totftt, MO. M.
/ ttaMtt 3
Mmrteim/Eitaptmll
Ui / A p a r * l U H t i
Xilografie originală de Marcel lance
IN J U R U L UNEI CAUZE
Dintr'o dată, fără ca să se fi făcut simţite măcar pro-
dromurile acestei crize, închipuirea înfierbântată a ti-
nerimei noastre universitare denunţă existenţa unei mari
ameninţări pentru cultura noastră naţională: petora fecior
rilor de ovrei in şcoalele noastre superioare.
Scânteia pleca dela incendiul din sala de disecţii a şcoa-
lei de medicină din Cluj, provocat de o nepermisă şi a-
nacronică habotnicie şi vâlvătaia se întinse.
Vechiul conflict d e rase, pe vremuri luând înfăţişarea
unui conflict religios, mai apoi aceea a unui conflict eco­
nomic sub aparenţe politice, reînvie azi sub înfăţişarea
unui conflict cultural care — teamă mi-e — serveşte
şi unor, scopuri politice.
Semnalând primejdia ce o îngrozeşte, tinerimea uni­
versitară ne oferă şi remediul suveran: proporţionalitatea.
numerică la baza admiterei tineretului, etniceşte diferit,
In şcoalele noastre superioare, faimosul nvmerus clausus al
vechilor universităţi nemţeşti exclusiviste.
Leac tot atât de simplu cât pare de minunat, a toate
leacurile băbeşti.
Petre Carp, în discuţiunea revizuirei din 1 8 7 9 a artico­
lului 7 din Constitutiune, spunea': „Eu admit instinctul la
o naţiune; admit ca ea să simtă că e un rău, precum
fiecare om când e bolnav simte că-1 doare; dar nu admit
ca bolnavul să zică el: iată doctoria ce trebuie să mi-o
dea doctorul. Există un rău în ţară, un rău economic,
un rău social; atât e dator curentul să ne arate; iar mij­
loacele suntem noi datori să le* arătăm".
Prin urmare, dela început, chiar dacă răul denunţa*
de tinerimea universitară există, trebuie lăsată altora grija
de a zări leacul. Şi, dela început trebuesc condamnate nu
numai manifestaţiunile turburătoare de linişte şi nici decum
înălţătoare de prestigiu pentru cei ce le provoacă, dar
chiar şi pretenţiunea sentimentalismului juvenil de a arăta
calea îndreptărei pe care trebuie să păşească experienţa
tihnită a celor maturi. Violenţele sunt tot atât de urâte
cât şi însuşi sentimentul acela puţin generos de intoleranţă
din care manifestaţiunile acestea au pornit.
O eclipsă intelectuală care este regretabilă, chiar dacă
Var găsi explicaţiunea ei in atmosfera puţin prielnică cul-
turei pregătită tineretului de anii crunţi şi sălbateci ai răz­
boiului.
Iar spectrul problemei culturale, care în ochii acestui
tineret ia proporţiuni depăşind cu siguranţă realitatea;
«u se poate pune pe fugă, nici cu calomnii, nici cu pumnul,
• a i puţin inel cu declamaţiuni goale de orice înţeles
pentru o minte cercetătoare.
Se ţmte ca războiul să fi produs un dezechilibru
social. Tineretul universitar românesc, ca şi tineretul uni­
versitar ovreiesc, se recrutează din păturile mijlocii ale
burgheziei oraşelor. Atâta vreme cât ovreii erau lipsiţi
de drepturi politice, paturile mijlocii româneşti au fost
rezerva de unde se alimenta cadrele, mari şi mici, ale
(laşelor noastre conducătoare. Azi când mica burghe­
zie ovreiască a căpătat drepturile politice, mai tare e-
oonomiceşte - întru cât activitatea economică exclusivă
fusese părăsită de români în mâinile ei — ea apare
ca un concurent clasei mijlocii româneşti anemiată dc<
urmările războiului. Bursa, leafa şi pensia, ar putea să
nu mai fie atributul exclusiv al păturilor mijlocii româ-
mâneşti. Sunt, poate, mai mulţi studenţi ovrei la drept,
la medicină sau la şcolile tehnice, pentrucă părinţii lor
au în mod trecător o situaţiune materială mai bună.
Iar pătura mijlocie românească este pentru moment cu
atât mai mult în inferioritate, cu cât o politică a învăţă­ ziţie. De acolo va teroriza v r e u n oarecare minis­
mântului a căutat, d e cincizeci de ani, să ridice un zid
impermeabil, între oraş şi sat. Nici un aflux rasal nu
a venit să împrospăteze, ceace a r fi fost natural, pă­
tura mijlocie românească.
Astăzi, elementul ţărănesc, intr'o stare economică pros­ bani să uneltească asemenea dezordini şi d i n o-
peră, este adus in scenă de expropriere şi de votul uni­
versal. In m a i puţin de două generaţii chiar umbra
cea mai ştearsă a unei primejdii de desechilibru naţio­
nal va dispare.
Transilvania, Banatul, Basarabia şi Bucovina, vin cu
contingentul lor românesc, ţinut până acum departe de
cultura universitară, d e către foştii asupritori. Iar dacă
aceste elemente, mai slabe economiceşte, vor avea di­
ficultăţi. Statul va trebui să le ajute pentru a pune a-
cest tineret pe picior de egalitate cu cel eşit din sânul
burgheziei ovreieşli sau minoritare.
Ii vrem sau nu-i vrem; îi iubim sau nu; ne sunt
dânşii apropiaţi sau nu; avem un milion de ovrei, cari
trăesc pe acest pământ.
A cântări pentru dânşii cu dramul posibilităţile de
cultură pe cari un stat trebuie să le dea cetăţenilor s ă i ,
însemnează să-i înstrăinezi, sau să nu ţi-i mai apropii.
Ar fi o politică nesăbuită.
Numeros clausus. Dar iau oare aceşti studenţi locu­
rile studenţilor români? Sunt prea mulţi studenţi ovrei
la medicină, sau prin şcoalele tehnice. S'au cuibărit ei
oare acolo înlăturând pe români? Nu bănuesc că con-
diţiuni de admisibilitate speciale să favorizeze pe o-
vrei în paguba românilor. Atunci?
Dar s'au gândit oare cei alarmaţi, fie că sunt jucăria
unor patimi pe cari progresele spiritului omenesc le au
declarat perimate, fie că' mai răspund în vremuri de
lumina la chemările obscure alo unor resentimente ata­
vice, cari nu se pot î m p ă c a cu generozitatea tinereţcJJ
fie că inconştient a r face j o c u l unor anumite politici;,
gânditu-s'au la nevoile R o m â n i e i ?
A v e m vre-o câteva mii de m e d i c i : ne a r trebui 15 -
20.000. Ne trebuiesc tehnicieni şi specialişti cu miile.
Strică oare tineretul o v r e i e s c , c a r e , ori ce s ' a r zice.
este legat de aceste m e l e a g u r i , s a se . consacre acestor
cariere liberale in rândurile cărora sunt g o l u r i i m e n s e ?
Să-i gonim din aceste şcoli. C u cine îi v o m înlocui,
d a r ă numărul cel m i c al studenţilor români, despre care
se vorbeşte, nu poate face faţa nevoilor ţ a r i i ?
PETRE I I ' >R ANEAM '.
Tâlcul Scandalului
Scandalurile stuiionţeţ:[j a n l . s e i i . , u dat g u -
veinului caro le-a p u s la calc, c a r e le a organi­
zatei care ic-a asmuţit, roadele u r m ă r i t e :
Starea de asediu s a î n i a p t i u t . Capitala mi­
şună, de patrule, i n special barierele, unde mi
locuese mei studenţi, nici evrei, sunt puse sub
straşnică paza. De-aemn parlamentul f raiul olog
al Măriei Sale poate discuta in l:niste Constitu­
ţia pregătită (le o ciocoime. în s[':.;ş,f, refăcută.
Primejdia gloatelor ţ ă r ă n o i i . g=«i.-« ia cea din­
tâi chemare, să manifesteze iu c e n t r a sfruntatei
comedii constituante, e ţintuita la porţile oraşu­
lui. Căci baionetele a p ă r u t e să stâmpere apucă­
turile primitive ale sărmanei generaţii inculte de
după râsboi, nu vor dispare odată cu încetarea
dezordiuelor. Ameninţarea, lor, plimbată p r i n Bu­
cureştii îngroziţi, a r e să asigure p â n ă la urmă.
săvârşirea, mamelucescului spectacol.
. Sforţării de a duce Ia bun capăt siluirea în­
cepută acum un an, trebue să-i urmeze odihna
meritată. P e n t r u a trece in opoziţie, guvernului
iî trebue o platformă. P e n t r u a r ă m â n e la pute­
re, guvernul a r e nevoie de o situaţie g u v e r n a - -
bilă.
In împrejurările de azi el preferă să plece.
Leul nostru s'a d u s de-a dura. E u n motiv se­
rios de a renunţa la cârmă. D a r guvernul n u
poate m ă r t u r i s i că prăbuşirea noastră v a l u t a r ă
se datoreşte stupidităţii notorii a specialiştilor
lui, economiei lor inepte."învălmăşelile antisemite
însă, pot furniza o explicaţie căderii leului: fi­
nanţa ovreiască în străinătate, se răsbună, şop­
tesc liberalii. Cahalul ne sugrumă, motăie obo­
sit, d. Cuza. N e p u t i n ţ a d-lui Vmtilă Bratială îşi
face astfel din flamura u n i v e r s i t a r ă antisemită,
o pudică frunză d e viţă.
Se apropie clipa în care p a r t i d u l dela putere
va renunţa la „patriotica datorie ce i-a incumbat"
pentru a trece e u aere de nobilă victimă, î n opo­
ter d e fantoşe, confecţionat în anticamerile p a ­
latului, cu ajutorul generalului Prezan şi al fa­
bricantului de conserve Ştirbey. E Dosibil chiar
sâ-1 acuze de antisemitism. P a r t i d u l liberal a r e
poziţie.
ALADTN
Constituţia orbilor
In zilele când puternic..' burgnezie a celor două
lumi se strădueşte zadarnic să reorganizeze ceea
ce a spulberat p r o p r i a ei nepricepere şi lăcomie,
în 1914-, cât de rizibilă şi demnă de dispreţ a-
p a r e sforţarea bietei noastre ciocoimi de a-şi a-
sigura o digestie tihnită şi durabilă p r i n plăs­
muirea unei Constituţii măsluite.
Germania lui Stines se prăbuşeşte atrăgând, ca
o p r a d ă grea în rostogolirea-i mortală p e însăşi
Vulturul galic, înfipt într'însa.
Italia s'a desbinat iremediabil de când cu p r i ­
gonirea barbară a muncitorime! tăcute d a r n u
resemnate, nici îirvinse. Albionul se clatină în
Asia, gata să cadă în fesul magic al l u i K e m a l .
America îşi închide uzinele. Statele mici se pră­
vălesc în bancrută. Şi peste haosul care creşte,
se cască feroce, râsetul invincibil al lui Lenin.^
Şi în România, u n pâlc de politicieni ridică în
faţa viforului vestitor, p a r a v a n u l ei de hârtie ti­
părită, promulgată şi sancţionată.
Im-a! • „
Crysaor

Versete pentru Iubire
Ochii tăi sunt trişti ca apele din cari
n'an băut căprioarele,
buzele talc sunt uscate, ca mugurii neîncălziţi
<le soare,
obrajul tău e palid ca pământul în care
n'a plouat.
Eu voi sorbi apele din ocliii tăi trişti,
Voi topi sufletul meu peste gura tu.
Voi îmbelşuga cu viaţa mea
câmpia trupului tău...
— Mă vei iubi tu oare ?
Vrei să mergem împreună astăseară
cu stelele călăuze T
Albastră şi adâncă în creştetul cerului va i'i
steaua ta — mintea ta ;
roşie şi curată ca un ioc va fi
steaua mea — inima mea.
Şi luminile lor vor străbate împreuna
nopţile.
Mi-e frică ;
în noaptea neagră a.u scăpărat stelele
ca pietre pe stâncile din cer
şi-acuma una câte una
pier...
In stelele ce cad este o prevestire rea,
mi-e frică pentru steaua ta
şi p e n t r u steaua, ruea,
şi pentru luminiţa
nnrinsă în suflet ca înlr'mi miez de vară.
Mi-e frică astăzi pentru îulâia oara...
Vântul îşi înoadă eozile-rogojini,
*ub pa-şii noştri pentru rugăciunea de seară
şi-n catacombele sufletelor vor muri creştini
iară şi iară...
TANA QUIL
In t r e n u l 121.
T
l m b r a îndărătnică a unei dimineţi de iarnă,
între catifelele vagonului. I n t a v a n v ă p a i a plă­
pândă, ca o buclă uitată într'o biblie neagră. Cei
doui fraţi, faţă î n faţă, m ă obsedează. S u n t la
fel de mari, în vestminte străine, încheiate strâns,
de călătosie. Şi-au a t â r n a t scurteicile îmblănite
şi le v ă d gâturile ocrotite în lânuri, pieptarele
din p ă r de cămilă, ivindu-se de sub mânecile
hainei peste încheieturile pumnilor împodobiţi
cu b r ă ţ ă r i de piele p e n t r u cămeşile de a u r ale
ceasoarnicelor.
(rhetrele lor înalte sunt tot atât de fine ca şi
pielăria colorată ca o floare, a valizelor. Două
volume, puse la îndemână, amintesc aţipirea, sub
luna, a unor pleoape, cele m a i grele, într'o ţară
din sud. Cei doi fraţi p o a r t ă p e braţul voinic, o
fâşie de doliu, şi pe umerii largi u n g â t strujit si
două capete albe, fără sex. P ă r u l lucios, d a t pe
spate, precizează perfecţiunea sferică a ţestelor
mici. T r ă s ă t u r i l e decurg, conform unei geome­
trii stricte, vina dintr'alta, către un ansamblu com­
p a r a t de tinereţă inexpresivă. Dacă îi scrutez
descoper deosebiri, — fraţii desigur nu sunt ge­
meni. D a r ceea-ee îi confundă şi îi amestecă fără
cruţare, e atonia indescriptibilă a privirii lor caro
nu priveşte, e simetria fără viaţă a efigiei lor de
monedă sau m a i c u r â n d de vitrină. î n c e r c să-mi
reprezint chipul u n u i a î m b ă t r â n i t cu douăzeci de
ani. Sânge p e opacul scleroticei, scobituri în tâm­
ple, cuperoză p e obraji, osânză sub bărbie, o în­
destulare scârbită în colţul buzelor. Dar celălalt
va fi la fél;'
Călătoresc, fără îndoială, către moşia moşteni­
t ă p e care o exploatează amândoi. N u schimbă
cuvinte, ca oamenii cari pornesc la o corvada cu­
noscută, fără incidente şi fără surprindere. N u se
uită p e fereastră la priveliştea indiferentă ca apa
d i n t r ' u n lighean.
Mişcările sunt conţinute şi depline ca ale unui
jucător de biliard. O, fraţilor, să nu fiţi decât niş­
1 arta actuală nu arc public?"
te meşteri î n ale biliardului ? C u m leagănă tre­
nul capul vostru preţios şi fără grijă.
Superbă o liniştea făpturii voastre bune de
prâsilă. D a r puneţi oare p a t i m ă în asta ? Nimic
au se răsuceşte şi nu roade în mărul vieţii, neru­
şinat 1
V r e a u p e n t r u a r ă t a r e a lor amorfă aspra in­
conştienţă a vânătorului, vreau cruzimea dispre­
ţuitoare a boierului, pofta de stăpânire şi priapis-
mul leneşului puternic, sau cel p u ţ i n setea de
bani, darul beţiei, ori u n viciu viclean, autofla-
gelaţia, scatofagismul, necromania, homosexuali­
tatea, orice, în afara gimnasticei saloniere a bi­
liardului, i n a f a r a moţăelii s t a t u a r e a capetelor
păpuşăreşti d i n tren.
Fraţilor, îi interpelez mintal, în inspiraţie brus­
că, şi-mi înfig căutăturile în ei, poate alta e t a i n a
vieţii voastre, învelită în piei de şo^ârlă şi sobol,»
căptuşită cu a u r şi platină, stropită cu a p ă de
păr, descântată »cu valsuri p e cuvinte... U n cata­
clism sentimental, desigur, le-a strivit sub greu­
tatea renunţărilor, corola suavă a simţirii, şi nu­
mai tinereţea lor supravieţuieşte, ca o faţada, în
care s'au stins ferestrele. De aceea p r i v i r e a lor
nu mai visează, nici nu se uită, d e aceea stau ne­
clintite firele de p ă r peste fruntea netedă ca ghia-
ta. Cei doi fraţi iubiau, negreşit, aceeaşi femee,
şi din drgaostea lor a u făcut u n r u g şi o flacără,
şi a u risipit pe u r m ă cenuşa, î n vânt. D e atunci
se întorc mereu în părâginitele g r ă d i n i strămo­
şeşti cari le-au t u r n a t în suflete marea lor tăce­
re, şi la olaltă rătăcesc pe năpăditele cărări,
drepţi şi m â n d r i încă, p e sub frunzarele u n d e
singur, aiurează cucul...
— Aveţi u n chibrit, v ă rog ?
S u r p r i n s , îmi caut amnarul, scapăr şi aprind
corectei figuri, ţigara :
— Merc,i...
Deodată mă cuprinde r e g r e t u i c â pierd cel mai
bun prilej de-a i n t r a în vorbă. Mă precipit :
— Aveţi poate o ţ i g a r ă ? • '
— Mă r o g !
Conversaţia cădea iremediabil. Cu încăpăţâ­
nare, continuai :
— Mă iertaţi d-le, aş vrea să ştiu dacă volumul
legatgde lângă d-voastră n u e cumva u n exem­
plar a i n „Les R e g r e t s " ediţia unică, numerotată
şi intruvabilă a lui V a n R a u k Amsterdam, 1(572.
— V ă înşelaţi domnule : e noul indicator de
căi ferate şi m a r i t i m e Bucureşti 1921...
I. V I N E A
Pastel Câmpenesc
Ceasul a m u r g u l u i a trecut în eternităţi deasu­
p r a satului, deacum j e r t f a omului de azi se înal­
ţă din câmpuri — g u n o a i o l e ce aixl.
Oamenii toţi sau câţiva chiamă adormirea pâ­
nă s'or milostivi zorile din spre ziua ce trebue să
se prâvale, d u p ă asta, sfâşiată în cele douăspre­
zece ceasuri, cât de egale.
Vechea şoaptă de dragoste se înfăptueşte ca în
paradis, numai ca să moară la locul de naştere,
acolo — încrucişarea gardurilor.
Crucile apropiate unele de celelalte, cât în vie­
ţuire,, oamenii sunt î n d e p ă r t a ţ i î n t r e dânşii — ci­
mitirul încăpător înaintează p â n ă la platoul din
faţă cu care vremea o să-1 unească: cimitirul mă­
rit.
D u p ă cimitir, răul sună.
Paznicul ca să n u doarmă împuşcă în cer, fe­
reastra mică la bordeiul de trestie creşte în lu­
mină şi:
„Dă d r u m u creştine".
— Cine-if"
R ă s p u n s u l omului îngenunchiază: „strein în
noapte" — lumina a pierit speriată şi mai departe
se târâe streinul, tâlhar sau om de nimic, peste
miriştile umezite, să se culce ori poate să se îne­
ce dincolo — în r â u .
SERGIU DAN
Portret: d. T. B o b e ;
c Marcel lancu
Cronica
dramatică
TEATRUL REGINA ^ ARIA; 4> i VTultur QAi&m) d.
M > d ?
Edmont Bostana, Prad. 'deI. C. Aslan.
tur (l'Aiglon) d e Edmont Rostand, trad. de I. C.
Aslan.
Complectă dezorientare, ( e i aceia „repertoriu"?... L'Ai-
uion a venit imediat după Kiki.
^ Publicul se duce la Aiglon pentru că e o lucrare celebră
în care a jucat Saruh Bfiţnard.
Traducătorului i s'a f u W traducerea - şi acum soţii
Bulandra în loc să fie aduşi î n faţa parchetului, s'au rs-
pezit spre diverse redacţii!!.
„Asociaţia criticilor dramatici" e sub prezidenţia d-hii
Emil D. Fagure. „Societatea, scriitorilor români" e sub pre­
zidenţia d-lni Mihoil Dragomrescu, care a luat pentru
circumstanţă pseudonimul Corneliu Moldovanu — iar di­
rector general al Teatrelor ejd. Al. Mavrodi.
TEATRUL POPULAR: Americanii la noi de Brieux.
E o piesă eonfeefiouată pentru uzul unui singur an,
1918: soldaţii americani fiind retraşi azi din Franţa, piesa
e veche ca un număr de ziar din acelaş an.
Totuşi s'a reluat la noi!...
Adevărata comedie c însă — traducerea!...
Te doare străduinţa d-lui Livescu — străduinţă care, în
alte împrejurări, ar putea ii atât de frumoasa.
Prezenţa în scenă a d-nei Sifulescu trebue Bă fie o per­
petuă mustrare de conştiinţa a celorlalţi domni şi doamne,
parteneri.
TEATBUL MIC: Două Pamflete de Tristan Bernard.
Humorul pe socoteala spiritului de inerţie, — humor pro­
priului T. B. -— nu e pus de data asta decât în slujba miei
farse mici pe care n'o ridică de-asupra genului nici in­
triga, nici vreun personagiu, ~- ca, bună oară, în Nepof­
titul nun Cafeneaua cea mică.
O frântură de discuţie cu unul din directori:
— De ce jucaţi piese do nimic sau frivolităţi fără sure?
— Dacă la piesele bune nu vine publicul.
— Perfect! Fiţi consecvenţi până la urmă: angajat şi p«
Bob Hopkius!...
— Şi-apoi nici presa im ne dă o mână de ajutor ca să
alcătuim un repertoriu mai de soi.
— Da, presa dramatică: domnul A de-Sera, domnul E d » ;
Fagure şi domnişoara Paul de l'rodan... Totuşi nu e mai
puţin adevărat că i-aţi insultat!
— Păi ei îşi pun mintea cu noi?...
— Oricum, v ă felîcit. Sunteţi î n notă. î o a f e teatrele joa­
că azi, cu mai mult sau mai puţină competinţă, opere d«
aceiaşi valoare! Repertoriul adeherzian — bat son plein".
Ceream numerus clausus. Tot e vorba de lncrnri me­
diocre, să se recurgă cel puţin la opere originale româneşti.
TEATRUL NATIONAL: Visul unei nopţi de vară de Sha­
kespeare. (Înainte de premieră).
D. Mavrodi, în cabinetul directorial în ziua numirii. —
Care e cel mai mare autor dramatic de pe lume?
Contabilul Teatrului National. — Shakespeare .
Mavrodi, bănuitor, după o clipa. — Altul, mai mare.
Contabilul. — Nu există.
Mavrodi. — Vom juca numai Shakespeare. Eu nu mă în­
curc cu fleacuri. (Frecâudu-şi fruntea cu vârful uoaui
creion).
Dar altul, aşa, mai moderu — dar tot shakespeare.
Contabilul. — ibsen.
Mavrodi. — O piesă de Ibsen — fie. Să alegem una c«
titlu, înţelegi, mai decadent, moderu...
Contabilul. Hedda Gabler.
Mavrodi. — Nume de cârnăţăroasă. Dar nu face nimic:
avem pe Shakespeare!...
Uşierul. — Domnule director. A venit domnul Camil Pe-
trescu. Are o piesă originală...
Mavrodi. — Nimic, ieşi. Atâta vreme cât d. Camil Pe-
irescu nu iscăleşte Shakespeare, uu-i pot juca nici 6 piesă!..
Luni seara se va reprezeuta Visul unei nopţi de vară d*
Shakespeare.
F . A.
O şezătoare a insulei
Anatologia Română
S'a subliniat la vreme în revistă, reprezenta­
ţia poemului:"Legenda Funigeilor, c u care „In­
sula" a i n a u g u r a t surprinzător, p e n t r u mijloacele
ei sărace, începutul teatrului care v a trebui să
vie, consacrat peste interesele caboţilor, numai
artei curate şi bune. „ I n s u l a " s'a h o t ă r â t însă să
păşească şi î n domeniul educaţiei estetice, a unui
public ceva m a i larg.
Dată la F u n d a ţ i a Universitară., Antologia Ro­
mână, recitare de versuri dela Conachi p â n ă la
Adrian Maniu, a strâns laolaltă niime d e actori
ca Sturza, Morţun, Ciprian, Lily Popovici, A n i -
cuţa Cârje şi articole de.scriitori că Arghez'i, A-'
derca, Davidescu, Pilat, Vinea. P â n ă la a doua
evlavioasă evocare a Prozei Romane „ I n s u l a "
vesteşte p e n t r u Sâmbăta viitoare o conferinţă la
care se v o r duce toţi iubitorii de probleme'este­
tice. Va vorbi d. P>. F u n d o i a n u despre: „De ce­
L Cg.
 nv ât aiuri avea v i r t u ţ i respiratorii şi curative. T o a t ă poe­
sia dela Cosbuc î n c o a c e / s ' a găsit brusc p u s ă sub,,
interdicţie şi m u t a t ă la sanatoriu. Arghezi n u a-
ducea decât cuvinte cari t r ă i a u î n p ă m â n t , ca
Deasupra ciora-
p u l u i de lână
Mergi până '» fundul lucrurilor, — dar veţi să nu ra­
pietrele, ca rădăcina în umezeală. Cuvintele lui
liuri acolo ! au fost — ce*ace n u i-a fost mai târziu proza — Să p r i v i m F r a n ţ a e a antijSacifiştă? O lungă de­
(dar cui îi p a r e rău 1) o şcoală de modestie, p e a p r i n d e r e de a ' v e n e r a poporul marei revoluţii ne
-"•l-n-fond, sdntem reacţionari, eu toţii. Unii, îmă, vorbim
cărei banei o generaţie a trecut, smerită şi care- opreşte să a t r i b u i m republicei sanguinarul epi­
ti de democraţie, Şi oeefHa, loiusi, chiar numai aşa, adu-
şi tace dascălul, fiindcă nimeni nu-1 ştie. Dacă nu tet. Lăsăm ingrata, sarcină p e seama a cel puţin
'«M* servicii reale, democraţiei de mâine.
.,, . : .'i'""tir ne-a p ă s t r a t la jghiabul lui, Arghezi ne-a întors trei din bunii ei aliaţi: Anglia totuş a lui Lloyd
Învăţăm, nu <dlw dorul de-n w instrui cât din nevoia, cel p u ţ i n la adevăratele izvoare eu pucioasă şi George, I t a l i a lui Mussolini şi Cehoslovacia lui
mtU[ mai ţwiperwwud, a altora, de-a da învăţături. fier. P â n ă . l a proza lui, în care s'a dovedit u n for­ Mazaryk şi Beneş.
midabil arhitect, care n'a clădit nimic, din plic­ Şi când trei, şi n u dintre cei mai puţini bine­
jMţjtfŞffi. «Wiw*te mai repede imaginaţia noastră, decât voitori, îţi spun că eşti foarte, foarte turmentat...
tiseală — Arghezi ne-a chemat să ospătăm din
^%mitkxtele ingratitudine». . . . E bine să te întorci î n spre statistici.
poesia lui, săracă şi nutritivă, ca la ospăţul mi­
K S'buţtă economia de. bani. dar un strică nici economia mai cu măsline şi grai divin, al lui Platou. Deasupra ciorapului de lână al micului bur­
Wnervi, cheltuiţi fti griji ,«« supărări, pentru a banului 1 ghez francez p e n t r u care s'a r e v ă r s a t p e R i n , pe
s
' bonomie. 1923 lacurile de g h i a ţ ă de dincolo de Arhanghelsk şi
B. F U N D O I A N U pe căile incendiate ale Odesei, «ceeace a mai ră­
Numai calomnia desarmeaxă scepticismul nostru. mas din tinereţea F r a n ţ e i , d e a s u p r a stupidului
\ Nil,-cercetam atâtea lucruri frumoase, de africă să nu le ciorap de lână stau câteva cifre neîndurate. •
freden\. In calomnie credem, fără să cercetăm. Franţa, se stinge de infecunditate. Fenomenul
; ' Semtiţteiitele, găndirea, imaginile sVw epuizat. Ceia ce-a
este echivalat in cifre, î n v i r t u t e a cărSra — fără
rămas inedit, in poezie, e vocabularul. Prin el, locul co­
să se defalcheze sângele războaielor mereu po­
mun H poate ridica la frumuseţea artistică. Să plivim,
sibile — u n colaborator al unei reviste şovine
(
ţteci, ti tă eultivUm gYăai*0 de flori rare, a Cuvăn-
•franceze se întreabă cu desnădejde dacă peste 30

. '**"'• ;V; Cooperaţie de a n i „va mai exista o F r a n ţ ă ' ' .

>'•* Pe cripta fie^rf
templul d^şj»agirilcir.,'
ia. din noi ar trebui pusă inscripţia:
rural ă
Am-et*Slit în' atâţia oameni încât pot să cred si'n Dum-
P r i n manopera ultimelor alegeri, p a r t i d u l li­
ntkeu'i' nu măi am nimic de pierdut .' beral a p u s din nou stăpânire pe conducerea coo­
Lui Dumnezeu, ţi fumul cetăţilor urse îi miroase a tămăe. perativelor săteşti, cari dela 1919 — mai exact de
la formarea p a r t i d u l u i ţărănesc — aveau o nu­
' tn renitntdri, sâni, de multe ori, croisme mai mari flecul
a n ţ ă p r o n u n ţ a t ţărănista. Pornită dacă n u mă
în cucerMlb violente.
înşel, cu mijloace modeste din judeţul Gorj, cam
Cel mai'mare eroism e curajul laşităţilor cotidiane. pe la 1890 şi sprijinită de Haret mişcarea coope­
rativă a p r i n s g r a ţ i e unor pionieri convinşi —
Un câine vrea să mu muşte.-li arunc o bucată de pâine.
Şi '» mine urcă-, regretul că nu m'u văzut nimeni făcând cari n u se g â n d e a u că stimulând acest curent,
îngustul gest : mi-ar fi eşit vorba că am inimă bună... e reiau o periculoasă a r m ă politică în m â n a ace­
De fapt, nu luptăm împotriva tiraniei în sine, cât r. ti­
ranilor cari nu ne lasă pe noi să ne'exercităm propriile
lui p a r t i d , care v a avea îndeajuns de puţine
scrupule p e n t r u a şi-o însuşi în vederea unor sco­
puri de p r o p a g a n d ă electorală şi hegenonie po­
instincte de autoritate. litică. H a r e t luptă convins că prin această orga­
VICTOR EFTTMIU nizaţie creia p r i m a vastă înjghebare economică
rurală, care î n t r u n i n d u n sistem de centralizare
şi de quasi autonomie bine echilibrate avea să
servească în acelaş timp ca instrument educativ
ş l de emancipare a populaţiei dela sate de comer­
ţul si mai ales de creditul orăşenesc.
Ou viziunea clara'a enprmelor foloase politice
ce se p u t e a u trage din această instituţie care în-
«epus*-» să stăpânească viaţa economică a satelor,
p a r t i d u l liberal ştiu.să manevreze astfel încât să
Din studiul unei implacabile statistici reiese cu
o dezolantă evidenţă că în cazul unei natalităţi şi
mortalităţi normale, (prin normal se înţelege con­
tinuarea liniei descedente a familiei franceze care
în ultima j u m ă t a t e de secol a p e r d u t j u m ă t a t e din
fecunditatea ei) F r a n ţ a , a cărei populaţie se ci-
f reacă astăzi la 39.400.000 d e locuitori, v a avea în
1940 n u m a i 3 5 de mii. î n 1950 abia 31 şi nici mă­
car 25 de milioane în 1965.
Cu astfel de cifre în faţă, luxul de a mai fi
antipacifist îmbracă formale unei tragedii tro­
iene. LOTAR
Notiţe m u z i c a l e
Filarmonica: Festival Wagner dirijat de d.
Georgescu.
* O şedinţă impresionantă.
Orchestră, dirijor şi public, în bună dispoziţie
şi în perfectă comunitate d e înţelegere şi simţire.
P e n t r u români W a g n e r e î n t r ' u n fel încă o nou­
tate. In a f a r ă de Tanhaiis.er şi Vasul F a n t o m ă
pe cari ni le-a d a t opera, W a g n e r n'a fost reali­
zat ia noi p r i n mijloacele n o a s t r e aşa cum îl cere,
de mult p r e g ă t i r e a publicului. Ceea ce ex­
plică, îmbucurător tăcerea religioasă în care a
fost ascultată audiţia de s ă p t ă m â n a a s t a şi mul­

Emines cu şi-o însuşească şi cooperaţia sătească deveni bi­

volii sau de propagandă rurală. Sprijinul şi cre­
ditul erau condiţionate de înscrierea cooperati­
ţumirea călduroasă p e care a arătat-o sala ar­
hiplină executanţilor şi conducătorului lor. Unele
lipsuri în a p a r a t u l orchestral (ca viorile de pil­
E fără cuviinţa, să spunem tocmai aici, ia an­ velor- —- membrii şi fruntaşi — în cluburile libe­ dă) altele pe alocurea în i n t e r p r e t a r e au p u t u t fi
tologie că poesia românească începe cu Emines- rale înfiinţate cu asiduitate la ţară, mai ales dii- trecute cu vederea de d a t a asta, în schimbul rea-
eii. D a r nu numai poesia îi este t r i b u t a r ă . Cu E- pa mişcarea din 1907. Cooperativele săteşti deve­ lizărei în întregime a p r o g r a m u l u i , î n t r ' u n stil
minescu începe poosia, proza, viaţa romaneasca, ni ră p e n t r u politica la ţ a r ă ceeace Banca Naţio­ emoţionant.
începem noi cu toţii ; si trecutul de p â n ă la el — nală era p e n t r u politica la oraşe — citadela de Cavalcada Walkiriior preceda Marşul funebru
prin el abia îşi găseşte 'o desluşire — cu el î n ­ unde porneau cele mai bizantine şantajii politice, din Ammtgul Zeilor, ca u n torent de arhangheli
cepe. unde se consumă cel mai machiavelic t â r g de care trece şi se înalţă deasupra capetelor şi în­
Poate f ă r ă E m i n e s c u n ' a m fi p u t u t exista — conştiinţe, odios p e n t r u că sădea germenul co­ ţ e l e g e m n o a s t r e sus, tot mai sus, p â n ă 'n mis­
riu-i el singurul nostru orgoliu şi singura noastră rupţiei în sufletele pregătite pentru apostolat: terele creaţiunei. Geniul lui W a g n e r ridică în­
scuză ? Eminescu nu-i u n poet român, e o întrea­ institutorul şi preotul. Astfel, opera imaginată chipuirea, cu cruzime, d e p a r t e dincolo d e tot ce-i
gă provincie românească ; d a r poate-i prea pu­ f r u m o a s ă - p e n t r u că desinteresată, degeţă sub omenesc şi pământesc. Nervii sunt scuturaţi cu
ţin... I n timpul vieţei, i g n o r a n ţ a contemporană i conducerea d-lui I . G. Duca într'o unealtă cu care furie de uriaşii zeilor, fiinţele noastre se micşo­
Fa ridicat p e A l e x a n d r i împotrivă. se o t r ă v i a î n mod organizat şi savant sufletul ţă­ rează, dispar, înţepenesc sub hipnoza dramei care
L a moartea hii, .Alexandri a fost crucificat şi ranului. prăbuşeşte gloria divină. A i impresia că p ă m â n ­
dispreţuit, ca să se p o a t ă înălţa Eminescu. Dar, -Dar soarta acestor construcţii imorale este tul însuşi e sguduit de infernul cela de sunete
în taină. A l e x a n d r i , politicul şi educatorul, sa­ d e a p u r u r i aceiaşi - r - în virtutea aceloraşi per- care consumă tragedia. D. Teodoreseu (în Des­
tisfăcea mai m u l t ca Eminescu în c a r e p ă t r u n d e ­ cepte de sectarism meschin, ele sfârşesc p r i n a p ă r ţ i r e a lui W o t a n ) susţine magistral, cu o voce
rea era anevoie, ca 'n trecătorilp d i n munţi, din se desagrega, p e n t r u că abuzul e vecinie genera­ puternică, cu u n temperament de m a r e muzicant,
« i r e trebue să scapi de umezeala şi u m b r a stân­ tor de abuz. motivul inspiraţiei. A a d ă u g a t mult bucuriei
cilor, ca să p o ţ i ieşi la-văwluhul d e sus. E nedu­ Majoritatea organizaţiilor cooperative săteşti noastre de a putea auzi p e W a g n e r tălmăcit în
meritor cât de puţin din Eminescu se găseşte fe­ au in mod firesc interese-cari se găsesc exprima­ aşa fel de orchestra d-lui Georgescu..
cundat astăzi în viata pasiunile noastre, sociale te în p r o g r a m u l p a r t i d u l u i ţărănesc. E l e n ' a u e-
sau literare. Nimic din pasiunea lui. din u r a lui, z-tat o c!i'>ă de a se solidariza făţiş cu dânsul — Recitalul D-nei Cela Delavrancea
din munca lui zadarnică, din cugetarea şi no­ şi n u m a i lipsei de r u t i n ă politică se poate atribui Reţinem din p r i m a p a r t e a p r o g r a m u l i u sonata
bleţea lui, n'a încolţit în noi : opera lui a rămas laptul că acest p a r t i d nu s'a contopit imediat cu op. 10 No. 3 de Beethoven. Amintirea lui Riesler,
«•aducă, ca valoare educativă, fiindcă, în secret, puternica organizare politică şi economică coo­ un beethovenian de marcă, n u impietează a s u p r a
mi.ne puteam ridica mai sus de Alexandri. perativă, care a r fi constituit un imens aport — stilului j u s t din i n t e r p r e t a r e a d-nei Delavrancea.
într'o ţară creată de Eminescu. trebuie să şi o puternică p l a t f o r m ă politico-socială pentru P e Chopin ni-1 d ă într'o limbă a sa proprie.
cauţi în van un muzeu E m i n e s c u . o bibliotecă K- tânărul partid ţărănesc lipsit de directive bine Sec, p r u d e n t (tempo-ul prea ralenti) cu extrage­
minescu. o biografie întreagă a lui E m i n e s c u . o precizate şi de organizaţie. rea premeditată a lirismului. Nici p a s i u n e a su­
statuie Eminescu — a r trebui să te duci s'o afli Represiunea averescană şi teroarea ultimelor fletului slav, nici romantismul morbid, al.bolna­
— de oe ? la Galaţi. * alegeri liberale zădărniciră înfăptuirea mai târ­ vului fără speranţă, nici mai ales poezia, poezia
-Într'o tară .creată de Eminescu nu se află o sin­ ziu a acestei interesante transformări — inte­ aceea care-i îmbie opera ca u n soare de toamna
g u r ă ediţia a poemelor lui care să nu fie. stricată resantă şi sub aspectul evoluţiei unei mişcări e- n a t u r a ce moare. P o a t e interesante totuşi, ma­
ştirbită, falsa, opera netoată ayre-unui compila­ conomice spre o fază politică — iar azi p u m n u l zurcile în nota şi două din cele p a t r u Etude, pre­
tor, fără pregătire si g u s t . d-lui Argetoianu a cedat cabinetului negru libe­ cise sobre.
Tudor Arghezi ral, grija de a desăvârşi minciuna care face din La grande Polo mise cu care se încheie pro­
organizaţiile ţ ă r ă n e ş t i instrumente docile ale o- g r a m u l restrâns, h o t ă r â t forţează mecanismul şi
Ou Arghezi intră în poesia românească o so­ ligarhiei reprezentată temporar " - i n ^artidele de technica concertistei. P ă c a t p e n t r u că ritmul
brietate, o cinste lirică, un dispreţ p e n t r u oină g u v e r n ă m â n t . Această nelegiuită silnicie îşi va marşului eroic e r a p r i n s frumos, avântat. Ultima
rimei şi r i t m u l u i , > sumedenie de lucruri simple. p r i m i însă răsplata. p a g i n ă se pierde în uluiala degetelor speriate şi
Ou cât proza luj^â^ii târziu, avea s ă .fie abunden- Atunci, când edificiul regimului capitalist se in haosul scenei, pe c a r e d-na Delavrancea a fă­
tă, nutrită şi^ -^.jpuţin prolixă poate — cu clatină sub ameninţarea celei mai grozave crize cut greşeala s'o descopere î n l ă t u r â n d draperiile.
atât poesia luj^ " "si»tâ despuiată» fără cer- p r i n care burghezia a trecut dela 1789, când se Acustica i n g r a t ă a sălei şi-a a v u t partea-i de
<*i şi inele, cijţ/* n ă r u i e u n u l câte unul soclii cari au susţinut tem­ complicitate î n confuzia pasagiilor F o r t e şi A-
«ă puţin d e j I j ^ t ^ y a . t e ^ I n t r a i simplu plul ultimelor oligarhii, mişcarea cooperatistă ru­ llegro. ( E timpul să se descopere o sală decentă
în poesia. lui I d e apă, în rală devine o instituţie de o extremă importanţă, p e n t r u concertele de p i a n ) .
munţi. F ă r ă v ! Jpie, poesia lui de o r a r ă vigoare. Cei cărora le incumbă sarcina Maturitate în intenţie şi mai ales inteligenţă şi
de a p r e g ă t i trecerea spre z i u a d e mâine, în sea­ luciditate în joc, însuşiri p e n t r u cari d-na Dela­
*) Notiţe Rerise pentru şezătoarea ..Antologia Română", ra de pomină, să ia ca aminte aceasta! vrancea p a r e că optează din temperament. O pia­
«rjrauizatii de grupul „Insula" la Fuuriaţia Uninversitai ă. nistă care se aşează s i n g u r ă în fruntea celor buni
«ăptâmâna trecută. ST. F . V I D R A N din ţară. I . G. C O S T I N

S V O R I
D u p ă miezul nopţii S t a n G u r ă u se furişează
p r i n g a r d în curtea gospodăriei sale. Stufişul i
se încurcă în oase şi scapă plesnind. S t a n (Jurau
merge fără altă găteală decât nodul de cânepă
de sub bărbia lui clămpănită, merge anevoie căci
la fiecare p a s ţurloaiele goale i se î m p l â n t ă în
omăt. D i n când în când şovăie în mijlocul bătă­
turii ca u n soc desfrunzit, în vânt.
L a peretele casii, S t a n Gurău se apleacă, fără
a scârţâi, la toate ferestrele şi priveşte p r i n per­
dele în l ă u n t r u l luminat de opaiţ. Nevastă-sa tre­
sare în somn lângă cellalt şi a l u n g ă cu mâna ve­
denii u r â t e . Atunci î n t r e coastele lui S t a n Gurău,
sub coşul pieptului, o cioară trezită se sbate şi ţi­
pă, şi aripile i se încurcă de coaste şi se fulguie.
Şi el o găbuieşte ca î n t r ' o colivie şi o p r i n d e cu de
getele, şi îi răsuceşte gâtlejul să nu ţipe, să nu
mai ţipe în zadar... P â n ă nu-şi iea ochii dela o-
paiţ şi dela nevasta care tresare în somn. Apoi
S t a n G u r ă u se depărtează ca să stâmpere sbuciu-
mul p ă s ă r i i şi i se g u d u r ă câinele casii p â n ă la
s
s p ă r t u r a din gard. Si e duce de-alungul cătunu­
lui scâlciat de a d u n ă paiele din d r u m şi p r i n t r e
oase şi le petrece cu ajutorul unui fir de lună,
culcuş cald să facă sburătoarei care se jeluie şi se
isbeşte de zăbrelele galbene p â n ă aproape de zori.
I. V I N E A
„Numerus Clausus"
şi G r a m a t i c a
Studenţii antisemiţi, improvizaţi în gazetari,
a u u i t a t să înscrie în p r o g r a m u l lor, „numerus
clausus" p e n t r u greşelUe de stil şi de sintaxă.
Spicuim din ediţia specială a „Cuvântului Stu­
denţesc" ziar scris de s i g u i . de către cei maj căr­
t u r a r i şi mai cu condei dintre dânşii.
„ I n momentele acestea de luptă a p r i g ă pentru
cauza noastră atât de sfântă, când toate inimile
studenţeşti b a t în acelaş ritm, o vesta rea se în­
registrează".
Eziţi cititorule în a d m i r a ţ i a ta şi nu şti ce să
.aplauzi mai î n t â i : clişeiele răsuflate, bomhasti-
cismul lui Rică V e n t u r i a n o sau a l ă t u r a r e a savan­
t ă a retoricei de suburbi? cu încheierea de sub­
comisar meşter în procese-verbale.
Mai d e p a r t e :
Iser, de Marcel lancu
,,Dacă totuş jidanii ţin să lupte pe două fron­
turi, nu noi vom fi aeei cari să uităm simbolul
în mâinile căruia strămoşii noştri porneau la
luptă".
...„Simbolul în mâinile căruia strămoşii
porneau La luptă"... Da, da. nu v a frecaţi.la ochi,
aţi cetit bine! u n d e eşti, Caragiale!?
Şi de n ' a r fi decât atât-
„ S u n t din neamul pacatos al celor ce i-am răb­
dat p â n ă acum şi anume"...
In loc d e : al celor pe cari i-am răbdat...
Mai cităm:
„între studenţii evrei erau şi câteva tipuri
ehivoco, bine î n a r m a t e , care le susţinea
tul"...
Trebuia „între studenţii evrei si este câteva ti­
puri echivoce" p e n t r u ca acordul să tio complet.
Şi pe când înverşunaţii jwilemi.şti dau . . s - u m a -
lul luptei p e n t u strivirea şarpelui jidovesc", ne
bate gândul că mai de g r a b ă voi-, a j u n g e la si
virea limbei române, dacă v o r stărui în exerci­
ţiile lor stilistice..
Povestea vorbei
Dela Coţofenism la Antisemitism. — D. Milia-
lache a dovedit Camerei că la întrunirile studen­
ţeşti antisemite au luat parte, „doamne din înalta
societate" cari îndemnau pe studenţi să se dedea
exceselor.
1). Mihalache e prea rustic ea să-şi dea seama
de perversitatea „doamnelor din societate". Cre­
dem în deplina lor inocenţă în ceeace priveşte an­
tisemitismul. Sărmanele nevropate cari tocmai
din 1917 n'au mai avut prilejul să trăiască în mij­
locul unui tineret numeros şi excitat au alergat
să-şi reînvie sensaţiile belice de odinioară. Se
vede însă că şease ani de zile apasă greu pe nu­
rii unor femei pe cari de-altminlreli nici răsbo-
iuL nu le surprinsese tocmai în p r i m a tinereţă.
Credem asta fiindcă băeţilor le-a r ă m a s destulă
vigoare să cutreere uliţele pentru vânzarea gaze­
tei lor scrise prost, în loc să dormiteze istoviţi pe
sânii bugeţi ai ciocoaieclor îmbălsămate.
Verificaren Cireumeiziei. — Svonul că societă­
ţile evrecşti au dispus aducerea de cadavre pen­
t r u disecţie din Ukraina şi din America, a stâr­
nit în r â n d u r i l e studenţimei medicale antisemite,
bânueli sinistre şi violente protestări. O scrisoare
a d-lui Cuza p r e v i n e studenţimea că e vorba de
un nou sacrilej şi anume de aducerea de cadavre
de creştini camuflate în cadavre de jidovi, prin-
tr'o simplă, cunoscută şi discretă o p e r a ţ i u n e pre-
puţială. O comisiune s'a constituit imediat cu sco­
pul dc a, verifica dacă cîrcumeizia , cau>evrol^
muit aşteţ/tate s'a făcut înainte sau d u p ă âectft
S'a h o t ă r â t excluderea cadavrelor feinenine sau
hermafrodite, cu tot interesul anatomie pe care
acestea din u r m ă le prezintă.
„Doamnele din Societate" insistă mult să iea
p a r t e la lucrările Comisiunii.
D. Filipescu şi studenţimea. — Exmăturătorul
de râsboi al Bacăului crede sosit momentul d e a
s t r â n g e studenţimea în fascii. Ideea fixă i s'a
năzărit în timpul răsboiului când unealta d e eca­
risaj, târnul, a luat în m i n t e a sa p r o p o r ţ i i de
simbol: t a i n — mănunchi de nuele, m ă n u n c h i pe
italieneşte fascie.
D. R â u l Crăciun, care i-a ţ i n u t făraşul p â n ă la
Odessa, îl secundează şi azi. D i n cauza poziţiunii
înclinate pe care situaţia cu îndeletnicirile ei, i-o
impune, ceafa, şi figura secundului se colorează
apoplectic.
Ideal şi Real. — D. M. Mircea, ziarist inter­
mitent, scrie nu fără talent despre criza de ideal
a generaţiei nouă care se întoarce „spre cetatea
sub porticele căreia au filosofat şi s'au iubit por
ceste, pederaştii"*'...
...Si cela ne lui en bouche p a s u n coin...
Ediţii speciale. — De trei zile, de câte trei ori
pe zi, a p a r şi se vând de către studenţi cu reale
aptitudini de cameloţi, ediţii speciale ale „ C u v â n ­
tului Studenţesc". O imaginaţie de babe super­
stiţioase se aliază cu un stil hotentot în relatări
provocatoare şi neverosimile. Guvernul aşteaptă
p r o t e s t ă r i p e n t r u a dovedi opoziţiei cât de p r
mejdioasă e libertatea presei.
Publicul însă n a se emoţionează de tămbălăul
nerod al câtorva giovini. Scriţi băeţi, cât şi oe
poftiţi, n u m a i luaţi seama la gramatică...
Sensaţie. — Când un redactor aJ „Cbntimpt>.
r a n u l u i " deschide „Viitorul" o p r e s i m ţ i r e â e sa­
tisfacţii drăceşti îl înfioara, iji u n / s u r â s de j u n e
satir ii spa.lâ p r i v i r i l e blazate. Cum se face ca
prostia când e tipărită, î n l ă t u r ă orice c r u ţ a r e , a-
lungă orice compătimire, şi în loc de î n t r i s t ă r i
fireşti, p r o c u r ă sufletului desfătări feroce?
Bătrâna reptila d. luliu Vulaori, secretarul şi repre­
zentantul d-Iui dr. Anghelescu, un huligan ascuns dup»
ochelari, a continuat toată săptămâna sîi l'ac"a pe pacifi­
catorul spiritelor agitate. Intre timp poliţia guvernului
iW-ăiianu permitea ca ştrengarii histerici cari fac pe
studenţii să se dedea la omuciderea în maasă pe să­
lile Uni verşi ţaţei. De după sarabanda asta de chiote, de
lorte de maculatura şi ţipete de desnadejde, abilul minis­
tru de interne al aceluiaşi domn Brătianu trage încet dar
-Virili-, odeonul sfărei de asediu c a r o va nrizidj» 'la loioroa
Constituţiei.
D. Sergiu Manolescu p r o a s p ă t u l liberal, erijat
în p r o p a g a n d i s t cultural (cultură liberală se în­
nostru
ţelege) este acuzat că a r fi semănat î n r e g a t şi
în T r a n s i l v a n i a în cercuri intelectuale cari n u
sunt străine de agitaţiile antisemite şi nici de puz-
.ieria broşurilor incendiare svârlite la sate.
11 cunoaştem pe d. Sergiu Manolescu. Acuzaţia
de a fi liberal rămâne, nu avem cum să-i ştergem
această pată. Dar acuzaţia -a ar li u n instigator
este prea d e p a r t e de el p e n t r u s n u ne simţi da­
tori s'o desminţim Ioana».
avân­
Au a p ă r u t în e d i t u r a Viaţa Românească : Cri­
tice de ('. Dobroge.ann-Ghe.rm (2 volume). Carto­
forii de Şalom Aleche.m, î n t r ' o m i n u n a t ă t r a d u ­
cere din original.
In editura Alcalay el Calafeteanu : Doi vul­
poi, schiţe umoristice de Maior Brăescu. Cântece
pentru Lelioara de E m i l Dorian.