q;!

I
<127174
'â±mLăL.
MAKAMURAŞUL

MANASTlREA DIN PERI

Ci. G. RAFIROIU
PROFESOR

\ilOT3a

ORADEA
CHIRIAŞII TIPOGRAFIEI ROMÂNEŞTI

3 2MoL«<ţŞ
MARAMURĂŞUL

MĂNĂSTIREA DIN PERI

o. □. RArlROlU
PROFESOR

ACAD>.MIEI

ORADEA
CHIRIAŞII TIPOGRAFIEI ROMÂNEŞTI
 IN PREGĂTIRE

BALC ŞI DRAG-VOIEVOD
 CUPRINSUL

prefaţa 5
CAPITOLUL I.
Maramurăşul fizic. — Hotarul actual. .Preistoria.
Dacii liberi în Maramurăş. Năvălirile lor în Dacia
romană. Qojii în Maramurăş.................................... 7
Starea socială şi religioasă a Românilor din Ma-
ramurăş înainte de venirea Ungurilor.....................10
Năvălirea Ungurilor. Pătrunderea lor în Mara­
murăş. Ungurii şi străvechea organizajie socială
din Maramurăş. . ............................................. 10
CAPITOLUL II.
Carol Robert şi Românii din sud-estul Carpajilor.
Ludovic cel Mare şi luptele cu Tătarii. înteme­
ierea unei noi mărci a regatului: Moldova. —
Dragoş Vodă. — Sas Vodă. Bogdan şi indepen­
denta Moldovei. — Luptele fiilor lui Sas-Vodă
pentru moştenirea părintească. Recompensarea
lor de către Ludovic. — întâia menţionare docu­
mentară a mânăstirei din Peri.......................13
Fraţii Dalită şi Drag sprijinitori ai bisericii orto­
doxe. Ridicarea mânăstirei din Peri la rangul de
stavropighie prin hrisovul patriarhal din 1391. Ce
aflăm din hrisov. Harta ţinuturilor supuse Vlă-
diciei din Peri în 1391....................................17
Luptele mânăstirei cu oraşul Câmpulung ... 23
 mAn&stirea din peri

CAPITOLUL III.
Infervenjia mitropolitului loanichie în favorul cle­
rului maramurăşan. Vieaţa în mănăstirea din Peri.
Mănăstirea Sf. Nicolae din Muncaciu. Rivalitatea
intre cele două mănăstiri. Lupta intre episcopul
loan al Muncaciului şi „egumenul** Ilarie al Pe­
rilor. Vladislav al Il-lea şi traducerea greşită in
limba latină a hrisovului grecesc din 1391. Deo­
sebirile dintre original şi traducerea latină din
1494. Condifiunile cu care Vladislav al Il-Iea con­
firmă traducerea latină........................................2&
Secolul al XVI. Decăderea mănăstire!. Influenja
calvină in Maramurăş. Mihaiu Viteazul, Movileştii,
Ilie lorest şi mănăstirea din Peri. Mănăstirea se
pierde în negura din careizvorise......................... 34
Influenta catolică şi demnii urmaşi ai lui Pahomie:
episcopii losif Stoica şi Dosofteiu II. Teodorovici.
— încheiere............................................................. 39
ANEXE
Doc. 1. Traducerea românească a hrisovului pa­
triarhal din 1391...................................................... 45
Doc. 2. Traducerea latină din 1494 a aceluiaş
hrisov confirmată de regeleVladislav Il-lea . . 45
 PREFAŢĂ

Mănăstirea din Peri prin documentele sale a

îormat obiectul unei foarte înverşunate polemici,
ce a împărţit pe istorici în două tabere. Deo­
parte D-1 prof. N. lorga şi regretatul Augustin
Bunea — istoric de mare valoare — al cărui stil
vioiu şi caldă argumentare au găsit un adversar
serios în D l P. V. Păcăţianu reprezentantul ce­
leilalte tabere.
Documentele cuprind pasagii foarte importante
cu privire la vechimea organizării bisericeşti a Ro-
mănilor din Ardeal.
Polemica a constat în interpretarea acestor
pasagii pentru şi contra existenţei Arhiepiscopiei
ortodoxe din Ardeal, înainte de Mihaiu Viteazul.
Documentele mai importante sunt două: o tra­
ducere latinească făcută în 1494 după un hrisov
patriarhal din 1391, prin care mănăstirea din Peri
era ridicată la rangul de stavropighie şi confir­
marea regală a acestei traduceri. — Neglijănd ori­
ginalul grecesc din 1391, neţinănd seamă de faptul
că traducerea din 1494 nu respectă originalul, o
 mAn&stirea din peri

parte din istoricii care s’au pronunjat în chestiune,

au scos concluzii greşite pentru anul 1391.
Credem că, pornind în cercetarea trecutului mâ-
năstirei, prin analiza originalului grecesc, a cărui
traducere românească o dăm la sfârşitul lucrării,
suntem pe drumul cel bun.
Vii mulţumiri aduc D-lor prof. Dr. Lazăr Nichi
şi N. Covaciu dela Palatul cultural din Arad, pentru
preţiosul concurs, pe care întotdeauna mi l-au acor­
dat cu multă bunăvoinţă.

Tf
 CAPITOLUL I.

MaramurSşul fizic. — Hotarul actual. Preistoria. —

Dacii liberi !n Maramurfiş. — Năvălirile lor In Dacia
romană. — Gofil in Maramurăş.
Starea socială şi religioasă a Românilor din Ma­
ramurăş inatnie de venirea Ungurilor.
Năvălirea Ungurilor. Pătrunderea lor în Mara­
murăş. — Ungurii şi străvechea organizaţie socială
din Maramurăş.

I.
Maramurăşul, ţara pădurilor de brazi, încon­
jurat din toate părţile de munţi înalţi, este unul
din cele zece ţinuturi ale României. Mărqinit la
sud şi vest de Munţii Vulcanici şi ai Rodnei, iar
la nord şi est de culmea Ciornahora, constitue
un teritoriu închis, ca o cetate, având o singură
ieşire, la Hust, pe unde Tisa părăseşte Mara­
murăşul.
Apele sunt adunate de Tisa care primeşte din
stânga pe Iza şi Vişeul iar din dreapta pe Apşa,
Tarasul şi Talahorul.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

Azi însă, hotarul de nord al tării face cadou

Rutenilor cele mai frumoase şi bogate părţi ale
Maramurăşului; trei părţi, din patru, din vechiul
Maramurăş se găsesc în Cehoslovacia. Satele Apşa
şi altele cu populaţie în întregime românească
sunt înstreinate prin hotarul de azi — apa rece
a Tisei.
Acest ţinut, strâns din toate părţile de munţi
înalţi, cu o climă puţin excesivă, fără bătaia Cri­
văţului, cu ploi abundente, a fost locuit din cele
mai vechi timpuri. — Nenumărate staţiuni pre­
istorice cu marele număr de unelte descoperite,
sunt dovezi sigure.
Când legiunile romane ajung în nordul Dunării
şi distrug statul dac, Maramurăşul constituia li­
mita sudică a seminţiilor slave, care locuiau prin
ţinuturile Pripetului, într’o stare foarte primitivă.1)
Nu toţi Dacii şi-au plecat capul sub scuturile
romane. Cei care preţuiau libertatea şi nu înţele­
geau să poarte jug, s’au retras în această ţară a
Maramurăşului, pe culmile Carpajilor Orientali, până
la valea Nistrului, amestecăndu-se cu neamul liber
al Carpilor.14) Cu gândul la strălucirea de odinioară
a statului lor, nu au pierdut nici o ocazie de a în­
cerca alungarea Romanilor din Dacia.
Prin anul 236 d. Cr. năvălirile Dacilor liberi
devin tot mai supărătoare pentru imperiul roman.
— In 238 Carpii ajung în sudul Dunării.8) Impă-

■) S. MEHEDINŢI : Le poys et le peuple roumaine,

Duc. 1930, pag. 71.
2) S. MEHEDINŢI; o. c. pag. 74.
3) S. MEHEDINŢI: o. c. pag. 75.
raţii romani poartă contra lor lupte grele. — Au-
relian, plictisit de aceste permanente hărţuieli, re­
trage în Moesia puţina armată ce mai exista în
partea de sud a Daciei. Odată cu această armată se
retrag şi funcţionarii administrativi şi fiscali, după
care, sigur că, nu a plâns lumea daco-romană.
Pentru un secol Dacia ajunge sub stăpânirea
Goţilor, precum şi a celorlalte neamuri germane.
Gepizii încă din 250 d. Cr. se aşează în nordul
Transilvaniei trecând prin pasul Duela, sub con­
ducerea regelui lor Fastida. Pendularea lor spre
sud e oprită de împăraţii romani Filip şi Decius.4)
Buni agricultori şi crescători de animale Ge­
pizii se împacă repede cu populaţia din Maramurăş,
care avea aceleaşi ocupaţii.
Noul val al Asiei îl formează Hunii, care în anul
375 d. Cr. produc o mare perturbare în neamurile
germane.6) După ce ajung la porţile Constantino-
polului, cu toată vitejia lui Alila, sunt sdrobiţi în
Galia.
Prin aşezarea în Maramurăş a unor frânturi
gote, ţinutul a devenit cu vremea prea mic, pentru
o populaţie ce prospera în linişte. Drumul spre sud,
cutreerat de hoardele avare şi bulgare, fiind ne­
sigur, maramurăşenii s’au îndreptat spre nord, din
culme în culme, dealungul munţilor Tatra, ajungând
până prin Moravia.0)

*) C. C. QIURESCU : Curs de istoria Românilor. Duc.

1928 pag. 493.
5) C. C. GIURESCU: o. c. pag. 520.
°) G. VORNICU: Maramurăşui. Duc. 1929, pag. 21.
 M&N&STIKEA DIN PERI

II.
Maramurăşenii aveau aceeaş organizaţie socială
ca şi celelalte ţinuturi româneşti. In fruntea fie­
cărui sat sta judele, luat dela Romani. După ve­
nirea Slavilor se numea cneaz de sat. Cnezii în­
tregului tinut alegeau pe voievodul ţinutului, ce
avea asupra locuitorilor drept de judecată, fiind şi
conducător în răsboiu.
Aşezarea geografică a Maramurăşului a făcut
posibilă o înflorire a acestei organizaţii, cum nu gă­
sim în nici o altă parte a pământului românesc.
Spiritul de organizaţie şi mândria libertăţii, împre­
ună cu mulţimea locuitorilor, vor fi în viitor cau­
zele unui exod de populaţie, spre versantul estic
al Carpatilor.
Creştini prin colonizarea Daciei, religia tracă
avea multe elemente comune cu creştinismul, ma­
ramurăşenii au o viată religioasă locală. In mo­
destele biserici de lemn se îngrijeau de sufletul
credincioşilor umili preoţi sfinţiţi, de un vlădică ne­
oficial şi local. După venirea Ungurilor acest «vlă­
dică* e amintit şi în documentele papale (1234).
Serviciul religios se făcea în limba daco-romană
până prin sec. al X-lea, când influenta slavă ajunge
şi în Maramurăş. Pulsul slavonismului bate mai
slab în acest jinut. O dovadă poate fi şi faptul că,
cele dintâiu traduceri româneşti de cârti sfinte apar
în Maramurăş.
III.
Vieata Românilor din Ardeal şi Maramurăş fu
turburată de un nou popor venit din Asia, Ungurii.
 mAnăstirea din peri

Pătrunderea lor în Transilvania este târzie şi spo­

radică. Nici în secolul al XllI-lea nu se poate vorbi
despre o reală supremaţie ungară în Ardeal. Până
în sec. al XlV-lea Românii din apusul Carpatilor,
se bucurau de aceleaşi drepturi şi libertăţi, ca şi
noii lor stăpâni7).
La începutul acestui secol Românii pierd re­
pede drepturile lor, ajungând iobagi — legaţi de
glie. Numai patru ţinuturi îşi păstrează încă li­
bertăţile lor vechi: Banatul, Haţegul, Făgăraşul
şi Maramurăşul.8)
Cu toate că documentele menţionează coloni­
zarea Maramurăşului prin 1200, acest tinut chiar
şi după 1300 e foarte puUn supus Ungariei.9) în
secolele 12 şi 13 stăpânirea ungară în acest tinut,
se manifesta doar prin donatiuni regeşti, nobilimii
viteze ce purta războaie serioase la hotarul de nord
al regatului.10) Regele era reprezentat de un co­
mite ce purta titlul de Voievod.11) Nu rareori voie­
vodul ţinutului, ales de întreaga nobilime, era şi
corniţele regelui.
Primul voievod de Maramurăş îl întâlnim în
1299; după 1300 documentele menţionează mai
multe familii cu această demnitate, ce se moşte-

') ŞT. METEŞ: Istoria bisericii şi n itielii religioase

a Romârtilor din Ardeal şl Ungaria. Arad. 1918 pag. 33.
s) N. lORGA : Sate şl preoţi din Ardeal. Duc. 1902.
pag. 130.
‘-1) N. lOROA ; Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria.
Duc. 1915, pg. 72.
10) T. DUD: Dote istorice. Gherla 1911, pg. IV.
") N. lORGA: Sate şi prcoji, pg. 131.
 mănăstirea din peri

nea.12) Stema voievodului maramurăşan era un cap

de bour.13)

Ungurii, cu gânduri de dominaţie în Maramurăş,

ca şi în celelalte ţinuturi cucerite, s’au găsit în
faţa unor organizaţiuni politice şi religioase stră­
vechi — bine definite, care, prin o lungă tradiţie,
intraseră adânc în firea maramurăşanului. Ei au
înţeles acest lucru şi recunoscură drepturile Ro­
mânilor asupra pământului lor, unora dintre ei
concernându-le şi diplome de nobleţe.14) Astfel s’a
creat în acest colţ al Ungariei »o naţiune politică
cu drepturi egale Saşilor, Ungurilor şi Secuilor« —
drepturi ce s’au păstrat veacuri dearândul.1-’) 1B)

ti

12) N. lOROA : Istoria Românilor din Ardeal, pag. 72.

u) C. QANE : Trecute ule/i de doamne şi domni/e. Buc.
1932, pag. 15.
") QH. VORNICU: o. c. pag. 27.
i:l) GH. VORNICU : o. c. pag. 28.
‘"ţ N. lORQA: o. c. pag. 71.
 CAPITOLUL II.

Carol Roberi şi Românii din sud-estul Carpafilor.

Ludovic cel Mare şi luptele cu Tătarii. întemeierea
unei noi mărci a regalului : Moldova. — Dragoş Vodă.
Sas Vodă. — Bogdan şi independenta Moldovei. —
Luptele fiilor lui Sas>Vodă pentru moştenirea părin­
tească. Recompensarea lor de către Ludovic. — Iniâia
menţionare documentară a mflnăstirei din Peri.
Fraţii Balită şi Drag sprijinitori ai bisericii orto­
doxe. Ridicarea mânăstirei din Peri la rangul de stav-
ropighle prin hrisovul patriarhal din 1391. — Ce aflăm
din hrisov. — Harta ţinuturilor supuse Vlădiciei din
Peri în 1391.
Luptele mflnăstirei cu oraşul Câmpulung.

Cu secolul al XlV-lea raporturile paşnice, aproa­

pe, dintre cuceriţi şi cuceritori, se înăspresc. Lup­
tele pe care le duc regii angevini ai Ungariei contra
Românilor din sud-estul Carpatilor, sunt urmate de
o repede decădere politică a elementului românesc
din Ungaria. — Nu şi o decădere religioasă. Mai
mult, o înflorire. Cu deosebire în Maramurăş, la
începutul secolului al XlV-lea, străvechea organi-
14 mAnAstire^ din peri

zatie bisericească locală, e concentrată în mănă­

stirea din piatră, dela Peri, lângă Sighet, cea mai
veche mănăstire românească.1)
Carol Robert, căutând să întindă spre sud ho­
tarul Ungariei, este învins în lupta dela Posada,
în restul domniei sale nu încearcă să-şi ia revanşa.
Ludovic cel Mare voia să facă o împărăţie ca­
tolică a Ungariei până la Marea Egee, cu reşedinfa
în Constantinopol.2) în această epocă »de intole­
ranţă religioasă», care ţine dela Ştefan cel Sfânt
până la Sigismund, statul ungar căuta prin toate
mijloacele răspândirea catolicismului. Episcopiile
catolice iau fiinţă chiar şi în răsăritul Carpaţilor ;
Milcov, Argeş, Haliciu, Şiret. Scopul acestor epis­
copii era slăbirea credinţei ortodoxe, cum clar re­
iese din scrisoarea papei Grigorie al IX-lea.3)
La sud, Ludovic era în relaţii aproape priete­
neşti cu domnii Munteniei. La Argeş, prin stăruinţa
Doamnei Clara — soţia lui Alexandru Basarab, se
ridicase o biserică catolică.
Hotarul de nord-est al Ungariei, puţin clar, tre­
buia cât mai repede definit, fiind locul de întâlnire
a influenţelor polone, tatare şi ungare4).
Atenţia regelui Ludovic fu atrasă în aceste părţi
şi de nenumăratele incursiuni ale Tătarilor, ce să-
lăşluiau prin părţile Şiretului şi ale Nistrului, obiş-

') N. lOROA : !gloria bisericii româneşll şl a ulelil

religioase. Văleni 1908, vot. I. pag. 51 şi T. BUD : o. c.
pag. 86.
-) AL. CZIPLE; Documente priulloare la episcopia
din Maramurăş, Duc. 1916. pag. 2.
3) AL. CZIPLE: o. c. pag. 3.
4) N. lORGA: Ui. Rom, aln Ardeal, pag. 71.
 mXnAstirra din peri 15

nuili să năvălească în Ungaria prin Jinutul Se­

cuilor.
Se pare că, în 1345 are loc o expedijie victo­
rioasă contra Tătarilor, condusă de Andrei fiul lui
Lafk, voievodul Ardealului. Peste opt ani (1352-53)
însuş Ludovic trece Carpafii, cu o armată formată
în bună parte din nobilimea maramurăşană, sub
conducerea voievodului Dragoş5). După ce au cu­
răţit ţinutul de Tătari, pentru mai multă statorni­
cie a hotarului, intemeiază o nouă marcă a regatu­
lui ungar. Moldova, încredinţând conducerea ei
voievodului Dragoş.
Regele mulţumit, că odată cu mărirea regatu­
lui putea să răspândească şi credinţa catolică, plă­
cut impresionat de pitorescul ţinuturilor cucerite,
se întoarce în Ardeal.
Dragoş-voievod în 1354 trece la cele veşnice
iar în scaun este succedat de fiul său Sas-voie-
vod, domnind până în anul 1358 în cuvenita as­
cultare şi supunere faţă de stăpânul său. Ludovic
cel Mare6).
In 1359 un voievod. Bogdan din Maramurăş,
cu reşedinţa Ia Cuhea, care încă prin 1343 se fă­
cuse infidel faţă de Ludovic, coboară împreună
»cu familiarii săi« în Moldova, »ocupă această po­
sesiune, probabil ajutat şi de locuitorii autohtoni
şi după mai multe lupte victorioase, sileşte pe unii
din fiii lui Sas să se retragă, pe când alţii din ei
au căzut în luptă»7).
5) I. FLORU: Istoria Românilor. Buc. 1923 pg. 106.
«) C. C. GIURESCU, o. c. pag. 896.
7) C. C. GIURESCU, c. c. pag. 896.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

Astfel Bogdan-voievod pune bazele celui de al

doilea stat românesc: Moldova. După un obiceiu
din Maramurăş, unde fiecare voievod ridică în sa­
lul de reşedinjă o biserică — Bogdan, probabil,
după chipul mânăstirei de piatră dela Peri — zi­
deşte prima mănăstire a Moldovei — la Rădăuji
— unde în scurtă vreme se şi îngroapă (1364)*).
Fiii lui Sas-voievod, Drag, Bale, Dragomir şi
Ştefan răniţi şi învinşi în luptele pentru moşteni­
rea părintească, se întorc în Maramurăş. Ludovic
în 1365 le dăruieşte, ca recompensă, posesiunile in­
fidelului Bogdan : Cuhea cu pertinenţile ]eud, Baş-
cov, cele două Vlşăe, Borşa şi ambele Selişte (2
Febr. 1365)1’).
Fiindcă în Moldova fuseseră voievozi. Ludovic
ii numeşte în funcţiunile înalte ale regatului. Bale
(Baliţă) era comite de Maramurăş şi domn în ur­
mătoarele cetăţi: Chioara, Hust, Sighet şi Rodna.
Această situaţie o avusese înaintea lui, ruteanul
Teodor Koryatovici, aşezat împreună cu poporul său
în cetatea Muncaciului.10)
In anul 1384, 22 Iunie, regina Maria, fiica lui
Ludovic, confirmă documentul dat în 1365, pentru
serviciile aduse regatului de către Bale, Drag şi
nepotul lor loan, fiul lui Dragomir care murise sub
zidurile Vidinului.11) Ludovic cel Mare al Ungariei

8) C. C. GIURESCU, o. c. pag. 896.

I. MIHALYI: Diplome maramurâşene, Sighel 1900.
pag. 56.
10) N. lORGA: Studii şi documente. Buc. 1906, voi.
XII. pag. 39.
") I. MIHALVI: o. c. pag. 82.
 MÂN&STIKEA DIN PERI

murise în 1382, lăsând două fete ; Maria, ce se că­

sători cu Sigismund de Luxemburg şi Hedviga, vii­
toarea regină a Poloniei.
In anul 1589 se reînoiesc hotarele posesiuni­
lor lui Bale, pe atunci comite al Secuilor. Intre mul­
tele proprietăţi, e amintită pentru întâiaoară şi
mânăsiirea din Peri (Kortvelyes-Krusevo) de lângă
Sighet, precum şi valea dealungul căreia se întin­
dea proprietatea mânăstirei.12) Zestrea mânăstirei
consta în 182 jug. pământ arabil şi fâneţe, 3573
jug. pădure precum şi o moară cu 2 roţi, pe Tisa.13)
Prin 1390 fraţii Bale şi Drag sunt comiţi ai
Secuilor.11) După vechiul obiceiu al Maramurăşu-
lui, ridicară şi ei mai multe mănăstiri şi biserici;
Apşa de ]os, Biserica Albă, Fereşti, Cuhea, ]eud,
iar in Ardeal mănăstirea Vadului, căreia îi dăruiră
şi două sate (Vad şi Slatina).
II.
Cu intronarea lui Sigismund începe în Unga­
ria o epocă de toleranţă religioasă. Sigismund nu
numai că nu persecută pe ortodocşi, dar chiar face
danii tinerelor mănăstiri muntene, Tismana şi Vo-
diţa.15)
Fiii lui Sas, Drag şi Baliţă, comiţi de Maramu-
răş, cred că acum e timpul cel mai potrivit pen-

>2) I. MlHALYl: o. c. pag. 89.

,3) T. BUD : Istoria protopopiatelor din Maramurăş.
Gherla 1911. pag. 36.
1'') A. D. XENOPOL: Istoria Românilor dtn Dacia Tia-
iană. Buc. 1928, ed. 111. voi. 111. pag. 41.
15) A. HODINKA : A munhâcst gârijg-kathoHhus piis-
pSksâg lorlânele. Budapesta 1909, pag. 27.
 mAnXstirea din peri

tru înfiinţarea unei episcopii ortodoxe, cu jurisdic-

tiune religioasă asupra tuturor ţinuturilor donate
lor de regii ungari. Ea trebuia să fie o continuare
a vechei:Orgaiiizatii bisericeşti maramurăşene. De­
altfel nimic nu se schimba. Tradiţia doar căpăta
un caracter oficial.
Cei doi voievozi simţeau, că pentru Românii din
regatul Ungariei, biserica va fi singura stâncă ce
va rămâne tare şi neclintită în fata tendinţelor de
asuprire şi desnationalizare.
Balită şi Drag (Dragoş), cu gândul la viitorul
acestei ţări a Maramurăşului, cu vieata ei pa­
triarhală, în care stăpânirea maghiară pătrundea
tot mai adânc, în vara anului 1391 se îndreaptă
spre Constantinopol. Conduşi de dorinţa să stator-
nicescă, prin sprijinul şi apărarea celei mai înalte
autorităţi bisericeşti din răsărit, caracterul ortodox
al ctitoriilor lor, precum şi al celor ridicate din
moşi şi strămoşi, Balită şi Drag sunt primiţi de
patriarhul Antonie cu Jubirea, stima şi prietenia
cuvenitâa celor „din bun neam şi mare om şi
bun creştin şi ortodox.alG)
Cei doi voievozi maramurăşeni au cerut patriar­
hului «pentru mănăstirea St. Arhanghel Mihail din
Peri, dreptul de stavropighie, adecă să fie o mănă­
stire neatârnătoare de nici o episcopie din partea
locului, ci să fie în legătură nemijlocită cu patriar­
hia din Constantinopol.17)

19) ANEXE. Doc. 1.

,7) I. LUPAŞ : Din trecutul Romântlor maramurâşent.
Rev. Graiul Românesc 1927, an I. No. 4. pag. 82.
 mănăstirea din p

Dorinfa celor doi ctitori era bine venită. Închi­

narea mânăstirei împreună cu ţinuturile ei, consti­
tuia încă un pas în expansiunea patriarhiei din
Constanlinopol, încercare de reînviere a epocei glo­
rioase a Comnenilor, — încercuind astfel Moldova,
ce în această vreme se afla în ceartă cu patriar­
hia. Era tocmai »anul misiunii lui Teodosie« tri­
misul patriarhiei în Moldova răsvrătită.18)
Patriarhul Antonie primeşte cererea lui Balită
şi Drag şi prin hrisovul său din 13 August 1391,
face din mănăstirea St. Arhanghel Mihail din Peri,
de lângă Sighet, o stavropighie a patriarhiei din Con-
stantinopol.
1. Pahomie, egumenul mânăstirei, primeşte tit­
lul de mexarhu — chiar şi mitropolia din Munte­
nia, la început, a fost şi ea o exarhie — cu atri­
buţii episcopale, pe care le îndeplinise egumenul
încă înainte de 13 Aug. 1391.19, 20)
2. Mănăstirea din Peri pentru Daliţă şi Drag,
era »o moştenire din părinţi* o moştenire veche,
o moştenire străbună; despre întemeierea căreia
hrisovul nu aminteşte nimic.21) Faptul este con­
cludent pentru vechimea acestui sfânt lăcaş de
rugăciune.22)
3. Pahomie ca exarh avea dreptul să sfinţească,
în numele patriarhului, toate bisericile ce se vor

ls) N. lORGA : Isl. his. rom. pag. 51.

•"j N. lORGA : Sludii şl docamenle. voi. XII. pag. 39.
2a) N. lORGA : o. c. pag. 40.
îl) ANEXE. doc. 1.
22) A. HODINKA: o. c. pag. 206. Crede că, după ve­
chimea temeliilor zidurilor, mănăstirea s’a întemeiat cam
în acelaş timp cu Moldova.
 MÂN&STIREA DIN PEKI

zidi în dioceza sa. Cele sfinfite de „arhiereii io-

oului0 tot prin Pahomie, să se bucure, pe viitor, de
apărarea şi supravegherea patriarhală.23)
Aceşti «arhierei ai locului» erau reprezentanţii
străvechei organizaţii bisericeşti locale, care, prin
persoana lui Pahomie primea în fruntea ei un epis­
cop, cu toate atributiunile corespunzătoare.**)
4. Cu toate că un exarh patriarhal are drep­
tul să îndeplinească toate atribuţiile episcopale,
hrisovul nu aminteşte nimic despre sfinţirea preot
tilor, deşi încă înainte de 1391, dela mănăstirea din
Peri, primeau ţinuturile vecine pe preoţii lor.26)
Se pare că, în îndeplinirea acestei atribuţii exar-
hul era ajutat de către «arhiereii locali» respec-
tându-se probabil un vechiu obiceiu, cu privire la
sfinţirea preoţilor. Arhiereii locali erau deci «coor­
donaţi exarhului din Peri, ca ajutători».29)
5. Pahomie trebuia să supravegheze preoţii şi
poporul din dioceza sa; să sfătuiască şi să în­
drepte pe toti credincioşii săi spre cele folositoare
sufletului. Dacă s’ar fi ivit între preoţii săi neîn­
ţelegeri de drept eclesiastic — avea datoria să le
cerceteze şi să le judece după lege şi canoane27).
La sfârşitul tuturor serviciilor divine, atât în
mănăstire cât şi în toate bisericile ce se vor ri­
dica, trebuia să se amintească numele patriarhului

23) ANEXE. doc. 1.

Jl) N. lORGA : o. c. pag. 40.
25) N. lORQA : o. c. pag. 39—40.
2‘) ŞT. METEŞ : o. c. pag. 50.
2") ANEXE: doc. 1.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

6. După moartea lui Pahomie, noul exarh, ales

de către voievozii Balită şi Drag (sau urmaşii lor)
împreună cu sfatul călugărilor din mănăstire, avea
toate atribuţiile de mai sus, sub ascultarea şi su­
pravegherea patriarhiei din Constantinopol28).
7. jurisdicţiunea religioasă a exarhului din Peri,
se intindea asupra următoarelor ţinuturi subordo-

“) ANEXE: doc 1.
‘) Localitatea Arva, nu a fost trecută in hartă intru-
<ăt asupra identificării ei planează suspiciuni.

academiei
 manAstirea dim peri

nate mănăstirei: al Sălagiului, al Arvei (?) al Ugo-

cei, al Deregului, al Ciceului, al Unguraşului şi
al Bisirei*9). *#).
Dioceza episcopiei de Peri, avea deci o întin­
dere respectabilă. Ea cuprindea întregul Maramu-
răş precum şi judefele vecine la apus. In Ardeal
numeroasele sate (40) ale Ciceului şi ale râului
Arieş, pe care se găsea Distra.
Aceasta e cea mai veche organizaţie superi­
oară bisericească, prima episcopie ortodoxă, ates­
tată documentar în Transilvania. Mai târziu, după
exemplul acestei exarhii, vor lua fiinţă episcopiile
mănăstireşti; a Vadului, a Geoagiului şi a Silva-
şului.
Episcopia de Peri poate fi considerată şi ca o
unitate religioasă a Românilor din nordul Tran­
silvaniei — făcută de voievozii Balită şi Drag
drept compensaţie pentru pierderea Moldovei, moş
tenirea părintească.
Totodată ea este un obstacol contra maghia
rizării. Ungurii, în schimbul trecerii la religia ca­
tolică, acordau diplome de nobleţe şi moşii. Sub
angevini, acest fel de desnationalizare, era şi mai
frecvent31). Iată pentruce voievozii Balită şi Drag,
profitând de domnia mai tolerantă a Iui Sigismund,
au obţinut dela patriarhie această episcopie, care
va purta timp de trei sute de ani, lupte necur­
mate contra duşmanilor credinţei ortodoxe.
ANEXE: doc 1.
a») G. NANDRIŞ : Despre mânâsUrea din Peri. Rev.
Graiul românesc 1928 an II. No. 2, pag. 26.
3') GANE: o. c. p. 15.
 mânAstirea din peri

ill.
Către anul 1400 cei doi mari ctitori de bise­
rici şi mănăstiri maramurăşene muriră. în anul
1404 Dumitru şi Alexandru, fiii lui Daliţă confirmă
mânăstirei Sf. Arhanghel Mihail satele Teres, Cri-
vici, Cruşevo precum şi o moară, donate de pă­
rintele lor.82)
Vieaţa în mănăstire curgea liniştit. Pahomie se
îngrijea de bunul mers al diocezei sale. Călugării
din mănăstire copiau cărji religioase. Credincioşii
care se dedicau hainei preofeşti, în vederea sfin-
ţirei, poposeau cătva timp în mănăstire, pentru de­
prinderea tipicului.
Prin mijlocul secolului al 15-lea urmaşii lui
Balifă şi Drag părăsesc Maramurăşul şi odată cu
el şi religia, inirănd definitiv în sănul nobilimei
maghiare. Presiunea stăpănirii maghiare în Ma-
ramurăş devine tot mai apăsătoare. Se punea în­
trebarea: iobag sau catolic? Multe familii au re­
zolvat dilema trecănd in Moldova liberă şi bogată,
a lui Alexandru cel Bun.38)
După plecarea Dragffy-eştilor din Maramurăş,
mica proprietate a mănăstirei a fost obiectul lă­
comiei vecinilor.34)
In 17 Iunie 1438, din ordinul palatinului, seîno-
iesc hotarele moşiei mănăstirei, amintind doar de »re-
ligiosorum virorum Kalugerorum in Claustro beati
Michaelis Archangeli«.S5)S’a interpretat documentul
32) G. NANDRIŞ: o. c. pag. 22.
33) N. lORGA : Ist. Rom, Ard. Ung. voi. 1. pag. 101.
«) I. MIHALYI: o. c. pag. 394.
35) I. MIHALVI; o. c. pag. 306.
24 MĂNĂSTIREA DIN PERI

acesta ca o dovadă de grabnica decădere a epi­

scopiei de Peri.*6) Chiar dacă uneori episcopului
din nordul Transilvaniei nu i se dă titlul cuvenit,
nu înseamnă aceasta nimic. Orice titlu i-ar fi dat
cancelaria din Buda, episcopul de Peri rămânea
tot păstorul sufletesc al Românilor din ţinuturile
arătate în hrisovul patriarhal. Să nu uităm că,
ctitorii acestei episcopii nu au prezentat hrisovul
patriarhal lui Sigismund spre întărire, pentrucă se
temeau de refuz.37)
Dacă urmaşii lui Baliţă şi Drag uitară să apere
ctitoria părintească, episcopul de Peri nu a rămas
fără nici un sprijin. Judeful Maramurăşului, cât
timp a stat în strânse legături cu principatul Ar­
dealului, a sprijinit, prin organele administrative
pe episcopii de Peri, a căror situajie era râvnită
de episcopii din Muncaciu şi din Ardeal.*8)
Prin mijlocul secolului al XV-lea averea mâ-
năstirei formează obiectul lăcomiei coloniei nem­
ţeşti din Câmpulung. în 1456, 6 Aprihe, conform
mandatului regelui Ladislau, se face reambularea
metelor oraşului Câmpulung, în defavorul mână-
stirei, care protestează prin egumenul ei Simion
Sălăgeanul — urmaşul lui Pahomie.3”) La prote­
stul lui Simion — căruia documentul nu-i dă decât
modestul titlu de călugăr — regele Ladislau încă în
10 Iunie porunceşte magistrului de Maramurăş, să
apere proprietatea mânăstirei contra oraşului Câm-
^•i) N. lORGA : Studii şi documente voi. XII. pag. 44.
:i‘) AL. CZIPLE : o. c. pag. 3.
-«) AL. CZIPLE: o. c. pag. 33.
3'-') 1. MIHALYI: o. c. pag. 376.
 mAnâstirea din peri

pulung, care a ocupat, pe «nedrept două mănăstiri,

pământuri semănate, fânafii şi păduri«.40)
Câteva luni mai târziu, în 12 Febr. 1457, re­
gele Ladislau dă ordin comunităţii oraşului Câm­
pulung, să înapoieze proprietăţile luate pe nedrept
dela mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail din Peri, pre­
cum şi dela câţiva nobili.41)
Oraşul înapoiază averile sustrase prin hotare
false, dar în toiul verii, locuitorii din Câmpulung
năvălesc în mai multe rânduri peste moşiile mână-
stirei. Judele oraşului, în avântul încăierării, ucide
pe un iobag din Saraseu.
Toamna în 8 Nov. cetăţenii oraşului Câmpu­
lung, sunt judecaţi să plătească 100 mărci budense,,
iar judele Nicolau Deak, pentru cauzare de moarte,
plăteşte 25 fl. de aur.42)
In urma acestor incidente sângeroase, corni­
ţele maramurăşan Ladislau de Vpor, împreună cu
patru juzi ai nobililor, cercetează neînţelegerile şi
studiind documentele ambelor părţi împricinate, re­
pun în posesiunea pământurilor controversate pe
Simion, «călugărul* mânăstirei din Peri, pe Petru
Gerghes din Saraseu şi pe Thoma din Apşa (1458,
28 Febr.).48)

ÎT
ll)) Idem pag. 393.
4I) Idem. pag. 394.
I. MIHALYI: o. c. pag. 402.
43) Idem, pg. 406.
 CAPITOLUL I

Intervenţia mitropolitului loanichietn favorul ele'

rulni maramurişan. Vieafa in mflnSstlrea din Peri.
Mănăstirea Sf. Nicolae din Muncaciu. Rivalitatea între
cele două mănăstiri. Lupta Intre episcopul loan al
Muncaciului şi egumenul Ilarie al Perilor, Vladislav
*al Il-lea şi traducerea greşită în limba latină a hri­
sovului grecesc din 1391. Deosebirile între original
şi traducerea latină din 1494. Condifiunite cu care Vla­
dislav al Il-lea contirmă traducerea latină.
Secolul al XVI. Decăderea mănăstire!. Influenta
calvină în Maramurăş. Mthaiu Viteazul, Movileşti!,
llie lorest şi mănăstirea din Peri. Mănăstirea se
pierde în negura din care isvorise.
Influenta catolică şi demnii urmaşi ai lui Paho-
mie: episcopii losif Stoica şi Dosofteiu II. Teodoro-
vici. încheiere.
I.
In anul 1479 se produce o uşurare a vieţii preo­
ţilor din Maramurăş. La cererea Iui loanichie, mi­
tropolit ortodox, regele Mathia scuteşte de toate
contribuţile, pe toţi preoţii de legea grecească din
Maramurăş, supuşi mitropolitului de mai sus.1)
>) BALCESCU-LAURIAN : Mngazinul istoric pi. Da­
cia. Buc. 1846, voi. III. pag. 166.
 M&NÂSTIREA DIN PERI

Ce rezultă din acest fapt ?

1. — Vieafa religioasă în Maramurăş avea o
veche organizajie. Numai astfel putem să înţele­
gem acordarea acestui deosebit favor.
2. — In Ardeal exista o ierarhie religioasă, su­
perioară celei din Maramurăş. Că loanichie a fost
sârb sau român, sau că avea reşedinţa la Belgra­
dul sârbesc ori în Alba-Iulia, acestea îşi au im­
portanta lor. E însă sigur, că Ia 1479 exista un
mitropolit ortodox, loanichie, a cărui autoritate se
întindea chiar şi peste Maramurăş.2)
3. — Acest mitropolit nu e identic cu episco­
pul loan, pe care îl găsim pela 1491 în mânăsti
rea din Muncaciu.
4. — Faptul că unii istorici, dându-i lui loa­
nichie titlul de episcop, îl identifică prin mănăstirea
din Peri e o greşeală.8) In mănăstire, până în sec.
XVl-lea, au fost stăpâni egumenii exarhi, aleşi con
form hrisovului patriarhal din 1391.
In acest timp, ca un rezultat al mişcării husite
aci în Maramurăş şi poate chiar la Peri, s’au fă
cut primele traduceri româneşti de cărfi religioase,
ca Psaltirea şi Biblia, pe care după o sută de ani,
diaconul Coresi avea să le tipărească cu pufine
modificări.
Vieaţa în mănăstire era aceeaş. Călugării se
ocupau cu agricultura, cu traducerea şi copierea
cărţilor sfinte, precum şi a celor bogomilice, care
se răspândesc în întreg Ardealul.
2) T. V. PAcATIAN : Istoriografi oechi — Istoriogrofi
noi. Sibiu 1904. pag. 53. N. lorga. Sate şi preoji, pag. 35.
3) A. CZIPLE : o. c. pag. 4. HODINKA. o. c. pag. 194.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

Cu fruntea senină, Ilarie, egumenul mânăsti-

rei, aştepta împlinirea celor o sută de ani dela ri­
dicarea la rangul de stavropighie. Insă lucrurile
se desfăşurară altfel de cum spera Ilarie.
Ca o urmă a stăpânirei prinţului rutean Teodor
Koriatovici, rămăsese mănăstirea St. Nicolae din
Muncaciu. După moartea lui Koriatovici (1414), pe
baza unei diplome false, mănăstirea obfinu nenu­
mărate favoruri dela stăpănii cetăţii Muncaciu. în
1485 mănăstirea avea ca egumen pe episcopul
Luca.^) Urmaşul lui Luca, episcopul ortodox de
Muncaciu, loan, în 31 Iulie 1491, a obţinut dela re­
gele Vladislav un decret, prin care să poată să-şi
străngă veniturile dela preoţii ruteni şi ţăranii de
legea grecească, ce se aflau sub jurisdicfiunea sa.
Nimic deosebit. Episcopul loan din mănăstirea St.
Nicolae a Muncaciului, nu-şi putea strănge veni­
turile. Regele îl ajută.
Episcopul loan însă, tinănd seama şi de faptul
că în decret nu sunt specificate ţinuturile din cari
urma să-şi străngă veniturile, rade cuvintele care
arătau că, locuinţa sa era în mănăstirea Sf. Nico­
lae şi completează, cu altă ortografie şi cerneală
cuvintele „Mihaells Archangell în Maromarai).
Falsificarea reiese şi din faptul că sub »Mihaelis«
se vede şi azi litera »N« Nicolae, patronul mă­
năstire! din Muncaciu.
Mulţi din istorici necunoscănd acest fals, îl gă­
seau pe acest episcop prin mănăstirea din Peri, iden-
lificăndu-1 chiar cu mitropolitul loanichie din 1479.
<) AL. CZIPLE: O. c. pag. 5.
*) Q. NANDRIS; o. c. pag. 25.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

Episcopul loan strânge veniturile din întreaga

dioceză de Peri. llarie nu protestează contra ace­
stei încălcări de drepturi. în 1493, pentru clarifi­
carea unui proces, stăpânul de atunci al cetăţii
Muncaciu, prinţul Ion Corvin, cere episcopului ru-
tean, loan, să prezinte toate actele sale. Prinţul exa­
minând diplomele, a constatat că, chiar şi diploma
de întemeiere a mănăstirei Sf. Nicolae era falsă6).
Încurajat de constatarea falsurilor în diplomele
Iui loan, llarie se prezintă în 1494, 14 Mai, la
Cassovia, în faţa regelui Vladislav. In sprijinul
drepturilor sale, llarie a prezentat regelui hriso­
vul grecesc din 1391, prin care mănăstirea din Peri
fusese ridicată la rangul de stavropighie. Alăturat
însă a arătat regelui şi o traducere latină a hri­
sovului patriarhal, cerând lui Vladislav IMea con­
firmarea celor cuprinse în această traducere.
Să vedem mai întăiu cum a înţeles llarie să
întocmească această traducere latină. Din compa­
raţia traducerii cu originalul, reiese clar părerea
că, ne aflăm în faţa unei traduceri pusă în curent
cu situaţia din 1494. llarie şi-a înoit hrisovul său
de exarh, după împrejurările din vremea sa. Gă­
sim deosebiri importante pe care le credem inten­
ţionate şi nicidecum datorite puţinelor cunoştinţe
ale lui llarie în limba greacă.
1. O mare greşeală a traducerii constă în fap­
tul că, face pe fraţii Baliţă şi Drag fondatorii mă­
năstirei din Peri. Din original reiese clar că, ei au
moştenit »din părinţi« această mănăstire.

5) AL. CZIPLE; o. c. pag. 7.

 mJnAstikea din peri

2. Informaţia cu privire Ia »starea cea neferi­

cită şi ameninţătoare a imperiului* nu corespunde
cu realităţile din 1391.
3. Lângă numele lui Drag se adaogă şi acela
de »Meşter«. Nu înţelegem rostul acestui adaos
postum. Oare nu e o transcriere greşită a cuvân­
tului »Maşter«?
4. Spre deosebire de original, în traducere mâ-
năstirea poartă şi numirea de biserică.
5. Pahomie nu poartă titlul de exarh. In în­
treg cuprinsul traducerii este menţionat tot ca
egumen.
6. Autoritatea «egumenului Pahomie* se in-
tindea asupra ţinuturilor Zilagysag, Megyesalya,
Ugotsa, Derzava, Chicho, Bolvanus, Almazig. Pen­
tru o mai bună înţelegere dăm tabloul de mai jos,
pe care l-am luat din preţiosul articol al D-lui
prof. G. Nandriş.
Hrisovul 1391: lorga: Traducerea 1494:
1. isXaxţ'ov = Sălagiul 1. Zilagysag
2. ’Afxo'jvt'.v = Arva 2. Megyesalya
3. "Oyyox^* = Ugocea 3. Ugotsa
4. To,Jn-£p£7.'.v = Beregul 4. Berzava
5. T'i-'ojîiv = Ciceiul 5. Chicho
6. llaXŞxvEx^iv = Unguraşul 6. Bolvanus
7. IL'axpa = Bistra 7. Almazig
Localităţile 2 şi 7 din traducere nu corespund
cu cele din original.

6) ANEXE, doc. 1.
 6. Pe noul »egumen« nu*l alegeau numai cti­
torii şi «sfatul călugărilor»0) ci împreună cu »toţi
oamenii mici şi mari din numitele pertinenţii».7)
7. In traducere lipsesc «arhiereii locali» din
original. în 103 ani lucrurile se schimbaseră. Ro­
mânii din Ardeal aveau o organizaţie bisericească
superioară. In 1479 mitropolitul loanichie, se bu­
cura de multă consideraţie în faţa regelui Mathia.
In apropierea mânăstirei din Peri se ridicase după
1391 fundaţia Koriatovicilor — episcopia de Mun-
caciu — subordonată arhiepiscopului ortodox din
Ardeal8), llarie, cu intuiţia clară a împrejurărilor,
convins fiind că regele nu ar fi aprobat, ca el să
fie în legătură directă cu Patriarhia, exclude pe
«arhiereii locului» şi introduce în traducere «ca
dacă un Arhiepiscop sau episcop dintre supuşii
noştri s’ar afla în numitul monasteriu sau în per-
tinenţiile lui să fie spre ajutor numitului egumen».9)
In concluzie, situaţia egumenului de Peri, în
1494, era mult mai puţin strălucită decât a exar-
hului din 1391. — Din traducere reiese năzuinţa
lui llarie, în a se lega, cât mai mult, de veniturile
celor 7 localităţi. Adaosul introdus la alegerea egu­
menului poale fi interpretat şi în acest sens. In
loc să se definească raporturile mânăstirei cu Pa­
triarhia, traducerea stăruie mai mult asupra ve­
niturilor din localităţi, care în parte nici azi nu au
fost identificate.

7) ANEXE, doc. 2.
s) T. V. PAcAŢIANU : o. c. pag. 109.
») ANEXE : doc. 2. ______ ^

(,ACM>î'-t®7
 MÂNĂSTIKEA DIN PERI

Cu această traducere întocmită »cum îi veni

la socoteală* llarie se prezintă regelui Vladislav,
care o confirmă prin decretul său din 14 Mai 1494,
cu condiţia ca »acel frate Ilariu şi următorii lui,
să dee episcopului din Muncaciu cuvenita onoare
iar arhiepiscopului din Transiluania, celui de acum
şi celor viitori ca mai marilor sâi, să le arete
cuvenită supunere şi ascultare.*1#)
Iată-1 pe urmaşul exarhului din 1391, subordo­
nat arhiepiscopului din Transilvania, obligat fiind
să dea şi respectul cuvenit episcopului din Mun­
caciu.
Părerea că „arhiepiscopul de Transiluania'' ar
desemna episcopia latină din Alba-Iulia, e puţin ve­
rosimilă. Regele Vladislav nu putea confirma fa­
voruri bisericii greceşti, supunând-o totodată celei
latine. Faptul însuşi al confirmării hrisovului pa­
triarhal din partea unui rege romano-catolic, pre­
zintă deosebit interes. Rar se găsesc cazuri si­
milare. In confirmarea aceasta a avut contribuţia
sa şi cancelariul Thoma Bakacs, episcopul Agriei;
născut în ErdSd (Maramurăş) deci omul mănăsti­
re! la curtea regală.11).
llarie, liniştit, se întoarce la Peri cu confirma­
rea privilegilor. Episcopul loan bazat tot pe pri­
vilegiul fals din 1491, precum şi pe pasagiul din
decretul de confirmare, în care Ilariu este obligat
să-i dea cuvenita onoare, nu renunţă la preten­
ţiile sale asupra diocezei de Peri.
10) LAURIAN-BALCESCU : Magazinul Isloric,'Buc. 1846
111. pag. 179.
“) 1. MlHALVl: o. c. pag. 608.
 mânAstirea din p

llarie protestează din nou. In 29 Noem. 1498,

regele Vladislav, ordonă comitatului să apere mă­
năstirea, privilegiile şi veniturile ei, contra epi­
scopului loan care,
— »răzimat pe o carte dobândită dela Maie­
statea noastră explicându-o strâmb se sili în vara
trecută, în contra acelor drepturi date dela pre-
zisul Patriarh, a taxa pe toţi oamenii care se află
în pertinenţiile zisului monasteriu şi se strădueşte
a trage la sine cu nedreptul veniturile monaste-
riului. Şi cu toate că noi am chemat amândouă
părţile în prezenţa Maiestăţii noastre, ca să jude­
căm între dânşii această cauză, însă numitul epi­
scop de Muncaciu nu s’a arătat înaintea noastră
la timpul hotărît«.12)
Mănăstirea din nou câştigă procesul, dar pentru
scurt timp. Vlădicii din Peri pierduseră, la sfârşitul
secolului al XV-lea, mult din autoritatea lor asupra
diocezei de odinioară şi se mulţumeau cu stăpâ­
nire »ca domni de pământ« a câtorva ţinuturi.
Tot la sfârşitul sec. XV-lea, în vechea dioceză
a Perilor, ia fiinţă episcopia de Vad, întemeiată de
Ştefan cel Mare, pentru credincioşii feudelor sale
Ciceul şi Cetatea de Baltă. Episcopii din Peri pierd
astfel jurisdicţiunea religioasă asupra ţinuturilor
din Ardeal. Autoritatea lor se restrânge numai Ia
ţinutul propriu zis al Maramurăşului.

12) I. MIHALYl: o. c. pag. 624-25 şi LAURIAN-DAL-

CESCU: Magazinul IU. pag. 101-103.
 MANASTIREA DIN PERI

II.
In întâia jumătate a sec. al XVI-Iea mănăsti­
rea decade mult. Episcopii ruteni din Muncaciu,
îşi au reşedinţa chiar Ia Peri. Ei poartă titlul de
episcopi de Muncaciu şi Maramurăş. In 1556 co­
rniţele suprem al comitatelor Sătmar şi Sabolciu,
Gheorghe Bathori, fără un prealabil consimţământ
al Românilor din Maramurăş, trimite pe episcopul
rutean Ilarion să-i păstorească şi să conducă mă­
năstirea din Peri şi moşia ei.13)
in a doua jumătate a secolului Xl^I-Iea, Mara-
murăşul fiind alipit Ardealului (1571), ajunge sub
influenţa calvină. Consecinţele acestui fapt au fost
importante pentru mănăstirea din Peri.
Cu intenţia să-i convertească la calvinism, con­
gregaţia comitatului, recunoaşte pe episcopii români
din Peri, cu autoritate peste toate bisericile orto­
doxe din Maramurăş, cu titlul de »episcop al Ma-
ramurăşului«.u).
Tot pentru convertirea Românilor maramură-
şeni la calvinism, se înfiinţează la Peri o tipografie
românească de cărţi religioase, dintre care abia ni
s’a păstrat un Pentecostariu.16)
Primul episcop român al Maramurăşului cu
reşedinţa Ia Peri, după alipirea acestei provincii
la Ardeal, e Eftimie (1572).10)
In luptele acestea, dintre episcopii români, ru­
teni şi influenţa calvină, intervine un fapt cu to-
■3) AL. CZIPLE : o. c. pag. 4.
n) Idem. pag. 11.
«) I. MIHALVI: o. c. pag. 625.
'«) ST. METEŞ : O. c. pag. 172.
 MÂN,\STtREA DIN PERI

Iul nou. La stăruinţele nobilului Toma Kendv, Mi-

haiu-Viteazul permite în 1597 arhimandritului Ser-
ghie din Tismana, să primească cârja de episcop
al Muncaciului şi al Maramurăşului cu reşedinţa
la Peri. »Astfel Mihaiu hotărî între cele două nea­
muri care se luptau pentru episcopie, între Ruteni
şi Români, punând un episcop, care era în stare
să împuie liturghia şi datinile bisericeşti ale Ro-
mânilor«.1T)
Căderea lui Mihaiu Viteazul nu avu urmări
grele asupra lui Serghie. In anul 1603 merse chiar
la Chiev pentru întărire, fiind sprijinit de Eremia
Movilă, domnul Moldovei.
Ca o urmare a acestui drum, Serghie putea să
scrie în 4 Dec. 1604 nobilului Toma Kendy »că
principii i-au dat drept de stăpânire peste episco­
pia Muncaciului, peste mănăstirea Peri de lângă
Câmpulung din Maramurăş«.:s)
Intre timp cetatea Hust acaparează mănăsti­
rea şi moşia ei. Simion Movilă, împreună cu co­
mitatul maramurăşului, la stăruinţa lui Serghie,
roagă pe Valentin Homonay — stăpânul cetăţii
Hust, să restitue vechea reşedinţă episcopească.
In 1607 scrie Homonay — »iar după ce mănăs­
tirea aceea şi înainte de aceasta, pe vremea prin­
cipilor de fericită pomenire, a fost lăcaşul epis-
capilor români şi s’a anexat cetăţii Hustului«, se
restitue episcopului »ce trebue să fie în bună în-
l7) N. lORGA: Istoria Românilor pt, cl. VIII. Buc.
1919, pag. 237.
ls) ST. METES : o. c. pag. 172 şi HODINKA A. o. c.
pag. 214.
 MĂNĂSTIREA DIN PERI

ţelegere cu privire la toate lucrurile cu căpitanul

nostru din Hust».19)
în 1608 credincioşii din jurul mânăstirei roagă
pe Constantin Movilă, domnul Moldovei, să le dea
un episcop. Movilă le trimite încă în cursul verii
pe Silomon »om învăţat şi cucernic*. Ne miră
această cerere pentrucă Serghie e înlăturat de duş­
manii săi abia 1616.20)
Serghie se refugiază în Polonia, unde rămâne
mai mulţi ani. Radu Mihnea ca domn al Moldovei
cheamă la sine pe pribeagul episcop şi-l trimite în
Muntenia unde domnia Alexandru Coconul. în 15
Aprilie 1626, Serghie e numit egumen în aceeaş
mănăstire, din care plecase cu trei decenii înainte.-1)
în timpul pribegiei lui Serghie prin Polonia, epi­
scopii din Vad îşi întind juridicţiunea şi asupra
Maramurăşului. După 1620 luptele pentru juris-
dicţiunea religioasă asupra Maramurăşului devin
tot mai înverşunate. Arhiepiscopii din Bălgrad nu
rămân nici ei streini de aceste lupte. în 1641 llie
lorest vizitează Maramurăşul, după ce episcopul
de acolo Tarasovici fu închis, fiindcă simpatiza cu
Roma.
In 1645 episcop al Maramurăşului e Silvestru
— probabil egumenul dela Govora, traducătorul
Noului Testament. Dela acest episcop român avem
cea din urmă ştire despre mănăstirea din Peri.
Odată cu închiderea lui Tarasovici, fu confis-
cată şi reşedinţa episcopilor români din Mara-
1!1) AL. CZIPLE: o. c. pag. 41.
-°) Idem : pag. 10.
21) AL. STEFULESCU: MânăsUrea Tismana. Buc.
1909, pag. 303.
 mănAstirka din peri

murâş. Silvestru, noul episcop, împreună cu întreg

soborul — moşia mănăstirii era singura sursă si­
gură de venit a episcopului — »se roagă sărbăto­

reşte, ca nobilul comitat să binevoiască a scrie,

Măriei-Sale Domnului, să înapoieze satul şi mănă­
stirea^ ^ri.«22)
CZIPLE : o. c. pag. 46.
 mănăstirea din peri

Cererea fu ascultată.43)
In acest timp influenta calvină devine tot mar
stăruitoare. Concludente sunt în această privinţă
condiţiile în care e numit Mihail Molodet, (1651)
episcop al Românilor şi Rutenilor din comitatul
Maramurăşului, cu reşedinţa Ia Peri.
După anii 1660—70 nu se găseşte nici o ştire
cât de neînsemnată despre mănăstirea din Peri.
Târziu, în anul 1760, se face o cercetare cu mar­
tori juraţi, care trebuiau să răspundă la mai multe
întrebări, cu privire la mănăstirea din Peri.
Martorii au fost în număr de 25 şi Ii s’a pus
6 întrebări dintre care numai întrebarea a treia
privea soarta mânăstirei. Din cei 25 abia 9 mar­
tori au răspuns la această întrebare. Cinci mar­
tori din cei 9 au fost de părerea că, mănăstirea
s’a distrus când în tară a fost revoluţie.24) Unul
dintre martori a auzit, că în timpul revoluţiei sol­
daţii au aprins şi jefuit biserica şi casele.23) Că­
lugării au fost siliţi să părăsească imediat ţinutul,
iar după plecarea lor, moşia a trecut, pentru scurtă
vreme, în proprietatea grofului Redy. Dela acesta
ajunge în mâinile unui oarecare Kapi Oh. Apafi
Mihail cu puterea se face proprietarul ei.
In concluzie din declaraţiile martorilor nu putem
şti sigur când a dispărut vechea mănăstire, ci
numai prin ce mâini a trecut mica proprietate mă­
năstirească. — Părerea că mănăstirea a fost di­
strusă la începutul sec. XVIII, e în contradicţie
43) Idem, pag. 15.
2<) A. HODINKA : o. c p. 776.
Idem, pag. 776.
 mânAstirea din peri

cu declaraţiile martorilor. Nu-i posibil ca din 25 lo­

cuitori din jurul mânăstirei să nu-şi fi adus aminte
nici unul de lucrurile petrecute cu cincizeci de ani
înainte.28) Mai verosimilă e distrugerea ei în timpul
răscoalei lui Thokoly (1676).27)
Eşită din negura veacurilor ca o expresie a
sufletului dreptcredincios al maramurăşanului —
fără să cunoaştem anul întemeierii şi felul de în­
făţişare — după 300 de ani de luptă ortodoxă,
se pierde în aceeaşi negură din care răsărise.
III.
Distrugerea ctitoriei voievozilor maramurăşeni,
nu aduse victoria Rutenilor. încă o sulă de ani
de luptă ortodoxă va avea Ioc între cele două nea­
muri.
Prin mijlocul secolului XVlI-lea arhiepiscopii
calvinizaji, lorest şi Simion, îşi exercită jurisdictiu-
nea şi asupra Maramurăşului.
Din 1690 acest tinut îşi are iar episcopii lui,
de naţionalitate română şi fervenţi apărători ai
ortodoxismului.
Episcopii români, losif Stoica (1690—1711)—
dela care ne-au rămas antimenzioanele pe care se
află chipul St. Arhanghel Mihail, patronul mână­
stirei din Peri, — şi Dosofteiu II. Teodorovici, sunt
demni urmaşi ai lui Pahomie.
Episcopul losif Stoica, de origină nobilă, sfin­
ţii în Moldova, a luptat cu îndârjire contra unirii
“) I. MIHALYI: o. c. pag. 625 şi N. lORGA: Istoria
Rom. Ard. Ung. /. pag. 353.
27) A. HODINKA: o. c. pag. 775.
40 MĂNĂSTIREA D

CU Roma, care nu a putut câştiga nici un aderent

în Maramurăş în timpul păstoriei lui. Frumos sună
titlul său: „ Din mila lui Dumnezeu episcop orto­
dox al Maramurâşului, exarh slauropighiei pa­
triarhale Constantinopolitane, administrator al
metropoliei din Bălăgrad din Ardea!"
Cel din urmă episcop al Maramurâşului a fost
Dosofteiu II. Teodorovici, sfinjit şi el în Moldova
în 1718. Împrejurările în care îşi începe activita­
tea, sunt dintre cele mai grele. Cât timp {inu pro­
cesul de jurisdictiune asupra Maramurâşului între
episcopii uniţi ai Muncaciului şi cei ai Ardealului,
Dosofteiu a putut să se menţină cumva, fiind aju­
tat de comitat. Alipirea episcopiei maramurăşene
la episcopia unită a Ardealului, desăvârşi unirea
cu Roma a Românilor din Maramurăş. Urmărit de
către episcopii Pataki şi Clein, admonestat de gu­
vernatorul Ardealului, bătrânul episcop ortodox
Dosofteiu, care de frica cârmuirii hirotonia noap­
tea preoţii, slăbit de multe griji, în 1733 »a schim­
bat cârja vlădicească cu toiagul pribegiei.«
Dosofteiu trece în Moldova luând cu sine hri­
sovul din 1391 — piatra de temelie a episcopiei ma­
ramurăşene. Aci transcrie acest hrisov — fericită
inspiraţie — la sfârşitul unei cărţi, ce va cădea în
mâna lui Cogălniceanu după o sută de ani.
Prin reanexarea judeţului Maramurăş la Un­
garia (1736), timp de peste o sută de ani, episco­
pia ruteană din Muncaciu, îşi va întinde autori­
tatea asupra întregului ţinut.
Abia în 1853, prin hotărîrea lui Piu IX şi a lui
Francisc losif I, Românii din Maramurăş sunt ală-
 m&nXstirea din peri

turati diecezei Gherlei iar Rutenii la cea a Mun-

caciului.
*»*
Azi, la apus de Sighet — în Ceho-Slovacia —
zac puţineie urme ale celei mai vechi mănăstiri
româneşti, locul de reşedinfă al primei episcopii
ortodoxe a Românilor din apusul Carpaţilor.
In faţa crucei ce se ridică deasupra locului, de
unde timp de trei secole a pornit lumina dătătoare
de vieaţă, înţelegem tot mai mult rostul înfiinţării
unei episcopii ortodoxe maramurăşene. Demnă ur­
maşă a stavropighiei de Peri, ar fi locul de mângâ­
iere şi înălţare pentru săracul popor maramurăşan,

*• ACADEMIEI

1T
 ANEXE

1. HRISOVUL PATRIARHAL DIN i:91. TRADUCEREA

DIN GRECEŞTE IN LIMBA ROMANA.
2. TRADUCEREA LATINA DIN 1494 A HRISOVULUI PA­
TRIARHAL confirmata de regele VLADISLAV
AL Il-lea.
 MÂNiSTIKEA DIN PERI
DOC. 1
13 Aug. 1391
CONSTANTINOPOL1)
Antonie, patriarhul de Constan-
tlnODOt, In cererea eelcuozilor Ba-
Ulii fi Prag ridicâ miinâslirca din
ANTONIOS
din mila lui Dumnezeu ar­
hiepiscopul Constanlinopo-
lului, al Romei celei noi şi
patriarhul ecumenic.
Deoarece frajii în duhul
sfânt născuţii din bun neam
şi iubiţii fii ai umilitătii
noastre, voievodul Dalită şi
Dragoş au o mânăsfire din
părinfi în regiunea Mara-
murăş, având numele sti­
mat al cinstitului coman­
dant al puterilor de sus Mi-
hai, pentru care au cerut
ajutorul delaumilitatea noa­
stră venind aici.
Şi deplasându-se din bun
neam născutul Dragoş, la
regina oraşelor spre a se
închina celor sfinte de aici
şi aflând la umilitatea noas­
tră iubire şi stimă şi prie­
tenie cuvenită ca unul din
1) Textul grecesc Ia .Archlaa ro-
mâneacâ’ I. ed. II. lasi 1860. pag.
11-13. HiIsotuI a lost Iradus de
D-1 Dr. LAZ&R NICHI, direclorel
Palolulul cullurol dia Arad.
DOC. 2.
14 Mal 1494
CASSOVIA2)
,'ANTONIU
din gratia lui Dumnezeu
patriarhul cetatii Constan-
tinopolitane nouei Rome şi
a toatei lumi.
Bine născuţii şi în Dum­
nezeu onoraţii şi bunii creş­
tini de umilitatea noastră
după întărirea spiritului
sfânt iubiţii fii şi generoşii
Dalită-Vodă şi Drag Meş­
ter care au /undat o bise­
rică sau un monasteriu în
Marmuroş în numele St.
Arhanghel Mihail, au venit
la noi şi ne-au rugat pe
umilitatea noastră tn starea
cea nefericită şl amentn-
tătoâre a Imperiului şi au
stăruit în fericire şi în ascul­
tarea care au avut după
uzanţa religiunii creştine.
Şi au închinat şi au dăruit
umilitătii noastre şi biseri­
cii proprietatea lor cea cu
2) LAURIAN-BÂLCESCU: Ma­
gazinul Istoric pentru Docta. Buc.
1816, III. pag. 173.
46 Mănăstirea
bun neam şi mare om şi
bun creştin şi ortodox.
Şi s’a rugat ca numita mă­
năstire de aici înainte şi în
viitor să se bucure de vizita
şi apărarea patriarhală fiind
chiar patriarhală şi numin-
du-se astfel umilitatea
noastră primind rugămintea
lui ca justă şi lăudabilă.
Dar totodată se mai obiş­
nuieşte în marea biserică a
lui Dumnezeu şi se cuvine
patriarhului ecumenic să fie
nu numai stavropighie pa­
triarhală ci să şi sfinţească
în numele patriarhului bise­
ricile sfinte ci şi cele sanc­
ţionate de arhiereii locului
să se bucure de apărarea şi
supravegherea patriarhală.
Şi de aci încolo prezenta
scrisoare sigilată să se bu­
cure de stimă şi de auto­
ritate.
De aceea se şi ordonă, ca
sfânta şi cinstita mănăstire
din jurul Maramurăşului, cea
botezată după numele lui
Mihail, comandantul pute­
rilor de sus, să se bucure
de acum înainte şi in viitor
dejpatriarhala supraveghere
şi protecţie (apărare) şi de
stima şi autoritatea prove­
nită din acestea fiind ea
patriarhală şi numindu-se
astfel.
Umilitatea noastră pune
din peri
dreptul câştigată, adecă bi­
serica (monasleriul) cea
fundată în numele St. Ar-
hangel Mihail aşa, ca să fie
supusă bisericii umilitătii
noastre şi să asculte de
dânsa.
Iară noi văzând dorinţa
lor cea dreaptă şi conside­
rând credinţa lor cea sin­
ceră, ne-am plecat la voinţa
lor şi am binezis cu auto­
ritatea noastră cea patriar­
hală pe Drag Meşter fiul
umilitătii noastre şi aşa ca
acela pe care-1 va alege
Dumnezeu egumen în nu­
mitul monasteriu să aibă
şi ei binezicerea noastră,
prin care să poată consecra
toate bisericile care sunt
în perlinentiile prezisului
monasteriu.
La acestea ca dacă ver
un Arhiepiscop sau Epi­
scop dintre supuşii noştri
s’ar afla in numitul mo­
nasteriu sau în perlinentiile
lui să fie spre ajutor nu­
mitului egumen precum
arată această carte a umi-
lităjii noastre, întărită cu
sigilul bisericii noastre.
Pentrucă noi am primit
sub protectiunea noastră a-
ceastă biserică din inimă
curată şi cu mare onoare şi
spre mântuirea creştinătăjii
şi concedem. egumenului ei,
 mAnAstirea din peri
pe prea stimatul egumen
al acestei cinstite mănăstiri
pe ieromonahul Pachomius
Exarh în fruntea localită-
Jilor subordonate mănăstire!
şi anume în fruntea locali­
tăţilor Sălagiul, Arva (?)
Ugocea, Deregul, Ciceiul,
Unguraşul şi Bistra.1)
Trebue desigur ca numitul
preastimat egumen şi exarh
al umilitătii noastre să su­
pravegheze pe preoţii află­
tori in numitele localifăti şi
pe popor şi să-i sfătuiască
şi să-i înveţe pe ei la cele
folositoare sufletului şi la
lucruri sfinte.
Să judece şi să cerceteze
chestiunile de drept ecle-
siastic ce s'ar ivi la preofi
şi lucrurile care reclamă în­
dreptare să le îndrepteze
după lege şi după canoane.
Să aibă autorizaţia de a
sfinţi bisericile divine şi
sfinte ridicate în aceste re­
giuni sub jurisdictiunea pa­
triarhală fiind obligat să a-
mintească pe patriarhul şi
numele lui la toate finele de
servicii divine atăt in amin­
tita mănăstire cinstită căt şi
in toate divinele şi sfintele
biserici ce vor fi ridicate.
Mai departe ordonă umili-
tatea noastră prin prezenta
şi-i dăm autoritate peste
toate veniturile numitului
monasteriu şi ale pertinen-
tiilor lui care se înşiră aici
jos Silagiul, Ciclul, Me-
resaya, Ugocia, Bersava,
Balvanul, Almazigiul, şi in
toate cele aici numite egu­
menul Pahomie să aibă
autoritate plenară şi res­
pectul de către toji preojii
şi de către alji oameni car
se află în prezisul mona­
steriu şi în pertinentiile lui,
aşa încăt să-i înveţe şi să-
conducă la fapte bune ale
sufletului şi ale corpului şi
să aibă să judece toate
cauzele ce se jin de scau­
nul bisericesc şi în prezisul
monasteriu şi in pertinen-
tiile lui.
Şi să aibă sub potesta-
tea şi măinile sale toate
bisericile din pertinentiile
monasteriului şi toate ve­
niturile lor şi ale numitu­
lui monasteriu şi pe toti
preoţii; şi în toate servi-
cile Dumnezeeşti să pome­
nească pe patriarhul său.
Din care cauză am dat
această carte a noastră. Şi
că dacă s'ar întâmpla ca să
moară egumenul (precum
toti suntem muritori) atunci
fraţii spirituali Balită şi
Drag Meşter cu toii oame­
nii mici şi mari din numi-
 mAn&stirea din p
scrisoare sigilată, dacă ar
muri acest egumen, amln-
llţil Jraf! din bun neam vo­
ievodul Bali]ă şi Dragoş au
autorizaţia ca împreună cu
sfatul cdIugOrlIor din acea
mânâstire să aleagă un alt
egumen şi punându-1 în lo­
cul aceluia să aibă şi acea­
stă autorizaţia şi stăpânirea
asupra localităţilor amin­
tite, întocmai ca şi exarhul
nostru; să supravegheze
pe preoţi şi bisericile sfinte
ce vor fi ridicate să le sfin­
ţească sub jurisdictiunca
patriarhală.
Pentru aceasta s'a eli­
berat numitei mănăstiri cin­
stite şi patriarhale, fundată
în numele sfântului coman­
dant al puterilor de sus
Mihail, această prezentă
scrisoare sigilată a umilită-
tii noastre pentru întărire
în luna August 13, 6899.
l.lOTi’c
ax;dt’,î«ei
tele pertinenţii ale mona-
steriului să se adune şi aşa
adunate să aleagă un egu­
men cu autoritatea şi bi-
nezicerea noastră.
Şi cel ce va fi ales aşa,
să aibă toată potestate.i
peste toate veniturile mo-
nasteriului prezis in acelaş
mod şi cu aceleaşi condi-
tiuni ca şi predecesorul său,
cum s’a dat de către noi
întru onoarea Sf. Arhan­
ghel Mihail. Şi spre mai
mare credinţă veritate şi în­
tărire a locului sfânt am
dat această carte a noa­
stră.
Şi acestea s’au scris în
13 zile ale lunei lui August
în anul care se scria 6899.
Preţul 35 Lei