (Vezi la npendiciu: Finanţele rle la 1856 la 185V).
Ocupaţia din 181i8 a fost făr:t iudoealft una din pricinile turburr1rii
aduse în flnan(c şi nn lrebue sft aruncrim rr1spunderea acestei ocu•
paţii pe spinarea autorilor mişcării de la 11 Iunie; dar nu-i de cit drep-
tate să recunoa~tem că ei fiind pricina ocupaţii ce a ţinut de la 1848
la 181i1, <linşii sunt vinovaţi de deficitul de mai 'nainte de 19,063,74-9
de lei.
La acest deficit de 19,0G3,749 de lei cată să adăogăru cele 3,000,000
CP. Vodă Ştirbei plăti Husii pentru ocuparea Principatului, ceea ce duce
la 22,063,Î49 de lei deficitul pricinuit Vistierii Statului, fărf1 a mai nu-
mr1ra cheltuelile ocupaţiunii penlru anii 1850 şi 1851, niei sumele lă
sate de Bibescu, care puse la o !altă se pot ridica la ll sau ,t milioane.
Scurt răsvrfitirea din 11H8 nu pute sfi fi costat pe Tara-Romînească
mai puţin de 26 de milioane').
') Printre diferitele numiri de magistraţi de oraşe (primari), sr1 cităm
decretul No. 1 din 4- Ianuarie 18;,7.
'J Vezi nota 3 de la p. 489.
') Starea adminis1raţiunii în Junie 1856, p, ~-
REZUMAT PE SCURT
duvie, oameni streinl ele administraţie, care duc acolo neo-

rîn<luiala şi negrija, dar care, datorindu-i postul! lor, i da-
torPsc zelul şi devotamentul lor
«Batjocura se întrece une od cu partea urîc\'oasă. Prin o-

fisul No. 122, Caimacamul numeşte procuror la Curtea ape-
lativă, secţiunea civilă, pe un oare-care Ion Grecianu. La
priimirea hîrtii ministeriale, kir Ioan se miră; cum însă un
post şi o leafă sunt în ved bune de luat, se impune şi a-
leargă la minish·u care-i dă cu dărnicie sfaturi şi poveţe.
A doa zi vine la tribunal, depune jurămînt, şi-şt începe elujba.
Membrii însă ai Curţii găsesc ciudate apucăturile noului lor
coleg. Se cercetează ce a fost, şi se constată că e dintre
slugr. Magistratura se indignează; e scandal în oraş. Guver-
nul nu se sinchiseşte, şi, ca să repare insulta făcută între-
gului corp judiciar, se mulţumeşte să dea un nou ofis, No.
188, care desfiinţează pe cel d'întîiu şi tălmăceşte că s'a fă
cut greşealrt, cii postul era pentru un alt Jon nrceianu, maior,
cu locuinţa la Craiova. Apoi, cum locuitorul clin Craiova nu
se află în Bucureşti, în loc de Ion se seric Nicolae pe or-
dinul ele numire care gflseşte în sfîrşit unele locueşte noul
titular. Iar ralicul ele Ioan, care în toate acesk nu avea nici
o vină, e osîndit la închisoare ca uzurpator ele titlu 1).
«Iată cum ne sunt duse treburile, cinel nu sunt duse în
modul ce-ţi spuneam mai sus.
ccŞi acuma, aclăogîncl la această scrisoare nenumăratele
') Decretul No. 122, de care autorul vorbeşte mai jos, conţine într'a-
<levăr numele lui Ion Grecianu, ce e numit procuror la Curtea de apel,
secţiunea întîia. Decretul arătat aci sub No. 188 se allă într'adevăr la Bul.
of., dar cu numărul 14E. Prin acest decret Ion Greceanu e osîndit la în-
chis6rc pentru uzurpaţiune de func\iune, dP. vreme ce numfrea era a ma-
iorului Grecianu, care, la rînclu-i, e înlocuit prin Nicolae Grecianu.
496 PARTEA A TREIA. - 1849-1859
abuzurI ]1 de care nu mai stau să-ţT vorbesc, nu găseşti oare,

Domnule, că se face prea mare cinste D-lui Vogorides, cînd
') Iată cite-n dovc,d de abuz de putere.

(18f>6, 7 Septembre. Vezi Bul. of.)
PORUNCĂ CĂTRE OŞTinE.
Văzînd raportul şefului oştirei cu No. 2288, că în catastişe se află în-

semnate ranguri de sus şi de jos ce nici o dată n'au fost în fiin\ă îu
slujba Ţării ~i anume:
Căpitani:
1" Prinţu Grigore Bibescu Brîncoveanu;
2" Prin[u Alexandru Ştirbeiu.
Parucici:
1° Prinţu Nicolae Bibescu;
2·' Printu Dimitrie Stirbeiu.
Praporcic:
1° Printu George Bibescu.
I1111keri:
1' Mihail Ghica;
2' Gheorge Sachelarie;
'3° Gheorge Filipescu;
4° Grigorie Aristarhi.
Poruncim scoaterea lor din catastişe.
(Urmează iscălitura
M. S.)
No. 46, Anul 1856, Seplemhric 1.
Observaţiune: Prinţul Nicolae Bibescu, ~colar al Şcolii poli tehnice, e1;;it
din Şcoala statului-major cu No. 1, dobîndise de la guvernul francez
voia de a merge sr1-şi desăvirşească educaţiunea-i militară în Africa,
Prinţii Gheorghe Bibescu ~i Alexandru Stirbei erau încă în :;,coala de
la t;aint-Cyr. Cum oare li s'ar ll putut cere să fi fost în.fii11ţ,1 ·în sl11jbct
Ţi:lrii? Si de ce să li se tăgădueasc[t lor folosul de care s·au bucurat,
de ori-cînd, Romînii priimiţi în :;;colile militare streine, adieri să li se
numere timpul trecut în aceste şcoli ca serviciu activ in armata romiuă?
Această măsură ar putea foarte bine fi privită de unii ca o prigo-
nire a familiilor Bibescu-Stirbei, de vreme ce, din noă persoane lovite,
şase sunt din familia acest~r doi Domni, şi trei din familii devotate lor.
Prietenii Caimacamului Vodă-Ghica i-au ridicat în slăvi liberalismul.
Dar acest liberalism pare să fi avut multe lipsuri de continuitate, căci
ne vine greu, de pildă, să credem că suprimarea ziarului Timpul, pe-
depsit fiind că a reprodus un articol din Stafeta (l' b'stafttte), să fie o
faptă liberam. (Vezi Bul. of No. 22, din 18 Martie 1857). - Tot ast-fel
numai la dînsul se g·îndesc presa şi conferinţele diploma-

tice? Nu vezi oare că, deşi jucîncl un alt joc, totuşi merită
Caimacamul nostru ceva clin atenţiunea atît de mare dată
tînărului său coleg? Nu crezi oare că Vodă Ghica a ştiut eu
mult[L dibăcie, de pot asemenea IucrurI fi numite dibăcie,
să se facă fără sgomot stăpîn pe toate puterile vitale ale
ţării, pe toate mijloacele ei de acţiune, spre a li în stare, Ia un
moment anumc 1 să o facă să vorbească sau să se mişte după
cum va cere folosul lui?
Încă o liniuţă spre a <lesăvîrşi pînza. CluburI, zise patriotice,
se formează; Caimacamul Ie vede cu ochiu bun; Ie pune să-i
trimită cu sgomot adrese pentru unire şi pare a se da în-
treg acestei idei. Dar, în acelaş moment, autorităţile reînoite
priimeau în taină ordine circulare ce le dedeau porunca de
a năbuşi, prin ameninţărl ele pedeapsă, ori-ce încercare s'ar
face spre a se'ntruni şi a se 'nţelege despre dorinţele ele a-
rătat comisarilor europcenl; şi copii după aceste porunci, cu
grijă ascunse publicităţii, erau trimise Porţii şi îmmînate a-
gentului austriac.
Eram oare greşit cînd vorbeam adineaorr de complotul
austriac şi de dictatura aşezată Ia noi ca să'nşele buna-cre-
dinţă a Europei şi buna-i voinţă pentru noi '?
În scurt, cu toate ştirile ce ne-au sosit ele curînd, suntem
îndL în situaţiunea următoare:
~i cu libertatea cuvîntului; l;aimacamul nu dete voe să se tipărească

cuvîntarea ce Vodă Bibescu rosti la Bucureşti, fără ca ea să fi trecut
prin censu,-il, şi, cuvîntarea fiind litografiată în ciuda Caimacamului,
acesta denunţă această faptă dispreţ11l1ti public. Mijloc cam silnic ~i
care făcu o întipărire de tot alta de cit cea la care se a~tepta Caima-
camul (Eul. of. n-ul ao, din 6 Mai 18i>7).
Vodă-Bibescu se arătase mai drept faţă cu Domnul cărui urmase, căci,
dacă la 10 Septembre 1845, dedea dreptate ţăranilor lui Vodă-Ghica în
contra arîndaşuluia cestui Domn.(Bul. of. no.,86 din 184!5), destitui, în a-
facerea lui Vodă-Ghica cu sindicii falimentufui Moscu, tribunalul de
comerţ care dedese, în contra acestui Domn, o judecare nedreaptă
(Bul o..f'. No. 15, 20 Februarie 11:!47).
11 32
498 PAIITEA A TllEIA. - 184:9-185\)
Ne e frică de Tureia.
Ne e frică
ele Austria.
Ne e frică mai ales llc Caimacamii noştri.
Dar avem încrcclere în Europa, care ne-a dat de curînd o

dovadă noă de bună-voinţa ci pentru noi. Întîmpl[1rile clin
Moldova, priveliştea turburărilor noastre clin'năuntru cată să-i
fie un semn caro să-i arate Comisarii ci să vegheze

scăparea.
cu g-rijă 1 şi claeă despreţucsc, cu foarte marc dreptate, sila

pe faţă cum s'a arătat ea la Iaş:r, să fie cu ochii deschişI a-
supra viclenii, ast-fel cum ea s'a pus şi se va mai pnne în61
în mişcare în Bucureşt\'.
«P.-S. --- Citirnl sC'risoaroa mea, bag do scamă, că nu ţi-am

vorbit de listele electorale cc au ap[trut ele curînd, şi, pe legea
mea! după cite ţi'am spus, nid cft era nevoe să vorbesc <le
dînsele. Persoana fiind cunoscut[1 1 aceste liste sunt ceea cc
trebuia să fie; iată ele cc am ţinut să te luminez bine în C'e-L
priveşte. Ciuruirea s'a făcut cu atîta grij[i 6t poate fi privit
corpul nostru electoral ca un şurup mai mult în administra-
ţiune. În Moldova, de i,'a făcut aceeaşi manoperă, s'a făcut
cel puţin pentru o cestiune politic[1, unirea sau separaţiunca .
.A.ci, nu s'au îngrijit de cit de cesliu1,ea personală, fii ale9ă
torii au fost priimi"(i, nu fUnd-că erau PENTRU SAU CONTHA
UNIBU, ci liincl-c-ă erau PENTRU VODJ\. GHICA ŞI i~ CO~THA
PHOTIVNICILOR LUI.
ccAu scoborît acest act mare pîn[t la o uneltire ele ni-
mic.»
timp, Vocl[t Bibescu chema băgarea de seamă

Către acelaş
a guvernului francez asupra proiectelor Caimacamului 'f[1rii-
Rornîneşti.
REZUMAT PF. SCURT 4n!)
Domnului Conte 1Valewski.

TR.ţOUCEHE
HO SEptembrie 1857.
D01\INULE CONTE,
Cunoscînd grija ee aveţi pentru soarta Tării mele, nu m[i
sf1ese de a abuza ele complezenţa d-voastră, rugîndu-vă să-mi
daţT azr încă cîte-va momente de ascultare. Indrăsnesc să mă
măgulesc cu icleia că Ex. VoaRtră, cînd m[i va 11 citit pînă'n ea-
p[it, va ierta libertatea cc iau de a veni să o fur rle la în-
semnatele ci ocupaţiunT.
În înţelepciunea O-Voastră, Domnule Conte, aţi înţeles că
rostirea cu cuget curat a dorinţelor Principatelor, în timpul
alcgcri'i apropiate a Domnilor lor, ar fi mult pusă la înclo-
eal[1, de s'ar p[istra Caimacamilor de acum autoritatea de care se
folosesc ei de trei-zeci de luni, cu atît de puţină conştiinţă,
în scopul de a-ş'i crea un partid interesat a vecînici puterea
lor. Ştiu că, mulţămit[t bine-voitoarei O-Voastre iniţiative,
Congresul a hotărît cft această autoritate va 'nceta în drept
şi în fapt, c1nd v;,i, li sosit momentul ele a păşi la alcgerT, ca
să sii lase loc celor trei CaimacamT prcviizuţT ele legea or-
g;anică, şi c[1, prin urmare, înalţii demnitar'i care, la sfi~şirea
puterilor Domnilor StirbC"i şi rfiposatul Gr. Ghica, aveau în
'farn-Romîneasc[t şi în \loldova, posturile de miniştri al tre-
burilor clin 'năuntrn şi al dreptăţii, ~i acela de preşedinte al
Divanului domnesc, vor f1 ehicmaţî să alcătuiască Căimăcli
miilu acestor cloă ţări. În mijlocul deosebirii de idei ce des-
binau pc membrii Confcrinţii, aceastii hotărîre, fie-ml îngă
duit să spun c[t era cea mai înţeleaptă şi cea mai legitimă
tot ele o elatr1; ciici Caimacamii ele aeuma, c[tror atribuţiunile
101· nu lăsau dreptul de a sc:himba în nimic personalul ce gă
sisl'l'ă, î,;;i msuş1se p'accl cln a răsturna toate chiar din te-
melie· I).
'I A se vedea, în această a treia parle, notele de la p. 492 şi ur.
m;"1 toare, despre destituirile ce Caimacamul Alecu-Vodf1 Ghica s'a în-
500 PARTEA A TREIA. - 184,9-1859
Cu toate acestea, scrisorile ce-mi sosesc din Bucureşti şi

Constantinopol se 'nvoesc a zice că Yodă Ghica d[t din mîini
cumeţit să facri, şi mai ales decretul din 9 Iulie 1866 ;- n-ul 64, al Hui.
o(.din rn August 1856; n-ul 69 din Rl August 1866;- n-ul 7::1, din 14,
Septembre 181J6 (decret din rn Septembre, n-ul 11\J/: - n-ul 74, din
17 Septembre 1856 (decret din 15 Septembre, n-ul 1221; - decretul
n-ul 1 din 4, Ianuarie 18a7.
Numirea de Caimacam a lui Alecu-Vodă Ghica de către l'oartă era
insă-~i o nesocotinţă a articolului 18 din Regulamentul organic din 18,H.
Acest articol snuă ast-fel:
SECŢIA II-a. - Vremelnicei ocinnuii-e.
ART. 18,- La orI-ce încetare de Domnie, sau întîmpinindu-se \'a-

canţie, trei Caimacami se vor însărcina îndată cu oblăduirea stăpinirii.
Vor fi legiuiţ.i Caimacami:
Prezidentul înaltului Divan, minislrn trebilor din lăuntru, şi nrnrele
logofăt sau ministrul dreptăţii, cari se vor atla în slujbă atunci cinci
se va intîmpla vacanţia.
AceştI trei dregători vor cîrmui împreună toate trebile Principatului,
pină la suirea în scaun a noului Domn, şi vor stringe îndată obici-
nuita Obştească Adunare spre a pune în lucrare măsurile cele hotărite
prin art. 20.
CAIMACAMII, PE VRE~IEA OCÎRMlllllll LOR, NU von PUTEA SĂ DEA TITI.lll
DE NOBLEŢĂ, SA JUDECE PRICINl FĂRA SĂ AIBĂ JUDECATA LOR APELAŢIEI
NICI SĂ SCOATĂ PE CEI CE SE AFLĂ ÎN DREGATOHII PUBLICE, CI NUMA[
PDITHU O GREŞEALĂ DOVEDITĂ, ŞI ÎNCĂ CÎNU SE VA ÎNTÎMPLA CA O DHE·
GĂTORIE SĂ Nll'Şi AIBĂ. DHEGATORUL EI, NU VOH PUTEA SA ORÎNDUEASCĂ
LA DiNSA UE CÎT NllMAI VECHiL.
ART, 19. - De.•prP. lis/P..
ART. 20.- Dtsp,·e protestifri in contm li.•telor.
ART. 21.-- Despre publica,·ea listelor.
ART. 22-26.- M,Jsuri pi·ivitoare la alegeri.
După aceste articole, Caimacamii, din ziua aşezării lor în scaun, au

cinel zile pentru a alcătui listele, şi aleg-erile cată să fie făcute în cele
patru-zecl de zile ce urmează.
SECŢIA III-a.- Chipttl alegerii Donmultii.
ART. 44.- Pină a se întări Domnul de către Poartă, Caimacamii nu

vor înceta a cîrmui Ţar;:i, rămiind îndatoriţI că după ce se va urca
Domnul cel nou în scaun, să dea cuvînt de ocîrmuirea lor şi soco-
teală de chelluelile veniturilor Ţării, atît Domnului cit \li obicinuitei
Obşteştl Adunări.
REZUMAT PE SCURT 50(
~i clin picloare pe lîngă Poartă, ca sfi nu se supue hotărîrii

Conferinţii. Nu cere nimic mai mult nimic mai puţin de cît s[t
se refuze membrilor Căimăcămii regulamentare funcţiunile
de 111iniştrii, pe care le au de drept, ca să fie păstrate aceste
funcţiuni creaturelor sale,-şi să se depărteze din aL:eastă Căi
măcfunie membrul cel mai inteligintc şi cel mai activ, Ion
;\fanu, care ar fi înlocuit prin urmaşul său în prezidenţia Diva-

nului, Constantin Ghica, nepotul Caimacamului. - Nu ştiu de
ce prilegiuri s'a slujit ca să-şi sprijineasci:'t cea d'întîiu din aceste
eerinţi. De-ar fi cu putinţă să ne-o tălmăcim, ar li numai prin
cutezanţa care este semnul tutulor actelor sale: căcI Regula-
mentul Organic e tot atît <le poruncitor în această cestiunc

cît şi textul chiar al celei din urmă convenţiuni încheiate intre
cele şapte puteri; şi dacă Hegulamentul din 1831, chicmînd
pc miniştrii cu portofoliul la înalta direcţiune a guvernului,
în timp de văduvie a scaunului, a văzut în aceast[t combinare
o condiţiune temeinică de tărie şi de unitate pentru o aclmini-
straţiune provisorie, Ex. Sa înţelege cu cîl e lueru mai gr[tbit
ele a face sft [ie această m[tsm•[t respectat[t azi, în mijlocul
elementelor ele demoralizare şi de turburări pe care puterea
în fiinţă a avut <le principiu să le 'mbărbăteze.
In cit despre nădejdea cu care se adapă Vodă Ghica de
a face pe nepotul său să intre în Căimăcămia cea noă, ea
s'ar întemeia, clupă cele ce mi-au spus Fuacl-Paşa, pe faptul
că D. Ion :.\'lanu, ne-avînd rang·ul de Ban, care singur ar da
drept prezidenţii Înaltului Divan, nu cată s[t fie privit că a

exersat efectiv această prezidenţie, şi nu poate ii subt prill'jul
acestei prezidenţii în rangul celor trei Caimacami. Pot însă
spune că, ~le aveau Domnii obiceiul de a lua printre Bani
pe prezidenţii acestei Curţi, nici un articol al regulamentului
nu-i silea la aceasta, şi, pentrn a aduce o singură dovadă,
Iorgu Filipescu, care în 1842, cinel cu destituirea lui Vodă
Ghica, a împlinit funcţiunile de Caimacam, în calitatea sa de
502 PARTEA A TREIA. - 1849--1859
----------------------------
prezident al Divanului domnesc, - in imprejur[irile în care

'ţ'ara Romînească fu pentru cea d'intîia oară chcmat[t a-şi
alege un Suveran,- nu avea rangul de Ban.
1mi pare nefolositor, Domnule Conte, să stărucsc mai mult;
Ex. Sa a şi simţit că uneltirile de care vorbesc n'au altă
ţintă de cît să zădărnicească singura măsură care sfi dl·a o
făgăduinţă de ceva libertate în alegerI.- De aceasta, g[isesc
o noă mărturie într'o scrisoare ce tocmai acum pirimcse din

Bucureşti, cu data de :m Septembre; îmi face eunoscut că
Vodă Ghica a dat comenzile de căpetenie ale miliţiei oa-
menilor din 1848, şi a schimbat pe toţi aici slujbaşi ai săi
eăror nu mai recunoştea un zel în stare de a asculta orbeşte
de dînsul. Încetind chiar de a-şi ascunde ginclul de a p1 7
în contra hotărîrilor Congresului, el caută a mai amăgi încă
minţile făcînd să fie prodamat sus şi tare, prin agenţ.: tri-
mişi prin judeţe, că viitoarea Adunare va avea datoria s.l nu
priimească să facă alegerea de Domn, ci sfi protesteze în
contra unei convenţiuni care n'a ţinut seamtt de dorinţele
naţionale cc cereau unirea; avînd nădejdea în sfirşit de a um-
plea Camera viitoare de aderenţii săi, aţîţă cu rea credinţă
pe alegătorl a nu-ş\' alege deputaţii de cît printre adevfiraţii
patrioţi care vor avea voinicia de a se lega de mai 'nainte,
prin jurftmînt, să susţie aceastrt protestaţie.
E dat Împăratului, cel mai nobil protector al nostru, să'n
frîne cît mai repede aceste escesuri. E dat O-Voastră, D-le
Conte, vrednicul Lui reprezintant, şi generoasa obîrşie a che-
zăşuirilor ce ne sunt hărăzite, să veghiaţl la a lor întocmai
făptuire, oprind să fie Căimăcămia regulamentari't cornptă
în esenţa sa, şi clesbrăcată de însuşirile sale.-A nu vrea a-i
da mijloace de acţiune energice, ar fi a-i face o situaţiune
ce nu s'ar putea apăra, ar fi a face clintr'însa un element nou
de anarhie; mai mult de cît orI-cîncl i trebue date puteri se-
rioase şi întinse ca să sdrobească lanţul primejdios ce leagă
pc agenţii aclministraţiunii de acum.
HEZU~IAT PE SCURT
De s'ar gîndi cine-va să opune argumentul că, viitoarea

Căimăcămie avînd asemenea puteri, s'ar înfiinţa neajunsurile
în contra ci:irora s'a vrnt a se lupta prin întemeiarea ei, ar fi
lesne de ri'tspuns <.:ii i va lipsi vremea de a înocla lanţul tot
aşa ele strîns cit l'a înoclat administraţiunea ele faţi't, şi cft ca
va găsi un <.:ontrol ele acum înlîinţat în sistemul pe care îl
va înlocui, sistem, ale cărui efecte va avea dînsa atît ele mun-
C[l s[i le paralizeze, în cît mă tem chiar s[t nu o văd îndestul
ele puternică ca s[t poată nimici rău-lăcMoarele lui piedici.

Simţimintele ele intc1·es mişc[tlor pentru cauza Principatelor,
ce adesea mi-aţi arăt.at, Domnule Conte, şi greutatea unei si-
tuaţiuni care tinde a compromite nu numai binele în prezent,
clar şi isbîncla în viitor a ·vederilor largi şi generoase pe care
guvernului francez cală să-i pară rău că nu r1, putut, de rîn-
d1~l ă1,ta, să le făptuea8că în deplin pentru noi, vor îndritui,
îndrăsnesc să o cred, în ochii D-voastră, noul meu demers pe
lingă Excelenţa Voastră. - De altmintrelea, ast[1-z1, cu lipsa

ele interes personal ce am in fericita gestiune a al'acerilor de
către o Căimădtmie, compus[t ele miniştrii ai unei alte pute1·1
ele cit a mea, am fost cu atît mai mult la largul meu penim a
ridica numai glasul în numele prietenilor orclinei în ţara mea.
"Mă folosesc cu grabă ele ac,•st pril11j, etc.»
Cinel se apropie timpul ele a se păşi la alegerea membrilor

cc trebuea s[i lîe aleşI în Divanul ad-hoc, foştii Domnitori
Gheorghe-O. Bibescu, şi Barbu Stirbei, chiemaţI de compa-
trioţii lor, priviră ca o datorie ele a veni în mijlocul lor, în
grelele împrejurăr'i prin care trecea naţiunea romînă, ca, să
le pue la dispoziţie un devotament ce nu slăbise, şi o expe-
rienţă care poate se mai mărise 1).
') Vezi mai departe, p. 507, cuvintarea Domnului în Bucure:;;ti. -

!Această frazi't e tradusi't după traducerea franceză. a acestei cuvintărT,
traducere făcuti't atunci, dar in mod liber, astfel cit cuvintele aceste
nu se allă in textul romînesc. - 1''. tr.].
504 PAHTEA A TREIA. -- 1849--1859
Un entuziasm nedescris. prezidă la intrarea în Craiova a

Alesului din 1H43. Vod[1 Bibeseu rosti în aeest oraş urm:l-
toarea cuvîntare:
((DOMNILOR,
Primirea cea plină Lle dragoste, care îmI faceţ.i, nu este

lucru nou pentru mine. Voi m'aţl obicinuit înc[1 de mult[1
vreme, cu asemene&. mîngăitoare manifestaţii, şi, de cite ori am
venit între voi, tot cu aceste semne de b1:1,curie şi iubire aţi
întămpinat pe acela, care a fost tovarăsul copilăriei voastn:
:;,i care s'a legănat într'un acelaş leagăn cu 1111i mulţi tlintl'e
voi 1). Osebite împrejurări fac însă .1;1,stăzi iff noile dowzi
ce-mi daţI ele aceste sentimente ale voastre să mi să pal'Cl
mai dulci de eît nicî odată. Voi ştiţi că patria a bine n1i t
odinioară, cîncl i s'a întors drt•ptul de a alege pe Domnul
,,
său, să mă einştească L:U aL:easta înaltă poziţie, diri care e\'e-
nimentele de la 18!i•H m'a silit a mă retrage. Dar nu ţili(î,
poate, c[1 una din nenorocirelc ce însoţesc o asemenea po-
z1ţ1e este şi aceea de a preface, mai ele multe orr, în vrăş
maşi pe cei mai buni prietini, preschimbînd în ură dragostea
cea mai vie. Puteţ.i c\a1· jucleca cit ele fericit mă socotesc 1_căcI
nici eu nu am încetat ele a vă iubi clin adîneul sul1ctului., \·,-i-
zînd c[1, şi clupă o asemenea tercare, a\T r[1mas 61tră mine,
precum v'am eunoscut altă-dată.
Iar fericirea ce simţ este eu atît mai mare, cu cit eunust·
uneltirile şi amerinl[1rile întrebuinţate ca s[L vă popeeasci't de
a asculta această pornire a inimilor voastre 2). Priirniţî dar.
iubit.ii mei, eespresia recunoştinţei mele celei mai aclîncl şi
iertaţi pe pl"ieinuilorii unor asemenea necuviincioase uneltirî,
') Domnul s'a născut în Oltenia, a cărei capitală e Craiova.

'J «Toate mijloacele de'nfricoşare fusese puse 'n mişcare de guYern
pentru a zădărnici manifestare.:. ce au făcut locuitorii. Slujlmşl au fost
dcstituiţl numai pentru că s'au înfăţi 7 al acasft la fostul Domn al \firii,
care poate că le'ncepu~e cariera.11
HEZU~IAT PE SCCHT 50:>
căd ci nu sunt m stare sfi prcţuiasci'1 strimtelc legături ec

ne unesc.
Lăsăndu-mI vrcmclniecşte locul ele retragere, şi viind s[1
mă pun în a Yoastrr1 dispoziţie, nădăjduesc ci'.'1 am răspuns
la u dorinţ.ă a "\'Oastră. Vremile sunt întru aclevăr aşa de
critice, în cît so poată socoti slînt,\ datorie pentru fie-care a
aduce iubitei patrii tributul slujbelor sale, cituşI de mic ar
pute:1 li.
Peste puţin este a se hot[1ri viitorul ei. Acea hotărîre Ya
li spre folos, sau spre vătămare dupi't cum ne va fi purtarea.-
Prin care mijloace însi'1 am putea face, ea acea holărîre s[1
fie spre folos-~ Cele mai simple sunt tot-d'auna cele mai bune,
iar, în cele de astăzLîmprejur[trT, sunt singure aeele ce pot li
spre ishutire şi mînt11ire.
Ce ni să cere ca să ajungem la doritul slirşit? Dofi lucrări
cu totul osebit.o una de alta 1/: cea clintii de a ne forma în
trupuri aleg[1toai·e, ca să numim pc in(ăţiş[1torii noştrii: cca
cl'a doilea de a se 1:onstitua acei înlt1ţişetorI aleşi în adunat'l'
obşteasc[1, ca sii formuleze dminţ1•le ţ[1rni, în mărginile clrqi-
ttdui şi a bunei cuviinţe.
Să ne p[1zim clat· de a amesteea aeeste cloi1 luer[1rI şi lle
a da făr[t
\Tenie la cca din urmi"L îngrijirea care acuma eerc
eu dinadins cea llintîiu. Nefiind îner1 ele dt simpli alegătol'i,
s[t lăsăm la cei ce vor li aleşi sarcina, ee să atinge de dînşii.
de a să chibzui despre temeiurile, pe care s'ar putea aşeza
mai bine Yiitorul ţărci, şi fi"1r[1 a ne preocupa dcocamdati"t
despre cum ar trebui s[1-şl îndeplinească aceştia misia lor,
să c·[wtăm a îndeplini noi pe a noastră după toati"t cuviin(a,
nepierzin<l din wdere că isbutirea spînzură mai cu osebire

de înţelepciunea şi conştiinţa cc vom aduce la săvîrşirea dato-
'I «Se răspiudise atunci prin judeţe, intre alte doctrine, acea că tn,-
buea ca adu11f1rile electorale sfi impue ale,;;ilor lor un mandat impe-
raliv.u
60(; PAilTEA A T11EIA, - 1849-!S;i\l
riilor, la care ne supunem ca aleg,HorI. Alege-vom bine şi

lucrurile aleşilor -rnr li bune 1). Fie clar silinţa noastrft a tri-
mite la acea adunare bărbaţl cinsliţT, înţelepţi şi cu expe-
rienţă, voi să zic, bărhaţT ele care sft nu avem a ne teme, că
ar putea jcrtli, pentru folosuri în parte, interesele ob';-tii, nic:I
că vor c[tclca în exag·craţii, şi pl'in urmare în ccscesurr, care,
precum aţT a\'ut prilej a vă încl'cclinta, stîrşit bun nid o
dată nu au.
Ca s[t nu greşim însă m alegerea noastl'ă, focii fie c-arc
abstracţie ele persoana sa, căutînd s[t alcag[1 afară ele sineşi
pe acela pe earelc a1· socoli mai vrednic clupă clînsul.
Feriţi-vft ele cei cc ar veni sri vi:t zică, 61 au monopolul
patriotismului !;i al capacit[1ţii, căd aclevftratul patriotism nu
eslc lăudăros, iar capacitatea este modestă.
Feriţi-vă de a crmlc pc ori-cine numai pc cele cu ar cuvînta;
dat· judecaţi pe fie-care clup[t faptele sale, întrebîndu-i ,,iaţa
trecută şi slujbele ce va lî ffwut.
Nu v[t amăgiţi de făg·f1duelile, nicr vă înfrico!;'aţi de ame-
ri11ţările, ce ar putea unii s[t întrebuinţeze, cu nădejde ele a
vf1 face instrumente ambiţii lor ; cfwi fftgăduelilc lor vor fi
mincinoase, şi nu Yor lăsa ele cit o zaclarnici:t cftială, iar ame-
rinţ[trilc Yor fi făr[t nicT o putere. Pc eît ne mm mărgini în
ocolul ce ni s'a hotărit prin tractatul Parisului şi prin firma-
nul Înaltei Por\.î, aclucînd în exerciţiul drepturilor, ce acolo
ni s'a recunoscut, acea moderaţie, care d[t vreme judecăţiî de
a li ascultată, vom putea si:1 ne mişcltm slobod, Uiră a ne
teme de nimic ; şi vă pot încredinţa, că păzind aceste con-
diţii, vom eşi isbînditori din critica poziţie întru care ne al1C1m.
Acef:'tea doream, iubiţ.iI mei, d~ a vă putea zice, 7i iarăşi
vft arăt a mea nemărg·inită recunoştinţ[t, cftci prin semnele
tle mulţămire, cu care aţi venit toţT Giitre mine, mi'aţi clat
') Sfir~itul frazei, de la mpierzi11d, ele., s·a trecut in trnducerea fran-

l'ezii. S'a mai trecuL l;'i fraz:t din urmft. - (Ll. F.).
nEZml.\T PE SCUliT
------------·----
1wilej şi m'aţi încurajat a îndestula aceasta a mea dorinţă 11.
Priimirea ce Bucureştenii făcură lui Vodă nu fu ma, puţin

mişcfttoare de cît cca din Craiova.
Cuvînlareci din Bucureşti
(( DIL\L;I( ~IEI CG:\IPATHIO'j'T ŞI PHIETl:1\1,
((Cuvintele îmr lipsesc, ca să vă pot arăta fericirea ce simţ,

v[tzimlu-mă iarrtşi în mijlocul vostru şi priimincl, precum altă
dată, mîng-îitoare dovezi a dragostei voastre, care a fost tot-
dauna ţinta dorinţelor melc celor mai vii. Atîta vă pot zice,
dt în minutele acestea, am uitat toate cite am suferit.
Osîndit a trăi departe de voi, după ce obştescul viscol de
la 1848 ne-a despărţit, n'am fost nieI o dată mai aproape cu
gîndul şi cu inima, pătimind de toate cite aţi suferit, c[wtînd
a m[t folosi de orI-ce prilej ca s[t arunc o Yorb[t bun[t în fa-
'I Accastrt euYintare. ca ~i cca din Bu(;ure,;;ti, în c;trlicica în care

le-am găsit tipr1rite [in franţuze~tcl, au înaintea lor, nota următoare:
THADUCE11E
"Guveruttl Ţ,11-ii-Romîneşti op1·ind publicarea ac,·stor do,1 ,:w•i11Ufri, sun-

tem siliţi să le dăm subt tipar îi, st1·ăi11/Jtate '}. lată-le ast-fel cum w11i11ti-
rile mai m11ltol" auditori 11e-t11t îngăduit să le 1·â11tregi111.
«Nit vom Îlltreba cum winiştrii lui Vodă Ghica au ajuns să Cl"eaz,1 ci:l
publicitatea dat<l 111101" asemeu" cuvinte ar .fi o prim~jdie obşteasc,1; 1111 coma
j,,ce de cit o si11g111"i:l î11sem11are, e c,1, în momentul ci11d ele au fost rostite, er
o forwte mai·e jie,·bere în (n,-,l. Nu de geaba ai;em in vine si11ge de Jtaliani.
Capetele se aprindeau; doctri11ele cele mai extreme emu ri1spi11dite. În loc
de ct 111·ma patimile mome11/11l11i, Vodă Bibescu le jiJ.ctt piept de la cei d't11-
tii paşi i11 provincia 11oastră. Credea cu d,·eptate c,1 cel mai »ull"e servici1t
de f,1cut (<1rii, pe11tnt moment, era de a o rechemti la linişte fi la cuminţie.
Ni11M11i 1111-i propcv,ldui<i ac,•ste pe atu11ci, afan1 dor de membrii Comisiunii
e1wopeene, care, cu puten1icct auto1·itate a pozi(i1111ii lo,-, ue sjiJtuiau 1/Î ei siJ
piJstriJm acea c11111pi1.tc11"e iJi tot-d'auna f(}lositorr,·e, şi care singuru, ÎII ocel
moment, ne putea sc,1pa."
1
) Tipărit la Henri şi Charles Noblet, rue Saint-Dominique, 56.
508 PAllTEA A TllEIA, - 1849--lSi:>9
vorul Patriei ori unele cuvîntul meu a putut ajunge c:u oareşi
care nădejde de vre un folos pentru dînsa, iar mai cu ose-
bire rug'Înd neîncetat pe Dumnezeu să-i trimită un viitor mai
liniştit şi mai statornic. A face mai urnit nu mă erta puterea.
Astăzi însă, cinci Provedinţa, se vede, a voit să încleplineasc[t
urările mele, trăgînd asupra-i ochii tuturor puterilor celor
mari, şi cînd voi sunteţi chemaţi a v:1 chibzui despre teme-
iurile pc care s'ar putea aşeza mai bine acel viitor dorit.
am socotit de a mea datorie sft viu ea să m[t pui la a voastrft
dispoziţie, clacă modestele mele slujbe ar putea fi de Vt'L•-o
trebuinţ[t 11.
P.ocotesc ele prisos să zic că nu viu pornit de vr'un interes
pat'ticular sau ele vr'un sentiment de ambiţie personalii.
Voi ştiţi că la ori-cc împrejurare atingătoa1·e ele folosul
publie, interesul meu n'a fost altul ele cît interesul obşt<!SC'.
Iar amlJiţia mea de şi tot-d'a-una foarte moderat[t, dar şi
mult mai marc de s'ar socoti, voi aţi îndestulat-o cu prisos

în ziua aceea cinel, chemaţi fiind, pentru întîia oară dupft
mai mnlte veacuri, ca să eczersitaţi dreptul ele a alege pe
Domnul vostru; aţi bine-voit sfi împreunaţi glasurile voaslre
asupra persoanei mele.
Vin clar îndemnat ele sing11ra clo:·inţi't de a îndeplini o da-
tol'ic sfintă către iubita noastrft patrie, aclucîndu-i cel dup[t
urmă prinos al nemărginitei mele recunoştinţe. Cîncl soarta
ei este a se clcslace şi a se hotărî prestc puţin, toat[i am-
biţia mea se mărgineşte ele a o putea sluji ca simplu soldat
în rangul cel clupft urmă.
l\u am îndoială, că voi sunteţ.i toţi pătrunşi ele greutatea
împrejurărilor, întru care ne aflăm, precum şi de înţelepclu
nea ce ele cer de la noi, căci deşi se văd a ne tăgftclui
') Finitul acestei fraze a !'ost, ca stil, schimbat î11 traducerea fran-
Cl'ză,care în de obşte a fost făcută cu m11ltt1 libertate. - E pusf1 la
p. 50H traducerea frazei ce vine aci în franţuze~te (U. f.).
REZUMAT PE SCUHT 009
îmbunătăţire la soarta noastră, pot însă să ne aducă ş1 mare

vi'ltămare, de nu vom şti sft ne folosim de dînsele.
Starea noastră de acum s'ar putea compara cu aceea a
unui călător, carele, pînă a nu ajunge la sl'ir~itul călătoriei
sale, unde !'ar aştepta mulţumire şi bucurie, ar a·,ea s[\ stră
bati'L poteci înconjurate eu prăpăstii în afundul cărora este
ameninţat să cază, de s'ar ameţi şi ş'ar perele cumpătul. La
asemenea primejdie am fi şi noi supuşi, de nu am bine cum-

păni toate pasurile noastre şi de ne-am ameţi.
Dar pentru cc oare împrejurările de astăzi ar ii mai grele

:şi mai primejdioase de 'CÎt toate acelea prin care a mai
trecut ţara noastră? Nu cum va n'a fost chemată şi altă dată
a-şi preschimba pravilele ei, şi a-şi face organizarea dinlăuntru~
Da, în mai multe rîndurI.- NicI o dată însă n'a avut a se
chibzui despre interese şi a pipăi drepturl aşa de mult în-
clinate cu interese şi cn drepturi streine, alăturea cu care
trebueşte să umblăm fără a le atinge, şi fără măcar a le da
slială, ca să putem asigura !;li statornici pe ale noastre. Apoi
adevărul cere să mărturisim. că rtin nenorocire starea du-
hurilor face ca aceste împrejurări să fie şi mai critice.

Dar cum am putea să ne ridicăm mai sus de cît ncîn-
demnările cc ele înfăţişează; şi a înconjura primejdiile ce le
însoţesc? Sunt bine încredinţat, că v'aţl făeut toţi acestă în-

trebare, şi eă judecata v'a răspuns, precum şi mie: dîndu-ne
toţi mîna şi arătîndu-ne la acele înalte puterl, ce bine-voiesc
a se interesa la soarta noastră, uniţ,i într'una şi aceeaşi voinţă
a binelui obştesc, şi cu portul şi cu umbletul nostru cel
liresc; voi să zic cu acea simplitate şi modestie, ce se cuvin
unui popor mult pătimaş, carele îşi aşteaptă mîntuirea de
la protectia altora, iar nu sgîndărind unii altora rănile, ce
putem avea IJG-care, şi atectînd port şi umblet străin, împru-
mutat la popoare uriaşe, cu care nu avem nici o asemănare.
La aceste condiţii de isbutire se mai aclaogă şi aceea de
510 PAllTEA A TBEiA 184\l-1~5!)
a ne bine pi'ttruncle de duhul tractatului ele la Paris. ca

m[irg-inindu-ne în otarelc orîncluitc printr'însul, s[i putem c[tlca
pe pămînt săn[itos fftră fridi şi slială, căd la cca mai mieri în-
tindere peste clînsele, pămîntul va fugi sub piC"loarele noastre.
V cdcţr, iubiţii mei, că, cu toatit înJel un gata dcsp[1rţire, n 'am
perdut obiceiul care indulgenţa voastră îmr cledese de a vă
vorbi cu inima deschisă. Veţ'i tace voi cu mine cc veţi voi,
şi mă voi socoti răspl[1tit cu prisos; cinci întorcîndu-mă în
locul de retragere, din care am 0.~it vremelniceşte, voi putea
duce cu mine dulcea mîng-îere că am contribuit şi eu ciituşi
de puţin, la dobîndirea unui viitor mai fericit şi mai slatornic-
pentru patria noastră 1).»
Ales la Divanul ad-hoc care fu chemat pe ziua <le 30 Sep-

tembrie~, 18:->7, Domnul mersu în sinul lui spre a-şi înde-
plini mandatul, şi lu[i euvîntul.
Cuvîntare rostită de 1\1. S. Vodci,-Uibescu la Divanul

ad-hoc al Ţării Romîne,'jll
Vodă arată în cîte-Ya cuvinte dorinţele ce,· dup,1 Dînsul, Dim nul
catri să supue marilor Puteri. Aceste dorinţe se pot rezuma în această
fraz,1; UNltlEA PRINCIPATE!..Oll, ÎNCO:."IJCRATĂ DE TOATE CHEZĂŞIILE cu
PlJTl:-IŢĂ ll~: AlJTO:."IOMIE, Cll UN PHINŢ EllELJ1TAI!, l'IIINŢ STRĂ,N.
DmIMLOH,
« \'ăz c[i
aicea domneşte o neîncredere între noi, enre ne va
face a nu ne înţ.clege, pe cît ea va mai exista. Sunt dar
') «Etiropa 1:a .<Jtlsi, poate, cil aceste vorbe .~unt c;.,dute. Candidaţii;,, Sta-
«tele rep1·esi11tative fin alegilto,-ilor wt limha,qi,, diferit. Dai·, mai î11tîi11 de
«toate, Vndil-Bibescn uu cel'e nimic, {'i e 11wit urai î11g1·ijit de soa,·ta 7,frei
«de ,·ît de a sa. Şi apui, 1wpontl nostr,, mai pilstnaztl cei·a din reami111i1·ile
«epucei patriarlrnle. Are ma,·e nspPct pentl'•t ar.d cal'e s',,,, piirtat cu 1•,·ed-
«11icie ctnd au fost în cap11l lui; şi cum el simte 1wt•oea de a fi lumi11at,
«priime{lte cit voioşie -~fatN1·ile acelo1· cilrom 1"e1·1111oaşte d,-,pful de a-i dri .~fa-
ot111'i. şi Cll1'e ,,,, se folosesc de acest drept de cit pe11t1·11 intere,ml obşt,sc.11
(Nota crirticelei 'tipărite). Însemnc,,·e. - Caimacamul numi acest discurs
pl'eteuţius. Vezi /Jul. 1if'. No. Bâ din 13 1\lai J8ăiJ.
') ln Moldova, Divanul ad-hoc se deschise în ziua de 27 din aceea,:; luniL
liEZuMAT PE SCCHT 51]
silit a vă cure voe să Yi"'t adresez oare-~are cuvinte, mai

'nainto Llo a se vota articolul cc este în dcsbatere.
·'
«Nu vri pot ascunde, Domnilor, dintru început, că am văzut
cu pftrcre ele rău acea dispoziţie care taie adunarea în cinei
părţi de deosebite clase, şi ne pune, cu acest chip, ca in
cinci tabere protivnice, dnd srirşi tul chemărci noastre este
a arăta cele de căpetenie dorinţe ale ţăreî, acelea, adecă, ce
obşteasca mumă ar avea pentru fericirea tuturor, şi despre
care ar fi cca mai mare nenorocire de s'ar ivi între noi vre-
o neunire s'au vre-o neînţelegere. Dar această dispoziţie este
otă?·ît[1 prin înaltul impărr1tesc firman 1), işi nu putem ele cit
să ne supunem ci'tutînd îns[t a întîmpina primejdia ce ca
înfi"tţi~ază.
«Mijlocul <le a întîmpina acea primejdie, mi să pare, dl
este de a no pătrunde toţl de acel adevăr, că nici una din
clasele ce compun această adunare, nu să allă acilea pentru
clînsa singură, dar una pentru toate şi toate pentru una ; eii
misia noastri"'t nu este a intra în desbatcrI despre dispoziţii
mărunte, ce ne-ar face si"'l pcrclcm din vedere aeel adevărat
stî1· 7it, pentru care suntem adunaţi; dar să ne strîngcm cu

toţii împrejurul unor principii generale pe care s'ar putea în-
temeia un viitor mai statornic şi mai fericit.
«Care sunt oare acele principii, acele tcmeiurI ele căpetenie,
pe care s'ar putea ridica edificiul nostru social cu chip ele
a nu amerinţa în tot minutul derăpănarea 1 Care sunt semnele,
prin care le-am putea cunoaşte toţi, ca si"'1 nu greşim~ Voind
şi eu a le cunoaşte, precum fără îndoială şi toţi D-voastră,
m'am întrebat, ee ne-a lipsit nouă Homînilor şi fraţilor noştri
Moldoveni, de nu am putut şi noi s[1 ne desvoltăm fericirea
') Firmanul din 1-iii Octombrie 1!i56 holărîse, în instrucţiunile sale

către CaimacamT, că Dh·anul ad-l,cr, se Ya alcătui din 17 membri luaţi
din cler, 17 membri luaţi printre bocrii cei mari; 17 membri luaţI printre
proprietarii cei mari; 17 membri lua\i printre 111cseriai;;i, 17 membri
luaţi printre ţăran!. ·
PAnTEA A TnEIA. - 1R4H-1859
cca materială şi viaţa cea morală, deopotrivă cu a altor po-

poare de al doilea şi al ·treilea rînd, - cc astăzi să află atît de
înaintate,-fării a 11 mai bine înzestrate de cît noi, nici despre
număr şi inteligenţă, niC'i despre întindere şi bog·ăţia pămîn
tului? Legile•) este adevărat, dt ne-au lipsit şi ne lipsesc
încă multe bune, clar am avut şi multe nu mai rele de cît
ale acelor popoare, despre care vorbim, eare legl ar fi dat,
şi la noi, tot acele resultatc ca şi la dînsele, dac[t a lor isbă
vitoare lucrare nu ar li fost împiedicată de împrejurări pe

care ele nicl nu puteau întîmpina, nici puteau birui. Oa-
menii oare ne-au lipsit-~ Nicl aceasta nu am putea-o zice;
nu eă nu am recunoaşte că la noi nu pot fi acele înalte
virtuţi civice, cc nasc şi cresc numai pe p[tmînt neatîr-
nat. Dar, cu toatea acestea, urmînd şirul vremilor şi r:ău

tînc\ cu nepărtinire, am putea găsi că s'au aflat şi la noi
bitrbaţI cu llragostea binelui obştesc şi cu dorinţa de a lăsa
după clînşii urme vrednice de laudă.
«Care dar au fost auele împiedecări ce au nimicit şi rîvna

acelor bărbaţi şi buna influenţă ce ar fi putut avea unele
clin legiuirile noastre? Care a fost pricina cc s'a împotrivit
că orl-ce bine s'a semănat în acest pămînt, nu a putut prinde
rădăcină?
«Acea pricină o găsim în lipsa celor doă condiţii, care mai
cu osebire sunt de trebuinţă la înaintarea unui popor, în
lipsa stabilităţii, care singură face ca rodul de astăzi să se
poată aclăoga la rodul zilei de eri şi celei de mîine; şi în
lipsa pulerei, care păzeşte şi apără de acele necontenite
resturnărl, la care din veacuri am fost supuşT.
«Acea pricină este astăzI simţ.ită şi preţuită de obşte, de
către toţi, de la o margine la alta a ambelor Principate. De
aceea şi auzim cşind din toate gurile unul şi acelaşi glas:
Unirea Principatelor cu Prinţ ereditar şi cu Prinţ strein.
Unirea căcI făgădueşte puterea; ereditatea, căci chiezăsueşte
m:zo,IAT l'E :-:iClRT
slafornicia. Dar pentru cc Prinţ

strein ,;:i nu pămîntean?
Pcntrn cc Romînul i;:i :i\Iolcloveanul, pîn[t cr'i atît lle geloşi
de a aYea Domnl dintre ai lor, se arată astăzl' 'atît ele rnioşi
de a se lepăda ele acel drept strămoşesc Y Pentru cc~
Fiind di este un instinct, o presimţire ascuns[t care ne
zice la to\î, cft vremea s'a scurtat, şi că viaţa ne va l[tsa,
dadt şi În această mare împrejurare, -- precum alta nu
se Ya mai înfăţişa, - nu se vor lua măsur'i dcsfivîrşite penlrn
statornicia viitorului nostru. Fiincl-că în mijlocul acei confuzii
a tutulor principiilor, acei sltibirl'. de ori şi cc frîu care si"t ţie
rni:'ulularcle socictă\ii legate unele de altele, simţim dt pu
valea cea repede pc care ne aflăm şi în josul c[treia este
prăpastia deschisă, singura scăpare
pentru noi va lî o mînă
tare şi puternică, care să ne poată opri, pîn[i a nu da de
rîpă, şi să ne împingă pe o cale mai bună. Iar acea mîn[t
o vedem numai la un Prinţ strcin, căci el ne va aduce, pe
lingă puterea materială cea trebuindoasă, şi acea putere mo-
ral[t ce-i vor da alian\clc fii rela\ielc sale cele rlc aproape
cu capetele cele încornnatc. C[1d ci singur ne nt putea scăpa
llc acele vrftjbl', de acele rivalităţl ce insurlă între noi am-
biţia postului celui mai înalt, rivalităţi care se vor îmulţi în
urma Unirei Principătelor, şi care, ameninţîncl să se întinză
pînă la clasele cele de jos, vor face din aceast[t nenorocit[L
ţară o aren[t uncie toate puterile, toat[t vitalitatea ei se vor
stinge în lupte de partide şi de facţii.
«Acestea sunt cuvintele pentrn care, pe lîng·ă Unirea Prin-
cipatelor, sau ca sfi zic mai bine ca o neap[irat[t chez[t,;;uire
a înlîinţărei acestei unirI, se cerc astăzi de c[ttre toţT, Prinţ.ul
strein.
«Aşa clar, Domnilor, ca să resum cele zise mai sus, Unirea
Principatelor cu Prinţ ereditar şi cu Prinţ strein, înconjurate

lle toate chezăşuirile ce poate da dreptul de autonomie, sunt
acele principii g·enerale, acele temeiuri de c[Lpetenie, care
li 33
014 PARTEA A TllEIA. - 1849-1859
zicem că comitetele nu treime să piarză clin vedere, şi îm-

prejurul cărora strîngîn<lu-se toate, vor putea să lucreze făr[L
vătămare. Nu zic c[L aceste principii ar ii edificiul întreg·,
dar sînt stîlpii ecliflciului, fără care orr-cc am voi să ridicăm
ar li zadarnic, şi care noi nu vom putea să ni le dăm, clacă
înalta generozitate a Augustelor Puteri, ce bine voesc a se
interesa lle soarta noastră, nu se va îndura a ni le da.»
Sri se caute gîndul lui Vodă Bibescu în scrisorile-i intime

către colonelul Ion Florescu, ginerele s[1u, sau în sfaturile cc
dete Divanului ad-hoc, găsim în vec1 întipărită într'însul a-
ceastă grijă predomnitoare: dobîndirea pentru ţara sa a u-
nirii care e o chezăşie de fărie, a eredităţii care e o che-
zăşie de statornicie.
Concluziunile Divanului ad-hoc, în şcdinţa-i ele la 21 Oc-

tombrie 1857, nu fur[1 altele ele cit ale lui Vodă-Bibescu.
Iată dorinţele ce Divanul aşternu în l\fomoranclul s[1u eătre
marele Puterl:
1. Autonomia ţărilor romîne, în conglăsuire cu capitula-
ţiunile încheiato cu Poarta, şi neutralitatea teritoriului lor;
9 Unirea Tării Romîneşti şi a Moldovei într'un sing·ur Stat,
subt numele de Romînia;

3. Domn străin dintr'o dinastie domnitoare a EuropiI;
4. Gu1,,·orn constituţional şi reprezentativ l).
O propunere. ce tindea a face pe Divan să-şi însuşeasc[1
reorganizarea ţănii fu respins[t.
Am tălmăcit, în studiul nostru despre 1848, de ce mem-
brii rrisvrătirei ele 11/23 Iunie, văzîndu-sc prin abdicarea Dom-
nului lr1saţi s[t meargă singuri, şi simţindu-se în neputinţă
de a opri anarhia ce inşi-şi deslănţuiseră, îşi formară planul
') Aceste patru puncte, priimile de Di\'anul ad-hoc al Ţării Romine:;;ti,

se gfisesc reproduse toate în cele opt puncte adoplalc de D;vanul l'llol-
dO\·ii.
de a înşela lumea despre acest jalnic period al istoriei 'fării

Romineştl', şi în acest scop, de a face ca Vodă-Bibescu să le
isp[tşească crimele lor către patrie. Era pentru dinşii mijlocul
de a nu cădea sub osinclirea obştească la care silit adevărul
istoric, - ele s'ar fi cunoscut, - i-ar fi expu.;;. De aci legenda
cărei ei au <lat naştere, care a trecut clin neam în neam, şi
asupra cărei ci n'au încetat de a veghea ca asupra unor
slintc moaşte, urmînd a organiza împrejurul faptelor lui Bi-
bescu cinel calomnia, cînel tăcerea.
Scrierile lor despre discuţiunile Divanului ad-hoc, ne dau
o noă elovael[t ele acest adevăr. Aei H'rlcm conspiraţiunea
tăccrei. Într'aelcvăr, în actul sau procesul-verbal cc are drept
titlu: Declaraţiunede dorinţi a Dietei Ţării-Romîneşti, vo-
tată în unanimitate în şedinţa de la 21 OctombriP. 1857 1)))
se aduce numele tutulor acelor care au luat cuvîntul în Di-
,,an; li se prescurtează cuvîntările . . . . . , dar nu se zice
nimic de a lui Vodă-Bibescu, al cărui nume nic'i nu e rostit!
~i n~a trclrnca s[t şi !ic, ele vreme co alegerile pentru Divan
fusese J',Icutc sub g-uYcrnul Caimacamului Alecu-Vodă-Ghica,
unit do mult cu membrii răsvrătirii clin 1848, şi care întoc-
mise a~a lucrurile în cît ci s[t joace în Adunare rolul ele că
petenie 2 i.
Raţiunea? E că cuvîntarea lui Voclă-Bibescu fusese rostită
înaiute ca lucrarea comisiunci să fie gata, şi cri lămurea cele
patru puncte pci care Bibescu îmboldea Divanul ea să le
priimească, şi pc care acesta le şi priimi. Era însă ele ci:ipe-
') Arhivele diplomatice, Principalele-unite, 1864-1866 (p. 87).

•) Ali-paşa depling-e i11gr,duirm ce elementul conse1·rnto1· n 01,ut pentru
spiritul revol11fio11ar -iaainte de al,yeri, în timpul 101· vi dup,1 dinsele. Scri-
soare către Vodă-Bibeseu, adrcsalf1 de la l'aris, la 2::1 Decembrie 18o7
(Constantinopol). (Acest act e în dosarul nostru: Acte ale lui Vodă):
Obsrva(i1me: A cui e grcşala '! De ce Poarta încredinţase Căimăc:i.mia
lui Alccu-Vorli't Ghica ?
516 PARTEA A TnEIA. - 1849-185!)
tenie, pentru legendă 1) s[1 fie binn înţeles că tot cc se J";tcuse

în Divanul ad-hoc fusese opera pretinşilor patrioţi clin 18-1:R.
Este oare nevoc ele a mai reaminti că tocmai D. I. Brft-
tianu a cerut Divanului să pftşeascrt la reorganizarea din
lăuntru a Ţării, - greşalrt în care Vodă rugase pc prietenii
sfti s[t nu ează, - c[t D. Alexandru E. Florescu a comb[1tut
această propunere, şi că Adunarea a respins-o ca nefiind în
puterile sale·, La ce am face-o ·t Sft 'nsemnăm numai că do-
cumentul ele care vorbim nu reaminteşte aceastr1 moţiune:
e mai mult un document ele partid ele cît un document istoric.
Să llm drepţi către D. N. Blaramberg· cărui-a,-- cu toate că
d-sa, prin Prinţesa Ghica, muma D-sale, aparţine acestei familii,
-nu i-a plftcut aceasti't purtare de om mic, şi a publicat cca
mai marc parte clin cuvîntarea lui Voclă-Bibescu în opera
d-sale: «Încercare compa,rală despre insUtu(iunile, legile şi
moravurile Romîniei (p. 3081.
') Lumea a pulut vedea, cind cu căl[itoria în Hominia a D-lui Ulbach,

prieten al D-lui C. Rosetti, - şi cu conferinţa-i de la Paris, - la re-
întoarcerea-i din BucureştT. -grija ce pun membrii răsvrătirei din 1848
s:t·i;li sprijinească legenda.
Ne-a fosl dai, ele atunci, sfi conslalăm răl{tcirile l'rl1'i't margini CL' p,~
fie-care zi, în ce prive 7te istoria, minciuna le insuflă ne~tiin\ei, citind
un paragraf clin Note despre viaţa Re,qelui Caro.', publicate de I11depe!t-
deuţa romîncl de la lH/25 Octombrie trecut, -- Cei din unu,1 Ilospodari
însc,1unaţi, - se citeşte în aceste N1,te, - sepw·tai·11 în toate în tocmai ca c'ei
111oi urîcioşi din Prinţii fanarioţi trimişi din Constanti11opol. Ul'lnill'l'all cn
aceeaşi un1 vedeştepta1·ea spiritului naţional, şi 111,buşeau. pri11 sihl toate î11-
a1·c,frile de rcinricre ale wmi popor c11lcat î11 picioare, ş. c. I.... Rcvo/uţi,,-
1H'II di11 1848 se 'ntimpUt ..... Domnul 7,trii-Ro111î11eşti, Vod,7-Bibesc-n, ftt
depus, ş. c. z.
Cite vorbe, atîtea grosolane greşeli, publicate de altmintreli cu nc-
pftsare chiar în Bucureşti, fără ca vr'un singur llomîn, din minclric
naţională sau din dragoste pentru adevăr, s[L se gîndească să arate ne-
ştiinţa sau rcaoa credinţă a redactorului din Deutsclte Rer,ue.
Am răspuns noi, din Geneva, într'o cărticică intitulată: Neşliin(,1 s11u
,·ea credinţ,1. Opera ce d[tm luminii desăvir~c~te scurtul nostru răspuns
din lti\J~.
CAPITOLUL II-ea
Divanul cid-hoc a 7terne comisii europeene dorin\ele ro.~lile de Homîni,

şi se amînf1. Poarta !:'i Austria se pun în polrirn Unirii. Impf1ratul
Napoleon se pleacr1 cu părere de rău.
Ciuclalft comLitu\iune dală ProYinţiilor-Unile. l'aimacamii î11locuiţi prin
Căimăd1mia regulamentarri cir. trei Caimacami: 21 Octombrc 1858.
-Camere noi care yor trebui srt aleagă pe noi Domni.
~IolcloYa alege de Domn pe colonelul Cuza, la fi Ianuarie 1859. ln Tara-
Homînească, o maioritale împuetoare se race cealr1 împrejurul lui
Vodri-Bibescu ca să-l aducfi iară:;;T în scaun.
i\licfi prescurLare a întîmplărilor ce au fost înaintea şi în urma des-
1~hiderii Ob:;;te~tiî Aclun[iri.-ln zioa de 24 Ianuarie, Vodă Cuza este
ale, Domn al Ţării-H.omîneşli. Unirea c făr.nlii,
După ce-şt slirşi lucri'trilc, Adunarea t!in Tarn-I:urnîneasctt

~ştcrnu comisii cmopecnc dorinţele art1tatc de· RomînT, i;:i,
misfonca-i o dată dusă la bun capăt, se amînă,- în şedinţa
de la 28 Deccmbre 1857,-pînă la 1-11 Februarie 1808. Vodă
plecă în str[1inătate unde i era familia.
Cînd cestiunea romînească fu din noi:'1 supusă tribunalului
celor şapte puteri, împreună cu memoranclurile Divanelor
ctd-hoc, Poarta i;:i Austria se arătară vîrtos opuse la Unirea
celor cloă Principate. În zadar împăratul Napoleon înrîuri
puternic pe lingă cabinetnl din Constantinopol, spre a-l sili
s[t priimeasc[1 această unire; trebui să se plece, tocmai din
temerea ele a încurca soarta Principatelor. Prin urmare: doi
Domni, unul la Bucureşti, cel-alt la Iaşl; doă Camere, o co-
misiune centrală, - în care intrau în acelaş număr Romîni
şi Moldoveni, - aşezată la Focşani cu menirea de a pregăti
legile de interes comun celor doă Principate, ca codicele
518 PAnTEA A TnEIA. - 1849-1859
ciYil, cel penal, unitatea măsurilor şi monedelor; -- în slîrşit

o sing1n-ci armată, astfel organizată în cit, - la nevoi întîm-
plătoarc,-să poată fî întrunită într'un singur trup de oştire,
'.~i neavîncl atuncr do cît un sing·ur stindarcl,-iatri constituţiu
nea surprinzătoare i;-: nemc1lţumitoare pentru HomînT, - ce
cşi din conferinţele ele la Paris 1).
Principatele fură n1:voite să se supue, clar, sigure ele înalta

bună-voinţ[i a Împftratului Napoleon, cărui i părea răii că
nu putuse sfi mulţumeasc[t toate legitimele lor dorinţT, ele
aşteptară momentul de a lepăda haina ele toate feţele cc li
se croise, spre a îmbrăca mantia lui Mihaii':'1 Viteazul. În duda

tutulor prevederilor, acest moment nu era depărtat.
În acest timp, în :\Ioldova, o Căimăc[tmic regulamentară,

în care intrară DD. Anastase Panu, V. Sturza şi ţtefan Ca-
targi, urmase Căimăcămii lui Vogorides. În acest Principat,
sorţii pentru clobîndirea coroanei se împărţeau între fostul
Domn Mihai Sturza, fîul acestui Prinţ, Grigore, Lascar Catargi
şi Mavrogheni. Negri, care era foarte popular, declarase într'o
scrisoare adresată lui Alexandri 2 1 că n'ar priimi nicI o dată
coroana, de i s'ar oferi.
În momentul akg·erii Însă, prin lips[t de înţelegere între
susţiitorii lui Vodă Sturza şi ai (iului săi':'1 Grigore, ca şi între
ai lui Lascar Catargi şi ai lui Mavrogheni, numele colone-

lu lui Cuza eşi din urnă.
Domnul Moldovii fu ales la 5 Ianuarie 1839.
În Ţara-Romînească, Caimacamul Alecu-Vodă Ghica fusese
înlocuit, la 21 Octombrc 1858 3 ) printr'o Căimăcămie legală
') Conferinţele ele la Paris, ele la 22 Mai la 19 August 16i:>8. l'rot. 1;

Prot. 17.
') Alexandri, unul din cei wai însemnaţi poeţi ai Romănii, a fost
ministru plenipotenţiar al guvernului romîn în Franţa. A murit în
J 890 (Seplembrc).
') Vezi B ul. of., 1B68, p. 84.
nEZO~IAT PE SCO!lT 619
de trei membri, 1;1i anume D:;. Iancu ~lanu, :\I. Bălcanu şi

Ianeu Filipescu, şi, subt acest noi:'i g·uvern, se p{tşise la alc-
g·erL Aceste alegerr dedese o împuetoare maioritate pe11tru
alegerea lui Bibescu 1) la tronul Ţării-Romîne,'ftl.
'fara Homîneasei.i, în ciuda celor mai înjosite calomnii în-

I
dreptate de la 1818 în eontra lui Voclă-Bihescu, nu p'iercluse

reamintirea retormelor civilizatoare s{t YÎrşitc de Dînsul, în cle-
eursul domnii sale 2 ), a grijii neadormite ec avea ele ţăran,
de cei smeriţi, (le cei slabi; în înţelepciunea sa, recunoştea
ţara, precum D. Xcnopol nu se dă 'ndărăt de ci o recu-
noaşte însu-~l, că /Jibescu a fost unul din agenţii cei mai
puternici ai progresului in ţările romî11e '1), şi deduse acuma
de aceasta o dovadă solemn{i, trimiţîncl în Divan o maiori-
tate împuetoare pentru a alege o a doa oară pe Acel pe
care îl chiemase în 1843 să o oblăduească.
Dar membrii răsvrfttirii din 1848, reprezintaţi în Camera
electivă, erau oamenI în stare de a alerga la ori-ce mijloc ca
să oprească alcg·erca lui Vollă-Bibcscu. Acesta pentru clinşii
era umbra lui Banco. Se gîncleau cu groază ră, ele s'ar sui
pe scaun, Domnul le-ar cerc poate seamă de liniştea, de
îmbelşugarea, de propăşirea cc domneau în ţară!) înainte
ele răsvr{itirea din 184-8, pe care ei le 'nlocuiseră prin anar-
hie 5 ); seamă de simpatiile al căror obiect erau Principatele
din partea Puterilor celor marI, şi pe care mişcarea din 11 / 11
Iunio le prt'schimbase, - chiar din a doa zi, - în nepăsare
sau duşm[mie •1); seamă de îndoita năvălire străin[t cărei el-lor
') Istoria Uominilo,·, de D. XENOPOL, t. VI, p. 18~,.

'J Vezi prezentul volum. - Legi şi decrete.
') /,;/oria Homî11-lo1·, de D. XENOPOL, t. VI.
') Vezi în acest volum legile ~i decretele domnii. - Vezi ;idresa Ca-
merii din 184-8 elitre Domn, p. :146.
') Vezi, în acest volum, partea a 2-a, capitolul privitor la răsvrătirea
din 184'8, p. Ho4-H84.
,;J Vezi, în acest volum, partea a 2-a, Circularea guvernului ru.~esc
p. H!J2, H9H, 401.
620 PARTEA A TREIA. - 1tl-!9-18ii9
deschiseseră porţile Romînii 11; seamă ele măcelul voinicii

cete a pompierilor prin gloanţele turccştI 1-;; scam[t de drep-
turile Statului, pe care care ca să le apere în contra Rusii,
Bibeseu îşl punea coroana în primejdie, şi pc care ei Ic
trîntiră la pie'ioarcle Porţii 3); seamă ele banii cheltuiţl în aeestt>
no[i-zecI şi cinel ele zile ele anarhie, şi de datoria publidl
creată de elînşii ce se suca la suma de 22,063,74-9 ele lei, făr'a
pune 'n socoteala banii lăsaţl în casc ele Bibescu, şi plerclerile
pricinuite ţării de ocuparea slriiin[t în anii 1850 şi 1851 4); sea-
mă de demnitatea stindardului naţional, simbol s[int al cinstii
şi al patriei, asupra dtrui, în mijlocul lupteT, vcghiaz[t inima
soldatului ca pe depozitul cel mai scump, pentru eare o~tl
întregl :;;\'aii dat viaţa, şi pc care ei l'an necinstit, trîntinclu-1
la picloarclc Sultanului ''1; seami't în sfir~it ele situaţiunea sme-
rit[t, - opera el-lor, -- în care a fost pusCt naţiunea prin c-un-
venţiunea de la Balta-Liman '1i ! .....
Era nevoe de a opri reîntoarcerea acestor reamintirI isto-
rice supărătoare, asupra cărora şi isbutise legenda, cu preţul
a multor jertfe de banI, a multor calomnii, să aşterne vi'd u I
uitftrii; trebuea cu orr-ce preţ să fie înlăturată o asemenea
întÎmlJlare; trebuia ea ei, el() od-ce jertfo ar fi nevoe, sCt Sl'
opue alegerii lui Bibescu, şi s[t se fereascft ele o 110[1 domnie
care ar fi fost surparea legendei.
Cum au păşit
oare duşmanii lui Bibescu ca s[i-r{i atmg·[L
ţinta') Următoarea expunere, găsil[t în hîrtiile M. Sak, ,_i
'\ Idem p. 382, 44-7, 448, 449.

'l Idem p, :lH2.
'1 VezI p 447, 448, 449 din acest Yolum.
'\ U:ind Ribescu abdică, Stalul romînesc nu ayea datorii, şi casell'
com11nalc erau bogate. - Datoria de Hl,06:l,74\:J de lei îufăţii;;eazft da-
toria Statului, la care trebue adăoga(i :l,000,000 ce Vodă Ştirbei plăti
Rusii. Total: 22063749 de lei. Făcind suma p1'in aprosimaţie a chel-
tuelilor, răsvrătirea a costat ţării de la 26 la 27000000 de l0i. (Yet)i p.
46~, a 3-a parte a acestui volum, ,;,i p. 4'10, 49J ).
') Ver)i a doa parte a acestui Yolum, 447-450.
··; Ver/i prima pagină a părţii a B-ea, din acest yoJ11111,
HEZlnlA T PE SCUHT b21
scrisă în Bucureştî la BU Ianuarie/ 11 Februarie, aproape a

cloa zi ele întîmplarL', ne ti'dmăceştc acest punci. -- Această
expunere ne-a fost declarat[t conformă cu aclevărul tle d1tl'c
membrii clin majoritatea Dirnnului, constituit l'a s[t aleag·[1
pe Domn,--· pl' care. ele cloă-zec\ de anî. am a,:ut prilejul
ele a-i întrL'ba.
HEZL':\IAHE l~ PHESCURTAH.E A JNTÎMPL.\HILOH
CE .-\.li FOST 1:-1,\IN rE,\ ŞI IN UR:IL-\. DESCHIDERII _-\.DUNĂRII IN BLCLRE~Tl.
TllAIJUCEIIF.
((C[1im[1c[1mia regularncntar[1 înlii11ţat[1 ele conv<~nţiunea 11111

Paris avea o foarte grea sarcină ele 'mplinit: acea ele a pre-
găti, în puţin timp, 'fara, pe care o răpea din mîinile unui
guvern demoralizăto1·, şi (le a păşi la alegerea liberă a ca-
pului Naţiunii. I trnbuea pentru îrnleplinirea ac;estei sar<·inî,
nu numai zel, patt·iolism şi ,·îrloşi(', ci. înainlu dc toate, înţc
leg-L't'8 Îllli'e membrii sfii Aceast[1 unire lipsise la încep_ut ;

cinel fu vo!'l1a ele a preschimba personalul administrativ,
compus în întreg ele făpturile lui Vocli1 Ghica, unul din Cai-
macami îşi opuse la această m[1suri1 al s[1(1 veto; ciupit mai
multe zile de luptă, cei-I-alţi doi pi\şir[1, subt a lor r[1spun-
clcre, la numirea a trei miniştrI şi a cîtor-va cîrmuitorl noi.
Pt',1·ta, trasă în dilerite părţi ele propunerile ce i se făcrnu,
crezuse c[t ·mpac[1 pe toat[1 lumea aprobînd schimb[1rilc făcu te,
dt.11· oprind de a se face altele pc Yiitor. Cele doă unelte

de căpetenii~ ale unui guvern în timp ele mişcare şi de tur-
bur[trI. poliţia şi armata, se g·ăsir1I ast-fcl păstrînd drept capl
pe acei pe care i pusese \"odf1 Ghica.
Cu toată această neputinţi1 a puterii, cu toate necurmatele
uneltirl ale partidei reYoluţionare, care-şi dădea mîna cu par-
tidul Ghica, parti1lul cel setos ele lini~t.e avusese înţelepclunl'a
PARTEA A TREIA. - - 1849-1859
de a trimite în maioritalc în Adunare pe susţiitorii ordinii.

Ivirea acestei maiorităţ'j', care era sfi nimicească intrigile revo-
luţionarilor, i hotărî s[i 'ndrăsnească or'i-ce pentru a răpi prin
silă o isbîndă la care nu se mai puteau aştepta, chiar păs
trînd legalitatea numai ele formă. AcPasta este csplican•a jal-
nicilor zile din :3, 4, şi 5 Februarie 1), a căror istoric, iat[i-o
pc scurt.
La 3 Februarie/22 Ianuarie, zioa de deschidere a Adu-
nărr, mulţimea se gr[1mădeştc în împrejmui1·ilc Camerei, pă
trunde într'însa împreună cu deputaţii, şi mmăreştc cu ui-

duelile sale pc C[timăcarnii earc se retrag. - Ce era ac·ca
mulţime? O grămădire de ţărani pe care Vocrn Ghiea i che-
mase de pe moşiile sale, şi de lucratorI turbur[ttori smulşi tle
la munca lor prin mom<·,da unei plăţi zilnice cc se suia pînă.
la şapte sfanţi şi se plătea din milionele răpite caselor pu-
blice subt adminislraţiunea lui Vodă Ghica. Golirea sălii este
cerutri de mai multe orI. Slăbiciun(•a preşedintelui, ncmiş
earea poliţii, lipsa oştirii lac această golire peste putinţ[i. Mi-
tropolitul propune să se păşească la verificarea puterilor
i'nainte ele începerea or1-cărei cliscuţ.iuni: minoritatea, care-i
îndîrjiffi în a nu vrea a se supune nid unei reguli, ia cuvîntul,
măreşte turburarea, aţîţ[i plebea. Ca o prim[i 'ng[iduire, sus-
ţiitorii ortlinii se 'nvoesc ca deputaţii ce nu fusese aleşi prin
maioritatea sufragiilor date, să fie <lepă.rtaţl din Adunare, f[tră
ca o comisiune să fi fost numită spre a verifica puterile.
Lumea se desparte în cea mai mare turburare.
La 4 Februarie/23 Ianuarie, sala şedinţelor c şi mai
năvălitri de cît în ajun. Sistcma de 'nfrico~are se urmeazti în
contra unei maiorităţI în sînul căreia nu au putut îndi vîrî
desbinarea, şi care nu ecre clecît regulata constituire a Camcrii
spre a păşi la aleg·erca Domnului. ÎmMrbrttaţI de isbînda cc
dobîndiseră în ajun, revoluţionarii cer noi şi dup[i plac isgo-
'! :l2, ,rn ~i 24 Ianuarie.
IIEZU~IAT PE SCUIIT
nir'i dintre membrii maioril[tţii care se opinteşte. Plebea clin

afară se face atunc:I clin cc în ce mai ameninţătoare ; îşr însu-
şeşte d1·e11 tul clu a jutleca despre validitatea puterilor, şi tlc
cite-ori îşi ap[1r[1 rnaioritatca vr'unnl din membrii de care
vor s'o viid11n~asc:1, multimea strigă, ameninţînd cu moartra.
Toate erau minunat aleătuite de aţî\ătorii de turburări, pentru
caznl cinci oştirea şi'ar aminti de datoriile sale : plebea prii-
mise lozinca de a se 'narma; de era s[1 fie luptă, s;ar reC"u-
noaşte revoluţionarii în A<lunaro după o cocard[1 roşie, şi ~co-
larii ditau st1 fi<: puşi m capul mulţimii, spre a impune
tl'llpclor.
La ivirea unei companii du petkstrime, aţîţ[1torii stt·ig·t1 d
nu mai pot r[1spunde ele nimic, tle nu plcacft oştirea; ect sâ,
se retragă, şi ei (ăgăcl1Visc că vor face pe popor să se re-
tragă. Dai· plecarea soldaţilor îmbărbătează şi mai mult mul-
ţimea, care nu vrea s[1 se depărteze. ~cclinţa întreruptft, re-
deschisă iarăşi, su 'nehidc în sfirşit în mijlocul t·clei mai ma1·i
tmlmrăr'i, prin plucarca gr[1hit[1 a unui marc numfll' ele deputaţi.
Consulii priYiscrft accast[1 scenă, făr'a Iace nimic ca s[1 o

linişteasci:-1, precum nu l'i"tcuse nimic ea s'o oprească de a li.
Cu toate aceste, in acea seară, trei clintrc ei se 'ncearc[1 să

atragă asupra aeelui din Caimacarn'i care f[wuse opoziţiune
celor doi coleg-I ai s[1i, glasurile revoluţionarilor şi cite-va

glasurl clin maioritatc: alegere nenimerită, şi mai puţin dccit
or'i-care alta menit[t să adudt o înţelegere. Revoluţionarii şi
Ghiculeştii trec o parfe din noapte în a-şI căuta un candidat
printre dînşii : nu se pot înţelege. Numai la mma urmnlor,
şi spre a nu pierde partida, se gîndesc la Vodă Cuza, care i
scapă de un Domn romîn care n'ar li al lor. Subt o ase-
menea înrîurire numai se lasă maioritatea si'.t dea un vot m-
tr'un singur glas pentru Vodă Cuza . ))
Să complectăm această prescurtare. În noaptea de la 23
524 PAHTEA A TR'\IA. - 184~ -1859
spre 24·, membrii coaliţiunii revoluţionare ţinur[t o întrunire

la Concordia. D. V. Boerescu care, pe atuneI, era neatirnat
de ori-ce partidă, merge la aceast[t întrunire şi propune ca11-
didatura lui Vodă Cuza. Nimeni nu se oprisu îneă la accast[i
soluţiune, ele cinel Puterile îşi rostiser[i hotărîrea în contra
aleg:erii unui sing·ur Domn pentru amîndoii Statele. De
aceea, fu maro îmloeal[1 despre isbîmla cc alegerea lui Cuza
ar putea, ehiar cu sprijinul Franţii, s[1 rlohîncleasc[i ele la
congres; eum îns[t această propunere, care se înl'[iţişa c-a pa-
triotică, era un mijloc neaşteptat, şi singura în stare de a Iace
si'i cadft alegerea lui Bibeseu, eoaliţiunca şi-o însuşi cu en-
tuziasm.
Se va 'ntreha lumea ,;me a şoptit D-lui Hoerescu ideea
de a face accast[i prnpunerc. Ea i veni ele la (liplomaţia
francczri. De altmintreli nu fu singur p[irtaş al acestei taine:
Barbu Catargi, viitorul socru al D-lui Bec lard, consul al Fran ţii
la Bucureştr, se lrisase, în momentul din urmă, s[i lîc cîşti
gat de aeeast[1 combinare, convins că Împăratul Napoleon
va sprijini lucrul o dată săvîrşit 1i.
ţi într'adevăr, a doa zi dimineRla, la 24 Ianuarie, la în-
lrunirea maiori tă ţii la Otetcleşanu 2 ;, - unde cîte-va zile mai
înainte susţiitorii Domnilor llibcscu şi Ştil'hci se întrnnisuri:'t
') D. XEt,OPOL scrie, p. 41 a opcrii sale Istoria Ro111îuilo1·, eă Negri

este cel rare a :;;optit accastrt idee cleputaţilor clin Tara-Homîneasc[t,
cind trecu prin Bucureşti ca să mearg[t la C:onslantinopol, ca trimis
al lui Yodă-Cuza, însărcinat de a aduce la cuno:;;linţa Sultanului ale-
gerea Domnului l\Ioldovii.
lată însr1 i;-i un alt svon: într'o întrunire inlimri, la Bucurc~Li, la care
era pofliL Negri, unul din cei de faţă, întrebînd «ce s'ar întîmpla ele
s ·ar alege (:u„a în Tara-Homîneascăn: «Sri nu fac.:eţi una cei asta, ar fi
csclamal Negri; a\i face s[t ni <;e anuleze alegerea.,, De a avut Negri
acesle temeri, catrt sr1 recunoai;\tcm cit holi'trîrea Congresului le !n-
drituea. A trebuit voinţa lmpăratului Napoleon ca si't scape această
incloiti't alegere.
2
J D. A. Em. Florescu, unul din rarii 111Plllbri ai aceslei Camere rare
m:ii trăcsc- încă, era director al l\Jinisterului clin lăuntru. lncunoştiinţat
REZU~IAT PE scunT
spre a se hotiirî pc care clin cloi fraţî erau să aleag-ft,--Barlm

Catargi combr1tu propunerea fiicutft ele Al. E. Florescu ele a
nu merg·e la CamcrC1 în acea zi ele 24· Ianuarie. D. Al. E. Flo-
rescu arăta pentrn aceasta cloft pricini : Dup[t convenţiune,
zicea el-sa, mai erau îndt patru zile înainte de sorocul ho-
ff1rît pentru alegerea Surnranului; «şi», şi ad[1oga d-rn, ((crccl
,,c'ar trebui s[t acştcptr1m să se liniştească spritcle. Poate că
«au să se obosească ţ{tranii chemaţi clin alarft şi luc.:rMorii

,,ri\piţr de la munca lor, şi că sc vor slei fonclurilc eoa-
cdiţiunii care pUtteţtc pc turburătorî.»
~Iaioritatca îns[t se'nduplecă la zisele lui Barbu Catargi ,:,i

merse la Cameră. Aeolo, în şedinţă sccretii, - mulţimea
înarmat[1 şi cfocnindu-şr armele, striga în afar[i cît putea,-
D. Boerescu luă cuvîntuL şi, reamintind că, în faţa Divanului

ad-hoc, Voilă-Bibescu fusese apărătorul cel mai elocinfe fii
cel mai călduros al unirii 1), chiemă pe toţr la 'nfrăţirc şi
propuse alegerea lui Cuza.
Domnul ~1olclovci fu ales într'un glas.
Ce rcese din cele de mai sus'?

H.eesc:
1° C11 în zilele ele 22 şi ele 23 Ianuarie nu fusese cestiune
ele candidatura lui Cuza în Tara-Romînească; dovadă este
c[t turburătorii, ec-ş1 priimeau lozinea de la revoluţionarii
clin Camer[1 n'au rostit o
1
singură dată, în decursul acestor
zile, numele lui Cuza nici euvîntul ele unire;
2. Că aecastă candidatură nu s'a ivit ele eit m şedinţa de
la 23, în noaptea de la 23 la 24, cînd eoaliţiunea revolu-
de întrunirea ce se făcuse la Concordia, :;;tiind că se luase o hotărîre.

dar neştiind care, <l-sa trimise să rnage pe - toţî membrii maiorită\ii sft
se întrunească, în dirninea\a zili de 2f., la D. OteLeleşanu. Am aflat
aceste amănunte de la însu-~T D. Al. Em. Florescu, fratele rr1posat11l11i
general Ion Em. Florescu.
I) Vezî Co11stit11ţiunalul de la 8 Februarie 1894.
526 PARTEA A TREIA. - 1849-!Sfl\J
-----------------------
ţionară, ai căror cap'i erau DD. Br[1tianu, Rosetti şi fostul

Domn Alexandru Ghica, se convinse că, cu toate amenm_
ţările, alegerea lui Bibescu rămînea sigură ;
3° Că candidatura lui Cuza a fost o candidatură in extre-
tni8, menită s[i zăM1rnicească alegerea lui Bibescu. De-ar li
fost allmintrelea, coaliţiunea ar fi proclamat candidatura lui
Cuza chiar de la 2i, şi n'ar fi căutat în zadar, trei zile şi
trei nopţ'i, pe un alt candidat de cît Nicolae Golescu <le opus
lui Bibcscu;
4n Că clacft maioritatca Camerii a fost lăsată espusă tur-
lrnrt!Lorilor, e e,\ ministrul de rf1sboii't Vlădoianu şi prefectul
poliţiei Caragia, devotaţ'i fostului Domn A. Ghica, e<erau ase-
menea favorabili unirii )». E nimerita 1 metaforă de care se
slu jeştc un profesor de istoric, romîn, propovăduitor al lc-
gendii, pentru a tălmăci dosirea de la datorie a aeestor doi
înalţ'i funcţionar1.
De altmintrP-iea ne ajunge mărturisirea generalului ministru
de răsboii"1. În scrisoarea de la 11 l\fartie 1867, acest înalt
funt·ţionaral guvernului Cr1imăcămii recunoaşte c[t asculta
de turburător1, nu ele Caimacamii, capii săi: «VODI GHICA»
scrie el-sa: ccEHA CJ\l'ITANUL NOSTHU 2 /.» ~i, în aceeaşi scri-
soare ciUre D. N. Blaremberg, dă amănunte asupra rolului
ce a jucat în zilele de 2B, ~3 şi 2 't Ianuarie 185\l 3).
') Vezi cr1rticica intitulală: U11irea l'ri11cipatelrll' rn111î11c, 1859 p. 52.

') Vezi p. 112 a cărlicelei: U11ii-ea l'ri11cipafelur rnmîne, 185!:J. (Bucu-
reşti, Tipografia modernă, Gr. Luis, str. Academiei 24.) - Scrisoarea
D-lui Vlădoianu, fost ministru de răsboif1, către D. N. Blaremberg.
') «Mai în urmă, sau a doua zi, avu loc :;;i intîlnirea mea cu D-l Bră
tianu, aşa precum a arătat-o în sala Slătincanu, :;;i de aceea l'am in-
trehal: «Ce vreţi de la mine'? care ,·ă este candidatul'? Este Golescu '?» •-
"i'\u. îmi ri'tspunse, sri alegem pe Domnul l\Joldovii.» Alunel 'i dedei
mina c[i vom merge impreunf1 ... (Acea~! scrisoare a ci-lui fost l\linistru
Vlăcloianu J.
«Este aclevărat cft cel d'înt.îif1, care-llli f:tcu propunerea Unirii, ru
D-l Cesar Dolii ac, cinci veni înlr'o diminea\rt la mine şi-mi zise: «Ştiu
că po\i să mr1 trimi[l d'ail'i drept la închiso:ire_. dar iată propunerea
HEZL!IIAT PE SCUHT 527
Cit-va mai m urmă, generalul povesiind lui Vodă Cuza,

la Bucureştl, în palat, în Jaţa colonelului Rosnovanu, atuncI
maior, acuma deputat, cum so fTteuse alegerea M. Sale la
BucureştI, şi ce parte luase el la dînsa, Vodă i răspunse:
«General, de-aşi f1 fost Caimacam, aş fi poruncit să te 1m-
puşte ca p'un cîine 1).»
:>' Ci'i meritul, onoarea unirii celor c.loă Principate surori
cu un singur Suveran, sunt întîii'1 de toate ale Împăratului
Napoleon; apoi ale maiori tă ţii foarte strînse, ce se făcuse
ceată împrejurul lui Bibescu, şi a cărei opintire în contra
coaliţiunii revoluţionare, precum şi neputinţa acestei coali-
ţiuni de a Jaec să fîe ales eandidatul său, au adus candida-

tura şi alegerea lui Vod[i Cuza;
(i•l Că, ele a Jost abnegaţ.iunc din partea unui partid, nu-
mai maioritatea are dreptul să se fălească cu una ca asta,

căci numai ea a făcut o jertfire în persoana candidatului s[1u
Aceste zise,-şi am făcut aci partea istorii,--cum trebue sii
fie apreţuit[i alegerea din 2-1· Ianuarie 18:>fl '.) Ca un act marc
pentru Romînia, (iincl-dt alegerea D0111n11lui ~Ioldovii asig:ura
unirea.- Unirea, era tf1ria, era mi'trirea pe viitor a neamului
romînesc: pentru aceste do[i pricini binecuvîntate, votul din
24 Ianuarie 1859 căta si't fie priimit cu aelamaţiuni şi bu-
curie de toţi Romînii ~).
ce ;nn sri-ţi rac: S,1 alegnn pe Do11111ul Moldoţei" Fusei frapat ~i-i răspun
sei L:ri, avind cine-va asemenea ideT marT, nu se poate teme de i:ichi-
soare. După ;iceia consultai pe Vodă Ghica, şi fuse ctt totul de accast,1 idee. n
') lntocmai ciupit scrisoarea colonelului Hosnovanu, din ii l\lartic
1894- către Prin\ul G. Bibescu. «Cei de faţr1», :adaogf1 colonelul. «erau
pe dt îmi pot aminti, V. Alexandri, U. Rolla, N. Docan, generalul Mi:
lecescu, colonelul Rosetti, frate al Doamnei.u Afarf1 de colonelul 'Ros-
novanu, toţi au murit.
'J ln alegerea lui Vodă Uuza, nu-i de învinuit ele cit sistema revu-
luţionarfi de care s'au slujit atunci, altmintrelea zis, faptul numai de
a 11 asnm\it plebea mahalalelor şi de a 11 abătut ele la datoriile lor re
capii armatei şi ai poliţii.
De această sistemă au început a se sluji cinci cu răsvrătirea din
528 PAHTEA A TREIA. - l8i!l-18bfl
În cît dcsp1·c VocU-Bibescu, era ceva care s.'.'t-1 m111g1c ele

toate amarurile ce 'ng-hiţisc ele la 184H, în triumful unirei
Principatelor, ţ.intă c:Ltrc care Î:;,'î Îl1llreptasc toate nftjuinţcl<', în
1M8, :;;i ni'iscot·ilorii ei au ridicat-o in slaYă, in per;;oana unuia din cei

ll'l·i vino\'a\i ele încercare ele 011101· asupra lui Vocli't Bibcscu, vino\'at
pe cai·e-1 numiră cap al gardci naţionale, ,;;i din care mai lirziu, "'llbt
mi11isternl d-lui Ion llrătianu,-subt domnia prinţului Carol.- ci-lor :m
l'i'icut Llll cc eneral 1
Hăswăti\ii din 1848 ms reinoit zisa sislemă in 184!1,-- precum am
Yi'tzut,- riclici11cl pe Cuza pe scaunul 'fării-Romine~li. ca si'i zftcli'irni-
cească alegerea lui Bibescu; se YOr mai sluji ele clinsa la 1 l Februarie
I 866 ca să clee jos pc insu-!;li Vod:1 Cuza.
Regăsim aceiaşi lucrare ele dezorganizare a armatei în decursul chiar
al domnii lui Cuw, - înainte de zioa ne11ilatf1 in care revoluţionarii
(ri'tsvrăliţii din 1848 sunt tot în capul lor) islmtirft sfi puc armala în pi-
cioare ca,să irnpuuft acestui Domn abdicarea, -anume cinel eu dc111i.,iu-
11ile colectiyc ce l'urfi date. D:11· Cuza, priYind purl:1rea ofiţerilor dcmi.,io-
naţi ca un act de cca mai mare nedisciplină, ea o lovire mare dală
legii militare, nu slălu la îndoială, şi dele in judecalft pe cei vinorn\i.
Disciplina fiind paladiul armatei, Domnul ar ll crezut di dose 7te el<!
la menirea-i ele Cap al armatei, dacă, in loc de a chiema pe ofiţerl la
respectul legii, ar li alergat la măsuri ele împricăcîune. Plftti mai lirziu
cu coroana sa fapta-i ele patriotică vîrtoşie.
Aceeaşl privile,;;te ele dezorganizare în 1871, cinci el. Ion Ghica, atunci
pre~cclinlc al consiliului ele mini 7tri, cleclarri Prinţului Carol ,,c,1 un
1·,,sp1111</ea de onli11,1,,, 7i cinci A. R. H. \TU si'1 abdice :;;i se pregătea sfi
pftrăseasdt \ara; apoi, in 1887, cinci cu faptul celor doi-spre-zece co-
loneii care fură sili\i sft se înţeleagă ca sfi silească pe D. Ion Brătianu,
prezeclinte al consiliului, să- 7i faci't datoria şi sft cureţe armata de ofl-
ţerl nevreclnicl de clinsa; în sfirşit in 1894, cinci un oare 7!-care număr
de ofiţeri de cavalerie reinoi sistema clemisiuntlor colective încercată
;;ubt domnia lui Cuza.
Această sistemă de imbărbf1tarc la ri'tscoală 1) şi la disprel;ul jurfi-
mîntului ce leagi't pe ofiţer de datorie, ele onoare, va fi arma turbu-
rfitorilor liberali,-fări't liberalism,-de cite ori ,·or crede sosit momentul
priinclos de a năvăli la putere.
') Vezi organele libernl-naţionnle: în ele se pot citi aceste îmb:l.rb~t~rl la

r:l.sconlA adresate ofiţerilor care în I 894 şi'au dai demisiunea colectiv.
REZUMAT PE SCUllT
decursul domnii sale 1), şi mai tîrziu, cîrnl cu întrunirea Con-

gresului din Paris~). Putea deeî să reintre în viaţa privată,
l'cricit şi mîndt·u de ţara sa, care, zece an'î <lupă abdicare,
i oferise din nou coroana.
') Subscriere în folosul Ieşenilor ce suferise de foc, dovudtI de frit-

ţeas,·,l cornplltimil'e. Vodă
subscrie pentru :i:ece mii de lei. /Decret din
ld/22 August 1844.-Ve:i:i p. 136 din acest volum).
Unirea vămilor Ţării-Romîneştt şi Moldovil, fapt în urma căruia cele
<ioi'1 Principate luară pentru cea d'întiiC1 oară, în cestiunl comerciale,
numele de Pri11cipaMe-Unite (Decret din Hl Martie 184'7, p. 240 din
acest volum).
Naturalizarea dată Moldovenilor după numai o cerere a lor îmminată
Suveranului Ţării-Romîneşll, act menit să apropie pe llomînii de pe
cele doă maluri ale Milcovului. (Decret).
Şi apoi Vodă nu perdu nici un priiej de a afirma acest început de
unire; de pildă, porunci să se treacă în Bul. of. al Ţlrii-Romîneştl
faptele de căpetenie trecute în al Moldovii, aceasta cu începere de la
".'l'-rul 4 din 184,o.
') Vezi scrisorile lui \;odă către Ion Florescu, p. 468-4,70, şi pag.
4,77--479 din acest volum.
Vezi cuvîntarca lui Vodă Bibescu la Divanul ad-hec. Se ştie cu cită
căldură, cu ce folos sprijini-Bibescu cauza romlnă pe lingă împăratul
Napoleon şi g·uvernul lui. - Vod4 Hibe.seu a f08t apilritto,-ul cel mai elu-
cinte fi c,l mai cilldur08 al tmfrii. (Unirea P,-inţipattlor romîne, 1!159, p.
1'2, Cuvintarea lui V. Bc,erescu la Adunarea alegătoare, 24, Ianuarie
1&>9, şedinţa a treia).
PARTE A A PATRA
CE 'NVATĂTURi\. POATE SĂ NE DEA DOMNIA LUI BIBESCU

IN PUNC'l'UL DE VEl1EHE POLITIC~
CARE A FOST POLITICA URMAT.\ DE GUVERNUL ROMIN DE

LA 1878 ~
CAHE V A F'l SITUA TIUNEA RO MINIEI N CAZUi, UNEI CIOC·

NIRI EUROPEENI•~ -~
CE 'NVĂTĂTURĂ POATE SĂ NE DEA DOMNIA LUI BIBESCU
1N PUNCTUL DE VEDEHE POLITIC 't
CAHE A FOST POLITICA lJRl\JATJ\. DE GCVERNUL HOl\tlN DE

LA it178:'
CARE AR FI SlTCA'flCNEA ROMlNIEl 1N CAZUL Ul'iEI CIOC-

:NlllÎ EUROPEENE ·t
Politica adoptată de cel d'întîiu Ales al neamului rom,-

nesc, nu ne'nvaţă oare caro trebue să lie purtarea Romîniei
faţă cu· Puterile cele mari ?
Catehismul ,politic al acestei naţiuni, - oareşi-cum dictat

ele poziţiunea-i geografk[t şi de întinderea tcritorului său, -
nu se reg[tseşte oare în faptele acestei clomniî, ,;;i se poate
oare, fărft primejdie, prescurta în alte termeni de cît cele ur-
mătoare: «Acelaş leal respect către toate Statele ma1·i >>? Nu
credem.
~i cu toate astea, n'a fost respectată această înţeleaptă li-
nie de purtare ce fusese urmată de Prinţipat în timpurile
grele ale suzeranităţii Porţii şi ale ocrotirii Rusiei,-ce fusese
consfinţită prin vreme şi prin patriotism, -- şi care se im-
punea Romînii ajunse Regat neatîrnat.
Din zioa, în veci de jelit pentru odihna lumii, în care
Franta rănită se coborî tle pe piedestalul clădit de veacuri
pentru nemurire <le către religiune, geniu i;li victorie, Ro-
minia n'a 'ncetat <le a fi un satelit al Germaniei. Dibăcie
din partea prinţului de Bismarck, dar greşală 'nsemnată din
partea guvernanţilor romîni, care n'au ştiut să se terească
PARTEA A PATRA
lle atraeţiunca Puterii învingătoare, care nu s'au povăţuit de

adevăratele interese ale ţi'.'1rii, earc nu s'au gîndit să lase teafăr
vii torul.
E lesne de 'nţeles 1:a Gc1·mania, eărcia puternicul spirit po-
litic al marelui ei Cancelar, a hărăzit Întreita alianţă, să fi
vrut cu tot d.nacLnsul sl lit! sig·11ră de peninsula Balcanică,
şi nu putem de cît sfL-i aLlmirăm prevederea şi stăruinţa-i
neşovăită în urmărirea propusului si.u de a face ca, Franţa
să rămîc singuratică, fără sprijin în Europa. Această luer~re

ni se ckstăinueşte într'adevăr, chiar din 1866, prin voea dată
prinţului Carol de Hohenzollern de a priimi coroana Homî-
niei, unde se face Prinţ domnitor şi apoi Rege; e urmărită
această lucrare în 1878, cîncl cu tractatul din Berlin, prin
însărcinarea dată Austriei de a pătrunde în Ilerzeg·ovina şi
în Bosnia, înarmată de această formulă cu desăvîrşirc diplo-

matică: pentru păstrarea bunei ordine, în numele Europii,
- formulă de altmintreli ce-şl pierde, pe zi ce trece, taini-
ca-i înlăşcare pentru a lua, zioa în namiaza mare, forma cea
noă a unei curate şi limpezi anexiuni; - regăsim aceeaşi lu-
crare în cestiunea drumurilor de fier sîrbeştT, ca.re deschid
Austriei drumul Salonicului, · port a cărui posesiune ar îm-
plini cele mai vii dorinţi ale aliatei Germaniei; se'n vedereşte
cu tărie această lucrare a doa zi de căderea Prinţului de Bat-
tenberg, cînd, după ce Prinţul Ferdinand se puse în posesi·
unea coroanei Bulgarii, Austro-Ungaria îşI asigură înrîurirea-i
în această ţară; ajunge în sfîrşit această lucrare la biruinţă
prin intrarea Italiei în alianţa formata de Germania şi Austro-
Ungaria în contra Franţii. De-şl păstrează neatîrnarea Mun_
tcnegrul, de se opinteşte Serbia în contra munci! de a o ab-
sorbi, de nu au avut străduinţele Germanii în Grecia urmările
ce dorea, de şl'a perdut în acolo prestigiul ei ceva din strălu
cirea-i de mai 'nainte, rămîne totuşi, - cată să recunoaştem
faptul,- Întreitei alianţe devotamentul guvernului romînesc;
nEZmlAT PE ~CURT
Din punctul de ,·edere al Înt1·eitci alianţe, conglăsuirea cu

llÎnsa a acestui guvern e de o însemnătate cc nu se poate
tăgă<lui: în vr'o întîmplarc de ri'1sl)(Jit1, această înţeleg·ere ar
fi o siguranţă pentru hotarul sud-est al Austro-Ungariei şi

un sprijin pentru Bulgaria. Privind îns[i lucrUL'ile ea Romîn;
în zadar căutăm cc interese îmboldesc Homînia să urmeze
politica puterilor centrnle, şi, prin purtarea-i, sri-şI înstreineze
pc Rusia.
Oare nu e îndrituit or'i-cinc să se întrebe de nu a ajuns l.mm-va
Germania la apogeul puterei sale, de nu 'nfăţişcază Austro-
Ungaria simptome grele de desmădulare, ele nu bat la por-
ţile Italiei răsboiul civil şi falimentul; de nu este oare Rusia,
mult timp poreclitr1 Colo.~ul cu picioare de lut, în ajun de

a 11 numită Colosul cu picioare de oţel? Şi dacă, după o cer-
cetare, în conştiinţă lăuută, a stărci în care se atlă aceste State
mari, ar fi învederat că, ajunse la culmea lor, Puterile Cen-
trale şl'au atins cel mai depărtat hotar al desvoltărei tr1rii
lor, pe cînd Împărăţia Tarilor e împinsă tot în sus de îngro-
zitoarea-i mişcare, oare ar li fapti'i de o politic[i într'adl'vrir
naţională, a sluji cine-va interesele germane şi austro-ungare,
lării să-i pese de a supăra pc marea noastră vecină'?
Cine ar putea însă să asigure că nu va li acesta orizontul

politic de mîine al Europei? Ar trece lucrul ele ar fi vorba,
pentru Romînia, de a-şi plăti o datorie de recunoştinţă. Dar
0e datoreşte Romînia Germaniei? Fqrtificaţiunile sale din care
o parte c deja condamnată, şi care i-au eostat mulţ.T banl 1).
'I OrI-cum ar sta lucrurile, cabinetul Catargi, azI la putere, a ştiut

să facă Homîniei o situaţiune financiară îu stare ele a insufla încre-
dere tîrgurile europeene. Neîntrecutul ministru de finanţe, D. Menelas
Ghermani, a făcut, în mai puţin de cinci ani, să dispară agiul care se
ridicase la 20 ~i 22 Ici la sută, subt guvernul d-lui Ion Brătianu;- a al-
cătuit prevederile budgetare cu atîta cuminţie în cit trei exerciţiuri
succesive au dat o întregime de prisosuri de 25 de milioane;- ::,i a scă
zut impozitele: acel pe băuturi spirtoase a fost scăzut de la fi b'lnl de
grad, la f>; acel pe ţuică a fost înlocuit printr-o neînsemnată dare pc
f>iUi PARTEA A PATRA
Ce datoreşte Austriei? Dmeroasa reamintire a tot cc i-a

1uat această putere, fi'lri't a-1 tla nimic, cele patru milioane
ele Romîni clin Transilvania, Bucovina şi Banat, din care o
mare parte, cu toate drepturile ce arc, suferă nedreptăţile 11
apelpisitului pat1·iotism al Ungurilor.
Ce datorim Rusiei? Lanţurile noastre zdrobite m 1829; or-
ganizarea Principatelor dunărene de către Kisseleff, unirea
lor pentru care a luptat, în 1858, alăturî cu Franţa, diplo-
maţia 'farului, în contra Austriei şi Porţei 2 ); îi datorim de a
fi putut, în 1877, alfttur'i' cu soldaţii ei, dovedi Europei voini-
cia scoborîtorilor din legiunile traiane, şi de a fi fost pentrn
hectar, i;;i taxa de f> la sută î11fiinţată pe lefurile funcţio11a.1·ilo1·, de ciml
cu răsboiul din 187fi, a fost desriiu\ată.
HenLa rominf1 este azl (27 Martie) cotală la Bursa cli11 l'aris Sj la 86
cea de 4 la sulă, ~i 96 la 97 cca cil• 5 la sulft.
D. Grigore Manu, secretar general al ministerului finanţelor, c,u·(•
tot de-odată duce şi Hei:!'ia monopolului Statului, pe care ministrul a
încredinţat-o înaltei d-sal<' capacită\i şi măestrei sale iniţiatiYi, a ~tiui,
- cu tot ajutorul ce dă d-lui Ghermani în greaoa-i sarci11i't 1 - - să dea
o mare desvoltare acestei rămurI a Statului (tutun, sare, chibrituri) !;'i
să-i mărească venitul, în şase ani, cu şase milioane -A 111ai creat inc,\
o flotilă de comerţ care face pe Hominia să fie, în mod 1·eal, partaşă a
suveranităţii Dunf1rei. (Vodă Uibescu avea chiar ca11011ie,-e pe Dunăre. -
Vez! Hronolog-iaJ.
· ') Vezi înse11111atul memoriu \IUspunsul1 Rominilor cli11 Tra11;ih·a11ia.
') «Contele KisselelT, repre~.inlanLul Rusiei, zice că DivanurilL~ au ro~L
ehiemate sµre a arăta dorinţele pop0rului, şi că şi'au indeplinit această
menire, pronunţindu-se aproape într'un glas p,mtru unirea Principa-
telor sub un Domn sLrf1in; crede că aceste clorin\i sunt cu minte, le-
gitime, şi priveşte trecerea lor în fapte ca de neapărată trebuinţă ca
să se asigure buna stare viitoare a populaţiunilor moldo-romine. ,\-
daogă cfL aceasta i-a fost altf1 dală credin\a. ~i-i este şi astf1zi, şi cfL
guvernul său e gata sfi priimească unirea, de vrea conferinţa sf11u in-
gădue.u - Prot. N-ul I, şedinţa din 22 Mai 1858.
Nu putem găsi mai bun prilej ca sfi reamintim un foarte interes:rnL
articol clin capitolul Vlll al Regulamentului organic.
CAPITOLUL Vili. - SECŢIA V (p. :138.1
Î11cep11t111•i rle o 1111ire mai do aproape î11f,-p, 1tmî11doit l',·i11cipatu1·i/.,,
Art:. l\71. - "Inceputul, Religia, obiceiurile şi eea de un fel limbă a
sălăşluitorilor într'aceste doă l'rincipaturT, precum şi cele de o potrivit
trebuin\e, sunt în destule dementurI de o mai de aproape a lor u11ire
IIEZUI\IAT PE SCURT 637
dînsa, - reamintire m care sc amestecă o legitimă mîndrie,

- nişte ajutoare folositoare, nişte credincioşi alia\i.
Rusia, c adevărat, r. luat îndărăt Basarabia din sud, din
care o alungase tractatul din Paris; s'a învoit ca Congresul
clin Berlin să puc Homînii, - ca condiţiune a neatîrnării ei,-
priimirea Dobrogii oferită în schimbul Basarabii ; să nu i se
dea Silistria şi poziţiunile ei, - adici'i cheile Dobrogii, - şi
să nu i se hărăzească nid chiar un hotar strateg·ic, pc cîml
asigurase ctf o grija văditii hotarele Bulg·arii, Humelii, Serbii

şi ale Muntenegrului 11.
Am protestat atunci cu YÎrtoşie, prin condei, m numele

'f:lrii-Romîneşti, în contra l10tărîrilor Congresului 2 1. Dar de
şi 'a înstreinat Husia simpatiile de Homînia după răsboiu, a
cui e vina? De ce Cabinetul romîn n'a protestat, înainte de

răsboi(1, în contra voinpi rostite de către împăratul Alexan-
clrn de a lua îndiirăt Basarabia? Generalul Ignatief nu plecase

oarn în misiune, înainte de ri1sboiu, în seopul de a vedea ee
gîncleau marile Puteri ckspi·e dorin\a l\Jaiestt1ţii sale·; Acest
proect nu era oare dat în Yilcag ·t Putea uare D. Jon Bri"ttianu
să nu-l cunoascri ~ ţi oare nu-l cunoştea ·t Ba da. - Şi la Con-
gresul din Berlin, de ce oare a luat cuvin tul, cu toate sfatu-
rile ce-i dedea prinţul de Bismarck, eare nu-i ascundea că din
care piuă acum s'ar fost primit i;;i s·au Zi1bovit rn1111ai după i111preju-
rf1rl i11timplătoare, ~i cele urmate d11pf1 dinsele cu unele clobindirl, i;:i
urmările folosiLOa1 e ce ar oclrf1zli int1.-o apropiere a acestor duă_popule,
nu poale li supuse la uid o indoialf1; î11c1·p11t11rile dar s'n11 Oftzat intr'u-
ce.,t Hegula111c11t 1n·i11 na 1.'e 1111 fel ch1di1·e a ltmeiurilvr (l(/111ini,tratfre î11
11mî,1doiJ 7r1rile.»
Urmeazf1 opt articole diu acelaş capitol.
1
l Vezi lst01·ia unei frn11tie1·e de Prin\ul Gheo1•g·he UIBESCU, p. 127,
128. 129 ~i 130. - Pion, editor, l'aris.
) istoria 1111ei f,·011tie1·~. p. 12H şi de la p. lnU la p. 140, de autoru)
2
operii de fa\ă. Vezi PoliticiJ, Helig,wie, /.Juel, de acelaşi autor, la pagi-

nile 49 !;'i bll, scrburile adresate l'rin\ului de Hismarck, D-lui Challa11n·l-
Lacour ministrul afal'erilo1· streine al Franţii, ,;;i lordului Grauville.--
Vezi la Apendiciu.
PARTEA A PATR\
luarea înapoi a Basarnbii făcea 'ţ'arul o cestiune de onoare

pentru Husia; l'ă orT cc prolt'starc înaintea congresului clin
partea g·uvernului Prinţului Carol, a1· fi supărătoare pentru
Tar şi rM1-făc[1toarc <'auzei romîne, pc <:inel o înţelegere
eu fosta-i Aliatft ar a<lncc Principatului rnmpcnsări cc între-
ceau orT cc aşteptare? Cc g-încl a îmboldit pe bărbaţii de Stat
ai Rornînii, eîml a11 luat, orT cc ar li, o atitudinft care silit
eompromitea interesele ţării lor în prezinte şi în viitor?
Avea de sigur cliplornaţia noastr[t datoria ele a face tot
ec-i va ÎI în putinr1 ea si't păstreze acea seumpă lîşic a terito-
rului nostru, pcrclutri în 1812, recîştigată în 185G. Din mo-
mentul îns[1 în care cabinetul Brătianu dobîndisc convingerea
61 Rusia nu va lăsa nimic clin ccr;nţelc sale, clin momentul
<:c nu se mai putea cîtu-şT ele puţin amăgi despre dispo-
ziţiunilecelor-1-altc Puterl, s'ar li purtat mai înţelepţeşte <le
nu ar fi păşit în calea protestărilor nemăsurate, - care nu
prea ascundeau grija de a nu-şT pune în primejdie popula-
ritatea, - şi de ar fi tratat cu marea noastr[t Aliatft. Adop-
tînd această politică, ar fi făcut cel puţin să slujeasci't la in-
teresele Patrii, sîngelc a zece mii ele RomînT, voinic'î căzuţi
pe cîmpurile <le b[1tac ale Bnlg·arii ; ar 11 dat dovacl[, de o
marc pricepere politicr1, de o cuminţie care nu cscludea
nici voinicia, nici pntriotismul. Nu s'a silit Cavour să clea
Frnnţii Nisa :şi Savoia, leagănul casei suverane, şi, cîncl bătu
ecasul, se col.Juri ele la putert•, m[1rit prin îns[1-şT jertfa cc o
ffwusc. Dar era Cavour !
~i ele la aceste întîmplărT, cc au făcut pc guvernul romîn
sfi piarză prietenia cea de marc preţ a Rusii, - a aceste[
Puteri care pune pe pdor de r;Isboi11 un corp de armatf1,
în aeclaş timp ele care arc nevoie vr'un alt mare Stat ca să
erceze un regiment, - ele atunci a făcut el oare ce treLuea să
facă spre a se apropia iară!;'i ele dînsa? Nu, atitudinea lui,
actele lui n'au îmbunâtri\,it în nimic starea ţării noastre, şi,
REZmJAT PE SCURT
- - - - - - - - - - - - - - ------- -----------------
de ar· isbucni mîine răsboiul, ar trebui s[t cătăm la viitor cu

cca mai neliniştitoare turburare. Şi cu toate aceste, toţi mi-
niştrii care s'au urmat la putere, au trecut în aceaşI bras<lă
politieă ee a tras Regele Carol cinel sosi !a Bucureşti ca
Prinţ de Holienzollern. Strălucirea puterii Germanii le-au luat

văzul, şi privirile lor s'au deprins a-şi lua, de normă a purtării
lor, sabia ce luceşte azl, făr'a îndrăzni, f[1r'a vrea să cate mai
departe. Au crezut că răsboiul bate la uşă : au scontat ne,
cunoscutul viitor, care le-au înşelat aşteptarea.
De s'ar lî îngrijit mai puţin de vremea de faţă, le-ar fi
,,enit în gînd acest adevăr că, învingătoare, Întreita Alianţă
nu putea să 'napoeze Romînii de cît Basarabia, pc cîn<l Rusia
învingătoare ar fi liberă să 'ntrunească într'un mănunchiu
pe Romînii din Carpaţi, adică zece milioane de RomînI. De
s'ar fi îngrijit mai mult de viitor, ar fi fost aduşi să prevază
că Franţa, clupă ce a trecut printr'o eclipsă vremelnică, se
va ivi clin nou în apus, întărită prin reamintirea nenorociri-
lor sale, prin muncă, prin voinţa de a li iarăşi Franţa de
alt[L <latri ; că Husia, dup[t rnacurr de muncă, va stîrşi prin
a se arăta iarăşi, la răsărit, mai de temut de cit orl ce altă
Putere, prin numărul disciplinat ca şi prin voinicia oastelor
sale, şi că prietenia acestor doi marf luptător!, închegată
azi ca să asigure pacea, ar putea mîine înlănţui victoria.
Prin faptul că au dosit de la politica naţională, prin gre-
şala de a nu fi prevăzut Cronstaclt, Tulon, şi consecinţele
lor cele cu putinţă, e de temut să nu-şi fi aruncat ţara oame-

nii politici ai Romînii într'o situaţiune din cele mai grele.
S'ar mai putea oare îmbunătăţi această situaţiune 1 E
foarte tîrziu, ar trebui cel puţin ca oamenii noştri politici
să vrea aceasta cu cug·et curat şi cu o statornică vîrtoşie.
De ar fi adevărat, cum a eşit svonul, că Romînia se apropie
de Franţa, ar trebui să ne bucurăm de o asemenea intim-
540 PAHTEA A PATRA
piare, ce ar 1i vestitoare de o descordare în relaţiunile dinh'e

Regatul dunărean şi puternica-i vecină.
Ş'într'a<levăr, ce soartă at· croi acestui Regat dunărean
triumful des[ivîrşit, de s'ar întîmpla un răsboiu european, al
Rusii şi al Franţii ? Regatul, cu toată voinicia oştirii noastre,
ar fi oare-şi cum, la cheramul Rusii. De sigur vederea limpede
a 'farului n'ar pune simţimintele neamului romînesc la o
!altă cu politica guvernanţilor lui, şi Împăratul n'ar uita că
această naţiune este Fată, precum El însu-şi este Fiu al re-
ligiunii ortodoxe. Totuşi r[imîne efi nădejdea noastră ar fi să-şi
reamintească Franţa de acest popor latin clin Carpaţi, sir.gur
dintre Latini în răsărit, popor fără sprijin, către care odini-
oară se 'ndreptaser[i toate simpatiile ei, popor rare, - în
ceasul amarnic al năvălirii streine, - a trimis pe mulţi din
Iii sai să-şi ia partea lor Llin primejdiile, din chinurile, din
nenorocirile ci -- şi, reamintindu-şi ele clînsele, să nu-l pără
sească
lată nridejdea ce cîntă m fundul inimii noastre, şi care

este al nostru sprijin !
ţi acuma dacă, faţă cu asemenea întunecoase ameninţări,
c îngăduit oamenilor de vîrsta mea să arate o dorinţă, e să
trfiesc îndestul ca să ajut inimile ,oinice ea sfi scape Patria.
HRONOLOGIA
VIEŢEI ŞI A FAPTELOR LUI
GHEORGHE-DIMITRIE BIBESCU
DOMNITORUL ŢlHII RO!IIÎNEŞTJ.
HRONOLOGIA
VIF.ŢEI ŞI A FAPi"ELOR LUI
GHEORGHE"".DIMlTRIE BIBESCU
00)11\ITOlllJL TĂBII 11m1iNEŞTI
Ale,i pe via(d de ~Vr,/i1111e i11 :1ior, de 20 Decm,brie 18U (J-i,7 Ia1111al'ie 184.'I).
1802 (Aprilie). - Gheorghe-Dimitrie Bibescu s'a născut

la 18:J2 1). Tatăi său este mareic Vornic Dimitrie Bibescu
(1772-1831); muma sa, Ecaterina Vi"tci'irescu, este strănepoata
Domnitorului 'Prei-Homînc~lî, Constantin Rasaraba-Brinco-
veanu, cărui s'i\ tăiat capul la Consta'ntinopol în 1714.
1817. - Trimis la Paris, s'a întors · clo~tor în drept. E
numit de Kisseiell sefrctar de Stat la departamentui jus'tiţiei.
T.'J, p.' 34).
1825.- El ia ele nevastă pe Zoe (Mavrocordato) de Bas-
S~J~·aba-Brîn coveari u :i.,, ·. ·· ' ··\ -·.
1831.-E ales la'. Adunarea extraordinară; de

oraşul Craiova.
1831.'-- Raportul său către-'Kissel-ell'-clesprc' ee~tiunile pri-
'vitoâr'e la p1·eiaccrea. RegulameiituluL (T. 11, p. · 5) ..
1833: -- Iscăleşte ju.rn·alul 'ele la ''22 Iunie· 1HB3 privitoi• la
cestiunea· focurilor Sfinte. T. I,· p. 7o).
Kisseleff numeşte pe Bibcscu şei' al secretariatului de Stat.
1T. ·I, p·' 3i).
') Şi nu în 1804, c,1111 s·a zis. din grcşală, L. I. p. :tl ..
514 IIHONOLOGIA
1834.- Subt Domnul Alexandru Ghiea, Bihescu sc retrage

din guvern.
1842.- După căderea Domnului Alexandru Ghica IX, ţara,
slujindu-se pentru întîia oară, de la 1714, de dreptul de a-ş'î
aleg.e Domn, alege pe.viaţă Domnitor a toată .:ra,ra-Romîncască
pe :Gheorghe-Dimitrie Bibescu. (T. · I, p. 41-44 ; T. 11, p.
110-112).
Bibescu, şters după. 'lista canditlaţih)J' la tron, fusese reîn-
scris într'însa de Adunare. i_Bul. of., 1842, No. 90, p. 267;
No. 98, p. 298). Alegerea. (Bul. of. No. 10n, p. 418-421).
12 la,iuarie. - Ex. Sa Contele ele Nesselrode, vice-can-

celar al Împărăţiei ruseşti, pofteşte pc D. Daschkoff, consul
al Rusiei la Bucureşti, să transmită felicitările Curţii pro-
tectoare cu prilejul alegerei lui Gheorghe Bibescu ca Domn
al 'fărei-Rornîneştl. (T. 1. p. 17ii.
Contele. cill•-Nesselrode însărcinează pe D. Daschkoff să mul-
ţumească Mitropolitului Neofit pentru ordinea care a domnit
în alegerea la Domnie a lui Gheor.ghe B.bescu. (T. 1~ p. l80i.
26 Ianuarie. - Contele ele Nesselrocle felicită pe Domn
pentru alegerea Sa strălucitoare şi aşa de bine meritală.
1T. I. p. 181).
'"27 /anua.rie.-Firmanul de investitură este publicat. (Bul.
of. No. 6). Domnul cel nou ia puterea în mînă, (Decretele
No. 1 şi 2) şi, ridicîncl-o Caimacamilor, le aduce mulţumirile
Sale. Domnul îşr alege adjutanţi pe Banov, Grammont,
Bălâceanu (aceşti doi din urmă, adjutanţi ai predecesoru-
lui Său, Domnul A. Ghica), Ion~Florescu şi Bibescu. (Bul.
of. No. 9.)
28 Ianuarie.- Generalul KisselefT felicită pe M. Sif.~de
suirea Sa la tron, şi Ţara-Rot,ifnească de alegerea ce a fă
cut. (T. I, p. 185).
IIRONOLOGIA
80 lanuarie.-Secretarul de Stat Constantin Sutzu a frwut,

llin ordinul Domnului, o adrcsft ciUt'e ~Iinisterul de interne,
rîncluirnl ca petiţiile pentru cil'acer'î de onlină administrativă
s:1 fie adresate ciitl'C prol'ecţT, şi cele de ordinii judiciară că

tre autoritatea judiciarft eompctinti'.t, şi nici de cum direct
cf1trc Domn; ca reclamaţiile în contra administraţiei sau ju-
dccf1torilor să lie trimise la ministrul eompetinte, cărui ase-
menua trebuc li'.1satc reclamaţiile de competinţa ministerului
său. Secretariatul de Stat are sft priimeascft petiţiile contra
Miniştrilor, apelurile şi plîngcrile în contra deeiziunilor !nal-
tului Divan. Audienţa publicii a Domnului este fixată, Joi,
ele la dori-spre-zece pînă la trei post-meridiane. Adresa
se sl"irşeşte prin ordinul poruncitm· dat căti·e prefecţi ele a
urma leg-ile straşnic (Bul. of. No. 7) Decretul No. 8 hotărăşte
data cîtor-va alegerr complementare.
Proclamaţiunea
Domnului către Sfatul administrativ extrn-
ordinar. (Decret No. 91 şi către locuitorii din oraşe, tîrgurI
şi sate (Decret No. 1L Bul. of. Ko. 8, t. li, p. 1fi şi 1/1.
5 Februarie. - KumirI de judcci'.1tor'i şi lk alţi funcţionarI
(Decret Ko. 05, Bul. of. No. 9j.
14 Februarie. - Proclamaţia către armată. (Bul. of. :\To.
12, T. II, p. 19). Cuvîntarea Domnului cu prilejul :mirei Sale
pe tron. (I'. I, p. 20).
15 Februarie. - Domnul hotărăşte zioa de 18 pentru clcs-
chicicrea Adunării (Decrete N-le 97 şi 98, Bul. of No. J 3).
Domnul opreşte legalizarea actelor în care s'ar zice că
preţul nu e plătit de tot; rămîne vînzătorului ne-plătit drep-
tul de cea d'întîia ipotec[t Decret No. {:i4).
18 Februarie. -- Cuvîntarea Domnului la deschillerea Ob-
steştii Adunăriiordinare rBul. of. No. 14, T, II, p. 20).
21 Februarie. - Domnul iartă pe cei osîncliţl pentru com-
plotul judecat sub domnia lui A. Cl-bica, anume : Mt1rin
Serghiescu, Sotir Tzera.nu,, Const. Telejescu, Greg. Radoschan'
II 35
546 HRONOLOGIA
Const. Bor<lnescu, Const. Cămărăşescu, Dem. Filipescu şi

Mihai Molojescu. (Bui. of No. Hi, decret No. 1B6).
22 Februarie. - Institutorii de sate sunt rînduiţi ca să
facă· rucensămîntul copiilor şi tinerilor. 1Decret No. 1371.
2 Martie. - Vodfi Bibescu scrie lui Vodă Sturza clin l\fol-
dova că n'are nimic mai mult la inimă de cît de a vedea
stabilindu-se între Ţara-Romîncasc[1 şi Moldova relaţii de
bună vecinătate şi înţelegere. !T. I, p. 187.)
8 Martie. -·- Vodă întăreşte o sentinţă în eontra unor
violator\' ai legei despre carantine, şi, tot odată, micşorîml pe-
depsele ca s[t nu fie execuţie capitală, face să observe jude-
cătorii că ei au fost indulgen\l afară din cale pentru păzi
torii de pichete, vinovaţi, de rîndul asta, nu de lipsă de grijă,
ci de tovărăşie. ( Hul. of. No. 27, decret No. 832.) Aceaşi
dată (decret No. 827): - Voclă, cu toate c[t micşoreaz[t pe-
depsele într'o afacere de hoţ.ic, îndeamnă pe Divan a nu se
arăta aşa de hlîncl cu dorobanţii, care sunt nişte funcţionari
publicl.
Înflinţarea funcţiunei de President al Sfatului administra-
tiv extraordinar. IT. II, p. 101.)
11 Martie. - Vodă clestitue pc prefectul Ialomiţei, Const.
Filipescu, fiind eft a b[1tut nişk slujbaşi, şi reaminteşte tot
odată fie dm1i respectul datorit autorităţci. 1Bul of. No. 23,
Dec1·et No. 207.)
.Jalba lui Trandafiloff. Vodă recomandă jalba Sfatului atl-
ministratif extraordinar. IT. II, p. Mi şi 46.)
18 Martie - Cum este acum vremea pentru lucrul Ia
cimp, Vollrt opreşte pe ţăranl <le a-I aduce petiţii înainte de
zece Mai. I_Bul. of. No 25, Decret No. 2:29.)
19 Martie. - \'odă reaminteşte judecătorilor datoria lor
de nepărtinire şi-i amcninţ[t de a-i pedepsi dacti se abat de Ia
<linsa. (Bul. of. No. ;m, Docrnt No. H51.)
22 Martie. - Vodft porunceşte judecătorilor să nu caute
I IBONOLOGIA 54-7
a tîlmăci hotărîrilc domneşti care întăresc o judecată defi-

nitivă, ci să le aplice mrrt 'ntîrziere subt pedqapsft de a fi
răspunzători de desp[1guhir1 către părţile pagubaşe
Vodii. aminteşte că, la 2 Martie, prin Ordinul Său de zi
No. 43, S'a ar[ttat nemulţumit de cea cl'întia inspecţie ce a
făcut noaptea, infanterii. Spune că e multumit de acea ce a
făcut în norptea de la 21 la 2:J.. (llul of. No. 28, Decret
No. 52.)
Legea dcsrobirei 'fig·anilor Statului. (Decret No. 233, T.
II, p. 27-31-).
Des(ii11ţarca vrerndnic[l a trei C'!'raclroanc de cavalerie. (T.
II, p. 102.)
29 Martie. - AclrL'Sa Domnului către Adunare despre focul
din Ploeşti. Măria sa deschide o subscripţie. Se duce la faţa
locului şi va numi o comisie aleasă dintre orăşenl, ca să
împ[trţească ajutoarele. (Bui. of. No. 30, Decret No. 269.)
Vod[i reaminteţte advocatilor şi însărcinaţilor de afaceri în-
datoririle lor, şi-i ameninţ[i do procosurr criminalo dadt a-
duc pag·ub[t intereselor clienţilor lor, prin neg-rijă sau prin
rea cr6din\ii. (Uul. of. :\'o :m, Decret No. 1101).
Vodri re(uzi't do a cerceta o pricină rămasă definitivă prin
aprobarea hotărîrii ÎnaHului Divan ele către Vodă Ohica. (Bul.
of'. No. 30, Decretul No. 1147).
31 Martie.- Nişte speculanţl umplînd ţara cu piese ele
parale mici ca s[t scoată amu! din ţară, se decretează că de
la 1-iu Iunie paraua mică n'are s[t valoreze ele cît o jumă
tate: de para. (Bul. of. No. 30, Decret No. 673).
Contele de Nessclrocle felicit[t de-a dreptul pe Mitropolit
pentru ordinea cu care s'a făcut alegerea lui Vocl[t Gheorghie
Bibcscu. I dă de ştire cit D. DaschkolT are să-i dea, din par-
tea Împăratului, o icoan[i împodobită cu diamante. (T. L
p. 188.)
3 Aprilie.- Oprire judecătorilor de a libera banii depuşi
fi4-8 HRONOLOGL\
- - - - - - ~ - - - - ---------- ------ -- ----- - ---· -
ca garanţie de concurenţi la o licitaţie, înainte ca licitat.ia

sr1 fie înff1rit[1 de Vodă. /Bul. of. No. :H. Decret No. 1201)
1No. 11851. Vodă se ridică în contra abusului de jurămînt
ce fac judecătorii, care jurtimînt nu trelmc să !ie cerut Lle cît
atunci cîncl justiţia nu mai arc alt mijlo<; de a al'Ja aclevf1rul.
«Acela care are în inima sa frici. lui Dumnezeu, cu greu 1;-i
«eu mare anevoinţ[1 se va hotărî ca s11 se slujeasc[1 de nu-
«mele său ca sfi jure, chiar dac[t are dreptate; şi cel al cftrui
«suflet răt[wit a perclut frica aceasta, are să jure fără te-
ccmerc chia1· pentru a ciştiga ccstiunile cele mai nedrepte.
«Jurămîntul este şi a fost tot-cl'auna mijlocul cel mai puţin
«sigur do a afla adevărul. Legea îl priimeşte; e lăsat la min-
cctea judecătorilor de a usa de ci cu tact.» (Bul. of. No. 31,
Decret No. 1l85j.
5 Aprilie. --- VocH'1 pretinde, înainte de toate, ca proprietarii
să observe regulamentul cu nepărtinire. (T. II, p. 108).
Vodă propune Adunărei să se ridice o statuc generalului
Kisselefi. 1_Bul. of. No. 32, ofisul No. 299; T. II, p. 100.)
Întărirea legei despre organizarea poliţiei la Brăila. (De
cret No. 314).
6 1-lprilie.- Adunarea aprobă proiectul de lege ca să se
ridice o statu o lui KisselelT. (Bul. of. No. 32, adresa No. l!JO).
14 Aprilie.- Destituirea unui subt-prefect pentru abuzurr.
(Bul. of. No. 3±, Decret No. 323).
16 Aprilie.- Înfiinţarea a noi isvoare de veniturl earc
vin să se adune cu veniturile magistratului. (Bul. of. No.
33. Decret de sancţiune No. 315, T. Ir, p. 111).
16 Aprilie.- Eforia şcoalelor aduce mulţumire lui Ioan-
Alexandru Filipescu, care a dat liceului Sfîntul Sava colecţia
sa de instrumente şi de cărţi de fisică. Buleti>:1,ul legilor Ip.
131) zice: ccDacă cei-!-alţl patrioţî cart sunt aşa bogaţi, ar
urma fapta acestui tinăr generos, s'ar putea, în curînd, în-
fiinţa în ţara noastră o Universitate, -- cum s'a făcut în
HRONOLOGIA o4!:1
Grecia, - numai cu clăniilc acelor care vreau răspînclirea în-

viiţăturei.»
19 Aprilie.- Publicarea unui proiect d0 lege care, con-
form cu art. 65 al Regulamentului, sileşte clin nou pe Vis-
tierie să dea în fie-care an 310,000 de Ici caselor de bine-
facere şi ele folos obştesc. (Bul. of No. 35).
Ofisul lui Vodă către Adunare, tălmăcind aprobarea No '77
a fostului Vodă Ghica, despre această cestiunc a easelor ele
bine-facere, şi (ca făcîncl parte clin act·a cestiunc) despre su-
punerea a patru m[măstir'i la îndatoririle clin legea din 1834.
(!ful. of. No. 39. Data din 8 Aprilie nu este exactă, Adu-
narea nu s'a deschis de cît la 18).
21 Aprilie.- fortarc de pecleapsrt clat[t la nişte osîncliţi.
(/Ju/. of. No. B7. Decret :\fo. DB).
24 Aprilie.-- Generalul Duhamel felicită pe Vodă de ale-
gerea Sa. Vede într'însa un semn ele stare bună şi fericită
pentru Tara-Romîncaseă (T. I, p. HJO).
29 Aprilie. - Destituirea unui subt-prcled pentrn abuzurr.
(Bul. of. No. m~, Decret ?\o. 35\1).
1 ii'i Mai. - Generalul Kisseleff asigură pe Vodă că n'a
crezut nici odată învinuirI pornite de la adversarii Lui, şi-L
roagă ca să dispuc de el cu toată încrederea. 1T. I, p. 191).
5 Mai. - Destituirea întregului tribunal din Ialomiţa vi-

novat că n'a urmărit cu sîrguinţă pe hoţii ele vite. (Bul. of.
No. H, Decret No. 101).
6 Mai. - Dimitrie Drugănescu, p1·eşedinte al sec-ţii 1-a a tri-
bunalului de Ilfov, e destituit. (Eul of. No. 41, Decret No. 102).
9 1l1ai. •- C. Petrescu, numit preşedinte, şi E. Ogr[tdeanu
şi Tim peanu, membri ai obşteştei Epitropii orfanieeştT (Eul. of
No. 43, Decret No 409).
13 Mai. - Legea clăcei: ori-care ţăran Pre să facă şase zile
de lucru pentru întreţinerea llrnmurilor. (T. II, p. 112-1141.
· 15 l\lai.-Legea regulelor de urmat p0ntru instrăini'lrI de
f>j ) JIRONOLOGIA
pZlmÎnturr ce ar face mfmăstirile închinate sau ncînl'hinate,

sau subt reze:·va unui drept ele embatic. (T. II, p. 11 J <;,i 115).
l9 Mai. - Vodr1 închicle sesiunea Aclun[lrci. ( B11l. of. 'No.
45, Decret No. 4i:l).
20 jfa,i_ -- Vodă, într'o scrisuarc ei'itre contele de Ncssel-
ro~le, cere pentru ţara Sa înalta protecţie a Rusiei, în nc-
În\elegerca ce este între guvernul romîn şi Locurile~ Slînte.
(T. I, p. 861, şi-i trimite tot odată un memorandum despre
starea m(rn[tstirilor înainte ele Regulamentul organic. (l'. I,
p. 89).
26 Mai. - VoMt scoale clin slujbă pentru abuzurY şi clri
în judecată înaintea secţiei I a Înaltului Divan pe prezeclintele
tribunalului din Dîmboviţa. (Bul. of. No. 1-8. Decret No. 147).
29 l\fai. -- Voclă întru·c 7tc legea pcutru m[irirca numă
rului slujba,;;ilor şi al vcnitlll'ilor obstcştei Epitropii orfani-
ceştl. (Bul. of. No. 49. Dei_:ret Ko. -J-01).
7 Iunie. - Generalul Kisaeleff se scuză că:_ nu poate priimi
să i se facă un monument, şi ar dori ca banii votaţi s[t fîc
întrebuinţaţ'i într'un lucru de folos obştesc. (T. 1, p. 192).
Cu prilejul unei juclecăţ'i în cestiune de epitropie, Vodă o-
preşte pe judecători ele a întinde, prin hotărîrile lor, puterile
obştcştei Epitropii orfaniccştr ; aceste trchuc să se mărginească
la nevîrsnicii lăsaţY fără epitropi legitimi clesemnaţl prin tes-

tament. / Bul. of. No. 5:J. Decret No. ~Ou31.
Vodăatrage băgarea de seamă a judecătorilor asupra g-re-
şelei ce ar face dînd legei Caragea un efect retroactif. Vodă
atrage băgarea de seamă a autorităţei asupra micşorării
numărului hotărîrilor,cestiune ncglijatl şi care face a se
perele vreme multă. (Bul. of. No 50, No. 2064).
12 Junie-Vodă, văzînd că un um care a pus foc n'a {ost
osînclit de cit la o amendă, întăreşte hotărîrca, dat· îşr arată
indignarea Sa. (Eul. of. No ..55, Decret No. 180).
13 Junie.- Vodă trimite pe Ioan Manu întru întîmpinarea
HBONOLOGIA 551
Prinţului Albert, fratele regelui Prnsiei, care n'arc stt facă

ele cît trei zile de carantină. i Buf. of. No. 5:ţ, Decret No . .'Jc\JG).
Vodrt măre.;ite timpul camntine:, la Severin, pentru persoanele
ce vin clin Serbia, urcîncl-o la şeapte zile, în loc de două
zed şi patrn de c·c::asurI.
14 Iunie. - Generalul Kissele!I arată, într'o scrisoare către
Vodă, felul să(1 tic a vedea despre pretinsa schimbare de loc

a D-lui Daschkoff; vorbeşte ele trimiterc>a Homînilor tincrî în
şcoalelc militare musc[tleştr ; ele numirf'a lui Ştirbei în slujbă
la Interne, etc. (T. I, p. 1\J4,).
17 Iunie. - Voclit atrage băgarea de seami't a judecătorilor
asupra acest11i fapt i:[t, procurorul sing·ur avîml drl'ptul ue
a urmări în criminal, nu trcbuc ca ei, numai dup[t plîngcrea
unei păr(J, să schimbe un proc:es civil într'un proces criminal
(Bul. of. No. 57, Decret No. 2315).
29 luni~. - VoLlă clă titlu ele Mare Ban Vornicului Theo-
dor V[tc-ărescu şi Vornicului Al. Filipescu, şi pc cel de Mare
c.·ornic Exc. S. Log-0l'r1tul d1·cpti1ţci Bal'lrn ~tirbci (Bul. of. No.
ri8, Decret No. i'i16).
\"otli1 13ibescu, care, pîn[1 acum ţinuse Miniştrii pe carn îi
g-i1sise în slujbă, numeşte prin Decretul No. 51.7 (Bul. of. No.
58) pc Gheorghe Filipeseu, preşedinte al Sfatului administratif
1:,xtraordinar; pc Barbu Ştirbei, Ministru de Interne; pc Al. Vi-
lara, 1\linistru dfl Justiţie; pe Em. Florescu, Ministru de Culte;
pc Ioan Filipescu, Ministru de Finanţe; pe Ioan Manu, Prefect
al poliţiei. Constantin Ghica, urmează a fi Marc Spătar ~Mi-
nistru de Răsboi(1).
Iulie.- Vodă Mihai Sturza răspunde lui Vodă G. Bibescu
că c la dispoziţia Lui pentru o întrevedere la Galaţi sau la
Focşani, în zioa pe care o va hotărî El. 1T. I, p. 19V).
1-iu Julie. - Un unter-ofiţer nobil e dat afar[t din oaste pen-
trn rea purtare. /Bul. of No. (J1, Decret No. 117).
3 Zulie.- :\Iarela Clucer Ioan Bibescu ((ratele lui Vodă)
652 HRONOLOGIA
e înălţat la titlul ele l\farc Postelnic, şi C,lminarul Manuel

Serghiaclis Ia titlul de Aga. (Bul. of. No. 1,0. Decret No. i)fd).
Ioan Bihescu e numit prefect ele Dolj (_Decret No. 645). Nu-
miri de director\' cle ministere, între care Barbu Catargiu la
justiţie. Schimbărr în arrnat[1, impuse prin clesf1inţarea a
trei escadroane ele cavalerie. (Bul. of. No. 60, Decretele No.
111, 112).
Vodă pedepseşte cu trei zi1c clc îmhisoare un individ care se
purtase cu obrăznici,.) c[ttre Clll'tea de apel eornercial[t ( [J11l.
of. No. 61, Deerct No. 118).
9 Iulie. -- Instrucţiunile Ex. Sale Ministrnl Stirbei cătl'C
subt-pretecţ'i, despre pregătirea listelor persoanelm· care poate
să subt-prcfecţ.L ( llul. of. No. G:l, Decret No. -1:1!8\l).
aleag[t pc
lu
Iulie.- Vod[t opre~tc ,le a pune sechestru pc leala func-
ţionarilor, leafa asta liincl banI publici'. (_Bul. of. No. 6:\ De-
cret No. 127).
18 Iulie.- Circulam Ex. Sale ?li inistrul Stirbei despre da-
toriile llintre arenclaşT şi ţăran\'. Arendaşii trebuc să-ş\' îndiec
socotelile la S-tul Gheorghe şi la S-tul Dumitru; altmintre-
lea nu se vor ţine în scam[t cererile lor. (Bul. of. No. G5,
Decret No. 'i-5,8 ·.
19 Iulie.- Vocl[t numeşte (> eomisiu1w pentrn înliinţarca
teatrului rlin Bucureşti. (Bul. of. ~o. 65, DeJret No. n65; T.
II, p. 13, şi 138/.
Vocl[t face pe judeer1torl răspunz[ilorf de mmările eare ar
avea nepunerea în lucrare a formalităţilor pentru licitaţiT.
( T-Jul. o( No. 65). Aceiaş\' dată. [l3ul. of. No. fio): circulara Ex.
Sale :Ministrul Stirbei clîncl voie prefecţilor de a întrtri contracte
între ţ[tranî şi proprietar\', regulînd ca 1-i{i, zilele ele lucru să
nu fie mai mult ele cloă-spre-zece într'un an, şi preţul să fie llxat
pentru ţ[iranul eu sau ff1ră care; al 2-lca, că dijma finului tt-ebue
să fie, pentru trei pogoane, ele a eincea parte, şi să fie plătită în
natură; al 8-lea, ca dijma griului clin aceste trei pogoane să fie ele
HllONOLOGJA
a· zecea parte din recolta adevărată. Pentru cele-I-alte pogoane,

contrar:tele trebuc făcute în Aprilie şi în Octombrie. Dac[t
proprietarul vrea s[t impue ţăranilor nişte condiţiunl pe care
nu Ic priimesc ei, subt-prefoctul trebue să dea de ştire ţăra
nilor, în Aprilie, ca să poată ei încerca să facă contraet cu
alţI proprietar'i. Condiţiile puse pentru păşune nu privesc de
cit Yitcle care prisosesc peste num[irul reglementar pentru care
legea dă dreptul de pftşune. Dijma trebue făeutft la vreme.
24 Iulie. - Numirea lui Heliaclc, conluc!'[ttol' la Eforia
Şcoalelor, în slujba ele clircdor al Arhivelor. IHul. of. No. ti7,
Dec!'ct No. 5G\l). Circularea Ex. Sale l\linistrul Stirbci despre
reccnsftmîntul care se va face în curincl. Ministrul sileşte pe eei
care ar reclama în contra unui ţiiran care ar fi p[tr~isit sa-
tul său, fără a da rlc veste, s[t arate locuinţa-i cea noă, şi
să dea r:rob[t că reclamaţia a fost făcută la vreme. Această
măsură, de tot liberală, punea, mai tot-rl'auna, pe ţi'iran la

aclăpostul ecrerilor prea afari't din eale, a uoor proprieta1·I.
( Dul. of. No. 07, circulam l\'o. 18 I :l 1
•
Corist Bolwscu, fostul direeto1· al Arhivelor, c numit la or-

fani<:easca Epitropie. (llul. of. :'Jo. tiH, Decret No. 7).
l-u .lugu.st.-NumirI de juclecătorl. \Eul. of. No. G!l, Decret
No. 275).
Guvernul clin Sin-Petersburg face un memoriu despre ecs-
tiunca mănăstirilor închinate (bunurile mănăstireştI) din Prin-
cipatele romînc. 1T. I; p. 9B).
u ,1ugust.- MfisurI pentru desvoltarc:-t portului Brăilei.
(T. II, p. 116).
12 llugust. - Vod[t dă de ştire că are să plece la Con-
stantinopol, la 16, şi încredinţează guvernul Mini,;;trilor. (Eul.
of. :'.\îo. 73, Decret No. 5!:}7).
14 ilugust. - Contele KisselelT, nevrînd a priimi să i se
facă monumentul procctat, se hotără,;-te că se va 'n!1inţa, m
554 HRONOLOGIA
al'ară de teatru, cişmele publice. (Eul. of. No. 71,, Decretele

No. Gl 1 şi
631; T. II, p. 162).
15 August.- Raportul comis:unei teatrnlui şi întf1rirca de eă
tre Domn. /Eul. of. ?\o. 77, Raportul No. 1; T. IJ, p. !Bt)-1421.
17 August. -Rescript al Domnului No. lil8, dat din Giurgiu,
despre un întrepozit el~ fckut la Brăila. «Foloaseleii, spune
Vod[i, uare s[t fie simţite în toat:i ţara.» M. Ra făgihlueştc s[t
se ocupe, la Constantinopol, de cestiunea vfunilor, şi laudă
pc comercfontii din Urr1ila de grija 1;e au dl' a desvolta acest
oraş. ( Bul. of. No. 7GI.
19 August. - Procesul-verbal al Sfatului administrativ în
afacerea Trandafiloff. fT. IJ, p. 47).
28 August.-Măsurilc privitoare la 'fig-anii rătrwitor'L (Eul.
of. No. 8 1 1, Decret No. 2076; T. II, p. 3t).
29 August (10 Septembrie). - A. S. R. Prinţul Albert din
Prusia mulţumeşte lui Vodft Bibcscu de priimirca ce I s'a Jricut
cît a stat în 'ţ'ara-Homîneasc[1, şi arati:i M. Sale mulţumirile Re-
gelui Frederic-Guillaume, fratele Său. (T. I, p. 200).
30 August. - Lista de suhscripţie pentru cei ee au suferit
de focul din Ploeştl; Vodă este înscris în cap cu 6[)00 lei (1980
de franci) ( Bul. of. No. 701.
7/ 19 Sepfein&rie. -- lkgc•le Prusiei îşi arat(, recunoştinţa
lui Vodă Bibescu pentru priimirea ce s'a fi'tcut în 'ţ'ara Ro-

mîneasc[i iubitului său frate Prinţul Albert. ('l'. I, p. 201).
20 Septembre.- Vodă araW, contelui Nesselrode observfi-
rile l\Iitropolitului în cestiunea bunurilor mănfistireştr, şi de-
clară că e de aceeaşi părere. (I'. I, p. 98). Scrisoarea e ur-
matft de un memoriu aJresat de Vodă, din Constantinopol,
cabinrtului clin Sin-Petersburg. (T. I, p 101).
26 Seple111bre ·- Memoriul guvernului c}in Sin-Petersburg,
privitor la bunurile mănăstireştr sau mănăstirr închinate, citi.
naştere, în lumea clipiomatic[t, unei mişcări de care nu scapt't
el. l.:Onsul general al Fran ţii. (I'. I, p. 10 ~).
IIRONOLOGIA
D. Billecoq aratii d-lui Guizot dispoziţiunile de e,1petenic ale

memoriului clin Sîn-Pdersburg , cu data de 1-i(i i\lai, despre
rnrrnăsti1·ile închinate. 1T. I, p. 109).
1-iu Octombre. ·- Ex. Sa Ministrul ţtirbei drt propriuta-
rilor clin Giurgi1.1 doi anr, ca si"t ziclească, subt pedeapsă ele a
fi expropriaţL (Bul. of. No. 89, Deeret ~o. (i:>89).
11:23 Octombre. - D. Guizot vede în îngrijirea extraordi-
nară a Rusiei o muncft silitoare pentru a fi bine văzutft, clîn-
clu-le proteeţia, (:e popoarele greeeştr din Turcia. (f. I, p. l 11).
14 Octombre. - Progl'amul pentru p1·imirea Domnului.
(Bui. of". No. !:J2J.
1i5 Octo111-brc. -· Voclft clărueşte slujbaşilor earantinei U-iu1·-
giului, ca gratificaţie, leala lor pe şase Iunr. (Eul. of. No. H3
Decret No. liB8).
19 Octombre. -- Vodă Bibescu atrago privirea Domnului
Moldovei asupra Eteriei bulgare. :M. Sa Îl fcliciti"t despre ur-
marea întrevcderei tiale Cll el Daschko/'f. I, p. :W5).cr.
21 Octombre. -- Ofisul Domnului dttt·c Dcpartarncnt1d Lle
interne aprobîl](l proccs1ll-verba l al Sfatului. \Deeret No.
(i5:3; T. fi, p. J8).
2& Octombrie. - mulţumeşte Sfatului administrativ
Votlrt
extraordinar tle modul cum a slujit. (Eul. of. No. 79, Decret
No. 666). Mul\umirr lui ~tirbci, mai eu seamă, pentru întîm-
plăl'ilc clin Brăila, lui fancu l\ianu, ag-ă, şi lui Iaeobson, o-
c-îrmuitorul Brăilei. (Decret No. 6t.i7). M. Sa felieiti"t pc pu-
blic, fiind-c(t a ştiut sft se opue Ia îndemnările celor ele rău
voitori.
După falimentul lui Ştcl'an Moscu, Vodă a obţinut, în drumul
Si"tu la Constantinopol , din partea a patru crcclitorT, regularea
creanţelor lor cu 420/o. D,:-t ordin sindicatului să ia în posesie
averea lui Moscu şi sft reguleze pe cei-I-alţi creditori str[1ini
sau romînr, -- rezervînd drepturile Statului, - clupă prorata
şi cît mai curînd. (Bu.l. of. No. 98, Rescript No. :-tW.1.
f:J56 HrlOl'\OLOGI.\.
- - - - - - · - - - - ----- ---- ----
29 Octombre. - Ordin să se publice Firmanul care recu-

noa-;-te vi:tmilor romîneşfi dreptul de a percepe 5% în loe ele
3%, pe or'l-ce marfă ce intră în Principat. (T. II, p. 120-122).
Decret No. 187: ordin ele zi l.:-tudîml purtarea colonelului
Garbatski şi a maiorului Paznaski în întîmplăt'ile clin Brrtila.
1-ii"t Noembre. -- Reorganizarea gendarmerii (lorobanţilor
şi formarea unei comisiuni pentru a fixa unil"orma şi a ve-
g·hea la îmbunătăţirea soartei lor. Soldaţii trimişi în căminele

lor formează acest corp. (Eul. of. No. !)8, Decret No. G8:>).
3 Noembre.- Cu prilejul unei judec[tţî privitoare la îneăl
carc de pămînt, Vod[t hot[tr[1şte ei:t nu poate cine-va si:t cear[t
veniturile de cît numai din zioa cercrei în revendicare, şi po-
runceşte marelui Logot[tt să tacă un proiect de lege despre
prest:rip\iunea în materie de încCt!care. d.eg·c frtcul[t în JW~,;

a vedea T. li, p. 23G, Decret No. a2î).
5 Noembre. - Ori-cc doeument dat ele Locurile Sfinte, ea
sCt !ie luat în consideraţie, cată si"i ll fost legalisat de agenţia
clin Constantinopol. (Bul. of. No. 103, Decret No 76G8).
8 Noembre. - Ordin ministerial din care reesc ci:1 N. Go-
lescu era slujbaş la vornicie, avînd semnătură pentru Ma-
rele Vornic. (flul. of. Ko. 1CO).
D. Philippsborn, ngent al gll\ernului romîn pe lîngi:t gu-
vernul austriac, sc:rie M. Sale Vocl[t BilJescu cu prilejul ordo-
nan\ei date ele guvern privitoare la întrebuinţarea limbei un-
gureşti, pe care Ungurii năclă,jcluiser[t s'o vadt declarată
limbă diplomatică. (f. I, p. 2LHJ.
9 21 Noembre.- D. Philippsborn scrie lui Vodă, cu prilejul
demersurilor cabinetului clin Berlin în urma evenimentelor
întîmplatc în Grecia care au compromis posiţia Regelui
Othon. \1'. I, p. 209).
10 Noembre- Sîrbii, fiind raiale, sunt judecaţi ele tribu-
nalele ţării, şi nu de judecata consulară. Cu toate cri con·
sulul Rusiei are dreptul de a proteja pe Sîrbi, acest ordin este
HRONOLOGIA 567
dat Divanului, care s'a rcc·uzat înh''un caz în care era com-
petinte. (Eul. of. No. 103, Dcc1·et :\'o. 7703).
11 NoPmbre - Gratificifri d-lui Ag·a, poliţii, gendarmilor
clin Bri'tila, cu prilejul nftbuşirii turlmrărilor. (Eul. of. No.
106, Decret No 71 !J).
19 Noembre - Vodft întf1reşle raportul anual al Sfatului oră
şenesc din BucurcştT. <cToate lucr[1rile fiind isprăvite. zice Vodă,
subt ochiul ~ostru, şi în urma ştirei c:e aveam Noi de ele.»
El Îşi arată mulţumirea de a ,·cdea că un milion din da-
torie fusese plătit. Analisa acestui document în tr[1săturile lui
de dtpetcnie: datorie lăsată de guvernul clin'naintc, al !ni Vodă
Al. Ghica: 1,G33,30f> lei, 5 parale. Din accastri datorie nu
mai rămîne de pl.Hit de cit fo:3,30:> Ici, 18 parale. Veniturile
s'au mărit eu '.21~3.950 lei: economii reprezintate prin suma
de G8,466 lei 20 parale, au fost făcute. (Bui. of. No. 107, 108,
10!), Decret No. 726).
Ex. Sa Hifaat-Pacha !'clicită pe Vod[i Bibeseu c[i a putut
birui greutatea situaţiunci. El rUt de ştire M. Sale cfi Poarta
.a trimis în Bulgaria şi în Albania comisari însărcinaţi cu
misiunl însemnate. \1'. I, p. 211).
3 Decembre.- Decret pentru alegeri complimentare la
Cameră, în locul deputaţilor numiţi miniştri. (Bul. of. No.
1 t 1. Deeretele No. 740. 741, 736).
5 Decembre- Cu prilejul zilei onomastice a Împăratului
Rusiei, Vodă graţiază nişte osîncliţî. I_Bul. of. No. 112, Decret
No. 366, :l67, 368i.
6 Decembre - Vodă graţiază şi restabileşte în slujbelo
lor pe fraţii lpătescu, vinovaţi ele răsculare în contra poli-
ţiei. (Acelaş număr din Bul. of. Decret No. 746). Banul Gheor-
ghie Filipescu este înrilţat la titlul <le Cel d'întîiit boer, ecl
mai mare titlu de nobilime (precum regele Ludovic al
XIV-ca se numea însu-şi: Cel d'înlîiu nobil din .branţa). (Bul.
of No. 113, Decret No. 755). Titlul de Mare Vornic <lat fos-
008 IJRONOLOGIA
tului Marc Logof[tt al justiţiei Steian Bălăceanu (~o. 756), ţi

cel de Marc Logofăt al cultelor fostului Aga Stcfan Bibescu
(Decret No. 7521. Alte titluri nobiliare. (Decretele No. 748, 7,HJ
750). Făcînd unele înaintări, Vodă aminteşte că, în afară de
rea purtare şi de neeapacitate, vechimea şi mcri1ul trl'bue
srt reguleze înaintările în armată. 1Decrct No. 2 I 1).
Nischam-lftikar e dat la unii cpiscopî, hoerî, ofiţeri, oa-
meni eminenţi. ( Bul. of. No 11-i-, Decretele K-le 7:11, 75:1 i;;i
7fl4), Gratificaţii. (Decretele N-le 743, 71,7).
7 Decembre.- Vodrt scrie generalu Iui Kisseleff în ccsti-

11 nca mănăstirilo1· închinate. (Scrisoarea s'a pierdut. T. I,
p. 117).
8 Decembre. - Vodă iartă de pedeapsa cu moarte pc
trei asasini, trimiţindu-i la munca oc·nelor. Bul. of. No. 1 Hi, 1
Decret Ko. :l88,1.

14 Decembrn-Circulara Ex. Sale Ministrnl B. Stirbei ca
să impue păzirea lege'[ despre magaziile de rezervft. I /Jul.
of. No. 117. Circulara No. 838!!).

D. Timony, consul general al Austriei, asigură pe \'odă
de dispoziţia bine-voitoare a Guvernului său. ('f. I, p. 162).
15 Decembre - Circulara Ex. Sale Em. Florescu, despre
azilul de copii găsiţl, prin care rccomandCt Eforiei sCt supra-
vegheze pe doici. (Bul. of. No. 118, Circulara No. Hij.
22 Decembre - Vodă porunceşte destituirea şi înscrinea
În Cartea neagră a unui agent de poliţie, care, pentru bani,
a lăsat s[i fugă un vinovat. (Bul. of. No. 11 \l, Decret No. 1-2HI.
23 Dece,nbre. - Convocarea Adunărei pentru 10 Ianuarie.
i !3ul. of. No. 118, Decretele N-lc \l7o, D7GI
24 Decembre - Gratiilcări do 12,000 ele lei lui Simion
Marcovicî, scriitor, şi de 2500 lui Carcalechi, jurnalist olicios.

(Bul. of. No. 1Hl, Decretele N-lc 7:J7, HJJ).
28 Decembre. - Contele de Nesselroc\e seric D-lui Daseh-
koff clelilpre ccstinnea mănăstirilor închinate, şi i declarrt eă
HRO~OLOGIA 5fi9
dorinţa guvernului Împ[trfttesc este ele a-şi pftslra in tot ca-

racterul său de rezervă. (T. I, p. 113).
Vodă face cunoscut Sultanului v[1tămarea adusă dreptu-
rilor comerţ.ului Ţ[trii-Rom:neşti. (T. I. p. 157).
29 Decembre. - Vod[i trimite la Ocne pe un slujbaş hoţ.
(Bul. of. No 120, Decret No. 805).
Circulara Exc. Sale Ministrul ţ-tirbei despre vînătoarea de
lupi pentru ca s'o organizeze prin sate. (Circular[t cu No. 292H).
2 Ictnuurie.- Vodă Bibescu recomandă lui Vodă M. Sturza,

într'un mod de lot special, pe D. Piccolo, membru cores-
pondent al Univcrsit[tţii Molclovii. (T. I, p. 207).
4 ianuarie -- Ordin să se vînză la mezat averea lui Moscu
ca să sc plăfoasc[i creditorii lui. (Uul. of. No. 1, Decret No. 40).
6/ 18 ianuarie - D-l de Tito!T, ambasadorul Husiei la
Constantinopol, CL\l'C D-lui Dast:!1koff desluşiri despre cererea
Bulg·arilor crnig-ra\f în Homînia, şi explicaţii despre proiec-
tele de «reiinigraţie>> cc se zice c'ar avea unele familii bul-
gare. D. de Titol"f vellc cu durere simptomele ele opoziţie care
încep a se arftta în nomînia (T. I, p. 215).
9 ianuarie. - Vodă Bibescu dă ele ştire Domnului Mol-
dovii că un nou complot este ţesut la Galaţi de heteria bul-
garo-sîrbă, :;ii c[i propaganda grea6t caută să îndrepteze silin-
ţele ei în interesul rnderilor ci de m[trirc. (l'. I, p. 214).
10 icmucirie. - Deschiclcrca Adunării. (Bul. of. No. 3).
14 Ianuarie. - Vodă scrie lui Kisscleff în ccstiunea mă
năstirilor închinate. ,Scrisoarea s'a perdut. T. I, p. 117).
28 Ianuarie. --- Vod[i dcsaprobft pc proc ..;rol'l că n'au 111-
cut apel în contra sentinţe\ care condamna 1;işte tîlhari ca
simpli hoţi. (Bul. of: No. 10, Decret No. 366.
56() HnONOLOGIA
Februarie. - Proieet de lege pentru sporirea miliţii. 1T.

II, p. 125 şi 121\).
6 Februarie. - Acli·esa Aduniirii cr1tre Dom11. Adunarea
se arată opusă întreprinderii lui TrandafilolT (DeC'ret Ko. Hi6,
T. II, p. fl1 ).
8 Februarie. - Regulament despre carantinL ( Bul. of. No.
12 1;1i 131. Decret desp1·e acest regulament. I_Bul. of. No. 11·,
Decret No. 276).
14 Februarie - Vodă dit poruncă să se publice toate a(·-
telc privitoare la jalba lui Trandafilol'f. 1Bul. of. No. Hi, De-
cret N_o. 151, T. II, p. fi3).
16 Februarie. - Legea despre Divanul Craiovei 1Bul. of.
No. 17/.
18 Feb•·uarie. - Unii răspînclinrl sgomotul d1 preţul s[Lrii
era ::;[t se urce, se vesteşte contrariul de E. S. \linistl'lll
Ştirbei (Circulara 9\J L).
21 Februarie. - Sfatul orăşenesc: reg·ulament pentru fa-
brici le Je spirturi i_Bul. of. No. H1).
Măsuri în privinţa contracturilor dintre proprietarr şi FL
ranI (Jiul of. N-le rn şi 21, Decretul No. \:l90).
24 Februarie. - Domnul retrage Adunării proectele de
legi nediscutate încă. (T. II, p. 126 şi 1271.
Adresa Adun[irii care cau~ă a-ş'f îndritui r,titudinea şi care
aruncă Domnului un fel do desfidere (No. 205, T. II, p. 56).
28 Februarie/ 12 Martie.-Prinţul Albert al Prusii se arată
adinc mişcat de un suvenir ce Vodă Bibescu a tl'imis A. S.
(T. 1, p. 203i.
4 Martie.-Înc-hiderea Adun[Lrii (Bul. of. No. 22, Decretul
No. 300;.
16 Martie. - Decret despre bîlciuri. (Bul. of No. 27, De-
cretul No. 221).
25 Ma.rtie. - Legea despre măsuri şi greutăţi (Bul. of.
No. 2\:l, Decretul No. 1040).
llllONOLOGIA 156
------------------------
27 Marle/& .lprilie.-D. Philippsburn încuno,;;tiinţeaz[1 pc-

I\J. S. că «dorinţa ce ;\I. ~- ari"ttase la suirea-I pe tron de a
păşi repede la relo1•m[1, ,;:i generoasa-i neşovăire clin aceast[i
cale, neliniştesc pc unele puteri. n I dă de ştire că unele per-

soane «conspir[1 pcmtrn a schimba ordinea lucrurilor în Prin-
eipat.>> (I'. I, p. 225).
Aprilie. - ;\Iernoriul lui Vod[1 despre mănăstirile închi-
nate 1T. I, p. l L81.
, Jprilie. -- Adăogire la numărul împiegaţilor Direcţiunii
lucr[1rilor publice ,Bul of'. No. :lJ, No. 21H).
14 .lprilie.-Ueneralul Kisseleff asigurf1 pc \'odă că D. de
Titoff nu va lăsa să fie v[1tămatc interesele romînc în ces-
tiunea bunurilor m[măstireşti, a ci"m.:i însemnătate pentru
Romînia o cunoaşte. 1T. I, p. 11 i}
Contele Kisseleff pofteşte pe D. Cantacuzino şi pe boerI
să dea tot sprijinul lor Domnului ales cu aproape unanimi-
tatea g-Jasurilor, şi ale c[trui iubire de ţară şi desinteresare
nu pot li bănuite, - în loc ele a-I pune piedid în calea de
reforme cc urmil.rc,;;ic 1T. I, p. L~Ji.
26 Llprilie. - Vodă se arată mulţumit de revista de la 22
1Bul of. No. a8).
Osîndirea părtaşilor eomplotului din Brăila, Septembre
1843 (Bul. of No. 45, Decretul No. 144) .
.1 Mai. - Generalul Kisseleff arată lui \'odă ee mijloace
erede el mai sigure ca să ajungă să vie de hac greutăţilor
ce 'ntîlneşte lT. 1, p. 132).
2 Mai.-Contele de Nessclrocle aprobă pe Domn că a închis
Camera, şi-i făgădueşte sprijinul Rusiei în năzuinţele ce face
pentru a scăpa de piedieele pe care opoziţiunea sistematică,
le pune administraţiunii sale. (T. I, p. 2135).
3 .l~ai. - Vornicul A. N. Filipescu e înălţat la treapta de
Logofătal eultelor. (Bul. of. No. 1:1).
4 Mai. - Instrueţiunl pentru reeensămînt. (Bul. of. No. 42).
li 30
IIIIONOLOGIA
9 Mai. -- Nişamul dat lui Mihail Filipescu. (Bul. of. No. 1:5,
Decret Ko. 271 ).
21 Mai. - Ex. Sa contele Shirmcr arată lui Vodă Bibescu
cc pasuri a f[icut şi dînsul pe lîngă Înalta Poartft, în cestiu-
nea vămilor, şi în acelaş înţeles ca şi el. Timony. IT. I, p. 164).
22 Mai. - Circulara lui Vilara.-Un sechestru nu poate fi
pus înainte de judecată de cît pentru o datorie îndrituită pc
un titlu. Judecătorii n'au a întreba pe datornic clacă-şi recu-
noaşte iscălitura. (Bul. of. No. 34 clin 1846, circulara No. 4277).
2i Mai. - Destituirea unui procuror şi a unui judecător
pentru mituire. (Bul. of. No. 5!:J, Decretul No. 21li).
30 Mai. - Vodă Bibescu atrage din nou băgarea ele seamă
a lui Vodă Rtmza asupra Bulgarilor clin Galaţ'i, care iar s'ar
mişca, şi al dtror cap ar fi un oare-care Kazacu, sudit aus-
triac. (T. I, p. 217).
5 Junie. -- Raport şi decret care rechia.mă Curtea de re-
vizuire la stricta observaţiune a atribuţiunilor sale. (Bul. of.
No. 63, Decretul No. 254).
Raportul Sfatului orăşenesc despre cărţile ele joc.
9 Junie. - Raportul Sfatului orăşenesc despre aşternerea
uliţelor cu piatr[t. (Bul. of. No. M, Circulara 203?)1.
10 Junie. - Domnul c mulţumit cln rcvi'lla cc a trecut în
noaptea ele !l Iunie. (Bul. of. No. ti6, Decretul No. 78).
24 Junie. - Decret penal despre carantine. (Bul. of. No.
73, Decret No. 340).
Comisiunile ele rccensămînt cată să însemneze pe acei ce
nu plătesc birul. (Bul. of. No. 74, Decret No. Hl5!l).
8 Iulie. -- Nişamul dat lui Const. Bălăceanu. (l:Jul. of. No.
10 Iulie. - Domnul se plinge că Divanmile nu pedepsesc
în destul de aspru pe cei ce pun foc. (Bul. of. No. 8~, Cir-
culara No. 2718).
17 Julie. - Generalul Kisselcfl, într'o scrisoare cfttrc Domn,
HRONOLOGIA 563
se felicită că a adus pe D. Cantacuzino la alte simţiminte.
Năclăjducştc cr1 unii nemulţumiţi vor reintra în maioritate.

(T. I, p. 237).
9 August. - HăRplată clată unter-oliţerului Coţofeanu pen-
tru lrumoasa-i purtare cînd cu răscoala osîndiţilor din Te-
1eg·a (Eul of. No. 94, Decret No. 9(1).
10 August. - Se deschide o subscripţiune în folosul celor
ce au suferit ele focul clin laşi. Domnul dă 10,000 de Ici din
casa Sa. (Eul. of. No. !)2, Decret No. 374; T. 11, p. 136
şi 137·.
19 1luaust. - Omornl lui Dimitrie Vernescu. - Ţiganul
Constantin sin Stoite osînclit ia moarte. Vodf1 întăreşte. (Eul.
o{ No. 9!-.l, Decret No. 3H7)
22 August. - Vodă Bibescu dovedeşte lui Vodă Sturza că
eteriştii din Brăila şi Galaţl se gîndesc să revoluţioneze Prin-
cipatele. Domnul crede că va putea să Se 'ntîlnească în cu-
rîn<l la Focşani cu Vod[t Sturza. (T. I, p. 218).
80 August - Nota Ex. 8. ~tirbei f'i'ttre Sfatul or[1şcncsc,
pentru aliniarea şi n·pararea caselor. (Bul. of. ?\o. 105. Cir-

culara No. H2H2).
9 Septembrie. - Iancu Bihescu cinstit cu rangul de Mare
LogoliH. 1_Eul. of. No. 107. Decret No. 118).
28 Sept1mibrie. - Vodă chiamă băgarea de seamă a Sfa-
tului pc acest fapt, dt osîndiţii nu trebue să fie trataţI toţi în
acclaş mori, şi, în ele obşte, asupra regimului închisorilor.
(Eul. of. No. 112, Decret No. /~18).
6 Octombrie --- M[tsurt privitoare la cutiile satelor. ( nul.
of. ~o. 118, T. II, p. H-5- 1?'>0).
8/20 Octombrie. ·· - A. 8. H. Prinţ.ul Albert al Prusiei re-
aminteşte priimirea cc i-a făcut M. S. Vodă Gibescu, la tre-
cerea-i prin Bucureştl. (T. I, p. 202).

11 Octombrie. - Raport ~i Decret privitor Ia persoanele
ce nu sunt supuse la bir. (Eul. of. 'l\o. 122, Decret No. 4-70).
564 JJRONOLOGIA
12 Octombrie. - Mulţumiri <.:i\l<.luroasc lui ţtidwi eu pn-

vinţ[i la sfirşitul lucri:1rilor de rceens[nnînt. (Eul. of. No. l:!:{,
Decret No. 1~7i).
22 Octombrie.-Firmanul Sultanului. Cuvîntarca lui \"odă
către Adunare pc care o prorugeazft pe timp nemărginit.

(Bul. of. Ko. 129, T. II, p. 150-153).
30 Octombrie. - Generalul Kisscleff scrie lui Vodă în pri-
vinţa greutăţilor ar[1tat0 de minister. (T. I, p. 23\J).
13 Noembrie.- Generalul Kisseleff, într'o serisoare către
i\litropolitul Neofit, i arată Lucuria sa de a vedea în sfîrşit
'fara-Hornînească guvernată de un om cinstit. E sigur c[t
P. S. S. va da pilda supunerii şi Ya propovădui unirea, as-

cullarca şi devotamentul C'.ittre capul puterii mirene. ('I'. l,
p, 210,.
14 Noembrie.- Domnul a numit o cornisiune care a llo-
ycdit că judce[itorii din Craiova declarase de nevinovaţi pe
nişte oameni în fapt vinovaţL Nu pedepseşte pe aceştia, de
vreme ce au fost achitaţi, dar dojeneşte pe judecători, şi-i
supune la plata banilor furaţl. (Eul. of. No. rn!:l, Decretul
No. t~92).
17 Noembrie. -· Circulara lui Vilara. Judecătorii căror se
cer informaţiunr în privinţa ipolecelor sau foilor de zestre,
n'au a se adresa Ocîrmuitorului, ci s[i consulte documentele,
şi, în lipsa lor, Ocîrmuitorul n'are a constata ele cît faptul
posesiunii. (No. 2962, Eul. of. N"o. 31- clin 18-Hi). Cireulara
Ex. Sale Vilara. În caz de ipotecă, judecătorul n'arc a în-
treba pe fcmee de a1·e pretenţiuni de zestre. (No. !)258).
Înfiinţarea epitropiei Doamnei Zoe. (Eul. of. No. 140, De-
cretul No. 1:96).
24 Noembrie.- Domnul vesle'itc poporului c[1sătoria Dom-
niţ.ii Elisa, ce ia de soţ pe A. Filipescu. (Eul. of. No. 14:!,
decretul No. 5-H).
29 Noembrie.- Decret menit să opn,ască de a se fura o-
1-IRONOLOGIA 565
sîneliţilor preţul muncii lor, şi ele a se pune toţi osîndiţii la

olaltr1. (Bul. of. No. 11:1-, cl<'crctul No. 5M)).
Porunci aspre ele a nn se arnnca murdării în Dîmboviţa.
(Bul. of No. 144).
30 Noembrie. - Iert[irT de pedepse cu prilejul căsătorii Dom-
niţii Elisa. (Bul. of. No. 145, decretul No. 5otl).
4 Decr,inbr-ie.- Circulara Ex. Sale Vilara. La mczaturl,
scoaterea la preţ a unui obiect catft s[t fie obştită înainte ele
începerea mezatului. (Bul. of .\"o. 3± clin 181-6_).
7 /)ecembrie.- Fiul lui Vilara este, prin excepţie, priimit
în oştire cn rangnl 1·c aYca în Molclorn. (!ful. of. No. 150,
decretul No. VH).
10 Decembrie.- Decret Domnesc atingritor ele proprietatea
oraşului (Eul. of. No. 162).
14 Decembrie.-- Măsurl ale poliţiei privitoare la sobe şi
foeuri. (R-ul. of No. 151, Circulara l3196i.
22 Dece,nbrie ---.Judeţ.ni Saac c clcsfiintat ele la 1-u Ianuarie
1Rji\. il1?1l. of. No. ti"iti şi Viî04).
24 Decembrie.- 'll1'morand ad1·esat de '11. 8. Vodrt Bihcsn1
calJindul11i din Sîn-Pdcrshurg în ccstiunca bunurilor biseri-
ccşff ale mănfistirilor închinate. (f. I, p. 123).
'. 7 Decr,mbrie. -- Vodă obşteşte măsurile asigur[itoare de
luat în folosul moştenitorilor ncvrîsnicL ( liul. of. No 9 clin
1846, decretul No. f>52i.
29 Decembrie. - Circulara lui Vilara. De cite orT o cerere
de sechestru va fi fost aprobată de judecătorT, sau ele cîte
orT un sechestru va fi iost ridicat, judecătorii cată să 'ncu-
noş1.iinţeze pe ministru. (No. 1033\.l, Hul. of. No. 3 ~ rlin 1846).
31 Decembrie.-- Voclrt reg-ulează uniforma poliţiei. : Bui. of.
No. 1 clin 1845. Decretul No. GOO).
4 Ianuarie. - Ca să se puc capăt la aducerea înaintea
il(ili HRONOLOGIA
curţilor şi tribunalelor, a certifica.te de <loctorl se-risc în

limbî stl'ăine, Vodă cerc ca ecrtificatul si't lie, pc cit se va
putea, în romîneşte. Impune formalităţi şi ameninţă ele ur-
mărid pentru daune-interese pc doctorii ee ar da certificate
pe îngăduial[t.
(\o. 1; Bul. of. No. fi).
5 Icrnuarie. - Vt)(\ă desfiinţează o borurile ele la Gura-
Ialomiţei şi de la Bechet, şi hotărăşte că, pe rezerva fon-
dului carantinelor, 63.000 de lei vor sluji la plata a trei

conĂBIOAHE t:-;AnMATE (canoniere), care vor sosi la primă
vară. iar 107,520 de lei, vor fi pc lic-care an păstrate pentru
cumpărarea şi cheltuiala a noă alte corăbioare de răsboii:1.

7 Ianuarie. - Domnul trimite Sfatului administrativ extra-
ordinar proiectul D-lui l\1arsillon pentru înfiin(area de fîntînl
în capital[t. (No. 18; Bul. of. :\"o. t::-i).
11;23 Ianuarie. - Domnul scrie T~x. S. D-iui de Titow,
reprezentantul Rusiei pe lîng·ă Înalta Poartă, în privinţa vă
milor romîncşti. (T. I, p. 166).
Vodă vesteşte că Rusia a desfiinţat rarantinele de pc Prut,
ceea ce este spre lauda ţărilor romîneştI. (No. 2Cî; Bul. of.
No. 8).
12 lctnuarie. - Circularea lui Vilara: cum streinii nu pot
poseda acareturi în ţară, nu e dat tribunalelor slt leg·alizeze
trecerile de proprietate de la un pămîntean la un strein, subt
prilej că merge de sine, că streinul va trebui s[t le vinză.
(No. 226; Bul. of. BS. 181·6).
15 Ianuarie. - Prinţii Grig·orc ţ;i Nicolae începînrlu-şî stu-
diile militare la Paris, sunt înscrişi ca iunchcr'î în armată.
(No. 2; Bul. of No. 11).
18 Ianuarie. - Desfiinţarea aşa zisei Epitropii a Slintelor
Locur'f. (No. 4; Bul. of. No. 13; T. II, p. 158).
28 Ianuarie. - Poruncă pentru instalarea de lîntîni în
BucureştL (T. li, p. 162-lu4).
Decret pentru instalarea de fintînL (No. 47; Bul. of'. No. Hi/.
HIHlNOLOGI.\ 567
Demetru Villiers c numit Pitar pentru c[t a introdus în ţară
metoda lancasterian[1. (No. 43, aeelaşT Dulelin).

31 Ianuarie - Băleanu pofteşte pe membrii municipali-
tăţilor s[1 nu subsemneze acte făeute clupă hotărîrr luate în
case particulare, şi să nu ţie seamă de cît ele hotrtrîrile luate
în presusdvie.
1-iu Februarie. - Domnul nume,;;te o comisiune pentru
a cerceta abuzurile cc au putut li făptuite în ccstiunea re-
crutării. (Bul. of. No. 18, Decret No. 53). Domnul nu îngă
d.uc ea inginerii-hotarnicT sfi fie plătiţT mai scump de mă

năstiri de eît de partieularL (Bul. of'. No. 1\l, Decret No. G).
2 Februarie. - Isgonirca a doi egumeni. (Bul. of. No 19,
Decret No. G; T. II, p. 1f)8 şi 15DI.
3 Februarie. - Domnul numeşte o L"Omisiune pentru a
reorganiza casa de nebuni.
6 Februarie. - Domnul întăreşte decretul despre corul
bisericii Curtea-Veche. (No. 11; Bul. of. ~o. 20).
8 Februarie. - Domnul îngăduc pc eci avuţr să lie în-
locuiţi în slujba ostrl,;-ească, eonform eu n·gulamenlul (titlul
al III-iea, art. Hi), pe drnltueala lor ,;;i subt a lor r[tspundere.
(No. 21; Bul. of. No. 22).
15 Februarie. - - Decret privitor la proprietarii care ar a-
vea drepturT pe balta şi pe tărîmurile Cişmegiului. (Bul. of.
No. 23; Decret No. 71).
Cererea cavalerului Tancovencu este respinsă. (T. II, pa-
gina [d).
Decret pentru secarea bălţii Cişmegiului. (I'. IJ, p. 165-167;.
16 Februarie. - Domnul obşteşte căs[1toria (ce se va face
la 22) a fiicei Sale, Domniţa Caterina, cu Ion Florescu, că
pitan, adiutant al lui Vodă. (Bul. of. No. 23; Decret No. 72).
17 Februarie.-- Domnul serie contelui Ncsselrode în pri-
Yinţa raporturilor comcreiale dintrP- Rusia şi 'fara-Homînească.
(T. II, p. 1G8).
568 HRONOLOGIA
21 Februarie. - r~rtăr'î ele pedepse rn prilejul căsătoriei
Domniţei Caterina. ( !Jul. of. No. 25, Decret No. fi9).

27 Februarie. - Decret pentru facerea de poclurI şi sasele
în toată întinderea Tării-Romîneşff (T. II, p. Hi", - rnn; flul.
of. No. 2G, Decret No. 7\J).
1-iu 1llarf.ie. - Raportul i\litrnpolitului :\"eolit şi al minis-
trului cultului, Em. Florescu, privitor la numi1·ea unor noi
egumeni în locul celor isgoniţ"i. (No. f>2fi; Eul. of. No. :32).
(Fapt însemnat clin punctul <le vedere al revcnclicărei drep-
turilor c:oroanei).
2 Mttrtie. --- PE•clcpsc date funcţionarilor dovediţi ·vinovaţi
de comisiunea numită pentru cercetarea abuzurilor făptuite
cinel cu recrutarea. /Ko. Hl; Eul. of". No. 2il
3 JJfartie. - Domnul tkclară c[t Rcgularne11tul rceunoaşte
pe ţăran ca om liber; că, prin urmare, El nu poate aproba
ca, pe moşiile r(tmase d'avalma, proprietarii să-ş'f împarţ[t pe
ţăran'f, ~i să-i aşeze dupft plac. Cum îns[t num[m1l ţăranilor
unei moşii eontribue la valoarea ei, Sfatul aclministrativ ex-

traonlinar, în unire cu preşedinţii secţiunilor Înaltului Divan,
va supune Domnului un proiect· menit să opreasc[t ca unul
clin proprietar'i în dcv[tlmăşie s[t se gi'.tsoască păg·ubit în in-
teresele sale ele refuzul legitim al ţi1ran11l11i de a-ş'f schimba
loca,;;ul. (No. \l't; Bitl. of 1\o. 2\1).
16 1\1arlie. Proiect de lege despre zestre. (T. II, p. 7\J-Vh
19. Martie. -- .Vodă Bibcscu felicită pe Voclă }I. S1.urza
prin D. Logofăt Al. Vilara, că a ştiut s[t înlăture în mod fe-
ricit unele greutăţ'i ce păreau eă erau să aclueă însemnate
îneul'căturL (T. li, p. 220).
20 Martie. - Domnul, aprobînd raportul ele la 1-u ~1artie
al lui Neofit şi Florescu, consimte a trece cu ve~!brea, de rîn-
clul i'ista, modul neregulat de prczintare al candidaţilor la
postul de egumen, şi numeşte pc cei cc au fost prezinta\i
(No. 21, Eul. of. No. B2.)
IIHOl'\flLOGIA 5fi\J
30 Martie. - Contele de Ncsselrocle răspunde lui Vodă 6t

Împăratul spl'ijineşte, la Constantinopol, năzuinţele Domnu·
lui Tării-Homîneştî, ca să clobînclcască, în folosul Princ:ipa-
tului romîn, m[1rirca clrcpturilor ele vamă, şi c:[t ca va fi c·onsa-
erat[t prin convenţiunea comercială cu Poarta. (T. II, p l!i8).
2 Aprilie. - Destituire ele funcţionar'r pentru abuz. rBul.
of. No. 36, Decretul :Ko. 1433).
10 .'lp,ilie. - Circular[t: proprietarul pc a c-[1rui moşie s'a
deschis vr-'un bîlci(1, n'arc a lua nic-\' o dare de la cei ce
aduc vite spre vînzare; clad însă, zilele ele hîlci(1 o dat[t tre-
cute, întÎl'ziazft Yitele la tîrg·, proprictarnl le va da anume·
loc de pf1~11nc pentru ·c:are \'a face locmeal[t cu st[tpînul H·
telor :Bui. of. No. 3\J).

11 ,lprilie. - Ci1·cular,i a lui Manu ca sit oprească să se
tragit pu~tI, la sărbători, de petrecere (No. 341:1!:l, liul. of. No.
40). Circnlar[t îndatorînd poliţia să st[1ruc pentru ca fie-care,
în aeeste s[trbf1tori ale Paştelor, să-şi cureţe easa .
.15 Aprilie. - Printre titlurile de hoei·ie h[1rf1zitc în aeeastft
zi, se înseanrn[t Sirneon ?llarcovid, carn din l'ahan1iG sci l'al'.e
Cluc:er (l)enetul No. UL): doctorul NiGolae Crcţulescu, care
clin Pitar de\·ine Serdar (No. 1:32: Bu.l. of No. ii): serclarul
Ioan Al. Filipeseu, gincrilc lui Vodft, fikut Paharnie (No 136);
redactorul oficios al Vestitorului, Carcalcchi, cal'e este n11-
mit Pitar (No. 134; Eul. of. No. ld).
~1 ,lprilie. - Domnul numeşte pc ginerile său Filipesl·u
pro~uror la Înaltul Divan (No. 1Bli; Bul. of No. 1d).
23 Aprilie. - Vod[t nunrnşte maior pe ginl'rile s[1u citpi-
tanul Ioan Fl0t·escu. (No. GO; Bui. of. No. 11). Vodă, dup[1
c0- a trecu l în revistă o pal'te a cftlitrimii şi a artilerii, arată
mulţumirea Sea acestor trupe (No. 51_).
Vodri numeşte pe fiul Său, Prinţul Gheorghe, care se prc-
par[t pentru cariera militară, iuncher în regimentul al R-ca,
pe cererea acestui regiment (No. 52).
570 HllONOLOGIA
30 Aprilie. - Scadat N. Ghica numit pt'czeclintc al tr-i-

hunalului <le, comerţ din Bucureşti (No. 154-; Bul. of No. 1,G).
18 Mai. - Depeşa contelui ele Nesselrode ciHre D. de
Daşcol'f; «opintirea Domnului şi'a dat t'oadelc; rncmoriurilc
Lui au fost cu grij[1 cet'cctatc. Contele n[tdăjdueştc că o tran-
zacţiune întcnwiatft pc dreptate, se va inchcia între Locurile
Sfinte şi Guvernele celor do[t Principatc.n (T. l-i1\ p. 121 ).
20 bwie.-Publicat'ea cksp[1r\cnii lui Yocl[t ( Bul. of. No. ti:1,
Decretul Xo. 1:4).
22 Iunie. -- Clasa Boerilor-de-Neam, adie,\ a scoborîto1·ilor
Yechilor familii boere:;-tI, nu era supusi'1 la bir; se auoverea
scoborîrea prin hrisoave cc se roînoeau la fie-care domnie
noă. De aei numeroase abuzurT, fîincl !l'sne ele a falsific-a
actele. Sfatul extrnordina1· ecrîncl ca toate actele sfi !ie re-
trase, şi o diplom[i sI lic uată fie-c[Lrui împ1·icinat, după
verilîcarea pieselor,-ea un reg·istru ele aceste diplome să
lie p[tstrat Ia Vistierie,-şi ca unele alte măsuri s[t fie lu,ttc
spre a chezăşui drepturile eopiilor, - Vodă aprobă aceste
mfisuri, ca şi fixarea plă\ii pentru fie-care <liplom[t Ia rno ele
lei, şi porunceşte ca 14,000 ele galbenT, din ce va aduce a-
ceastă tax[1, să fie păslt'ate pentru cheltue!r privitoare la !în-
tînT, 2,000 pentrn cele ale grfidinii de pc :;:oscaua Kisscleff,
şi rămăşiţa pentru ale gl'i"tdinii Cismeg·iulni. (?\o. 221}; Dul.
of. No. 59)
25 Iunie. - Austria dcsliinţcază carantina de 21 de zile,
de care fusese ncvoc din cauza epizootii (No. 2263; Bul. of
No. 61)
Raport către M. S.: cost.iunea seehestrului (1'. II, pagina
l(i!l -1Î1).
28 lunie.-Domnu1 întăreşte prin Decretul 236, raportul lui
Ştirbei, No 32/i-l (t. JJ, p. 171), prin c·ai·c se ecre să fie scutite
de seehcstru vitele trebuint:Toase plugarului (Bul. of. No. 62).
~1[tsurI privitoare la seehestru (T. II, p. 171 şi 172 ).
1111O:-SOLOGIA
29 Iunie. - Praporcieul Ioan Brătianu, care eşise din ar-

mată, obţine de la buni'ttatea Domnului, srt fie din nou prii-
mit înt1·'insa, în artilerie, şi si't se bucure ele nn cong·cdil1
pentru ca Sit meargă sii studi,~z.e în Franţa. Vodă i atrage
băgarea de scami't că repriimirea-i în armată nu-i va li fo-
lositoare de cit dacft dovedeşte Cit a 'nv[iţat ceva în strfiină
tate. (~o. !l2, Bul. of. No. tiJ).
11 Julie. _ Spătarul Const&ntin Ghirn iş:r dă demisia: co-
lonelul Odobescu este îns(m:.inat cu funcţiunile de spfttar
ad 'interim. 1Eul. of. No m~. Dec'.relul No. 104-J.
13;25 Julie. - \'odCt scrie D-lui eonte rle Nesselrode des-
pre m[rnăstirile închinate.
J{j Iul-ie. - Decret aprobînd lucrările comisiunii în ee pri-
veşt.J pc proprietarii vecini cu Cismeg·iul (Eul. of. ~o. 70,
Decretul :\'o. 5ti).
Spitale pentru boalele lumeşti au !ost înfiinţate în lle-care
oraş mai însemnat de prin judeţe. (Eul. of. No. 71; Decre-
tul No. :i81!l). Caimacamul Alecu Uhiea k Ya preschimba
în spitale ordinare.
20 Julie. --- Prczcdintele tribunalului clin Slatina. ~ieolae
Isvoranu, c destituit liind cii a insultat pe ofiţerul însărcinat
cu recrutarea (No. 'i-77:3, Bul. of. No. G!)).
23 Iulie. -- Tablou de drepturile vamale de plătit la ho-
tarul ruscse (Eul. of. No. 75, No. 3517).
Vod[t ia dil'eritc mi'tsurI pentru buna organizare a poliţii
capitalii. (?\. 2:HL Bul. of. No. 72).
26 Iulie. - Vodi'1 nu111eşte o comisiune care s[i studieze o
noii organizare a temniţelor, -mai conformă cu legile cele 11oi,
cu firea greşelii, şi tot ele o dati"t cu simţimîntul de umani-
tate, şi stfirueştc asupra necesităţii de a desp[u·ţi pe acuzaţl
de vinovaţl, şi pc cei ee au fost osîndiţl pentrn delicte, de
tîlharI şi de omorîtor:i (~o. 2o9). Dispoziţiunea ministrului ele
interne pentru lucrarea şoselelor în conformitate cu Decretul
263 din 1845. (Bul. of. No. 73).
HHO:'<OLOTIU
Vodă, mergînd la Breaza, nu gr1seşte caii de poştie. DC's-

tit11iri şi pedepse (No. 2î0, flul. of. No. îJ).
4 .Llugust. - Focul clin BucureştT. i\folţumid aclusc ele
Vodă lui :\'lanu, Odobescu, Garbatski, poliţii şi pompierilor,
pentru purtarf'a lor eînd c,u acest foc.
14 .·lugust.- Vodă anuleaz[t o sentinţ[t a Înaltului Divan,
seeţia a II-a, prin care fuses1! n[1p[1stuiţ1 nişte nevîrstnicT, şi
clestitue pe toţl membrii Divanului (No. 27\J, Eul. of. No. 7 J),
în locul cărora numeşte pc alţii la H Aug·ust (No. 780,
(Bul. of. No. 80).
Pentru o petiţiune obrazni6t, un slujbaş, i\lustakol'f, este,
din porunc[1 Domnească, dat afară clin slujbrt, şi închis opt
zilu la poliţie (No. ,s,i, Bui. of. No. 81).
22 August.-- \"oclft ohşte~tc viitoarea-i disritoric cu Maria
Yăeărescu. (No. 294 ~i 293, Eul. of. No. H2.) Ceremonia se
va face la \1 Scptemhre la Foeşanr, pc teritoriul Domnului
Moldovii, care va lî mm.
25 August. - Vod[t numeşte persoanele carn vor trebui să
mPargă la Brăila să priimească pe viitoarea Doamnă. I /Jul. of.
fH. No. 52).
28 11ugusl.- Din publicarea (No. B78f>i a sfatului orăşe
nesc clin Bucuroşll. rec;-:e dt în zio:i ele \) Sept.. s'a dat o mas[t
obştească şi gratuită, la o mie cinei sute de persoane, cu pri-
kgiul căs[ttoriei lui Vod[t (/Jul. of. No. 7:""i). Grigore Gritdiş
teanu este numit cap al secţii romîneştr al cancelariei secre-
tărici de Stat, şi Alexandru Florosc11 îl înloeueştc în calitate
ele cap de masă.
1No. 3lHI.
1 Seplembre - (No. 53) Manolache Florescu înfiinţeaz{1
cat1•dra ele limba german{t la S-tu Sava, şi însărcinează vre-
melnic, pc un an, cu acest eurs, pc Carol Sehrcder, cu leafă
de 1-0U lei pe lună. Vrea să se asigure de va ii aeesta wcel-
nic de postul si"tu 1Bul. of. No. 86).
3 Seplem.bre.- t"!\o. ti686). Vilara obşteşte decretul lui
HllUNOLOG'.A i:J7;{
\"odft (No. :HP, clin 28 Aug·ustJ, dup[t t:arc luînclu-se, ia apft-

rarea ţ."tranilor ele pc moşia Ghiculcasa (Briiila), în contra cioco-
iului fostului Domn J\lc,,u Uhit:a, şi pune în principiu c[t dato-
riile fcit:utc ele un ţ(tran in timpul anului, catrt,-subt pedcups[t
de a nu mai putea li ccrnte, -· să fie reclamate în decursul
anului următor. Acclaş Balelin publidt prng-ramul sărbătorii
căsi'ttoriei Domnului.
Cu prilejul dtsătoriei Sale, Vodă d[t icrlftri de pedepse.
(Bul of. :\o. 8t.i, decretul ?'-Jo. 32i"i).
9 Septeinbre,- Între alto înaint[trI in armată, Prinţii Gri-
~·orc şi Kicolac Biboscu sunt numiţ'i praporcic'i I.flul. of. No.
\l-t, Decretul No. lHi.
Prin diferite decrete datate din Fot:şani, Vodă vesleştc c[L
Sultanul a Mr(tz.it ~işam Efticarul lui Mihai Cornescu, lui
Constantin şi Ion Filipcsr;u, arhimandritului <le la Horez, şi
paharnicului Ioan Hel-iade, pentru osfenelele ce a jertfit cu
itibutirea fntru înaintcireci cuUurei liinbei şi a lileraturei
Romîne.
10 Septembrc - - 1~0. litl:HiJ. Vatlft nu las,\ pc fetele lui
".'Jit:olac Ghiea sr1 dcsprcţuiasci\, diata tatălui lor care le oprea
de a vinele pe robii ţigan't. (Bul. of. No. 88!.
22 Septembre.- În urma mai multor plînged aduso în con-
tra lui Nicolae Alexandrescu, Vodă, văzînd pc a logofătului
Corncseu rare aruncă lui Alexandrescu că ar fi eămătar şi
c[t i-ar trece în socotoal[t sume de care el n'avea ştire, nu-
meşte o comisiune ca s[t studieze afacerea În faţa acestei co-
misiun'i, Aloxanclrescu se'nvoeşte să se micşoreze datoria.
Dovada odat[t făcută, Vodă hotărăşte, prin decret, că El n'are
a se amesteca ele acci:ţst[1 afacere privată; cum însă s'a do-
vedit că Alexandrescu c un c[imătar, or1-ce act va 'nfăţişa pe
viitor, a cărei dată va li posterioară decretului Domnesc,
va li privit ca h1rtie nulă. (No. 2815; /Jul. of. No. 111). Într'o
plîng-ere t:e trimite lui Kisseleff în contra lui Vodă, ~litropo-
JinONOLOGIA
- - - -- ··-------
litul Kcoflt, făcîndu-sc apărătorul sărmanului 1llexandrescu,

invinueşte pc Domn c'ar li ameninţat pe acesta cu munca
silnică.
4 Octombre.- Vodă, prin decretul No. 354,, încuviinţează
raportul Sfatului administrativ extraordinar, din 23 August,

privitor la o reformă în modul ele plată a sumelor ele dat
soldaţilor congediaţL Aceast/1 reform[t e în folosul soldaţilor
şi în al satelor. 1. I/ul. of. No. U51.

8 Oclom,bre.- Circulara lui Vilara. În materie comercial[t,
orI-c[1rei cererr de sechestru trebue s[t i se dea deslegare pc
loc, pentru ca creditorul să nu-şi piarzri drepturile din pri-
cina întîrzierilor aduse de tribunale; şi, de se vor ivi aceste
întîrzierT clupă cc va (l fost făcutr1 cererea la timp, seches-
trul va 11 privit ca pus clin zioa cererii. rNo. ·,o:"'>l, Bui. of.
No. B5 din 1840).
18/30 Octombre.-D-1 Billecoeq intervine în favorul d-lui
Vaillant, care fusese expulsat din 'fara-Romîneasc-[1 (T. I,
pagina 211).
26 Oclombre. -- Circular[t a lui Vilara. În caz ele îndilcare,
cat[t a se face neîntîrziat o mergere la faţa loeului (Bul. o{.
No. 85 din 1846, No. 7892).
30 Oclombre.-Prin\ul trimite muzicanţi militarT ca s[t în-
vcţL· sunetele ruse,;;tI, şi hotC1rC1şlc pc aeci ee tl'ebul' a urma
cursurile. (\'o. 125, Bul. of. "\"o. Hl1-).

9 Noe11ibre. -- Prinţul rccomancli"'t, în ceia ec p1·ivcştc în-
călc[trile, ele a se ţine în marginile severit[1ţci legii şi ele
a nu socoti claunek şi foloasele ele eît din ziua pornirii ac,ţi
unii (No. B,!l, Rul. of. No. 107).
15 Noembre. - Prinţul adrcseazii felieitC1rI fratelui său,
Ioan BiLescu, care s'a mulţumit eu prefectura Doljului, urnlc
a stirpit tîlhăria. Îl rccomancl[1 celor cind judeţe alu Olteniei
ca mijlocitorul 11resc între clînscle şi tron. (No. HH, Bui. of.
No. 10lîi. Alt Decrd prin care se dau răspl[tţi tlin prieina
rezultatelor cîştigatc în contra tîlhari101·.
IIRONOLOGIA
16 Noembre.-Prinţul declară, că clacfl un judecător moare

sau e mutat, hotflrîrea dată r[1mîne valabilă, chiar dacă nu
a fost înregistrată (No. 8926, acelaş Buletin).
20 Noembre. - :\işam Efticar e dat maiorilor Pc1snansky
,;;i Teii, căpitanului Vilara, adjutantul lui Vodă, şi parnc:icului
Călinescu (V. 1B9, Bul. of No. i11)
23 Noembre. - 1:\'-le 13Î şi 1H8). Vodă porunceşte să nu
fie priimiţi ea iunkerI ele cit cei ce vor putea trece un exa-
men, după un program redactat, pînă cînd se va înl1inta o
~coal[i militarfl. În ce priveşte pe acei ce sunt în armată,
M. S. numeşte o comisiune compusă din colonelii Odobescu,
Banov, Voinescu şi din maiorul Florescu, şi o însărcineaz[L
s[i studieze mijloacele de a face cursuri acestor iuncherl'.
Bul. of. No. 1O!l).

29 Noembre. - Generalul conte Kisseleff a înaintat me-
moriul Domnului. Dă M. S. asigurarea că, în orI-ce ocaziunl'.
nu va găsi la ~în-Petersburg, pentru 'fara Sa, ea şi pentru
El însu-şi, de cît cordiale dispozi\iuni (T. I. p. 181,1.
1-ft Decembre -Grigore GrJdiştcanu demisionînd clin pos-
t11l de cap al I-ci seeţiuni a sccrctr1rii de Stat, Grigore Ale-
xandrescu (poetul) e numit în locul lui (No. H7, Bul. of.
.
No. 110!.
5 Decembre. - Iertări de pedepse, eu prilejul anivers[1rii.
'farnlui 1No. i2B; Eul. of. No. 112).
15 lJecembre. -- Sătenii datorîncl ~ase zile de clae[L pc an
pentrn şosele, Vo<lă prin decretul No. 435, iai·tă zilele ne-
lucrate în 184-1.-; în cît despre satele care nu vor li făcut
nici o zi ele munc[L în anul acesta, vor li îndatorate să fac[L
trei, peste cele ale anului viitot·. Vodă hotărăşte preţurile
pentru ri'iscumpflrarea clăcii; munca va li mai ales dată
pentru podul peste Olt, ~i hanii isvorîţi din răscumpăr11rc
păstraţi mai ales pentru choltuclilc acestei lucrări (Bul. of.
No. 115).
IIRONOLOGIA
28 Decembn. - Comisiune d(' doetorL Gestiunea spiF1-

riil01· şi dodoriilor. 1Xo. 7019, Hul. of. No. 1 din 1HH:i1.
31 Decem/Jre. - Voclă tleelar[t liberă cxportaţiunea grînc-
lor. Adaogft la taxa ele exportaţ.iunc pînri la slirşitul lui Au-
gust 1818,-1111 sfanţ şi jumătate pe 4,000 de chile pe toate
bLwaklc. Aecastă s111nt't va sluji la aprovizionarea capitaliL
("o. i45, Bul. of. No. 1 din 18H:il.
30 Ianuarie. - Inaugurarea fîntînelor din BucureştI. 1T.

II, p. 164, 165/.
2 Februarie. - Cu prilejul unei julh:.căţ1, Vorlil opreşte pc
slujbaşii tribunalelor 1;-i curţilor de a sluji unei clin părţ'î
drept ingincrl-hotamid, şi cheamtt lJ[1garca de seamă a Jll-

lleci\ tarilor pe acest fapt dt trebue să lie consiclerantele ast-
fel redactate în c·ît s[t nu mai fie nevoe de a le reface eînd
se redactează hotărîrea definitivă (No. 50, Eul of. l\'o. !l).
22 Februarie/6 Martie. - D-l Philippsbom a priimit ele la
Vodă Bibescu instrucţiuni în privinţa chestiunii vămilor;
arc nădejde că va duce la bun slîrşit, cu ajutorul A. S. Prin-
ţului :\IctlerniC"h, sarcina cc i-a fost încredinţată. iT. I, p. 16'.·l).
19/31 Jl{artie. - D-l Philippsborn înştiinţează pe Vodă Bi-•
bcscu cr1 A. S. Prinţul Metternich a fost isbit de desluşfrilc noi
cc A. S. i-a trimis despre vamele rornîneşti. (I'. I, p. 17 l 1.
3 Aprilie.- În privinţa apelurilor în contra hotărîrilor Dom-
neştI ce legea permitea să fie adresate noului Domn, văzînd
cft mai multe abuzurl au fost introduse în privinţa ace/lsta,
Vocltt decretează ci"t orl-ce hotărîre a unui Domn, lle care
nu s'o fi fi:-tcut apel către urmaşul său, îşl va păstra toată
tăria; c[i în puterea articolului 324 care opreşte ori-cc apel
în contra unei hotărîrI omologate de Înaltul Divan şi ele
Curtea de revizuire şi întt1rite de Domn, toate hotrirîrile
HRON0LOGIA 577
luate de Kisseleff îşi p[tstreazi'.'t tăria; dt orT-ce hotărîre Dom-

nească, ne-executată în timp ele 30 ele anI, r[tmîne cleslîinţată;
ci'.'t nu rămîn ele judecat de cît hotărîrile

M. S. Grigore al
IV-a Ghica al VIII-a, care n'ar întftri hotărîri de ale Dom-
nilor de mai 'nainte şi pentru care împricinatul a făcut apel
la Vod[t Alexandru Ghica; în cît despre apelurile pentru exe-
cutal'ea unei hotărîrr, ele vor lî luate în consideraţiune de sînt
făcute în decursul acestei execut[n·I, iar nu clupă ce a fost
ea si'tvîrşită (No. 113, Bul. of. No. 23).
13 Aprilie. -Domnul, ca semn ele consideraţie pentru Mavrns
şi Cantacuzino, d[t lui Ioan Cantacuzino rangul ele Pitar (No.
90, Bul. of. No. 21,).
17 Aprilie. - Alina, fiica lui B. Ştirbei, măritînd~1-se cu
aga clin Moldova Alexandru Plagino, acest clin urmă devine
boer din 'fara-Romînească şi priimeşte titlul de Paharnic
(No. 101, Bul. of. No. 24).
20 .lprilie. - Vodă numeşte pe eomanclantii celor trei
canoniere (Bul. of. No. 29, Decret No. 28).
23 Aprilie.-Din cauza bunelor studii ee fac, Prinţii Grigorie
Brîncoveanu şi Nicolae Bibescu sunt numiţI ParucicI, şi Prin-
ţul Gheorghe Bibescu şi Gheorghe ~tirbei sunt numiţY Pra-
pucic'î (No. 32, Bul. of. No. 26).
Vodă Îşi arată mulţumirea în privinţa progreselor frtcute
în studiul sunetelor milităreştl 1No. 36, aeelaş Buletin). Ion
Ghica şi Constantin Racoviţă sunt numiţi aeljutanţT ai l\L S.
(No. 31). Printre înaintările făcute în Boierime la aceiaşT dată
observăm următoarele: titlul ele Logofăt al clrept[tţii e dat
Logofătului cultelor, Manolache Florescu; cel de Paharnic lui
Nicolae Creţulcscu; cel ele Serdar, lui Cesar Boliac; cel ele
Paharnic lui Grigore Alexandrescu (Bul. of. No. 27)_
30 Aprilie. - Tribunalul ele comerţ, lleclarîncl în staru de
faliment pe baronul Testa, subt cuvînt că era a$OCiat cn oa-
meni faliţi, fi\ră 1:a s[t lîc o asociaţiune comercială care să
li 37
HRO:-,;OLOGIA
frtcă pc Testa răspunzător faţă cu publicul, Vodă anulează a-

ceastă hot[1rîre (No. 29:lO, Bul. of No. 29).
De azt înainte Prinţul Grigoric Bibcscu se va ehema Prinţul
Grigoric Bibescu l3rîncoveanu (No. 47, lJul. of. No. 30).
6 111.ai. - Vod[i seric D-lui Guizot în privinţa raportului
D-lui Billccoq şi purtării acestui consul general în zioa de
1-i:'1 Mai, zioa Sintului Filip (1'. I, p. 27Ci).
9 Jlfcii. - Jn lipsa D-lui Dlarembcrg care este în congcdiu,
maiorul Florescu îl înlocucşte ad-interim la serviciul închiso-
r:lor (No. 1:31, Bul. of No. 32 1
•
10 Mai. - Act care fa.ec cunoscut e[i Nicolae Golescu

va iscăli pentru marele Vornic I_Bul. of. No. Bă).
1i5 J1fiti. -- D. ele Nion tlesluşeşte el-lui Guizot po1.iţia sa
din zioa pkdtrei repede a d-lui Billecoq (T. I, p 2Ti).
20 ]l[.,i - Nict un ordin nu poate f1 dat, nid o cerere
nu po:ite s« se facă către prin1ăriile ele sate fără un act o-
lÎt:ial; precum Ministerul nu poate să transmită ordinele lui
de c:t prin prcfecţT, tot aşa prefecţii nu trebue să trimeaţă
pc ale lor de cit p1·in subt-prefecţi (No. 2819; Bul. of. No. 38).
21 Mai. -- Scrisoarea d-lui de Nion către el. Guizot, despre
poziţia făcută celui cl'intîi11 prin încetarea relaţiunilor consu-
latului Franţei l:ll guvernul 'Fu·ei-HomîneşO 1T. I, p. 280).
30 Mai. - Vorlit numeşte P;tar pe un negustor din Giurgiu,
( /ful. of. No. :w, Dcl'rct No. 156).
13 Junie. - D. tle Nion ecre să prezinte scrisorile sale de
crctlinţă lui Vodt1. (T. I, p. 288)
19 Junie. -- Jurnal al Sfatului administrativ extra-ordi
nai· regulînd mrisurilc tic luat în contra epizootiei. Cei din satu]
urnlc apa1·e sunt opriţi tic a merge 'nalte sate. NicI un eap de vită
1rn po:ite să intre sau să iasă din el; şi, de trebuc ncapi'trat ea
vitele s[1 trcacii prin el, s[1 aib[t un păzitor care sfi Ic pi1zeaser1 să
11u s'atlapc. Toate vitele bolnave sunt adunate la un loc. Orl
cc proprietar ele vite bolnaYe trchuc imediat sfi declare fap
HRONOLOGIA 579
tul aleşilor. Un alt loc de păşune trebue sri fie desemnat

pentru vitele sănătoase; asemenea şi un alt loc pentru a-
-diipătura lor. Dac[t vitele treime să se adape la rîuleţ, vitele
bolnave să bea mai la vale. Vitele moarte să fie arse şi
pieile lor îngropate. Păşunatul vitelor bolnave să fie fără plat[1.

O comisiune să fie numită pentru He-care, loc molepsit; ea
va lua măsurile trebuincioase şi va veghea la îneleplinirca
lor (Eul. of. No. 43).
:Mihai Pencovici e numit, de la 1-iu August, director al
poştelol' prin contract (Eul. of. No. :>1·, Decret No. 185 1•
21 Junie. - Vodă dit siguranţă d-lui Guizot că nimic n'are
s[t !ic uitat clin partea Sa ca s~t fac[t lesnidoasft şi plăcută
sarcina d-lui de Nion (T. I, p 289).
26 Junie. - Vodă desfiinţează taxa de un sfanţ şi jum[t-
tate pe 400 de ocale exportate (No. 198; Bul. of. No. 4i).
30 Junie. - Demisiunea Ex. Sale Barbu Ştirbei, ca mi-
nistru de intcmc, este priimită. El e ridicat la rangul de 1\Iare
llan şi înlocuit la minister prin Gheorghe Filipescu i.No. 201).
În urma rnorţiI lui Vladimir Blarambcrg, maiorul Florescu
devine titular al ·vornicii temniţelor (No. 202, Bul. of. No. 4i>).
Baronul I3orotsin esle numit !;Jet' al secţiunei inginerilor în
locul lui Blarambe,g (No. 203, flul. of No. ,Hi).
2 Iulie. - Vodă, care cse clin capitală, d[1 lui Emanoil
lfalcanu dreptul de a pune rezaluţiI pe cererile făcute ciHre
capul Statului (No. 215, JJi,l. of. No. 4f>).
3 Julie. -D. de Nion desluşeşte cum ,;i'a luat slîrşit inci-
dentul de la l -i(1 Mai (I'. I, p. 282).
4 Julie. 1\Iinisterul ele interne, care, în înţeleg·ere cu Sfa-
tul oră~cncsc,a luat cîte-Ya măsurl penll'll alinia1·ca uli-
ţelor, în scopul ele a lăsa drumurilor lărgimea reglementară,
opre,;;te, ele rînclul asta, de a se zidi prea aproape ele albia
Dîmboviţei (No. •l-302, Jiul. of. No. f-il).
5 Iulie. - 11inistrul Florescu reaminlcfite hoti\rîrilc llin
6130 HRONOLOGIA
1833 ale lui Kisseleff, şi acele ale Domnitorului (1845, No. 12),.
dupft termenii cărora o moşie mănăstirească nu poate fi a-
rendată de cît pc trei anI, şi numai preţul arenzii pe un an
poate fi priimit, sub pedeapsă de anulare a contractului, de-
destituire a egumenului şi, la nevoc, de o condamnare în
banI în contra acestuia din urmă
(No. 2596, Eul. of. No. 48).
9 Iulie. - Circularea lui Vilara. Fiind că samsarii, ca să
scoaţă mai multe parale de la acei pe care i speculează, pre-
tind că au de plătit la nişte funcţionar1, ministrnl reamin-
teşte funcţionarilor eare ar greşi, că s'ar expune să fie Lles-
tituiţ'i şi încă să fie pedepsiţ'i aspru; şi vesteşte pe samsarI că
o să le fie oprit de a-şI face meşteşugul, fără a număra pe-
depsele aspre cc ar priimi (No. 4701, Bul. of No. 48).
16 Iulie. - În mma raportului Sfatului administrativ
extraordinar, Vodă consimte ca, clupă toate îngrijirile tre-
buincioase ce au fost luate, să se poată lăsa nenorociţilor ţăran'f
pieile dobitoacelor moarte de boală. Un regulament nou pen-
tru comisiunile de supraveghere are să se facă (Bul. of. No.
50, Decret No. 2:::3).
31 Iulie. - Vodă negăsind, la întoarcerea-I în Bucureşti,
cai de poştie, porunceşte destituirea vinovaţilor (Eul. of. No.
5 ,lugust. - Gheorghe Filipescu, ca nou ministru, face o
circulară către prefecţi (Bui. of. No. 55).
6 ,iugust.-Voclf1 Îşr arat[i eolonelului Odobescu mulţumirea
pentru modul cum a împlinit prin interim funcţiunile ele cap al
miliţiei, făcîncl a i se da leafa acestei slujbe din zioa în
care a fost numit ( liul. of. No. 58).
9 .lugust. - Voclft aprob[1 condiţiunile ele exportaţiune a
productelor vîndute prin licitaţie pentru anul care are s[i în-
ceap[i de la l-ii'.1 Septembrie 184(i. (!Iul. of. No. 57).
16 .lugust. - Vodă porunceşte închiderea zahanalelor în
HllONOLOGIA 581
care regulele ele curtiţenic şi ele igienă n'ar fi fost păzi te

{No. 4311, Eul. of. No. M)).
17 August. - Voclft aproM raportul Sfatului adminis-
trativ extraordinar pentru măsurile ele luat ca să introducă
buna ordine în vornicia oraşului; El vrea să se deosebească
adevăraţii ţăra111 :;upuşr la claca ele şease zile de lucru, ele
industriaşi şislug'î care nu datoresc ele cît preţul muncii; soco-
telile făcute la !le-care trei lunr, care nu se potrivesc, trebuc
să fie lămurite; ele învecleresc puţina grijă ce au pus
slujbaşii ca să le facă. Toţ'i aceştia trebuc elestituiţr şi
averea lor secfestrată pînă la regularea socotelclor. Sluj-
başii care au să fie însărcinaţi cu această sarcină, au s[1 lie
plătiţi în socoteala vinovaţilor (No. 253, Eul. of. No. 5!J).
28 August. - Vodă, trebuind să plece în Oltenia, pretinde
-de la minister să I se dea tot-d'auna cai de 'poştie la clispo,1,iţie.
El opreşte să se facă od-ce cheltuială pentru priimirea Sa
(No. 274, Bul. of. No. 63).
Judecata st1tenilor clin Telega în conh'a miinăstirii ".\Trm,!'i-
neni. Sătenii nu sunt clăcaşii mănăstirii. Cît <lespro cererile
lor ca proprietarr, Vo<lă, aprohînd procesul-verbal al Sfatu-
lui administrativ extra-ordinar, i trimite la tribunale (No.
l80, Bul. of. No. 67).
3 Septembre.-Aristid Ghica, ginerile ministrului Filipescu,
-este înălţat la rangul de Pitar, fiind că a dat sprijin tinerilor
.care nu şi'au pierdut timpul în străinătate iNo. 296). Cit o lipsi
Vodă şi Exc. Sa D. Vilara, Emanoil Băleanu are să aiM inte-
rimul justiţiei şi o să aibă dreptul de a pune rezoluţiunl la
:afîrşitul jălbilor către Vodă i,N-le 294 -295, Eul. of. No. 66).
4 Septembre. - Vodă porunceşte ca fie-care regiment să
~r aibă serbarea bisericească şi dă fie-cărui cîte o icoan[~
~No. 77, Bul. of. No. 67).
16/28 Septembre. -- Prinţul Albert al Prusil trimite lui
Vodă Bibescu, ca semn de prieteşug şi de amintirea ele re-
082 HRONOLOGIA
cunoştinţă ce i păstrează pentru bunătatea :\I. Sale, cite-va

semne ale echipamentului armatei prusiene şi un memoriu
tălmăcitor (T. I, p. 208).
18i30 Septembre. - Prinţul Albert al Prusii răspunde·
printr'o amabilitate la cadoul ce i a trimis Doamna Bibescu.
\T. I, p. 2u3;.
11 Octombre. -- Nişte tmburător1 au făcut încercare de-
răscoală la CloşanI; Vodă porunceşte să se 'ntemniţcze unul
din autorii ei, popa Dinu, la mănăstirea Tismana, şi pune pc
tovarăşii lui subt îngrijirea poliţiei, clupă cc i-a trimis în
[<]t judeţ (No. 323, Evl. of. No. 76).
12 Octom,bre.-D. de Nion face cunoscută Exc. Sale D-lui
Guizot o convorbire intimă ce a avut cu Vodă Bibescu.
1T. I, p. 2\JO).
15 Octom,bre. - Vodă aprobă procesul-verbal al Sfatului
administrativ extraordinar care probează că epizootia se mic--
şorează; măsuri luate pentru a nimici boala (Eul. of. No. 78).
17 Octombre.-MăsurI luate în vederea alegerilor apropriate.
Conform cu regulamentul, M. S. nu recunoaşte ca alegători
în judeţ de cît pe boierl şi fii ele boierl care şăcl într'însul
(No. 330, Eul. of. No. 79).
24 Oclombre. - Cu prilejul înaintririlor în boerime, Ion
:.\laiorescu priimeşte titlul de Serdar (No. 329, Eul. of. No. 80).
25 Octombre. - Publicarea în Buletinul Legilor a pune-
rei subt sechestru şi a ridicării unui sechestru costîncl 2().
de lei pentru una ca şi pentru cea-I-alta, ministrul Vilara po-
runceşte ca inscripţia pentru ridicare de sechestru să se
facă fără plată (No. 7288, Eul. of. No. 81).
27 Octombre. - Contele Kisscleil dă de ştire lui Vodă Bi-
bescu di Ele în ajunul unei încercări serioase; din toată inima
doreşte ca să-I easr1 spre bine (T. 1, p. 296).
Contele transmite lui Vodă mulţumirile M. S. Impăratului

pentru cadoul cc El a rugat pe marea duces[t să binevoiască.
a-l priimi (T. I, p. 297).
HRONOLOGIA
Decretele, în cestiunert electoralrt (T. II, p. 175-185).

31 0ctombre.-Vod(1 dii ele ştire crt a obţinut do la Turcia
dreptul pentru locuitorii din Principat ele a avea corăbiele
lor; El recunoa~tc că această isbînd[t e datorită lui Aristarchi
(Bul. of. No. 81).
9 Decembre. - M. Sa dă ele ştire la toţ'i că Tsarul <1;1
v0c la tinerii boerT, Romîni şi ·Moldoveni, să meargă la Sin-
Petersburg srt studieze dreptul (No. 439, B11l. of. No. 93i.
12 Decembre.-Răspunsul Obstcştci Adunărl la mesagiul
lui Vodft. (T. II, p. 192-197).
27 Decenibre.-Contractul făcut cu Heliadc pentru tip[1rirca
Buletinului slîr,şinclu-se la 4 Februarie 18-1,7, şi Carcalcchi
oferind conditii mult mai mult folositoare, această concei,iunc
este dată acestuia clin urmrt pe şase ani (No. 4-JU, Bul. of.
No. 94). Aprobarea socotelelor clin 1844 (Decret No. 474,
T. IJ, p. 35).
1-u Ianuarie.-Colonclul Simitch şi

maiorul Mişu prezin-
tîndu-se ca să ia în arendă venitul ocnelor, Vodă trimite (No
1-l) proiectul la adunare care, la 2, în adresa sa No. 250,
zice c[t a votat acest proiect cu oare-şi-care schimbări. Vod \
d[1 încuviinţarea Sa (No. 27) la 3 Ianuarie (Bul. of. ~o. ~)
Arendarea se face pe noă ani, cu 'ncepere de la t-i'.1 Ianuarit:
18-1/i; şi cu toate c[t acei care fac contract se oblig[t s[1 nu
facă export în Turcia în cei doi an'i d'intîiu, ,şi cri, prin urmai·e,
ei nu pot să plătească pentru aceşti anT de cît numai
2,472,500 de lei pe an, preţul arenzii, pe anii viitorT, n'arc
să fie mai mic de 4,000,000 pe an. Visteria, în aceştr doi
anr, are să se împrumute la casele publici cu 1,000,000 1w
fie-care an, pe care are să-l plătească în cei patru ani viitol'l.
Contractanţii au să se înţeleagă cu arendaşi ocnelor clin Moldova
f:J84 HRONOLOGIA
pentru rn şi c1 să nu facă export în Turcia în cei doi ani

<l'întîiu.
12 Ianuarie.-Nişamul Eftichar c dat lui Ion Otteteleşanu
şi lui Ion Slrttincanu (Buf. of. No. 7).
26 Ianuarie. - Circulara lui Vilara. Oprire c făcuti'i
autoriti:-tţilor
administrative de a legalisa compromisuri între
persoano carn sunt în judecată (No. ±04:, Bul. of - No. 7).
2 Februarie. -· Contele de KisselelT tăg[ulueşte di 01·1-ce
prevenţ.iuni în contra lui Vodă să n putut să-i fie băgate în
cap. El vorbeşte de situaţiunea politicfi a Tării Româneşti,
recunoaşte greutăţile poziţiunei lui \'odă şi
îmbărbătează pe
?vf. Sa !T. I. p. 305).

3 Februare.-- Voclri decretă că treime s[i se cear[i voie la
ministerul de justiţie pentru a li advoeat sau inginer-hotarnic.
Advocatul are să obţie Yoia aceasta dind probă 6t a făcut
învăţături la şeoala naţională sau în streinătate, sau că a fost,
cel puţin cind anT, şef ele biurou la ministerul justiţiei, g-refier
la tribunal, ajutor de gref1er pe lîngă Divan. Inginerul trebue
sa arate cunoştinţi juridice şi matematice şi o practică de trei
ani cel puţin petrecuţi subt ordinele unui inginer-hotarnic.
Nici un strein nu poate 11 priimit advocat sau inginer-
hotarnic. Ministerul de jusliţie arc patru lunI ca sfi facă, pe
aceste temeiurI, lista (are să Jîe publicată) acelor care au
dreptul la aceste funcţiunT. Oprire se va face celor-1-altor de
a le împlini. Acei care, în exerciţiul acestor funcţiuni, ar
face greşeli în contra datoriei lor, s·ar vedea expuşi la daune
şi interese şi la retragerea dreptului lor (No. 16, Bul. of.
No. 11).
8 Februare - (No. 130\ VoMi trimite Adunării proiectul
de lege llcspre desrobirea ţiganilor bisericeşti; Adunarea îl
votează (11 Februarie No. i3li1) işi Vodă-I întăreşte (11 Februarie,
No. 143, T. II, p. 2\-.Ja-2\:IH, Bul. of. No. 113).
14 Febnwre.- Circulara lui Vilara. Cînd se vinde o a-
HRONOLOGIA 685
vere mişcătoare, tribunalele n'au să se ocupe de cererea

în garanţie ele zestre. (No. !J94·, Eul. of. No. 13).
15 Februare.- Fiiml că tribunalul de comerţ, în afacerea
<lintrc fostul Domn Alexandru Ghica şi sindicatul fali-
mentului Moscu, nu s'a ţinut de lege, ne ţinînd socoteală de
înţclcg·erea tăcută între amîndoă părţile, Vodă nimiceşte ho-
t:irîrea tribunalului, destitue pe membrii care-l compun
şi d[i ordin ministrului justiţiei ele a ţine de bună învoială,
ca să dea sfirşit unei judec[iţl care ţine ele zece anI, în ma-
rea daun[L a familiilor. (No. 33~ flul. of. No. 15).
17 Februare. - Decret despre epizootie (Bul. of. No. 14,,
Decret No. 157i.
Circulara lui Vilara ce sileşte tribunalele să nu judece clupă
codicele civile, ci după codicele comercial vînzările de
grîne dintre speculanţi de o parte, proprietari sau arendaşi
<le cea-I-altă (No. 1070, Bul. of. No. 14).
Dispoziţii în privinţa împrumuturilor făcute de armator!
subt paYilionul romînesc ( Bul. of. 1\o. :M-, Decret No. 158).
21 Februare. -'ţ'iganii desrohiţî prin legea clin 13 F'ebruare
vor fi statorniciţi pc moşiile bisericeştr, şi, trei anl n'au să
pl[1teasdi de cît dijma; despre ce priveşte pe cei care sunt
prevăzuţi în contractele de arendare, acei trei anI încep din
zioa în care se isprăveşte contractul; atunci ei au să treacă
în clasa ţăranilor (No. 144). Poruncă e dală ca această măsură
să He prevăzută în contractele de arendare I.No. 166, Bul.
of No. 16).
Proiect de lege asupra cărţilor ele joc:-Articolul 1-u. Fixarea
preţului calitr1ţii a jocului de 52, a jocului ele 32 cărţl şi ale
calităţilor joeurilor de cărturărese. -- Art. 2. Întreprinzătorul
sing·ur are dreptul de vînzare; orr-ce joc gasit fără marca între-
prinzătorului atrage o pedeapsă de un galben, jumătate pentru
întreprinzător şi jumătate pentru denunţrttor.- Art. 3. l\făsurr
privitoare la trecerea în transit a altor cărţr de joc. -
586 HflONOLOGIA
Art. 4. Întreprinzătorul treime să aibă jocurY în număr îndes-

tulător şi de o calitate anume, subt pedeapsă de un galben
pentru fie-care pereche care n'ar fi de calitatea cerută. În
ce prive1t0 jocurile de cărţi care-i r(tmîn la sfîrşitul con-
tractului său, el n'are nimic să pretindă.- Art. 5. Legea se-
va pune în aplicare la şase lunr clupa înfiinţarea ci. - Art.
6. Cum oraşele pierd prin asta un oare-şt-care venit, preţul
plătit de întreprinzător are să fie împărţit prin prorata între-
muncipalităţt (Eul. o( No. 16).
Yodă întăreşte legea instrucţiunei publice care a fost vo-
tatri de Adunare (N-le 443, 169, Bul. of. No. 17, T. I, p.
34 b ; T. II, p. 203-212).
28 Februare.-Preţul cel mare al porumbului în Februarie-
a liicut pc toată lumea să mănînce pîine; cum e teamă să
fie lipsă de pîinc, oraşul se'mprumută,-pînă la iarnă, - ele la
magaziile de rezervă ale satelor de prin prejur, cu 200'.) kile-
de porumb, pe care-l vinde cu preţ scăzut 1.No. 999, Eul.
of'. No. 17/.
Adunarea \No. 459) a priimit amîndoă legile pe care le-a
trimis Vodă (No. 61) şi pe care M. Sa le întăreşte (No. 181),
anume: una despre desfiinţarea Curţii de revizuire; cea-I-altă
despre mărirea taxei de judecăţi (Eul. of. No. l!l, T. II, p.
230-238).
28 Februare.- Legea despre marea şi mioa naturalizare.
(T. II, p. 215-217).
Raportul Adunărei către \I. S. Vodă. Cestiunea mănăsti
rilor închinate (T. II, p. 222-225).
8 Martie.- Legea asupra clerului, priimită ele Adunare,
(No. 474), este întărită prin Decretul No. 197 (Eul. of. No.
22; T. II. p. 258-2(j6J.
Adunarea \No. 475) dă ele ştire M. S. că a votat legea pentru
mărirea lefurilor slujbaşilor clin cancelaria ministerului de jus-
tiţie. Vodă întăreşte legea prin decretul No. 202 (Eul. of.
No. 27).
llRONOLOGIA 587
Legea privitoare la prescripţiunc şi la posesiunea ele bună

credinţă, pe care o priimcştc Adunarea prin adresa sa cu
No. 472, este înt[irită de Vodă \Bttl. of. No. 29, Decret
No. 195).
11 Martie.- Voclă închide Adunarea (Eul. of. No. 2l,
Decret No. 212; T. II, p. 269 şi 270).
13 11:farfie.- Măsuri luate pentru îndeplinirea legei privi-
toare la sporirea taxelor (No. 1736, llul. of. No. 23i. Trei-
zed ele zile sunt date ca s[i se plăteaseă taxele ele apel, clin
zioa publidirci lor în Gazeta siUească (Bul. of. No. 2 3).
23 Mcirtie.- Focul clin BucureştL
26 Jl;[artie.- D..:cret al Domnului pentru adunare ele ban'i
în folosul celor bîntuiţ1. M. S. dă doă sute de mii ele lei clin
casa Sa, cea cc face mai mult de 30000 ele francL 1T. II, p.
273-278) - (No. 238) Înfiinţarea comisiunei. - (No. 237).
Cum s'a făcut încercare de a se pune focul la mănăstirea
Zl[itarl, pedeapsa cu moarte e decretată pentru cei care
pun focul; ca se va executa pc loc - (No. 234) Toţ'i acei
care ar fi luat ceYa, au patru zile ca sfi clopuo lucrurile la
poliţie, subt pecleaps[t ele a li priviţi ca hoţi (Bul. of. No. 24).
30 Martie.- (No. 247). Preţul pîinii are să fie în Aprilie
tot acelaş ca în Mal'tie; Statul are sfi clesp[1gubcască pe bru-
tari (Bul. of. No. 25).
31 Martie. - Mulţumirl lui Ion Manu, poliţiI, şi pom-
pierilor pentru modul în care şi'au împlinit misia (llul.
of. No. 25).
Vodă întăreşte tractatul cu MoMova. Desfiinţarea vămilor şi
hotarnlor dintre 'fara-Romînească şi Moldova, care iau numele
de Principalele-Unite (Eul. of'. No. 49; T. II, p. 241-253).
1 Aprile.- Potrivit cu legea cea nori, numiri ele judecătorl
prin decretele No. 70 şi 71. (Bul. of. No. 25'.
5 A.prile. - Prelungirea terminului plăţii taxelor de apel,
pentru care se dau 6 săptămînî, potrivit cu legea cea noă
-No. 89, Eul. of. No. 27).
HRONOLOGIA
8 . lprilie.- (No. 88)

0
Vodă regulează
cum trebue să ur-
meze Înalta Curte ca să ajung[t mai curîncl să judece apelu-
rile, potrivit cu legea cea nori (Bul. of. No. 27).
13 Aprilie. - Raportul lui Banov către M. S. privitor la
un plan pentru construcţia ele pichete noi pe marginea Du-
n[irii (Bul. of. N-le ;JO, -42; T, II, p. 279-281).
16 Aprilie.-Văzînd că mai mulţi seminarişt'i nu vor să se
facă preoţi; Vodă decretează că, în afară de vr'un caz de împiedi-
care prevăzut de legea bisericeasc[t, oi nu pot să fie priimiţ.i în
nicl o funcţiune publieft şi sunt ţinuţi să reîntoarcă banii care
s'au cheltuit pentru instrucţia lor. Bursierii particulari nu sunt
scutiţi de îndatorirea de a se face preoţ'i. În seminare sunt, mai
înainte de toate, priimiţi fii de preoţ.I, fii de dascăl'i, de pa-
racliseri i;;i ele institutori (Bul. of. No. 28, Decret Ko. 5).
22 Aprilie. - După inspec:ţiunilo f[icute de El la 19 şi 21
Aprilie, Vodă felicitcază armata şi rcc-omandă şefilor ei să-I
prezinte, ca să-i facă subt-oficeri. pc pompieri'. care au slujit
mai bine (Bul. of. No. 30, Decret No. 21).
29 Aprilie. - M. S. aprobă
(No. 288) raportul comisiunei
îns[trcinate să studieze mijloacele menite să înfrumuseţeze
oraşul, în urma focului de la 23 Martie. Stradele, afară
de cîte-Ya caro se învecinase cu Sf. Gheorghe, vor păstra
aceeaşi direcţiune, clar aliniarca lor va fi presehimbată; măsurr
luate în folosul proprietarilor (Eul. of. No. 32).

30 Aprilie. - Vodă aprobă interpretaţiunea lavorabilri
publicului în privinţa mărirei taxelor (No. 278) ; Bul. of.
No. 33).
30 .lprilie ~i 1-u Mai.-(No. 289). Schimbare de minister.
Gheorghe Filipescu, Manolache Florescu, Ioan Filipescu prii-
mosc mulţumirile Domnului. Sunt numiţi: la justiţie Manole
Băleanu; la interne, Al. Vilara; la culte, Constantin Cornescu;
la finanţe, Constantin Herescu. Constantin Filipescu, e numit
secretar de Stat. Directorul treburilor din lăuntru, Nicolae Go-
HRONOLOGIA b89
lescu, e înlocuit prin Nicolae Mann (Decretele No. 288, 289,

295, 296, 297; Eul. of. No. 31\.
1-iu Mai. - Domnul aprob[t raportul comisiunci ele ajuto-
rinţ:1 celor bîntuiţT. Suma împărţit[t de clînsa se urcf1 la
2,648,000 lei (No. 300; Rul. of. No. 31).
11[,ai. - Contele Kisseleff, într'o scrisoare :.\I. S. către
Voclrt Bibcscu, vede cu bucurie c[t, mulţumită intervenirii

active şi g·cneroasc a Domnului, cîncl cu focul din BucurcştI,
nenorociţii au găsit repede ajutor. Ex. S. Îi face cunoscut
că a binc•voit Împăratul să vie în ajutorul celor mai în lips[i,
şi c[t a făcut s[1 se cleschid[t în Rusia o subscripţie liberă. Îm-
păratul ar dori să vaz[t oraşul Bucureşfi reclădit clupă un
plan mai raţional (T. I, p. :308).
8 Mai. - (No. 729) Vodă a aprobat scoaterea la mezat a
vămilor Principatelor· Unite ale Ţărei RomîneştI şi Moldovei;
acest mezat se va ţine la Iaşi în zilele ele 10, 15 şi 20
Noembrie (Bul. of. No. 3,i).
10 Mai. - Domnul (No. HJ(j) opreşte pe judccătorI ele a
da hotf1rîrT (În loc llc simple procesc·vcrbalci asupra măsu
rilor pregătitoare a judecărilor, părţile crezîndu-sc în drept
să facă apel, făr[i ca să fie judecată afacerea însă-şi (Circulara
Ex. S. Băleanu No. 339 din 19 Mai) (Bul. of. No. 37).
Hotărîrea muncipalităţei în ceea cc priveşte aliniarca stra-
delor (B1~l. of. No. 35, Circ. No. 144:9).
11 Mai. - Bălcanu şi Vilara numiţi marc Vornici (Buf. of.
No. 35, Decret No. 32fi).
14 Mai.-Domnul clcsvălue d-lui D. . . , profesor la Cole-
giul Louis le Grand, proiectul său privitor la înv[iţămîntul
public în 'fara Romînească, şi-l roagă să ia parte la dînsul
(T. I. p. 335).
20 1lfai. - Circulara lui Vilara asupra alegerii subt-prelec-
ţilor, hot[irîtă pentru zioa de 5 Iunie (Eul. of. No. 36).
fl9U HRONOLOGIA
23 Mai. -- Circulara lui Vilara (No. 2745) c[ttrc aleg[ttorii

subt-prefecţilor
(flul. of. No. 3G).
30 Mai. -- ,No. 3511). Nou termen dat pentr11 apelurile
supuse la taxele cele noi.
31 111cii. - Ocîrmuitorilor li se reaminteşte aplicarea arti-
col nlui 355 clin regnlamentul organic. IT. II, p. 281-283).
2 Iunie (No. 1536). Circulara lui Vilara în scop ele a apăra
pe oamenii care transportează vitele, în contra capriciilor a-
rendaşilor moşiilor pe care trec (Bul. of. No. 40).
3 Junie. - Acei care vor ajuta un contribuabil ca să nu
p\[1tească birul vor plăti o asemenea sumă, fară scutire
de plata birului ele către cel dator şi amenda va fi depusă
la casa mahalalii. (Eul. of. No. 41, Circ. No. 2534).
4 Jl!nie. -- Domnul porunceşte ca trilmnalele din Craiova
să-ş'i ia vacanţele în lL!,;~ şi nu în Octombrie. IBul. of. No.
41, Decretul No. 228).
5 Iunie. - Ultim termen aeordat pîn[t la slîrşitul lui
August pentru apelurile supuse la taxele. cele noi. : Blil. of.
No. 42, Decretul No. 229).
6/ 18 Junie. -- Scrisoarea regelui Ludovic-Filip, către
Vo<l[t Bibcscu privitoare la intrarea În şeoala militar[t ele la
Saint-Cyr, a fiului prirn-n[1scut al Prinţului, care printr'o ex-
ecpţiunc ele tot, personală pentrn Alte\a Sa, va fi priimit s[t
treacă probele ordinare ale concursului. IT. l, p. 303).
13 Iunie. - Vodă înf'iinţeaz[t o şcoală militar[t în Bucu-
reşti. (Bul. of No. 4G, Decret No. Hfi; T. ll, p. 28;3 şi 28l)-
Voclă porunceşte ca Vistieria s[t trimcaţă 80,000 de Ici lui
Ioan Bibescu, ea s[t fie împ[1rţiţ'i celor bîntui\T ele foc din
Hîrnnicu-Vîleea. (Bul. of: No. 4-3, Decret No. 2201).
20 Junie. - Contele Kisselert se ridică în contra răsboiu
lui pe ascuns pornit în contra Hospoclarilor. Reaminteşte mi-
tropolitului c[t rolu-i este numai ele pace şi de împfoar<', şi
recunoaşte năzuinţele făcute în acest înţeles ele P. P.. Sa. (,T.
I, p. :H, şi B18_i.
HRONOLOGIA i.,\)1
1-iu Iulie. - Ordin către Ocîrmuitorii judeţelor arr1tînd

formalităţile ce trelme să îndeplinească sub-prefecţii nou aleşi
şiîndatoririle ce au în îndeplinirea funcţiunilor lor. (Bul. of.
No. 48; T. II, p. 284-289).
8 Julie.-Scrisoarea lui Vodă Bihescu către reg-elc Ludovic-
Filip ca răspuns la scrisoarea-I clin (î Iunie. (f. I, p 304).
14 Iulie. - Vodă fîxeazr1 la 28 parale 125 ban'î) ocaoa
(1 kl. 2î21 de carne ele vacă şi la 26 parale ocaoa ele carne
de oae. (l3ul. of. No. :)4-, Decret No. 2276).
23 Julie. - Vodă însărcineazr1 cu afacerile sale particu-
lare pc Banov, pe Opran şi pe Simion Marcovici. ( lJul. of.
No. :>i, Dcerct No. 411).
29 Iulie.-(~o. 425) Decret asupra împreunării spitalelor;
sunt numiţi epitropi Prinţul Scarlat Ghica, Mihail H.acoviţri
şi Constantin I-Ierescu. (Bul. of. No. 55i.
(No. 424). Orîn<luirca banilor care intră la ministerul Cul-
telor.
1No. i2ti) Vod[1 aprnlJă raportul comisiunii pcntrn incen-
diaţi şi'i arat\ mulţumirile sale. , Bul. of. ~o. i"°>G).
1-:\'o. -!2:l1 Vocl[1 aprob[l m[1surilc luate pcntrn aliniarca
strarlelor. IJul. of. :'.\'o. 5G).
1
4 ,·lugus/. -l\Uisur'i în contra epizootici. (Bul. of. No. i'i7,

c:rc. No. 1917; T. II, p. 307-30\J).
Alexandru Filipescu, Constantin Filipescu şi l\fanolachc Ba-
lcanu sunt numiţ'i la Eloria scoalelor. (Bul. of. No. 63).
6 .-lugusl. - Contele Kissclcff răspunde unei comunicăd
a lui Voclr1 l3ilwscu, privitoare la cel mai mare clin liii SăT,
pc care M. S. l 'a făcut să intre în scoala ele l:t Saint-
Cyr. Exc. Sa pune pc Prinţ în stare ele a cunoaşte plîn-
gcrile cc acei earc hîrlcsc în contra aclministraţiunci M. S.
întlrepteaz[1 în contrn-I cabinetului clin Sin-Petersburg. (T. I,
p. 314:-316). -
14 .'lugust. -- A cloa circulară a lui Vilara în privinţa
epizootii. (Bul. of No. 58, eirci.ilara No. 2iJî).
592 Hll.ONOLOGIA
16 August. - Vodă răspunde la observaţiunile Cabine-

tului împărătesc în privinţa «apleeării tineretului romîn de a
merge să se formeze în Franţa şi a intrării fiului cel mai
mare al lui Vocl[i în Scoala special[i militară.« (T. I, p. 310).
1-i't 8eplem~1·e. - Ordin dat subt-prefecţilor ele a nu face
pal'tc clin societăţile înliinţate în scop ele a arenda moşiile
în plăşilc puse subt autoritatea lor. (Bul. of No. 62, cir.
~o. 5130; T. 11, p. 30!l şi 310).
4 Septembre. - Decret asupra împrcunărei cancclăriilor
spitalelor. (Bul. of. No. 64-, Decret No. 31).
7 .Sepiembre. - Inaugurarea podului peste Olt. Cuvîntarea.
lui Vodă (T. II, Apcndiciu)
9 Septembre. - Din circulara No. 3103 reiese că lumea
g-[isca plăcere să strice fîntînele. (Bul. of. No. 65),
22 Seplembre. - Administraţia, şi nu judecrttorii, trebue-
s[i judece cerţilc între ţăranii vînzătorr de prune şi aren-
daşii care 1~ cumpără recolta, din naintc cu preţurI reduse.
(Bul. of No. 67, Circ. No. 6G68)
23 Septembre. - Destituirea unui egumen care a înebu-
nit 1:\îo. B4). Egumenii nu pot să aleagă pe hotarnicii lor ci
trcbue să-i ceară, nu ele la tribunal, ci dr: la ministru. (lJul. of.
?\o. 68, Circ. :\'o. 62f)5).
25 Sepiembre.-AlegcrI eomplementare hotărîrite penlru
zioa de 5 Octombrc. (Bul. of. N-ul. 69, Decret Ko. 470).
29 Septembre. - Noă organisaţie datrL lucrărilor în Ocne.
(Bul. of. No. 70, Raport No. 5799; T. If, p. 310-316).
9 Octombre.-Vodă desvălue contelui Salvandy, ministru al
instrucţiunii publice din Franţa, proictul Sătt ele a organiza.
stabilimentele ele instrucţiune publică clin 'ţ'ara-Romînească.
(T. I, p. 338).
18 Octomb1·e. - '.\făsurr folositoare publicului în ceea cc
priveşte taxele pl'ocesurilor (No. 436, Bul. of. No. 73). Acel
care face hotărnicirea moşii lui, plăteşte taxa şi toate pricinile
HRONOLOGIA 593
ivite din această hotărnicire se vor judeca împreună. Ingine-

rul hotarnic e ţ.inut să înfăţişeze iscălitura vecinilor arătînd
că n'au nicr o pretenţiune. Cel care va adresa o reclamaţiune
trelme îndată să pornească proces şi să plătească taxa.

Preşedintele, trebue ca, în afară de această iscălitură, să
dea inginerului hotarnic autorizaţie de a convoca pe vecini
ca să declare că n'au nicl o pretenţiune. Prima convocare
c fixată la doă luni; c urmată ele o alta la o lună, şi, după
aceasta, tribunalul dă hotărîrea sa, ori-ce drept ele apel sau
de opoziţie fiind rezervat.
20 Odombre. - Vodă aprobă raportul vornicului I. Ote-
teleşanu, prezedintele Sfatului orăşănesc din BucureştT,
asupra activităţei Sfatului în decursul celor doi anI din urmă
(Bul. of. No. 72).
14/26 Noembre. -Exc. Sa D-l de Salvandy făgădueşte Prin-
ţului tot concursul său (T. I, p 1339).
20 Noembre. - Sunt opriţl egumenii de a aeenda moşii
înainte ele termen şi de a lua mai mult ele un an din arendă
(Bul. of. No. 78).
26 Noembre. - Vodă aprobă socotelile comisiunii de aju-
tor la incendiaţi (No. 548, Bul. of. No. 80).
(No. 4661) Taxe de plătit pentru a trece pe podul peste Olt.
1-u Decembre. ~ (No. 3575) Circulara Exc. Sale Băleanu.
Cei cari lac apel, se înfăţişează şi apoi se fac nevăzuţ.I din
sala fieclinţelor, vor fi judecaţi în lipsă (Bul. of. No. 81).
8 Decembre. - Vodă porunceşte să se dea 30,000 lei bi-
sericii Înălţării (No. 47, Bul. of. No. 82).
5 lanuarie.-Circulara lui Băleanu tălmăcind că, clupă lege,

proprietarii au un an pentru a reclama în contra călcărilor
de care ar putea să sufere (Bul. of No. 3, Circ. No. 101).
11 Ianuarie. - Redeschiderea Adunărei e amînată, fiind
Il 3S
HRONOLOGIA
dt deputaţii judeţelor n'au putut sri sosească toţi (Eul. of.

No. 4, Decret No. 1).
15 Ianuarie. - Vodă llecretează
redeschiderea Adunărei
pentru c~iua de 18 (Bul. of. No. 5, Decretele No. 16 şi 17) .
.16 Ianuarie. - Bălcanu îndatoreştc pc judecător'i, în sen-
tinţele lor de hot[trnicire, să slipuleze sumele pentru daune-
interese (Bul. of. No. fi, Circ. No. 7li).

18 Ianuarie -- Deschiderea Aclun[trii.
4 Februurie. - Răspunsul Ohşteştei Adunări către l\I.
Sa (T. II, p. ::347 -:349).
7/19 Bebruarie.- Prinţul mulţumeşte Ex. Sale ministrul
inslmcţiunei publice, D. Conte de Salvancly, ci'i a bine-voit
s[t p[tslreze dreplurile eîştigate în Cniversitatca Franţei mem-
brilor Univcrsifaţii care ar fi autorizaţi să priimească funcţiuni
în învăţămîntul public clin 'fara Romîneaseă (T. I, p. :H31.
13 Februarie.-Banov e numit directorul ~coalei Junkerilor
(Bul. of. No. ~l, Decret No. 11).
28 Februarie.- Legea asupra pasporturilor (Eul of. No.
lfi, Decret No. 171).
3 Martie. - Fixarea cursului monedelor (Bul. of. No. 11
Dc•cret No. 181).
6/18 Martie. - După llechid-I'a-;:a, evenimentele care s'au
întîmplat în Europa cată să deştepte cea mai mare bi'1g-are ele
seamă din partea guvernelor ('l'. I, p. :3Hl).
17 Martie. - Legea asupra administraţi unei spitalelor (Eul.
o{ No. 23, Decret No. ~24; T. II, p. 319-333).
18 Martie.- Mănăstirile Dinfr'·un lemn şi Surpatele (fun-
daţia Brîncovcnilor) împreunate cu mănăstirea !forez (Bul.
of. No 143, Circ. No. fi5\J).
21 llfartie. - Contele Kissclcll~ ff1cînd aluziune la mişcarea
<lin 1848,nădăjdueştc că: acest troian ce trece peste Europa,
uu va atinge nici va turbura Principatele, a căror pace şi
prosperitate sunl CTflCi de bine asigurate de pacea gen~rală
(T. I, p. 316).
IInONOLOGIA 595
23 Martie.-Închiderea Adunării (Bul. of No. 15, decretul

No. 501).
31 Martie. - Decret despre contractele clintrc ţărani şi
proprietarr: în cazurile îndoelnice, ocîrmuitorul dă deslegare
(Bul. of. No. 16, decretul No. 1452).
19 Aprilie. - Maiorul Bibescu e numit comandantul că
lărimii (Bul. of. No. :d, Decretul No. 23).
22 Aprilie.-Generalul Kisseleff priveşte cu temere la tur-
burările ce pot isbucni în Ţara Romîneasc[t (T. 1,· p. 320).
23 Aprilie.- 1\1. S., pe cererea Beizadelei Dumitru Ghica,
de a dobîndi un rang· civil, îl înalţ[t la rangul de Pilar (B-ul
of. No. 21, Decretul No. H-1:1). Maiorul Ion Florescu c numit
colonel (Decretul No. 40). Prinţul Grigore Bibescu numit
căpitan(Decret No. 2!:l). Ordinul Nişamului dat colonelului
Voincscu (Bul. of. No. 27, decretul No. 50).
3 Mai.- Dispoziţiuni pentru aşternerea uliţelor cu piatră
(Eul. of. :\'o. 24, circulara :\'o. rn02J.
9/21 Mai. - Ex. Sa Rcşid-Paşa r[1spunde unei scrisorl ce
i-a trimis Yodft Bibcscu cu p1·ilejul înlocuirii lut în postul
de :\lare-Vizir (T. I. p. H23).
18 30 Mai.- Rifat-Paşa face c·11noscut Domnului că Tclat-
1
Efendi, membru al Consiliului suprem al drephlţii, vine în

Principate însărcinat cu o misiune CJ'. I, p. 324).
29 Mai. - Holera e cauză eă se'nchid tribunalele (Eul.
of. Ko. 28).
9 Iunie. - Jnccrcare ele omor în eol1Jr~ lui _ Uihcscu -(1'.
·----·· ----·----- -
II,~-a1.
11 Junie. - Răsvrătirea (T. II, partea 2-a).
12 Iunie.- D. C. de Kotzebuc, consul general al Rusiei,
într'o comunicare ce ese oareşl cum din formele obicinuite,
protestează, în numele guvernului său, în contra preschim-
bărilor ele curînd aduse, şi vesteşte pc Domnul Tării Romîneştl
cr,, fiind date împrejurările de faţ[1, Consulul general al Împăra
tului tu tu lor Rusiilor cată să-şl înceteze funcţiunile (T. I, p. 321i).
596 HRONOLOGIA
13 Iunie.-Domnul numeşte un guvern provizoriu; abdică

(Eul. of. No. 31) şi trece în Transilvania. Guvern nou nelegal.
DUPĂ DOMNIE
29 Iunie. - Generalul Kisseleff povăţueşte pe Vodă să

nu se dea 'napoi în faţa agitatorilor, ci să se opintească cit
îi va sta în putinţă. (T. I, p. 325). - (Această scrisoare a
sosit după abdicarea [!i plecarea lui Vodă).
8 Iulie. - D. D. Kotzebue scrie lui Vodă-Bihescu că Îm-
păratul c supărat de nerecunoştinţa şi de lipsa de respect a
Romînilor ce n'au vrut nici cum să asculte de sfaturile Gu-
vernului împărătesc. Face cunoscut M. S. că trupele ruseşti,
ce au intrat în Moldova ca să restabilească ordinea, aii să
lase locul trupelor turceşti. M. S. lasă Porţii otomane grija
de a readuce ordinea în 'fara-Romînească (T. I, p. 327).
12 Julie. - Heliade desfiinţează taxa plătită de şcolari la
Academie (Eul. of. No. 35).
25 Septembre. -- Turcia proscrie două-zecI şi două de per-
soane (Eul. Of. No. 42).
10 [!i 13 Septembre. - Proclamaţiunile lui Fuad-Paşa
(Bul. of. No. 43).
13 Septembre. - Proclamaţiunile lui Omer-Paşa şi ale Cai-
macamului Constantin Cantacuzino (Bul. of. No. 43).
19 Octobre. - O publicaţiune dovedeşte că Raif-Efendi,
care a 'nsoţit la Constantinopol deputaţiunea Guvernului
provizoriu, i-a luat împrumut o mie de galbenl (Bul. of. No. 57).
13 Noembrie. - Cu tot articolul 438 <lin regulament, Ioan-
Emanuel Florescu e priimit clin nou în armată, pe recoman-
darea generalului Lidcrs (Bul. of. No. 61).
17 Decembre. - Contele de Nesselrocle, într'o scrisoare
către Prinţul Bibescu, dă a inţelcge că Rusii i place mai bine
ca M. S. să nu reia scaunul (Învederat că Domnul s'a arătat
prea liberal) IT. I, p. 328).
APENDICIU
APENDICIU
Supliment la Vestitornl Romînesc, No. 1 din 26 Decembre 1842

(1-u Ianuarie 1848).
PO<:SIE FĂCUTĂ CU OCAZIUNEA ALEGERE! DOMNULUI JllBESCU

DE C. C. ARISTIA
Lumina din Aurora zimbeşte revărsată,

Şi soarele în slavă cu stelele 'nălţat,
Ca şi cînd înzeita iubire, 'nfăţişată,
Cereştilor podoabe mişcarea 'ntîi a dat!
Din pîcla suferinţeiRominul se deşteaptă;

Nădejdea, nerăbdarea la cer l'a pironit;
Din nalta hotărîre el soarta sa a~teaptr1,
Sr1-i zic[i: «Eştr ferice sau ast[1zi ai perit!»
'.\Iitropolia sfintă pe falnica movilă,

Un suflet din mai multe, unime dintr'un stol,
O maică cuvioasă, o dragoste, o milă,
Un Prinţ acuma alege creştinul capitol,
l:le chiamă floarea ţărei, obştească Adunare,

L'altarul pravoslavnic, lăcaşul lui Hristos,
Să jure cu oredinţă grozav jurămint mare,
Să-şi vază viitorul mai lin, mai seninos!
Din bolte maiestoase '), zidiri înfricoşate,

'fării
religioase şi turni mai nalţi, vîrfoşl, ')
Duioas'aramă sună, văsduhul tot răsbate !
Duioasă e plăcerea! duio:;,i to\1 plingeroşl !
') ln alt[i ediţie: mult mitreţe.

') Mănăstirile erau cetăţui; dealurile Mitropolii sunt făcute de mină de
om; tot ast-fel dealul mănăstirii Ra,du-vodit.
600 APENDICIU
E ceasul de peire? E trîmbiţa de moarte

Sau glasul de viată detună 'ngrozitor?
Altarul se deschide!... Religia e foarte;
Părintele credinţei, ele oameni iubitor,
E 'mpresurat de îngeri'), de armie creştină,

De nobili, de patricii, de fraţi religioşi 1
Cărtirea ammuţeşte şi ori ce duh de vină.
Ferice de virtute! şi vai de păcătoşi!
E dreapta judecată la ceasul de pe urmă 1

Pe sfîntul Evangeli(1 toţl jur şi sunt legaţT.
Trupeşte, 1rnfleteşte subt un pastor, o turmă,
Romînii pravoslavnici'), ca mor\î reînviaţT,
Aleg un Domn, p'alesul d'al cerului Domn '), care

Pe clipă poate face şi vecii de perii;,
Şi'nalţă, proslăveşte, cu dragostea mai mare,
Pe cel mai drept, cucernic, uman, oreştin smerit!. .. ')
De l\luze cuvioase crescut chiar din pruncie,

De maica sa Pandoara creştinf1 legănat.
De sus trimis, el soarta Romînilor să fie.
Stăpin-Părintc, Prin\ul Homîn adevărat.').
Şi eată-l că s'alese de toţi prea învăţatul

De virstă foarte fraget, de minte mult virtos.
Acel Romin Cicerou Capitolin I Bărbatul
Şi cirma noastrf1 astăzi şi prinţ e virtuos!
Gheorghie Bibeeou ferice mult trăiască,

Cu zile ne'ncetate ca Oltul curgător!
Cîntaţî, Rornînl, şi ziceţi: «Cu. slavă să domnească
Ştiinţa 'ncoronală ") pe veacul viilor!"
'l ln allf1 ediţie: De fngerr se'mpresoară.

') ln altă ediţie: 'ntr'o mira,re.
') ln altă ediţie: a,celui stilpfn.
') In altă ediţie: ma,i i-rednic milos, a,J situ iubit.
') Această strofă, trecută de primul copist, n'a fost tradusă'n fran-
ţuzeşte.
") In altă ediţie: 'ncununa,tă,. (Note de B. F.)
APENDICIU 601
FOCUL DIN BUCUREŞTI
Fiind că la p. 277 am dat partea cea mai bună a poezii lui Anton
Pann, cea privitoare la Vodă Bibescu, ne ferim de a 'rn;;ira aci restul
bucăţii.
POEZIE ASUPRA ALEGERE! DOMNULUI GHEORGHE D. BIBESCU 1)
Doi Joi se întărită şi fulgerul jos plumbă

E fulger ce răstoarnă l:lriarii centimanI?
Sau Olimpul tle ură, de invidie răsbumbă
Cînd focul ese fără să 'nsufle pe umanI ?
E meritat ăst fulger, alege con~tiinţa

Şi, rece dor de patimi, sobranul viitor
Va judeca, va spune ';'i el va da sentinţa

El, judele de Capie şi drept răsbunător.
Luci 'ndoitul fulger, ca fulgerul ce luce

l\lînat de mina soarlei, pe r[1I şi peste bunl,
Şi stînca, ţărei ca,de, din ca,pul ce a,duce
lngreuiat ele gînduri, de lupte cc rf1pun.
E viu, lrăe~te Domnul, ,:;i tronul văduveşte

Dar cum s'a pus pe dînsul, asemenl s'a dat jos;
E văduv tronul ţărei :;,'alt proc ce re'ncălze:;,te
Şi peţitorl aleargă pe dealul cuvios.
Sunt regii ei şi'şl cată, augusta lor comoară;

Nu, nu, sunt amanţi Lineri ce vor a deveni,
Consorţi d'o suverană ce 'n veci nu are moarte
Consorţi a fiei Romei, ce 'n Dacia veni.
O nuntă, mare, mare, acuma se prepară

De patru-zecl de z.ile 'şI-alege colăcer!
Pe datina ce,'l veche, bi1rba,t activa ţară
Şi 'n strună, oţelea,ză, pe roşii cursierT.
l) Neputînd garanta acurateţa transcrierii celor doă poezil ale lui

E/ia,d, şi a poeziei lui Aristia ce 'ncepe prin: Mi1rire ţie, Doa,mne, -
!lu le am tradus in franţuzeşte - Părţile de care ne'ndoim le punem
m cursive. (B. F.)
602 APENDICIU
Toţi cavalerii ţărei în cete se adună

Şi-aleg la luptă dreaptă pe demnii campioni
,Judeţele-şi dau solii ce-aleg în voe bună
Comertul, meseria, trimite grei patronl.
Şi toţi în cu carte latinească

capitală
Să crează şi să ştievin tarr nerăbdătorI,
Şi fac putere mare. putere străbunească,
Pe făt-frumos s'aleagă din mii de peţitori.
Sunt noă-zecI şI-o sută trimişii în solie;

Din ei unii se lasă şi alţii se codesc;
Jar unul cel mai matur trepasă la tărie
Pe aripe de angelT ce-l cîntă şi-l măresc.
Acesta e ban mare, în cap cu nestimată

De credincios, şi ager al ţărei bun vasal;
El rugător de bine, cu inimă curată
Se duce drept in cerurI !'al soartei tribunal.
Să spue păsul ţărei cerescului pftrinte

Să-l roage să insufle pe-orI-ce alegător,
Şi cald să lumineze şi inimă şi minte
Spre binele cel mare, al \ărei viitor
S'apropie momentul şi peţitorii sboarr1;

Speranţa le dă aripi: invită şi promit;
Se duc şi vin şi gînduri i'nalţă şi-I doboară,
Sau grei ca nişte ginerI, odoare le trimit.
Ajunul nunţii
vine !ji este ce-e mfine :
Ajună 'n neastîmpăr amantul înfocat.
Ce dragoste curată şi ce trădărI poimîine !

Ce privegher! la lupte şi palpit necurmat!
Se zorI de zio şi soarele răsare

varsă
Şi 'ncepe a bate vîntul olteanul apusin .....
Ce-aduce el cu sine? vre-u vijelie mare?,
Sau e ca tot-d'a-una prognostic de senin?
APENDICIU 603
E deşteptattot omul '.li lumea e 'n pictoare,

Şi sue, sue, dealul cel sfint, miraculos;
E greu în sus, volnice, acuma e sudoare
Dar şi mai greu resoartea cînd dă la vale 'n jos.
«S'aude sunet mare, e glasul de aramă;

Din turnul catedralei semnalul este dat!
Ca angelul ce 'nviază, pe trapasaţi rechiamă
ş·a templurilor turnurI răspund neîncetat.
P'a vîntului iuţt aripi, un mare uet sboară,

L'altarcle deschise stă 'ngenunchiat cel drept ;
Credinţa lui ferbinte din el inima, coboară,
Si lacrămi varsă ochiul ~w•pin ese din piept.
Mitropolia sfintă e 'nchisă şi inchuiată,

Si 'n hor toţi solii ţării sunt jos îngenuchiaţl,
Cu inima înfrîntă, cu fruntea înclinată
Ce a,/bă, d' a, lor pa,timl în cuget bapteza\T.
Ponteficele mare, de suflete părinte,

ln mîn[t pne cartea ce 'n duh s'a arritat
Disciplului cel tîniir, profetului ferbinte,
De şapte-ori tfrftă, de mielul înjunghiat,
De heruvimi veghiată, de serafimi mrirită,
ln mare custodie, ce'n lume a adus

Speranţa la durere, lumina întreită
Si vera libertate ce viază 'n cerurI sus.
Cea carte e de faţă : pe <linsa con11tiinţa

Tremind întinde mina şi pune jurămînt,
Suflat, încins cărbune ce arde şi stropinţă
Si negritură pată respinge către vînt.
Aşa e conştiinţa ce fuge de suspine,

Si toată în principe şi'n Domnul a cătat,
E splendidă lumina cind vintul tare geme
S'al patimilor vifor s'o stingri s'a sculat.
604 APENDICIU
Se face jurămîntul : nemuritorul scrie

Si angel de lumină şi pîră lucifer ;
E scris şi'n cartea morţii şi în delta, vie:
E Yiaţa la popoare saii fulger mortifer,
Angelica lumină pe faţa pastorală
Resfrîntă, restrăluce păstorul insuflat,

Cu ochiul p'a sa turmă din uşa-imperială
S'aţintă 'n cer cu tă,rie, şi zice c'a(1 jurat.
.Jurat! intonăangeli, jurat! demoni răstună,

Jurat! resbumbă-arama 'n aer revibrat;
ltesaltă .iea, bucur, oraşele resună
'N-Ţa,ră, închina,re a,scu/tă, : au jurat!
Solia ţării 'ntreagă e 'nchisă 'n-adunan\ă,

Si campioni spre lnptit aşteaptă a se numi;
Eraldul provedinţei răsună 'n sfinta stincă
Ce Romînilol' a,bisul se ca,sc-a, ne'nghiţi.
D'a dreapta-i viaţa, progresul cu dreplatea,

D'a stinga este moartea, ca orbu in tăcere;
Un pas nedrept restoarnă, înheară libertatea,
Ca culmea d'unde scapă credinţa în eres.
Sunat-au pentru ţară momentele supreme!

Azi este cugetarea şi miine e tirziu !
E zioa aşteptării; e zioa d'a ne teme!
Romînul ce azi Ja,ngă, e mort mine sau viu•.
Se face semn şi 'ndată s'ardică bariera,

Şi intră în arenă cinel cawlerI armaţI:
Mănuşile s'aruncă, s'apasă viziera,
Resudă peţitorii :;;i schintee 'nfocaţi.
Săgeţi adînc înfipte şi lănci pătrunzătoare

Sunt sorţii
ce s'aruncri 'n-ai vasului destin;
Globuţele furtunii din mina numitoa,re
Sunt plumburI repezite ca trăsnet din senin.
APENDJCIU 606
Pălit se vede unul şi altul resnegreşte
La a coloarei cobe ce alteia a rîs;

Răschintee speranţa la sfera ce albeşte
Ce altuia fatală isbîndă i-a prescris.
Din cinel luptaşi, doi emulr la nume la putere

Rămîn în cruntă luptă, cunun'a disputa;
Deviza e cavalul cu agera vedere
Ce poartă libertatea pe vîlYa coam'a sa.
E falnic şi vechiu unul, mintos cu sînge rece ;

Al doilea se vede şi 'ntîmpină a lin,
Surîde, închide ochi, furtuua coL:het trece
Si lasă bătrîneţii victoria de • • . plins.
El altă ceat'acuma; o sfige la luptare;

La cinci este teribil, albitul veteran:
Doboară trei d'odată: cu doi e sudă mare
lnvinge din ei unul, rămîne un oştean.
Al noulca e june, bftrbat plin de Yirtute,

Ca prinţ pare 'n arenă, feroce şi focos;
Se luptft viteaz vechiul, puterile SL:ăzute
Yinos le încordează şi cade glorios.
Bărbatul în virtute repoartă biruinţa;

Spre cruntă 'mpumnătură şi arme şi puterl
Prepară 'ndemînatec; se -vede în el ştiinţa
Si 'ntîmpină cinci emulr iluştri cavalerr.
Doi poartă nume mare, origină de fală;

Al treilea e mare în sentiment, virtuţr;
Fior pe sfidetorul petrec! ş'apoi o fală
1-aţîţă bărbăţia a anilor trecuţi.
Se luptă faţă 'n faţ,i: d'odată doi doboară;

Cu dol în luptă noă s'avintă înfocat ;
Ameninţat se 'nlige, se trage, se strecoară,
lnvinge, se repede !'al cincilea rotat.
606 APENDICIU
E temerar acesta i;,i inima e mare:

Sudorl cînd recl cînd calde pe ambii i strebat :
Se 'mpumnă, se îmbra\ă, se string se 'mping 11,ai tare;
Si vingător rf11nîne tot junele bărbat.
Să te Yedem acuma cu i;,ase ce mi'i face,

Viteazule, din dori luplă,ri învingritor ·~
Cu cinel te văz prea, frunte/ cu inima în pace,
Căcl şi a treia oară ai fost triumfător.
Dar cine-i acel june cu d'aquilr1 cătare,

Cu ochiul audace, aţinlftlor la tron?
Te sfidă de departe slentoarea-i ehemare;
Cu 'ncrederea dominr1 eroicul sr1u lron.
S'aralrt în arenr1, şi te retragi îndatr1,

lţ! plaee a te 'm·inge, cu el nu te măsori;
Cununa i-o dai si11gur, drept singură ră5pla1r1
La lunga ta veghere, la multele'\! sudor!.
E proclamat eroul. fericele consoarte

Si prinţ al Homînici: aplaude, urări,
S'aud în miezul nopţii că mirele c foarte,
Si pasă la putere la-a pairiei chernăr!.
O musă cetfl(eanr1 1 ia spune-mi al lui nume

Ce anun\ă cultnrr1 în traiul romînesc 1
E un cetăţean, nu cautr1 de cit numai renume
Ce pe prinţ)', a,Je lor fa,pte i cintă, şi-i numesc.
ION 1-1. HĂDULESCU.
Cu OCAZIUNEA ÎNTRONĂRU MARELUI DOMN AL ROMÎNILOR

GH. D. BrnEscu, I 843.
Mărire ţie Doamne, Homîna slavă creşte

Şi multă veselie 'n ochl de multe mii;
Renaşte fala ţării, pe tronul ei luceşte:
Cintaţl, părinţI şi mume, bălrînl, bi',rbaţl, copii!
APENDICiU 6'.)7
E Prea-puternicia pe lumea toată 'ntinsă

Şi aslăzT mai cu seamă cu milă peste noi,
E Sfinta provedinţă cu dragoste aprinsri
Ce naşte, cre~te vecii şi-i trece i dă 'napoi.
Lumina cu lumină se vede 'ncununată:

Frumos, e Doamne! Pri11ţul cînd este luminat!
Frumos Te prinde sceptrul şi mania lung[1, Ială,
Frumoas[t \i'e Minerva şi fruntea de bărbat.
Un cap uns de 'mp[1ratul ceresc, o parr1 lin[1,

O stea văz Îlwestită cu raze de rubin,
Zavistia 1 ) scrîşneşte ele sine se 'nvenină
Şi meritul surîde mai dulce, mal senin
Tu Feb-Apollon ager, Dafnee, ,wgint-arcate?

Ghorghie Bibescu, Tu e~ti acel cap uns 1
Urărilor curate de obşte suspinate
Deschis se vede cerul: prin t-ine ne-au răspuns.
Slăpină legiuită, i;ltiinţă domnitoare
Tu vei călca ·11 picloare·p Ernbul orbilor;

Şi ochiul lftu de .Toe, n1ltm' a c[tlare,
Prin soarele dreptăţei va fi resăgetor.
Din arcul tău, stăpine, la ţintă repezită

Amarnica săgeată abuzul va trăsni,
8[L!ta-vor Pani, Silmne, miei, oi, cu mul\umire
Că Tu, păstorul necinic, toţl lupii wi goni!
De Tine se v0r teme şi vcspe mîncătoare,

Şi furi, viclenii trintori, la mlere a pîndi;
Şi Tu vei fi regina, Tu matca, doamna-mare,

Şi pacînica albin[1 cu minte vei roi.
l\fodel de guvernare va fi a Ta domnie;

Tu, Prinţ vei fi p11rinte, noi fii, supuşii Tăi,
Noi holdele mănoase, Tu sunet de rodire,
Noi barca şi Tu cîrma, la drepte sfinte căi.
•J In altă ediţie: invivia, :
608 APEND:c1u
Tu ştii ce e mărirea, l\Iărire 'nchină Ţie

Romînul astă-zI Yesel, ca omul fericit,
Şi cîntă o cîntare: Trăiască prinţul, fie
Ca soarele în drumu-i, de slavă neoprit!
C. C. ARISTIA.
LA SERllA.REA ANIV.ERSĂREI PRE,\ lNĂLŢ. DOMN GHEORGHIE D. BIBESCU
lN 23 APRILIE 1843, D;;: C. C, ARISTIA
Zărişi din nou lumina, pămînt cercat de soartă!

De cite-ori duşmanii ţi'au şi săpat mormînt;
ln cite rîndurI cruzii venindu-ţI pin' la poartă,
Stau gata, ca şi'un fulger, să te arunce 'n vînt;
Dar, totuşi o fiinţă cui totul se închină.,

Ce 'nalţă ş'umileşte, ştiu a te păstra!
Trccuşl prin roata soartei, din umbră la lumină,
Şi ia1·ăşI clin lumină, la umbră 'n viaţa ta!
De-ar spune Oltul cui-va, de cite-ori în sîngc

Vărsat prin ginte crude, el unda şi'a roşit!
Sau codrii cite mame, ce şt!u numai a plînge,
Cum le-au scutit de chinurl, ce ţara-a suferit I
De-ar şti vorbi Carpaţii, llind tot mărturie,

Sau de-ar privi Rominii la secuii ce-au trecut
.!\r şti mări ţărîna, ca p'o icoană vile,
A Hadului, a Mircii, pe tron ce au stătut!
Veniră timpurI grele, certări pentru păcattl;

Păgîniice 'mpilară pămint prea fericit!
ln jug gemeau Romînii, fiinţe desarmate,
Cind un Mihai eroul de el i-a mintuit.
Dar, viţiul i:,i virtutea produc schimbărI în lume;

De-apune un luceafăr, pe cerul cel senin,
O umbră i prinde locul ; de cad bărbaţI cu nume,
Eroi în graiu şi 'n fapte, trec secul! pină vin!
Ai>ENDtdu
Zărişl din nou lumina, pămînt cercat de soartă;
Pe tronu-ţI ce Pronia, zic, vru a ţi-l păstra,

Azî alt Mihai domneşte, în mîinl şi spadă poartă,
Şi spirit pentru cîrmă, născut d'a împera.
Ştiea Mihai să frîngă duşmanul cit de tare,

Ştiea să-şI mute piatra departe de Carpaţl,
Va şli Bibescu-aduce şi leul la 'nfrînare;
Va şti păstra dreptate şi celor apăsaţl.
Gheorghie-Ie patronul: cu suliţa călare

Omoară pe balaur, înfrînge pe păgîn:
Gheorghie, clientu-i, pe cap t.:unună are,
Din mîinele Minervei, de florl din al ei sin.
Sugrumă neştiinţa, goneşte neagra ceaţă,

Deşteaptă strănepoţii lui Romulus din somn;
fn dreapta ţiind sceptrul, dă dreptului viaţa,
Şi pravila în stînga, fiind Iurist şi Domn I
Aslreea ce fugise, de crime alungată,

La tronul Rominiei acum văd c'a grăbit;
Prin €a Saturn în pace domnise 'n La\iu o-dată,
Domni-va :;;i Bibe:;cu de ea nedespărţit.
La El, RomînI cu toţii, la El aveţi speranţă!

Rugaţi-vă Proniei, să-l ţie ocrotit!
Din cer i-a fost chemarea, ales de Provedinţă,
Strigaţi, trăiască Domnul Bibescu fericit.
O LACRIMĂ DE PRINŢ PE MORMÎNTUL LUI MIHAI
POEZIE FĂCUTĂ CU PRILEJUL MERGERII M. s. LA MĂNĂSTIREA DEALULUI, UNDE

SE AFLA CAPUL LUI MIHAI VITEAZUL.
Deşteaptă-te, Romi ne I te 'nchină ! te smereşte I

Virtutea pe mormîntul virtuţil-a 'ngenunchiat,
Prin !acrime tributul acuma ea plăteşte
Atîtor generaţii ce 'n timp s'au strecurat I
11 39
610 APf'.NOICll.l
Virtos e prinţul, care din tronu-i se pogoară

Şi'n lacrimi salutează pe prinţul mormîntat !
Virtutea cu virtutea acuma se măsoară
Virlos e prinţul nostru, că azi a lăcrămat!
Aşa! Romînul astăzi resfrîuge 'n el pe tată

A ţării care naşte copii îmbărbătaţi!
ln lacrima lui vede nădejdea-i înviată:
Homînii azI în simţuri se simt reînviaţi!
Virtos e prinţul care din tronu-i se pogoară!

Si merge de salută pe prinţu 'nmormîntat!
Virtutea cu mărimea atuncea se măsoară!
E mare prinţul nostru că azi a lăcrămat!
Şopte 7 te el în taină pe piatra morminLală,

A prinţului, subt care Romînul triumfă!
Cu umbra el vorbeşte, ii dă o socoteală,
De tot ce are 'n pieptu-i, de tot ce va lucra!
ln preajma lui se 'nşiră în umbre col0roase

Vitejii care ţara cu braţ au apărat,
Mihai Viteaz e capul, şi steagurl triumfale
Au flutmi cu mărire pe capul înstelat!
O lacrimă atuncea din ochi-i se strecoară,

Salută el pe şeful şi bravii i se 'nchin,
ln sufletu-i pătrunde, 'n cuget se pogoară,
Mihaiu întinde mina şi umbrele s'alin !
ln parte..... sunt ei singurl, în faţa lor e ţara,

E ţara! şi Romînul! e omul! şi pămîntul!
Pămîntul este omul, şi omul este ţara!
E vatra părinteacsă ! cenuşa! şi mormîntul I
Din aste doă margini, unime vor a face;

Mihaiu pe prinţ salută şi prinţul pe Mihai ii.!
'rrăeşte azi Homînul... dar oare? are pace?
Trăeşte tu, Homîne, căci pace o să ai I !....
APENoli::IU
Virtos e prinţul care din tronu-i se pogoară,

Şi merge de vizită pe prin\u 'nmormîntat'.
Subt cîrma lui himera se stinge, se doboară!

Virtos e prin\ul nostru, căc'i azi a lăcrămat!
Ai deşteptat, Părinte I şi prinţetot d'odată !

Ai deşteptat gînclirea ce'n noi adormita!
Răsfrîngem noi în tine p'adevăratul tată!
Prin tine azl'. Romînul se 'nvaţă a cugeta!
lnvaţă el să tacă, înva(ă să lucreze,

Priveşte 'n cugetarea-ţi un mare viitor
Aşteaptă el ca dreapta-ţi şi mîna-p să deslege
Al coardei nocl cel mare ..... şi este răbdător!
O lacrimă, şi iată, o inimă de tată .....

Un tată, şi Rc:,mînul, e om adevărat!
Un prinţ cerut-a ţara şi prinţul iată-l gata:
Un tată ,-rea Romînul şi iată, l-a aflat!
Unime vede '11 tine de prin\ ţsi de părinte;

ln lacrima-ţi cunoa~te un dor înllăcă1·at,
O inimă romînă, un suflet ce nu minte' I. ..
Romînul azl'. răsuflă cu viaţă reînviat!
Virtos e prinţul care clin tronu-i se pogoară,

Si merge de salută pe prinţu 'nmormîntat 1
Virtutea cu mărimea atuncea se măsoară,
E mare prinţul nostru, căci a;,.I a lăcrămat.
ION J-IELIADE RĂDOLESCU.
(H2 APENDICh:J
CUVINTUL
PREA SFINŢIEI SALE PĂRINTELUI MITROPOLIT CĂTRE CINSTITA onşTFASCĂ
ADUNARE EXTRAORDINARll LA 20 DECEMBRIE 18+2
DOMNILOR,
Astăzi suntem chiemaţl a hotriri asupra soartei patriei noastre; hotă

rîrea ce vom da, va fi pentru dînsa hotărîre de viaţă sau de moarte.
Dumnezeu, ca să ne încerce, a iertat a ni se întoarce dreptul cel mai
înalt care poate avea omul în societate, de a alege pe bărbatul acela
căruia este a se încredinţa oblăduirea, şi cu dînsa fericirea şi viitorimea
fieşte-căruia.
Strămoşii noştrii au avut acest drept :;;i s'au perdut din pricina patimii
lor şi a în parte interesurr care în sfîrşit, amăgise inimile lor; fie-ne
nenorocita pildă ce ei ne-au lăsat, drept învăţătură' Să ne ferim, Dom-
nilor, de a cădea într'acele amăgiri, care au fost pentru dînşii precum
i:,i pentru noi, urmaşii lor, isvor de atîtea pătimiri.
Nicl odată n'au fost împrejurărI mai grele de cit acelea în care ne
aflăm astăzI. Patria noastră se află pe marginea unei prăpăstii şi întinde
mîinile sale către noi care suntem fii săi cei mai aleşr. Puţine minute
ne-au mai rămas ca sri-i putem veni spre ajutor; mîine va fi prea tîr-
ziu, şi nu ne va rămînea nici măcar singura mingîere a celor ce pă
timesc, de a putea să ne plîngem, căcl noi vom fi pricina răului, :;ii
plîngerile noastre se vor priimi fără milă şi de către Dumnezeu şi de
critre oameni.
Ascultaţr dar, Domnilor, rugriciunea ob:;;tei noastre maicI; desbrăca
ţi-vă de orî-ce patimri şi interes în parte, şi alegeţl bărbat drept, cu
ştiinţri, cµ bărbăţie, cu frica lui Dumnezeu şi iubirea de patrie, care
să poată deprirta de dînsa primejdiile ce o ameninţă, şi a ne pregăti
tutul01· o viitorime mai fericită.
Cînd veţi merge a vă da votul, aduceţi-vă aminte, că afarri de acest
ocol, un norod întreg vă aşteaptă cu grijri şi nerăbdare ca să vri prii-
mL\ască cu dragoste sau cu ură, ca să chieme asupră-vă blagoslovenia
sau urgia cerească.
Aduce\i-vă aminte că, dincolo, peste hotarele pămîntului nostru, na-
ţiunile vecine au ochii aţintiţl asupră-ne; ca să lepede sau să îmbră
ţişeze şi mai mult cea de puţină laudă părere ce pînă acum au avut
pentru noi,
Iar mai vîrtos nu uitaţi, Domnilor, că marele Dumnezeu este d'asupra
APENDICIU 618
noastr:1, căam jurat în numele lui de a împlini cu cuget curat înalta în-
sărcinare ce ni s'a încredinţat, şi că milostivirea sau minia lui ne ai;;-
teaptă pe fieşte-care după a noastră faptă.
CUVÎNTAREA
ROSTITĂ ÎN BISERICA SFINTEI MITROPOLII LA 20 DECEMBRII':, ANIJL 1842, Dl!:
CĂTRE CUVIOSUL IEROTE!ll !ERODIOASCĂLUL
CINSTIŢILOR ŞI PREA IUBIŢILOR NOŞTnI DUHOVNICEŞTl FII I
Cunoaşteţt D-voastră că e mai mult de un veac i;li jumătate de cînd

o Adunare Obştească şi mare ca aceasta de astăzi nu s'a mai strîns
în Tara Romînească.
Adunare mare zic, căci este chiemată ca să săvirşească o lucrare prea
slăvită, să-şi aleagă adică însă-şt din sinul ei pe viitorul Domn oblăduitor
al \ărei. Şi care lucrare, de şi a fost precurmată într'un curs de ant aşa
îndelungat, din buna voinţă însă a amîndorora Curţilor Suverane şi pro-
tectoare, prin tractat preinoindu-se iarăşi acest drept, potrivit cu ve-
chea orînduială ce a avut ţara, suntem datori pe de o parte a le fi recu-
no~cătort prin neîncetate rugăciunl către a tot Puternicul Dumnezeu
pentru mul\imea facerilor de bine ce au revărsat asupră-ne, iar pe de
alla, prin în\eleapta noastră purtare şi adevf1ratf1 palrioticească alegere,
să ne silim a ne arrita vrednicî acestei mar! cinsti ce ne-au acordat, i;,i
ne-au încredinţat, şi mai vîrtos acum oind, pentru întîiaşt dată, ni s'a în-
fă\işat acest prilej. Căcl, precum toţi D-voastră cunoaşteţT, că, pe cit este
de slăvit pentru o naţiune a avea dreptul alegerei oblăduitorului său, tot
atîta este FŞi primejdios cînd nu va fi povăţuit, cirmuit, şi aţintat către a-
devăratul binele obştesc, ci din nenorocire va fi smicit către folosul per-
sonal şi parlicular.
l::lpre acest mare sfirşit, dar pe lemeiul lmpărătescului Firman, fiind
D-voastră alei;'î şi chlcmaţî din toată ţara, aict, în capitală, potrivit cu dis-
poziţiile cap. 1-iii. al Regulamentului organic, şi, după art. 31. al acestui
Regulament, adunîndu-vă astrtzl, aicî, îu biserica sfintei Milropolii, ca,
după ce mai intîiii. veţl sla de faţă şi veţi asculta săvîr.7 irea sfintei slujbe,
apoi fieşte-care din D-voastră să s[1vîr~iţi ~i legiuitul jurămînt într'acest
sfinl lăc:ti;l, înaintea sfintului Proasto!, cu mina pe sfînla Evanghelie, înda-
torîndu-vă, întru curăţenie de cuget, ca la darea voturilor ce veţt da pen-
tru alegerea Domnului, nu veţI fi mi.~caţl orI îndemnaţi din vre-o povă
ţuire de folos personal, sau din vre-o imlmlzire străin:1 1 ci nmnai din cu-
getarea binelui ob.~tesc.
APENDICIU
Mai 'nainte de sâvîrşirea acestei înfricoşate încredinţâri ce ave\i să fa.

ceţl, ne cunoaştem îndatoraţi a vă arăta pe scurt cr, este jurămîni,ul, ~i
care sunt însui;;irile lui.
Trebue dar să 7 tiţ1, c;'i jurămîntul este o faptă a Iegei, prin care cel ce
îl face, pune pe Dumnezeu martor despre adevărul lucrului ce încredin-
ţează, sau a cm'intului ce se făgădueşte, şi, prin urmare, se supune pe
siue sub păcat, de va minţi, sau nu va săvîrşi ceea ce se va făgădui ori sc
va lega; l~ste o faptă legiuită, care, după cum zice Domnul prin rostul
Ieremiei Proorocul (cap. 4, stih 2), trebue să se săvîrjiească <<În ad1wăr,
în judecată şi în dreptate,>; este, zic, o faptă a legei prin care cel ce jură
cu chipul de mai sus arrttat, arată că se teme de Dumnezeu şi de dreapta
judecată a sa, iar urmr1torul împotrivă, se socoteşte ca un săvîrşiLor de
jurămînt strîmb.
Şi de aceea fiind că de Ia Dumnezceasca lege este straşnic poprit «de
«a lua cine-va numele cel sfînt al lui Dumnezeu în deşert, căci nu va
«lăsa Domnul Dumnezeu nepedepsit pe cel ce va lua numele lui în de-
«şert (Eşire, cap. 20, stih 7), asemenea este straşnic poprit şi de a jura
,,cine-va strîmb pe Dumnezeescul nume, sau a necinsti numele cel sfînt
«al lui (Leviticon, cap. 19, stih 12).>>
Ca unii ce vă poftim şi vă dorim tot binele, şi vă urăm ca să fiţi pu-
rurea apâraţi de bîntuiala vrăjmaşului, duhovniceşte vă sfătuim, ca nu
cum-va vre-unii din D-voastră, nepătrunzînd, după cum se cade, puterea
şi înţelesul jurămîntului, adică a încredinţării şi făgăduelii ce va da îna-
intea lui Dumnezeu, sri socotească jurămînLul ca o rostire trecătoare, orl,
ferească Dumnezeu! numai ca o simplă formali Late, şi să îndrăznească,
împotriva cugetului şi a conştiinţei sale, să se apropie de uşele Altarului ca
să puc, îndoindu-se cum-va, mina pe sfînta Evanghelie, fiind-că unul ca
acela printr'o asemenea îndrăzneală, pe lîng[i lipsa de respect, evlavie şi

cucernicie ce va arăta către numele cd sfint al lui Dumnezeu, va avea
apururea o nestinsr1 mustrare a cugetului său, ca un vinon.t de doo pă
cate foarte mart :;,i de moarte, unul adică al 11ecredin\ei, 11i altul al jură
mîntului strîmb, şi nu va rămînea în srîrşit nepedepsit precum mai sus
s'a zis; d să vă apropiaţT spre săvîrşirea acestei încredinţărT, ce aveţT să
faceţi astrizT cu atita solemni laie, şi pentru un srir:;,it a:;;a de marc ';'i inte-
resant pentru \ara întreagă, cu toată sl1n(enia, cu toală curăţeni,•. duhu-
lui, a cugetului şi a inimei, făr[i vre-o aplecare alta către vre-o parte,
rără vre-o priYire la \Te-un scop ';'i sfir:;;it altul, de cit al adevăratului
bine al pairiei ';li al folosului obştesc.
APEND!CIU 616
ARTICOLUL 67 DIN REGULAMENT
Obielnuita Ob 7teasca Adunare va cerceta ~i va priimi iscoadele de

contracturi pentru tot felul de Otcupuri, ya îngriji a se păzi neclintit
stăpînirea lucrurilor obşteşti ; va stărui să se însemneze oamenii la
lucrarea pămîntului şi la meserii; va aşeza împreună cu Domnul ort•
ce va privi la însufleţirea şi înlesnirea negoţului Ţărei şi celui din
lăuntru şi celui din afară ; la potrivirea şi unimea trăsurilor (greută
ţilor) :;;i măsurilor în toată Ţara ; la întocmirea şi buna orîndulală a
~colilor, ,;pi talelor şi altor aşezr1ri ce sunt clădite pentru faceri de bine;
la ci~mele, la drumurl, la carantine, la avuturile bî:,;ericeştl. la ţinerea
unui trup de jandarmerie naţională, ş. c. I.
Cu un cuvînt, această Adunare va urma a fl ca ~i mai 'nainle şi
după Pravilile cele terneînicc ale părnintului, păzitor dreptăţilor şi pri-
cinuitor fericirii compatrioţilor sei.
THADUCTION LITTERALE DU PRINCIPAL ACTE DE FONDA-

TION DE L'HOPITAL SAINT-PANTELJ~IMON, EMIS EN 1767
PAR LE PRINCE ALEXANDRE GHICA l).
Nous, Jlfoxnndre Ghicn, Prince de V1tlnchie,
Le lres haut et tout-puissant Seigneur qui est glorifie en la sainte Tri-

nite, !'eternei, l'incornprchensible, le rnerveilleux dans Ses c.euvres, ter•
rible dans Sa puissance, source intarissable ele bien, profondeur inepui-
sable de charite, tresor ele richesses infinie,;, dont tout bien derive, Seig-
neur des Seigneurs, au nom cluquel Ies Rois regnent sur la terre, et qui
est la bonte, la sagesse ct la puissanc supr~mes, dans Sa misericorde in-
finie pour Io salul du genre humain, mit a notre disposition de numbrenx
moyens de faire le bicn pour le salut de notre âme, qu'il prornet a tous
ceux qui en desirent l'heritage. Grande fut Ia gloire de toute vertu aupres
du Pere celeste, et les auteurs de bonne ceuvre obtime11t de Lui la grtlce
eternelle. Mais la plus sublime, la plus efficace des vertus est la cha-
ritc, elont la source ele bien est puissante et intal'Îssable, ainsi que la
') Ce document fait partie des papier.;; du Prince Dibesco: nous l'avons
trouve traduit en langue fran~:aisc. (Nota autorului.-Pină cinel Eforia
va scoate actul la iveală, uu putem publica decît traducerea fi'wutr1
subt ochii lui Vodă Bibescu. N. tr.).
616 APENDICÎU
Sainte Ecriture, par Ies prophetes, les apotres et Ies saints Peres, nous le
demontre. C'eşt par la charite que nous pouvons nous rendres dignes de
la misericorde de Dieu, la charite qui nourrit les pauvres et soigne Ies
malades et les infirmes.
Conduits par la Providence sur cette Yoie de salut, plusieurs Princes
qui ont rcgne en Valachie, des temps Ies plus recules jusqu'â nos jours,
ont fait des ceuvres pieuses de diverses manieres; Ies uns edifiant des
monasteres eL des eglises pour la gloire et â la louange de Dieu, et Ies
dota,nt a,vec des revenus doma,nia,ux, en terres, vignes, eta,ngs, la,cs
et a,utres hiens meul,Jes et immeubles; d'autres animes du desir de
participer â l'ceuvre pieuse des fondateurs de pareils etablissements,
y ont a,joute des prfrileges et immunites et leur ont a,11gmente Ies re_
venus sur Jes hiens doma,nia,ux; d'autres encore ont orne Ies eglises
de vases sacres et de vetements sacerdotaux, ou bien ont donne plus
d'etendue aux edifices des monasteres, et Ies ont decores ainsi qu'on
Ies voit aujourd'hui.
De meme feu notre grand-pere, d'heureuse memoire, Prince Gregoire
Ghica II, qui, mu par son zele religieux, et par le sentiment d'humanite
pour Ies soins des malades pauvres, fit bâtir pour la glorie de Dieu, et
sous le patronage du grand martyr et tuteur des infirmes, Panteleimon,
une eglise et un hopital sis au delă du monastere Markoutza, sur la
riviere Kolentina, pres de la fondation dite Raba. Son Altesse fit en-
tourer cet etablissement d'une cl6ture en muraille, orna l'eglise de
belles peintures, et lui donna Ies vases sacres et Ies vNements sacer-
dotaux necessaires. Dans l'h<ipital Son Altesse fiL etablir douze lits de
malades pour hommes et femmes de toute clase, avec tout ce qui est
necessaire â leur entretien, ayant leur pharmacie dans l'interieur meme
de l'etablissement.
Comme Son Altesse a voulu que ces constructions ne servissent que
pour Ies maladies chroniques, elle en fit bâtir d'autres hors de l'en-
ceinte dudit monastere, qu'elle destina au traitement des maladic>s
aigucs, telles que la peste, le typhus. L'expel'ience que ce Prince avait
acquise par son âge et par la penetration de son esprit avait guide
sa piete dans la pratique de cette amvre charitable. II savait que la
viile de Bucarest, pour Ies peches des mortels, etait bien souvent
atteinte du fleau de la peste, soit pendant l'ete, lorsque, par Ies gran-
des chaleurs, la contagion, devenant plus intense, faisait perir beau-
coup de malheureux, soit pendanL l'hiver, lorsque, le froid aggravant
le mal, Ies souffrants memes qui eussent pu guerir, perissaient de
APENDICiU 617
misere. D'un autre cote, la situation de la viile dans un bas-fond oc-

casionnant des typhus tres graves, Ies malheureux, abandonnes de
tout le monde, mouraient prives de la sainte communion et meme de
sepulture, car, par crainte de la contagion, on evitait de Ies approcher.
Toutes Ies fois que le pays a ete, i:lepuis, atteint du fleau de la peste,
ou d'autres typhus contagieux, Ies malades or.t ete recueillis dans cet
h6pital separe, et ils y ont trouve l'abri et tous Ies soins necessaires.
Une eglise ayant ete egalement erigee par Son Altesse en cet endroit,
a la louange de Dieu, et sous le patronnagc de saint Bessarion, dont
la grâce est implorec par Ies fideles pour Ies preserver de ce fleau,
Ies souffrants trouvaient aupres des desservants de"cette eglise la con-
solation religieuse, et si quelqu'un venait a succomber, ii ne manquait
pas au moins de sepulture.
Ainsi, cc pieux Prince ayant edifie ces etablissements de charite pu-
blique, et Ies ayant dotes de 1.ous Ies moyens necessaires a leur en-
tretien, lorsque la divine Providence nous eut confie le regne de ce
pays, nous trouvâmes qu'il etait de notre devoir le plus sacre, autant
comme Prince quc comme succeseur du fondateur, de reconnaftre ces
11,ctes de piete et de Jeur accorder toute la validite requise. En
consequence nous con.irmons pa,r le presant testa,ment toutes Ies
dona,tions J'a,ites a,uxdits h6pita.ux, et en reglons le service ainsi qu'il
suit :
f'remieremenL- L'eglise Pa,nteleimon, ou se trouve etabli l"hopital
pour douze lits, sera desservie par deux cures, un diacre et deux chan-
tres, qui y devront lire tous Ies jours la mcsse pour la salut de notre
âme, de celles de nos ai:eux, ainsi que de tous ceux qui ont fait des
donations a l'hopital de Saint-Panteleimon sur leurs propres biens, et
de ceux qui voudront desormais en faire.
Le personnel suivant sera attache â l'hupital Panteleimon, savoir:
un medecin pour Ies soins des malades, un pharmacien pour la pre-
paration des medicamcnts, un herboriste pour cueillir dans Ies champs
leR plantes necessaires a la pharmacie, lequel herboriste, s'il venait a
mourir, sera remplace par un autre individu (qui aurait Ies memes
connaissances speciales), au choix de l'ispra,vnik et de !'econome.
Parmi Ies domestiques de l'hopital, deux femmes seront employees a
laver le linge des malades, balayer Ies salles, et entretenir le tout dans
la plus grande propr~le. Un boulanger ct un cuisinier prepareront la
nourriture pour Ies malades interncs ct cxternes, ainsi quc pour Ies
gc1H de SL'l'Vicc. His v;ilets seront cmployes pour le service clu dehors
618 APENDICIU
a tout ce que l'ispravnik Jeur ordonnera. Un sommelier soignera tout

ce que )'econome confiera a sa garde. Vingt autres gens serviront a
tour de role dans l'interieur de l'h6pilal. Nous indiquerons ci-apres Ies
traitements que chacun de ces gens de service pourra avoir sur Ies
revenus de l'Mpital Saint-Panteleimon.
De meme, nous ordonnons qu'a l'cglise Saint-Bessarion il y ait deux
cures qui devront lire la messe, dire des prieres pour Ies malades, Ies
confesser, Ies faire communier, et donner pres de l'eglise la sepulture
a ceux qui succomberaient. Vingt autres individus, hommes et femmes,
avec un chef, seront affectes au service des malades comme garcliens.
Ceux-ci seronL exempts de taute reclevance envers Ic gouvernement,
afin qu'ils saient entierement au service de l'h(lpital. Ils auront :\ leur
dispasitian une yoiture attelee de deux chevaux, dant ils se servirant
pour transporter Ies malades de la viile a l'hopital.
Desirant que ces hOpitaux soient largement panrvus des moyens
necessaires a leur entretien, naus voulons non seulement que Ies dis.
pasitians des donateurs soient maintenues immuables, tant pour ce
qui concerne la datation que le Prince Gregoil-e Ghica II a canstituee
a ces etablissements, que relativement aux donatians que Ies bayards
et autres fideles, parmi Ies indigenes, y ont ajautees sur leurs prapres
biens, ainsi que nous en avans faiL I'enumeratian ei-apres; mais naus
ardannans, de plus, que ces etablissements soient a,ffra,nchis de toute
contribution envers le tresor public, ainsi que de taute autre rede-
vance en argent ou en nature. II est juste quc cette institution de
bienfaisance pul.Jlique jouissc ;'t tout jamai~ des immunilos qui lui anL
ete accordees. et nous espero11s que Ies princes gui nous succederont
voudront bien Ies lui conserver, vu gu'a,vec le peu de revenus gui re-
sultent de /a, dofation constituee pa,r S. A. le Prince Gregoire Ghica,,
a,insi que pa,r des gra,nds boya,rds et a,utres indigenes, non seu/e-
ment on pourvoit a,ux besoins des ma,Ja,des indigents qui sont soignes
da,ns /'interieur de cet eta,blissement, ma,is on vient e11core Etil se-
cours des ma,Ja,des qui se tro11vent da,ns les hâpitaux du dehors. Cel
elablissement merite d'ailleurs toute pratectian aussi par san beau site,
qui affre aux habitants de DucaresL une des plus agrcables pramcnades
a proximilc de la viile.
En enumeranl ici Ies danations faites par S. A. le Prince Gr. Ghica
ci le Princc d"hcurcuse mcmaire notrc pere, Charles Ghic-a, par le
Princc Mathieu, notrc ancie, el par d'autres Princes, ainsi quc par de
grands boJ1a,rds el auLrcs personnes chnrita,b/es, p,1 rmi I<','! i11dia1}11cs,
APENDICIU 619
nous Ies sanctionnons par cet acte et Ies confirmons toutes, ainsi que
nous Ies decrivons une ii une.
1. La terre nommee Obileska,, sur laquelle a ete bâti eet h1ipital et
celui de Saint-Bessarion.- Cette terre fut d'abord une des proprietes du
mona,stere fonde par le Vornik Tchernica,, Elle appartint ensuite a la
Metropole qui, en dernier lieu, en fit !'abandon ă l'h6pital Saint-Pantelei-
111011, contre l'cchange d'une partie de la, terre doma,nia,/e de la, ville de
Buc;irest. Une autre partie de 125 toises de la terre Dobroesti, ayant
ete achetee par S. A. le Prince Gr. Ghica, fut incorporee a Ia terre
Obilesk,'l,.
2. Le lac dit Gretchi, propriele doma,nia,/e situee dans le district de
Vlachka, avec le droit de pcche et autres revenus qui y sont attachcs. -
C'e lac s'affermait par-deYant le conseil comme un reyenu domanial; mais
S. A, le Prince Gr. Ghilea en fit don aux hopilaux par la consideration
que plusieurs Princes, pa,rmi ses predecesseurs, ont ftiit des dona,ti-
ons et ont a,ccorde des immunites â, tel mona,stere qu'i/ Jeur a, plu, en
prena,nt sui· Jes doma,ines <le 1' Eta,t des tel'l'es, des vignes, des Ja,cs
ou autres revenus domaniaux, savoir: droit de d0uane, imp6t sur Ies
Yins, le betail et autres, sans qu'aucune Joi ou coutume mit quelque res-
lriclion :i la pratique de celte cemTe charitable. Car Ies biens que ces
Princes ont do1111es, appartenant au domaine puhlic, 11'011t pas ele dc-
lourncs dans des n1es d'interet particulier, mais ils ont etc alTecles a des
elablise111ents publies de bienfaisance.
H. La, Knpitanie Hodtvoia,, propriele doma,nia,/e sise dans le district
de Vlachka. - Le 1eyenu de cette terre etait jadis la jouissance du capi-
taine de l'arrondi,,scment_: mais comme S. A. le Priuce Gr. Ghika trouva
que ladite charge jouissait d'autres revenus assez considerables, elle
jugea cquilable de donner cette terre aux hopitaux pour le soulagement
de l'humanite souffrante.
4. Une parlie de la lerre doma,ninle de la viile de Buca,rest, avec Ies
12 quarliers d'habilauls qui ont des maisons sur cetle lerre. el qui sont
tenus de payer un droit d'emphylcose pour leurs emplacomeuts. - S. A,
le Prince Gr. Ghika llt celte donalion, se basant encore sur le droit dont
les Princes, ses predecesseurs, ont use en <lonnnnt ă des monasteres
commc celui de Hadu Voda el de 8ainl-Georges, ainsi qu'ă la Melrnpole.
des emplacements sur la lerre doma,nia,Je de la viile, avec l'obligaliou,
pour ceux qui ont conslruil des maisons sur ces tcrrains, ele paycr 1111
hail r,mph~ li'·olique.
620 APENDiCiU
i>. La terre Kla,testi, de toises '), achetee par S. A. le Prince

Or. Ghika a Constantin Kokoresko.
6. La terre Papeni, de 600 toises, achetee egalement par Son AILesse.
7. Le droit de percevoir deux aspres par vedro de vin dans Ies vigno-
bles du district Sla,m-Rimnik.
8. Idem. - La taxe dont se trouvent imposes Ies cabarels du district
de Dimbovitza et de la viile de Cra"iova, lnquelle taxe faisait jusqu'ici
parlie de revenus princiers.
9. La terre Douchani, du district de Vlachka, donnee aux hopitaux
parfeu le grand Bano Va,ka,resko, l'an 7209.
10. La terre Dedouleski et Stâ,utzesti, du district de Prahova, donuee
par feu le grand Bano Feresko.
11. La terre Resmiresti, de 500 toises, dans le district Vlachka, don-
nee par feu le Serdar Sando Bouksa,nesko, tuteur de cet hopital.
12. Parlie de la terre Riosi, 600 toises, dans le district de Vlachka,
donnee par feu la Princesse Ba,Ja,ssa.- fllle clu Prince Constantin Bra,n-
kova,no, epouse du grand Bano Emm. La,mbrino.
13. Autre partie de la terre Riosi, 922 toises, achetee par !'intendant
de l'hopital Saint-Panteleimon sur le produit de la vente de 200 toises
d'une terre nommee Perielzi, qui arnit etc donnee aux h<)pitaux par
Demetre:Lekhlio, camarasse des salines, l'an 7259.
14. Les terres Zgrebezile et .Alexa,ndra,, 3359 toises, dans le district
Teleorman, donnees par le Sloudgiar Pa,na, Contzesko, qui, s'etant
fait moine, passa le reste de sa vie dans le monastere Saint-Panteleimou.
15. Deux tiers de la terre Ba,t;itchou, du dislrict Teleorman, qui avait
appartenu a l'aga Consta,ntill Bala.tcha,110, et qui fut conflsquee au
profit des hl)pitaux par ordre de S. A. le prince Gr. Ghica, parce que
!edit Balatchano avait emigre en pays ennemi.
16. Le terre Degesti, 30J toises, dans le district tl'Argisse, donnee
par feu Sandu Bouksanesko.
17. Les montagnes qui bordent la riviere Latro, donnees egalemcnt
par Ic susdit boyard.
18. La terre Za.da,richo, - 11>5, loises, - dans le district de Vlachka,
donnee par Constantin l'epicier.
19. Un emplacement de 50 Loises, pour un moulin, sur le cou1·s d'eau
de Vede, donnce par le cloutchar Mathieu Ungoureo.
20. Un Egyptien (esclave), achele par S. A. le Prince Or. Ghica sui·
') Le nombre est en blanc dans la lraduction 11ue nous possed,ons,
APRNDicict S21
sa cassette, et donne au service de l'h6pital Saint-Panteleimon, l'an

7260.
21. La vigne de dix pogons (a peu pres 20 hectares) '), sur Ie coteau
Skei, district de Saka, donnee par le grand Logothete Constantin Bran-
covan, !'an 1754.
22. La vigne de dix pogons sur Ie coteau Negovani, donnee par le
grand bano Etienne Vakaresko.
23. Une vigne sur le territoire de Pitesti, district de Moustzelo, qui
avait ete Ia propriete de l'aga Constantin Balatchano, et qui a ete con•
fisquee au profit des h6pitaux, par la raison indiquee ci-dessus au No. 15.
24. La vigne de sept pogons, sur Ie coteau Negovani, district de
Saka, donnee par le sloudgiar Pana Contzesko, avec Ies terres enoncees
au No. 14.
2o. La vigne de six pogons, sur le coteau Skei, district de Saka,
donnee par Sando Tohaneano.
26. Le droit de douane a la foire annuelle, que S. A. le Prince Gr.
Ghica a instituee pour le monastere Saint-Panteleimon au profit des
h6pitaux.
27. La maison et les boutiques, en face de l'eglise Saint-Nicolas,
construites aux frais du Metropolitain Neophyte, sur sa cassette priYee,
et donnees par lui aux hl1pitaux.
Apres tous ces legs de donations, S. A. Ie Prince Gr. Ghica, de con-
cert avec feu Ie Mctropolitain Neophyt11 et avec Ies boyards membres
du Divan, prenant en consideration qu'il y avait dans Ie pays cer-
tains prieures dont Ies uns etaient fondes et dotes par des Princes,
d'autres par des boya,rds; que ces etablissements religieux ne rele•
vaient d'aucun autre grand monastcre, ni dans le pays ni ă l'etranger,
et que la plupart etant pauvres et ne pouvant acquitter Jeur quote-
pa,rt lorsque le tresor public faisa,it, comme de coutume, appe/
aux monasteres en general pour quelque contribution, ils etaient
tous plus ou moins greves de dettes, affranchit ces prieures de toute
redevance envers Ie tresor de l'I~tat, et Ies annexa a l'h6pital Saint-
Panteleimon, comme succursales, avec une Iegere charge pour sub-
venir a I'entretien des malades. Ces prieures sont:
1° Le monastere F'edelesoi, edifie pai· feu notre a'ieul, d'heureuse
memoire, Ie prince Gregoire Ghica Ier. Usant du droit de patronage
qu'il avait sur ce monastere, comme descendant du premier fondateur.
I) C'est une erreur d'ecriture, on a voulu dire cinq hectares.
APENDICIU
de cet etablissement, notre grand-pere, le prince Gregoire Ghica II

l'attacha a l'hopital Saiut-Panteleimon avec toutes le.~ terres el autres
biens dont ce monastere etait dote.
2' Le monastere Brebo, du district Prahova, institue par le prince
Mathieu le vieux.
;\" Le monastere Poia,na,, du district Prahova, institue par le grand
Spalhar Thomas Cantacuzene.
4' Le monastere Ga,isseni, du district Dimbovitza, ancien etablis-
sement religieux fonde par des boyards.
5' Le monastere Kobia, du district Vlachka, egalement fonde par
des boyards.
6° Le monastere Korneto, du district Argisse, egalement fonde par
des boyards.
7° Le monastere TirgsoJ"Ou, du district Prahova, institue par le
prince Antoine le V ieux.
8' Le monastere Lespezi, du district Prahova, fonde par le stol-
nik Pîrvo Cantacuzene, et donne a l'hopital Saint-Panteleimou par les
heritiers m~mes du fondateur.
9' Le prieure Serbâ,nesti, du district Romanatzi, fonde par Mathieu
Morenglave, qui en fit lui-meme donation a. l'hopital Saint-Pant,\leimon.
10. Le prieure Titiritchou, du district de Voulcha, qui fut fonde par
le spatar Michel Cantacuzene, et qui, du consentement des neveux et
heritiers du fondateur, fut donne a l'hopital Saint-Panteleimon.
11. Le monastere Ma,xineni, du district Slam-llimnik, institue par le
prince l\fathieu le vieux.
Le monastere Fedeleso"i excepte, dont tout le revenu est affecle au
pro(ţt de l'hopital Saint-Panteleimon, la redevance des autres mona-
steres envers cet hopital est reglee ainsi qu'il suit:
Le monastere Brebo, 25 piastres.-Kobia, oO.-Lespezi, 50.-Poiana,
126. • Korneto, RO. - Titiritchou, 45 - Gaiseni, 126.- Tirgsoron, 100.-
Maxineni, 100. - Serbanesti, 50 ').
L'hopital Saint-Pantelcimon possedera en sus:
1. La part de la terre Kla,testi, echangee contre Ies terres Boudesti
et Potchiva,Jiste, qui avaient etc donnees ă. cet h(ipilal par Ies heritiers
du sloudgiar C. Korbeano.
') Le secours accorde par ces monasteres ne se borne plus aux som-
mes indiquees. La plus grande partie de leurs revenus, qui, depuis,
ont augmente hors de toute proportion, est absorbee par I hopital et
forme son principal revenu. (Cette note est au erayon dans nolre
manuscrit. 11 y a lieu de croire qu'elle est du Prince Bibesco).
Ai>ENDICIU
2. Le prieure Gra,zda,na,, du district Bouzeo, fonde par l'archiman-

drite Kosma, et consacre par lui-meme ă. l'hopital Saint-Panteleimon,
en l'annee 175/l, avec la charge de payer sur ses revenus a cet hopital
20 piastres par an.
3. La terre des Gra,ndes Sa,lines, ou l'exploitation a lieu actuelle-
ment, el dont il revient ă. l'hopital la dîme.
4. Le lac Zimnitche, propriete domaniale, et l'imp6t sur Ies vignes
de la terre Klntesti. Cette donation fut faite a l'hopital, en l'annee
1761!, par notre pere le Prince (;harles Ghica, qui usa, ici de son droit
de ma,ître sur tout ce qui eta,it du revenu domania,J.
6. L'emplacement pour un moulin sur la riviere Dimbovitza, achett\
sur Ies fonds de l'hopital Saint-Panteleimon, au prix de 360 piastres.
6. La terre Varesti, avec l'etang, la maison et neuf Bohemiens qui
ont ete la propriete de Joikim le moine, et dont celui-ci a fait donation
ii, l'hopital, par testament.
7. Le droit de douane sur Ies foires de Vale-Tencouloui et des vigno-
bles de Pitesti.
8. La terre Floresti, adjacente ă. celle du monastere Saint-Pantelei-
mon, qui a ete achetee sur les fonds de l'h6pital en deux lots, dont
l'un est de 300 toises en largeur, sur 600 en longueur; l'autre de i'OO
toises eu largeur.
9. Partie de la terre de Kaza,neska, du district Teleorman, 900
toises, qui fut achelee sur le;, fonds de l'hopital et incorporee a l'autre
partie de meme nom que l'hopital possedait deja.
10. La terre Ziliste et Hotzea,ska,, sur la riviere Kilneo, district
Bouzeo, 235 toises, achetee par !'intendant sur Ies fonds de l'h6pital.
11. La terre Gologa,no, du district Ilfov, donnee a l'Mpital par Malcho
et par son €pouse Helene, l'an 17G4.
12. Des vignes dars Ies vignobles de Lipia,, district Bouzeo, donnt\es
par Marie, epouse du capitaine Jean.
13. La terre Soreska, du district Bouzeo, donnee par l'epouse ele
Kîrlova.
14. Une maison dans le quartier Saint-Georges, bâtie sur terrain
domanial, et donnee â l'hopital par le mt\decin Fotake, l'an 1763.
16. Une maison dans le quarlier Ska,onele, donnee par le stegar
Constantin, l'an 1766.
16. Le droit de perceyoir deux aspres par paire de breufs ă la foire
de Hodivoi'a; immunite accordee :\ l'hopital Saint-Panteleimon par le
Prince Const. Ma,vrocordato.
APENDiciu
17. La terre Resmiresti, donnee par Sando Bouk11anesko, tuteur de

l'hOpital.
Ainsi que nons avons inscrit toutes donations qui ont ete faites par
notre grand-pere, le prince Gr. Ghica, par notre pere, le Prince Charles
Ghica, et par d'autres fideles habitants de ce pays; de m~me tout legs
et donation que d'autres personnes chal'itables voudront faire desormais
pour le soula6 ement des malades malheureux, seront inscrits par devant
Ies curateurs pri11cipaux (que nous nommerons ci-apres) dans Ies
registres de l'hopital, ainsi que dans ceux de la Metropole qui sont
confies ă. la garde de S. Em. le Metropolitain. Sur ces doubles registres
sera appose notre sceau, ou celui du Prince qui nous succedera,. Les
noms des donateurs seront, de plus, portes sur le memento de l'eglise
Saint-Panteleimon.
La gestion des biens de l'h6pital, ainsi que la surveillance du service
dans l'interieur de cet etablissement, devant necessairement etrP-
confiees a un ispravnik (intendant), nous confirmons la nomination
que notre pere, le P1·ince defunt, a faite ă. cette place, en la personne
du second logothete Demetre, que nous avons trouve aussi zele et
intelligent pour la prosperite de l'institution.-Nous conforma,nt ega,-
lement a,ux dispositions du Prince Gr. Ghica,, nons nomons grands
curateurs de l'etablissement Saint-PanLeleimon, en Ies prena,nt pa,rmi
les premiers grands dignita,ires de notre conseil, le grand logothete
Pfrvo Canta,cuzime et le gra,nd vistis,re Bade Stirbei (QUI SERAIENT
REMPLAC~:s PAR CEUX QUI LEUR SUCCEDERAIENT DANS LEl'RS CHARGES).
Nous nommons de plus president de cette curatelle S. Em. le Me-
tropolita,in Gregoire, qui, conjointement avec lesdits boyards, aura
l'inspection sur toutes Ies affairos de l'etablissement Saint · :i "mon.
A Ia fin de chaque annee, !'intendant soumettra ă. cette curatelle Ies
comptes des revenus et Ies depenses de l'hlipital, afin qu'ils soient revises
et sanctionnes dans Ies dues formes.
Le service des membres de cette ouratelle etant gratuit, leurs noms
seront inscrits dans le memento de l'eglise Saint-Panteleimon.
Apres le deces de !'intendant actuel (epitrope), S. Em. le Metropoli-
tain, de concert avec Ies autres membres de la curatelle, eliront, toujours
parmi Ies boyards, un homme egalement digne de cette confiance, et ce
choix sera soumis a l'approbation et confirmation du Prince regnant.
L'econome, de son c6te, rendra compte annuellement ă. l'intenda.nt
de toutes Ies depenses qu'il aura ete charge de faire. Cet econome sera
egalement choisi par le Metropolitain, de concert avec Ies membres de
BUNURILE
STĂPÎNITE ÎN 1767 DE EFORIÂ SPITALULUI PANTELEilVION
I II III
DONAŢIUNILE FĂCUTE DE FAMILlA GIIICA CĂTRE BUNURI ALE STATULUI DATE E.FORIEI DE LA BUNURI DATE EI<'ORIEI DE LA PANTELElMO 'I
EFORIA PANTELEIMON PANTELIMON CUMPĂRĂTURI Ft\.CUTE DE ACEASTĂ EFORIE
Stîngcnl
1. Dobroeştr (moşie) danie făcută de Ghica al III, I. - Mo~il
I. - Mo,ii
întrupată cu Obilea,sca, . . . . • . . . • . . . . 125
2. CJă,teştl (moşie) danie făcută de Ghica al III. 1. Obilea,sca, (moşia pe care s'au zidit spitalurile 1. Obilensca, (moşie), danie făcută de Vornicul
(V. col. Ill, No. 14; numărul stîngenilor nu e în- Panteleimon şi Sfîntu Visarion), danie făcută de Cernica, înfiin\,ătorul mănăstirei (V. col. II, No. 1).
semnat). către Vornicul Cernica. Moşia aceasta, stăplnită 2. Duşa.,nl (moşie), (Vlaşca); danie făcută de ma-
3. Pa,penl (moşie) danie făcută de Ghica al III . 500 mai tîrziu de Mitropolie, a fost cedată de către a- rele Ban Văcărescu (7269).
4. Mă,nă,stfrea, Fedeleşoiu (V. col. II, No. 3), fă ceasta Panteleimonului în schimbul unei părţI din 3 Deduleştl (Prahova), i;< i
cută de Ghica al II, ai căreia epitropi 1mnt supuşI domeniul Bucureştilor. 4'. Stituţeşti' (idem); danie făcutlt de l\Iareie Ban
de către Ghica lI1 la marele epitrop de la Pante- 2. Doă treimi din Bă,ta,ciu (Teleorman) con fi .·cate Ferăscu.
leimon, şi care, fiind alăturată cu moşiile şi privile- de la Const. Bălăceanu, răsvrăti(or, de căLre Ghica 5. Ră,smirestr (Vlasca\ danie făcută de , erdarnl
giurile sale (1750) la Panteleimon, încetează din a- III şi date mănăstire! în loc de a intra în domeniul Sandu Bucşe1{escu, f~st epitrop al mănă„ tirei . . 600
cest fapt, de a avea egumen. Statului. 6. Rfioşi (Via.ca), danie făcută de Domniţa Bri-
Hrisovul din 1767 nu spune care unt moşiile mă a. Mănăstirea Fedelesoiu zidită de Ghica li dată laşa Lambrino (născută Brîncoveanu) nevasta ma-
năstiriI Fedeleşoiu. cu moşiile şi drepturi!~ sale de Ghica III. (E pusă relui Banului Bm. Lambrino . . . . . . 500
Total (afară de moşia Cliltefjtl şi de ale măni'ts- -- aicI, fiind că, hărăzită Pauteleimonului, această mă 7. Perieţi; danie (7259) tăcută de Dem. Lehliu,
tirii Fedele!foiu) . . . . . . • . . . . . . . . 625 năstire nu mai avea amestec cu Statul). cămăraşul Ocnelor. Cu pre~ul vînzărei acestei mo-
4. Moşia Ciipită,11ia, .Hodil'oia, (Vlaşca) al cărei şiT, spitalul a cumpărat remăşiţa din Hiioşi (V. 6),
venit era priimit de căpitanul clin Vla:;;cia, dărnitrL şi anume. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 922
de către Ghica IU. 8. Zgrea,bezile } danie făcută ele Slugerul Pană
9. AJex[1,11dl'ia, Conţescu, făcînd amîndori . . n,369
Olniele de clpeţenie ale altor familiT 10. Degeştr (Argc~e); dania lui 'andu Buoşene cu,
II. - Podgorii
(V. No. 5) . . . . . . . . . _ . . . . . . • . . aoo
Din coloa,nele II şi III pot rneşi ta,b]ourile 11rmiUoa,re: 5. Via Biila,cell,nu, (V. No. !!) din jucleţul l\fu;;cel 11. Munţii din riul La,tz,11; dAnia aceluiaşi . . .
(la PiteştIJ, clrtruită de Ghica Jll. 12. Zi/,dă,l'icilz (Via,, ca); dania băcanului Con 'lan-
1) Fa,milia, Buoşlnescu a, dat : 1iu . . . . . . . . . . . . . • . . . . • 166
Suo1cnl
III. - Dr, 'lturi 13. Loc de moară pe rîul lTedea, ; danie făcută de
1. Moşia Resmil'eşt'f (V. col. Ilf, No. 5) 500
Matei Ungm·eu.
2. Moşia Degeştl (V. col. nr, No. 10) . . /lOCI 6. Lacul Grecil(Vlaşca), drept,, -I pescuit şi alte 14:. Budest'f si Pocilă,vestl, danie făcută de slu-
3. Mnnţr (V. col. 111„ N ,-,, llJ. veniturî; danie făcută de către · 1ica al m. gerul Constantin Corbean~. Schimbate el e fl])ital cu
Stingenr \!Li11ţI . 800 7. Partea. domeniului din Buc oştl, care a plătil o parLe din CJă,teştl (V. col. I, No. 2).
d'atunct un drept de em.fiLeosil Jătl'e mănăstire. ln 15. Loc de moară pc Dîmboviţa, cumpărată de
urma unui schimb (V. No. 1) .1 1 1767 nu i mai rr1- spital cu 350 lei vechl.
2) Familia, Cantacuzino (îna,i11tea, adiiugifrei Coltei mînea mănăstirei de cît 12 m:i.halale. 16. Floreştl. cumpărătm."3 a spitalului
funda,ţi1mea, ei) dedese : ' ' 8. Doi aşpri pe vadra ele vi din podgoriile Rîm•
Lei vechi Doă părţ'i, una care are în lă~ime . aoo
1. Darea mănăstirei Lespezl (V. col. Ul, No. HI) . 50
nicului-Sii1·ll,t. r;;i 500 în lungime,
2. A mănăstirei Tituriciu. . . . . . . . . . . 45 9. Taxa cărclumarifor din Craio1'll şi din jmle- ial' cea-I-altă care are în lăţime . • . 700
ţul DJmboviţa. 17. Partea. din Căzihiea.,sca,, cumpărntă ele spital,
Adunarea dărilor consimţite . . . . ~
3. Prin poruncă domnească, tribut impus la mă- 10. Dreptul vamal de la tfrgul anual înriin(at dr împreunată cu partea cea-1-aHă din mot<ia cu accla,;iT
năstirea Poi!!dY!, l. IT, No. 17 in..fi.in Ală de cătl'e Ghica al III-iea în folosul spitalului. uume. stăpînită de spital . . . . . . . . . . _ . 900
Cantacuzineştl) • . . . . . . . . . . . . . . . •
11. Dijma moşiei Ocnele-MaÎrt. 18. Vă,1•ă-1jtr (cu eleşteu, casa şi 9 liganl) dania
150
12. Lacul Zimnicea., dreptnrl de pescuit şi alte călugărului Ioachim.
Adunarea veniturilor provenite de la Cant.acuzhl'eştl -~
veniturl; danie făcută de Scarlat Ghica V (1762). 19. Mosiile Zilistell, si
rn. Dreptul pe podgoriile din Clă,teştl; danie fr1- . 20 H?ţea,~ca,, 'pe Cilneu (cumpăratri de piLal),
cută de Scarlat Ghica. V. (1752). [ace ammdoa . . . . . . . . . . . . . . . . 236
3) Averf ca,1•e vin de la, atră,moşii Prinţului Blbescu 14. Drepturile vamale de la tîi-gul din Va,Jea, Ten- 21. Gologa,nu, (llfov); danie făcută ele Marcu şi
I. - Mo,il culenl şi de la cea de la podgoriile din Piteştl. de nevasta sa Elena (1764).
Stînjenl 15. Doi aşpri de perechea de boi aduşI la Urgul 22. Soreasca, (Buzău); danie făculr1 de nevasta
1. Rlioşi (V. col. 111, No. 6) • • . 500 de Hodivoia,; danie făcută de Comit. M:wrociorclat. ltti CMova.
(V. şi col. nr, No. 29). Adunarea stînjenil01· cuno~cuţI . . . 7,921
I[. - Vii (Podgorii)
Pogoane
2. Schei (V. col. III, No. 23) • . . • 10 III. - MA.ni.stirl tnchinate
Lei vechl
n. -- Podgorii
III.- Mll.nlltirile supuse unei dărl prin putere domnească 16. Mănăstirea B1·eb1z (Prahova), zidiLr1 de Matei Poioano
Lei vcchl Basarab, supusă de Ghica lII ca să dea . . . . . 25 2/l. Scbei (Saca), danie i'ăcuLi't de mar le LogofăL
3. Brebu (V. col. 2, No. 16) . :.io 17. Mănăstirea din Poia,na, (Prahova), zidită de Uonstantin Brîncoveanu (175½). . . . . . . . . . 10
4'. Tirşo1· ( id. 21). 100 spătarul Toma Cantacuzino, supusă de Ghica Ul 24. Negova,nl(Saca), danie făcută de marele l3an
6. Mitxineni ( id. 22) . 100 (fără a aduce mărturia cnnf!imţhnîntului familiei) ca r;ltefan Văcărescu. . . • . . . . . . . . . • • . 10
Adunarea . __.,. 220 să tlea . . . . • . . . . . . . . . . . . . 126 25. Negova,n'f (Saca), danie făcuLă de Pani't Con-
18. Mănăstirea Gă,isenf, înfiinţatr1 de nişte boerI, ţescu (V. No. 8 şi 9) . . . . . . • . . . . 10
IV. - Drepturi ale Statului date dr strămoşii săi supusă de Ghica lll ca să dea . . . . . . . . . 126 26. Schei (Saca). danie făcută de Saudu Tohă-
19. Mănăstirea Cobia, (Vlaşca), infiin\aLă de nişte neanu. • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
6. Doi aşpri de perechea de boi de la tîrgul din boari, supusă de Ghica III ca să dea . . . . . . 27. Lipia, (Buzău), danie făcu1I1 de :\faria, neva ta
50
Hodivois (V. col. II, No. 15). 20. Mănăstirea Cornetu (Argtlş) înfiin\aLă de ui~tc c-ăpitanului Iancu.
boerI, supusă ele Ghica JlI ca ~ă dea . . . . . . no Adunarea llogoanelor cm10;,cute . . :l6
21. Mănăstirea Tfrsoru sau Tfrguso1·u, înfiinţată
4) Fa,m.ilia, Contzescu a, da,t : de Voivodul Anton clin PopeşLI, supusr1 ele Chica
Sttnjen1 111. - Case
1. Doă moşii
TII ca să dea . . • . . • . . . • . . . . . . . 100
(V. col. III, No. 8 şi 9) . 3,659
Pogoane
22 Mănăstirea Mă,xineni, înfiinţati'I du l\Tatei Ba-
sarab, supusă de Ghica III ca sl:'t dea . . . . • . 100 28. Casele şi prăvăliile din faţa Sf. Nicolae; danie
2. O vie (V. col. lll, No. 26) • • . . 10
l'ăcută de Mitropolitul NeofiL.
Adunarea (dărilor mănăstirilor închinate supuse--
la dajdie numai prin procură. ,lomneascr1 l'ăr,1 con- 29. Casa în mahalaua Sf. Gheorghe, zidită pe locul
simţimîntul familiei) . . . . . • . . . . . . . . 680 Statului, danie făcută (1763) de doctorul Fotake.
/l0. Casa din sLTad.a Scaune, danie făcută (1765)
tle slugerul Constantin.
IV. - Măni.etirile închinate de cil.tre unele familii

Lei vecltf
il1. Mănăstirea Lespezi (Prahova), zidillt de Stol-
nicul Pîrvu Cantacuzino ;ii supusă la un tribut de . 60
32. J\.lănristirea din Titu1·icii1 (Vilcea), ziditfi de
Spătarul Mihal Cantacuzino, supusă de familie la un
tribut de . . . . . • . . . . . . . • . . . .. 4:5
3/l. Mănăs tirea Şerbil,neştl (Romauaţl), supusă de
infiinţătorul ei Matei Morenglave, la un il'ibut de . bO
3¼. MănăsLirea Grl1jda..na, (Buzău), sup11 'i de în-
llinţ,ăto1·nl său, A1•chimandritul Cosma, in 1755, la
un tribut de . . . . • . . . • . . . 20
NOTĂ. - Asprul mergea 40 pînă la 60 de parale, a- Adunarea acestor tribute. , . . . . Hlfl
li i; ; ;d; ; i; ; că; ; ; ; ; d; ; e; ; l; ; a; ; u; ; n; ; ; .le•u=ş•i

•jum=a-·t•a-te•·=------------•--------====--=====i l.==;;;;.;;;;;;;..===----===----•----;;;;;;;;.;;;;;, ________..,.... ;...._....,_J
APEN01Ctu 626
la curatelle, ct tout le mobilier dP ceL hupital sera oonfiP .t11S; ,-oins rle
ed cmploye, :mus sa siguaturc et responsahilile.
Lorsque I'iutenclant cxaminera Ies comptes lJuc !'econome lui pre-
-~cntera ii clc\'l'a cn m~mc temps confronter ceux de l'apothicaire arnc
Ies ordonnanccs des rnedecins, a l'effet de prevoir tente fraude.
Les registres des comptcs que !'intendant aura rendus annullement
seront deposes dans une caisse avec tous Ies chry,;obules princiers, le.s
bulles des patriarches et autres documeuts quc cet etablissement pos-
sede, laquelle caisse sera conlh1e ii la garde de S. Em. le Metropolitain,
en sa qualite de president de la curatelle, po11r la conserver a. la sainte
Metropole.
Les vNements sacerdotaux de grand prix, ainsi que Ies vases sacres
en argenl, seront conserves dans une caisse en la garde de !'econome.
Les ustensiles en cuivre, ainsi que lout le mobilier de l'hopital, seront
egalement aux soins de !'econome.
Les malades qui seraient atteints de maladies chroniques et Youdraient
se faire traiter a l'hopital Saint-Panteleimon, qui est principalement
destine a des maladies de ce genre, n'a,uront qu'a, a,dresser Jeur petition
;u1 Prince, qui l'aposlillera au premier medecin, afin que celui-ci exa-
mine la maladie, et adresse le souffrant au medecin et it !'econome de

l'h{lpital, oii 1'1111 traitera sa maladie_. l'autre pour\'nira ii cc qui sera
n&cessaire ă ce traitcment..
Le medecin de l'etablissemenl tiendra des registres rn'1 ii inscrira Ic~
malades entres et sorlis.
I /intendant veillera a ce qne tous Ies employes ecclesiastiquef' ou
l:i'iqnes remplissent leurs fonctions avec tonte l'exactitndc requisc, et
lorsqn'il verra que quelqu'un s'ecarte de son devoir, ii pourra Ie con-
gedier ct en nommer un a:1tre a sa place.
Apres avoir ainsi pose Ies fondements de cctte institution, voulant
consolider ses bases et Ies rendre immuahles, nous consacrons par le
present testament princier Ies dispositions ici enoncees et Ies confir-
mons dans toute leur teneur.
Ceux qui nous succederont, en observant Ies dispositions etablies par
le Prince notre grand-pere, ainsi qu'elles sont contenues dans ce 'te~-
tament, non senlement seront considere:i eux-memes comme fcindateurs
de l'etablissement, mais ils se rendront aussi propice la benedictlon
de saint Panteleimon et ele saint Bessarion, Ies patrons de ces hopitaux.
Si, au contraire, quelqu'un, par un motif quelconque, voulait detruire
ce qui a ete etahli par le Prince notre grand-pere, et que nous aYons
li
626 APENDtCIU
consacre par cet acte, en renYersant la destination <le celte institntio11

sacrce, qu'un tel, qui quc cc soit, ait pour accu8ateur;:, au ,iug-emeuL
dernier, Ies saints patrons de l'etablbsement, et quc la colere de Dieu
pese sur lui et sur ses descendants.
En foi de quoi le present testament a etc signc par nous Alexandre
Ghika, prince regnant, et par notre bien-aime ms, Prince Greg-oire, et
revNu de notre sceau prin~er, l'an de grâce 1767, septembre 16, en
notre capitale Bucarest, la premiere annee de notre rcgne.
Nous prenons pour temoins de cet acte tous nos honorabies ct 11-
deles premiers boyards du Dirnn: le grand Bano J. Crysoskoleo, le
grand vornik Demetre Ra,covitza,, le grand vornik Nicolas Dedoulesko,
le grand spathar Demetre Ghika,, le grand logothetc Pîrvo Ca,nta,cu-
zene, le grand vestia1· Stirl>ey, le grand postelnik leanake, le grand
cloucher Jean Vakaresko, le grand paharnik Mathieu Kretzulesko, le
grand comisse ,Jean Morouz, le grand stolnik Georges Karage, l'isprav-
nik Pîr\'o Cnnta,cuzene,
Signe: Alexandre GHICA, Prince regna,nt ').
INAUGURAREA PODOLUl PESTE OLT.
Vestitorul Romfnesc, gazetă semi-oficială, Bucureşti 9):
Slatina:-La 7 ale acestei luni, pe la 8 ceasuri seara, sosiră în oraşul

nostru Măriile lor Prea-înril\a\ii noştrii Domn şi Doamnri, aşteptaţi cu
atîta nerăbdare, pentru inaugurarea măreţului pod clupe apa Oltului,
Vestea acestei solemnităţ'( hotărite pentru ziua Sfintei-Mariei, patroană
a nenorociţilor ce se primejduesc pe valuri, adunase în acest pitoresc
oraş, o mul\ime nenumărată de ,•izitatori, de toate treptele şi de toate
stările, ce alergaseră din Capitală şi din Judeţe ca să Sf' bucure ele o
prăznuire naţională care va trăi multă vreme în pomenirea Romînilor.
Casele oraşului Slatinei nu erau îndestule pentru vizitatorii curio,;;i
';'Î entusias\l, clin care mul\l, negăsind alt mijloc ele locuinţă, se a:;;eza-
seră bucuro':'i prin colibl, ca în nişte corturi vremelnice, pe marginea
1
oraşului.
ln viitoarea dimineaţ.'\, o mii;;care neobicinuită se vedea pe uliţele
') ~.:criL par Popa Flore, maître d'ecole au monasti•re elf' Saint-Gcoro·es.
1 No. n, anul al XI-l('a, 1847.
0
1
APEN'DICIU 62?
11raşului, bărhaţî şi femei, orăşanr şi străinî. boieri :;;i 11cguţători, slăpî

niţ1 de ar.:!ia';'i dorinţă, aler,!.;'al\ :;-i se întreceau care mai întîit1 s/'1 apuee
loc la sfinţirea podului. M. M. L. L., după săvîr~irea slujbei hisericei;,ti,
şi după priimirea închinăciunilor obştcştî pentru ziua graţioasei noaf'tre
Doamnei Mariei, plecară pe la doă cea1mrl la pod. Aci fură întîmpi-

na(i de Ex. Lor D. D. Miniştri, de ştabul Domnesc, şi de toată boie-
rimea ; apoi priimiţi de Prea-Sfinţia Sa pă.rinlele Vicar, dimpreună
cu tot clerul, la intrarea măre[ului pavilion ele frunze cc coprindea o
nrnre parte a podului, la mijlocul căruia era pregătit altarul pentru
Dumnezeieasca slujbr1. Dealurile de prin prejur şi văile Oltului de la
oraş şi pîn[i la pod, cum şi cca mai mare parte a podului, erau pline
de un norod în mişcare, de o mulţime setoasr1 de o rară privelişte.

Fie-care cauta să se aşeze mai cu apropiere, să auză mai bine. Nu
rămăsese de cit un mic spaţiu neocupat r;;i acesta înaintea M. M. L. I..,
unde dorinţa trăgea mai cu putere, unde respectul şi sfiala se împo-

trivea doriu\ei. ln sfirşit imnurile sfinte începură şi o tăcere nemăr
ginită se întinse peste mulţime. Pe pod nu se auzia de cit glasul
pontifului şi dedesubt înecatul murmur al Oltului, care deşteptat în
adîncimile sale de sgomotul acel neobicinuit, şi furios în potriva stavilei
ce-i opre1:te mgia, apoi rC'cunoscînd pe f1i săi în mul\imea ce-i. tur-
bura odihna, se îmblinz<:'şle treptat, scuturr1 cu pl:ieC're umedoasa lui
>;<cvelurr1 (sic), zîmbc';'te .~i ieartă în favoml puterii mina cc-I înfrînea:dl.
După ce \cremonia luă săvir~ire, profesorul şcoalci nationale rosti din
partea oraşului un cuvînt doveditor de recunoştin(a orăşenilor Slătineni
:;;i a tuturor Romînilor, pentru nemuritoarea facere de bine de atîta
Yl'eme dorită, anevoie, şi, după cum se credea, peste putinţă ·de 'dobîn-
clit, dar realizată în sfîrşit prin ~tatornica stăruire i;;i hotărîtoarea Yoin\it
a Domnului nostru. Alunel M. Sa, cu ochii ap1·inşI de flacăra inimii,
cu figura palidă :;;i mişcam de o scm,aţie adîncă, (căci bucuriile ,·rlc•
mari se vădesc adesea prin aceleaşl simptome ca i;:i izbirile soartei),
ri'tspunse, după cit ţinem minte, in felul acesta :
DOMNILOR!
«Preţuim cu cea mai vie mulţumire sentimentele carI Ni le înfl.ţişaţt;

«înţelegem bucmia cu care văd că vă strîngeţl astă-zi împrejurul Nostru.
«Care Homîn ar putea sit nu se simţă mişcat pînă în adîncul. sufletului
rtîntru asemenea împrejurare? Ziua de astă·zl veste~le Rominilor C'.:t
<•am făcut un nou pas înainte, care Ne va ierta a pă:;;i -spre alte îmbu-
«ni'1l:1ţiri şi mai mari. lmpledici\rile ce popria, primejduind rle multe
628 APENDtctU
«uri, sloboda comunicaţie între Ruminia cea mare ~i cca nuca, ,-;'au
«rădicat, rezultat care, precum ştiţi, nu :,;u11L încă doui ani, se i:;ocotia
«mai presus de puterile Noastre. Un nou isvor de fericire se deschide
I\ «patriei Noastre, iar mai cu osebire locuitorilor oraşului Slatina. Am

«venit dar, în mijlocul D-voastră, nu ca Domn, dar ca Romîn, să fiu
«părtai;; obşteştii bucurii, :;;i am ales ziua cea mare de Yeselie pentru
«Noi, fiind aceia înlru care se prăznueşte numele Măriei Sale Doamnei
«ca să serbăm cu toţii ziua ce are a însemna începerea unei noi
•vieţi pentru acest orai;,. Am socotit că nu puteam, atît Noi cit si M.
«Sa Doamna, să vă dăm o dovadii mai mare de hinele ce vă voim, şi

«de dragostea ce vă păstrăm.
«Datoria cere a arăta a Noastră mulţumire tutulOI' acelora prin con-
«lucrarea cărora am putut dobîndi acest fericit rezultat, şi mai întîii'1
«mulţumim din inimă prea iubtului Nostru frate Banului Barbu Ştir
c,beiu, cu a căruia osîrdite s'a pregătii materialul ţ;i s'a început lucrarea,
«apoi asemenea mulţumire arătăm intiiului Boier marelui Ban Gheoghe
«Filipescu şi vornicului A, Vilara, care amîndoi, unul după altul, întru
«îndeplinirea datoriilor Departamentului din năuntru, Ne au adus toată
«rîvna şi cuviinclosul ajulor pentru săvîrşirea acestei însemnate lucrări.
«Iar pentru aceia cari, cu ostenelele şi sudoarea lor, au lucrat şi au
«împreunat toate aceste materialurl, am socotit, drept doYada osebitei
«Noastre mulţumil'Î, să urmăm pildei ce Ne au lăsat bătrînii Romani
•care, la loate lur.rările de aseminea fire, unde-şî tipărfau urmele lor
"de uriaşi, înscriau şi numele leghioanelor ce luau parte la a lor săYir
«şire. Două coloane dar se vor ridic.a la amîndou:i capetele podului
«unde se ,•or înscrie numele tutulor satelor care au contribuit prin
«munca lor, de la început pînă la săvîrşirea acestui măreţ lucru, spre
«a rămîne ca o recomandaţie veclnică urmaşilor Noştrii.,,
Chemînd apoi pe D Balzano, arhitectul însărcinat cu lucrarea po-

dului, îl mulţumi prin cuvinte măreţe pentru ostenelele ce a depus;
zmu\se decoraţia ce M. Sa o purta la git şi o dete D-lui Balzano, în-
cîntat şi pătruns de asemenea răsplătire, lar mai ales de maniera
nobilă cu care i se făcu.
Este anevole să descrie cine-va impresia lăsată de cuvîntul M. Sale.
La săvîrşirea celor din urmă vorbe, o salutare de mii de glasuri se
înalţă in aler (sic); !aerăm! de bucurie se văzură curgînd pe mai multe
obraze sloice ~i reci în nenorocirt ; însu~i străinii care abia înţelegeau
limba noastră, erau electrizaţi şi dovediau prin \acriml sim\irea lor, ciici
APENDICIU 629
acea elocuentă vorbia în adevăr inimii, căci era potrivită cu frumu-

scţ.ea priveliştii, cu mărirea solenit."l.ţii.
Entusiasmul mulţimii era în gradul cel mai înalt ; pe pod, pe drum
şi pe uliţele oraşului nu se auzia 1!e cit întrebarea: a(i auzit cu,·întul 't
ap auzit pe M. Sa? a\i au;:it pe Domnne plîngînd? Această bucurie,
această mi:;;carc nu mai încetă pînă la vremea prînzului, cînd Măriile
lor se întoarseră iarăşi la pod, unde era gătită masa Domnească, şi
osebit de acela o altă întinsă masă pentru mulţimea norodului pe
marginea Oltului.
Urările pentru sănătatea Măriilor lor, pentru prosperitat(1a oraşului
şi a Romîniei, strigările de bucurie ale norodului, sunetele muzicilor
ostăşeştI care aduceau aminte un trecut strălucit, se repetară de glasul
tunurilor aşezate pe maluri, şi se prelungiră pe unde, pînă cînd soarele
apuind fu ramplasat (sic) de lumina focurilor de artifiţie care acoperiau
cele două ţărmur!. Luna ce revărsa peste valuri şi peste desimea pri-
vitorilor după pod şi din preajmă limpedea sa lumină, focurile de
deosebite colori ce se prelungiau şi se încrucişiau pe oglinda apelor,
e~clamaţiile de plăcere şi de mirare ale norodului, varietatea costu-
melor şi a uniformelor ce se confundau neîncetat de la o marg'ine pînă
la alta a podului, blîndeţea şi bunătatea M. Sale Doamnei, care era
obiectul adoraţiilor obşte~ti şi patroana solenităţii, toate făcură din
acea,Mt zi şi din acestă seară una din solenităţile naţionale cele mai
vrednice de pomenit şi anevoie de uitat.
Cuvînt din pa,1·tea, oră,şeni/01· Sla,tinei, că,tre Mă,rio, So, Prea,

Înă,Jţa,tul nostru Domn, rostit de profesorul C. St&icovicf.
PHEA 1NALŢATE DOAMNE !
Precum toatri făptura, la izbirea soarelui pe orizon, ca de faţa unui

prea-darnic părinte ce se arată încărcat de atîtea bunurl, aducînd fiilor
săi, saltă de bucurie, şi noile nădejdi o reînviează din amorţeala fri-
gului nopţii trecute, aşa şi pacinicii Slălinenl şi Judeţeni d'amîndouă
laturile măreţului pod, şi prea credincioşi Domnescului scaun, pe care
Dumnezeu v'a aşezat pentru fala şi binele neamului, aşteptînd cu
11erăbdare să vă vază la inauguraţia podului, precum vesel şi voios
v'a văzut la punerea pietrei fundamentalei lucrărT, se găseso astă-zi
coprinşi ca de o putere magică de acela~i simţ al unei covir\litoare
bucurii, vă;:ind lun,!!"ile lor dorinţe împlinite, ~i văzinrl că, aceia ce pînă
asta-zi s'ar fi socotit ca 1111 hwr11 problematic, ::idică 11n pod statornic
6HO APENDICIU
peste Olt, acea greutate ce se părea neînvinsă, s'a s{wirşit cu ,;tator-

nica i;,i plina de geniu a Măriei-Voastre dorinţe.
Bucuria noastră dar, Prea-lnălţate Doamne, după tot dreptul cuviut,
este covîrşitoare, cricr nor tot-d'a-una, iubindu-ne patria şi pe ai s[ti
OblăduitorI şi făcătorI de bine, am purtat i,ii aeea slăbiciune de dra-
gm;te pentru jude\ul şi oraşul nostru, bucmîndu-ne de binele i;;i înfru-

museţarea lui mai mult i;;i mai întîiu ; pentru-că, dintre toate locurile
:;;i Ol'a 7ele pe care mina lui Dumnezeu le-a împodobit cu frumuseţe
1;>i daruri deosebite, iar gustul şi măiestria le-au desăvîrşit şi le-au făcut
mai vrednice de vedere, nicI unul nu este ca ora~ul sau locul unde
cine-va a cule; cele d'întîiu llorl şi a vr1rsat cea d'intîiu lacrimă, 7i
unde în zorile vieţii, visul fantaziei i-a ;,:ugr[wit un viitor plin de
amăgirT, după care şi ofteazr1 pînă la mormînt.
Ast-fel sentimentul bucuriei 7i al noilor nMejdI, imprr1 7tiat cu acela:;;I
entusiasm în toate treptele şi în toate vîrstele a chlemat împrejurul
)lăriilor-Voastre grămezile de loc,LilorI ce vodeţî, şi care sunt astă-zi
strînşi aicea, spre a Vă închina, priu espresiile plecatei mele cuvîntr1rl,

cea mai adîncă recu11oştinţr1, care sunt strînşI, ;,:ic, spre a ruga pe
înduratul Dumnezeu, ca sr1 Vă învrednieeascr1 pînă in sfir:;;it, a chiema
asupră-Vă bine-cuvînlr1rile augustelor umbre ale bărbaţilor celor mari,
care au bine-făcut omenirei în felu1·I de chipuri, şi spre a-i cere cu
căldură, acestui prea mare Durnne;,:eu, ;,:ile îndelungate i;ii fericite pcn•
tru Măria Sa Dqamna, a cării strălucită aniversară zi se serbează în
prilejiul unei ast-rel de frumoase împrejurări, ce va rămînea în memo-
ria Romînilor ca cele mai falnice :;;i plăcute suveniri.
Nădejdea, cerc a zimbit în epoca strălucitei suiri a l\fariei Voastre
pe scaunul Donrnesc, s'a arătat mai falnică, mai sigură, în toate zilele
~i înaintează m·e.~cînd neîncetat. De prisos cuvintele: faptele vorbe,;c
astă-zi şi istoria le va spune strănepoţilor ·noşti·i,
lnlesnirea i:,i siguranţa celor intrebuin(aţi rle a trece aceastrl pe1·icu-

loasă apă prin schela Slatinei, mai vîrtos la ale ei înecăciuni, f;!i marca
întreprindere a-l face pe Olt să se tîrască subt jugul care i-a\î impo-
zat (sic), va păstra Măriei-Voastre aceleaşi dulci suveniri, ce păstreazri
lui Traian podul de peste Dunăre, care de şi se allă în triste ruine,
însă dintr'un mal la altul al mr1reţului rîu, suspină cu undele lui
"Traian, Traian".
ln toate laturile ţ[1rii cresc cu ,;pmirc daflnil l'ei merilaţ1 1wnt1·11
atîtea mart faceri de bine ; insuşi Oltul, în murmurul îngrozituarelo1·
sale unde, se despicr1 sub picfoarele urieşoscului pod, va rezice în Yed
APiNDICIU 631
numele Măriei-Voi1;stre. Iar orăşenii SlătinenT, în amintirea cărora multe

veacuri Veţi trăi, ca unit ce se interesează mai mult de această facere
de bine, roagă plecaţi b11na-voinţr1 a 1nălţimei-Voastre, ca să priimească
din parte-le prinosul recuno~tin\ei lor cei nemuritoare, i;;i d1tre Prea
Puternicul Dumnei1e11 înalţă rugăciuni ca împreună cu Măria-Sa
Doamna ;;ă trăiţi pîn[1 la adînci băţrîneţe, ca să puteţi săvîrşi toate
dk geniul M[iriei-Voastre a inventat pentru binele Patriei.
----·----
Ion Ghica, ,şi mă,năstirile închina,te

. Ion Ghica deprins a servi străinului şi interesurilor străine în
curs de 10 ani, ca persoană. politică în disponibilitate şi ca beiu de Samos,
!idei tradiţiunilor inerente numelui de Ghica: a da pămintul romînesc
că,lugifrilor Grecl, consimte pe tăcute la pretenţiunile acestor călugări;
admite pe tăcute sistemul rusesc în această cestiune; recunoaşte, fără
murmură măcar, jurisdictiunea Porţei peste Ţara Romînească: se în-
chină înaintea acelui ira,de (!) invocat în memoriile călugărilor Greci
i;;i aplică ad-literam dizpoziţiunile protocolului xnr.
În timpul Ministerului Domnului Ion Ghica, după un ordin al guver•
nului lurccsc din Constaulinopole, emanat fără îndoial[1 de la Lega-
ţiunea Musc[1lească, clupr1 o dcpcş[1 din Constantinopole, s'a convocat
îndat[1 cu cea mai mare grăbire o comisiune mixtă: comisiunea pre-

scris[1 în protocolul XIII al conferinţelor. Această comisiune mixtă
compusă de călugări chiemaţi chiar de guvernul Romîniei, de guver-
nul D-lui Ion Ghica ') spre a legifera împreună cu Romînii în Ţara•
Homîneascri, ar fi avut consecinţele cele mai grave, dacă provedinţa
n'ar li venit la timp să curme guvernarea beiului de Samos.
{Cesar llolliac, MănăHtirile închinate, p. 873, 374),
Hirtiile lui Bibescu. - Mărturisirea d-lui C. A. Rosetti.
D. C. A. Rosetti, care la p. 24, t. II, din Scl"ierf din Juneţe şi din

Esiliu, mărturiseşte că, pentru unire şi solida,rita,te, a fli.cut sa,cri-
ficiul convincţiunilor ş'a,l onoa,rii sa,le, care, la p. 111 (idem) îşl laudă
talcntnl poctir\ punînrlu-sc singur mai pre sus de Eliad, prin aceste
') Care a fosl supus acelui Bri'1(iann, earc prin com·enţiune co11.~11larf1
~tcrg·ca neatîrnarea \ării. (N. tr.).
6H2 APENDICIU
vorbe : Prinţul Bibescu gă,sea, versurile mele cele p1·oa,ste ma,i fru-
moa,se de cit poeziile d-ta,le, face, în ce priveşte hîrtiile lui Bibescu,
la p. 28, următoarea mărturisire : ,,Este fnsă, foa,rte a,devă,ra,t c'a,m
llla,t portofoliul din mina, unui ga,rdist; rAmîne numa,i ca, d-ta, să,-ml
dovedefti' di, era,u fn a,ce/ portofoliu hfrtii de conspira,ţiunf'.
(N. tr)
DELĂSAREA AUTONOMIEI
lako\ traducerea actului infam al Locotenenţei care ne tri11tea la pi-

cioarele Turciei. 1n text l'am pus în franţuzeşte ast-fel cum l'alll gft-
sit în Ion Ghica: Amintiri din Pribegie, p. 48:
NOILE INSTITUŢIUNI CERUTE DE POPORUL ŢĂRll-ROMÎNEŞTi, Nu-şr VOR
CĂPĂTA TĂRIA DE CÎT DUPĂ APROBAREA E. S. SULEIMAN-PAŞA Şi SANC·
ŢIUNEA M. S. SULTANULUI.
Tot în aceiaşi cal'te p. 57 găsim actul următor, pe care nu credelll

de nevoe a-l traduce.
Les membres du gouvernement provisoz·rc de r8 48 et dilegues de

l'imigratz'on, a Sa Haut1usse Le Sultan.
SIRE,
«Au milieu des maux qui ont pese sur notre patrie, mais rendus
plus douloureux par la main qui Ies infligeait, nous avons su ren-
fermer en nous l'amertume de nos plaintes et le cri de notre desespoir ').
«A quelque epreuve que notre fidelite ait ete mise, nous n'avons
point devie de la lignc de conduite que nous nous etions tracee, nous
sommes restes jusqu·au dernier moment et nos restons encore Ies fi-
deles vassaux de Votre Majeste ')
«Votre Majestc nous rendra ellc-meme ce temoig·nage, qu'en ccci
11ous arnns fait tout ce qui depcudait de nous pour dejouer l0s cspe-
rances de nos ennemis, et ouvrir ."t la Sublime Porte la voie d'une
poliLique plus l'eguliere, plus conforme :'t sa <lignite et a ses interets ')·
') Tara nu datoreşte 11enoroch-ile ce a,u a,pAsat-o de cit membrilor

răsvrătiriidin 1848. Strigătul desnă,d~dii lor e legitim; plîngerea le e
zadarnică.
•) Această ficlelit.atc nu era de ajuns penl.ru fel'i1iirea Patriei.
') Oare pentru interesele i;li demnitatea Porţii semnatarii acesl1!i
adrese au turburat ţara'( Acest punct de \'edere, de ~i neaşteptat, e
nednic de băgare de searnr1.
APENDICIU G33
"'N"ous esperions que, de son cute. la Sublime Porte, pour prix de

notrc fldelite, ne tolererait sous aucun pretexte l'intervention armce de
la Russie, intervention qui viole a la fois Ies droits de Principautes et Ies
prerogatiYes de la Cour suzcraine, seule arbitre dans la, question ').
•Aujourd'hui, bien que l'occupation des Principaulcs soit un fait
accompli, notre confiance dans le triomphe de nos droits c1;t la
meme, comme aussi l'espoir que nous pla(;ons dans ,'appui de notre
Auguste Suzerain. I.a justice a etc violee; ii faut que la justicc re-
couvre ses droits.
«La Ycrite a ete etouffee sous le mensonge; ii faut que la Yc'~rilc
se fasse jour 0 ).
«Voila pourquoi nous deposons aux pieds du trone de Voire Ma-
.iesle Imperiale le mcmoire ci-joint, oit se lrouye relrace, aYec un court
cxpos<· des droils des Principautcs, l'historiquc de la rcYolution ruu-
maine du 11/83 Juin.
«Et, en meme temps que noug accomplissons ce devoir sacre cn-
vers Votre Majeste Imperiale, laquelle ne peut vouloir jeter le decou-
ragement dans l'âme de ses fldeles vassaux par un plus long oubli
de leurs droits, nous remplissons un autre devoir non moins sacre,
enYers notre patrie, en protestant une deraiere fois cn son nom, ainsi
11uc nuus le faisons par la presen le'):
«Contre le fait memo de l'occupalion;
«Contre l'emprunt i111pose recemment i1 la Valachie pour subvcnir
aux frais de cette occupation, qui tend i1 la priYer a jamais de sun i11-
depe11dance ')";
«Gonire toute alteinte portee ,i son droit d'autonomie;
m subsidiairement contre tout acte, de quelque nature qu'il puisse
etre, accompli tant pendant la duree de celte occupation que sous le
poids des mesures de rigueur et de prescription qui cn frappant des
milliers de ciloyens privent cc pa:ys ele sa represc11tat.i11n co1nplde et
legale.
') Aceasti't inLerrnn~iune armată fusese anun\atri; ea nu puLea fi în-

lăturată.
) Asupra acestui punt ne inYoim cu cei ce au iscrilit acest act; iată
0
ele ce am făcut istoricul răsvrătirii; e menit să doboare o legendă care

este opera calomniei.
') Datoria cea, sfînti'/, era să nu se atragă a~upra ţării nenoror.irilc
cc au isbit'o.
') A reclama 11eatÎl'narea Tării Humine:;;ti, era lucru Lu11, <la1· u'ar
îi trebniL s:1 SP jertfeasci1 dreplurile Stalului (V. p. +Hi --.fi'JI clin a<'e.,t
volum).
634 APENDICIU
Les membres de l'ex-gouvernement provisoire et delegues de l'ti-

migration Valaque:
(Signes): N. GOLESCU, I. BLIAD, MAGHERU, I. VOINESCU, C. A. RO-

SETTI, CHR. TELL, N. CREŢULESCU, D. OREŢULESCU, D. BRĂTIANU, N.
PLEŞOIANU, A. l-IRISTOFI, I. C. BRĂTIANU, ŞTEFAN GOLESCU, GR. GRĂDIŞ
TEANU, P. TEULESCU, IOAN I. FIILPESCU, I. MAIORESCU, A. G. GOLESCU I).
Scrisoarea, lui Helia,de ciitre Gr. Griidi.ştea,nu

din 10 Iulie 1856 2)
«Odobescu! zicea curat, pe faţă, la sfat, în seara de 18 Iuniu: «Nu
concentru o:;itirea că displace Ruşii :;ii eu nu pot lucra în contra Rusii
căruia am servit.»
«- Foarte bine, îi ziseră Teii şi Eliade; e~lI foarte sincer şi leal;
dar ca să fii mai leal, dă-ţi demisia dintr'un guvern revoluţionar ce îţi
prescrie a te purta în contra plăcerilor Rusii.
«- Demisia uu mi'-o dau, şi cine poate să mă scoaţă", zise el, puind
cu o1inge rece mina pe sabie, ca :;;i cind ar fi zis: «nu'ml dau demisia,
ci eu am să vă leg."
«Nimic mai firesc şi mai sincer din partea Odobescului. El Domnu-
lui său era fidel, şi noo inemic de faţă, leal.
«A doua zi ne arestă şi vru să se proclame dimpreună cu Cimpineanu
în guvern. Husctake, Brătianu şi Mavrocordat, sui:;pnuţi de Solomon,
vin să proclame pc Odobei;cu I Nu ~tia că Odobescu era Musval 't Nu-l
auziseră cu urechile'?»
Helia,de către Gr. Gră-di.şteanu
8/20 Mai 1867 ')
«llusii nu mi'-am făcut; mi'-am frtcut datoria, şi a'~i face dne-va da-
toria fări\ ilusii este echivalent cu a zice bine i;;i celui ce i;;UI că c dispus
a-ţi face rău. De aş fi aflat, din cei ce au domnit la noi, pe altul mai
') Reproducem ac·i iscăliturile, fiind ci:i au fost g-re:;;it reproduse 1:-t
1,. Bo2 (B. F.).
') VezI Scrisorf di11 exil ale lui Heliade Ril,d11lesc11, p. 640.
') Scrisod di11 exil ale bii lleliade de Ruso Locllsteano p. 56ri.
Al'ENDICIU 6/fo
bun ele cit dinsul, l'aş fi preferit pe acela, ~i cu hun nu in\eleg către
mine, ci către ţară, căci către mine în persoană Bibescu şi Ştirbei au
fo~t mult mai omenoşi ele cit Ghica; dar nu mi s'au lipit de inim{t.
Pe t;ltirbei ~i pe 13ibescu i-am maltractat în scrierile melc şi ci s'au
purtat omene,;sle cu strei1ia ~i svinturaLa mea familie. Nu era s{iptă
mină să nu fie cercetatr1. Ghica din contra, la toţî cari !'au trădat s'a
du,; de i-a vă;,mt; numai la familia mea n'a trimis nici un cîine s'o
ccrcet.czc. Cînd a plecat din \ară la 42, eu care n'am sărutat în Yia\a
mea mina nimenui de cit tatii 7i preotului, i-am sărutat mina de adio,
şi mi-a dat'o ca la un ciine. Cinci am fost în Burnreşti, la b5, m'am
dus cu cea mai mare bucurie de l'am văzut, uitind toate cite a scris
,;;i d-tale :;;i lui Nicolache din Viena despre mine, şi m'a priimit ca 7i
cind i-a~i fi fost intendent al Curţii ca Dobre, unele Uibescu, cînd m·a
vă;rnt aci, lll·a Îlllbri\(i~at si m'a sărutat cu !acrime,, ....
Pruncul Romîn, No. 10 clin 8 Iulie 1848 :

f:ii cc veciuse tiranii pe urma noastră de începu numai cledt sr1-~i
eserse iar cruzimea lor? Puseră să dt1rîme statua de la Curt1•a Admi-
nistrativănumai llind-cri oamenil ii zicea dreptatea.
De ce oare nu pot ci si'1 sufere (Sit) cel mai frumos :;;i cel mai nevi-
noyat (si<) lucrn din h1111e '(
LJreplatea este cauza tutul01· revolu(iilor ; pentru dreptate cetr1ţeanul
se aruncă în potriva cet{1ţeanului, familie în potriva familie, seminţie
în potriva seminţiei. Monarhii o gonesc dintre noi, Liranii se îngrozesc
din naintea ci, aristocra\ii o cunose :;;i o ascund, popolul suferă ~i tace.
O I clar popolul nu mai V!'ea st1 sufere, nu mai Lace, cu toată acade-
mia Dibesculni ';'i [oale impieclicăriie luminei (fiind-că tirania o duce
numai c-u ig11oran\a >;<i intunerecul), popolul Homin s'a cleţslqilat, i>;<I
cunoa:;<te demnitatea ,;a, îşT stim{i prietenii 7i i,;;i pedep~cştl' vrăjmaşii
siti. - Asl{1zi popolul este marc >;<i Lare.
Cea din urmă revolu(ie a Homînilor nu făcu alt-ceva de cit s:1 deosi-
bească eaprele de oi :;;i sr1 arate aristocraţilor că ei prin intrig-ilc lor, de şi
pot inşela şi vinde doi, trei oamenT, dar nici oclatr1 nu se joacr1 cu un po-
por întreg . .El î:;<i va da .~fogele, şi picîor rle aristocrnt nu mai vrea să ritmic
în ţa1·t1. Nn vedea cine-va î11 nrnlţimca aceia arirlicalt1 la glasul liuerlt1 [ii
de cît c:1ciuli 11eg1·e, zilelci ~i l)l'a\e goale, lo\i IH•g-u.~lurii, toal:1 pia\a i11
pictoare.
6n6 APENDICIU
Această revoluţie crez că n'a fost făcută de trei, patru îm-ăţaţi sa(t de
două-zecT de şcolarl, căcl în ziua aceia toţl plecase, toţl eşise din Bucu-
reştl, din ce pricină? nn :;,tiu. - lntrebaţi pe Mitropolitul. Chiar D-nul
Eliad cu toată dibricia sa la revoluţii şi cu toată opinia sa publică de
care se bucură ca omul popolului. dar mă prinz cu Dumnealui că nici-
odată n'ar fi făcut o revoluţie mai frumoasă de cit această din urmă.
Toţi aristocraţii care în ziua Căimăcămiei împănase uliţele Bucureş

tiului cu echipajele lor, s'a(t ascuns în găuri de i;,arpe, şi nu vor eşi la
lumină de cit numai actuncl cînd îşi va da mina cu poporul.- Ca să
ne mai jure încă odată credinţi, să nu le mai dăm pas;-:- vor fi er-
taţi şi îmbrăţişaţi numai atunci cînd vor da dovezl de fapte frumoase,
iar nu de vorbe frumoase.
Dacă vrea Căimăcamii a!'eştia să pue în lucrare căzutul regulament
sri fi eşit în cîmpul Filaret.ului sau in pia\ă şi să puc pe popor să jure
ci't-1 va păzi cu întregime, să fi făcut efe::,tanie înaintea publicului, iar
r,u '11aintea a doi, trei aristocraţl, şi alunei să fi văzut dacă ne-unul
din cei ce blesteamă libertatea şi rechiamă vechia tiranie, ar fi scăpat
nesfăşiat de popor ! ACUM ÎNSĂ LE-AU DĂilÎMAT NUMAI CASELE, CĂCI El
AU PRINS DE VESTE ŞI AU FUGIT DE FURIA POPOLULUI, ATUNCI SlNGELE
LOR INFAM AR FI CURS PE ULIŢELE BUCUREŞTIULUI ŞI CETĂŢENII NOŞTill
PE TOATE IlÂSPÎNTIILE CU SÎNGELE LOll ÎN l.lTERE NEŞTERSE «RÂSilU·
NARE» AR FI SCRIS.
Nu mai e d'aci nainte: cum va boerul aşa se face, ci cum ponm-
ceşte poporul aşa să se urmeze. Popolul e naţia, popolul e legile, po-
polul este executarea lor sau oblăduirea.
Cine nu se coboară în popol, nu face parte in naţie, nu e Homin_:-şi
d. Bibescu tîrziu şi'-a cunoscut ţara') dacă mai dăunăzi a zis d'acolo din
Sibiu unde se află «că Homînul nu mai e de guvernat!». Nu e de guver-
nat despoticeşte, Domnule, dar de guvernat democraticeşte tot-d'auna.
în fruntea celei acelia ce mergea sri dărîme casele tîlharilor şi a
aristocraţilor, erau trei popi cu crucea în mî11ă şi un băiat ea de to
ani intre dinşir, care cînta versurile acestea:
AideţJ, fraF, într'u unire,
Ţara noastră e 'n peirc.
Aste ziduri 1;>i palate
Unde zac mii de păcate,
Aide\T a Ic dtirîma.
') Decret 111 No. 2:lll din 184& (l 1-(t, p. 17 t'1 in\'ede1·<'ait.f1 îutocmai
coutrarul.
Al>ENDICIU r,a7
N'auzi(T in piaţă larmă,

( laţi uăvalii ·11 mini cu armă
Că soldatul ne ajunge
Baioneta ne o împunge:
Daţi d'o vrea şi el să dea.
Destul rearele ne strînge,

Şi robia 'n vatră plînge,
Inima ni se împietreşte:
Ferea ni se amăreşte,
Morţi mai bine-ar fi să fim.
Cînd cea patria ne cere,

Printr'un ţipăt de durere,
De cit viaţă îndelungată
În robie ruşinată,
Cu arma 'n mină să perim
Fraţilor ! să n'ave\i milă,

Daţi în cei ce ve fac silă,
Vă ia plugul, arătură,
Boul chiar din bătătură,
Par c'ar fi un drept al lor.
Dreplul lor e şi al nosLl'll,

Cimpul lor e 1;-i al nislru ')
Şi--adunarea cea ob1;-teascr1.
Fiind casă romîneascr1,
Esle casa tutul01·.
Ilai I Romine, de vorbeşte,
Singur legi ţie-ţl cro_eşte,
Voi, ciocol să staţi afară,
Tu, muscal, să eşi din ţară
Că poporul ast-fel vrea.
Toba 'n piaţă să răsune,

Tot Romînul să s'adune:
OrI pe viaţă, orl pe moarte!
Dulce-I pentru libertate,
Un mormînt a căştiga !
Ion CATINA.
') Acest principiu a fost pus în aplicaţiune de guvernul D-lor Ro-

~etti-Drătianu (V. scrisoarea Prinţului G. Dibescu către D. E. Costinescu,
în eartra Politicn, Religiune, Duel, p. 58.-Afacerea de la Breaza).
6::18 APENDlClU
Pr11nc11/ romîn, publicîncl acPsLe slrofe, zi<'<':l: "Cea. rlin 111·1111' ren,-
"luţie a Homînilor 11u fftctl alt-l'c\'a el,• cit ,-r1 de11sibca,;ci\ caprei,~ <ln
"oi :;;i să arate ari,-[ucraţilur cri ei, prin intrigile lor, de ~i pot iu~ela r;;i
«vi11dc doi, trei oameni, dar nici oda1r1 1111 se joacri cu un popor întreg-,,,
(Pnmc11/ romîn din 8 Julie 1848). V. BLAREM13ERG, Incerca.1·c, ele.:
Revol11ţi11ne prin sînge).
Din fericire că erau în guvernul provisorin cî\i-va oameni cinstiţi
care scr1pară ţara de grozăYiile cu care ii amenin\au unii apelpisi\T.
El zicea într'una din pruclamaţiuuile sale:
«En ce jour de la resurrecLion de uos droih (20 juin) que nouc; al-
lions perdre de nouveau par Ies inlrigues de nos ennernis, une partie
du peuple, disons-nous, a em·ahi Ies maisons de quelques parLiculiers,
y apportant l'epouvante et la terreur; ils ont brise tout ce qu'ils ont
trouve, et ont fourni ainsi des armes aux malveillants qui assurent
que Ies noumains ne sont pas murs pom des inslilntions libres,,.-
Proclamation du gouvernement provisoire; signee: N1~OPHYTF., I. IIE-
LIADF., l. CAMPINEANO, N. BALCESCO, N. :MINCO ').
D. Hosel.(i n'a subsemnat aceastri proclamaţiune•/.
SCRISOAREA LUI SULEIMAN-PAf:\A
Suleinuin-Pafjn ciUre boerii şi lruntuşii ţă,rii.
19/31 Iulie 1848.

«Este lu genere recunoscut, că ţara, parte _întrcg-iloar<~ a imperiului
otoman, n'a încetat de a se bucura de privilegiuri marii?) şi instituţiuni
folositoare Homîniei. lnsri în loc de a da dovadă rle recunoştinţă pentru

aceste binefaceri, în loc să lucreze cu zel spre păstrarea ordinei ~i a
tranquilităţii (sic) ţărei, şi mai cu seamă. în circumstările prezente, a
avut o lndrăsneală. a săvîrşi acte ilegitime, pe care !nalta Poartă le
vede cu ochiu neplăcut.
,, Un numă,r mă,rginit de oa,menl, a,tJ'ibuindu-şl numele rfr Romînl,
s'a.u a.ri'îtnt fă,ră, prudenţie într'R,cest Principnt, Inşelînd milifil1-, -~i
resturnînd guvernul, a,u pro/itR,t de R,cea,sti/, oca,ziune, ca, si'i imp11e
principelui, s1111 numire de institllţiune no11i'i, nişte condi(iunl nene-
') neprodueem în franţuze::,te acest act. ne mai putîndu-1 găsi in ziare,
la vreme spre a nu 'ntîrzia publicarea. 1N. tr.)
') N'a subsemnat aceasta, dar a subsemnat o alta, - pe care Brt!-
cescu însă n'a subsemnat'o, - în care guvernul provisori11 mnenin\a
pe opozanţi cn drPpta,tea. popom/11i. ()/. tr.)
ĂPENDlCIU
repta,bile. Domnul nepulinrl rezista, /a, această, siluire, şi vii,zind11-sP

intr'o posiţie ca,m amcninţiitoa,rP, s·a, i-iizut da.tor -~i chiar ronstrins
a-şlpă,rii,si reşedinţa,. Atunci tot acei oameni profitîml de această nori
ocasie atît de favorabil:1 la intenţiunea lor, au avut îndrăsneală să for-
meze o noă uelegiuitâ administraţie, sub numire de guvern provizoriu,
în locul acelui ce a fost după legi restaurat :;;i încredin(at sus arăta
tului Domn de către M. S. Sultanul. Aceste acte sunt nu numai ne-
suferite cu drepturile suveranităţii ('li cu principele guvernului lnaltci
Porţî, dar sunt încă de o naturr1 de a reporta (sic) tot felul de preînoiri
contrarie la durata ordinei şi a tranquilităţii în \ară. Este dar de văzut
cr1 o aşa poziţie de lucruri nu poate produce de cit tulburâri interne,
ale căror rezultate va fi cu siguritate dărăpănătoriii ţării. M. S. Sultanul,
Augustul nostru Suveran, inspirat ca tot-d'a-una de simţiminte părinteştl
pentru fericirea tuturor claselor a supu1;1ilor s:ti. şi voind iarăşi a cla o
noă dovadă Tiomînilor, a fost trimis mai de nainte într'acest Principat
un comisar însărcina.t intr'adins a delibera asupra mijloacelor ce ar
putea restatornici ordinea şi liniştea publicâ. Din nenorocire însâ Ro-
mînii, fără să aştepte un rezultat bun, despre măsurile ce Înalta Poartă
voi a lua, după raporturile ce era să-i supue zisul comisar, s'au lăsat a
se înşela nechibzuit, şi făcînd fapte nelegale au tras a.supră-le o mare
r:tspundere . .Însă M. S. Sultanul, milo,qu) nostru Domn, al dtrui singur
;,;cop este de a da o noă dovadi't de milri şi mririnimilate, şi ca să nu
lase masa populaciunei (sic) să cadă in frică din cauza turburărilor aduse
de către unele spirite revoluţionare, a cugetat de lipsrt sri vă conduc:t
~i să vri im vie (sic: îmbie? im•ite 'tJ mai intîiu a reintra iară('li in calea
supunerii. Din contră, dacă aceste mijloace liniştite vor afla rezistenţă
din p'l.rte-vă, sri apuce spre a ~a durere mijloace de silă.
Primul scop al însărcinării mele este de a vă arăta cu sinceritate
cri urmarea lucrărilor de acum realizate în contra drepturilor suvera-
nităţei ('li ale principului posesiunii Sultanului, fiind cu totul ne îngi'1rluit~
guvernului proYizoriu nelegiuit constituit în Principat, să încete îndati'1.
Un individ demn de încredere să se rînduiascrt fără intirziere în ca-
litate ele Caimacam, în conformitate cu spiritul Regulamentului Organic
la postul ce a rămas vacanl cu ducerea Domnului Bibescu. Că toate
cite s'au constituit i;;i s'au publicat în \ară sunt privite de chiar acum
anulate şi fără nici o putere. Daci't printr'acest mijloc veţl ~eaduce ţara
în starea ei primitivă, plingerile bine fundate ce Yeţl arăta, se vor lua
în aproripe atenţiune: adică plîngeri în contra neaducerii cu scumpătate
la îndeplinire a Hf\!.n1lame11(.ului Organic, în contra g11v11rn11l11i Dom1111-
640 APENDICIU
lui. sau in contra orl cărui abus ce :-;'a1· putea privi i11 contra binP.-
rnitoarclor rlurin\e :;-i ;;imţimintul c\replă\ii, rlc car<~ Sultanul, Augustul
meu Domn, 11'a încetat de a da dove;r,i la to\i acei din supuşii săi cari
au ştiut a le merita. Dacr1 o deputaciune compusă de persoane alese
de domnia-voastri"t va veni a-mi ar[tta în numele \ftrii plingeri de ase-
menea fire, şi dacă vor fi întemeiate, se vor lua îndată măsuri pentru
a lor îndreptare. Dacă însft, în contra acestor mijloace lini~lite ce vă
arăt, veţi stărui a ţine \ara tot în aceastri pozi\ic în~elătoare, şi a urma sis-
tema arbitrarie, nu mă voiii popri de a marşa (sic) în lăuntrul ţfirii cu
o putere armată pe care o :.m în dispoziţiunea mea, ca ultimul mijloc
spre a esecuta porunca irnpăr[itească a M. S. Sultanului, şi voi11 continua
ciupii necesitatea circumstărilor. Esplicînc\u-Yă clar, Domnilor, diferitele
treple ale însărcinării mele, sunt convins mai de nainte că ultimele re-
zoluţiuni ale M. S Împăratului se vor săvîrşi din parte-vă sub principiul
liniştii şi al supuneri!, ~i că spiritul şi pmdenţa de care sunteţi în-
;r,estraţl, vă vor conduce neap:trat în dreapta cale a înţelepclunii t;;i a
liberaţiunii, ~i veţi urma cu o vie recuno.7 tin\ă părinteştilor poveţi ce
sunt însărcinat de către Augustul meu Suveran a vă da.
Este dar de a mea datorie a vă invita să ne îndreptaţi o peliţiunc
suptînsemnatfl de dumnea-voastră, coprinzătoare a actului de supunere
pc care s'o expediez îndată la Înalta Poartă; puteţi tot de odată a tri-
mite pe lingă mine vre-o cite-va persoane însemnate ca sfi-mi expue
plîngerile ce veţi judeca drepte şi întemeiate ca să lP, comunic şi pe
acestea la lnalta Poartrt.
Scris la Giurgiu în castrele împi'ir1Ueşti, 184H, 19/ill Iulie.
SULEIMAN-PAŞA.
DISCURSUL EXCELENTEI SALE SULEIMAN PAŞA
Vestitorul Romfnesc din 14 11.ugust 1848, No 10.---Astăzi 10 August,

la 11 ore, au mers toatrt boerimea la Ex. Sa Suleiman Paşa de !'au
felicitat de bunr1 venire şi a-i arăta simtimentele lor de recunoştinţă.
Excelenţa Sa a poruncit a se alege dintre dumnealor o deputaţiunc
alcătuită de patru persoane, după care au primit deputaţia aleasă cu
bucurie şi I-au întrebat de sunt mulţumiţi cu Locotenenţa Domnească.
Apoi, a doa zi, la 3 ore după amiazî, adunînc\u-se iar, dupft invitaţia
Ex. Sale, loală bocrimea ce lipsise din capitală, în capul crireia se afla
APENDICIU 64,1
părintele Mitropolitul, cum şi frunta~ii neguţători, faţă fiind şi onora-

bila LocotenenţăDomneasci'i \'i ci-oii miniştri actuall, Ex. Sa a zis ur-
mătorul cuvînt; tot-o-data ariUindu-le şi o listă in care si'1 se suscrie
aceea ce se mulţumesc cu Locotenenţa Domnească, la care in număr

de noă-zeci persoane s'au "i suscris cu bucurie; şi din voinţa Ex. Sale
îndată s'au poruncit redacţiei Vestitorului Romfnesc a tipări mai multe
mii de exemplare şi a se împărţi poporului romin după cum urmează:
«DOMNILOR,
«Ştiţi, cu toţii, că subt ori-ce cuvint s'a intîmplat la 11 Iunie în ţară

evenimentul neplăcut, a supărat foarte mult pe Maiestatea Sa Sulta-
nul şi nu s'a putut vedea cu mulţumire de către guvernul Situ.
ul\faiestatea Sa, indati'1 ce a auzit despre aceasta, m'a însărcinat spe-
cial spre a restabili mai 'nainte de toate ordina legală în ţară, şi spre
aceasta se încredinţă in dispoziţia mea o oştire. Ajungind la Giurgiu,
m'am grăbit a adresa către toţi boerii şi notabilii ţării o scrisoare prin
care făceam cunoscut că cele intîmplate a fost desaprobate de lnalta
Poartă, şi că administraţia de atuncl, subt numele de guvern provi-
zoriu, trebuia să se desfacă, şi în locu-i să se aşeze o Locotenenţă
Domnească, socotindu-se cele lucrate pină atunci de desfiinţate. După
ce aceste dispozi\ii vor fi împlinitt' dupi'1 dorinţa l\laiestăţei Sale, eu a-
ri'1Lam că voi fi cu lotul dispus a auzi plingerile şi cererile ce ar li
voit a face naţia, şi promiteam formal a le supune la picioarele tronu-
lui l\faiestăţei Sale, de le voi afla juste şi conforme cu drepturile ţării.
«După citirea scrisorii mele, naţiunea Homînă, cu un simţimint u-
nanim ele credinţă şi de supunere către SuzP.ranul Său, s'a grăbit a

împlini ordinele lnaltei Porţi, c\eclarind acel guvern provizoriu de des-
făcut, şi tot ce se făcuse nu după legi, desfiinţat. lnsă, Locotenenţa
ce o numise, compusă din şase membrii, neputind a se priimi, am crezut
de a mea datorie a protesta despre modul acesta de formare. Naţiunea
Romină, ca să arate o noă probi't de supunere şi de devotament, n'a
intirziat a priimi ca să numească o noă Locotenen\i't compusi't din
trei membri.
"Vi'tzind că aceasti'1 numire din nou nu e supărătoare tractatelor i;;i
e conformă cu datinele \ării, n'am intîrziat şi cu a o recunoa~tc i11
numele l\laiestăţci Sale, ca un guvern legitim al ţării, ~i, conform in-
strucpilor ~i promisiilor mele, îndată am ~i făcut a se trimite la pi-
cioarele tronului Maiestăţii Sale cererile ce naţia adrcsi't printr'o
li 41
fll-2 APENDICIU
deputaţie. Această dcpulaţie, recomandată şi însoţitft de unul din ofi-

ţerii mei, a şiplecat de o săptămînă aproape. Aştept cu dorinţrt hotă
rîrea dcsăvîrşită despre aceasta de la Maiestatea Sa, :;-i vă declar, Dom-
nilor, oă este de a mea datorie cum şi de a D-vllastră, de a ,rn~nţine
ordinea ':'i lini,;;tea restabilită în ţară, pînă să am un nou ordin ele la
lnalta Poa.·lă, :;;i prin urmare vă recomand ou ardoare ca pînfi atunci
lle-ce Homin sft lie în pace, să-';'i caule de ale sale, fftră sfi se facft
cau~.,i de a întrerupe aceasLft linişte ce domne,;;te în ţară.
«Du pri venirea mea am aflat că un număr de boerl ,;;i alle familii
s'ar fi risipit p1·in \ară şi au trecut în strfiinătate. Văzînd că aceastft
slare a lucrurilor nu putea să fle conformă dorinţelor i\Iaieslft\ei Sale,
care promulgînd hatişeriful de Giulhanc în tot imperiul Său, a asigurat
viaţa, 011oarea şi proprietatea fie-căruia individ, a fost de a mea datorie
a face să se cheme fie-care la ale sale şi si't se asigure dc„pre persoana

,;;i p:-oprietatea sa. Aflu acum cu plăcere cft cca mai mare parte din lo-
cuitori ~•au ,;<i înturnat la casele IOJ·, ri'imîind 1111 foarte puţin numftr.
«unicul meu cuget, Domnilor, de a vft aduna astftzi împrejurnl meu,
după ce v'am expus încă odată toate cele întîmplate, e~te a asigura
formal pe cei de faţr1 şi pe compatrioţii Dumneavoastră că nimeni nu
va fi violat nici la viaţă, nici la onoare, nici la proprietatea sa, i;;i a vft
dedara cr,, dacă din nenorocire vre-unul ar cuteza să supere persoana
cui-va în onoarea, via\a ~i proprietatea sa, va fi considerat de efttre
mine, de călre guvern şi însuşi de către ţară ca turburătur ':'i va fi
pedepsit într'un chip de fa\ă :;;i îndestulător.
« \"ă reconrnnd dar, Domnilor, a uila cu laţii cele lreeute, .~i boga!l
c11 \iirani, biitrîni cu JUni, sft-~i înlinzi't mîna ca fra\i oi'tlrc fra\1 ,;<i
ca părinţi ciHre fii; Mtrinii sit ierte junilor şi junii sft respeelczc pe
britrini. A,;;teptaţ[ in pace răspunsul :;;i ordinele Înaltei Por\i, i;,i toate
se rnr împăca după dorinţele ~i mul\umirea lutul01·. Am con,;;tiin\a eă
nu vă ,·cţi îndiirălnici de a recnnoai;,le Locotcnen\a şi a Yi't .-mpune ei
ca urmi g11Yern legitim.,,
SULEIMAi'\·l'AŞA.
Anul 184B, August 10.
După eitirca discursului Ex. S. Suleiman-Paşa, critrc toţl boerii afla\!

faţ[i la solemnitatea ele eri 10 Auµ-ust, !;li care s'a tipărit în mai multe
exemplare, s'a redijat urmritoarea încrerlinţătoare dovadă de recunoa-
şterea Locotenenţei ca gU\·ern legitim de către Boerii ce lipsiseră din
APENDICIU
capitală, subinsemnată de 90 1scălituri, din care, nepulindu-se descifra

toate, s'au pus numai cele ce figurează mai jos:
«Subînsemna\ii, avînd desftvîr~ită încredere în discursul de astăzi al
Ex. S. Suleiman-Pa~a. recunoa 7tem Cftimăciimia (Locotenenţa) de acum
ca un guvern legitim pînf1 la priimirea noilor porunci ale Înaltei Porţl.
Iar dacii vre-nnul dintre noi va îndrăzni s[1 causcze: cea mai mică ne-
-0rînduialf1, se va pedepsi după legi.
l.lucure~ti, 10 August 1!)48.
NEOFIT Mitropolit al Un- Gr. Caracn~.

grovlahiei, I. I. Filipescu,
I. Elinde, Antonie Arion,
N. Golescu, M. Cloranu,
Chr. Teii, C. Scorţeanu,
Gr. Gr[1di,;;team:, C. I. Arion,
Filip Lenj, C. Halii.
Iancu Filipescu, M. Dnrvaris,
C. Gr. Ghica, Hadu Golescu,
Alexandru Ghica, N. lpătescu,
Ioan Hoset, Gr. Zosima,
Iordache Dcclulescu, !lilei Manoah,
.\1::!xandru Lenj, Alcxnndru Polizu,
D. Toplicea11u. C. B. Brilcesnt,
lonn Co,,tcscu, C. Joanidi,
::-S. Cre\ ulcs(·u, Stcriacli,
K. Poennru. (Urmeazft isciililurile cclor-1-:il\l\
AsLăzi l\lcrcuri, în 11 August, pe la 1~ orc. o demonstraţie din cele

mai intere,;anLc în onoarea Con~titu\iei se ivi pc uli\a cc duce către pa-
latul Ex. S. Snlciman-l'a:;;a. O deputa\ie di11 partea judeţului Prahova,
in capul c[1reia se afla cuviosul arhimandrit Ghcnndie Pocnaru, însoţit
de Lot clerul acc~stui jude\ ,;;i urmat ele un i11;;cn111f1tor număr ele locuitori
cite trei ele !ie-care sat, :;-i purlind !'a la HOU stindarde, merser[1 la palat
ca sit aclucr1 umilitele lor inchinăciuni Ex. Sal(~ :;;i si't-i arate simtimentele
,•iei lor rccu11o~lin\l pPntrn reazimul ,:;i apitrarea Constitutici ce Ex. Sa
a bi1!C-Yoit a face ling-ft lnaltul şi mftrinimosul Suzeran ca comisar al
l11altei l'oq!." Cuvioşia f-:a, pf1rintele arhim:111clrit Ghcnaclie, a infăţi!;iat Ex.
Sale piinc şi sare, semnul î111bil,;mgrt1·ii, ,;;ia rostit un cuvînt diu partea
clerului !;li a locuitorilor, la care Ex. Sa :;;i'a arătat mnl\umirca pri11 l).
l\l. Cioranu in li niba Homini't.
644 A'Pi,:NDICIU
PARTE DIN PROTESTAŢIA ADRESATĂ LUI SULEIMAN-PAŞA

DE CĂTRE LOCOTENJ<_jNTA DOMNEASCĂ
CA RlSPUNB LA SCRISOAREA-I DIN 18 ll'LIE 1848, PRIS CAR•: TRIMISUL SCLTA-

NULUI VESTEŞTE CĂ INTRĂ cu OASTE ÎMPĂRlrnAsCĂ PE PĂMÎNTUL ROMÎNESC
"Romînii nici o dală nu se degradară purlînd masca duplicităţii; şi

de aceia tot-d'auna Dumnezeu a fost cu dînşii. Nu ne sfiim dar să
e'.'im înaintea Auguslului nostru Suveran şi a Europei întregi, -- căci
astăzi în [fomînia se va hotărî ch€'stia libertăţilor lumei,-şi să ne ară
tăm cu frunţile senine, cu inima curată şi plină de curagiu şi de cre-
dinţă, strigînd cu glasul conştiinţei noastre. ') Nu este nici un articol
în Constituţia noastră carele să atingă puterile străine'), nu este nici
un articol care nu numai s[t nu avem dreptul să-l cerem, dar să-l şi
punem în lucrare, dacă mai esle un Dumnm:eu în cerurl şi o drep-
tale pe pr1mînt.»
1848. - PH.OCLAI\IA'flA GuVERNULUI PROVIZORIU

CATRE PROPHIETARI
«Cei diu străinătate veniţi înapoi în sinul patriei spre a face cauză
comună intru mintuirea ei. Dacă a simţit cine-va preţul libertăţii mai
mult în ţara noastră, da0<i a stimat sublimitatea acestii Constiluţii,
dad1 i-a palpilaL inima la glasul poporului ronlÎn, a fost pa,rtea, cea,
inţelegiitoa,re a, naţiei, şi voi proprietarii, aţi avut mijloace a fi lot-
d'auna mai în\elcgătorT. Fli NOŞTBI AU FĂCUT MULT P),:NTnU LIBERTĂ-

. ŢILE PUBLICF., şi voi veţi şti mai bine a Ylt bucura ele facerile de bine
ale nouilor instituţii. Guvernul ar fi ingrat ciitre voi cînd ar face să
vi să aducă cea mai mică pagubă din partea lui. Ţara e a Homînilor,
Guvernul e al lor, domnia e a lor, şi VOI SUNTEŢI DIN PAllTEA CEA
MAI îNŢl•:LIWĂTOAnE. Parte din proprieta,rf, negustorii toţi, şi cu un
cuvin! to\i locuitorii oraşelor au priimit şi au apărat Constituţia; ve-
') Heliade, în Memorii, p. 2HI, traduce Suzeran prin Souvernin şi

înlocueştc prin alte Yorbc restul frazei. lalfL fraza lui Heliacle: "Vous
n'hesitons pns a, nous l\fONTREll, com111e toujours, devnnt notre
auguste SuLVl•H.\IN a,·ec un front pur el avec la foi da11s Ic coeur".
1
J ln Heliade: qui lese, en quoi que cc soii Ies droils de suzcrainete
de la Sublime I 'orie. (~ole de U. F.J,
APENDiCIU 64-6
niţi, fraţilor proprietari, şi nu vă dosiţi la glasul patriei, nu abdicaţl la

-dreptul suveran ce ave\i, co, să, vă, p}erdeţl patria,, lipsindu-o de
esperienţa :şi consiliurile voastre,.,,,
«Semnaţl: NEOFIT, ST. GOLESCU, G. l\JAGHERU, ION

HELIADE, CHR. TELL, N. BĂLCESCU, C.
A. ROSETTI, I. C. BnĂTIANU."
IN PRIVINŢA INTRJ\.Rll OASTE! TURCEŞTI PE TERITORIUL

ROMîN
DREPTATE. - FRĂŢIE
«Tn numele poporului romîn, Guvernul provizoriu:
«FRAŢILOR R0MÎNl,
11Cu toată credinţa noastră către Inalta .Poartă, şi încercările ce fă

curăm, o:;;tirile împărăteşti sunt a intra.
«Noi şlim că tot Romînul este gata a muri pentru acest pf11nint pe
care şi penlrn care sul"erirfqi opt-spre-zece sel'oli, şi de aceia vf1 facem
cunoscut că Ex. Sa Suleiman-Paşa ne zice că trupele intrr1 nu cu cuget
uăjmăşesc, d mR,i cu unicul scop de a protege anticele drepturi şi
instituţiuni ale ţării ..
«Guvemul însâ, după datoria-i, pe de o parte arătă Ex. S. Suleiman-

Paşa, mihnirea, ce a,vem de a vedea atinse dreptele de inviolabilitatea
teritoriului; iar pe de alta vă roagă să nu uitaţl că Înalta Poartă are
llentru noi simţimente părinteştI.
uHomînI ! fiţî liniiştiţl şi pacinici 1
qFi\i siguri cr1 pe cit veţi fi uniţi şi veţi cere drepturile voastre cu
acea putere liniştită cu care le-a\i dobîndit, nimenl nu se va putea
atinge de c\insele.,,
(Membrii guvernului 1n·ovizor1u1: NEOFIT, CHR. TELL, N. BĂLCESCU,

N. MINCU, C. A. H0SETTI.
No. 329 Anul 184:8, Iulie 19.
646 APENDICIU
PROCLAMAŢIE A LU[ FUAD-EFENDJ,

ÎMPĂRĂTESCUL COMISAR LA ACESTE PRINCIPATVRI
Scris Ja cuartierul general din Bucurcştt, 13/.l

5 Seplembre 1848.
BOERILOR ŞI vo,\ LOC[ITORILOR VALAHI DE TOATĂ CLASA,
nO revolutie izvorîtă din acel duh al comunismului împotriva căruia

se luplă şi lriumfează acum în Europa întreagă, s'au ivit înlre voi, şi
a tulburat liniştea şi asiguranţa pacinicei înainltiri de care vri bucu-
raţi pînfi acum, prin inslitutiile naţionale ce 1nalla Poartă v'a acordat.
,,Principurile ei sunt cu totul împotriva legilor politiceşti ce cunosc
cele-I-alte provinţii ale imperiului otoman, şi aduc vătămare atît drep-
turilor de suzeranitate a legitimului nostru monarh, cit şi legăturilor
politire cu Rusia. a cărora credincioasri pază doreşte Mărirea Sa.
"Legfuirile voastre nicf-odatii nu vor clobincli îndreptare din si-
nul neorincluelilor druma,şe, şi a, sgomotului patimilor precum nicf
dic sînul unei ră.svră.tirf.
«Pentru aceasta mai întîiil treime sri se statorniceze ordinea legală,
trebue să piară cu totul veri-ce urmă a revoluţii; aceasta este stator-
nica şi neclintita hotărire a !\lării Sale Sultanului, Augustului meu STA-
PîN, CAHE ESTE !;ii AL VOSTRU.
«De vă veţi conforma cu dîusa, veţi merita Înalta Sa milostivire,
precum veţi trage asupră-vă neapăratul efect unei drepte mustrări,
de veţi stărui a nu cunoaşte datoriile voastre de supuşi credincloşi.
« Lăcuitor! ai Tării-RomineştT, pfirintescul glas AL SUVEBANULUI vostru
vă vorl>e~te şi arum; încrede\i-vă iubirei de dragoste, şi bunei sale
voinţi; numai aşa, iar nu prin făgăduelI amăgitoare, veţi putea afla
fericirea, ~i binele vostru în starea de acum a ţfirii.

«Mă.rirea, Sa Sultanul, pentru ca să unească în Administraţie puterea
cirmuitoare, a, gă.sit cu ca,Je ca, în loc de o căimăcămie compusă de trei

persoane, după cum glăsueşte Regulamentul Organic, s[i orînduească
numai o persoană care va îndeplini foncţia acei căimăcămii. Spre a,cest
sfirşit am a,Jes, în numele Sultanului, pe Logofătul dreptăţii, Constantin
Cantacuzino, care se recomandă atit prin consideraţia de care se bu-
cură între_ voi, cit ~i prin cunoscuta lui aplecare critre instituţiile re-
glementare.
•Acesta va compune într'o înţelegere cu mine şi cu orînduitul din
partea Măririi Sale Împăratului Rusii, un minister vremelnic din rîndul
oamenilor celor mai buni ai ţării, va fi credincios îndeplinitor al Ie-
APENr>ICIU 6!7
ginirilor r;;i poruncilor SUVERANULUI VOSTRU; tot de o dată voiu fi şi

eu pe lingă dînsul, ca să-i insuflu sentimentul drepti'tţii !lliiririi 8ale
Sultanului, al căruia Sunt org:rn '). Fiind de faţr1 bravii armii impăr11-
te~ti, care au venit aici ca să sprijine ~i să păslreze ordiua legală•
este o chezăşuire deslul de marc penlru liniştea \ării. Excelcn\a Sa
Omer-l'a,;;a, general de d1pălenie al armii impi!răte:;;tî, va fi wemel·
nice~te guvernalor ostăşesc al oraşului llucureşli; miliţie ~i poliţie vor
fi subt poruncile Excelenţii Sale.
«Uoerilor, intorceţi-Yă la casele voaslre, ach,naţi-vf1 imprPjurul 111eu,
ca să restalormcim buna orinduială ~i lini,;;tea ţării, singurul 7i inliiul
lucru ce dorim toţi, ~i care este sfir~itul misii mele
«Preoţilor! care sunte\i slujba,;;i ai Dumnezeului păcii, treaba voastră
este sfi predicaţi unirea şi supunerea: siliţi-vă dar sfi indepli11i\i dalo-
riile voaslre cf1tre Dumnezeu şi către oameni.
«Negustorilor şi meseriaşilor! legiuirile ţării v·au ·ocrolit pini"'t acum:
datoria n>astră, dar ~i interesul cere ca sft daţi pildă de ,;upunere călre
ordinul legal al ţării.
«Sătenilor! intorceţi-vă în c!mpurile voastre ca să lucraţi acel pă
mînt, care au fost pentru părinţii vo:;;Lri, şi este penlru rni ţ<i copii
vo,;;lri, un isvor de fericire, ~i lf1saţl în părinle~Ule miinI ale Suvera-
nului voslru ') grija de a u~ura ,;ufcrin!ele voastre.
Subt,;crnnal: 1/~ferendarnl dirnuului
FUAD-EFFENDI
Jmp:1rătescul comi:.ar la ace'itc Principaturl
Trompeta, Ca,rpa,ţilor No. 168, clin 31 :\fai 18i3 :
Alecu Vodft Ghica cr1zuse. Căzu~c mai ales victimă, pentru nălrn
,;;irea ce făcuse răscoalei bulgare la Brăila.
Postelnicul Io1·gu Bibescu avea reputaţiune mare in ţară, ca ora-
torul cel d'intîiu in Ob~teasca Adunare; juca primul rol prin poziţiu
nea sa, prin relaţiunile sale, prin talentul situ cel mare oratoric :;;i
prin averea sa.
.-\lecache Vilara, acest Colbert ~i Richelieu tot-de-odată al Homîniei,
') Finitul frazei de la tot-de-odată a fost sărit in traducerea lui Hc-

liadc (Memoires, etc., p. 22-2nJ, care s'a 1·eprodus în ediţia franceză
a acestei opere ( N. tr.).
') Şi Eliade traduce: du gouvernement ! (N. tr.).
648 APENDICIU
Îiera amic prin simpatie şi prin legatul lui Gheorghe Brîneoveanu,

socrul postelnicului Iorgu Bibescu.
Amiciţia francă i;;i sinceră a lui Vilara nu era mic lucru: Vilara ura
pc Ghica de moarte şi iubia pe Bibescu frăţeşte; reputaţiunea Bibes-
cului creştea prin meri tel<! sale proprii i;;i prin impulsiunea i;;i reazim ul
ce-i da Vilara.
Logofătul Barbu Ştirbei şi postelnicul Iorgu Bibescu, secretari 7i co-
lahoralorI cu Vilara la facerea Regulamentului Organic, erau boerii
ce înţelegeau mai bine Regulamentul i;;i erau mai apţi la o reformr1
radicală. Erau agerI de minte, cuno~teau ţara şi făcuser[1 stuclii c-om-
plecte la Paris.
Între trei urne de domnie: a Banului Iordache Filipescu, devotat
Husiei, clar neapt la cele ce se cereau spre o aşa reformă, care a an1t
puţine bile; urna Vornicului Stirbei, apt întru toate, rep11tat bun ad-
ministrator ~i bun financiar, nefiind personalmente iubit de boerI, n'a
putut avea atîtea bile pe cit a avut urna lui Bibescu, iubit de boeri.
Bibescu-Vodă este singurul Domn regulamentar care s'a ales după
toate formele ~i regulele legiuite.

Bibescu-Vo<li"t ales a m?.nifestat puţin democratism, dar mult na-
\ionalism; a luat haina lui Mihai Viteazul şi fftcea s:1 se simţ:1 naţio
ualisnrnl în toate actele sale.
Suindu-se pe tron, cel d'intii cuvînt cc scoase din gură-i fuse acesta:
,,Pînă, azl am vorbit eu; de a,zl încolo voi· l"orbi legile".
f:,i, ca srt facr1 sri triumre leg:ile 1:i dreptatea, s'a văzut mergin<l în-
sw;;i la CuqI ~i Tribunale ca sr1 preside la unele ju<lecfi\l.
Ca fapte mai însemnate ale sale, trebue sfi disting crearea pompieri-
lor, casarma Sintul-George, repararea Monastirilor vechi, refacerea
Kindiei de la Tirgovi~te, începerea unei fortăreţe la strîmtoarea Coziei,
şoseaua admirabilr1 a Severinului, podul cel măreţ peste Olt '), gr[idina
de la capul podului l\fogo 7oaiei, începutul grădinei Cismegiului, 7i al
Teatrului, cişmele.le şi, jocul apelor.
Qgebit, a creat şi a introdus chorul în biserică, a emancipat pe ţiganii
monastireşti şi a exprimat două dorir,ţe: cea d'intîi, a desrobi şi pe
ţiganii particularilor'), şi cea d'a doua, a se lua de către guvern veni-
turile monastireşll '), holărind lefi pentru Mitropolit, Episcopi şi Egumenl.
') VezI interesanta cărticică a ci-lui I. 1.ahoYari, preşedinte al Curţei

de conturI. lConferin\ă făcută de d-sa la Societatea de Geografie~.
') Dc,srobise pe ţiganii Statului şi începuse desrobirea treptată a ţi
ganilor ce aparţineau particularilor.
') Legea din lt47.
APENDICIU 64-9
Ca şi sub Alecu Vodă Ghica, fie-care premiant din clasele humanioare

şi complimentare, ayea drept de taler la masa Domnească in ziua de
Sîntu-l'etre; iar după masă priimea fie-care un ceasornic de aur în
dar din mina Domnitorului.
Solemnitatea împărţ.irii premielor era sub Bibescu-Vodă mare sf1r-
bătoare naţională. Toţi boerii în uniformele lor erau în picîoare; şi,
printre boeri, se distingea Directorul Şcoalelor, Petrake Poenaru. -
"Monsieur Poena,ru" 1) era festat (sic) în acea solemnitate C'a în zioa
sa onomastică.
Domnul punea cununele pe capul premianţilor şi Mitropolitul împărţea
darurile în sah-a musicei la anunciul numelui premiantului.
Premiantul, cu cununa pe cap şi cu darurile la subţioarf1, trecea
printre boerii cari ii făceau loc, zicindu-i «Bravo !n ca un Dante în-
cununat la Capitole')·
lnvăţau brteţii de se prăpădeau.
J\ltfi undă în biurocraţii actuali, în literatură, ln arte şi în profesiuni
libere, în ministere şi pe băncile Representaţiunii Naţionale, mai n'a
mai venit de atunci.
Ca vorbe memorabile ale lui Bibescu Vodă se ţin minte mai cu ~eamfi
trei. Oftarea: «Soarta acestei ţări este a fi în vecI umilitft '" a doua oftare:
«De CA n'am douft-zeci mii b,tionele 1» şi a treia, aceea care o !;<tic tot
poporul bucure!;,tian, pronunţată în mijlocul incendiului celui marc, în
care a stat Vodf1 necontenit ciUare unde focul era mai viu, rf1guşind
încnragiind pompieri! şi poporul; acea exclamare a unei iniml simţibile
către acei care ii cereau ajutor:
,,Ce s4 l"4 fnc? Da,ca, credeţi cil, cu mine se ponte stinge focul:
.
Jua,ti-mă, si
, mă, ,11,runca,tl
, în foc!~
Îl vrem poet ·t Nunta sa la Focşani, după legea Domnilor şi a Îm-
pftra\ilor, a lăsat legendă.
J\cea nuntă cu doi Domnl la fruntariă şi suprimarea, da, şi ,;uprima-
rea biurourilor vamali de la Focşanl, a fost primul nnunclii de Uni-
rea, Ţlirilor.
Democrat nu er:i,-am mai spus-o; - iubea poporul însă i;;i-1 ocrotea
în interesele lui.
Ca particularitate a Domnului aristocrat, iml aduc aminte o împre-
giurare. Era un şcolar premiant în toate clasele doi.trei anl d'a rinrlul,
dar sf1rac lipit, desculţ în toată puterea vorbei: în ismene, cf,măşuţă
1) Această Yorbă e în franţuzeşte în text.

'1 Boleac l'Onfundă aci pe J)a,nte cu Ta,sso. (B. F).
660 APENDICIU
şi mintenaş. Lăsăm să se numească însăşl această demnă perso:rnrt

care trfi:;;te astăzr. Vodă, care-l observase doi anl premiant, îl chiamă.
şi-l intreabă:
Ce vrei sli te fad' tu ?
Militar, riîspunde inteligentul silitor.
.Al cui e:;tl tu ?
Se spuse un nume foarte modest, care nu compta de Ioc în statul
aristocratic.
Un asemenea june nu putea fi soldat. Roldalul pe atunci era lucru
ignobil, supus la tot felul de maltratări, şi trebuia să moarfL soldat, sau
cel mai mult unter-oflcier.
Junele acesta, in conştiinţa Domnitorului, nu putea sfi intre de cit
iuncăr în armată; ca s:1 intre iuncăr însă trebuia să fie tată-său ceva, şi
talfl-său nu era nimic, un simplu meşeriaş.
Vodă ilibescu boereşte Concepist ') pe tată, ca să poală da dreptul
fiului. Îl priimeşte in rîndurile o:;;Lirii ca iunclir şi peste puţin îl face

ofl\er, 7i omul n'a desminţit alegerea Domnitornlui: este departe astăzi.
Ast-fel aristocratul Domn ştia sfi recunoască nobilitatea meritului,
To\i profesorii de merit, toţi artiştii distinşi, tot cel ce s'a însemnat
într'o profesiune liberă, au fost boieriţi de Bibescu Vodri.
Ast-fol I3ibescu Vodă era un înainte-mergător al marii reforme rnciale
pînă în prejudi\iele cele mai intime, pînri în scrupulele cele mai tenace
pe care trebuia să le sdrobească cel mai marti Domn administrator ce
a ,n-ut 'j'ara Homînească: Ştirbey-Vodă, care, la rîndul său, a ştiut srt
pfislreze Naponalilalea s;;i incit să fac,1 acte de cele mai naţionale chiar
subt ocupa\iuuca a trei invasiuni annatc: s,1 organiseze dorobanţii, s,t
creeze µTănicierii, şi să facft >;<i din mica noastră oştire, sub comanda
Principelui George Ştirbey, o adevărată oştire de liniă europeană.
Uomerciul 7i meseriele erau ocrotite de Bibescu Vodri; isnafurile erau
romîncştl şi tari în prerogativele lor.
Adreseze-se cine nu crede, la orl-care meseriaş astăzl în oare-care

vîrstit şi întrebe-I: cînd i-a me1·s lui mai bine în interesele lui ?-Asigur
d'înainte cf1 va răspunde: «Subt Bibescu Vodă."
Bihescu Vodă, falnic şi mfireţ întru toa'.c ale Lui, a fost generos, a
fost leal, cavaler în toate împrejurările.
') Altft dată nu era în Hominia nobletă cu simple titluri. Orl-ce titlu
era al funcţiunei. Faptul de a da cui-va titlul unei funcţiuni, fără ca
persoana sft aibft sarcina funcţiunii, fu un abuz al Grecilor.
APENDICIU Gol
Voi fi uitat multe din faptele lui; st1d însă pe ori-cine să-mI poată
da un desminţit la cite am spus.
Dar de ce l'aţI răsturnat voi în .f,8 "t... îmi pot zice cei cari nu 7liu
lucrurile :;,i vorbesc despre <linsele!.
Revoluţiunea din 184:8 nu a fost contra Bibescului; a fost contra
Hegulamentului Organic şi contra Protecţiunil Exclu;:ive. Din momen-

tul ce Vodfi Bibescu a subscris Constituţiunea ce i s'a presentat, gu-
Yernul revolu\ionar de peste Olt a aclamat pe Vodă Bibescu Domn
constituţional al ţărei ~i venea sfi se pună sub ordinele sale.
Prin amăgire, Vodă llibescu, după ce a priimit Constituţiunea, după
ce a lucrat trei zile cu ministerul Constituţional, a fost îndemnat ') să
fugf1. Daca nu fiJgPa, rf1mînea Domn constituţional al ţf11·ei ,;;i... cine
,;;tie ce curs ar fi luat lucrurile 1
Cei cari !'au amăgit sfi fugf1 răspundă de nu este adevfirul ast-fel
precum îl spun eu.
Spunînd acestea, îmi fac datoria de cronicar, dar nu protestez contra
eyenimcntelor ce s'au urmat, pentru că, orl cit dP. triste au fost ele,
au adus bine mare Ţărei. S'a dat ocasiun_e lui Ştirbe;y-Vodă să-şI des-
volte talentul său financiar, capacitatea sa administrativf1 şi simţimintele
sale patriotice; a adus înălţarea lui Cuza- Y odă, s'a format Rom inia 7i
s'a înălţat cum să fie proprie a se enumera Stat de a doua minf1 in
Europa.
Vodf1 Bibescu, în tot exilul său, a fost cu multă demnitate şi a
ajutat mult Tara cu Mcmoriurile sale, cu relaţiunile sale, cu cuno 7-
tinţele sale şi cu atitudinea sa în cercurile europeene cele mai înalte.
latri ce spun gazetele parisiane:
(Urmează trei extracte după Figaro).
') Boleac se înşeală; Domnul a plecat din propria-i iniţiativă, ne-

vrînd a se face părtaşul nenorocirilor care erau să cază asupra ţă
rei Sale.
652 APENDICIU
Supliment la Trompeta Carpaţilor

J_
I
IZBIRI PESTE IZBIRI ÎN NAŢIUNgA nm11NĂ !
A MURIT ŞI VODĂ BIBESCU
la Paris la 20 Mai, 10'/, ore înainte de amiazl, în etate de 71 an!, la

17 zile după
VODĂ CUZA
Pompier!, anima voastră în doliu! A murit genitorele vostru. Toţi
acei care au luptat la renaşterea Homîniei lrebue să moar[t ! Se vede
că este decretul ProYidenţei implacabilă şi Ia rugăclunl şi la protestări!
Heperle trebue să se stingă orl-ce vestigiu de domnire Romînă !
Ghica, Stirbey, Cuza, Bibescu nu mai sunt! Bată în palme, hihotească
în sabatul lor desfrînaţii f{1ră Patrie, fără Dumnezeii!'
Nu putem mai mult, în momentul ncc,ta de cit: a murit şi Vodt1 Ri-
bescu ln 17 zile dup[1 Vodă Uuza 1
Fie-: ţărîna uşoar.'i şi memoria lui clemă în Istoria Patriei aceluia
care a, înălţat patriotismul romîn mai pre sus de toate, care a re•
chemat imaginea lui Mihai Viteazu pe tronul Romîniei, care a res-
tabilit toale monumentele gloriei străbune, ca alt Justinian, care, ca
mare orator în Camera romînă, ';'i ca mare Domnitor pe tronul Ro-
mîniei, a făcut fală Patriei Sale cu ştiinţa sa, cu talentul său, cu elo-
quinţa sa :;-icu largeţile sale. Mărit fie numele lui Bibescu Vodă!
FIIBESCU, - OMUL. - CURTEA SA. - ACTELE SALE

(de pe scritorii contimpora,nf')
Gazeta Transilvaniei avea în Bucureşti un corespondinte inteliginte

şi nepărtinitor, din ale căruia scrisori s'a împrumutat ceva în decursul
cărţii (p. 74). Nepărtinirea acestui corespondinte dă o mare valoare
mărturii sale că:
«Domnul Gheorghie Bibescu putu fi ales în înţelesul cuvintelor să
mănate din rostul prea Sfinţiei Sale a Mitropolitului, fără patimă şi fără
interes în parte, cu privinţă numai la caracter cu trăsurl de iubirea
dreptăţii, a ştiinţei. a temerri de Dumnezeu ';'i de bărbăţie.» (Gaz.
Tra,11s. 1843, 4 Ianuarie, No. 1).
') Nota tra<lucr1torului.
APENDICIU 653
fri numărul următor (,'\o. 2, 7 Ianuarie), corespondentul recunoaşte

că noul Domn a fost a,/es cu o m,iiorita,te a,tît de precumpă,nitoa,re
şi /'ă,ră, putinţă, de amesteca,re streină,.
fn acelaş număr
citim:
«Măriasa Domnul Gheorghie Ribescu, de la alegerea sa încoace, nu
încetează a da prînzuri mari ; deputaţii de pe afară fusesă mai întîiil
tractaţi, după care le pofti, cu multă afabilitate cale bunri În ziua dinLîiil ai
naşterii lui Hristos, corpul profesoresc întreg grăbi a-şi face şi qînsul da-
tornica cortenire la noul al<!s Domn. Priimirca îi fu cea mai mîngr1-
ioasă care se putea aştepta ; M. 8. Domnul se esprimă în favorul în-
văţăturei publice şi a profesorilor, cari au pus şi pun ostenele mari,
prin cm-inte foarte dulci, şi tot cu acest prilej îi pofti pe toţi in ziua
următoare la masă.-Credem că pe mulţi din cetitorii foii dumnea-
voastră îi va interesa a şti şi aceea, cum că Domnul nostru Gheorghie

Bibescu este şi doctor de drepturi ; iar cum că M. Sa este unul din
cei d'întii oratori a acestei patrii, poale e de prisos a vă spune. Ob-
ştea,sca, Adunare ordinară, a, pierdut fn Domnul Bibescu pe un pu-
ternic ritor: cfştige patria, şi naţia, toatA-, şi toţl vom .i pe deplin

despă,gubiţl.11
Scrisoarea aceasta c din 28 Decembre. Cea următoare, de la 30 Dec.

(Ga,z. Trans. No, 5 din 18 Ianuarie) aratri ~i mai învederat care era
simţiminlul oliştesc la suirea pe Tron a lui Bibescu.
«Îmi cereţi ca sr1 vr1 spui de cind în cind cite-ceva nou de pe aicI;
nici o prefacere de o cam dată; toată lumea aşteaptă cu nerăbdare fer-
manul de întărirea noului Prinţ.
«Intervalul de la 14, Octombre pină la. 20 Dec. anul trecut, a fost
pentru noi un interval de temeri, de bănuell, de încremenire, ş. c. l.;
o desmărginită neîncredinţare, o amorţire crudă slăpinia pe tot Ho-
mînul, şi cu cit această prevedere îi era mai stăpînă, cu atîta posiţia
lui devenea mai fatală. ln sfirşit se ivi ziua care ne vesti un Domn,
pe cel mai bun, pe cel mai drept, pe cel mai genero~ dintre Romînl,
acea zi augustă, a căria memorie nici veacurile nu o vor şterge din
inimile noastre, şi 'ndată soarele dreptăţii ce străluci într'insa răspîndi
negura acelor himere ; făcu să amuţească acele murmure cumplite şi
trimise pace şi linişte în sufletele obo~ite. În adevA-r mare zi! noi o
a,ştepta,m; ciicl niidlijduiam fntl''fnsa, .~i Pro1redinţ;i o fileu să, tre;ică,
pînă, dincolo de marginile nildejdilor noastre. Auziră,m d'oda,tli :

„Bibescu Domn!" şi o strigare unanimii, strigare de bucurie şi de
mil de orl repeţită,: ,, Cel ma,i hun! Cel ma,i :bun!" e:;;ise din gura
654 APENDICIU
unui norod î:-,treg ; cea mai adîncă mulţumire se arătă în fe\ele lutulor
de la mare pînă la mic. Si care este moth·ul bucuriei noastre'! nişte
nădejdi sfinte, ce le privim ca împlinite în fericita alegere a acestui
mare bărbat. Musele ce cu drag îl înconjor vor reana aicl o allă micfL
Italie, 7i literatura va face pasurile cele mai gigantice şi mai progresive.
Censura ce d'odal:1 cu lueirea luminei in ochii noştrii, veni, nu mai
şliu de unde,-incet, încet îşl va căuta de drum, şi o ya lăsa a păşi;
legile 7i reguiamentcle i,e vor păstra cu slrftşinicie ; dreptatea şi ade-

vărul vo"r fi în cinste, şi tot-d'a-una d'adreapta M. S. ; nedreplatea şi
minciuna, care esle părtenirea şi linguşirra, vor cădea în vecinica
osîndă ; abusul încremenit se va ştirbi, se va estermina, şi 'n veci
esilat, îşi Ya frînge nodurile în amar:L scrîşnire a ;;triviţilor săi dinţi; co-
merciul va înllori mai slobod, şi frumoasele întreprinde1·i mai îndrărneţe;
boerul şi ţăranul îşi vor da ln sfirşit mina, căci o educaţie publică va
egalisa oare-enm conlraslul dintre din;.;ii, acel contrast ca de la om
pină la dobitoc, ,;,i drepturile lor vot· O, în cea mai mare parte, dreptu-
rile comune ; plugftria se va bucura în pace de brasda sa ce va şti a
o 'ndoi fără sOeală, ş. c. I. ş. c. I. Într'un cuvînt, toată Hominia, toată
aceaslă mare familie nu recunoaşte în noul ei Prinţ de cit un tată
adevărat, de la care, cu inimele deschise, cu ochii îneca\! în lacdmile
bucuriei, aşteaptă şi est0 convins[L că nt. dobîndi un viitor plin de

fericire.
«lată, Domnul meu, tot ce este mai nou, mai interesant 7i mai a,de-
Yărat în ţara noastră ; iată care esle aici opinia publici"t. actuală, şi
viea nădejde ce resull:1. tot Homînul.
«-- 1-'rumoas[t minune ! A Yedea pe Homin uilind atitea rele, atilea
suferinţe de veacuri întregi, şi, ca printr'o îneîntare divină, prh·incl din
aceiaşi zi, în bunul lor tată, o pcrspeclini promi\ăloare ele mîntuirc,
nu este aceasta o minune cereascr1. ?»
Vorbind de omul însuşi, (No. 14, 18 Febr.J, scriitorul ne face un
frumos portret ele noul Domn; cu o prevedere într'a<lev:tr profeticr,,
se teme că ţara se va nenoroci, neştiind să urmeze pe Alesul său în
calea propăşiri! ce El îi deschide :
«Ducureştl.-De cînd l\f, S. l'rea Îniil\atul nostru Domn a luat drma
guvernului, o mare activitate se yecJe în toate lucrările. Ccreelincl Ct.
DejurstYă, cazarma ,;;i spitalul ostăşesc, s'a arălal în toate nu numai p:t-
rinte şi luminat cap al guvernului, ei şi ca 1111 încercat căpitan i;,i soldat.

Toate amănuntele militare îî erau cunoscute şi cu căldură. cercetate. Un
ochif1 pătrunzător străbătea ,;;i cele mai miel trebuinţe ale osla,;;ilor. Intre-
APENDICIU Gilb
bările Sale erau de un o~tean cu experienţă, pline de activitate însuflă

toare de curagiul slujbei şi desLoiniciei, precum ::,i de îngrijirea şi teme-
rea neîmplinirei datoriilor. Monosilabele sale Sl\Ilt foarte însemnătoare
şi pline <le un înţeles mare. Trecînd la cinstitul secretariat spre căutarea
trebilor, a ci>rut săi sc infăţ.işeze împiegaţii acestui departament, ~i cu
lista în mină singur îI chema pe nume spre a-i cunoaşte şi a le insufla
grija slujbei i;Si a clatoriei. Neîncetat se ocupă cu felurimi de puneri la
cale şi îmbunătă\iri în toate ramurile guvernului, în cit atîtea numeroase
hîrtii le si'1vîrşeşte însuşi M. S. Ferice de Statul în care stăpinilorul cu-
noaşte aci>st mare adevăr: că mI-ce va face el singur, aceea este făcut i;SÎ
săvirşit mai bine! înaltele doo ofisuri sau Prodamaţii către împiegaţii
Statului şi ci'1tre locuitori, dovedesc o inimă pravilnică şi un cuget min-
tuitor penlru fericirea şi viitorul popoarelor sale, precum ::,i o con.~liin\ft
foarte sim\itoare despre înalta ';'i povăroasa Sa sarcinr1. Un indcmina I ic
căpitan mîntue~te adesea vaselul de furia vijeliei şi de valurile ce-l amc-
ninp, insi'1 numai cinel mateloţii ii în\eleg şi i se supun. Un general ci,;;-
tigi'1 biruinţa ~i cu un număr mai mic de soldaţi, însă numai cînd aceştia
sunt pf1trunşi de acelaşI foc al vitejiei :;ii al slavei, :;ii ţin a asculta de po-
runcile capului lor. Un mecanist i~r săvîr:;;e~te cu adevărat ma~ina ~i o
pune în lucrare, uu însă cu instrumente sau unelte triste ::,i neinlesni-
toare idealului sf1u. Noi suntem 111atelo[ii acestui vasel care e patria: noi,
soldaţii ce al'(.>111 a ne 11c1·oi pentm sla,·a naţiunei !;'i viitorul copiilo1· nn<;<-
trii, noi, instrumenLele prin care se va pune in lucrnre maşina sociali'1, in

care adesea :;;i un fir de piu· şi un gunoi indiirăLnic :;;i împedicător e in
stare a desorganiza ma~ina sau cel puţin a-i înapoia lucrarea. Domn n-
vem bun, destoinic şi pra,vilnic. Na,ţiunea, /-a, a,Jes; şi da,c;'i, şi noi
nu ne vom piUrunde de datoriile no1.stre în cil fie-care să stea la locul
său, la postul său cel prescris ele duhul in,;tituţiilor noastre ca nişle agenţl
predestinaţi şi resorturi ale unei maşine, ele nu vom fi insuflaţi de acela:;;i
foc crealo1· al înaltului nostru Cap, de nu vom corespunde la înaltele ':'i
mîntuitoarele Sale cugetări, si"1 nu a:;;tepti'un mîntuirea; căci pe de o parte
starea noastrri nu se va imbunăti"1ţi, :;;i pe de alta cariera Prin\ului va fi
obositoare şi ingrntă.
Ce am vr1zut, cc am auzit, Domnul meu, vm·bind ca un Ciceron, zic
pu\in, ca un înger în Obşteasca Adunare, ~i negreşit acele vorbe nu erau
pronunţate de cit după dictarea unei inimi foarte nobile.,,
'!'umerile scriitorului nostru se 'mpliniră repede: opoziţiunea siste-

matică,, monstruoasa coaliţiune ce întrunea pe Fanarioţi şi pe socia-
li::,II, î~I începu opera prin a eăla deconsiderarea Noului Ales prin a
fif:,(l APENDICIU
slăbi puterea Domnească. AtuncI corcspondintele nostru scrie aceste

cuyinte, pe care chiar azi ar face bine să le medite Romînii:
«lnsă tocmai aci nu mă pociu. \inea de a nu însemna următoarele
cuvinte a vestitului politic p•usian Bulov; acelaş zice: «Orl unde po-
porul vrea, a, fi liber (slobod) în a,devă,I", a,colo guveI"nul trebue să, fie
ta,I"e. Aeea,sta, a,r trebui să, fie scI"isă, cu litere ma,rl în toate catehis-
mele populare.»
Buluv are sfînta dreptate. Statul, naţia, poporul pe tăcute sau apriat
ş'au dat a sa suveranitate în mina guvernului.
Dacă aceasta, mai vîrtos in zilele de năpaste, nu va avea mijloace

de putere, zice să concentreze puterile patriei către scopul mintuinţei.
Dar vri temeţi de abuz? Aveţi dreptul a cere, ca nimic să nu să facă.
fără ştirea naţiei.
ln sl"iri;,it simţ că trebue să încheiu: Dumnea-voastră însă veţi cere
şi opinia mea individuală în privinţa urmărilor guvernului. N'am tre-
buinţri să vă spuiu. că sunt Romîn, gata a muri de s'ar putea, de o
mie de orl pentru romînism, şi iată eu în capul guvernului nostru

nu cunosc de cit Romîni curaţi, luminaţi înfocaţi. Se poate ca să nu
fie romînism acolo, unde este şi I. Cîmpineanul? Ce ne lipseşte? Să.
învăţăm şahul ceYa mai bine i;;i-unire. Destul.»
Dar actele lui Vodă Bibescu ne sunt îndestul de cunoscute. Pre[e-
rim sft trecem la descripţiunea cu1·ţii lui. Corespondintele Gazetei pu-
blidi în 21 Iunie 1844 lNo. o9J:
«De vr'o cîţi-Ya anI nu călătorisem pe pămîntul Ţării romîne mai
inlăuutrn;-de astă datri ne oprit·ăm şi la Comarnic, aşe;,:al cam subt
poalele Carpaţilor ~i nu departe de orf1şelul Cîmpina. Comarnicul este

proprietate frumoasă a lnălţimei Sale Prinţului Dimitrie Gheorghie
Bibescn, Domn Stăpinitor a toată Ţara-Romînească. lnălţimca Sa pe-
trece aci din 9 Iulie v,, încongiurat de o suită mică, tocmai precum putea
cineva aştepta la un loc menit pentru cură şi prea amăsurat acelei
drepte opinii formate între toţI cei buni de aici, că ar fi vremea, ca
să se dea şi în Ţara Romîneaseă pildă de o viaţă mult mai simplă,
11111lt mai apropiată de natură. Noi însă mărturisim, că pe lingă acest
aer din arară al Curţii Domneşti, mai căutam şi alt-cern, la care cu-
getam zioa şi noaptea: Rominismul inti-upa,t. Ca unii cari nu eram
păminlcuî, auziserăm şi ciLiserftm în punctul acesta multe; acum însă
vine riudul la noi, ca să spunem tutulo1· celor cari n·au văzut nici
auzit, că la Cmtea Domnului 'fării Homineştî nu afli de cit romînism,
~i îm·r1 romînismul cel mai lămurit, carele aici. în mijlocul frumoasei
APENDICIU Go7
nature, în depărtare de sgomotul mulţimei, se arati't observatorului cu

atît mai maiestos şi însufleţitor.
Dorinţa noastră ni se împlini în cel mai înalt gra:l, alunei dnd cu-
noscurăm şi atîta, că înăuntrul acestei Curţi Domnitoare domneşte şi
cel mai viu interes pentru înaintarea şi întlorirea literaturei şi a limbei
romîne, şi crt Domnul simte şi recunoaşte marile greutăţi cu care au
a se lupta adevăraţii literatori ai naţiei noastre in toate părţile.
fnrtlpmea Sa Domnul Ţărei Romineştl va ierta naivităţei ;1oastre,
dacă pentru cei care-T, cinstesc şi-L iubesc nevăzut, vom observa
şi atîta, că Înălţimea Sa, pe lingă că este de o statură mai mult mare

şi de o fizionomie impuitoare romană, la cea d'intîiu. vedere se pare
străinului, în cel mai nemerit chip, de Domnitor tocmai precum se cere
acela să fie, apoi numai de cit, in decursul vorbirei, se face atît de

afabil, atit de îndulcitor, în cit şi cel mai sfios se simte încuragiat şi
încălzit de o priimire aşa plăcută. Regis ad exemplum: Suita lnălţimei
Sale e vrednică de Prinţul său, atît ni se păru de priimitoare şi prie-
tinoasă; în adevăr o raritate chiar şi Ia Curţile domnitoare europeene,
unde .1bia am putea numi doo sau trei, la care oameni! Curţei să caute
a preveni ast-fel dorinţa şi sfifala străinului.
Noi în Ţara romînă călătorirăm astă dată nu numai zioa, ci cil-va
şi noaptea, însă în cea mai mare siguritate care se poate cere. Ue-
alungul Prahovei, printre munţi, Ia trei locuri faimoase odinioarrt pentru

oamenii răi, păzesc drumul plăieşii armaţi, un fel de miliţie sătenească,
carl îşi împlinesc slujba lor în gradul superlativ. Drumul Prahovei cel
iarăşi faimos de rău pină acuma, îl aflarăm astă dată dres şi îndreptat
mult mai bine, de cit era acela înainte numai cu patru, cinel anT...,,
Impresiunile corespondentului Ga,zetei Tra,nsi/va,niei sunt aidoma
cu ale unui Francez ce călătorea în ţara noastră pe atunci (Buletinul
societăţii Geografice, anul al XIII-ea, 1892, trim. II-ea, p. 75-82).
Şi ncesta constată di fiinţau «o mulţime de a,buzurl ce Prinţul de
acum se sileşte din toa,te puterile a, le stîrpi (p. 78)».

S'a vr1zut că Ilibescu a clădit un teatru. Călătorul nostru constată
îmbărbătririle ce Bibescu dă teatrului. Zice (p. 80): ,lnsă în cursul anului
teatrul fusese îndestul de frecantal, ,;;i Prinţul îl încuragease :;;i susţinuse
cu generozitate, dadt nu prin flin(a.-i de fa\ă, cel pu[in prin ajutorul
unei subvenţii din fondurile Statului ~i prin dtlrnirI particulare di11
casa sa.•
l\fai departe (p. 81), Francezul nostru, al cărui nume a rămas w.-
1l 42
APENDICIU
cunoscut, Yine la construirea teatrului şi la năzuinţele Domnului :;,i

miniştrilor sai pentru artele Lrumoase şi ori-ce operă folositoare:
«Guvernul a prevăzut aceasta 1;1i se zice că a poruncit să vie de la
Paris un june arhitect plin de talent, care, născut în Bucureşti. se
dusese de şapte ani a face un studiu stăruitor şi practic al artei sale,
subt unul din cei d'intîi mae,;;trii ai şcoalei de Beie-Arte. Guvernul
~Liind importanţa specialităţilor şi necesitatea de a se face ori-ce lucru
de 6ilre cel ce are dreptul de a-l face, a chemat de la Paris pe un
june idrograf, şi de la Triest, un inginer de punţi şi de drumuri. Cel
puţin in ciţi-va ani se va vedea aci un teatru, şi drumuri, şi apa va
curge pentru 1.0ală lumea. ln .aceste măsurI, ce arată că oamenii in

Ţara Homînească voesc în sfirşit a eşi dintr'un mizerabil statu-quo,
şi a intra în drumul binelui; se recunoai;lte spiritul de amelioraţii i;;i
patriotism al marelui Vornic D. Ştirbei, ministrul îndeminatic, luminat,
i:;i i11 adevăr prieten al patriei sale."
Pagina următoare (p 82\ is;;i arc data de Iunie 18i4, ce rcese din
text; în rezerva impusă unui străin, :,;e simte nemulţumirea-i sulletcască
în contra deputaţilor ce vor a zădărnici opera Domnului:
«ln :iceca~i seară avurrun onoarea de a intîlni şi saluta pe Prinţul
ce t•şea la preumblare călare ,;;i în uniformă, urmat de doui sau trei
adjutanţi şi de cî\i-va militari. Are un aer viu, e june inci't. S'a ales
Prinţ de opt-spre-zece luni, şi nu e dator înălţarea sa la tron de cit numai
111crilului său. Am adunat din toate părţile că este drept, luminat şi vu-
e,:;le din inimă binele ţării pe care e~te chemat a o guverna. Cite-va ne-
invoeli, ce nu e treaba noastrf1 a le judeca, erau pc atunci intre ci şi inlre
olJşleasca Aclunnre; sii nr1dăjduia ins[1 ci't în sesia YiiLoare se va restator-
nici şi că Prin\ ~i clepula\I, credi1icioşi înţelesului Hegulamentului Organic,

insufla\! ele o dragoste sinceră a Patriei, i,;;î vor uni silinţele impreun[1
spre des\"ollarea fericirilor ci."
D . .J. G. Golescu elitre D. Ion Ghica.
Tl:ADLCEl,E.
24 Februarie 18.f!l.
«l'oale 61 Nicolae \"a putea pleca prin nporul Yiitor ; eu unul nu o

cred, ciicl nu crede să găsească. brml de cîl la \'iena, şi n'a găsit inl'ii
cu ce merge pin'ncolu, ~i chiar la Viena nu e sigm de a gf1si. Tean1f1
APENDICIU 659
rni'c că fostul Domn Ghica să nu-l ţie în loc mai multe săptr1mînl,
.amănindu-1 din zi în zi ca să-i dea lOU #, despre care i scrie că nu-i
poate găsi lesne. (Amintirl din pribegie, p. 206).
Fostul Domn Alecu Ghica prtstrase deamintreli legăturI de prietenie
<3U Ion Ghica. În aceiaşi carte, p. ol, acesta vorbeşte ast-fel :
«Aflînd în Constantinopol ci"i N. Golt·scu a sosit la Paris, i-am scris

<> epistolă
în care-i esprimam ideea de a avea un singur şef al emi-
graţiunii, care, ajutat de luminele ~i derntamcntul tinerilor emigraţi,
să lucreze în numele ţării pentru un viitor mai mult sau mai puţin
depărtat, şi ii sfătuiam să se ducă îndat;"t să găsească la \"iena sau la

Dresda pe fostul Domn Alexandru Ghica, :;;i să-i propue s;"1 se declare
capul emigraţiunii, ac..loplind principiile programului revolu\ionar din
18-18. li trimiteam şi o epistolii către fostul Domn, prin care reme-
moram conversaţiile cc aveam la Viena, în anii 1845 şi 1~41i, dnd ne
plimbam noaplc:i. parcurînd (sic) de cite zece ~i cinci-spre-zcc-e ori dis-
tan\a dintre otelul Stadt I.ondon şi Stadt Frankfort, ... ».
Omer-Pacha, către Ştefan Golescu 1).
!J .\lartie 1854, Sehumla.
DO~INULf,
«Am citit epistola ce 111i'ai adrc~at la 8 :\lartic. Dureros iml este a

Ye<lca c;"1 stărui\T a nu înţelege nid natura c\'cnimentclor politice, nici
situaţiunea mea, nici propriele d-voastre interese.
«Vorbe:;;ti de calomnii în conlra-\i, care n'au existat uicI odată ; de
este yor!Ja de acuza\iuni, sunt netele d-Yoastră publice şi chiar epis-
tola d-tale care y;"1 ncuz;"t de 11eco11scci11ţă.
«Chiar insu- \i m;"11•t uriseşt i că profe~ezi principii contrnrii acelora ce
poporul Hornin a manifcslat, ,·iitămiUoarc patrii d-voastră, contrarii
_guYernului meu i;;i propriu numai a seconda planurile neamicului
comun.
,,Ori-cc idee devine rea dncl nu e81P aplicatii la timpul :;;i la locul
său ; cleYinc în ur111;"1 o sorginte ele calamilă\i cinci se adoptă ca prin-
cipiu, căeI din fal~c principii nu result;"1 de cit consecin\e în infinit mai
fal~e ~i mai Yălă111;"1toare u1uJc de cit altele.
1) Serisori din exil, No. li:3, pag. G7fi.
660 APENDICIU
«Iubesc ţara d-voastră, domnul<.>, şi interesul ce-i port este care în

aceste momente critice, m'a făcut să doresc armonia între oamenii
carI trebue a o servi. Tot acest interes mă sforţă a depărta din afa-
cerile serioase pe oamenii carI au comis inconsecinţe v.itămatoare ţării.
«Am dorit unirea între d-voastră şi n'am văzut, din nenorocire, de
cit o ură profundă şi oarbă în contra oamenilor care v'au dat în tot-
d'a-una consiliuri bune.
«Find-că că nu pot lucra contra intereselor guvernului meu, nicI
contra viitorului cc aşteaplă patria d-voastră, îmi fac o datorie sacră
de a ruga pe toţi aceia cari n'au venit de cit numai ca să incurce
trebile, neasc.ultind de cit pasiunile şi propriile lor interese, de a bine-
Yoi să respecte ocupaţiunile mele şi să se retragă unde le va place ;
însă afară din coprinsul taberi! mele.
SuuteţI liberi, d-lor, de a pleca, şi Yă urez o patrie fericită.
0.ilER,
PHOIECT DE CO~VENŢlUNE CONSULARĂ CU GERMANIA.
Să ne fie 'ngăduit să facem o apropiere ce se impune, între ideea ce

Alesul din 1842 işI făcea de demnitatea, de neatîrnarea Ţării-RomîueştT,
şi punctul de vedere subt care aceste bunurI preţioase au fost privite de
D. Ion llrătianu.
Se ,:;tie cum, în 1831, Gheorghe D. llibescu, secretar general al Depar-
tamentului Dreptăţii, opd ca 1,,gea olomanri s[1 fie în unele cazurI pusă
în locul legii şi judecf1lorilor 'fării-Romineşli '). lşl mai aduce aminte
cititorul de energicul r<'fuz prin care se opinli Vocl[1 de a se pleca je1·t-
fincl drepturile Statului, în ccstiunea Locurilor Sfinle •..
De altă parte, s'a constat.al c[t în 1848 acei cart se numiau patrioţ.i, -
dintre ac~ştia făcea parte d. Ion Brătianu, - au adus, făptuind r[1s\:rr1ti-
rea, îndoita năvălire a ţ[trii '); ,:;i că, arzind Regulamentul Organic în
piaţii, ţ;i
juciucl împrejur, - ci. Ion Brătianu, ne spun prietinii d-sale, a
fost organizatorul acestei ceremonii') - au grăbit intrarea oastelor tur-
ceşti ~i rusc~ti pe p[uni11tul Hominici.
') VezI p. i din acest volum.

') 8crisoarca c,\trc l\cssclrude, l. I. p. lilO.
') Vezl a doa parte a acestui volum.
•) Vezi a doa parte a acestui yoJum.
APENDICIU 661
Şie-curios de a coJJ.slata că capul partidului care a luat numele de 11a-

ţional-liberal, i;;i'a sfirşit
cariera politică precum i;;i'a ţii început-o, cu a-
ceastă deosebire doară că înainte de căderea-i definith·ă, nu Rusiei sau
Turciei a vrut să deschiză porţile ţării, ci Germaniei.
Cel mai îndîrjit apărător al drepturilor Romînilor în contra d-lui Ioan
Brătianu, cu acest prilej, - ca şi cu multe altele, - fu fratele său mai
mare, Dimitrie Brătianu, fost prei;;edinte al consiliului, ~i. ce e mai mult,
un om cinstit.
Suntem în 1886; d. Ioan Brfttianu, prim-ministru, vine să CP.ară Ca-
merei, -în ajunul închiderei sesiunei extra-ordinare, în luna Iunie lt:186,-
«să voteze proectul de lege ce aproba convenţiunea consulară ca,re fu-
sese fncheia,tă, între Rominia, şi Germa,nia,,,,
De vrea cine-va să i;;Lie ce era în această convenţiune, ce se ascun-
dea în ea, care-i era ţinla, - să o citească numai i;;i va înţelege.
E un fapt că această conventiune ridică în ţar:1 o protestaţie marc,
energică. 1n întrunirea liberalilor-conserrntori, la sala Unirea, d. DIMI-
TRIE BRĂTIANU făcu declaraţiunea următoare'): «Aux termes de cette
<•convention, nous n'aurons plus seuls le droit de posseder la terre de
«nos aîeux. Ce droit, ce seront Ies Allemands qui l'auront. Aux ter-
«mes de celte convention, la Roumanie ne sera plus la nonmanie,
«mais un pays inft\oc\e ,1, l'Allemagne, une sol'Le de prnvince pru~~ienne.
«Nous aYons le coura.!..!·e de c\irc la Yerile: cetle convention e.~l un acte
«inique et illegal; elle viole la Conslitulion ').» Şi in jurnalul sftu, Ns,-
ţlunea, de la Hl86, în care studiazft aceaslă convenţiune, citează, intre
alte articole, art. 2H asl-fel redactat: «Les droits de succession ainsi que
«le partage des biens laisses par le defunl sont soumis, dans low;i Ies
<•cas, aux lois de son pays», adicft: «J' herita,ge a,uquel aura,it droit un
<•Allema,nd resida.nt en Roumanie, ou meme un protege de l'Al/e-
«magne, sera, soumis a,ux Jais allema,ndes et a,ux tribuna,ux a,l/e-
«ma,nds. Et si un Rouma,in a quelque pretention sur un hfrităge, il
«devra, s'a,dresser non aux tribuna,ux de son paJ'S. ma,is a,ux a,uto-
«rites competentes d'un paJ'S qui lui est etra,nger. Ainsi que le dit
') Starea bibliolecelor noastre ~i nepăsarea chiar a autorilor pentru o-

pere:le lor, ne silesc a pune, chiar în ediţiunea romină, traducerea fran-
ceză luată din Independa,nce Rouma,ine.- B. F.
') Expunerea de motive a ministrului afacerilor străine înaintea Ca-
merei. Cuvînt[trl rostite la întrunirea din sala Unirea. Vezt l11dt!pe11da11ce
r.mmaine de la 11/2ll Iunie, şi pentrn textul Convenţiunei. pentru discu-
tarea ei, pentru comparaţiunea cu Convenţiunea dintre Germania ~i
Italia, numerile I11depe11drnţei de la J0/.!2 şi 11/211 Iunie. Vezl asemenea
Romî11ia, Epoca i;;i ziarele de ori-ce culoare, afarfi de cele guvernamentale.
662 APENDICIU
«im de nos confreres, ce sont Ies lois a,1/ema,ndes qui a,uront il, dire
«qui hel'ite des immeubles, de quoi hel'ite cha,cun, et a, quelles con-
«ditions. Ce sont Ies tribuna,ux a,1/ema,nds gui a,uront a, decider sile
«Rouma,in a, droit a, tel herifage. C'est a,u gouvernement a,1/ema,nd
«que seront paJ'ees Ies faxes de muta,tion ele proprietes, et c'est le
ogouvernemcnt a,1/ema,nd qui hcritera, des biens en desherence. Et
«tout ce/a, est a,ccorde, non seulement a,ux Allema,nds, ma,is a, tous
«Ies etra,ngers qui recfameront /a, protection a,1/ema,nde.
«LA C0NVENTI0N C0NSULAmE AVF.C L'ALLEMAGNE J\IET LE C0J\IBLF. A
«T0US LES ACTES DE SERVILITE ET D'ASSERVJSSEMENT DU PAYS, QUI CA-
«RACTERISENT I.A P0LITIQUE EXTEIUEURE DE CE PAYS »
D. VERNESCU, fost ministru de intcme şi jurisconsult, luiud cuviutul
în întrunirea publică de la Unirea, vorbeşte ast-fel: «Nous n'avons
«aucun iuteret ii conclucre une convention de ce genre avec l'Allemagne,
«puisque nous uous n'avons pas de nationaux en Allemagne. Cet Em-
«pire, au contrail'e, a Ic plus grand i11t<~ret ii oblenir ele nous une con-
«\'eulion consulail'e, car trL~s nombreux sont ses 11ationaux el ses
«proleges e11 rl.oumanie. Oui nous sommes dupes dans ce marchtl, et
«ceux qui parlent de reciprocite ne disent pas la verite.
•li Caut lutter contre ces Yendeurs de leur patrie, ces marC'hands de
<t110lre honneur, qui veulent coloniser la Houmanie, la remplir d'Alie-
«mancls, el clonner ,t l'Allemague tout ce que uous avons: le go 1 1ver-
«nement de ce pays et Ic pays lui-m~me.» Şt ad:iogă: "La convention
«l·onsulaire avec l'Allemagne ue cletruit pas seuleme-nt la Constitution;
«elle s'allaque ,'t nos lois ordinaires; elle ne nous permet plus d'heriler
«selon nos lois. Non I u11 Allemand t{ui herite cl'uu Houmain est mis
<ten possession de son heritage par le consulat allemand. Si un Rou-
«main est coherilier, si dans Ies six mois ii n'a pas fait valoir ses
«droits, l'heritage est perclu pour lui (Art. 18 et 23 de la convenlion).
<tCette convenlion est une houte. Savez-vous ce que le gouvernement
«admet auJourd'h11i dans la convenlion 't li donne ă. l'Allemagne le
«droit de police i;ur le Danube, 11otre fleuve, et, qui plus est, ii :;e
«mel r1 la disposition de l'Allemagne, pour faire la police ii sa place.
«Non seulement LE G0UVERNEMENT OUVRE LE PAYS, mais ii s'en foit
«le geâlier pour le comple de l'Allemagne.
«Tous, du premier ju:;qu'au dernier, TnAVAILLENT A L'ASSERVISSE-
MENT DE CE PAYS a l'empire d'Allcmagne.»
Şi d. Al. Lahovari, fost minblrn al afacerilor străine ~i jurisconsult,
APENDICIU 66
declară că: «nici odată asemenea convenţiune n'a fost incheiatrt de un

Stat civilizat.
11Guvern.ul vine să stabilească in ţara aceasta ceea ce 11'a existat nicI
in timpurile vechi, tribunale streine, jurisdicţiuni streine.
11Dacă guvernul dorea, zice oratorul, să închee şi cu Germania un
tractat de asemenea naturr1. de ce nu a copiat una din acele conven-

ţiuni, fie chiar pc cea nrni arnntagioasă streinilor din ele, pe cea lta-
lianr1? Nimenea n'ar fi zis un cuvint căci n'ar fi văzut în acest fapt
de cit o dorinţă de a întinde 7i regula relaţiunile noas,re cu strein,1-
tatea. Dar nu! El a făcut pentru Germania ceva escepţional, care cum
v'am zis, merge mai departe de cil v€chile capitulaţiuni ale Portei
Otomane. A făcut din consulii germani pe pămintul Hominiei, nu nu-
mai represenlan\i procuratori, lle chiar notarii suputilor lor, dar i-a
făcut incf1 judecr1toril acestor supuşi, şi ceva neauzit, nevăzut, în unele
cazuri, notari 7i chiar judecf1tori ai Hominilor. Aceasta se chiamr1 un
act de 11infeodare" şi acest cuvint este prea slab, se nume"tc un act
de predare şi de trădare. (Aplause\.
«Dar, au capitulat ca dupft o hătftlie perdută (aplause). da! au făcut
un fapt care n'are echivalent de cit închinarea drapelului romîn la pi-
cioarele unei armate streine (aplause). Doft lucruri conslituesc inde-
pendenţa unei naţiuni, domnilor: dreptul de a avea armala sa, :;,i drep-
tul de a avea justi(ia sa, ~i semnele vr1ditc ale acestei snveranitf1ţi

sunt drap~lul armalci şi prcloriul lribunalelur.
11Clnd se inchinr1 drapelul naţional unei armate streine, cinel se des-
chide pretoriul unor legi şi unor judecători străini, atunci indepen-
denta acestei ţr1ri a trăit. Peirea ei este decretatr1 (aplause).
ulatr1 darul de adio al d-lui Ioan Brătianu şi al oamenilor săi (a-
plause)."
În l'aţa indignftrei nbşte~ti, primul ministru al regelui Carol crezu
fapt de cumiuţie de a-,:;I retrage proiectul, sub prilej de a lua 111ai
multe de;;Ju,:;iri de la Berlin. Acest d Ioan Brfttianu este în~r1 aecla:;; earc,
în 1848, veni din Paris in llomînia cu JJrietinii săi ca sr1 făptmască răs
vrătirea de la 11/23 Iunie, in numele LibertiJ,ţii, Egalit,1/ii, Ji'ratemit,1ţii !
Cuvinte fermecătoare, sim\iminte sublime cinci pomesc din inimă, nu de
pc buze numai, - cind sint lozinca intereselor tutul01·, nu tirma interese-
lor unor ambiţioşi,- cind însemnează libertatea, nu desfrîul, - cind pro-
clarnrt egalitatea înaintea legii, fră\ia în jertfirea către patrie, - ci11d
fac s,i bată ceasul reîniU\ărei L111ui popor, - nu cînd ascund robirea
664 APENDICIU
lui, - nu cînd trebue silit să ajungf1 a arunca stindardul naţiunei la pi-

cloarele strflinului.
Pe cînd se incerca ast-fel să predea încă o-dată ţara sa strf1inului, ce
politică ducea d Ioan Brătianu înlăuntru? lnsu-şi a arătat în prescur-
tare,- într'un moment de uitare !;ii de minie în contra propriei Sale Ca-
mere ce se opintea în potriva lui,- care sunt faptele administraţiunei
Sale. li di"tm cuvîntul:
«AŢi VĂZUT, DOMNILOR,- D. ministru se adresează deputaţilor, - «CĂ
«EU, CU TOATE NEORÎNDUELILE CE s'AU FĂCUT, ASASINATE, PROCESE

«SCANDALOASF, AM TĂCOT ŞI AM LUAT TOATĂ RÂSPUNDEIIEA, NUMAI CU
«SPERANŢA CĂ SE VA FACE REVIZUIREA, FIIND CĂ EHA O GESTIUNE DE VII-
«TOR PENTRU ŢARĂ.

«Aceasf/1 fmziJ, l'e subsemneaziJ,: IOAN BRATIANU,
«preffdinte al Consiliului de miniffri al Romîniei.»
(Şedinţa Camerei de la 26 Aprilie (8 Mai) 1884, Monitorul oficial
de la 9 Mai 1884.)
Nu inlra în planul volumului nostru de a vorbi de convenţiunea co•

mercială propusf1 de d. Ioan Brălianu ,;-i de modul de a guverna a aces-
tui ministru Dar Homînii uită aşa de lesne, !;'i legenda ia cu aLîta neru-
~inare locul istoriei, că am crezut folositor să reamintim în cîlc-va vorbe
cele de mai sus. Cal:1 să se observe că cei care învinuesc pe d. Ioan Bră
tianu sunt: D. Ioan Brătianu insu-şi, liberal naţional, d. Dimitrie Bră
tinnu. fratele lui, liberal, d. Vernescu, liberal conservator şi d. Lahovari,
l,011sPrYator, altmintrelea zis, capii tutulor partidelor.
Prinţul Gheorghe Bibescu către Doamna Adam

BucureştI, 1 Mai ·1883.
DOAMNĂ,
Vii mul\umesc din suflet pentru apreţiările d-YOastră. Văd într'insele

toL-de-odaLf1 sinceritate cit şi bună-YOin\ă, !;ii aceasta le dă îndoiL preţ
pentru mine.
Cartea mea, Jstol'ia u1rni fruntal'il, avea într'adevăr, o greutate de
îm·ins, acea de a fi adevăralft, fări.'i. s[t Joyească în nimeni. Deslegat-am
problema i D-voastră mi'allrmaţI că da, şi sunt fericit crezîndu-Yă.
APENDICIU GC!>
Yin azi să răspund la cele trei întrebăr! ce-mi faceţi : 1° în privinţa

Basarabiei ;- 2" în privinţa cestiunei Dunării: cum să tîlmăcim faptul
ciudat că Comisiunea europeană din Gvlaţi, după ce a respins ante-
proectul austro-ungar, la 4 Iunie 1880, - l'a primit şase luni mai tirziu,
- in Ianuarie 1881, - cu o maioritate de 7 voturi în contra a :1? ;
-- :1) ce-i de crezul despre tractatul de la Londra'!
Nu vă mai amintesc, Doamnă, că a doa zi după răsboiul dintre
Turcia şi Husia, pentru care Homînia fusese un aliat folositor, ţara
mea eşea din asprele încercărl prin care trecuse de curînd, mf1rită
chiar in ochii săi, înălţată in stima na\iunilor prin botezul singdui, în
zilele falnice de la Plevna.
·- Era alunei de ce să se bucure un suflet de Homîn : naţiunea
ştia cl'aci înainte că scoboritorii lui Traian nu perdusedt nimic din no-
bleţa neamului lor.
Cu toate aceste, aproape de zece miI de oameni seceraţi, floarea
tinerimii noastre, jertfe însemnate primiite Yoios, şi perderea Dasara-
biei de mează-zi, che;.ăşia naţionalităţii noastre, eată cea cc răsboiul
costase pe Romînia.
După atîtea încercări, şi în faţa gloriei întristate a natiunei, care simţea
o îndoită jale, - a scumpilor ei mor\i, şi a Basarabiei, nu era oare

dator guYernul sft caute să dobîndească clespftgubiri menite, de nu a
alina, cel puţin a adormi durerea ei cca mare?
A pune ccsliunea, este a o dcslega.
- Să Yedeţi însă cum şi'a înţeles guvernul romin datoria.
Toţi ştiu că înainte de a declara răsboiu. Turciei, spre a cî~tiga
asupră-i «să dee satisfacere reclamărilor cre:;;tinilor», Husia făcu cunos-
cut reprezentanţilor puterilor celor mari în Londra, prin mijlocirea
generalului lgnatieff, condiţiunile ce socotea <linsa să le impunft duş
manului său, de ar fi învingătoare armatele 'farului. Între aceste con-
di\iuni, figura retrocedarea Basarabiei, pe care tractatul de la Paris o
în::ipoiase Romîniei.
Se :;;tie asemenea dt mui toa,te puterile cele mari priimiră condiţiu
nile arătate de elitre generalul lgnatief(. condiţiuni care n'au rfunas
tăinuite, pe care le-a cunoscut de sigur d. Ion Brf1tianu la Livadia, şi
la care s'a înYoit, de şi a căutat, - ou "toate cft în zadar, - să-şi pue
la adăpost răspunderea sa personaUt în faptele ce s'ar putea întîmpla
pc viitor.
lată însă rllsboiul sfirşit ; - congresul de la Berlin s'a de.~chis ; -
reprezintanţii Homîniei sunt primii\I°într'însul. Ce vine să facă aci d.
666 APENDICIU
Ion Ilrr1tianu '? Să se plingă de Rusia, şi să ceară Puterilor să se îm-

potrivenscă la retrocedarea Basarabiei. Şi în ce condiţiunI face el
această cerere'? După ce prinţul de Bismarck îşi dase osteneala să-l
facă sri înţeleagă cri erau o nefolosinţii şi o primejdie protestările
D-sale, şi să-l poYăţuească să aibă o purtare care nu putea să nu aducă
Homîniei largi desdaunărI.
Era însă, pentru preşedintele consiliuluI de miniştri, ceva urni puternic
de cit mărirea patriei ; era un interes personal, ce se poate coprinde
în puţ.ine cuvinte : srt nu crează lumea că el ar fi cedat Basarabia, sri
nu-~i compromiţ[t puterea !
l\Iijlocul?
Să, protesteze pînă, la, ca,pă,t, şi să treacă ast-fel drept patriot.
D. Jon ·Brătianu protestă dar ; Homîuia nu păstră Basarabia, dai·
perclu tot ce ar fi cîştigat cu un minister într'adevăr romînesc.
latri care fu efectul actului citit inaintea Congresului, şi care nu
ani altr1 ţintă ele cit sri poată !1, mai tirziu, o mărtmie pentrn g·uvc1·11,
în apărarea sa. Prevederi prea cumpănite, care nu pot să ne înşele,
precum nu ne înşală nici frazele răsunătoare ~i goale ale organelor
guvemamentale. cînd se încearcă să apere purtarea guvernului.
De s'ar fi pătruns D. llrătianu de greutatea situaţiunei, d'ar fi an1t
în inimă şi înaintea ochilor numai imaginea patriei, nu s'ar fi îngrijit
să facă srt fie de mai nainte sancţionat, printr'un vot al Camerilor ro-
mîne, planul ce hotărîse să-l execute la Berlin ; _ar fi cerut depline
puteri_. S!)re a se purta după împrejurări, după cum ar fi cerut mai
bine interesele Romînici, ~i aceste puteri le-ar fi dohindit.
Apoi la Berlin, odatr1 convins că hotr1rirca Husiei era nestrr111rnLaLrt, o-
dată convins de simţimintelc Europei, s'ar fi dat inapoi cu demnitate, cu
dibăcie, i;;i ar fi fr1cut si't se plătească, de către cabinetul din Petersburg,
cit preţuia, provincia care ni se răsipe. A lucra ast-fel, ar fi fost a lu-
cra ca un bărbat care nu are de ce să se'nvinuească el însu-şî, ar fi fost
a-şl sluji bine ţara cricI ar fi fost a-i asigura Silistria şi Medjidie-Tabia, -
Medjiclie, acea cetate rămasă nevătămată, care este aşezată la mai puţin
ele trei-zeci de minute de arsenalul său şi de cazarma sa, adidt de Si-
listria, -care predomneşte, spre miază-noapte şi răsărit, asupra SilistriPi,
Dunărei i;;i Dobrogii, - spre miază-zi, asupra tutulor drumurilor ce vin
din interior; - Medjidie, al cărui nume nu se vede nicî în desbaterile
congresului de la Berlin, nici în tractat, cu toate cr1, - alţii zic: fiind-
că, - poziţiunea şi întăririle sale i dau o marn însemnătate. Tot de
odat[t ni s'ar fi asigurat ast-fel o poziţiune strategică, o punte peste
APENDICiU 667
Dunăre între Silistria şi malul sting, care numai în aceste condiţiunl

e cu pulinţr1 să fie făcută; o Dobrogie care să poală fi apărată, foarte
probabil Vidinul; o mare de~păgubire de răsboiii; prielenia Husiei; în
sfirşit, siguranţa, în locul unei situaţiuni pline de primejdii, toate adică
pe care era gata Rusia sr1 ni le dea, şi pe care D. Brătianu le-a jertfit
calculelor sale. Şi, dacri acest ministru, intorcindu-se de la Berlin, cu
fruntea sus, cu consciinţa impf1cată, ar fi ţinut ţârei sale limbagiul
acesta : «Durere ci1 n'am putut să scap Basarabia, dar iată compen-
«sările ce le-am dobîndit. Interesul patriei a fost singura-ne călăuză,
judecaţi-ne···"
- ţara i-ar li aprobat purtarea, clupă cum Italia :iprobr1
pe marele Cavur, dupf1 ce dfidu el Franciei Nizza şi SaYoia, leagănul
.casei SuYerane.
Din parte-i, Cavour, cind sună eea,;ul, nu slf1tu la îndoială se dea
ţărci sale mărirea şi puterea. El îi:;i năbuşi durerea, şi cedarea făculf1,
se cobori de la putere; insf1 se cobori mărit prin jertfa făcută. Pilda
era înaintea ochilor: singur numai Cavour lipsea Homîniei !
Ială, doamnă, adevărul asupra cestiunei Basarabiei.
Trec la Dunăre.
Aţi băgat, de sigur, de seamă că la congresul de la Berlin au fost faţă
'n faţă doă proecte despre reglementarea navigărei pe Dunăre, pro·
punerea austro-ungară, ale cărei principii esenţiale Yi le reamintesc aci:
1, neutralizarea Dunr1rii pînft la l'or\ile de fer; 2, permanenţa
comisiunei
europeene; H, participarea Rominiei la lucrf1rilc acestei comisiuni; 4, lăsa
rea pe seama numai a Auslr0-Ungarici, a lucrărilor de făcut la Porţile
de fer,- şi propunerea rusească.
Cu toate că, în şedin\a•i de la 1, Iulie 1878, Congresul păru că priveşte
proiectul cabinetului din Saint·Pclersbug, ca puţin deosebit de a,J pleni-
potenţiarilor a,ustro-unga,r1, în fapt el se deosibe\lte de acesta în mod
vădit. Aceasta e atît de adevărat, în cit în art. 1 al textului adoptat de

Congres, nu se mai regăseşte decla,ra,ţia, de neutl'a,Jita,te pe care n'o
priimea Rusia; în cit a dispărut art. 2, privilor la permanenţa, comisi•
unei europeene, ce mergea în contra gindurilor Rusiei; în cit art. 3 şi 4 au
fost singure păstrate; Rusia nu-şi instreina de sigur libertatea de a priimi
unele din aceste propune1·i, ca schimb a uno-r foloase ce să gîndea să
facă să i se dea, cind se voi· sfirşi puterile comisiunei europeene.
Numele Chiliei nu fusese încă rostit.
Lupta diplomatică ce•(,Î fac Rusia şi Austro-Ungaria, la congresul de
la Berlin, în cestiunea Dunării, e plină de învăţăminte. Într'în~a vezl pe
Anglia răcindu-se, în ce priveşte această cestiune, - pe Austro-Ungaria
6'18 APENDiCiU
făcind să dispară definitiv, în tractatul de la Berlin, articolul 17 privitor

la comisiunea puterilor mărginaşe, articol de care avusese dibăcia şi
puterea să nu ţie seamă, vreme de doă-z~cl şi doi de ani, - pe înalla
adunare adăogînd aceste cuvinte: Împărăţia, rusea,scii, în li~ta pute-
rilor mărginaşe,--'.li pe Rominia dobîndind să fie reprezintată în comisi-
unea europeană.
Nu e frtră interes să observăm că propunerea Austro-Ungariei este
oare\lI-cum largă. Cabinetul din Viena s'a gîndit oare-că, în aceste con-
diţiuni, un program ar face să se uite mai lesne articolul din tractatul de
la Paris pe care ii ştersese cu atîta îndrăi'neală ·t S'a crezut în destul de
asigurat că- 71 rn înllinţa înriurirea pe Dunăre, de făcea pe Congres sfi
priimească acest paragraf: un comisar delega,t de comisiunea, euro-
pea,nă, va, supra,veghia, executarea, acestor regula,mente, şi de dobîn-
dea ca acest comisar să fie Austro-Ungar? Sau a avut el vr'un gînd

ascuns, •pe care nu !'au îngăduit să-l lase să fie ghicit proectele sale ele
anexiune a Bosniei 7i a HerţegoYinei 1 Totu~I rămîne că tractatul de
la Uerli11 nu conţine nimic care sit facfi sfi pară îndrituită pretenţiunea
ce a arftlat Austro-Ungaria cu mai puţin de un an mai apoi, de a înfiinţa
o Comisiune mixtă, în condiţiunile ce Yom arăta.
Aci faptele Ieau o întorsf1tură pc atît de ciudată, pe cit şi de neaştep
talft. În luna decem!Jre lil,9, vedem comisiunea europeană din Galaţi,
în cea d'întiiO. a ei şedinţă, dind dclega\ilor Germaniei, Austro-Ungariei
şi Italici grija de a constitui comisiunea insărcinată cu lucrarea regula-
mentului prescris de articolul 55 al tractatului din Berlin.
În luna m;ii 1880, această sub-comisiune prezintr1 un proiect conce-
put ast-fel:
1. Va fi o Comisiune mixtă care va avea acelea 7i puteri pe Dunf1re,
de la Porţile-de-fer pînă la Galaţi, ca şi acelea pe carI le posedă Co-
misiunea europeană, de la Galaţi pînă la mare.
2. Austria, de şi nu miîrgina,şiî, va face parte din această, comisiune.
3. Austria o va prezida.
4. În caz de divergenţă, Austria va avea votul precumpănitor.
Cu toate acestea, maioritatea comisiunei europeene, în şedinţa de la
4 iunie 1880, respinge ante-proiectul Austro-Ungariei, ca, fiind in con-
fra,zicere cu tra,cta,tul din 1878.
Pentru guvernul romin, aceasla. era o isbîndă neaşteptată, o înlesnire
dobînditr1, şi din care uşor se puteau trage foloase mari. Mai înainte
de toale trebuia sit se menţin;i el pe tărîmul circumscris de cf1tre pu-
APENDICIU fili9
terile cele mart, şi să continue să merite înalta lor ocrotire. O. Br:1-

tianu făcu cu totul din contra.
Austro-Ungaria, bătută în şedinţa de la 4 iunie 1B80, nu desnădăjdui
că-şl va atinge scopul. Avea pentru aceasta cuvinte temeinice. l\Iai
inlîifL. această mare putere posedă o virtute rară, ,a şti să voiască, :;;i
a şti să a 7tepte»; apoi, trebue să recunoaştem că diplomaţia ei numără
bărbaţi foarte capabili, neîncetat îngrijiţi de a-şi mriri şi de-a-şi înălţa
ţara, :;;i r;;Liind să tragă foloase din pfirţile cele slabe ale protivnici-
lor pe cari îi combat, sau cu cari ei tratează.
<Jal>inetului din Viena nu-i trebui mult ca să găsească partea slabă
a D-lui Brătianu; începu prin a căuta sf1-l convingă că proiectul său
de Comisiune mixtă n'avea nimic ameninţător pentru Romînia, că îl
era din contra folositor; apoi, punînd în lucrare un Fel de amăgire
bunfi pentru a fura inima ministrului romîn, făcu să-i clipeascfi înaintea
ochilor strfilucirea regalităţii pe care lJ. Ion Brătianu şi prietenii săi
ar putea să se laude cfi au dobîndit-o pentru Suveranul lor. Austria
lua asuprf1-şi să o facă să fie recunoscută de către Europa, şi se lega
să o recunoască cea d'întîitl.
Undiţa se aruncase cu dibăcie: D, Ion Brătianu fu prins cu dinsa. Ză

dărnicia, folosul ce se putea trage din proclamarea regalităţii, recunos-
cutri de mai înainte de către una din puterile cele mai interesate în
cestiune; nădejdea de a mai înlfu1ţui ,;;i mai mult pe Prinţul Rominiei
prin recuuo,;;tin\ă, i;;i de a se ancora la putere, orbiră pe D. Brălianu
şi pe prietenii săi, aşa că îi făcură să uite lotul. Ei uitară înt1·'adevăr
şi victoria neaşteptată din ajun, 7i inţelepciunea impusă cabinetului ro-

mîn în raporturile sale cu Austro-llngaria, şi respectul datorit hotă
rîrilor de curînd luate de puterile cele mari, carI dedesără Romîniei
o mărturie strălucitoare de îngrijire, şi .... eram să zic, respectul de sine
însu 7i. Li se sui alît de mult fum la cap, în tabăra guvernamentalfi,
în cit nu văzură,-vroi ;cfi o crez,-cf1 compromiteau, că predau Du-
nărea cea bătrînă, arlera vieţei noastre, şi nici că Europa, pusă îu
curentul politicei cu două feţe a cabinetului din Bucurcşll, nu se mai

interesa de Romîuia. Şi cu toate acestea, ministrului romîn nu-i lip-
siseră încuno7tiin\ările.
Însfi l'Orţul era aruncat: tîrgul se încheiă. În ianuarie 1B81, aceeaşi
Comisiune europeană care, la 4 iunie 1B80, respinsese ante-proiectul
Auslro-U11gariei, ii adoptă cu apro,1pe unanimitale, Comisarul ronlÎ11,
care nu fusese pus în curentul speculaţiunilor D-lui Jon Br{ttianu,
urmf1 să apere inleres1>le ţfirei sale, pe cînd reprezentatul Austro-Un-
670 APENDICIU
gar1e1 asigura pe colegii săi că guyernul romîn era în desăvîrşit acord

cu cabinetul din Viena I
În luna februarie t88J, ministrul Afacerilor 81reine părftseşte Ilucu-
reşti,ca să se ducă la Viena.
La 14 Martie 1881, regalitatea era proclamată în Romînia, şi la 24
ale ac<'lea:;;i luni, Auslro-Ungaria o recunoi;,tea, ea cea mai cl"intîiu.
Se parc că nu se mai poatea adăoga nimic la elocinţa unei aseme-
nea înlănţuiri de dale i;,i de fapte. latf1 însă doft mărturisil'i preţioase
do înregistrat: una vine de la D. Hosctti. cca-l-allf1 de la D. J!oercşcu,
ministru al afacerilor slrăine. Trei lunl în urmă, D. Roseti scria în
,,Romînub>:
etPutem recapitula precum u1·mează coneesiunele făcute condi\ional
de către guvernul romîn în urma, cererilor fjÎ după, stă,ruinţa, tutll-
Jor ca,binetelor:
1 Formar<'a unei Comisinnl mixte pentru supravegherea navigaţi-
unii '?i a reglementelor de poliţie lluviali't între Gaiali i;;i Porţile-de-fer;

2. Admiterea Austro-Ungarilli în Comisiunea mixtf1;
H. Preziden\a Comisiunii Mixte sft aparţinft delegatului austro-ungar.»
Apoi foaia partidului adac..gf1;
«Aceia care sliu să fac:1 concesiuni drepte ~i la, timp pă!;!eSc adesea
cu mai mullă sig·uranţfi către spopul lor, de cit ace;a care fac sgomot
mare cu .o opoziţiune cutezătoare i;,i sgomolonsă !»
Insinuarea aceasta era la adresa opoziţiunii.
Jar D. l!oercseu mărturisea m:ii tîrziu, înaintea camerelor, ,,cu
intr'ndevur gu1·enml romin acordase A11stro-U11gnriei instit11iren
unei Comisiuni mixte, /a, cnre sii participe şi dinsn şi a, cclrei
prezedinţii sit o a,iblt ea.".
Nu sunt oare acestea probe de cele cc am slauilit? iar ci11d D.
Hosetti, vrînd să încerce să scape situaţiunea cabinetului romin, pre-
tinde că concesiunii() făcute de dinsul, au fost făcute dupit cererea. şi
stă,ruinţa, tutulor ca,bineteloJ.", nu suntem o;ire înclritui\l sit r,\spundem
că faptele arală neaclev,\rul unei asemenea aflrma\iuni, i;,i nu este oare

învederat că Europa nu a trecut, de la inlercsul arf1tat Homînici, la
nepăsare, de cit numai după cc ea a constatat cit ele pu\in i păsa
D-lui Urf1tianu de holărîrile ei ?-Cit despre ministrul afacerilor streine,

ci a rămas mut în ce priveşte foloasele ff1ră scnmăn penlru al cărora
preţ. \ara \'edea Îl,1punîndu-i-se nişte a'?a jertfe. Era oare ecsliunea ca
Homînia sfi se îmbogăţeasel cu o pro\'inc:c? Nu,-ci cu o coroanft

care silit cala sft-i pice în mînft în scurt timp, -;i pc care o I ulca ai;,tcpt:i.
APENDICIU 671
Uneltirile g·uvernului avură drept urmare să facă să se nasci't in ţari'1

o mare agitaţiune. lnaintea camerilor, ministerul a fost atacat l'U sgo-
mot de către D-nii Kogi'tlniceanu şi Lahovari'; el s'a api'1ral ca un în-
vinuit căruia i s'au dovedit calculele sale vinovate şi nedestoinicia sa.
Dar apoi, faptul de cf1petenie, cu care era să se încheie această ayenlurf1
politică, era să inveclerească pe deplin adevărul acuzaţiunilor opoziţiei. ln
ade,·ăr, puterile cele mari se întruneau în curînd în conferinţă. la Londra.
Hominia, ale cărei interese vitale erau să fie desbi'itute, ceru să fie admisă
într'insa: datori însă politicei fftră orizont şi fără patriotism a rabine-
tului din DucureştT, umilinţa să stea la uşa conferinţei şi să fie osiuditr,
fără să l1 fost ascultată,
ln ceea ce priveşte tractatul de la Londra, el trebue să fie priYil

de noi ca confirmarea ingreuietoare a instrumentului de la HI Iunie
1878. Nu crez să se găsea5c;1 în istoria diploma\iei, un altul asemenea
cu cel lucrat la Londra, de la 8 Februarie la 7 Martie 1883, în privinţa
navigării pe Dunăre.
După scrisoarea oficială de convocare ') Conferinţa avea si'1 deslege

trei cestiuni:
Una, privitoare la prelungirea existenţi Comisiunei Europeene;
Alta, întinderea puterilor acestei Comisiuni de la Galaţi Ia Brăila;
A treia, adoptarea regulamentului de navigare formulat ele ci"ttre
Comisia europeană în 1881.
lusă, din acest nevinovat program al cestiunilor de deslegat,-ne-
vinovat în aparenţă,- s'a făcut, prin ceea ce ascundea în sine, şi prin
ceea ce au ştiut. să-i adaoge, un întreg de hotăriri, pe atit de gTele pe
cit şi de neaşteptate.
Ceea ce as<'undea el era aprobarea Comisiunei mixte, inlroducindu-
se Austro-Ungaria în guvernămîntul Duaărei de jos, de şi ea. m1 erR,
mărginaşă-, şi dîndu-i-se în toate intîietatca în acest guvernămînt.
Ceea ce au ~tiut să adauge la programa oficialrt a singurelor cestiuni

puse, a singurelor de rezolvat, a singurelor prevăzute in instrucţiunile
desl'hise dale plenipotenţiarilor, este:
l) A se sustrage una din p;urele şi unul din braţele Dunării de subt
regimul apelor internaţionale, hol[1rît prin tradatul din Viena din J81ă
şi aplicat Dunării de către cel din Piuis, 1806, ca şi de cMr<! cel din
Berlin 1878;
) Conferinţa, şi tnictatul dn la, Londrn, de la Februarie pîni'1 la

1
l\Iai-Lie 188~. publicali't de către ministerul afacerilor streine al Fran-

ţei, în doeumentele sale diplomatice priYitoare la navigarea pe Dunăre.
672 APENDICIU
2_\ A se pune cele-lalte guri şi braţe ale Dunării subt un regim abă
tut în esenţă de la regimul hotărît şi întins în aplicare de către cele
trei tractate arătate mai sus;
Cea d'intii din aceste doă abateri era să fie stabilită în folosul ex-
clusiv al Rusiei la gura şi braţul Chiliei;
A doa, în folosul Austro-Ungariei pe toate cele-I-alte braţe şi guri
ale Dunării. Dar şi o abatere şi cea-I-altă nu se putea pronunţa de cit
în dauna drepturilor diferitelor State mărginaşe, Serbia, Bulgaria şi
mai ales Romînia.
Cele doă abateri arătate propuneau in scurt gonirea Serbiei, Bulga-
riei şi Rominiei din drepturile lor de State mărginaşe.
Decr, spre a face pe aceste trei State să se lase să fie gonite din
posesiunea şi exerciţiul acestor drepturl, nu era de cit un singur mijloc,
acela de a nu îngădui ca ele să-şi dea părerea asupra abaterilor şi
gonirilor ce erau de hoLărît. Şi a:;;a se şi făcu chiar de la început, după
cererea directă a Austro-Ungariei.
Puterile apoi se înţeleseră între ele ca să adopte programul. - Ce
urmă se ştie.
Guvernul romîn a protestat; nu putea să facă alt-fel; el va mai pro-

testa iari'işI, va declara cit de tare, că nu se va supune nicI odată; şi
înscenările D-lui I. Urătiann şi ale făptuitorilor săi sunt atit de
bine ascunse pentro cea mai mare parte a - Europei,- a Europei occi-
dentale mai ales,-în cit aceşti oameni, carI au făcut totul pentru ca
să asigure isbinda proiectului austriac, naturalizat francez,--am numit
proiectul Barrcre,-tot vor mai găsi un public nevinovat ca să-i iea
în serios.
1n cit despre Austro-Ungaria, bizuindu-se pe hotărîrea dată de către
puteri, ea se va sluji de <linsa ca de o armă în veci ameninţătoare,
şi va face să se îmlădie trecătoarele dorinţi de opunere, -de i-ar veni
pofta să le aibă,--ale D-lui Jon Brătianu.
lată, Doamnă, cite-va adevăruri care,--subt această formă cel puţin,
n'au ci;;it încă, pentru toată lumea, din întunericul ce le învftlue.

Nu ştiu dacă ele vă vor mulţumi pe deplin legitima-vă curiozitate,
dar vă pot afirma, că în ceea ce mă priveşte, simţ în mine ca o uşu
rare ci'1 am putut să vă arăt pe larg, fără a ti'icea nimic, şi cu o tărie de
limbagiu ce nu aşi fi întrebuinţat-o intr'o nar,1\iune destinati'1 publicităţii,
întristf1rile ce datorim acestui regim.
!'lingeţi-ne, şi bine voiţi, Doamnă, a mă crede în tot-d'a-una amicul
d-voastră.
APENDICIU
PROTESTAŢIA POPORULUI ROM1N CĂTRE POAHTĂ.
(Act alipit· depeşei polilice No. 17 a D-lui Hory către D. Uastide, cu

data de 5 August 1848).
2 August 1848. (Foaia, pentru minte, No. Hl).
«Homiuii, în puterea drepturilor ce Ie au şi care sunt consfinţite prin

toate tractatele, şi b puterea dreptului neamurilor, se sculară la 11
Iunie într'o unanimitate şi lepădară aşezămintele ce esistau pînă aci i;;i
pe care o esperienţă de 17 anI dovedise că duceau neamul romînesc la
peire, şi
tot de odată proclamară principiile pe care să i se dea noă
aşezăminte. Acestea pentru înăuntru; iar cit pentru relaţiile din afară,
naţia Ie-a respectat cu o sfinţenie, cu o modestie vrednică de laudit.
Rominii se făgăduiră, se chez{i:;,ui1·ă, că nu numai vor respecta toate
drepturile ce Poarta le are asupra Ţării romîneştI, dar încă îi făgăduiră
ceea ce Poarta nu avea drept să ceară, adie;\ de a combate pentru
Turcia, cînd ea se va afla în primejdie.
«După o ast-fel de purtare, Homînii aveau dreptul de a nădăjdui că su-
zeranul lor, nu numai va respecta drepturile ce au, dar încă _mai mu It
că dragostea Înălţimei Sale către poporul romîn o să crească în proporţie
cu devotamentul lor.
«Poarta ne făcu să credem că nu ne am in~elat în nădăjdile noaslre.
Însă la J9 Julie, pe cînd naţia se ana în ce_a mai mare linişte, Jiind-că
in unan;mitate era fericită, armiile turce~tl trecură Dunărea şi intrară
pe pămîntul romîn fără nici un manifest, fără _nici un motiv, împotriva
tutulor tractatelor şi împotriva dreptului neamurilor.
«De aceea cu toate că guvernul, care este espresia, popolului, a
protestat prin mijloacele diplomatice, însă Popolul socote,;;te că nu
este de prisos a protesta şi el cleadreptul, înaintea Europei întregi, în
contra intrării trupelor turceşti în pămîntul romîn, şi încă ,;;i ma
mult, Rominia intreagri, de astă-cJI pină cînrl încă mai are u11 glas
liber, declară :
u 1" Că clacă Înalta Poartă rn respecta drepturile Homînilm· şi ,·a
priimi Constituţia ce îşi deteră şi al căreia efect o să fie fericirea ţării;
atuncT Hominii, recunoscători bunului lor Suzeran, nu numai că i jurii
credinţă, dragoste i;ii supunere, dar încă i;ii mai mult, că \'Ol" sluji de
rampar Constantinopolului.
«~' CĂ DACĂ ÎNALTA PUAHTĂ NU iŞî VA TRAGE THCP!,.LE DUPA PĂ-
1\1!.'lTUL IIU~lî.'l, :;;i dacă va căuta, ca prin putere armată să se amestece
43
G74 APENDICIU
în trebile ţării din năutru, ATUNCi TOATE TRACTATELE CE ESISTĂ sA

S~: ~0COTEASCĂ CHIAR UE POARTĂ DESFIINŢATE,
«~' CA ATUNCi NAŢIA IIOMÎN., ESTE ELIBERATĂ DE ORI·CE ÎNDATORIRE

AH AVEA CĂTUR ÎNALTA P0AIITĂ.
«.f.• Că orI-ce legi, ori-ce aşezf1minte se vor impune Romînilor dl~

la străini, acele legi, acele ai;'ezăminte vor fi socotite ca ilegale (nepravil-
nice), şi prin urmare este de datoria ori-cărui Homîn ele a nu se su-
pune la dinsele de bună voe.
116' CĂ 0HI-CE HOMÎN VA UNELTI, SAU VA CONTRIBUI CA SĂ ADUCĂ ARMli
~THĂINE ÎN ŢAIIĂ, SAU CA SĂ 0PHEASCĂ MAI MULTĂ VREME PE ALE ADU~F,
PEH0E DREPTUL OE I!.0MÎN, ESTE DECLAHAT DE VRĂHIAŞ AL SOCIETĂŢII ŞI
PBIN UIIMAIIE NU MAI ESISTĂ LEGI PENTRU UÎNSUL.ll

POPOHUL ROI\IÎN
HATI-HUMAIUMUL LUI SULTAN MEE:\IET II

DIN ANUL 1460 DUPĂ CHRIST
'Acest act, pe lingă cele coprinse în cele citate mai sus, adaoge şi ur-
mii loarele:
·« Otomanii sil,. nu se amestece nici-de cum intru a,Je ţli,rii, nici să.
a,ibit proprietll.ţi, nici sil, se poa,rte prin ţari!. Numai pentru priimirea
tributului să se trimiţă un om împărătesc, şi,. prin ştirea Domnului, să
trc:161 Dunărea şi să vie pînă la Tîrgovişte cu om Domnesc, <le undl'
priimind tributul, să se întoarcă iarăşi cu oamenii Do11111ului pi11f1 la
Giurgiu, unde numărînd de al doilea banii, care trebue să fie wee mii
galbenI 8ultani11i cu pecetia noastră, să priimească acolo ila,m (<lo\'adă)
ele la cadiii, ~i trecîncl la Ilusciuc să dea iarăşI i!am, pentru ca să ri1-

111ic ţara ncsupf1ratf1 dacr1 s'ar întimpla să se piarză banii pe dl'Um I).
«Da,cil, vre-1111 Turc a.r a,vea, jqdecntă cu vre-un Romin, procesul

sil se caute /a, Divanul Domnului, fi hotiirirea judecă.ţii s;l· se în-
fii rea.scit dup/l. legile ţitrei.
«Neguţlltorii Otomani, cind vor voi a, veni c11 marfă,, nu vor putea,
fară. dP a da de -~tire Domnului din ce loc se află; şi f,iră zăbm·r1 să
cumpere ':'i- sr1 vînză lucrurI nemişcf,toare, după care îndată să iasf1 clin
ţarf1.
1 Acest 1110d ele trimitere a tributului [cu toate că s'a mărit suma a-
1
r:1lat11] s'a urmat piuă b !;\crban Vodft Cantacuzino.
APENDICIU 675
«Otomanii nu au voe să ia niel servitor nici servitoare dintre Ho-

mini; nici vor a,vea, deosebit Joc pentru inchină,dune.
tigfa,r .irmnn (ordin de chemare) si't nu se facă nici unui dintre
pămintenl; ~i pentru nici o cauză nu se va rădica nimeni di11 \ari'1 l'a
să fie du':> la Constantinopole sau la alt judeţ al Turciei." ·
Arătatele condiţiuni s'au stipulat şi în firmanele posterioare, care

s'au trimis după vreme în Tara llomîneasci'1: adicft:
«Firmanurile întăritoare privilegiurilor ţ:1rii după vechile Hati-Huma-
iumurI;
« Firman urile ce citează tot-d'auna legile ţi'irei şi lini~tirea ci din întru;
«Firmanurile prin care se stipulează circularea neguţătorilor turci
prin ţară, cu termen hotărît şi numai în oraşe, indatorîndu-se a-!;'i da
marfa cu dearidicata;
«F1rmanurile care reguleazi'1 ca Hominii în ţările imperi,tlui Otoman
să nu fie supi'traţi nici pentru dare nici p,~ntru costumul ce poartă;
«Firma,nuri/e care opresc treceren şi petreceren fn ţa,ră, nu numa,i
a, Turcilor pro.~tl da,r şi a, Paşilor celor ma,rl;
«Firmanurile prin oare se opreşte a se rădica din ţară pe uu ·pă
mintean spre a-l duce înaintea tribunalelor turceşti de poste Dunăre;
,,Firma,nurile ca,re inştiinţea,ză, că, nlegerea, Domnilor sit se litcli
din pa,rtea, /Joerilor pil,mînteni; pe lingi'1 aceasta Luate firmanele pinf1
astăzi prescri11 îndatorirea pentru boeri de a li supuşi Domnului, ~i
peritru •Domni de a ~e purta cu <lragoste ci'tlre Boeri; -~i orl-ce proces
din ţa,ră, să, se ra,ute şi să, termineze cu consili11/ boerilor ').
«Coprincierea acestor documente», adaogi't in notă Fotino, «am gă
sit'o înl,,,o cărtic:că ce mi-a dat-o fericitul întru memorie Alexandru
Văcărescu; carele o poseda de la t:!ti'll si'ui B:!nu Enache Văcăre;:cu, fala

Loeriei pi'11nintene, a neamului său,
7i mindria \ării, ca('(•lc şi acesta
le-au căpi'ttat_qu mare cheltuială de LanI copiindu-le după conclicilc im-
pi'1rătc7ll, pe cinci se alta lil Constantinopole ').
') Fon:,;o, Istoria Da,ciei, t. III, p. 216-218. In alt loc, Fotino arali1
61, spre a 11 mai sigur de text, l'.a comparat cu originalul grecesc.
') BLABAMBEIIG, p. JOB, 104: lncerca,re, ele. lllanul Ienache Văci1-
rcseu a fost poet, ta' i't r;;i 1110,;; <le poeţi/.
676 APENDICIU
Relaţie asupra, socotelilor visteriei Ţifrii-Romineştl pe a,nii 1856,

1857 şi 1858, cercetate de Ministerul de control, şi fna,inta,te in de-
liberarea, Ca,merii legiuitoare cu adresele No. 539/859, 1395/l860
şi 1037/ 1861.
ANUL 1856
a,) CONTUL BUDGl!:'l'AR
Venituri incasate lei vechT. 26 114.115 39

Cheltueli efectuate . 28.389.434 11
Re,indtă la 31 Dec. 1856 UN DEFICIT DĂNESC de lei vechi. 2.276.318 12
h) CONTUL OE GESTll.:NE
Numerarul allat la 1 Ianuarie 1806 dup[t socotelile în-

cheiate de Ministerul d'3 control, lei vechi . . . . 228.51, 11
lncasărl săvîrşite în cursul anului 181>6 (în care intră
şi operaţii de trezorărie, precum: depozite, împru-
muturi) lei vechi . . . . . . . . • . . • . . . . 39.2;12,941 08
lnsumează lei vechi . . . . 3!U,61.41>9 19
Răspunderile de lei veehi (în- care in~r-1 şi operaţii de
trezor[trie I . • • • ;-:14 693.80!1 21
Numerar la 3 L Decembre 1866 lt>i vechi . . . . . . 4.767.655.38
c1 BILANŢUL
Sumele de încasat (riimăşiţe) au fost de lei vechl . 9.647.726 39

Numerarul în naturii (ales la 31 Decembre 1856) după.,
cum sit vede mai sus, Ici Yechi 4.767.655 38
lnsurneazit un activ de lei yechi . 14.316.382 37
Datoriile fiind de lei . . . . . . . 16.590.701 09
Resullă la 31 I lec. 1856 UN DEFICIT de lei vechi 2 275.illB 12
Aceste conturi desvoltate prin trel labele, s'ai1 inaintat Preşedinteiui

Camerii legiuitoare, pe li11gi1 adresa Ministerului de control (No. b:l9
din 6 Iunie 18..J\J).
APENDICIU
ANUL 1857
a) CONTUL BUGETAR
VeniturI inpasate lei vcchl . . . . . . . 25.b61.89H 16

Cheltueli săvîrşite (în care intră şi deficitul anului
1856) lei vechî . · . . • . . H1.0b8.990 29
DEFICIT la lH Decembre 1857 . 5.b07.097 rn
b) CONTUL DE GESTIUNE
Numerarul aflat la 1 Ianuarie 1857 după socotelile în-

cheiate de Ministerul de control lei vechI . • . . , 4-.767.655 38
1ncasări săvîr}ite (în care intră şi operaţii de trezo-
rărie, depozite, împrumuturI) lei vechi . . . • . . • 33.19'(170 04
lnsumeazri lei vechT H7.965.826 02
Plăţi (în care intră şi operaţii de trezorărie) lei vechi . 34.527.H81 06
Numerar la 31 Decembre 1857 lei vechi . . . . . . H.4.'JI-U-44 36
c) BILANŢUL
Rămîne de incasat lei vechi s.o:Jo.670 06

Numerarul în naturft resultat la finele acestui an (,H
Decembre) arătat la contul de g-estiuue, lei vechi. . R.438.444 36
1nsumeazft activul casei la lei vechi 9.474.115 02
Datorii (pasivul casei) lei vechl . . . 14.981.212 15
Rezultă la finele anului 1857 ('31 Decembre) UN DEFICIT
egal cu suma iirătată la situaţia contului budgetar
de lei vechi . . . . . . . . • . . . • . . . . . . 5.507.097 1H
Conturile pe acest an, desvoltate în trei tabele, pe natura operaţiilor,

s'au înaintat de Ministerul de control cu adresa No. 1H95 din 15 Iulie
1860, onor. Cameri legiuitoare.
ANUL 1858
a,) CONTLiL BUGETAR
Venituri încasate lei vechl . . . . • • • . . • 27 9:J8.265 2H
Cheltuell (în care intră şi deficitul anului 18b7) lei v. H2.968.708 17
DEFICIT la finele anului 1858 lei vechl . 6.03'J.44,2 34
678 APENDICIU
h) CONTUL DE GESTIUNE
JSumerarul aflat la 1 Ianuarie 1808, după socotelile în-
cheiate de control pe anul 1857, lei vechr. • . . • H.488.44-4 OS
Jncasărl săvîrşite (în care intră şi oper. de trezorărie) I. v. H0.067 877 18
lnsumează lei vechi • . . . • • :\3.bdo.822 14
l'lăţi (coprinzînd ş1 operaţii de trezorărie) lei vtichl Hl.027.011) 23
Numerar la HI Decembre 1858 lei vechi. . . 2.478.802 31
c) BILANŢUL
Rămăşiţe de incasat lei vechi. . • • • • 6.356.994 26

Numerarut în natură, resultat la .Jl Decembre 1858
arătat la situaţia contului de gHstiune, lei vechi . 2.478.802 31
Activul casei însumează lei vechi. . . . • 8.835. 7!:17 17
Pasivul casei (datoriile) Jiind de lei vechi. rn.866.240 11
Hesult[1 la finele anului 1t4o8 UN DEFICIT egal cu suma
11leasă la situaţia buget11rr1, lei vechî . • o.030.442 34
Operaţiile de mai sus ;;'au înaintat Preşedintelui Camerii legiuitoare

pe lingă adresa desfiintatului .Minister de control No. 1037 din 29 Iu-
lie 1861.
Prinţul
Gheorghe Bibescu către A. S. Prinţul
de Bismarck, mare cancelar al Imperiului Gherman.
PRINCIPE,
Am luat libertatea de a face să vi se adreseze direct «Istoria, unei

frunta,rii», studiu ce am publicat de curînd. ·
Alteţa Voastră a arătat atit de bine lumii cum trebue să-şi iubească
:;;i să-,;;i apere cine-va ţara, iu cit va înţelege, sunt sigur, ca eu s[1 fi
încercat sft apăr ~i eu pe a mea, pe cit îmi îngăduesc puterile.
lm urez ferbinte, Pri11cipe, ea Aile\a Voastrr1 să nu facă o primire
rea al'estui prunc al meu.
Priimiţî, Principe, ele.
G. BIBESCU.
APENDICIU fii'fl
Prinţul GheorBhe Bibeseu elitre Ex. Sa, ministrul a,fa,ee-

rilor streine al Franţei, D. Cha,llemel-La,eour.
DOMNULE :\IINISTRl',
Ve\i (1 priimit, cl'cd, chiar de a doa zi după publical'ea ci, cal'lca

mea «Istoria, unei Fruntarii.,,
~l'a!;l socoti fel'ieit daci"t ministrul afacel'ilor străine al Franeiei, ar
găsi timpul sit rftsfoeasc:1 acest volum, in care sunt tratate cestiunilc
supuse acum conrerinţei din Londra.
Citind «Istoria unei Fruntarii", Exceleu\a Voastr,1 se \'a con\'inge
u,;;ol' că situaţia f[1eul[1 Hominiei, în Orient, este aslăzl plină de pl'i-
mejdii. Aeest stătuleţ este rămas in aer, fi'u·f1 apăra1·e contra atacurilor
înlesnite din toate păqile. Dar oare trebui-va s,1 inceteze el s[t fie postul
înaintat al continentului occidental, însf1rcinaL sft pftslrcze libtl'laLea
neutralitatea, siguranţa, - iu pal'tea ei cea mai de căpl'lcnie, - a a·
!'esLei eăi comerciale a Centrului ~i a Sud-Estului Europei?
Ştiu c-ii
politica arc grozave cerin\l; dar dacă aceasta s'ar intimpla,
Europa occidentală ar avea de bună seamă o părere de rău intr'o zi,
dai' prea Lirziu, poale!
1n situaţia in care ne aflrun, domnule ministru, pf1slrez nftdejdea 1·ft
Fl'ancia nu va p[1rf1si Tara mea. Ea este vai I del[1salft, singură, dar
ll'ăe~te,este voinicft, c~Lc i11 stare s,1 adueft ser\'icii folositoal'c Europei.
Priimi\i, ele.
G. BIBESCU.
Prinţul Gheorghe Bibeseu, elitre Lordul Gra,nville

MILORD,
Am avut onoarea ele a face să mi se adreseze din Paris, unde s·a

publicat, rnrtea mea «Istoria, unei Fnmtarii."
Bărbaţii de Stat englezi au apărat iu congresul din Berlin a,;;tcplă
rile legitime ale Hominiei 1·u o simpatie prea vădită, cu o prea insem-
natft inăl\,ime de vederi, pentrn 1·a să 11u 111[1 1·red îndrituit să nftrlftj-
~luesc eă lucrarea mea va fi priimită cu favoare de către eapul emi-
nent al departamentului afacerilor străine al Marei Brifanii.
:\l'aşI simţi fericit, Milord, dacă Ex. Voastră ar g[isi un moment ca
·sso APEI\DICIU
sii cileascf1 unele din aceste pagini. Ele l-ar lumina asupra ~eopului
publicaţiunei mele.
Nu e p1·ea tîrziu pentru ca puterile cele marl ale Occidentului să
binc-voească sfi ia în consideraţie situaţia grea şi primejdioasă c-reatf1
Homîniei prin tradatul din Berlin, şi sfi caute să ocolească primejdiile
care amenin(ă Orientul :;ii pe care le fac-e :;ii mai grea starea de slă
bic-iuue a fruntariilor Firii mele.
Hecomand «Istoria, unei Frunta,l"ii» înaltei bunei-voin\:e a Senoriei
Voaslre şi o rog să priimească expresiunea prea inaltei mele con~i-
dcraţii.
D. Bran, D. M.,
În. Mă,riei Sale, Gheorghe Dimitrie Bibescu, Domn
al Tării-Romînesti.
, '
D. Dron denun\ă Domnului pamfletul lui Billecoq care se lipăre,;;te la

Bruxelles.
Bruxelles, 5 August 1847.

MĂRIA TA,
Am în mîinile mele, printi-'o întîmplare providenţială, firile unei ur-
zeli ţesute in scopul învederat de a Vă doborî din Înaltă-Va poziţiune.
Iată ele !"e e vorba: în acc,t moment, se tipăreşte pe as!"uns, în
Brnxelles, o l"ărti!"ică în destul de mare, al cărei autor ') rămîne ne-

cunoscut, chiar de tipograf, şi din care am i~butit să-mi procur un nu-
111i"1r îndestul de mare de probe de corecturi. ln acest fac.turn se arată
în modul cel mai părtinitor ::,i mai uricios, toate actele administraţiunei
Voastre, de la. venirea-Vă la scaunul Ţr1rei-Romîne,;;ti pînă în, momentul
de faţf1. Ceva mai mult: toate mîncătoriile, toate abuzurile c-e au putut
fi rr1ptuite subt domnia Voastră, Vă sunt pe nedrept puse 'n spinare,
~i aceasta, fărf1 a ţine seamă de gre11tf1ţile poziţiunei Voastre şi de în-
rf1dficinatele obiceiurl ele corupţiune pe cai·e stăpînirea otomană de
veacurl le-a piC'urat în moravurT ca i'Î în mai toate rftmurile adminis-
traţiunei acestei 'j'ărl.
11 Au torni necunoscut al acestui pamllet era D. Billecoq. Am dovedit,
în ,!c!"ursul acestei opere, eît l' de despreţuit ac-eastă scriere.
APENDICIU 681
ln această declamare pornită din ură, neru:;;inarea lovirilor stă doar

mai pe jos numai de răutatea mu:;;căLoare a stilului. Nimic uu rămîne
la adăpost, nici caracterul l\lăriei 'l\ile, niel amănuntele intime ale
vieţei Ei private.
E belşug de fapte adevărate şi ·născocite: autorul se înjoseşte pînf1
la flencănirile cele mai neînsemnătoare, cele mai mitocăneştl, şi tot-d'a-
una îmbrăcîndu-le cu culorile cele mai negre.
Acest pamflet, Măria Ta - căcl el uu e alt ceYa, - nu poate fi
privit numai ca un gheşeft de librărie; îm·ederat cit nu e de c-it un
act de răsbuuarc sau de rirnlit:\le, şi unul şi altul poate, menit să
asmuţă î11 contra-Vă, nu atit chiar opiniunea publică, cit Cur\ile streine,
şi mai ales Busia, către care aeeastă cărticică este special adresată.
Umflarea pătimaşă 7i tonul în veci muşcător al acestei scrieri, ar putea
<le sigur să nu deştepte în l\faria Ta de cit dispreţul şi desgustul, dacit
cutezanţa şi însemnătatea învinuirilor n'ar fi în stare să aducft grele ur-
mitri. Autorul pare într'adevitr cu îndirjire hotărît a nu se da î11ditrăt din-

nainlea nici unei consideratiuni, nici unei jertfe. La sfirşitul cărticelei
sale, arată gîndu-i de a nu 'nceta cu lovirile pînă nu-şi ,,a fi atins
ţi11ta. lntr'un cuvînt, chiamă pe Măria Ta la o luptă de moarte.
Fărft a ll avut onoarea de a fi fost prczintat Măriei Tale, legăturile
de prietinie ce m'au unit, iu timpul unei petreceri nu d,i mult 111

Tara-RomineasciL, eu mai mul\I bocri lumina\.i, ~i mai ales l"Ll colo-
nl:'lul Filipesl·u, m'au pus in stare de a pr~ţui înaltele insu';'iri ale Mă
riei Tale. De altft parte, studiul ce am făcut de moran1rile Ţării, de
drepturile boerilor, ele cerinţele politice din afară ce predomnesc acolo,
mi'au dat cheia a multor greuLă\I de tot felul care pun piedieI mi~-
cărei unui Domn al Ţării Romîneştl, orI-care să lle el, de cite ori caută
să facă binele. Cîntărind aceste raţiuni, i;;i subt îmboldirea unui „im-
ţimint de indignare ~i de dreptate ce-111! răscoală sul1etul, m'am ho-
tftrît din însă-ml a mea pornire, să dau de i;;tire Măriei Tale de al·eslc
urzirl ale întunericului şi se amorţesc lovirea ce YOr sit-I dea, de 11tt
o pot opri la timp. Dacit, luînd ast-fel asupră-ml, şi fărft îugăduirea de
mai 'nainte a Măriei Tale, răspunderea unui asemenea pas, cad în în-
vinuirea de indiscre(iune, sunt sigur că Măria Ta va ţine seamă de
pricinele ce mit călăuzesc, şi de graba lucrului, care, după mine, nu 'ngft-
due nicl o întîrziere, nicI o sfială.
Ca s'ajung ţinta ce-ml propuneam, ială planul la care m'am oprit:
pui mina pe toate probele broşurei ce pot aduna; le iau cu minl'; im
gr,ibcsc plecarea pentru 13ucureştl, luînd, de voi putea, vaporul ce
Gti:2 APENDICIU
pleacă din Viena la 14 ale lunii; apoi, de bine-voeşte Măria Ta să-mi

acorde o audienţă, I voi împărtăşi aceste materialuri, de care va face
ce va vrea.
Pîn'a vă vedea, am crezut bun si'dncunoştiinţez pe D. fiu al D-tale,
în caz de-ar fi acuma la Paris, ca să plece pc loc la Bruxela, şi
să se ·11ţeleagă cu persoane destoinice, tainice şi vrednice de în-
credere, către care i deschid calea. Acolo, vor vedea împreună prin
cP mijloace s'ar putea întîrzia publicarea acestei scrieri, ca să Vă Hi-
săm timpul de a preg·ăti răspunsul. Sunt scriituri cu mult spirit şi cu
mult talent, care dispun de o parte a presei franceze şi belgiane, şi
care îţi iau sarcina de a spulbera în difer·ite ziare această încercare
· de la momentul ivirei sale, cu arma ri~iculului î111iiu (căci în multe
lol'uri dă prilej de a-l lua în batjocură), pină cind Măria Ta vei crede
de cuviinţă să le dai, sau de-a dreptul, sau prin mijlocirea mea, î11-
destule note pentru un răspuns serios ,;;i des[ivîrşit.
1n momentul de a-mi sfirşi scrisoarea, aflu crt s'a v11zut aci, în zi-
lele din urmă, o persoană ce locueşte în Bucureşti dP mai mulţi ani,
şi care, de nu 111[1 'nşel, e însărcinată să vază de această publicare.
Numele acestei persoane, pe care îl voi spune dii! g-raiu Măriei Tale,
de va \T('a, dor că preschimb11 în siguranţă bănuelile ce aveam mai
dinainte in petto, şi despre autorii şi despre ţinta complotului.
Am onoare, Măria Ta. de a ll cu cel mai adînc respect al Măriei
Tale, prea smerit şi ascultător servitor.
8110~, D. 1\1.
i JI. S. Vodă, Bibescu cutre Ex. Sa. contele, Kisseleff

........................
Cheltuelile· ce am fbst .silit si't fac Ia Constantinopol sunt într'adevăr
foarte mari şi nirnenl nu simte aceasta mai mult de cit mine. Pot
însă să asigur de asemenea că ori ,;:i cine s'ar fi aflat în acelea,;;i cir-
cumstanţe, n'ar fi scăpat mai eftin.
Cum, i11tr'adevăr, să scapi de cererile nesfirşite ce încep c\.i primul

~tăpin spre a ajunge la cel din urmă din robT, alunel mai ales cind
te alli la chPramul lor? E un viciu ce a trecut în obiceiuri, şi pare
că tractatele şi stipulaţiunile nu isbutesc să-l şteargă, cit va trrti lm-
Jlărăţia Otomană? A se opinti mai mult de cit am flicut eu, ar fi fost -
a cădea în primejdia de a mr1 vedea depărtat într'un mod foarte puţin
APENDICIU
plăcut, ceea ce ar fi putut să uu-mI facă nicl cald, nicl rece, de n'ar fi
buna-voinţă a Porţii, un lucru care s'atingă interesele Ţărci şi poziţiu
nea Domnului. Dar acesta. pentru a se scuti de nenumăratele chiţi
bu,;;uri ce i s'ar născoci, e silit nu numai să· caute şă-şl atragă buna-
voinţn. Porţii, pe cinci se atlă la Constantinopol, ci încă, prin jertfe
noi, ades repetate, să înlre\ie bunele ei aplecări, ca şi ale pa.-;;ilor de

pe ţărmul Dunării. Subt această privin\i't, şi privind foloasele') ce au
eşit d'aci pentru \ară, n'a~ avea de cit să mă laud de jertfele ce am
făcut, de nu mi s'ar fi încurcat foarte mult poziţiunea-ml individuală.

«Vodă-Ghica, cu toate ci't ajuns la putere în alte împrejurări, s'a.
găsit cu toate acestea i11 stare mai bună, căcl atunci· nu era, la Con-
slanlinopol, de cit o singură yoin\i'1 care ducea toate,· şi cinci isbutir;e
cine-va să şi'o eiştige, putea. fări't neajunsuri, să dea uitări pe cei-
l-alţi. Pe cind azT, pe lingi't Yoinţa sti'tpinu!ui, sunt mii de alte voinţl
cu cerinţi tot aşa de mari. Cu toate acestea, suma cheltuită de pre-
decesorul meu fu tot atît de mare, :;ii subvenţiunea ce i-a fost dată.
s'a suit la 146,000 ele galbeni, căci nu trebue puse la olaltă zecimele
cc s'a îngăduit să se adaoge la dări în a.nul d'intîili al administra-
ţiunii acestui Domn, pentrn a acoperi veniturile neîndestulătoare ale
Statului, cu cele ce în 18H8 i-au fost hărăzite ca subvenţiune curat
personală, :;ii care au dat suma de 120,000 de galbeni, fără a numiira
suma de :!6,0(10 de galbenl cc luase de mai 'naiul!\ pe acela~ motiv,
din casa rezervei.
Să nu crezi, Domnule Conte, că vroi să mă bizuesc aci pc fap-
tele lui Vodă-Ghica. De \'orbesc de asta, e numai ,.;pre a arăta cîte-
ya faple.»
TBADUq'IA INALTULUI IMPĂRĂTESC FIBMAN, RELATIV LA CONVOCAREA

DIVANULlll AD-HOC.
Prinţe Alex;wdru Ghica., caimacam a.I Ţă,rii-Romîne.şti!
Precum în toată vremea lmpări'ttescul Nostru guyern a îngrijit să

se păstreze privilegiile şi scutirile concedate ele glorioşii noştrii stră
moşi fie-căreia clin provinciile Ţării-Homîneştl şi Moldaviei, carele sunt
pa,rte integrantă, a Imperiului Nostru, şi încă a creşte şi mări buna
') Tracta.tul de comerţ.
684 APENDICIU
stare a populaţiilor, aşa şi acuma am voit, spre semn de sintimcntele

Noastre de înaltă dreptate pentru toţi locuitorii Statelor Noastre. în
deob~te, ca, păstrîndu-se vechile privilegii şi scutirl ce posedează lo-
cuitorii amîndorora provinciilor, să se revizuiască şi îmbunătăţească
reglementele din Jifontrul fie-căria din zisele provincii, spre complec-
tarea şi asigurarea bunei .stări a tutulor claselor populaţii lor. La a-
ceste ale noastre sentimente, gf1sindu-sc cu desăvîrşire unite şi inten-
ţiile puterilor, Ne-am învoit, ca legile şi statutele astăzI lucrătoare în
zisele provincii să se revizuiască; şi ca, spre a se face această revisie
subt o complectă bunri înţelt'gere, o comisie specială, compusă de de-
legaţl ai pi..;tl'rilor garante, după tractatul din 30 Marlie, se va aduna
în Bucureşti eu un comisar al lnaltei Porţl, spre a lua cunoştinţă de
starea actuală a principatelor şi a pune temeiurile viitoarei lor orga-
nisaţii.
Spre acest srîrşit, Mehmet-111-Sa'id-Savfol, muste~arul Marelui Vizir,

unul din dignitarii guvernului l\oslru, s'a numit comisar al lnaltei
Porţl. Avind tot de o dală făgăduită convocarea in fie-care din amin-
. doă pro\·inciele a unui divan ad-hoc, compus ast-fcl în cit să întoc-

mească cea mai dreaptă representaţie a intereselor tutulor claselor so-
cietăţei, şi carele va fi insărcinat să exp1·i111e dorinţele populaţiilor pen-

tru desăvîrşită organisaţie
a Principalelor.
lmpr1răteasca Noastră voinţă este d'a, se întocmi acei;;te divanurl pe
basele următoare:
I.- Afară de '.\litropolitul şi Episcopii eparhioţl ai Principatului, cari
sunl dupf1 cădere mădulare ale Divanului, Eg11m('nii sau cîrmuitorii
mănăslirilor închinate, şi Egumenii mftnf1stirilor neinchinale, vor a-
lege fie carii în parte doi deputa\i, parte bisericească şi pămintenl, a-

dică patru peste tot; şi preoţii funcţionari, la reşedinţa fie-cr1rei Epis-
copii, se vor aduna, prin convocarea Episcopului lor Eparhiol, spre a
alege dintr'înşii un deputat de fie.care Eparhie pentru Divan.
II.- Toţl boerii şi fii de boerl, de ori-care rang, avînd numai vîrstă
de 30 de anl, fiind pămînleni sau pămînteniţi prin îndeplinirea legiui-
telor forme, şi bucurindu-se de toate drepturile lor civile, se YOr a-
duna la re:;;cdinţa judeţului in care sunt domiciliaţi, şi posedă o pro-
prietate de moşie lucrăloarc şi cu wnit de întindere a 100 fălcI cel
puţin, sau a pogoanelor ce coprind acele fălci, Acolo vor alege prin
maioritate de glasuri doi deputaţi la Divan dintre cei dinlre dînşii,

cari vor dovedi că posedă moşie lucrătoare şi cu venit, liberă de ipo-
tecr1, şi în întindere de 300 făld cel puţin, sau a pogoanelor ce co-
APE~DICIU 686
prind aceste' fălcI; numai boerii cei marT, împlinind această din urmă
condiţie, vor putea fi aleşT în judeţe, şi fără a fi domiciliaţI acolo.
III.- Toţl proprietarii. fără osebire, avînd numai vîrsta de !JO aul,
şi fiind plimîntenl, sau prin toate formele legiuite pămînteniţI, bucu-
rîndu-se de toate drepturile civile, şi carl vor fi posedînd o avere în
moşie lucrătoare şi cu venit de o întindere de 99 fălcI cel mult, sau
de pogoanele ce intră în aceste fălcT, şi de 10 fălcT cel puţin sau de
pogoanele ce coprind aceste fălcT, se vor aduna la reşedinţa plăşei
unde sunt domiciliaţT, şi vor alege dintre <linşii, după maioritatea de
glasurî, 5 alegători în al doilea grad, carI se vor duce la reşedinţa
judeţului, şi vor alege dintre <linşii cu aceiaşi rînduială un deputat
pentru Divan.
IV.- Obştimele plugăreşti, compuse de locuitor! clăcaşl pe moşii
proprietariceştT, de orl-ce clasă ar fi proprietarul, vor trimile fie-care
la reşedinţa plăşei doi delegaţl în întîiul grad, aleşI după lormele a.
şezate pentru alegerea deputaţilor săteşti.
Acei delegaţl vor alege dintre <linşii doi alegători în al doilea grad
caril, adunîndu-se la reşidin\a judeţului, vor alege dintre <linşii un de-
putat pentru Divan, carele va priimi o despăgubire cuvenită pentru
venirea şi stăruinţa lui în Capitală.
V.- Oraşul de reşedinţă al guvernului, urmînd a avea· patru depu-
ta\i la Divan, cele doft oraşe de al doilea riud, fie-care cite doi depu-
la\j, şi eele-1-alte oraşe ele reşedinţă a judeţului, fie-care cite un de-
putat, alegerile lor se vor face pe basele următoare:
Vor fi alegători, subt condiţie de a fi in vîrslă de HO de anI, pă
miutenI, sau după formele legiuite păminteniţl, nesupu11t la nicT o pro-
tecţie streină, şi bucurindu-se de toate drepturile lPr cil'ile.
1. Locuitorii proprietarl de case de preţ 20.000 lei cel puţin pentru
capitalft 7i 8,000 lei cel puţin, pentru cele-I-alte oraşe, afarfi de cei cari
ar fi chemaţl să-şI dea votul, dupft clisposiţiile No. 2 şi H ale acestui
Firman.
2. Toţl ciţi au îmbriiţişat o profesie liberală, precum profesorii şcoa
lelor Statului şi mădularii academiilor, sau societăţilor literare, ştiinţi
fice recunoscuţi de guvern, precum doctorii şi legiştii, avîn.J diplomi
regulat, şi inginer! civilT, exersind şi unii şi alţii funcţiile sau me11te-
şugul lor în curs de a ani în oraşul unde se află aşezaţi.
a. Neguţritorii palenlari de cîle trele clasele, înscrişi in cele din urmă

lbte pregf1Lite pentru alegerea mădularelor de municipalităţi.
4. Starostii deosebitelor corporaţii de rneseria~l. lingă carl se \'Or a-
686 APENDICIU
dăoga încă dte trei delegaţi de fie-care corporaţie aleşi după obicl-
nuitele forme pentru alegerea starostilor.
Toţl alegătorii mai sus însemnaţi, se vor aduna la casa municipali-
tăţii, şi vor alege acolo dintre <linşii prin maioritate de glasuri, fără a
putea da un îndoit vot, numărul depulaplor, ce fie-care ora~ dupi'i
rindul lui este în drept să aibă la Divan.
De 7i pentru începerea alegedi depuLa\ilor la Divan urmează a se
adi"ista sosirea acolo a comisii întocmite de delegatul Inaltei Noastre
Po~ţi şi de delegaţii puterilor garante, îndată insi"1 după publicaţia a-
cestui Firman, se va începe întocmirea listelor de alegătorl. Spre a-

cest sfirşit,
se vor îndatora cîrmuitorii de judeţe a lua trebuincioasele
măsuri, ca aceste liste să se publice şi să se afişeze în to.ale locurile
unde trebuin\a cere, 30 zile cel puţin, înaintea epocei fixate penlru a-
legere, spre a se da vremea trebuincioasi"i reclamaliilor de îndreptare.
Aceste reclamaţii se vor cerceta de ci"ttre un comitet î11locmit de
drmuitor, de mădularele tribunalului ';'i ai municipalită\ci ora:;;ului ele
căpete11ie al judeţului.
Ori-care intervenţie a autorităţei in op_era\iile alcgi"1Loare, care n'.ar

avea de singur scop, ,p:i,za bunei rînduelI, ar fi abusivă şi forn)al c,m-
trarie cugetărilor !naltei Porţi. Pentru aceasta, :iliniştrii, direclorii dc-
partamPntelor şi cîrmuitorii judf'ţelor, nu vor putea_ fi cnndidaţl sau
aleşi, de cit trăgîndusse clin fonc\iile lor.
Spre depărtarea ori-cării confuzii, alegerile care urmeazi"1 a se facu

la re~edinţele judeţelor, se vor f:i.ce treptat, clupă rindul î11sem11at cla-
selor ce sunt în drept a-şi trimite reprezentanţi la Divnn.
Asemenea se Ya urma ,;;i cu alPge1 ilo la re,;;orliu\ele plasl·lor.
Depula\ii deo_sebit.elor clase adunaţi iu Ohş.teasci"1 Adunri_re, vor în-
tocmi Dirnnul ad-hoc ohiemat sit exprime dorin\ele l'rincipntului pri.
vitoare la revizi;ţ statutelor şi reglemP,ntelor în liin\[1.
Spre a se ajunge mai nemerit la acest sfi1·:;;it, deputatii de fie-ciire
categorie vor forma nlîtea comitete deosebito, ciirele se vor indclţtnici
mai cu seamă a studia închinarea ce pot avea diferitele chestii c·u
împarte interesele ~i trebuinţele dasci lor. Dh·anul, aYind numai mi-
sia de a infăţi!fa doi-inţele, c11rele vor fi mai î111iiu cerculale de ci1tre
comisia întocmită de delegatul lniiltei Porţl :;;i de delegaţii Puterilor
garnnte, ,;;i discutate apoi între a Jlioastră lnalli"1 Poartă :;;i Curţile a-
liate c•i dinsa, propunerile comitetelor în parte, ce se vor adre,a la
Oh:;;teasca Adu11are, YOr fi supuse comisiei prin raporturi osebite, atît
:iccstea. !'ÎL şi rezultatul ddibeia\iilor acest,~i adu11ărT,
APENDICIU 687
Preşidenţia Divanului va fi însuşită Mitropolitului, asistat de un vice-

preşedinte ales prin maioritate de glasurl în Oh;,teasca Adunare dintre
bocrii de înLiia elasă, secretarii, în număr egal cu al claselor repre-
zentate, se vor alege asemenea prin maioritate de glasurT.
Fie-care comitet va alege din sinul sr1u un prezident duprt mulţi
mea glasurilor.
În dorin\a sa de a grăbi momentul în carele provincia va ;wea o
organizaţie definitivă, Înalta Poarlft aşteaptă de la Divan, cf1 i,;;i ,·a
săvirşi lucrf1rile sale în soroc de şase lu11î, şi că, :;;tiincl să se pătrunz:1
de simţimînLul datoriilor sale de fidelitate, nu va lipsi de a-i;;î mărgini

discuţiile sale in hotarele cuviinţei, i;;i Ne va scuLi de 11eplăcerea de a
lua măsurI spre apf1rarea de ort-care atingere augustelor ~oaslre drep-
turi de suzeranitate.
Acest Firman este dat şi expediat din Împărf1tescul Nostru Dirnn,
spre încunoştiinţarea hotă.rirei de care este vorba.
Sus-zisule Caimacam, vei pune silinţ/1, şi îngrijfre pentru deplina 1;-i
întreaga îndeplinire a zisei hotăriri, şi vei da credinţă l;'i cinstire lm-
părătescului Nostru semn.
lntiia decadă a lui Gemazil Achir 127ii.
FA~lll.JA BASAl!AB-lll\111:CO\' AN-llIUES<T
ORIG!NELF. FI
După tradiţiune, origina familiei Brincovan se sue la, Vuick Brnncn-

vicf, fratele despotului ,Ş~rbiei Lazăr /Jra,ncol'icl.
Ace;;t nume de Hranoovicl fu pmtat de sfintul martir al Ortodo,xiei,
l\lilropoliLul Sa,va /Jrancovicl, victimă jL zelului protestant şi al barba-
riei ung.ne. E ele presupus că apar,tinea unei rămurî a' familiei lln111-
col'icl sau Bra,ncova,11.
I rinţul ltla,tti Ba,sa,ra,ba, era Brîncovan '). El se numea llfntci ag11,
den Brîncovenl, cind se rf1sculă contra Turcii.
Pentru a relua lucrurile de mai sus, răscoala lui Mihai- Viteu,zul
avu drept urmare că, în zioa cind ci fu asasinat prin ordinile Cur\ii
auslriace, Romîniî îşI putură alege de Domn pe Radu-Şerb1111-Bnsa,
ra,b, care bătu :;:i ucise pe capul partidei ung-are di11 Trausilrnuia, pc
Moise Szekely. ,
') VezI numeroasele Hrisoa\'e ale acestui Domn.
6&8 APENDiCiU
Dar, zece anI mai t.îrziu, Turcii numiră 'n locu-i pe Ra,du Mihnea,.
:;;i în curînd, jugul lor ~i al Grecilor, făpturele lor, - care se slujeau
de puterea Turcilor spre a se 'mbogăţi şi-a 'mbogoti ale lor mănăstirl,
- se făcu atît de nesuferit, în cit în 1633, Ma,tei Brincova,nu trebui
să facă o reYoluţiune.
}latei-vodă aminte:;;te în tot d'auna, în actele sale, pe "Unchiul Dom-

nii mele Ba,sa,ra,b voevod" Tatăl să11 luase dec! de nevastă pe o soră
a lui Şerba,n.
!\latei avea 1;n frate, care avu de fiu pc Preda,, mare vornic, tatăl
postelnicului Pa,pa, Brincova,n, tată însu-şI al lui Consta,ntin-vodă, Brin-
cova,n /Ja,sa,ra,b, tăiat de TurcI în 1714.
Cronica anonimă, cunoscută :;;i subt numele de Cronica, că,pita,nului
Constantin (MAGAZIN ISTORIC, t. 1-ii), zice că Preda, Brincova,nu a fost
ucis în răscoala în contra Grecilor care amărî zilele din urmă ale lui
Ma,tei Ba,sa,ra,ba,. E o rătăcire; numai Pa,pa, a fost ucis, ,;;i subt Con-
stantin-Şerba,n Ba,sa,ra,ba,.
Într'adcvăr la mănăstirea Brincovenl, ce era atît de bogată în po-

doabe şi în cărţI de preţ date de Ma,tei Ba,sa,ra,b, de Consta,ntin /-jer-
Ba,n Ba,sa,ra,b (copil din florl al lui Ra,du-Şerba,n) şi de Consta,ntin
ba,sa,ra,b Brincova,n, care toţI au mărit-o ,;;i înfrumuseţat-o, se găsesc,
mormintele al lui Ba,rbu Rrincova,n (t 1694), al lui Preda, şi Pa,pa,
Brincova,n, şi al nevestei acestui din urmă.
Iată inscripţiunea ce stă pe mormîntul lui Preda, şi lui Pa,pa, Brin-
covan :
«Aicea zac oasele rriposaţilor întru duhul sînt fericitul jupan Preda,
«vei yornic /Jrîncova,nu ~i ale fiu-său Pilpei postelnicul, cărora li s'a
«întîmplat perire înlîiii Pa,pei postelnicu in zilele lui Consta,ntin Şerba,n
""oevod, pe vremea ce s'au ridicat dorobanţii călăraş! hoţeşte asupra
udomnului său ,;;i a neamului boeresc, atuncea au ucis pe Papa, postel-
«nicul fiind leatul, 716:ţ t16j6), inr pe tată-său Preda, vornic I-au ucis
"Mihnea, vodi'J, cel rău în casele Domne::,ti în Tirgovişte, nefiind vinovat
,,11imic: ,;;i s'a pus această piatr[1 de Dumneaei jupineasa Sta,nca, Ca,n-
utacuzin, care a fost jupîneasa Pa,pei poslelnicului, luna lmea>;<iţa)
«Iunie din leatul 717u (1668).»
latri at:um i11scripţiunea de pe mormintul Stanchii Canta,cuzino:
«Subt at:eastă marmură zace ţăriua jup[mesii Stancliel Ca,ntacuzino,
ufata lui jupan Consta,ntin din \·echiii ~i împ[1rătesc rod Canta,cuzin
TABLOUL GENEALOGIC
AL CASEI BASARABA - BRÎNCOVAN - BIBESCU
DE LA 1NCUSC1RIREA BASARABILOR CU BR1NCOVENU
Prima dinastie a Domnilor Tării -Romînestl datează de la RADU NEGRU, numit s,i TUGOMlR BASARABA, cuceritor al Tării-Româneşti ~1 cap al familii 112901.
' '
RADU kERBAN BASARABA, domn de la 1601-1611 • o soră măritată cu . • . . Brincovean Danciu

. I • I • • I • • • • ♦ o O • • o O • • o • • o ♦ ♦ o • • • • • • • • • •
I
CONSTANTIN Elena, măritată cu I .I
ŞEHBAN BASARABA, Constantin Cantacozino :MATEI BASARABA David Brmcovean
copil din florI domn 1633--1654' I
Domn : 1654'-1658 "I Preda Brîncovean
I +
Drăghici-Traian ŞERBAN Constantin Stanca . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . • . măritată cu
•I
. Papa Brmcovean.
I CANTACOZINO Cantacozino l__________________________-;-1_
(Familia. Cantaco-
zino din Moldorn
domn
1678--1688
I
STEFAN I . -
zi 1a:ă ş i Canta.) CANTACOZINO CONSTANTIN BASARABA BRtN COVEAN, însurat cu l\lARIA, fata lui ANTONIE-VODA din Popeşn (1669 - 1672).
domn 1714-1716
l
domn 1688-1714, +tăiat la Constantinopol.
Gheorghe I
Cantacozino (1) (2) (3) (4) (1) (2) (l3) (5) (6) (7) (4,)
ş i fraţii săi Constantin insu- Stefan Răducan Matei Stanca Maria Ilinca Ancuta Băla~ Smaranda Safta
rat 1706 cu Aniţa însurat 1709 cu +tăiat la +tăiat la măritată 1692 măritată 1692 mări~ată 1698 măritat'ă 1704 măritată11708 măritată1712 mărit. 1700 cu . . Gheorghe
I Lupu Balş t tăiat Bălaşa Canta- Oonstantinop. Constantin op. CLl Radu, fiul cu Cons- cu Scarlat cu Nicolae cu Manole cu boerul Cretulescu
la Constantinop.
1714
eozino.
-j- tăiat la
1714 1714 lui
ILIAŞ-VODĂ
tantin Duca Mavrocordat Rosetti Andronic Bălan
Con tanti1; i'Cl'eţulet-eu luau Fratele ~ău
I Constantinop. (1616-1627\ Caterina. Bibescu Barbu, 172( I
Constantin Basa- 1714 rnăril:-.tă cu Văcărescu I
I
raba-Brîncovean, I 8tefan
I însurat cu Maria Hariclia Smaranda Caterina _______._ !, ___ ____
Familia Oantaco- Coslogeanu. Teodor
zino,care se con- t 1757 Văcă.rescu măritată măritată cu mărit. cu ... Oemetru Stefan Dincă
tinue chiar azi cu Mihai !\fanu însurat cu însurat cu Elena Ar-
în Ţara Romi- Nicolae căsăt. cu Emanuel Basa- lpsilanl i E. Scanavi. gintoianu.
nească, a produs
ramura din Ba-
1', o Văcărescu raba-Brîncovean, ,_l_ I
2°·, o Fălcoianu însurat cu Zoe Nicolae Maria Demetru Caterina
sarabia, eşită din l3°, o Muruzi Sturza. Bibescu măritată (neînsuraL) măritată
Nicolae , fratele
păt. Ion Canta-
+
1801 t 1807 colonel cu Ba- cu Zim-
cozino . mort în I nov. hroski
1809. . Elena Maria Grig(,lre I
(a.1 3-ea copil) (al 2-ea co- Basarab-Brînco- I
măritată cu pil) mări vean (1-ill. năs
Cantacozino- tată cu cut) -j- 1883, însu- Dem.Bibes- Elena
Păscan Băleanu l'at cu Safta Bals cu cuprina- măritată
'1 f 1856 SOJ•ă CU • • • . . Caterina Bal~ '), 11cvasta lui Alexandru Ma, rocordat. dopţiune baronul A. de
însurat cu Marent:r.e11ern
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ . _! _ _ _ _ _ _ _ _ _ __,;.._ _ _
si I
ELISABETA ŞTIRBEI Zoe Ghica adoptr~ pe . . . ZOE \MAVROCORDATOS ) B.\SARABA-BRÎNOOV~AN, măritată cu . . . tHJEORGHIE BIBESCU. lnsurat a 2-a Ioan BARBU E!it-,~-1' Damian Zoe Glogo-
I (al 2-ea fiu) oară 0u (al 3-ea fiu) (1-ul năs.) -j- 1869 .c I .c veanu.
I Ales de na,ţiune pe via,ţu, , Maria Văcă- ·/- 1879 însu- (adoptat de)ŞTIR · ~ ----- ' -
Domn de la 18-1'2 la 184'8, rescu . rat ou Ana BIU, domn de la
-r I-iii. Iunie 187$. Florescu 1849 la 1856, în-
Burat cu Elisabe-
ta Cantacozino
-!- 1876 I I
--~G-r-ig_o_r_e_ _ _ _N~1-·c-o~la_e_ _"""'"""G_h_e_o1-·g~-J-1i-e--Al-,,-e-a-n~d~ru---B-li-sa----O-a-t-e-ri-n-a----Zo-e-._ Maria E~ I
·r 1866 -j- 4 Sept. 1858 măritată cu ·r 8 Oct. 1883 Grigore, Gheorghe, Alexandru, Demetru. Fenareta, Alexandrina
••••ii i .;;;;:.-; ; ; :~-,,= prin adopţiw1e Ba- -}- 1-u Iunie însurat cu
-;;,....;:......;;~-c:~:;;;.::===--:--=-7'=:::::::::::=::::::===~-::::~~'"4-~ ~!!t~~~~?r~ ~ ~ ~~~~~~~,.ru:bf,~~~~~~~~~'=~=~
însurat cu mărit.ată cu
:;~~~_,~măritată -e u
·l· Aug . 1863 generalul Gbeorghie
Odon,
conte de
măritată cu
Victor, baron
însurat cu născută d'El- contesă, d'1 loanFlorescu Cantacm.ino Montesquiou de Courval
Raşela Mussnrus ching-en Ca,ra,ma,n- 10 Mai 1893. - Fezensac 1891 + +
Chima,.v -i- 1880
') A •e "edea mai departe nota despre i;;piţa familii Bal:;s (Balche) , Bal (Balzo), ce se c, ,boară din rarnur.1 Sirbo-Albaneză a neamului B1111x.
APENDICIU 689
•biv vei postelnic, şi a Doamnii /linchi feti bătrinului Ion Serb11,n Ba,-
'
«snraba, voevod, jupăneasa lui jupan Pa,pa, Brincov~anul ( . • . ')
«feciorul lui jupan Predn Brincovennul, biv vei vornic şi mumă blago-
«cestivului Domn Ion Consta,ntin Brîncovea,nu_Basara,ba voe\'od, carea
«cu mare blîndeţe şi cu multe milostenii şi cu nespuse alte bunătăţi trfdnd
•şi împliuind virsta ei de ani ( . . . . . ) din care 44 văduvii săracă de
«soţul ei ( . . . . . ) creştineşte s'au săvîrşit la anul de la zidirea lumii

«7207 şi de la spăsenie 1699 fevr. 1, intru al un-spre-zecelea an al Domnii
«fiului său Ion Constantin B. B. voe,·od, carele cu mare cinste ~i cu
«toate creştineştele pomeniri şi mii! aici la mănăstirea Drincovenii, unde
«ea însăşi la moarte au lăsat, aducînd-o, lingă soţul ei Pa,pa postel-
«nicul şi socru-sfrn Preda, vornic o au astrucat.,,
Reese din aceste diferite documente că Bl'incovenii au, prin doo
căsătorii, sînge d'al Basarabilor.
Ribeştii se coboară prin femei din Brincovenl, şi prin căs[itoria
Prinţului Gheorghie D. Bibescu, sunt drepţii moştenitori ai numelui

lirlncovenilor.
Alegerea din 1843 a consfinţit ceea ce s'ar putea, în Franţa, numi
legitimitatea ').
FAl\lILIA DHANCOVlCl-BHlNCOVAN
La această nolă asupra familii Brincovan, cată să adăogăm ceva

despre înrudirea Brîncovenilor cu Brancovicii din Serbia, fapt arătat
pe scurt şi greşit în prima notă. Vom arăta şi discuta întiil1 ce zice
Fotino, apoi ce zice învăţatul profesor de limba romînă la Paris, d.
Picot, şi vom fixa ce se ştie şi ce nu se ştie despre această înrudire.
FoLino, în istoria, Dacii, t. II, p. 133, aduce pe cronicarii sirbeştI :;,i
bizanLinl, sau cel puţin se inspiră de <linşii in nota cc urmează.
•l Cronol. sîrb/1,). Neamul Brincovenilor era altul şi are! al Basara-
') Lipsurile care se Yăd sunt ~lin pricină că este piatra r1;1ptă.. .
') Această nolă şi tradurerea III franţuzeşte a acelor doo 111scnpţmnî
de mai sus, sunt de D. Bonifaciu Fbrescu, profesor la Bucureşti, şi
licenţiat în litere de la facullatea din Rennes, nepot al rf1posatului
general Florescu.
[J B. Florescu, care a tradus cele doo volume ale acestei opere, a adus
i11 cercetarea documentelor de care am avut nevoe, in afară de <.;ele ce
avea111, un devotau1eut de care \iu sii-i mul\umesc chiar aci
11 44
G90 APENDICIU
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ·----- - ----
bilor altul. Coustanlin Voevod era fiul lui Drîncoveanu, dar, de oare-
ce era şi nepot de soră lui 1\Jatei Vodi1 Basarab, i;;i'a însu~it i;;i acesta,
îudată ce s'a făcut Domn, i;li epiletul de Basarab, un nume care se
bucura de consideraţiune alit la Poarla Otomanii, precum ':'i la princi-
patele învecinate împrejur ca ':'i în ţară, fără, însă, ca să- 7 ! pr1ri1seascf1
şi numele propriei sale părintei;lli originî. Totu~i aceste doo neamuri
se uniseră de mulle ori mai înainte prin înrudire; deci numele si\(1
cc-I poarlI1 pecetiile ';'i monedele de aur ce incă se pi1strează din tim-
pul ef1t1 era: nConsta,ntin Vodă lla,sa,ra,b /Jrtncovea,mzl", de unde elar
se dovede';'le, c[1 numele de Basarab e un epitet, pe cinel ecl de llrin-
covcanul aparţine originei sale insr1şi, ea uuul ce l'a pri imit de la sal ul
J/rfncorenf a':'a numit de ci1Lre Urancovicii Sfrbi. Istoria este a;:,a:
Dupi1 moartea celui întiit1 Lazr1r Samodîrj (ce insemnează monarh)
iii Serbiei i;;i Jliriei, la rn72, au rămas doi fii, dintre carI cel d'iutîiil
Ştefan a mo':'tenit părintescu scaun al Serbiei cu lo,1tc eelc-1-altc
pi',r\i ; iar al doilea Vulc a murit f:1ră copii. l'omenitul Lază1·
m;ii avea 7i doo fete: pe cea d'inliit1 a luat-o de soţie Dan Vodă
I Uasarab şi al JU-ea Domn al Tării Homîncşti; iar pe de a doua
Cnl'azul Vulc Drancovici, Generalisim Voernd al Iliriei ;:,i a Ser-
biei Ungureşti (,·ecJi biografia lui Dan Vodă I Basarab). Dar liind-
cf1 !--11ltt1nul Mehmet I a cucerit Hiria, Ştefan a rămas slf1pînitol' nu-
mai Serbiei. După ce a murit şi Stefan, fiul lui Lazf1r, la anul 1421', a
lf1sat ca moştenilor al Serbiei pc nepotul său George Drancovici, fiul
surorci sale !\!aria ,;;i a lui Vulc lll'ancovici, de oare-ce nu avea moşte
nilor direct. (Istoria, /Jiza,ntină,). George DrancovicI a lf1sat tl'ci fii, pe
Slefan, Lazf1r ~i GI'igorie, pc cal'i i-a nf,scut cu Irina, sora impf,ralului
Paleolog, dinlre cari Stefan şi Grigoric erau ori.Ji\i de citlrC' Sultanul
Murat al II. Deci dupr1 moartea lui Georqe Drancovicl, a rjmas suc-
cesor Lazăr (la anul 1461), care a luiit de soţie pe Elena, fiica lui Toma
Porllrogeuitul Paleolog (George Frantzes), stăpinul vechei !'atras din
Pdopones. Acest Lazr1r 1cli11 cronica sirl.Jcascit) avincl doo fete, pc una
,\ng·helia a dat-o lui Hlefan, Domnul Dosnici, iar pe Despina, lui Neagoe
Voclf1 Basarab, iuainle ca acesta sfi se facă Domnul 'f'ilrcl ltomineşti.
(Cro11i61 locali't). Iar clupă moartea lui Liizăr (Cronica clin Serbia un-
g-uresci\), S1efa11, \"oevoclul Dosnici, sub pretext de rudenie, fiind ~i
acesta Brancovicl din altf1 ramură, şi sub prelext de dreplul so\iei sale,
a cucerit Serbia L'ngurească. Acesta, dupi't a sa moarte, a li1sat doi fii,
i,e neorge fi Ioan; şi George a imbrr1cat haina crilugăreasl'it supranu-
mindu-M) i\Jnxim, care mai in urmii a devenit Mitropolitul Sir111iului,
APENDICIU G91
iar Ioan, care s'a numit şi Ioa,nopol, a rămas singur domn şi slăpî
nitor al Serbiei ungureşlI '), la anul 14fio, şi a murit la anul 1469

,(Simeon Gospod). După moartea lui loauopol, însă, Ungurii cucerind
marea parte a Firii Sîrbeşli, au lăsat o mică parte în stăpiinirea yăru-
1ui lui loauopol, l'aYel Crancovici, care-şi avea scaunul în Temişoara sau
·Temcsvar clin llanatul Serbiei ungureşti şi se intitula_ "Cneaz l'a~·el Uran-
.covici, Ban al Timişoarei şi al tutulor Sîrbilor de pe lingă Mureş :;;i Tisa.,,
([lin cronica sîrbă). :\laxim llrancovicl, ~Jitropolit al SirmiuluT, vămi
lui Pa,·el Brancovici, după moartea fratelui sr1f1 loanopol, neputînd srt
se opună fără ocrotire atacurilor e11tusiasmului Papistaşilor, cari îl su-
părau neîncetat, pf1rf1:sind l\litropolill, a plecat îrnpreuuft cu mamă-sa
Anghelia în Tara Homîneascft în timpul domniei lui Hadu Vodă eel
l\Jare, care i-a dat de locuit ~atul Brînco1·eni, probabil aşa numit de
.el însuşi.
După cc Turcii au cueerit, dupft aceia, llanatul Temi:;;n11ei, nepoţii
Cneazului Urancovici au fugit şi nu trecut în Transilvania, uncie li s'a

dat de locuinţft un sat, şi de acolo apoi, din pricina incursiunilor Tf1-
tarilor, ;;'au dus în 'fara Homîneltscă, aşezinclu-se ţi aceştia în :,atul
Brîuco\'enT, cari li aparţinea drept mo~te11ire de la .Maxim Umncovicl.
Mănăstirea Brîncoveni la început a fost zidită de către pomenitul
Maxim ca o biserică micii, in care a ~i ro~t înmcrmî11tat. DecI :;;i acest
neam al llrîncoyenilol', a urniat apoi a se numi d11pi'1 numele rntului
I3rîncovc11I, pentru c:[1 UrancoYici în limba sirl.lcasd1 în:::emnl'ază fiu
al lui Brancu, iar llrincoveanu, î11 limba romîneascr1 înscmneazf1 cel
,ce se tl'age din salul LlrîncoYeni.»
Fotino se'nşală cînd zice cft Co11sUmti11 Vocli't era nepot de soră al
lui Matei-\' odf1 Uasaral.l. Îllsuşi l\lat!'i-Voclii era Ilrincovan (Matei ngn
den Brfncoven(, zic cronicele). J\yea de frate pc Dm·icl Uri11cova11u, ,;;i
;unîndoi e!'au fli lui Danciu BrîncoYc>anu. Nc>potul de frate, nu ele soră,
al lui lllatei-Vodi\ fu nu Constantin-Vocii\, ci mo,;;ul acestuia, !'redai
{Vezi i11scrip\iu11ilc funerare') aduse în prima noti\, clupr1 Uoleac).-Fo-
tino 11u-:;:i amintl',;;Lc ef1 la 11oi fii m·eau dreptul l~•g:il de a purta numele
') Acem,la i,:si inlindca hotarele pe alunei de la Du11ăl'e, mun\ii Tării

Homîneştl, mu11\ ii Transill·,lllici. parlea de dint:olo a l'iului Tisa, pi11t1
la l'iul lJ!'ava şi hotarele Tării Leşeşti.
• J ln ca!'Lea eruditului 11H·fl amic ,;;i fost coleg I'. 8. 8. Ghc11a1lic al
Hi11111it:ului, pl'iYiloare la mf111ăslirilc Olteniei, se vecie că mon11i111111
Iul Precla nrni există incit, iar acel al S1anchii a flnil prin a se sfirma,
-căci l'. f;. 8. nu vorbeşte ele clînsul.
692 APENDICIU
mumei lor. ln Spania, nobilii adaogăla numele tatălui lor numele mumit
lor. Tot ast-fel, după legea Portugaliei, fiind date căsătoriile succesive,
n'am uzurpat un nume subsemnînd unele articole d'Alcobia,. Probă el
la noi era aceiaşi lege e că tatăl lui Nicolae Bălcescu se numea Pe-
trescu (D. Tocilescu nu ştia faptul cind a scris biografia lui Nicolae
Bălcescu). Cum bărbatul său Petrescu nu era de cit Medelnicer, cu-
coa,na, Zinca, nevasta lui, ca să nu lase să se stingă numele familiei
de boerI Bălce:;;tl din Topolog, transmise acest nume fiilor săi ').
Picot mărturiseşle că toate ştiinţele nu sunt încă culese despre fa-
milia llra,ncovic1' (în articolul publicat în revista d-lui Tocilescu).
El face să se sue această familie sîrbeasc[i la JJJa,den, voeveod sîr-
besc în Ja26, sub regele Decianskir. El fu tatăl 1u·1 Branko, sevasto-
crator domn al Ohridei, care-i'i lăsă numele familii. Avu trei fii, Roma,n
(st:uoste de Hilandas în !H65), Gheorghie sau Grigore şi Vuk Bra,n-
covicr, domn al I'ristinii, despot al unei pi"'trp a Serbiei 11,i89-lll'J8), care
muri îu 6 Octombre 1398 şi avu de nevastă pe Maria GrebljanovicI
knează a Serbiei (moartă în 12 Aprilie 1426).
Cum Vuk Brancovi0I a devenit despot al Serbiei, ne spune Fotino
(lstoria, Genera,]11, a, Daciei, tr. de Sion, t. II, p. ma, notă). Din ceea
ce zice Fotino ar reeşi tabloul următor:
LAZĂR (f la72)
_ _ _ _ _ _ _ _ _d_e_s_p_o_tu_l_Serbil_ei_ş_i_a_1_1_1_ir-ie_i_._ _ _ _ _ _ _ __
Ştefan Vuk O fată, nernstă Maria, care ia de bllr-
despot al Serbiei (mort fără a lui Dan I-iii. bat pe Vuk Branco-
+ 142H. copii). Basaraba '). vicI, generalisim
Voevod al Serbiei şi
al lliriei ungureştl.
C'u toată <leosebirea datelor dintre Fotino şi Picot, cu toate că Fo-
tino zice că Vuk nu a an1t copii, reese că acest Vuk este acelaş care
a aYul de fiu pe acel Ghcorghie pe care Fotino îl face despot în 14214,
îl face să moarfi îu 1-1:61, :;;i căruia dft de nevastă pe Irena l'aleologul,
sora împr1ratului, !;\i de fii pe Ştefan, Grigore i;-i Lazăr, din care cei doi
d'întîi11 fură orbiţi de Turci. Dupri Picot, Vuk Brancovici a avut trei
') Nicolae Bfilcescu s·a născut în casa azi d[irîmati'i ce purta numli-
rul 5f1 din slr. Col\ii. in care l'clrc Grădisteanu ţinea întrunirile Re-
vistei Contimpora,ne. ce a publicat primele mele încercări, ţ,i în c:ire
M. S. Hegi11a f111Hl:L lllstiLutul Surorilor de C,uilate pus sub direcţi
unea mumei mele.
') l\lort in I :!\)8 dupri cronicele Sirbe!:'li (ceea ce nu se împaci\ cu
data lui l.az:",rl :-- in l:t~H, după cronicL•le romîncştl care ne spun că
Dan a murit în lupt,1 cu ::-irbii.
APENDICIU 693
fii: 1° pe Stefan-Grigore, citat de la 1H90 la 141a 1~i care la rîndu-i ar

fi avut 2 fii numiţi poate Gheorghie şi loaH);
2° pe Stela,n-Gheorghie, prin\ de Sirbia, Pomoria, Podunavia ln
1398, despot în 1428, mort in 24 Decembrie 1456, şi care ln 14-37 lu-
ase de soţie pe Irina Cantacuzino, fata lui Manuel Cantacuzino, pro-
testator de Morea (t H Mai 1457);
3° pc La,ză,r, citat de la 1890 la 141B.
Picot recunoaşte lui Gheorghe nu trei copii, ci opt, şi anume:
1J dintr'o primă căsătorie pe Elen,--i,, care este citată în 1408;
2) pe Ca,terina, care în 20 Aprilie 1-f.34 luă de bărbat pe acel Ulrich
de Cilii, care fu ucis de Ladislas Corvin, ~i fu mumă a lui Gheorghie
~i Herman de Cilii, şi a acelei Elisabete care in 144~ fu logoditi't cu
regele Matias Corvin;
3) pe Jl,fa,ni sau Maria,, care devine Sultană, luînd in 14ll6 pe Mu-
rad II; dupit 1473 se retrase la Muntele Atos unde muri în 1-i9i
sau 1501.
4) pe Grigore, care, orbit de TurcI în 14H7 se retrase la Muntele
Atos, unde se făcu călugăr subt numele de German şi unde muri
în 1459.
[El avu de fiu pe Vuk, poreclit Zma,j sau Zmajognjen); despot în
1476, muri în 1485; nevestele lui fuseseră 1) sora lui Ioan de Prui5z
episcop de Nagyvarod; 2) Barba, fata lui Sigismu11d, conte de Frangi-
pani. Fii săi fuseserit: I) Valc11Lin Vuk Farca,;;, episcop de Nagyvarod
în 1490, mort în 1495; 2) Ioan Vuk Farcaş care, din Clara de Ba-
gai :wu trei copii, pe Paul, pe .Je!ica (li pe Iacob. Fiul lui Paul, An-
toniu, avu pe Augustin, născut în 1597, care, din Maria Minjaviecieva
avu în 160t un fiu cărui i dete numele mo~ului său, adică Paul.-,
Jelica avu o ra1r1, Clara.- Jacob, din nevastr1-sa Maria Jugavicieva, a,·u
pe Ioan Marek şi pe Caterina].
Dupit aceşti patru copii ai lui Ghcorghie Brancoyiei, vin al\T patru,
în ordinea urmftloare: Stefan, La,ză,r, Elisa.beta, şi Milica,.
Ne vom ocupa întiii:'1 de aceste doă fete, şi pe urmă de Ştefan şi
de Lazăr.
Elisa,beta, luă de soţie pe Alexis Spau, poreclit Minunatul, mare

boer feodal în Driva:-;ta, şi avu 7 eopii, 1) pe Marc, care luă de soţie
pe Nicola Briani; 2) pe Biaggio, care, din Caterina Contarini avu pe
Cornelia, soţia lui Giampaolo Dandi dell'Orologio: Hi pe Alexandru, care
din Elisabeta Malaria din Padova, avu pe Marcu Span, soţ al Caterinei
de Ferrari, şi tată al lui Alexis Span; 4) pe Lucia, care se căsători cu
6\:Jl. APENDICJU
Pier-Angelo de Drivasta; 5) pe Dcmetrin, măritată după un Ungur; 6 ►

pe Angelina nevasta lui Ştefan Dukagjin, domn al Pologului, şi 7) pe
Adriana, nevasta lui Ioan l\lichielli.
Cu Mi/ica,, fata cca mai mieri a lui Gheorghe llrancovicî, intrrim in
fapte atingătoare de istoria llomînilor. Miliea (care mmi după 1506)
luă de bărbat pe Dimitrie laksici (·!- 14H6;, din care avu pe Ştefan (ci-
tat în 16' 16) şi pe Marc (citat de la 1506 la 1o2'3). Acest Dimitrie laksik
era fiul lui Iaksa, care mai avuses~ a.oi copii, pe Margareta, răpită de
către banul Morei, şi pe Ştefan, mort in 1489 la Viena; acest Ştefan fu
tată al Elenei, care !uri pe Ioan Brancovicî (de care vom vorbi), i:;i a
acelui Dimitrie Iaksici, care îşi găsi moartea, la Brao;;ov, în 16W omorînd
pe fostul Domn al Tării-Bomîoeşti, Mihnea cel rău.
Numeroasă este de acum odrasla coboritoare din Mladen şi Br:inko.
Şi chiar de acum bănuim a fi lacune. Căcî nu e putinţă de a lega
cu acest tablou genealogic pe acel Hadici llrancovicî, care în !H7::I fu bă
tut de cneazul Lazăr.
nesumăm pîn'aci i;;tiinţcle dobînditc:
Mlaclen
I
Vuk
I
I i I
noman George Vuk
I i I
Grigore Gheorghe Lazar
I I I
I
I I
Elena Caterina l\fara Grigore Stefan Lazăr Elisabeta Mi~ica
I I --
Cu Loatri preci;r,i1mca cc pune l'icut in studiul descendenţii lui Ştefan
şi lui Lnăr, lolu,;;i vom ,·celea c:1 nu pol a nu li lipsurr. De acuma î11să
se vede cri prima nuastrft frazrt, din articolul p1·ececlinte exactri in
aceasta cfi despotul Lazrir a avut un nepot Vuk (11111 lui Grigore), nu
e indestul probatri în filiaţiunea din acest Vuk a llrincovenilor din Ho-
minia; avem într'aclevăr:
Grigore
I
Vuk
I
Ioan \luk
I
Paul
I
A11t0nin
i
Au„ustin
ol
Aug~1stin
I
Paul
APENDICIU 695
Şi genealogia se opreşte aci.

Venim la_ cei doi fraţi Stefan 7i Lm:ăr.
STEFAN, de şi orbit in 1487, deveni despot in 1467, 7i fugi în Albania ~i
Italia unde muri dtre J480 la 5fi de anT. Fusese insurat cu Angt•lina
Comnena, fata lui Gheorµ·hie Arianiti Topi.ia Golem Comnen, domn de
Crimnic:i (-!- lnO!i) :;;i a ,1ariei ,1usaki (a ci'irei soră :Andrnnica luase de
bărbat pc Gheorghic Sc:inderbeg).
Acea~tii căs:1toric a lui Stefan fu binecu\"intată de Dumnezeu, c:1d
din aceşti soţi s'a născut un om sfint, fala bisericii romir:e. Într'adevr1r
flul lor mai marc, despotul Gheorghe, se făcu mai tirziu călugăr subt
numele de Maxim, :;;i oblihlui păstoricc,;;tc Ilominia de la 1518 la 18 Ia-
nuarie ln 16, cind răposf1 întru fericirP. Despre personalitatea lui, ve.d
Arhiva. istoridî a d-luI Hăsdău. Noi îl privim ca sfint, ii zicem Sfintu
Ma,xim şi a5tfel neamul Brnncovicilor care era sa dec tlll nnrtir biseri<"ii
romine îucepu prin a-i da un srint. Nu poate 11 indoialr1 că el este înte-
meietorul satului Urîncoveni, unde mai tirziu gf1si adăpost neamul sfm.
Sl"intul Maxim avu o soră 7i un frate.
Sora lui, Maria, citată în 1476, luft în l ttl'> de• sot pe Bonifaciu al Y-ea,
de Monferrat. Ea fu mama lui Guillaume al IX-e.t de Montferrat, care
avu de sotii pe Ana d' AlenQon :;;i pe Maria de Foix, şi de copii pe Bonifaciu
al VI-a, marchiz de ,fonlforrat, mo1·t in 1fi;)0 lll'Însurat, ,:;i pe fetele ;'Ilaria
,:;i :.\Iargarita, care furr1 succesiv 11e\·estele ducelui de Mantua, Frederic
de Gonzaga.
Guillaume al IX-ea avu un frate, pc Ioan-Gheorghe, t:are după ce fu
episcop de Casai, r;;i abate de Leo1·edio, se lcpăd[L de preotie in 15BO, i:'i
muri în L5H5 (30 Aprilie). Fusese în momentul de a lua de sotie pe Iulia,
fata lui Frederic d'Aragon, regele Neapolului.
Fratele mai mic al sfintului !\laxim, Ioan. despot in 1496, mort în 1502
(10 Decembre), e cel care luă de soţie pe Elena Iaksiceava. Din cftsătoria
lor .~c !lă,;t:u o fală, Maria, c.are fu nevasta banului de Croaţia, Ferdinand
de Fran.!.!'ipani, i;;i-i dete doi copii, pe t::ltefan Frang-ipani, wpan al Modrn,
sului, şi pe Caterina nevastn lui Nicolae Zrin:yi, banul Croaţiei.
Am păstrat dinadins pentru mai la urmr1 pe despotul Lnzli1~ flul
lui Gheorghie Urancovici, nu numai liind că este eroul Serbiei, ci
fiind c:1 istoria coboritorilor sfii se leagă mai de aproape cu istoria
B::isarabilor.
AsociaL de laLăl să•i, la domnie in 18 Decembrie 1446, i urmă pc
tron impreună cu fratele s:1n în 24 Decembre 1466, şi domni singur
ele la 14'>7, dar muri în 20 Ianuarie 1458 Luase de soţie pe Elena Pa-
G!JG APENOICIU
leolog, fata lui Toma Paleolog, prinţ de Morea. Elena muri la 7 No-
embrie H74.
Din această căsătorie s'au născut trei fete, Elena, Irina ,;;i Milica.
Elena fu nevasta lui Ştefan Tomaşcvici, regele Dosnici.
A doa fatri, Irena, luă, în 1458, pe Ioan de Croia ce deveni în 1485
duce de San-Pietro şi marchb: de Soleto.-Fu mumă 1) a lui Constan-
tin, episcop (în 14Cl0) al Iserniei, mort în 1500, 2) a lui Gheorghe (i-
154tl), 8) a lui Fernand, al 2-lea lîu, duce de San-Pietro. cărui nevasta
sa, Adriena Acquaviva, i dete 6 lîi (Achile, Frederic, Alfons, Paul, Ioan,
Ticrnard) ,;;i o fată, Irina, ducesă de San-Pietro. care în l5R!J luă de
bărbat pc Pier Antonio San SeYerino, duce de Bisignano.
Am văzut că, deşi nu se poale preciza ce fatf1 din neamul Bran-
covicilor a fost nevasta lui Dan-Voevod, dat de fiul lui Hadu-Negru,
totuşl se dă ra sigură aceastlt înrudire. Şi de vreme ce cronicile noastre
spun că Dan a fost tă,Jat de Sirbi, se pune întrebarea, ce ar 11 c,ttat ci în
Sirbia, de n'ar fi antl leg,1tur1 de fa111ilie cu familia acolo domnitoare.
A dua înrndirc a neamului Basaralrn cu al Urancovicilor se fftcu
loc111ai cu ,1filica, fala mai mică a lui Lazftr, care luă de bărbat pe
N~:AGOE l3A8AIUBA, Donuwl Tf1rii-Homine:;;L1. E cea pe care o numim
Despina, adic,1: fiică, de despot, precum numim C/Jiajna (cnezinaJ
pc 1ie,·asta lui l\Jircea, Hui lui Mihnea. ~Iilica e acea Dilamnft yestită
care-11 dete sculele pentru ca sft se poată sfir;;i biserica de la Curtea
de Argeş. 1n afară de copii morţl în pruncie ,Petru, Ioan, Angelina)
~,li\ica şi Neagoe mai avură de copii pe Teodor, care in 1il21 urmă
vremelnic pe scaun tatălui său, pe Stana, care în 7 Febmarc 1581 luf\
de b[1rbat pe Ştefan-Voclr1, 7i pe Ruxandra, care lu[1 de bărbat pe
lla<lu, ce domni i11 1522 şi 1526. Dupfi Picot e lladu al IV-iea.
E Badu de la AfumaţT, căcl peri în 4 Ianuarie 11>27, împreunft c11
fiul său Vlad. Un alt fiu al lui, care fu l'ălugăr, :mbt numele de l'aisie,
domni de la 1515 la 1649. g tatfd lui Pfitraşcu cel Bun, care domni
de la 1554 la 1557. Din nevasta sa \ oic;t '.efilugărilft mai lîrziu subt
7
numele de maica Teofana, moarlă înainte de Hi06), avu 1) pe Vinlilft,

pc care Ioan-Vodă eel cumplit ii puse Domn doo hmr, 2) pe ;'Ilaria, care,
cli11 Spînău, avu pc Hadu llidiviul, 81 pe Petru Cereel, care, prin influ-
en\a lui Henric de Valois, rege al Polonii :;;i al Fran\ii, domni tle la 1i>82
la 15~6. şi muri în 15 l\Iarlie lb90, lăsînd un fiu Marcu, ':;j 4) pe l\lihai
Viteazul eroul romin, Domn în 15\J:i. îm"ingătorul Turcilor, i\Ioldove-
nilor, Leşilor, Ungurilor'). creatorul Daciei, asasinat de Austriad în 8
') Cronica anonimii zil'e: "~i ca pe nişte măgari îi arna.11
APENDICIU 697
August 1601. El avu ele nevastă pe Stanca, văduva lui lani, bocr grecesc
(Stanca muri în 1605) şi de ţiitoare pe Tudora din Tîr~[rn, eîntatf1 de
Alesandri.
Mihai(1 a\"u ele fiu pe Nicolae Pf1tra:;;cu, care din Ana, fata lui lladu
Şerban-Vodă Basaraba, avu pc Elena ce luă pe Eusta(iL1, al 2-lea logoff1t.
Fetele lui J\lihaiu au fost Florica, ~i Marula,. Marula se căsători cu So-
col. Florica luft pe clucerul Preda, i;;i avu de copii pe Buica,, sotia duce-
rului Petre, şi pe Elena, ne\'asta lui Panf1 Pf1rdescu, din care ayu pe A-
lexandrina 7i pc J\Iatei.
Am văzut cf1 Danciul Brîncoveanu, luînd pe o fată a lui Hadu-Şerban
Vodă, era cumnat cu fiul lui l\lihaii"t Viteazul. Hămîn de lămurit, ca să
se poalft zice că Brincovenii au a,·ut 4 legături de cf1sătorie cu Basara!Jii,

1-i(i, care sunt scoborîtorii lui Dan-Vodf1 7i ce legături de filia\iune sunt
între Dan ,;,i Neagoe; 2-a, care sunt str1\mo1;<ii lui nadu de la Afuma\1; a
!l-a, care sunt acei ai lui Radu-Şerban.
lnainte de a păşi mai dep,1rle, însemnăm că Fotino e greşit, în cc pl'i-
vc~te pe copii despotului Lazăr. Cum am yăzut, fata lui Lazf1r, Elena, a
fo~t rrgini'1 a Bosniei. Fotino ştie cri muma sfintului l\Jaxim se nurne;i
Angelina ::'i tatf1l său Stefan, dar amestecă pe Stefan fratele lui 1.a;lăr,
cu Stel'an Tomaşevici, ginerile lui Lazăr.
Fotino face clin Ioan BrancovicT un fraie al sfintului Maxim ;-i aci are
dreplale, dar Ioan a domnit de la 1496 b 1502, nu de la 1465 la 1Hl!J.
Fotino gre.~eşle cinel faee Yi'1r c11 at·cst Ioan sau loanopol pe Paul
Brancovici care nu putea fi de cit o rudit mai depărtatf1. Să fle el acel
P,wl descendent al lui Vuk Zmaj i Atunci s'ar adeveri putinţa ee am ară
tat în prima notă, a coborîrei Brîncovenilor din acest Vuk. l'ăcat, de
ar descinde tocmai din Vuk, cărI acest Vuk nu a·jucat rol tocmai rru-
mos în istoria f::crbiei 1). ln ori-ce caz, am văzut titulatura acestui Paul,
din care rlL· sigur cft s'au tras BrancoYieii din Transilvania. Dar data
de 1465, a lui Fotino, e prea depărtată. Picot nu spune să ft domnit ('aul
Bl'ancoyiei. De altmintrelea e învederat cr1 genealpgia trebue co11li11uată.
Chiar î11 veacul nostru cxistf1 Brancoviei slavi, şi acest nume este azT
purtat de unul din episcopi slavi ce luptii cu mai 111ultf1 Yuinicie i11 ca-
pul naţionalităţilor în contra jugului ungur. Este peste putintă de a da
filiaţiunea directrL dintre Paul Brancovici :;;i mitropolitul llomînilor,
martir al ortodocsii în lupta cu protestanţii, Sava Branco,·ici, şi al rratelui

său Gheorghe, despre a cf1rui activitate, şi călătorii în 'j'ara-Homi11ească,
,·ezl flei-ista d-lui Densuşfanu (anul 1-if1 1 No. :l, p. !:!7).
') V. U11fre1·s pittoresque, Prodnces illJ'l'iennes, Serbie.
698 APENDICIU
Faptul că llrincovenii de la noi aveau proprietăţI în Transilvania, în-

tăre~lepresupunerea că erau rude Sava Brancovici mitropolitul, şi Dan-
ciul Brincoveanu, lată\ lui Matei Basaraba, ceea-ce sc mai intfirer;;te prin
posesiunea de către Brîncoveni a satului Brîncoveni, fundat de sfîntul
:Maxim (Gheorghe Branco~•ici). Să adăogtim că chiar azi sunt mulţi Brîn-
covcni ~i Hra11covicI RomînI în Transilvania, din care unii că7.uţi in
sărf1cie. Aceasta 7.is, fără a nulllăra pe acei cc în llucure~li uwrpă nu-
mirile cele mai slăvite. CiţI Coµ-ilniceni, Brîncovenî, Flore:;;lî, Creţule~tî,

etc., n'au nicI o rudenie cu familiile de acest nume, ci sunt bă,ca,n1 sau
co,iforl care au crezut că se fac boeri mari de uzurpft o numire mare ·t
Ar trebui înţeles că asemenea numiri sunt u ,l\'ere na\io1wlf1, cri ele nu
pot fi uznrpate, cfi numele este o proprietate; ar trebui puse sta vili la
asemenea uzurpaţiuni; ar trebui formală o comisiune istoricri care să 'n-
tocmeascf1 printr'un control aspru genealogiile boerilor romini,--printre
care se g-ăse,;slc cca mai marc nobilime din Europa,-şi care sfi redac-
teze Cartea de a.ur a Rominii. (B. f.)
CRUCEA DlN ZIDURILE BH1NCOVENEŞTl

Afară de inscripţiunile mormintale ce am publical mai sus, mai po-;e-
dăm altele, ea acea a lui Ema11oil B. Il. îngropaL la Braşov. Prefcrim
să aduc,.?111 aci frumoasa inscripţiune a crucei ce este bf1gat[1 în zidul
n1rţii brincoveneşti din fa\a mitropolii, avînd cuprinderea urmritoare:
«Acea,tr1 cruce ridicată in sl:wa Domnului Hdstos ele Constantin

Brincovca11ul Basarab. feciorul luminatului Domn Constantin llasarab
voevocl, în locul allci cruci ce era de lemn, care era ridicalfr de PrC'da
biv vel (fost mare) vomic Bdncoveanul, in pomenire pentru fiu srm
Papa l'ostelnieul, părintele mai sus pomenitului Domn; intr'acesta,;;i
an au perit în c)ilelc lui Conslanlin Vodă Şerban, ce au stătut Domn
in urma lui i\Jatei-Voqă cind s'au ridicat doroban\ii i;,i asupra Domnului
,;-i a boerilor ţării la · leatul 7168 (anul 16il0) şi stricîndu-se crncea de
lemn, s'au ridicat aceasta de piatrf1 la Iulie 20, leatul 7221 (anul 171H).
l11sl'rip\ia de pe monumenlul din stînga drumului mitropoliei (mcr-
gind la Yale), pc parlea monumenll'lui despre norei:
«Hominilor, unirea, credin\a şi dragostea fiă-vă devisă ~i prin paza
legilor şi păstrarea dreplmilor l'i~tigate, vc\i ajunge la fericirea voastră.»
+ (Aci ,·in apoi sr1pate doo miini unile de desubtul cfirora se află
o crlll·e impodobil[t cu ramuri verzi.) 17 (20) Ianuarie.
APENDICIU
FAMILIA MA VROCORDAŢI I.OR
ln ultimele luni au apfirut despre familia Mavrocordaţilor dori arti-

cole însemnate, de c;1re Ll·ebue să vorbim :ici.
În num:1rul din Martie şi Aprilie IB!H, al Arhivei din la,;;i, D. Alec-
sandru Gh. Mavrocordat a însemnat unele greşeli ') comise de D. A.
D. Xenopol, privitoare la familia sa.
Un fapt netăgăduit e cft muma lui Vodă Nicolae Mavrocordat se co-
horea din Domnii Moldovei. din ~Iusriţcşti, din Alexandru cel Bun,
Şt<lfan cel Mare şi Petru lfares. care, din El<.'na, eşită ·din familia d<.'s-
poţilor Rerbiei, avu pe lliaş-Votlă. Fiul acestuia, Alexandru lliaşI, avu
o fatft, Domnita f'asandra, pe eare o dete dup'un Hrisoscoleu, ;:;ia căreî
fatri, Sulla11a, luă ele bărbat pe Alexandru l\favrocorclat, lată! lui Vodă
Nieolae l\lavrocordat. Aeeasta avea dar dreptate de a se lr1uda c•ri prin
mumă sa se cobora di11 Harc,;;.
E de însemnat aei eă Doamna Zoe, muma autorului acestei opere,

se coboară ele doă ori din familia :Mul;lătcştilor, nu numai fiind-c:1 e fiica
lui Al. Mavrocordat, al cărui str:imoş este Nicolae-Vodă Mavroeordat,
ba incă fiind-că Eudoxia, fata lui Petre Rareş, a luat de bărbat pe ma-
rele Vomic Hristea Dali;', ast-fel Al. Vodă J\Jayrocorclat, a erinii mumă
are de al 3-ea slrftmoş pe Pelrn Hare~, este in.~uşi al 3-ea str:11110':' al
Doamnei Zo<.'.
Eroarea D-lui x,~nopol a fost de a da lui Alexa11dru Mavrocordat, ne-
gociatorul tratatului de la Carlo,·id, de bun pe un Panţiris l\Iavrocordat,
pe cinci numele a0estui bun era Nicolae. El luft de nevastă pe Roxandra
Scarlatti, din care pretinde D. Xenopol că ar fi avut doi fii pe Alexandru
şi pc Ioan. Pe acesta nu-l vedem însă figurînd în alr1turata spi\ă.
Despre această Huxandra spune D. Xenopol că ar fi fost logoditfi

cu Matei Basa,ra,b, şi că, pc drum, se 'nbolnrwi de vărsat, venind în
Ţara-Hornînească, cca ce frtcu pe Domn sr1 o gonească.
E adev:1rnt d1 Roxanclrn nu numai a fost logodită, ei încă măritată

cu un domn romîn, a fost Doamnă a Tf1rii, dar nu a lui Matei, ei a lui
Alexandru Cuconul ( lliiB - 1fi27J, fiul lui I!adu Mihnea. Fiiea lui
Skarlat Ilegliktzi sau Tzelebaşi, luă la TecucI pe acest domn romîn, al
cr,rui tală, Radu Mihnea, domnea alunel în Moldova. Nunta a fost pom-
poasr, şi ţinu doă săptrunini, ~i au venit ambasadorl din Transilvania,
Ungaria 7i Polonia.
') Istoria Rominilor, V. IV, p. 483--484.
700 APENDICIU
VMuYă, fără copii, Hoxana lurt pe Niculai MaYrocordato, nrtscut la

Chio, sărac, dar nobil, dintr'un neam celebru chiar înainte de căderea
Constantinopolului subt Turci.

Scarlatos muri în 16.10. Obîrsica erorilor D-lui Xenopol, în l'e pri-
ve~tfl pe Roxana, este însu-~i Cantemir, care nu putea suferi pe Nicolae
l\favrocordat, dici aceasta îl precedase ~i-i urmă pe tron. Scarlatos
mai am alte trei fete pe care le căs[ttori cu !uliaui, cu RosetLi şi cu
Cremaki.
Hămîne iarăşi constatat că bărbatul Roxanei se numea Nicolae, iar
nu Panţiris sau, cum zic unii, !'antele,

Vestita scriitoarn romîn[L, llora d'lslria (Prinţesa Elena Ko~ usoff-Mal-
sasky, n[Lscută Ghica), înfruntase chiar din 1873 minciunile istorice
ale lui Cantemir în aceastr1 privinţă.
De la Scarlatos vine că Nicolae-Vodă subsemna une-ori Nicolaus Alc-
xandri :\JaYrocordato de Skarlati El era un om înYf1ţat ('a şi tal[1l său
Alexandru, supranumit Exaporitul.
În cartea D-lui Blareml.Jerg se poate <·ili despre Exaporitul cr1 muri de
durere dud aflrt t:ft fiul s[1u priimc:;;te Du1unia. Se temea de 'ntoarcerea
norocului.
ln urma artit:olului D-lui :\Janol'Ordal11, O. l'rofesor G. D. Teodoreşl'u
11dăogă, în numr1rul Arhivei din luna :11:ii, un ar, icol din care reese c[1
şi Doamna Roxandra era o elinislă erudită, şi ci"t ea, neavînd fraţi. sti-
pulă că fii săi sr1 ea şi numele de Sca1-lati. D-sa vorbeşte de un ma-
nuscris ce este proprietatea D-sale, şi în care se găsesc la 'nceput 24
de Ycrs11ri, în care poetul romîn, din faptul cr1 Ni<"olac-Vorlrt domnise
pe rînd în amîndoo pricipalele, trage coneluziuuea c:1 Dacia, trebuc s[1
fie mîndră de a li oblăduită, de un descendinte al lagelonilor :;;i al lui
Stefan cel sfi11t. Autorul, Nicolae Hoset vel-logofrtt, ştie într'adevăr cr1
nevasta lui lliai;,1-Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, era Sofia, sora re-
gelui Vladislav lagelone. El se ocupă anume de viţa lui Nicolae-Vodă
şi de faptele Domnilor, străbuni ai acestui-a. A doa parte a manuscriptului
c datorită lui Conslantin Vf1cărescu, vel vistier al Ţării Bominc~ti, ce
scria în 1721\; apoi Smaranda-Doamna estrage din ambele genealogii şi
traduce în greceşte ce este esenţial în ambele genealogii.
Mai vezi, despre aceastf1 familie: Genealogie des ,lfavrocordato par
Em. Legrand, 1886, Paris.
Ast-fel l'opii lui Vodă-Bibesl'U ~i ai Doamnei Zoe se coboară prin tatăl
sr1u Vodă-Bibernu din llrincoveni, din despoţii Serbiei, llrancovici, din Ba-
sarabi, dinastie naţiona\[1 a Ţării Romineştl; prin mum1 lor Doamna Zoe
TABLOUL GENEALOGIC
AL l~AMILU DOMNITOARE A MAVROCORDAŢJLOR
Din care şi'a tras neamul Prinţesa ZOE, adoptată de Prinţul Grigore BA, ARABA-BRANCOVAN şi măritată cu GHEORGJIIE DUMITRU BIBESCU,
care, Ales pe Viaţă de Naţiune, domneşte de la 1842 la 1848.
~ - ✓~ _, ~
Costea Musat
I ,
PETRE MUŞAT
Domn al Moldovii pus de Mil'-
cea (rn75-1391), obîrşia marei di-
nastii Moldovene a Musă,testi/01·,
clin care se trage ' ' '
I
ALEXANDRU cel Bun (1401-1433)
lLJAŞ.Domn, (1435-1444), îns urat cn

Sofot, sora lui Vladislav Iagelon,
regele Poloniei.
I
ALEXANDRU lLIAŞ
(1448-1449).
I
BOGDAN
(1449-1451 ).
I
STEFAN CEL MARE
(1457-1504)
I
BOG0AN PETRU RAREŞ
(1504-1517) (1527-1538) (1538-1546).
însurat cu Elena, din viţa regală. a
despoţilor Serbiei.
I
EUDOXIA, ILIAŞ·V0DĂ
ia ele bărbat pe (1546 1b51)
Hristea Balş. I
ALEXANDRU ILlA Ş
I
Domniţa CASANDRA,
măritată cu un IIrisos- Nicolae MAUROC0RDATOS
coleu. născut la Chios, în 1599. 1nsurat cu Roxandra Sc:µ·lati. l\Iort la
I Constantinopol în 1639.
8ULTANA I
ia de bărbat pe . . . . . . . . . • Alexandru MAUROCORDATOS
născut
la Constantinopol în 1636. 1
]\fort în 1709. Mare TîlmaciC1, negoţiă pacea de la Cr,rlovici'.) (1699),
prin care Poarta cedă Aust1·iei toată Ungaria Turcea5011, - a[ară de
•remişoara şi de Belgrad, - şi suzeranitatea-i asuprll, Transilvaniei.
Prii mi ele la lmpăratul Leopold titlul ele Prinţ al Im peri ului.
I
-------------------------------
Ioan ICOLAE MAUROCORDA'l'OS 1
MAUROCOUDAT0S născut la Constantinopol în 1674. Primul domnitor grec în
Primul Domnitor Ţara-Romînească în 1716. Negociă şi înoheiă Pacea de la
în 1\1.oldova ~ ~~P.~sarovicI: Poarta cedează Tara-Romîne0scă pînă la OH.
dela 1709 Murl pe Scaun, în 1730, la ""Bucureşt'i. învăţat şi autor clis-
Uns; operile sale în elitwasca antică [ură publicate la Leipzig
cu o traducere latină. lmmormîntat în mănăstirea din Văcri
reştI, pe care o fondase şi o înzestrase bogat.
I
CONSTANTIN MAUROCORDATOS Sultana IOAN
născut la Bucureşti în 17 ll, mort la faşî, în 4 MAUR0C0HDAT0S MAUROCORDATOS
Decembre 1769. Urmă ta1ălui său, în 1730, în măritată cu Marele Domn al Moldovei
scaunul Ţării RomîneştI; domni aci de mai Postelnic Muruzi, ele la 174B la 1747.
multe ori timp de 16 anî, şi'u Moldova timp tatăl lui Con:tantin
de 6 an'i'.. Vestit prin reforma ce'ntrocluse în Muruzi, primul
Ţara-Romînească şi Uoldova, prin slobozirea
culturei porumbului. Puse să se traclucri toate
Domnitor din a-
ceastă familie
I
cărtile biserice tI în lîmba ţării.
, , I
ALEXANDRU
,,----------"----------
Sultan a ALEXANDRU
Demetru MAUROC0RDAT0S i\IA UROCOHDA TOS
MAUR0CORDATOS MAUH.OCORDATOS mf,ritaU\. cu i\farele Domn. nriscut la Con-
născut si mort în Domn al Moldovei,-po- Tîlmaciu al înaltei sLantinopol la 1-ii1 Iulie
Moirlova reclit Dely Bey, - de la Por\1 Otomane, 1734, mort la Moscova
1782 la 1785. lnsurat ou Gheorghie Caragea, la 8 Februarie 1829.
Prinţesa Maria Calimaki. tatăl Domnului Tări Mare îîlmaci(1 al Portii
I
Alexandru Halu
I Romît1eştI, loan
Caragea.
în timpul cesiunei C1:i-
nieei Husiei. Domn al
MAUR0CORDATOS l\1AUROC0RDAT0S Moldovei de la 1787;
născut si mort la născută în 1786, moartă mult protegiat de Impă
IaşI, însurat cu la Atena în Hi60. Mări răteasa Caterina Q:ăsi
Caterina Balş ') tată cu flul Domnului scăpare 'n Rusia, frăi si
Moldovei, Alexandn1 muri la Moscova. '
l\faurocorclatos, Sy. I
Constantin. Caterina
J[AUR0COR0AT0S
Domnisoară de onoat'e
ZOE Demeku Alexandru Maria a îmriărăLesoi Rusiei.
MAUROCORDATO8 MAUROCORDA TOS MAUROCOHDATOS fllAUROCOHOAT0S
măriLată cu însurat cu Domni- născut la 1aşI măritată cu Vasile
GHEORGHlE-DUMITRU şoara Spiru. Beldiman
BIBESCU
care domneste în Tara Ro-
mîneasoă dela rn42 la 1848
Ales de na,ţiune pe viaţă,,
I
------------·-------------·-------
GRIGORE NICOLAE Gr-IEORGH[E, ALEXANDRU ELlZA CATER!t,TA ZOE
prin adopţiune t Iunie 1890 însurat ou însurat u măl'itată cu t 1&66 t 1868
BASARABA-BRîNC0VEAN, Îllsurat cn Valentina de Elena, născu- Filipescu măriLată cu m[iritată cu
+ Octombre 1886 Elena, născ, Riquet, tă Epureanu. t Aug 1863, generalul Gheorghe
însurat cu d'Elchingen contesă, de Flore'cu Cantacw'.ino
Rasela Musurus. Ca1·a,ma,n-
, Chimay.
1
) Vezi în tabloul următor obîrşia neamului Balşilor.
APENDICIU iOl
iarăşi din Brîncovenl şi din llrancovici, din Mavrocordaţl, şi prin aceştia

cit şi direct prin muma lor din Muşăteşti, dinastia naţională a Moldovei,
adică din Al<.>xandru cel llun, Stefan cel Mare şi Petru Rare~, şi prin
Musăţeşti din Iageloni, regii Poloniei 1 ). Tot prin mumă-sa se coboară din
Balşl, care sunt urmaşii vicontilor de Baux, constataţi din veacul al
VIII-lea, inşi-şi poate urmaşT ai Baltilor, familie regală a Visigoţilor ')·
OIUGINELE NEAMULUI BALCHE (BALŞ)')
ln studiul său genealogic despre familii•. franceză «Les Seigneurs LES

BAUX», Ex. Sa, d. Chedomie Mijatovich (fost ministru al afacerilor stre-
ine al Serbiei) scrie ce urmeazfi:
,,Mullc case franceze, vestite altă dată, sunt azi uitate. Printre ele. se
află acea a Siniorilor LES llAUX, căreia poate nici una nu s'ar putea
compara.
«LES BAUX ÎNTRUPEAZĂ ÎN El TIPQL NOBILIME! FEODALE, PORNIHĂ NE·
«ÎNCETAT nĂSBOil'.r ÎN CONTRA CURŢILOR _DIN PROVENŢA, AHHIEPISCO·
«PILOR. ŞI BL:RGHEZILOR DIN AHLES, REGINELOn NEA POLULUI ŞI REGILOR.
ARAGONULUI.
«Franţa din sud nu fu însă de cit o parte a nesfirşitului orizont pe
care Ies BAUX l'au ocupat in istoria politică a Europei. Coboritorii din
BAUX au făurit istoria Albaniei şi a Muntenegrului de la 1310 la 14-21.
"~eamul BAllX, pără:sind Albania, găsiră adăpost la curtea Domnilor
') Documentele zic că fiul lui Alexandru cel Bun a luat de nevastă
pe sora lui Vladislav. Solia,.
D. Xenopol :,_crie că chiar Alexandru cel Bun ţinea pe sora lui Vla-
dislaY 1;-i o nume1;-te Rin_ga,/ă, E aci o problemă istorică pe care pentru
azi ne mulţumim a o semnala istoricilor.
2
J îri cit despre eopii Prinţului Gheorghie şi Prinţesei Valentina, fată
a Prinţului Iosif ele L'araman, Prinţ de Chimay. mare de Spania de
clasa intîii"i, - genealogia lor, prin moşul lor <le Chimay, îi sue cel
putin pinii la Yeacul al X\ll-ea.
Şi se mai giisese incfi ignoranţi la noi căror le place sfL zică că
nu exislfL nobilime la Romini.
B. F.
') IlALTII !BAL1E:-i) la Vişig-o\i: LES BAUX în l'rovenţa (Franţa); BALSA
şi DEI. BALZO la Neapol (ltalia1; BALCHA în Albania, în Muntenegru,
in Si1·bia; BAL~CHA sau BALCHE (BALŞ) in Ţara-Uominească şi în
Moldova
702 APENDICIU
Muldovii şi avură în Moldova, în veacurile al XVII-ea şi al XVIII-ea,

su\Jt numele de 13oerii Bal\la, înalte meniri în diplomaţie şi în arirată.
Ramura romînă a Sîgniorilor LES IlAUX esistf1 însă, şi sîngele vechi-
101· BAL'X proyensair, napolitani, albanezi curge în vinele regelui
Alexandru I-u, căci bunica (de mumă) a fostului rege Milan, şi bunica
(de mumft) a reginii Natalii erau amîndoo din casa Balşa, scoboritori
autenLicl din Signorii LES BAUX ').
«Hamura ce trăeşte a llALŞILOR romîni nu poate 11 ele cit aceati ra-
mură sîrbă ad[ipostită pe pămintul rominesc. lntr-acleY[1r, nu numai
ramura romineascr1 poarl:1 acelaşi nume de l'alşa, cc purta rmnura
sirbească, dar armele de acum ale familii sunt: stea de aur pe c-împ
roşiu :champ de gueules), i;:i cele mai vechi documente oficiale, - în
limba romînească, - le dă titlul de K,\EZi, cea cc în sîrbeşte însem-
nează Prinţ.
«Un document oficial, dalat din 149'3. spune', în mod prel"iz, că
KNEZII llALŞA au veuit în l\Ioldova din ţara ~irbeasc[1, dupft <·~ at.:
trecut apa.n
,,Familia UALŞILOR romî11I are în archivclc sale doă SC'risori scriic
în 1490 de împăratul Frederic al III-ea, eare, d11piî ceJ"eI"ea, dogelui din
Veneţia, recomandă prietenii g-uvernanţilor noştri din Moldova ţi din
Tara Romînească pe Prinţii sîrbi Teodor şi lva,n Ba.Jşa, ').
«În 181a adunarea naţională a l\loldovii numeşte o anume comi-
siune ca sr1 cereeteze toate docmnentele privitoare la familia JJa.lş.
Comisiunea supune Adunării. - dupi't un timp oareşi cnrc dat lu-
crării, -- un ra.port adoptat ele membrii si'ti înlr'un glas. Co11du-
'.l.i11nea accslui raport e d"t ramura ro111îne:isc[1 n BALŞILOn se coboa1 ă
din familia sîrbească IIALŞA, Domni .;;tăpînitOl'i in ZETA (\)U;-.TE\\EGHO) ('i
ÎII ALUANIA.
"~larele şi în\"ă\alul istoric al lmpf1răţii bizantine, Du CANGE (lll_yricum

vetus et novum), a zis c,1 era o foarte probabil" l':t aceşLi ISAI.Ş \ <lin
Sirbia să fie o ramur11 a neamului signorilor LE.5 BAL.ix, care, Îll !"I)·
gatul Neapolului, purtau şi poartă în<'ă numele ele DALZu ~i de llALSA.
«În zilele noastre, Lenorm:111t ( TuI"d şi Muntenegrenl) a susţinut
acea:;;i ipoteză, lări"t însii. a aduee multe lămuriri în acenstr1 privin!i't.
11l'ropria-ne eonvingere că BALŞA sirbcşti ') sint o 1·amu1·i'1 a fami-
I) Hunica regelui tlilan şi î. 1\1. Sa Pri11\esa Zoe-Br:mcornnu-Bibescu

erau vere în gradul al doilea !Vezi mai departe tabloul gcnealog-ic).
') Vezi la FiniLul acestui articol cea mai de ci"ipelenic din aceste
doi'1 serisori.
'J Şi Humi11i.
APENDICIU
Iii franceze LES BAUX, se intemeiază pe eonsideraţiunile ~i argumen-

tele următoare :
« 1° E un fapt întemeiat ci1 m1 se vol'IJeşte de llALŞA în cronicele
sirbeşti înainte de ivirea francezilor BAUX în llalia de Sud. lu docu-
mentele sirbeşti, descoperim numele de DALŞA în H\07, pentru cea
d'întîiii oari1. Cucerirea Nea polului de Francezi se'ntîmplase în J 262.
2' Acest fapt ci'1 BALSHA nc'ntîmpini1 intîiii pe ţărmul Adriatic al
Albaniei din Nord, care, tocmai pe la finitul veacului al XIII-iea, ayea
rela\iuni politice şi comerciale foarte active c11 coasta Apulii din re-
gatul Neapolului, e foarte insemnător. Şi apoi, cel d'intîiu llal~a de
care e vorba, pare sit fi implinit rolul de agent confidenţial pe lingi'L
regina Serbiei ELENA, care era o prinţesă COURTENAY, şi o rudit a
lui CAROL ele ANJOU, impreuni't cu t·are mai mulţi LES llAUX Yeniri't
din Franţa în Ncapol. Regina ELENA şedea mai des in SKADAH (8co-
DRA sau SCLTARJ din ALBANIA) şi avea corespondintă foarte aeliYit
cu curtea franeezi'1 din NEAPOL, cum dovedesc aceasta numeroasele-i
scrisori pi'1stra Le î11 arhivele din Nea pol;
«a' E o analogie isbitoare a numirilor. Numele de familie cel mai
vechiu, - cu autografia gotică, - era llALTJ; in latineasca din Pro-
ve11\ia: llAUTIO; în provensala curată: llAUZ; în franţuzeasca din tim-
purile de mijloc: BAULZ; în franţuzeasca modernă: DAUX; în italie-
11e:.\~ca din Nea pol: IIALZA sau llALZo; in graiul din Ve11eţia: HAL~A;
in sîrbeştc:: BALSHA sau IIADSHA: III romîneşte llALSHA sau BALŞ.
"•·• Armele casei sirbe 7ti ') BALSA au aceia~t stea de aur de ci111p
alb,1stru: Stella aurea, in ca,mpo l'uhrn, cum zice Du CANGE.
«5° In «ora,..ul-castel» des llAl!X, cum ii numc~te i\l. SntoNUs, a ri1-
mas din striimo7T, piui'l azi, că patronul castelului ~i a familiei de
BAUX era ~F. LAURENŢIU. l\"onede de argint ale BALŞILOll sirbe~II au
chipul aceluia:;; sfiut;
«(i · LENLJBMANT, Revista dP Numismaticii.- Nobilul alba11ez. GIA-
YANNI i\IUS!'AEHI, despot al EPIH[LUI, care era însuşi rudit de aprnape
B,\l ~'!LOR sirbeşti, spune în 111emoriile sale (scrise (i11 1bl!O), i11 ce pr;-
ye,;;tc originile lor; aceleaşi tradiţiuni ce Yedem aduse <le istoricii fran-
cez! pentru DAUX francezi ~i BALSA italienî;
«7' Papa i\IAHTIN, într'o Bufii din 1:169, zice eă cei trei fraţi llALSA
<lin Albania nordicii, pretind cit se scobor din singe 1·ega,J. Ci"1lrc mij-
locul Yeacului al XVU-lea ducele dl•lla GUAIIDIA, vorbind de 11obilii
'l Şi Romîui.
704 APENDICIU
napolilani del BALZO, zice că era în obiceiurile lor de a se lăuda cu

o coborire din regi '.'i imp[ira\i.
"8' Cei mai vechi autori francezi şi italieni i;;tiau de pe atunci în
mod cam confuz că LES BAUX se făcuseră vestiţi nu numai în Franţa
şi în llalia, ci încă :şi în a,/te ţă,rf. Signor CARLO DE LELLIS (lfib-1-)
~pune vorbind ele neamul clei BALZO: Fa,miglia, a,ssa,i chia,ra, e illustre
per esser in quel/o stato il Rea,me d'Arli col principa,to d'ORANGF,
e presso d'irdinf a,Jtri titoli e dignita, ottenuta, cosi nel/a, Fra,ncia,,
come ne/ regno nostri di Napoli et in a,ltri ancora,;
«!l" OespotLil l\IUSSACHI, în Memoriile ce am reamintit, vorbeşte de
vari't-~a i\Iaria, contesă de MURO (soră cu TEODOR (li cu IVAN) ca liind
vara prinţului sirbesc COYHA (Gheorghie) BALSHA, gonit clin Statele sale
ele Turci. Ducelle delia GUAROJA, vorbind de aceiaşi contesă, zice că e
nepoata lui GIAC0MO DEL BALZO, Principe al TARENTULUI. Aceşti doi
autori, neatirnaţi unul de altul i;;i bine informaţi, arată intr'un mod
indirect relaţiunile intime ce au fiin\at intre BALSHA albanezl şi BALZA
din Italia d;n Sud. Ducele delia GUARDIA dă alte amănunte în această
privinţiL MAHA IlALSHA fu adusă din ALBANIA în NEAPOL pe cind era
inc;i copilă de ·şapte ani; fu priimită şi crescută la curtea reginei ISA-
BELA (nevasta regelui, FERRANTE I-iu), ca,re. fiind ea, fnsă,:şl o de!
BALZ0, priimi pe mica, l\IAnIA ca pe o rudă, a, sa,;
«10. Acelaş duce delia GUARD!A, reamintind tradiţiunile propriului său
neam, arată ca foarte însemnat acest fapt că unul din BALZA napolilanl
fu silit sfi fugă din ITALIA în ALBANIA, unde /ă,s/1, un fiu ca,re ajunse
DESPOT a,] Serbiei.
«11. IJn alt î11vf1ţat istoric, Iosif Baptist L'HERMITE, 11umit TRISTAN, în
opera sa: Nea.polul francez (Paris 1668) zice, negru pe alb, că unul din
BALZA na,politnnl a, trecut i11 ALBANIA ');
cd 2. Unele vechî cronice sirbeştî, ce sunt citate în Memoriile Despo-
tului l\lLiSSACIII, fac să coincideze începutul carierei politice al neamului
BALSHA din ALBANIA, cu domnirea Regelui sîrbesc MILUTIN.
<tMILUTIN însf1 1 unul din RPgii cei mai destoinic! pe care să-i fi avut
Sîrbii, era Hui prin\esei franceze ELENA DE COURTENAY. Avu o corespon-
denţf1 ne'ntreruplă cu dinastia ANJOU din NEAP0L, şi în 1808 subsemnă
un tradat secret cu CAROL iJE VALOIS,
«E de lot în lirea lucrurilor ca unul din BALZA 11apolita11T sfi fi gfisit a-
d11po!it la Curtea Reginei l'ranceze din Serbia, sau sfi fi VPnit acolo numai
') E FRANCISC al V-ea, care scf1pă la HAGUSA şi fu tată al lui

DAl.!:;A 1-u, principe de Zl!.TA, :;;i d,;f1torit cu o NEMANYICH.
APENDICIU 7(15
în misiune politică. A putat mai tîrziu si"'t dea de dinsul o ,v;m de bu11f1 in-
tipărire în cit să-l fi luat de soţ una din Prinţesele sîrbeşti. Cronicarii ,îrbi
spun toţI într'un glas că stri"'uno\iul casei prinţia!'e BALSHA Juri o fat:1 din
ramura cadetă I) a casei regale NEMANYICH, dobîndind, împreună cu mina
nevestei sale, ca apanagiu, o parte din ZETA de sus (azi l\IDNTKNEGRUL)
şi din ZETA de jos (ALBANIA no1•dică).
«E un alt punct de asemănare între francezii BAUX, italienii BALZA, \'i

sit-hii BALSHA. ln cite trele neamuri ~e gi"'1sesc întrunite acelea~i înalte
însuşiri personale. BALSHA albanezi sunt oameni tot aşa de frumol;'i, de
voinici, de cavalerei'ti, de strălucit înzestraţT în punctul de vedere politic,
- nu fără a fiinţa intr'inşii o oare-şi care cătr1ţime de vicleană iscusinţ.ă,
ca ,:;i BALSA Napolitani, şi BAUX din Provenţa. Aceasta se va vedea de
aiti'nintreli în mod lămurit, pe cit mi'e nădejdea, ciupit liniile ce](.' mari
ale istoriei lor, pe care vrem să le înfăţişi"'un cititorilor no,:;tri.»
HRISOVUL VOEVODULUI SCARLAT-ALEXANDRU CALl!IIAH

( I 8 I 3) DAT BOERILOR BĂLŞEŞTI 2).
CV ~!ILA LUI DUMNEZEU, NOI SC.\RLAT ALEX.\NDRU CALl~I.\H l'OEVOD CC ~llL\

DOMN .\L "fĂRII MOLD.\VIEI.
Cerere cinsti\ilor boeri Băl,;;eşLf, ca prin Obşteasca Adunare de faţf1, îna-

intea tuturor, să se cerceteze curgerea neamului Dmnilor sale în tocmai
după dovezile ce au adunat spre încredinţare, allîndu-se a fi nu mai puţin
următoare domneştei noastre bune socotinţe şi dreptei hotărîr1 ce avem,
ca întru asemenea pricinl, nimeni fără de ştiinţa boeri101· tutulor Domniei
mele ai marI şi ai mici să nu se facr1, după Domnea,;ca Noastrrt porunci-
toare ţidulă, ce dnpă rugăminte prin jalobă ni s'au meul, cel'cetîndu-se
acum 'în Obşteasca Adunare la sfinta Mitropolie arătarea Dumilor sale
s·au găsit întemeiată pe toată dreptatea şi cuviinţa. Domnia me în~ă, şi
deosebit voind a Ne încredinţa şi lnsu-MI ele stat01 nicia temeiurilor ac-upra
c:1rora s'au zidit această invechilft spiţă ele neamurl, am poruncit de s'au
•: Adică. eşită din alt frate de dt întiiul născut.- N. tr.

') Arborele genealogic al familii Bal::,, de la Hl'istea încoace, este
"în miinele capului familiei; iar cei-I-alţi membrii au copil de pe dînsul.
D. deputat Mihail Balş a binevoit a ne împrumuta pe al său; în colţul
de sus de la dreapta se găsesc cele doă acte ce urmează; apoi în col-
~urile de jos, la dreapta şi la stinga, cele dori notiţe ce punem după
zisele acte. - N. tr.
11
706 APENDiciu
eitit înaintea Noastri'i de iznoavă toate scrisorile cele vechi şi toate dove-
zile cele mai adevărate ce s'au arătat la Divan, precum istoriile ţărilor :;,i
însuşi această anafora, şi după multă şi pătrunzătoare cercetare ce am fă
cut Însu-mI Domnia Me împreună şi cu tot sratul nostru, aflind că întru

adivăr arătare Dumilor sale boerilor iaste răzămată pe statornicie şi
neclintită încredinţare, fără să ne mai rămie cit de puţină îndoială asupra
adevărului, într'o unire ~i noi fiind cu socotinţa pre-o-sfinţitului Mitro-
polit al Tării şi ai iubitorilor de Dumnezeu Episcopi şi a tuturor Dumi-
lor sale boerilor mai jos iscăli\i, atit pentru începutul :;,i urmare nea-
mului cinstiţilor hoeri BălşeşU, cit şi pentru pricinile de care se arată că
li s'au întimplat ace din vechi puţină şi atingătoare lipsă, spre nestrămu
tată încredin\are şi spre împlinire acelor din întîmplărl pierdute scrisori
şi dovezl, mărturisită prin ispisoacele domneşti precum s'au arătat, Dom-
nia Me întărim Dumilor sale mai întîiu vrednica ace adiverinţă ce o
an allat pentru începutul neamului Dumilor sale, precum ~i (oale cele-
1-anle următoare incrediu\i'1ri cuprinsi'1 mai gios în anafora, şi dăm şi în-
tf1rim cinsti\iloe şi credinciO!;<i boeri Brtb;,e:;,ti, prin această a Noastri't Dom-
neasett hol:trîluri'1 ?i hotărire, această 11eri'1~uită {sic) în veci m:trtnrie ~i
iscf1litr1 de Noi .~tatornică incredin\are pentru învechire ?i cinstire spiţei
neamului Dumilor sale alăturam aice, ca să fie aceasta la neamul D11-
rnilor sale, atît la a('eştia acum în viaţf1, la to\.i acei cuprinşi prin anafora
cum şi la aceia ce s'or mai ari'1ta după vremi şi la toţi urmaşii uric
de întăriturii şi hrisov nerăşuit în veci pentru toată cinstea ce au avut
neamul Dumilor sale în pi'1mîntul acesta al Moldaviei, dovedit fiind
c,1 din vreme statorniciei lui aicc de a purure cu to[ii au fost ,;;i
si11t în cele mai întiii'1 a patriei cinurî, slujbe i;;i cinstirî, fiind aceasta
,:;i de a purure lr1muriti't dovac!rt şi vecinicii adiverin\r1 în toată vremea
fi in tot locul unde va fi lrelminţă de a se arăla spiţa acestui neam
de boer şi de a se incredinţa orinduiala cinstei şi cinstire t·e au avut
i11 patrie sa, carP- cu 11estri'11nutare şi astăzI se păze!;,le. De vreme ci'1
cc mai acufundată cercetare, ce prin Ob~teasca Adunare ~i de ci'tlre
in~u~I Domnia Me s·a11 făeut aice la fata locului, unde mai bine se
,tic de cit pretutindene greutate cu care s'au adunat aceste . • . .
,_,.rb0rI şi jalnica şi nestatornica din vechi stare a acestui de Dum-
nezeu p:1zit pămînt, -~·au dovedit prin învechite ispisoace şi vredniee
de toali'L eredinţa toate arăti'1rile Dumilor sale ':'i s'an ridicat cu hunr,
adiverinţe :;;i tot prepusul din mijloc,' şi poruneim Dumitale lordaki
Cantacuzino vei Logofăt să se lege crttre aceasta al l',·oastră Dom-
nească pe9etie şi incit pentru a Dumilor sale mai mare odihnf1, deo-
APENDICIU 707
-sebit cu pecetie Gpod sri se întărească şi toate copiile dipe fcrisorile

,ce au adunat Dumnealor spre aceasta, acele cite s'au posleduit din cu-
·vint in cuvînt şi s'ai't adiverit de Dumnialor boerii Divanului, care
-deos~bit sau cetit şi înainte Domniei Mele, şi d_acă la urmă ir va in-
-căpe vreme pe Dumnealor şi vor mai afla şi altele iarăşi să le treacă
în condica neamului ce s'an frtcut şi să le adivcrească spre ştiinţa de
·yecl. Aceasta poroncim, iar spre aceasta este credinţa a snu-ml Dom-
niei Mele, Noi Sc:arlat Alexandru Calimah Vodă, i credinţa pre iu-
bitului Nostru fiu Alexandru Vodă, i credinţa pre osvintitului Mi-
tropolit al Ţerii, Kir Veniamin, ia iubitorilor de Dumnezeu Gherasim
Episeop Romanului, Meletie Episcop I-luşului, i credinţa a tuturor boe-
rilor Diyanului Domniei Mele, a cinstiţi şi credincioşT boeri Dumnealui
lol'daki Cantacuzino, Vel-Logofrtt al Ţerii de gios, Dumnealui Dimitrie
Stmza, Vel-Lo1rnfăl al Ţerii de Sus, Dumnealui Costandin Balş, Vel-Vor-
nil'. de Tara de gfos, Dumnealui Vasile Coslaki, Vei-Vornic al Ţerii de
gios, Dumnealui Manolaki Dimaki, Vei Vornic de Ţara de sus, Dumnealui
lJimitri,• Bogdan, Vel-Vorni1, al Ţerei de Sus, Dumnealui Vasilie Roset
Ycl-Vornic al Ob:;,Liei, Dumnealui Gheorghie !\fanul Hatman şi Părcălab
-Suce,·scoi, Dumnealui Costa11din Negri, Vei-Postelnic, Dumnealui Gri-

l,-'<>rie Sturza, Vei-Vistier, Dumnealui epistat Vorniciei dfl aprozT, Dum-
nealui Niculai Roset, Vel-Spatar, Dumnealui Dimitrie Beldimau, Vei-Ban,
D11nnwal11i Conslanclin l'anlazioglu, epistat comisiei, ,:;i credinţa a lu-
tuior boerilor ll0';'ll'i ai mari 1:-i ai mid. Datu-s'au la scaonul Domniei
l\Jele iu oraşul laşii i11 anii de la Hs. 181H, intru al doilei al Noastr[L
Domnie la l\Joldavie in anul al doilc.
NOI SCARLAT ALEXANDRL CALIMAH VODĂ,
..llexa,ndru CEI limah, Agit Procit epistal fiind Logofeţiei al doile.
llAl'ORTUL DOEHILOH
l'RE.\ [NĂLT.,n: DoA~l:-.F,

Precum prin n lnttlţi111ei Talc Domnească 1 idulă din curgetoriul an
;.;u!Jt 2 (sic) ni se poronccşte, am cercetat cu amăruntul arătare Dumi-
lor ~ale boerilor llăl::,e,;;Li ~i dupit cele mai temelnice !;li acliverate dovezi
-ce am vezut, încreclin\i11clu-nc întru a<liver de curgire neamului Dumi-
lol' sale, am pus de au a,;;ezat ace î11 semnare cuprinzetoare de toţi ace
{:L' ~-,lll aflat cit împre11nit se trag din cel mai întîiu părinte.
708 .-\.PENDÎCÎU
:-.!oi, Pre lnăl\ate Doamne, după cite Ul'ke învechite, ispi.,r,:,ci; d,~
ocini am văzut, atit la Dumnialor boerii Br1l':'e?t1, cit ';'i la alţii, ce cu ru-
denie, schimbml 7i vînzriri s'au împărtii!;;it din ale Dumilor salt-, precum
şi din însuşi cărţile DiYanului ce sînt pe la mulţI, întru care ,;e vr1cl
iscăliţi !;'i din neamul acesta, judecători împreună cu cei mai Yechi boeri
ai pămîntului, sînlem bine încredinţa\i cr1 acest neam ele boeri, au fost,
de dnd s'au a,;;ezat în locurile aceste, necurmat intre cele mai întăi :;'i
mai alese din ale prunintului acestuia >;<i cr1 dacă acum dupe alît« de în-
delungată neme rărninea chip de a se puica zice vre-o lip~ă îu urnrnre
spiţei, nici nu poale fi ati11g-r1toare arr11:1rilor Dumilor sale, dar nid
nu poate curge din vre-o a sa pricinr1, de L"it c:1 ';'i Dumnealor. cn ';'i
alţii mulţi lăcuitori ai Ţerei noastre au p:1Li111it cu impr:1;.;tier(· '3l:riso-
rile ce au avut, din care multe fiind pe la neamuri se află in nei;itiinţă
nealese ':'i nelăhnr1c:ite, iar altde pe la stri'tiui cu lotul făr de a ,c putea
prepunc, precum ,;ci acum clupe si'n·îr 7ire spi\ei am allat înci'1 2 is-pboacc
de la Ştefan-Vod:1 cel hun ţi ele la lrimie-Yodă iu scrisorile Cornilor, ~fr
lrlsăm apoi ca şi din înlimp1ările ce au curs asupra Ţerei sînl rnu!Le ,;;i
cu totul perdute de la Dumnealor, precum insu:;<i ispisocul Donn,11\ui 1-
rimie Movilă Vodri diu 1602 mărturiseştt- ':'i incredinţazr1 c:1 .au fost la
Dumnealor şi altele mai vechi de la Prea in:1lţaţii Domni Ştefar,-Vodr1,
Alexandru-Vodă, Ioan-Vodr1, Petru-Vodr1 ':'i de la alţi Domni de mai
nainte slăpînilori şi că s'au ri1zlitit în \Temea r,iposalului Mihai Ra-
coviţă-Vodă, cinel s'au predal Tara de făd1torii de rele, 7i este .~tiut tu-
turor de obşlie c:1 asemine nenorocite intimpli'1rT în Yechile He1,1î ele
pc aice mai 1111 conline, !;<i c:1 pentru a.-,,•m,·nea pricini unii iu;;rozîn-
du-se şi au depărtat scrisorile ce au an1t triimiţendu-le prin .'-lrrtinr,tate
de unde dupe săvîrr;;ire lor rr1mîind neaduse ,;;i în ne:;;liin\:1 s'au pricinuit
am ultora case de ce istov struncinare :;,i veelnici1 pi1g-ubire, a.,eir.ine in-
timplare lăsind prilej de a naşte judecăţi intre acei ce au an1t .,eri~orile
:;ii legluită din vechl stăpînire lucrului :;,i intre acei ce s'au înlîrnplat
să le găsească, împedică 7i asti1zl pe multi de a erla sloboda cerl,elare
scrisorilor ce au temîndu-se de iscodiri nedrepte !;Si de cerirl neînteme-

iate, precum ţ;i lnitl\imei Tale incit să fie toate aeeste :;;tiutc llin in~ul:'l
judecăţile ce nem,rmal se arată la Dinmnl l11r1lţimei Tale; apoi, pentru
cinste şi orînduia!rt intru care s'au allat neamul Dmnilor ;;ale in pr,-
mintul acesta prin însuşi zidirile cc se alli't î11 \ari1 se mărt111•i;,e:;,te, iar
intre altele o scrisoare dipe pialra ci este ·de a,;upra uşei lliserieei de la
Rt'\şca in ţinutul Sucevei însemneazr1 cr1 la nemc se
~•au zidit ace~• mo-
nastire di11 poronca celui de alu11ec Domn ,-t:1pînilor Pctru-Vod:1 h 1042.
APENDICIU 709
era purtători de grijrt Ioan Bal:;; şi Teodor Balş, Velitii (sic) Logofeţi al a-
celei vremi, aceasta şi prin însuşi ispisoacele din vreme acelui Domn, care-
de şi nu pominesc dupft obiceiul de atunce, ne-am încredinţat însft că
numitul ctitor, pomenitul Teodor sau Toader Logofet nu-i altul de cit
tot acela arătat prin scrisoare sf1pată în piatra ce se află la monastire
~i lrecut in pomelnicul llisericei şi pomenit şi pără în zioa de astă-zi; de
atunce şi pără la noi sînt trecuţl 272 ani, şi precum acum nici în vreme
acea asemine boerie ce mai întrti a pămîntului şi ace care se da
pentru ce mai de pe urmă cinstire nu se încredinţa de cit la acei mai
intăi a pămîntului neamuri din vechi aice cu statornicie, şi la oameni
învechiţi şi ruginiţi în slujba patriei şi cunoscuţi Domniei şi Ţerei

pentru a lor drepte şi cu credinţe slujbe. De prisos socotim, Pre
!nălţai<' Doamne, sr1 mai cerei1m a dovedi din cine anume se trage
Cr1rste Vornicul i;;i cia-l'anţi mai înainte lui, citei ori Ioan Logofetul
sau Toader Logofctul sau altul ~e va fi fost părintele lor, dupe dreptate
nu putem să-l prepunem, de cit în orănduiala acestor de mai sus nu-
miţi boeri, fiind-că şi însuşi fiul s'au aflat întru asemine cinste, apoi
,:-i semnul ce să adivereşle din vechi a neamului numilor sale fiind o
stea de aur în cîmpul roşu, mărturisită prin lmpărătescul diploma din 1794,
:;-i prin pecete vechi ce se află la Dumnealor păzil.~i şi păr'acum şi
în'Jn,;;i i5toriile împregiuraşilor şi litopisiţile Ţerei întemeiază socolin\a
ci't acest neam de boeri de se ,;;i vede din îndelnngatr1 vremi cu aşe
zare în pămîntul acesta, e'Jte însă venit aiee, precum şi multe altele,
şi nu-i altul din care Dumnealor se trag de cit tot acela din Albanie
de la ginta din care se dovidesc cu scriere cu Doanmile stăpînitorilor
locului acestuia, prin însuşi istorie lmpăraţilor Dalmaţiei, Croaţiei, Sla-
vonici, Boznei, Serbiei ~i Bulgariei, scrisă latineşte de Carul de Trezn,
Domnul de Canz, fila liH, cap. al 13-lea, şi tălmăcită acum spre adive-
rinţă în limba moldovineascr1 de Dumnealui Vornic Costaki Canta. b-
pisocul llomnuhti Jrimie Movilă Vodă, ce s'au găsit acum după aşe
zare 1;e ,;e făcuse a spiţei, fiind clin anii 1614, Iulie 27, întărind lui Iurie
Trepici stăpînire pe moşiile Inauţii şi Moldova de la Hotin, rămase
de la \Sic) părinţi, pomeneşte ele bătrînul Bali;;, din vreme Domnului
Alexandru-Vodă cel Bun, ~i arată uricele de danie şi de împărţeală ce
an fost a\'ul acel Balş de la acel Domn pentru slujbile sale ce cu pri-
vileghiu tiind din anii 1401, adică cu 29 ani clupe săvîrşire lui Sas fiul
lui Dragoş-Vodă, întăi stăpinitor Moldaviei, de cînd apoi se dovideşle,
după litopiseţele Ţl\rei şi istoriile împrejuraşilor însoţire lui Gheorghic
Stra~imir din neamul Bălşesc, graf de gintă cu Despina, rr1masă în
710 APENDiciu
văduvie de pomenitul mai sus Domn al Moldaviei. Pe acesta i.~pisoc-

incă întăreşte şi altele ce s'au mai găsit în ,scrisorile Cornilor ele la
Prea Înălţatul Domn Stefan-Vodă cel bun clin 6997, care aratft f:'Î
impărţala ce au fost între neamurile lui Ioan Postelnic clin care au
avut şi Bălşeştii parte di pi mama lor. Iată dar, Prea Înălţale
l)oamne, că şi după beleturi şi dupe intimplările urmate, lămurit se
inţelege urmare acestui neam de la boeri :;;i chipul cu care au putui sii
se aşeze cu locuinţa în pămintul acesta, şi nici putem socoti mai puţin
spre această dovadă următoarele ispisoace ce se vi'id de la Domnul fri-
mie Movilă Vodă din 1598 şi din 1601, care dupe ce deosebit pomineşte
7i pe Tudosca că a fost fata lui Conte şi ridică prepusul ce ar pute să
nască că cuvintul acel de Conte sau Graf ar fi ,numire pe nume bun al
său, adiverind aceasta că l'a chemat Matei, inoredinţază că supt aceste
nume de cinste au fost şi cunoscut aice, 7i noi, Doamne, găsim că de-
vreme ce prin domneştelc urice se adivereşte fără îndoială începutul
neamului acestuia, şi că Mateieş Conte unul fiind din fecloră Vornicu-
lui Criste Balş, au păzit acest titlu de cinste, cu to\I dumnealor au drep-
tate de a se socoti într'o asemine orănduială fiind nimine nu poate
depărta pe acei ce se trag de la un loc de a se folosi în tocmai ca nişte
drepţi părtaşi din ale părinţilor şi nici putem crede că acest titlu s'au fost
dat spre deosebire numai lui Mateieş Conte pentru a sale slujbe, că
intiiii, ştim bine că Domnii din Moldova nic[ pe ace vreme nu pute-
da alte străine cinslirl de cit cinurî de ale 'ferii ·carei şi acum urmează,
şi nici putem cu cuventul prcpune cit pomenitul prin ispisoace Ma-
tieş Conte, frate cu ccia-1-anţT, ar fi fost cu a:;;ezarc aiure, unde, sin-

gur să fi dobindit acea cinste fiind că dupe dovezile ce sunt se în•
credinţază că la un loc cu toţii şi tot întl''o ncme au fost părta~l la
moşiile de moştenire cc au avut în părţile aceste, şi socotim, Pre
Înălţate Doamne, ca precum <lupe vechiul obicei ce se mărturisc::,ll~
prin domnescul ispisoc din 1627 că au fost aice în ţară, au eontcnit
clupe vreme a se mai numi boerii Moldorni Pune, asemine :;;i rraţii
lui Matieş Conte, dupt\ ce au luat cinuri de ale pămîntului, fiind în
slujba domnească mai mult n'au putut sri SL! deusibeascri de cei-1-an\i
lăcuitori ai ţerei cu străine numiri, iar c:'t l\fatie:;i Conlc şi fraţii lui
au fost străncpu\I lui Căpoticî, ai lui Musta\ri prst . . . . . . iară se~
adivereşte chipul cu care a putut fi prin însul;1i danie lui (onai;,cu Bal:,;,
Vornic din 1661, eare le arată că au dăruit lui Roman, Părcălabul de
Stefăneştl, parte lui de moşie ce i s'a venit clipe Căpotici dupe î11-
cuscrire ce au urmat în neamul • . . . . •. au luat şi ei parte de
APENDICIU 7ll
moşie dupe rodurile ce au avut dipe finei, şi precum Ia mulţi se în•

tîmplă sil lle nepoţi şi strănepoţi a rudelor clipe mamă, aşa şi Ia a-
ceştia se adivereşte că s'au întîmplat după însuşi ispisoacele domneij,tl
ce încrţdinţază pe Cîrste Vornic şi rădică toată cugetarea dinpotrivă.
Viind acum şi la aceştia din vreme noastră, însăşl lnălţimei Tale
este cunoscut că în tocmai ca şi cele mai vechi neamuri ale Moldowi
şi dumnealor Bălşcşti s'au cinstit cu cele mai intăi a pămîntului ci-
nuri, încuscriri au avut şi au cu cele mai întăi famelii de Domni
stăpînitorl a Terilor acestora, şi cu cele mai mari case boereştl ale
pămîntului acestuia, şi aceştia de acum urmaşi a durniilor sale se :im,
s_Iujind ocîrmuirei cu cinste fiind clupă vîrsta dumiilor sale din cei mai
aleşi a Patriei tineri şi boerl. De va fi bunavoinţa lnălţimei Tale ca spre
mai temeinicri dovadri şi bună încredinţare să li se întărească acea~ta
şi de către Înălţimea Ta, fiind că s'au adiverit că fără îndoială alt neam
cu asemine numire nu este şi de şi se află pe la alte Iocurl cu împrăştiere
dupe intîmplare, precum în llucovina, în Rosie sau şi pe aiure, sunt
însă, rudenii între <linşii şi se trag cu toţii de la un loc. None, Doamne,
nu ne mai rămîne cit de puţin îndoială asupra acestei pătrunzătoare

cercetări ce am fâcut spre descoperire adeverului, şi pentru ca să lip-
sească şi acel prepus de părtinire, am orînduit dupe poroncă de au
scos copii dipe toate scrisorile ce am v11zut, Ie-am adiverit spre ştiinţă
şi nu lipsim de a face cunoscut lrdlţimci Tale. Iar spre mai marc ~i
n1!strămutată încredinţare, am însemnat aice şi numile tuturor acelor
ce s'au arătat prin spiţa alăturată, cari ;;'au aşezat de Sulger Costantin
Leodari Logofăt de taină al Divanulul, după dovezile ce însu!;,i noI am vă
zut de faţă şi după cari incepînd de la cel mai vechi(1 ce se adevereşte
prin istorie lui de Trezn, fila 131, cap. al 13-lea; Dalş, Domn şi stăpînitor
gintei, au avut trei fecior!, anume: Strascmir prinţipul, Gheorghie prin-
ţipul Balş graf de gintă şi prinţipul de Durachie. Strasemir au făcut pe
Gheorghie Strasimir ce s'au însoţit cu văduva lui Sas, Domnul Mol-
daviei, iar Gheorghie Strasimir pe Goncu Graf, pe Ioan Graf, pe Balş
Graf şi o fată a căreia nume iaste necunoscut. De o dată apol şi tot
În nemea aceia se vede aici în ţară Balş cel bătrîn, mărturisit prin
ispisocul Domnului Movilă din 1 . • 1 . • . , apoi Ilalş şi frate-să(1
luga, adeverit prin ispisocul de la Stefan Vodă din 14:89, şi iarăşI Ioan
llalş şi Teodor B:ilş, Logofeţii Mari, adeveriţI prin piatra de la Rec-ica
ţi prin ispisocul din 1627; şi iară11I fără de a putea zice că n'au mai
fost. Apoi şi altul Cărste Balş, după ispisocul din 1698 · se incredinţ~zr1
că au a\"ul 6 fii şi fete, insă pe Matieş Conte, pe Lupul Sulger. p,·
712 APENDiciu
U1·ig-,)rie Pah., pe Fedora, pe Gheorghie biv-Logofet, pe Antimia. i\la-

tieş Conte all făcut pe Tudosca, iar Lupul Sulger pe Bejan, pe Cons-
tandin, pe Ilfi'triuţa, pe Irina şi pe Anuşca, după împărţiala din 1642

>;-i dupft zapisul 1668_. Grigorie Pah., o fată al căreia nume iaste necu-
noscut; iar Gheorghie Logofăt pe Vasilie. Lăsînd apoi de o parte pe
acei cc au murit sterpi, Ilejan au făcut cinci copii, precum mărturi.~eşte
impărţiala din 1719, căci şi de acei ce se trag din fete nu vom po-
meni nimic; iar Vasihe pe Ionaşcu_. Marele Vornic, precum se aratf1;
iar loan, Marele Vornic, au făcut noue copii, precum prin împărţiala
din 1743 pe larg :;;i anume se arată. Şi mai în scurt, precum prin în-
semnare spiţei acesteia se aratri sunt curgelorI to\i Dumnelor Băl
şeşti de atuncl şi pără astăzl fără nici o îndoială, după vrednice de cre-
dinţă dovezi ce s'au vibmt şi s'au cercetat de către noi, şi precum am
aflat in cuget curat :;ii adiverat înşliinţf1m.
1813 Decembre '30.
A 1N.\L'f!MEI TALE ZMERlŢl CĂTRE DUMNEZEU RUGĂTORI, PREA PLECATE SLUGI.
ln adivărata spiţf1 ci este la Dwnnealui Coslandin Iancu Balş sînt

iscăliţi toţi Mitropolii, Episcopii, Arhimandriţii, Egumenii şi toţi Dum·
nealor veliţii boer'î de aicî din Moldavie, precum la întăritura Domneasc·{1
toţi anume se arată.
Aice i~-~Ahiiţa aceasta iaste întăriL de l:onsul Ru-1 1

1
sesc de a.ici din Iaşi cu iscllitura sa şi pecete împă
I rAteascl. cum pre larg si!!: aratA la ■ piţa Du.misa.le Co-

misului Iancu B.1lş.
! Care acea spiţă a Dumisale Comisului s'a scris de
.
I!
!I mine iscălitul, cum şi copie aceasta iar:1.şl de mine. ;
' Teodor ca,parovicl, i
1 _______ diacu de ~~·•an. I
1'---= ---- - ----·•-~ - ~ - -
I! Ake în t~bliţa necasta este încredinţat de Consul 1·:

~emţcsc cu is:ilituras-1 şi pecete împărăteasdl. :
De mine s'a po;;leduit copie aceasta din cuvînt în !
li
_ cUYÎnt ~i faste în tocmai di pe adevărata spiţă a fa.~,
! miliei Dumiilor sale Boerilor Bălşeştl, încredinţată!
:1 dipe anafora Divanului, Întărită cu isdil:tură şi pc-
I cete gospod legati\. ~i adevirit!l de K. K. Aghen~ie şi ,
de Cinstit gheneral Consul~t al lmpărăţ el Rosaiei. 1
1Sr5 Septembre 2 3• Costandln Leondar 1
Sulger 1i Logofăt de tain1. !
APENDiciu
SCRISOARE ORIGINALA
ADRESATĂ DE ÎMPĂRATUL FREDERIC AL III-EA (1477) DOMNILOR VLAD

-~L ŢĂRII ROMINEŞTÎ ŞI ŞTEFAN AL MOLDOVIEJ 1 CA SĂ. LE RECOMANDE PE
PRINŢII TEODOR ŞI IOAN BALSA, CARE ERAU SUBT PROTECTORATUL RE-
PUBLJC!l \"E:S-EŢIEI.
Nos Fridericus HI, Dei gratia electus Romanorum Imperator, semper

Augu~t-.,,, Archidux Austrire, Dux Burgudiro, Brabanti:.c, Styrire, Ca-
rinthi:t\ Carnioliro, Marco l\Ioraviro, Comes Habspurgi, Dux Luxem-
burgre, ac superioris et inferioris Silesiro, Wurtembergre et Thenre, Prin-
cP-ps Suavi:c, CQmes Tirolis, Ferretis, Koburgi ct Gontiro, Langravus
.\lsat;:,•, Marchio Sacri romani imperii, Supra Anasum Burgoviro ac
,upel'ioi-is et inrerioris Lusatirn, dominus marchfrc Slavonicre, Portus
!'.aonh: 0t Salinarum, etc., memori,c commendamus, tcnere presenlum
signitificantes, quibus expediL unh•ersis.
lllustris~ime Domine Vlad Bassarab, dominus Vlahi,c ac illuslrissime
Domine Stephanus, dominus Moldavi.c.
Pugnas bellaque ab Albanis ac Serbis sicut etiam Regibus eorumque
principibus gesta fuisse contra Turcos ad terras et religionem cl11·i-
~tianan1 defendenda~ jam constat; in memorabili vero pugna juxta Ca-
,anov,i. in merularum campu facla lanl:c sunt cladcs acceptai ut com-
plure-· principes ac dignitates suas terras relinquere cuati esse1tl.
lllu~tri-, Dux, noster amicus, illustrissim.c Venetorum Reipublicre, magis
omnibu~ frenos adhibens Muhamedonorum adversus christianam reli-
~'ionem viribus, apud Nostrmn Majestalem se interposuit ac Nos rogare
'iibi placuit pro his miseris principibus civibusque, qui tam forte animo
depugnaverunt adversus Turcos, terras bo11aque in possessione sua
appelente~ ita ul cum liberis ac mulieribus in exilium ire coacti essent.
Itaqwc N,h quoque Dei gratia Imperator Sacri Imperii Romani et de-
fensor Chri,tianorum seribimus hortamusque Vos, lllustrissime ac Cle-
menlissime Domine, ut tuamini atque in sinu vestro 110s Serborum
principes Kmizibus Serbiw Theodorum a,c Joa,11em Ba,lsa, accipiatis-
~imulque apud vos considere sinatis, si apud vos asylum invenire
potuerint. Fam::c ac fidelitati Yeslrro concredimus, Christianis et Sacro
Jmperio Romano habitm, pro quibus eliam cum hoste christianre re-
g'ionis dimicatis.
Quod nostrum diploma imperiale Jiis duobus principibus Kna,zibus
Serbi~ Theodoro a,c Joa,ni Ba,Jsa, instante nobis Illustri principe
714 APENDÎCÎU
Illustrissim::c Reipublic::e, ad vos dedimus, Illustrissime ac CleDentis-

sime Domine Vlahi.-c et Moldavim.
Datum in nostra urbe Vindebona anno Regni millesimo quadr:gente-
simo septuagesimo septimo.
(S. :) FRIDliRIC 11!.
(L. S.)
M. comes Wolfburg
Ad mandatum Sacrre Cmsarm Regiroque majestati proprium.
And. STRATM,\~.
Diplomatorum Viennensis archivm rubri IV diploma Imperiale Sacri

Imperii Romani No. 19. Duplicatum deliberavit Domino Joan: Balsa
ex ordine Imperiali.
GENEALOGIA NEAMULUI BALSILOR
____..... .....__ '
ConLcle LElnUL.FE
Senior de, nce ~i al donjonului Haux.
sfi~ l veacului al VHI-lea.
AUTO RIT. Tl I ~TORICE
>oNs cEl BĂTRÂN
Senior ele gence şi al mo!;'iilor Bal--iane,
'
858.
I l'entrn ecle d'îutii(1 per,;oaue din ncea ·[11 genealog'ie, pină la lb: 111t1ud I-ii,, Domn
Yso:s- eh- Trim1uetaillt•. l11n•11/,1irf> c/Jl'Oll0lo{!i']II<' 1•t ;i11al.rtirJ11'' de.· Ch,u·t••s r/,• fa J/11i. ·011 r/1•
irc de Dam;. 900. B:111,, ele Dr. L. Ba,·th,:t.,my (18 2. :'11:u·~ilia).-- Vig-nier Chrn11ic11 B111-g1J11rlir:i, clin , O.
I
Pentru persoanele ce Yin clupă Haymond l-ii1 pînr1 la Bl'rtrnntl nu llaba 1-iu, 1'1i11-
LAMBERT. PONS CEL TîNĂR HE11'BERT eipe al Zelei, aeela,:-1 D3rthc.J(,111~· el R Papon. Hisfoirfl gew1n1 IA cJ,, Prn\'enc,•, I l 227:
I ·ncipe de Baux, 971. • 'ostradamus, Chro11iqul's d<' Pronmce. 125, Bouche, Ilistoire. do Proi-em·c•, I, HIJ, 2,1:1;
I \uberl tle la.-G!_cna ·e des Boh. Rec11Pil <if•. gi:111:oJopies, p. 5i4; .fohan de .'otr,·-Danw-
UGON :-;au JIUGUE· OE BAIJX, 1040 <1E()Fl<'l\01 IJE ll•.\NS L~·on, Lr>,, ,·ies at·s 7 ,. anf'i,·ns poNe.-.; pro1·.,11r1111.,, lb7~. p, Hl, Tri lan, zi· !'Ermite•,
c;"iRătorit l'l1 P1·hţe-:.'\ YiNma. Ill59. ,\:?p!Ps frnnr;,?is, Pnr , tfifill; ,\bh,\ d E•pilly, Dieliomwin• histori,pu•, polili1111t• ('( gi:o•
I graphiq11P des G,711/t, 1•! dP l•i·ancf', Paris, 176l!, l. li, p. l,8.J, ; Fabrt·, llistoirP dr Pro-
HAYM05D l 1·<'1J<'P, l. Jr, p. 29.
Principe de Bau,;,' ior dPTrinque-
taillc, 10 o 1160, lu special. pentru PJ'in\ii d'01·a11µ,'. tliu nl'am11l Baux, afar:1 cil' 01lt'rdo tl,• mai ,u,
căsătorit cu Stefou a, fiica 1111iC':1 a .','istern11, lJi.<;foir1• 11m1,·1•/le dl' Ia 11ri11cipa ,,t,: rl' Or:111p,., ,\ l'ignon, t 74:l; .lo,-,•ph Lapil'l',
lui Uill>crl li, t' ele ProYen(a, lfisfnin• r/ P la l'i/1,• . pl'i11cip,1 ut1i ci' Orn 11p:<', la lin) c, 1640, p. 6-t; Duchi•n,•, llistoi,-,,
,1,, I:, Jfaison de Lu 11bourp:. 1fH7. ,:;i :\lijalowitch . .A11cesto1·s o(tl1A Hon.·,, 11f Oronp,•,
I dans l,1 Easlem PI ll'esfPl'II R,·1·iell', 189:1, ml. III. • '-rile 2, il, 4.
Gu-IL_L_A_O_~_l_E_ _!_f_U_G_U_E_S_]_J_,_1_1_6_0_________ ·--fl-T_B_A_N_D_,_1_1_7_3___________r.-,E-•R-f-lE_fl_T
Crtlugăr. căsătorit cu Anna, căsăl_oriţ ?U Tiburg , Prinţesă de Orang-e. Strămoş comun l'enll'll Bnlzo c' n capo!, a Yeclea în :-;peeial: .lcan-Bapl i. li' Tri,lau, zi,-; !'Ermite,
contesă. de Jitar- al Prmc1p1lor de Or n,e, al familiilor Baux de Courlczon, N.?ples frlln('ais 011 i eig11P11rs fr,W{'!lis 1111i u11t ,7cco111pa_r~111• C/Jarle.~ d'.A11jo11, Hifi)I,
silia. Ba\L\: de Ursins, al Principilor de Tan,nt, al ducilor dP- Narcln p . 47; lYapoli sacro, de Ccsar Uangenic: .-lbr11g1• cbronologique d1• J'/Ji:;toire ,r.lrlt•s,
:;;i al conţilor de Balzo din Neapole, existind i;,i n,·11111 ~i ,·nr<· de nobilul Labuzier p. 196; Cais de Picrlas, Le onzh~uw siede dam, Ies Alp,·s, To·
se coboară. din Bau . clucî c!P .\nrl ria. ~ rum, 188\:l: :\larni de rraurais, Histoire de l't1.bb11re ele ,1Io11tm.~juur, p. 148 ; Amirallo,
Delle. fandglfr nobil 11apolita111•, Hi O; Giuscppe <lei Giudice, codice dip/0111:itico di
BARRAL RAYMOND Repno <11 Carlo I <' d'A11gio; Yiucent l\fakushe\', Itali1111skir<' ArkÎl'i; llon Ferra11lr
vic1111tP de :l[arsilia ,;;i podeslnl ele A1·· Principe de BalL'I:, că~1toritcu Alar;1 a, <l<'lla ;\lal'l'a, cluca clei <1tiaJ'dia, Discorsi delie ftlm~alie estiJ1fe imp11rent.~.cl,• co/lu c:uw
Ies, 1210-1249, căs;1tol'it cu Sib,, lla- 111•/l.7 .llarrn, 1641. oii; t:Jcipio Bcll:i Bona, Runl.ftli de//11 Cita d',frelli110, 16oG: Trani
întemeiază mi'tnăstirra l'orddicrilor la
Adelai~ ele Andmm. Campanii,·. n,,J/' urn o,·erP 111.~epm• r/1'1' Xohili. 1618. _ npoli: J/11ratorii Scripfor<'"'·
Marsilia.
I__...,....___________ X\ l. ia: cf. ~lijatow i t op. cit.
BEHTRAND CECILIA MARIA Penlru neanllll l~a cli11 Zela ,;;i Alha11in. a vedea in special: Charles llopf, Chro-
i11tiiul <'onlc de Awllino, vine la Neapole, cu porcclitri penlru fru• cr1sătorită
cu Bcr• ni'lucs grPro-ronwne,, p. 270-340; i\Ju~achio, Iiistorit1, r Gc11f'/llopi11, de/fa C:1sn .1[11-
EMIGRAREA LA NEAPOLE tatrtl. ;iu, i11 1262, se căsătore. te cu AYmard, musc\ea ei Pas:se• trand ele Po11celot. :,;nc/Jia: Lenormnnt, J 11·cs et ,lfonthu•grins, p. ,l, aoPla~i. Re1·1w de 11m1Ji.<;matirJ11e,
fiica contelui Valenlronnois; n1ort în t'll08. Rose. scrie noft, II: :\lni·c ( hini: II Repno de.ali Shll'i /Jo_aai corrotta11w11te detti Scbitlt"onni
I Pe„aro, 1601, p. 269 l\63. Du Cange, Ill.rriC111JJ 1•Ptus et non1m, 1746; l'ai:anelli,
Ilistofrf' ele Sl'lwderl , 1870, Paris: Lubo,·itch, Dit"erses monnaies des Balstl' l\liklo-
HAYMOND DEL BALZO, 1282 IIUGO DEL BALZO SIBYLLA BF.ATR!r.E sic·h, Spertanti:1 His ·ia Serhit·u, Dclarnrdin, Jli.~lofr,, de (/Nn'"I', C11 .~trioli, p. SR2,
<'i'ts:1torit cu Joana, fiica contelui \căsătorit cu Cecilia d e Sabran) d. \l ijatowitch, op. c "'
Ioan de Avellino. Urma,:;ii săi trăesc la Ne:i.pole.
Pentru Balşii cli Rominia, de la Teodor eel Hălrin :;;1 Ivan Ual~a (USo), n vedea:
__________ .1_~,----.,..----------------·-------~
ITUGUES 11[, 1806-!H4,ţ
BEATnlCE Lioubilch, .llo11mne11t sperftwt i n liistorinm Safrorum 111el'idionalin111, A!!ram, 1874,
BLANCUE nil. l\'.' p. 4,; C'aulen 1·, De.~criptio ,llolcla, iw; llamnrnr, lfistoire clP l'Empire Oltowa11,
cf1:-;f1lorit cu fiica lui Gucrin d'Apchier, dtsi'itori!i'i cu contele Ludovic
senior de CMleauneuf. t. lf, p. (114, f>05, ,1Ia Uf:.<:I'Ît de la chronique serbr> Inwovsc·a ce se allă la .\cmlr111ia
d'Enghien. romînă; Jlrison,·elc in l!H2, 14,)15, H57, 1478, 1490, 14!11 ~i 1-l:9~. C<' se rtllf, la A-
I cademia rominr1, ';'i la \l'chiYelc Homîni ei, Nu. 1-l-90, mai ales o s~-rison ,:<, a lui l"larl, zis
FRANCISC \', 1860 HOBERT Ţep!'f ( originalul la I lioleca di11 Uclgratl), a lui Şte/ii11 ('e/ ,ll,U<', (originalul în arhi\'ele ,
cmigrca~.ă la Tiagusa, in urma c,1sătorit cu Maria d'Anjou , sora l~phcopatnlui din Ho1 11). :\Jclcl1i sc_!lck, .Istorii/ Rpis('op,rtuhri din Rom;111. Bucun•~li. p.
cer\ilor s::ile cu reg-elc LudoYic. reg-inci Ioana. lll;l ~i următoare ; o ,·riso11r1• ;1 Jmpi'i.n1.tullli /ii'('(frric iii Jll-lru frimis1l J)omnilo,
I T1frii-Rom1i1l'stl si ., ldo,·ii, 1' /nrl si Stef.111 (Diplo11wfuri11111 i1•1111esis :1.rc/Jirnl' nrbri
BERTRAND ~_AV. B.\LZ.\ I. ÎV rliplomil in1perial Sl/cri JIJ)}Jt'r'. 1{0111. No. 19 cli11 care II copie a fost dală lui Ion
I . ,i.a~"""!!ft- , -----~--- - ~ ~ ~ - - - - - - - - - - - ~ ~- ~ ~ - - - - - - - - - - - + -f'-...,.,-'"';'"":·Wlw·_
i.u..~~--,J.:',erl 1)011111ul · ,1rii-Ro111i'n •·{)'din 1./78. entru eu1111>t1r1'11·I de 1110~ii
EMIGRA HA IH MUHENtGRU Principe de Durazzo si de z~ta, căs,Horit cu o prin- (ol'igioalul e la hibliol oa clin Hch.;racll, ~lctu l 0/u;tel'<tii .A<l11ni n a i110Iilod1, 111 J15'J•."'·-.""t-----.
cipesă din Casa bir!Jească Kemanyich. înttuit ele ,11. S. Sca 11f-Alexandru Culimnchi, 'al cr,rui original se atlr1 în familia Hnl>1,
(Ooă in dcrip\iuni mor intnlc in mttllăstireo. Hc,;;co. lBuco,·ina)J, '
I
BALSA II CATERINA STRASIMIB, 1ll6 ~--1l192 GHEOllGIIE I, 1362-la92 uBAUX (LE1?l, \>l'a~ clin Fl'an\a (Bo11clws-<luRli6ne), la 7 cbilomelre ele la Sainl·
PrincioA ele Scutar1 căs[~lori tă cu căsătorit cu [ilitza,,fii~ llti Vukachin c..'isă_t 1,.u Teodora. 11ica lu.l Twarko Dea- H nw: So00 loclll 01· i'n C '1 • ' • ' .
1 ll uri e t c regi a1 , r c1, e c,111\i ai Provon(ci, f:'i ,;;i'an .·u!;tinut JJl'ole11\iiJ~, c11 arma 'n
GHEORGHE ]I ALBA, . (:HEORGIIE lllv . .
rn 62 _1ll\:l 2 , zis «Slrese», ;3~0-1410, căsat. cu laia Ju, mină. Gel mai vechii't barou ele Ua11:--.:. de care ,ol'l,e,;;lc istoria este G11illa11me-lfug11es.
• t ·t '•'l ,. loa11 Cast r1ot 1, Iratele hu Sc:rnrlerl>er!!. rnre lrăca in mijlocul veacului al Xi-lea (K [r. : flouilJc,t .sc'n,;;cală; istoria ·e su,• mai
casa O!'I cu ,.,. ena, 11~a I ' ~u~)- ln 1ll9ll, Maria de Baux tluc-e în neam ni ,fo Ch.î Ion p1·i11cipat11l el e Or:w1re, c·arc'
________..._I________
regehu Lazăr al "iertiei. 1;\TEFAN
1401-14ll0
trece apoi in neamul ele Nass;111 (din care Guillaume ni JII-le,1, rege al ,\11.!!liei în
1688.-- ·. l1·) De I; .·l'irţ;itu l veat'11lui ,tl XIV-iea, pin:1'11 16U, h:u·onia ele Jla11x fu
liOTA IOAN BALSA III, 1400- 142" :\I ARIANA ·euior de Ale8io i;,i ele ~amo întnmilit 1·u contalul Pro,·cn(l'i. Pc J„ HC'easlit c•pnt'ă, L11do, it· al XIV-iea II dăr11i
c:,sr,torit cu că!-lătorită cu pl'inţului ele lllonaen, I lonorn ele Grimaldi. care Sl'ulurasc jugul spaniol şi se pusese i<Ubt
)Jaria Topia Hadicz , ancovici p1·olec-\iunea Frau\ii.» ~. UOUILLET, DictionnllÎJ'e <l'llistofre et de G1iogrnphÎ<').
i "Ba/fes, familie i!uslri\ a Visigo\ilor, era riYali\ cu Amalii. După w1ii, Ual11i s'au
JIIAI.UA, Cllll[innat în Septim:in ,1, sau Langucdo<·, subt uumde corupt de Rtwx. Hcniorii <le 13au,,;,
lOAN GHEORGHE zis GOIA sau CLOYCO 1421-14,2~ care s'au aşezat mai l rziu în t·<'gatul ~capolului, arnnu 1110~ii întinse lin!!ă Arie,, .~1 1•1·a11
nevasta lui Stefan I-i i,,
1422-1487 căsător i t cu Comita Arianti;
dnc-e de Er\ego\'ina. nc;itîrna(i ele conţii Pr0Ycn\ei11. \N. Bouil/et, idem).
gonit din Statele ~ale. gonit din Statele sale.
I I Pentru Ba~arabi -Brin cownii-Bibesti, Arbon•/e ucnc;-i/opic ul 1Jf'11mului !111./si/or
CATER INA
1·cg-ina Ilo-.;niei. lOAN san !VAN MARIA Teodor BALSA cel BĂTRÎN făcut in 1813, şi de atunci (inul in curent, ('(' S(' află Îll arhi\'ele familii; Noficc
0
Ic.~ sur
1436-1fl20 1454-16S2 1407-1622 E MI GRAREA IN MOLOOVA PJ'inces Bas araba ele Bra m·o 1·irn, ele co11tcl<' Amerleu de Foras, l'ari,i, 1889 ; nrborele
pribege,;;te în Hominia. căsătorili'1 cu contele .Jacques de Muro. pribegeşte în llominin. trenealngic al familii ll!aurocordnlo, in opera Prinţului C:heo1·g-hil' Bihc~C'n, Domni11 l11i'
EMIGRAREA IN MUNTENIA I BihPsc·n, cor<'spondin 11 şi rloc11me11.te, Paris, 189ll, lomul I-i i\.
CRfSTEA, 1560 TEODOR, 1489 GHEORGHE IlUGO IOAN 1492
mare vornic, · trămO!;i comun al Bal,:;ilor din î111normintal la mănăstirea 1490 1490 inmormînl.at la mănrtslirea
Tieşca (Rnco\'ina)
Autenticitatea docume11tului g-e110alogic tlal lui Ioan Bal-;, a ro~t rccnuo:,n1tă de ra11-
l\Ioldova, căsătorit cu Eudoxia (Dokia), Hic.'I Reşca (Bucovina).
cclal'iile ruse~tr ,;,i aus riace, la 2:l Septembre 1815.
lui Petru Hareş, Domnul Moldovei.
0,hiar pe original a fost fi'teul:t această dcclara\iunc, intăritii prin i,.,c,f1litura ,;;i pceetia
I 1·r.\Jrczi nlnn(ilor ru~i ';'l anslriari. Originalul se află in arhivele familii Dumbrftvcni , in 10-
- MATEI U 1598, LUPU, 1642 VASILE TEODOR GHEORGHE ~11 docnmenlului se citesle nola urmălonl'c :
nrc ~ ,~ing111:ă falli, lugofăl al Moldovei, căsr1lorit cu fără l!l'ma1-i frtrii. urma~r logofăt al Moldovei. "Aici in lăbli\a aceasta c ·le încrcdin\al de eo11'inl11l nem\esc cu isciililura sa ~i pc-
I eodosia. Magdalina, fiica lui Draguţă . Această ramură se stinge pe la 18)10 celie i111pr1rr1teascr1.
I în persoana lui Teodor zis Frederic, "De mine s'au poslcduit c·opia aceaoc;la din cuvin[ in cuYint ,;;i c· le în tocmai dup:i
care lasă ,verea-i cea marc Principe- adeYărnla spiţr1 a fan ilici domniilor sale boerilor mtl"e 7U lncreclin\ată clupl'l. annfo1•aua
HE.JAN CONSTANTIN IOAN ANUŞCA
16¼2, mră urmaşi. fără urma:;,T. fără urma';'L
lui ~lihail Sturza al Moldo\'ei. Di\'anului intărit..'i cu 1,ciilitm·a şi pecetea Gospod. lr.ţ.rată. şi adtwerilă de' K. K Agenţie
i;,i de cinslitul ~cneral Consulat ttl lmpără\ici Husiei.»
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _,.!_- - - - - - - - - - - - - - - · - - -
ANDREI. 1739 PAVEL IOAN, 1733, MARTA PARA CHIVA •Semnat: Conslanlin LEONDATI, Sluger 'ii lo!?o[r1t ele lain,1.
are doă fete, afta ~i Caterina. fără urmaşi. c.'isător1t cu fiica vist. Ursache. căsitt. cu un Racoviţă. că r1. cu un Prăjescu. • :il 1·
-------------------------------------'------------------------------.,,.--------
.rnN('ON~TA ( ;HF.OllGIIE "-'IIIA Anita VASILE LUPU,
,·l\ r,toril cu Elena, fata lui Duc.'1- :tre tloi'1 feti:: Ca,,andrn ,;,i alta, c ,·,t. cn principe e Co11sl..\Uti11 li mnre Bau al Moldovei. căsătorit cu o 1799
\ 'mll'\, ar,• n fatf1 C,iterina, .. i 1m .;i un liu, I)inu, f:1ră urmasî. HrîncO\'i,a 1ll fiul celui cl,•c.1pilat. Panaioti. an• o fatrt si patru fii, din- marc l1Jgofăt al l\Iolclovei, căsă-
ti11, l'on~tantin, fără mma';'l, , I lre carl ;\lihaiu la"r~ un flu, Gheorg-he. t,. r,t cu Safta, fata lui Gheor„he
iării urma';'I.
0
Princ, Constant. III Brâncoveanu l'-mtacuzeu.
·căpat de mricelul turcesc, d\s{1-
toril cu )faria Coslo~ •anu.
GHEORGHE, 1767 TEODOH, 171'>7 CONSTANTIN IOA,
! mare logofăt, c.'\sătorit cu Maria fala mare vo1·nic, c;i. ulol'Ît cu Maria maro logofiU, rr1~iHorit cu A11a căsi'ilorit c11 Elrna, J11t'a 111 i
Emanoll Nicolae lui Votlr1 Const. l\Iavrocordat.' tr-:1- fiica lui i'irl'lll Canlacuzcn. fiica lui Con t. Catargiu, ( \rig-ore l3alş, fără urma.).
ci'1s.Uor1t cu
Zoe 'tu rza
I
cr,sfitori t cu
1° o Văcrtrescu
2" o Fălcoianu
a• o ~luruzi RTEFAN
neputul său Dimitrie (Dumbrăveanu)
se află încă in via\ă.
:::-:-::---;:;-:--:::-:--------;:-7.-------:::--:---:-----.~----:::----'---------.
ELENA Safta Caterina NtCOLAE PULCHERIA LUPU
, -GHEORGHE, 1798
căsătorit; 1" cu
I
ALEXANllllU
căsătorit cu fiica Prin(ului onn Sturdza. Fiul
Roxanclra Sturclza; ~ău Alexandru are diu r.'t'i'tloria cu lloxandr:i
-
I
Grigore I câ 'Horită cu Di- cf1săl. ou marele vornic căsătorită cu că ătoril cu fiica că;;f,toritft cr1,;ii.lorit cu Eufro- 2' cu tiic.'\ lui Con- Slurdza, patru copii, Alexandru, Elena, Chcor•
căsăl. cu 8afta mitrie Sturza Grigore I Drâncoveanu Alcxandrn Ma- lui ~lanolacbi cu Gri!!orc sina Ghica are o staalin Filipescu. trhc şi :\Ia teiu, iuci\ îu , iap.
Balş. Adoptă pc din llliclll.uşenl Prin\ al Sf. lmpărăţii vrocorclat. K,y; tachi. Ghic.> liicil --i w1 fiu fără I
Zoe i\fa.urocur- '- - - - - - - - - urma!;!L _ _A_L_EX-_A_N_D_ll_U_ _ _}>,
_7'_n_f_
. tl_h_ll-, - -S
- 1.1-Jll_l' a ____f_'A-.-.A-I_O_T_[_
_i_ll_l""d_
cla to şi pc fiittl ci Zoe --.. 'TEoDOH CATERINA căsătorit cu Soia- soţia lui Pe- soţia lui Con- că rit. cu Hoxan•
Clrigore Bib •'ru • este adoptată de Principele Grigore I Brâncoveanu, soţul caimacam, se ciisătorilII randa. 8turclza, are tru Keşko slantin Calargiu <Ir~ C anU1cuz<•11.
I Saftei Bal!;, sora mumP.i sale. 'e căsătoreşte cu Gheorghe- căst1t.: 1 cu cu un cloă liice. mare vornic mare Yornic.
0 Hădncanu I
Dimitrie Bibescu, Domnul :\luntenici. Moare lu 1892.
I Hosetti ; 2 cu
Bogdan
Pll vei l{eşko ---------------------,---------
r :11EORGIIE ;\llllAH. PA\'F.L , 'ATAU \ ,·o.·;;T.\ 'TIN :\IAIIJ.\ CATl•ltl'.'IA
Grigore li Brlncoveanu Nicolae Gheorghe " Dimak,. c·ăsr1t. cu Pulchc-
Alexandru Elisa Caterina Zoe 1 ria, fiica Princip.
· Le adoptat de Gri.u:ore I Bri nco- c-:isătoril ru Elena l·ăsă.orit cu Valen- căs..'\loril cu căsătorită t 187-f.. _ t 18oS, ~ I U TEODOR YICTOR Ioan 'tul'ilza. - - -
,1-ln-ria
,·eanu, ~c clb."ll. 1·u Raliu, fiica lui nă~,· de Ekhing0n tin., contes..1 de Elena, uăsuutt"i cu Filipescu. căsătorită cu "ene- casăt. cu Gheor- fJ//,(11 ,\ J,- ,:, 11dr11 <thrnrght • f,IJ 'Cil r
:\lt1-,11ru,-Pa\'a, t 0<'toml>re 1 6. -i- 8 Iunie 1 90 C:u unan-Chima~, Epurennu. ţ 4 All,!!'ll"t J 863. ralul Florescu. ghe Oantauuzen, căs. cu c;.\s. cu 0/JJ'('l/Ol'ic,
-}- 189:l. o Flo- o • 'icn-
reqc11 !eseu,
are o JJllLA.1.\" J.i,,
Nntali,1 Jf:lri11 Cnterin:1 Rl'flP/o Sf'J'hir·i.
lii<•:1 Hed11a R,,rl,iei,
I
ALfi:XANJ)Jllf
Begele Serl,iei
GENEALOGIA NEAMULUI BALSILOR
'
Contele LEIBULFE
Senior de Ar~mce r;,i al donjonului Baux,
sfîrşitul veacului al Vflt-lea.
I . AUTORITĂTÎ ISTORICE I
PONS CEL BĂTRAN
Senior ele Argence şi al moşiilor Balsiane,
868.
I Pentru cele d'intiiu persoane din această o-enealogie, pînă la Raymond 1-i(I, Domn 1
YSON dP Trinquetaillc: Inve11faJre rbro11ologiq11e et t1na.lJ·tiq11e iles Charles de la Jf,1iso11 dl-'
Sire de BatL,, 900. Ba11x, do Dr. L. Barlht'·lcmy (1882, Marsilia).-- Viguier. Cbronic11 Burgmulici'I, clin 880.
Pentru persoanele ce vin după Raymond 1-iil pînă la Bertrand sau Balsa 1-iu, Prin-
LAMBERT, PONS CEL TîNĂR flEINBERT cipe al ½etei, acela~i Barthelemy et R Papon, Histofre genera le de Proi·ence, II, 227;
Principe de Bau.x, 971. Nostraclamus, Chrnniqaes de Proi·ence, 125; Bouche, Ilistofre de Proi-encc, I, !l I l, 233,
I Aubcrl ele la.--Qhenaye des Bok Recll( il des genenlogies, p. 5i4; .Tehan de Notre-Damc-
0
UGON sau JIUGUE:i DE DAUX, 1040 C\E0FRROI DE H 1 ANS L)·on. Les t'ies "7[j;5 1 , 11cicns poetes p1·01•e11ra11x, 157i>, p. 16; Tristan, zis J'Ermilr,
ci\sătorit cn Prin\e<sa Vierma. 1059. Naples fram;ai:;, Par1S, 166a; Abhc d'Espilly, Dicfio1111afre histori,JlU'. politiq11e ef geo-
grnphiq11e des G,wle_ et de Ji'ra,ncf', Paris, 176l:l, t. ll, p, 484; Fabre, lfistofre de Pro-
RAYMOND l 1·e11cP, L. Jf, p. 29.
1'1·incipe ele Bau,, Senior dcTdnque-
taille, 1095-1150, ln special, pentrii Prin\[i rl'Ora11gc_. clin neamul Baux, afar:t de operele de mai . us:
răs:ttoriL cu Stelnnet[a. fiica 1111id a
Sistem11, IJi.<:foirP 11mirelle de la pz•incipa 11/e rl'Oranpe, Avignon, t 741; .Io. <>ph Lapict•,
Histoir(' dP la l'ille Pt principauff; cl'Ornnp:e, la Tla~·e, 1640, p. 64; Duchi·ne, Histofr,-,
lui Gilbert U, t'Ontc dC' ProYen\a. (Ip la JII«ison de Lzz · bourg, 1617, ~i Mijatowitoh, Ancestors oft/ie Ifouse of Ora.ngc.
I
;-::------~:---~~...,..,.~--------
GUILLAU.ME l lUGUES II, 1160
---------------------
BERTRAND, 1173 GERBERT
dans la Enstem et ll{estern Rel'iew, 189H, voi. !II. N-rile 2, :I, 4.
Călugăr. căsătorit
căsătorit cu Tiburge, P1·inţesă de Orange. Strămoş comun
cu Anna, Pen lTu Balzo clin I Neapol, a vedea in special: .Jean-Baptiste Trblan, zis !'Ermite,
contesă de Mar-
al Principilor de Orange, al familiilor Baux de Courtczon, Na,ples fra.n9ais ou I w,.seigne11rs fra119ais qui 011t accompagne Charles d'AnJou, 1663_,
silia.
Bau.x de Ursins, al Principilor de Tarent, al ducilor de 'arclo p. 47; Napo/' sacro, rle Uc::;ar Da11genic ; Ahn!g6 chronologique ele tliistoire d'Arles,
şi al conţilor de Balzo clin Neapole, existîml ~i n!'um şi r:irc ele nobilul Labuzicr p. 196; Cais de Pierlas, Le onzieme siecle dans Ies Alpes, To·
1:1e coboară din Baux, dud elf' Anrlri:i. ~ rino, I 88\J; Marni de „
rrnurais, Histoire de l'abha.ye de JIIontmajour, p. 148: Amiralto,
Delie fa.miglie nohil napolitane, 1580; Giuseppe del Giudice, Codice diplomafico di
------=B_A_R_R_A_L______________-,,,R_A_Y_M_O_N_n_ _ _ _ _ ___ Repno cl1 Carlo Ie d'Angio; Vincent Makushev, IfalianskiJ'e Arkfri; Don Ferrante
rlPlla lllarra, duca de] Guardia, Discorsi delie fa,miglie estinte i111pa.re11ta,de colia ca.sa
viconte do Mar~ilia 0;-i podestaL de Ar· Principe de BatL", căs:ttoritcu Al:irar.i:1, rlf'llrl llfnzTa, 164l, oii: Scipio Bella Bona, Ra rngli delia Cil,? d' A re/lino, 1656: Traui
Ies, 1210-1249, că~i'tlorit cn Sibdla- întemeiază mi'rnăstirC'a l'ordeliC'rilor h
Campanii!'. Dell' arn overP Insegne det Nobili. 1618. Nnpoli: lllm·atorii Sci-ipfol'e.,·,
Adelais de AnduY.a. ' Marsilia.
XXT, io; cf. i\lijato\1·it op. cit.
I
BEHTRAND CECfLIA l\IARIA Pentru ueamu lş:i din Zela ~i Albania, a vedea în special: Charles Ilopf, Chro-
î11Uiul c:onte de Avellino, vine la Neapole, cu porecliLi1 penLru fru· căsătorită cu Bor• niques gr6co-rom1111e. , p. 270-340; Musachio, Hisforia e Genealogia, dell,i C,..,,s1.1, llf'u-
EMIGRAREA LA NEAPOLE tatăl srrn, în 1262, se cr1si'ttore~te cu Aymard, muse\ea ei PassP.• lrand de Poncelot. sa.chhi; Lcnormant, ' rrcs et 11-Iontenegl'ins, P· 4; acelaşi, Revuo de n11111isma,tique,
fiica contelui Valeotronnois; mort în mos. Rose. seric nori, II; !lfnrc bini: I/ Regno degli Slfl vi l10ggi corrnttamente detti Scbia.1101111i
I Pesarn, 1601, p. 269 ::163. Du Cange, IllJ·ricum 1·etus et non1m, 1746; f'aganelli,
llistofre de Scandcrl , 1870, Paris; Lubovitch, Divez·ses monnaies des Balsa.· Miklo-
HAYMOND DEL BALZO, 1282 HUGO DEL BALZO SIBYLLA BRATRir.E sieh, Specta-nti,'I His ·ia Serbica; Delanrclin, Hisfofre de Georges Casfrioti, p. :182;
căsătorit cu Ioana, fiica contelui tec'isătorit
cu Cecilia de Sabran) d. l\Iijatowitch, op. c
Ioan de Avellino. Urma~ii săi tr:tesc la Neapole.
I Penlru Balşii cr
Romînia, ele la Teodor cel fiălrîn şi Ivan Balon (1430), a vedea:
IIUGUES 11[, 1306-1S4H Lioubitch, lllo1111ment specflintia /Jistol'iam Salrnr11111 meridiona,Jium, Ag-ram, 1874',
BEATRICE BLANCIIE voi. IV,· p. 48; Ca□ lerr'r, Descriptio JIIolda.riro; Eammer, Histofre de l'Empfre Otfoman,
căsi\toriL cu fiica lui Gucrin d'Apchier, cr1srLtoriti'L cu contele Ludovic
·enior de Châteauneuf. l. li, p. 344, 505; JIIa llscrit ele la clJl'onique serhe Inu10i-sca. ce se află la Academia
d'Enghien. romînă; Hl'isoa 1·ele lin 14:12, 1430, 1467, 1478, 1490, 1491 şi 1492, oe se allă la A-
I cademia. romînă, ::,i l~rcbiYele Romîniei, No. 1490, mai ales o scrisoare 11, lui Vfa,d, zis
FRANCISC V, 1360 HOBIWT Ţepeş (originalul la blioteca din Belgrad), a lui Ştefan Cl•l llf'a.re, lorig'inalul în arhivele
emigrează la Ihgusa, în w·ma căsătorit cu Maria cl'Anjon, sora ~piscopatului din Hoi an); :IIclchiscrlek, Isfol'ill Episcop,dului dill Roman, Bucurc>;<ti, p.
cerţilor sa le cu regele Ludovic. reginei Ioana. Hl3 şi urmi'1toarc; o ,;câso;u-c ;1 Jmpilra,tu/ui Jii:ederic al III-iea, trimisă, Domnilor
I Ţii.rii-Romîncstl si li'olclot·ii, na.d şi Ştefan (Diplomutorium Vierwesis arc/Jirne r11lll'i
mmTRAND SAU BAL7..A 1, lV diplomn irnpezial sacri Impcr. Rom. No. 19 din care o copie a fost dată lui Ion
=====---=--=------ - - - - - ------'T'fr:~·~·~~-f:~·~.lJJ.i. rid, Do,umul Ţ/'trii-Romfnc~tr, din 1.J?8, entru cumpiirărI de mo:;;ii
EMIGRAREA IN MUNrEN G Principe de Duiazzo si de Zeta, căsătorit c'u o prin• -= (ol'igioalul e la biblioUoa clin Belgrad), .Actul Obstes tii Aclim, n a, Jlfolclo1·i1, clin 1 13.
cipesă din Casa sîrbească ~emanyich. întărit de JII. S. Sca.zf,it-Alexandru Ca)imacbi, 'al cărui original se allrt ln [amilia Balş,
(Doă inscripţiuni morminlale în mftnăstirea Re':'ca [Bu0ovina]/.
I
BALSA II CATERINA STRASIMIR, U361--139i GHEOUGJIE J, 1362-1'392 ((BAUX (LES), 01·aş clin li'rnn(a (Bo11c1Jes-d11Rh6ne), la 7 chilomelrc ele la Sainl·
Princioe de Scutart -căsă.Lorit{t cu căsr1torit cu Militza,.flica hti Vl!kachin căsăt. cu Teodo1·a. fiica lui TwarkD Dea- H mY: 3500 loc-11i1011 ··::i · • · ·
GHEORGHE II
1862-13\12
ALBA. . , GHEORGHE !li.
zis "Strese'.', ;3~0-1410, c~saL. cu fala lui
. . ,., , e1, e con a1 l'OYeuţci, şi şi'au Hus(inuL prnlen\iile cu arma 'n
mină. Cel mai vechii'.! baron de Ba11x ele care vorbeşte isloria esle G11illa,umo-llagues,
casrtto!·it cu_ Elena; !iţ~ Ioan Castnol1, [rate~e lui Scanderberg-. eare trăea în mijlocul ,eacului al Xi-lea (N. tr.: IJouillet He'nşcalri; istoria se :;uc mai
Hus). ln 139fl, l\Iaria de Baux du0e ln neamul ele CJ1filon principatul de Orange, care
rcgelm Lazar al Serbiei. ŞTEFAN trece apoi în neamul de Na,ssa u (clin care G11illa,111ne Eil III~lea, rege al Angliei în
-------~'-------- 1401-1130 1688.- '. lr.) De la sfiri;;itul 1•cac11l11i al XIV-iea, pîni't'n 1641, Jmronia de Baux fu
OOTA IOAN BALSA 111, 1400-1425 ~IARlANA senior de Ale1,io i;;i de F:\anzo inl l'Unitrt c·u contatul Proven\ci. Pc la aceasl:t epoeă. LudoYic al XIV-lca o dărui
căsătorit cu că:;ălorită cu prinţului de l\Ionaeo, Jlonore ele Grimaldi. care scuturnse jugul spaniol şi se pm;esc subt
Maria Topia Hadicz Sancovici proter\iunea Franţii.» :,i. BOUILLET, Dictionnafre d'Histofre et de Geogmpl1ie).
i . «Ba,!tes, fa!nilic ilustră a Visigoţilor, era rival{L cu Amalii. După unii, Baltii s'au
l\lARIA, ccmlumat rn Sepl1man a, san I ,angucdoc, snbL numele corupt ele Brmx. Seniorii de Baux,
neva;;la lui Stefan 1-iu, lOAN GHEORGITE zis GOIA sau CLOYCO 1421-142:1 care s'au aşezat mai tn·ziu în regalul Neapolului, arnau mo1-ii întinse Jinl!ă Arles, si erau
1422-1487 căsătorit cu Comita Arian Li;
ch1c-c de Er\ego,ina. ncatîrna\i de con\ii Provenţei11, (N. Bouillet, idem). '
gonit din Statele . ·ale. gonit din Statele sale.
I I Pcnlru Basarabi.-Brinco,enii-Bil.Je:;,ti, Arborf'le genealogic a,J neamului Balsilo1·
CATERINA
regina Bo'-niC'i. IOAN sau IVAN l\IAEIIA 'feodor BALSA cel BĂTRÎN frtcul în 1813, fj!i de atunci \inut in curent, cc so află în arhi\·cle familii· Notice sur Ies
1436- 1520 1454- 1532 14b7-1622 E MI GRAREA IN MOL DOVA Prince Basa,ra,ba de Bra11co1·a11, de contele Amccleu ele Foras, Pari~. 1889; arborele
pribege,:;te în Romînia. căsiUoritf1 cu contele Jacques de Muro. pribegeşte în Romîoia. g"'.nealogic al familii. Maur~cordato, în opcr~ Prinţului C:heorghic Bihc9c11, Domnia /ni'
EMIGRAREA IN MUNTENIA I 81lic.c:1·a, cozw,po11d1mil -r1 dOC/1/JICllte, Pan;;, 189fl, tomul I- iu.
-------C-R-IS_T_E_A_,_1_5_6_0_ _ _ _ _ _ _ _ _ _T_E_O_D_O_R_,_1_4_8_9_ _~--G-H_E_O_R_G_H_E_"""'"'.I~lu_G_O_ _ _ _ _~lo_A_N---:1~4792::---
mare vornic, strămoş comun al Bali;;ilor dm înmormîotat la mănăstirea 1490 1490 înmormîniat la mănăs t irca
Moldova, căsătorit cu Eudoxia (Dokia), fiica Reşca (Bucovina). Heşca (RncoYina)
Autenticitatea docmmentului gc110alogic dat lui Ioan Bah a fo~L rccuno~cută de can-
cclal'iile ruse~tr 7i austriace, la 2H Septembre 1815. '
lui Petru Rareş, Domnul Moldovei.
<Jhiar pe original a fost făcutft accastfL declaraţiune, intăriLă prin iscălitura si pecelia
I
,-----------------------------------
- -------------------- 1·cprczinlan\ilor ruşi ~i auslriacI. Ol'iginalul se află în arhivele familii Dumbr:LVeni , în jo-
i\IATEIU 1698, LUPU, 1642 VASILE TEODOR r.rrnORGHR sul documentului se cile~te nota următoare:
arc o singură tati'~, logofăt al Moldovei, căsi'ttorit cu fără urma~t fi:'Lr1t urma~t logofăt al Moldovei. ((Aici în tr1bli\a tLCcasta este încredinţat de cons ulul nemţesc cu isci\lilura sa si pe-
Teodosia Magdalina, fiica lui Dragu\ă. Această ramură se stinge pe la 1830 cetic î111pi'tri'1teasc;L. '
I în persoana lui Teodor zis Frederic, «De mine s'au poslccluit copia aceasla di11 cuvînt in cuvint ::,i c,;(e în tocmai dup;t
BEJAN CONSTANTIN IOAN ANUŞCA
care lasr1 averea-i cea marc Principe- acJeyfu·ata spit;t a familiei domniilor sale bocrilor rnUşe:;;tT încredin\ală clupă anaforaua
1642. frLră urmaşi. fără lU'mar;,T. fără urma:;,!.
lui l\[ihail Sturza al Moldovei. Divanului întăritrL cu i3ci'tlitura ';'i pecetea Gospod. legală ~i adevcrit;1 dP K. K Ae-entic
';'i de cinslilul general Consulat al Impărriţiei Rusiei,,, ~
_____________.....________J_~~---------------------- '
ANDREI. 1739 PAVEL IOAN, 1733, MARIA PARASCHIVA "Semna,t: Constantin LEONDAR, Sluger i;;i lo~ofrtt de taină.
are doă fete, Safta r;;i Caterina. fără lU'maş'i. clisător1t cu fjica vist. Ursache. căsăt. cu tmRacoviţă. căsă. cu un Prăjescu.
CONSTANTIN GHEOHGUE i\IA.lllA Anîla VASILE LUPU,

sătorit cu Elena, fata lui Duca• are dort fete: Casandra ::,i Safta, căsăt. cu principe e Constantin li mare Ban al ;\Ioklovei, căsătorit cu o 1799
>dă. are o fată Caterina, ,;;i un ~i un nu, J)inu, fără urma~T. Ilrîncovea'.lu flul celui decapitat. Panaioti, arc o fală şi patru fii, din- mani logofi'tt al Moldovei, căsă
,, Constantin, fără urm:i-;,l. . I tre carT .Mihaiu la;;/'1 nn fiu, Gheorghe. [i; :·i t cu Saft.a, fata lui Gheorghe
Prmc. Constant. III Brâncoveanu iără urma\ir. l';mtaouzen.
sc::i.pat de !lk'l.celul turcesc, că. ă·
loril cu ~faria Coslogcanu.
Emanoll Nicolae
GHEORGHE, 1757
mare logofltt, cr1sătorit cu Maria, fata
lui Vodă Const. Ma,•t·ocordat. Stri'i·
TEODOR, 1767
marc vornic, Ci'isi'Ltorit cu Ma1·ia
fiica lui Pirvul Cantacuzcn.
CONSTANTIN
marc logofi'tt, r:1siitorit cu Ana
fliec1. lui Cons t. Catargiu.
lOAN
c;tsMorit cu Elena, Jii<~a lui
Grlgore Ralş, rrtrr1 urma~i,
-
căsătorit cu căsritorit cu nepotul său Dimitrie (Dwnbrll.veanu) j ________________
Zoe .:ltur,m 1" o Văcărescu se află încă în viaţă.
2° o Fălcoianu
3" o Mm·uzi
I~ - - - - - ---. ,-GHEORGHE,1°1798
căsătorit :
cu
ALEXANUHU
căsătorit cu llica Prin\ulni oan Slurtl,m. Fiul
8TEFAN ELENA Safta Caterina ]S!COLAE PULCHERlA LUPU Roxandra SLurdza; său Alexandrn are din crt~ătoria cu Roxandrn
Grigore I cu Di- că~ăt. cu marele vornic căsătorită cu cltsătorit cu fiica căsritorită căsătorit cu Eufro-
casf1torilă 2' cu fiica lui Con• Sturdza, patrn copii, Alcxanclrn, Hiena, Gheor•
căsăt. cu Safta mitrie 8turza Grigore I Drâncoveanu Alexandru l\Ia• lui ;\lanolachi cu Gri"ore sina Ghica are o stantin Filipescu. g-he şi :\fatein, încă în via\it.
Balş. Adopm pe din Miclăuşenl Prin\ al Sf. Impărăţii vrocorclat. Ko,;tachi. Ghi;; Jiicrt şi un fiu fără I
i \ urmaşT. A_L_E_X_A_N_D_l:1_U_ _ _N._ll_ta,_l_i1_1_ _ _S_m_ll_r,-Q.1-1'"'cl_a,____P_A_N_A_IO_T_I-
__
Zoe Maurocor-
dato şi pe fii ul ei
( lrigore Bibcscu .
------------------------- Zoe
es te adoptată de Priucipele Grigore I Brâncoveanu, soţul
TEODOR CATERINA
caimacam, se căsătorită
căsătorit cu Sma- soţia !ni Pe- soţia lui Con- că,;rtt, cu Hoxa11•
randa Sturdza, are iru Kcşko s tantin Catargiu, rlra f'antacuzc'il
I Saftei Balş, sora mumoi sale. Se că. ritoreşte cu Gheorghe- căsăt.: 1 cu cu un doll. fiice. mare vornic mare vornic.
Dimitrie Bibescu, Domnul i\.Iunteniei. Moare ln 1892.
I
c Hădncanu Bogda11
Ros etti ; 2 cu
o Dimaki.
j
Pavel K e.~ko
cr1săt. cu Pulchc-
I
~ -
( 1HEORGIIE ~IJIIAIL PAVEL NATALIA CONSTAl'' TI, :\[AJ:IA CATERINA
Grigore li Brâncoveanu
este adoptat de Grigore I Brinco-
, ,eanu, se căs:1l. cu Raliu, fiica lui
Nicolae
căsătorit cu Elena
Gheorghe
că ·ă.orit cu Valen•
Alexandru
căsrttorit cu
Elisa
căsMorilă
Caterina
t 1874.
Zoe
t 1858, -~---- I ria, fiica Princip.
Ioan Sturclza. - - -llfal'ia
--
I
nă sc. de Elt-hingen lin:,, contesri de Elena, năi;culă cu Filipescu. e:1 sătol'itrt cu g ene• dtsăL. cu Ghe01·- EIJG&NIU TEODOR VICTOR Sofia Olga Alf'X.'1nrlm Gheorţ!hr• Lascar Ele;;;,
;\h1~11n1 ·•Pa~a. t Or.tombrP 18d6. t 8 Iunie 1890 C:w1man-Chima~·. Epure nnn. t 4 Ang 11sl 186H. ralLtl Florescu. ghe Cantacuzen. căs. cu eăs. cu Obrenoricl
t 1893. o Flo- o :Nicu-
resc11 lesr, u,
are o ,----------
Na.ta Jill
--------~--
Jfarin Cnfe1·in:1
~ JIIILAN I -it,
liic-ă . R ege!<' S r•rhir•i.
I
ALRXANDRU
Jipgele Snbioi
CORRIGENDUM
Pag. 399, nota I, în loc de lipoeanu a se citi liteanu ( Vîrnav).
INDEX
A ALEXANDRU (Cuconul), II, 699.

ALKENS (M.), I, 170, 171.
ALI-PAŞA, I, 83, 350, 367, 442; II, ANDRE }TALIENSKY, I, 4-09, 415.
382, 515. ANDRONIC (Manole), J, Tabloul ge-
ADAFFI II (Prinţul Mihail\ I, VII. nealogic B. B. B.
ABDALLAH BIRRI, I, 4-03, 408. ANDRONIC (Băla~a, n[1sculă BASA-
ABDAL-HAMID (Efendi), T, 410. 415. RABA BRiNCOVAN), I, Tabloul ge-
,\BD-OL-MEDJID (Sultan), I, 157, 159, nealogic B, B. B.
18J, 245, 262, 253, 258, 294, 360; ANJOU (Charles d' ), 702, 704.
II, 277, 346, 355, 366, 381, 382, ANTOINE DE HOHENZOLLERN (Prin\ul)
394, 397, 416, 420, 423, 429, 448, II, 622.
449, 460, 469, 464, 559, 632, 63::l, ANTONIE (DIN POPEŞTl), I, 11, Tabloul
639-642, 646-649, 673. genealogic B. B, ll.
ACCIUK-ASSAN-PAŞA. I, 889. : AL"OSTOL BRAŞOVEANU, li, 276.
ACHMET-PAŞA, J, 4-09. ARAGON (Frederic d'), li, 696.
ADAM (Doamna Julieta), li, 4.'l7. 665. ARGEŞIANU 1Grigorie), I, 71.
ALBERT AL PRUSII (Prinţul), I, 200- ARIQN l C. I.), JI, 643.
203, 260; IJ, 661, 654, 560, 563, ARISTARHI (Grigorie), II, 4c96.
581, 582. AniSTARCHI (Milţiade d') I, 118, 132,
ALCOBIA (d'), H, 691. 1.'!8, 140, H49, 361: II, 583.
ALEXANDRA (Mare ducesă), I, 237. ARISTIA (C. C.) II, 362, b96, 599, 601,
ALEXANDRESCU (Grigore), IJ, 575, 008.
577. ATRIDE, I, 365.
ALEXANDRESCU (Nicolae), u, 573,674. AUPICK (µ-eneral), I, 3o0; IJ, 402.
ALEXANDRI (Vasile), II, 399, 432, 018,
027, 697. B
ALEXANDRU I (Regele 8irbii) li, 6b9.
ALEXANDRU I (Ţar), I, 10. B. A. (V.Billecoq) I, 4b, 273,364, li, 94.
ALEXANDRU II (Ţar), I. 16; 11, 467, BAHIR EFFENDI, I, 396, 402.
488, 636-638. , BALĂCEANU (Conslantin), II, 644, 662,
ALEXANDRU CEL BUN: H, 699, 700, 620, 621.
701, 709. B.lLĂCEANU (Stefan ), I, 42, 48, 76;
AL~XANDRU IOAN I CUZA, I, 83, 84, II, 558.
II, 248, 367, 404-1 437, .U2, b17, 518, BĂLĂCEANU (Hetman;, I, 11.
o23-52t1, 662. BĂLĂCEANU (Ioan), Ir, 70, !HO.
ALEXANDRU-ILIAŞ, II, 699. BALAN, I, 11, Tab. genealogic B. n. R-
718 INDEX
BALAN (SMARANDA născută BASA· BARROT (Adolphe), I, 271.

RABO. BRÎNCOVAN), I, li, Tabloul BASIL Y (l\I. DE}, 1, 373.
genealogic B. B. B. BASARABA (Vodă DAN) II, 090, 692,
BĂLAŞA (Domniţa), li, 620. 69n, 697.
BĂLCESCU (B.), II, 376. BASARABA (Vodă Neagoe), 11, 690,
BĂLCESCU tConstantin,i, II, 346, 362, 696, 697,
362, 366, 41{4, 643, BASARABA (Milica, născută Branco-
BĂLCESCU (Nicolae), I, 52; II, 24, 126, vicl ), II 696.
352, 366. !'\66, 372, 377-380, 383, BASARABA (Teodor), II, 696.
394--397, !'\99, 410, 412, 418, 460, BASARABA (RADU ŞERBAN), I, 466,
4ol, 45~, 638, 645, 691. 466. Tabloul genealogic II, 687,
BALCHE, BALS, BAUX (Conţi şi prinţi 668, 697, Tab. gen.
de) BALSA, BALZO, BALXO, BAL· BAS,\RABA (Constantin ŞERBAN), I,
SHA, IlALCHA, BALZ, BALTI, 465, 456. Tabloul genealogic. li,
HAZA, II, 699, 701- 712, 715. 689, 691, Tab. gen.
BĂLEANU (:\Ianole), I, 11, 42, 48, 71, BASARABA (Matei BRINCOVAN\, I, 61,
76, 179, 264, 284, 287, B75; II, 96 65, 66, 69, 104, 260, 446, 460, 454,
98, 118, 121, 137, 164, 167, 169, 455, 456. Tabloul genealogic, IT,
171, 177, 209, 242,270, 274-277, 604, 605, 690, 69 J, 698, 699, Tab
297, 380, 619, f>67, 681, 588, 589, genealogic.
691, ii93, 694. BASTIDE, II, 673,
BĂLEANU, I, Tab. genealogic B. B. B. BATTENBERG (Prin\ul Al. de), If, 528,
BĂLEANU (Stefan) prin eroare (p. 76. BA YEZID I (Sultan), I, 60.
T. I, pentru BĂLĂCEANU Htefan). BECLARD (M.), li, 425.
BĂLEANU (Maria, nr1·culă BASARABA BEGLIKTZI sau Tzelebaşi (Skarlat),
BRîNGOVAN), I, li, Tab. gen. B. B. B. li, 699.
BALEANU (Constantin), I, 42, 71. BELDIMAN (vornik), I, 187, 205.
BĂLEANU (Grigorie), l. 71; II, 101. BELDIMAN (Vasile), 1, Ir, Tabloul ge-
BĂLEANU (Nicolae), II, 70. nealogic.
BALŞ (Teodor) 11, 241, l:liR, 260, 47b, BELDIMAN (Maria născută MAVROCOR-
7m, 71:1. DATO), I, li, Tabloul genealogic.
BACş (Mihai). li, 706. BELDII\IAN (Dimilric), 707.
BALŞ (Constantin), 707. BELU !Dimitrie), II, 1\49.
BALŞ l}oan), II, 708, 711, 713. BENGESCU (Grigore), I. 61, 62, 63,
BALSA (Ivan), II, 703, 704, 700. 66; II, 70, 74, 34'9.
BALŞ (Criste), II, 709. BERG (colonel), I. 3.
BALŞ (Ionaşcu), li, 710. BESBORODKO (Alex. de) I, 403.
BALSA (Ioani), li, 704. BIBESCU (Ioan, 1720) I, II. Tabloul ge-
BALSHA (Marie\, II. 662. V. Tabloul nealogic.
genealogic. BIBESCU (Barbu, 1720). 1, li. Tabloul
BALZANO (M.), I, 221\; II, 168, 628. nealogic B. B. B.
DALZO (Giacomo), IT, 703. BIBESCU (Stefan), I, li. Tabloul gene-
BANCO, II, 519, alogic n. B. n.
DANOV, (colonel), II, 2iil, 406, 644, BIBESCU Dimitrie (mnre vornic), 1,
576, o8EI, 691, 594. 33, 71. Tabloul genealogic. II,
BARRl~RE, II, 643. 543.
INDEX 711T'
!
BmESCU (Caterina, născută Văcă· BIBESCU (Prinţul Alexandru), I, şi II.
rescu), Tab. gen. B. B. B. I TablourI genealogicl.
BIBESCU (Dincă), I, II. Tabloul ge-1 BIBESCU (Prinţesa Elena, niiscută
nealogic. EPUREANU) I ~i II. Tablouri ge-
BIBESCU (Nicolae, colonel), I. Ta- nealogicl.
bloul genealogicii. . 544, 695. BILLECOQ (Adolf), I, 30, 32, 34-39,
BIBESCU (Stefan). r. Tabloul genea- 60, 51, 53, 108, 109, 111, rn7, 140,
logic. II. 558. 17tl, 192. 223, 224, 239, 241-277,
BIBESCU (Elena, născută ARGINTO- 279, 280, 281-287; II. 60, 64, 69,
IANU, I. Tabloul genealogic. 94, 97, 106, 119, 120, 131, 132, 255,
BmESCU (Vodă Gheorghe Dimitrie), 388, 4R0, 4H9, 565, 574, 678, 680.
1842-1848). Tabloul genP,alogic, BISMARCK (Prinţul DE), II, 53;\, 634,
699, 700. 537, 656, 678.
BIBESCU (Doamna ZOE BASARABA- BLARE~1BERG (Nicolae), II, 29, ;\O,
BnîNCOVAN, născută ~IAVROCOR- 137. 311, ;126, ;\89, 407, 4m. 4,12,
DAT, soţia întîia), I, Tablouri ge- 447, 516, 526, 6:J8, 675, 700.
nealogice; Jf, 93, 95, 96. 343,364, BLAREMBERG (Vladimil'), II. 137, 141,
699-701. 578, 579.
BIBESCU (Doamna :Maria, născutri BOBESCU (Cons.), II, 553.
VĂCĂRESCU, so(ia a doal, I, 20;1, BOERESCU (Vasile), II, 524, 625, 629,
286. Tablolll'i genealogici; li 572, 61-0, 641,
582, 626, 627-631. BOGDAN (Dimitrie), I, 707.
DIBESCU (Ioan), I, 3;\, Tablouri ge- BOILEAU, I, 2'10.
nealogic; II, 275,551,563,574, 590. BOLEAC (C.), I, 33, 74, 75, 89, 93, 99,
BUBESCU (Anna, născutr1 FLORESCU) 101, 11:i, 116. 118, 220, 122, 125,
I. Tablnmi Genealogici. 127, 129, 132, t:-16, 140, 444; II,
BmEsco 1Barbul. V. STIHBEI 1Ba!'bu). 158, 226, Hâ2, 357, 3b6, 456, 457.
BIBESCU (Elisabeta) V. FILIPESCU. 577, 631. 649, 65,, 691.
BIBESCU ,Damian), I. Tablouri genea- BOLINTINEANU, II, 352, 361, 363, 364,
logicI. 388, 400.
B113ESCU (Prinţul Grigorie), V. BRîN- BORĂNESCU (Constant), II, 6Mi.
COVAN. BORANESCU (Locotenent,. II, 406,
llIBESCU (Prinţul Nicolae), I, R4, 35. BOROTSIN (Baron), II, 579.
Tablouri /.tenealogic1; II, 496, 066, BOURQUENEY (Baron DE), I, HO, ii1,
578, 577. 32, 24H 244-, 266, 26:l. 270, 274, 275,
BIBESCU (Prin\esa Elena_. n{1scntă 281,283,287, 290.
n'EUCHINGEN) l ~i II. Tablouri gci- llOUTENIEFF (M.), I, 18, 25,178.
nealogicl. BRĂILOI (C.), II, 33, 7ll, 69, 3:!7.
BmESCU (Prinţul Gheor.~·he), I, 4, 15. BRANCOVAN (Danciu), J. Tablourl ge-
Tablnnri genealogic]. II, 66, 352, nealogici. II, 691; 698.
383, 415, 437, 439, 443, 456, 467," BRANCOVAN (Matei BASARAB), I. Ta-
506. 515, 527, 5R7, 638„ 569, 577, bloul genealogic. 687, 6!l!i, 698.
637, 678, 679, 699, 701. BRANCOVAN \David BASARAB}", I.
BIBESCIJ iPrinţesa Valentine, născut:1 Tahioni genealogic. II, 691.
de RIQUET, conte,;[1 de CARAMAN- BRANCOVAN (Preda BASARAB), I. 455,
CHIMA Y), I şi II, Tablourr genea- 456, Tabloul genealogic. II, 687
lllgid. II, 701. 689, 691.
720 INDEX
----------------- ----- - - - --
BRANCOVAN (Barbu), I, 456, II, 687. i BRANCOVAN (Doamna Zoe BA:-iAHAB),

BRANCOVAN (Papa BASARAB), I, 455,: V. Doamna Zoe BIBESCU
456. Tabloul genealogic. II, 687, 'BRANCOVICi (Vuck), l, 455. 087. 1;95,
689. 697.
BRANCOVAN (Stanca BASARAB, năs- BHANCOVJCi (Stefan) li, 691;.
cutri CANTACUZINO, J, 451, 456. BRANCOVICi (A11gelina, nă,c!'tJ. ,_·01,1-
Tabloul genealogic, II, 688, 691. , ~ENA ), li 696.
BRANCOVAN (Domnul Constantin BA-! BRACOVICi (Maria, n(1scul~ ''l'EUL·
SARAB), I, VII, 33. 260, 455, 456. : .JANOVICi) li, 692.
Tabloul genealogic. li, 5i3, 620, i BRANCOVICl (Ion) li 694. f;97
621, 688, 690, 698. BRANCOYICl (Radici) li, 694.
BRANCOVAN (Prinţesa '.Ilaria BASA- BRANCOVICl (Augustin) 11 6~H.
RAil, fata lui Antonie DIN POPEŞTI). , IlRANCOVICl (Roman) 11 692; 694.
I. Tahloul genealogic. , BRANCOVICl {Gheorghe) li. 690, 69:l,
BRANCOVA~ (Prinţul Constantin BA-, 694, 695, 697.
SARABj, [. Tablonl genealogic. II,! BHANCOVICI (Grigmie), li, m:o, 6UB.
689. : BRANCOVIC:l (PaYel, Cne;17\ ll, fi91.
BRANCOVAN (Prinţesa Anita BASA-; 694, li97.
RAB, născulll BALŞ), I. Tabloul: BRANCOVICI (1\Iaxim) 11,690. fj(J I, ij95,
genealo,i,!'ic. · 697, 698.
BRANCOVAN (Prin\ul Ştefan llASA- i BRANCOVIC:l (Lazar) 1, 455, 687, 690,
HAB), I. Tabloul genealogic. , fi92, 693, 694, 695, 697.
i
BRANCOVAN /Priuţesa BALASA-BASA- BRANCOVICI (Sava) 456, 697, 698.
RAB, I. Tabloul genealogic. : BRANKO (Domn) li, 692, 694.
BRANCOVAN (Prinţul IU.DUCAN-BASA- BRĂTIANU (Dimitre, 11, 3o2, H61, ;J62,
RAB), I. Tabloul genealogic. 366, 386, 399, 634, 635.
BRANCOVAN (Domnul Matei DASA BRĂTIANU (loan-C.), I, 15, 47, 52;
RAU), I. Tabloul genealog·ic. 66, 215, 3o2, 361, '362, :'\66, 267,
BRANCOVAN (Constantin BASARAD), :179 .: :38(i, R94, 399, 400, 410, 415.
I. Tabloul genealogic. 11, 6i:>8. 422, 426, 433, 4:37, 488. 441, 443.
BRANCOVAN (Nicola,~ BA::iAllAB) I. Ta- · 447, 4oB, 464, 470, 470, 476, 6lfi.
bloul genealogic li, 405. 526, 028, 635, 537, 638, [17J, 681,
l:IRANCOVAN (l~manuel BASARAB), I. 634, 635, 636, 6H7, 681.!, 640, 641_.
. Tabloul genealogic. 64::l, 645.
HRANCOVAN (Grigorie BASARAB', 1. BREZOIANU I, 66.
Tabloul genealogic, 71. BRIANI (Nicola) 11, 693.
DRANCOVAN (Safta BASARAB, născută BROGLIE (Duce DE), 1, 27!.
UALŞ, zisrt BĂNEASA), I, 33. Ta• BRON (D.-1\1.), li, 680., 682.
bloul genealogic li, 94. BUCŞĂNESCU (Sandu), li. ,;20, fi2-i.
BHANCOVAN (Prinţul Grig·orie 8ASA- BUJOREANU li, 74.
RAD, nriscut BB!ESCU), 1, 303, 301_. BULOV (Baron DE), I, 2J2. li, 6oi>.
al4, 362, H63, H65. Tablouri genca- BURCHI (Locoteuent), 11 4{16.
logice. li, 477, 496, 666, 573, 677, UUTCULESCU (C.-D.), li, 349.
071:1, 690, 591, 092, 595.
BRANCOVAN (Rachel BASARAB, năs•
cută MUSSURUS), 1, li. Tablou gen.
721
C CANTACUZ1NQ (Elena, născută. BA-

J
: ,-AHAB). I, 456. Tabloul genealogic.

U... (l\L), II, 426, 523. i CANTACUZINO (Slauca) I, 466, v.
CALENDEROGLU (La„ar), li, 271i. ! BRANCOVAN STANCA.
CALIARCHI li, 482. CANTEMIR (Voctr1 Dimitrie), 1, vn
CALIFAR (M., pitar), 11, 274, 276. 11, 700.
CALIMAH SCAH.LAT Alexandrn (Vocl11) CĂPOTICI, II, 710.
11, 705, 707. CANZ (UE) li, 709.
CALi~IAII (Alex:mdrn) 11 707. CARACASH (Grigoriu), li, G48.
CĂLINESCU (Sub-locoleuenL), li, 4116, CARAGEA (Vocl;1) I, 36, 76, 135; 11,
1
575. 81, 82, 544.

CAMĂRĂŞESCU (Con.~tantin), 11, 046. CARAGEA (Gheorghe), I. Tabloul ge-
CAMBYSE (DE), I, 58, 260, 26H, 266, nealogic. 11, 626.
364; li, 161. CARAGEA (Sultana, născută MAVRO·
CîMPINEANU (C.), I, 71. CORDAT), I. Tabloul genealogic.
CiMPINEANU (Ioan), 11, 'iO, H69, 379, CARAGEA (Căpitan), li, 406, 526.
422, 453, 634,, 6H8, 655. CARAMAN CHIMA Y, li, 701.
CANGE DU), 11, 702, 703. CAROL I: 11, 488, 440, 44:3, 476, 516. I,
CANTA (Costachi) II, 709. 528, 08!1:. 588, 539.
CANTACUZINO (loau, ;,pătar). I, Vil CAROL ANTON (Prinţu), 11, 476.
11, 577. CARCALECHI, 11, 558, 669, 588.
CANTACUZINO lLascar), 11, 241, 243, CÂRLOVA, li, 628.
250. CARRA, I, 8.
CANTACUZINO (Pîrvu), li, 331, 622, CîRSTE (Vornic), II, 70!!, 711.
624, 626. CAŞPAROVICI (Teodor) II, 712.
CATACUZINO (Grigorie), li, 70. CATARG! (L), li, 74, 76, 439, 488,
CANTACUZINO lVodrt 8tci'a11) I, Vil.• 518, 52\J.
Tabloul genealog·ic. CATARGI (Barbu), li, 524, 525, 552.
CANTACUZiNO (Constantin , caima- CATARG! (Stefan), li, f>18.
cam), 1, 42, 77, 78, 220,226, 235; CATARG! (Mare vistier), 1, 11.
11, 70, 1HO, 383, R!;l8, 406, 561, 571, CATHER1NE li (Ţarină), 1, V.
577, 591:i, 64U. CATINA (Ioan), 11, 637.
CANTACUZINO (Vodă Serban), 1, 62, CAVOUR, 11, 588, 638.
64. Tabloul genealogic, li, 674. CERLENTI, li, 274.
CANTACUZINO (Tuma), II, 622. CEZ1ANU (D.) li, 70.
CANTACUZINO (Mihail) li, 622. CHAINOI (G.), I, 4b, 47, 51, 142; li,
CANTACUZINO (Gheorghe) I, 83. Ta- 94, 97, 141, 160, 182, 888.
bloul genealogic. 11, 'l06, 707. CHAKIB-EFFENDI, 1, ao.
CANTACUZINO (Zoe, născul[t BIBESCU), CHALLEMEL-LACOUR, 11, 5H7, 649.
l. Tabloul genealogic. CHATAM (Lord), 1, 35.
CANTACUZINO, (Ilie, vistiar), !, 67. CHESARIE (:Ev~que), I, 78.
CANTACUZINO (Maria), 1, 67, 68. CHOISEUL, 1, y,
CANTACUZINO (C., marc vistiar în CHRISOSCOLEU-BUZOIANU V. HRISOS·
Moldova), 1, 11. COLEU.
CANTACUZINO (Constantin din veacul CHRISOSCOLEU (Dimitrie). V. HRISOS·
al XVII-a), I, 456. Tabloul genea- COLEU.
logic. 11, 688. CHRISOSC:OLEll (1{>11). V. J-lRISOSCOLEU,
11 4u
722 INDEX
- - - - - - - - - - - - - - - ~ - - - - - - - - --- ----
UHRISTOFI, li, 362. CUZA-VODĂ: V. ALEXANDnU IOAN I.

CICERON, li, 666. COYCO !prinţul Gheorghe, lf, 704.
CILLI (Ulrich de) II, 693. CRĂCIUN-HERARU, 11, 276.
CILLI (Gheorghe de) li, 69R. CREMAKI, II, 70:).
CILLI (Herman de) li, 693 UREŢULESCU (C.) li, 70, 74, 34!), ;164,
CINCINNATUS, li, 441. 4.22, .1,53_
CIOCAN (Suh-hH'olenent), li, 40Ci. CHEŢULESCU (Ch.), II, 422, 463.
CIOCANELLI (P.) li, 367. CrmŢULESCU 1Nicolac), JI, 352, 447,
CIORANU (M.), 11, 643. 66!), 677, 634, 643.
CIR1L (Patriarh), I, 122. CREŢULESCU (Conslanlin, din 1827)
COCORESCU (A.), II, 70, 130, 3~8. I, 71.
COCORESCU (Constant.) II, R98, 620. CREŢULESCU (Cons. din 1843), I, 198.
COCORF.SCU (foan), I, 71. CREŢU.LESCU (Constantin, din secolul
CODRESCU (M.), I, 16. al XVlll-lea), I, 3R. Tabloul genea-
COLBERT, II, 647. logic.
COLQHOUN, I, 265, 269, 278; II, H79, CREŢULESCU (Gheorghe, din secolul
403,464. al XVlll-lea), I, 3B. Tabloul genea-
COLSON (F.), lI, 30. logic.
COMNEN (Gheorghie Arianiti Topija CREŢULESCU (Safta, născută BASA-
Golem), II, 696. RAB-BRANCOVAN), J. Tabloul ge-
CQMNEN (Maria, născută Musaki), nealogic.
II, 696. CREŢULESCU (Matei). II, 626.
CONAKI-VOGORIDIS. V. VOGOnIDIS. CROIA (Ioan DE, duce de San-Pietroi
CONSTANTIN BACAN, JI, 6:lO. II, 696.
CONSTANTIN SIN STOITE, II, 657. CnOIA (Constantin DE) II, 696.
CONTZESCU (Pană), II, 620, 621. CROIA (Gheorghie DE) 696.
COR, II, 461. CROIA (Fernand DE, duce de San
COREEANU (C.), II, 622. Pietro) II, 696.
CORVIN (Carol), I, 34. CROIA (Adriena DE, nuscută ACQLTA-
CORNESCU (Constantin), I, 42; II, 688, VIYA) If, 696.
CORNESCU (locotenent), II, 406. CROIA (Alfons DE), II, 696.
CORNESCU (Mihail), I, 76, 78; II, R49, CROIA (Ahille DE) II, 696,
673. CROIA (Frederic DE), lf, 696.
CORONINI (Conte\, I, 362, 36H. CROIA ( Paul DE), II, 696.
CORVIN (Mathias) II, 69H. CROIA (Ioan DE\ I I, 696.
CORVIN (Ladislas) li, 693. CROIA (Bernai·d DE) II, 696·
COSTACHI (Vasile), 70?. CUMBĂCARU (Stefan), II, 276.
COSTA-FORU (căpitan), II, 406.
COSTESCU (C.), II, 70, 89. D
COSTESCU (I.), n, 398, 6 ta.
COSTINESCU (Emil), II, 44H, 673. D... (profesori. I, 3R5; II, 20:l, 204, 68!l,
COŢOFEANU 11, 063, DîMBOVIGEANU (sub-locotenent), II.
COURTENAY (princesă DE), regină a 406.
Serbiei, II, 703, 704 DAMOVIN (Vasile), II, 276.
COURVAL (Elena, contesă DE, năs DANTE, II, 649.
cută BIBESCU). I. Tabloul genea- DANUL (Aianase), 11, 248.
logic. DARVARIS (M, ), II, 64-3.
INDEX 723
-- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
DASCIIKOFF, I, 47, 80, 88, 113, 121, H77, 379, B80, ,ff2, 383, 386, 390,
127, 128, 168, 178, 180, 188, 189, 394, 403, 411, 415, 416, 417, 418,
HJ3, 204, 205, 206, 214, 221, 231, 419, 420, 422, 424, 426, 427, 428,
235, 237, 245, 246, 247, 2b3, 254, 429, 482, 485, 440, 441, 442, 4,48,
258, 262, 263, 27 I, 272, 368, 449; 449, 41>0, 451, .f52, 45H, 454, 466,
II, 119, 184, 257, 258, 644, 547, 651, 458, 464, 491, 492, 668, 573, 688,
565_, 658, 65\), 570. 596, 601, 606, 611, 631, 634, 636,
DECIANSKm (Rege) II, 692, 638, 643, 646, 646, 647.
DEDULESCU (Gheorghe), li, 643. EMIN-EFENDI, I, 327.
DEIJULESCU (N.), II, 626, ENACHE, If, 626.
DELEANU (L, paharnic), II, 349. ENGHEL, II, 406.
DENSUŞIANU, II, 697. ENRIC (Prinţ al Prusiei) I, V.
DERVIŞ-PAŞA, II, 463. ERVEL MOHAMET, J, 40:1, 40FI.
DESPINA V. Strasimir. Bs- SEIDE-MAHOMET-GALIB, I, 410,
DESI'HEZ l{-J.), I, 273. 41ii.
DIMITRIE GHEORGHE COJOCAR, II 276
DIAMANDI ANGHELOVICI, II, 276. F
DIESBITH-ZULBAKANSKI, I, 3, 4, 26,
26, 433, 439. FĂLCOIANU (D.), li, 243, H49.
DIETER EMIN N!SCHUND,JI, 396. FERDINAND (Prinţ), li, 634.
DIMITRESCU !Al.), II, 492. FERRANTE I-ii:i (Rege), II. 70 ţ,
DIMITRI (Arnăutu), T, 198. FILIMON, II, 432.
DINAKI (Manolaki), II 707. FILIPESCU (Grigore), J, 71, 76.
DINCĂ, IT, 383. FILIPESCU (C.-G.), II, 11, 70, 226,
DINU, II, 582. 321, 498.
DOBRE, II, 396, fi34. FILIPESCU (C.-N.), li, 11, 422,
DOCAN (N.), II, 527. FILIPESCU, II, 125.
DRĂGĂNESCU (0,), II, 70, 549. FILIPESCU (Gheorghe), I, 11, 41, 1>1,
DRAGOŞ (Vodă), II, 709. 179; II, 496, 601, 551, 6o7, 579,
DROUYN DE LHUIS, li, 476. 580, 581, 688, 628, 648.
DucA (Constantin), I. Tabloul ge- FILIPESCU (Ioan), I, 47, 48, 49; II, 89,
nealogic. 141, 274, 3:i2, 380, 519, 561, 573,
DUCA (l\Iaria, 1,ăsc. BASARAB·l3RAN- 588, 334, 643.
COVAN), I Tabloul genealogic. FILIPESCU (C.-T,), II, 130.
DUHAMEL (general), I, 190, 322, 327; FILIPESCU (C.), II, 70, 364, 379, 646,
li, 119, 353, 366, B56, 369, 360, 573, 688, 591.
H61, 364, H66, H81, 408, 405, 406, FILIPESCU (M.), li, 74, 562, 583.
423, 549. FILIPESCU (AL), J, 41, 48, 71, 76, 78,
DIJKAGJIN (Stefan), li, 649. 179; II, 74, 96, 98,561, 686.
DUPONT, I, 416, 425. FILIPESCU (I. Al.), I. Tablourl ge-
ueal. 11, 548, 564-, !i69, 691,643.
E FILIPESCU (Elisa, născută Prinţesă
BIBESCU ]) TablourI genealogice. li,
ELIADE-RĂDULESCU, I, 322; II, 60, 96, 564, 665.
G4, 69, 113, 119, 1B1, l!l2, 141, FILIPESCU (A. N.), II, 661.
IH2, 183, 20H, 204, H52, 35fi, 366, F1L1PESCU (Dim,), I, 52; li, 546.
:11>7, '169, r!G0, 369, :172, 373, 374, F1LIPF.SCU (colonel), II, fl8 I.
724 INDEX
FILIPESCU (N.), I, 76, 78. GHENADIE (Poenaru, arhim.), II, 634.

FILIŞANU (Ioan), II, 137. GHENADIE (al Rîmnicului, episcop),
FISCHLER, I, 297. II, 691.
FLAHAAT (conte DE), J, 278. GHERASIM (Ivancea), II, 276.
FLOREA (Popa), U, 626. GHF.RASIM (episcop), II 707.
FLORESCU (Constantin), r, 42. GERMANI (Menelas), II, 5::15, 5:36.
FLORESCU (I. Emmanuel, general), GHERMANI (1.), li, 274.
J, 218, ,mo. Tablouri genealogice. GHICA Il (Vodă Grigore l); I, 67;
II, 138, 357, Z:!58, 359, 367,404, 405, II, ::126, 330, 616, 617, ti18, 619,620,
406, 432, 433, 463, 468, 477, 479, 621, 622, 624.
481, 484, 514, 625, 529, 644, 567, GHICA III (Vodă Grigore 11), II,
569, 576, 580, 595, 596, 658. 325, 327, 328, 381.
FLORESCU (Ecaterina, născută Prin- GHICA IV (Vodă Matei), li, 618, 622.
ţesă CIBE!:iCU), I. Tablouri genea- GHICA V (Vodă Scarlat), II, 618,
logice. II, 96, 567, 568. 62'3, 624.
FLORESCU (Manolache), I, 42, 218, GHICA V (Vodrt Grigore III), 11, 325.
330, 376; II, 168, 160, 294, ;u 1, GllICA VI (Vodă Alexandrn I), I,
Z:!49, 404, 447, 5b1, 568, 568, 672, 73; li, 326, 3~8, ::1::10, 616, 626.
574, 677, 579, 588. GHICA VII (Vodă Grigore IV) I, VI;
FLORESCU (Vintilă), li, 405. 11, 626.
FLORESCU (Ioan), II, 405, 463. GHICA VIII, (Vodă Grigore V), I,
FLORESCU (A. E.), II, 4-05, 470, 516, 28, 33, 69, 70, rn5; II, 398, 406,
524, 526, 672. 407, 677.
FLORESCU (Bonifaciu), I, 457; II, 433, GHICA IX (Prinţu Alexauclru II), I,
506, 600, 601, 689, 698. 2R, 29, HO, 31, 32, 38, 39, 42, 44-,
FOIT, li, 312, 316. 46, 47, 49, 60, 83, 132, 130, V-17,
FOTAKE (Dr.), II, 623. 192, 196, 232, 233, 247, 248, 249,
FOTINO, 11, 646, 675, 689, 691, 692, 264, 262, 318, 370, 372, 443 ; II,
697. 10, 29, 30, 70, 89, 92, 119, 125, 158,
FONTON (Iosef), I, 409, 41b. 252, 3RH, :.141'>, B66, 369, '3\J5, 398,
FRANCISC-lOSEf<' (împărat), 1, 363. 405, 46;1, 475, 483, 491, 492, 49;1,
FRANCISC V, II, 764. ,1.94, 496, 497, 499, 600, 501, 602,
FRANGIPANI (Sigismund) V. Sigis- 607, 510, 515, 518, 621, 522, 626,
mund. 527, 644, 645, 547, 649, 657, 571,
FRANGIPANI (Frederic DE) II, 695. 573, 677, 578, 585, 635, 643, 647,
FRANGIPANI (Stefan DE) II, 695. 648, 649, 652, 682.
FREDERIC II, I, IV. GHICA (Dimitrie, spatar), U, 62G.
FREDERIC lll, II, 705, 71H, 714. GJ1ICA (lon)J, 45,~4_6,j,7; II, 24, 126,
FHEDERIC-WJLHELM lV, (Rege a) 262, '357, 362, B66, 366, B72, 378,
Prusiei), I, 200, 201, 206, 210, 249; ::!80, 394, 397, 398, 899, 401, 402,
II, 664. 410, 4.12, 448, 460, 463, 458, 464,
FUAD, I, 351, 360, 361, 37:l; li, 382, 528, 577, 631, 632.
383, 461, 462, 501, 596, 646, 647. GHICA (Prinţ Dimitl'ic), II, B26, :-191,
FUSUN-BE1, I, 214. 398, 407, 410, 412, 468, 6!J5.
GHICA (Scarlat. N.), li, 570.
GHICA (Aristide), II, 581.
UARBATSKY, II, 379, 55G, 572. GHICA (Nicolae), II, 673.
720
INDEX
GHICA \Vodă Grigore-, din MOLDOVA): 394, 395, 398, 399, 412, 453, 458,
I, 83; II, 463, 466, 467, 476, 499. 572, 575, 634. 63fi, 643.
GHICA (Prinţu Mihai), I, 28, 195; II, GRĂDlŞTEANU (Scarlat), I, 71.
496. GRĂDIŞTEANU (Petre) II, 692.
UmcA (Constantin), II, 398,501,502. GRMIMONT (Viconte A.-L. DE), I, 197.
GHICA (Căpitan), li, 406. 220, 278, 286, 326; II, 29, 644.
GHICA (Iordache), II, 241, 243, 250. GRANVILLE (Lord), II, 637, 679.
GHICA (Scarlat), 11,180,320,327,328, GRECEANU (Căpitan), II, 406, 492.
329, 330, 333, 591. GRECEANU (Ioan), II, 496.
GHICA (C.), II, 296, 397, 561, 571. GnECEANU (Nicolae), II, 495.
GHICA (U.-M.), II, 325. URJGORIE (Mitropolit) I,71, 78; IJ, 624,
GHICA (C.-Gr.), If, 70, !HO, 169, 325, GRIGORIE XVI, I, 287.
349, 643. GUARDIA (Duce DELLA), II, 70fl, 704.
GHICA (Alexandm Scarlat), 41, 76; GlJIZOT, I: 4, 8, 9, 60, 51, 53, 108, 109,
lI, 70, B25, 369. 111, 140, 179, 192, 208, 226, 243,
GlllCA (Jon-Alexandru), II, 325. 260, 263, 265, 269, 271, 272, 270,
UHICA (]\-I.), II, 328. 276, 277, 278, 279, 280, 282_. 287,
GHICA (Z:oc), I, Tabloul genealogie. 288,289, 290; II, 206,207,229,230,
GHICA (Constantin-Dimitrie), I, 42. 2fl2, 255, 277, 342, 387, 389, 390,
GHICA (Ecaterina), I, 357. H91, 392, i93, 412, 41:l, 414, 431,
UHIŢĂ UllZICĂ, li, 276. 436, 437, 466, 666, 674, 578, 679,
GOLENITCHEFF-KUTUrnF, I, 409. 582.
GOLESCU (AL), I, 372; II, 361, 362,
363, 366, 386, 399, 446, 448, 450, H
464.
I IAD.li ABDULllEZZAC, I, :196, 10~.
UOLESCU (A.-G.), II, 352, 362, mm,
1-IADJ[ ACIIMET-PAŞA, I, H.
365, 370, 387, 3\)4. B9fi, B\J8, 3!:l!:l,
IIAGI PANDELE ANGHEL, 11, 276.
422, 445, 449,458, 634.
HANGERIL \Vorlăl, I, 69.
GOLESCU (Ioan', II, 349, 445.
HAŞDEU, I, 66; II, 69.
GOLESCU (Nicolae), I, 372; 11, 113,
I-IELFT, I, 169, l 70.
182, 183, 349, 352, 361, 376, 377,
HERESCU (C.), II, 251, ::120, 332, B77,
37fl, 382, 38B, :l86, 394, 397, 399,
380, 688, 691, 620.
422, 443, 419, 491, 526, 666, 578,
HERl\IITE (.Tosif-Baptist L'), li, 704.
589, 634, 643, 680.
HESS (Baron DE), I, .363.
Gou:scu (Radu), I, H72; II, %1, 362,
HILELL-:rIANOACH, Ir, 274, 276, 643
363, 364•, 394, 399, 440, G4R.
H!OTll (N.-Const.), II, 319.
GOLESCU (Ştefan), I, 372; II, B49, 3o2,
HOR Y, I, 282; II, 673.
361, 362, 363, 364, 366, 367, 368,
ITRISOSCOLEU-UUZOIANU, II, 119.
376, 377, :l79, 3RO, 386, H94, ::199,
HRISOSCOLEll (DimiLrie) I, 42, 71.
412, 419, 422, 426, 453, 634, G45.
HRISOSCOLEU (Ioan) II, 626.
GOLESCU (Gheorghe), I, 71.
HRSITOFI (A.), II, G34
GOLESCU (Constantin), I, 41.
HUMLAUER, I, 171, 173.
GONZAGA (Frederic DE) li, 69v.
HURMli7.ACIII, J, 3H, 93, 204, 20(i, 21G.
GRADBE (general), I, 296.
URĂDÎŞTEANU (<lrigorc), I, 42, :103; JI,
126, H49, :162, %1l. 3ii7, B69, :161,
BG2, 364, '17G, 1178, 379, 380, ,l87, lAKSICi (Dimilrie ), II, G94.
726 INDEX
IANCOVENCU, II, 44, 68, 69, 567. K

IAGELONE (Vladislas), II, 700.
IAHCA (Scarlat), II, 349. KALIMAKl-l'APADOPOL, l, Hî.
IBRA HIM - MUNIII - REISS - EFFENUI, J, KATAKAZI IM.), I, 2o4.
iil81, 392, 393. KAUNIŢ, I, 4, 5.
IBRAHIM-PAŞA, I, 18, 27. KAZACU, l, 216; 11, 562.
IEROTEIU, ) I, 613. KIAMIL-BEI, li, 482.
lGNATIEFF (General), li, 537, 561_. 636. KISSELEF (General), I, 2, 4, !J, 22, 24,
ILARIE (Episcop de Argeş), J, 78; II, 26, 27,3~ 36, 3~ 7~ 74,75, 7~79,
70, 74. 117, 130, 184, 186, 189, 192, 193,
ILIAS (Radu, Domn), I, Tabloul ge- 220, 226, 230, 235, 237, 238, 256,
nealogic. li, 69!J. 257, 258, 295, 296, 305, 308, 310,
ILIAS (Stanca, născută prin\csă BA- 314, 316, 317,320,324, 449; 11, n,
SARAB-BHANCOVAN), I, Tabloul ge- 28, 29, 69, 80, 101, 106, 110, 119,
nealogic. 128, 139. 175, 221, 268, 259, 261,
IOAN VODĂ CEL Cl:MPLIT li, 6!)6, 278, Hll, B2fi, H27, 328, 329, 330,
IOAN (căpitan): II, 623 332, 353, B58, :\59, H8!J, 3!J1, 4.-01,
IOANIDI, 11, 643. 410, 430, 458, 536, 543, 544, 548,
IOANICHIU (Episcop), l, 78. 1'>49, 550, 551, 55:l, 558, 559, 561,
lPĂTESCU, li, 352, 5o7, 643. 562, 564, 573, 575, 577, 580, 582,
lRIMIE (Vodă), 708, 709, 710. 584, 589, !i!JO, 591, 594, 595, 596,
IPSILANTI (Prinţu Alexandru, secol 682.
al XVII-iea), I, XI, J35. Tabloul KOGĂLNICEANU (Enache), I, VI.
_ genealogic. l{OGĂLNICEANU (Mihai), l I, 399, 482,
IPSILANTI (l'rin\e!';a IIariclie, născută 44H, 641.
VĂCĂRESCU), I, Tablou genealogic. KOSMA (ArhimandriL), li, 623.
IPSILANT1 (Prinţu Alexandru, 1821), KOSSUTH, l, 55, 66, H63, 861'>.
JI, li, 28. KOTUSOFF -MALSASKY. V. Dora d'ls-
lSCOVESCU (B.) li, 379. tria.
ISTRIA (Dora d'), Jl, 700. KOTZEilUE \Clrnrles DE), I, B26, H27,
IUSTINIAN, li, 457. H58; li, H90, 393, 595, 596.
ITALINSKY (Andre). V. Andre ITA- KREŢULESCU. V. CREZULESCU.
LINSKY. K1NEZU (Em.). V. QUINEZU.
lULIANI, li, 700. ·
IVANOVICI (M.), I, 356, 308. L
IZVORANU (N. ), 11, 70, 74, 571.
LĂCUSTEANU V. RUSO·LĂCUSTEANU.
J
LAHOVARY (Alexandru), I, 278, II,
,IAGOMSON. V. JACOBSON. 634, 635, 641.
,IACOBSON (Colonel), I, 219; li, 118, LAHOVARY (Al.-Em,), I, 27:1.
5o5. LAHOVARY (G.), 11, 648.
,]ALTUCHEN (General), I, 1. LAHOVARY (Colonel), li, 406.
,]IANU, li, 74. LAMARTINE (DE), li, 392, 41H.
JOHN BULL, li, 486. LAMBRINO (Emm.), 11, 620.
JOIKIM, li, 62:l. LAMBRINO (Balns,:;a, nee BRANCOVAN,
,IOSAFAT, li, 3!l4, B9!l, 41:1, 532. li, H20.
JUSUF (Paşa), I, 403. LANGELOT, I, 2.
INDEX 727
- --------·· - - ·- -------------------------- - - - - - - - - -
LASCAROFF (Serge DE), I, 1-UB. 408.: i\lANU 1Iuan), I, 250, :175; 11, 225, 243_.
LAURENT (Saint), li, ?U:1. :14\J, 5C1, 002, 5l!l, 5ol, 555, 569,
LAURIAN, li, 396. I 572, 587.
LE(iRAND (]~miile), li, 700. : I\IANU (l\lihai), I, 71. Tabloul genea-
LEHLIU (0.), li, 349, 620. logic.
I ,ELLIS (Signor Ca1·lo DE), li, 704. MANU (Smaranda, niiscuLri VĂCĂ.-
LENORMANT, li, 702, 70,1. RESCU), I. Tabloul genealogic.
LEONDABI (Co11sta11tiu) II, 710,712, l\lANU (Constantin), II, 140.
LENŞ (Filip), I, 71, 76; li, fi43. I\IANU (Grigore), II, 536.
LENŞ (Alexandru,) II, 64B. MANU (Nicolae), II, 349, 089.
LEON STEFAN (Prinţ) I, 73. MANUL (Ghoorghe) II, 707.
LEOPOLD 1, I, VII. MAHBOT (General), I, 251.
LESSEPS (Ferdi11a11d DE), l, 271. l\JARCU AUREL, I, 364.
LESUR, I, 1, 4:13, 4,19; li, 371">, 411, MAllCOVICI (G.), 11, 274.
429. I\IARCOVICI (S.), 11, 204, 366, 558, 569,
LIEVEN (Doanma de), I, 271, 272. 591.
LIPĂNESCU (G.-R.), II, 70, 349. MARGHILOMAN tloan), 11, 4i0.
LIPĂNESCU (C., paharnic), 11, 349. I\IARJA TERESA, I, Y.
LtPOJANU, V. VĂRNAV-LITEANU. MARIA (Contesri MURO), li, 691.
LUCIAN, J, 335. MARIN, I, 52.
LUDOVIC XIV, I, VII. MARSILION, 11, 162, 167, 666.
LUDOVIC-NAPOLEON V, NAPOLEON 1lI MARTIN (Papa) li, 703,
LUDOVIC-FILIP 1-u, I, 264, 264, 270, MARTENS (DE), I, 393.
273, 274, 276, 303, 304, 3H4; II 201">, MASSENA, 1, 251.
353, 391, 590, 591. I\IATACHE-COADÂ, 11, 492.
LUDERS (general), li, 381, 096. l\lATEIEŞ (Conte), li, 710,711.
LUPUL (Sulger) 711, 712. :\IATIEŞ (Conte) V. MATEIEŞ.
MATEI-UNGURU, II, 620.
M l\lAVROCORDAT (Vodă ConsLanLin),
1, 63. Tabloul genealogic; 11, 432-
MAGHIERU (G.), I, 372; II, 352, %6, 62:-l.
H60, H62, 364, 366, 367, 368, /\75, MAVROCORDAT (Votlri Nicolae-Ale-
;177, B79, 380, 383, 394, 396, 403, xandru, 1, 65, 78, Tabloul genea-
422, 424, 426, 427, 6H4, 646, logio. 11. 691-1.
MAGHIEllU (l\iLu), 11, 37S. MOVROCORDAT (Nicolae), I. Tabloul
l\IAHOMET: V. MOIIAolED genealogic. 11, 700.
MAHOMET IV, I, 38!1, 437. MA VROCOR DAT (Roxandra, născută
MAHMUD (Sultan), I, 18, 19, 27, 32, SCARLETTI), I. Tabloul genealogic.
44, 131. 11, 700.
MĂINESCU (Sub-locotenent), II, 406. MAVROCORDAT(Alexandru), 1. Tablo-
MAIORESCU (Ioan) II, Bo2, 582, 634-. ul genealogic. II. 699.
i\lALCHO (şi Elena, nevasta lui), H, MAVROCORDAT (Sultana născută l·IRI·
623. SOSCOLEU), I. Tabloul genealogic.
MALEANO (Sub-locotenent), II, 406. II, 699.
MANDREA (Nicolae), II, 346, B78, 383, MAVROCORDAT (Vodă Ion, 1709), I,
461. Tabloul genealogic.
MANOV1C1 (Ioan, II, 276. MAVROCORDAT (Vodă Ioan, 1743-
728 INDEX
17-~7), I. Tahloul g1mealogic. ~11:lHOciKI, Tablou 3·r.11f'alugfo.

:'IIAVROCOHDAT (Dimitrie), 1. Tabluul i\lETTEHNICH (Prin\ DE), I, 168, lGU,
gt:uealogie. 2!18, 2U9; 11, 576
MAVROCORDAT(Vodrt Alexandru zis MEYEH (Doctor), I, 358
DELY-HEI). I, Tabloul genealogie. i ?IIUIAI·VITEAZUL, I, 73, 260, 465; IT,
MAVTIOCORDAT (/Ilaria, uăsculă CA- 396, 405, 457, 518, 608, 609, !HO,
LIMAIII), I. Tabloul genealogk. li18, 652, 687, 6!J6, 6!J7.
ilIAVROCOllDAT (Vodft Com.;[autin), i\llCHELET, !1, 396.
I Tabloul genealogie. i\lICIIIELLI (Ioan) II, 6\11.
MAVHOCORDAT {Halu, nrtseută MA- MICKIJ<:WICZ, II, B96.
VROCORDAT), I. Tablou genealogic. MIHĂLESCIJ (Scarlat), I, 71.
i\IAVROCORDAT (Vodă Alexandru), I. MIHNEA CEL IUu (Prin\u), I, 456:
Tabloul genealogic. II, 688, 694, 696, 699.
MAVROCORDAT(Ecaterina) I. Tabloul MtJATOVICH, (ministru) II, 701,
genealogic. MILAN, lcr (din Serbia), II, 702.
MAYROCORDAT (Alexandru), I. Ta- MILECESCC, li, 527.
blouri genealogici. MILOŞ (l'rin\u) 1, 169.
MAVROCORDAT (Ecaterina, născutrt i\III.UTIN, II, 70:3, 704.
BALŞ), I, Tabloul genealogic. MILVRADOVITCH (General), 1, 10.
MAVROCORDAT (Di111itre), I. Tabloul MINCU (N.), II, 6118, 645.
genealogic. MIRCEA CEL BĂTRÎN I, 60, 66; II,
MAVROCORDAT (Alexandru), ll, 634. 480, 608, 696.
MAVROCORDAT (Al. G.) li, 699, 700, l\Irşu (Maior), li, 683.
MAVROCORDAT (Nicolae), II, 241,244, MILADEN (Voevod) 11, 692, 694.
250. MOHAMED (Profele), I, 59,361, U, 414.
MAVROCORDAT (Sub-Locotenent), ll, MOLIERE, I, 263, 373.
406. MOLOJESCU (Mihai), li, 646.
MAVROCORDAT (Scarlat), 1. Tabloul MONNIER (Henri), lJ, 441:
genealogic. MONNIERS (Edouard), I, 3!l5.
MAVROCORDAT (Ilinca, nftscutrt BA- MONTEFIORE, li, 448.
SARAB-1:IRANCOVAN), I. Tabloul gc- MONTES(.!UIOU-FEZENSAC (Conte ().
nealogic. don DE), I. Tabloul genealogic.
l\IAVROGHENI, II, 018. MONTESQUIOU-FEZENSAC (i\faria, nr-.s-
MAVROGHENI (Vodă Nicolae), I, XI. cut[1 Prinţesa BIBESCU,) I, Tabloul
MAVROS (General), I, 74, 76, 236; 11, genealogic.
361, 452, 453, '.J77. l\IQNTFERRAT (Bonifacîu al V-a de),
MAXIM (Mitropolit) v. BRANCOVICI 11, 695.
(Maxim). MONTFEHHAT (Maria, nftscută BRAN·
MAYER, I, 274. COVICI) 1, 690.
MEHEMED, II: li, 674, 690. MONTFERRAT (Guillaume al IX-a)
MEHMET·UL-SAID-SAVFET II, 68H. 11, 695.
MEHMET-ALI, I, 17, 18, 19, 23. MONTI-'ERRAT (Anna, născută d'A-
MELETIE (Episcop), 707. LEl~(:ON) li, 695.
MENSCHIKOFF (Prinţ), I, 142. MONTFERRAT (Maria, niiscutft de
MERENTZELLERN (A., Baron DE), I. FOIX), 11, 690.
Tabloul genealogic. l\IONTFERRAT (Ronifaciu al VI-ca
l\IERENTZELLERN (Elena) năsoultt ZI- marchiz de), li, 695.
lNDSX
729
M0NTFEFlRAT (Ioan Gheorghe, Ppis- 1'/RSSELRODE (Conte DE), I, 24-, 77,

cop), 11, 6\!5. 7\J, 80, 84, 86, B9, 98, l rn, 116, 121,
M0HENGLAVE (Matei), IT, 622. 126, !HO, ta9, 167, 168, 178, 180.
MORUZZI (Vodf1), I, 6', 65, {i9, 1H5; 184, 188, 192, 194, 221, 2:12, 233,
II, ~49, 405. 258, 309. 328; II, R81, 544, 647,
MORUZZI (Marc posleluic), I. Tabloul 550, 554, 558, 561, f,67, 569, 670,
genealo;.!'ic. 571, 696„ 532.
MORUZZI (Sullana 11ăsculii MAVRO- NEST0R (1\fare logotet), I, 71; li, 492,
C0RDAT), I. Tahloul genealogic. NICOLAE I (Tar), I, 10, 17, 18, 212,
M0I\UZZI (!nan, II, fi26. 234-, 244, 24-5, 24fi, 2il0, 297, R09,
Mosor ti\Iargal'it), II, H79, 422. Hol; li, ,155, 356, 358, 379, 384,
Moscu (IU, 11, 75, 497, 555, 559, :l!H, 892, 893, R98, 415, 422, 429,
585. 454, 464, 467, 547, 557, 569, 575,
Moscu (Sub-Locotenent), JJ, 40fi. 582, 589, 595, 596, fi26.
i\IOUSON-ZADE-i\IEHMED-PAŞA, J, 381, NICOLAU (SAKE), li, 438.
H92, 39:3. NICULESCU (N.-A.), li, 70, 130.
MOVILA (Votlft Gabriel), I, 66 NICULCEA, li, 432.
MURAT II 1Sulta11), 11, 690, 693. NICULESCU (Sub-locotenent), li, 406,
Muno (:\faria, contesr1 DE), II, 704. N1FFANGI-HESMI-ACmlED-EFENDI, I,
MUSSAHI (Giovani), II, 70.f-. H8l, 392, H!:13.
MUSTAKOFF, li, 572. N1F0N (Mitropolit), li, 70.
MUSTAFA-PACHA, I, 4. NIF0N (Patriarh•, I, 64.
MUSTAŢĂ II, 710. NJON (0. DE), I, 63, 22rl, 243, 241,,
264, 265, 266, 2H7, 269, 270, 27 J,
272, 273, 274, 275, 276, 279; 280,
N 282,288,289; li, 205, 208, 229, 2R0,
2:~2. 255, 258, 260, 261, 277, 297,
NAPIER (S11· ,lohn), I, 19. 34-2, 3H, 1187, 38!:l, 393, 412, 413,
NAPOLEON I, I, XI, 26, 2o1. 414, 4'10 4,ll, 434, 43/, 488, 4:'l5,
NAPOLEON Ill: J, 156; II, 45B, 454, 4B0, 578, 57iJ, 582.
46,\ 47b, 476, 617, 618, 624, 027, N1ŢE:5CU (G ), li, H79, 422
529. N0BLET (Henri şi Charles), 11, 607.
NEGHI (C)., I, 67, 707; II, 518, 524.
NEGRUZZI (,J.), li, RBrl.
o
NEGULICI, II, 364, 449. OBEDEANU (Petre), li 34'9.
NEIGEBAUEH, I, 201. OBEDEANU (Grigore), 11, 349, 420.
NEMANYICH, li, 70~, 705. OBRESKOF, i, IV.
NENCIULESCU (Alexandru), J, 71, 76; ODOBESCU, 11, 3fi2. B77, H79, 411,422,
li, 28. 452, 458, 454, 492, 571, 572, 67b,
NEOFIT (Mitropolit), I, 41, 42, 43, 71, 580, 6lfJ, 634,
7il, 99, l;l4, 178, 180, 188, 233, OGflĂDEANU (E.), 11, 549.
238, Hl7; li, 11, 70, 74, 225, 296, OLGA (Mare Ducesă), I, 296; li, 082.
H20, 329, 349, 379, mm, 400, 401, O~IER, I, B4, 3H3, H3b.
415, 422, •i-29, 433, fll8, u-i4, 647, O~IEll-l'AŞA, I, 8:'J8, :l7H; li, 380, 382,
554, 564-, 568, o7.:f•, 590, 612, 621, 883, :!99, 69fi, u:11 647,
6H5, 63B, 64-1, 643, OPRAN (Gheorghe), li, 96, 98, 274,
NERON, I, ;lll4. 276, 44:l, 591.
7:10 INDEX
---------------------------
OPnAN (N.), 11, 349. PISCAT0RI, I, 209.
ORANGE (I'rinţul o'). li, 661. PLAGil'\0 (Alexandru), I, 492, 577.
ORAŢIU, J, 373. PLAGINO, (Alexandn1 nă!>cutr1 ŞTIH·
ORDA-OAflDISSf, J, 403, 408. BEI), li, 577.
ORLOFF (Conte), J, 18, 19, 433, 439. PLEŞOIANU (N.), li, 352, 366, H67, 368,
OTETELEŞANU (J.), ], B3; li, 74,350, H89, 419, 634.
024, 525, 584, 093. POENARU (Petre), li, 70, 74, 138, 141,
OTlllENEDEC (Arhimandrit Agathon), B56, 643, 649.
J, 6H, 64, 69, 72, 73. POGONIANI (;\litropolit Matei), J, G8, 69.
OTON I-iii, I, 208, 210; li, o3G. P0LICARP (Patriarh), I, 76, 1J 8.
POLIZU (Alexandru), li, 643.
p POPESCU (f .), li, 11.
POPESCIJ (G.), 11, 70.
P. . . (Doctor), I, 337. POROINEANU (8.), 11, 225, 319.
PAHLEN (Conte F.-V.), J, 433, 439. PoriCMRARU (Sub-locotenent), li, 406
i',11:ilE, li, 696, PIUSĂCEANli (N.), li, R49.
PALEOL0G (lmpăratul), IJ, 690. Pnoirnş (DE), li, 485, 489.
PALE0LOG (Toma Porllrogenitul), IT, Pnmsz (Ioan DE). li, 69H.
690, 696. PIIUNCUL (Iordache), li, 2 i3.
PALMERSTON (Lord), li, 485.
PANCU (J.), li, 276. Q
PANU (Anton), 11, 277, 601.
PANTAZIOGLU (Constantin), II, 707. QmNET (Edgar), li, 396.
PANTELE, IJ, 700. QUINEZU (Emm.), li, {80.
PANŢIRIS, II, 700.
PANU (Anastase), II, 518. R
PARASCHIVESCU (Căpitan), li, 367.
PARTENIE (Patriarh), r, 104. RABAGAS, 11, 420.
PASKIEWITCII, J, 2. IlACINE, J, 260.
PĂTnAŞCU (Cel Bun), li, G9G. HACOTĂ, li, B67.
PAZNASKY, li, ,rn8, 40:1, 5f>6, 575. RACOVIŢĂ (Dim.), li, 6~6.
PENCOVICi (1\lihai), li, 079. RACOVIŢĂ (Vod:1 Mihai), I, 68.
PEPITA, I, r\59. IlACOVIŢĂ (Milwi), I, 42; li, 320, 32i
PETEllSON (Colonel), J, :195. 329, 3HO, 332, 591, 708.
PETHE (Cel l\Iare), I, VII, 251. RACOVIŢĂ ('lod[t StefanJ, J, 73.
PETRESCU, li, 691. RACOVIŢĂ (Constantin), li, 406, 577.
PETnESCU (C.), li, 549. RAD0ŞAN (Grigore), 11, 545.
PF.TnU (Cercel), 11, 696. HADU V CEC. MAnE (Vodă 1 , I, 64-.
PETnU (Rare:;;), li, 699, 701. HAnU 1Vod:1 Leon', I, 73.
PETRU (Vocl{t), li, 708. RADU III HNEA (Vod{1), I, (i6, 455, 688.
PHILIPPESCU. V. FILIPESCU, HADU NEGllU (Vodă•, I. Tai.Jloul ~e-
PHILIPPSB0RN, J, 16~, 171, 174, 207, nealogic, li, (i08, 696.
20fl, 210, 223, 24-3, 267, 298, H74; RADU (de la Afuma(î), 11, 1i96, fi97.
li, :189, 417, 455, 556, o61, 076. HADU-PAISIE V. PAISIE,
PICCOLO, l, 206, 207, 342; li, 559. HAID-EFENDI, li, 59G.
!':COT, li, !i81, 692, (i93, 694. IlALET (Dimitrie), I, 71; li, 349.
P,GAI.LE, I, 273. RAL.LI (C.), li, 64H.
INDEX 791
HANDON (Mareşal), J, 84. ROTH, I, 2.

RASSA (C ), li, 522. RUDIGER, I, H.
TIECHTIVAN (Sub-locotenent\ li, 4.-06· RUDOLF II, II, 4.-05.
nEDCLIFFE I Lord', li, 485. RUSNAi\I-ADZll, I, 40H, 408.
REGNAULT (ELIAS), l, 45, 48, 58, 141, Ruso-LĂCUSTEANU, 11, 356, !'168, 376,
14:2, 271, 364; li, 60, 6\-1, 98, 97, 98, H79, ll86, 387, H95, 397, 450, 453,
131, 141, 160, 161, 182, 188, 2')3, 454-, 458, 634.
361, 368, 377, 888, 426.
REPN!N (Nicolae), J, 381, 392, 393.
s
HEŞID-PAŞA, J, 168,268, 288,319,323, SABANIEF (Ioan), I, 409, 415.
349, 31>1, 3fJ2, 357, 4!-2; li, 184,382, SACHELARIE (Gheorghe', li, 496.
485, 694, 595. SAID-IBAHl)J, l, 4.08, 4.-08,41i, •21, 425.
ftIBAS (Iosef DE), I, 408, 408. SAID-:IIEHEMET, I, 117, 421, 425.
nmEAUPIERRE (Al. DE), I, 11i, 421, SAINT-ARNAUD, li, 374.
425. SAINTE-CRo:x, I, 251.
RlBOT, J, 273, 274. SAINT-SIMON (Brassier DE', J, 209.
RICHELIEU, li, 647. SALO:\ION V. SOLO~ION.
HICHTOVEN (DE), I, 204. SALVANDl (Conte DE·, I, 338, ~ 39,
RIFAAT-PAŞA, J, 210, 212, 214, 323, 341; li, 208, 592, 593, 594.
362; 11, 381, 657, 596. SAN SEVEIHNO (Pier Antonio, duce
RIZA-PAŞA, I, 369. de Bişignano), li, 696.
ROLLA (C.), li, 527. SAN-SEVEIHl'\O (Irina, născută du-
ROMANŢOF, J, VI, 381,382,392,398. cesa de SAN-P,ETHO), li, 696.
ROQUETTE (M. DE LA\ I, 896,402,415. ŞAPCA (Popa), li, !-!67, .'368, 4:1 \l.
RosET (Vasile), II. 707. SAS, li, 709, 711.
nosET (Niculae), II, 707. : t-:\AYFET-EFENDl, I, 32, 51), 178, 179,
ROSETTI (C.-A.), I, 15, 47, 52, 872; • 245.
li, 348, 3fJ2, 357,361,362, 368, 876,' SCANDERBEG (Gheorghe), li, 695.
377, 880, 386, 391, 394, 399, 4.-00, SCHAHIM-GERAI, J, 398.
4.-02, 407, 410, 412, !15, 4:?2, 426, SCHILDERS, J, 2, 3.
429, 432, 433, 437, 438, 441, 44:3, SCHREDER (Carol), li, 572.
447, 44R, 450, 451, 45!-l, 458, 516, SCORŢEANU 1C.), li, 623.
626, 631, 634, 637, 638, 640, 641, SCURTLT, li, B79, 4:H.
646. SEID-IBRAHll\l, I, 416, 420, 423.
IlOSETTI (loau-C.), li, 34!), 64,i, SELIM (Sultan', J, XI.
HOSETTI ( Viutilă), li, 443. ŞEHBAN (Constantin), voivod, li, 658,
HOSETTI, li, 700. SERGHIADIS (l\Ia11uel 1, li, 552.
HOSETTI (Colonel), 11, 627. SEGHIESCU (1\larin), li, 545
HOSETTI (Nicolae), I. Tabloul genea- SERHl'HIUs, li, 3G7.
logic li, 700. SEVE \ D. UE), v. SOLIMAN-PAŞA.
HOSETTI (Ancuţa, născută llASARAB- s Gl::i~IUND (Conte de Frangipani),
BRANCOVAN), li. Tabloul g,\neal. li, 69H.
ROŞIANU (C.), li, 225, 349. SIHLEANU (Zamfir), li, 89.
H.OSNOVANU (Colonel Gheorgh~l, li, Sli\llTCH (Colouel), li, 583.
527. PIO:'l, li, 692.
HoussET (Camile), li, 467. . f-LĂTINEANU lIJ, li, 70, 89, IHO, llit-1,
HOUSSET, I, 4-IH, 42fi. iJRL
7!12 INDEX
-----------------------
SNAGOVEANU (Arhim.), 11, 352. STlllUEI (l'adca, Marc Visliar), li, 331.
SORIESKI, 1, VI. 624, 626.
SOCOLEANU (Sub-locotenent), 11, 406, STnAFFOllD CANNING (Sir), 11, 40B,489.
SOCOLESCU (N.1, li, 349. ~THASIMlfl (Ghcorghie) li, 70~'.
SULIMAN-PAŞA, I, 18.
STf1Afjli\IIR (Despina), li, 709.
SOLOMON (General), li, 362, 379, 411. SrnATMAN (And.), li, 711.
STURMER (Conte DE), 1, lf'B, 164,
4M, 634.
SOREL, J, IV, V. 165, 297; 11, 562.
STURZA (Vodr1 ioan Sandu), I, 28,
SOTIR, I, 62.
STUllZA (Printu Dimitre), li, 241, 243,
SPAN (Alexis) 11, 603.
260.
8PAN (Marcu) 11, 6!J3.
STURZA (Dimitrie), li, 707.
STACIIIEFF (Alexandru), I, H\H\ -102.
STURZA (Grig-orie), li, 618, 707.
STAMATIADI (Nic.), li, 276.
STANCIU, I. 205, 212, 2lil.
s·, UflZA (Prinţu Mihai), I, 11, 28, 1B,
187, 199, 201, 206, 212, 215, 216,
STANCOVICI, li, 629.
218:11,243, 250,252,465, 49~51~
STEFAN (Regele Bosniei) li, 690.
'J46, 551. 55G, 65\J, 562, 568, 572.
STRFAN cel Bun li 699, 700, 701,
STUllZA (l'l'in\esa), I, 219.
708, 710,
STUHZA (D.-A), li, 60, 65-72, 131.
STEFANOPOL (Locotenent), li, 406.
STURZA (V.), li, 518.
STElllADI 11, 643,
SULEIMAN-PAŞA, I, 327; li, 381, 382,
STIBBEI (Ioan), I, 71.
449, 450, 451, 452, 632, 638, 640,
STIRBEI (Damian), I. Tabloul gen.
642, 643, 641•, 645.
STmBEI ( Vodă Barbu, născut B1-
SUŢU (Mihai), I, 73.
BESCU), I, 11, 42, 47, ol, 74, 76,
SUTU (Const.intin), II, 18, 70, 546.
78, 80, 83, 88, 17\J, 10H, 195, 283,
SUŢU (Nicolae), II, 242, 244, 250.
349, 37::l,. Tabloul genealogic. li.
SY!',IONDS, li, 703.
36, 76, 77, 187, 141,160,170,261,
SZEKELY (Moise), I, 465, 687.
264, 2i3, 289, 290, 291, 298, 393
404, 463, 464, 405, 467, 475, 492'.
493, 494, 499, 50:-J, 521, 6;:i I, 562,
T
663, 6ii5, 558, 56\J, 560, 663, 564 TACIT, li, J5I.
570, 577, 579, G28, G:-15, 1i48, lio2'. TĂIIIĂŞESCli (l'ascal), li, 492.
8TlllUEI (Doamn.i) Elisabeta 11ib- 'j'ĂllANU (So tir', JI, fl45.
cutr1 CANTACUZINO), ]. Tabloul ge- TAHENTE (Prinţul DE), 11, 661.
nealogic. T ASSO, li, G49.
STIIIBEI (Prinţu Grigorie), I. T.ililuul TlcLAT-EFE!\DI ]0 324-·1 li 595
genealogic. TELEJESCU (C.'i. 1, 52 ; JÎ, !j,f~
8TIBBEI (Prin\u Gheorghe), I. Ta- TELL (U.), I, 372; II, 11H. 18il, :!52,
bloul genealogic; 11, 492, 6 77. B62, 868, B77 37q 380 '182 388
8TmDEI (l'rin\u Alexandru), I. Ta- 394, 397, 40B: 41;: 419: ~2!: ~1~•
bloul genealogic ; li, 406. 450, 4-51, 454 575 63J 64'1 G45°
STIRBEI (Prin\u Dimitre), I. Tabloul TEuuonEscc (G.-D.i° II, 70'J. ·' ·
genealogic, 11, 496. TEOLOGU, li, 352, 3G~
STlllDEI (Prinţesa Fenercta), I. Ta- TESTA (l3aron), 11, 577, 678.
bloul genealogic. TWLI;;SCU, li, 352, 6B4.
STIHDEI (l'rin\ern Alexandrina), I. TH EllS (A), li, 48\J.
Tabloul ~ cncalogic. TIIUUVE l\EL, li, 48:·1.
INDEX 733
Tmr:mu, 1, 364. VACĂRESCU (Barbu), I, 7 J.

TDI0NI (DE), J, 162, 16H, 164,270, 286, VĂCĂRESCU (Ioan), I, 42, 71; li, 70
2\JU, 356; li, 658, 562. 74, 446, 626, 675.
TIMPEANU, li, 549 VĂCÂllESCU (Alexandru), li, 670.
TINGHIR-EFENDI, li, 44H, 460. VĂCÂBESCU (Constantin) 11, 700.
TIT0FF, l, 103, 111-, 117, 121, 165, VAILLA;.>;T, J, 41, 42, 239, 240; 11, 60,
21.f•, ;!20, ~3:J, 25K, 262, 266, 445; 62, 125, 569.
11, 5f'>!l, 51iJ, 566. VALOIS ( Charles DE), II, 764.
TOCILESCU, I, 45, 46, 52, 140. li, 692. VAL0IS 1Enric DE) 11, 696.
Toll.\NEANU (Sandu), li, 621. VînNAV-LITEAN0, 11, 399.
T0LciTOY, I, 309. VASILE LUPUL (Vodă) I, 73.
To~IAŞEVICI (Ştefan) li, 296, 637. VELCEA (Ctipitan), li, 406.
T0PLICEANU (D.), li, 643, VELESCU (Stefan), li, 446.
TRAIAN, l, 50. VENIA~IIN (mitropolit) li, 707.
TUANIJAFIL0FF, 1, 257; li, 39-51, 63, YERNESCU (Dimitrie), li, 563.
54, 60-oB, 67-73, 75, J 10, 126, 64.6, VERNESCU (Gheorghe) II, 44:3, 633,
5fi4., 660. 635.
TREPICI (Iurie), li, 709, V!LAHA (Alexandru), I, 11, 4-8, ol,
TnEZN (0. DE), li, 709. 71, 76, 218, 370; li, 11, 96, !!7, 98,
TnIANDAF!L-OLARU, li, 276. 241, 24-4, 250, 201, 283, 289, 309,
TR0CHU (general), I, ll4. 310, iH6, 423, 651, 562, 664, 065,
TUG0Mlll. V. fiADU NEGRU. 566, 568, 672, 574, 580, 6B l, 082-
584, 585, 588, 689, 590, 691, 628,
647, 648.
u V!LARA (flu), li, 6fi5, 1:176.
V!LLIEllS (Di1nill't'), li, f.67.
UUICINI, 1, 45, ·16, l-7, -i8, 5B, 142,
VLAD V l!As,;AIL\13 (Vocl[1), li. 405,
11-3; li, 60, 61, li!l, 82, 9a, !17, 10fi,
480, 663, 71R.
113, 119, 128, !al, 141, 160, 182,
VLADIMinEf:CU (Tudor), I, XII, 28.
18i, 185, 360, 375, 377, B88, B98,
VLADl::iLAS (l'rin\ul), I, 60.
421, 426, 430, 43B.
VLĂD0IANU (Maior), 11, 401, 4:02, 406,
ULBACH li, 378, 516.
526.
URECHIĂ, I, 8.
V0G0l<Illl (Prinţul Constantin), T, 28.
UXIIULL (Baron), I, 359.
V0G0RIDI (M.), I, 83, H70; li, 463, 475,
490, 4!!6, 51B-
V VoGoarn1-CoNAKr, J, 11, 28.
Vo1rrnscu (I.), li, 35~, B64-, 367, 379,
V... (D-l) I, 255, 256. 39l-, 399, 422, 461·, 631.
VACĂHESCU (Ministrul lui llRANC0- V0INESC0 (Suarlat ·, 11, 381.
VAN), l, VII. I, Tabloul genealogic. V0INESCt: (Colonel), 11, 406, 574, 595.
VĂCĂRESCU (Ecaterina, uăsculr1 Cll.E- YUK FAnKAŞ (Vale11tin), 11, fi91l.
ŢULESCU), I. Tabloul g<!nealogic. VUI{ FARKAŞ (Ioan), li, 69B.
VĂCĂRESCU (Teodor), I, 41. TalJloul
genealogic. li, 111. 34H, B80, 551. \V
VĂCĂHESCU (Ecaterina). V. l31UESCU
(Catel'ina). \VAU~WSJ{Y (conte), 11,403, .f76, -182,
\'}.c,if,ESCU (Stefau). li, 6211, G~I. -1.9\J.
734 INDEX
WILKINS0N, I, X, R95, 402, 408, 415. z

'\,VJTTGENSTEIN, J, 2, 10.
i':Al3L0TKI-OESIAT0VSIK (A. Il.), 1, 16,
W0LFBURG, II; 664.
ZĂDĂR!Cr.ANC (A.). II, 3i9.
W0R0NZ0FF (Mihai), I, 417, 421 1 425.
ZADE-IBRAHIIII-Sow,r, I, 410, 415.
ZĂGĂNESCU, II, 38,3.
X ZALIC, II, 394.
ZAPAROVSKY, II, 63, 75.
XANT0 (M. 1, li, 274, 276. ZIANU (Dumilru, Clucer). lf, 89, 349.
XEN0P0L, I, 66, 68; li, 41, 65, 67, ZIMBR0SKI, I. Tabloul genealogic.
68, 69, 70, 73, 82, 93, 97, 98, 106, ZIMBR0SKI (Ecaterina, 11ă.;cutii BI-
121, 122, 128, 130, 131, 176, 182, BE8CU). I. Tabloul genealogic.
185, 217, 241, 251, 325, 345, 386, ZMBR05Kl tDumitru), I. Tabloul ge•
423, 428, 430, 4M, 4'67, 519, 524, nealogic,
699, 700, 701. Z0SSIMA II, 82, 106, 126, 128, 356,
357, ao9, 361, 363, 36{, 366, 3H7,
y 378, 380, 389, 397, 398, 412, 427,
430, 468, 643.
Yl'SJLANTI. V. IPSILANTI, ZRINYI (Nicolae), II, 69fl.
TABLA DE MATERII
Pagina
PREFAŢA .•......•••..•..•....... 1
Cite-va acte dinaintea suirei lui Bibescu pe tron . • • . . . 6
Raportul lui Bibescu despre unele preschimbări de fftcut în Re-
gulament) . . . . . . . .· . • . . . . . . . . . • . . . . 6
Alegerea lui Bibescu (20 Dec./ 1-ii Ian. 43; t. I. p. 40) • . . . • 10
(Adresa Camerei pentru restabilirea lui Bibcscu pe lista candi-
daţilor la Domnie.--27 Noem. 18i2). 10
(Ruga Mitropolitului) . . • . . . . . . . . . • . . . . • . . 12
PAR TEA ÎNTÎIA

1843-.1848.
Proclamaţiunea crdre locuilorî (30 Ian./ 11 Feb. Bui. of. No. 8) . 1f>
Proclamaţiunea ctitre Sfatul administrativ estra-ordinar (id.). 17
Ordin de tji către armată (14/26 Feb.). . . • . . . . . 19
Cuvîntarea M. S la suirea Sa pe tron (id.) . . . . . . 20
Cuvîntarea M. S. la deschiderea Adunării Obstei;;tî (19 Feb /3
Martie. Bui. of. No. 14) . . . . . . . . 22
DESFIINTAREA ROBII : Istoricul cestiunii . . . . . . 27
Legea din 22 :\lartie 1843 . . . . . . . . . . . . . . 32
Disposi(iunr cu privire la aşezarea Ţiganilor rătăcitor!, aparţinînd
particularilor (28 August. Bui. of. No. 81J) . . . . . . . 34
Aprobarea socotelelor pe 1844 (27 Dec. 1846, Decr. 474) . 34-
CESTIUNEA l\11NELOR : Istoric . . 39
(Art. 178 ~i 179 din regulament) . . . . . . . . 44
~ Cererea lui Trandafiloff (Martie 1843) . . . . . . 46
Domnitorul trimite Sfatului aceast[L cerere (Martie) . 46
.T urnalul Sfatului extra-ordinar (19 August) 47
Domnul îl înti1re~te (21 Oct.-Decr. 653) . 48
Proiect de contract publicat de Trandafiloff 49
. Adresa Adunării, care se arată opusă întreprinderii !ui Tran-
clafiloff (6 Feb. 18f-l,, Decretul IGG) . . . . . • . , . . • 61
736 TAfiLA DE MATERII
l'ag-ina
Domnul porunce:;;tc sfi se publice aclele privitoal'e la accaslf1
afacere (14 Feb. 1844, No. 15) . . . • . . . . . . . . . . 6H
Ofisul cf1tre Adunare: Adunarea n'a vrut să recunoasd1 gîml11l
cel mai curat al Domnului. . . . . . . . . . . . . . . . . fib
Rrispunsul Adunr1rii către Vodă: caută sri-i;;i 'm!t-itueasc,i pmtarca
~i aruncă măn11~a M. S. (24 Februare/8 l\fa!'te 184;:I, No. 205) . f,G
Jurnalul Sfatului în privin(a cel'erii lui lancove11cu ; o respinge
(15/19 Febr 1845). . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Cum se scrie istoria. Gestiunea după DD. E. Heg11ault, lJbicini,
Vailla11t, Eliad, Billecoq ~i D. Sturza. . . 60
(Srnmftturile de pe adl'eselc 166. 205, 206) . . • . . . 69
Gazetn Tra.11silva11i1, despre cesl:iunea minelor - . . . 74
REGIMUi, DOTAL : Expunel'c (16 Martie, No. 2611. Reg. 92). . 81
Adresa Adunării . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . 84
Proiecte de legi despre regimul dotal, al Sfatului ~i al Adunf1rii . 84
(Propunere separată) . . . . . . 8\J
Ofisul Domnului către Adunare . . . • • . . • . . . . . . . !}0
Neştiin\ă şi rea credin\ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9H
(Decret de institui!'e a Epitropiei pentru Doamna Zoe.-Vodf1,
înainte de a se despăr\i, i predă toatr1 starea Doamnei.-Min.
justiţiei, 17 Noembre J8i-4, Eul. of. No. 149) . . . . . . 95
Legi ~i proiecte;~ ~eeg~r~:~i! ~e~:.tie 1843 pînă la

Legea pentru înfiinţarea postului de prezident al Sfatului admi-
nistrativ extra-ordinar (8 Martie 184:H). . . . . . . • • • 101
Legea pentru desfiinţ,1rea a trei escariroane ele cavalerie (22
Martie 184;:I) . . . . . . . . . . . . . 1U2
Ofisul Adunfirii din '/" Aprilie 1848), în priYin\a raportlll'ilor
între ţf1ra11i i;;i proprietari . . . . . . . . . • • . • . . . 104
Hăspunsul lui Vodă (6 Aprilie 184H). Domnul cerc înainte de
toate ca proprietal'ii să aplice Regulamentul cu nepărtinirn. 108
Ofisul ('/., Apl'ilie 1843) în privinţa ridicărei unei statui lui Kis-
seleff, propusă Adunf1rii de Domn • . . . . . . . . . . . 10!}
Proiect peulru ridicarea acestei statui . . . . . . • . . . . . 110
Lege despre adăogiri la veniturile magistraţilor ('/'" Aprile 184H. 111
Lege (Ul Mai 184H), despre zilele de luc.:ru pentru d1·u111111·i tG
zile pe an). . . . . . . . . . . . • . . • • . . . . . . . 112
Lege (15 Mai 184:l). Reg-ulî pentru darea de cfitre mf111f1slil"i în-
chinate, neînchinate, ~i metoaşe, a locurilor cu em)J;t[ic 114
-Lege (5 August 184H). pentru desvoltarea comer\ului Brf1ilii . 116
(Notă despre complotul de la Brftila) . . . . . . . . . . . . . 11!}
.Lege (29 Oclombrc 184,l). Ordin ele a publica firmanul privitor
la vămi, care recunoaşte vămiior romine dreptul de a lua cinci
la sută în loc de trei la sutf1 de la ori-ce marfă intră'n Prin-
TABLA DE MATERll 737
cipatc, şi nu sileşte produsele romîneşti cc intră'n Turcia să

plătească de cit aceaşi sumă. . . • . . . . . . • • . . . . 120
(Notr1 despre această cestiune) . . . • • . 121
'DESPRE SPORIREA MILIŢII: Proectul de lege (4 Febr. 44).
Expunere . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . • . 126
. Ofisul Domnului din 24 Februarie/8 Martie 1844, către Adunare:
Vodă retrage proiectele de Jegl nevotate încă . • . . . 127
Adresa Adnnării (29 Februarie 44J: caută a se desvinovăţi. . 128
(Notă despre această cr.stiunel . . . • . . . . . . . . . • !HO
Decrete de la 29 Februarie 1844 pînă la 1-iu Decembrie 1846.

Decret l'"i„ August 1844). Subscripţiune pentru cei bîntuiti de
focul din Iaşi. Domnul dă zece mii de lei din casa sa .• 136
Comisiunr,a pentru ridica.rea unui teatru ['°/" Iulie 184:lJ) 137
Haportul Comisiunii (13/20 August 1843) • . . . . 139
Decret (16 August 184H1 pentru clădirea teatrului 141
Circulara (fi Octombrie 18441 rcgulînd cutiile satelor . 14-6
Cuvîntarea M. S. cînd cu prorogarea Adunării (22 Oct. 1844) . 150
Desfiin\area Epitropii sfintului Mormînt (11 Ianuarie 18{6) . 167
Isgonirea a doi egumenl (Decret: 2 Februarie 1846) . • . • 158
Cum se scrie istoria . . • . . . . . . . . . 160
"Decret (28 Ianuarie 184fi) pentru înfiinţarea de fintîni în Bu-
cureşti . . . . . . . . . 162
Cudnlarea. '.\I. S în ziua inauguri'trii fiulinclor . . . . . .. HH
·Ordinul 1>011111ului (lâ Februarie 18lcfi), pcnlru expropriarea pro-
prieti't\ilor YC<.:ine tle balta Cişmigi1tlui, c.:c va fl preschimbat
în grădini'1 publicf1 160
· Dec1·ct (27 Februarie ltl4o) pentru lucrarea şo~elclor în loalft Ţara. 167
Ştirbei către Domn, ca sft nu se puie sechestru pe vitele plu-
garilor ...•.. 169
Deeret în această cestiune (28 Iunie 18!5) . 171
CE::iTJU:s'EA ALEGERlLOlt: Expunere •. 175
Decret (27 Octombrie 1846), despre alegerl 176
C11111 ~c seric istoria . . • . . . . . . . . 182
Cmînt de deschidere al Adunării din 1846 . 186
Hăspunsul Aduni'1rii (12 Dec.) . . 195
Legi şi decrete din 1847 :

INSTRUCŢIUNEA PUBLICĂ : Expunere 208
Ofis (21 Februarie 1847) despre organizarf!a şcolilor 201J
Lege despre instrucţiunea publică (2 Martie 1847). Creaţiunea
unui mare liceu în BucureşLI, cu profesori francezi. Scopul: a
opri pe RomînT de a se depărta de ţară, şi a crea o răsadniţă
de profosorT romîni. (V. t. 1: p. aa5- n47J . . . . . . . .• 209
73B TABLA DE MATERII
Pagina
Lege despre naturalizare (28 Februarie 1B47): Expunere . • 215
Legea. Privilegiu dat Moldovenilor, spre a apropria pe Rominii
din cele doă Principate . . . . . . . . • . . . . 216
Legea despre întocmirea direcţii lucrărilor publice • . 21B
Adunarea cerc (28 Februarie 184-7) deslegarea cestiunii mănăs-
tirilor închinate . • . . . • . . . . . 222
Ri'1spunsul Domnului . . . . . . . . . . 225
Sancţiunea legilor clin 28 Februarie 1847 2::!!J
REFORME .JUDICIARE . . . . . . . 229
Aceastf1 lege, ca şi cea despre prPscripţie în privinţa uzurpării
ele pfunint, arc de scop să micşoreze numărul şi durata pro-
ceselor. Ştergînd cmtea de revizuire, Vodă reduce la trei
numărul instanţelor judecătoreşti. Face mai repede expeduirea
procedurii in afacerile judecate în prima instan\ă. supuse la
la apel, şi apoi la sancţiunea suveranului. l\lăre 7 te taxa de
dat, înainte de fie care comparaţiune, de cel cc face corerea,-
atît pentru dinsul cit şi pentru protivnic,- cu înţelegerea cfL
celui ce a vărsat suma, de cîştigă, se va 'napoia cea datr1
pentru protivnicul său.
Legea de supresiune a Curţii de revizuire. . • . . . . . . . 23)
Legea pentru adăogirea taxei de judecatf1 . • . . • . . . . 233
Legea (4 Martie 1847) despre prescripţia în privinţa uzurpării
de pf1mînt . . . . . . . • . . . . • . . . • . . • . . • . 236
ŞTERGEREA VĂMILOR DINTR}<j ŢARA ROMlNEASCĂ ŞI
MOLDOVA, ce devin PRINCIPATELE-UNITE: Primul Pas
către Unire: decretul din 31 Martie 1847. 241
Convenţiunea cu Moldova . • . . . . . . 242
Mf1smi pentru arendarea vămilor unite. . . 250
Gazeta, Transilv,wii în această cestiune. . 2,""il
DESPR~ BUNURILE ŞI VENITURILE BISERICEŞTI: Expunere. 259
Legea (8 Martie 1B47). Regularizarea bunurilor şi veniturilor
clerului; organisarea seminarelor; îmbunătăţirea soartei preo-
ţilor. · • . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
Ofisul de închidere ( 11 Martie 1847). . . • . . . . . 269
FOCUL DIN BUCUREŞTI : decret (26 Martie 1847) pentru aju-
toare de dat celor bîntuiţi. Domnul dă, din casa sa. 200,000 de
lei, şi apoi 30,000 de franci. A dat 6000 de lei cînd cu focul
din Ploeştl . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . 27H
Numirea unei comisiuni care să 'mpartă ajutoarele. . . . . . 275
Poprire negu\f1torilor de a urca preţul materialului de clădiri . 276
(Versurile lui Anton Pann despre focul din Bucureşti). . . 277
Raport (13 Aprilie 1846) privitor la construcţia de pichete aoi,
de-a lungul Dunărei. . . . . . . . . • . • . . . . • 279
Circularf1 privitoare la alegerea zapciilor (23 Maiu 1847) . 281
lnfiin\area şcolii militare ( 13 Iunie 1847) . . . . . . • • 283
TABLA DE MA TERII 739
Îndatoririle sub-prefecţilor (1-it't Iulie 1847) : ordin către căr

muitorl privitor la formalităţile şi'ndatoririle subt-prefee(ilor
aleşi de curînd. . . . • . . . . . . . . • . . . . . 284
DESFIINTAREA l<OBII: Ofisul (8 Februarie 1847). Legea des-
pre desrobirea Ţiganilor Mitropoliei, Episcopiilor şi mănăstirilor,
tNo. 130) . . . . • . . . • . . . • . • . 29:-1
Proectul de lege. . . . • . . . . . . . . . . . . • . . . . 294
naportul Adunării. (11 Februarie; No. 361).. . . . • . . . . 296
Sanc\iunea (13 Februare No. 143, Bui. of. 17 Febr. No. 13). 296
(Notă în această privinţă) . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
'Lege (18 August 1847) pentru întocmirea unei roate de pompieri. 299
DESPRE EPIZOOTIE : Circulara din 4 August 1847 . 307
Circulara din H/20 August 1847. . . • . . . . . . . 308
Circulara (l-i11 Septembre) ce opre~te pe sub-prefec\i de a se
asocia cu arîndaşi în ocolul plăşii lor. . . . . . . . :-109
Haport (29 Septembre 18 i7) de.~pre organizarea din nou a lu-
crării ocnelor: Expunere (Gestiune de salubritate,- cesliune
economică). • . . , • . . . • . , . • . . . . . . . . • . 310
Haportul . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . • . 31 L
ADMl;'\ISTRAŢIUNEA SPITALELOR: Decret pentru întrunirea
tutulor spitalelor subt o singură administraţiune (2 August 181-7). :119
Decret ce sancţionează legea despre administraţiunea spitalelor. 322
Legea (6 l\Jai 1848) . . . . . . . . . . . 322
(Notă in această cesliune). . . . . :l2i'i
(Se111nf1turilc memoriului clin li'J Ianuarie 1 ~9:l). 32iJ
(Ofisul lui KisselelT din HO Martie 183:-l) . . :129
Cuvînt de deschidere al Adunării din 1848. . . 337
(Notă despre finanţe) . . . . . . . . . . . H41
(Tabloul budgetului din 1847 al d-lui de Nion) . 343
(Budgetele întregei domnii!. . . . . . . 346
Hr1spunsul Adunării (7 Februarie 1849). 347
Fnc-simile a,/ acestui J'ăspuns , . 3iJO
PARTEA A DOA
RĂSVRĂTIREA DIN 1848.
cAnm NEAMUL HU!\11NESC . . . . . . :-!62
CAPITOLUL 1-Îll.
Fapte cc urme[l.ză,în 'fara Romî11easci't, revolu\iunii l'raucew.
Poveţele lui Kisseleff, - Duhamel la Buoureştl. lndoit com•
plot: al celor ce pregătesc resvrătirea de la 11 Iunie în conlra
Protectoratului nusiei, şi al du:;;manilor lui Bibescu în contra
acestui Domn
Pagina
18crisoarea Generalului Florescu către Prinţul Gheorghe Bibescu). 358
Comitetul răsvrătirii . . . . . . . . • . • . . . . . il62
9/21 Junie. lncercare de a omorî pe Domn . . . . • . 367
flăsvrătirea de la Islaz : Guvernul provizoriu de la Islaz 868
Proclamaţiunea de la Islaz . . . • . . . . . • . . . • 3fi9
11(28 Iunie. Răsvrătirea din capitală: Minister nou . . • ?i7i
13/l!5 Junie. Vodă numeşte un guvern provisoriu, abdică ~i trece
în Transilvania. Guvern nelegal. . . . . . . . . 379
Repede prescurtare a anarhii în care se sbate Ţara de la 13/25
Junie 1848 la 25 Septembre 1848 . . . . . . . . . . . . 379
(Scrisoarea lui Duhamel). . . . . . . • . . . . . . . . . . • 381
Urmările răsvrătirei: anarhia, im·aziunea, Balta-Liman, o dare
inapoi cu 23 de ani ~i o datorie lăsată ţării de cel puţin 26
de milioane . . . • . . . . . . . . . . . . . . . • . . . 381
CAPITOLUL AL II-ea.
Diferite elemente ale răsvrătirii.-lmpărţirea răspunderii.-Le-
genda.- Cit plăteşte dînsa . . . . . . . . . . . . . . . . 385
Cauzele mişcării.- Care sunt oamenii, sprijinile, reimrsele de
care dispune ea. . . . . . . 389
Circulara rusească . . . . . . . . . H92
Portretele oamenilor din 1848 . . . . . 395
(Rcrisoarea lui Heliade către Yodfi-Ghica). 390
Care sunt sprijinele mişcării ·t Din toate părţile 1iimic. E în-
tr'adevăr o Intreprindere improviza,tă,, precum scrie Eliad. 403
Protesla\ia ofiţerilor îmmînată lui Duhamel 405
(Notă despre generalul Florescu). . . . . 405
(Notă despre familia Florescu) . . . . . . . 405
Scrisoarea lui Beizadea D. Ghit;a către el. C. A. Hosetli. 407
Prevederea Domnului: inlimplftrile de atunci ca şi ,·iilorul I în-
drituesc politica . . . . . . . . . . . . . . . . 408
CAPITOLUL AL m-ca.
Calom11ii şi ,;Lîngăcii ale autorilor resvrătirei . 416
Scrisoarea către IJomn a r:1sculaţilor de Ia Islaz .. 418
Abdicarea Domnului. . . . . . . . . . . . • . . 421
Proclauw\iunea guvernului ob~tincl accastrt abdicare 422
Fll,c-similc ni epoletului Domnului şi ni glonţului. . 42:i
CAPITOLUL AL IV-ca.
Studiu repede al proectului de constituţiune din 1848. 428
(Notă despre Doerii şi Ciocoi) .. 482
(Notă desp1·c l'lăcaşl, . . . . 4i2
TABLA DE MATERU 741
Pagina
(Testamentul lui lon Văcărescu) . . . . • . . . • . . . · . 446
Hăsvrăti\ii din 1848 au predat Sultanului autonomia Ţării . . . . 448
Scrisoarea lui Heliade către NegulicI. . . . 449
Scrisoarea lui N. mt!cescu către A. Golescu .ioo
Scrisoarea lui Heliade către Grădişteanu . . 463
CAPITOLUL AL V-ea.
Concluziune . 460
A TREIA PARTE
DE LA 1849 PINĂ LA 1869.
CAPITOLUL I-iii
Urmririle răsvrătirii din 1848. Clauzele convenţiunii de la Balta-
Liman. . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . 463
(Notă despre cit a costat în banl răsvrătirea din 1848) • . • • 464
DomnT noi numiţi de Poartă şi Rusia: B. Stirbei în Ţara-Ro-
mînească, '. Grigore Ghica în Moldova. . . . . • . . . . . . 465
Răsboiul din Crimea.- Ruşii ocupă din nou Principatele (3 Iu-
lie 1/153).- Stirbei şi Ghica părăsesc Bucureştr şi Iaşl, şi se'n-
torc în capitala lor după plecarea oastelor Ţarului.- Ocupaţie
austriacă ~i turcă.- Luarea Malakofului (8 Septembre 1856);
prednrea Sebastopolului.- Congresul din Paris. . . . . . . 466
Nevoea de a reorganiza Ţara-Homînească ,:;i Moldova.- Numi-
rea unei comisiuni europeene care să meargă'n Principate să
se lumineze despre dorinţele populaţiunilor, în ce priveşte or-
ganizarea lor definitivă . . . . • . . . . . . . 467
Scrisoarea lui Vodă-Bibescu către Ioan Florescu: dă poveţi gi-
nerelui său despre purtarea ce cată să aibă, despre dorinţele
ce cată să arăte Ţara • . . . • • . . . , . • , . . • . • . 468
(Principii generale pentru reorg·anizarea \ării). • . . . . . . • 47a
La sfiq;ir~a puterilor Domnilo1· B. Stirbei şi Gr. Ghica. Poarta
numei;;te Caimacami, în Ţara-Romînească pe Vodă Ghica de-
pus în 1842, şi în :Moldova pe M. Vogorides. - Sosirea co-
misarilor. . . . . . • . . . . . . • . . . . • . . • . . . 475
La Paris, Prinţul se slujeşte <le trecerea Sa pe lingă Împăratul
Napoleon şi Miniştrii lui în folosul Ţării Sale. - A doa scri-
soare a iui Vc,cJă Bibescu către Ioan Flore~cu (6 Septewbre
1866). . . . . . . . . • . • 477
Program: Drepturile Homînilor. . . . . . . . . . 4,78
(Principii ale programului). . . . . , . • . 479
Hrispunsul lui Ioan Florescu (8/20 Ianuarie 1807) , 481
fkrisoarc nesemnată despre situaţiunea Europei şi a Principa-
telrn·. IU August I.H.57). . . . • , , , . , , • . • • • . . . 486
Pagina
(Despre finanţele Ţării-Romîne\!Lide la 1847 la 1856; situaţiune
finanţiară creată ţării de răsvrătirea din 1848) . . . . . . . 492
(Decret al lui Vodă-Ghica pentru isgonirea Bibeştilor din armată). 496
Scrisoarea lui Vodă-Bibescu către Contele \Valewski (30 Sep-
tembre 1857) • . . . . • . . 499
Vodă pleacă la Bucurer;;li. . . . . . . • . oOH
Cuvîntarea lui Vodă-Bibescu la Craiova • 504
Cuvîntarea lui Vodă-Bibescu la Bucureşti. 507
Cuvîntarea lui Vodă-Bibescu la Divanul ad-hoc, convocat pe ziua
de 30 Septembre 1857. Arată dorinţele de căpetenie ce catrt
să fie supu:se Congresului European. • . • . . . . • . 510
CAPITOLUL AL li-ea.
Divanul arată comisiunii europeene dorinţele rostite de Romiu1,
i;;i :se amînă. Poarta şi Austria se opun Unirii, lmpăratului
Napoleon i pare rău că e silit să cedeze. Constituţiune ciu-
<lată dată Romînii de Europa.. . . . • . . . • . . . . . . 517
Caimacamii înlocui\1 prin Caimacamia regulaml'ntară de trei
Caimacami.- 21 Octombre 1858.- Camere noi care au să a-
leagă pc Domnii cei noi. • . . . . . . . . . . . • . . • . 518
Moldova alege, - la o !anuare,- de Domn pe Colonelul Cuza. f:>18
1n Ţara-Romînească, o maioritate împueloare vrea să înal\e din
nou la scaun pe Vodă-Bibescu . . . . . . • . . . . • . . 518
Expunere pe scurt (de un contimporan) a faptelor ce precedă şi
urmează deschiderea Obşteştii Adunări.-La 24 Ianuarie Vodă
Cuza c ales Domn al Ţării-Romîne:;;tl.- Unirea e făcută . . 521
PARTEA A PATRA
Ce 'nvăţăturrt poate se ue dea domnia lui Bibescu în punctul
de vedere politic ·t - Care a fost politica urmată de guvernul
Homîu de la 1878 ·t - Care va fi situaţiunea Romîniei în cazul
unei ciocniri Europeene 1 . . . . • • . . . . . . • . . • . 533
lIRONOLOGIA
lnainte <le Domnio 54H
1843. 044
1844. 559
184-5. 565
1846. 576
1847. 58R
1848. 593
După Domnie 596
TABLA DE MA1ERII 743
APENDIClU
Poezia lui Aristia la alegerea lui Bibescu . 099

Focul din Bucureşti (Antou Pannj . . . . . 601
Poezia lui Eliad asupra alegerii lui Bibescu . 601
Poezia lui Aristia la întoarcerea lui Bibescu • . 606
Poezia lui Aristia la sărbătoarea lui Vodă . . 608
O lacrimă de Prinţ pe mormîntul lui Mihait1, de Eliad . 609
Cuvîntul Mitropolitului către Adunare (20 Decembre 184~) . 612
Cuvîntarea către Adunare a Cuviosului Ieroteu Ierodidascălul . 61:J
Articolul 57 din Regulament • . . . . . . . . . . . . . . 616
Traducerea franceză a hrisovului lui Alexandru I Ghica VI Vodă
despre spitalul Sf. Panteleimon . . . . . . 615
(Tabloul averei Eforii în 1767) . • . . . . . 624
Inaugurarea Podului peste Olt ( Vestitorul) . 626
(Cuvîntarea lui Vodă) . • . • . . . • . 627
(Cuvîntarea profesorului C. StaicovicI) . . 629
Ion Ghica şi mănăstirile închinate . . . . 631
Hîrtiile !ni Bibescu. Mărturisirea D-lui C. A. Rosetti . 631
Delăsarea autonomii: Afişul de la Sllrindar 632
Adresa membrilor răsyrătirii către Sultan (în franţuzeşte) • 632
Scrisoarea lui Heliacle către Gr. Grădişteanu I10 Iulie 1856): ro-
lul lui Odobescu . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . • 634
Heliade către Gr. Grăclişteanu (8/20 Mai 1857): purtarea lui Bi-
hescu cu dînsul . . . . . . . . . . . 634
Pruncul Romîn, N'o. te: apel la anarhic . . . . . . • . . . 635
(Versurile anarhiste ale lui Jon Catina) . . . . . . . . • . . 636
Scrisoarea lui Suleim11.n-paşa către boerii şi frunta~ii Ţării (19/31
Iulie 1848, din Lagărul împărătesc): . • . . 638
Discursul Ex. S. Suleiman-Paşa (Vestitorul) . . . . 640
Dovada Boerilor • • . • . . . . • . • . . • . . . 642
Parte din protestaţia adresată lui Suleiman-Paşa de către Lo-
cotenenţa Domnească . . • . . . . . . . . . . . . • . . 644
Proclamaţia guvernului provizoriu către Proprietarl . . . . . 644
Proclamaţia guvernului provizoriu în privinţa intrării Oastei
Turce~ti pe teritoriul Homin . • . . • . . . . . . . . . 645
Proclamaţia lui Fuad-Efendi (Din cuartierul general din Bucu-
reşti, !a/25 Septembre 1848) . . . • . . . . . . . . . 646
Trompeta, Carpaţilor (No. 168, 31 Mai 1873): despre viaţa şi
domnia lui Bibescu . . . . . . • . . . . . • . . . . . . . 647
Din acelaşi ziar: Articolul funerar . . . . . . . . . • . . . . 652
Ilibescu: omul, curtea, actele 8ale (de pe scriitorii conLimporanJ:
Gazeta, Tra,nsi/va,nii şi un călător francez) • • . . , . . . 652
A. G. Golescu către Ion Ghica (24 Februarie 1849) şi fragment
din Ion Ghica despre raporturile lor cu Vodă Ghica . • 668
Omer-Paşa către N. Golescu; îl depărtează din tabără fiind ci't
744 TABLA DE MATERil
~a_g_.!_~
Golescu nu înţelege interesele Romînii • . . . . . . . . 61>9
Proiectul de convenţiune consulară cn Germania al d-lui Ion
Brătianu . • • . . • . • • . . . • . • • . . • 660
(Din discursul D-lui D. Brătianu, în franţuzeşte) . 661
(llin discursul D-lui Vernescu, în fran\uzeşte) . 662
(Din discursul D-lui Al. Lahovari) . . . . . . • • 66:-l
(l\Iărturisirea lui Ion Brătianu de la 8 Aprilie 1tl84) . 6H4
Prinţul Gheorghe Bibescu către D-na Adam (l-11 Mai 1883,
despre tractatul din Berlin, cestiunea Basarabii, a Duni'1rii şi
a regalitătii) . . . . • . . . . . . . • • .
Protestaţia poporului Romin din cîmpul libertăţii (20 Iulie/1-LL
August 1848) în contra intrării oştilor streine . . . . . . 673
Tractatul din 1460 între l\Iehemed 111 II-ea ~i Vlad Ţepeş . . . 674
Socotelile Ministerului Controlului asupra finanţelor Ţării-Homî
neşti din 1856, 1857 şi 181>8 (cestiunea financiară a lui Vodă
Ghica) . . • • . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . • 676
Scrisorile Prinţului Gh. Bibescu: Către A. S. Prinţul de Bismarck, 678
Către E. S. Challemel-Lacour, . , . . • • . . . . . . . . . . 679
Către lordul Granville • . . . . • • . • . . • • . • . . . . 679
Scrisoarea D-lui Bron, D. M. c.'itre M. S. Domnul Homînii
(Bruxela, 5 August 18.f7). - Autorul denuntă lui Vodă Bi-
bescu pamfletul lui Billecoq ce se tipăreşte la Bruxella 680
Parte dintr'o scrisoare confidenţială a Domnului către Kisseleff. 682
Firmanul pentru convocarea Divanurilor a,d-boc (U Ianuarie
1867) •.....•....•........ 68:-l
Familia Basaraba-Brîncovan-Bibescu, de B. F. • . . . • 687
(Tabloul genealogic al llasaraba-Brîncornn-Bihernu . . . 688
Familia Brancovici-Brîncoveanu (după Fotino ~i Picot) de B. F. H8fl
Crucea de pe zidurile Brîncoveneşti . . . . . . . . . . . 698
Familia Mavrocordaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 699
(Tabloul genealogic al Mavrocordaţilor, cu inrudirea lor cu
Musăţeştii) . . • . . • . . . . . . . . . • 700
Origina neamului Balş . . . • • . • . . . . . • . • . . • , 701
Hrisovul lui Vodă Calimah (1813) despre Bal~T . . . . . . . . 705
Raportul Boerilor către Vodă despre cercetarea spiţii Băl~eştilor. 707
!:::icrisoarea originală a Împăratului Frederic al III-ea către
Domnii Rominl Ştefan şi Vlad . . . . . . . . . . . 713
(Tabloul genealogic al neamului Baux-Balzio-Balşa-Balş) . 715
Corrigendum . . . 715
Index . • . . . . 717
Tabla de materiii 735
~J\I!! LI
~~.-~:~~~~-
PÂNĂ CÂND?
Prrnă când acest extraordinar profesor ce se

numeţ;te D-nu Grigore Tocilescu ne Ya mal sili
ca să ne ocuprun de dînsul? Este o adevrtratrt
minune de a constata, crlt se face ele surd acest
domn ct'mcl el stndiazrt istoria contimporană.
El ar descuraja pe or1-care altul mal puţin ho-
trtrît dect'tt noI a'l redeştepta faţă cu realitatea
faptelor.
Se \lice că după publicarea fie-căruI Manual
nou, eminentul profesor (acesta este calificativul
întrebuinţat de admiratori! sel) răsvunde neclintit
acelora carl îI reproşează neştiinţa sa: ,, O ! dar
am modificat mult!"
Aceste modificrtrI succesive sunt demne de
atenţiunea noastră; ceva mal mult încă: ni se im-
pune să le studiem. Citind cam în treacăt Ma-
1rnalele din 1887, din 1889 şi din 1900, Yom con-
stata progresele autorulul şi yom pune pe citi-
---l-
torul imparţial
în shtre să judece el singm· despre
conştiinţa, care a însuileţit aceste scrierI şi despre
valoarea lor, precum şi despre ştiinţa profeso-
ruluI, despre buna lu! creclinţr1 :;;1 despre carac-
terul set1.
Manualul din 1887 1)

,,111 ţara Romînească, Vodă Bibescu continua a ne-
,,mulţumi pe boerI şi pe popor, prin risipa banilor publici,
,,prin abusurI ne pom~nite ale aclminstraţiuniI sale."
„In ,mul 1846, Bibescu îşI formit o adunare după
,,plac, care-I votă toate mesnrile administrative ~i finan-
,,ciare, spre ruilla desă,-îrşită a ţerii ... "
Aici'. fără îndoi,dă vedem acloraţiunea zeilor

falşI în întreaga el splendoare; este o reediţiune
inconştientă a legende! criminale făuritrt 2 ) ele
aceşU eunucI al istorie!, mal toţI streinI, sclavI
interesatI al politice! reutrwioase a unor ambiţ,ioşI
cloborîţI în. 1842 - în lupta cea mare pentru co-
roană -·- :;;i ,t unor negustoi-I politic! clin 18.JK
cărora le a lipsit şi vi1·ilitatea ::,;i toate sentimen-
tele înalte care ne fac să recunoaştem, cu mîn-
clrie, actele rnarl ale istorie! noastre, precum ne
fac să le transmitem, cn respect, acelora car!
intrrt dnprt no! în carieră.
1) La pagina 26!.
2) Ubicini a spns în cartea sa Lei Jlolclo- Valachie, la pag. l li\J,
aproape textual acela~l lucru. D-nnl Grigore Tocilescu l'a copiat în
inod servil. Cf. Doinnia lnl Bibescn, ele Prinfitl George Bibescn, 18\J3-
J8!)4, Bucureşti, F. Gubl fii, tomul II, pag. i H4.
;)
Manualul din 1899

In 1899, D-nul Grigore Tocilescu, care a pu-
ră.sit pal'tidnl liberal-în sinul cărura fusese atît
de slrtvit 1) - a devenit un om politic ţ;i a fost
înzestrat cu un scaun de senator. Senatorul îşl
schimbase tabăra, însă el nu şi-a schimbat pana.
Atuncl tomnat cele clone volume ele clocu-
rneute asupra domnie! lur Bibescu, precum şi Is-
toria Romînilor, de D-nul Xenopol, membru al Aca-
elemier Homîne, erat1 deja de ciucr anr în dome-
niul public. - Ce scnzrt ar putea să invoace
D-nul Tocilescu ca să cază· iar în acela.ş păcat
ca în 1887? lu 1899, ca profesor, ca membru al
Acadernier, nu era oare de stricta luI datorie srt
cunoască evenimentele, actele istorie! noastre co11-
tim1Jornue ce altir ' îsI
, dăduseră osteneala să le
aelucr1 la i ,·ealr1? A pune aceastrt întrebare este a
o şi rezolvi.
Dai· dacă nestiinta
, ' D-luI Gri&rnre Tocilescu '--'
este frtrr1 scuză, cu cît ridicol calitatea sa ele om

politic nu îmbracă oare această acuzaţiune ce el
aduce asupra pretinsel „risipire ci banilor publiâ"-
Bibescu regnante- precum şi: ,,toate nuisurile ad-
„ministrative şi .financictre luate de Bibescu spre ruina
„desârîrşitâ a ţâre," =J
Ce sr1 credem despre un om politic care'şr
are partea sa de respundere în starea ele mizerie
1) El a fost într'atîla slăvit, încît Ministrul lnstrucţiunel publice,
al cărui secretar general era în 188î, îi comandă un numă1· de exem-

plare atât de mare a manualului ce el publică în anul acela, încît nu-
meroase pacl1ete zăceati. îneă acum cîte-va luni în pivniţele acelui
11inister.
2 ) ::-1annalnl din 189~, pag. 392, 393 ~i 408.
-U-
ţ,i ele robie financiară în care România geme în

ceasul ele faţă, cu toate că ea are un budget de
230 milioane, despre acel om care acuzri admi-
nistraţiunea financiartt a unuI Domnitor ce ştiu,
în limitele resurselor budgetare ce se urcatl nu-
mat la modesta sumă de 6.666.068 let, stl doteze
ţara lut cu lucrărt însemnate şi măreţe 1), :;,i care,
abdicând, lăstt acea ţartt bogată, prosperă şi frtră
11 ier o datorie?
Intr'un interval de maI puţin ele patru anî,
Bibescu „plătise datoria ele 1.033)-9.J: piaştri şi
,"'i parale" lăsată ele guvernul preeeclent; el re-
stabilise ordinea în administraţie, în justiţie :;,i în
finanţe. In 1848, ,,casieriile municipale ale oraşelor
a veatl o rezervă de un milion de piaştri, casie-
riile comunelor aproape B milioane; casieria cen-
tram avea un capital de mat bine de 4 mi-
lioane" 2), cu toate că se făcuse cheltuelt de utili-
tate generală plătite de aceste diferite casieriT.
~tunar caseta Domnitorulut suferea, a Domnito-
ruluI a cărnt listă civilă era în disproporţinne
cu nenorocirile de tot soiul ce el le u:;,ura. Nu-
mal cu ocazia foculuI din 18.J:7 clin Bucure:;;tt,
el dărui o parte a liste1 sale civile, 200.000 piaştri
(aproape 70.000 leI). ,,nacc'f, modesta mea casetâ nzt
dndu să dect inat mult, scrie Domnitorul amiculuI
'J Acum cîp-va ani încă funtînele instalate de Bibescn în 18!5

mai func\ionat1 în Bucureşti.
:) Domnia lni Bibescn, tomul II, pag. 360. Cudntul de <leschi-
tler,! al Obşte~lel Adunări din 18!8 ro~tit <le :111. S. Domnilorul. Of.
<Jue/ques mot8 sur la Valiichie de San-.Juan, 1861.i: Henri et Charles
Noble!, imprimeurs. - Vezi ~i Xenopol, 1,torict Rom,înilor.
Î
„set'1 Cam byse: mi-a părut jÎHtrte mult re1,, şi pricina

,,este că ea nu păstra nici o dată nimica" 1).
Domnitornl era darnic, aceasta era ştiut de toţI
şi slăvit de contimporaniI seI:!): şi clacrt D-nu
Xenopol a putut să zică: ,,Dacă se ţine seamâ
,,ele mi;jloacele de cctre Bibescu dispuse, trebue recunos-
:, cut câ acest Domnitor ct fost unul dintre ct_qenţii cel rnctt
rputernid a'i proqresulut Românie(' :i), el a f(tcu t-o
Hincl-crt a studiat cu ele-amănuntul domnia lut
Bibescu în documentele coutimporane.
In sfirşit, D. de Nion, cunsul general al
}'ranţeI, Rcria către Guizot, ministrul afacerilor
străine, în Octombrie 18-!7:
,,Principatul Valahiet nit are niet o <latorie; impru-

:,muturile contrnctate ele culministraţia trecutâ, şi pentru
°
:, care el plâtise 11w'f, mult ele 18 /o dobinclct cmualâ, sunt
:,cu totul soldate" -!).
~i, în adresa ObsteşteI AdunrtrI ele la 7 Fe-

bruarie 18.J:l-l, ea rrtspuus OfisuluI domnesc, gă
sim pasagiul următor privitor la situaţia comer-
cială şi la creditul public 5 ) :
„Este adevr1rnt prilej de fală pentru noI

::purtarea neguţ.rttorilor noştri, carI, prin a lor
) Scrisoarea Domnitorului Bibescn către

1
D-nu de Cambyse.
Cf. Domnia lui Bibesc1t, tomul I, pag. 8G7-8G!l.
) Boleac: Trompetn Carpa_ţilor, N-o lGS, din 12 Innie 1873. = Cf.
2
Pann: poesil; precum ~i Aristia ~i l-leliade.

3 ) Istoria Românilor, tomul Y[.
') Scrisoarea D-lui de Nion către Guizot, de la 2::i Octombre

1847 (s\.reh. )Iin. Af. Str. din Paris).-Cf.' Domnia lu! Bibescn, Tomul
li, pag. 3H.
"J Vezi Domnia lu! Bibesw, t. II, p. tl4.8.
-8
,,activitate ~i cinste. att scăpat nevătămat cre-

„ditul obştesc dintr'acea îndoită ş1 de o potrivă
,:primejdioasă criză,; 1).
Frumoase veacurI, ţară în deplină desvoltare

a uneI ere noI, însemnată prin progres, stare
bună, stima şi simpatia tuturor puterilor! ...
Ţară fără datorie! Et nune erudimini . ..
Manualul din 1900
Sri teecem acuma la Manualul clin 1~J00. lnsă

înainte de a merge maI departe, să cunstntăm
că autorul păstrează tăcere asupra gre~elilor sale
trecute; el nu găseşte nicI un cuvînt pentru a
exprima regretul seu că se frwuse odiufriarrt
ecoul calomnieI; el nu a priceput crt ar fi fost
spre cinstea luI srt zică me<t culpa. Ceva rnaI mult,
îl vom vedea- cu toate că se publicase docmnen-
tele autentice - împodobind Manualul sH1 din
1900- ediţia 2-a - cu calornniI noI extrase di11
aceleaşI sorginte.
La pagina 4GS a ManualuluI clin HJ00, citim:

nGhyka îş'f atrase favorul Porţii; î11 acehtJ timp însâ
,.şi urgiei Curţii ruseşt'f, care in cele din urmâ isbuH
„să-l scoată din scaun, şi sc'l aleagit în locu-i pe 0f'or_11e
.-, Bibescu, protilinicu1 cel ma'l neîmpc'fcat al lul Gh!1ka.
1
) Acli ,·edem Congresul (;amerilor de comercit"i, ce de cnr,ind
a avnl loc la Iaşi. proclamfmd că sitna\ ia creditnlul comercial e,le

de plâns şi că nn există all mijloc de lene decâl de a reveni. în ce
pL'i\"0,jte cel puţin pe comi~ion:1rii tle mal'fit, la prescl'ipţiile Reg-nb-
mentnlnl Organic.
:. Aceastâ alegere fusese i111p11sâ ca o rnin{lf iraocabilâ.
rea o hotărire fârâ apel a mi11isfernlut i1111>erial rlin Pl'-
_..terslmrg".
~ase rîndurI, nicI o faptă exactă.

ln adever, nn este exact că Bibescu trăia
în clu~mănie cu Ghyka, el care nu a arr1tat ură 1)
nicl contra acelora carI l'at'l trrtdaJ, uicI chiar
contra l'itsvrătitorilor carI at'l încercat să'l omoare
îu 18-18. Dacă el a corn bătut gtfferuul Iul Ghyka:
aceasta a făcut-o fiind-că acel domnitor ducea
ţara la peire.
Nu este exact că Rusia a resturnat pe Ghyka.
Neorînduelile administraţieI acestul domnitor af1
ridicat contra lul Obşteasca Adunare, at'l indis-
pus Puterile ocrotitoare şi suzerană şi at'l pro-
vocat căderea sa. Adresa Obsteştel AdunărI cli11
18-l:2 către domnitorul Ghyka este ele a,inns pen-
tru a dovedi aeest adever 2 ).
) Eliade poYeste~te faptul următor: "Pe Stirbel şi pe Bibescn

1
„i-am maltractat în scrierile mele ~iei s'ati. purtat omeneşte cu streina

.. ~i svânturata mea familie. Nu era septămână să nu fle cercetată.
,.Gliyka, din contra, la toţi cari l'au trădat s'a dus de i-a Yezut; numai
,.la familia mea n'a trimis nici un caîne s'o cerceteze. Când a plecat
,.din ţară la 42. eu care n'am sărntat în viata mea mâna nimănui de
„câL tatii şi preotului, i-am sărutat mâna de adio şi mi-a dat-o ca la
„un câine. Când am fost în Bucureşti la 1855, m'am dus cu cca mai
.. mare bucuriE> de l'am veznt, uitînd toate câte a scris şi d-sale şi lu!
":-,;icolaclie din Viena despre mine, şi m'a primit ca ~i când i-aşi fi
.. fost intendenL al cnrţei ca Dobre, unde Bibescn. cînd rn'a vezut aei,
, m'a îmbrăţişat "ii m'a sărutat cn !acrime" ... (Scrisoarea lnl Heliwle
c1'itre Grigore Grc'idi:~leanu de la 8 20 '.\lait1. 1857, p. 565 în Scrisorile
1
lui llel-iade, de Russn Locnsleanu; cl'L'. Domnia lu! Bibescit, H, p. Ila+.

') Vezl San Juan: <Juelr1ues mots sur la Valachie, pag. 5\J. Ade-
,·:irul este cfi Bibescu, de,·enit leaderul Adunărel, a fost însărcinat
ele colegi! sel sft redacteze acea ..\dresfl.
- 10 -
Remrme această minune cn care se sfir:;;e:;;te

paragraful: ,,Alegerea lui Bibescu a fost impusă
„ca o voinţă nestrămutată, ca o hotărîre fără
,,apel de Ministerul imperial din Petersburg:,.
Şi autorul pune această afirrnaţiune între gnile-
mele, ca :;;i cum ar vi·oi să'l dea mal multrt va-
lnare, ferindu-se însri ele a arăta isvorul.
N ol desfidem pe D-nu profesor srt arate do-
cm11entele ce el le-a consultat; şi ele oare-ce el
nu le va arrita fiind-că ele nu existrl, 1101 arrttăm
mal la vale doeumentele autentice privitoare la ale-
gerea 1uI Bi bescu. V a fi desmin ţi rea ace le I a-
fi rmaţiu nl.
Se va constata dt nn Husia impuse pe Bi-
bescu Românilor, dar că însăsl
. , natiunea
' ridică
pentru întîia oat'ă pe treptele tronuluI pe primul
seu Ales pe viaţă.
De oar6-ce această alegere este una diu pa-
ginile strălucitoare ale lstoriel noastre, de oare-
t..;C calomnia s'a încercat a le întuneca, noI le vom
cla în întreaga lor lumină spre bucuria H.omânilor
adevăraţI, pentru acel carI mal iubesc încă patria
clin anil trecuţl, roditor! :;;i glorio:;;l al Domni-
torilor rornânl ce, cu trup :;;i suflet, căutau redeş
teptarea ţ;i progresul eT. Acest trecut este pa-
t1·imoniul istoriel noastre; cu întristare vedem
c:t aceia carl nu se mînclresc de clînsul 1m an
11icl mrwar respectul ce i se datore)te.
ALEGERE PE VIATĂ DE NATIUNE
.-\
PRIMULUI DOMNITOR ROMÂN BIBESCU
Inainte de alegeri
,)ncapacitatea şi neîngrijirea urmează, sub
domnia lul Ghyka, inteligenţel !;,i activitriţ.el acl-
ministraţiunel genernlulul conte Kisseleff. ~-\.clu-
nai·ea electivă ce Hegnlamentul clricluse Domni-
torulul ca un sprijin în bine ţii o stavilrt în ret'l,
începuse în urmă contra lul Ghyka o luptr1 ce
se învenină din zi în zi. Lipsa ele consideraţie,
ce nu întîrzirt să înconjoare guvernul, crescu;
însă aceastl:'t lipsă de consideraţie atinse în urmă
şi Adunarea, care nu ştiu a se feri ele ea, cu
toate că cauza si , nemultumirile
' sale eraf1 atît
de populare pe cît şi de legitime.
„A~t-fel erart lucrurile în 18-!1, 6md George
Bibescu fu ales deputat.
,,El luase parte la redacţiunea H,egulamen-
tulul Organic şi fusese miuistru sub aclminis-
traţiunea provizorie a generalulul Kisseleff.
- 12 -
l11trat în Camer(t, el nu a stat la îndoială între

cele doue puterI atuncT în luptă. El îmbrăţiştt
cauza cea bun(t ţ;i fu îndată numit secretar al
AdunăreI. Sgomotul părea pentru tot-d'a-una
stabilit în Camer(t. Xoul secretar se încercă a
readuce ordinea şi buna cu dinţă, dând exem-
plul unel cliscuţiunT serioase, ce el impunea
prin aceasta tocmaI contradictorilor, precum ::,;i
prietenilor seI. In acelaşI timp el întruni di-
Yersele fracţinnI ale AdunăreI în jurul uneI sin-
gure ideI: binele ţăreI; el îT recîştigă simpatia
publică şi dete aceleI sesiunI un caracter îualL
nst-fel incit ea aparţi11e clomeuiuluI istorieI prin
însemnatatea lucrărilor sale, precum şi prin gra-
Yitatea eYeuimentelor ce urmară în curîncl. O
popularitate fără marginl era deja pentru George
Bibescu recompe11s,1 încercărilor sale.
„Hegulamentul Organic determinase formele
de întrebuinţat pentru alegerea DomnitoruluI,
drept ce odinioară era în mâinile înaltuluI cler
şi a boerimeI celel marl. Regul:unentul Organit·
întinse acest chept proprietăţeI miel.
„In urma acestor disposiţ,iunI, Adunarea
extraordinară pentru alegerea Domnitorulul tre-
buia să fie cornpusr1 clin .Mitropolitul preşedinte
de drept, de cel treI episcopi eparbioţI, de 50 boerr
de clasa I, aleşT clupr1 ordinea de vechime ele
rang, de 70 alegătorI traşI la sorţI dintre boeri-
mea cea mică, cai·e represintă şi mica proprietate,
precum şi de Gli alegătorI delegaţI de judeţe şi
de breslele negustuL·ilor şi industriaşilor, ceia
('8 urca numrn·ul total al alegrttorilor la 190.
- 13 -
,,Pentru intîia oară atuncI, ele clone veacurî,

Muntenia era chemată să exercite un drept su-
veran. Ea îl exercită cu atîta lmnă cu vii11ţr1 şi
cu un simţimînt atît ele adînc a înaltei misiunI
ce i se încredinţase, încît se părea 6t ea nn
încetase nicI 1) datrt srt'l exerciteze.
Alegerea
„In zrna de 20 decembrie 18-l:2, clopotele

sunând qintr\m capet la celalt al principatnluI,
şi ziua întreagr1 la interval·e egale, anunţară cri
un act extraordinar, solemn ca nicI un altul
până atuncI, era să se săvîr:;;ească. Poporul era
îngrrunăclit în bisericele, care rernaseră deschise
toatrt zina şi o parte a nopţel.
,,La 8 ceasm·I dimineaţa, alegritoriI şi cancli-
rlaţ,iI se întruniserrt la ~litropolie, a crtreI nşe se
închiserri cluprt dînşiI. Pe tilllpul slujbei oficiate
ele Mitropolit, .fie-care alegr1tor fu chemat să jure
pe sfintele moaşte· că el nu va asculta, dând vo-
tul seu, decît glasul conştiinţeî sale şi a intere-
sninI ţ,ereI.
,,Citnd toată lnmea fu adunată în sala ale-
gerilol', şi în momentul ele a se începe scrn-
ti nul secret pen trn fie-care clin tre cancliclaţ.I, cart
erau încri în numer de 21, cu toate că mal
mulţT clintr'inşiI se retraseră în mod voluntar,
Mitropolitul reaminti -AdunăreI că ea se afla în
Casa şi în presenţa DomnuluI, către care ea
SA angajase a alege pe cel mal demn: ,, Ve{i:
- 1-! -
)wtilri, spuse el. dacc7 aceastâ zi va fi o zi de 2'ia{ă sait

ro zi de moarte pentru patria l'f)(fSfrâ. Su uita(l, dttcîndu-
" ve sâ depune(l rotul rnstru, câ so{iile voastre, copiii
,, i-oştri cum şi to{'i concetâ[euii voştri n! aşteapfct când ve{f
,. eşi clin aceastc1 întrunire, pentru a ve binecuvînta sau
,. a ve lJ/eslema, d11 wi alegerea ce reţl fi făcut. Str nu
,,uita([, cc1 peste hotarele {ere'l noastre, streinr1tatca ne pri-
„ rcşte pentru a ne îm1l(a 'În stima sa, sait a nu ue 111a'l
;, arata clecit dispreţ''.
,,Adunarea respunse cu nobleţă acester che-
mărI. Ea tinu sedintr1 cu liniste si demnitate
' . . ' '
timp de doue-zecr ore, cît ţinu alegerea,: 1).
Această alegere s'a făcut în condiţiunile ur-

mătoare: toţî boerir marr ar ::vr:unteniel-în numer
de 37 - avînd dreptul de a candida la tron şi
1G dintr'inşiî retrăgend candidatura lor, 21 re-
maserr1 în presenţă. EI foră repartizc1p: în pa-
tru seriî, cele trel cl'întăt numărînd fie-care
cite 3 nume de pretenclenţr, a patra serie 6 nume.
Cer 180 membrit at Adnnăret atuncl presenţ,l,
-votarr1 pentru fie-care candidat în parte, punîncl
o bilr1 albă în urna boerulur ce et voiaii a alege
şi o bilă neagră în fie-care din cele l'alte urne.
Erau atîtea urne cîtt erat'1 si candidatL Fie-care
' ' '
membru primise, pentru a vota în cele trel
dintăl seril, o bilă albă şi patru negre de serie,
- numer corespunzetor cu uumerul candidaţ.ilor
clin fie-care serie - o bilă albă şi cinel negre
pentru seria a patra, acest numer şase fiind,
1
) Vecţl Quelques mots s11r la Valachie, de ~an-Juan, 185G, Paris.
- 15 -
corespurn;lător cu numernl pretendenţ,ilor din

acea serie.
George-Dumitru Biuescu înti·'uni o majori-
tate însemnată - 1B1 YoturI - .~i fu proclamat
Domnitor.
lata ele altmintrelea resultatul scrutinulul
ele fie-care secjiune.
- Hi -
RESULTATUL
Scrufinul primer Secfiunr

pentru cinci canclida\i la tron
84 0.5 B,111ul Glieorg·lie Filipescu

28 150 Vornicul Teodor Văcărescu
Gl 11G Vornicul Alexandru Filipescu
}Îi Vornicul Constn,ntin Go!Ascu
160 Vornicul Alex. Scarlat Gh;yka
(l~rmeaz(t semnăturile mitropolitului Neofit ~i ale
celor doi ~ecretari 1i trei asesori)
Scrutinul Secfiuner a doua

pentrn cinci crindidaţi la tron
Rile albe _B~~e_n2g~-

10 169 Logofătul ~Iihai Racoviţft
36 1±3 Logofc'ttnl Stefan Băleanu
Ul 88 Logofc'ttul Barbu Stirbei
21 158 Logofi"itul Ioan \' (tc,1 re seu
12 167 Log:of:ttn1 lo,m I-Irisoscolen
(ermeazc"i acelea:c:,I senm(tturI).
- 17 -
SCRUTINULUI
Scrutinul Secfiunei a freia

pentru cinci candidaţi la tron
Bile albe !lile negre
75 100 Logol',:tLul Manoil Rlleanu

41 138 Logofiitul Const. Cantacuzino
H5 140 Logof,ltul Const. Dem. Ghica
27 1:32 Logofătul Const. Cornescu
20 1:35 Logofătul Const. Băleanu
(Urmează acelea~I semnături).
Scrutinul Secfiunei a patra

pentru şase candirlaţi la tron
Bile a!ho
- --~~ BDe__:1~1:_0_
a1 Uii Logol'ătul Grigorie Grttcli~teanu
24 1i">:3 Logof,':'ttnl Emanoil Florescu
131 4H Logofătul Gheorghe Bibescu
8 171 Logofătul Constantin Florescu
49 130 Logofătul Ioan Filipescu
60 118 Vistierul Alexandru Ghika
(Urmează acelea~I semnături).
20 Decern hri~ JS-1~

-1 JnnuaTie 18-&:1 (Buletin Oficial No. 2).
Procesul Verbal al AlegereI fu redactat ~i semnat

de presedintele ObstesteI Adunări 1).
' ' '
1) Vezi acest Proces Verbal la Piesele justificative No 1.
63699 2
18 -
După Alegere
,,La J ceasul'! dimineaţ,a, scl'uti11nl l'u săvî1·şit.
Gheorghe Bibescu întruni mar toată unanimita-
tea Yoturilor: El fu proclamat Domnitor al ţ.tn·eI
în aplansele entusiaste ale AdunăreI, aplause ett-
l'Ora se asociară şi aplausele capitale! şi aplan-
sele Munteniel întregL
„Dile.risti y"ustitimn et odisti iniquitatem: propterect
unxit te Deus, Deustuus, oleo laetitiae prae consortibus tuis. 11
(Psalm. XLIV, 8). Acestea sunt cuvintele împru-
mutate de la Psalmist şi care fură întrebuinţate
ca text pentru cuvîntarea adresam noulul Ales
de episcopul de Argeş.
„Bucuria era generală şi sincerti, mare ca
şi speranţa ce'l dăduse naştere. Domnitorul Bi-
bescu se angajri ele a nu cruţa nimic pentru a
o justifica.
,, Prin liniştea şi orînduiala ce aţforătat, spuse el ale-

„gătorilor, mulţumindu-le, aţ,'t înălţat patria în stima
„străinilor, dovedind că ect nu este nedem,u't de drepturile
„ce i-ait fost dctfe. V' a{i, îndeplinit dcitorict; îrn'f, nY,mîne
,,să'm1 fac dcdoria mea, şi puteţ·t socoti că de aceasta m,
,,voi lipsia.
,,ln adevăr el se ţinu de cuvînt" 1).

*
Aceastrt alegere, îndeplinirea unul drept su-
veran, fu darul de voioastl smre pe tron ce
primul Ales pe viaţ,ă aducea ţerir sale.
1) Quelques rnots sitr la Valachie, pag. 14 et 15.
- 19 -
Invidioţ;iI, mnbiţioşiI, ioţI aceia car! nu ertară

lu! Bibescu popularitatea sa ţ,i trinmful set1, an
lucrat mal în urmă, pe dtI diferite, sr1'I smulgă
aureola ce'I dăduse această alegere fără seamrm
~i s'o aducă la nivelul uneI intrig! de curte. Oa-
menI cu minte slabr1 şi frtră inirnit !
Autorul opereI: fJuelques mots sur la Valctchie,
ne a pus în cunoştiinţa cauzelor pentru care Bi-
Lescu a fost ales ele naţiune. Dar să mal lrlsrnn
încrt cuvîntul unor oamenI car! nu pot fi bănuiţI
de parţialitate, de oare-ce el se numesc Billecoq,
Vaillant, de Nion.
Billecoq, consul general al Franţ,eI la Bucu-

re:;;tI, aru ic intim al elornnitorulul Ghyka, scrie lu!
U·uizot, ministrul afacerilor străine al Franţel, la
23 Decembrie 1842: ,, Cctndiclaţil partidulu'f, na{ional sunt
::d-11it Emanuel Bâleanu, I. Filir,escu, E. Bălăceanu,
„ Ştirbel şiBibescu . . . Voturile se vor repartisct peste cel
,,tret di1dc1'f . . . Cn un ceas înainte de clespuiaren scru-
„tinuluti niment aic't - şi consulul Rusiei mat puţin decât
,,ort care altul- nimeni nu pocttespune cine va.fi Dom-
„nitor, precum nici s'ar putea spune dinainte numc'trul
„ ciştigcUor al unei laterit . . . Cu scrutinul secret, niment
_., nn poate prevedea resultatul alegerei." 1)
La 5 Ianuarie :l 843, după alegere, el scrie
din 11011 lu! Guizot: ,,Toată lumea este ele acord
,,pentru a recunoaşte înalta dreptate şi simţirnin-
1,tele de onoare şi de perfectă lealitate ce, într'o
„întîmplare atît ele delicatrt, ai:i inspirat purtarea
') Billecoq către GnizoL. Scrisoare din 25 Dec. 1S42. (AreUvel,e

:\linisternlul Afac. străine din Paris).
-- 20 -
„Domnilor Bibescu." - Billecoq făcea ;_tluziune

la voinţa manifestată de Bibescu ca voturile ce
i se acorclat'l să fie date luI Ştirbey, fratele set'l
cel maI mare 1 ).
După acest omagit'l adus adevrtruluI, - Bil-
lecoq maI spera că va putea srt îndeplinească
încă sub Bibescu rolul preponderent ce el jucase
sub Ghyka, - de acum înainte nu trebuie să ne
m,1,I aşteptăm din partea acestul fost consul de-
cît la acuzaţiunile cele mar nedemne contra luI
Bibescu. Pentru ce? Fiind-că mentorul clomni-
toruluI decăzut îşI pierde situaţia sa de consilier
al tronul uI, că el va fi prins în flagrant delict
ele rapoarte inexacte adresate guvernnluI 8H1 în
cursul giranţeI sale, şi că în urmă va fi revocat.
Din acea zi, el se va uni cu duşmani! ceI mar
înviersuuatI
, , aI DomnitoruluL si , va arunca bale1e
ureI sale pretutindenI unele'! va fi cu putinţă, în
acelaşI mod ca anonimul Cbainoi, îusă maI cu
seamrt într'o broşură tipttrită la Bruxelles în
18--b7 2).
Vaillant vorbind clespt·e Bibescu, se exprirnr1

ast-fel: ,,Inteligenţei set i-a fâcut ştiinţa itşoară . .. Di-
„baciu din naturâ, se pare ccZ el nic'i, nu 'şt clâ seamâ
,,câ ştie . .. Acesta ctre a1mrenţct înde1nânatecâ a gentilo-
,,mului . .. El este iubit" 3).
1) Domnia lu! Bibescu, tournl I, pag.,_49. - Of. Scrisoarea Lui Bil-
lecoq către Guizot, de la :i lannarie 18!3 (Archivele ::\IinisL. Af. streine

din Paris).
i) Scrisoarea lul Bron către A. S. Domnitornl Bibescu în Dom-
nia lu! Bibescu. t. II, pag. Li50-Li52.
3
) Domniri lu! Bibescn, t. I, pag. 51.
- 21 --
De Nion, bărbat de-o independenţă politicrt

absolută, de o extremă rezervă, ţ,i care sosise la
Bucureştr prevenit de Billecoq contra Domnito-
rulur Bibescu 1), scrie către Guizot în 1846: ,,Dom-
„nitornl are o incontestabilă superioritate asupra tot ce'l
,, înconjoarcZ". 2)
N 01 am mar putea reaminti frumoasa poesie

lur Heliade din 18-!6 3) - el nu 'şt prerduse încă
bunul simţ;-poesia luI Aristia -~); poesia lur Panu
cu ocazia foculur din Eu cureşt'ff>); articolele în-
fl[tcărate din Gazeta Transilvaniei.
1
) Billecoq întîlni pe drum pe de Nion, pe cînd acesta. se ducea
la Bucureşti ca să ia în posesiune postul seu, şi căută să "i transmită

ura sa contra Domnitorului Bibescu. Fiinţă drE'aptă, de Nion nu as-
cultă toate cuvîntările lul Billecoq. Insă el fu destul de impresionat
pentru a se arăta de o rezervă mal mult decît diplomatică faţă cu
Dom11itornl în primele timpuri ale şederel sale în Bucure~tL Totuşi
el nu întărziă să recunoască Domnitorului o „superioritate" căreia el
se grăbi a aduce omagiul sett.
2
) Domnia lui Bil1escu, I. I, pag. 53. Cf. Scrisoarea dia 18 De-
cembrie 1846 (Archivele 1vlinist. Af. streine <lin Paris).
) Heliade, în poesia sa. îl face să vorbească pe Domnitor ca fiind
3
cu totul devotat guvernărel poporului sett:

Suspinul 111c'i acldoarrne fi rnd cle1;tept suspine,
Veghez întreagct noapte, şi zioa iar veghiez;
In wgete spinoase şi în rcipiri divine,
La soartea unu-! popol ne acldorrnit lucrez.
~) ;-.;11 Yom cita din frumoasa poesie a iul Aristia deeît o strofă:
",)'i ea tci'l cei s' alese de top prea învăJatul

De vîrstli foarte fraged, de minte mult vîrtos,
Acel Roinân, Ciceron Capitolin! Bcirbatul
iJi cfrnw noastni astăzl !ji prin_ţ e virtuos!"
5
) Panu a scris :
,,.Această jertfă, această jale,
Privind'o prin[ul c'ochi-! umilifl.,
O s11111ă scoa.qă din ale sale
Sloboade pentr11 nenorociţf."
- 22 -
Insă trebule sti ne mărgnrnn, mal cu seamă

că am spus mal mult decît era nevoie pentru
a fixa părerea oamenilor cinstiţl asnpra indcpen-
denţel ce presidă alegerel lul Bibescu, p1·ecnm
ş1 asupra motivelor cal'l îl desemnară alegere'[
NaţiuneL
D-nu profesor Tocilescu a preferat pieselor

autentice, fraze goale; adevrirulul, legenda; do-
cumentelor, concursul unul Elias Hegnault, unul
Ubicini, anonimulul Chainoi. Acest pseudonim
ascunde numele lul Ion Ghica, clacă tl'C:lmie sit
credem pe pretinţ;il set amicl. Nu pot admite
aceasta, fiind că prea ar fi înjositoare pentru a-
ceastă rudă a domnitorn]ul Ghyka, broţ;ura des-
gustătoare semnafa de anonimul Chainoi.
Cît priveşte pe Ubicini, secretar al comite-

tulul resvrătitorilor din 1848, bine plătit pentru
a denatura, a calomnia cu prisos domnia lul
Bibescu r;-,i pe acest Domnitor, precum r;-,i pentru ,l
cânta faptele resvrătirel de la 1848, el ţ;i-a în-
deplinit aşa de bine misiunea sa încît în ceasu 1
de faţă, familia lul mal primeşte încă din partea
Statulul român o pensiune de 600 lel lunar. da-
torită recunoştinţel defunctulul Ion Brătianu 1).
Eată un prim exemplu de clestrăbrtlare în
minciună, ast-fel precum at'l practicat-o anonimul
Chainoi şi Ubicini. Adnotăm fie-care clin afirma-
ţ.iunile lor:
1)Vezi discursul defunctului Ion Brătian\1, t·ostit cu c,cazinne2

discuţi uneiivite la Camtiră, în desbater ea proiectului de lege privitor
la această pensiune, la :l2 Februarie 1885.
CHAINOI 1) UBICINI :!l
„Art. ,~2 rlin l'O!-i'lllarn1,11t ,,Dup,l art. :l2 clin regu-
„preserie cc't trebue s,l so ,J,unen t troliu ea stt se vo-
„nlteze asupr,t 1ic-cttrut ,, tcze asupr,1 fi1•-c,lruI 1li11-
,.e,mclidat în (leoselli-' -- „tro ei încleosehi" - dar
daraşa s'afăcut- .,so aşa s'a făcut - ,.în loc
,,pretexta o pn·a niarc! por- ,,de a face aşa, cc1im,1c,111î.
„d0rn tln timp, "i cel :lU do „protcx1înd o prea maro
„compeţiLorf" -- dar nu ,.pcrch·ro ele timp, i1np:1t·-
erau de cit 21 -- ,, funl ,. ţ.ir."t pe cPi :melc camlidaţI"
,.împ:1rt,iţi î11 "ase seriI" - - dar nu era decit
dar nu fură decit 21 - ,.î11 şase grnpnl'I" --
patru grupuri - ""i so dar nu fură decit pa-
„dete iie-cftrur alegr1tor tru grupuri -,,şidetor,l
„cine\' bile. din care 1111a ,,fio-c:1r111 aleg-.'"itor cinel hi-
,,,1 l brt" - afară de a 4-a ..1<'. dintre caro una alb,1.·'
serie care coprindea ~ afară de a 4-a se-
şase compeţitori - rie care coprindea
,,pnnînd pe cetl'alţi camli- şase compeţitori. --
„daty serioşi eîto rloI sart trd ,,~\pol avur·,-t gTij,1. eaccfsc-
,,în aeoiaşI sPrio, eI 1rn pn- „rio"i (li11 I ro camlict1ţL accr
„ teafL lipsi (lo a-sr împc't rti „cart• era Yl'.llll intcrt•S (';t
;,<'ele' 100 bile allH, ale s(~- ,.srt fle dopr1rL1ţ.I dc- la tron,
„rief ! şi <le a so paraliza „s,l fie ]lll"Î eîte dol Safl
„ 1111iipe,1lţiI" 0) - dar nici ,,trcI în aeca"I seric·· 4 ) -
o serie nu avu mal dar nici o serie nu
puţin de cinci candi- avu mai puţin de cinci
daţi, numer ce des- candidaţi, numer ce
luşeşte pe al bilelor desluşeşte pe al bile-
- .. pe cîncl, pnnînd cnm lor- ,,pe cînd cl(l. Bibescu
„s\1 fttent, pe cei doi fr,1ţi1 ,,~i Stirbey l'urrt puşI fie-
,,llilwscu într·o serie clil'o- ,,nare într' u scrie (leosiliiL,1,
,,rit.1, şi însoţiţi de eancli- ,,însotiţ,f ele compeţilori ca-
„daţI fartt parti1ltt, frtr,l nici „re n'aYcaCt aproape 11irI
,,nn sort 110 isl>,ln<l,V' - ,,nn sorţ de a isliuti", etc,
ba din' contra visti- „ntc. -- ba din contra
erul A. Ghyka obţinu vistierul A. Ghyka ob-
60 de voturi. ţinu 60 de voturi.
1) JJe:-nifre ocwpation des Priucipau/1!.~ par la lfossie, p. CJ,j ~i Cili.
2) Valachie et 1vloldcivie, p. li'i\l (J<'irmin Diclut. edit. l'aris).
3
) ')Î
4
) San-Juan, în (Jnelqnes inols snr Ici Vnlachie, p. ti'i, ră,;
pun,le acestei crilics ~i aralfL câL este de rfllt fundatfL:
.,Ordinea de clasare a candidaţilor s·a holfirîL cl11pfL elevaţiunea
,,.~i vecliimea rangului. Boiurul care avea rangnl cel mal înalt ~i
REGIMUL DOTAL
D-nu lh•jgorc Tocilescu nu spune nict m1

cnvînt în 11mmalul se(1 de la 18~)9 despre pro-
iectul ele lege privitor la regimul dotal; însă în
Hl00 el are 11euorocita ideie de a vorbi despre el:
))Dar reforma proiectată de Bibcscu, czt privire la zes-
)' trea femeeI, este respinsă. Atare act din partea Adu-
), nârel„ săvîrşit într'un timp cînd Domnul voia
,,să divorţeze de soţia sa spre a lua în căsăto
),rie pe soţia altuia, se consicleni de Principe drept
,: imwltrt personalâ".
Şi
atîta tot! Nicl' un cuvînt despre însuşY
proiectul ele lege, u~or şi folositor ele resumat
în cite-va liniI din cauza mareI sale î11s01m1rttăjl' !
Aţm îucît şcolariI D-luI profcsor 1 lăsaţl în neştiinţa
scopnlnI proiectuluI ele lege, necunoscînd nimica
despre oposi{im1ea .c;istematicâ a AdunăreI 1) a refor-
melor propuse de Uuvern; ştiind numaI cri acea
,, mal vechit1, a fost cel d'iutâif1 pe listă: acesta era G. Filipescu, IJ:1-
_,trân 1le îO anl şi preşedinte al Divanul ul: cei din urmă erau fire~le
„cei mai tineri. Eatr1 de ce Bibescu era printre cel din urmă. Cu
„gre11 s'ar fi putut gibi o combinaţie care să 1emână în afară de
"ori-ce intrigă. l>e altmintrelea, opiniunea publică desemnase .di-
,,nainte pe Bibescu; eatri singura influenţă ce ar fi putut să aibă î1,-
" rîurire asupra alegătorilor".
') Cbicini.-Yezi în Domnia lu! Bibescu,t.II,p. 69.-Zossirna:
Biographies politiques. - Kisseleff, Lettre du 14 arril 1844. cf. Domnia
lul Bihe.,cu, t. L p. 222, - şi Xenopol, Istoria Homnnilor, t. VI, p. 17,,.
REGI~UL DOTAL
Chainoi Ubieini Elias Regnault Billeeoq Gr. T oe i I e s eu
Scopul Domn,itornlut, pro- \leniturile zestrei Se pare că veniturile Un singur motiv mâ- Dar reforma proiectnUt
punend proectul de lege Donniţei Zoe Branco- zestrei Domniţei nu na pe Domnitor Ră modi- de Bibescu, cu privire la
de la 16 Martie , era veaiu, soţia sa, nu mai mai ajungeau lui Bi- fice legea, era hotări• zestrea femee'î, esLo res-
de a-şi rezerva uzu- ert de ajuns pen- bescu şi eată secre- rea ce luase de a di• pinsă. Atare act rlin par-
fructul zestrei Dom- tru ibescu; el vroia tul leg ei noi ... 3) . vorţa şi de a păstra tea Adunăre'i, săvâr
niţei, după ce va fi să , apropieze fon• averea Domniţei 4 ). şit intr'un timp când
divorţat de densa 1). du~i acesta era sco- Domnul voia să di•
pulascuns al leger pri- vorţeze de soţia sa
vitolre la modificarea re- spre a lua În căsă
giruvuI dotal ce el supuse torie pe soţia altuia,
Adu1ăreI 2
). se considera de Principe
drept insultă per onală ~).
') Derniere occupation des Prin- ~) ivers pittoresque, Valachie 3

1-listoire politique et sociale
) Hospodarat Bibescn, Brnxel-
4
)
6
) Manualul din 1900, ::!-a e-
cipautlfs par la Russie, p. 158. et llf1avie, p. 163, 169. des Principa11tt!s danubiennes, p. les-1848. diţie.
228, 229.
- 25 -
Adunare a respins proiectul asupra regimulul

dotal, vor presupune naturalminte că acest pro-
iect nu era bun.
Oare acesta este scopul ce şi-a propus d.
Grig. Tocilescu? Se poate, căcl alt-fel nu se
pricepe nicY tăcerea păstrată asupra proiectului',
nicl a doua frazCt a paragrafulul, mal mult decît
extraordinară într'un Manual făcut pentru ~coa-
TABLOUL lele secundare de ambe-sexe. Se pare că autorul
el \Tut şi clînsul sCt uneascrt glasul său cu acela
No.1
,l lnl Chainoi, Ubicini, Elias Regnault, Billecoq,
pentru a respîncli calomnia scornită ele Chainoi
despre în privinţa zestrei' DomniţeI ½oe. Pretextul a fost
legea asupra regimuluI c1otal1).
'Jlegimul 'J)afal Ce uimitoare înţelegere într'o aşa josnică
calomnie! Iată i11spiratoriI cl-luI Tocilescu, şi
dacă el nu a îndrăznit să meargă mat departe
în cestiunea ce trafarn în momentul ele faţă,
._weasta o datorim faptulul cCt el a fost oprit de
amintirea lecţieI ce 110I am dat-o el-lut Ionel Bră
tianu, când acesta şi-a permis să reediteze acele
calomniI contra luI Voelă-Bibescu; poate că a
maI fost oprit şi ele ruşinea ce acoperă membriI
aceleI frăţiI, ele la publicarea ce am frtcut-o a
documentelor asupra elomnieI lul Bibescu.
Printre aceste documente, unul este ele ajuru;

penti-u a distruge această ţesătură de invenţiunl
grosolane: este decretul instituind o curatelă a
) Vezi aci alăturatul Tablott No. I, despre rcgimnl dotal. Se va

1
obserrn uşor că termenii şi expresiunile întrebuinţate de acei autori

sunt identice.
- 213 -
avere'f Domniţ,eI. D-nu Xenopol asupra acestnr

punct pune toate lucrurile pe calea adeYttrnlur
în Istorici Românilor: ,, Se imput(t Principelui câ ar .fi
,,avut de scop a'şt ruina soţia, înainte de ct o lepâda.
„Găsim clin potrivă pe Principe, imediat clupc'i constata rea
„legalei a boalet femeet lut, lepâclindu-se ele averea e'i
,,foarte însemnătoare şi instituind asupra e'l o epitropie
,,care să îngrijeascii ele interesul copiilor comitut, rpi-
„tropie c01npusâ clin Episcopul ele Buz<"fft, Mctrele Ban
,,Filipescu, Lor1ofc'Uul Biileanu, Lor1ofătul Vilara şi pa-
,,lwrnicul Opran" 1).
Şiel. Xenopol, eluprt ce a resttbilit ast-ld

aeleYărul asupra acestuI punct - 110I pusesem
deja faptul în eleplinrt luminrt prin documentul~)
publicat în Domnia lu'l Bibescit, -el. Xenopol adaogă:
,,Eată cum se scrict istoria în acel timp ele ocwbcr cles-
,,lănţuire ct patimilor" 3).
Oare cu scopul de a urma greşelile tre<·u-
tulu'f s'a încredinţat D-lu'f Tocilescu o catedră
de profesor~ Nu credem. Datoria luI era alta
şi i-o vom a,răta-o, llind-dt se pare crt el n'o l'll-
noaste.
, D-nu lJeofesor era tiuut
, să aducă la cn-
noştinţa elevilor ser că Domnitorul Bibescu, ayînd
grija de a mări creditul ţări'f 4), supuse AdunrtreI
un proiect de lege care modifica o disposiţ,iune
primejdioasă a cocluluI Caragea - disposiţiune
1) Bnletinitl O.ficial, 1844, No. 140, pag. 5G. Vezi ~i Domnia /11-1
Bibescu, t. II, p. !JS, 9G, !J7.
2
) Vezi la Piese jw,tiflcative No. 2.
3
) Istoria Românilor, de Xenopol, t. VI, p. 164.
4
) Vezi Quelqiies 111,ots sw· la Valachie, de San-.Juan, pag. 2:2.
care admitea prnba cu martol'I în orl-ce proces.
[:n exemplu al acesteI primejclil: clacă un cla-
tornie măritase fii.ca sa şi vroia să scape ele cre-
clitoriI seî, a crtror clrepturI erat'1 anterioare pro-
misiuneI ele dotă, el recurgea la legea Caragea:
clupă termeniI crtreia „zestrea promisc'i aveci precitclere
risupra ort-câret crean{e posteriocire acestei pro111isiunr(,
ţ,i ,teel datornic don~clea cu martori că, crean-
ţele sale - cu toate cr1 era-n anterioare - era(t
posterioare promisiunel ele zestre.
Proiectul de lege al lul Bibescn punea ca-
prtt acestul abuz grav; ,,el r;arant!J, pc crcditoriz
ipotecr1d contm relâ credinţe ci clatorniculuz scit".
- ,,Aceasta este o clisposiţiune", sptrnea
Donlllitorul în Mesagiul SHt crttre Achrnare 1),
,,care in stnrca cu;tuală rt lucrnrilor este imperios recla-
nwtcl, edit ele momlct publicrZ cît şi de interesele ,n(lterictle
all' ţere'f. '(
Şi, aclaogă autorul dtrţeI Quel1_1ues mots sur la
Valachie, ,, în aclevttr, în urma regimul ul dotal în
„vigoare, creditorul soţul ul era expus, cînd el
,, voia să'şl acopere creanţa din valoarea buuu-
„lnI pus în gagi11, să vază soţia contestînclu-l
,,acest drept, ajungîncl chiar să frusteze pe crecli-
'' tm pretextind înapoierea zestre!. Proiectul ele
„ lege prevedea că drepturile soţ,ieI vor trece du pri
„drepturile creclitoruluI, orl-cîncl în momentul
„inscripţiune'[ ipoteceI ea ar fi declarat, asupra
,,ceeereI ce trebuia să'I fie adresată de tribuna-
" lnl loculur, că ea nu are ele exercitat nicI o
') Qnelqucs 11wt.~ s1tr lei Vctlachie, ele San-Juan, pag. 2:2.
- 28 -
)napoere de zestre, precum ţ;i nicY o preten-

·: ţiu ne asupra imobilulu'f ipotecat.
„Prin urmare nu era de loc Yorba despre
„lmnurY dotale, clupă cum calomnia a însinuat-o
,,ma'f tîrziu. Aceste bunurl remânea11 tot inalie-
,,nabile, însă o conivenţă culpabilă n'ar ma'f fi
:,fost cu putinţă, probitatea ar fi reînviat în trau-
,,sacţiunY, şi, prin urmare, ele oare-ce ar fi fost
,,mat multă siguranţă pentru împrumutător, do-
.. bînda banilor ce se urcase la 18 ş1 20°/o ar fi
:,scrtzut".
D-nu Xenopol accentueazri îndi acest mod

(le a vedea, scriind în Istoria Românilor 1):
„Disposiţiunile proiectulut lut Bibescu ernu pe deplin

:, indreptâ[ite înaintect raţiunet şi ct echităţez, şi clacă elr
.,înttlnir(t în Adit1utre o 'Împotrivire aproape într' un
„qlas, ea nu'ş'i poate găsi altă explicare deeît tn interesul
„privat ctl deputaţilor, a familiilor sau prietenilor lor, car'i
„ aoiai't s(t menţină în leginirea ţăret regulele rlespoietom·e
„pe care Principele clrwea sâ le inlcUure. Ponegritorii
„ Principelut Bibescu cari scriserc'i, ma'i, târziu asupm
), domniet lui, se slujircZ mat ales de legea asuprn re_qi-
„ mulu,'i, dotal pentru ct'l atacă. El îl invinuircZ că ar fi
)) rrut prin acest proiect să încuviinţeze Mrbatulu't dreptul
rele a ipoteca cwerect femee'i, lu't. Proiectul lut Bibescn
„ nu con{ine niet un cuvint ctsupm unut drept edit de
,,anonnal, şi scriitori'{, car'i, atribue lut Bibescu atare is-
,, codive, sunt sau neştiutori sau de reă credinţă/(.
') Istoria Romrînilor, de Xenopol, t. V[, pag. 1G4.
~i, nesatisfăcut cu aceste apreciărr, d-nul
Xenopol a consacrat un nott articol cestiuner
rngimulu'f dotal în revista Arhiva. Fost profesor
de drept, el. Xenopol, membru al Academier
Homrme, corespondent al Institutulur Franţer,
se hucurrt în asemenea materie de o compe-
tintă
, ce li1)seste
, cu clesăvîrsirA
, cl-lur Gr. To-
cilescu.
CONVOCAREA ADUNAREI
Autorul ?vlanualnlul clin 1DOO, a clona ediţie,

povesteşte în termenil nrmfitorl cCt Acl111wrea a
fost convocată ele Donrnitor la întoarcerea sa
din Coustantinopole (18-!4): ,,cu nâde;jclea câ 1·a J)rlstra
,,fn toate desbatPrile sale liniştea şi vrednicia" 1).
Din ce motiv se află această frazCt în netul
de convocaţiune, cl-lul profesor nu'I place să
ne o spună. AtuncI ce interes ne presintCt ea';
Dacă nu este însoţitCt de un comentar, ea are o
aparenţCt agresivă. Insemnătatea eI nu reiese ele
cât clacă este explicată, şi aceastrt explicnţiuno
o găsim în cartea lul San-.Juan: ,,Se J)reqMise, 1w
spune el, nişte. tierburărt pe timpul călătorie, lui Bi-
bescu la Consfantinopole, în speranţei de a detrn11a 1ie
cicest Domnitor 2 ), şi opiniunea publică desemna pe unii.
dintre boieri pe cari alegerea luz Bibescn ti înşelase fu
) :Jlfanual de Istori1t Românilor de Gr. Tocilescn, a ~-a ediţie

1
Hl00, pag. 4î1.

) Deja! De altmintrelea nn trebuie să ne mirăm de aceasta,
2
de oare-ce chiar în ziua aleg-erei Domnitorului Bibescu, Ion (:liiea

şi alţil juraseră de a'l riisturna, într'o consfătuire \.inntă Ja FilareL.
Vezl Domnia l11I Bibescn, t. II.
- 31 --
speranţele lor, cei instigatod at acestu't complotu 1). Ape-

lul făcut<le Domnitor, cerend Aclunărel linişte
ţ;i demnitate, era decl mal mult de cât justificat.
De altmintrelea, nu trebuie să ne mirăm de
acest procedei:'l a d-lui'. profesor-academician;
îl regăsim la fie-care pagină în scrierile d-lul
Tocilescu.
1) Quelques ,nots sur la T"alachie, pag. 24 şi 25.
SPORIREA MILITIILOR
Nu este ele ajuns ele a copia, trebuie însă

copiat cu mesură şi tact, adect't a distinge fal~ul
de aclever şi a nu cădea în ispita calomnie!.
A afirma o eroare, o minciună, poate fi oare-
cum rezultatul neştiinţe!, a neclibăcieI; însă a
comite din nou, ca din plrwere, aceiaşI greşală:
cu toate că sunt documente autentice, şi a în-
soţi această. greşalrL cu comentariI rru1tăcioase,
aceasta însemnează a trece peste dispreţ.
V orbind despre proectul ele lege asupra
sporire! miliţie!, d-nu profesor-academician se
fereşte ele a reaminti motivele grave car! frweat't
grabnică adoptarea acestul project; el se mul-
ţumeşte de a ne arrtta unul clin motivele invo-
cate de Divan pentru a'l înlătura, aclecă: ,,Adu-
narea Îl refuză în parte o nouă creştere ele forţă armată
spre a nu se arunca fărc'f, nici un folos sarcint nof asu-
pra ţitranilor 1)".
Aşa în cât, clacă nu cunoaştem economia
1
) Man11al de Istorici Ro11uînilor, de Gr. Tocilescu, a 2-a ediţie,
pag. 471.
legeI propuse, clacă nu suntem în curent cu
„opo.siţia siste111atidt" 1) a aceste! Aclunăr'f, am putea
crede că aceasta era un act ele înţelepciune şi
ele patriotism, pe când nu era în realitate ele
câ,t nn act ele obstrucţionism clin partea duş
manilor DomnitoruluL
Un istoric, iubitor ele aclever, ai· fi explicat
pe scurt că serviciul pichetelor încredinţat unor
sate ri\·erane a Dun[trer în schimbul unor imu-
11itr1ţ1, devenise o cauză de ruină pentru ţrtran.
Bibe::scu proiectase - de la venirea lur la pu-
tere -- ele a scuti toate satele care fuseseră îm-
pnse prin mesurI posterioare Regulamentulur;
c:t el însărcinase cu acest servicitt 1-!-!0 solclaţ1
chenrnţI a spori cadrele infanterie!, pe cfmcl el
suprirnase în acelaşI timp o parte ,i cavalerie!.
Acel istoric imparţial ar mar fi observat incit,
în Ofisnl DomnitorulnI, scopul acestul proiect
do lege: ,:a '.-,cuti satele ele pe urnlnl Dn11r1reI
ele sarcina 101· obositoare": el ar ·fi ariHat crt
acefaşl Adunare, în clone rapoarte adresate gu-
vernuluI, frwuse aceiaşI cerere la epoce mal pa-
cinice de cît aceia pe care o străbătea.
,,In ar.;est moment în adevăr, aclăoga Domni-

., torul, toate popoarele ce se învecineazrt despre
„ Ounrtre se află în neastîmpru·, când cete ele patru
„cinel sute tîlharl se plirnbrt în vederea hotarelor
„ noastre, când cercărl de r.;0111 ploturr afl adus şi
„aduc neoclilmă chiar în sinul accster ţărr :;;i când
') Ubicini, Zo~sima, Kiseleff, Xenopol. Vezl aice p. 2,1, 31:i.

G3G99
- 3-! -
,,dourt-spre-zece mi'î familiI ne ameninţă,-precum

„rnarturiseşte însâş'l Obşteasca Adunare în anul 184:2, - a
„ne lăsa, trecîncl peste Dunăre, f:,i pe care ele am
,,putut popri pănă astăzI, a fost numaI prin sin-
,,gura ndclejcle ce li s' au dat, că peste puţin se i·or is-
„băvi ele acea nesuferită a lor sarcină; proiect pe
„care aveam tot cuvîntul a'l socoti crt este cl'intru
„acelea ce tot Românul urma nu nunrnI a le primi
,,cu bucurie, dar şi a le cere cu strtruinţă, clacă.
„Sfapânirea n'ar fi avut grijă, întru asemenea
,,împrejurărl', ele a le înfăţişa.
„Nor, ne ma'î putîncl aştepta o mal sel'ioasă
„chibzuire asupra celor-l'alte proiecte, cîte al:'1
,,mal rrmrns în cercetarea Oinstitel ObşteşO: Aclu-
„nărI, am poruncit Mini:;,trilor nostri a le trage
,,pe toate, rămînînd ca acea Adunare să se în-
„deletnicească numaI în cerceterea socotelilor
„şi a budgetuluI şi a condiţiilor de arenduire ::;i
„alte asem~nea obicinuite lucrărI, care nu se
,,pot socoti proiecturI de pravilă 1)".
Nepăsarea acesteI oposiţiunI pcn tru _sigu-
ranţa ţăreI, precum şi lipsa eI ele demnitate,
nu meritati un alt respuns. O doYedim prin
adresa AdunrtreI dttre Domnitor cu data ele
29 Februarie. Adunarea este încunoştiinţată
că cete ele tîlharI ameninţ,ă hotarele noastre,
şi ea respuncle: ,,că a aflat aceasta cu mâhnire,
„ea însă, nădejdueşte că şi acum ca şi înainte
„asemenea întîmplărI, miliţia pămîntenească, cu
1
) Doinnia lu! Bibescu, tom. II, pag 127, Ofisul Domnului elitre
Adunare, Februarie, 1 ~4,l, No. 1GG.
„cunoscuta eI Yite.iie, vrt îmbrrrnci nii;,;te încerc„u·1
,,de năvi\lirI/(. I se cere AdunăreI ele a vota spo-
rirea miliţieI şi ea prnpune „de a micşora rî11.
„elul de sarcină impus pidieturilor de pe malul
„ DunăreI". I se vorbeţ;te de comploturI urzi te
care sunt o prirne,iclie pentru siguranţa generală,
şi ea respuude în mod ironic că „suirea Inăl
„ţimeI Voastre pe Scaunul Domnesc este singura
11 cheză~uire a plrwutuluI lor viitor:': etc. Ea vm·-
beşte de respectul sen pentru a lipsi ţ;i mar bine
ele 1·espect 1).
„AcesteI AelunărI îI lipseţite tact": scrie cl-nn
Xenopol 2). Oposi{iltne(l eI sistenwticâ o face să res-
pingă fără examinare proiectele de legI avanta-
gioase pentru ţară, ca proiectul (lSUpra mil't[iilor.
afirmă şi Ubicini care: ele altmintrelea, este un
maestru calomniator.
Oposi{iune sisten/(/ticc7) elecla1ft Zossitll„l: mrnl
cli11tre membri! 1-cz,TrttireI ele la 18JS. î11 ln'Oţilll'a
sa întitulatrt flio,r;r((/Îi politice.
Şi Kissoleff, care 'ţ,I cunoaşte lumea, în scri-
soarea sa căfre Bibescu de la 2-l: Aprilie 18J4.
spune: ,1 Oposi(iunea ce s)ct format în sinul Adu11ârei
,,m'(I, mâhnit în mod sincer. Ea este sgomotoctsri şi ma7
1 ,reo, dccit aceasta - ea nu este sincerâ, ect nu este mrî-
1,natr'i decit de interese private neruşinate şi josnice" 3).
Eatrt Adunarea din 184:n i;,;i 184-l. moştenim
de la domnia precedentă;
ea este stigmatizată ele
bărbaţ'î aparţinînd
unor partide diferite 1 unor
ţer'î diferite. NumaI cl-nn profesor Tocilescu o
grtseşte simpatică !
1J Domnia /ni Bibe8Ctt, t. H, pag. 129.

~) L~torict Românilor, t. YI, p. 175.
) lJomnia Iul Biliescu, t. I, p. 222.
3
CHESTIONEA MINELOR
:, Citc-i;a zile dupâ aceia, Ad111wrea cere de.~/iin(arca

.. j11r11alulu't Sfatulul ad111i11istrativ aprolmt de Domn, prin
:,care, ftcni ca dînsa sâ fi fost 11u1c11r co11s11ltat,1, se în-
.,cuciin[asc unut supus rus, Trmulc(filo_tf~ sâ e.r]Jloateze prin
., bun li invoiahi cu proprietari'[, cer'i-ce metal ar putea
.,c{f/a rn (arâ" 1).
O primr1 greşală: :Nu era vorba ele a exploata

ci de a explora.
A doua greşală: Nu cîte-va zile înainte, iar
cîte-va zile clupâ ce opoziţia dăduse o dovaclrt
de lipsa e'f de bunr1cu-viinţă şi de lipsa e'f ck
respect către Sn-veran, cerîndu-1 „sâ anuleze în
jurnalul zisulu'i consiliii tot ce ern contrnriu cu le.<Ject in
ci.r;oare·', pe cftnd din contra totul, în acel jurnal,
era scrupulos conform cu acea lege.
In adevăr, Adresa .Aclunărel către Domn,
care conţine această frază, este de la 6 Februarie
18-1-4, No. 166; pe când aceia privitoare la sporirea
miliţie'f este de la 28 Februarie 18.:14, No. 206 ~l
1
) Jimrnalul din 1!J00.
1
) ])omnia Iul 1-Jiuesw, t. 11, pag ăl !ii 128.
87
Dar ele ce să ne mirăm? Ordinea chronologici:\

nu exisUt nicI pentru el-nu Tocilescu nicl pentru
modelele luI, şi aceasta se explică: interversiunea
ce am semnalat-o în ordinea faptelor a lăsat să
se presupunr1 că Domnitorul, ceclî11cl mînier, rr1s-
punse prin închiderea Aclm1ărer oposiţiunel ce
'I făcuse cererel luI Tranclaliloff. Din contra,
Domnitmnl, neţinînd seamă ele această purtare,
a aşteptat votul asupra chestiunel miliţiel înainte
ele a 1ua o hotărîre.
Un asemenea început în _cestiunea minelor
promitea. Domnul p1·ofesor ~ întrecut aşteptările
noastre şi nu Yom exagera, zicînd că pagina şi
jumetate ce el-sa a consacrat-o acesteI cestiunl
este atît de ostilă Donmitorulul Bibescu pe cît
de contrarie aclevăruluL
Proiectul ele lege asupra minelor este foarte
simpln pentru acela care ':;;I clrt osteneala ele a
citi cu atenţiune documentele autentice la dînsul
priYitoare. Crrnd el yeni la ordinea ziler, rea vo-
inţa, care sta la pîncli:\, profită ele această ocaziune
spre a'l denatura şi a ataca intenţiunile Dom-
nitorulu'f. Mar târziu el cleYeni mm clin armele
de predilecţie a calomniatorilor ser. Vom expune
cestiunea în cîte-va cuvinte. ApoI ne vom ocupa
ţn ele istoria clupă d-nu academician.
O societate de acţiona1·I t·u:;,I, repi·esintată

prin Trancla1îloff, adresase Guvernulul Domnito-
ruluI Bibescu o cerere cu scopul ele a fi auto-
rizată sâ exploreze ţara, unele ea pretindea dt grt-
sise semne ele mine ele aur, dorind apol a în-
- 38 -
cheia contracte ele bună voie cu proprie tarif- po-

sesor'î a'î minelor 1).
Cît priveşte prop1}etaril cărora mijloacele
ele exploatare le-ar fi putut lipsi, sat'I carl nu ar
fi vroit să le închirieze pămîntul lor, Societatea
ruga pe Domnitor sf1'1 permită de a se substi-
tui Guvernulu'î în drepturile ce'l erau recunos-
cute ele art. 17H clin Regulament.
Bi bescu, sedus ele perspectiva ele a mări,
graţie aceste'î societăţr, ve11itm·ile Statulu'î şi a
particularilor, ,i1Jreocupat ele l1inele ţ(ird sale''"2L 1ri-
mise cererea Tranclafiloff Sfatnlnl aclrni11is1Tati,-,
invitînelu-1 srt-1 înştiinţeze cftt mal curîllcl des-
pre a sa părere.
Iati"'t procesul-vr-rbal al Sfatulnt administrativ
extraordinar ele la 1D August 18.J.3. El este do-
vada cea maî pipr1ită a releI credinţe pi-ecum ~i
a oposi{iune'i sistematice :3).
-TTJR:NALliL SFATULUÎ AD)II~ISTR ..\Tff EXTRAORDIXAR
1fi Ang-11st 1843.
Asti"i-zI ,Joi 1D August anul 1843, în seanţa Sfatul

administrativ extraordinar, luînclu-se în băgare ele seam[i
rezoluţia ~I. S. Prea Inrtlţatului nostru Domn pusă
,lsupra jalheI înf.Iţi~ate ~I. 8. clin partea d-lui .i-\lexan-
clru Trnnclclfiloff, ating,Hoare de propunerea ce at'1 ft'icut
ca s[t i se deie voie s[t exploateze prin bnn,1 tocmeală
~i învoialit cu proprietarii ,-erI-ce metal ar putea găsi
) Doinnin lui JJivesrn, t. II, pag. 3\J.

1
') Xenopol, Istoria Românilor, t. VI.

3) Ubicini, Zossima, Kisseleff, Xenopol.- Vezl aicP, p. ~J, 35
pe munţii Principatului, plătind ~i Statului ceea ce este
legiuit prin art. 179 clin Regulament:
Sfatul au cl1ibzuit cele următoare:
l. Cererea însemnatei
.
SocietătI
' ce se înfcltisează
' ,
St.1pînirei prin organul d-lui Tranclafiloff, asemănat bu-
nei-vointe a ~I. S. DonmitoruluI, rneritincl toati"t luarea
aminte, ~a o lucrare ce se atinge ele clesvoltarea veni-
tului Statului şi al particularilor, Sfatul o primef;1te ele
bun,\ şi cliibzueşte a se da slobozenie să se aducă la
înclc1)li11in•., dindu-se acleci'L voie orîncluitilor
' domni mi-
neralogI a se preumbla pretutindeni prin rnunţiI ţărei
ca s[t urmeze veri-ce cercrtri pentru descoperire ele
mine, îngrijind a nu se pricinui vre-o v,ltămare şi pa-
,9;ubft proprietarilor.
2. Prin poruncile departamentului din li\,untru că
tre cîrmuirile judeţelor, s[L li se încunoştiinţeze slobo-
zenia ce s'aft dat acestor mineralogi orînduiţI din par-
tea mai sus însemnate proprietăţi, ca si:'t facft tot felul
ele încero,\ri pentru descoperirea şi doYedirea minf1lor,
puincln-li-se înainte folosinţa ce izvor.1şte pentrn pro-
prietari cu descoperirea minelor do sub p,1mînt r,e vor
rtnnînea în veci necunoscute fCtr,\ cercetc"lri f'Ctcute cu
grele clieltnelI şi prin oameni cn osebiti:'t ştiinţtt.
3. DupCt cererea ce se va face ele către numiţii
mineralogi el-nul Trandafiloff se îndatorează - prin ori-
ce mijloace va socoti mai potrivite, - a se tocmi şi a
se învoi negreşit cn proprietarii acelor moşii unde se
Yor gi:'tsi nişte asemenea mine, dîncl sLi:'tpinirei o list,l
anume atît ele proprietarii ce vor primi a se învoi, cit
şi llo cei co nu ar primi a se tocmi, ca pentru cei d'în-
tîift f,\cîncln-se cunoscut stăpînirei precum s'af1 zis, să
poată dobîndi slobozenia st,lpînireî înclatfl spre a urma
exploataţia; iar pe11tru ceî d'al doilea să pure la cale
guvernul asemi:'rnat clisposiţiilor art. 178 şi 179 ale Reg.
Organic.
4. Sorocul ce se cere a i se da de doi-spre-zece
ani întru nrmarea exploataţiei, are a se socoti, pentru
fle~te-care mină în parte, clin ziua în care vor da pen-
- .JO -
tru această Yoie: cJci rlin anul ce i se sloboade pentru

o mină este dator a î11cepe ~i lucrarea eî.
Coprinderea acestu'i jurnal se va supune la ctmoş
tinţ11, I\1. S. Prea-Irn\lţatuluI nostrn Domn, ~i dupc"t des-
legarea ce se v,1, da, se va arluce la îndeplinire prin
departamentnl dinăuntru 1).
Domnitorul, în Ofisul Set1 către departa-
mentul ele Interne ele la 21 August 18.J:3 (Xo.
G,33), aprobă procesul Yerbal al SfatuluI achni-
nistrativ extraordinar şi ordon[l să i se dea fără
î11tîrziere 11r111area ce i se ct1,:]ne.
Vom observa cn el. Xenopol, cr1: ,,JJCtrerea

,, Sfatului era în mcir_qinele stricte ale lepet; nu se a11to-
11riza, dintre cererile lut Trandafilo.tf: clecît explora-
'' ţiunea munţilor, ceici ce nu'l lega ma'f, departe. El
„nu se opunea contractelor de bună voie între proprietarii
di societate, - contracte autorizate prin art. 178 al
„Regulamentulul 2 ) - admitea termenul de 12 ant, de
1) Yezi Domnia lui Bibescu, t. II, p. fi.
2) Eată textul articolelor 178 eyi 179 a Regulamenluln1 Organic:
Art. 178. - Oind se va descoperi niscare-va mine în prunîniul
vre-unui particular, acesta slobod va fi să lucreze singur, ori să le
închirieze altuia după voinţa luI, dînd Siăpînirei a zecea parte în
natură, sau plătind VistierieI a zecea parte din cîştig, scotlnd mai
întll.iu, la amîndoull. întîmplările, toate chellnelilfl lucrărei.
Art. 1,.9. - Iar de se va llovedi că slăpînul moşiei unde s'at"'1
gll.sit aceste mine. după sorocul de opt-spre-zece luni ce 'i Ya da
Domnul, nu va avea mijloc de a le lucra ~ingur, nici va voi a le
închiria altuia, atuncl Domnul, d'impreună cu obicinuita obştească
Adunare, ,·or chibzui, de vor găsi cu cale, mijloace spre a lucra
acele mine, dind stăpînnlui moşiei a zecea parte din cîştig, clnpă ce
se vor scoate cheltuielile lucrărel, şi pe lingă aceasta dtispăgubindu-1,
clupă cuviinţă, penim stricăciunea Cfl vor fi pricinuit moşiei sale.
săpatul şi lucrarea minelor.
Păcura, pietrăriile şi alia producturi, carI se întrehnin\ează
deohi:ie în Principat, nn Yor plăti nicI o zerinialft.
-- .J.l -
,,oare ce o e.rplora[i1111!' dl' ase111e11ea 1iatuni. 1111 putea .fi

„consideratrz j<irâ un termen fi.r'', termen, act\.ogăm
1101, înspirat DomnitoruluI de un simţimînt de
înaltă pt·e,,edere, ,,precauţiune luam, spnne San-
Juan, pentru a mena}a proprietarilor mUloacele de (t re-
veni aS/fJJra an_q(1;jame11telor lor, llacă el le vor [Jâsi oner6se."
..-\t'ari"t de aceasta, cuntrar cerere! Iul Trnn-
dafiloff. ~fotul hotărea, 61 conform cu art. 17D,
„crmtrnct11l trebuie sc1 decurgrt pe11tm fie-car1J minr1 in
,,pa.rticular, din ziua. când autorizarea de a incepe lu-
,,crareo va fi fost datâ." In sfirşit, el preYedea,
pentru proprietari'f c:nI nu a1· \Toi să încheie con-
tracte, disposiţiunile conţi11ute în acelafT articol
1,D. arlic(t dupâ termenul ele -18 l1111l ce le ar acorda
JJomndornl, 111esur'f 'l'Or fi luate de dÎ11sul, de acord
cu
Adunarea, peutn1 exploatarea minelor sus zi::,;ilor
proprietar'î. De alt-mintndea, o zecime a lienefi-
ciilor era asignrat{t prnprietarilor, oprindu-se mal
întîT chdtnelilP întrcpriuclereI 1n·(:c111n ::;i dau-
nele iute1•e:-;e i.t eltt·e eî ar aYea dl'ept pentru stri-
căciunile aduse pămînturilor lor ele foragele ţ,i
alte lucrărI ele rninr1 1).
Resultă decI lămurit clin zisul articol al He-
gnl:unentn lul, că inten·enirea Adunilre'î nu era
cerută clecît ele acea categorie ele proprietarl, şi
crt reese iarriş'î lrmrnrit clin artele gtwernulu'î că
Domnitornl :/a măr,r,init strict i11 drept şi fn le,qali-
tate" 2).
1) Alt-fel zis, el se conforma întocmai arlicolulul 1î9 al Regu-
lamentulul organic.
~) Xenopol, Istoria Românilor, t. YI.
- 42 -
Dar, în acest timp, Tra.ndafiloff, luand asuprr1-1

de a răspîndi în public un proiect de contract
neautorizat de guvern, oposiţiunea, încuragiată
de cîţt-va agenţ'î consularr, cluşman'î personalI ar
DomnitoruluY 1), profită ele acest proiect ele con-
tract al lut Trandafiloff, pentru a face o Adresă
(6 Februarie 18-!-!, No. 166), în care nu vorbeşte
decît de zisul proiect Tranc1at1loff. Ea constatrt
că domneşte o neînţelegere radicală între toate
disposiţiile leget şi textul exemplarelor răspîn
dite în public - lucru fărt1 minll'e, ele oare-ce
Tranclafiloff rrtspîndise o publicaţiune neautori-
zată - ea nu ţine seamă de procesul verbal al
Sfatnlur administrativ clin 19 August 184B, clrt
poveţe Domuitorulur, poveţe ce sună rău, şi roagă
cu umilinţrt pe ~lrtria Sa sâ anuleze tot ce este con-
trar le_qilor -in vigoare în jurnalul Sfatulul administrativ.
,,Aceste'l lipse ele tact, acestor acuzaţiun'l eronate,
acestei rele voinţe, acestet ofensâ aduse Suveranului", -
termenr foarte drepţt întrebuinţaţr ele el. Xenopol
- Domnitorul răspunde poruncind Sfatulnl acl-
ministrntiv ele a publica toate clocnme11tele pri-
,·itoare la cererea lnI Tranclaflloff, dientm cri toatil
,,lumea sct·ş'i clea sewnc7, ele insiunaţiunile perfide râsp[n-
„clitein public spre ct„l înşela",- şi în ~Iesagiul SHt
către Adunare (13 F'ebruarie 18-l:J), ,,El aminteşte
,,Adu1utrc'i respectul cc ea ·'l datoreşte A.utoritâţe'i supreme.
„El regretr'f, câ ect mt a citit cu aten{iune hotârirea Set şi
1
) Printre cari, el. Colghun, consul al Angliei, care nn ierta
lni llibescu refuzul ce-l făcuse de a-I acorda în căsătorie pe princi-
pesa Eliza, fiica sa cea mai mare.
,._)
-+·) -
„câ ct bânitit intenţittnile S1tle cele 1wtl curate. r;z a

„previne cc'1, 'Ctitorul e'î este legat ele ajtttornl ce cu bwuZ
,,credinţr'1, şi cu, inimc7, curatâ, ua aduce une'f, nblc1duid
,, care din minutul ce a luat cirma, n' a rlat clovculâ rlccît
n de cele nutt cnrate cugetârt şi ele cea mat neobositrt
,,strâdanie pentru binele obştesc".

Dar „A.dunarea vrea să aibr1 cel din urmă
cuYînt; ea îş'î schimbr1 terenul şi cade în prn-
priele sale reţele; ea îşt agraveazr1 situaţ,ia ame-
ninţind pe Domnitor: ,,Ea nu 'şt vr1, uita datoriile,
„avind rluprI aceasta deplinei inul{uwire a se mi'ngiict rle
,.ru1clejdea câ .fiin!a şi lor.ul ce ill;fâ{işeadl st(llt sub su-
1,zeranitatea şi ocrotirea wnîndurora fâcrUnrilor de bine
,:prea înaltelor p1der7:' 1).
In rezumat, aceastft „oposi[ie. sistematiccl" acuză
pe Domnitor că se atinge de dreptul proprietâţet, pe
6mcL în afară, ea 1rtsr1 să se răspîndească svonu-
rile celo ma'î ctuclate: ,,Se vinde [ara lrt Ruşt şi trupe
,,nu vor ilitfr.âa, a o ocupa sub nmnele inşelr1tor ele miniert."
TotuşI Domnitorul nu 'şI p'îerde răbdarea;
el speră că va readuce .Adunarea la sirnţiminte
ma'î patriotice şi pentru aceasta, el se reazemă
asupra proiectuluI de lege priYitm· la sporirea
miliţid. Zaclamicft speranţă. A.tunel, avîncl douula
cei aceaBfâ oposifiune este incapabilâ de o deliberare
serioasei oare-care, Domnitorul drt poruncă „sâ i se
:, retragc't tocde cele-l' alte proiecte de legi şi de a nu-' 'f,
)âsa decît socotelile lmcl9etulut, conclifiunile ele arenclâr'l
.. puMice şt cite-va alte lucdi,rt curente" :!)_
') Doinnfrt ltti Bibescn t. II, pag. 58; Adresa Adun ărel c-ătre )I.
S. Domnitorul, No. 205. din 24 Febr. (8 1fart.) 1844.
~l Vezl Dmnnict lu! Bibescn, t. II, p. 127.
- 44 -
lată istoricul campaniei duse contra luI Bi-

beseu cu ocaziunea cestiuneI minelor.
Să ne reîntoarcem acuma la el-nu profesor

Tocilescu ~i să exarninrun cit se poate de scurt
povestirea ce el face eleYilor sel despre aceastrt
cestiune.
La paginile 4îl ţ;i 472, domnul arjaclemi-
cian taxează ca: ,,cu totul ncchibzuitc'f, şi nu se poate
„ma'i'. periculoasc'i, ;n împrejurările politice şi condiţiunile
neco1101nice de atund ale ţăn7", concesiunile făcute
lur Trandafiloff, de Sfatul administratfr extra-
ordinar, cu scopul de a explora munţiT noşti·i.
S'ar putea respuncle domnulnI profesor, Jrtră a
atinge amm·ul seu propriu, că Bibescu-Y oclrt era
poate maI bun j uclecător decît dînsul despre cir-
cumstanţele politice în care se afla atu11c1 ţara.
In ce priYeşte chestiunile economice, con-
testrm1 în mod absolut cl-lur Gr. Tocilescu drep-
tul de a vorbi; el ne-a dovedit că cestiu11ile eco-
nomice fae parte clintr'nn clomenin carn 'î cstP
cn totul strein 1).
t5ă rellwăm încrt, în paginile uitate rnaI sus,
aceste cm·inte: ,,Modelul de contract pnblicat
„de Tranclaliloff, atingea (ataca) în mod direct
„drepturile proprietăţeI funciare." Ce are a face
aicr ,1 modelul de contract" facut ele Tra11cbfiloff
fară autorizaţin nea guvernulul ~
Pentru ce el-nu Gr. Tocilescu, fiincl-6t \'Or-
beşte ele clînsul, nn aprtră gnYerunl de 01·1-ce
') Y ezi aice pag. :!. !.
- --15 -
respnndere înh·\111 fr1pt la care u'a avut 11ic1 o

parte~ Fiincl-cr1 adevernl nu-l preocupă 11ic1 î11-
tr'nn fel :;,i ci't el se rnărgine:;,te a copia în mod
slugarnic :;,i a ponegri. Ast-fel el nn uită de a
1·eaminti cuvîntul tînr1rnlu1 deputat F'iUpescu:
„ Vrea să ne vincW Ru;;ilor,J' precum !;<i fabula lut
Heliacle „G riidinrtrul şi 1nr1ceşul"' care este 11 umaL ..
un basm - făcut cu scopul de a rescula ţarn
contra proiec:tnluL
De clone m·I vedem apărînd acuzaţiunea -
ele clone orr falşă - ,,cr1 concesiunea de a ex-
ploata de bună voie ort-ce metal ce s'ar găsi
în sînul pămîntuluI a fost ch1tă lur Tranclaiiloff
ele crttre Sfatul administrativ fârâ mâcar m Aclu-
1wrc(t sr7 fi fost consultatâ".
D-1m profesor intenţionat lasă să se creaclrt
că :M. 8. a ertlcat legea. :X ol îl tl'imitem sr1
studieze art. 1 îS ::-,i 1îU din Hegulament şi la
procesul-verbal al Sfatulnî administrativ extra-
orclimu· 1). D1ncl pntinr1 atenţiune, el-nu Gr. To-
cilescu va l>ăg1:t ele seamr1 că nu sunt clone
moclurI de a înţelege acest document şi cele
clone articole, ce nu sunt obscure clecît pentrn
,weî cart nn ştiri să cetească. A.st-fel San-
,Iua ll în broşura sa: ,, (JuehJ_ltes mots sur la Vala-
chie" :i); el-nu Fr. Dame în cartea sa ,,Istoria Ro-
11uiniâ conti111porane;' 3); d-nn Xenopol în cartea sa
.,Istorict Românilor", recunosc în urnmimitate că
guvernul Domnitorulnî s'a conformat, în această
afacere, în mocl riguros, legeI. Ast-fel va fi în
') 1Jo111nia lu! Bibe.srn, t. II, p. 44 şi 47.
') Quelques 111ots sur la Valachie, pag. 25 şi 26.
3
) Histoire de la Roumanie Contemporaine, pag. '3! şi 35.
- .J(j -
Yiitor judecat.l orI-6truI Sl'riitor independent ş1

neprtrtinitor.
MaI departe se află raportafa lecţiunea datri
AdunăreI ele crttre Domuitor; î11srt despre actul
care îndritue~te această lecţiune, despre lipsa
de respect către ~eful StatuluI, despre ameni11-
ţarea cupdnsă în Adresa clin 2-:l: F'ebruarie, nicI
un cuYînt. Oare autorul l\fannaluluI din 1900
s'ar terne ele a drtinui prestigiul ziseI Adunru·I !
Dar iată-ne transportaţI de o dată în plin
lirism. D-nu profesor deplînge că Bibescu, pen-
tru a suspeuda Adunarea, a ayut recurs la Su-
blim a Poartă, ,,act, zice el, cu atât 11101 de 11eaş
„teptat din parfect unul Domn care -în ziua i11coronr'[re1
„sale apârnse îmbrâwt în costumul lul .JJiiha'i- Ţi'iteazu, iar
„cu prile_jul vizite'i, la mâncîstirea Dealulu'i, inqenu11d1iase
,,şi sârutase mor111[11tul eroulut de lei C<'ilu[!c1reu'f':.
El se plîuge ctt Bibescu : ,, uitîncl cr'î el iusuş7.
:,ca deputat, redactase puţin'i anz mal inainte, fo numele
;: Obşteşte'i, Adunăr7 şi sub forma ele respuns la _ll;Je.'ia,(Jiit.,
,,actul de acuzare al între{Jel Domnit a lu'i Vodâ-Gh_11ka, -
"aceiaşl versoanc1 înci1ţată acum pe Tron, 1m h19âduiu
,, aceluiaş't co1p politic nic'i mâcar e.rpresi1111ea une1
))simple dorinţe" 1).
Această „simplă dorin[ă", -mttrgăritar

încadrat
de el. profesor Tocilescu în Manualul setl pen-
tru uzul inocenţilor, - era o simplă grosolănie pe
care această Adunare nu s'a temut de a o altoi,
,Joarte umil" de alt-fel, o lipsrt de respect, pe
') lllanualul de z.~toria. Românilor, din 1900, pag. 471, 472.
-- -1-7 -
urrnr1 o sfidare cutrn Suvenrn. Inţelegem ('a el.

profesor srt fi preferat ca Bibescn să fi luat
asupră'I singur rrtspunderea de a suspenda A-
dunarea. Consecinţele imediate ar fi fost o ridi-
care de scuturI din partea oposiţiuneI şi clescn·-
clinl în toată. ţara. Tînărul deputat Filipescu n'ar
fi perdnt ocazia ele a arunca altrt frază de sen-
saţic, Heliade ar fi compus o nouă fabulă, culese
cu îngri,iire :;,i una şi alta în Manualul clin 1900:
şi el. Gr. Tocilescu, în indignarea sa, n'ar fi
găsit accente destul ele puternice pentru a Yes-
teji acest act ce el ar fi arătat ca închăsnet, ar-
bitrar, al lu! Bil>escu, act încleplinit 1 ar fi strigat
el, frlră intervenţia puterilor garante ţ;i cu dtl-
carea tractatelor!
Insă ţara nu ar fi câştigat nimic din aceasta.
Ser...-inclu-se, ('Ollti~a acestel Adunărl, ele ar-
mele ('U care ea ameninţase pe şeful pnterel, ne
încl1izîncl-o, nesuspenclîncl-o, pentru un timp ne-
mrtrginit, clecît cu aprobarea puterilor ocrotitoare
şi suzerane, Domnitorul a făcut 1111 act de po-
litică- înţeleaptă; el a ridicat perturbatorilor un
pretext de a se răscula.
,, Totuşt, în cele din urmâ, conchide el. profesor,
„Bibescu se 1.:rrzu silit a cla dreptate deplinâ opiniunet
,,publice, c11cl revocc'1, concesiunea lut Trandajilo.ff'".
Şi aceasta este contrarit1 adevărnlul. Bibescu
nu a fost nevoit ele a reYoca concesiunea Tran-
dafiloff ele frica opiniune! publico; proceclînd
ast-fel, el n'a avut altă grijă decît de a linişti
spiritele îutrirîtate şi numa! duprt ce a privit cu
sânge rece situaţiunea ş1 a cleplîns ernoţ,iunea
- 4S -
1·idicat(t p1·i11tre supu~ir ser, el a respins cererea

societrttel
, miniere rnsestL, Trebuia în ade,·ăr
oare-care cnragin pentru a înfrunta supărc:U'ca
legitirnrt a Husier, a căreI a111or-proprit1, interesat
la succesul lut Tranchtfiloff, fusese jignit de către
t) oposiţiune îndreptatrt în mod vădit contra er,
în acelaşl timp ce era îndreptată ::,i co11tra luI
Bibescu. Pnnîncl pe Domnitor într'o posiţiune
falşă faţrt de puterea ocrotitoare, oposiţiunea 11rt-
clrtjduia că 'l va obliga srt abdice. Ea fusese ele
clone ort decepţionam. 11. S. n'a abdicat de loc
ţ;i Husia, în înalta eI înţelepciune, 1m i-a păstrat
nicl un dor ele r(tzbunare pentru neizbîllCla lut
Trandafiloff.
Cincl-zecI de anl maI tîrzit'.l, în 18H5, ches-
tiunea minelor fu reluată de către guvernul con-
servator şi o lege fu votată de către Pal'lame11t.
Insă, întocmat ca şi oposiţiunea clin 18--14, par-
tidul liberal-naţional duse o violentă luptă contr,t
legeL Nepresentînd-o Camerelor, el o întrebuinţrt
<'.a armă ele luptă. şi o atacă ca neconstitnţională .
..:\.st-fel, la u jumătate Yeac ele clepr1rtai·c, re-
găsim aceste triste moravurI politice încă în
viaţă, moravurl carl constă,, pentru un partid, în
împiecleca1·ea satl distrugerea a tot ce a frtcut
san a voit să facrt cel-alt partid.
*
Poate că am insistat prea mult asupra ces-
tiunel minelor, dar am fost nevoiţi a o face.
Lipsa ele bună credinţ.ă care caracterisează toate
scrierile eşite din condeiul duşmanilor Domni-
CHESTIUNEA ~INELOR
Ubieini Elias Regnault Heliade Toeileseu

Un industriaş rus, numit Un agent rus, Trandafiloff, Bibescu primi cu bună Se Încuviinţase unui su-
Trandafi]off, obţinuse un con- bine primit de Domnitor, voinţă pe Trand:.:i,filoff, şi'I re- pus rus, Trandafiloff, să ex-
tract prin care i se acorda drep- recomandat de dÎnsul mi- comandă cu tot dinadinsul ploateze veri-ce metal ar
tul exclusiv de a exploata niştrilor sei, dobÎndise con• minis.terului seu. Trandafiloff putea afla În ţară.
toate minele din Muntenia. cesiuni nemărginite. luase În posesie munţii noş
tri pe un timp nemărginit.
Vorbea de a aduce d'in lfasia Spunea pe faţă că are să a.dudJ, Avea şi depline puterr de a chema
5000 de lucrători. din Rusia 5000 de lucrători. din Rusia 4-5000 de lucrători.
Ţara românească e putea crede Era o adeverată înstrăinare

a , dacă acestI
Si , oamenI erau Domnul, în loc de a vedea
în ajunul unei noi năvăliri pămi'ntul u'f.
Era introducerea - soldaţi sau sapori Îmbră pericolele reale ale conce-
muscăleşti. unei garnizoane ruseşti ... caţi tiptil, atît mar bine se sinne'i 1;1i a ţine Reamă de te -
zicea ... merile şi grijile ce ea deş
teptase . ..
Adunarea lua de la sine în Toate aceste e făcu fără a ... Fără ca densa (Adu-
mână afacerea ca fiind singu- lua sfat de la Adunare, sin- narea) să fi fost măcar con•
rul judecător într'o cestiune gurul judecător legiuit în- sultată ...
atingetoare tot-d'o -d ată şi de tr'o cestiune atingetoare tot ... Modelul contractului atin-
proprietate şi de siguranţa o dată şi de proprietate şi de gea În mod direct dreptu•
Statului. siguranţa Statului. rile proprietăţei funciare
(p. 471) .
N. B. Aicl se Yetle în mod npriet sistemul ele insinuiirl special d-lul 'l'ocilescu. El n11 cuteză a numi Rusia, dar aţinteşte la ea, în cuvintele perie-o/ele reale, frază
ce corPRpunde aceleia I nl Elias Regaau lt: înstrăinare a pămfmtulu-l, şi introducerea unei garnizoane ruseşti, precum şi aceîeia Iul Ubicini : unei noi năvăliri muscă•
Ieşti, .-aii. încă cu: saporii îmbrăcaţi tiptil, după Heliade.
- 4.-l -
ridicatrt printre supuşii sel, el a respins cererea

. miniere rusestI.
societrttel . Trebuia în adevăr
oare-care curagi(L pentru a înfrunta supărarea
legitimrt a Husiel, a căreI a111or-proprit1, interesat
la succesul luI Tra11ch1Jiloff, fusese jignit de către
o oposiţiune îndreptatrt îu mod Yăclit contra eI,
în acelaşl timp ce era îndreptată ::,i contra lul
Bibeseu. Punîncl pe Domnitor într'o posiţiune
fal!;,ă faţ{t de puterea ocrotit<Mre, oposiţi unea 11rt-
clrtjcluia că 'l Ya obliga srt abdice. Ea fusese de
clone orI decepţionatrt. YL 8. n 'a abdicat de loc
:;,i Husia, în înalta el înţelepciune, nu i-a păstrat
nicl un clor ele r[tzbunare pentru neiz!Jî11cla lut
Tranclafiloff.
CincI-zecl ele anl mal tîrzit1, în 18Dă, ches-
tiunea minelor fu reluatrt de către guvernul con-
sern1tor şi o lege fu votată de către Pal'lament.
Insă, întocmaI ca şi oposiţiunea din lH-l:4, par-
tidul liberal-naţional duse o violentă luptă contr1:L
legeL Nepresentînd-o Camerelor, el o i11trebuinţr1
<:a a1·111ă de luptă. şi o atacrt ca neconstitnţio11::.1lrt.
Ast-fel, la o jumătate Yeac de depr1L'lai·c', re-
găsim aceste triste moravuri politice încă în
viaţri, moravurl cart constrt, pentru un partid, în
împiedecarea sat'1 distrugerea a tot ce a frtcut
satt a voit să fac[t cel-alt partid.
*
Poate c[t am insistat prea mult asupra ces-
tiunel minelor, clar am fost nevoiţi a o face.
Lipsa de lnmă credinţă oare caracterisează toate
scrierile eşite clin condeiul duşmanilor Domni-
TABLOUL
No. 2
despre
Chestiunea )',finelor
-- 49 -
toruluI Bibescu, publicarea unor Manuale în

uzul ti neretulut nostru - ca acela al el-lu I pro-
fesor Tocilescu - ne-au impus oare-care clesvol-
tărI.
De aceia nor am creznt folositor ele a în-
chide cestiunea minelor prin tabloul ce va urma 1).
Cititorul, pus prin documente în curentul amă
nuntelor proiectuluI ele concesiunI: va pricepe
înclatr1 complotul urzit contra lut Bibescu de
Chainoi, Ubicini: Elias Regnault, Billecoq ~i alţiI.
Această ceată ele rău-frwătorr, neprevăzînd că va
suna o dată ceasul uneI drepte juclecăţI, că o
mf1nă răzbunrttoare îI va smulge acea mască ele
pe obraz şi va arunca manoperile sale josnice
în dispreţul oamenilor cinstiţI, a mers cu neo-
brăzarea peste toate hotarele permise.
Cititorul să bine-voiască a examina tabloul
alrttnrat: el va vedea acolo acuzaţiunI identice
formulate în termen! identic!. Aceasta este do-
vada cea mal strrdu0ită că ne aflăm în presenţa
unor oamenI înhrunaţI, supuşt, făptuind orbeşte
după o poruncă datr1.
Iatrt dar sorgintele cele curate unde el-nu
Ur. Tocilescu pescuieşte materialul din care com-
pune JJianualul ele Istorfo Românct, în uzul scoalelor
secundare de ambe-sexe.
1) Vezi aice aletnrat lrtbloul .Vo. :!, despl'e Cesliunen .ll-inelor .

.j.
CHESTIUNEA ELECTORALĂ
Puterile Adunăre'f, care fusese prorogată,

expirînd la 13 N oembrie 18-!G şi clesehiclerea
viitoarer Adunăr'î trebuind sfi aibr1 loc la 1 De-
cembre acelaşt an, JJomnitorul luft disposiţiunile
sale şi drtdu instrucţiunile prescrise ele Regula-
mentul Organic pentru alegerea deputaţilor.
Aplicâ.nd în mod strict legea, crtreia boerir
cer mart nu se supuseră nicr odată, M. S. nă
dăjduia de a nu se mat afla în faţa unor obstruc-
ţioniştr fărrt capacitate şi fără patriotism. Hperanţa
sa nu fu înşelafa.
Prin decretul clin ~6 Octombrie 184:B :), Dom-
nitorul crede că este necesar a reaminti calitrt-
ţ,ile cerute pentru a fi alegrttor ~i eligibil.
,, ... AceI două-zeci ele boierY de întîiul rang-", zice

decretul, ,,urmează ca - potriYit cu § B al articolului
4-:'5 -- srl fie dupfL vechiul obiceiO pămîntenI sa,(1 pămîn
teniţI ~i s,l aibiî Yîrsta cel puţ,in de trei-zecl do anî,
iar alegătorii lor trebuie a fi, - potrh-it cu§ B al artico-
') Buletinul o.ficial, Ko. 71), png. 233.
TABLOUL
No. 3
despre
<Jhesfiunea €/ecforald
Chainoi EliasRegnault
•
Goleseu, Heliade, Tel1 Ubieini Toeileseu
membri locoten enţei Domneş ti
Bibcscu trimise pre- 13ibesci trimise pre- Bibescn, clupc't ce a lă Bihescu convocă cole- Yodi'i Bibes011 spre a\;T
fecţilor instructiuni fecţilo11 instrucţiuni sat fora timp de tref anI giile electorale pentru 25 asigura mai dinainte
cu totul contrarii spi- În opo1iţie directă f1:1 n't' r0prcse n taţi nnc 11 a- Noembrie a ;innluî urrrn1- majoritatea În viitoa-
ritului legei electo- cu spiriul legei elec- ţi o nal i.'l, C'OIWOCil după tor pentru a'şi lua rea Adunare, clispnse
rale, precum şi a tot re se torale. placu• seu, falşificind timpul n.c a ,1kătui o c·n l>OPt'iî tr,-1itol'iî în Bn -
fucnse prînct atunr'r. legea electorală, v Adunare după placul ru rc::,tr. srT 1111 1101!/17 11i,,
11u111Z Ac/111wrr', ele "stc'[ rf11/1Z seu . rntlf î11 j111.lcti: 11irî sr7'}7 p111111,
rH tu/11/ a 1u'f. u ciireia prim r1r11lo r· nu/id,ttum. .\serne-
,1 rt fn de a ruta un bill m,1sm·,1 cm cu totul
l1Nt
de indemnitate Dom- Împotriva spiritului
nitorului pentru toa• Regulamentului Or•
tă purtarea sa tre- ganic, a practicei de
cută 1
). până atuncl.
1~·1 elimi1111, noue ze- El elin.nn nouă-zeci ... Adunarea nu sluji Dorn11itornl 111t111 _litr,, sir i
cimi di11/rc r:e'f eligibili· di11tre el~ibili, .Z11 cc pri- clerît a, cln n rLJ}Cll'e11(r'1, de le- mieze toate măsuri
m '
- cc pr111. l'ş f e pe alcrJ(!torZ el vcştc pcaldUur'[ el nu mic- qalitute măsurilor ad-
8<'
le administrative ~i
nu micşoră numuntl lor, şoră 1111Jutntl lor, înSL7 ci ministrative şi finan- financiare, spre rui-
însc'f, obligă pe cea ma'f, mr,1,re schimbă fote circ11msrript i11- ciare cele ma'i ruină na desăverşită a ţe•
parte dinfrl' d iJ1si'f să mear- nile electo,~lc, obligind 11r toare pentru ţară. rei 1).
gă să voteze in Ca- cea 11w1 nare z}IJ,rfr rlintrc
pitală. dînşi1 să meargă să
voteze in Capitală.
FI îş'f 11,·i_r;1ml 11sl~j,,f opt- El sac,rifică un co-
spre-zece candidaţi legiu pndm a fi stăpÎn
condemnÎnd unul. pe toate cele-l'alte.
Prin acest sistem, era1'1 Zu Prin ur-r.1/, sis!f'm. l'l"l/,11 în
districlul llfvv, la J-iuc1m•:~ff, rlistrict11l lif'vr, li( Biic1ircşt'f,
aproape o mie de a- aproape o mie de aa
legători, pe cî11d cclr--l'alte legători, pc cîml rrll' -l'a}fr
colc9i1 1w 1111mr7m1'1 decÎt colryiT 11 11 11umc'imii decit
cinci până la două cinci până la două
zeci. zeci.
'J E cca nrn1 frumoasă land:i
po care - fără să'ş! dea seama
- D-oi1 Locolenenţ1 ll omneşl1
1 l ll-nu U1·. 'L'ocilescn care a
fac acestei .Adnnr1rl ~i Domui-
1ornl11i. tlac:1 Yoim să consicl e - c-npiat în rnod slugarn ic de la
rr1111 reformele cu car! Bibescn Ubicini acest srîr~it de fr:iz:\ în
înzestr[1 tara sa în acesli lrel }.Ja1111al11l s:'.111 di~ 18\J!l, p. 3\J3,
ani. şi actele lllari c>e Ei a în- nn n,al reprndnce în 11 1:innalnl
deplinit cn nona Arlnnare în din 1\JOU. Ecl.ll,c:11vinlelP: spre
timpul anilor 18-17 şi 18~8 . ruina desăverşită a ţerii.
- 51 -
Iului 46, - numai boeri pămînteni sau pămînteniţi cîţi

se vor afla în rangul întăitt
,,Cit pentru ace! nouă-spre-zece deputaţi de ju-
deţe, ei se vor alege, - potrivit cu § B al articolului
45, - dintre stăpînii de moşii, tot dintr'acel judeţ, şi
vor fi boe;rJ, feciori de boerI, avînd vîrsta de trei-zeci
de ani deplin. Iar alegătorii ai acestora nu vor putea
fi în fie-care judeţ., - potrivit cu § B al articolului 46,
- decît cei ma'f însemnaţi boeri care locuesc în locu-
rile acelea unde trebuie să se facă alegerea, şi cari vor
avea vîrsta de cel puţin două zeci şi cinci de anL
„Ori-ce pildft necorespunzătoare acestor de nrni
sus articole ale pravilei, s'ar putea aduce, nu se va lua
în nici o băgare de seamft: căci unde sunt pravilI, pil-
dele împotrivitoare acestora nu pot avea nici o tărie.
„Cu acest prilej, nu ne putem popri de a îndemna
pe toţi alegătorii să aducă întru îndeplinirea îndreptulu'r
ce li se dă de pravilă, duh liniştit şi iubitor de binele obştit,
împreunîndu-şi glasurile asupra acelora pe care i vor
cunoaşte cu mai bună ştiinţă de ale părţii locului şi cu
sentimente 1~evfttămate de patimă şi mai iubitoare ele
Patrie."
Iată legea.
Să vedem ce ea are de comun cu scornirile
unor oamenl ca Chainoi, Elias Regnault, Ubicini,
Heliade şi în zilele noastre cu Manualul d-lnl
profesor Tocilescu. Tabloul alăturat 1 ) permite de
a îmbrrtţi~a dintr'o privire toată gama imagina-
tiunel
, lor si
, de a'sl
' da din 11011 seamă de ar-
monia mi~cătoare care'I conduse spre reU.
Articolele legel electorale care precedează,
ne permit ele a pune capăt calornnieT. Vom adă-
-------
1
) Yezi nletnrnlnl Taliloli Ko. 3 despre Cestiunea electoralei.
- 52 -
oga numal rezumatul atît de limpede a chesti-

unel electorale datorit unul jurisconsult, d-lul
Xenopol.
„Principele îşl aduce aminte de sfaturile

date de Kisseleff, că ar trebui mrwar să se si-
lească a obţine o majoritate în Adunare; în loc
însă ele a întrebuinţa mijloacele corumpătoare
îndegetate lul de Kisseleff, el ajunge la acelaş
rezult.tt pe cale._1, legală, aplicând strict dispo-
ziţiile electorale conţ,inute în Regulament, şi
care-l clt1deat'1 putinţa a răstringe din repl'esen-
tarea ţărel numerul boierilor nrnrl, care se în-
şira aşa de uşor în oposi[irt sisteniatică. Pănă atnncl
Adunarea se alcătuise mal în totul clin boier!
marl, care deşi stăteat1 cu locuinţa în Bucureştl,
avâud moşiile prin distr·icte, îşl puneau candi-
daturile acolo pe unde aveau proprietr1ţile lor,
impotri va articolulut 4G al Regulamentulut Or-
g,mic, care dispunea ca cet 18 deputnţt at judeţelor
precum şi acet at oraşului Craiovei vor fi aleş'î, printre
boerii cel inat ele scwul scut .fil ele hoeri care lowiesc
in p[ir{ile unde trebue scl se .faâi ale,r;erea.
„ Bibescu dispune prin co11vocarec1 pentru
alegnrt că aplicarea lege! de astrt dafa ar tre-
bui sr1 aibă loc, şi cri boeril domiciliaţ.l în Bu-
cureţ;tI nu vor mat avea dreptul a-şt pune can-
didatura în ţinuturi. Aceastri mttsnră, Ja care
boeril rn1 se aţ;teptase şi care le veni ca un
trăsnet pe cap, provoacă în sinul lor o miţ;care
ne 1naI pomenim ţ;i protestrtrt, tot atît ele vil
pe cît :;,i ele neîntemeiate, b Poartrt ş1 la cabi-
- 63 --
netul de St. Petersburg. Textul însrt cel neînclo-

elnic al legel, care nu dădea loc nicI uncl i11-
terpretărI, lăsâ izbănda pe partea Domnulul.
Prin atare măsură, Pl'incipele se apropie ele
partidul democratic, în sensul de atuncI, toate
elementele altele ele cît boeril cel marl; ele <)
camclată cel puţ,in ele boeriI cel mic'î, care pu-
tură si el să intre în Adunarea cea cn totul
'
închisă ele Regulament tuturor celor ce 1m
era11 boer-I 1)."
Inainte de a merge mal departe, si"'t arăHtm

încă odată clispreţnl lut Ubicini pentru adevăr
precum şi destrăbălarea luî în domeniul fanta-
sie!. El pretinde crt „Bibescn, la î11t.oa1·cerea sa
„din Constantinopol, convocă colegiile electorale
,,pentru 25 Noembrie <t anului urmcUor, spre a avea
,,timp să\;l compună o Cameră pe placul sH1.
,,El reu:;;i clupă a sa dorinţă, astfel în 6tt Acln-
1111area, a căreI întrunire o pron>case Curtea Su-
„zerantt, cu scopul de pune capăt exacţiunilor
,,şi abuzilor Domnitorului, nu folosi de cât pe11-
,,tru a da o aparenţrt de legalitate, măsnrilol'
,,administrative :;;i financiare celm· mal clesas-
,,troase pentru ţară."
Nor l'espunclern:
l. Pi·in clecl'etul de la 27 Oetombrie lt1-!G, ziua
1) Imprnmnlăm aceste câle-va linil în privinţa alegerilor din

184G, snmarinlui făc11t de d. Xenopol, despre Domnia Iul Biuescu
în voi. VI, p. 18G, al Istoriei Românilor. ~n poale fi cine-va mal
exact, nid 111al preciH.
-- ,5-! -
pentru alegerea cleputaţjlor a fost fixată. la 15

Noembrie a aceluiaşl an, iar nu a mrnlul următor;
2. Data alegerilor este fftrrt îndoială L5 Noem-
brie iar nu 2i5;
3. Curtea Suzerană, prin Firmanul seC'l, a-
pro bă şi recunoaşte cel, printre boert şi înaltul cler, ci{t-vct
membri, seduşt jării îndoială de către intrigile culpabile
a citor-va rc'iu-voitort, au comis
acte condemnabile,
de natură a turbtira buna ordine şi a rătăci spi-
ritul public; că aceste persoane au arătat în
cea de pe urmă Adunare generală relele lor a-
plicări şi cr1 acestea sunt cauzele cari au silit
înaltă înţelepciune şi prudenţa Domnitorului de
a pronunţa închiderea înaltei Adunări.
Departe ele a provoca întrunirea Aclunr1rel,
în scopul, ce pretinde Ubicini, de a reprima ne-
legiuirile şi abuzurile ele putere ale Domnito-
rulul, Firmanul 1) lasă în grija lui Bibescu de
a proroga redeschiderea Adunărei generale pănă
în ziua cînd El va socoti că spiritele rătăcite
au reintrat în calea binelui, adecr1 timp atît cît
El va socoti necesar 2 ).
4° Cât priveşte „mesurile aclministrati vc şi
,, financiare cele mal clesastroase pentru ţară",
nor am dovedit cu documente că Vodă-Bibescu,
abclict'mcl, a lăsat ţara lul fărr1 nicl o datorie ~1
toate casele Statul ul pline 3).
1
) Firruanul <lat la mijlocul Unnoziul-,\hîrnlul, în anul Jie-
gire1 1~UO.
~) D-nu Xenopol zice în aceaslfi prfrin\ă în opera sa Istoria
Ronuînilor, p. HsU: ,,Bibescn lasă Adunarea suspendată pentrn toL
resiimpul perioaclei legiuitoare pănă în anlll 18-!U, cinci, sfîr~inclu-se
:nanclatnl ei, ţara trebuia să proceadă la nou1 alegeri".
") Vezi !Jomni'.t Iul IJil,esw, t. li.
55
Să nu ve mal miraţI apo! ca Ioan Brătianu

să ii înflorit cu laude memoria luI Ubicini
în ţ,eclinţa Camerel de la 22 Februarie 1883. F'e-
riciţI să se crează contribuabili!, pe cart glorifi-
carea Legende! de la 1848 precum şi falşificarea
istorie! lor, nu-I costă clecît 6000 le! pe an 1).
Totu:;,;I trebuie să recunoai;,tem că el-nul To-

cilescu, clupr1 ce ne~tiuse domnia luI Bibescu
timp de atîţia an!, s'a hotărît să povestească mal
pe larg evenimentele ele la 1842 la 1848. ln a-
devăr el le-a denaturat; totu:;-;I a făcut pomana.
de zece liniI unora clin actele acest.el domnil.
fatr1-le:
,, In decursul domniei, Bibesculu'î se începu con-

„struirea nw'i multor şosele; se /ileu podul de fo Slatina
„peste Olt, un cheii/, ht Brâila şi grr'tdina (}işmegiulzttîn
:,Bucureşti. Ta:m vrwutlâ fu sporite'{, ele la 8¾ la :j°lo,
,,(le,~fiinţinclu-se vâmile dintre J'ara-llomineascc'i şi Jitlolclova.
„ Se organizâ corpul pompierilor şi se aduse oare-carl
,, imbuncUăţirl în armatâ. Câzrtrmi fură construite în Bu-
„ cureştt, Cmiovct şi Ocna, precum şi pichete pe tot lungul
„ Dunâre'l. Unele monastiri se repararr'i, şi se fc'i,curâ şi
,, rnchisorl in ma'i multe locur'l,. In fine se clesrobirc'i, ţigani'[,
,,nuinc'istireştt al Episcopiilor, 111.itropoliel şi cdtor aşeze
" minte publfre, nema,'i, reminind robi decit ţiganii, prtrti-
" cularilor" 2).
) Pensiunea familiei Ubicini, de 500 lei pe I nnă.

1
') 1Ianualul d-lui Gr. Tocilescu din l!JOJ, pag-. ,1,î3.
-· 5G -
Prea bine; dar el-nul Tocilescu, profesor la

Universitate, ar putea să ne spuuă oarn pentrn
ce îşT pierde timpul umplîncl mal nrnlte paginl
cu insanităţile ceteI de rău-făcătorr deja citate,
şi de ce, când se aflrt în presenţa unor reforme
capitale ce pun în lumină ideile şi patriotismul
prevăzător al DomnitoruluI, el-sa se mr1rgincşte
numaT a le înregistra?
Desrobirea ţ,iganilor, măsură urnanr1 i;,i ci-

vilisatrice; nsuprirnnrea y[nnilor între cele doue
Principate, primul 1rns făcut spre fuziunea inte-
reselor celor cloue ţel'l surorI" 1) , - ceea ce per-
mite să se scrie în 1853 în proiectul condiţin
nilor de arendare a vămilor fraza următoare:
„pretutindeni unde în asemenea împrejurârt se vorbeşte
de hotare, trebuie ci se înţele9e liniei ce încunjoarcl amin-
două Principatele," - toate acestea sunt o,ue acte
de aceea~l importanţ,rt ca şi construirea unei ca-
zărml? ~i în ac8astă privinţă nu ar fi oare ele
mal mnlt folos pentru elevI, să înveţe crt Bibescn
creă prima şcoctlă militară din ţară 2), şi srt cunoască
solicitudinea 3) ce acest Domnitor arătrt arrnatel,
de cît de a şti că el constrni cazănnI în Bncn-
reştI, Craiova şi Ocna?
llfenţiunea legilor [licute în favoarea ţâranilor, lc9i1e
de la 3 şi 5 Aprilie 1843, de la 28 Iunie 1845, de la
2-~ llfa7, 184?', lupta întreprins{{, de Bibcscu- Vodr1. in
) Xenopol, btoria Românilor, t. YI.

1
~: llecretul de la 13 [unie 18!7, creînd o ~coală militară la

Bncure~Li. Vezi lJoinnin lu-! JJi/Jescn, t. II, pag. 28,L
3) Bolear, Trompeta Carpa/ilor.
- 57 -
cestiunea amenin[ătoare ci lmnurilor monăstireşa. 1 ) pe care

el o opri în cale, reformele _judiciare 2), rwrganizarea
1) Domnitorul sfîrşeşte instrucţiunile Cil le dă lui Aristarchi-

Bey spunînd: "Este ele dorit:, o repet, ca sfintele locuri să sfîrşpa,;că
,,prin a înţelege că cestiunea,-ce1·cetî::.dn-se chiar la St. Petersburg,
. - nn-1 va snstrage nicl de cum ele la supunerea ce clelegaţil lor
,,trebue să aibă critre guvern. Dea Dumnezeu săpoală înţelege a,;e-
„rnenea că veniturile cele mari care au întărîlat lăcomia lor pănă la
,,nn aşa de înalt grad, sunt din sudoarea a şeasa z13ci ele mii d,~ fa-
,,milii române care a\i şi ele clreptnrile lor stabilite de însnşi funda-
" tor ii acestor mănăstiri !-ii care drepturi sunt mult mai incontestabile
„decît chiar acelea ale sfintelor locuri: drepturi care ar consi~la a
,,nu plăti fle-care familie de cite t.rel-zecl parale pe an drept ori-c,•
„îndatorire; aşa precum plăteau aceşti clăcaşl în epocele cîncl moşiele
,,pe care locuesc s'a\1. dat acestor mănăstiri, spre a putea, zic funcla-
„torii, să fie mai ferip ele ori-ce jefuiri, şi pentrn ca aceste dărl ale
,,lor, ofrande spre a îndestula biserica cn ceară şi cu unt de lemn,
„3ă se întoarcă chiar în profilul sufletulul lor. Av(em toată convicţiunea
„că Curtea Imperială nu Ya fi surdă la plîngerile acestor numeroase
„ familii care 'şi deşeacă toată munca lor într'nn rod Cil se pierde pe
,,nn pămînt strein". (Vezi Domnia lul Bibescu, t. L pag. 13li).
Iată limbagiul Domnitorului către Curtea Hnsiel în cestinnea
bunurilor mănăstireşti şi acest lirnbagh1. eutusiasmează pc BolPac
(pag. 12î), care nn se poale opri de a exclama: ,,să bine-cnvînlă 1 11
„aceaslă inspiraţiune a Jni Vodă-Riboscu ~i să luăm act ele liniile clin
~nrml\. ale acestui rnemoril1.".
In presenţa acestei atituclinI, Generalul Kiseleff scrie lnl Vodf1
Bibescu: ,.De altmintorl această afacere a fost foarte particular re-
,.comandalft cl-lul de 'l'itoff care a fost consul în ţara romîneassă ~i
,,care mai hille de cit ori-cine îi cunoaşte însemnătatea pentm \arf1.
„De aceia am sigurnn\a că va păşi cn cuminţie şi că nn ya voi să
n vateme interesele ţftrei". (1.J .lprilic 18.J.J).
f:ii mai tărziCt contele do Nesselrode, c:rncolar al Imperiului.
scrie rătre d. de Daşkoff, con,;nl general al Ru,;iAl la Bucureşll:
nMinisterul împărătesc şi-a făcut o datorie de a. împărtăşi d-lui
"Titoff depeşa d-voastră No. 20 din anul lrecnt în cesliunea bnnnrilor
nmăaăstireşli ce alîrnă de sfintele locuri.-Ministrul nostru, după ce
„ct cercetat adinc memorinrile care vă fusese înmînate dll amîncloni
;;HospoclarI, ca şi cugetă.rile ce v'a\1. sugger~t aceste piese. a dat pro-
,,priile-i conclnsinnl despre termenii împr1căcinnei". (18 Jlfait1 18-15).
s\facerea era clecl astfel oprită. (Vezi penlrn aceste cita\il Dom-
nia litl Bibescu, voi. I. pag. 117 şi 1:!I).
') In urma măsurilor Inate ele Domnitor, procesele întîrzbte
care erati la 1 Ianuarie I S4î în număr de 18.000, nu mai era(t la l
Ianuarie anul următor clecîl 4000 (Cuvîalul de deschidere a Aclu-
nărei obşteşti ele la 18-18).
Pentrn a avea o idee despre solicitudinea neobosită a Domni-
tornlui penim aceasl1'L ramură a. Aclministraţiunei ce se nume~le
jnstipa, a sfaturilor sale. a orclinelor şi admoneslatiuaelor repctalP.
pre!;)erl i nţilor. .i nclecălorilor, procurorilor, advocaţilor, trebue citi l
Buletinul oficial din 2 Aprilill 1843 i\'o. 119 şi 30, pag. 118; din 7
-\prilie 18+3, :S-o. 31; din 2 Mai\1. 1843, No. 4:-;: din 9 Iunie 18-13, :S-o.
ii0, pag. 1!)S şi l!lD; clin 25 Iunie 18-13, N'o. ,,î.
- 58 -
instruc{iunet pnblice; crec,ţiunect mutt licett francez menit

..,;c1,împiedice pe Români de a se e;1patria pentru in~truc-
{iunea lor şi ele a pierde ort-ce confoct cu familia, cu
!((,rct, liceu menit ast-fel set formeze o pepinieră ele pro-
fesori, românt cu scopul ele a înlocui odatc"i pe profesorii,
,t1·cmcez"t, toate acestea negreţ,it cr1 nu ar fi fost
deplasate în tr\rn manual de istorie în uzul ele-
vilor de ambe-sexe.
D-nu profesor-academician nu procecleazr1

altfel cu domnia luI ŞtirbeI. ln adevăr ]fonualul
se11, clin moo, a doua ediţie, ne dă dovadă cri el nu cu-
noaştea istoria crmd o scria în l8D9.
Pe acele vremurI în ochiI d-luI Gr. Tocilescu:
,,Ştirbei, persecută pe exila{l, aţîţă ura -intre par-
,,tide şi ţinea încc'ttuşatc'f, presa şi opiniunect publicâ, cen-
„surn set nepermiţînd nici, nutcar ct tipâri cel ictrnct este
,,zâpadcl şi _qer mare 'in Busict " 1).
Iar în rnoo el descopere de odatrt Ctl RtirbeI
este un bun administrator şi că el nu maî perse-
cutr1 pe exilaţî; el le închide numal graniţele.
El nu maI aţîţr1 ura între partide, ci se opune nu-
mai, curentului, care a produs mişcarea de la 1848,
însă acel Ştirbe! tot nu maI permite „nici, măcar
,,a se tipâri cc'1, iarna este zâpaelc'i şi ger mare tn Rusict" 2 ).
In privinţa
acestor schirn bărl la faţă să re-
levrun critica foarte justă a d-lul Iorga:
,,Şi ce făcein cu repeten(it, cart m"t ptcstrat manu-
,,ctlul din 189!) şi sunt e.1puş"t astclzt a fi nota[i, rctiî pen-
,,trn cit ar -fi calomniat pe Ştirbei- Vodcl" 3)? ....
1
) 1Iannalul d-lui Ur. Toeilescn din 189\J, µag. 408.
") 1Ianualul din 1900, pag. 491.
) :-;oua Re\'istft Homiiuă, din li:i Oct. 1900, p. 810.
8
- 59 -
Dar oare el-nu Tocilescu are timp să se

ocupe cu aceasta?
El este grăbit să ajungă la faptele mar't clin
1848, sft tămîieze ilustraţiunile care sunt fala
unur partid născut clin acea resvrătire şi ele a servi
elevilor ser clişeurile învechite ale Legenclel.
Despre istorie~ Dar ce'l pasă d-lul profesor, clacă
el i9;loriflcă, cu o lipsft ele mustrare ele conştiinţă
ce întristează, omorul şi trădarea: ,,Suferinţele
,,:;,i mal ales jugul străin cle:;,teptase simţul na-
,,ţional al Româniel întregT, care în numele clrep-
„tâţe't şi ji·âţie't, se ridica ca un sin_qur om spre ct' şt lua
rincl în calendarul na[iilor celor vil" 1).
Ce cuvinte goale!
Domnia lu't Bibescu respuncle argurnentulul „Ju-
gul str[liu".
Cît prive:;,te sujeri11(ele Homâniel, el-nu Toci-

lescu va citi cn folos -poate - rezumatele ur-
rnătoarn a rf1s1m11surilor frtcute ele Ob:;,;teasca Adu-
nare, în 18-l:G r;;i 1848, rnesagiilo1· Domnitorul ul:
1846 Decembre 12: ,,ObşteascJ Adunare arluce un

omagi(1 adevărului recunoscîncl că nici într'o altă vreme
starea dinăuntru ,l tărei
, n'a avut o î11fiHisare
, , mai feri-
cită; depune la picioarele M. S. tributul prea respec-
tuoasl:'i s:ile recunoştinţI pfmtru toate faptele mari s.'t-
vîr~ite: asigurarea bunei stări şi siguranţei obştei;
u~urarea aclus,1 locuitorilor satelor; economia întrodusi:t
în finanţe: îmbun,U,1ţirea st(trii miliţiei; 11ăzuinţele ele
a nimici obicinuintele
, vicioase, triste rămăsite
. ' ale unor
vremuri ele nenorocire:. noi foloase cliez,isnite
, corner-
1
) 1lanualnl din 1000, pag. -!î8.
- GO -
ţuluI: restrîngerea legăturilor între eele clouă Princi-

pate; reforme aduse în exploatarea ocnelor; lucrări
însemnate începute în toat,'\, Ţara-Româneascft; mfrnăstiri
ridicate clin ruine, îngrijire neobosită a Domnului, în
afară ca şi îni"'nmtru, pentru interesele obşteşti ... " 1 ).
1848 Februarie 7: ,,Adunarea se arată p.ltrunsă de
cea mai vie mişcare şi cea mai adîncrt recunoştinţă.
lntr'adevii r slo 1Jozenia robilor m[trn1stireşt\', reformarea
învăţiltureI publice, însemnrttoarea împuţinare a numă
rului judecăţilor, îmbun,Uăţirea soartei clerului celui
mirean, ridicarea stavilei ce oprea sloboda comunicaţie
între ambele principaturi înclinate atît de tare între
dînsele, sunt din acele fapte ce 'ş_i dau numele epocei
întru care s'au săvîrşit.
•Adunarea privei;,te cu asemenea adînc1L mulţmnii·n
lucr,lrile întreprinse întru regulata sistemă a eJ1.ploa-
taţiei ocnelor noastre, care tot ele o dată vor împreuna
~i nepreţuita ispravi"'t a iubirei de omenire şi frumoasa
privelişte ce ne înfăţişeaz1t puţină parte a ornşului care
a putut irşi clin ale ei ruine în urma foculuî clin 18.J-7.
Este aclcvărctt prilej de faLl pentru noi purtarea negu-
ţr1torilor noştri, carI prin a lor activitate si cinste, at'l
scăpat nevi"'tti"'tmat creditul obştesc. Cu numai puţinft re-
cunoştinţă Arlunarea priveşte buna stare a finanţelor
falnicul pod peste Olt, fîntînele clin Capitalei, deschi-
derea prin rîpilc Carpaţilor a clrumuluî ele la Cîiueni
şi cele-raite îmbunătăţirI şi lucrări întreprinse ... " 2 ).
Acest limbagit'l nu este tocmaT acela a unur

popor uemultmnit ţ;i care suferi"\. Ştiţr oare c,1rl
sunt iscrtliturile acestor Adrese? Iatrt 11umele lor:
PRE?EDIN1'ELE ADUN.Ărn:r ORDINARE, MITROPOLIT AL UNGHO-
VLAHIEI(Nr:oFIT). -- TEonor VĂCĂRESCU. - MmAr1C-oa:-mscv. -
DIMITRIE HALLET. - GRIGORE GRĂDIŞ'l'EANU. - faIANOIL FLO-
') Domnia l111 Bibescu, t. IT, p. t U-1-.

2) lJr,wnia lui Eil,esc11, !. JI. pag-. 3H.
- Gl -
REscu. - ScARLAT GR. GHYKA. -loAN GoLEsuu. -Io.-\.N ~IA.Nu. -

N. GoLEscu. - I. SLITINEANlT. - ScARLAT CRE~ULEscu. - loAN
OTETELIŞANU. - PETRE OBEDEANU. - GarnoRE 0BEDEANU. -
D. FALCOIANU. - loAN c. ROSETTI.- DI.MITRE BELLIO. -N. MANU.
-A. ZADARICEANU. -G. R. LIPANESCU. - N. PRIS.-\.CEANU.-
N. C. HroTu. -GRIGORE BENGEscu. -SLUGEti D1MrTRt i,: ZcA-
Nu. -N. Soco1.Escu.-PAnARN1c BuJOREANu.-CoNsT. A. N1co-
1.Escu.-PAHARNIC CoNsT. RosIANu.-PAHAR:'\lC CoNsT. LIPA-
NEscu. -PAHARNIC IoAN l>ELEANU. -PAHAR:-.rc :::c.-\.RLAT lARGA.
-SERDAH D. LEHLIU. - SrnnAn S. Po.aorNEANU. -C. D BuT-
cu LESCU. - N. 0PitAN.
Este ele oare-care însemnătate ele a observa

cri această clin ur·mri adresă s'a, scris la 7 Fe-
bruarie 1848, - patru lunI înainte ele resvrrttire.
Oe se întîrnplase clar în Principat între 7 Fe-
bruarie şi 11 Iunie 18-!:8 care să fi fost de na-
turri a explica rez,·rătirea? Nimic!
Să mergem mat departe: ,, Voclrt Bibescu,
silit de popor, serunrt 11oua Oonstitnţiune ţ;Î u urni
un minister compus clin capiI revoluţiu1wI; dar
înfricoşat de ameninţările consulului rusesc, el
L 1·1ca~ 111cl a t~a . . . i, I) .
auc A
Neputîncl face din Bibescu complicele lor -

crwr Domnitorul nu abdică sub ameninţrtrile ima-
ginare ale consululuI rusesc (clacă el pru·rtsi pn-
ter-ea a făcut-o pentru a 11u fi spcctatuL· 11eputin-
cios fată cu anarhia în care resvrritirea ern să
arunce ţara) - oarne11it din 18-!:R ai1 compromis
poporul în toate împrejurrtrile. Cum crt: Hornâ-
nia. se ridicr1 ca un siugm· om, poporul votează pe
cimpul libcrtctţe"i, poporul sileşte pe BibesClt sJ aur.Zice,
pretutindeni poporul! clar în adevăr ni6tie1'I popo1'ul.
1) ).J::rnualnl din l!J00, pag. -!80.
- 62 -
Adevăratul popor, adecă ţăranul, a fust cu

desăvîrşire străin de mi~carea din 1848; popo-
rul d-lor răsvrătitorl se compunea clin pătura
cea mal josnică a populaţiuneI capitaleL Era
armata desordineL
Ţăranul era atît de puţin răzvrătit în cit -
scrie Zossima,. un bărbat de Ia 1848 - ,.în se- ' ,/
„dinţa comitetuluI rrtz,Tăt.itor în care cîţI-va

„membri al Comitetuluî propuseră uciderea Iul
,,Bibescu, spargerea caselor cu bani ale Statului,
„răscularea ţăranilor în contra proprietarilor ele
,,moşiI" 1).
Eată decI poporul d-lul Tocilescu: adecă
membrii marelui comitet a măreţeî revoluţiuni,
a căror conducătorI cer uciderea, spargerea ca-
selor cu banii ~i răscularea ţăranilor!
După 11 Iunie, adev(trntul popor era atflt de
puţ,in ridicat, în cît bani't tezaurnlu'l public furcI luaţl
ca ajutor pentru propagandă, 2) şi Bălcescu unul din-
tre capiI răsn·ătiroI, mi'u·turiseşte că: ,,se plătea
i:o refl'ibu{iune lunarâ, la sutim'f de C/Jmisart fl'imiş, in
,,provincie pentru a ridica poporul" 'l CJncl ade-
văratul popor (ţ.ăra,nir) se ridică, aceasta a fost -
povesteşte clefuuctul C. A. Hoseti cu inclignare-
,:JJentrn a [Joni pe a1111stoli'f libel'tâ(i'f, pe 111eml1rii 9urer-
11nulut 11rovi:::ol'i11" 4 ).
) Domnia Iul Biuescu, t. rr, pag. 3liB.

1
~) ::-:. ~lanclrea în Conwrl.,irl, pag. S!l\l. Cf. lJomnia lnr Biuesctt,

ibidem.
3
) Domnia Iul B-iuescu, ibidem.
4
) Pmnc11I Homân. 8 Iulie 18!8. Ko. 10. Cf. Domnia lu! Bi/,escu,
ibillem.
- 63 -
O-nu profesor Tocilescu ar fi trebuit să ştie

ceia-ce am reamintit acuma. El nu ar fi ames-
tecat iar pe acel ,,popor bucureştean" în distru-
gerea Regulamentulul Organic.
El povesteşte: ,,cit pentru Regulamentul Or.!Jauic,
poporul bucureştean, dupct ce il plimbă pe u,n car fune-
bru in bocete şi lăutar'f, il rupse filă cu filă şi'l aruncă
intr'un foc mare în mijlocul pie(et" 1).
Şiprin această trădare se deschise hotarele
noastre armatelor streine care năYăliră în ţară.
Iată ce trebuia adăogat în loc de a copia în
mod slugarnic Legenda şi ele a poyesti eleYilor
sel că mişcarea ele la lH-:!8 „nici o picătură de
sânge ea n'a provocat, nici o nedreptate n'a
pricinuit" 2); pe când în faţa acestor afirmaţi mir
se -vede o graynră reprezint.inel lupta pompie-
rilor cu Turcit, pe Dealu Spirer ! ! D-1111 profesor
ar trelmi cel puţin, din respect pentru elc,·iT
seI, să aţ,cze gnffm•ilc sale ast-fel în cit să nu
contrazică textul set1 !
Si
,
d-nu Tocilescu urmăreste'
cu aceiasI'
se-
ninătate: ,,Curată în ori,rrina sa, ret:olu[iunea a nimas
tot ast-fel hi actele sale până lct fine" 'l
Ne întrebrun cu surprindere pentru ce ce„lta
de 1itt1-făcătorI a istorieI noastre, a că1·el fiinţă
şi scop politic le-am aretat (aclecă de a s61pn
resYrrtt.irea de la 18--18 de sub dispreţul legitim
la care ea era osînditrt prin trădările ţ,1 crimele
1
) l\lannalnl clin rnuo, pag. 4~~-
2) l\lannalul din 1\J0U, pag. 4\lB.
") Mannalnl din 1000 ibidem.
·- 6-l -
sale, glorificîncl, pentru a'şT atinge acel seop,

faptele criminale ele atuncI precum şi autoril lor,
si încrirninîncl un mare Domnitor si o domnie
' '
măreaţă), pentru ce, spus-am, această ceată nu
s'a încercat srt nege încercarea ele omor f{1ptuiti'l
asupra lul Bibescu-Voclă la 9 Iunie 1848?
Aceastrt încercare ai1 făcut-o acum ele curîncl
ziarele l' Inclependance Rouinaine şi Secolul XX. Or-
ganul scris în franţuzeşte califidt ele roinctn crima
ele la 9 Iunie 18-!8, preeum şi îndoita crimă ele
lese-Patrie, aclecă deschiderea hotarelor noastre
armatelor sti·ăine, consecinţă a clistrugerel, ele
Ioan Brătianu, a Hegularnentulul Organic (opeL"a
Ilusier), precum şi abdicarea în mftinele Sul-
tanulul a privilegiilor şi autonomieT noastre dato-
rite aceleiaşl puterl (tractatul ele la Acli·ianopole
ele la 182H).
De astr1 clatrt vom respuncle acelor doue
organe.
Ştit'l crt Heliade a avut tristul curaj srt spuni't:
„ToţT capiT mişcăreT f\u·ă porniţl srt crează
„ctl această ştire nu era aclevămt[t, sat'l că cel
,,puţ.in atentatul era plrtsmuit şi poruncit de în-
„suşl Bibescu sat'l de partida rusească, ca să
„poată învinui mişcarea. Se zicea că se trase şase
:,focnrI; cu toate astea n icl un glonte nu atinsese
,,chiar h-i'tsnra" ... 1).
Sr1rmannl Heliade !
Ce desminţire Zossima şi Grigore Grrtcliş-
1
) Vezl Jlemorinl despre ·istoria reînvieri-! române:1ti, de l leliatle,
p. b\J.
- 65 -
teanu, aminelor membri activr ar resvrătirer, îY

datl în lucrarea lor: Biografii politice, când spun:
„Nu trecu mult ţ;i se văzu cu destulă rni'thnire
„că cîţI-va membri al acestu I comitet ( comitet
„răsvrătitor), ceclînd influenţel unor suflete negre
„şi infame, căutatl de a scrînti mişcarea clin calea
11
sa şi a-I da alta cu totul opusă. Aşa se pro-
,,puse într'una clin :;,eclin\e uciderea lui Bibescu,
,,spargerea caselor cu bani ale StatuluI, răscu
)area ţăranilor contrct proprietaruluI etc. He-
,, lia(le şi Gole:;;tit se împotriviră". (Zossima., p. 13).
Relia.de a fost contra: duel el ştia cil omo-
rîrea luI Bibescu-Vodă fusese pl'Oiectată şi ho-
tărîtă; vom aclrwga chiar cr1 el cunoştea pe acein,
(lesemnaţ,l de soartă pentrn a fi omorîtorI.
In adevăr treI anI clupă atentat, Heliaclc a
avut naivitatea să tipr1reascr1 această decl.:"1ratiu11e:
,,Pruncu}, recLwtat de Constantin H.osetti, o-
,,căre;'tc pc acel dintt·c cetr1ţenI care îllclrăzniserrt
),srt a1·,1.tc că. D. C. cm ctrnos0nt pl'in faptele'! de
„mcti'. 'nainte „(încercare'-t de omoi')'' şi cr1 nu era
,,cuminte a i se încredinţa comanda ga,rclet na-
" ţ,ionale". (lYiemoriu despre istorici reînvieret române,
pag. lOG).
OrI-cum, tl'ei'. martorr mutr,

, dar de o elo-
cinţ,ă brutală, conifrmă atentatul: unul este epo-
leta care scăpă viaţa DomnitoruluI, epoletă gău
rită şi sfaşiată ele glonte; cel-alt, chiar glontele
cu bucăţ,ile de stofă i;;i filigranele de aur r(unase
prinse de dînsul; al treilea, mantaua ce Dom-
nitorul purta, asemenea găurită de glonte. Acci:;tl
G3G99 5
- 66 -
trel martor'( sunt în posesiunea mea, ~1 aceia

care vin în casa mea le cunosc.
Tattt'l:
Epoleta purtată el e Domnitul', în zina <le O [noi c 18-18, zina a-

tentatn]nj în c0 ntra vicţel lu1. (Gaura l)Î sl':î~ie.tma făcută el e glonţ).
· Glonţul cu bucăţile de stofă ~i filig1anele de aur ce au r ă mas

prinse el e de nsul.
- 67 -
Trebuie ca cine-va srt aducă î11 studiul is-

toriel o ciudairt indiferenţă, un ciudat despreţ
al adevărulul pentru ca să încerce de a glorifica
răsvrătirea de la 1848 în Muntenia .
.A.ceastă rrtzvrătire s'a ridicat într'o auroră
scăldată de sânge - încercarea de omor asupra
lur Bibescu din 8 Iunie 1); ea a păşit înainte prin
trădare--- deschiderea hotarelor noastre armate-
lor streine 2); ea a murit în anarhie; dar, înainte
ele a'şt da sufletul, ea a călcat în picioare stea-
gul nostru, şi în agonie, stropim î11că de sângele
soldaţilor noştri 1 într,un ultim sughiţ, ea a dat
Snltanulul privilegiile şi autonomia 3 ) pe carl
Hnsia ne asigurase în 1829 prin tratatul de la
~-\el rianopo li.
Aceastrt trădare smulge lur C. A. Rosetti,
într'o scrisoare căti-e Ion Ghica de la 30 Iulie 1848,
aeest strigăt de durere : "Sileşte-te tu, cel puţin, sd
:;srnpt biata (arâ, căci noi suntem ticăloşii tică
,,loşilor". -1)
TotuşI, chiar nr1buşiţT fiind, adrriiratoril plătiţl.
al LegendeI, vor repeta în urmă ceia ce cel in-
teresaţI au scris pentru cerinţele cauzel lor, adecă
'! Domnia /ni Biucscn, t. II, pag. 3U7, 4.23, 424 ~i 425.
2
) Patrioţii sub comlncerea lui Joan Brătianu, ~eful polipei,
insnllarft Rusia arzând pe piaţa publică, la G Septembrie, Regula-
mentul Organic. Iar Mitropolitul :Keofil se duse pentru a da blagos-
lovenia sa acestui antodafet'i. Heliade spune despre acest fapt. "Acest
act nu putea decât să intre in vederile Rusiei care era de
atunci hotărttă să ocupe principatele". Brătianu dete dar arma-
telor slreine prilejul ce ele aştr.ptai-1 pentru a înterveni. (Vezi Dom-
nia Iul Biuescu, t. II, pag. 415.)
3) Domnia lnl Bibescu, t. II, pag. 44G, 447, 448, 440, 4U2.
) Vezl Domnia lnl Biuescu, t. II, pag. 440.

4
68 -
,,mişcarea de lei 1848 ct a,şe.zat temeliile viitornlut Ro-

,,mâniei,"
Rezvrătirea n'a dat, var! alt rod de cit Balta-
Li man. Aceia carI au îmbogăţ,it cu dinadinsul le-
genda lor cu acest anacronism at1 găsit cu cale
- stăruitorI în principiile lor - ele a face abstrac-
ţiune de istorie. Le vom reaminti în treacăt că ni-
menr nu putea ghici la 11/2B Iunie 18-!8, că Prinei-
pele Louis-Napoleon va deveni Impărat şi că Ho-
mîmia îl va datori existenţa sa ca stat liber 1).
Ceva mal mult încă: nimenr nn \-a putea
admite că acela dintre rr1zvrr1titorir românr ele b
1848, care în 1853 a fost compromis în tentatint
de la Opera-Comique din Paris contra vieţ,ii luI
Napoleon III, ar fi putut să ghicească ceia ce lm-
păratul em sr1 facă în 1856 în favoarea H,0111i:1-
11ieI 2). Negreşit nu este ele vina lor clacă Ro-
mânia îşl datoreşte sdtparea eI în 183B luI ~ a-
poleon şi FranţeI. Nu se aşeazrt temeliile vii-
torulul'. unel'. ţărI vorbind în vînt în cafenele
1) Dervi~-Paşa către Jleliade.-Vezl Scl"iwrile din exil. p. 301.

2) Vezl Scrisoctreu ln! Heliacle către Grăcliştennn <le la :!.7/U
Iunio 1853: .Mi-a părut ret1 de c.îte îml seri! de Brătianu, nu pentrn
.nn individ, ci pentrn că acest indi\·id e Homâa, !'ii n'aşi fi vrut Ho-
"mânil să figureze în ast-fel <le cauze întemeiate pe scîn<luri pntrecle .
• ~u ştit'i ce să <Fc de oamenil ăştia. Când în ţară Muscalii Yoia(t la
"48 să ne arate de demagogi, de socialişti, de comunişti, ai îşl punea
"toate puterile a figura acolo unde se forţa a adeYeri calomniile muscă
,,leşti şi din ţară până la 1853, un şir de faptele lor şi aceiaşi consecintă.
"Când Muscalii sal'i ţarnl astăzi ar voi să se faC'ă tulburări în
"Franţa, spre a împiedica pe Napoleon de a-i se opune în Orienl,
"oameni! ăştia tot în ast-fel de comploturi şi intrige îşl bagă nasul.
,,Orbi sunt? şi dacă sunt orbi, nu cumva ore sunt din sistemă ast-fel"·
(Russo-Locusteanu. Scrisori, p. 2lU) - cfr. Domnia lui l:Jibescu, t. II,
p. 453.
- 69 -
ţ,i conspirînd. Programa însăşI de la 1848 nu

este decît praf aruncat în ochl. Din analiza eI,
aşa cum am făcut-o 1) nu va rămînea nimica, satt,
mar bine, va rămînea cititoruluI convingerea că
acea programă nu a fost decît o manoperă di-
oace: pentru a trece de reformator! mar!.
NimenI nu ar putea crede că oamenI Yi-
novaţI ele faptele de la 1848, semnatar! al aceste!
formule: ,, vasalii ce't mat supuş'i, şi cet mai credincioş't
„ai Sultcinulut", formulă care termina o adresă
memorabilă 2), care se tîreşte la picioarele !năl
ţime! Sale SultanuluI, umileşte pe oameni! car!
a(1 semnat-o, răneşte patria şi ne întristează, că
asemenea oamenI ai:'1 fost vre-o dată capabil! să
regenereze ţara.
În adevăr, aducîndu-ne aminte că Legenda
rrtzvrătfreI a trecut peste o jumătate ele veac, nu
ştim ce trebuie să admirăm mal mult, sai:'1 în-
drrtz11ealr1 acelora care au creat-o, sau toleranţa
conse1Tatorilor carr, dupri 50 ele aul, presintă ar-
mele aceste! Legende, lăsând-o să treacă în cărţI,
lrtsîncl-o să pătrunzrt în şcoale şi în sufletul pro-
priilor lor copil.
Nenorocită ţară!
~i în capul acelora car! respîndesc acea Le-

gendrt, găsim pe el-nu Gr. Tocilescu, care este
) Vezl Drnnnict litl B-i/Jesw, t. II, p. 428.

1
:) Protestarea Locotenenţei Domne~ti către Sultan se termină

cu aceasta frază: ,,Al M. Tale lmperiale, Cel mal supu*l şi cel mal
credincioşi vasali", (semnat) I. Heliade. 0hr. Tel1, Oct. 1848. Of. Domnia
lui Bi/Jescn, t. II, pag. 415.
70 -
membru al Academiei'. Române, profesor la Uni-

versitatea din Bucureşti, archeolog, bărbat po-
litic precum şi comandor al Legiune! de onoare ...
Pentru ce profesor la Universitate? Oare

pentt-u stiinţa sa istorică? Dar citi ţl manualele
sale !
Pentru ce academician? Oare pe11tru lucrrt-
rile sale archeologice? In adevăr el se laudă cu
descoperirea de la Adam-Klissi 1) dar cu ce preţ~
,,Aceasta este curat vandalism! aceasta este ne-
bunie!" spunea un profesor de archeologie -
un archeolog ele profesiune, acela, - vizitîncl srl-
păturile făcute în jurul oraşulul Constanţa. Dai·
şi ce exclamaţiune nu a putut să aibă înYăţatnl
autor al cărţel »Incercare c1,Suprn istoriei Tîrgul-Ji11lu1".
1) Descoperirea de la Adam-Klissi nu se datoreşte în reali-
tate d-lui Tocilescu. Acest monument era <le mult cunoscut; despre
clîmml a scris mai întî1 mareşa.lnl de j\foltke: dintre Români. el. ~li-
chail Soutzo şi distinsul archeolog Alexanch-u Odobescu îl con~acrase
deja studii în Reviste române. Că monnmentnl este ele la Trajan. a-
ceasla a fost stabilit de el. profesor Dornaschewsk,r, de la Viena: res-
taurarea ideală a monumentulul (o aquarelă originală şi reprOllucerl
de gips) se datoreşte d-lui architect Kemuann, de la Viena. ll. Toci-
lescu a citit inscripţiunea de pe monument, cu ajutorul d-lnl prof.
Mommsen.-Eată faptele reale, după cum ele rees clin însăşi JJllblica-
ţiunea făcută asupra acestu'f monument, la Viena, sub auspiciile !ii
cu cheltuiala defunctulul Nicolae Dumba. Textul german a acelel opere
se datoreşte d-lor Domaschewsk,r şi Neumann; traducerea în Iimba
română este de d. Gr. Tocilescu.
Ceia ce aparţine în propriu d-lui profesor Tocilescu esle re-
clama ce 'şl face în această privinţă. - Nu trebue să uităm de alt-
mintrelea că d. G. Tocilescu a fost ştiinţificeşte amar criticat ele rl.
profesor Furtwiingler, distinsul archeolog de la 11iinchen.
- 71 -
d-nu Al. Ştefulescu, 1) cinel s'a văzut în faţ,a tra-

ducerilor d-luI archeolog Tocilescu!
Pentru ce comandor al Legiune! de onoare?
Oare s'a recompensat prin aceasta curagiul de
care a dat dovadă d-nu Gr. Tocilescu faţa cu
d-nu Iorga, cand a refuzat să'I acorde reparaţiune
pentru o ofensă ce'I făcuse şi pentru negUgenţ.a
luI ele a''î trimite martorl dupr1 ce fusese ame-
ninţat de dînsul? Nu'ml vine să cred că s'a pus
Legiunea de onoare la gâtul d-lul profesor To-
cilescu din cauza simpatielor sale pentru Tripla
Alianţă!
Dar atuncl? ...
*
Oamenil fărr1 argumente ne reproşează de
a glorifica domnia lul Bibescu precum ş1 pe
acest Domnitor, ele a pleda pro dumo.
1)Un fapt între o sutri. - [n Analele Academiei Romitne, seria
VI, lom. VUI, secl. li, 1lemoril şi Notiţe, pag. 215-207. D-nu 'l'o-
cilescu citeşte pe toaca de la Tismana: Ştefan Ierenon. Halianul
1840. D-nu Ştefulescu a citit: Stefan Ieromonach la annl 1840. Inchi-
puiţi-vă Stefan Ieromonahul, biograful sfîntului Nicodim, după tra-
diţia monastică unul dintre cei mai celebri călugării de la Tismana,
cunoscut de mal mulţi bătrînl din Gorj, Mehedinţi r:;1 Dolj, supra-
numit ele cl-nn Tocilescu, Halianul. De unde i-a trăsnit această itleie
în cap? De altminteri cn\'Întnl leronon nu are nici un sens.
Alt fapt:
Pe candelabrul lni Matei Vodă ele la Tismana, d-nn Toeilescu
a tradus: HJMH rwk111m1,1111 XTki,11H pd~H, prin: De no-! pciclito:~i! i'ntrn pacea
D01nnulnl. D-nn Stefnlescu a tradus: De nol gre:~ifil robi! lnl C'hristo~
(Ibidem pag. 214-2GG).
Ineă un exemplu :
Pe clopotniţa luI Brîneoveann (19!J2) a mănăstirel Horezu
(Rînrnicu-Vilcea), d-nu Tocilescu a citit fl •j, ~ (mi-psi-xi), trei litere
grece~ti fără nici un sens. D. Stefulescu a citit: Al 111 T = me~ter,
adecă: Teofil ieromonach, meşter.
După cum se vede, d-nu 'l'ocilescn esto atît de mare archeolog
pe cit şi de mare istoric! !
- 72 -
In adevăr nol glorificăm nobleţa caracteruluI,

ştiinţa, iubirea de patrie a primulul Ales pe viaţ.tt
de Naţiune, a aceluia ,1 care 'şi punea patriotismul
sl!11 nwt presus de toate" 1), a cttruI acte roditoare
sigilează domnia.
Da, nol pledăm pro domo, fiind-că pro domo, în
nchil noştri însemnează Patria, că actele mar! ale
Istorie! sale sunt giuvaerurile coroanel sale, a
căror strttlucire nor avem datoria sfîntă de a o
transmite generaţ,iunilor viitoare, pentru ca ele
să'şl simfa inima plină cu o legitimă rnfmdrie
pe11tru strămoşiI demnr de a fi onoraţi( precum
şi a le servi de model.
Ni se pare ctt aceasta este un scop mar no-
bil decît a reproduce calomniile unul Billecoq,
acela carele a îndrăznit stt insulte amintirilor
istorice celor mal scumpe ale Româ.nilor, vor-
bind, într'o broşură, despre MihaI-Viteazul, ca de:
„o glorie românea.scif necunoscută istoriet; - de acest
1llilrnt- Viteazul dat ca hranâ imaginaţiunilor bolnăvicioase,
JJe car(', găsesc unil. plăcere să le corupct" 2 ), san ele
a glm·ifica crima şi tdtdr1ri\c rcs,T(ttitorilor de
ht 18-!8.
Că Domnitorul Bibescu ar fi făcnt greşell,
acea::-;ta se poate; nimenI nu este infailibil. De
sigur, clacr1 el a greşit, totuşI el a vroit să
facr1 binele. Orl-cum, sunt trel faze î11 viaţa a-
cestul Dolllnitor ce trelmesc meditate şi'l pun în
afa1·r1 ele orl-ce comparaţie: pornirea entusiast;'t
') Boleac, Trompeta Cai-pa,(ilor.

'J Vezi JJ0111111:n 7111 Ril,escn, t. II, p. Gel.
- 73 -
a unuI popor întreg spre clînsul în 1842 ;-rugă

mintele şi ameninţările rezvrrititorilor pentru a'l
împiedica să părăsească puterea în 1848 după
rezvrătire ;-şi, în 1859, înţelegerea tuturor ele-
mentelor clin ţ,ară [afarrt ele oameniI rezvrrttireI],
pentru a restitui Iul Bibescu coroana depusă ele
clînsul în 1848.
Se poate trage o învăţătură pentru istorie
clin asemenea pornirI entusiaste a aceluiaşl po-
por către acelaş Domnitor: acel bărbat era în
aclevrtr superior şi Ţara era mândră de clînsul.
Nu am putea mal bine conchide această
lucrare clecît reamintind ·sfaturile ce Voclă-Bi
bescu le dete lul ~faiorescu (ele curând împă
me11te11it), inspector al şcoalelor din Craiova, cu
ocaziunea viziteI ce acest Domnitor făcuse în
pensionatul ele fete clin acest oraş, la 2H No-
em brie 184t3:
.. Dnnmnle, 'ţI recomand pe tinerimea scola-
„stică, ea pc aceia ele unele patria 'şl aşteaptă
„ baruaţl vreclnicI. Mai Zntiiu de toate să o învă[afi
ntemerect de Dumnezeu, câd aceastct este începutu,l a tot
,, î.n {elepciunea şi orz-ce invclţăturcl nemtemeicttă pe teme-
„rea de Dumnezeit este nefolositoare şi vcltărnătoare; să-l
„ invuţaţl şi slava strămo~ească în faptele marI
:i ale bărbaţilor celor marl al naţ,ieI, căc'l slava
„strâmoşească este cel inat bun mijloc de ct însi{ffe{i pe
„tinerime pentrn fapte folositoare patriei. Insrt tot de
1,odafa să-l arătatI şi greşelile strămoşilor, în
,, urma crtrora am căzut în starea în care ne aflăm,
,: ca aşa să dobindeascc't o icoană ctdevărată de aceia ce
,, am fost şi suntem acuma({.
PIESE JUSTIFICATIVE
No. 1
se ref eră la pagina 17
PROCES-VERBAL
ltl ctlcgeriî Domnuln't 'f)'fri7-Româneşt't
Pe temeiul înaltului împărătesc firman obştit la 20 a trecutei

luni Octombrie anul curgător 1842, obşteasca extraonlinară adunare
despre alegerea Domnului, în număr de nna suta opt-zeci alegători, -
în afară de zece care pentru pricinl binecuvîntate nu ati. putnt a se
alla faţă, - astăzi Duminecă 20 Decembrie a anului 18!2 potrivii cn
articolul 2! al Organicului regulament, s'au adunat la Sf:Întă ~Iitro-
polie, nnde mai întiliti. a(t ascultat sfânta Leturghie şi au sl'tvîrşitju
rărnîntul prescri,; prin articolul 31 din Regulament, îndeplinindu-se
întocmai şi cele-l'alte co prinse tot în acest articol. După aceasta toată
Adunarea, avînd înainte pe Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit, în-
torcîndu-se în Sala Adunărei, 1G din numărul candidatilor do Domnie
de a ci-lor bună-voie, s'a(t lepădat de dreptul ele a fi aleşi, s'ati. ho-
tărît a se împărţi în patrn şi a se face balotaţia acestora în patru secţii,
ca cn acest chip să se poalft ~ădrşi toat:'1 această lucrare într'o seanţă
fără precurmare, potriYit cu articolele 41 şi !2 din Regulament şi aşa
urmînd articolul 32 al Regulamentulni Adunarea s'a(t îndeletnicit
întm ale sale lucrări, cu cea mal bună orînduială şi linişte iii balo-
tîn1l pe candidaţii coprinşi în această secţie şi anume Dumnealui
Logo nu Gheorghe Bibescn a(t dobîndit cele mal multe glasuri, adecă
una suta trei zeci şi unu, şi aşa prin urmare această persoană este
ale~ul Domn.
Dnpă aceasta fiind presentate de către Uumnealor Caimacami
actul către !nalta Poartă şi cel către curtea Ocrotitoare, potrivit dis-
poziţiei articolului !2 din Ri,gulament, le ati. îmcris toate mădularile
aceslel A1l11nărL Iarft după acE'sL înscris Copie s'a trimes către Yre-
melnica ocîrnrnire potridt cu glasnirna articolului 42 din Hegulament.
Grmîndn-se in cop1·insul articolului !3 s'a închis Adunarea.
(Urmează senrnfttura preiedintelul A1lnnărel ob~teştl extraordinare).
:!O IleC' 1s.1 1
I Jan. IS-1,l (Bui. of. n. 2).
- 7G -
No.~
se refe1·ă la pa,qina /Hi
Actul de înfiinţare a Epitropiei :

No'l, Gheorghe-Dimitrie Bibescu VV., cn rnila lut
Dunmezeu Domn Stăpânitor ci toată Tara Românească,
Cr7tre Departamentul Dreptăţii.
1i Noembrie 1844. (Bnl. nf. !\o. 1!0) .
..\..supra interdicţie! Mărie! sa.le DoamneI Zoe,

a No astră iubită soţie, ce cere slăbiciunea minţi!
~i moraliceasca neputinţă întru care se află de
atîţia an!;
Vrtzâncl raportul acelul Departament cu No.
--1::3-17;
Văzînd hotărârea InaltuluI Divan amâ1idoă
secţiele împreunate, - cu No. 79 din 15 aţe cur-
gătoare! lunI, - prin care, pe temeiul îndestulrtriI
ce a luat Di,·anul clin dovezile ce i s'ai:'l înfăţi
~at, dt boala Măriir Sale Doamne! este dintr'a-
celea care după pravilă ridică puterea de a face
vre-un act care să-ş! aibă tăria sa şi că după ho-
tărârea ce arătăm No'î, de ci nu mat ţinect în păstrare
stcrrea Jiâriei Sale Doamnet, trebuinţa cere neaprtrat
a se orândui o ezYitropie care, aducend întru toate
obrazul bolnaYeI, să îngrijeascâ pentrn interesurile
sale, şi ale copiilor născuţ'f, clin căsătoria, noastră, pe te-
meiul pravile! pămentuluI art. 2 de la cap. 4,
partea I-ia, hotrlraşte Divanul interdieţia MărieI
Sale Doamne!, şi declară că orI-ce act s'ar face
de crttre numita se va socoti drept nimic, ră
mâincl la a No astră îngrijire ele a orîndui epi-
trop! pe care vom găsi cu cale;
,7 -
Luând în băgare ele seami:'t că hotărîrea
aceasta este următoare pravilel pi:'unintului şi de-
săvârşit:\ clupă legiuirr;
Nor, - pe temeiul articolulur 8 clin legiuirea
annlur 1840 asupra hotărîrilor Divanurilor, --
întrtrim mal sus zisa hotărîre a InaltuluI Divan
împreunate amendoă secţ.iile, şi spre aducerea
îu luerare a acestel hotrtrîrl, Nol orînduim epi-
tropI pe Prea Sfinţia Sa iubitorul ele Dumnezeu
Episcop al Buzeulur, şi pe D-lor cinstiţ:r ~i cre-
dineioşI boerr ar Dornniel Noastre, Banul .Ale-
xandru Filipescu, Logofătul Manolache Băleanu
Logofătul Alexandru Vilara, precum şi Pahar-'
nicul Georgie Opran, cu îndatorire ca mat intâUi
d-lor să priimeascâ ele la casa Noastră toatâ starea JJlti-
riet t.ictle Downna Zoe, câtă se află în rnâ.inile ~oas-
tre, atât cea dupi:'t foaia ele zestre, c~tt şi clupi\
învoială si:'tvârsită între NoI si clumneaer Brmeasa
' '
Bri\ncoveanea h1 a11nl 1888 Iulie 2, sp1·e clesă-
vru·şi ti:'t a noastt·i:'t cles1\we1·e despre aceasta; tot
ele o dată se vor încleletniei frtri:'t zi:'tbavă întru
alcătuirea foilor ele zestre a Lumi11rtţieI lor Dom-
niţele Elisabeta şi Katinca născute clin căsătoria
Noastră cu Mi:'tria Sa Doamna Zoe, şi ajunse în
vârstă ele a se căsători, pentru partea ce li se
cuvine din averea maiciI lor, osebit din aceia
ce avem a le da :;;i N ol, care ±ol se vor supune
si la a Noastră cunostintr1.
' ' '
Dumnealor Epitropil, vor îngriji a strânge
veniturile moţiiilor de la începerea anuluI viitor,
pi:'tzincl contractele ele noI frwute prmă la împli-
nirea soroacelor lor.
- 78 -
Din acele veniturr se vor întrebuinta mal

în tâI la cele trebuincfoase căke odihna si bnna
'
petrecere a Mărier Sale şi cheltuelile cerute pentru
educaţia copiilor Noştri, la care vom contribui
şi Nor, precum şi alte cheltuelr cât va cere tre-
buinţa pentru păstrarea şi îmbunătăţirea acester
stăr'i'., apor prisosul se va păstra spre a se între-
buinţa la cumpărătoare de acareturr nemişcă
toare în folosul nevârstnicilor.
Dumnealor Epitropi.r vor îngriji iarăş'î ca la
îuceputul fiecărn1 an, să alcătuiască budget de
venitur'î şi cheltuelI, care se va supune la a N oas-
tră întărire; asemenea la sfirşitnl fiecăruia an,
Ne vor înfătisa socoteala cu ară.tarea cheltueler.
' '
Afară din cheltuelile prevezute odată prin
budgetul anuluI şi primite de N 01, Epitropi)'. uu
Yor putea întrebuinţa nic'î o altă sumă subt nicr
un fel de cuvent, până mat întâiu nu se ya cere
prin raport a No astră deslegare.
Nor incredinţâncl la mar sus arătatele per-
oane această stare, a căreia pă.strare împreju-
/. ~ răr'î neapărate Ne silesc a lăsa clin mâna N oas-
..9c9.>~"'>- ă, fără însă a ridica şi privigherea ce i se cu-
10 din parte-ne, avem toată încrederea că vor
îngriji ca nişte adeveraţr păriuţr, se vor sili la
toate câte interesul aceştir averl va cere, pentru
care vor dobândi si '
a Noastră multumire
,
si
'
a
copiilor recunostintă.
' '
Dumnealur Şeful Departamentulur dreptăţir
va aduce la în plinire această a Noastră poruncă,.
Urmează iscălitura Mări! Sale).
Marele Logofăt al dreptt7Ji1: A. VlLARA.

Domnia Lui Bibescu 1893

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Domnia Lui Bibescu 1893

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.

Acest volum a fost depus la ministerul de interne din Franţa (sec-

HELFOH.'l', REIMS, Sl:<JDAN, Campania din 1870. Al 7-ea corp al ar-

CORPUL LUI LORE'ICE;t, lNAlN'l'EA CETJ\'fll PUEBLA (i'i Mai 186.l),

1N Ml<iXIC lN 1862. LUPTELE ŞI RETRAGEREA CELOR ŞASE MII,

AV AN'!' - PENDANT - · APRBS. Exposition universelle ele 1889, Hou-

DE LA ADRIANOPOL LA BALTA-LIMAN (1829 - 1849)

1) ~Iuite n'au putut fi regăsite.

'f[trii-Romîneşfi şi Cabinetele clin ViL•na, Sin-Petersburg, Con-

O scurtă pagină ele istorie slujeşte ele introducere lucrărei

De am facut sri fie corespondenţa şi documentele relative

g·[1si cititorul un interes s[t asiste la munca de regenerare a

') Ţa,ra Romînească, este numele de veci a Statului numit în străi­

Campania clin 171j!) avusese drept consecinţă instalarea Ru-

Dupft o luptă cliplomaticri clin eclc mai muncite, la care iau

1) Adică: punerea în libe!'lale a lui Obreskof, posesiunea Azofului şi

Austriei, Kaunitz, care nu se gîncleşte clecît a o dcsclauna pe

gemîncl 3 1, cerinţelor politicii sale : 13' 1 în numele Rusiei, ţarina

a părtinirci care-i sprijineşte 4 1n : în numele Franţii, Choiseul,

pe cei doi aliaţ'i ai săi, Franţa şi Tmcia, pe care i adoarme

Dunârei ele Ruşr, ·ncisbîrnla şi retragerea lor, apoi noa lor

Acest tractat, ca şi cel urm[itor, ca multe altele înc[t, ne

'l ln 1776, Austria se va inţelegc cu Poarta despre hotarele lluco-

slăbirea lor, i punea în ncputinţ[i de a scăpa într'o zi acceaşr

îmhlînzitci politici, pe cîncl cloo slate noi, Prusia şi Rusia,

pentru Tureia, fii lui :\Iahomet, uitiHorI şi dînşii ele interesul

cl'orr ce poftă? Dac[i n'ar fi păr[1sit ea pe Romînr la tractatul

simţiminte ele umanitate ·şi tle eavah,risrn, şi ck n'ar avea a

Art. XI al tractatului de la J{uciue-l{ainargi recunoştea re-

ca pentm ccle-l'altc puterl amice.

reîmwpoearea către mănăstiri a bunurilor lor; supri-

cinaţi de afaceri; drept recunoscut miniştrilor Curţii

In urma acestui tractat, Poarta încrcdinţ[t g·uvcrnul Tării

foarte bune reamintiri : 1.

CONVE;-.;:Tiui'<E EXPLICATIV.\ A TIL\CTATGLCI llE LA

(la 10 )lartie 1779. I

In 1779, fu subsemnată o convenţiune cxplirntiY[t., al cărei

mămlstirilor cît şi particularilor, a moşiilor .şi posesiu-

I) Vezî textul complect al lradatului rlin Kucîuk-Kainargi la Piesele

TH.\CTA'ITL DIX L\~I

In 1787, rftsboiul isbueni (lin nou între Rusia şi Turcia.

TH.\GTA'ITL DIN BCCCnEŞTI

(28 Mai 18l2.)

In 180li, Sultanul Se!im, îrnbărb[ttat ele Napoleon, cleclarft

l) Vezl textul t!'ac(atului din laşi la Piesele justificati\·e.

Rusia înnapoia Porţii partea Moldovei situatii pe

In urma mişci'trei Eterici !societate a arnicilor ncatîrnfirii

hol[n·asc[t, în sîi'r,;:it se. î1woi i:;(t înehcic crnn-en(iunea clin Ac-

vaselor conwrciantc ale ambelor State pe mările respcetive

1) Vc>c)i textul ll"adatnlui la l'iesele justiflcatiYe

ACT 8EP:\H:\T HELATI\' LA PHl\'Cll-',\TELE 'f,\.HII-HOMl\'Ei;\Ti

Acest a,ct regulea,ză, cestiunile relative la cele doo

A FAPTELOR CE AU !'RECEDAT f:,I UHl\IAT THACTATUL DE LA

Firmanul din 20 Decembre 1827, adresat la toţI agenţii săi

24 Septembre 182\J, prin pacea ele la Adrianopol.

Effendi-ul, - nu c mai puţin adevărat că ca era de o mare

priinc'fos ca s[t se certe cu clînsa. Felul ei de vorbire nu

Abea fu subsemnat cu Persia tractatul ele la Tournant-ciai

trată la CăU1raşT, ca ofera înc[t folosinţa de a 'ngădui trupelor

l) E bun de a reaminti, în trcacrit, cri în 1878 congresul de la Berlin,

Silistria cucerit[t, armata subt ordinele generalului Diebitch,

drumul Adrianopolului urmat de 25,000 de oamenL Kisseleff

Berlin, nu se întîlne!;,te în nic'î unul din articolele tractatului clin 1878.

CLAUZELE PHl~CIPALE ALE THACTATULGI DIN ADRIANOPOL

') Ţa,ra Romînească, este numele de veci a Statului numit în străi

Tractatul ele la Adnanopol deschidea Principatelor dună