Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROMÂNIA CONTEM
DE LA 1904 LA 19
N. IORGA
Ediţia a Il-a
BUCUREŞTI
Pú** cU
CARTEA I
F ACT ORI I
I.
SOCIETATEA VECHE
1. Regele.
Pe la 1904 o mare Domnie de prestigiu se apropia
de sfîrşit.
Fiindcă Domnia lui Carol I-iu avuse în vedere îna
inte de toate autoritatea, marea autoritate a Suveranului
rare ori văzut şi prin urmare neîncunjurat de iubirea
care consolidează o dinastie. Sistemul nu-1 crease înte
meietorul ei, ci-1 imitase de la Napoleon al III-lea, care
ştiuse a înlocui astfel însuşirile geniale ale celui al că
rui nume îl purta şi în puterea amintirii glorioase
& căruia căpătase autocraţia. Clădiri pompoase, dru
muri nouă, porturi, creaţiuni bătătoare la ochi în do
meniul vieţii economice şi, la ocasiile solemne, cu meş
teşug pregătite, discursuri, făcute cu sau fără ajutor,
care impuneau prin forma lor literară, severă,, plină
de reminiscenţe istorice prin care se căuta a se pune în
legătură eu noua stăpânire întreg trecutul ţerii, în ce
avea mai nobil şi mai glorios.
Lipsia doar viaţa mondenă prin care împăratul fran-
ces izbutise a cîştiga, a reţinea, lîngă dînsul şi a fer
meca pe atîţia din oamenii de samă cari serviseră
cîndva causa liberală, Regina Elisabeta, romantică iu
bitoare de singurătate, stăpânită de visurile ei neînfrî-
nate, de o sensibilitate exagerată, şi de o puternică ima-
4 FACTORII
1 Conv. lit., 1930, p. 71. Tot acolo s’a publicai scrisoarea lui
Filipescu.
46 FACTORII
I
I
l
tineretul de cea inai recentă spoială parisiană deschi-
■
r sese larg porţile partidului şi înţelegea să opuie sis-
I ternului liberal, pe care de-acuma înainte vor trebui
să-l adopte toţi aceia cari vor voi să „facă politică”, ade-
că să biruie şi să ajungă, aceiaşi cultivare a atitudinii
r populare. Acelaşi tîrg necontenit deschis pentru oricine
unia inteligenţa şi energia cu pasiunea parvenirii ră-
pezi, pentru participarea la largile distribuţii ale Sta-
ţ tului, pe care cineva l-a asămănat, la aceşti conservatori
rupţi de tradiţie, cu îmbogăţitoarea „revărsare a Ni
lului”. Resultatele acestei miserabile demagogii, care
a ros tot ce mai era solid în moralitatea publică a ţerii,
se confunda în judecata unui Suveran, informat doar
prin genuflexiunile administratorului domeniilor regale,
Ioan Kalinderu, adevăratul tip, răpede ridiculisât, al lui
Polonius de curte, cu sincera şi onesta popularitate
pe care în adevăr se sprijină tronurile.
Dar a avea în oposiţie pe Filipescu şi pe Carp,
spre cari se îndrepta tot mai mult instinctul sănătos
al părţii celei mai culte şi mai bune din tineret, in-
ţ semna a pune Coroana în acel conflict cu conştiinţa
! naţională din care, în tot cursul istoriei, niciodată a-
! ceasta din urmă n’a ieşit învinsă. Dacă în jurul lui
f Take Ionescu, de o aşa de amabilă disposiţie în a-şi
50 ' FACTORII
 M M th A ,
SO C IET A T EA VECHE: 4. CRISA POLITICĂ INTERNĂ 51
• Ib id ,, pp. 574-5.
2 „Vous supposez que l’Autriche est éternelle et que nous ne
verrons jam ais son démembrement... La chose n’est p as immi
nente: nous avons du tem ps devant nous“ ; Corespondenta diplo
m atică francesă, seria 2, 111, 1931; p. 338:
SOCIETATEA VECHE: 5. CRISA POLITICĂ EXTERNĂ 57
1 Ibid,, pp. 494-5, no. 378: „Nous ne pouvons pas nous désin
téresser du sort des trois millions de Roumains établis en Tran-
ylvanie et dans le Banat. Si l’on cherche à les dénationaliser
nous ne resterons pas indifférents et impassibles ; je leur con
seillerai, comme je l’ai d’ailleurs toujours fait, de rononcer à la
politique d’abstention et de résister, tout en affirmant leur loya
lisme, sur le terrain des élections et de l’action parlamentaire...
Je constate, avec une grande satisfaction, un réveil de l’esprit
national roumain, qui s’est manifesté dans la population à l’oc
casion des récentes élections et au Parlement par l’intervention
du député roumain Vlad“.
a Ibid., no. 418.
3 Corespondenţa austriacă, I, p. 575: „so würde man sie nicht,
mehr als Stammesbrüder betrachten“.
4 „Man im Königreich besser daran täte sich um die Dinge die
-ausserhalb der Landesgränze liegen nicht zu kümmern“ ; ibid.,
ipp. 480-1.
58 FA CTO RII
N O U A GENERAŢIE.
ÎNCERCAREA DE CREAŢIUNE PROPRIE
I. N oua v ia ţ â m a t e r ia lă .
NOUA V IA Ţ Ă M A T E R IA L Ă 81
6
2. F o r m a r ea s p ir it u a l ă a in t e l e c t u a l il o r . „
8
114 NOÜA G E N E R A Ţ IE
i
ţ
şi în foiletarea cărţilor unei bogate colecţii de biblio-
fii, în clasarea monedelor în care aducea o oarecare
ţ ' pasiune. Dar partidul se împărţi de la data acestei
f schimbări de direcţie în două, bătrînii ideologi ra-
inîind să moară pe încetul în colţul lor de uitare, de
parte de o lumfei pe care n’o mai înţelegeau.
Unii, pentru motive adesea personale, admiteau „noul
curs”. Astfel, pănă la achisiţienarea pe vremea răz-
f boiului a inginerului Tancred Constantinescu, provo
cator al multor antipatii în sînul grupării chiar, prin
răpedea carieră a unui om fără nume şi fără talente,
Bucureşteanul Alexandru Constantinescu, avocat fără
elocvenţă, pe care nu-1 recomanda nici înfăţişarea, nici
120 NO U A G E N E R A Ţ IE
CONFLICTUL.
I. Compensaţiile bulgăreşti.
1 L o c. u it. cit.
2 Ib id ., pp. 632, 655.
3 Ibid., pp. 686-7.
„COMPENSAŢIILE b u l g ă r e şt i“ 131
1 Ibid., p. 748-50.
2 Ibid., p. 783; Maiorescu, p. 340; Cartea Verde, p. 65 şi urm.
8 Corespondenţa austriacă, V, p. 789.
4 Ib id ., pp. 816-7. Cf. ibid., pp. 829, 823-4, 826.
^ Ibid., p, 826-7, 861-2.
6 Ib id ., 892 ; Maiorescu, p. Í47.
7 Corespondenţa austriacă, V, p. 1090.
8 Ibid., p. 126. Cules dintr’un articol al rnieu, reprodus în „Acţi
unea militară“, pp. 38-9, această caracterisare a lui: „D. Danev, al că-
542 CONFLICTUL
rui ton permanent, foarte hun poate pentru luptele interne, e, prin
afirmaţiile sale drastice şi provocatoare, prin despreţul de adver
sar, o piedecă necontenită pentru orice negocieri. Oare nu există
în Bujgaria oameni tot aşa de inteligenţi dar de un spirit mai
mlădios ?“.
1 Maiorescu, p. 338. Perspectiva aceasta făcea ca Maiorescu să
sprijine părerea regelui. Graniţa poate înainta pe urmă, dacă întră
dihonia între Balcanici; ibid., p. 341. Regele voia să-l trimeată
la Berlin şi la Petersburg; „iar, dacă nu izbutesc, sâ mă retrag“;
ibid., p. 346.
2 Ibid., p. 453.
8 Ibid., p. 455.
4 Jagow către Berchtold, 23 Mart : „Ich bin mit Ihnen der An
sicht dass Rumänien nach wie vor für unsere Konstellation einen
wichtigen Faktor bildet und wir auch unbedingt versuchen müssen
diesen Staat am Dreibund festzuhalten. Durch die ungeschickte und
schwache Politik Maiorescu’s, der sich von der öffentlichen Mei
nung mit dem Stichwort „Silistra“ fortreissen liess, ist das leider
sehr erschwert worden. Wir müssen eine Sache verfechten die an
sich kaum gerechtfertigt erscheint ; Die Grosse Politik, XXXIV 2,
p. 549. în Mart Maiorescu spunea că vrea neapărat Silistra ; pentru
rest ar merge şi numai pănă la Caliacra; ibid., pp. 520-1, no. 12.987.
Totuşi pe urmă regele ar fi spus că-i ajunge şi „en Teil von Silistria“ ;
. ibid., p. 685.
5 Maiorescu, pp. 455-7.
„COMPENSAŢIILE BULGĂREŞTI“ 143
1 Ib id ., p. 562.
2 Ib id ., p. 566.
8 D ie G r o s s e P o litik , XXXIV \ pp. 577-8, 574, 617, 626-7 675-6,
685, 687-8, 690, 692-3 ; Protocolul, Cartea Verde, pp. 98-100, no. 131.
144 CONFLICTUL
1 A c ţi u n e a m ili ta r ă , p. 47.
* Corespondenţa austriacă, VI, pp. 71-2.
„c o m p e n s a ţ i i l e b u l g ă r e şt i“ 145
1 Ib id ., pp. 511-2.
2 Ibid., pp. 519-20.
3 Ib id ., pp. 521-2.
4 Ib id ., pp. 540-2. Cf. şi ib id ., pp. 544, 546, 750-51.
5 Ib id ., pp. 546-8 (29 Maiu). Gheşov înştiinţă pe ministrul aus-
tro-ungar la Sofia că va fi războiul, în care „Sîrbii sînt cu totul
gata şi noi încă nu ; ibid., pp. 555-6.
0 Maiorescu, p. 648.
148 CONFLICTUL
1 Ib id ., pp. 92-3.
2 V. Maiorescu, p. 754 şi urm.
COMPENSAŢIILE BULGĂREŞTI“ 153
1 Maiorescu, p. 819.
2 Ibid., pp. 823-4.
8 Sîrbii, spunea ataşatul militar german la Sofia, nu se deciseseră
a merge până n’au ştiut hotărîrea României : „Serben warten, wie
ich höre, baldige klare Stellungnahme rumänischer Regierung ab,
ohne dessen Hilfe sie nicht los'chlagen w o l l e n Die Grosse Politik,
XXXV, p. 7, no. 13.359. Al Austro-Ungariei la Belgrad ni oferia ce
vrem, şi în special Timocul ; ibid., pp. 73-5, no. 13.435.
4 Maiorescu, p. 825.
5 Acţiunea militară, p. 102.
„COMPENSAŢIILE b u l g ă r e ş t i“ 155
1 Ibid., p. 109.
» Ibid., p. 137. Cf. şi p. 215.
3 Ibid., p. 245.
4 Ibid., p. 247.
.COMPENSAŢIILE b u l g ă r e şt i1 157
1Maiorescu, p. 922.
2 Corespondenţa austriacă, Vi, pp. 903-6.
3 Ofiţeri bulgari prinşi vorbiau aşa : „Noi sîntem ţeri mici ; nu
Putem face, cu anii, războaie napolioniene. Totul s’a ruinat la noi:
întreaga viaţă economică s’a oprit. Trebuie s’o sfîrşim“; A c ţi u n e a
m ilita r ă , p. 133. Soldaţii- „se încredinţau nouă“ ; ib id ., pp. 13, 160,
193. Numai culturalii, învăţătorii spuneau: „aţi avut noroc de Sîrbi
şi de Greci, căci altfel v’am ii bătut de'v’am fi rupt“ ; ib id ., p. 140,
Sau altul: „veţi vedea ce vom face la voi“; Şi p. 177. Soldaţii
vorbiau aşa: „Am luptat cu Turcii: era dreptul nostru. Apoi ne-au
minat împotriva Sîrbilor şi Grecilor: nu era drept. S’au luat atîtea
ţeri: să le împărţim frăţeşte. Nu tot la unul şi la ceilalţi nimic!.
Cu fraţii nu ne batem. Am venit la voi“. V. şi ib id ., p. 217.
158 CONFLICTUL
pair ent ale celor morţi de boală. I-am fost martur: ne
pregătiţi pentru dînsa, neavînd mai nimic din ce trebuie
pentru a o preîntîmpi-na şi înfrunta, i-am cedat multe şi
scumpe victime pănă ce a venit, destul de tîrziu or
dinul de retragere şi s’a putut face strecurarea spre ţară,
pe care ătîţia n ’au mai văzut-o, rugîndu-se a fi „îngro
paţi cu capul spre Dunăre”, a celor 150.000 de oameni,
cu buni cu răi, pe cari-i strînsese o mobilisare generală
mai ambiţioasă decit socotită în ce priveşte îmbrăcă
mintea, armamentul şi alimentarea, care a fost detesta
bila.
La 2 August, supt presidenţia lui Maiorescu, începeau
la Bucureşti negociaţii, la care delegaţii Bulgariei au
refusât să iea parte efectivă, declarînd că primesc to
tul tocmai pentru a învedera că pentru dînşii aceste ho-
tărîri n’au nicio valoare. Numai pentru portul la Arhi
pelag. Cavala, pe care d. Venizelos îl voia cu orice preţ1,
a fost o oarecare împotrivire. Regele Carol, primind
întăiu pe Bulgari, făcuse tot posibilul pentru a mîn-
gîia pe nişte învinşi cu privire la a căror tare memorie
nu putea nimeni să se înşele. Din partea noastră, aşa
era de mare satisfacţia pentru biruinţa de prestigiu,
încît se patronau fără niciun fel de informaţie proprie
desbateri cu privire la Ţinuturile total necunoscute unde
totuşi avem sute de mii de ai noştri, unele Ţinuturi lo
cuite aproape exclusiv de dînşii. Niciun Macedonean n’a
fost întrebat şi clausa că vom putea ţinea şcoli şi chiar
introduce o ierarhie autonomă părea că pune capăt pen
tru totdeauna unei chestiuni care nu odată, după ce fu
sese şi ea cal de bătaie al partidelor, devenise jenantă
pentru huzurul vieţii uşoare a clasei de sus româneşti,
de care în acel moment erau pline casinelc de joc de
cărţi de la Constanţa şi Sinaia.
Pacea cu Bulgaria a fost cea d’intăiu încheiată, la 5
1 V. şi ibid., p. 224.
8 Totuşi ei ii spusese că „pot declara la protocol speranţa într’o
revisuire a Marilor Puteri“; Maiorescu, p. 193. Furioase glasuri de
presă contra Romînilor, ibid., 226-9.
îl
2. ÎNTRE DOUÀ CRISE.
Campania din Bulgaria, aşa fără lupte cum a fost
şi fără altă pierdere, decît a celor peste o mie de ho-
leriei, a avut, cum şi era de aşteptat, o puternică in
fluenţă asupra Romînilor de toate categoriile.
Incepînd cu cei de peste hotare, s’a observat, în-
tr’un moment când guvernul unguresc încerca o nouă
lovitură, supuind unui episcop maghiar aşezat la Hajdu-
dorogh un întreg grup de ortodocşi, cărora pentru a li
se răpi limba de cult li se impuse vechea grecească—şi
din nou un sentiment de indignare se întinse asupra Re
gatului—, lipsa lor de interes pentru acţiunea de peste
Dunăre. Nu s’au înscris, mai de loc, ca în 1877, voluntari
de acolo; Mocanii stabiliţi în judeţul Brăila au fost prin
tre cei mai slabi ajutători ai expediţiei. Insă Solia Sa
telor, supt impresia încercărilor austro-ungare de a
ţinea România în loc pănă la sfîrşit, scria aceste rîn-
duri semnificative: „Romînii din Ardeal au fost cei din
urma cari au crezut acest lucru şi ei vor fi cei din
urmă cari-1 vor uita”. Din America se trimeteau, ca
de la Youngstown, modeste sume pentru armată şi
ziarul Romínul din Cleveland îndemna să se contri
buie la crearea flotei de care ţara liberă ar putea să
aibă nevoie într’un viitor destul de apropiat. „Poate
cît de curînd, mai curînd decît ne aşteptăm, mai cu-
- rînd decît ne închipuim, România va fi chemată să a-
ducă la îndeplinire năzuinţile noastre, desrobirea în
tregului neam românesc”.
ÎN T R E DOUÀ C R ISE 163
1 Ibid., pp. 159-62, 333; Die Grosse Politik, XXXIX, pp. 441-2, no.
15.793.
3 Maiorescu, p. 103.
8 Corespondenţa austriacă, VII, p. 367.
4 Ibid.
172 conflictul
1 Se confirmă de Rosen, o. c.
2 Şi totuşi era presintată altă dată ca una care nu-şi iubeşte
naţia (Die Grosse Politik, VII, p. 162 : „Dabei sei bekannt dass
die sonst so hochbegabte Frau durchaus keine freundliche Gesin
nungen für ihr deutsches Vaterland hätte“ ; raport al lui Reuss,
ambasador al Germaniei la Viena, 30 Mart i;91 : părerea cance-
lariului austro-ungar Kálnoky).
13.
194 CONFLICTUL
1 Bulletin, l. c., p. 8.
RĂZBOIUL EUROPEAN ŞI N EU TR A LITA TEA ROMÂNIEI 203
14
4. RĂZBOIUL PENTRU UNITATEA NAŢIONALĂ:
PRIMA FAŞĂ.
1 V. protocolul citat.
18
274 C O N F L IC T U L
1 Xeni, o. c ., p. 43?.
298 C E L E D O U Ă L U M I D IN N O U F A Ţ Ă ÎN FA TĂ
1 V. Gh. D. Creangă, L e s f in a n c e s r o u m a in e s s o u s le r é g im e
d e V o c c u p a tio n e t d e l a p a i x a lle m a n d e . I. U é m is s io n d e p a p ie r -
m o n n a ie , Paris 1919.
SC U R T U L M INISTERXU B R Ä T IA N U 299
V. Roucek, o. c.
334 CELE DOUĂ LUMI DIN NOU FAŢĂ ÎN FAŢĂ
1 Cf. Xeni, o. c., p. 446: „în opt zile să se supună fără discuţie,
fără reserve şi fără condiţii“.
ÎM PREJURĂRILE EX TERN E 329
1 V. V. Tillea, A c ţi u n e a d ip l o m a t ic ă a R o m â n i e i ( N o v e m b r e
1 9 1 9 -M a rt 1920),
Sibiiu 1925 ; A. Popovici, The p o li ti c a l s t a t u s o f
B e s s a r a b ia ; A.
Boldur, La B e s s a r a b ie e t le s r e la tio n s r u s s o -
r o u m a in e s . 22
338 CELE DOUĂ LUMI. DIN NOU FAŢĂ ÎN FATĂ
1 V. Ibid,, V, p. 256.
382 CELE DOUĂ LUMI DIN NOU FA ŢĂ IN FAŢĂ
* Ib id ., pp. 2C8-10.
* Ibid., p. 221.
DOMINAŢIA LUI IOÀN BRÄTIANU 389
tul din realitate. Totuşi dd. Maniu şi Vaida, mai ales cel
de-al doilea, mai frecat cu liberalii, căutau o apropiere
cu aceştia, ca să capete răspunsul ironic că, dacă a-
pără Constituţia sa, cu care niciodată nu se împăcaseră,
el e dispus să-i „ajute”. Alţii dintre Ardeleni, dar mai
mult elementele din Vechiul Regat, aveau toate speran
ţele în fusiunea cu ţerăniştii, ale căror pretenţii, dîrz
susţinute de d-rul Lupu, se făceau pe zi ce mer
ge mai mari.
De fapt şi în aceste negocieri, în vederea unei
noi lozinee, a alegerilor aproapiate, lipsa de sinceritate,
din ambele părţi, era absolută şi se va trece curîud
la brutalitate în apărarea posiţiilor reciproce. Aceasta
era mai uşor pentru Ardeleni, cari se ştiau stăpîni a-
casă la dînşii şi pentru cari sacrificarea tuturor elemen
telor din ţara veche, afară de cîţiva vechi aderenţi, pen
tru cari se mai păstra ceva consideraţie, era lucrul cel
mai uşor de făcuţi Amicii miei şi ai d-lui Argetoianu
puteau fi consideraţi în negociaţiile, asupra cărora, cu
toată presidarea mea, d. Maniu, mai tare în isolarea
voită a Sanatoriului său bucureştean, exercita o influen
ţă decisivă, ca azvîrliţi peste bord. Foaia mea fu lăsată
să moară; o înviam ca sărac organ săptămînal. D.
Argetoianu, ca unul care face „politică reală”, era ho-
tărît să desfiinţeze „partidul bicefal”. Entusiasmul lup
tei de clasă, formidabilele ambiţii încă nesatisfăcute dă
deau celeilalte tabere o putere de neînvins: d. Mihala-
che, puind termine dictatoriale, propunea făţiş împăr
ţirea în două a terii, cum se va şi réalisa pe urmă. Ar
dealul Ardelenilor; restul, cu Basarabia, cu Bucovina cu
tot, al partidului de clasă, deslănţuitor la nevoie al tutu
ror pasiunilor populare. Şi, pentru ca speectacolul a-
cestui politicianism de rînd să fie şi mai urît, între dd.
Vaida şi Goga se continuau tratative pe locuri, cu oferta
unei fusiuni ardeleneşti cu amicii celui din urmă.
Dictatura se manifesta pe faţă. Şefii basarabeni fuse
d o m in a ţ ia lui io a n b r ă t ia n u 405
1 Ibid., p. 364.
430 CELE DOUĂ LUMI DIN NOU FAŢĂ IN FAŢĂ
( ^SSSir
452 CELE .DOUĂ LUMI DIN NOU FAŢĂ ÎN FAŢĂ
28 August 1932.
CUPRINSUL
Pagina
C a r t e a I : FACTORII
S o c ie ta te a veche.
1. Regele .......................................................................................... 3
2. Crisa f i n a n c i a r ă ......................................................................... 9
3. Crisa socială ...........................................................................................22
4. Crisa politică i n t e r n ă ............................................................... 32
5. Crisa politică externă . . . . . . . . . 52
6. Crisa s u f le t e a s c ă ................................................. • . . 65
N o u a g e n e r a ţ i e . î n c e r c a r e a d e c r e a ţ iu n e p r o p r i e .
1. Noua viaţă m a t e r i a lă .......................................................... 75
2. Formarea spirituală a intelectualilor . . . . . . . 82
3 . Izvoarele noului spirit p u b l i c ......................................... . 90
4. Realisările sociale . ' ...............................................................111
5. Noile atitudini politice . 116
6. Spre schimbarea în politica extern ă...................................... 121
C a r t e a a ll-a : CONFLICTUL.
1. „Compensaţiile bulgăreşti"....................................................... 121
2. Intre două c r i s e ....................................................................... 162
3. Războiul european şi neutralitateaRomâniei . . . . 180
4. Războiul pentru unitatea naţională: ^prinrîTîâsă . . . 210
5. Sufetinţile djjuMoldova . . . . . . . . 234
6. Rev^nşar^......................................................................................... 249
7. Supt armiştiţiu-şi falsa p a c e ......................................... • . 260
nităţii naţionale . . .' . . . . 285