IO N DONAT

FUNDAŢIUNILE RELIGIOASE
ALE OLTENIEI

PARTEA I a

MĂNĂSTIRI ŞI S C H I T U R I
- C U O H A R T Ă -

Scrisul Românesc, S. A. Craiova

19 3 7
 IO N DONAT

F U N D A Ţ I U N I L E R E L IG IO A S E

A L E O L T E N I E I

PA RTEA I

M Ă N Ă S T IR I ŞI S C H IT U R I

- CU O H A RTĂ -

S c ris u l R o m â n e s c , S. A . C r a i o v a
19 3 7
45 522.
E xtras din revista „Arhivele Olteniei”, N r. 86 —88.
L u i A lex. Ş te fu le s c u

O m agiu postum .
 INTRODUCERE

P rin rostul istoric a l aşezăm intelor sale m ănăstireşti,

In s e m n ă ta te a
Oltenia a fost, pentru viaţa religioasă a poporului nostru, şi n u m ă ru l m ă ­
n ă stirilo r oltene.
unul dintre cele mai însem nate colţuri de ţară. Aci s’au
înălţat, către sfârşitul secolului al XlV-lea, prim ele mănăs­
tiri din to t cuprinsul românesc. Din Tism ana lui Nicodim
au pornit apoi ucenici căliţi în canoanele ta ri ale Athosului,
ca să întem eieze chinovii noui, în ţa ra apropiată a Haţegului,
la P rislo p x), sau mai departe, p ân ă’n m unţii Neamţului.
F oarte însem nat e şi num ărul m ănăstirilor oltene. In
afară poate de unele regiuni din preajm a Bucureştilor, sau
din Nordul Moldovei, niciun alt ţin u t românesc nu este mai
bogat în asem enea fundaţiuni; dar, pe când în Bucovina te
întâm pină aproape num ai m arile ctitorii voevodale, venite
clin epoca de înflorire a ţării, aici afli pretutindeni, lângă
m ănăstirile fruntaşe, nenum ărate ctitorii de familie, datorite
deopotrivă dregătorilor însem naţi, ca şi m ăruntei boerimi de
ţa ră : este o urm are firească a vieţii locale din trecutul a-
oestui ţinut, mai bogată şi mai liberă decât a altora.
D ar aceste fundaţiuni nu sunt cunoscute în aceeaşi mă­
sură. Se va vedea mai jos că, privitor la Oltenia, se poate
vorbi şi azi nu num ai de m ănăstiri p rea puţin cercetate, ei
şi de unele — dispărute sau nu ca edificiu — care nu sunt
cunoscute deloc. Şi, că lucrurile s’au petrecut astfel, e uşor
de explicat pentru cine se va gândi la îm prejurarea că, multe
din m ănăstirile noastre au fost părăsite de călugări, fie la
secularizare, fie înainte de această epocă, — locaşurile lor
devenind biserici de sa t anonime, înnoite p rin reparaţii bar­
bare, — dacă nu cumva s ’au risipit cu desăvârşire. E atât
de g rea uitarea aşternută peste trecutul acestora, în­
cât cercetători care le-au studiat am ănunţit, izbiţi de planul

1) L a P r i s l o p , t r a d i ţ i a il fa c e î n t e m e i e t o r p e N ic o d im în s u ş i. G. B a lş , D espre
b iserica P r is lo p u lu i, î n B u l. C om M o n . I s t . , XXIV, p a g . 97.

— 5 —
 general al zidirii, sau de cât se m ai păstrează din vechea
lor podoabă de pictură, nu au p u tu t desluşi cel puţin rostu­
rile de chinovie, pe care le-au avut cândva.
Este în să o m are deosebire în tre a cerceta is­
toria unui locaş dispărut, sau care a fost cu desăvârşire de­
g rad at de timp şi de oameni, şi a face acelaşi lucru pentru
un monument m ăreţ, care te atrag e cu înfăţişarea lui actuală.
D ragostea pentru u n asem enea monument este fără îndoială
o dovadă de civilizaţie, de strân să legătură respectuoasă cu
trecutul, — şi e firesc ca cercetătorii acestui trecut să se o-
prească m ai întâiu aci; d ar iarăşi nu trebuie să se uite că,
şi num ai existenţa, sigur dovedită, a unei m ănăstiri sau bi­
serici, în tr’o epocă veche, este un elem ent de documentare
istorică de o covârşitoare im portanţă, — şi aceasta indiferent
dacă aşezăm ântul este azi o biată ruină, s a u 'a dispărut cu de­
săvârşire; căci nu n e vom putea d a seam a pe de-a’ntregul
de toate fenomenele istorice, religioase şi culturale, legate
de un ţinut, p ân ă ce nu vom cunoaşte toate aceste fundaţiuni,
indiferent dacă ele ne-au venit dela un m are voevod, sau
dela un om de rând.
A şezarea g e o ­
g ra fic ă a m ă ­
Apoi, în afară de această însem nătate, cunoaşterea lor
n ă stirilo r ş i im ­ mai a re fără îndoială una, care miai ales a fost uitată. Nu
p o rta n ţa ei p e n ­
tr u s tu d iu l pale- avem până azi o h a rtă care să urm ărească în spaţiu răsp ân ­
oantropogeo-
g rafiei. direa aşezăm intelor religioase din ţară, fiindcă ceea ce a
interesat în prim ul rân d în istoria n oastră religioasă, a fost
desfăşurarea di în timp, — deşi însem nătatea unei asemenea
lucrări, pentru studiul istoric-religios, e ra evidentă; d ar h arta
întocm ită acum pentru Oltenia a ra tă că se poate trece cu fo­
los şi peste acest interes special, deoarece e a nu indică nu­
m ai situaţia geografică a unei m ănăstiri, ci p rin chipul în
care acestea se găsesc răspândite, lăm ureşte m ult din înfăţi­
şarea antropogeografică de odinioară a păm ântului românesc.
Sunt anum ite fenomene istorice, legate strân s de viaţa unui
ţinut, p e care le găseşti pe baza unei asem enea hărţi, sau
cel puţin le poţi desluşi mai limpede acolo, decât în rân d u ­
rile unei expuneri. Aşa, în cazul de faţă, dacă m ănăstirile
fug de hotarul dunărean în to ată regiunea cuprinsă aproxi­
m ativ în tre Severin şi vărsarea Jiiului, pe când la ră să rit de
acest râ u ele stau, p rin Sado va şi Zdralea, cu m ult mai aproa­
pe de Dunăre, aceasta însem nează deopotrivă că ţinutul m ăr­
ginaş Vidinului a fost totdeauna m ai prim ejduit decât p ăr­
ţile răsăriten e ale O lteniei1), şi că regiunea aceasta a fost
1) L u c r u l p o a t e fi u r m ă r i t şi m a i b i n e î n h a r t a b is e r ic ilo r d e s a t , c e s e v a d a
l a lo c u l s ă u .
 foarte slab populată. Documentele dela sfârşitul veacului al
XV-lea, care vorbesc de întinsele locuri pustii ale Domniei
din regiunea C alafatului1), confirmă, în totul această obser­
vaţie. Apoi, dacă num ărul m ănăstirilor e m ai în sem n at. în
colţul vâlcean decât aiu rea sub streaşina muntelui, aceasta
arată că, la siguranţa vieţii, care e ra aceeaşi în Gorj ca şi
în Vâlcea, s’a m ai adăogat acolo influenţa exercitată de Er
piscopia de Râm nic, — foarte multe din aceste m ănăstiri
fiind chiar metoace episcopale.
F ix a re a geografică a vechilor n oastre m ănăstiri prezintă
şi un alt folos, — dar, ca să se ajungă la el, va fi nevoie
de o cercetare suplim entară, care să lăm urească o a ltă faţă
a paleoantropogeografiei rom âneşti: reţeaua vechilor drumuri.
S itu a ţia m ă n ă s ­
O h a rtă am ănunţită a acestora va a ră ta cu precizie că toate tir ilo r f a tă de
fundaţiunile religioase de seam ă se găsesc în im ediata apro­ v com e c h ile căi de
un icaţie.
piere a unei artere principale de comunicaţie; ba, ceva mai
mult, sunt foarte dese cazurile când o m ănăstire se află lângă
un pod, care .odinioară se găsea în stăpânirea ei, — sau m ăcar
lângă un vad de trecere a unui râu , adică lân g ă nişte puncte
definitiv statornicite în traseu l unui asem enea drum, care în
restul său putea să se mute, cu m are uşurinţă, dela un loc
la altul. Aoeastă aşezare geografică a m arilor m ănăstiri, com­
plect deosebită de a locaşurilor de schivnicie, nu e deloc
întâm plătoare, ci răspunde dim potrivă unor nevoi însem nate
ale vieţii din epoca în care au fost clădite. Se poate vedea
că această anum ită aşezare a av u t tre i cauze:
C auzele aşezării
a) Nevoia strategică de a se controla şi apăra, mprin â n ă strilo r lân­
aceste edificii, drum urile către inima ţării, atestată p rin m a­ găz da racestora.
u m u ri; pa­

rile turnuri de pază şi tă ria zidurilor care înconjurau locaşul,

chiar atunci când acesta e ra o biată clădire de lemn. In s­
cripţii felurite pomenesc despre luptele în care voevodul, a-
juns m ai târziu ctitor de iznoavă, a scăpat de oştiri vrăjmaşe
în aoeastă incintă; iar istoria cunoaşte de câte ori s’a în ­
cercat, sub ocupaţiuni străine, s ă se prefacă, unele m ănăstiri
în adevărate cetăţi de apărare.
In anum ite locuri, rostul m ănăstirii de a ţine calea v ră j-'A p ă rarilor.
re a tâ rg u ­

măşului, către un punct care se poate desluşi lesne, — o

aşezare omenească im portantă, ce trebuia apărată, — este
cât se poate de evident. Aşa, la Nord de târgul, foarte vechiu,
dela Râmnic, năvălitorii, veniţi din A rdeal pe singurul drum
al Oltului, trebuiau să treacă, pe lângă zidurile, deosebit de
1) V. c o n d i c a m ă n ă s t i r i i G o v o ra , l a A r h iv e le S t a t u l u i B u c u r e ş ti. (D o c u m e n te le
a u f o s t r e p r o d u s e d e Ş t . Ş t T u ţ e s c u , I n M o n o g r a fia c o m u n e i C olanele).
 semeţe, ale unui şir în treg de m ănăstiri, ridicate pe ambele
m aluri ale apei: Cornetul, Turnul, Cozia, schitul din Ostrov,
Oltenii, Fedeleşoiu, şi, în im ediata apropiere a oraşului, pe
dealul din faţă, Oetăţuia. Dacă ne gândim acum, că la miază-zi
de Râmnic, pe aceeaşi a rte ră principală, nu se mai găseşte
o singură m ănăstire im portantă, vom înţelege că aşezarea ce­
lor dela Nord stă deopotrivă în legătură cu paza defileului şi
cu apărarea din spre Ardeal, a acestui oraş.
rare ai Craiovei. Acelaşi lucru trebue observat şi în ceea ce pliveşte
Craiova. Se ştie că, deşi scaun bănesc, târgul acesta nu a
fost niciodată înconjurat de ziduri, poate şi fiindcă un asem e­
nea lucru nu putea fi plăcut voevodului dela Bucureşti, faţă
de care banii olteni nu s ’au a ră ta t totdeauna cu credinţă; dar
a trecut neluat în seam ă până acum faptul că oraşul avea
totuşi un anum it sistem de apărare, foarte însem nat pentru
acele vremi. L a Craiova prim ejdia putea să vină obişnuit
numai din Sud şi Sud-Vest. D ar tocmai aci se găsesc toate
vechile m ănăstiri din regiunea craioveană. M ai întâiu, în
oraş chiar, pe dealul râpos a l Sfântului Dumitru, la picioa­
rele căruia se uneau toate drum urile pe care putea veni p ri­
mejdia, fusese ridicată această biserică a Craioveştilor care,
închisă în tr’o incintă cu m arile case băneşti, ascundea către
N ord-Est vâlceaua vechii nedei craiovene. De aci, astăzi
încă, privirea cercetează liberă ţinutul de bălţi, secate nu­
mai de curând, care se întinde câţiva kilom etri, p ân ă la Jiiu.
O legendă, privitoare la fetele Banului M ărăcine, & cărui
figură apare a tâ t de schim bată în balada lui Alecsandri, faţă
de ce ne-a p ă stra t tradiţia în s ă ş i1), pomeneşte de locuinţa
şi a rm ata banului de aci şi de unul dintre generalii lui M ără­
cine, care străju ia noaptea, răzim at de un copac „din deal,
dela biserică, spre Jiiu,... m ai cu deosebire când era lu n ă 2).
Deci, p e dealul acesta a fost punct însem nat de pază.
Dar, cine cercetează locurile m ărginaşe, îşi poate uşor
da seam a că, spre a atinge oraşul, cel ce a r fi venit, în se­
colul al XVI-lea, pe unul din cele două. drum uri ale Diiu-
lui, trebuia negreşit să treacă Jiiu l pe lângă una dintre m ă­
năstirile ce străjuiau la vaduri: Jitia n u şi Coşuna sau Buco-
văţul. Ceva mai midt, ca să ajungă aci, cele două drum uri
trebuiau să treacă, fiecare pe lângă două m ănăstiri: drumul

1) lo il D onat,, C in e este B a n u l M ă ră c in e P, î n A r h iv e le O lten iei, X I U , p p . 3 1 —38.

2 ) D in m e m o r iile t u i M ih a i T eo do rescu, „D a s c ă lu l N ic u “, î n A r h iv e le O lten iei
X , p p . 310-311.
 din Sud, în m are parte actuala cale ferată Craiova-Calafât,
atingea m ănăstirea Şegarcea, metohul P atriarh iei A lexandri­
ne şi, înainte de a ajunge la Jitian u , schitul, dispărut azi, al
Variei; iar cel din Nord, care trecea Jiiu l pe la Bucovăţ, a-
tingea, poate num ai în tr’o vrem e mai nouă, T ârnăviţa, iar
la vadul Dăsnăţuiului, din secolul al XVI-lea încă, schitul
Ciutura.
Este interesant de observat că, ajunse pe malul stâng
ai ^ iiului, am bele drum uri erau silite a se îndrepta negreşit
către inima târgului pe lângă dealul Sfântului Dumitru. Că
nu se putea trece pe aiurea, în aoeastă regiune craioveană
sud-vestică, o a ra tă limpede firea locului: în tre Craiova şi
Jiiu se întindeau odinioară, cum s ’a văzut, nesfârşite bălţi
şi sm ârcuri, care nu lăsau decât în unele p ărţi loc de tre­
cere pentru drum urile statornicite definitiv îi* chipul acesta.
In sfârşit, to t la Sfântul Dumitru, ajungea şi drumul de pe
Jiiu, de la Rahova turcească şi Schela Ciobanului, care tre ­
cuse pe la cele două ctitorii ale Craioveştilor, Sadova şi Zdra-
lea, şi prin linia de vedere a m ănăstirii J itia n u 3).
Odată lăm urite aceste lucruri, e uşor de înţeles dece
mănăstirile craiovene, la care, în zilele lui M atei Basarab,
s’a mai adăogat una, Creţeştii, la un alt vad al J iu lu i, — au
fost aşezate anum e în chipul acesta, şi dece unii din ctitorii
lor sunt chiar banii Craiovei,
b) D ar aşezarea geografică a unei m ănăstiri mai era Drepu. ide vamă
condiţionată şi de unele cauze economice. Dacă locaşul s e al n,flnitstiril0'-
găsea, cum am arătat, lângă un vad sau lân g ă un pod ve-
chiu, caie, ca cel de la Bucovăţ de pildă, e ra proprietatea sa,
ori la ieşirea d in tr’un defileu, lucrul se explică şi p rin venitul
ce strângea m ănăstirea din vaina de trecere.
c) In sfârşit, aşezarea m ănăstirilor m ai stătea în le­
gătură cu străvechea instituţie creştină a arhondaricatului.
ln ţa ra de atunci, cu sate ra re şi — m ai cu seam ă în
câmpie — răzleţite de drum uri, m ănăstirea răspundea, prin
îndatorirea de a găzdui pe călători, unei nevoi foarte însem ­
nate. Au fost locaşuri care au av u t chiar de suferit după
urm a acestui aşezăm ânt: egumenul dela Brâaicoveni se plânge
astfel undeva de proasta stare la care ajunsese m ănăstirea,
din cauza călătorilor de pe m arele drum al Bucureştilor.
D ar dacă acestea sunt cauzele care au determ inat înăl­
ţarea m ânăsţirilor în anum ite puncte geografice, se înţelege
că, atunci când este cercetat trecutul unui asem enea locaş,
descrierea nu se poate opri num ai la ce priveşte cadrul său
fizic, oricâtă valoare turistică a r avea astăzi m ăreaţa pri­
velişte a locului, în tru cât acesta a condiţionat, abia în mică
măsură, aşezarea mănăstirii.
3) O h a r t ă a v e c h i lo r d r u m u r i , o a re n u -ş i a r e lo c u l a ci, s e v a da în cadrul
u n e i lu c r ă r i s p e c ia le .

— 9 —
 Se înţelege că, o lăm urire definitivă a am ănuntelor ob­
servate mai sus nu se poate face num ai pe baza h ărţii în ­
tocmite acum, în care s ’a fixat doar situaţia geografică a m ă­
năstirilor oltene, indiferent de epoca fondării şi durata lor.
P entru lăm urirea vechei antropogeografii a acestui ţinut, este
necesar să se dea câte o h a rtă pentru fiecare secol în parte,
sau1 m ai de grab ă pentru fiecare epocă principală în care
au fost clădite aceste locaşuri. O asem enea lucrare va arăta
limpetfe că viaţa acestui ţinut, şi în special a şesului oltean,
a fost în bună p arte alta decât cea p e care ne-o închipuim.
Epoca d e o rg a ­ Toate m arile m ănăstiri ale Olteniei de jos, ca şi m ajoritatea
nizare a O lte­
niei: v re m e a Cra- celor de sub munte, vin dinainte de 1.600 şi mâi ales dintr’o
ioveştiior.
epocă p e care am putea-o num i a Craioveştilor, — restul fiind
fundaţiuni neînsem nate, a căror istorie nu este bine cunos­
cută şi dintre care destule se vor dovedi poate to t aşa de vechi.
Dar, dacă nim ic de seam ă n u s ’a m ai adăogat în vre-
mile mai noui, M atei B asarab şi Constantin Brâncoveanu,
ori oameni din epoca lor, mărginindu-se aproape exclusiv să
înnoiască şi să repare, aceasta însem nează că viaţa întregului
ţinut oltean a cunoscut atunci o epocă de m are stabilitate,
în contrast cu cea a veacului al X V III-lea, din vrem ea răz-
boaelor ruseşti şi austriace pe păm ânt românesc, în care
documentele cartografice, ca şi celelalte izvoare, arată, mai
ales în Oltenia sudică, lângă un num ăr imens de „pagi de-
solati”, şi unele m ănăstiri părăsite de călugări. Această epocă
veche este aceeaşi care a dat Olteniei organizarea sa politică
prin m area bănie, religioasă prin episcopia „Noului Severin”
şi adm inistrativă p rin înfiinţarea actualelor judeţe, creiate în
locul străvechilor ocoale de pe văile râurilor. P ân ă jos în
şesul oltean, viaţa a fost atunci destul de aşezată şi sigură,
ca să_ le fie îngăduit Craioveştilor să-şi zidească, în preajm a
lui 1500, m ănăstirile Sadova şi Zdralea, la num ai câţiva' k i­
lom etri de prispa dunăreană, ţinut atât- de prim ejduit mai
târziu. In consideraţiunile privitoare la această vreme, con­
tinuată prin m arile domnii de prestigiu ale lui M atei B asa­
rab şi Constantin Brâncoveanu, este fă ră temeiu ca, privind
spre trecut, să generalizăm, potrivindu-ne judecata după vre-
mile mai noui, care în această privinţă se deosibesc funda­
m ental de ce fusese odinioară.
P en tru o adâncire a observaţiilor făcute,, şi spre a se putea
ajunge la cunoaşterea exactă a num ărului m ănăstirilor în
fiecare epocă, este necesar să se cerceteze m ai întâiu am ă­
V echim ea m ă ­ nunţit istoria fiecărui aşezăm ânt în parte, deoarece majo­
năstirilor.
ritatea acestora ridică şi azi problem a vechimei lor reale;
căci, în leg ătu ră cu aceasta, ca şi în ce priveşte istoria
locaşurilor astăzi dispărute, se vede bine că, în prim ul rând,
ne-a interesat clădirea ce n i se păstrează, şi am trecut de
obiceiu peste faptul că, în p lan spiritual, ea e ra num ai con­
tinuarea alteia anterioare. Mai limpede spus: s ’a făcut m ai ales

— 10 —
 istoria m onum entului p e care se întâm plă că-1 avem şi azi
nu a aşezăm ântului însuşi, care este, în cele m ai dese cazuri'
mai vechiu decât leatul pisaniei, unde ctitorii cei dintâi
nu au fost totdeauna pomeniţi de cei care clădeau de iz-
noavă.
D ar lucrul acesta nu s ’a încercat în lucrarea de faţă, scopui lucrării,
m trucat spre a se p u tea aduce înainte toate problemele le­
gate de m ănăstirile Olteniei, e ra mai întâiu necesar să se
întocmească un tablou al lor cât m ai complect. F ăcând a-
ceasta, am dat, pentru cele al căror trecu t se cunoştea,
cate o scurta expunere sintetică, term inată p rin tr’un îndrep­
tar bibliografic, pe cât a fost posibil m ai com plect1).
„ e ra în să o seam ă de m ănăstiri puţin cunoscute Mănăstiri puţin
al căror num e rătăceşte prin documente fă ră a li se cunoaşte cun°80ute-
trecutul, deşi su n t prin tre ele destul de multe care au o mare
vechime.^ Schitul Ină teşti de lângă Râinnicu-Vâlcii, care n ’a
lost p an a acum cercetat, cel puţin pentru arh itectu ra lui, deşi
a r putea, avea vreo însem nătate din acest punct de ve­
dere, este astfel cea dintâi chinovie cunoscută din Oltenia,
ee„ s? datoreşte unui boier, şi exista la 1388; de asem enea
m anasnrca vtşm a, din defileul Jiiului, p e care am putea s ’o
socotim p rin tre locaşurile necunoscute, fiindcă a fost învred­
nicită doar de câteva m enţiuni, p are a fi o ctitorie a lui
Mircea-cel -B ătrân, şi în orice caz exista în domnia acestuia.
Langa cate a r mai putea aduce tradiţia însăşi, la num ărul
celor mai vechi m ănăstiri din România trebuesc aşa dar a-
ciaogate şi aceste două fundaţiuni absolut sigure.
In secolul al XV-lea şi al XVI-lea s 'a p u tu t arăta că e-
xistau: Arhanghelii, Băbenii, Ciutura, S f. loan din Ocnele
Mar», etc., afară de cele asupra cărora s ’a stăru it şi aiurea.
in starşit, printre m ănăstirile cercetate m ai ios, sunt câteva Mănăstiri
al căror num e este un am ănunt cu totul nou. Crivina, ctitoria "ecun08cu,c-
lui G hm ea Ţucalas dela B rătăşani, Vâr la, Sălcuţa, Eoiiştea,
Bistreţul, Izvorul-Grecului, N eteda şi Cracul-M imtelui sunt tot
atatea locaşuri a căro r existenţă trebuia m ai întâiu dove­
dita ) - J J e altfel, aci nici nu s ’a putut face m ai mult, dată
lim d sar,acia izvoarelor de care ne-am folosit: h ărţi din se-
secdul al X VII-lea şi a l X V III-lea, m enţiuni întâm plătoare
şi o lista de m ănăstiri şi schituri din epoca secularizării, a
cărei însemnat,ate a răm as nesem n alată2). C ercetarea istoriei
acestor fundaţiuni, ca şi a urm elor m ateriale ce se m ai păs­
trează, este o problemă de viitor, care va aduce de sigur lămu­
riri neaşteptate. E legitim să sperăm prin urm are că ea va fi
însuşită de cercetători şi de Comisiunea monumentelor noas-
tre istorice.
f ) B ib lio g ra fia c u p r in d e , ce-i d r e p t u l , n u m a i l u c r ă r i l e c e s 'a u p u t u t g ă s i i n o ra ş u l
u n d e d i n s c r i s ; e a v a t r e b u i p r i n u r m a r e c o m p l e c t a t ă i n v iito r . L u c r ă r ile o d a tă cita te
n u a u m a i fo s t tr e c u te i n a d a o s u r ile b ib lio gra fice. ’
„ V A m “ ? s d i n r â n d u l a c e s t o r a m â n ă s t i r e a C r iv e ln ic u l d e p e C o s u ş te a , p e c a r e a
U c u t-o c u n o s c u tă , s ă p a t u r i l e r e c e n t e a l e d -lu i P r o f . B ărcăcilă..
2 ) A m r e tip ă r it - o î n în tr e g im e î n r e v i s t a A>'h. O lt. N r . 8 6 —88.

11
 Istoricul Fundaţiunilor
I. A ninoasa
Cor n . V a le a c u A p ă (G orj)

Schit m ărunt, închinat dc ctitorii săi, Stam ate B ilu -

ieanu capitaful şi soţia sa M aria, la 27 A prilie 1709, m ă­
năstirii îsmana. A l'ost refăcut la 1807 de protoereul C
B. JVegomireanu din Negomir (M ehedinţi) i)
, Q? : ^ dîtia A1:ea«ă . începuturile locaşului de rătăcirile pe aci
aie btantului Aioodim, dm nainte de zidirea Tismanei. Plecând
dela Moţru, spune biograful Sfântului, şi urcând pe Jiiu , pe
latura dm spre apus, a ajuns la o vale ce-i zice Aninoasa
dupa moşia V alan, loc frumos şi cu multe izvoare. După
, U n i ° i în P:ădure> unde i s ’a p ăru t că a r putea
xnalţa sfanţul jertfelnic, şi începând a-şi face chilie de şedere
î s a poruncit, prin descoperire dumnezeiască, s ă plece de’
aci, căci locul sortit m ănăstirii e mai sus, către miază-noapte.
„U , precum doreşte cerbul de izvoarele apelor, aşa şi Sfân­
tul cu bucurie, dm oeasul acela al descoperirii, lăsând locul
mai sus zis, a plecat de acolo, — care şi aci Ia acel loc
acum, în zilele noastre, s ’a făcut schituleţ, pentru p ărinţi mo­
nahi, de un protopop, Constând in Negoinireanu si de’ alţii
pentru caci au avut ştiin ţă ei de la părinţii şi moşii şi s tr ă ­
moşii lor, ca a locuit Sfântul şi acolo” 2). D ar Negoinireanu
e, cum s a a ra ta t mai sus, num ai ctitorul de iznoavă.
1) A l. Ş te fu le a o u , G o rju l isto ric ş i p ito re sc , T g .-J iu , 1904, p . 212.
2) Ş t e f a n I e r o m o n a h u l, V ia ţa p r e a -e u m o s u lu i N ic o d im S fin titu l, în B ib lio te c a
P ă m â n t Şl s u fle t oltenesc, C r a io v a , 1935, pp. 50-51.

II. Arhanghelii
Com V lă d e ş ti (V â lc e a )

Schitul Sf. A rhangheli trebue socotit prin tre vechile

chinovii ale Olteniei, deoarece exista la sfârşitul se­
colului al XV-tea — Vlad Vodă Călugărul dându-i
m anul 69J8 [1489 — 90], cel dintâiu hrisov de stă^-

— 13 -
 pânire asupra moşiei sale de vatră. L a 1731 actul acesta,
a şi cel dela 153o-—36 [7044], al lui Radu Paisie, erau în fă­
ţişate, de Episcopul Inochentie, A dm inistraţiei Chezaro-Cră-
leşti a Olteniei, care le m enţionează în „E x tractu l” latin
pe baza căruia au fost recunoscute de A ustriaci posesiunile
oItene11)' în ain te de această d ată — şi anum e la
•Pol • t A rhanghel” fusese refăcută de Stoica
Paharnicul Paratanu, care este singurul ctitor m enţionat în
izvoarele documentare _ cunoscute din secolul al X VIII-lea.
nu “ gujează totuşi în genealogia Pârăienilor-M ileşti, în
care se găsesc însă, din chiar această epocă, mai mulţi
membri cu num e asem ănător s) — şi s -a r putea ca ziditorul
de îznoava al schitului să fie unul d intre ei. Ei sigur de alt-
f e l c a t e t P â Ş e k ^ fost fondatorii lui dela început, deoa­
rece la 14 Iunie 1667, Radu Voda Leon a ra tă că m ănăstirea
or. A rnangiieli este pom ana acestor boieri „dela m oşi, dela
strămoşi, m iluită tot cu bucatele lor” *).
O inform aţie n econtrolată5) atribue bănesei M aria Mi-
leasca şi gm erelui ei Dositei Brăiloiu, monahul, închinarea
schitului la scaunul Alexandriei, de care atâ rn a în tr’adevăr
, „ M an,a ?ste una dintre soţiile banului Barbu Mi-
lescu-Paraianu, feciorul lui Danciul, cunoscutul logofăt al lui
M a te i uasarab.^ Ga „soacră a dumnealui Dumitraşcu Brăiloiu
şi v ara prim ara a lui Constandin Voevod” Brâncoveanu M a­
n a baneasa se află zugrăvită în biserica din Vădenii Goriu-
lui, ctitorie a B răiloilor"). J
L a începutul secolului trecut, biserica dela Arhangheli
a fost rezidită de Sofronie arhim andritul. Iată-i pisania:
Zidiţu-s’au această sfântă şi dumnezăiaseă biserică întru
hram u sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil, dă robu lui Dumne-
zau bolrome arhim andrit, pentru a sfinţiei sale veşnică po­
m enire, la leat 7325 [1817] 8). 1
i ™ cu.tf en™r’ biserica lui Sofronie a fost rep arată
la 1881, de îngrijitorul m ănăstirii. P e la 1900 era biserică do
sat •').

3) N. U o b re s c u , I s to r ia b iseric ii r o m â n e d in O ltenia i n tim p u l s tă p â n ir ii a u -

s tr ta c e (1710-1739), B u c ., 1 906 , p . 260. C a p ito lu l p r i v i t o r l a a c e s t s c h i t a r e u r m ă t o r u l
c u p r i n s : C a p ella A rc h a n g tje l e s t a e d ific a ta a q u o d a m B o y e ro n e S to jk a P a h a r n ic u l P a r a -
l a n u l e t est e tia m m o n a sterio S ig a r c m e d e d ic a ta , h a b e t a u tc m i n C a esa rea h a c V a la ch ia
p o sse ssio n e m s u i n o m in is i n q u a ja c e t, u t i e t a lia s p ossessiones v ic in a s v i d o n a tio n a liu m
el * « < * « « V a y e o d a r u m d e a n n is 6998-7944. E t s u m it e x h a c p o ssessione, u t i et
V ie ,ie st, v m , d e c im a m v i d o n a tio n a liu m S e r b a m V a y v o d a e a n n i 7187. E x c e ls a C a m e r a ab
h a c C a p ella accepit. Q uos h a b u e ra t a n n u o s sa lis la p id e s m a g n o s 50. E x e m p tio n a le s Ale­
x a n d r i V a y v o d a e . v ig o re q u a r u m p a g u s A r o h a n g y e l a ă is m a r ito e t ojerito p e n itu s e xi-
m ilu r . T r a d u c e r e a g e r m a n * în Doc. H u r m u z a k i, V I , 4 4 5 , - A l t e i n f o r m a ţ i u n i : C a p ella
A r e h a n q e li h a b e t a W a iv o d a H â d u l c o lla tis s ib i la p id e s sa lis 75. (I g n a tie H a n n , d e s p r e
m ă n ă s t i r i l e o lte n e , ib id ., p . 269). E r a t r e c u t î n r â n d u l c a p e le lo r d e c ă l u g ă r i (ib id 270)
V. ş i p p . 2 7 4 ş i 276.
2) M a r e le D ic ţio n a r G eografic, I, p . 114

— 14 —
 3) S t a i c n şi S t a n c i u , Cf. A l. Ş te fu le s e u , P o lo v ra g ii, T g .-J iu , 1906, p. 1 4 1 ; O. G.
Lecca, F a m iliile b o e re şti r o m â n e , B a c ., M DCCCXC1X, p . 3 8 6 —9 ; id e m , G e n ea lo g ia a 100
de ca se, B u c . 1911, p p . 94.
4 ) T . G. B u l a t , C o n trib . d o c u m e n ta r e l a is to r ia O lten iei, R .- V â lc e a , 1 925 , p. 115.
5 ) M a r e le D ic ţio n a r G eografia, 1. o. C a p ito lu l d e s p r e a c e s t s c h it , î n c a r e n u se
s p u n e n i m i c c u p r i v i r e l a v e c h i m e a lu i r e a l ă , e s te d e o s e b it d e c o n fu z . D a c ă l a 1721,
m ă n ă s t i r e a a f o s t z i d i t ă d e S t o i c a P â r ă i a n u l , şi d a c ă i n u r m ă a t r e c u t c a s c h i t s u b -
a s c u lta r e a m ă n ă s t i r i i Ş e g a r c e a , a p o i n u s e p o a t e a d m i t e c ă < m ai tâ r z iu ... a fo s t î n ­
c h i n a t ă P a t r i a r h i e i d i n A l e x a n d r ia » , d e o a r e c e a t â r n a r e a d e Ş e g a r c e a p r e s u p u n e a d e ­
p en d en ţa d e P a tria rh ie , u n d e Ş e g a rc ea o ra m e to h .
6) V. n o t a 1. Cf. şi N . Io r g a , I s to r ia b iseric ii ro m â n e ş ti, e d . 11, v o i. 11, p . 64.
7) V irg . N. D r ă g h i c e a n u , M o n u m e n te le O lten iei, î n B u l . C o m is . M o n . I s t.
X X V II, p . 120.
8 ) I o n V irto s u , I n s c r ip ţii, î n B u l C o m is. M o n . Is t., p . 188.
9 ) M a r e le D ic ţio n a r G eografic, I. c.
B ib lio g ra fie n o u tili z a tă : D i m i t r i e G. I o n e s c u , R e la ţiile ţă r ilo r r o m â n e c u p a tr i­
a rh ia , d e A l e x a n d r ia , B u e . 1935.

III. Arnota
(V â lce a)

M ănăstirea unde, în cele din urmă., şi-au aliat odilma

oasele lui M atei Basarab, s ’a r p ărea că a fost întem eiată
dintru început^ de acest m are voevod. I n tr ’adevăr, el însuşi
m ărturiseşte că a zidit-o din temelie, în inscripţia pusă pe
mormântul tatălui sau, Danciul vornicul, a l cărui tru p M atei
l-a adus aci dela M itropolia'din B ălg rad 1); iar trad iţia locului
spune că, urm ărit de Turci, după o luptă nenorocoasă, Voevo-
dul îşi aflase scăparea aci, în rogozul unei bălţi de pe locul
mănăstirii, ale cărei urm e s ’au găsit în tr’adcvăr cu prilejul
unei re p a ra ţii2). întem eierea A rnotei a r treb u i'să se pună deci
pe la începutul domniei lui M atei Basarab, în vrem ea răz-
boaelor sale pentru Scaun.
Totuşi, pe tabloul dela B istriţa, în care este reprezen­
tată călugărirea banului Barbu I Craiovescu (1520—21), fi­
gurează şi m ănăstirea A rnota, la un loc cu alte ctitorii ale
acestuia3). Urmează de aci că, în cazul când copia tabloului
ce ni se păstrează este întru totul asem ănătoare originalului
dela începutul secolului al XVI-lea, cum se pare, atunci A r­
nota a fost prim a oară în ălţată în această epocă, ceea ce ar
explica deopotrivă chipurile ctitorioeşti şi oarecari caractere
arhaice ale monumentului. De altfel, şi Constantin Brânco-
veanu, în inscripţia pusă cu prilejui unei simple reparaţii,
care a p ăstrat vechile grafite de pe ziduri, se dă ca înnoitor
din tem elie4).
Ca şi alte m ănăstiri atribuite lui M atei Basarab, A rnota
pare a veni dela Craioveşti.
1) N . Io rg a , I n s c r ip ţii d in b isericile R o m â n ie i, B a c ., 1 ,1 9 0 8 , p . 2 0 3 ş i u r m . ; V. D r ă ­
g h ic e a n u , M o n u m e n te le O lten iei, î n B u le tin u l C o m isiu n e i M o n u m e n te lo r Isto r ic e , X X V I ,
p. 59 ş i u r m .
2 ) V. D ră g h ic e a n u , î n 1. c

— 15 —
 3) V . D r ă g h ic e a n u , in 1. c.
4 ) I d e m , ib id e m .
A d a o s u r i b ib lio g r a fic e : N . Io r g a e t G . B a lş , L ’a r t r o u m a in , P a r i s , 1922, p. 156;
1. D . Ş t e f â n e s c u , L a p e in tu r e re lig ie u s e e n V a la ch ia e t e n T r a n s y lv a n ie , d e p u is Ies ori-
g in e s jtts q u 'a u X I X e sidole, P a r i s , 1932, p p . 1 6 3 — 1 6 6 ; N . Io r g a , Is to r ia b iseric ii r o m â ­
n e a i ş i a v ie ţii re lig io a se a R o m ă n ilo r , e d . II, B u c ., 1929, 2 v o i. (v. in d i c e l e ) ; id e m , S a te
?i m ă n ă s tir i d in R o m â n ia , e d . II, B u c ., 1916, p . 263 ş i u r m . ; N . D o b re s c u , I s to r ia bise­
r ic i i r o m â n e d in O lte n ia în tim p u l s tă p â n ir ii a u s tria c e (1716-1739), B u c ., 1906, p p . 252— 3;
V. D r ă g h ic e a n u , î n B u l. C o m is. M o n. I s t., IX , p. 9 5 ş i X X II, p . 1 3 8 ; U re c h iă , Isto ria
R o m â n ilo r, 11, p . 1 3 8 ; V I I , p p . 331, 3 3 4 - 5 , 3 9 1 ; VIII, p . 3 5 0 ; X A. p p . 6 3 4 , 216-7
223-4, 1 0 9-1 1; D o c . H u r m u z a k i , V I, p. 2 7 2 ş i u r m .

IV. Băbeni
C o m . B ă b e n ii-B is triţe i (V â lc e a )

In cartea sa dela 21. Decembrie 1573, prin care arată

ce a cheltuit „pre iazul dela m oară dela Băbeani, în zilele lui
Alexandru Vodă” , Eftimie, egum enul B istriţei, înseam nă că a
plătit „lot cu stânjinul, de au săp at printreg, de în apa Bis­
triţei, de unde se începe iazul, până în josul m etohului” *).
Aşa dar, un schit al m ănăstirii B istriţa se afla aci "mai înainte
de 1573. In izvoarele secolelor m ai noui nu-1 m ai regăsesc
deocamdată; d ar în epoca secularizării, Frunzescu numără,
p rin tre locaşurile sim ilare din judeţul Vâlcea, schitul B ăbeni2),
care nu poate fi decât acesta, desigur în tr’o formă nouă.
1) B P . H a ş d e u , C u v in te d in B ă tr â n i, I, p p . 2 1 —2 4 V. şi M a r e le D ic ţio n a r G eo­
g ra fia , 1, p . 259.
2 ) D ic ţio n a r u l to p o g ra fic s ta tis tic a l R o m â n ie i, B u c ., 1872, p . XVIII.

V. Baia-de-Aram ă
(M e h e d in ţi)

P isania zugrăvită în p ro n ao s1) cunoaşte ca fondatori ai

fostei m ănăstiri dela Baia-de-Aramă pe m arele ban Cornea
Brăiloiu, dimpreună cu jupan Milco Băiaşul, nepotul de frate
ai lui I’oznan căpitanul, personagii m ai puţin cunoscute2),
şi a căror legătură cu fam ilia Brăiloilor nu se poate stabili.
Din această inscripţie, a r urm a că biserica s ’a început „la
Mai 20, leat 1694” , săvârşindu-se cu to ată podoaba la 7 Mai
171.3, — aşa dar după m oartea banului C ornea3).
Şi aci tiebue să se adm ită în să că este vorba num ai de
o refacere, m ănăstirea fiind cu siguranţă m ai veche, deoa­
rece în E xtrasul latin din 1731 se vede precis că: „hoc mo-
 nastenum babuit ex proventibus tellonii illius oppidi annuos
talb ro, cum privifcgio Eaduli Vajvodae ab anno 7175 [1666—
unum molendinum in oppido Baja de A ram a et
™^î?,,vine^ni in Kosţian ubi ex tan t literae an n i 7185 [1676—
J >. în sfârşit că, to t înainte de p retin sa edificare
mănăstirea mai căpătase un alt hrisov de confirmare, dela
Antonie Vodă dm Popeşti, în anul 7187 [1678- 79] *).
Nu putem preciza acum când şi de cine a fost închinată
manastirea la H ilândar ■'), unde p lătea încă înainte de >17186).
iî X' D ' ă 8Îli®c a n “ ’ ,Mo” î,»»eM*eZ8 O lten iei, î n B u l. C om is. M o n I s t., X X V II p a s 118
£ ) C o ro b o rin d d a t e l e a d u s e d e p is a n i e ş i p i e t n r ă (V. D r ă s h i c e a n u , îr, l o ) c u
cele c u n o s c u te (S t. D . G re c e a n u , G en ea lo g ii d o c u m e n ta re , 1, p p . 77-78 1 a ju n g e m Ia ur-
m a l o a r c a s p i ţ ă a n e a m u l u i lu i M ilc o : ? ’ aJ u n 8e m ld u r

P o z n a n c ă p it.

I M ilc o B ă ia ş u l I
| (1694, 1713)
= M a r a ( M a r in a c ă lu g ă r iţa ) .
____________ I____________
| N e c u lc e a G b e o rg h e M ilco I
| p a h a rn ic u l p a h a rn ic u l p o s te ln ic u l
(1712, t 1721)
= M a r ia
= I li n c a
N u se p o a t e p r e c iz a c in e s u n t p a h a r n ic ii S e m e n şi N icoliaf?) s in M ilco
3) A c e s t a e r a m o r t î n c ă d e l a 1706. V . O . G. L e c c a , G enealogia a 100 d e oase
d m J a ra -R o m ă n e a so ă ş i M o ld ova, B u c , 1901.
4 ) N . D o b re s c u , op. c it., p 2 6 7 şi Doo. H u tm u z a k i, VI, p . 272 ş i u r m .
5 ) M e n ţi u n e d e s p r e în c h i n a r e l a N Io rg a , I s to r ia bis r o m , II, p . 6 5 ; G . 1. M oi-
s escu , M ă n ă s tir ile în c h in a te d in Ţ a r a -R o m â n e a s c ă , etc , i n B ise ric a O rto d o x ă LII p 4 3 0 ■
C o n d ici s t f m t ă , p. 442. Cf. şi i n s c r i p ţ i a d i n 1787, p e u n p o tir , I a V . D ră g h ic e a n u , î n l c.
6) D o b re s c u , o p . c it., p. 83.

VI. B alş *)
(R o rn a n a ţi)

,A fost zidit, înainte do 1729, de Şerban căpitanul sin

Dumitru ^ logofătul ot Balş, ca biserică de mir. L a această
data însa, _fondatorul o afieroseşte episcopului Inochentie al
liamm cului, „ca să fie schit sfintei episcopii”, îm preună cu
p artea lui de moşie, o casă şi un vad de m oară în Olteţ,
La 1753 biserica este refăcută de Itafail ieromonahul —
pe mirenie protopopul Radu Căzănescu — şi de Ştefan Trape-
zuntul vel ban al C raiovei3), ale căror p ortrete se găsesc
în biserică, A funcţionat ca schit probabil până la seculari­
zare 4).
Locaşul stăpânea danii neînsem nate, dela ctitori şi moş­
nenii dim prejur, în hotarul Balşului, în Vulpeni şi Spineni^j.
1) B ise ric a c u h r a m u l sf. m u c e n ic i Ş te f a n şi D im itr ie d i n o r a ş u l B alş.
F e n t r u t o a t e , v . S /. E p isc o p i a R â m n ic u lu i, etc., p p . 398-400.
, , . P r.l ', ' r e l a a c c s t b a n , p e o a re n u - l c u n o a şte m a ltfe l (v. I. C. F il itti B a ­
n a tu l O lte m e, ş i C ra io v e ştii, p , 104, n o . 15), o b s e r v c ă d V. D r ă g h ic e a n u , c a r e n ’a p u t u t
c e r c e ta b is e r ic a î n in te r io r , a c i t i t î n p i s a n i e : « Ş te fa n v e l v a m e ş(? )» . V. M o n u m e n te le
O lteniei, î n B u t. C o m is. M on. I s t X X V II, p . 111. C a a t a r e , e s te n e c e s a r s ă s e c o la ţio -
n e z e a c e a s t ă c e tire , d u p ă c e r c e t a r e a p ic tu r ii .
i) L a 1778, e s te m e n ţ i o n a t s a t u l « B a la s c h i (sic), o u o b is e r ic ă , o c a p e la , v ii şi
u n p o d p e s te O lte ţ (C o n st. J , K a r a d j a , M e m o riile G e n e r a lu lu i vo n B a u e r , i n A rh iv e le
O lten iei, 111, p . 230).
5 ) S c h itu l f ig u r e a z ă ş i î n l i s t a d a t ă d e F r u n z e s e u în 1. c.

VII. Bistreţni
C om . B is tre ţu l (D olj)

P rin tre schiturile din România, Frunzesou menţionează în

Dicţionarul său şi „Bislreţu, schit m ic lângă comuna cu ase­
m enea numire, din Dolj” *). Trebue să fi fost un locaş cu
totul neînsem nat, venind desigur din secolul anterior. Memo­
riile G eneralului von Bauer din 17782) şi hărţile am ănunţite
din această epocă a ra tă aci o biserică de sat.
Conac pentru călugării m ănăstirii Tism ana, — căci mo­
şia e ra a acesteia, — schitul se va fi desfiinţat pe la 1864,
după secularizare. Către 1900 se ştia în sa t num ai de cele
două biserici existente şi a z i: una, începută la anul 1827 şi
term inată la 1832 de către locuitori, şi atunci în ruină, iar
alta de d ată re c e n tă 3).
1) D . F r u n z e a c u , o p . c it., p . i i .
2) C o n st. J K a r a d j a , î n A r h iv e le O lten iei. 111, p. 308.
3) M a r e le D ic ţio n a r G eografia, 1, p . i i i

VIII. Bistriţa
(V â lc e a )

Cea mai de frunte ctitorie a Craioveştilor, Bistriţa, m ă­

năstire foarte bine înzestrată şi ajunsă a fi de timpuriu un
focar de carte slavonă, se datoreşte prim ului ban m are al Ol­
teniei, Barbu, pe care izvoarele dela sfârşitul secolului
al X V III-lea nu uită a-1 numi, desigur după tradiţia îndă­
tin ată acum p rin cronici de fam ilie: „Banus Barbul Bassaraba
Crajovensis” 1); — dar nici la această m ănăstire data precisă
a fondării nu s’a p u tu t desluşi. Izvorul care îm pinge mai mult
în trecut această dată, este tradiţia culeasă dela călugări de
călătorul rus Kowalewski, în care se spune că Barbu Craio-
vescu, m ort cum se ştie, foarte bătrân, prin 1525, a r fi zidit
locaşul pe când e ra tâ n ă r 2). In orice caz, sigur este că mă­
năstirea, la care ajutaseră şi ceilalţi tre i fraţi ai ctitorului
principal, este mai veche decât data de 16 M artie 1494',
când Vlad Vodă Călugărul îi întăreşte stăpânirea peste mo­
şiile dăruite de aceştia: Plăvicenii la Şoaş, Brâncovenii, Gân-
deanii, Vădastra, Potelu şi Balta-Albă, apoi M ălurenii daţi de
jupan Hamza, cum şi satul Bogdăneştii din Codmeana şi viea
dela Căzăneşti, adausă de jupan Staicu logofătul3).
 ! a s pr 5iu®
pe râul Bistrif'î (n n w r U- I-1Slpit'" Şi 'Mănăstirea lor

fw s ra aS n"ţ
r -1 * « £ & **£ f e
fc,^ £ r * f i ^ ■ ^ s ^ ^ ^ a^ a^ 3v35^ r ,,’ Bistrita
msaştele » a d a p .stit

put de vea ’v S , distrugătorului dela celălalt înce-

bisericuţa din deal a hnlrvil-pi s 1 ”+U 111 s a P ăstrat decât

zaur de n £ r f l i i L S S ’ dePo z,tara unui adevărat te-

este ctitoria aceluiaşi R irhn t r t , § bolmţa

1520-21 şl d a t a T o r S f « i i §1- V 08t Probabil zidită între
M jta .„numele nou de » « » * *

m" r â - 1 p-ictura
care se datoreste Andrlanoi™ f ^ h ,GSte pictura Pridvorului,
tacuzino») Ş l i a n e i , soî ia vel vornicului Şerbaix Can-
1) D o b re s c u , o p . c i t , p. 245.
2) C o lu m n a l u i T r o ia n , 1872 n S I P f c; 1 ;• o ....,,. „
i o o ^ u , p. 2 4 , n o . 140. ' 5 F l l ,t t l ' B a n a t u l O lte n ie i ş i C r a -

p a r it i n O pere co m p lecte. ' '

t
a fla te î. i m ă n ă s tir e a B is tr iţa ,
t:
reti-

p. 30 Ş p t â S Q t t F S T ' ” • 63: C O n3t GăpUana1’ * « * * . * 'o r g a ,

6) lo r g a , I n s c r ip ţii, 11, p. 81 .
, £ ^ ll' t t l - «P- o it., p . 2 4 , n o . 140
\ . 1 U o b ra s c u , op. c it., p . 24B.

în0“ ; ^ 6i f l F^ u’^ v f’ tpP ' p5946' no- 3/,a-

10) M ai c o m p le c t l a D r ă g h i c e a n u , 1. c.
Ist., 1, p . 102, e tc . 8 a ' 7218 < m 0 ^- V ' f a c s lm ilu l d a t d e O d o b e sc u , î n B u l. C om is M o»

B u l C om is. M o n . I s t., VIU, p . 4 6 - S te lă n e s c n A i “ L j ! B 'ra yw n ld , o tc ., în

« % » , p «8 , i d „ , L . L 3, „ , X a m >
u ? .,
c â to rv a m ă n ă s tir i etc , i n A n a le le A c a d R o m ., VIII, p . 5 0 ; O d o b e sc a , S c h itu r ile ş i m etoa-
«ele m ă n ă s tir ii, î n B u l. C om is. M o n Is t., 1, p p . 1 01 -6 ; S p . C e g ă n e a n u , D in o d o a rele dela
M u z e u l N a ţio n a l, ib id , 111, p. 2 ; id e m , C o ca c u p r iv ir e la M e şteru l M an o le. ib id , 111, pp
44 7 ; MlII 1 'o prS i'u, O lte n ia *» tim p u l s tă p â n ir ii a u s tria c e , ib id ., X I X , p . 1 0 2 ; V. D răghi-
o e a n u , ib id ., X X V , p . 5 5 —5 8 ; O rechiă., Is to r ia R o m â n ilo r V, p p . 82-8 3 ; VI, p p 1 6 9 —172,
259-60; VII, pp. 307, 40 6 -8 ; VIII, pp. 363, 369, 3 7 6 ; X A , pp. 22-26, 137-39, 2 2 9 30, 289,
302-4, 317-18; D oc. H u r n n ts a k i, V I.

IX . Boanta
C o n i. P r e a jb a - d e P ă d u r e (R o m a n a ţi)

O m ănăstire dispărută de timpuriu, despre care s’a vor­

bit prim a o ară în Istoricul eparhiei oltene, către care era
În ch in ată1). E xista către sfârşitul secolului a l XVI-lea, deoa­
rece la 6 Ianuarie 1580, M ihnea Vodă Turcitul îi da urm ă­
torul hrisov 2) :
Cu mila lui Dumnezeu Io M ihnea Voevod, fiul lui A-
lexandru Voevod, dat-am domnia-mea această poruncă a
domniei mele sfintei m ănăstiri ce se chiamă Boanta, h ra­
mul Streteniei şi egumenului Doroteiu şi tu turor în tru Hris-
tos fraţilor carii locuesc la sfânta m ănăstire zisă mai sus,
cum ca să fie lor ocină Boanta to ată cu to t hotarul şi
Stavărul tot cu to t hotarul, pentrucă această ocină au fost
lor moşie dreaptă şi veche a sfintei m ănăstiri, care este
scrisă mai sus. Ia ră după aceia avu p âră egumenul Doro­
teiu cu sătul ce se chiamă Rumânii şi cu satul P reajba în a ­
intea domniei mele, şi în tr’aoesta chip pâ-răia satul Rumânii
şi satul P reajba pre egum enul Doroteiu, cum nu iaste moşia
sfintei m ănăstiri la Boanta, toată şi cu tot hotarul şi stavărul
to t cu to t hotarul şi n ’a re sfânta m ănăstire niciun amestec.
Deci domnia mea am căutat şi am judecat pe drept şi pe
legea lui Dumnezeu şi. cu toţi cinstiţii dregătorii domniei
mele şi am d at domnia mea sfintei m ănăstiri lege 12 boieri
şi hotarnicul boierul domniei mele D răguşin banul, şi pu­
seră p ietri şi hotarul acei 12 boieri şi boierul domniei inele:
dela frasinul din calea Craiovii, drept pe la capul holdelor ale
Rum ânilor p ân ă la Tcslui, şi dela Teslui până la capul pocnii
lungi şi p ân ă la capul Stavărului, apoi pe calea Părului până
în valea Grozavului şi în jos p e vale p ân ă în hotarul Bou­
lenilor. Ia ră după aceia satul Rumânii şi satul P reajba nu
s ’au lăsat pe aceasta, ci au venit înaintea domniei mele şi
atunci au luat lege de n aintea domniei mele 24 de boieri, peste
legea sfintei m ănăstiri, ca să lepede acele pietre şi hotare,
p e unde au fost puşi aci 12 boieri şi Drăguşin banul; iar
pre urm ă la zi şi la soroc n ’au p u tu t să strân g ă p re acei. 24
de boieri satul Rumânii şi satul P reajba nicidecum, ci au ră ­
mas de lege înaintea domniei mele.
P entru aceia am dat şi domnia m ea sfintei m ănăstiri
zise mai sus Boanta şi egumenului Doroteiu, cum ca să fie lor
ocină Boanta toată şi cu to t hotarul, şi Stavărul tot cu tot ho­
tarul, ori cât va fi, ca să o stăpânească şi de nim inea n e­

— 20 -
 clintită peste zisa domniei mele. Ia tă şi m ărturie am pus
domnia mea toţi cinstiţii dregătorii domniei mele: Mifcrea
vel dvornic, M iroslav vel logofăt, Dumitru vel spătar, Cons-
tandm vel vistier.

Ghenar 6 , 7088.
Io M ihnea Voivod.
F aptul că cele două moşii su n t atestate ca ocină dreap­
ta şi veche a m ănăstirii, dovedeşte că aceasta e ra destul de
vecne la data em iterii documentului.
. ^ hrisov nu se pomeneşte nimic de atârn area
mănăstirii de Episcopia Râmnicului, e a trebue să fi fost mai
î S S ? rS« aceasta„ depeiici'iită, deoarece moşia Boanta era
întărită Episcopiei m ea dm 1572 de A lexandru Vodă tatăl
Iui M ihnea q urcitul ■’). P rin tre dăniaşi figurează apoi, eu o-
cma şi vii în câmpul Radomîrului, în Boanta şi Grosani
eurnpiarate pe la 1580, episcopul M ihai al Il-lea, care pro-
Episcopiei 4)_ai> daCa ,Qâjl^stirea B oanta nu era a
OOTl.. ţjâ n ă s tffe a stăpânea moşiile Boanta, Stăvarul şi Gro-

lip r P ia
}J. $ ' ■ E p isc o p ie a R â m n ic u lu i, N o u l-S e v e r in , în tr e c u t si a g i, B u c . , 1 806 d d 368-70
? t f ' f a o o s ' A c te # n o ,il» » ‘orioe, C ra io v a , 1908 p p 34 5 P'
3) N D o b re s c u , o p . c i t , p 2 3 4 ’
4) S f. E p isc o p ie , p p . 28-29 ţ i 368-70.
5) I d e m , ib id e m .

n e id e n tif ic a te .* U re ° M S’ R o m ă " ilo r ’ P- 372‘ v - -n ^ ijo s la cap. f u n d a ţ i i l o r

X. Bogdăneşti
C o m . B u jo re n i, (V â lce a)

A v îo to W cerct t! rile P ărintclui B ălăşeli), în Bogdăneşti au

existat doua schituri vechi, ale căror vetre se mai văd şi
azi: una 111 p artea de apus a comunei, în cătunul Vârtop,
° 'i 1?a.r ®, “ 06 încă „L a M aici” , şi a doua către 2Î.-E. în
. balişte Schitul de maici, atestat şi de toponimie, exista
a 20 Ianuarie>1698, cand se vinde un loc „din Vârtop, care
îaste langa Călugăriţă”. Ceva mai târziu, la 11 Iunie 1710
episcopul Damaschin a l Râmnicului dă m ai multora o carte
de olestem într'o pricină de h o t a r , - ş i printre ei se află şi
„M artlia călugăriţă ot Bogdăneşti” . Schitul acesta se ®ă-
S s f % i 0 Ti r 1 f-n ,sln .‘s taîlcilll> nepotul unchiaşului C4hi-
n|eaj dm Bogdăneşti, dăruit Episcopiei de Râmnic si pe care
lusese om vechime „bisearică zidită de părinţii noştri”, care
 era stricată în momentul daniei. Dupiă rep arare sau refacere
locaşul devine, cum am văzut, schit de călugăriţe.
Oel de al doilea schit e ra de călugări şi fusese zidit
pe sehştea închinată, la 3 A pril 1692, „moşului Ştefan mo­
nah, dichiul sfintei Episcopii”, de C onstantin Bojoreanul sin
Uimei căpitanul, pentru a se pune acolo biserică „şi chilii ce
a r vrea”. L a 1698, „sfântul schit dela Bogdăneşti” e ra deplin
aşezat şi prim ea donaţii. In secolul al X V III-lea exista încă,
de vreme ce la 1752 sunt m enţionaţi doi monahi „ot Bogdă-
Ir G Ş b l .

Amândouă aceste schituri aveau posesiuni neînsem nate

prin îm prejurimi. JNu se poate preciza p ân ă la ce dată vor
fi existat. P r. Bălăşel socoteşte că ambele au av u t vieaţă
scurta. In epoca secularizării nu mai exista niciunul2).
e tc fin a f f ' , E P if coPie “ E p a r h ie i R â m n ic u lu i N o u l-S e v e rin
e tc ., B u c 1908, p p . 370-79. d e u n d e s ’a u l u a t t o a t e i n f o r m a ţ i i l e d e a ci.
2) 1). f r u n z e s c u , D ic ţio n a r u l, in 1. c . ; B u l a t , C o n trib . la ist. O lt., p p . 1 0 9 - 1 1 0 .

XI. Bradul
(V â lc e a )

„ In comuna Cheia din jud. Vâlcea, a tâ t de bogată în a-

şezam inte m ănăstireşti, exista un schit „sub Râpa Bradului”
şi înainte de 1784, când ieromonahul Sava a zidit locaşul
ce ni se p ăstrea ză1), — işi acestei chinovii vechi i se făceau
danii încă din anul 1766 2).
r/ _.In biserica iui Sava se găsesc azi zugrăviţi jupanul
Zanfir şi Gheorghe logofătul sfintei Episcopii, cari vor fi
luat parte la cheltuiala re s ta u ră rii3).
în X ' D r ă g h ic e a n u , M o n u m e n te le O lten iei, in B u l. C om is. M o n. Is t., X X V I, p 68
H , i u l a t ' C o n tr ib . d o c la is to r ia O lte n ie i, p p . 7 0 79.
3) V. D r ă g h ic e a n u , 1. c.
. . r ,A llă ° g‘''i b ib lio g ra fic e : M a re le D ic ţio n a r G eografic, 1, p . 5 8 3 : V . A U r e c h iă I s ­
to r ia R o m â n ilo r, V i , p . 2 1 4 ; V il, p p . 302, 3 7 1 ; X A., p. 149. ' ’

XII. Brâncoveni
(R o m a n a ţi)

Cele mai vechi documente cunoscute azi, care vorbesc

despre m ănăstirea Brâncoveni, sunt din 1624: în acest an
Calea dm Brâncoveni, sora viitorului M atei Vodă, lasă m ănăs­
tirii, pentru sufletul soţului său, Stanciul paharnicul, trei să­
laşe de ţigani — şi tot atunci A lexandru Vodă Coconul îi în ­
tăreşte stăpânirea peste moşia Potlogi. L a 1640, când Baksici
e ra m usafirul lui M atei la Brâncoveni, el vede m ănăstirea şi
o descrie astfel:
„M ai jos de sat se vede o pădure m are, unde e ra o
m ănăstire veche şi ruinată pe care acum Voevodul a pus să
o rezidească şi să o întărească ca pe un castel, cu ziduri
de ju r înprejur, cu turn m are deasupra porţii”.
_ , , U? . ifrvof care să precizeze mai bine lucrările făcute
de M atei Vodă, este inscripţia pusă la 1699 de Const, Brân-
 C0TS cai? a ra ta ca a ridicat m ănăstirea, făcând-o lam ă
ninS f rinna^ vr®me fl.md făcută biserică m ai mică de stră ­
moşii domniei mele, boiarn cei bătrâni den Brâncoveni: iară
£K L °v? aU f ' Ult 1Domnul Dumnezeu p re răposatul Matei
S S r T V0? !CU ° T ! f tă rii aceştiia '••domw a lui, împre­
una, cu răposatul moşul domniei mele P red a biv vel vornic
Brancoveanul au fost pus nevoinţâ şi cheltuială de au fost
S- blf arKă> înfrum useţând-o pre den lămnlru cu
J.odoabe şt cu cea,le ce se cuvm e, iară pre dinafară cu chilii
cu clopotniţa şi cu altele, precum se văd” 1).
„ H - A i r r * înCă TP,a i? lucruI acesta în inscripţia ace-
K ? - £ ! î ? tra rc : — »ln tr aoestu loc unde acum cest sfânt
Uca* îaste, fosţ-au de moşit Im M atei Băsărab voevod şi
VWmc, laculă miG(l biserică...; aceaia apoi M atei
sm n ,140 [1631—2] j iauaşa zugrămit
au fostia până
ieatuice,de den
ia zidir™ iu-
orânduiala
tS J Î S ne>ieU’ au ,®ta t'^ Domn tării lum inatul Ioan Costandin
r a(b, I ° r d--i^ ^ Df p re blseriGa cea veche> cronica lui
«receanu lăm ureşte ca „era mică foarte” ■•).
n,, Ş-a d9f ,M atf 1 B asarab şi nepotul său de vară, Preda,
c i e îT.tîvi0l r n ? “ ie def ât, (:hiliile şi zidul înconjurător,
S to a oarecare trebue sâ fi existat şi mai îna-
c^ vrem e ?z.v°arele anterioare vorbesc de existenţa
aci a unei manastn-i — şi deci calitatea de ctitor Ia Brânco-
vnr1f wf 61 ? f bu- Ieş a tă num ai de aceste înnoiri. Cine
vor fi fost insa ctitorii cei vechi ai locaşului?
b a afirm at că m ănăstirea Brâncoveni vine dela Cra-
ioveşti,^ ceea ce însem nează im plicit că s e adm ite ca epocă a
fondării sale prim ele 3 sau 4 decenii ale sec. al X V I - le L - în
rt nianastirea nu a r fi m ai veche decât însusi acest
B - a“ COVe™ vorbeşte în să num ai de „bo-
v 'i,,l rx dm Brâncoveni”, iar în hrisoavele sale, M atei
mi?p1n£me-ieiŞ i “ °,şu ^ P ă rin ţii s ă i, ceea ce a d us la
S u i S a sr i y î £ r u e s a “ fost lnfiinlat ®B la sftrsiw
tnvir.u? oareca^ lainurire în această privinţă poate aduce is-
o icul proprietăţii în care se afla zidită m ănăstirea mullu-
îoveniClS ° Sr n î a5tazi,! }--Se ştie a s tM ca la 1^94, moşia B rân-
S obabd t ^ i 1 aP'a T ea fratil0r C raioveşti6), scoborîtă
că aceştia o fac danie
m a n a s |rn l0^ dela Bistriţa. La 3 Mai 1518, Neagoe Vodă o
i? S lnSa J,u? '® ef i ^eacşa, fiica lui H arvat logofătul
tîte ?•? 06 Pârcălabul, lăm urind că o jumă-
zestre Neaoşei pentru slujbele răposatului său soţ,
w n J f î w - 'lT aţ a ’ ,,Ce sese cum părată de Dobrovoe, a
luat-o dela fraţii lui, despagubindu-i, şi a dat-o tot Neacşei.
Dar descendenţii acesteia sunt tocmai boerii din Brâncoveni
care stăpânesc moşia p ân ă târziu, către vrem ea noastră ’
aci rezulta ca, sau m ănăstirea a fost întem eiată an-

- 23 -
 te n o r anului 1518 şi atunci poate fi atribuită Craioveştilor,
sau este mai nouă decât această dată şi p rin urm are fonda­
torii săi sunt boerii din Brâncoveni, stăpânii moşiei de aci
înainte, care ori cât de mult au fost în ru d iţi prin sânge cu
cei dintâi, nu pot fi însă confundaţi cu aceştia. Izvoarele a-
duse mai sus p ar a confirma concluzia din urmă. In orice caz, i
un lucru trebue privit ca sigur: m ănăstirea Brâncoveni este |
fără nicio îndoială m ai veche decât secolul al XVII-lea.
R eparată mai întâiu de M atei Basarab, m ănăstirea s’a i
putut p ăstra p ân ă la refacerea sa totală, datorită lui Constan­
tin Brâncoveanu, când locaşul ajunge la o m are înflorire. Cu-
rând însă, în secolul ce urmează, lavra brâncovenească va
avea să sufere cumplit, ca şi curţile domneşti de alături, în
vrem ea războaelor străine ce se vor p u rta în Oltenia. Ocupată
totdeauna de oştime în asem enea îm prejurări, ea se va ruina
în curând, mai ales că, aşezată cum era, la un drum foarte
cercetat, a trebuit să sufere şi de p e urm a călătorilor: sub Bi-
bescu Vodă, egumenul Teodosie se plângea Domnului de ti­
căloşia la care ajunsese, „mai m ult decât toate mănăstirile,
cu prim irea călătorilor, fiind în drumul Craiovei” ?).
1) t o a t e a c e s t e a v V. D ră g h ic e a n u , C u rţile d o m n e şti b răncooeneşti, în
B u l. C o m is M o n . I s t., IV , p p . 68 ş i u r m . Cf. ş i î n s e m n a r e a : L a a m il 1140 s a u 1632 s ’a
m /r u m u s e ta t m ă n ă s tir e a B r â n c o v e n i d e M a te i V o d ă , fiin d z id ită ia r d e n e a m u l s ă u L a
1699 s a m d it d e iz n o a v ă d e C o n s ta n tin V o d ă ( I o n D o n a t, O co n d ică de în tâ m p lă r i, în
A t Ii O l t , X», p 2 /8 ).
2 ) lo r g a In s c r ip ţii, II, p p . 7 2 73.
3) E d Ş t G r e e e a n u , p p . 92 93. Cf. lo r g a , 1. c.
4 ) V D ră g h ic e a n u , l c.
5 ) U ltim e le d is c u ţii l a 1 C. F i l i t l i , B a n a t u l O lte n ie i ş i C ra io v e ştii, ş i I l i e C h irită
B o e r ii B r â n c o v e n i, în A r h iv e le O lten iei, a n X I ş i u rm .
6) V. şi m a i s u s , p 18.
71 V . D r ă g h ic e a n u , o p . cit.
C o m p le c tă r i b ib lio g ra fic e (şi d e s p r e C u r t e a d i n B r â n c o v e n i) : lo r g a , Is to r ia bis.
r o m , i n d i c e l e i d e m , In s c r ip ţii, 11, p p 70-7 2 ; V. D ră g h ic e a n u , L ă m u r ir e d e p e p la n u rile
c o n tim p o ra n e , In. B u l . C om is. M o n I s t , VI, p p . 132 -3 ; id e m , D esp re im p o r ta n ţa C u rţii.
i î î v ,V 7 p- 19 ; M lh - l o Pe se u > O lte n ia in tim p s tă p . a u s t r ib id ., X I X . p. 1 0 6 : N
W n k a - B u d e ş ti, E v o lu ţia a r h ite c tu r ii, ib id ., X X V , p . 7 5 ; U re c h iă , Is t. B o m ., VI, 200, ş i VII, 312.

XIII. Bucovăţul'Nou
C o m . B u c o v ă ţ (D olj)

Către 1840, H risant P eneti Hurezanul, egum en în a-

ceastă vreme al m ănăstirii Bucovăţul, ce se zisese cândva
Coşuna, părăseşte de frica Jiiului, care îşi m utase albia, ve­
chiul locaş din stânga apei, înălţând pe malul celălalt o
altă m ânăstire în noul stil occidental, — o „îngălitură” cum o
va numi Bolliae, — în care zugrăveşte ctitorii cei vechi şi
le străm ută oasele şi pietrele de mormânt, ceea ce a provocat
adeseori confuzie în tre cele două edificii. In clădirea aceasta,
mănăstirea, s’a adăpostit p ân ă la desl’inţarea sa, în epoca
secularizării.
P e n t r u b ib lio g ra fie v . m a i j o s , s u b XXIII, p p . 33.

- 24 —
 XIV. Căluiul
(R o m a n a ţi)

Începutul m ănăstirii Căluiul trebue pus_ negreşit „în zi­

lele lui Basarab Vodă” Neagoe (1512—1521), cum arată
precis însăşi pisania slavonească*), unde sunt num iţi şi
ctitorii cei vechi, — Vladul banul şi fraţii săi Dumitru pârcă­
lab şi Balica spătar. In anul 1588, după ce m ănăstirea „ră­
măsese în pustiire m ultă vrem e”, cei tre i fraţi Buzeşti, Radu,
P reda şi Stroe, nepoţii Vladului banul, „văzând acest sfânt
loc cum’este neisprăvit”, o întăresc şi o înfrum useţează numai,
— tot lucrul făcându-se în acest an, dela 20 A prilie p ân ă la
8 Iunie. I n tr’un răstim p atâ t de scurt nu s’a putut face de­
cât o m erem etisire a zidurilor, căci pictura este ceva mai
nouă, dela 1594,- din vrem ea lui M ihai Viteazul, p e care to­
varăşii lui de arm e l-au şi zugrăvit în m ânăstire. Tot la a-
oeastă din urm ă dată, ctitorii cei noui au închinat-o Sfântului
M orm ânt2).
Este necesar s ă ne oprim aci şi asupra numelui p u rtat
în cursul vremii dc această m ânăstire, în tru cât unele documente
cunoscute pot duce, prin lipsa lor de claritate, la nedum eriri
şi interpretări falşe.
Mai întâiu un hrisov din 151.6, dela Neagoe Vodă, pe
care nu-1 cunoaştem în să decât în regeşte fragm entare, dă
m ănăstirii numele de Căluiul-Cepturoaia #): ultim a numire este,
cum se ştie, a satului din apropiere, care a fost de baştină
al Buzeştilor şi unde aceştia au zidit, înainte de term inarea
Căluiului, o biserică cu hram ul Sfintei Paraschiva, care le-a
servit unora drept gropniţă. Cu această biserică se poate con­
funda câteodată în documente Căluiul. Şi iată dece:
La 23 Aprilie 1586, în faţa lui M ihnea Vodă Turcitul,
jupâneasa Stanca a lui Radu biv vel arm aş Buzescu statorni­
ceşte un aşezăm ânt privitor la m ănăstirea Dobruşa din Vâlcea.
Mai jos, hrisovul a ra tă că satele sale de m oştenire şi ţiganii,
pe care nu îi dăruise acestei m ănăstiri, i-a lăsat, fiind eu
limbă şi vie, soţului său, care după m oartea lui trebuia să-i
dea m ănăstirii Dobruşa „din două cu m ănăstirea Căluiul” i).
La 25 Iunie 1600, Nicolae Vodă P ătraşcu a ra tă însă că
jupâneasa Stanca a lui Radu clucer „când au fost la moartea,
ei, ea au lăsat acele sate şi ţigani să fie ale boiarului... Radu
clucer m oştenire în veci, iar de nu va vrea... a ţinea aceste
mai sus numite, să nu le vânză, ci să dea jum ătate dintr’în­
sele la sf. m ânăstire ce se chiamă Ciuturoae, unde este hramul
sf. ierarh făcătoriul de m inuni Nicolae dela M iralechii, iară
ceialaltă p a rte să o dea la sfânta şi dumnezeiasca m ânăstire
ce se chiam ă Dobruşa” »). Deşi legatul nu este în tru totul i-
dentic în cele două hrisoave, socotesc că pe baza lor se poate
admite totuşi că m ănăstirea Ciuturoaia, cu hramul sfântului

— 25 —
 Nicolae n u poate f i în niciun caz biserica de m ir a sfintei
“ S 5 n r °;cest sf (f ! n se adm ite uneori, ci mânăstih
ca Calmul, care a avut totdeauna hram ul acesta 6).
c u e M a L Yh ° n h ^ ! f a " ^ . ^ ^ <w,,|T a % M iftilo r , în B u l C o m is. M o n . Is t., IV, 119;
m a»™ ed 11^ B u c 1 9 o f p p 67-68 ^ ^ S 6 n a V e eh e - <• X Ş t e i u l e s c a / T,','

lib ia , î g ^ e 8 - BUZeSCU’ & o r ttt\

Ş ti r b e i, d u ^ ^ n T a î n u f c a r e ’ 1^! s t ă p â n i i î n T r ^ o ^ r e m ^ m a / n o u ă ! * * ^ 00' * A" “ °h ia m ă

* ) B u z e s c u , o p . c i t , p. 13.
5) Ib id ., p 19— 20

XV. Cerneţi
(M e h e d in ţi).

vovhpSSHr i? <l01:u :eas; că a ,F - Treim i din despre care

vorbesc documentele dm ultim ii an i ai secolului al X V III-lea
la începuturile şeoalei în T ara Românească, a fost
întem eiata mai întâiu ca m ânăstire de G rigorie Ghica voevod
care a închm at-o Tismanei, la 22 M ai 1663«). D ar ridicarea
L Un? \ m anastln domneşti, s ’a r putea pune în le­
g ătu ra cu trecutul, necercetat încă, al vechei aşezări orăşe-
ânri rm af m l e °art Se 1f aga unele trad i^ ‘> interesante chiar
daca nu aflam pentru ele o confirm are istorică: în hărţile
în care este cuprinsa şi Oltenia, din secolul al X VII-lea, unde
k w ° / a , r U gUf Caz^ ap'a? e uneori târgul Cerneţi „vel Vrbs
Atgra^ akas seâes H ospodans Valachia” 2).
, , , p rin 1730, locaşul era încă m ânăstire s); dar la sfărsi-
aceŞtui veac, m cărţile de scutiri şi mili ■'), se pomeneşte
num ai biserica şi şcoala întem eiată de H agi lordaehe Seve-
rm eanu biv vel medclnicer ■'>). Clucerul Al. F a rfa ra făcuse
aci case de p iatră pentru şederea dregătorilor veniţi în târg:
eare aveau sa plătească 6 taleri lunar chirie, bani ce se în-
şcoală şi biserică*). Yoevozii adăogaseră
şi ei, lângă milile obişnuite, 6 lude streini „ca să fie dârvari
pentru aducerea lemnelor la şcoală” ").
I I Ş tc/ a !escl1- T ism cm a , e d . C a s e i B ise ric ii, p p , 340-1

k ir S w s r te
*"w” &
Vl11, p% % L tu t
6) Ib id ., voi. VIII, p p . 421 22
7 , Ib id ., v o i. VIII, p p . 443-445.

oP . c it P e “ trU “ p r 0 ° eS p r iv i to r l a b i8 e ri0 ă v . U re c h iă ,

- 26 —
 X V I. Cetăţuia
(V â lc e a )

Legenda, care aci îşi poate afla un început de confir-

tare” a t r i ■ f 30F afi(f a m ănăstirii, aflată în tr’un „loc
« tu l -e ‘leasuPra Râmnicului o vechime dea-
h o i duPa' fcradltie, ea a r fi existat în vremea
i S w T ’. f 1 răzl>0lu cu B asarab de
i t• ’ 9 P „M alul alb *). S6 m ai vorbeşte si un
? F e d e le s o iL ? 2 ? a V ' Cetăţuif cu m ănăstirea din faţă
a i ecieieşoiiuui2). A devărul e ca cele două m ănăstiri formau
un adevarat sistem de ap ărare al Oltului, care trebue pus în
R S S l u i Um S’a VăZUt’ CU târgu1’ * * * * * 3
riQo t 0 ea _m ai veche m ărturie documentară, privitoare la a-
S a ,™ anal ! r e ’ este cuprinsă în extrasul latin din 1731
h!rr? J n S “10^ a h,nsovul din anul 7122 (1613—14) al’

W g a f p o s t S . 5‘ Să“ a)' " ° ¥ * » « • * « vornicul ?i

i,v C? 111 86 Păstrează a ra tă ca ctitor din teme-
^ 4 a -

M 0metohr iaa MitmnoKe T trop.olitul Teodosie afieroseşte schi­

tul meton la Mitropolie. B iserica este preînnoită la 185 0 Vîp
mitropolit Nrfon, după ce locul s t ă t u t “ o 'b u c S d l

2) Zorafîc, 1t T l T ' ^ C°’“ MoH‘*»- P- 126

i M . J \ ,00‘ă ®s c u >. D o c u m e n te alavn r o m ă n e , p . 52.

XVII - XVIII. C ioclovinele

(G o rj)

m u n tele C ioclovina, m o-
i>n P ■ r d f a lu a lfa t d o u a s c h itu ri p e n tru v re m u ri d e be-
£i J m-a cf t , în tr’° aIta W m decât cea de
r " ,&^a S1 .m secolul al X V II-lea, de vreme ce la 1668
n daruia o vie Radu Ştirbei postelnicul; — şi Cioclovina de
vîff f°®Pr®^ a r e ştim că a fost fondată de Nicodim eeum enul
ajutat de 1 aţru Obedeanu vel căpitan, la 1714 Nicodim e a-
S h K ^ umenul^ ie’ Ctitor de iznoava Şi la Cio-
SUncTi â b e d S n c r * * * • * ■ » la 1716-16, cn ^ r to n tf

— 27 —
 Schitul din vârful muntelui a fost părăsit şi s’a ruinat
cu totul. Celălalt mai adăposteşte şi azi un monah sau doi,
ia r biserica este bine p ă s tra tă 1).
La Cioclovina de Jos,,'printre dăniaşii mai noui, trecuţi în
pomelnic, figurează şi H agi loanuş, bisericosul negustor cra-
iovean şi Tudor Vladimirescu, cel din urm ă avăndu-şi aci un
pomelnic de fam ilie2).
1) P e n t r u t o a t e a c e s te a v . A le x Ş te fu le s e u , T is m a n a , e d . C a s e i B ise ric ii, p p . 158-161.
2) Ion D o n a t, U n p o m e ln ic a l s c h itu lu i C ioclovina~de-Jos (G ori), in A r h iv e le O lteniei
V III, p . 539.

XIX Ciutura
C o m . C i u t u r a (D olj)
t
Biserica dc mii' din satul Ciutura, azi refăcută şi ada-
usă, este vechiul locaş al schitului eu acelaşi nume, metoh,
poate încă înainte de 1688x) al m ănăstirii Jitian u . Dacă
aceste rosturi de chinovie nu au fost observate p ân ă acum,
arhitectura sa deosebită a atras în schimb aten ţia cercetăto­
rilor. Deseriind-o am ănunţit, d. N. Ghika-Budeşti ajunge, pe
baza caracterelor arhaice constatate la corpul clădirii, — afară
de turla pantocratorului, p artea superioară a altarului spre
exterior şi pridvorul, care sunt mai noui, — la concluzia că
biserica ar putea fi din veacul al X V I-lea2), aşa cum de alt­
fel atestă o inscripţie nouă din tinda bisericii, care dă ca
d ată a fondaţiei „anul 1540—1542”, făcând totuşi din „Cons­
tantin Voevod B asarab” ctitorul locaşului 3).
D. Ghika-Budeşti a re absolută dreptate în încheierea sa
finală, deoarece biserica schitului Ciutura vine în tr’adevăr clin
secolul al XVI-lea, data fundaţiei însăşi, pusă în inscripţie,
putând fi p riv ită ca probabilă; căci ia tă ce se spune în „Ex­
trasul” latin din 10 Iunie 17313), de care s ’a mai vorbit, la
capitolul despre m ănăstirea Jitian u , unde e ra în chinat schitul:
— - „Obtulerat etiam huic monasterio Capellam Csutura
cum omnibus bonis Serbcmus Cantacuzenus Vajvodae ah anno
7196 [ 1687 — 1688 \ , quae tam en habet possessionem Csutura
adjacentem cum privilegio M ihnae Vaivodae de anno 7081
[1575 — 1576 ]’’ 4 ).
Calitatea de ctitor al Iui Constantin Vodă Cârmii, — acel
Constantin Voevod B asarab al inscripţiei din 1851 — se ex­
plică uşor dacă ţinem seam a de dependenţa schitului Ciutura
de m ănăstirea Jitian u , unde Doamna Bălaşa, soţia acestui
voevod, e ziditoare de iznoavă. La 1658, la Ciutura s ’au adaus
în să num ai acele p ărţi din clădire, care poartă caracterul
acestei epoci.
Şi chinovia aceasta se va fi desfiinţat tot la seculari­
z a re 5).
l j V m a i jo s.
2) N . G h ik a -B u d e ş ti, E v o lu ţia a r h ite c tu r ii î n M u n te n ia ş i O lten ia , î n B u l. C om is
M on. I s t., X X V , n r . 3 1 3 2 : „B ise ric a d in C iu tu r a , tD o lj>.... p a r e a fi fo s t z id ită de
C o n sta n tin - V o d ă B a s a r a b C â r n u l la 1658. P l a n u l e i n u m a i p r e z in tă la n a o s ca ra cte-

- 28 —
 rele sâ rb e şti ş t n u m a t g ă s im a ic i a r c u r ile la te r a le in te r io a r e s p r e a l t a r ş i s p r e p r o n a o s
moi m ă c a r n işele o b işn u ite . A lta r u l este în s o ţit d e d o u ă a b sid io le la te ra le, p e ca re te c u ­
no a ştem d ela u n e le b iseric i a n te rio a re , ş i a n u m e d e la cele d e tip c o n sta n tin o p o lita n şi
M onte... I ro i m o ş u l e ste in s e n s u l lă r g im ii, c a la A rn o ta ... M a i g ă sim u n p r id - o r a d ă o g it
m u rm ă ,, f u r i a p a n to c r a to r u lu i p a r e a fi fo s t r e lă c u tă , c a ş i p a r te a s u p e r io a r ă a a l ­
ta r u lu i. F ir id e le .. s â n t d e tip u l b iz a n tin , cel m a i a r h a ic .. D e c o ru l e x te r io r a l a c este i b i­
serici este a s tă z i te n c u it ş i v ă r u it. în s ă e t a vea la o rig in e c a r a c te r u l v ec h iu lu i s til d in
veacul a l X V I-le a , c a r e se reg ă se şte su b te n c u ia lă ; a c e a s ta c o re sp u n d e d e a lt/e l c u d is ­
poziţiile p la n u lu i Şl e le m e n te le v e c h i a le fa ţa d e i, c a re p ă s tr e a z ă tr a d iţia v e a c u r ilo r a n te ­
rioare, a şa c ă le g e n d a lo ca lă , c a r e a tr ib u e a c e a s tă b iserică v e a c u lu i a l X V l l e a ( I M S =)
a r p u te a a v e a ş i u n s â m b u r e d e a d e v ă r - . - C f . şi p p . 5 4 -5 5 : „ B is e r ic a d in C iu tu r a este
un in te re sa n t m o n u m e n t, c u u n c a ra c te r a r h a ic , p u ţin o b işn u it în v e a c u l a l X V I I - le a s i
care s u p t u n e le p r iv i r i s 'a r a p r o p ia m a i m u lt de bisericile d in v e a c u l a l X V I le a . Con-
, 7 ! Â p e T cr,,1 ' a d in 18B1; c a r e d ă a n d e / « « M ™ 1548 Şi c a fo n d a to r p e C o n sta n tin
vo a a l> arnul, p o a te fi u n in d ic iu c ă b iseric a a fo s t c lă d ită in v e a c u l a l X V l l e a ceea
ce a r fi fo a r te p o sib il, fiin d d a te c a ra c te re le „v e c h iu lu i s til“, p e c a r e le p r e z in tă 'cornul
b ise ric ii; e a a r f i /o s t r e p a r a tă d e c ă tre C o n sta n tin C ă rn u l, c a re a r fi r e c lă d it a lta r u l
m p a r t e a l u t s u p e r io a r ă ş i tu r la , a d a u g ă n d a b sid io lele s i p r id v o r u l“. V. şi p 40
o) M a r e le D ic ţio n a r G eografic, 11, 465.
4 ) N D o b re s c u , o p . c it., p . 261.
5) B 'ig u rea z ă î n lis ta s c h i t u r i l o r d a t ă d e F r u n z e s c u , In 1. c.

XX. Comanca (de Câmp)

Com. Comanca (Romanaţi) >)

Moşia cu acest nume, de lângă Caracal, e ra a Episcopiei

de Râmnic în că dela începutul secolului,al X V II-lea, de vreme
oe la 1731, cel mai vechiu document de proprietate prezentat
de episcopul Inocenţiii stăpânirii străin e e ra un hrisov dela
Radu Vodă Şerban*). A şa dar, la 1684 3), când „llin ea a r ă ­
posatului P redei logofătului Fălcoianu”, îm preună eu fica ei
btanca, închină episcopului Ştefan al Râm nicului — care la
, , .va mai cum păra p ărţi din această moşie *) — stăpânirea
lor dm moşia Comanca ■>), ele nu fac decât să adauge la ve­
chea posesiune a Episcopiei din acest hotar. E de observat
că dăniaşele nu am intesc nim ic despre schit sau biserică în
actul lor de închinare, ceea ce a r însem na că locaşul nu
exista la această dată, sau nu e ra clădit pe p artea âdausă
ca dame. Deci trebue revăzută încheierea că „în tot cazul”
schitul ce a existat aci este ctitoria boierilor F ălco en i5). S’a r
putea ca acesta să fi luat fiinţă abia dela 1786, când se clă­
deşte biserica cea nouă de Stancu Dorobanţii şi Metodic mo­
nahul6), deoarece la 1778 se m enţionează aci num ai o bise­
rică de s a t7), care exista aşad ar m ai dinainte.
Biserica de azi dela Comanca este o zidire cu totul nouă
chiar în privinţa apareiajului8), şi ca atare nu prezintă nicio
importanţa dm punct de vedere arhitectural.
, V î v ? ” , » " ' ” 11! ? ' 0Um, Ş’a f â c u t <lo n V irto s u . In s c r ip ţii, î n B u l. Com.
M , X X V I p . 135, n o . 5), c u c e l a l a l t s c h i t c u a c e la ş i n u m e , d i n j u d . V â lce a
~) W. D o b re sc u , o p. cit. p. 234

« ae noi: ‘zece ani mai ta" iu,~ dupĂ V- *•

4) Id e m , ib id e m
5) I d e m , ib id em .
6) Id e m , ib id e m ,
7) C o n st. J K a r a d j a , î n A r h O ' t , 111, p . 232.
8) V. D r ă g h ic e a n u , î n B u le tin u l C o m is. M on . I s t., X X I V , 1931, p . 104,

— 29 —
 X X I. Comanca (d e Munte)

C o m . P ă u ş e ş tii- M ă g la ş i (V â lc e a )

Pahomie monahul — pe m irenie P reda dvornicul Bojorea-

nu i) —, Teodor ieromonah O lănescul2), D răghici Olănescul şi
Climent ieromonahul p roin egum en Râmniceanu, se înfrăţesc
la cheltuială şi, la 17363), zidesc şi înzestrează schitul Co­
manca, pe care îl vor milui m ai apoi şi alţii, p rin tre cari
pomelnicul schitului dela 1748 m enţionează p e dumnealui pan
Nicolae Dudescu vel logofăt, Constandin Buzescu, Ion iţă şi
Gheorghe Bucşeneseu, chir Climent a l Râm nicului şi un „pă- L
rin le Bogoslov ot schitul Comanca, slujitorul sf. biserici dela
1833” i).
O catagrafie din 1832 aduce urm ătoarele informaţii, sta­
bilind şi anul zidirii:
Sfântul schit Comanca este făcut de răposatul Pahomie,
eramanaJvM Bujoreanul i de Theodor eromonah, cu leat 7244,
hram ul tuturor sfinţilor. A re şi patru zile de arătură. Au
m ai dat prea sfinţia sa chir Climent odoarele sfintei biserici,
ca în veci să se pomenească ■>).
1) E c u n o s c u t ş i d in d a n iile c e fa c e E p isc o p ie i, în v r e m e a l u i C lim e n t, l a 22
I u n ie 1747 («o v ie , ce e s te l a B ra d , î n h o t a r u l B o jo r e n ilo r .) şi la 20 Iu n ie 1751 (m o ş ia
î n C o p ă c e l ş i C a c a le ţi s u d V â lc e a ), v . E p isc o p ia R â m n ic u lu i i n tr e c u t ş i a z i, p p 137-8.
2) D ă r u e ş te E p isc o p ie i o v ie d e la M al, l a 6 M a r tie 1742 « c â n d m ’a m c ă lu g ă r it»
id e m , p . 138.
3 ) D a t a z id irii e s te g r e ş ită î n is to r ic u l c i t a t a l E p is c o p ie i d e R â m n i c , p . 407.
4 ) lb id e m , p p . 407-409.
5) I o n V îrto s u , In s c r ip ţii, i n B u l C o m is. M o n . I s t , X X V I, p. 135

X X II. Cornetul

(V â lc e a )

O informaţie, pe care nu o pot controla acum, arată că

m ănăstirea Cornet de pe valea Oltului, a fost num ai rep arată
la 1666, monumentul păstrându-şi toate caracteristicile, care
trim it către epoca lui M ircea-cel-B ătrân1).
M ăreaţa figură a banului M areş Băjescu, ctitorul de iz-
noavă al Cornetului, este bine cunoscută. Cronica ţării vorbeşte
de aoest dregător, care la lu area băniei, „nu s ’a dus ca alţi bani
de mai naintea lui, sm eriţi, ci cu m are pompă s ’a gătit, cu
slujitori m ulţi din Bucureşti, cu grapă, adică cu steag bănesc,
cu trâm biţă, surle, şi după dânsul gloată şi câţiva porodnici
împodobiţi” 2); iar cărţile voevodului pe care l-a slujit, îl a-
ra tă în acelaşi chip, înfruntându-şi sem eţ Domnul.
M ănăstirea, adevărată cetate de apărare, păstrând în
mijloc biserica sprintenă pe care înnoirile n’au atins-o prea
mult, e ra g ata la 29 August 3.666, când ctitorul ei ţinea
m area vornicie3). L a 1761, în zilele lui Constantin Nicolae
 Mavrocordat, „pan Alexe Căpitan za Lovişte”, zugrăveşte bi­
serica, în care nu se vede azi, m ăcar înnoit, un chip al ve­
chilor ctitori.
36, no. 3 ) EpiSC0|>Ul G h e n a d ie ' VisiU canonice, p . 18. (D u p ă N . Io r g a , V a r l roum ain, p.

i r Isto riU e D o m n ilo r Ţ ă r ii R o m â n e ş ti, e d . Io r g a , p . 166. V . şi

m i’ ? TV •' C ra io v e ştii, p 9 6 . V a r i a n t a a c e s tu i t e x t la Ş i n c a i , C ro ­
nica, III p 166. P e n t r u t o t c e ţ i n e d e n e a m u l şi v i a ţ a lu i, v . : G r e c e a n u , G enea lo g ii
docum entare, 1, p p 8 1 -9 0 ; Io rg a , I s t. Ut. r o m , II, 615, 622-3 ş i A p e n d ic e le 2.
p 70 71 r l p t e a V ' d r ă g h i c e a n u in B u l C ornii. M o n . I s t., Vil, p, 196 ş i X X V I,

A d ă o g ir i b ib liog ra fice : Io rg a, D o cu m en te, m a i a les argeşeiie, a le E fo r ie i S n it C i­

vile, in b u l C o m is. Isto r ic e , v o i 3. p , 7 1 1 1 1 ; N. S h i k a - B a d e ş t i , E v o lu ţia a r h ite c tu r ii
e tc , l a B u l Comis^ M o n I , t ., X X V , p 66. N. D o b re s c u , I s to r ia b is e r ic ii r o m . e tc , p.

XV, n r. 8 3 8 5 ,’ p 1 3 3 - m % ? n T . e 8 6 -8 r 8 !,'i0 “ ,'e ** * * “ “ * Corn°I Văleea‘ în A rh Olt.

XXIII. Coşuna sa u Bucovăţul

S a t u l M o flen i, c o m . B u c o v ă ţ (D o lj)

s a .P utut. stabili cu precizie nici data când a fost

clădită biserica m ănăstirii Bucovăţ, monument foarte preţios
atat pentru liniile sale arhitecturale, cât şi pentru pictura ce
! Î \ S^q£o * aci) -cu .to ata bai'bara zugrăveală ţărănească
rteia 187,1 Am vorbit şi aiurea despre izvorul care a ra tă că
f?tepan clucerul, ctitorul m ănăstirii, „a cugetat în tru sine bun
cuget şi au făcut m ănăstirea Coşuna... când i s’a întâm plat
de Iau pus A lexandru Voevod vel ban Craiovei” 1) — ceea
ce ar însem na în tre 25 Iunie 1573 2), când e ra încă biv vel
clucer, şi 11 Decemvrie al aceluiaşi an, când moare c a ban
ae Lraiova ). A ceastă inform aţie nu se potriveşte în să cu tex­
tul pisaniei care, ce-i dreptul, nu n i se mai păstrează în ori­
ginal i), şi al cărei cuprins este urm ătorul:
,,Cu vrerea Tatălui şi îndemnarea F iului şi cu săvârşi­
rea tfa n tu lu i Duh, amin. Ridicaiu-s’au acest cinstit şi dum-
nezee.sc hram întru num ele celui dintru sfinţi ■p ărintelui nos­
tru m arelui arhiereu şi făcătorului de m inuni Nicolae, epis­
copul Mirelor dela Lichie, în zilele blaqocestivului şi iubito­
rului de H ristos dom nului nostru Io A lexandru Voivod fe­
ciorul M ircei Voivod, nepotul M ihnei Voivod, cu toată oste­
neala şt cheltuiala robului lui D um nezeu jupan Ştepan biv
vet clucer şi a fiului său jupan Părvu vel clucer. Ş i s ’au
început %)i luna lui Iulie 20 zile şi s'au săvârşit în Octom-
vne 3 zile, leatul 7081 [1572].
Pisania aceasta, aşa cum ni se dă, cuprinde şi din alte
puncte de vedere unele nepotriviri; astfel P ârvu, a ră ta t aci
ca vel clucer, ajunge la această dregătorie abia în 1579, sub
Mihnea Turcitul, vărul său p rin alianţă»). Apoi un grafit,
zgâriat cu cuiul în cărăm ida nearsă, dă anul 1566 6), ceea ce
ar însemna că atunci s ’a început zidirea; totuşi inscripţia a-
rata ca biserica s ’a săv ârşit în tre Iulie şi Octomvrie 1572
în vreo 70 de zile, ceea ce este foarte greu de admis.
Ori cum, răm âne bine stabilit că m ănăstirea a fost edi­
 ficată de Ştepan clucerul şi fiul său, în domnia lui Alexandru-
M ircea Vodă, înainte de sfârşitul lui 15737). Se ridică însă
şi aci întrebarea: nu cumva aceştia au zidit locaşul pe o te­
melie mai veche?
Unii cercetători au afirm at că fondarea Coşunei s ’a r da­
tora Craioveştilor 8); alţii că Ştepan a zidit-o de iznoavă, în
locul altei b iserici9), dar niciodată nu s ’a adus o confirmare
documentară. I n sfârşit, trebue m enţionată aci şi afirm aţia
lui Cesar Bolliac, care pretindea, la 1861, că Bucovăţul e „cel
mai antic monument ce avem în ţeara noastră şi care estei
contimporan cu biserica Sfinţilor Apostoli din Nicopole” 10).
Dacă e greu de găsit temeinicia; acestor aserţiuni, nu se
poate tăgădui în schimb că unele elem ente pledează pentru
0 m ai m are vechime a m ănăstirii. Astfel, o catagrafie dela
începutul secolului trecut, a ra tă că m ănăstirea Moflea a r fi zi­
dită la 1.483 1X); apoi pomelnicul ctitorilor cari au dat moşii la
m ânăstire” cuprinde pe B asarab Voevod — care e Ţepeluş
şi pe Neagoe, „fiiul său, ia r B asarab” 12) şi în sfârşit toate
moşiile m ari ale m ănăstirii vin dela Craioveşti — trecute însă,
ce-i drept, p rin cum părătoare, sau danii făcute „pentru slujbe”
către Ştepan clucerul, ele putându-se explica de altfel şi
prin căsătoria M ăriei, fica ctitorului, cu Radu, feciorul Cra-
iovescului M atei din C aracal13). O încheiere definitivă nu se
poate trage deci num ai pe aceste tem eiuri, şi lăm urirea tre­
bue lăsată viitorului.
In 1588, P ărvu clucerul închină m ănăstirea către la-
vra Sf. Varlaam din R ă s ă rit1!), şi dacă schitul Zdralea nu
a fost afierosit cumva la Xenofon de însuşi ctitorul său, Barbu
1 Craiovescu15), aceasta este cea mai veche închinare cunos­
cută a unei m ănăstiri rom âneşti către alta străină.
L a 1609, m ănăstirea Coşuna in tră în stăpânirea moşiei
de peste Jiiu a Bucovăţului, cum părată şi în p arte prim ită
ca danie dela Radu Vodă Şerban şi m am a sa, „Doamna”
M ar i a 1G). Probabil că de atunci m ănăstirea şi-a schim bat nu­
mele, cliemându-se după această proprietate.
Şi aici aşezarea geografică a m ănăstirii nu-i putea a-
duce folos acesteia. P entru vrem uri m ai noui, lucrul îl arată
pe larg Dionisie Eclesiarhul, în urm ătorul pasagiu din Proimi-
onul condieei sale: ...„Acest sfân t lăcaş fiind lângă vestitul
oraş Craiova, iaste politiei cea mai m are m ângăere, năzuind
spre închinăciunea sfântului hram , luând şi văzduh curat să­
nătăţii, de pe lângă curgerea apei Jiiului. D ar fiind lângă;
această politie, cum am zis, iaste supusă supt toate prim ej­
diile ce se întâm plă de vin asupra aceştii politii, uneori de
năvălirile d u z ilo r şi cumpliţilor Ism ailiteni, alteori din p o r­
nirea oştilor alto r îm părăţii, dela carii nu num ai că să p ri­
mejduieşte de cade în jaf şi în pradă, luându-să de toate lu­
crurile ce le are, ci şi cu foc să arde adesea, a tâ t sfânta,
biserică, cât şi toate zidirile dimprejur. (O! m are tânguire iaste

— 32 —
 pentru mulţimea greşelilor noastre!)” ” ). L a 1781
Oarjalu ard m ănăstirea, şi o reparaţie mai însem nată se va
tace abia prm l81.3, sub egum enia lui Daniel, care „au acoperit
biserica şi chiliile cu bolţile pim niţii de iznoavă, le-au zidit şi
le-au isprăvit şi alte zidiri înprejur” is). L a alte înnoiri mai
mărunte, s’a făcut părtaş şi Eclesiarhul i»), Curând însă mâ-
nastirea e ra p ărăsită de H risant, de team a a.pei care dobo-
rîse clopotniţa.

P . 6 . D & U F extras din **•

2) i d e m , ib id e m .
W P ^ 1* P- 2 1 4 ■ a c e la ? ', F u n d a ţiu n i re lig io a se a le
D om n ilo r r a m ă m m O rie n t, m A n A c R o m ., S e cţ. J r f , s e r i a 2, t o m . 36, p 875 • C i r a l P V
2 5 ă r ' ' p n, R e V eJ S t ',ar£ ■ fil ’ X , V - PP “ 3- 117 =S t. N ic o la e s o u , D oc s la v i-r a m p ssl
acelaşi, P e tr ii V a d ă c el T â n ă r f i P e tr u V o d ă Ş c h io p u l, B u c ., 1 91 5, p . 15 n o t ă ^ Anp’
P e ssia c o v , S c h iţe d in I s to r ia C r a io v ii, C r a io v a , 1 902, p . 3 1 . ’
■- ^ ln s o riP t ia a lo s t d a t ă d e d . S t. N ic o la e s c u i n D oc. sla v o -ro m , p 3 6 7 dună
C ondica B ră n c o ve n e a sc d , n r . 268, p. 595, d e la A r h . S t u t. B u c . P' ’ P
5 ) I o n D o n a t, o. o., p. 7-5.
6 ) V . D r ă g h ic e a n u , i n B u l . C o m is. M o n . I s t., V il, p . 39 şi X X IV , p 114
p 11, 13 P o m e l m c u l lu l D io n i8 ie E c le s ia r h u l d ă a n u l 7082 = 1 5 7 3 - 4 , io n D o n a t, o . c.

8) 1. B. G e o rg e sc u , M ă n ă s tir e a S tr e h a ia , în A r h . O lt., V I, p . 22. D a r ş i a ş a fiind

to t n u s e p o a t e s p u n e c ă a c e ş tia «işi d u r a u n e c ro p o lă p e m a r g i n e a J iu lu i’, lâ n g ă
S f n r < -v,e B u c o v ă ţ . d e v r e m e c e n i c iu n u i n u s e d o v e d e ş te a fi î n m o r m â n t a t a -
“ u , b f “ r a °.a C r a 'o v e ş t u e s t e a d m i s ă d e s ig u r d u p ă d . lo rg a , I s t . b is., e d . 1, v o i L
Si ? 3 i o - c r e d e a c ă n e a m u l l u i S t e p a n t r e h u e p u s , « c u m o a r a t ă n u m e l e fiu lu i lu i
le g ă tu r ă c u v e c h i i ş i m a r i i C ra io v e ş ti» . D a r S t e p a n s e î n r u d e a , c u m se s t i e c u
a ce ştia , n u m a i p r in c ă s ă t o r i a ficei s a le c u R a d u a l lu i M a te i d i n C a r a c a l V.’ l u ­
c ra re a m e a c i t a t a m a i s u s , p. 10. u
1915 p 9)57P r ' M a d n D u m itr e s c u - : * M p ! “ 40 d e biserici d i n R o m â n ia , v o i. IV, B u c.

, , 10> C e s a r M o n a s tir ilc d in R o m â n ia , B u c . 1862, p . 45 7 . Z is e le l u i B ollia c

i M in is tru l C u lte lo r, s u n t i n t e r e s a n t e ş i p e n t r u s t a r e a m â n ă s t i r i i în
c a r t e i fiîn d n i r a 6 r e p r ^ “ ce.m ,a c li ‘ ^ c â n d p e s te t o a t e c â t e n u s e m a i p o t p r i m i a s tă z i,
" v i ra.r a : — *Ce e s t e i n s a ş i m a i d u r e r o s , d o m n u l e M in is tru , e s te s ă v a z ă c i-
B u c o v ă ţu d u p ă s t â n g a J i u l u i . In a c e a s t ă b is e r ic ă v e d e m c o s tu m e şi
, î b a n i î n a i n t e d e N e g r u ( l) . N u a v e m n i m i c î n ţ e a r ă m a i Ir u m o s
şi m a i d e m n d e p a s t r a t c a p i c t u r ă , d e c â t in t e r i o r u l a c e s te i b is e r ic i E u c re z a c e a s t ă
t e S f n T n ^ ,VneChi^ ‘ T A r h i t e c t u r a ei e s te d 'u n M « f i
™ ^ 800 ‘J, 88 , c u c a i ă n » d ă r o m a n ă d i n r u in e le u n e i c e t ă ţ i a l ă t u r e a
is e m e n o a obRse5v a f 6 ?> ^ a u n a n . N A .], d e u n d e m a i s c o t ş i a s t ă z i lo c u ito rii
m e t r i i Br â .nel e; c or n l ? l l n s c a fo n u m a i d ' n c ă r ă m i d ă ro ş ie , a u o si-
i , ® 8 .» 1 Ş g u s t i n c â t a r p u t e a r i v a l i z a c u c ele m a i r e n u m i t e c a p o - d ’o p e re
Nn m a i S i V T 0? a a le * c l o Po t “ Ha 88 v e d e a d ă o g a t ă i n t i m p i i B a s a r a b ilo r ( i )
b n n ă v o in t» •“ r u ! n ă ; 0° r P u l m s a l n t r e S b is e r ic ii a n t i c e , n ’a ş t e p t a d e c â t
b u n ă v o in ţa ş i m t e r y e m r e a d - v o a s t r a , c a s a - ş i i e a t o a t ă s p l e n d o a r e a s e a p r i m i t i v ă . P e n -
f i Y 6? f c e s te l. b,se.rl0I1 d e m â n c a t u r i l e J i u l u i , p r e t e x t c e s 'a l u a t p e n t r u p ă r ă s ir e a
d ^ o o r ă romflan«U« l » î ° h d ® 1 0 s tâ n j in i- C ă lu g ă r ii g re c i, c ă c i a c e a s t ă capo-
î n c h i n a t ă , d m n e n o r o c ir e , l a M e te o ra , s p r e a d e s p o ia şi a s tin g e
L t ^ r « f L f e r ' C01 C- l ? esp0a,e ' a u 2 ld it P riQ H r i s a n t O re z e a n u l, u ă î n g ă l i t u r ă o a
K a 7n p r ă t i t ° f » . aa e ş d l “ ™ ? n a aoe8t.ul c ă l u g ă r , n u m i t ă B u c o v ă ţ u c e l n o u , î n tin d a
T u c l l ‘o r ; ' c e 61 a u a o c o tit c ă t r e b u i a s ă -i c o p ie z e aci,
? M in is tr u , s p r e d e r â d e r e a p o m e n ir e i a c e l o r p io ş i B a n i ş i D o m n i
" ’-?P 5 e s f ° d a . . IT ’ c ° c o a n a ou m a l a c o f I n a c e a s t ă î n g ă l i t u r ă , l ă r ă stil
înK H sarpfl ln r n l n i i i- , I8 , " c a c e a v e c h e Pa t r u P 'e t r i m o r m â n t a l e s u p e r b e la
prinliilnr t o i L P n i i 8* 1(>r .a n u o . P?n trlJ s t i l u l lo r u n i c şi p e n t r u c a r a c to r u l ins-
i n te m ie r i h ir f a r , , , ma r e . P a le o g ra fie T r e i d in a c e s te p ie tre s u n t e x p u se
S S 1" ’ ‘a r u n a e s te a ş e z a t ă i n b is e r ic ă . T o t a c i a u m a i a d u s ş i c lo p o tu l d e la
oifiată n o L T » f 6 a p a r e n Aă î ? ” 4® v e e b i ă ?* in s c r ip ţia u r m ă t o a r e , a b i a des-
o in a ta . u o m tn . m â n u it i n a e te r n u m . D . C R . T. S 7 /> a i-

B ucovă?’ a â c d u i a l a t “ r a r “ ă 3lab& ‘,m a g in e c e a m 8008 P r i n fo to g ra fiă , a v e c h iu lu i

B ucovăţ, a c e lu i m a i a n t i c m o n u m e n t c e a v e m i n ţ e a r a n o a s t r ă ş i c a r e e s te c o n t i m ­
poran c u b is e r ic a S â n ţ i l o r A p o s to li d in N ic o p o le . Op. c i t . , p p . 4 5 5 57
11 ) A r h iv e le S ta lu lu i C ra io v a , a r h i v a P r o to e r ie i D o lj 1835

fapt, v e z i î n s ă f b î d ^ ' p p " ^ ’ P ' 1&' P e " trU e X p U c a re a C6 a ’a r p u t e a d a a o e s tu

fam U ie i1? ^ S t e p a u , f t V ” ? " ’ ° are explică * rePedea m e ş t e r e In i m p o r t a n ţ ă a
14) N . Iorga, S tu d ii ş i d o c .. V, p . 142. Cf, ş i I s t. b is., I, n. 215.

io veştilo r, ^ ^ Z n A r ^ O U " x i v ‘! ^ Â t ° W ~ M lă “ <>«-

în 4 » . a L V m T s. X vt m ă n ă S tiH le M eieorele d in TesaUa'

ÎD }?n D o n a t ’ D esp re m ă n ă s tir e a C o ş u n a s a u B u c o v ă tu l, p . 11-12.
Io) Id e m , ib id e m .
19) Id e m , p . 18-19.
7. ,A 'MZ 0 ir ’ b i\l\T Jr, ‘?!'?.e ■' N- M ă ld ă re s c u , V ech ea b ise ric ă a B u c o v ă tu lu i, în Co-
fTaT' S 7 ' Pc. ŞI urm,; <•
lo r!:a' I m a r iP (i‘ P- 2 1 3 - 1 5 ; id e m , S a te si
r t,M h ' ‘ S tu d ii? i d o c PP- 8 5 ~ 6 ?* v ' P- 1 4 2 : 1 D - Ş tefă n e se u ,
“ L J etut e 8 p e m ţu r e s m u r a t a ţ v a la q u c s, p . 7 0 ; id e m , L a p e ln tu r e relig ieu se en
V a la o h ie e t e n T r a n s ilv a n ie , p. 1 1 6 - 1 2 1 ; I. L . A ta n a s e s c u , M ă n ă s tir e a B u c o v ă ţ, z is ă C°-
ş u n a z is ă B u c o v a (?), d m c ă tu n u l M ofleni, j u d . D o lj, in r e v i s t a I o n M a io re sc u , a n II
n r. x-ji; A . V in c e n z , D in tr e c u tu l C ra io v ii, î n A r h iv e le O lteniei. V , p. 187 ş i u r m . ; d ’
B j e z o i a n u . M ă n ă s t ir ile z is e p p 11 ş i u r m . ; V. A. U re c h e , Is to r ia R o m â n ilo r,
IR fin ita » n J ‘, ? A 1 2 7 ; IJ o b re s c u . ° p . ( in d i c e le ) ; D oc. H u r m u z a k i, VI.
1. B . G e o rg e sc u , B u c o v ă ţu l i n - N ă z u i n ţ a ., I , n r . 6 p p . 1— 19 ( a r ti c o l n e u tiliz a t).

XXIV. Cozia
(V â lce a)

. . Cu toata m area sa însem nătate istorică, nici pentru mă­

năstirea Cozia nu avem până acum o monografie documen­
tară, ceea ce explică pentruce au răm as unele am ănunte, a
căror im portanţă nu se poate tăgădui, nelăm urite în­
deajuns. Astfel, în ce priveşte însăşi originea mănăs­
tirii, se ridică şi azi pen tru cercetător întrebarea dacă a-
ceasta fundafrune poate fi atribuită exclusiv lui Mircea-cel-
B ătrân, cum a crezut altădată H aşdeu1) şi cum se mai
admite^ uneori - - şi m ai ales dacă se poate vorbi despre o
biserică zidită la Călimăneşti de Radu I, înainte de înălţarea
Ooziei. Amândouă aceste probleme stau în legătură cu’ hri­
sovul— sau hrisoavele — lui M iroea Vodă dela 20 M ai 1388.
lini Foaia Societăţii R o m â n ism u l), Tocilescu a tipărit, sub a-
ceastă dată, un document al cărui text, în ceea ce priveşte
aceste chestiuni, este urm ătorul:
„Eu cel în tru E risto s Dumnezeu bine-credinciosul şi de
H nstos iubitorul Io Miroea, m aiele voevod şi domn a toată
ţara, Ungro-Vlah iei, cât din putinţă m’arn nevoit a urm a ca
sa proslăvesc p re Dumnezeu, cel ce m’a proslăvit şi pre
scaunul părinţilor mei cu slavă m’a înălţat; pentru aceia bine
am voit domnia m ea a ridica din temelie m ănăstire întru
num ele sfintei şi de viată începătoarei şi nedespărţitei Troiţe,
nezidita dumnezeire, în tru care îm păraţii îm părătesc şi întru
care trăim şi ne mişcăm, la locul ce se cheamă N ucet lângă
Olt, ce se num eşte Cozia...” 3).
^ P'e de altă p arte Haşdeu face cunoscut, în Istoria, Cri­
tică, un document dela aceeaşi dată, cu urm ătorul cuprins:
„Câţi au duhul lui D-zeu de poartă, aceştia sunt fiii Iui
D-zeu, precum zice dumnezeescul Apostol, cărora cei iubi­
tori de dreptate urm ând şi cu nevoinţă bună nevoindu-se,
viaţa cea dorită au câştigat; cele păm ânteşti pe păm ânt lă-
sandu-le, către cele cereşti s’au m utat; fericitul glas de bu-

34
 ¥*? care f p u ru rea îl vor auzi: veniţi, blagos-
mGU’ ? e n?°§teniţi îm părăţia ce este gătită
vouă dela întem eierea lumii. Cărora şi eu, oel întru Hristos
D-zeu bme-credinciosul şi de H ristos iubitorul, Io M ircea m a­
rele voevod şi domn a toata Ungro-Vlahia, cât mi-a fost. prin
putinţa, m a m nevoit a urm a, a proslăvi pre D-zeu cel ce m’a
Si p I V §1 Pr<3 ®ca™ ul P ^ m ţilo r mei cu slavă m’a înăl-
J-® , a,Ceasta, bme am vroit domnia m ea de am ridi­
cat am temelie m ănăstire întru num ele sfintei de viată m -
o m to a re i *i nedespărţitei Troiţe, nezidita dumnezeire, întru
care îm păraţii im parăţesc şi domnii domnesc şi întru care
K f ' V î w ™ îf am Ş1 suntem, in locul cel ce se chiamă. Că-
iS T m t t h!i l i 'n T . " " 11 ’nainte e ra satul dolarului dom-
osâi'die cn vniîa H ’ prf c,arele cu dra8‘oste Şi cu multă
s i L domniei mele l-a închinat m ănăstirii ce s’a
“ m ai adaus dom nla m ea câte su n t tre ­
buincioase călugărilor ce vor locui în tr ’a c e s t lăcaş de h ra n ă
al t S “ te: SatUl lâfng' i ? I(;’ care a fost mai înainte
n i l . f ? ’ ce . num eŞte Or Ieştii, şi alt sa t la Cricov
cşre a fost mai înainte al lui Stan Halgaşu. Am mai dat
sknHnî% '!frP ?tarUl ? 1ţ e! tilo r:1în că * la m oartea jupanului
I e al m â i l - S Î i V ™ - ?atal, ce se num eşte Cruşia, ca să
Î L i r S , *“ a i închinat şi a lt boiar a l domniei mele
Dalcov Ia A rgeş moşie, care a cumpărat-o dela Şte-
i • f COj Ş1 cu V]’e> Ş1 a °eia cu voia domniei mele. Şi alt
încă 5 Î S ?’ ,d at ,Dufie din Porunca lui Dan voevod;
hoHrnl tot acolo s a înpreunat cu locul lui Dude din
î n i! !11 Vran care l-au dat frate-său Vladul, şi vie
l! •"> i u n a în hotarul Călimăneştaor,
n s h v f W , v-, f " 1>Iui VoI(» , Şi altul la hotarul lui Sta-
! d •va; Ş1, la Râm nic moară, care a dat-o Dan voe-
S w S p l0/ a “ in a t S p â n u l Buda, după voia pă-
rmUlui dom niei m ele Radu voevod; şi m etoh în locul Eină-
2 <0’ ; . care X-.a m chm at Tatul la biserică. Aceste toate ce
sunt mai sus zise sa fie slobode de toate dăjdiile şi lucrările
domniei mele. Şi încă am mai adaus domnia mea şi m e S S
S b
zece buţi, uşi zece
î burduşi
? ^ deto,tbrânză,
anul: Srâu
şi 20 ^alefi 220> Şi vin
de caşcavale si
10 vedre de m ie ig şi 10 sloi de ceară; şi 12 b u cIţT d e âbă
,i 300 sălaşe de Iigani. Către acestea bine am voit domnia
a T S S - i m anastirea Cotmeana sub stăpânire cu toate cele
ce sugt ale ei m ănăstirii ce s ’a zis mai sus, si de acolo să
fel săa^ e dS,m.-i iar pen trlJ ,vie*'u irea acestui lăcaş în tr’acest
f i ™ f e -„dup1, aŞezam antul popei lui Ga vrii, ori câte el va
- Ş lfi^ , “ ltem eia’ nim enea să nu fie slobod a scădea
in o n e ilu ic Ă % acar C-K puţm - In ca Ş1 duPa moartea
!i ( , r U aiba neminea voie ca să pună egumen
" dom "- im va ™ i
Dumnefceu a ii dupa mine, nici altcineva, num ai fraţii pe
care-1 vor alege dintre dânşii după. aşezăm ântul popii lui
Gavril... Acest cinstit hrisov s ’a scris după porunca marelui
voevod M ircea şi domn a toată Ungro-Ylâhia, la leat 0896
[1388], indicţionul 11, luna lui M ai 2 0 ” 3).
In sfârşit, adus să vorbească despre în ălţarea mănăs­
tirii Cotmeana, Haşdeu citează şi documentul din 12 Iunie
1418, al lui M ihai I, dai; „amânduror mănăstirilor care sunt
ziâite> de m oşul dom niei m ele şi de părintele domniei mele
[aşa dar de Radu I. şi Miroea] — : de la Cozia, a sfintei în­
cepătoarei de viaţă Troiţe, şi a sfâmtei Bunei-Vestiri, care
este dela Cotmeana” i).
Se ridică acum în treb area: în ce chip s ’a r putea împăca
arătările diferite ale acestor izvoare? Haşdeu, în critica sa,
care, — mai ales în p a rte a ce priveşte pretinsa biserică sau
m ânăstire dela Călimăneşti, se m ai adm ite şi azi, — afirma
ritos că:
„1. Radu-Negru, tatăl m arelui M ircea, fundează o bise­
rică nu departe de Cozia, la Călimăneşti;
2. Acea biserică, prim eşte m ai m ulte donaţiuni succesive
dela Dan Basarab, fratele şi predecesorul lui Mircea-cel-Mare;
3. Deci după Radu-Negru şi după Dan Basarab se naşte
„din temeHe” propriu zisa m onastire Cozia” 6).
Ia r în ce priveşte Cotmeana:
„1. Radu-Negru, între 1.372—1382, clădise undeva, lângă
Cotmeana, o biserică. întocm ai precum tot dânsul făcuse o
alta la Călimăneşti, lângă Cozia;
2. Veniru Cotmeana, ca şi pentru Cozia, marele Mircea
a fost, în tre 1386—1388, fundatorul cel „din tem elie” al mo-
naslirii, în loc de o simplă biserică” '1).
D ar, ca să primim aceste afirm aţii, este necesar să ad­
mitem im plicit:
1. Că la aceiaşi dată-— 20 Mai 1388 - , Mircea Vodă, a dat
două hrisoave, către două locaşuri foarte apropiate una de
alta, cu acelaşi hram al sfintei Troiţe: N ucetul sau Cozia
şi Călimăneştii;
2. Că la Călimăneşti nu exista o sim plă biserică, ci o
lavră veche şi bogată, căreia, i se făcuseră- donaţiuni sub Radu
şi Dan, şi care avea aceiaşi orânduială de slavropighie, că
Tism ana însăşi, Domnul neputând im pune pe egum en, care
în ambele m ănăstiri urma să fie liber ales de obştea călugă­
rilor;
3. Că m ănăstirea Cotmeana a fost m eloh al bisericii
dela Călimăneşti, care m ai stăpânea şi toate averile mănăs­
tirii Cozia, m enţionate de hrisov, — şi în sfârşit
4- Că în hrisovul său din 1418, M ihai Voevod s ’a expri­
m at greşit, deoarece vorbind de % mănăstirile Cozia şi Cotmeana,
zidite de m oşul şi părintele său, a înţeles totuşi presupusele
biserici dela Călimăneşti şi din apropierea Cotmeamei.
D ar la Călimăneşti nu se m ai păstrează nicio urm ă a
 unei m ănăstiri, a tâ t de însem nate totuşi, — fiindcă ea nu poate
fi m anasnrea de maici din Ostrov ,care a re alt hram şi nu
a stăpânit m ciodaţa averile Coziei —; şi acelaşi lucru s’a
petrecut cu „biserica de lângă Cotmeana”, din care iarăşi
- nSS h.il rtSTV fund§ ™ m ult mai neînsem nată
a, J [ ? înateşti — exista, cum se va vedea, şi azi.
h E 1nv.COIf 1 ,l'a t v,m C Sal° ’ Haşdeu d ă 0 deosebită impor­
tanţa afli maţiei lui M ircea ca acesta a ridicat din temelie cele
doua m ănăstiri Cozia şi Cotmeana, - fă ră a observa însă
ca voevodul afirm ă acelaşi lucru şi când e vorba de bise-
S H asdeu0CX t 2? • ? ^ • a m ă ? ălim ăneŞti”^ P® care totuşi
Care 0 soooteso ® S a:
Î ^ J J;,Za 0 ^ de aci’ în care a trebuit să se utili­
zeze izvoare dm a doua m ână, nu se poate ajunge, din a-
ceasta cauza, la încheieri definitive. E ste necesar sâ recunoaş-
W t r t y i ' T°anC?i m ulie elem cnte duc Z» concluzia că
biserica dela Călimăneşti şi m ănăstirea Cozia sunt unul si
acela,şi locaş fondat de Radu [ şi term inat de fiii lui, Ban
şt Mircea. Zugraveala vine desigur dela acesta din u rm ă 9)
S?riAf-l prmcVipaJ;l a fost restau rată în două rânduri:
S S h î v i f e a Turcitul, iar la 1706 sub Brâncoveanu *>).
; oda Paisie adaugă, pe colina dela Nord, bolnita un
Î S S d o v e n Ş f ent’ Care am inteşte m«|®Şugul de clădit al
1) I s to r ia C ritic ă , 1, p 131.
îl 3.0 " !’ J*’, *871, PP- 28-29. (I z v o r in a c c e s ib il m ie ),
d) l e a t u l d u p ă H a ş d e u , op. , i t ., p. 129. N u c u n o s c u r m a r e a .
4) H a ş d e u , o p c i t . , p p . 130-131.
5) I l a ş d e u , o p . c i t , p . 132.
6) H a ş d e u , o p c i t , p . 131
7) H a ş d e u , op. c i t . , p . 133.

™ r ^ e n & r ^ ’Z d i< ^ rUri,e S° 6XpHcă P™tr'° * * *

c u tă d e ^ L d ?/m“ i r H \ X r ro7 n cIdte,ap P Î 39OP’ C are v o r b e ?t e d e s M i r e a m ă n ă s t i r i i , fă-

fcmJlfe. f “ ' PP' 2B36'- ?t6fănesoa' Contrib. a*** *.

Coziei, $ i , ° p p ’. ^ 2 ^ ^ ' ° P ' ° i l ' ’ P ‘ 2 8 ; 1 B -G e o rg e s c u .B o t n i ţ a
( i n d i c e l e l ^ i r t ™ bf ‘^ a f i c e : N . lo rg a , In s c r ip ţii, I , p p . 1 7 3 - 1 7 7 ; id e m , I s te r ia b is r o m .,

Popescu, O lte n ia in tim p s tă p . a u s tr ., ib id ., X IX . p. 101 ■ N G h ik a B u d e s H '

spsr
« - 6 2 P r ’ v ‘dH X X ; P - 129' şi XXI11- P ' ^ <*• B a lş , C â ie îa lx jp
n® Ujjj , , M; D “ m > tresc a, 4 0 de b iserici d in R o m â n ia , v o i. 111, p p . 26 şi u r m • V A
«9 & V i n 1* n y ' a"’ P- 8 3 5 ' V1,P PP 3 9 -4 0 ™ 8 7 , 16?:
Dobrescu ’ r l î L u j J ™ ® ' I5 (M “ P - A n to n e s c u , M o n a s tir e a C ozia, B u c . ; 1903;
Blai M D f a Î B X v f f Z ¥ J % 7 < % ‘° r ’ P,' i - m - , C ip a riu , A r h w u l p e n tr u H I. ş i ist.
n.»i’n M A , ; ,PP.- T i : , 8 C'L'180™ 1 lu i M irc e a d m 1387 p e n t r u S ă p a t u l - V. D r ă s h i -
^ - ^ M ir c e a - V o d ă , î n B u l. C o m is. M o n . I s t. X X I V p 2 0 ' I B G enr
eoscu, C o zia , în . N ă z u i n ţ a . , 111, n r . 4 - 5 , p p . 1 - 3 4 " u c r a r e n fu ti liz L tă )

XXV. Cracul-Muntelui
(M e h e d in ţi)

In lista m ănăstirilor din România, din Dicţionarul to-

pograjic ,yt, statistic al lui Frunzescu, figurează, prin tre mă­
năstirile m ari dm judeţul. M ehedinţi, un locaş pe care nu-l cu-
■ in oaştem deloc, altfel: Cracul-M unlelui1). In satul cu acest
nume, se găseşte azi o biserică fă ră nimic caracteristic. „Nu
c interesantă decât prin legenda legată de ea şi de Nicodim,
întem eietorul m ănăstirilor noastre. Dela Vodiţa,’Nicodim sfân­
tul plecă în căutarea unui loc cu cascade, cu „pişători”, pen­
tru a zidi o nouă m ănăstire. In trecere p rin Cracul-Munte-
lui spre Tism ana, el poposi aici. De dim ineaţă, plecând, un
om, pentru a-şi râde de el, îi puse o găină în traistă, şi,
când fu aproape de a p ărăsi satul, lângă un pârâu, îi făcu
ruşinea de a-1 denunţa ca hoţ. Nicodim plecă blestemând. De
atunci valea se num eşte Valea Găinei, şi pe e a nu trăieşte
nicio vietate, nici pe m alurile e i vreo plantă, din cauza bles­
temului Sfântului” 2). Tradiţia aceasta este, cum se va vedea,
cu totul asem ănătoare celei ce s ’a cules la Ilovăţ, unde dea-
semenea a existat o m ănăstire necunoscută. Descoperirile dela
C rivelnic3) vor fi desigur un îndemn m ai m ult pentru a se
începe cât m ai n eîntârziat cercetări şi în regiunea aceasta.
In păm ânt, ca şi în istoricul proprietăţii, sau în tradiţie,
se vor afla desigur preţioase elemente de documentare,
1) Op. c it., p . X V II. V e zi şi „ C ru c u l M u n te lu i, m o n a s tir e în s a tu l c u asemenea
n u m i r e p . 143.
2 ) V. D ră g h ic e a n u , M o n u m e n te le O lten iei, in B u l. C o m is. M o n . I s t., X X V II, p.
118,— D a r m ă n ă s t i r e a a r p u t e a ti şi a i u r e a , p r in î m p r e ju r im i.
3) V . m a i j o s , p 39,

XXVI. Crasna
(G o rj)

Schitul Crasna este ctitoria cunoscutului boer Dimitrie

Fil'işanul, tovarăşul de arm e şi pribegie al lui M atei Basarab,
care îl term ină de zidit la 24 Septemvrie 1636. Peste mai
bine de un veac, la 1752, schitul devine metoh al Episcopiei
de Râmnic.
Zugrăveala bisericii se datoreşte num ai în parte înte­
meietorului. A acestuia este însă catapeteazm a ce ni se
păstrează, un m inunat giuvaer de artă. decorativă.
Ca aproape toate l'undaţiunile m ănăstireşti ale Gorjului,
schitul Crasna a fost am ănunţit cercetat şi descris de Alex.
Ştefulescux).
1) A le x . Ş te fu le s c u , S c h itu l C ra s n a , B u c ., 1910, e d . C ase i B ise ric ii. V. ş i S f
E p isc o p ie a R â m n ic u lu i e tc , p p . 3 5 9 — 3 6 5 : P r . M. D u m itr e s c u , 40 d e b iserici d in R o m â n ia
p . 2 2 ; V . A . U re c h iă , I s t. R o m ., V, p . 316.

XXVII. Creteşti
(D olj)

Barbul Brădescul biv vel paharnic, alt boier dintre cei

ridicaţi cu M atei Basarab, a în ălţat din temfelie, probabil în
domnia acestuia, m ănăstirea Creţeşti, ale cărei frumoase ruine
solitare se pot vedea încă pe malul drept al Jiiului, în faţa
Craiovei. S’a aştep tat zadarnic până acum, ca apa să roadă
tăpşanul pe caie se:află biserica; iar zecile de ani care au tre­
cut de când, în numele acestei posibilităţi, s’a cărat de aci

- 38 -
 pisania la un muzeu craiovean şi s ’au jupuit pereţii de frescuri,
arată că o adevărată grije a r fi p ăstrat biserica întreagă.
Soarta m ănăstirii Creţeşti s ’a asem ănat eu cea a vechiului
Bucovăţ; d ar pe când acesta a fost p ărăsit de frica Jiiului,
sub Regulamentul Organic, de un străin, cei ce au găsit că
pentru Creţeşti nu puteau face altceva decât să dea adăpost,
în propriile lor case 'm ai întâiu, frescurilor care reprezintau pe
ctitori, erau chiar urm aşii acestora, iar lucrul se petrecea în
secolul nostru.
Inscripţia din 1757 spune că biserica lui Barbu Bră-
flescu învechindu-sc, nepotul său, Constantin Brădescu vel clu­
cer, a prefăcut-o la această dată: iar o însem nare din pomel­
nicul Episcopiei oltene _ a ra tă că fiul lui Constantin, loniţă
biv treti logofăt, a închinat schitul către scaunul din Râmnic
la 17781).
In epoca secularizării se mai aflau aci călu g ări2).
1) S f. E p isc o p ie a R â m n ic u lu i e tc ., p p . 409-410.
2) F r n n z e s c n , 1. c.

X X V III. Crivelnicul
C o m . Ilo v â ţ, s a tu l F iriz (M e h e d in ţi)

Cea mai veche inform aţie despre şederea lui Nicodim

în regiunea^ Ilovăţului este cuprinsă în tr’o adunare de note
istorice, tip ărită în 1883x). P entru a doua oară, cunoscutul
cercetător al ţinutului m ehedinţean, d. Prof. Al. Bărcăcilă din
Turnu-Severin, a red at mai am ănunţit această, tradiţie în
1915, când au fost sem nalate şi ruinele dela F ir iz 2), - şi
tot d-sa a avut m eritul să desgroape apoi, în vara trecută,
temeliile schitului, făcând în chipul acesta să se cunoască e-
xistenţa sigură a Uneia dintre cele mai vechi fundaţiuni reli­
gioase din întreaga ţa r ă 3).
Silit, să vorbesc aci, la rândul ei, despre trecutul acestei
mănăstiri, nu voiu putea utiliza însă rezultatele definitive la
care a ajuns d. Prof. Bărcăcilă, deoarece singurele informa-
ţiuni ce-mi sunt accesibile azi, se găsesc î n ' notele date de
d-sa înainte de săpături, tipărite în Buletinul Comisiunii Mo­
numentelor Istorice, anul X X V III, fasc. 84, p e A p rilie -Iu lie
1935 4), pp. 92—93, şi în tr’un reportaj al Universului din 17
O ct 1936. Consideraţiunile de mai jos, care vor fi astfel curând
depăşite, se bazează pe izvoarele utilizate de mai multe ori
în această lucrare, şi asupra im portanţei cărora am stăruit
şi aiu re a 5).
In catagrafiile m ănăstirilor oltene din 1719 figurează, în
.«capelelor”, un locaş dispărut probabil din secolul al
X VlII-lea: Crivelnicul B). A şezarea sa geografică se poate
cunoaşte destul de m ulţum itor pe baza h ă rţii Căpitanului
Schwantz, care vine din aceiaşi vreme, unde schitul se

— 39 —
a flă m enţionat pe malul stâng al râului Coşuştea, în tre apele
„Sinteasea” şi „Lăpuşnic” şi satele Dâlbociţa şi RaeoviţaT).
Un num ăr de alte documente cartografice indică aceiaşi aşe­
zare»), aceasta fiind evident a ruinelor dela F iriz, unde nu
poate fi deci îndoială că a existat Grivelnicul.
S’a presupus însă că aceste ruine a r fi ale mănăstirii
Coşuştea, nume ce a r fi desemnat, în tr’o vreme m ai veche,
acelaşi locaş. Singurul document cunoscut mie, cu pirivire la
m ănăstirea Coşuştea, este porunca lui Vlad Vodă Călugărul,
dela 10 Aprilie 1493, dată m ănăstirii Tism ana pentru moşia
Bahna, în care se spune:
„Apoi au venit 4 boieri... şi au m ărturisit şi ei că a
fost moşia [Bahna] a sf. •m ănăstiri [Tismana] şi egum enul dela
Coşuştea" 9).
A ceasta însem nează că, la data hrisovului, mănăstirea
exista, şi este de admis prin urm are tradiţia care face din
Nicodim întem eietorul ei. Se ridică însă întrebarea: în ce
punct, jpe malul pârâului Coşuştea — la care trim ite evident
numele m ănăstirii —, se găsea locaşul? Legenda, culeasă
de d. Bărcăcilă în D âlbociţa10), pomeneşte de un schit ante­
rior celui dela F iriz, care se afla pe valea aceleiaşi ape, ceva
mai jos, la llovăţ, — ba chiar se arată că aci stăteau cei
mai m ulţi dintre călugări, ducându-se num ai cu schimbul la
schitul dela F iriz, — ceea ce a r indica dependenţa aces­
tuia de m ănăstirea din llovăţ, dând astfel oarecare temeiu
presupunere! că vechea Coşuşte este aceasta din urmă.
1) V. D im itr e s c u , N o te a s u p r a m o n u m e n te lo r, r u in e lo r ş i Io d u rilo r în s e m n a te is­
to ric e d i n ju d e ţu l M e h e d in ţi, în R e v is ta p t. is t., a r h ş i fii., a n . 1. v o i. 1, p. 168.
2 ) R a p o r t, î n A n u a r u l C om is. M o n J s t , p e 1915, B u c 1916, p 172.
3 ) A f o s t a s i s t a t l a s ă p ă t u r i d e d d . A. D e c e i ş i I. B e r c iu (U n iv e rs u l, n r . 2 8 7 , din
17 O c t. 1936).
i ) A p ă r u t î n O o t. a n u l a c e s ta
5) V. l u c r ă r i l e m e le : R e şed in ţele celei d e a d o u a m itr o p o lii a Ţ ă rii-R o m ă n e ijti,
î n A r h . O l t , X IV , p p . 6 7 —76 ş i D esp re s c h itu l Z d r a le a s a u R o a b a , o c tito rie neounosctttă
a C ra io v e ştilo r, ib id ., p . 3 4 7 , n o ta .
6 ) D oc. H u r m u z a k i, VI. p . 270 ş i 2 7 6 . Cf. ş i N . D o b re s c u , Is t. bis. r o m . in Ol­
te n ia , p. 32.
7) I C . B ă c ilă , O lte n ia su b A u s tr ia c i, U n d o c . c a rto g r a fic , î n A r h . O lt. 111, p.
111 şi u r m .
8 ) C a r te p a r tic u liâ re d e la H o n g rie etc., d r is s e e s u r Ies o b serv a tio n s d e M r . le
C o m te M a r s illi, p a r . G d e L ’lsle , 1 7 1 7 ; R e g n i H u n g a r ia e ta b u la g e n e r a lis .... v o n C.
M a n n e r t , N ilr e n b e r g ; R o y a u m e d e la H o n g rie, P r in c ip a u td d e T r u n s y lv a n ie e tc ., p a r S . Ro-
b e r t , 1751 ( in d i c ă şi u n s a t C o ş u ş te a p e m a l u l d r e p t ) ; I d e m , T u r q u ie E u r o p ă e n n e , 1755;
Cf. şi M a th e u s S e u t t e r i u s , etc.
9 ) Ş te fu le s c u , T is m a n a , e d . C a se i B i s , p 199.
10) B u l. C o m is M o n . I s t,, X X V III, p p . 9 2 — 3.

X X IX . Crivina
C o m . Ş o p â r liţa (?) (R o m a n a ţi)

In h a rta Stolnicului Constantin Cantacuzino, reprodusă

de Anton-M aria del Chiaro în a sa Istoria delle moderne ri-
voluzioni della Valachia (Venezia M DCCXVIII) *), se află
m enţionată pe Olteţ, în regiunea Brâncovenilor, pe care au-
 torul hărţii a cunoscut-o cu siguranţă foarte bine, o „m ânăs-
| tire mică” 2), despre care nu am întâlnit nicio menţiune do­
cumentară: Crivina. H arta o situiază în stân g a Olteţului, la
Aord-Est de Pârşcoveni şi de satul, dispărut azi, al B rătă-
şenilor, care s ’a g ăsit o vreme în stăpânirea cunoscutului
I mare vistier al lui M atei Basarab, Gliinea Ţ u ealas3). Azi,
în partea locului, se găsesc num ai ruinele m ănăstirii atri-
! ^ ite de localnici acestuia, „pe moşia Brătâşenilor, sub un
pisc de deal, în m arginea Olteţului” . Răspunsurile prim ite
de Odobescu, la chestionarul său din 1871, dela preoţii sa­
telor Şopârliţa şi Dobrunul, aduc urm ătoarele inform aţii cu
privire la aceste ruine:
Preotul I. Ionescu din Şopârliţa raportează: „In p ar­
tea despre apus a acestei comune este o m ânăstire ru in ată
toarte veche. Se zice că este făcută în zilele lui M atei B a­
sarab, când era domnia la Brâncoveni, chiar de un minis­
tru al său cu numele Gliinea Vistierul (grec de origină). Este
în lungime cam de 7 stânjini num ai lum ina înăuntru şi lă r ­
gimea ca de 6 stânjini; grosim ea zidului este tocmai de un
stânjin_ m are; zidul este zidit num ai cu goală cărăm idă şi
var; cărăm ida în mărime lungul 1 palm ă domnească şi 2
degete, ia ră grosim ea o şchioapă. P e sus are cărăm izi în trei
colţuri cu săpături în patru colţuri; înăuntru are patru pietre,
cate una la fiecare colţ, nescrise. E ste fundată pe un loc care
se numeşte de bătrâni Sub Zăpoăie, în m arginea apei Olte­
ţului)), în tr’un deluş. Tot lângă această m ânăstire mai se gă­
sesc nişte ziduri în formă de case p ătrate, tocmai aproape de
Ulteţ, m depărtare de m ânăstire ca de 12 stânjini. Aceste case
se zice ca au fost o grădină de animale sălbatice, mai mult
ciute; de aceea s ’a şi num it acest loc L a Ciutăric. Biserica
se zice că s ’a p ărăsit pentrucă s ’a jăfuit de Turci, după ce
au ta iat p e G hinea” 5).
Dim itric Iordăehescu din Dobrun aduce inform aţii ase-
manătoare: „In moşia boierilor Brătăşeni, supt,un pisc de deal
în m arginea Olteţului, în vecinătate cu comuna Dobrunul, se
află în faţa păm ântului răm ase ziduri de case. Biserica e a-
propiată de acele ziduri... Zidurile se află pe păm ânt sim ­
plu, ia ră nu pe p ia tră; ele cad spre răsărit. Zidurile bisericii
sunt şi acum necăzute, de cărăm idă potrivită, zidite cu var,
forma având-o un dreptungliiu. Despre ziduri şi biserică se
spune de nişte bătrâni şi un preot, că din povestirea părin ­
ţilor lor, au fost zidite de G hinea vistierul, ce i s ’a zis Ciu-
cala, de neam bulgar (!), în zilele când e ra domn Matei-
V'odă” G).
P are uşor de adm is că schitul Crivina, m enţionat în
harta Stolnicului Cantacuzino, este această fundaţiune atri­
buită. m arelui vistier G hinea Ţuealas. Dacă este aşa, atunci
el era încă deschis în epoca lui Constantin Brâncovea-

— 41 —
 nu, păxăsindu-se abia mai târziu. H ărţile mai noui, din secolul
a l XVIIT-lea, nu l menţionează,
O cercetare am ănunţită a toponimiei locale şi a rui­
nelor ce vor mai fi răm as din aoeastă fundaţiune, a r putea
aduce inform aţii preţioase.
1) T i p ă r i t ă d e d . N . Io rg a , B u c. 1914. P t . h a r t ă v . ş i T . G . B u l a t , O lten ia d u p ă \
h a r ta d in A n to n M ă ria d e l C h ia ro , î n A r h O lt. 1, p . 154.
2) „ P iec io li m o n a s te r y “.
3 ) D e o rig in e r u m o lio t, G h in e a lu s e s e — s p u n e X e n o p o l— d e m e s e rie lă c ă t a r . S tră-
m u tâ n d u - a e î n s ă în M u n te n i a , s e a ş e z a s e î n s a t l a B r ă t ă ş a n i , î n R o m a n a ţi , căsăto-
rin ilu s e a ic i. (X e n o p o l, Is t. R o m ., e d 111, v o i V il, p . 14) D e s p re m o a r t e a lu i, c u n o sc u tă !
b i n e ş i d i n c r o n i c a ţ ă r i i , a d a t d . lo n a ş c u u n i n t e r e s a n t d o c . d i n 23 lu n io 1653, i n 1
B eo e n sii ş i în tâ m p in ă r i, C r a io v a , 1936, p . 25.
4 ) In 1. c. g r e ş i t : O U u lu i
5) A l. 1. O d o b e sc u , A n tic h ită ţile ju d e ţu lu i lîo m a n a ţi, în O p ere com plecte, II,
p . 251-2
6) Id e m , ib id ., p. 252-3.

XXX. Dobruşa
( V â lc e a ).

începuturile Dobruşei nu sunt bine lăm urite până acum.

Se poate spune în să în mod sfgur că m ănăstirea exista în
prim ele decenii ale secolului al X V I-lea1), deoarece hrisoavele
dela 9 Ianuarie 1570 şi 2 Aprilie 1.604 -’), ale lui Alexandru-
Vodă M ircea şi Radu Şerban, vorbesc de danii făcute atunci
m ănăstirii. Astfel, acesta din urm ă, întăreşte Dobruşei „mo­
şie în Crivina, Prundul G raurului jum ătate, ce s’au fost ho-
tă rît şi îm părţit cu M urgeştii, încă în zilele bătrânului [mo­
şului| dom niei mele Basarab V oevod3), cu 1‘2 boeri hotărnici.
Am văzut domnia mea şi cartea bătrânului Basarab Voevod
[când] au fost cursul anilor 7006 [sic!]. Şi ia ră să fie sfintei
m ănăstiri... Poiana Ciobanului toată, pentrucă este bătrână
şi dreaptă ocină de m oştenire sfintei m ănăstiri, iarăşi încă
din zilele vechilor Domni şi a răposatului Vladislav Voevod.
Şi satul Crivina,.. 'pentrucă l-au dat şi l-au închinat jupan Ba­
dea şi jupâniţa lui Vlădaia, încă din zilele răposatului Vto-
dislav Voevod fiind aluncea curgerea anilor 7031 f1.523}4).
Şi am văzut şi cărţile lui Vladislav Voevod pentru închinarea
acestui sat, ce s ’au fost dat şi au miluit jupan Badea şi
jupâniţa lui Vlădaia, satul Crivina şi ţigani anume... Ia r
după aceea, când au fost în zilele lui P ătru Voevod, feciorul
M ireii ... iar Secar arm aş el s ’au sculat asupra sfintei mă­
năstiri ca să ia satul Crivina şi Poiana Ciobanului, fără şti­
rea răposatului P ătru Voevod... Ci au răm as Secar arm aş de
lege şi de judecată... Şi iar să fie sfintei m ănăstiri satul Bra-
eşti... pentrucă l-au dat însuşi Stanciul spătar...” 5).
Ni s ’a p ăstrat şi hrisovul dela 23 A prilie 1586, p rin care
M ihnea Vodă Turcitul întăreşte legătura de închinare a Do­
bruşei că tie Episcopia de Râmnic, făcută de jupâneasa Stan­
ca şi soţul său, Radu Buzescu biv vel a rm a şe), din care se

— 42 —
 •n le t Ca ati,l t “ O ş t i r e a , cât şi satele cu care fusese
5 W dm ncaniu.1 a(>estei jupâniţe, şi nu din cel
^ n ? v r ST ? ,înSa f0arte probabil dintre Bengeşti,
S r iT ? w r X V III-e a erau socotiţi ca fondatori ai schi
K L / ’i d l-! nefm ol acesta? pot fi vechii dăniaşi: jupân
,01i .luPam ţa lui Vlădaia, şi S tan d u l spătar, — poate
btanciul Benga, gm enle Ham zei banul din Obislav «). — D ar
? f0St m u Itrmai veche de™t începutul
secolului al XVI-lea, deoarece a fost reclădit pe la 1573.
rnv, • DobruŞ.a . a f° st pentru a doua oară închinată
Episcopiei de tre i familii, care o socoteau pc Stanca deopotrivă
Dălga »)°0aŞe a Buzeştii’ boerii dm Velciu şi cei din
rHH', r^..Ief f tUra CU fondarea schitului, trebue am intită şi tra-
h,î” n!.o t p }-G s,cf na »Brâncovencei sau Doamnei Do-
p'mri fnoo " A . 8" ? blsenea. fiindcă scăpase aci călare,
cand fusese urm ărită de Turci10).
Pisania ce se păstrează arată că locaşul a fost prefăcut
î S S . f efan [167V ^ > * mai fârziu înfrum useţat
! 77™f) episcopii P artem e şi Cliesarie, în tre 1771 —

3) Deci" N e a g o e f l T Â - l â n * * * “ ° “ ’ P P ‘ 1 Şi U rm '
4) V la d is la v 111 (1 623—1 525).
5) B u l a t , o . c., p . 2 — 3.
6) M a io r B u z e s a u , o p. c it., p p . 12-14-
7) N D o b re sc u , I s t b is. r o m d in O U ., p . 236.
o ? C!J,t r V CeS1t a ,T' NioţjfiteBCU, D oc. s la v o r o m , p . 37
ii, . 00- . l a M a io r B u z e s c u , o p . cit.
XXIV, p p . 121 1 2 2 h iC e a n n ’ M o n u m m M e isto rice d i" O lten ia, î „ B u l. C o m it. M o n . I s t.,
11) Id e m , ib id e m .
m ain 0A f i 7 g\ \ q hi\ UT a^ V N‘ In a c H P ^ . 1, PP- 1 6 6 -1 6 8 ; id e m , L ‘a r t r o tl
P 69'; i d e m , ’ i a d“ * * * " ” " * * * -

X X X I. E piscopia Râmnicului, Noul Severin

(R â m n ic u l-V â lc e a )

SP rirHr^i înţ r '° lucrare mai v ech e1), problemele ce

R i m S i rpl 11®8a tu ra ,Glf vechimea bisericii episcopale dela
c S 1 5 ,4 f mnalaf £ e mme cu această ocazie, pe baza
In A L t • c o n s t a t ,a r l n0Ul Privitoare a tâ t la domnia
iui u a n J c a t j i a scaunului vlădicesc dela R âm nic2), este o
roral1UTnnJhtmr i I“ nMJ- 1731, ^ a ProbabiI de însuşi epis­
copul Inochentie, al cărui cuprins spune în traducere-
,Bt Copiei Rfmnieului a
f«st ridicată din te-
S î f S 19 vccbiu> fratele lui M iroea Voe-
’ in anul 6812 (sici), care biserică aparţinuse oraşului
 Râmnic. Cand însă arhiepiscopul sau mitropolitul cu numele
Antini mutase arhiepiscopia, dela Severin la Râmnic, răm ase
aceasta biserica arhiepiscopală şi până în ziua de astăzi se
cn iarna A oul Severin. înfrum useţarea acestei biserici mitro­
politane insa s a tăcut (|e către urm aşii episcopului Antim
anume Eftimie şi Mihail, care deaseinenea au av u t g riia de a
construi vechi clădiri episcopale. Casa în să a tipografiei si
M l t e i Ş o J S S ” !). află SUb 6a’ a a v u t g r i j 'a ca s â le fecâ
, , .De.ş i N a ţiu n e a de mai sus este relativ nouă, socotesc
totuşi ca, pe baza ei, se poate adm ite cu siguranţă că biserica
şuscopala, dm Râm nic a fost fondată la sfârşitul secolului al
V-iea, Pent™ nevoile târgului, căruia aparţinuse înainte
ca A ntim sa fi m utat mitropolia dela Severin aci. Această
încheiere îşi afla confirm area în faptul că, la 1535, Vlad Vin-
ţila vorbeşte în tr’un hrisov despre o Vale a Episcopiei, din
im ediata apropiere a scaunului de azi*), ceea ce însem nează
ca aci a fost o reşedinţă de episcop şi înainte de reînfiinţarea
episcopiei, — sub Radu-cel-Mare, — sau mai precis că aci au
rezidat vlădicii dm preajm a iui 1400, aşa cum, de altfel, se
şi a rata. ’
O nedum erire m ai stăru e în să în ce priveşte acel Boa-
dan Voevod, ziditorul cel dintâiu al bisericii, care se găseşte
trecu t şi m pomelnicul episcopiei, alături^de m a m a ia , Doamna
Anca. Dată. fund calitatea, de frate a l lui M ircea Vodă şi cea
de ctitor la o biserica m ai veche decât m utarea mitropoliei la
ltam nic, acest Bogdan Voevod trebue să fie D an I, feciorul
poate cu pru n a sa soţie, A nca (sau A na), al lui Radu Vodă’
nepotrivirea de num e explicându-se prin transcrierea greşită
a unui pomelnic vecliiu şi s te r s 5).
. Episcopiei a fost refăcută de m ai multe ori, sub
episcopii Mihai, Climent (17,35) şi Calinic (1856)6).
O U ., X l V , I p p . l 6 7 - 7 6 . BBf,“ ito f*Î8 ° e le i dS “ d ° Ua m itr ° P ° lH “ R o m a n e ş ti, î n A r h .

G iu re s c n ! fd! H ,’ p ' 4 2 , ' ° ^ C‘ C‘

J a ? ; t t ’ în ’■ c- p- 75- Textul iatia deia Dob— ■

4) Ibid , p 75.

în l u c r a ^ e ^ m e a c T a t ă UntC' 0 r ’ PC ^ a m a ju n S I a a c o s te c o a c lu z ii. su g ^ e ş t e
6 ) S l . E p isc o p ie a R â m n ic u lu i e tc ., p p . 1 7 4 şi u r m
137 H V- f U re c h iă ' R o m - V,’ p p . 114-15, 4 1 6 ; VI, p. 13,
1 3 7 8 , 139, 140-43, 2 6 0 ; V II, p p . 32 9 , 3 7 4 ; VIU, p p . 3 4 5 -6 ,3 4 9 ; X A. p p . 204-6.

XXXII. Frăsineiul
C o m . M u e r e a s c a - d e - S u s (V â lce a)

întem eiat, după tradiţie, la 1710 de doi călugări bulgari

Jiarion şi Ştefan, schitul F răsineiul va fi fost la început de
emn. In locul acestuia, I-Iagi C ârstea Iovipali şi chir Darnian
R am niceanu1) în ălţară, la 1763, locaşul de zid, răm as astăzi
 ca biserică a cim itirului obştii, în pisania căruia nu sunt însă
pomeniţi decât aceşti întem eietori. La 1780, din cauza războ­
iului, schitul fu părăsit şi răm ase pustiu p ân ă Ia 1845 când,
cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, nepotul lui H agi Cârstea,
se aşeză în el un călugăr dela Cernica, Acachie. In sfârşit,
episcopul Calinic zideşte alături, în tre 1860—63, o biserică
mare, aducând în acelaşi tim p dela Sf. M unte pe un ucenic a.1
său, Policarp Nisipeanu, cu alţi doi călugări, care statornicesc
în m ânăstire regula de vieţuire a Athosului. Ca rânduiala să.
fie desăvârşită, Calinic opreşte, cu m are blestem, apropierea
femeilor de m ânăstire.
De F răsineiu ţinea la această d a ta ş i schitul S lătioarele2).
1) P e a c e ş t i a d o i, d-1 V. B r ă tu le s c u ( M ă n ă s tir e a F r ă s in e iu l d in ju d e ţu l V â lce a ,
in B u l. C om is M o n I s t., X X V I , p 85 ) ii s o c o te ş te f r a ţi . P i s a n i a d i n 1848 p o m e n e ş te şi
pe fiul lu i H a g i-C â r s te a , N ic o liţă lo v ip a le , c a r a e c u n o s c u tu l n e g u s t o r r â m n i c e a n , c o ­
re s p o n d e n tu l lu i H a g i P o p d i n S ib iu ( P e n t r u e l v . D e m . Z . F u r n i c ă , D o cu m en te p r iv i
toare la c o m e r ţu l r o m â n e s c , B u c ., 1913, In d ic e le ). A v e m d e c i u r m ă t o a r e a s p i ţ ă a a c e s ­
tui n e a m :
?

H a g i-C ftrs te a [Io vip ali] D a m ia n R â m n ic e a n u

1763. l? 6 3

N ic o liţă Io v ip a li
1778-1803.

G h e o rg h e Io v ip a li
1845.
2) P e n t r u t o a t e v . B r ă tu le s c u , 1. c
A d ă o g ir i b ib lio g r a fic e : N. lo rg a , I s t. bis., II, p. 2 5 1 ; S f. E p isc o p ie a R â m n ic u lu i
e tc , p p . 1&4-5; M e le tie B â u t u , M o n o g ra fia e clesia stic ă a ju d . V â lce a , 1 9 0 8 ; M a r e le D ic­
ţionar G eografic, III, p. 417.

XXXIII. Gănescu
(C raiova)

M ănăstirea Gănescului, unde şi-a avut o vreme reşe­

dinţa episcopul de Râmnic, a fost începută, ca m ânăstire, la
1752 de Barbu G ănescu biv vel. sto ln ic1) şi term inată peste 5
ani, la 1759. E a s ’a întem eiat aşa dar în tr’o epocă în
care au fost zidite foarte multe din bisericile Craiovei. Ca
majoritatea acestora, ctitoria Gănescului va fi fost însă, îna­
inte de această vreme, de le m n 2).
P rin tre boierii şi negustorii craioveni, cari au aju tat la
zidire, ori au sporit zestrea m ănăstirii, pomelnicul scris
de Dionisie Eclesiarhul, care şi-a trecut aci o p arte din anii
bătrâneţei, citează pe: Teodor Săpunaru, Gheorghe Crăsnariu
comis, P ăuna F ratoştiţeanca, Costandin Coţofeanu clucer, popa
Hristea, ctitorul bisericii „din m ahalaua Târgul de afară în
Craiova, hram ul Sfinţilor Apostoli”, şi Ilinca Dobrosloveanca,
ziditoarea schitului Reşca din Romanaţi.
La 1777, m ănăstirea Gănescului a fost închinată episco­
piei de Râmnic, în numele căreia stăpânea, ca metoace, bi­
serica popei H ristea, schitul Reşca şi schitul Mischii. La
1889, biserica şi chiliile au fost dărâm ate, pentru a se clădi
în locul lor Palatul Justiţiei.
1) O b se rv î n s ă c ă , î n p is a n i e s e a r a t ă c a î n t e m e i e t o r B a r b u Z ă tr e a n u b iv v el
sto ln to. O a r e G ă n e s c u ş i Z ă t r e a n u , a m â n d o i c u n u m e l e d e B a r b u s i e u b o ie r ia d e biv
v e l a to m ic , s u n t u n a şi a c e ia ş i p e r s o a n ă ?
2) L u c ru l a r e x p lic a d e c e b is e r ic a a c e a s t a , — c a ş i a l t e l e d in C r a i o v a —
o r a ş c u v r e o 4 0 d e b is e ric i l a î n c e p u tu l s e c o lu lu i a l X V lll-le a ş i n u m a i c u 27 î n v c a c u î
u r m ă t o r — a r e d o u ă h r a m u r i : u n u l a r li c e l v e c h i u , i a r a l d o ile a c e l p u s d o n o u l c tito r.
B ib lio g r a fie : S f . E p isc o p ie a R â m n ic u lu i, ele., p p . 4 1 6 —4 2 6 ; G h e n a d ie a l R â m n i ­
c u lu i, B is e r ic a d in C r a io v a c u h r a m u l s fâ n tu lu i ie r a r h N ic o la e ş i s fa n ţu l I o a n B o te z ă ­
to r u l, n u m ită a G ă n e sc u lu i ş i a p o i s u p r a n u m ită m e to h u l E p isc o p ie i, B u c ., 1891 ; B ise ric a
o r to d o x ă r o m â n ă , X V , 3 , p. 246 şi u r m . ; Io a n C â n e e a , O a m e n i s i fa p te d in tr e c u tu l
C ra io v e i, i n A r h . O lt., X , p. 4 1 ; P r . M. D a m i t r e s c u , 40 d e b iseric i d in R o m â n ia , III, n. 1 5;
Oii o îo ’ l3 to n a R o m a n ilo r, II, pp. 7 0 — 1 ; VI, p . 1 4 1 ; VII, p p . 3 7 2 - 3 ; X ,A . pp.
21l —212,

XXXIV. Govora
(V â lce a)

P rin tre m ănăstirile a căror istorie este îm pinsă foarte

departe în trecut, atâ t de tradiţie, ;cât ş i de izvoarele documen­
tare, trebue socotită şi Govora. După o legendă, această m â­
năstire s ’a r găsi pe locul unde, în vrem uri străvechi, se afla
o bisericuţă catolică, înlocuită de Radu Vodă, fiul lui Vlad Că­
lugărul, după anul 7000 [1491—2], p rin tr’una ortodoxă i). Cum
se va vedea, această tradiţie nu poate fi prim ită, cel puţin în
forma în care n i s'a păstrat.
Intr'adevăr, încă dela 4 F ebruarie 1488 (adică înainte
de refacerea m ănăstirii de către Radu cel M are), Vlad Vodă
Călugărul în tărea „sfintei m ănăstiri şi dumnezeeşlilor m onaşi
drept hrană, spre veşnică pom enire” a neam ului său, moşia
H in ţa 2), ceea ce a ra tă evident că atunci nu putea fi acolo o
m ânăstire catolică. De altfel, dacă acesta este cel mai vechiu
document dat m ănăstirii, ce cunoaştem azi, în schimb avem
altele mai noui, care aduc am ănunte cu priv ire la o epocă
m ult anterior». Astfel, în hrisovul său dela 1 A prilie 1551,
M ircea Ciobanul a ra tă că în tăreşte m ănăstirii „satele anume
Glodul şi Ilin ţea tot cu tot hotarul, pentruca aceste mai sus
am intite sate au fost ale sfin tei m ănăstiri încă dela începutul
tării noastre româneşti. I a r când au fost în zilele lui Vlad
voevod Ţepeş, apoi a fost un boier care se numea Albul-
cel-Mare şi a fost luat m ai sus zisele sate în sila lui şi
încă a pustiit şi pe sfânta m ânăstire, până în vrem ea
în care a dăruit Domnul Dumnezeu cu domnia pe părintele
domniei mele Radul voevod cel Bun, feciorul Vladului voc-
vod Călugărul. Şi după aceia, în zilele Vladului voevod Ţepeş,
acel boier Albul-cel-Mare, ridicatu-s’au domn peste capul Vla­
dului voevod Ţepeş; iar Vlad voevod a ieşit cu oastea înain­
tea lui şi l-a prins pe el ,şi l-a tă iat şi pe el şi pe tot n ea­
mul lui. Deci văzând Vlad voevod sfânta m ânăstire pustie,
pentru aceia au fost miluit cu aceste sate Glodul şi Hinţea.
 pe nişte slugi ale lui. ia r după aceia părintele domniei mele
răposatul Radul voevod, feciorul Vladului voevod Călugărul,
au mers în tr’aoea p a rte de loc şi au văzut p re sfânta mănăs­
tire pustie, apoi iarăşi o au ridicat şi o au înnoit şi o au
zugrăvit cu agoniseala domniei sale care i-au dăruit-o Domnul
Dumnezeu, precum stă, şi până azi, şi încă i-au descoperit şi
i-au cum părat satele şi ţiganii şi viile şi grădinile dela cei
care le-au fost luat dela sfânta m ănăstire şi au aflat şi pen­
tru aceste m ai sus num ite sate Glodul şi H inţea, cum că au
fost dintru’nceput moşii ale sfintei m ănăstiri. Apoi le-au cum­
părat dela C ârstea şi dela nepoţii lui pen tru 5000 aspri gata,
ca să fie iarăşi ale sfintei m ănăstiri...” :i).
Să ne oprim puţin asupra acestui document. In primul
rând, pe baza lui trebue s ă se adm ită fă ră tăgadă că m ă­
năstirea Govora exista în vrem ea lui Vlad Ţepeş, şi anume
probabil în prim a lui domnie (1456—62), când boierul Albul-
cel-Mare o pustieşte şi îi ia satele. Albul „care s’a ridicat
domn peste capul Vladului voevod” a r putea fi Albul vis­
tierul din scrisoarea latinească a pretendentului Dan (1459—
60) -i), cel aju tat de Braşoveni în potriva lui Ţepeş. P entru
el şi pentru alţi boieri răsculaţi, cărora Ţepeş le făcuse ne­
legiuiri şi neajunsuri, Dan cerea despăgubiri5). Mai arată
însă hrisovul că moşiile prăd ate de Albul, şi pe care după vi­
clenia lui, Vlad Ţepeş, văzând m ănăstirea pustie, le-a dăruit
unor slugi ale sale, erau ale Govorei „încă dela începutul
ţării noastre rom âneşti” sau, cum spune un alt document dela
Vlad-Vintilă, „încă din zilele bătrâne, de când este Ţara-Ro-
mânească şi de când s’a zidit mai în tâiu sfânta m ănăstire” «).
Este logic s ă admitem p e baza acestor indicaţii că m ănăstirea
era mult mai veche decât domnia lui Ţepeş şi că venea cu
siguranţă din secolul al X lV -le a ; dar este greu de
admis că vremile „dela începutul ţă rii” , de care vorbesc do­
cumentele, pot fi anterioare zidirii celei dintâi ctitorii a lui
Nicodim, Vodiţa, deoarece un limbaj asem ănător s’a în tre­
buinţat adesea în documente şi atunci când e ra vorba despre
începuturile Tismanei, sau a altei m ănăstiri venite din aceeaşi
epocă. Dacă însă, în legenda despre existenţa aci a unui
locaş catolic este un sâm bure de adevăr, atunci acea biserică
trebue să fi existat în vrem uri şi mai vechi: ea a r fi poate
de pus în legătură cu infiltraţia străin ă în Loviştea şi
chiar eu originile, neoereetate încă, ale târgului apropiat dela
Ocnele-Mari, care este singurul oraş din Oltenia şi, alături
de Câmpu-Lung, al doilea din to ată Ţara-Românească, unde
se păstrau, încă în secolul al X V III-lea, formele de organi­
zare medievală, cu p ârg ari şi judeţi, ceea ce atestă o influ­
enţă străin ă veche şi puternică.
Cu privire la începătorul m ănăstirii Govora, nu se poate
spune astăzi nimic sigur. Observ în să că, după o indicaţie
pe care nu o pot controla acum, Radu Vodă oel M are a r a ­
 rata, în hrisovul său din 23 M artie 1.497, că m ănăstirea este
zidită de străm oşii lui<). Inscripţia din 1711, care spune că
Eadu a r fi dres num ai biserica s), precizează că „dintru înce­
putul ei această biserică cine a zidit-o nu se ştie” şi acelaşi
lucru îl a ra tă pomelnicul din 16 F ebruarie 1777»).
In m ănăstirea „dreasă şi înfrum useţată” de Radu Vodă,
care p ăstra încă biserica'acestuia, dar. căreia i se înnoiau acum
chiliile io), M atei Basarab instală tipografia condusă de Grecul
Meletie, uncie ap ăru ră pe rând cărţi bisericeşti şi, la 1640, Pra­
v ila 11). Abia la 1711, sub Constantin Brâncoveanu, a fost
prefăcută din tem elie şi biserica. O rep araţie s’a făcut apoi la
1787, după ce m ănăstirea fusese sp artă de F lorea Iio ţu l12).
! ) U- T r a j a n e s c u , M ă n ă s tir e a d in tr ’u n le m n ş i m ă n ă s tir e a G o vo ra , în B u l Comis.
M o n . I s t., UI, p . 4 0 . V. ş i Al. L a p e d a t u , M o n u m e n te le n o a s tr e isto rice, Buc. 1914 p 374.
2 ) S t . N ic o la e s c u , D oc. s la vo -ro m ă n e , p . 239-40
3 ) Ib id ., p . 10.
_ 4 ) H u r m u z a k i- lo r g a , v o i. X V , 1, p . 3 4 ; F lo r e s c u , D iv a n e d o m n e şti d in M untenia,
i n R e v is ta A r h iv e lo r , n r. 4 , 1927, p. 84
5 ) P e n t r u p r e t e n d e n t u l D a n , v . H u r m u z a k i-lo r g a , 1. c . ş i 1. B o g d a n , R elaţiile.
fă r ii- R o m â n e ş ti c u B r a ş o v u l, p . 100 ş i u r m .
6) R e g e s t l a S t N ic o la c s c u , P ă s to r ire a M itr o p o litu lu i p r im a t a l U n o r o- V lah iei-
H a r ito n , in A r h . O l t , X I , p . 5 0 , n o t a .
7) M a r e le D ic \io n a r GeograHc, 111, p . 618.
8) lo r g a . In s c r ip ţii 1, p. 178. C e le la lte in s c r ip ţii, ib id p p . 1 7 8 - 1 8 1 .
9 ) S t . N ic o la e s c u , P ă s to r ir e a lu i H a r ito n , î n 1. c.
10) T r a i a n e s c u , op. c it.
11) lo rg a , I s t. bis. r o m , I, p . 29 9 .
12) I d e m , ib id e m .
A d ă o g iri b ib lio g ra fice: N D o b re s c u , o p . c it. p p . 2 5 0 2 5 2 (v . ş i in d ic e le ); S p . Ce,
g a n e a n u , D in o d o a re le b isericeşti d e la M u z e u l N a ţio n a l, î n B u l . C o m is. M o n . Is t.. 111,
p p . 8 9 ; V. D r ă g h ic e a n u , M o n u m e n te le O lten iei, ib id ., X X V I, pp. 5 0 -5 2 ; lo rg a , L ’a rt
' “ “ “ j PP- ^0, 2 2 6 , 1. D . Ş te f ă n e s c u , C o n trib . ă l'itu d e d es p e in tu r e s m u r a le s valaques.
P- L a p e in tu r e relig iei,se, p p 8 4 — 87, V. A . U r e c h iă , Is to r ia R o m â n ilo r, VI,
p . 1 8 1 ; VII, p p . 303, 3 7 2 ş i X , A, p p . 6 3 - 6 4 .

XXXV. G receşti
(D o lj)

Pe la jum ătatea drumului dintre satele doljene Greceşti

S‘_ H orezu-Poenari, în im ediata apropiere a Jiiului, se găseau
până în anii din u rm ă răm ăşiţele unei biserici, roase necon­
ten it de apă. In 1915, răposatul profesor Ciuceanu din Cra­
iova a putut vedea încă oei 6 stâlpi rotunzi a i pridvorului
lung de 6,80 m. „împodobiţi cu rinceau-uri zugrăvite, cu
capitelurile şi soclurile pătrate, formând în total 5 arcade ro­
tunde şi anum e trei în faţă şi două laterale” . Urmele de zu­
grăveli ale peretelui nordic, cu numele zugravilor şi ale zi­
daru lu i— un popa Nan, un Dumitru, un G avril — nu aduceau
însă nici o _ informaţie privitoare la anul zidirii sau la ctitori.
Din tradiţia locală — în care nu se ştie nimic de existenţa aci
a vreunui schit — cercetătorul putuse afla că biserica a fost
zidită în timpul domniei lui Alex. Ipsilanti Voevod (1774—
82), fără a se putea şti însă de cine — şi că s’a slujit în-
tr ’însa până în domnia lui Cuza Vodă. Chiar la 1875 bise­
rica se p ăstra încă întreagă, iar Jiiu l curgca la aproxim ativ
(i m. departe de ziduri. P e la 1880 ap a începe să roadă însă
altarul, ca la 1915 să ajungă la- p rid v o r*).
După toate probabilităţile, biserica aceasta a l'ost a schi­
tului Greceşti, m enţionat ca existând după jum ătatea secolului
trecut2) şi p ărăsit desigur odată cu secularizarea. Locaşul
poate fi vechea biserică a satului dispărut T ârnava de pe
Jiiu, care se află m enţionată la 1778»). E ste însă
greu de ştiut cine îi vor fi fost fondatorii. Ctitoria acea­
sta trebue s ă fie boierească, aşa cum e ra şi moşia vecină, a-
junsă la 1831 în stăpânirea „d-lui Nicolae H agi Ienuş” '1),
al cărui num e am inteşte p e ctitorul uneia dintre bisericile
Craiovei.
11 Ş t C iuceanu, Raport, in A nuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1915,
p 126—7. Cf. şi V. D răg hicoanu în B ul. Comis. Mon. Ist , XXII, p 100.
2) D F run zescu, l. cit
3) Const. J. K a r a d ja , în A rh. O lt, III. p. 309.
41 Io n D o n at, Oltenia in secolul a l X lX -lea (inedit).

XXXVI. Gura-M otrului

(M ehedinţi)

începutul m ănăstirii dela g u ra M otrului este legat de fe­

luritele trad iţii privitoare la viaţa Sfântului Nicodim. Astfel,
în cronicuţa rim ată dela Prislop se a ra tă că Sfântul, după ce
a zidit acea m ănăstire, intrând în Ţ ara Românească a stat
mai întâiu în peştera dela Surduc, „sus pe J iiu ” ;
— „Apoi s’a dus în ţe ară şi mai în întru
P â n ă la apa ce se zice Motru:
Acolo puţin a conăcit
Şi după vremi m onastire s’a zidit”
După acest izvor, M otru a r fi fost întem eiat de Nicodim
înainte de m ănăstirea Vodiţa, ceea ce nu şe poate admite.
„M ănăstirea Motru — spune însă Paul de Alepp — se consi­
deră ca mai veche decât Tism ana, căci sfântul Nicodim a
fost cel dintâiu om ce a venit a locui acolo în tr’o cuvioasă so­
litudine, apucându-se a clădi o biserică şi num ai cu mult timp
mai în urm ă tot dânsul s’a dus de a zidit Tism ana” 2).
A sem ănătoare este şi tradiţia din Sbujba sfântului Nico­
dim sfinţitul , tipărită, după originalul slavon, de Partenie, e-
piscopul Râmnicului, unde se spune că Nicodim, venind în ţară
„jerfelnice dumnezeeşti a făcut, precum se povesteşte până
în ziua de azi, pe apa Motrului, unde acum este zidită mă­
năstirea ce să numeşte M otrul” »).
Cea mai largă expunere privitoare la întem eierea legen­
dară a acestei m ănăstiri, se cuprinde însă în biografia Sfân­
tului, scrisă de Ieromonahul Ştefan. D upă un vis — zice bio­
graful lui Nicodim — în care i se poruncise s ă caute locul
pentru o nouă m ănăstire, acesta plecă „prin pustietăţile pă­
mântului acestuia al Băniei Severinului, p rin feluri de locuri
de văi şi pustietăţi, până ce a ajuns unde dă apa râul Mo-

4 — 49 —
teului [sic!] în apa râu l Jiu lu i [sic!], căci pe acele vremi
foarte m ari pustietăţi erau în ipărţile acestea. Şi străbătând aci
toată pustietatea acelui loc, şi găsind aci un deal cu izvoare
de apă vie şi socotind Sfântul că acela poate s ă fie locul ce
i s’a zis prin descoperire, s ’a sălăşluit aci unde i s ’a părut
a fi locul bun de m ânăstire. Apoi, prin nevoinţele sale cele
pusniceşti şi p rin multe ostenele sufleteşti şi trupeşti, s ’a
apucat a curăţi locul de pădure şi a-şi face m ai înainte chi­
lie pentru şezut. Şi şezând aci Sfântul, în puţină vreme a
pus şi vie; apoi când a început a se apuca pen tru a zidi
şi aci sfântă m ânăstire cu ogradă îm prejur, iarăşi i s’a făcut,
vestire p rin descoperire dumnezeiască, zicându-i: Nu aci este
locul... Şi aşa Sfântul după aceasta iarăşi p rin descoperire,
lăsând locul de mai sus zis, a plecat de aci. Iar după pleca­
rea Sfântului de aci, trecând vrem i şi ani m ulţi la mijloc, un
boier drept-credincios şi iubitor de Hristos din neamul Basa-
rabilor, care a avut acea moşie sub stăpânire dela •părinţii
şi moşii şi strămoşii lui, înţelegând de mai înainte \petrecerea
Sfântului la acel loc, a înălţat mânăstire în numele Sf. Prea­
cuvioasei Paraschivei cea Nouă, care mânăstire mai în urmă
Matei Voevod Basarab, strănepotul mai sus zisului boier, o
a înpr&noit-o şi o a mai înzestrat-o cu moşii, precum în hri­
sovul domniei lui dela leatul 7158 \ 164-9—50] scrie: care mă­
năstire i s’a zis Mănăstirea Gurii Motrului” <t).
Tradiţia despre înfiinţarea m ănăstirii de către Nicodim
îşi află unele tem eiuri atâ t în toponimie, cât şi în izvoarele
istorice. Astfel, în susul m ănăstirii se află o vie părăsită,
p e care localnicii o numesc Via Sfântului ■>) sau a lui- A'ico-
d im e) şi un loc unde, după tradiţie, s ’a r fi aflat chilia a-
cestuia7); iar în ce priveşte boierul drept-credincios, din nea­
mul Basarabilor, care m ai târziu a în ălţat m ănăstirea, se
va vedea mai jos că poate fi identificat cu destulă precizie.
In tr’adevăr, deşi mănăstirea; M otru se atribue deobiceiu
iui M atei Basarab, ea este cu siguranţă zidită — probabil pe
locui celei, mai vechi, a Sfântului Nicodim, — de H arv at lo­
gofătul, înainte de 13 Ianuarie 1515, când Neagoe Basarab
îi dă prim ul hrisov cunoscut, unde se a ra tă şi numele ctito­
rului s). P e acest boier îi cunoaştem destul de bine, atâ t în
ce priveşte dregătoriilc ocupate — căci au fost'pe rând vel spă­
tar, vel vistier şi vel logofăt, în domniile lui Mihnea-cel-Rău,
Vlăduţă şi Neagoe Basarab, — cât şi în ce priveşte descen­
denţa ce a avut: p rin i'ica sa Neacşa şi prin nepoata lui
Calea, este începătorul boierilor B râncoveni9). Despre e l s’a
spus însă că a r fi fost frate cu Neagoe dela C raiova10), ceea
ce ni se p are greu de primat, dată fiind căsătoria în familie,
ce a r trebui să se adm ită im plicit11).
M ănăstirea M otru a fiinţat fără întrerupere dela înce­
putul lui 1500, pâini, la M atei Basarab, care trece, cum am
văzut, drept fondator al e i 12).
 Despre calitatea de ctitor la Motru a acestui voevod,
informaţia din 1731 spune că: „De prim o suo fundamento a
Matthaeo Vajvoda erectum anno 7155 [1646—7], deinde ruino-
sum a Constantini Brankovani avo nomine P red a restauratum
et demum ab boc ipso Principe renovatum fuit” 13). A cest iz­
vor nu concordă însă deloc cu pisania din 1705, care ni s ’a
păstrat, unde se a ra tă precis că m ănăstirea „den tem elia ei
este zidită de jupan P red a Brâncoveanul vel vornic, la anul
dela zidirea lumii 7161 [1652—3]”1!). De vreme ce nu se
poate înţelege cum, o m ănăstire zidită din tem elie la 1647,
ar fi putut s ă se ruineze în tr’a tâ t în cinci ani, în cât să fie
chiar num ai restau rată la 1653, — ceea ce de altfel a r fi în de-
sacord cu textul inscripţiei, care vorbeşte şi în acest caz tot
de o refacere din temelie, — sunt de admis două posibilităţi:
sau că M atei Basarab a re p a ra t num ai sum ar clădirea lui
H arvat, în care caz nu a r fi cu totul exclus ca, după aoest
scurt răstim p, P red a Brâncoveanu să o refacă din tem elie;
sau că inform aţia latin ă este g reşit red ată şi a r trebui mai
degrabă să se înţeleagă în sensul că P red a vel vornic a zi­
dit din. temelie locaşul, în timpul lui M atei Vodă. In ori şi ce
caz, rosturile clitoriceşti ale acestui voevod la mănăstirea Mo­
tru au fost, precum se vede, cu totul neînsemnate>— şi astfel
se înţelege dece inscripţia lui Constantin Brâncoveanu nu-1
menţionează. Dacă pe zidurile bisericii, acesta din urm ă a pictat
la 1705 şi pe M atei Basarab, ilucrul se poate explica prin. legă­
turile lor de rudenie.
In m ănăstire s ’a îngropat, la 1858, m arele om de şcoală
Eufrosin Poteca, fost o bucată de vreme egumen al mănăs­
tirii W).
1) B. P . H aşdeu, Istoria Critică, 1, p. 139, d u p ă Buciumul, 1863, n r. 3, p. 12.
V. şi Ş tefulescu, Tism ana, ed. Casei B i s , p. 53 (şi în celelalte ediţii).
2) B. p . H aşd eu , op. cit., p. 142. Cf. şi ed. C io rau u.
3) V. D răg h icean u , Monumentele Olteniei, în B ul. Comis. Mon. Ist. X X V II, p 107.
4) Ş tefan Ie ro m o n ah u l, V iaţa S fâ n tu lu i Nicodim, ed. p ă m â n t si suflet oltenesc,
C raio v a, 1935. pp. 49—50.
5) V. D ră g h icean u , în l. c.
6) B ucium ul, 1. c i t , n o ta 4,— d u p ă H aşd eu , l. c.
7) Id e m , ibidem .
8 ) S t. N icolăescu, Doc. slavo-romăne, p. 37. p e n t r u a l t e doc. d ela N eagoe, v. N.
D obrescu, op. c it., p. 256.
9) P e n tr u a m ă n u n te şi bibliografie, v. I. C. F iliti, B anatul Olteniei, p. 39, no. 286.
10) V. D răg h icean u , Curţile domneşti brăncovenesti, in Bul. Comis. Mon- Is t•
IX , p. 52.
11) A n u m e c ă s ă to ria C a le a D a tc o . A r li.
O

H a r v a t log. Neagoe dela

C ra io v a
j N eac şa | , :------- -— :—t
: P ârv u l j

| C a le a |

D atco | = j V lă d a ia |
 /AV I Se. in ^e !?S® °?> î n caz.ul c â n d D»too n u e r a d in tre C raiov eşti (F ilitti, op. cit. p.
4t>), lu cru l a r li lo st cu p u t i n ţ ă ; d a r in a c e s t caz tr e b u e rev izu ite concluziile privi­
to a re l a d escen d en ţa Craioveştilor. O ri cu m . p ro b le m a lră ţie i lu i H a r v a t c u N eagoe dela
C raiov a, p este c a r e s 'a trecu t, m e r ită s ă fie cercetată.
12) H risoave din a c e a s tă vrem e, d a te m ă n ă s tirii, l a D obrescu, l. e. şi C. Giu-
rescu, Despre rum âni, p. 13, n o . 6 .
13) N. D obrescu, op. cit., p 256.
14) V. D răgh iceanu, în B u l Comis Mon. Ist., Vil. n. 195.
15) V. D răghiceanu, B » l c il , VI, 195.
Adăogiri bibliografice: N Iorga, Inscripţii II, p. 3 2 7 ; Ş t. G iuceanu, î n Anuarul
’ 1915’ p - 1 52' U obrescu > OP- cit., p. 33; Doc. H urm uzaki, Vl, pp 272
- 7 4 , 4 30—5 4 ; Iorga, L ’a rt roum ain, p 35, 156; I. D. Ş tefăn escu , L a peinture religi-
V l l î ’ 451 ’ • A ' U rech,a> Istoria Românilor, V, p p . 6 1 —62; V il, pp. 3 7 - 3 8 ;

XXXVII. H otărani
(R om anaţi)

„Această sf[â\nt[ă] şi d[u\mnezeiascâ bisearic[ă\ ce să

chiamă Otăranii, hramul Soborul îngerilor , din temelia ei
fo[sl\-a făcut[ă] de jupan Mitrea vornic i jupjţnipa ego Neaga,
la cursul anilor 7096 [1587—88]" i). P e M itrea ctitorul îl g ă­
sesc în divanele lui A lexandru Vodă M iroea şi M ihnea T ur­
citul, ca vel comis, vel vistier şi vel vornic. Ju p ân iţa sa „Nea­
ga M itroaia vorniceasa”, este sora Vlaicului clucerul dela Tă-
ta ran i şi deci tuşa Doamnei Neaga, soţia de-a doua a lui
M ihnea T u rcitu l2). Nepotul de fiu al lui M itrea vornicul, Preda
postelnicul din Greci, a fost soţul Domniţei Florica, fata lui
M ihai Viteazul. R ăsculat cu M atei aga din Brâncoveni, îm­
potriva lui Leon.Vodă, este prins de acesta şl i se taie cap u l3).
L a 1708, M atei Fălcoianu biv vel căpitan, sin Gheorghe
vornicul, drege m ănăstirea şi o înfrum useţează cu zugrăveală,
făcându-i clopotniţa şi slonul.
H otăranii au fost metohul lavrei Dionisie dela Athos.
1) V. D răg h icean u , Monumentele Olteniei, în B u l Com. M on. Ist., XXVII, p. 109.
C u greşeli l a ; Odobescu (d u p ă o co m u n icare a lui V. A. D rechiă), î u Analele Soc A-
cademice Române, s. 1, to m . X , pag. 196; C onst. 1. L o c u ste a n a , Dicţionarul geo­
grafic a l jucl. R om ana ţi: M arele dicţionar geografic (cu v ân tu l H o tă r a n i); Al T. Dumi-
tre s c u , Despre schitul H otărani , în Bul. Comis. M on. Ist., V, p. 126 ş i A. M . P ârvulescu.
M ănăstirea Hotărani, î n A rh. Olt. X , p. 305 (se d ă şi bibliogralie)
2) P e n tru n e a m u l lu i M itrea, v . : G receanu, Genealogii documentare. 1 şi 11, in d i­
cele (Ia fam ilia G re c e a n n ); S t N icolaescu, Doc. slavo-rom. p. 304 (şi in d icele); I G.
F ilitti, N eam ul Doamnei Neaga.
3) D u p ă izvoarele c ita te , s p iţa a cestu i n e a m este u r m ă to a r e a :

M itrea v o rn icu l D răg u şin ban ul

P a p a d ela Greci

P r e d a p o st. d in Greci, zis Floricoiu

= D o m n iţa F lo rica

| M ihai post.
Adăogiri bibliografice : N. Iorga, Muntele Athos in legătură os» Tara-Romănească,
Buc. 1924; E m ilia C ioran, Călătoriile P atriarhului Macarie, B uc. 1900; 1. B rezoianu,
M ănăstirile închinate, Buc., 1867; 0 . G Lecca, Genealogia a 100 de oase (p en tru ctitorii
m a i noui).

— 52 —
 XXXVIII. H urez
S ch itul Sf. Ioan.

(Vâlcea)

M ai înainte ca Brâncoveanu să-şi fi zidit m ănăstirea sa,

exista în pădurea dela Nordul satului Hurez un schit, despre
care avem puţine informaţii. Ştim doar că egumenul Ioan.
care venea din neam ul obscur al fondatorilor, închină schitul
la 1695 lui Constantin, coconul cel m are al Brâncovcanului.
Din schitul de odinioară se mai păstrează azi num ai câ­
teva ru in e 1).
1) Al. L a p e d a tu , M ănăstirea Hurezi, i n B u l. Comit. Mon I s t , 1, pp. 53—6 0 ; I.
Ionaşeu, Coniribuţtuni la istoricul m ănăstirii Hurez, C raio va, 1936, pag. 0 , şi N. Io.-ga,
L 'a rt routnain, p, 250.

XXXIX H urez
M ăn ăstirea lui C o n st. B râ n c o v e a n u

M inunata lav ră brăncovenească dela H urez este foarte

bine cunoscută azi. Zidită în tre 1690—93 de Constantin Brân­
coveanu, e a este cea mai însem nată fundaţiune a acestui m are
ctitor al bisericii muntene; iar, prin bogăţia zidirii, p rin zugră­
veală şi sculptură, unul din cele m ai splendide monumente re ­
ligioase din România.
M ănăstirea Hurez a fost gândită de fondatorul ei deo­
potrivă ca necropolă a neam ului său, p e care îngrozitorul
sfârşit de domnie dela 1714 nu l-a îngăduit să se adune
aci; — d ar în acelaşi tim p ca o luminoasă v atră de cultură
monahală, aşa cum, deasemenea, nu a mai p u tu t fi Hurezul
după m oartea lui Constantin Vodă. Şi, dacă se poate vorbi
cu drept cuvânt despre o influenţă exercitată de această mă­
năstire asupra bisericii noastre, e a este cu totul de altă na­
tură: arhitectura măreaţă, a monumentului brâncovenesc, în
care s’au înbinat arm onic şi definitiv elementele moldoveneşti
cu cele m untene vechi şi noui, a trebuit să influenţeze pro­
fund toată arhitectura n oastră de mai târziu; — şi în acelaşi
chip pictura secolului al X V III-lea a urm at, — ceea ce desigur
nu a fost pentru toate cazurile un îndemn fericit, — această
pictură foarte bogată dela Hurez. In evoluţia ambelor meş­
teşuguri, m ănăstirea Brâncovcanului a făcut epocă,
Bibliografie : U ltim a d isc u ţie l a I Ionaşeu, Contribuţii la istoricul mănăstirii
Hurez. C raio va, 1935, e x tr a s din Arhivele Olteniei (şi pt. bibliografie); N . l o r g a :
Ist bis. rom ., li. pp. 65—6 9 : Inscripţii, 1, p. 185 şi u r m .; H ărţii din arhiva m-rii
H urezului, în Studii şi doe. XIV, B a c ., 190 7; Al. Odobescu, Foletul novei si calendarele
lu i Const. vodă Brâncoveanu, în Rev. rom ână pt. ştiinţe, litere şi arte, v o i ' I, Buc. 1861,
p p 657—7 8 ; G r G. Toeileseu, Raporturi asupra câtorva m ănăstiri, schituri şi biserici
din ţa ră—Mănăstirea Horezu—, în An. Ac. Rom , s. 11, tom . VIII, Buc., 1888, pp. 175—190;
G henad ie [Enăceanul al R â m n ic u lu i, Visite canonice.... a n ii 1890—1891, Buc. 1892, pp.
35—43. In B ul. Comis. Mon. Ist.: Al. L apedatu, M-tirea Horezi, 1, pp. 53—72 (şi în Mo­
numentele noastre istorice, B uc. 1914, pp. 4 00—411); P o rtre te le m urale, 1, pp. 73—78 şi
156—160; 1. V ulcan , Descrieri, 1, pp. 141— 148: N. G hika-B udeşti, Biserica cea m are ,
II, pp. 24—3 2 ; A. B a lta z a r, Biserica cea mare, II, p p . 73—8 4 ; 1. T rajanescu , Descrierea
chiliilor dela m iazănoapte, 11, pp. 137 —4 0 ; N. lorg a, Arginturile, VII, p p. 9 7 —110; V.
D răgh icean u, M-tirea in 1731, VIII, pp. 88—9 0 ; M. p o p escu , Oltenia in tim pul stăpânirii
austriace, 1718— 89, X IX , pp. 103—4 ; N . lorga, L ’a rt roumain, p. 202 şi u r m .; 1. D. Şte-
fănescu, Contrib. ă l'etude des peintures murales valaques, p. 32 şi u rm . j id e m , L a pein-
ture religieuse, pp. 182—188; V . A Ureohiă, Istoria Bomănilor, 11, pp. 86—87, 394;
V , pp. 1 2 6 - 7 , 182—3 ; V I, pp. 1 7 3 - 5 , 221—4, 3 5 5 - 6 ; VII, 301, 371; VIU, p. 363, 374-
375; X A. p. 28—29, 141—2 ; X B . p . 162; P entru botniţă, î n B u l. Comis. Mon. Ist.:
A. B a lta zar, 111. pp. 11—1 4 ; I. T ra ja n e sc u , 111, pp 71—8 0 ; Pentru foişor, ibid. : I T raja­
nescu, II, pp. 175—80, III, pp- 71—80. P entru pa raclis, ibid,: A B a lta z a r, 11, p p. 128—32;
N. G hika-B udeşti, pp. 171 — 174. Pentru stăreţie, ibid : 1. T ra ja n e sc u , VIU, pp. 126—
135. P entru trapeză, ib id .: A. B a lta z a r, 111, pp, 14— 15.

XL. H urez
Scbitul Sfinţii A po sto li
(Vâlcea)

In apropiere de m ănăstirea Hurez, pe dealul din spre

miază-noapte, arhim andritul Ioan, stareţul lavrei de jos şi
omul de credinţă al Brâncoveanului, a ridicat la 1698 un
schit p e care, odată term inat, îl trece la 1701 în dependenţa
m ănăstirii Hurez. A rhitectura clădirii, ca şi „verşurile” pisa­
niei, din care nu lipseşte sentim entul, a ra tă că Brâncovea-
nu găsise în arhim andritul Ioan, al cărui nume figurează la-
m ai toate ctitoriile oltene ale lui Constantin Vodă, un om
vrednic şi de aleasă simţire.
Bibliografie: N. lorga, L ’a rt roum ain, p. 2 2 6 ; 1. D. Ş tefănescu , L a peinture rel
ligieuse, p. 203; I. T rajan e scu , Schitul S f. Apostoli, in B ul. Comis. Mon. Ist.., IU, pp.
145—154; lorga, S tu d ii şi doc., XIV, pp. V—VII; 1. Ionaşeu, Contribuţiuni la istoricii
m -tirii Hurez, p. 8 . V . şi m a i sus, bibliografia de su b XXXIX.

XLI. Hurez
Schitul Sf. Ştefan
(Vâlcea)

După schitul Sfinţilor Apostoli, m ănăstirea Hurez mai

prim eşte un metoh, tot în im ediata sa apropiere, de astă dată
dela beizadeaua Ştefan, fiul lui Constantin Brâncoveanu. La
ridicarea schitului Sf. Ştefan, în 1703, ostenitor a fost acelaşi
Ioan, egumenul Hurezului.
lo rg a, Studii şi doa., XIV, p. 215; v şi u r m .; id em , L ’a rt roum ain, p. 226; Alex.
L a p e d a tu , M ănăstirea Hurezii, ibid., pp. 149— 155. V. şi m a i su s , biblio grafia dala XXXIX.

XLII. Iezerul
C o m u n a C heia (V âlcea)

O inscripţie din anul 1714, când schitul dela Iezer a fost

rezidit de Ilarion episcopul şi Antonie sehimonahul, a ra tă că
el a fost întem eiat dintru întâiu de M ircea Vodă (Cioba­
nul) şi de doamna lui Chiajna, la anul 7061 (1552—3 ) x). T ra­
diţia, p ăstrată şi în scris de Chiriac Râmnio&anu, care a au­
zit-o la 1806 din g u ra unui bătrân ieroschimonah, vorbeşte
de un „nemeş m are, păgân, de peste m unţi”, care luând în
căsătorie pe o fată a JVi.irci.oaei, a r fi aflat că socrul 'său, zi­
dind biserica, îngropase acolo un cazan de bani, ca să fie
pentru rezidirea ei. „Acel Ungur păgân,... viind deci peste
munţii nemţeşti... la acel loc pustiu, ce p ărinţi călugări şi
pre cine au găsit i-au tă ia t bucăţi şi m ănăstirea au surpat-o...
Deci, văzând din locuitori şi cine putuse scăpa... adunând
pre acele trupuri căzute, le-au îngropat la o groapă toate, şi
astupând adânc şi bine aoea groapă, au fugit” 2). Locul din
apropierea schitului, unde au fost îngropate leşurile, se zice
şi azi „Crucile Moşilor” 3).
C ătre sfârşitul secolului al X V III-lea, schitul avea obiş­
nuita scutire de câte cincizeci de stupi, râm ători şi o i4).
In apropierea locaşului principal,. în munte, se găseşte
„P eştera sfântului A ntonie” , un paraclis săpat în p ia tră cu
ciocanul, de acest ctitor de iznoavă al m ănăstirii Iezerul, care
spre bătrâneţe a poftit să se îndeletnicească singur „ca
s ă se poată lupta îm potriva celui m aestru, şi luând bla-
goslovenie s’au apucat şi în tre i ani singur, num ai cu ajutorul
lui Dumnezeu, au săvârşit-o” . Biografia acestui sfânt sihastru,
— Grec dela lan in a, venit la noi în zilele lui M atei B asarab,—
pe care a scris-o ucenicul său „duhovnicul Nicolae erei”, îl
a ra tă purtând vergi de fier îm prejurul trupului, mâncând „la
al nouălea ceas, pâine tocm ită cu m ăsură” şi dormind răzi-
m at de pietre. Moaştele lui se odihnesc aci, în gropniţa să­
p a tă din vrem e de b ă trâ n 5).
1) S f. Episcopie a R âm nicului, etc., p. 351. CI. în s ă şi V. D răg h icean u , ÎQ Bul.
Comis. Mon. Ist., IV, p. 149 şi X X V I, p. 68 şi u n d e a n u l o 7076 (1567—8 ); lo u Virtosu,
Inscripţii, ib id ., X X V I, p. 188, u n d e se d ă a n u l 7074 (1566—6) şi cel al re p a ra ţie i 7228
( 1 7 1 9 -2 0 ).
2/ S f. Episcopie a R âm nicului, etc., p. 358.
3) Ibid , pp. 3 5 8 - 9 .
4) V. A. U rechiă, Istoria Rom ânilor , VI, p. 216, VII, p. 371, X A. p. 149.
6 ) Sf. Episcopie a R âm nicului, pp. 3 5 6 - 5 8 .
Adăogiri bibliografice: T . G. B ulat, Contrib. doc. la ist. Olteniei, indicele.

XLIII. Inăieşti
(V âlcea)

In m arginea Râmnicului, p e malul drept al Pârâului Mo­

rilor, se află schitul Inăteşti, metoh al Coziei, unde o vreme
s ’a adăpostit un arest preventiv, şi care a ajuns aai proprietate
p articu lară1).
Nu ştim să se 1'i vorbit undeva despre m area vechime a
acestui schit, care a trecut neobservată ca şi caracteristica a r­
hitectură a bisericii ’ sale, un adevărat paraclis, cu linii ele­
gante şi simple. El trebue pus însă în rândul celor mai vechi
chinovii ale noastre, deoarece vine din vrem ea care a dat Ol­
teniei m arile ei m ănăstiri Tism ana şi Cozia. I n tr ’adevăr, în
hrisovul dela 20 Mai 1388, dat, cum am văzut mai sus, de
M ircea cel B ătrân m ănăstirii sale dela Cozia, se în tăreşte
acesteia stăpânirea peste câteva danii m ai ales din această re­
giune a Râmnicului, iar în tre ele este m enţionat şi un „metoh în
locul H inăteştilor, care l-a închinat T atul la biserică” 2). Aşa
dar Tatul a trebuit să-şi în alţe schitul tnai înainte de 1388.
D ar chiar dacă num ai la această dată se vor fi statornicit aci
călugări, în tr’o biserică ce mai înainte va fi fost de m ir, Ină-
teştii răm ân cea m ai veche aşezare m ănăstirească din Ol­
tenia care se datoreşte unui boier.
Schitul a funcţionat fă ră întrerupere, p ân ă la secula­
rizare 3).
1) M arele Dicţionar Geografic, VI. p. 54. S ch itu l se zice şi Jnoteşti.
2) B. p. H aşdeu , Istoria critică, voi. 1, B a c , 1875, p . 131.
3) D. F ru nzescu, i. c.

XLIV. Izvorul G recului

C ătu n u l B uda, O c n e le Mari

Nu a fost încă cercetată şi descrisă biserica, din satul de

olari de la apusul Ocnei, Buda. Din chiliile ce vor fi fost o-
dinioară aci, nu s ’a mai p ă s tra t nim ic; stărue doar biserica
mică, bine proporţională, pe care în anii din urm ă au repa­
rat-o localnicii1). la tă-i pisania, p e1care nu am găsit-o tipărită
aiurea:
In tru cinstea şi lauda sfintei Troiţe şi de minuni făcător
Nicolae, s ’au zidit din temelie :această sfântă bisearică. dela Iz­
vorul Grecului din hotarul Ocnei cu toată cheltuiala şi user-
dia. robului lui Dumnezeu popei lui Teodosie sin lui Iosif E r-
monah Brănescul din Olăneşti, pentru veacinica pomenirea
lor şi a tuturor pravoslavnicilor creştini şi a celor ce vor
ajutora şi vor milui la acest sfânt schit. Luna lui A vgust 5
zile, leat 7239 [1731],
O catagrafie de m ănăstiri şi biserici dela 1832 aduce u r­
mătoarele inform aţii cu privire la „schitul Buda”, care exista
deci la aoeastă dată:
Sfânta biserică unde să p răzn u e şteşi s ă cinsteşte hram ul
prea-sfintei 'T roiţe s ’au făcut din temelie cu toată cheltuiala
robului lui Dumnezău Pahomie mona,h2), care acest părinte
au fost dat moşie sfântului schit, adecă: ogrăzi dă pruni,
locuri pentru bucate şi pădure. Şi această moşie să află vreo
câţiva ani şi o stăpânesc în sălnicie şi nu voesc să dea sfân­
tului schit nim ic, nici clacă, nici nimic din havaet, ş ’au a-
juns sfântul schit la m are hal, d ă stă mai s ă se sfărâm e;
ia r cât pentru hrisoavele şi oeolnicele, să află 1a unul din lă-
cuitorii aceia ce să află şezători pe moşia schitului, şi nu
vroeşte ca să le d e a 3).
O bucată de vreme după această dată, schitul se va fi
părăsit, căci la 1860 nu m ai este m enţionat p rin tre celelalte
locaşuri sim ilare ale Olteniei*).
 1) In 1934 biserica e r a în c h isă , şi a tr e b u it s ă m ă m u lţu m c s e a-i co p ia doar
pisania- . . ...
2) A cest P a h o m ie n a e m e n ţio n a t i n p isa n ie (V. mai^ sus).
3 ) Ion V irtosu, Inscripţii, în BwZ. Comis. Mon. I s t , X X V I, p 188.
4) D. F ru n z e sc u , 1. c.

XLV. Jitianu
C om B alta-V erd e (Dolj)

Inscripţia din 18531), ca şi Cronica ţă r ii2), arată ca fon­

datoare a Jitianului pe Doamna lui Constantin Vodă Cârnu,
B ălaşa, care singură îşi d a acest titlu pe p iatra sa de mor­
mânt»). Bălaşa este însă, num ai ziditoare de iznoavă,, deoa­
rece m ănăstirea ex ista din secolul al X V I-lea4). în ain te de re ­
facerea acesteia, se întâm pină ca dăniaşi.'la Jitian u : M aria din
Obede a Condei vel comis, ale cărei oase au fost îngropate la
m ănăstire5), şi boierii Bengeşti8). A şa dar, dacă P ătru Obedeanu
vel arm aş a term inat de zidit m ănăstirea, cum spune inscrip­
ţia ce n i s’a p ă stra t şi inform aţia din 1731, lucrul acesta
trebue pus în legătură cu drepturile m ai vechi asu­
p ra m ănăstirii, ale neam ului său. In secolul trecut, biserica
a fost re p a ra tă la 1812 şi 1853, când s’a înnoit şi zugrăveala.
După renovarea făcută în ultim ii an i de Comisiunea Monu­
mentelor Istorice, s’au aşezat aci călugăriţe.
Jitian u a fost închinat, m ai înainte do 30 M ai 1628, Sf.
P a vel dela A th o s7).
1) lorga, Inscripţii 1, p. 1 9 7 ; V . D răg h icean u , Monumentele Olteniei, î n B ul.
Comis. M on. Ist., X X V II, p. 103.
2) E d. lorga, p. 336 V . şi lorga, Istoria bisericii, 1, ed. II, p. iio .
3) D răg h icean u , î n l . c . , ,
4) M enţiun e despre u n h riso v al lui M ih n e a T u rcitu l p e n tru C iu tu ra, l a N.
D obrescn, Istoria, bisericii rom. din Oltenia, p 261 P e n tr u fo ndatorul p ro bab il de a î n ­
c ep u tu l sec. a l X V I-lea—u n sto ln ic J itia n u , d in sfatu l lu i N eagoe B a sarab , — v . lorga,
Inscripţii, ^ ^ tră g e a din j,0erii A rceşti sa u C reţeşti, v . h risoav ele d in 1633, Mai
15 şi O ct. 26, 1656 Mai 22 etc. l a G recean u, Genealogii doc., 1, 41.
6 ) N D obrescu, o p. cit., p. 261.
7) G recean u, op. c i t , p. 100
Adăogiri bibliografice : N. G hika-B udeşti, Evoluţia arhitecturii, i n Bul. Comţs.
M on I s t , X X V I, pp. 70—7 1 ; S t. C iuceanu, Raport în A nuarul Comis M on. Is t 1915,
p . 155; Al. Z ago ritz, Sfeşnice rom ăneşti, în B - l. Comis. M on. I s t , \ II, pp. l b - 2b ; V.
A. U iechiă, Istoria Românilor, V I, pp. 176—8 , V il, pp. 314 şi 373; X , A., pp. 119—121;
A. V incenz, D in trecutul Craiovei, în A rh . O lt, V , p. 199-201.

XLVI. Lainici
(Gorj)

Schit în ălţat de „cocoana P ăianca”, pe care nu o pot

identifica deocam dată1). Biserica a fost zugrăvită la 1817 2).
1) M arele Dicţionar Geografie. IV , p. 132 E f ă c u t .d i n b a n i boereşti a m e s te ­
ca ţi» , lorga, Sate şi m ănăstiri, p . 274.
2) Ş tefăn escu , Contrib a l'itu d e des peintures m urales valaques, pp. b b - b » ;
idem . L a peinture religieuse. indicele
Adăogiri bibliografice: G h en ad ie al R â m n ic u lu i, O vizită canonici, Buc., 1899,
pp. 54 şi u rm . ; V . A. U rechiă, Istoria Rom ânilor, X , A. p . 199.
 XLVII. Locuri-Rele
D efileul L ainici (Gorj)

Sunt cunoscute actele privitoare la sfinţirea schitului

Locuri-Rele, din 18591). Biserica fusese clădită „din nou”,
înainte de această dată, de p ărin ţii ctitori Luca şi C leopa2),
care au adus la schit zestre opt pogoane de păm ânt. Epis­
copul Ghenadie a ra tă însă, în 1889, că locaşul a fost fondat
la 1850, de preotul Constantin C artianu şi schimonahul loa-
nichie. Sihastrul acesta se ostenea încă, la 1889, în tr’o chilie,
în m u n te3).
Schitul este metoh al m ănăstirii Lainici.
1) D iaconul 1. Popescu-Cilieni, Acte privitoare la fondarea schitului hocurile-Rele
dm judeţul Gorj, In Arh. OU., XIV, pp. 399 - 4 0 1 .
j- ^ A ceştia doi s u n t : po stelnicul L upu S to lo jan u d in S to lo ian i şi D inu C a rtian u
d m C artiu (Gorj), Y
3) G h enad ie a l R â m n ic u lu i, O visită canonică, p p. 55—58.

XLVIII. Logreşti
C om . Logreştii-B irnici (Gorj)

Un schit la Logreşti !trebue s ă fi existat înainte de 1 Iunie

1718, când se întâm pină un Paisie călugărul de aci, care face
atunci o vânzare de moşie. Schitul acesta dintâiu se vede a
fi fost de lemn, ridicat pe malul stâng al Amaradiei, unde
se m ai găsesc urm e de ch ilii1).
Biserica de acum, „ce se numeşte schitul Logreşti”,
este zidită aiurea p e malul d rep t al apei, şi a pornit din gân­
dul lui Ioan ieromonah Tândălescul, care „având râv n ă bună
ca să facă o bisericuţă de p ia tră pe cureaua moşiei sfinţiei
sale, făcând şi g ătirea num ai cu de cărăm idă”, nu a fost
îngăduit la aceasta de fecior şi moşneni. A venit atunci,
spune actul de închinare al lui Costache P andia din 9 F e ­
bruarie 1785, şi s ’a . jeluit acestuia şi soţiei sale, Ilinca Obe-
deanu, învoindu-se cu e a de i-a dat patru fălci de loc din
hotarul .Logreştilor ca să-şi puie schitul şi osebit hotarul Ivă-
năşeştilor şi o moară, pentru agoniseală. „Deci num itul ie­
romonah au căra t acea cărăm idă ce avea făcută dela moşia
lui..., pe o vale, loc de pădure” şi cu ajutorul dela Pandia
a zidit „pe cât i-a fost cu putinţă” schitul, p e care el mai
întâiu îl închină Episcopiei, la 11 August 17692). Biserica nu
va fi fost în să de to t g ata nici la 1785, data actului de în­
chinare al lui Pandia, căci pisania ei, dacă nu se va fi citit
greşit, este abia din 18083).
1) Ş tefu lescu , Gorjul istoric şi pitoresc, p. 387—88.
2) S f. Episcopie a Râm nicului, etc. p. 435.
3) Ş tefu le scu , op. c it., p . 388—89.
 XLIX. M ăineşti
O raşu l B alş, bise rica Sf- V o e v o z i şi Sf. N icolae

L a 1743, ispravnicul M atei Bârzeanu închină, schitul

M ăineşti — zidit aşa dar m ai înainte — Episcopiei de Râm­
n ic 1). „Capela” de aci figurează în descrierea Olteniei din
17782). In pragul secolului al X lX -lea însă, nu m ai locuiau
aci călugări, deoarece la 1810 biserica este zidită de localnici
ca biserică de m ir 3). Ca schit, M ăineştii nu mai figurează
niciodată în acest secol i).
Posesiunile schitului au fost totdeauna neînsem nate şi
veneau dela ctitor şi fam ilia M ăineştilor5).
1) S f. Episcopie a Râm nicului, elo., p. 400.
2) C. J . K a r a d ja , Oltenia, după memoriile G-lui von B auer, î n A rh. Olt., 11, p . 234.
3) S f. Episcopie a R âm nicului, 1. c.
4) 1). F ru n z e sc u nu-1 m e n ţio n e a z ă în l. o.
5) S f. Episcopie a R âm nicului, 1. c.

L. Mamul
C o m . L u n g e şti (V âlcea)

In forma ultimă, m ănăstirea M amul este ctitoria lui

Constantin Brâncoveanu, care a zidit-o în al şaptelea an
al domniei sale, la 1696. M ai înainte fusese aci o biserică
de lemn, fundaţiune a Buzeştilor.
Bibliografie: N. Iorga, Inscripţii, 1, pp. 172—3 ; 1. D. Ş tetăn escu , L a peinture er-
ligieuse, pp. 190—192 (şi indicele); V . D răgh iceanu , M onumentele istorice ale Olteniei,
în Bul. Comis. Mon. Ist., X X IV , p . 1 20; V . A. D rech iă, Istoria Românilor, V il, pp.
1 6 3 - 4 , 316 şi 372; — X A ., p p. 125—27.

LI. M ănăileşti
C om . G e n u n e n i (V âlcea)

Cercetând, la 1860, metoacele m ănăstirii Bistriţa, A-

lexandru Odobescu m enţionează prin tre acestea şi schitul Mâ-
năileştii, atribuindu-1, aşa cum de altfel arată pisania dela
1684, lui „Pahom ie monahu, ce s’au num it pre m irenie papa
postelnicul, fiul lui lordache vel stolnic Părşcoveanul” x).
Schitul este în tr’adevăr ctitoria acestui neam , care e ra
să dea Ţ ării Rom âneşti un domn în plină epocă fanariotă;
d ar fundaţiunea este m ult mai veche. Inform aţia privitoare la
m ănăstirile oltene din 1731 spune că: „sacellum Maneilesti
est e x fundamento erectum a domino P red a Trufanda P ras-
covanul” 2). Acesta nu poate 1'i însă P reda, vel stolnicul din­
tre 1651—17053), fratele lui Pahomie monahul, ci un înain­
taş al acestora, deoarece schitul exista la 1606—7, când Radu
Şerban îi în tărea posesiunea moşiei unde fusese în ă lţa t4).
Afierosirea la B istriţa s ’a făcut la 1684.
 1) Al. Odobescu, Schiturile şi metoaşele mănăstirii Bistriţa d in Vâlcea, în Bul
Comis. Mon. Ist., 1, pp. 105—6.
2 ) D obrescu, od. cit., p. 276.
3) 0 . L eeca, Genealogia a 100 de o ase, n r. 71.
4) Un T ru fan d a, stră m o ş al P ârşeo v en ilo r, se în tâ m p in ă î n d iv a n e c a v el pos­
te ln ic şi vel vistier, î n prim ele decenii alo v eaculu i al XVIII-lea. (Leeca, op. c it.; G re ­
cean u , Genealogii doc., II, p. 2 13; Ş tefulescu, Tism ana, ed. Casei Bis., p. 306; G eneralul
N ăstu rel, Neamul boierilor Pârşcoveni, în r e v is ta L iteratu ra s i arta rom ână, (studiu
inaccesibil mie).
Adăogiri bibliografice: H u rm n z a k i, V I; N . lorga, L ’a rt roum ain, p . 196; V A.
U rochiă, Istoria Românilor. V il, pp . 418—419.

LII. M ănăstirea D intr’un Lemn

(V âlcea)

Începuturile M ănăstirii D intr’un Lemn ţin de legendă.

In tr’o form ă culeasă la începutul secolului .al X V III-lea, tr a ­
diţia acestui locaş este urm ătoarea:
—• „P rim a origo hujus m onasterii seripta non invenitur,
sed de senibus sequens relatio accepta fuit quod nempe qui-
dam senex et sim plex homo oves ibidem pasoens obdormivit,
qui resuscitatus pro verissimo retulit Sanctissimam Deiparam
sibi in somno comparuisse et dixisse u t ex tribus ibi stan-
tibus m agnis arboribus unam desecaret, ex ejusdemque ligno
tempellum aliquod aedificaret, quod iile se posse negavit,
sancţissim a vero D eipara se auxiliatores daturam spopondit;
qui itaque m andatum hoc sine m ora firm a cum fide execu-
tioni dedit, e t unam de tribus illis arboribus de rădice disse-
cuit e t in illa m iraculizantem ad modernum usque tempus
existentem m agnae D eiparentis iconain preciosissimam inve-
n it de ligno illo vero unius solius arboris unum templum
fornioe erectum non sine miraculo, u t homo ignarus et sim­
plex aedificavit. Quae vero summe veneranda imago se i-
mobilem fixit locum in eum ubi statim a M atthaeo Vajvoda
templum e fundamento lapidem erectum fuit 7143.
Qui etiam ipsum monasterium aedificari curavit” 1).
Asem ănătoare este şi tradiţia adusă de episcopul Ghe-
nadie al Râmnicului, care spune că: „M ănăstirea este făcută
întâiu de un păstor Radul, care a prim it descoperirea că în­
tr ’un stejar din acea localitate se află icoana M aicii Domnu­
lui...^ E l a făcut prim a biserică din lemnele acelui stejar pe
la_ 1500. M ai pe urm ă M atei Basarab a zidit biserica de pia­
tră care este şi astăzi, dar num ai adausă şi rep ara tă la 1715,
de Ştefan Cantacuzino” 2).
Inscripţia lui Ştefan Cantacuzino dela 1715, singurul iz­
vor luat în consideraţie de istorici în m arile lucrări de sin­
teză privitoare la viaţa religioasă a poporului românesc, sau
la evoluţia arhitecturii noastre, îl a ra tă însă pe M atei Basa­
rab ca fondator din temelie fără a preciza a n u l3): data a r
fi, cum s ’a văzut mai sus, 7143 (1634—35). Avem totuşi do­
vadă că M ănăstirea D intr’un Lemn vine cu siguranţă din se­
colul al X V I-lea: ni s’a p ă stra t anum e inform aţia că în anii
7087 (1578—79), 7090 (1581—82) şi 7091 (1582—83), adică

- 60 —
în ambele sale domnii, M ihnea Vodă Turcitul i-a în tărit unele
posesiuni şi privilegii. E mai greu de spus cine vor fi fost,
în aoest veac, ctitorii locaşului. Socotesc că, de vrem e ce
bolniţa m ănăstirii este atribuită legendar Ancuţei, fata
Doamnei Chiajna a lui M ircea Ciobanul — care a adus dela
m ănăstirea Motru şi icoana făcătoare de m inuni a Maicii
Dom nului3) -, pare probabilă ipoteza că aceasta va fi avut şi
oarecari legături ctitoriceşti cu m ănăstirea însăşi. Admiţând
că M ănăstirea D intr’un Lemn este o fundaţiune femenină,
s’a r explica şi îm prejurarea că aci a fost totdeauna în tre­
cut o chinovie de maici.
Nu este exclus ca biserica să vină, chiar în ceea
cc priveşte unele p ărţi din zidărie, dela mijlocul secolului
al XVI-lea, deoarece unele elem ente arhitecturale ale mo­
numentului am intesc această epocă'-). In acest caz, M atei
Basarab a re p a ra t num ai m ănăstirea, lucru care a r explica
de ce la 1715 e a e ra veche, cu toate lucrurile şi zugrăveala
stricate.
P e la începutul secolului trecut, mănăstirea, este din nou
rep arată de stareţa Platonida şi arhim andritul H risant Ho-
rezeanul.
1) N . D obrescu, Istoria bis. rom ., etc., pag. 268—269.
2) N. Iorga, Inscripţii, vo i. 1, pag. 182 şi V. D răgh iceanu , Monumentele istorice
ale Olteniei, în B u l. Com. Mon. Ist., X X IV , p p. 125—26.
3) V. D răg h icean u , Monumentele istorice ale Olteniei, î n 1. c., pag. 125—125.
4) N. G hika-B udeştî, E voluţia arhitecturii, etc., î n B ut. Comis. Mon. Ist., X X V ,
pp. 5 9 - 6 0 .
Adăogiri bibliografice: N. Iorga, Istoria bisericii române j ed. 11; 1. D. Ştefă-
nescu, Contrib. â l’4tu,des des peintures m urales valaques, pp. 169— 173; V. A. I lre c h iă
Istoria Românilor, V I, pp. 196—9 8 ; V il, p. 3 34; X A-, pp. 203—4, 271—72, 286.

LIII. Mischii
C om . Mischii (Dolj)

E ste ctitoria sătenilor din M ischii (Dolj), şi e ra la 1779

„o biserică din temelie de cărămidă... fără preot şi din în­
tâm plările vrem ilor cu răzm iriţa, pustie”. L a această dată
oamenii satului dau zapis ia m âna episcopului Chezarie al
Râmnicului, prin care o închină m ănăstirii Gănescu din Cra­
iova, — aceasta însăşi metoh episcopal —, îm preună cu 107
stânjini de moşie, „să aibă af-i] ţinea acolo pentru fân şi
pentru caii sfinţiei sale”. Stânjinii fuseseră ai „răposatului
Stanciu, cum natul jupânului Teodor Săpunaru din Craiova”
şi biserica e ra în ălţată p e e i 1). Dacă a avut rosturi de chi­
novie, ele vor fi fost cu totul n eîn sem n ate2).
1) S f. Episcopie a Râm nicului etc., p. 353. V. şi Marele Dicţionar Geografic, IV, 353.
2) N u figu rează î n h a r t a m ăn ăstirilo r.
 LIV. N eteda
Com . C osteşti (V âlcea)

In lista de schituri, d ată de Dim itrie Frunzescu în Dic­

ţionarul s ă u 1), figurează în judeţul Vâlcea schitul Neteda,
num e care nu e al unei aşezări omeneşti, ci a l unui munte
din com. C osteşti2). P e de a ltă p arte, în descrierea Olteniei
dela 17788), satul Costeşti este m enţionat ca având o bise­
ric ă şi o capelă de piatră care, dacă nu e Păpuşa Bistriţei,
a r putea fi schitul Neteda. Se poate în să tot aşa de bine!
ca acesta să fie biserica cu hram ul Adormirii, zidită la 1710
de A ntonie A rhim andritul, egumenul B istriţei4). A şezarea sa
geografică faţă cu num itele Neteda, va limpezi poate con­
troversa a).
1) p . x v m .
2) In Marele Dicţionar Geografic n u este m e n ţio n a t. II găsesc însă. î n t r ’u n zapis
d ela 23 Aprilie 1832, a l a rh im a n d ritu lu i Gavril B ă rcănescu, d a t l a m â n a locu itorilor
din s a tu l C osteşti, şe zăto ri pe m o şia m ă n ă s tirii B istriţa, p rin e a r e îi înv oieşte l a păscut
î n .m u n t e l e N e te d a al sf. m ă n ă s tiri» (A. S accrd o ţean u , Documente huresane, î n Arhi­
vele Olteniei IX , 49—50, p. 321. Cf. şi D. F run zescn, op. cit., p. 319.
3) C. K a r a d ja , Oltenia după memoriile Generalului von Batter, î n Arh. Olt. 111, p. 304.
4) M arele Dicţionar Geografia, 11, 678.
5) S c h itu l N e te d a n u este c u p rin s în h a r t a a l ă t u r a t ă

LV. O lteni
(Vâlcea)

Am a ră ta t aiu re a 1) că presupusa confuzie dintre nu­

mele lui Antim, mitropolitul dela 1370 şi al vlădicăi Efti-
mie, personaj cunoscut şi real, nu se poate su sţin e2), şi deci
trebue să se adm ită că acesta din urm ă şi episcopul Mihai,
au în ălţat îm preună biserica dela Olteni, unde amândoi sunt
zugrăviţi ca fondatori. Când am cercetat problem a reşedin­
ţelor episcopiei oltene, nu-mi e ra cunoscut în să un izvor mai
nou, care arată că: „Din băjenia n oastră aşa aflăm: că, spăr-
gându-să mitropolia dela Severin, au venit arhierei dă au
zidit acest sfânt schit, dar pisanie nu iaste, că s ’au stricat
d ă război” 3). Trebue admis deci că înainte de biserica lui
Eftim ie şi M ihai, a ex istat aci o alta mai veche, fondată
la sfârşitul secolului al XlV-lea.
1) Reşedinţele celei de a doua mitropolii a Ţării-Româneşti, în Arh. Olt., XIV,
pp. 67—68.
2) V . izvo ru l la tin d in 1731, u n d e se v orb eşte despre -urm aşii episcopului A n ­
tim , anum e E ftim ie şi M 'h a il », î n lu c r a re a m e a c ita tă , c u m şi m a i 's u s , su b ., XX X I
pp. 43.
3) 1. V irtosu, Inscripţii. î n B ul. Comis. Mon. Ist., X X V I, p. 187.
Adaosuri bibliografice : S f. Episcopie a Râm nicului, etc., pp. 327 — 335; V . D ră ­
g h ic e a n u , in B ul. Comis. Mon. I s t, VIII, p p. 4 7 - 8 ; N. G hika-B udeşti, Evoluţia arhitec­
turii, ibid,, XXH1, p. 26.

— 62 —
 LVI. O strovul
(Vâlcea)

Biserica schitului din Ostrovul Călimăneştilor a'fo st cons­

truită, cum m ărturisesc izvoarele oe n i s ’au p ăstrat, de Nea­
goe Basarab şi soţia sa „D espina” ; dar şi acest locaş ridică
problem^, vechimii sale reale, în prim ul loc fiindcă data fon­
dării, 10 Iulie 7030 [1522], pusă în inscripţia x) evident mai
nouă, nu poate fi prim ită, câtă vrem e Neagoe Vodă murise
cu 10 luni m ai în a in te 2). A ceiaşi atitudine trebue adoptată
apoi faţă de izvorul latin din 1731, care atribuind num ai Mi-
liţei, — „Domina Despina, uxore N yagili Vajvodae” — a,-
oeastă fundaţiune, dă anul 7009 [1500—1501]s) ca d ată a zi­
dirii, când Neagoe nu domnea încă, şi ceva m ai mult: nu era
nici căsătorit-i).
E adevărat că peste litera, strict considerată, a acestor
izvoare, se poate trece cu uşurinţă, ele fiind relativ noui.
Mai concludent ni se p are însă faptul că, la 1731, meticu­
loasa stăpânire chezaricească recunoştea m ănăstirii o scu­
tire de vinăriciu pe baza unui hrisov al lui Radu cel Mare
din anul 7008 [1499—1500] ;>). Documentul acesta, de a cărui
urm ă se va da poate, a fost deci a ră ta t de m ânăstire, şi
existenţa lui nu s ’a r putea tăgădui cu uşurinţă. D ar aşa
fiind, trebue să admitem că Neagoe şi Despina au zidit bise­
ric a lor pe tem elii mai vechi. C ercetarea fundaţiunilor actua­
lului monument s’a r impune p rin urm are şi aci.
Ctitorie a unei Doamne, Ostrovul trebue să fi fost din
secolul al XVI-lea chinovie de maici, aşa cum îl găsim
totdeauna în urmă. Nu a fost un locaş bogat, d ar existenţa
lui, ca m ânăstire, se dovedeşte n e în tre ru p tă 6).
1) V. D ră g h icean u , Monumentele Olteniei, î n Bul. Comis. Mon. Ist., X X V I, p.
69 T ex tu l in sc rip ţiei e ro m ânesc.
2) Tn S e p te m v rie 1521, v. lorg a, Ist. Rom. şi a civilizaţiei lor, t a b la genealogică.
L a 10 N o em vrie 1621, u n ra p o rt v e n e ţia n d in B u d a v o rb eşte d e m o a r te a Voevodului
(F ilitti, B a n a tu l Olteniei şi Craioveştii, p . 46).
3) M ai jo s, n o ta 6.
4) U ltim a d isc u ţie despre ac e a sta , Ia F ilitti, î n l. e.
5) M ai jo s , n o t a 6
6) D eo arece doc. m t i r i i s u n t în c ă , în cea m a i m a r e p a r te , n ecun oscu te, d a u aci
in fo rm a ţia c u p r in s ă în «E xtractul» d in 1731 (Dobrescu, op. c it,, p. 272—3), c a r e cu p rind e
d e altfel info rm aţii u tile p riv ito a re l a v ech im ea, e x is te n ta şi d a n iile m - ti r i i : — M onas­
te riu m O stro v e s t a D o m in a D o sp in a [sic], uxo re Nyaguli V âjv o d ae e f u n d a m e n to , erec-
iu m a n n o 7009 [sic]. E st i n u n a in su la î n m e d itu lio A lu tae a m o n ialib u s in h a b ita tu m .
H a b e t i n C a e s a ra h a c V alach ia so lu m m o d o u n a m possessionem T resten i, d o n a t a m a
F a lk o ja n o , c u ju s lite r a e ta m e n s u n t in m a n ib u s F a lk o ja n o . T ra n s A lu ta m a u t e m h a b u it
pagum P a b u je s ti a d ism arito e t ojerito , o m n iq u e o n e re e x e m p tu m , s o lu m u t h u n e dis-
m a ritu m e t o je ritu m v in iqu e d ecim am d e t m o n a s te rio , eique s e rv ia t, cum privelegio
M a tth a e i V ajv o d ae d e a n n o 7164, D ein d e h a b u it decern h o m in e s liberos pro m o n a s te rii
servitio cum privilegio B adu li V ajvo dae Leon a b a n n o 7177, alio ru m q u e V ajv o d aru m —
P ro v e n tu s a b E xcelsa C a m e ra accep ţi n e m p e : H a b u it e x D istrictu V ulcsa 200 cubulos
Iru m e n ti, sa lis lap id es m ag no s 500 et a C a m e ra 16 leo ninos. E t e vini decima princi­
pali 2 00 u m a s cum priviligio R aâuli Vajvodae a& anno 7008, e t e tia m cu m privilegio
Moysis V ayvodae a b a n n o 7037, a lio r u m q u e V ajv o d aru m . I te m sex h o m in es, u t e x h a c
po rto h a b e a t al o m n i co n trib u tio n e e t on e re iîn m u n e s so lu m pro m o n a s te rii se rv itio cum
privelegio S te p h a u i C a n ta c u z e n i a b a n n o 7222.
Adăogiri bibliografice: N. lorga, Inscripţii, I ; i d e m , Istoria bis. rom . (indicele);.
Virg. D răghiceanu, inscripţiile, a r h ite c tn ra şi c tito rii, î n B uletinul Comis. Mon.
Ist., IX, p. 9 5 : idem , M onumentele Olteniei, ibid., X X V , p. 6 9 , I. D. Ş tefân escu , Con-
trib â l ’etude des peinturea murale s valaque, p. 6 2 ; idem , L a peintura religieuse, pp.
112—114; N , G hika-B udeşti, E voluţia arhitecturii, p a r te a 11, Bul. citat, XXIII, p. 26.

LVII. P ăp uşa
(V âlcea)

Este metoli al m ănăstirii Bistriţa, în preajm a căreia se

află, pe malul stâng al apei. Inscripţia din 1712 spune că
a fost clădită din tem elie de egumenul Ştefan dela Bistriţa
şi de alţi fraţi de monahism a i acestuia, fără să pomenească
d e :un ctitor mai vechiu..S’a observat însă cu toată d re p ta te a 1),
că biserica trebue să fi fost clădită la început de Craioveşti,
de vreme ce este reprezentată pe m uşam aua dela Bistriţa,
care dă călugărirea Barbului I Craiovescu.
1) D răg hicean u, in B u l. C »nis. M on. I ii., X X V I, p 58

LVIII. P ătrun sa
Com . B ă rb ă te şti (Vâlcea)

După trad iţia locală, schitul P ătru n sa a fost zidit de c-

piscopul Climent (1735—1749), pe locul unde a fost născut
de maică-sa, fugară de Turei, sub poalele muntelui Buila x)
P isania de azi nu mai păstrează am intirea acestui prim în­
tem eietor2). Ctitorii cei noui su n t: postelnicul Dumitru, pro­
topopul Pietrariu şi postelnicul Ion B ărbătescus).
1) Episcopia Râm nicului. N oul Severin etc., D 137
2) T . B ălăşel, Un manuscris din 1798 al lu i Dionisie Eclesiarhul, în Arhivele
Olteniei, X V , 83—85, p. 102
3) D u p ă Marele Dicţionar Geografic, IV p. 662 u n d e a n u l zidirii este d a t greşit.

LIX. P etren i
C osteşti (V âlcea)

„Schitul cu patruzeci de izvoare” dela P etren i a fost

zidit de „chir Ştefan ieromonah ot B istriţa, ajutând şi Epi-
fanie Nicodim egumen” , în anul 1701. A fost probabil stă­
pân it de m ănăstirea Bistriţa.
Bibliografie: V. D răghiceanu, Monumentele Olteniei, î n B ul. Comis• Mon. Ist.,
XXVI, p. 63.

LX. P ietrarii d e Jos

C o m u n a P iertarii d e J o s (Vâlcea)

In satul de moşneni ai P ietrarilor, episcopul Climent

al Râmnicului, care venea de acolo, zideşte la 1742 1), pe mo­
şia părintească şi cu ajutorul fraţilor săi răm aşi acasă, popa
M ihul2) şi Simion vătăşelul, „metoh de p ia tră” închinându-l
episcopiei. Actul său dela 24 M art 1747, lăm ureşte condiţiile
acestei închinări: „să aibă preoţii care vor fi la acea biseanca
să dea Ia sfânta episcopie pe an 3 ocă de ceară întru semn
de închinare şi să ţie acei preoţi şi un călugaraş monah dela
sfânta episcopie acolo şi aceluia să-i fie h ran a lui şi îm bră­
căm intea şi chiverniseala din venitul moşiei, p artea mea de
moştenire şi cum părătoare, cu viile precum sân t hotărâte şi
alese. Ia r mai m ult să nu aibă voe sf. episcopie a se tinde
la nim ic de ale bisearicii... pentru că orice am făcut şi am
dat... sân t toate din osteneala mea şi câştigate cu omoforul
şi din munca fraţilor miei” . Preoţii trebuiau să fie din nea­
mul lu i3).
Schitul fusese însă afierosit mai întâiu, de însuşi ctito­
rul său, m ănăstirii Bistriţa. Avea danie vinăriciul domnesc
din dealul Troianului de lângă Râmnic, era scutit de dijma-
rit şi vinăriciu şi avea 4 scutelnici4)- P e la jum ătatea vea­
cului trecu t nu mai este m enţionat ca sc h it5).
1) In scrip ţia e. c n l e a t c u to t, tr a n s c r is ă g reşit î n istoricul c ita t a l Episcopiei de
R â m n ic , p. £03. Cf. c o m u n ic a re a d-lui V. D răgh icean u d in B u l Com. Mon I s t , VIII, 48.
2 ) P i a t r a to m b a lă a a c estu ia, c ă lu g ă rit su b n u m e le de M acarie iero m o n ah , la
D răg h icean u 1 c.
3) S f. Episcopie a Râm nicului etc., 403—4<)5>
4 ) Ibid. p. 40o—6.
5) D. F ru n z escu , 1. c.

LXI. Poenari
C om . P o e n a ri (Vâlcea)

In pomelnicele cele m ari ale Episcopiei de Râmnic, se

găseşte pomelnicul unui „Nicolae ieromonah dela schitul
Poenarii de Sus, sud Vâlcea, care a dat la sf. Episcopie 2 vaci
cu lapte, 2 boi şi o iapă cu mânzul e i”. Acesta e singurul
izvor din care luăm deadreptul cunoştiinţă de existenţa schi­
tului dela Poenari. Azi, în acest sa t se găseşte o biserică, re­
făcută la 1841, în care se p ăstrează o icoana, dm ins­
cripţia căreia s’a r constata că biserica cea veche, ce era de
lem n, a r fi fost fondată la 1560!).
1) S f. Episcopie a Râm nicului etc., p p. 3 6 5 - 7 . V. şi Marele Dicţionar Geografic,
V , p. 2 0 .

LXII Polovragi
(Vâlcea)

După o informaţie, pe care nu o putem controla

acu m 1), m ănăstirea Polovragi a fost zidită de Moise Vodă pe
la anul 1529- -30. Ori cum, ea vine cu siguranţă dm se­
colul al X VI-lea: o atestă atâ t a rh itectu ra2), cât j i cele
două hrisoave ale lui M ihnea Turcitul dela 7087 (1578 79)
şi 7091 (1582—1583) am intite de catagrafia din 17313).

5 — 65 —
 In timpul domniei lui M atei Basarab, probabil la 1643,
m ănăstirea a fost refăcută de Danciu P ârăianu vel logofăt,
boerul care m ai târziu va fi ispravnicul lui M atei la biserica
Sf. Dumitru din Craiova şi la alte ctitorii ale sale. La
1648, când ctitorul era capichehaia la Constantinopol, el în­
chină m ănăstirea, care atunci nu e ra în că term inată, la Sf.
M ormânt, de unde o va •răscumpăra, la 1693, Constantin B rân­
coveanu cu trei pungi de bani, închinând-o metoh m ănăstirii
sale dela Hurez .In to t acest răstimp-, m ănăstirea Polovragi
stătuse pustie.
Zugrăveala vine tot din epoca Brâncoveahului şi s ’a
term inat la 1712. In unele documente, m ănăstirea este nu­
m ită „B raniştea semănată dela Polovragi” . Ca metoace ale
sale, se citează la 1731: „In Crajova domum H ăan dictam,
quam Monasterium propriis sumptibus aedificavit juxta testi-
moniales Principis Brankovani ab anno 7219 (1710—11)” —
care e „H anul nem ţesc” ă l Craiovei din strad a Horezu. „De-
mum habuit ex Okna atiriuos 50 salis lapides pro Capella
Sancti loannis Preditecs ab aimo 7197 (1688—89)” *). Aceasta
dm urm ă e s t e m ănăstirea Sf. Ioan din Ocnele M a ri5).
Bolniţa m ănăstirii construită în tre 1736—38, a fost f ă ­
cută cu osârdia şi cheltuiala egumenului L av ren tie6).
1. C .B ilc iu re s c u , M ănăstirile din (ară. 1890, pag. 99. V. Al. Ştefulescu, Polo-
vragn, ed. Casei Bisericii, Tg.-Jiu, 1906, p. 66
™ ®h ik a-iia d e şti, Evoluţia arhitecturii, p a r te a lll-a, î n Bul. Com. Mon. Ist
■XXV, p. do .
3) N D obrescu, Ist. bis. rom. din Oltenia, p 249.
4) N. D obrescu, 1. e.
5) V e z i m a i jo s, su b LXX111, p. 71.
6) P e n tr u to a te , vezi Al. Ş tefulescu, op cit.
Adaosuri bibliografice: N. Iorga, Ist. Bisericii Iiomăne.2 voi. (indicele), M P op escu.
Oltenia in tim pul stăp austr., în B ul. Com. Mon. Ist., X IX , p. 106; V D răg h icean u , Mo-
8 5 ” V l pep ° 1 67' b VIl"‘’ 3 7 l '’ PP' 6 3 - 6 4 : V ' A- U reche> & loria Românilor, 11, p.

LXIII. R ăm eşti
(Vâlcea)
Mitropolitul lui Matei Basarab, Ştefan, care se ridicase
din satul moşnenesc al Rămeştilor, a zidit acolo în domnia
lui M ihnea I I I (1658—59) o biserică, pe care urmaşii lui
moşneni o^ închină m ănăstirii Hurez la 21 Decemvrie 1703.
L a această dată şi moşia intrase în patrim oniul m ănăstirii
lui Brâncoveanu.
Bibliografie: Iorga, Studii p doc. X IV ; id e m L ’a rt roum ain, p. 196; V. D ră g h i­
cean u , Biserica din Rămeştii-Vălcei. in B u l. Comis. Mon. I s t , IV, dd. 130—132 V si
bibliografia d e su b X X X I X , p. 308. ■ ■ i
LXIV. Reşca
Com . R e şc a (Rom anaţi)
O biserică de mir a existat la Reşca înainte de zidirea,
la 1781, a celei care ni se păstrează: e a e m enţionată în
descrierea Olteniei din anul 17781). Cea de acum era.
gata la 5 Octomvrie 1781, fiind zidită din temelie
de dumneaei şetrăreasa Ilinca Dobrosloveanca pe moşia ei,

— 66 —
care o închină „prea-cuviosului părintelui nostru G rigorie De-
capolitul la sfânta m ânăstire B istriţa” 2), ceea ce însem nează
că locaşul a fost mai întâiu metoh al acestei m ănăstiri. Peste
trei ani însă, fondatoarea îl închină, p rin diată., episcopului
F ilaret, „socotind că fiind metoh sfintei episcopii, una că va
avea mai m are pom enire, ca dela o m aică a tuturoor celor­
lalte biserici, şi mai vârtos văzând a tâ t în Craiova bisearica
răposatului Gănescul, cât s ’au împodobit de sfinţii arhierei,
cât şi în Bucureşti bisearica Sfinţilor 40 de Mucenici, câtă
întregim e au câştigat p rin însuşi silinţa prea-sfinţiei sale, —
şi mai vârtos pentru a se ocroti şi preoţii numitei... biserici
dela Recica, a fi nebântuiţi de toate angaralele oe ies pe preoţi,
ca să poată necontenit a căuta de slujba sfintei biserici” 3).
Dela fondatoare schitul stăpânea moşiile Recica, Murgenii,
„o viişoară şi o moricieă în Teslui”, precum şi ţig an i4).
1) C onst. J . C a ra d ja , î n l. o., p. 231.
2) P is a n ia a c t u a l ă l a V. D răg h icean u , Monumentele Olteniei, în B ul. Comis Mon.
Ist., XXVII, 1934, p p. 1 0 9 - 1 1 0 .
3) S t . Episcopie a Râm nicului etc., pp. 441—444.
4) Idem , ibidem .

LXV. R ojiştea
(Dolj)

L a 24 Iunie 1794, A lexandru Moruzi Voevod dă voie

cluceresei M ăria Coţofeanca să facă bâlciu de Duminica Tu­
turor Sfinţilor pe moşia sa Rojiştea, în folosul mănăstirii ce
are pe acea moşie, care se află descoperită şi dărăpănată !).
Despre m ânăstirea dela Rojişte, sa t care se afla şi mai târ­
ziu în stăpânirea boerilor Coţofeni, nu cunoaştem altă in­
formaţie.
1) R egest l a V . A. U rech iă, Istoria Românilor, V, p. 317 no. 1.

LXVI. Sadova
(Dolj)

P isania cea veche a m ănăstirii Sadova, zugrăvită în

pronaos la 1633, — izvor istoric im portant, în - care se
pomeneşte o luptă, necunoscută altfel, a lui Matei- Ba­
sarab, arată că nici Sadova, locaş atâ t de apropiat
de hotarul dunărean, nu vine din epoca acestui voe­
vod: M atei este şi aci num ai înnoitorul, care „au zi­
dit aceasta... m ânăstire la anii 7141 [1632—3] după ce au bi­
ru it p re Turci la Schela Ciobanului, unde având m are strâm ­
toare de către dânşii, în două rânduri”, putuse scăpa „cu
toată oastea în tr’acest sfânt lăcaş, ce e ra făcut u ă biserică de
lemn, unde locuia vreo câţiva p ărinţi călugări” *). Ori cât
de neînsem nată va fi fost vechea aşezare monahală de aci,
faţă de cea zidită apoi de Matei, ea a trebuit să fie totuşi
 suficient apărată de zidurile oe o înconjurau, de vreme oe
o trupă relativ num eroasă s’a putut refugia în tr’însa.
Cu oarecare aproxim aţie, se pot cunoaşte astăzi atât
ctitorii, cât şi epoca întem eierii acestei m ănăstiri: anume, ni
s ’a p ă stra t un hrisov din 1654, dela M atei Basarab, unde se gă­
sesc: menţionate daniile făcute m ânăstirei Sadova- de Barbu
banul, moşul lui Matei Vodă, cel care a pribegit la T arig rad 2)
Acesta nu poate fi însă altul decât feciorul banului Preda
Graiovescu, „fratele lui Basarab Vodă (Neagoe)”, prin urinare
cel de al treilea ban cu acest num e dintre Craioveşti. Bănia
lui trebue pusă în tre 1534— 1535, în vrem ea lui Vlad-Vintilă»),
— şi deci vechimea m ânăstirei Sadova, documentar stabilită,
ui'ca în timp până în această, vreme.
Că neam ul Craioveştilor a ctitorit la început mă­
năstirea, se dovedeşte şi a s tf e l: O tradiţie p ă stra tă la
Sadova, a ră tă că în interiorul bisericii fostei m ănăstiri, „la
fereastra stranei din dreapta”, s ’a r afla morm ântul lui „ Ju ­
pan Barbu Velichi Ban Craiovescu” ■>), care trebue s ă fie u-
nul dintre ultim ii doi bani Craioveşti cu acest nume, deoa­
rece Barbul I, monahul Pahomie, a fost înm orm ântat în m ă­
năstirea lui dela Bistriţa. S’a r p ărea că. m orm ântul acesta este
chiar a l ziditorului m ănăstirii. Observ însă că, în tre ctitorii
zugrăviţi în naos, se află şi „Ju p an Barbu Velichi Ban Cra-
levski i suprujnica ego Neagoslava” , deci Barbu I.
După cum a r reieşi d in tr’o inscripţie confuză, zidirea
lui M atei Basarab a fost rep ara tă sau sfârşită de P red a vel
sp ăta r Brâncoveanu; ia r la 1.792, altarul fiind stricat, se
înnoeşte de egum enul Paisie. R eparaţii va, fi făcut mai înainte
şi Constantin Brâncoveanu, cel care zideşte din tem elie bol-
niţa.
Veche ctitorie craiovească, însem nată p rin trecutul său,
p rin frumoasa pictură ce ni s’a păstrat, şi chiar p rin situa­
ţia sa geografică, m ănăstirea fiind relativ în apropiere
de hotarul Dunărei, — ceea ce dem onstrează elocvent că în
prim ele decenii ale veacului al XVI-lea, viaţa în câmpia, ol­
teană e ra destul de aşezată şi sigură, — m ănăstirea Sadova
nu este încă suficient cunoscută. C ercetări viitoare pot aduce
şi aci un real folos pentru întreaga istorie a acestui ţinut.
1) V, D răgh iceanu, î n B u l Comis. Mon. la t., VI, p. 134 şi XXVII, pp. 1 0 1 - 1 0 3 .
2) V. 1. C. F ilitti, B anatul Olteniei şi Craiooeştii, p . 29
3) Idem , ibidem .
4 ) Marele Dicţionar Geografic, V, p. 306. V. şi lu c ra re a m e a : Cine a /ost B anu
Mărăcine?, în Arhivele Olteniei a n . XIII, p . 37.
Adăogiri bibliografice : N. lo rg a, Istoria bisericii româneşti, ed I I (in d ic ele); D.
Ş tefăn escu , L a peinture religieuse, pp 160—162; N. D obrescu, Istoria bisericii române
din Oltenia fn tim pul ocup. austr. pp. 253—254; Doo. H urm uzaki, v o i. V I; N. lorga, L ’art
roum ain, p. 156; V . A. U rechiă, Istoria Românilor > V I, pp. 259 - 60, 542—43.
P e n tru s t a r e a m â n ă s tirii l a sfârşitu l sec. al X V III-lea şi în n o ire a bolniţei, v.
A. S a c e rd o ţe a n u , Cronicarul Dionisie, Bolesiarh al mănăstirii B istriţa, în n r 8 6 —88 al
A rhivelor Olteniei, p. 260.
 LXVII. Sălcuţa
C om . S ă lc u ţa (Dolj)

In lista de m ănăstiri şi schituri din Oltenia, dela 26 Iu ­

nie 1731, figurează, şi „capela Szalkueza”, cu m enţiunea: „ha-
bet suam possesionalem în qua jacet, secuii dum donationales
e t em ptionales” 1). îsu a r putea ii vorba decât de vreun schit
neînsem nat, probabil ctitorie boierească, din satul cu acest
nume al Doljului, de vrem e ce o altă localitate num ită astfel
n ’a existat în Oltenia. Sălcuţa este o aşezare destul de veche 2),
în tru cât la 1723 se găseşte m enţionată ca sat d isp ăru t3).
1) D obrescu, op c it., p. 274
2) In fo rm aţia M arelui Dicţionar Geografic, V, p 333, p o tr iv it c ă re ia S ă lc u ţa a r
fi fost în fiin ţa tă sub d o m n ia lui V odă C aragea, l a a n u l 1832 <!), î n u r m a R egu lam en ­
tu lu i Organic, n u se poate lu a fireşte î n se a m ă
3) lo a n C Băeilă, Un document cartografic, î n Arhivele Olteniei, 111, p 117.

LXVIII. Sărăcineşti
C o m . C heia (Vâlcea)
Schitul Sărăcineşti, alt locaş m ănăstiresc scos în
vremea noastră la licitaţie publică şi trecut în chipul
acesta în stăpânirea unui om m are al zilei, care, ce-i
dreptul, l-a rep arat, făeându-1 să funcţioneze din nou, — are
o vechime foarte în sem n ată: cel dintâiu document al schitului,
ce se p ăstra încă la 1731, este din anul 6945 (1436—7), şi
p rin el Vlad Vodă Dracul îi în tărea stăpânirea peste moşia sa­
de v a tră 1). Că schitul a continuat să existe în cursul vremii,
stă dovadă faptul că, tot la începutul secolului al X VIII-lea,
călugării p ăstrau şi hrisoavele din anul 7060 [1552] şi 7120
[1611—12] dela M iroea Ciobanul şi Radu V odă2).
L a anul 1688, în zilele lui Şerban Cantacuzino, episco-
pul Ştefan îşi zideşte aici biserica pe care o va zugrăvi, abia
la 1718, D am aschin3). „M onahia M arfa’', sora lui Tănasie
comisul Sărăcinescu şi mama lui Tănasie P ăuşescu4) dăruise,
îm preună cu acesta din urmă, la 7 Iunie 1687, moşii şi case
episcopului5), ca. să-şi facă m ănăstirea, — dar nici actul de
danie, nici inscripţia ce ni s ’a p ăstrat, nu pomeneşte de ve­
chiul locaş, desigur fiindcă acesta dispăruse câtă va vreme
mai înainte. Din secolul al X lX -lea, Sărăcineştii au devenit
chinovie de maici.
1) .S a c e llu m S a ra c sin e s te possidet a u te m in C a esarea h a c V ala c h ia possessionem
su i n o m in is î n q u a e s t s i tu a tu m , d e q u a e tia m lite r a s d o n atio n ales V lad V ayvoda
ded it, po ssessionibus priorib us q u a e p o stm o d u m u n a c u m possessione ep iscopatui s u n t
tr a d ita e d e a n n o 6945». N. D obrescu, op. c it, p 235.
2) D obrescu, op. cit , p. 236.
3 ) V. D răgh iceanu , Monumentele Olteniei, în B » l Comis. Mon. Ist., XXVII, p. 67.
4) D u p ă in sc rip ţii şi d o cu m en te sp iţa a c e s to ra este u r m ă t o a r e a :

N icola log. S ărăcinescu l

| T ă n a sie S ărăcin esc u l com is. M ihaleea

E ra t 'a 1687. (M a rta călu g ăriţa)
= R a d u cluc. P ăuşescul

T ă n a sie P ă u şe sc u
Itreti v ist. 1689, cluceri
69 + f ă ră copii
 P e n tr u T ănasie P ău şe scu , v. şi G receanu, Genealogii d o c , 1, p. 84
5) P e n tru to a te , v. S f. Episcopie a Râm nicului etc., pp. 391—396 şi V. Dră­
gh icean u, 1. c.
Adăogiri bibliografice: I. T ra ja n e sc u , Schitul Sărăcineşti, in B ul. Comis. Mon
Ist., Vil, pp. 1-12; T . G. Bulat, Inscripţii din bisericile oltene, in Arhivele Olteniei, 11,
nr. 9-10; P r. D. L un gu lescu, Schitul Sărăeineşti, i n A rh . OU., IV, pp. 132-137; 1. D Şte-
fânescu, L a peinture religieuse, pp. 203-205.

LXIX. Schitul de sub P iatră

C o m . C o ste ş ti (V âlcea)
Metoli ai Bistriţei, a fost fondat, după cum spune pi­
sania, la 1701. A şezarea lui ne faoe să presupunem însă
că în acelaşi loc a trebuit să existe un locaş de schivnicie
şi înainte de această dată.
Biserica a fost zugrăvită la 1779.
B ibliografie: Al. Odobeacu, Schiturile şi metoaşele m ănăstirii B M ri(a, î n Bul.
Comis. M on Ist., I, p p. 104—5 S u blin iez c ă nu-1 cu no sc d e c â t d in a c e a s tă lucrare.
In h a r t a a l ă t u r a t ă n u figurează.

LXX. Schitul din P e şte ră

M ănăstirea B istriţa (V âlcea)
„Schitişorul” din peştera B istriţei este fără îndoială foarte
vechiu, şi a fost desigur prem ergător m ănăstirii de alături.
L a 1775 A lexandru Ipsilanti scutea, pentru călugăraşii de
aci, 50 de stupi şi 50 de oi, miluindu-i şi cu bani dela
vam a judeţului. E rau daţi şi 2 lude, pentru posluşanie.
Bibliografie: N. G hika-B udeşti, Evoluţia arhitecturii, în B ui. Comis Mon Ist,
X X , P- 5 : V . A. U rech iă, Istoria Rom ânilor, 11, pp. 81-82; V il, p. 306. V . şi bibliografia
de sub VIU, p. 9. In h a r t a a l ă t u r a t ă n u figurează.

LXXI Şegarcea.
(Dolj)

O altă m ânăstire, al cărui num e se întâlneşte destul de

ra r în lucrările privitoare la istoria noastră bisericească, este
Şegarcea. Cele câteva m enţiuni ce se întâm pină, câte nu pri­
vesc o epocă mai nouă, sunt datorite legăturilor m ănăstirii
cu metohul său, biserica S latari din Bucureşti, o ri cu P a­
triarh ia Alexandriei, unde se găsea închinată.
O cercetare asupra trecutului m ănăstirii Şegarcea nu s’a
făcut până acum. Avem totuşi câteva inform aţiuni ce aduc
în această p rivinţă o relativă orientare. Astfel, referinţele
latine din 1731, arată că locaşul „fuit prius soluinmodo sa-
cellum, seci postmodum p er rem onstrationem a quodam igu-
meno nomine Germano faetam, fuerat P atriarch a Alexan-
drino adauctum e t in monasterium aedificatum” 1). Cele mai
vechi documente menţionate în acest izvor sunt dela. A lexan­
dru Vodă M ircea, din anii 7078 [1569—70] şi 7080 [1571-72] 2).
In sfârşit, o însem nare pe o carte spune: „Să se ştie când
s ’au găsit leatul sfintei biserici: 1547 an i dela Hs. Şi am
scris eu robul lui Dumnezeu, dascălul P ătru sin Mitică, cu
m âna ele ţărân ă” 3).
A fară de moşii, m ănăstirea Şegarcea stăpânea în Olte­
nia două m etoaşe: Stăneştii şi Arhanghelul. A e i era, cum

_ 70 —
am spus, şi „capela” S lătari i). L a 1731, sub stăpânirea aus­
triacă, avea ca venit anual în tre două şi trei mii florini,
sum ă destul de însem nată, ce a r fi urm at s ă se trim ită pa­
triarh iei A lexandrine5).
1) N. D obrescu, op. cit., p. 267.
2) Ibid., p. 258.
3) V. D răg h icean u , In B u l. Comis. Mon. Ist., VII, p. 195.
4) N. D obrescu, l. c.
6) Ibid., p . 186.
Adăogiri bibliografice : V . A. U reehiă, Istoria Românilor, V, p, 3 17; V I, pp.
204 6, 361, 643-44; D. G. Ionescu, Relaţiile ţărilor române cu patriarhia de Gonatanti-
nopol (n eu tilizată).

LXXII. Sf. A ntonie cel M are d e la Scăunele

C o m . T ism a n a (Gorj)

Metoh al Tismanei, zidit la Scăunele, mai jos de eleşteu]

m ănăstirii, unde se mai văd în că ruinele chiliilor. Din biserica
de lemn nu a mai răm as însă nimic. Exista la 1657, când
patriarhul M acarie al A lexandriei vizitează Tismana.
L a 1 Ianuarie 1778 m urind Ancuţa, soţia Barbului Poe-
narul biv vel şetrar, a lă sa t moşia sa de zestre M ălăeştii băr­
batului său, ca să o stăpânească în timpul vieţii, obligându-1
în să între altele să facă din p ia tră schitul Sf. Antonie.
Aci s ’a îngropat soacra arhitectului Olein, îm preună cu
alţi doi arhitecţi Beniş şi Sehlatter, restauratorii Tismanei
dela 1855. Schitul s’a risipit după 1867, când Domnitorul Ca-
rol a vizitat pentru prim a o ară m ănăstirea T ism ana1).
1) P e n t r u t o a t e : Al. Ştefulescu, Tism ana, ed . Casei Bisericii, pp. 162.

LXXIII. Sf. Ioan Z latau st

(O cn ele Mari)

Biserica Sfântului' Ioan „din Broşteni”, în a cărei pisanie

dela 1703 s ’a trecut doar, lân g ă popii G hera şi Iladu, un
„jupan Dinu Lupu” , trebue să fi av u t prin secolul al XVI-lea
rosturi monahale. O arată za-pisul dela 3 Iulie 1597, al lui
jupan N an din Buneştii-de-Jos, care cum pără în Păuleani
„dela S tan d u l şi dela frate-său B ran 3 fălci în deal la Brus-
tu re t şi 2 în vale, una înghiul Cârstei ş ’a ltă în manco (mai
încoa?)... de au dat jupan Nan aceale fălci sfentei mănăstiri
la sfeti Ioan Zlataustu dela Ocna cea Mare, ca să-i fie po-
meană...” .
In zapis apare ca m artoră, — am ănunt in te re sa n t— „sta-
riţa din Slătioara anume M ariia” 2).
L a sfârşitul secolului al X V III-lea, puţin înainte de ree-
dificarea sa, biserica avea încă restu ri de chinovie şi atârn a
de m ănăstirea Polovragi, care, prin 1688—1689, prim ea 50 de
bolovani de sare dela Ocnă „pro Capella Sancti loannis Pre-
ditecs3).
1) V. D răgh iceanu, î n B ul Comis. M on Ist., V, p . 135. Am d at-o şi î n a c e a stă
rev istă, a n . XI, PP- 229—30.
2) B. P . H aşd eu , Cuvinte din B ătrâni, 1, 80—81. V. şi M arele Dicţionar Geo­
grafic, IV, p . 535.
3) N . D obrescu, Ist. Bis. rom. din Oltenia, pag. 200.

— 71 —
 LXXIV. S lătioarele
(Vâlcea)
F osta m ânăstire din preajm a Ocnelor m ari, Slătioarele
sau, cum? i se zicea la sfârşitul secolului al XVII-lea, Schitul
S lătinencii1), este dintru început ctitoria levantinei Ecaterina
Salvaresi, Doamna lui Alexandru-Vodă M ircea (1568—1577)
şi conducătoarea statului muntean în vrem ea lungii minori­
tăţi a fiului său, M ihnea T u rcitu l2). In domnia lui M atei Ba­
sarab, credincioasa tovarăşe a acestuia, Elena Doamna, a-
junge la rândul său ctitoră, probabil p rin reparaţii fără
mare însem nătate, şi care, num ai după o jum ătate de se­
col de existenţă a clădirii, n ’o puteau schimba prea
mult. E lina Doamna va fi term inat mai ales ceea ce nu pu­
tuse isprăvi înaintaşa ei: pictura, care în tr’o formă înnoită
doar în ce priveşte cu lo area3), le reprezintă pe amândouă
Doamnele, ţinând biserica. Dela Elina, m ănăstirea primeşte
şi moşia din preajm ă, la 1644.
Se cunoşteau până aci două stareţe dela Slătioarele, ceea
ce dovedea că schitul fusese din vrem uri vechi chinovie de
maici: Salomia dela 1676, poate o Slătineancă, m enţionată de
d. F ilitti, şi Olimpia, care, după inscripţia neinteligibilă dela
1912-1), a r fi zugrăvit locaşul la 1796. Am observat şi mai sus
că, în tr’un zapis dela 3 Iulie 1597, unde se vorbeşte despre
necunoscuta m ânăstire a Sf. Ioan Zlataustul dela Ocnele M ari5),
apare ca m artoră stareţa Slătioarelor, M ăria. M ănăstirea tre­
bue să fi fost deci chinovie de maici încă din vrem ea Ecate-
rinei.
1) I. O. F ilitti, Biserici ş i otitori. B u c ., 1932, p d 44— 45.
2 ) N . l o r g a , Biserica Doamnei Ecaterina, i n Bul- C om is. Mon. Ist., X X V , pp
3 8 -9 ; F i l i t t i , 1. c . ; B u la t, Contrib. documentare, p p . 81-88.
3) N. l o r g a , 1. c.
•4) Io n D o n a t , Bisericile Ocnelor-Mari, î n A rh . Olt-, X I, p . 368.
6) M ai s u s, s u b L X X II I, p . 7.
A dăogiri bibliografice: V. A . U re c h iă , Istoria Românilor, V II, p p . 320, 3 7 2 ; X
A., p 182 ; N . G h ic a - B u d e ş ti, Evoluţia arhitesturii, i a B ul. Comis. Mon. Ist., p p . t l şi 40.

LXXV. Sporăşti
C om P e ştişa n i (Gorj)
Schit cunoscut din cercetările lui Alex. Ştefulescu. Avea
o biserică de lemn, ale cărei răm ăşiţe istoricul gorjan le mai
putuse vedea „aproape de hotarul Săucâi, în tr’o încântătoare
poziţie, pe un deluşor acoperit cu pometuri frumoase şi vii".
Probabil — spune Ştefulescu, — el a fost metohul Tism anei făcut
la 1584 de călugărul Vasilie şi popa Ion, la Ploştina Drăgoeş-
tilor, sa t dispărut azi, în hotarul Hobiţei. După ce aceştia
au fost omorîţ-i de locuitorii din Peştişani, cari le vânduseră
locul, schitul a fost refăcut de călugărul A ntonie şi egu­
menul Ioan dela Tism ana, înainte de 30 Mai 1640. Peste
zece ani, Bilţul din Peştişani îi dărueşte o vie în dealul Gu-
renii. Schitul avea hram ul In trare a în biserică şi exista la
1798, când se găseau acolo trei schivnici1).
1 ) A l. Ş te fu le s c u , Tism ana, e d C ase i B is e ric ii, p p . 161— 2.

— 72 -
 LXXVI. S tăneşti
(Vâlcea)

In forma de acum, biserica m ănăstirii Stăneşti este în

cea mai m are parte zidită, la 15361) de G iura logofătul şi
jupâniţa lui Vilaia şi tot de atunci vine m inunata ei pictură.
Ceva mai târziu, s’a adăogat monumentului un pridvor şi,
pe laturi, câte o galerie deschisă, cu trei coloane, ceea ce
era un elem ent arhitectural neîn tâln it până aci.
O inscripţie slavonească2) arată însă că biserica ce ni
s’a p ăstrat se află pe locul alteia mai vechi, ridicată, de îna­
intaşii ctitorilor dela 1536, jupân Mogoş banul şi fiul _său,
Mogoş arm aşul. Cu privire la aceste începuturi ale mănăs­
tirii, inform aţia latin ă dela 1731 spune oă ea s ’a num it mai
întâiu Cornet, şi a fost înălţată, la anul 7000 f1491—92] „ab
lllustrissim is Domini Busestis de Basaraba” 3). Dar dacă s ’a
sim ţit nevoia ca biserica să fie înlocuită la 1536, se poate pre­
supune că ea va fi fost mai veche decât anul. 1491; apoi iz­
vorul acesta trebue în d rep tat şi în ce priveşte afirm aţia că
m ănăstirea este fundaţiunea Buzeştilor, deoarece, dacă ea
se găseşte dela un moment în stăpânirea acestora, lucrul se
explică p rin căsătoria M ăriei, fica lui G iura logofătul, cu
Radu vel arm aş, tatăl cunoscuţilor fra ţi B uzeşti1). _
Trecutul m ănăstirii Stăneşti nu poate fi despărţit de
istoria m arilor fapte de arm e din pragul celui de al XVII-lea
veac.
Deşi m ănăstirea Oaluiu, necropola Buzeştilor, e ra gata
la 1601, totuşi Stroe a fost înm orm ântat aci. P e p iatra de
m orm ânt, unde este reprezentată lupta lui cu M irza Tăta­
rul, Sima stolniceasa a. pus să se sape, în cuvinte de durere
şi ură, istoria eroică a mortului. „Au fost — spune p iatra
stolnic la Mihai-Vodă şi au fost la toate războaele depreuna,
cu Domnu-său, ca o slugă, creadencioasă Domnu-să,u, şi la.
războiul dintâi dobândi ran ă la m âna stângă de T u rci şi la
războiul dela Giurgiu, când să. loviră cu H anul, să ră n i în
ochiul stâng de săgeată. Şi au slujit Stroe la_ M ihai Voda
p ân ă p eri în Ţ ara Ungurească. De aci să sculară, boierii ţării
şi cu Buaeştii ridicară pre Radu Vodă; ia ră Simion Vodă...
s ’au ridicat... cu Leşii şi Moldovenii şi H anul cu m are oaste
de T ătari şi ieşiră de să loviră. în g u ra Telejinului, la Te-
iuşani, în luna lui Septem vrie 14 zile şi vleat 7110 [1601]..
şi *făcură năvală, m arţi dim ineaţa de 3 ori de toate părţile;
iară [văzând] jupanul Stroe atâ ta nevoie pre creştini, stătu
îm potriva Tătarilor, de s ă lovi cu M irza nepotul H anului şx-1
junghie p re Tătar, şi d in tr’aoel război să răn i la obraz [şi
preste 3 săptăm âni se tâm plă] moart[ea~i] în luna lui Oc-
tom vrie 2. zile, vleat 7110 [1601]. Şi nu fu pre voe câinilor
de T ătari: Dumnczcu-1 erte.
 Scris[-am] eu jupâneasa Sima a stolnicului Stroe: deacă
voi m uri să m ă [înjgropaţi lângă dumnealui aicia” 5).
M ănăstirea Stăneşti ţinea, din 1614, de P atriarh ia A-
lexandriei6).
1) S e p te m b r ie 7045.
2) I. T r a j a n e s c u , S c h itu l Stă neşti, in B u l. C om is. M o n . Is t., IV , pp. 13-14; V.
D r ă g m e e a n a , M on. Ist. ale O lteniei, în B u l. C om is. M o n . I s t., X X IV , p p . 118-9.
3) N. D o b re s c u , Ibtoria bisericii rom â n e d in O ltenia, p . 259.
4 ) C h ip u l în r u d i r i i (cf. ş i M a io r B u z e s e u R eco n stitu iri istorice p riv in d neam ul
B u ie ştilo r, II) e s t e u r m ă t o r u l :

M ogoş b a n u l

M o go ş a r m a ş u l

G i u r a lo g o fă tu l
= V iia ia

M a r ia
| = R a d u B u z c a vel]
_________ a rm aş
S tro e R adu P reda i
I v e l s t o ln ic v e l c lu c e r vel ban |
5 ) T r a j a n e s c u , o. c ., p p . 16-17.
6 ) l o r g a . Is t. bis. rom . I I , p. 64. M, P o p e s c u - S p in e n i, P rocesu l m -tirilor ta c h i­
n a te. B u c 1936, p. 134.
A d ă o g iri b ibliog ra fice: N. lo rg a , L ’a rt ro u m a in , p . 1 4 5 ş i u r m . ; 1. D . Ş te f ă -
n e s c u , L a p eintu re religieuse, p p . 8 7 — 107.

LXXVII. S trâm ba
(Gorj)

Un act dela 1525 a ra tă că schitul Strâm ba e ra la acea

dată metoh al m ănăstirii G ovora1). E l este singurul izvor
sigur, pe baza căruia se poate vorbi despre acest locaş în
secolul al XVI-lea, deoarece, aşa cum s ’a observat, data de
7127 [1518—19) pusă în pisanie, care, s’a r rap o rta la momentul
când m ănăstirea a r fi fost zidită de Stoichiţă Râioşanu vel vis­
tier, jupâniţa sa Dochia şi nepotul lor Miloş vel logofăt2),
nu poate fi în niciun caz prim ită. Stoichiţă Râioşanu
este un personagiu uşor de urm ărit în documente, care
dela 1594 până la m oartea sa, a sta t m ereu în dre­
gătorii, fiind pe rând logofăt al 2-lea, vel logofăt şi vel
vistier. R ăsculat cu Lupu M ehedinţeanu îm potriva Grecilor,
el atrage urgia lui A lexandru Iliaş asupra casei sale, şi a-
oesta, în a doua domnie confiscă şi vinde m ănăstirea Strâmba
metoh la m ănăstirea T ism an a3).
Stoichiţă Râioşanu a fost însă cu siguranţă ctitor de iz­
noavă la Strâm ba, pe care a zidit-o pe la 1603. Răm asă n e­
term inată, m ănăstirea este zugrăvită abia la 1793 de Cos-
tandin Râioşanu vel armaş.
1) Ş te fu le s c u , Gorjul istoric, p . 227.
2) i d e m , Strâ m b a . T g .-J iu 1906, p . 4 9 . S f . Episcopie a R â m n icu lu i, p . 348
3 ) Id e m , ib id e m .
A d ă o g iri bibliografice: V . D r ă g h i c e a n u : M on. ist. d in O ltenia, î n B u l. Comis.
M o n . Ist., X X V I , p p . 1 0 9 - 1 1 0 . '

— 74 —
 LXXVIII. Strehaia
(Mehedinţi)

Nu s ’a putut încă desluşi temeinic nici istoria m âi veche

a m ănăstirii Strehaia. Dar, în locul documentului aducător
de informaţii sigure, avem şi în legătură cu această mănăs­
tire câteva tradiţii, ce nu pot fi nesocotite cu desăvârşire.
P e baza unei asem enea tradiţii, prim ită şi în cronici, care
a ră ta că aci fusese la începutul secolului al. XlV -lea o r e ­
şedinţă episcopală, s’a putut creia, la 1672, un scaun nou
de Vlădică, pen tru un prieten al lui Grigore Vodă G h ica1).
Dacă se adm ite însă, că aci a rezidat cândva Antim, rezultă
că se atribue m ănăstirii S trehaia vechimea celor din­
tâ i fundaţiuni religioase din Oltenia.
O altă legendă spune, că Banoveţii şi-au avut sca.unuî
la Strehaia, înainte de a-1 muta la Craiova; ea se poate ex ­
plica însă — aşa cum s ’a fă c u t2) — p rin aceia că moşia
S trehaia a fost în tr’adevăr a Craioveştilor, care puteau re­
zida acolo tot aşa de bine cum urm aşul lor, M atei Vodă, a
putut veni să vieţuiască la B râncoveni3). Dar, în aseme­
nea îm prejurări, ei au trebuit s ă aibe, în apropierea caselor,
un paraclis, şi prin urm are dacă pe zidurile bisericii lui
M atei au fost zugrăviţi fraţii Craioveşti, lucrul s ’a r explica
p rin calitatea lor de ctitori.
In sfârşit, o altă tradiţie, care caută să explice şi aşe­
zarea ciudată a bisericii, a ra tă că M ihai Viteazul s’a r fi năs­
cut la Strehaia, în castelul tatălui său, lângă care apoi a în­
ceput să zidească biserica în tr’o noapte, când se refugiase
aci după o luptă cu Turcii; fiind însă întuneric, el a aşe­
zat-o cu altarul spre miază-zH). Observ că M ihai Viteazul
trecea ca începător a l m ănăstirii încă din secolul al X V III-
lc a 5).
M ănăstirea Strehaia a fost rezidită din temelie, la 1645,
de M atei Basarab, a cărui inscripţie nu pomeneşte pe vechii
c tito ri6). Biserica, s ’a zugrăvit din nou la 1826, de Axentie
egumenul.
1) Alex. L a p e d a lu , E pincopia Streh aiei şi tra d iţia sc a u n u lu i bănesc de acolo,
Buc. 1909.
2) Id em , ibidem .
3) V . A rhivele O lteniei X l, p. 278
4) I. B. Georgescu, M ă n ă stire a S tre h a ia , î n A r h . O lt., V ), p. 2 3 ; M arele D ic­
ţio n a r Geografic, V , p. 4-78.
5 ' « flo e m ona sterium f u i t in p rim is a M ichaele Vojvoda in cep tu m , dcinde vero a
M atth aeo Vojvoda u n a o um eolesia aed ificatum et fln itu m >, v. N. D obrescu, Isto ria bis,
ro m . d in O lten ia , p. 255.
6) Inscrip ţiile la N. Iorga, In scrip ţii 1, pp. 810-11 şi V . D răg h icean u , M onum entele
O lteniei, in B “ . M on. Comis. Is t., X X V II, pp. 107-8.
A d ă o g ir i bibliografice: M ih. P opescu, O ltenia in tim p. stă p . austr., în B ul. Comis
M o n . Ist., XIX, p. 105-6; N. G hika-B udeşti, E vo lu ţia arhitectu rii, ibid. X X V , pp. 44 4 5 ;
V. A. Uruchiâ, Isto ria R o m ânilor V I, pp. 259-60: VIU, p p. 372, 380; X A. pp. 344-45;
I. B. Georgcsou, S tre h a ia , î n -N ă zu in ţa » , 11, n r. 6 —7, pp. 1—13
 LXXIX. Surpatele
(V âlcea)

„M ănăstirea de călugăricioare” dela Surpatele, pe care

a ridicat-o de iznoavă. Doamna M aria a Iui Constantin Brân­
coveanu, „zidită au fost oareşcând de Buzeşti, însă mică şi
prost lucrată” *)•
I n inscripţia dela 1706 nu este precizată în să în niciun
fel epoca acestei prim e întem eieri, şi nici documentele mă­
năstirii, care vor aduce desigur lăm uriri preţioase, nu au
fost tipărite p ân ă acum. In schimb, catagrafia latină din
1731, la care, cu toată sărăcia ei de am ănunte, trebue să
recurgem din nou, arată că la începutul secolului al X VIII-lea,
când Buzcştii „cei vechi” treceau ca începători ai mănăstirii,
se p ăstra aci un hrisov pentru piărţi din moşia Câineşti, dela
Neagoe Basarab, din anul 7020 [1512]2). Aceasta este însă
Vremea câmcl Vlad banul şi fraţii săi 'porneau să zidească,
mănăstirea Căluiu şi se poate presupune că tot ei sunt cti­
torii la care trimit documentele şi tradiţia.
De vreme ce m ănăstirea p ă stra hrisoave dela Radu Şer-
ban, M atei B asarab/G rigore Ghica, Şerban Cantacuzino, Brân­
coveanu, e tc .3), este neîndoios că ea a ex istat neîntrerupt
în tot veacul al X V III-lea. Cu puţin înainte s ’a r p ărea că a
fost restaurată de Ştefan Surdul, p e care o legendă locală,
făcându-1 ctitor. îl socoteşte greşit fratele lui M ihai V iteazul4).
1) In s c rip ţiile l a : N . lo rg a , Inscripţii, 1, p . 1 8 2 ; 1. T r a j a n e s c u , M ănăstirea Sur­
patele din Vâlcea (ş i p t d e sc rie re ), î n B ul. Comis Mon. Ist. IV , p p . 9 5 — 101 V . D r ă ­
g h ic e a n u , M o n . is t. a le O l t . ib id . X X I V p 122 ş i M a io r B u z e s e u , Reconstituiri istorice
etc., p a r t e a 11, p p . 78— 79. (S » d ă ş i u n p o m e ln ic , u n d e s e v e d e c ă s c h it u l <l-au acut
num iţii boeri clădit de lemn).
2 ) N. D o b re s c u , Ist. bis. to m . din Oltenia etc., p . 271.
3) I d e m , ib id e m .
4) M arele Dicţionar Geografic, V , p 502.
Adăogiri bibliogratce : V . A . U r e c h iă . Istoria Românilor, V I , p p . 141— 2 ; V i l
p. 3 7 1 ; G h e n a d ie a l R â m n i c u l u i , O visită canonică, (1889), p. 17; N . l o r g a , T.' —t roum ain, p.
230 şi u r m . ; I. D Ş te f u n e s - u , h » peinture religieuse, in d ic e le ; id e m , Contrib. ă l ’ihţde
des peintures m uralei valagues, p . 55.

LXXX. Şerbăneşti-M orunglav

C om . Ş te făn eşti (V âlcea)

A fost zidit în prim a jum ătate a secolului al X V III-lea,

în zilele lui Constantin M avrocordat, de jupan M atei sin Du-
m itraşcu M orânglav1). P e la 1864 „sfân ta m ănăstire Şerbă-
neşti-M orunglav”, atunci în Rom anaţi, se judeca pentru pri­
cini de hotar cu un G hiţă Calangiu din C raiova3).
A fost metoh al Eforiei Spitalelor Civile din B ucureşti4).
1 ) p i s a n i a , c a r e n u a r a t ă l e a t u l z id irii, l a V . D r ă g h ic e a n u , Monumentele istorice
din Olteni.', In B ut. Comis Mon. Ist., X X I V , p . 1 2 1 ; V . şi N . lo rg a , Inscripţii , II, p 35
2 ) D . F r u n z e s c u , Dicţionarul statistic, 1. c.
3 ) A r h Stal. Craiova, C u r t e a A p e l a t i v ă d i n C r a io v a , S . II. d o s . n r . 3110,1845,
h o t ă r f t r e a J u d e c ă t o r i e i R o m a n a ţ i n r. 105/844.
4 ) M arele Dicţ. Geografic V, 513.
Adaosuri bibliografice : I. D. Ş t e t ă n e s c u , Contrib ă l ’&ude des peintures murales
valaques, p . 71.

— 76
 LXXXI. T ârn ăv iţa
C o m . T â rn a v a (Dolj)

Sc întâm pină pentru prim a o ară în documente ]a 1679,

când „P artenie ieromonahul dela sfânta Episcopie de la Râm­
nic” cum pără moşie în M ărăcinul de Sus din judeţul Dolj,
dela jupâneasa Dobriţa a lui Dumitru din F rato ştiţa şi dela
fiii şi nepotul ei şi o face danie schitului1). Tradiţia locală
în să pune data fondării şi aci, ca şi la schitul apropiat al
Ciuturei, în tr’o epocă mult m ai veche: schitul a r fi fost adică
început la 1540 şi term inat tre i an i mai târziu „de Voevodul
Constantin B asarab” 2), care e desigur num ai ctitorul cel
nou ce adaugă sau rep ară, — probabil Brâncoveanu însuşi.
F aptul că un ieromonah al Episcopiei oltene este dă-
niaş la T ârnăviţa, a fost interp retat ca o dovadă că schitul
se afla, în că dela această dată, în atârn are de Episcopie,
care l-a stăp ân it ca metoh, se pare, mai tâ rz iu 3). Observ
însă că la 1719, în tr’un tablou sem nat chiar de Episcopul
Damaschin, în care T ârnăviţa este socotită drept fondaţiune
a lui Partenie, ea figurează ca metoh ai Brâncovenilor4), şi
faptul acesta a r explica şi amestecul lui Constantin Brânco­
veanu la acest locaş.
In unele h ă rţi vechi, schitul apare sub numele de Târ­
n a v a 5), care e, cum s ’a văzut, al satului în care a fost zi­
dit. E rau ale sale moşiile: M ărăcinele de Sus şi de Jo s, Ste­
jarul, Cioroiaşul şi D răg o aia6), toate în Dolj. In epoca secu­
larizării fiinţă încă 7).
1) S t . Episcopie a R â m n icu lu i etn., pp. 390—91.
2 ) M a rele D icţionar Geografic, V, p 624. I n f o r m a ţ i a s ’a r p u t e a î n t e m e i a p e
v re -o in s c r ip ţie , n o n ă . s a u î n ţ e l e a s ă g r e ş i t , c a r e n u a fo s t s e m n a l a t ă a ltfe l.
3 ) S f. Episcopie etc , 1. c
4) « ...a P arthenio Calugero erecta, dedicata M onasterio B ra n co van », I n H urm u-
xa ki, VI, p. 274. C f d e a ltle l ş i i n t r o d u c e r e a is to r ic u lu i c i t a t a l E p isc o p ie i ( m a i su s,
n o t a 1 ş i 3 ), p. CIV , u u d e T u m a v tta (sic ) fig u r e a z ă e a m e t o h a l B râ n c o v e n ilo r .
5) H a r t a C ă p i t a n u l u i F r . s c h w a u t z , 1723, i n l. o. Ct. ş i Doc H u rm u sa k i VI, d .
2 6 9 — 70
6) S f . E piscopie... 1. c.
7) D . F r u n z e s c u , 1. c.

LXXXII. T ism ana

(Gorj)

Cea m ai înseninată m ănăstire a Olteniei, Tismana, zi­

dită din râ v n a popei Nicodim, sfântul întem eietor al mona­
hismului românesc, şi cu banii domniei, va fi fost mai întâiu
de lem n: în legenda cu care se începe şi aci istoria aşeză­
m ântului, se am inteşte „tisa” din care s ’a făcut biserica, pro­
babil p e vrem ea lui Vladislav, voevodul cu care se începe şi
pomelnicul.
Sub Radu Vodă şi Dan I, cu banii acestor voevozi, dar
şi cu ajutorul despotului sârbesc Lazăr, aceasta a fost înlo­

— 77 -
cuită. cu biserica de zid, a cărei înălţare se term inase la 1385.
Tism ana a fost, fă ră îndoială, oea m ai bogată m ânăstire din
aoest ţinut, având proprietăţi însem nate, a tâ t peste Olt, cât
şi în ţa ra vecină a Serbiei, unde p e la 1404 Despotul Ştefan,
amintind de ajutorul dat la zidirea ei de răposatul său pă­
rinte, îi întăreşte stăpânirea peste zece m etoace2). In secolul
al XV-lca Regele Sigismund al Ungariei şi Ioan Corvin au
cinstit şi ei m ănăstirea, întărindu-i rânduiala pusă de Ni­
codim, precum şi stăpânirea av erilo r3).
Neagoe Vodă Basarab acopere biserica mănăstirii cu
plumb, iar la 1564 Nedelco, m arele vornic al lui P etru Vodă.
o zugrăveşte pentru prim a oară. In secolul al X V III-lea, pic­
tu ra aceasta s ’a refăcut cu ajutorul Stancăi Glogoveanca;
iar la 1855, sub Bibescu Vodă, biserica este restau rată de ar­
hitectul Schlatter. L u at în total, monumenul a răm as
în să oel dela origine şi este azi singura biserică ce ni se
păstrează dela Radu Vodă I-iul i).
Trecutul Tismanei, de m are însem nătate pentru istoria
monahismului nostru, se împleteşte cu întreaga istorie a ţării.
Numele voevozilor, înscrise pe odoare şi în hrisoavele păs­
trate aci mai cu grije decât aiurea, dau aproape neîntreruptul
pomelnic al stăpânitorilor munteni. A devărată cetate, cum a-
pare în tr’un document dela 1493 a l lui Vlad Călugărul, dotată
nu num ai cu ziduri ta ri şi porţi îm brăcate în fier, dar şi cu
arm am entul necesar, care cuprindea în tre altele 7 tunuri mari,
—; păzită apoi de un corp anum e orânduit, de câte 50 de
oameni din satele vecine,.— Tism ana a fost, la dreptul vor­
bind, singura cetate rom ânească din Oltenia. De două ori,
zidurile de aici au adăpostit arm atele unor revoluţii naţio­
nale: la 1631, când M atei A ga din Brâncoveni se ridică
îm potriva Grecilor lui Leon Vodă, şi peste aproape două se­
cole, la 1821, când tot aici se vor adăposti pandurii lui Tu-
dor Vladimirescu.
De m ănăstirea Tism ana şi-a legat numele harnicul cer­
cetător al Gorjului, răposatul învăţător A lexandru Ştefulescu,
a cărui lucrare a răm as p ân ă azi cea mai complectă mono­
grafie istorică, din câte are vreo m ânăstire o lte a n ă 5).
1 ) A l Ş te lu le s c u , T i s m a n a , e d . 1, p. 11. Cf. î n s ă şi e d . C a s e i B ise ric ii, p . 68,
u n d e s e v o r b e ş te d e s p r e b is e r ic a făc u tă , d e N ic o d in î n c ă s u b V la d is la v , d in l e m n u l u n u i
t i s m a r e . L a 1 7 31 , s e ş t i a d e s p r e m â n ă s t i r e c ă «de principio ă Saneto Nicodemio ereo-
tur», d e i n d e v e r o a R a d u l o N y e g ro V a jv o d a , e t p o s t h u j u s e v e n t u m m o r t e m a succe-
s o r e lilio D a n o V a j v o d a t o t a l i t e r a e d i f ic a t u m f u it a n n o 6 894», (1385 — 8 6 ). D o b re s c u , op.
c i t . , p . 237.
2 ) A l. Ş te f u l e s c u , op c i t . , p. 173.
3 ) P e n t r u t o a t e , v . Ş te fu le s c u , o p . cit.
-£) V, D r ă g h ic e a n u , Consideraţiuni asupra vechimii bisericii m ănăstirii Tismana,
i n B ul. Comis. M on. I s t , X X V II, p p . 1— 16.
5) A a p ă r u t în t r e i e d iţii, la T g. J i u in 1896 şi 1903, i a r în B u c u r e ş ti, î n ed.
C a s e i B ise ricii, l a 1909
Adăogiri bibliografice : S p C e g ă n e a n u , D in odoarele bisericeşti, în B ul. Com.
Mon. Is t III, p . 1; id e m , Ipoteze şi constatări asupra construcţiei ib id . V , 128 —1 3 0 ; N.
lo r g a , Raport al lu i Freywatd şi I Schlatter, 1848, ibid , VII, 4 6 ; M. P o p e s c u , Oltenia
In tim pul stăp. atistr., ib id ., X I X , p. 1 0 5 ; N . G h ik a - B u d e ş ti, Evoluţia arhitecturii, ibid.

— 78 —
X X , 1 2 9 ; N . I o r g a , Istoria bis. rom ., 2 v o i., ed . 11 ( in d ic e le ); id e m , L ’a rt roum ain, p . 30
şi u r m . ; l . D . Ş te f â n e s c u , L e peinture religieuse, p. 20— 2 1 ; P r . P . D r ă g h ic i, M onastirea
Tism anaG oti, in A rh . Olt-, H, PP- 11— 1 6 ; V . A . U re c h iă , Istoria Românilor , II, pp.
77—8, 390— 91 I V , pp. 3 9 , 4 5 0 - 5 2 ; V , p . 3 9 7 ; V I , pp. 3 9 - 4 0 , 1 5 5 — 56, 369— 7 0 ; V IU ,
pp 360— 61, 374, 4 2 1 — 2 2 ; X A. 3 3 — 36, 22 9 , 3 3 0 - 3 1

LXXXIIl. T itireciu
O c nele-M ari (V â lce a )

Frum oasa biserică a Titireciului a fost zidită, pe la ju­

m ătatea veacului al X V II-lea1), de m arele sp ătar Miliail Can-
tacuzino, ctitor, în ţa ra de peste Olt, Ia Colţea, la m ănăstirea
Sinaii şi Fundenii D oam nei2). In forma ei dela început,
m ănăstirea vâlceană s’a întem eiat „fiind îndemnă,toriu şi os-
tenitoriu dumnealui logofăt Chera de la Vel Ocnă” , care e
Chirii monahul Bojescul, ta tăl lui M ihalcea Litterati, fonda­
torul schitului Teica 3) din apropiere. L a 1729 categumenul
chir Ioan Ursache o acopere de iznoavă şi o rep ară, iar
la 1747, biserica este în sfârşit zugrăvită4).
M ânăstirea Titireciu ţinea de Eforia Spitalelor.
1) O i n s c r i p ţ i e p e c lo p o t dă. a n u l 1655 (V . D r ă g h i c e a n u , Monumentele istorice
d in Oltenia, î n B u l Comis. Mon. Iot., X X IV . p . 137).
2) D e s p r e c tito r i ile lu i m u n t e n e v . N . Io rg a , Istoria bisericii rom âne, 11, p . 69.
3) M ai j o s , n r . X X X V I I I , p. 336.
4 ) T o a t e i n s c r ip ţiile l a V D r ă g h i c e a n u , î n 1. c. ş i a c e la ş i, î n B ul. cit, V II, p 196.
Adăogiri bibliografice : N . D o b r e s c u , Istoria bis. rom. din Oltenia, p p . 2 6 7 — 8 (v
şi in d ic e le ) ; Doc. H urm uzaki, VI.

LXXXIV. T opolniţa
(M ehedinţi)

In lucrarea sa privitoare la m ânăstirea Tism ana, Alex.

Ştefulescu socoteşte schitul Topolniţa ca fundaţiune din se­
colul al X lV -lea, a Sfântului Nicodim1). Singurul temeiu al
acestei afirm aţii este în să tradiţia, culeasă şi de biograful
Sfântului, Ieromonahul Ştefan.
Istoriceşte, schitul Topolniţa a fost întem eiat la 16462),
de cunoscutul boier Lupu Buliga vel căpitan, cel care
mai zideşte şi schitul cu acest nume de lângă P ite ş ti3).
N eterm inată la moartea acestuia, biserica este zugrăvită de
feciorul său Curia vel paharnic, la 1673. Zugrăveala şi inscrip­
ţiile tom balei) am intesc p e jupâniţa ctitorului, Stanca şi pe
copii lor: Curia, spătar la 1646, Stoica, Călina şi Armeanca.
Ju p ân iţa Ţarm anca (?) rnare păhărniceasă, zugrăvită în
stânga intrării, este desigur soţia lui Curia paharnicul; iar
Hârsova este fica acestuia, care la 1685 închină schitul la
m ânăstirea T ism ana5), unde şi bunicul ei adusese d a n ii6).
1) « D u p ă V o d i ţ a [ S fâ n tu l N ic o d im a z id it] T o p o l n iţa şi T i s m a n a > , A lex. Ş te f u ­
le sc u , M ânăstirea Tism ana. B u c ., e d C asei B ise ric ii, 1909, p. 45. ( T o t c a s f â n t , (N ico­
dim ] e s t e v e n e r a t şi în s c h it u l T o p o ln iţa ), ib id e m . p a g . 63. V şi c r o n ic a r i m a t ă d e la
P r is lo p , ib id , p. 6 3 . n o t a ; B P . H a ş d e u , Istoria critică, I, p . 139.
2) V . D r ă g h ic e a n u , Momtmenleie istorice ale Olteniei, î n B ul. Comis. M on Ist.
p 115.
 3 ) N . lo rg a , Ist. bis. rp m ., ed. 11, v o i. 1, p . 282.
4 ) T o a te la V . D r ă g h ic e a n u . î n 1. o.
5 j Ş te fu le s c u , o p . c it., p. 376. L u p u B a l ig a A g a e s t e n u m i t î n a c t u l d e în c h in a re
d i n C io v â r n ă ş a n i» .
6) S p i ţ a a c e s t u i n e a m e u r m ă t o a r e a : (v . 1. C. F i l i t t i , Condioa P oen a rilo r A lm ă-
je n i, în A rhivele O lteniei, V III, p . 287).
L u p u l B u lig a v e l. c ă p i t . ş i a g ă , d i n C i o v â r n ă ş a n i
______________________________ = S t a n c a _______________________ _______________

C u ria S to ic a C ă lin a A rm eanca I

s p ă t a r 1656, p o s t 1657, c ă p . 1 6 64 , v e l
m e d e ln ic e r 1666, v e l. p i t . 1673, c â n d
z u g r ă v e ş te T o p o l n iţa , v e l cluo. \ 1695.
= 1) A r m e a n c a
= 2 ) A n c a.

| H ârso v a |
A d ăogiri bibliografice : N . lo r g a , L ’a rt ro u m a in , p. 35.

LXXXV. Trocaia
C om . G re c e şti (Dolj)

O fundaţiune puţin însem nată a boierilor Păeni. A fost

clădită în secolul al X V II-lea, de vreme ce la 1.708, când des­
cendenţii ctitorilor afierosesc schitul la M otru, după ce mai în-
tâiu fusese al Episcopiei de Râmnic, care îl lăsase în paragină,
nefiindu-i „de nicio agoniseală” — ei precizează că îl aveau
dela moşii lor. E ra înzestrat cu moşia P ia tra Călugărească,
pe care a stăpânit-o m ănăstirea Motru până la secularizare.
A zi nu se m ai ştie nimic despre schitul acesta prin
p artea locului. D. C. Grecescu, singurul care a vorbit despre
el şi din comunicarea căruia luăm toate informaţiile de a c i1),
a putut să stabilească totuşi că fusese zidit în pădurea Tro-
căii, adică între satele Greceşti, Bărboiu, P aia, Botoşeşti şi
Gogoşi, din Dolj şi Mehedinţi.
1) C G re c e s c u , S c h itu l T rocaia, î n R evista Istorică R o m â n ă , v o i. 111, 1933, p. 288

LXXXVI. T roianul
L â n g ă R âm nicu-V âlcea
P e dealul Troianului de lângă Olt, unde m ănăstirea Hu­
rez avea posesiuni dela Brâncoveanu în s u ş i1), — cunoscutul
stareţ al acestei m ănăstiri, H risant P e n e ti2), ziditorul noului
Bucovăţ, a în ălţat la 1838 o biserică împrejmuită de chilii,
unde, după jum ătatea secolului trecut, se ajunsese la o viaţă
m ănăstirească a tâ t de însem nată, încât oficialitatea num ăra
Troianul p rin tre m ănăstirile m ari ale judeţului3). Chiliile de
aci au serv it mai târziu ca local de a re s t4).
Troianul este u n a dintre puţinele m ănăstiri fundate în
ţa ră în secolul al X lX -lea.
1) D o b r e s c u , op. c it., p. 248.
2) P e n t r u n u m e l e d e f a m i l i e a l H u r e z c a n u lu i, v . şi l u c r a r e a m e a D espre Dionisie
S e le tia r h u l ş i m -tire a B ucovăţ, î n A r h . O lt., X V , p . 39.
3 ) D . F r u n z e s c u , 1. c.
4 ) M arele D icţionar Geografic, V, p . 645.
 LXXXVII Ţ ânţăren i
(Dolj)

Despre m ănăstirea Ţ ânţăreni s’a vorbit p rea puţin până

azi, şi în lipsa inscripţiilor nu se poate desluşi bine nici nu­
mele ctitorului: el p are a fi însă M ihai Coţofeanu, m arele
sp ătar al lui M atei V odă1). M ânăstirea exista la începutul dom­
niei acestuia, deoarece prim ul să.u document cunoscut este din
anul 71.43 [1.634—3 5 ]2). După m oartea lui M ihai Coţofeanu,
soţia şi fratele lui, Dumitraşco Spineanu, au dăruit-o P a tria r­
hiei din Ieru salim 3), de care ţinea şi Căluiul Buzeştilor.
O m are însem nătate n’au avut niciodată Ţân ţă ra n ii1).
L a 1778, când m arele turn-culă am intit în Călătoriile Patriar­
hului Macarie, nu mai avea niciun rost de ap ărare sub că­
lugării greci, — generalul von Bauer menţionează aci o mă­
năstire de p iatră, nelocuită 'însă, lângă, o livadă, un pod şi
o m o a ră5).
1) Io r g a , Istoria biserioii, 1, p. 289. P e n t r u M ih a i C o ţo f e a n u , v . C . V. O b e d e a n u
n Arhivele Omeniei, VIU, p p . 62— 64.
2) D o b r e s c u , o p . c it., p . 266.
3) i o r g a , S tu d ii ji doc., V , p . 142.
4) * H o c m o n a a t e r i u m aut potius monasteriolum*, D o b re s e u , l. c.
5 ) G. J K a r a d j a , în Arhivele Olteniei, 111, p. 504.
Adăogiri bibliografice: V . D r ă g h ic e a n u , Monumentele Olteniei, î n l. o. 115— 16 ;
S t C iu c e a n u , Raport. î n A nuarul Comis. Mon. Ist., p . 1915, p p . 133— 4 ş i 1 5 3 — 154 ;
V . A. U re c h i» , Istoria Românilor, X A, p. 170.

LXXXVIII. Ţeica
(V âlcea)

I n domnia lui Duca Vodă (1.674—1678), un grec dela

Ianina, Dionisie, „scapă” în M untenia „fiind creştinătate”, şi
cu ajutorul lui Lambru căm ăraşul face, lângă Ocnele-Mari,
„biserică de nuele, după cum s ’au p u tu t pe aceea vrem e” 1).
L a 1681, Dionisie lasă schitul să fie după m oartea lui pe
seam a Episcopiei dela Râm nic „a pune călugăraşi năstavnici
aici ca să-l păzească şi să-l întărească” 2).
La 1726 schitul Ţeica este refăcut de Mihaloea L itterati
— Jazigi-Efendi cum îşi m ai spune singur în pisania ctitoriei
lu i3), după o deprindere adusă din „străinătatea ţarigrădească”,
unde fusese pe lângă capichehaiaua M unteniei'1). Mihalcea,
pe care aceiaşi pisanie îl a ra tă ca fecior a l răposatului Chera
Logofătul Bojescul „carele [s’a chemat] şi Chirii monah pre
călugărie” , este cunoscutul logofăt de tain ă şi tălm ăcitor de
literatură religioasă5). Cred însă că trebue identificat şi cu
Mihalza Literali, vameşul din 1725 al Ocnelor M a ri6), care
nu poate fi deci un Român renegat, cum s’a sp u s7). Din po­
melnicul dela Ţeica, scris de el, ar rezulta că tră ia încă la
17788).

6 — 81 -
 1) V . p o m e ln ic u l m ă n ă s t i r i i , l a V . D r ă g h ic e s e u , Monumentele istorice din Oltenia,
în Bul. com is. M on. Ist., X X IV , p . 131.
2 ) Z » p isu l d e î n c h i n a r e în I sto ric u l c i t a t a l E p isc o p ie i d e R â m n i c , p , 399
3) T i p ă r i t ă d e V. D r ă g h ic e a n u , î n B u l Comis Mon. Is t , V, p p . 134— 135 ş i X X IV ,
p . 130. C u g re ş e li î n Istoricul c i t a t , p p . 3 9 6 —97 şi in c a t a g r a f i a t i p ă r i t ă d e Io n Vîr-
to su în B ul. Comis. Mon. Ist., X X V I, p . 138. V. ş i Io n D o n a t , Schitul Ţeica, î n Arhivele
Olteniei, X I, p 3 9 4 — 395.
4) N. lo rg a , Istoria bisericii române, p . 1 6 2 V. a c o l o ş i b ib lio g r a f ia .
5) Id e m , ib id e m .
6 ) C. G iu re s e u , M aterial pt. ist. Olteniei sub A ustriaci, 1, p . 686
7) A . V a sile s c u , Vămile Olteniei sub Austriaci, în A rh . Olt., 1 92 4, n r , 16, p 380,
n o t a 187,
8 ) V . D r ă g h i c e a n u , î n 1. c.

LXXXIX. V ârtopul sau P opânzăleştii

(R om anaţi)

A fost zidit de „Ioan monah, ce l-au chem at p re mire-

nie H am za Popânzălescu logofătul” /c a r e la',,1679 îl'înzestrează
cu moşie „în Popânzăleşti, la Vârtop”, — probabil însăşi v atra
schitului, dela care îşi va fi luat numele cel vechiu. Un h ri­
sov a l lui Constantin Brâncoveanu, din 1695, întăreşte această
posesiune. P rin tre dăniaşii schitului se întâm pină, între alţii,
M aria, fata lui Dobre din Rovăneşti, care „însuşi s’au călu­
g ărit la această sfântă casă”, un Constantin Racoviceanu şi
P artenie ieromonahul „ce au av u t m etanie la acest schit” 1).
Nu putein spune la ce d ată Popânzăleştii devin metoh al
Episcopiei de Râm nic; dar faptul că, în „extractul” făcut la
1731, locaşul nu figurează în rândul metoacelor episcopale, ci
la un loc cu alte schituri neatârnate, a r putea fi o dovadă că
afierosirea s’a făcut m âi tâ rz iu 2).
D upă o informaţie din secolul tre c u t3), în biserica schi­
tului Popânzăleşit, refăcută la 1853 de egumenul L av ren tie4),
figurează, în p ortrete m urale, Ştirbei Vodă şi acest ultim cti­
tor al său.
Şi la Popânzăleşti, rosturile monahale se vor fi înche­
ia t tot la 18645).
1) S f. Episcopie a R âm nicului, p p . 3 8 9 — 90.
2 ) N . D o b re s c u , op. cit., p . 274-
3 ) Tabloul istoria a l lu i V. A . U rech iă. l a O d o b e s c u , î n Antichităţile ju d . R om a­
naţi, Opere complecte 111, p. 254.
4) In t i m p u l E p isc o p u lu i C a l in ic c a r e t r e c e d r e p t c t i t o r ( lo r g a , Ist. bis. rom ., ed .
II, p . 237). .................
5 ) F r u n z e s e u , î n l. o., î l m e n ţ i o n e a z ă c a m â n ă s t i r e m a r e î n e p o c a s e c u la r iz ă r ii

XC. Vişina
C om . B um beştii-de-Jiiu (Gorj)

Nici această m ânăstire nu se află m enţionată în vreuna

dintre m arile lucrări de sinteză, privitoare la istoria poporu­
lui rom ânesc sau a bisericii sale, deşi trebue socotită fără
îndoială p rin tre cele mai vechi locaşuri religioase din Oltenia.
Prim ul autor care o am inteşte, atribuind-o lui M ircea cel Bă-
 f c , i 1 ? ev iCerr monahYI Ştefan dela Tismana., în biografia
n S o ° dl“ ’ Und° VOrbind desI,re < !ă^ p ăn area c£e
T a ri R n m L M r mCi raai noua' m ajoritatea m ănăstirilor din
4-a ra Romaneasca, el are urm ătorul pasagiu:
„ , ” Ia ra ca au fost stricate şi pustii, precum s ’a zis aceasta
este cu adeyarat, căci unele m ănăstiri şi biserici de atu n ?o î
p u t£ n? e v f S l T ? pUSţU’ f-tricate Până în P'ămănt, cât abia
- ? cunoaşte dm răm ăşiţă zidurilor lor iar nu
mele şi pom enirea lor de to t s ’a uitat, ce a fosi pre la t
s,7 ^/n J & S n ? l [Mcodim],
r v f t ăSîirea
cumV°dita °ea mai Vişina
şi mânăstirea sus zisa Gă
, care
ceni şi BmnhSe % f - 7 “ J T M ’ M re Satele Por-
fw f ; $\,a f°st
înălţată de marele Mircea Voe-
aa fost bfanta Ireyrne,
Ne9m VoeVOd>
precum * hramul lor
în hrisoavele ^ t ecei sunt
b is e zIni
sfânta mănăstire Tismana. se arată. Ci fiind aceste /isc două

P 5i yi5in?- şi nem ţească, adică mânăs-

ungureasca
S u V ,lî,n n ln rUrnU - Ruşavei> ia ră m ănăstirea Vişina pe
n S S i ÎS S i* l pricina trecerii adeseori a oştirilor
turceşti, tă tărăşti pe aceste drum uri nu
oiţii D o m n i? ’ i)a ^ m ânastiri iar% i la ioc de feri-
In legătură cu această m ănăstire, episcopul Ghenariv»

în pe ş.0&eaua naţională oe duce dela Târgu-Jiiu

m lia n s ilv a n ia pe la punctul .Petroşani..., am văzut la eura
j f f i ? rC.Ca ?ri P'n a r nţi> Şi anume PG laturea dreaptă a
prin^ seco u r al
pi in secolul îxX i vlV-lea,
V şi despre P° care
°are păstrează
poporul 0o crede de
întreaa-ă
tradiţiune. Locuitorii din comunele Bumbeşti şi cei din Vişina
codimCa gf anum e Dionisie, ucenic al Sfântului Ni-
codim,... s a aşezat aci şi a construit o bisericuţă. F iind însă
ca biserica avea nevoie de averi, el în dreptul bisericuţei
Ei S I St^ f g a •?iiullli’ a r i s c a t o clopotniţă de bârne’
dera de Î S ţ Sa aŞ(f e ™ cIoPot, zicând că va eonsi-
vS r„i? 3 i 1b lse™ . toata îm prejurimea, până unde se
mentnf S clopotului proectat. F aţă cu o asem enea a-
p a a călugărului, tradiţia adaugă că el a
iost ucis de moşnenii dm Bumbeşti, cari şi p ân ă astăyi n~
cupa cu proprietăţile lor tot malul stâng al Jiiu lu i” 2).'
i ..F® *iPa anului 1900, ruinele dela Bumbeşti din
g u ta defileului” care, dacă se m ai găsesc încă, a r m erita
m if cercetare, fie num ai spre a se putea stabili pla­
nul dupa care a fost zidita biserica, — au fost văzute de A-
lexandru Ştefulescu. Şi pen tru cercetătorul gorjan, această mă­
năstire este o fundaţie a lui M ircea cel B ătrân, r S c a t ă în
piatra... m numele Sfintei Treim i” 3). ”

— 83 —
 Să vedem în să în ce m ăsură originea ce s'a atribuit
m ănăstirii Vişina poate fi dovedită documentar. Cel mai ve­
chiu document ce cunoaştem în această privinţă, este
urm ătoarea poruncă a lui Neagoe Basarab, dată în Bucureşti,
la 14 Decemvrie 1514:
„Cu m ila lui Dumnezeu Io B asarab Voevod şi Domn a toa­
tă Ţ ara Românească, fiul lui Basarab Voevod, dă domnia-mea
această poruncă a domniei mele hram ului şi lăcaşului sfin­
tei şi nedespărţitei Treimi şi vieţuitorilor în sf. loc ce se chia­
m ă sf. m ânăstire Vişina şi povăţuitorului egum en Grigorie cu
toţi fraţii care întru Cristos vieţuiesc în sf. lăcaş, pentru ca>
să le fie moşie şi cu grădini şi cu toate hotarele pe unde
au fost bătrâne încă din zilele lui Mircea Voevod.
După aceia au avut călugării p âră cu Bumbeştii şi cu
Poroenii, iar domnia m ea am trim is pe cinstitul boier Deatco
banul şi cu cinstitul dregător al domniei mele, jup. Stanciul
m are p ortar şi jup. Neagoe sp ătar şi cu 12 boieri ce au fost
megiaşi pe îm prejur, anume boierii: Balotă şi Radul din Bâr-
leşti şi Bumbara şi Ştefan din Corbi şi Dan din Jupâneş'tii
şi Buzdugan din Şofrăceni şi Vălsan din D răgoiani şi Dan
din Româneşti şi Stan şi H rănitul din Băleşti şi Danciul din
Iaşi şi Fiiot, şi au mers pe moşie şi au găsit bătrânele ho­
tare din zilele lui Mircea Voevod din Porceni şi din Bum-
Ijşti şi au pus hotar cu sufletele lor pe unde au fost hota­
rul bătrân: pe A rejiuţă până în apa Jiu lu i la G enunea lui
Miloie şi de aci cade hotarul în Valea lui Şerban şi ia r în
laturea Porcenilor hotar p iatra care este din capul luncii din
vale şi de aci plaiurile şi luncile pe Jiiu în sus, şi sadurile
cu grădini şi cu toate plaiurile. P entru aceea le-am dat şi
domnia mea ca s ă le fie moşie şi ohabă şi de în tărire sf. mă­
n ăstiri neclintită dupiă porunca domniei mele. [Divan]... Şi am
scris în oraşul de reşedinţă Bucureşti, luna Dec. 14 zile, în
anul curgător dela Adam 7023” 4 ) .
A şa dar, este limpede dovedit că m ănăstirea Vişina e-
xista pe vrem ea lui M ircea cel B ătrân, deoarece în dom­
n ia lui Neagoe Vodă hotarele proprietăţilor sale au fost sta­
tornicite din nou pe unde fuseseră în zilele acestui voevod.
E ste în să Vişina ctitoria lui M ircea Vodă, cum arată Ieromo­
nahul Ştefan '„după hrisoavele ce su n t la m ănăstirea\Tism ana”
şi cum a admis, m ai apoi, Ştefulescu, fără să-şi documenteze
afirm aţia? A r fi plauzibil să credem că acelaşi voevod, care
a ridicat — straje pe drumul Oltului — m ănăstirea Cozia,
a putut să înalţe şi la Jiiu , pe celălalt m are drum al Olteniei,
un locaş asem ănător. Izvoarele istorice cunoscute nu spun
însă precis aceasta.
Către sfârşitul domniei sale, la 22 Aprilie 1519, Neagoe
Basarab a dat un nou hrisov m ănăstirii Vişina şi egumenului,
care atunci e ra Eftimie, întărindu-i stăpânirea peste jum ătate

- 84 —
din Porceni p artea lui Baiul, caro a dăruit această moşie spre
a fi în tărire sfintei m ănăstiri şi fraţilor ce lpcufl.sc acolo-').
Nu se poate şti când a fost părăsită m ănăstirea Vişina,
In documentele secolului al X V III-lea, ca şi în hărţile, cu­
noscute nouă, din această vreme, ea nu figurează niciodată.
In biserica Sf. Nicolae din T.-Jiu se află însa un clopot
făcut de Dim itrie Miclăuş în 1.792, pentru manăstirea din
Bumb eşti, care a r putea fi V işina6). A r urm a deci s a ad­
mitem că la această d ată m ănăstirea exista în c a 7).
1) Ş t e f a n I e r o m o n a h u l, V ia ţa P ,ea -C uviosului N icodim S fin ţitu l, i n B ib lio te c a
P ă m â n t şi sufiet oltenesc, C r a io v a , 1935, u p 9 5 —-6
2 ) E p. G h e n a d i e a l R â m n i c u l u i , O v izită canonică. B uc. 1H8M. p . o s.
3 ) Al- Ş te f u l e s c u . G orjul istoric si pitoresc, p . 85. CI. ş i p . l . v .
i ) Id e m , Doc. s/avo-rom ., p- 77
5) I d e m , G orjul istoric şi pitoresc, p 8 o — 8b
fi) I d e m , T ism a n a , ed- C a s e i Ş c o a le lo r, p . 129, n o . 1.
7) O b s e rv t o t u ş i c ă în B u m b e ş t i h ă r ţ i l e şi d e s c rie rile a n tr o p o g e o g r a f .e e d m se-
c o lu l a l X V lll-le a n u m e n ţ i o n e a z ă v r e o m â n ă s t i r e , s a u cel p u t m o b is e r ic a . Cf. şi
D o b re se u , o p . c i t . , şi C J K a r a d j a , M em o riile G eneralului von B a u er, in l. o., p . 416.

XCI. Vodiţa.
(M ehedinţi)

Cea dintâi m ânăstire a Sfântului Nicodim în Oltenia a

fost în ălţată în domnia lui Vladislav Vodă şi cu ajutorul a-
oestuia. M ănăstirea va fi fost g ata după 1369, deoarece p ri­
mul hrisov oe i se dă nu poate fi m ai vechiu1).
Dela început, Vodiţa a fost „samovlastie”, trăin d adică
autonom, după regulele de viaţa statornicite de Nicodim._ \ la-
dislav însuşi a înzestrat-o cu o însem nată avere, compusa dm
sate, drepturi de vam ă şi mili de to t felul. Schiturile din a-
propiere, dela Ilovăţ, Topolniţa, Crivelnicul, Cracui Mun­
telui, care, după legendă, au fost întem eiate de Nicodim,
vor fi fost cândva metoaoe ale ei. L a 1493 însă, posesiunile
Vodiţei trec la m ănăstirea Tism ana, cu care de altfel ea
e ra contopită din vrem ea lui Nicodim. Ruina se va aşterne
apoi peste această m ănăstire, grăbită de războiul ce se duce
aci la sfârşitul secolului al XVII-lea, când V eterani o p res­
chimbă în. blokhaus pentru arm ata au striaca2). Unele do­
cumente cartografice din această vrem e o menţioneaza înca*).
In legătură cu istoricul Vodiţei trebue pomenite şi săpă­
turile ce s ’au făcut aci, în 1928, de Comisiunea Monumentelor
Istorice, care au scos la lum ină temeliile unei biserici ante­
rioare celei a lui Nicodim, num ită de d. V. Drăghiceanu, ce-i
dreptul cu unele reticenţe, „biserica lui Litovoiu-Voda ).
A ceastă aserţiune este fără îndoială greu de primit.
E a se izbeşte mai întâiu de arbitrariul afirm aţiei că biserica
se datoreşte anume acestuia, Apoi, chiar în cazul când sta
pânirea lui Litovoiu s’a r fi întins până aci, se poate admite
că el a în ălţat această biserică la num ai câţiva km. departe
de Severin, unde ajungeau tocmai atunci stăpâni Ioaniţii?
Poate fi apoi p ărăsită a tâ t de uşor p ărerea ce s’a adm is până
acum, că primele m ănăstiri din ţa ră se datoresc lui Nicodim?
Trebue ridicată această întrebare, deoarece situaţia geogra­
fică a Vodiţei a ra tă limpede—cum a observat de altfel şi d.
Drăghiceanu—că acolo n’a putut exista o sim plă biserică, ci o
m ânăstire. D ar în acest caz monahismul rom ânesc organizat
a r începe la jum ătatea veacului al X lII-lea.
In sfârşit, săpăturile dela Vodiţa au ară ta t că edificiul
avea unele caractere arhitecturale oe se întâlnesc num ai la
bisericile catolice5). F aptul acesta, alături de argum entele
ce se opun p ărerii că aci a r fi fost o ctitorie ortodoxă a
lui Litovoiu, duc la concluzia că temeliile descoperite sunt
ale unei biserici catolice.
1) N . lo rg a , Istoria bisericii romaneşti, 1, p . 52. D o c u m e n t u l l a Ş te f u l e s c u , Tis­
m ana, e d . C a s e i B ise ric ii, p p . 4 6 —49.
2 ) P e n t r u t o a t e a c e s te a , v . Ş te fu le s c u , o p . c it., ş i v . D r ă g h i c e a n u , Vodiţa, î n
Bul. Comis. M on. Ist., V , p p . 9 6 — 109,
3) V . h a r t a S to l n ic u l u i C o n s t. C a n t a c u z in o , l a l o r g a l. o., ş i B u la t. I. o.
4 ) V . D r ă g h i c e a n u , Săpăturile dela Vodiţa, bisericile lu i Nicodim şi Litovoiu-
Vodă, în B ul. Comis. M on . Ist., X X I I I , p p . 149— 156.
5) E v o r b a d e u n p o s t a m e n t c e s e r v e a p e n t r u a l t a r e l e c a to lic e .

XCII. Vârla
C om . L ivezi (?) (Dolj)

Vârla, un alt schit dispărut probabil către jum ătatea

veacului al X V III-lea, despre care nu ştim nimic sigur astăzi,
figurează pe h a rta Căpitanului Schwantz din 1723 *) la Nord de
satul Livezi, p e un afluent al pârâului cu acelaşi num e ( ? ) 2),
care se varsă în Jiiu. P entru a doua o ară aflu acest schit
în h a rta mai nouă a lui C. M an n ert3), aşezat în aceiaşi re­
giune din (dreapta Jiiului, la Sud-Vest de m ănăstirea J itia n u 1).
Ani încercat s ă stabilesc în ce loc a ex istat această
m ânăstire, fără s ă pot ajunge la rezultate definitive. Tre­
buiau cercetate în aceste p ărţi mai m ulte puncte, începând
cu biserica veche din V ârâţi5), al cărui trecut nu se cunoaşte.
H arta lui Schwantz dădea însă indicaţii oe nu se potriveau
cu aşezarea acesteia, ci m ai de grabă cu cea a unei biserici
dispărute, care se zice că se afla cam la un km. spre miază­
noapte de P o d ari6).
In sfârşit, Vârla m ai p u tea fi pe Valea Biserici»,
la Sud de satul care altă dată 'purta acelaşi nume , d ar care
azi se chiam ă Gura-Văii. Acolo, pe moşia, d-lui. Gr. Grămă-
ticescu, se găsesc ruinele unei biserici pe care căutătorii de
comori le-au dezgropat în vrem ea din urm ă, şi care vor tre ­
bui negreşit cercetate sistematic. Locul vine în im ediata a-
propiere a Drumului Bătrân al Diiului, lângă ruinele unei
ceşm ele7) şi la confluenţa pâraelor Gârla şi Valea Fântânii.
Inform aţiile, deosebit de confuze şi contradictorii în această
privinţă, vorbesc de un schit ce a r fi avut legături cu Sa­
dova s).
 1) 1. C . B ă c ilă , Oltenia sub A ustriaci — Un document cartografic, î n A rh. Olt.,
111, p p . 111 ş i u r m .
2 ) G ă s e s c p e a c i u n p â r â u c u n u m e l e d e G ârla, v . m a i jo s.
3) Charte von der Europaeischen Tiirkey Kleinasi^n, eine Theile Syriens und an-
d e m angrănzenden L a en dem etc , von C . M annert, Nurenberg.
4) P o a t e c ă s c h i t u l a f o s t m e t o h al a c e s te i m ă n ă s t i r i c u t r e c u t n e c c r c e ta t.
6 ) P e n t r u a c e a s t a , v . N . lo rg a , Inscripţii, II, p . 86.
0) B is e ric a s e a fla p e m a l u l J i iu lu i, la a p u s d e p â r â u l Valea Satului, i n p u n c tu l
Cosaeu. I n f o r m a t o r d. C . lo n e s c u , c â n t ă r e ţ d e b is e r ic a d i n P o d a r i , c ă r u i a ii m u l ţ u ­
m e s c şi p e a c e a s t ă c a l e p e n t r u r â v n a p u s ă în c e r c e tă r i. .
7) P i s a n i a a c e s te ia , d i n 1 2 I u n i e 1827, s e a f l ă l a c o n a c u l p r o p r i e t a r u l u i
8 ) « A fo s t b is e r ic ă d e c ă l u g ă r i , u n i t ă c u S a d o v a . S e p ă s t r a u a c i a v e r i l e a ce le i
m ă n ă s t i r i . E r a u şi c h ilii l â n g ă b i s e r i c ă ş i s 'a u g ă s i t şi o s e m i n te » . I n f o r m a to r C . lo n e sc u .
C u p r iv i r e l a lo c u r ile is to r ic e d i n L iv e z i, a d a o g i n f o r m a ţ i a : « L a U r s o a i a s ’a u
g ă s i t c ă r ă m i z i f o a r t e m a r i. S e a u d e c ă a c o l o a f o s t c h ilie tu r c e a s c ă (?)» ( I n to r m a to r
Io n C a v a l d i u P o d a r i) .

XCIII. Z dralea sau Roaba

C om . C aciulăteşti (Dolj)

Am vorbit altăd ată despre această ctitorie, necunoscuta

până aci, a Craioveştilor >). Rezum mai jos cele spuse atunci,
deoarece nu-mi este cunoscut (niciun izvor care să adauge vreo
inform aţie n o u ă2).
Schitul Roaba se numea dintru început Z d ralea3), şi a
fost întem eiat de jupan Barbu Banul, mai înainte de 1520,
d ată la care Basarab Vodă Neagoe îi dă prim ul hrisov ce se
va menţiona mai tâ rziu l). Epoca înfiinţării sale nu lasă nicio
îndoială în ce priveşte.(persoana ctitorului: el este însuşi Barbu
I Craiovescu, deoarece înainte de 1520 nu se poate vorbi de
un ban cu acest nume, afară, de feciorul cel m are al lui Neagoe
dela C raiova5). Ca o mulţvm& ele alte mânăstwi din Olteniei,
schitul Zdralea v-ine deci şi el dela acest mare personagiii al
istoriei noastre, a cărui'importanţă, ca 'fondator de aşezăminte
religioase, nu este încă deajims de cunoscută.
A r fi greu de p ă stra t aceeaşi certitudine în oe priveşte
chestiunea dacă tot acest „ctitor vechiu” a afierosit, pentru
prim a oară, schitul la Sfântul Munte, în tru cât în regestele de
documente oe avem nu se spune precis aceasta. L a 3 Au­
gust 1607, Radu Vodă. Şerban a ra tă însă în hrisovul său că
Barbul Banul a miluit m ănăstirea Xenofon cu satele Recica,
Siliştea-Plopului, şi o b a ltă 6); »iar averealaceasta formează toc­
mai zestrea cea veche a schitului întem eiat de Barbul Banul
înainte de 15207). P rin acest hrisov a r urm a s ă se înţeleagă
deci că posesiunile ajungeau la Xenofon ca zestre a schitului
afierosit, iar nu în afară de el 8). Dar dacă- această concluzie
va fi fustă, atunci schitul Zdralea sau Roaba, este primas fwn-
daţiune religioasă, cunoscută' azi, pe care ctitorii ei au tnchi-
nat-o, în ţările noastre, unei mănăstiri străine 9).
E regretabil că, din pricina sărăciei de amănunte^ a re-
gestelor, nu se poate lăm uri definitiv această problemă care
întrece, prin im portanţă, (cadrul strâm t al u n ei monografii spe­
ciale. Ori cum, dacă ne gândim' la relaţiile de seam ă pe care
Craioveştii le-au avut în Balcani şi mai ales la legăturile reli­
gioase oe-i uneau de m ănăstirea Xenofonului însăşi, unde
Barbu Banul şi fraţii lui zidiră paraclise şi erau jugrăviţi în
rândul ctitorilor10), concluzia de mai sus p are probabilă.
Dealungul secolului XVI şi p ân ă în vrem ea lui Matei
Basarab, scliitul a existat fără întrerupere, deoarece la 8 Oc-
tom vrie 1635 acesta menţionează în hrisovul său, pe lângă
zapisul ctitorului celui vechiu, jupan Barbu Banul, 12 alte
hrisoave date locaşului, dintre anii 1520 şi 1612, pe care voe-
vodul le văzuse în su şi11). Probabil la începutul domniei lui
Matei, schitul a fost refăcut din temelie şi înstărit de „un
părinte egumen anum e Pahomie, păm ântean” 12), căruia i s’a
zis mai târziu Popa Bobul şi care a afierosit, poate pentru a
doua oară, locaşul la X enofon13). Pahomie va trece mai târ­
ziu drept singurul ctitor, iar în acte se va vorbi num ai de
schitul Roaba sau al Popii Robului, fără să se m ai am intească
vechea numire. In timpul stăpânirii austriaco dintre 1.716—
1739, schitul se zicea însă Plopul, num e îm prum utat cu si­
guranţă dela moşia sa p rin cip ală11).
Pe la începutul secolului trecut, clădirea în ălţată de P a ­
homie ajunsese şi e a la proastă stare.
La 1854 însă, „biserica este făcută din nou de zid...,
nu în locul celei vechi, ci în apropiere de sat”, ceea ce>
explică ex istan ţa celor două ruine din Căciulăteşti.
1) 1. D o n a t , D espre sc h itu l Z dra lea sa u R oa ba — o ctitorie necunoscută a C ra io ­
veştilor, e x t r a s d in A r h . O lt. X I V , C r a io v a , 193&.
2) N u a d u c e n i m i c n o u ta b l o u l d e d o c u m e n t e — c a r e d e a l t f e l s u n t t o t c e le d a t e
i n r e g e s t d e m i n e — p e c a r e î l a f l u a c u m in A r h iv u l lu i G ip a riu p e a n u l 1867, pp. 197—8 .
P e b a z a lo r n ic i n u s ’a r fi p u t u t f a c e i d e n tif i c a r e a s c h it u lu i. C â t p r i v e ş t e d o c u m e n te l e
d i n H urm ţieă/ci , X I V , m e n ţ i o n a t e d e d C h ir iţă , în c o m p le i ţ ă r i l e s a l e p r i v i t o a r e l a bo e rii
B r â n c o v e n i, (in ~£rTm ele O H 'n i'i, X V , p . 354), e le n u - m i s u n t a c c e s ib ile . I n o ric e
c a z , n u m e l e s c h i t u l u i e s te Z dralea. Z drulis e , e v id e n t, u n g r e c is m . (Cf. R obais p e n t r u
R oaba, la C i p a r i u î n 1. c .).
3 ) H r is o a v e le d i n 1631 ( d a t ă g r e ş ită ) ş i 1 6 37 , s u n t d a t e «schitului Z dralea care
s ă siee a cu m R o aba » (v. l u c r a r e a m e a c it., a n e x a 1, d o c . 2 şi 4).
4 ) Ib id ., a n e x a I, d o c. 3.
5) 1. C. F i l i t t i , B a n a tu l O lteniei ş i C raioveştii, e x t r a s d i n A rh iv e le O lteniei, 1932,
p . 2 5 —2 6 .
6) D espre schitu l Z d ra le a etc., a n exa 1, d o c . 1.
7 ) lDid., a n e x a 1, d o c. 3.
8 ) E s te a d e v ă r a t c ă u n e o r i m ă n ă s t i r i l e s t ă i n e p r i m e a u ş i d a n i i d ir e c te d e
m o ş ii. (N . lo rg a , Isto ria bis. rom . ed . II, v o i. 1, p . 217). D a r c ele c u n o s c u t e s u n t m u l t
m a i n o u i, a b i a d e l a s l â r ş i t u l s e c . a l X V I-le a .
9) P r i m a m ă n ă s t i r e î n c h i n a t ă , d e s p r e c a r e s ’a v o r b i t , e s t e B u c o v ă ţu ! , a f ie r o s ită
la S t V a r l a a m î n 1688, d e c lu c e r u l P â r v u . ( V . m a i s u s , s u b X X I I I , p . 32.
1 0 ) lo r g a , op. cit., p. 1 2 5 ; 1. C. F i l i t t i , B a n a tu l O lteniei şi C raioveştii, p . 21.
11) D espre sc h itu l Z dralea, etc. a n exa 1, d o c . 3.
1 2 ) Ib id ., a n exa 1, d o c . 2, 4 , etc .
1 3 ) A n e x a 1, d oc. 13.
1 4 ) C ă s c h it u l P lo p u l e s t e a c e la ş i c u Z d r a l e a s a u R o a b a re ie s e d i n u r m ă t o a r e l e
d o u ă specificaţii, d a t o r i t e e p is c o p u lu i D a m a s c h i n , d e l a 15 Oct. 1719, p r i v i t o a r e l a m ă ­
n ă s t i r i l e O lt e n i e i : ‘ C ap ella P lo p u a Pooa R obu l erecta et S ancto M o n ti d ed ica ta • şi
„Capella P lo p u l habet a W aivod a M atthaeo B a ssarab a colatum , u t accipiat p a rtem p is-
cationis p a lu d is P lo p u l fiscalem to ta m » (H u rm u sa ki V I , p. 2 7 0 şi 274). O ri, P o p a R o b u l
e s t e c u n o s c u t n u m a i c a c t i t o r l a R o a b a , i a r m o ş i a ş i b a l t a P l o p u l s u n t to c m a i p o s e ­
s i u n ile a c e s t u i s c h i t . A p oi, î n ta b l o u r i l e î n c a r e s ’a u t r e c u t a b s o l u t t o a t e c h in o v iile
o l t e n e c a r e a v e a u p o s e s iu n i ş i p riv ile g ii, ş i i n c a r e f ig u r e a z ă s c h i t u l P lo p u l, lip s e ş te
t o t d e a u n a R o a b a . D i n p o tr i v ă , în lis te le u n d e a p a r e a c e a s t a , n u m a i f ig u r e a z ă P l o p u l .
A stfe l, l a 1731, c â n d s c h i t u l R o a b a a j u n g e s ă d e p in d ă d e S a d o v a , d e o a r e c e m ă n ă s t i r i l e

- 88 —
în c h in a te e r a u o p rite d e a a v e a le g ă tu ri c u L ocurile S finte —, se g ăseşte l a p a r tid a
Sadovei u r m ă to a re a m e n ţiu n e c u p riv ire l a aceeaşi p o sesiun e: D an D a s D o rff P lo p eu l ,
t »elches eher z u der C ap ella m P o p ei R o b u lu i vcrm Sg d ona tionalien 2-er W oyoden jedereith
gehUrin geivest, n u n m eh er aber vo n der l/ibl. C a m m er possedirt w ir d > IH u rm u za ki, VI,
p. 442 Cf. şi N. D obrescu, I s t. bis. rom . din O ltenia in tim p u l stă p â n irii austriaco , p.
254) Acum in să P lo pul n u m a i este m e n ţio n a t.

,XCIV. Zghiabul
(V âlcea)

Schitul Zghiabul, ale cărui începuturi trebuiesc legate

de peştera de a lă tu ri1), „făcutu-s’au den vechime, în zile
Radului Negru Voevod, de lemn, liraimVo vedenia Maicii Dom­
nului, leat 1310 (sic)”. P isania care aduce această inform aţie
este din 1827, când schitul este ridicat pen tru a treia^ oară
de localnici, după o prim ă refacere care avusese loc în zi­
lele lui M atei Basarab. A ceiaşi inscripţie m ai a ra tă că schi­
tul „den vechime n ’au fost închinat nicăieri, fără num ai la
mila Domniei ca să-l mai miluiască” , şi pentru acest cuvânt,
ziditorii cei noui pun la rându-le blestem: „de se v a ridica
vreun ticăit a face batiehi [=emf>atic], Dumnezeu pre acela
să nu-1 iarte!” 2).
1) V . D răg h icean u , M onum entele O lteniei, în B u l. C om is. M on. Ist., X X V I, p., 66.
2) V . D răgh iceanu, I. c. şi ibid., V , p. 136. N u cu m va Z ghia bul s’a n u m it f i I z ­
vo ru l F ru m o s?
P e n tru acesta, v. V . A. U rechiă, I s to r ia R o m â nilor V t , pp. 215 — 16; V U , pp.
302, 371; X A, p. 141.

— 89 —
 Fundaţiuni neidentificate
I. M ociorliţa
(G orj (?)

Schit cunoscut din cercetările lui Alex. Ştefulescu. Se

afla 'pe muntele Cordunul, unde e ra straja de pază a h o ta­
rului ţării, dincolo de Ieroni. Se dovedeşte docum entar a fi
existat în tre 15 M artie 1662, când Pahomie Poenarul mo­
nahul îi dăruieşte o vie în Valea-Săpată, şi 1798, când se
cunoaşte numele monahilor ce locuiau aci x).
1 ) A le x . Ş te fu lo so u , T ism a n a , e d . C ase i B is., p . 161.

II. Surduc
Lainici (G orj)

I n cronica rim ată dela Prislop, privitoare la viaţa Sfân­

tului Nicodim şi ctitoriile sale, se spune:
„Că acestui prea-cuvios părinte şi sfânt
Dela Dumnezeu Domnul i s ’a vestit
Locul Pişătoarelor să-l găsească
Şi acolo m ănăstire să zidească.
Şi în Ţara-Rom ânească peste munte,
A trecu t şi a cercat locuri multe
De şi-a tocit toiagul de fer
P rivind pe păm ânt şi pe cer.
Locul cel ales mai întâiu
Este în Surtuc [sic] sus pe Jiiu:
Acolo peşteră a găsit
Şi în tr’însa to t s’a sălăşluit,
Care p eşteră şi până acum se găseşte
Ş’a Sfântului Nicodim se num eşte”.
In ziarul Buciumul, unde s ’a tip ărit întâiu această cro­
nică !), pasagiul de mai sus este întovărăşit de urm ătoarea
notă:
„Pe Jiu în sus, p e mâneca Surtucului [sic], se formează
o insulă, în care se găsesc şi astăzi ruine, şi tradiţiunea spune
că aci ar fi fost o biserică m are, zidită înainte de Radu-Ne-
g ru” 2).
Nu interesează deocamdată cronologia fundaţiunilor ni-
codimiene, care nu poate fi cea d ată de cronică, unde do­
m ină tendinţa de a se a ră ta că prim a m ănăstire a Sfântului

91
a fost Prislopul, acesta nefiiml adus în Oltenia de peste Du­
năre, cum era firesc şi cum de altfel atestă celelalte tradiţii,
ci dela Nord, din Haţeg. Şederea lui Nicodim la Surduc tre ­
bue pusă cel pufin după edificarea Vodiţei.
.Nu am putut fixa deocamdată geograficeşte locul peş-
terei lui Nicodim sau ruinele de biserică ce s’au semnalat.
In defileul Jiiului au fiinţat, în cursul timpului, cum s’a vă­
zut mai sus, tre i m ănăstiri puţin cunoscute: Vişina, Lainici
şi Locuri-Rele .Nu a r fi exclus, ca tradiţia din cronica P ris ­
lopului să se lege de începuturile vreuneia din ele.
1) A n . 1863, n r . 3 , p. 12. A f o i t r e p r o d u s ă d e H a ş d e u , î n Isto ria critică , 1, p.
139, d e A l. Ş te fu le s c u î n a s a T ism a n a , p . 53, e tc .
2) D u p ă H a ş d e u , 1. c.

III. T eiuşul
(Gorj)

Schit de lemn aflat la Curătura Isaiei Călugărul, oare

trăia în Tism ana pe Ia 1798. L a 2 M ai 1839 a fost prădat
de tâ lh arii).
1) A le x . Ş te f u l e s c u , T ism a n a , p . 162.

IV . Tesluiul
(Dolj)

La 15 Iulie 1798, Constantin H angerli voevod dă cartea

sa m ănăstirii Tesluiul din judeţul Dolj, unde se cinsteşte şi
se prăznueşte în ă lţa re a Domnului, „ca să aibă a ţinea liude
4 găsiţi acum... P entru că această milă au avut-o această
sfântă biserică şi dela cei m ai înaintea noastră fraţi Domni
p rin cărţile domniilor sale, după cum n e pliroforisim din
cartea domniei sale fratele A lexandru Vodă Moruzi, ce o
văzum cu leat 1795” i).
M ănăstirea Teslui a r putea să fie metohul dela Mischii,
al Episcopiei de R âm nic2), sau schitul Reşca al aceleiaşi.
1) V . A . U re c h ia , Isto ria R o m â nilo r, V i l , p . 372.
2 ) M a i s u s , p . 61.

— 92 —
 C o m p l e c t ă r i
D âlga
C o m . C alo p ăr (D olj)

Schitul Dale-a a fost dăruit m ănăstirii Şegarcea în 1696 de

c tito n î“ S Î 4 Dâlgeanul, ^ am intirea M * u « u j f o g j
tăiat de Turci lângă padurea JîiK^vaţu ui O d ^ cu so
s’a dăruit patriarhiei din A lexandria şi moşia Daiga, J U con
diţia ca să nu se pustiască sch itu l1). Despre el nu ştnn insa
nimic pentru o vrem e mai nouă.
1) D i m i t r i e G . I o n e s c u , R e la ţiile ţă r i l o r r o m â n e c u p a tr i a r h i a d e A le x a n ­
d r ia , B u c ., 1935, p. 52.

Preajba
(Dolj)

In locul frumoasei biserici a !ui Ha^n B ţ n .Tianu P ah ar­

nicul lângă care în că la sfârşitul secolului al X V I I I - le a ^ ma
„.-.„„o,, câtevasi chilii pentru a locui monahii şi alţi oa

m aţii adevăraţilor ctitori, cari au contestat lui Blacancs

drentul de a înstrăina locaşul -’)• .
' 1 ) U l t i m a d i s c u ţi e ş i h .b l i o g r a i ia î a l u c r a r e ^ m e a : C â te v a s c o l, d e s a ,
1 B r e z o ia n u , M ă n ă s tir ile în c U -

n a le , p . 57.
* *
Atară de m ănăstirile cercetate mai sus, se mai găsesc
în Oltenia b â te îT ? a r e în trecut au fost cunoscute mai ales
ca t t r i c i de m irT ele sunt de căutat prin urm are in a
doua parte aj g s t g P ^ i clin

l“ eaS rn * • & m7 tiuni T r £ f ™ S e^

S te S ™ dovedită- în Mei»edmţi,
fiie vorbesc « g g | g g ^ g g f l veche!),

m in e „i ţ» tr e c u * *

|£ s | a g r | |
toare la Nicodim, ca şi legenda culeasă la Bumbe^tn

- 93 —
 jului, vorbesc toate de călugării omorîţi de localnici, ori de
bătăile şi ruşinea făcută Sfântului însuşi. Dar dacă. îndepăr­
tăm elementul anecdotic, se vede bine că aceste legende re­
prezintă amintirea ostilităţii cu care ţărănimea, liberă a pri­
vit începuturile de organizare ale monahismului, justificată
prin tendinţa de acaparare a gliei pe seam a m ănăstirilor.
In judeţul Vâlcea, în care aşezăm intele m ănăstireşti sunt
m ai num eroase decât ori unde, va trebui s ă se adauge cu
siguranţă mai multe. D intre acestea cunoaştem câteva: Schi­
tul lui Pahomie, Colnicul, Ţigănia, Bălăneştii, Sf. Procopie,
Viezuri. Cercetări străin e le vor sem nala desigur pe cele­
lalte, complectând şi inform aţiile ce* am putut aduna mai
s u s2).
In Dolj va trebui să se adauge schitul L ângă şi meto-
hul Sadovei dela Murgaş.
Va fi necesar să se stărue apoi asupra nedum eririlor
iscate de lista m ănăstirilor oltene, dată de Dim itrie F ru n -
zescu 3).
1) Marele Dicţionar Geografic, II, p. 645,
2) O ru g ă m in te deosebită în d re p tă m aci c ă tre P ă r in te le T. B ă lă a e l.c a re este a z i cel
m a i b u n c u n o s c ă to r a l a ş e z ă m in te lo r religioase d in j u d . V âlcea .
3) D icţio n aru l c i ta t, p. XVII—X V III. V. şi n r . 8 6 - 8 8 a l Arhivelor Olteniei, r u ­
brica Note şi comunicări. A fa ră d e m ă n ă s tirile cuno scute, el m e n ţio n e a z ă u rm ă to a re le
m ă n ă s tiri şi s c h itu ri pe c are n u le-am p u t u t id en tific a: S '. M ăria şi Schitul, î n Gori,
Perie (?) şi Schitul î n M ehedinţi, S f. Apostoli, M ahalalele: Cetăţeni, Bonteşti, Văleni şi
Roman în V âlcea , Geme (?) Brătoiu şi Cătăliul în R o m a n a ţi. P e n t r u o m â n ă s tire
Gura-Cătaluiu. c tito ria lui S ta n c iu l S p ă t a r — Benga ? — vezi St. Nicolaescu, Doc.
slavo rom . p. 283—4).

SFÂRŞITUL P Ă R Ţ II I-a.

— 94 —
 TABLA DE MATERII
P a g in a
P a g in a

5 XXXVI- G u ra -M o tru lu i . . . 49
I n t r o d u c e r e a ................. H o t ă r a n i .................. 52 ^
13 XXXVII.
Istoricul fu n d atiunilor H u rez (Schitul S f.Ioan) 53
13 XXXVIII.
I. A n in o a sa . . • „ (M ân. lu i C .B r â n c ) 53
14 XXXIX.
II. A rhanghelii . .
XL. „ (SchitulSf. A post.) 54
A rn o ta . . 15
III. „ Sf. Ştefan) 54
B ăbeni . . . . 16 XLI.
IV. I e z e r u l .......................... 54
B a ia -d e -A ra m ă . 16 XLII.
V. l n ă t e ş t i .......................... 55
17 XLIII.
VI. B alş . • • I z v o r u l- G r e c u l u i. . . 56
18 XLIV.
VII. B istre ţu l .
18- XLV. j i t i a n u .......................... 57
VIII. B istriţa . . . ■
20 XLVI. L a i n i c i .......................... 57
IX. B o a n ta . . • • L o cu ri-R ele . . . . 58
B o g d ă n e şti . . 21 XLVII.
X. L o g r e ş t i ...................... 58
22 / XLVIII.
XI. B ra d u l . . . -
22* XL1X. M ă i n e ş t i ...................... 59
XII. B râ n c o v e n i . .
24 L. M a m u l .......................... 59
XIII. B u co v ăţu l-N o u
25 LI. M ă n ă i l e ş t i .................. 59
XIV. C ăluiul . . - • M -re a D in tr’un L em n . 60
C e rn e ţi. . - • 26 LII.
XV. M i s c h i i ...................... 61
C e tâ ţu ia . - - 27 LIII.
XVI. N e t e d a ..........................
XVII-XV11I C io clo v in ele 27 LIV.
28 LV. O lte n i 61
XIX. C iu tu ra .
29 LVI. O s t r o v u l ...................... 63
XX. C o m an c a-d e -C âm p
30 LVII. P ă p u ş a .......................... 64
X X I. - . M u n te .
X X II. C o rn e tu l . . . . . . 30 LVIII. P ă t r u n s a ...................... 64
31 LIX. P e t r e n i .......................... 64
XXIU. C o ş u n a s a u B u c o v â ţu l
34 LX. P ietrarii-d e-jo s . . . 64
X X IV . C o z ia
37 LXI. P o e n a r i .......................... 65
XXV. C ra c u l-M u n te lu i . . .
38 LXII. P o l o v r a g i .................. 65
X X V I. C rasn a . .
38 LXIII. R ă m e ş t i ......................66
X X V I I. C re ţe ş ti .
39 LXIV. R eşca . . . . . . 66
X X V III. C riv e ln ic u l
40 LXV. R o jişte a 6?
X X IX . C riv in a .
42 LXVI. S a d o v a .......................... 67
XXX. D o b ru şa .
43 LXVII. S ă lc u ţa . . . . . 69
X X X I. E p i s c . R â m n N .-S ev .
X X X II. F ră sin e iu l 44 LXVIII , S ă ră c in e ş ti . . . . 69
45 LXIX. Schitul d e s u b P ia tr ă . 70
X X X III. G ănescu .
46 LXX. „ din p e ş t e r ă * . 70
X X X IV . G o v o ra . .
48 LXXI. Ş e g a r c e a ......................70
XXXV. G re c e şti .

— 95 —
 P a g in a

LXXII. Sf. A n to n ie (S căunele) 71 LXXXVIII. Ţ e ic a . . . . . . 81

LXXIII. Sf. Io a n Z la t a u s t . . 71 LXXX1X. V ârtopul s a u P o p â n ­
LXXIV. S lă tio a re le . . . 72 zăleştii 82
LXXV. S p o r ă ş t i ...................... 72 XC. V i ş i n a .......................... 82
LXXVI. S t ă n e ş t i ...................... 73 XCI. V o d i ţ a .......................... 85
LXXV1I. S t r â m b a ...................... 74 XC1I. V â r l a ...................... 86
LXXVIII. S t r e h a i a ...................... 75 - XCII1. Z dralea sau R oaba . 87
LXXIX. S u r p a t e l e ...................... 76 XCIV. Z g h ia b u l . . 89
LXXX. Ş erb â n e ş ti-M o ru n g la v 76 F u nd aţiuni neidentificate . . . 91
LXXXI. T â r n ă v i ţ a ................. 77 I. M o c i o r n i ţ a .................. 91
LXXXII. T i s m a n a ................. 77 II. S u r d u c .......................... 91
LXXXIII. T itire c iu . . 79 III. T e iu ş ...................... 92
LXXXIV. T o p o l n i ţ a ...................... 79 IV. T e s l u i u .......................... 92
LXXXV. T r o c a i a . . . . 80 C o m p l e c t ă r i ................................... 93
LXXXVI. T r o i a n u l ...................... 80 D â l g a .......................... 93
LXXXVII. Ţ â n ţă r e n i . . . . . 81 P r e a j b a .......................... 93
 D E ACELAŞI A U T O R

Câteva şcoli de sat in Oltenia, înainte de 1800 în revista

„Arhivele Olteniei", 1931.
Bisericile Ocnelor-Mari, inscripţii, documente ş i însemnări
ibidem, 1932.
Bibliografie istorică olteană, ibidem, 1932.
Pescăriile vechi ale Olteniei, extras din aceiaşi revistă, 1933.
Ire i observaţii privitoare la istoria Olteniei, idem, 1934.
Di°nisie Eclesiarhul. Constatări ş i observaţii noui, idem,
J ./0 4 i

Pentru un nou dicţionar geografic, idem, 1934.

Material pentru istoria Craiovei ş i a judeţului Dolj în a-
ceiaşi revistă, 1934.
Reşedinţele celei de a doua mitropolii a Ţării - Româneşti
ibidem, 1935. ’ ’
Despre schitul Zdralea sau Roaba (o ctitorie necunoscută
a Craioveştilor), extras din aceiaşi revistă, 1935.
Despre mănăstirea Coşuna sau Bucovăţul, idem, 1936.
Oltenia în secolul al KlX-lea, în aceiaşi revistă, 1936
Documente, inscripţii, comunicări, etc. ibidem.
 C I T I Ţ I

ARHIVELE OLTENIEI
REVISTĂ BIMESTRIALĂ
ocupându=se cu cercetări asupra tre*
cutului şi prezentului regiunei oltene.
A pare la Craiova, Str. AI. N îc o la id , 15
Director: Prof. C. D . FORTUNESCU
Abonamentul: 300 lei p e an.