C R A IO V A , G A L L O M IH A E L A — B U C U R E Ş T I SI P IO N IE R II S C O L II G EN ER A LE 1 200 0 0 0 de tu r iş t i d in c irc a 70 d e ţ ă r i ne-au v iz ita

O ţ a r a în cu rsul a n u lu i tr e c u t! C in e i-a condus pe m in u

n a te le m e le a g u ri ro m â n e ş ti? B in e in ţe le s , g h id u l.
Z
Т е -a i g in d it v r e o d a tă , s tim a te c it it o r , să fii şi tu ui
0 a s tfe l d e ghid? la tă , Buşe Iu lia n , d in clasa a V l l - a , d e I:
c Ş co ala g e n e ra lă d in c o m u n a Is tr ia , re g iu n e a D o b ro g e ;
n
m ne şi ră sp u n d e:
>

galabilele frumuseţi ale folclorului

PRIMESC
I“ OASPEŢI!
*
• Victor Eftimiu, scriitorul ale
cărui opere au desfătat gene­
raţii de citito ri şi le vor incinta şi
pe cele viitoare, a fost deunăzi
invitatul pionierilor de la Şcoala
o generală n r. 129 din Bucureşti.
O Dinsul şi-a evocat in faţa tin erilo r
« я
Ш auditori anii propriei copilării, pre-
z zentind apoi o splendidă expunere
IU despre limba română si despre ine­
z
o О
zШ
I
C
1
DE-AS FI GHID... щ
nostru. Fotografia surprinde clipa m ...v-aş conduce spre una din cele mai frumoase şi interesante
O vestigii ale civilizaţiei antice — cetatea Histria! V-aş învăţa si
cînd preşedinta unităţii, Ştefănescu
z ascultaţi valurile care parcă îi şoptesc şi astăzi legenda. V-a:
Gabriela, aduce m ulţumiri oaspe­
telui. </> povesti că de mult, tare de mult, pe la mijlocul secolului al Vll-le
• La Şcoala generală din com una H i.e.n. a fost întemeiată prima colonie elenică pe actualul ţărrr
Ciucea, H ue din , a venit însusi...
5 românesc al Mării Negre. La adăpostul zidu rilor care o încon
Decebal, marele rege al dacilor! 73
m jurau. Histria a ajuns un im portant centru comercial. Neguţători
Bineinţeles, aţi ghicit că e vorba de > schimbau grînele şi mierea cu untdelemnul, vinul şi obiectele d<
p"
actorul Amza Pellea. Echipa de fil­ podoabă aduse de corăbii de pe ţărm urile Mediteranei. Pe atunc
N
mare care realizează filmul «Co­ se înălţau bazilici, se făceau străzi pavate, se construiau locuinţe
>
lumna lui Traian» a turnat cîteva 4 clădiri din piatră, ateliere, prăvălii... Dar, după ani şi ani, aşa cun-
m
scene în apropierea comunei Ciucea. spun arheologii, marea a adus valuri şi valuri de nisip. Innisipare;
Pionierii s-au dovedit foarte... cu­ m golfului a stins tre p ta t viaţa înfloritoarei cetăţi.
tezători şi l-au invitat pe «Decebal» 09 Apoi, v-aş arăta to t ce se poate vedea astăzi : zidul care încon
în unitatea lor. Amza Pellea a tre­ ■S
buit să răspundă la o avalanşă de >
întrebări — rol în vederea căruia n
n-a făcut nici o repetiţie, dar pe 0
Я
care l-a dus excelent la îndeplinire! m
VI
■o
O
ozm
Z
H CETATEA H IS T R IA —
m
г C O LO AN E LE UNUI E D IF IC IU
0
я
TJ
m

ca
99 Cutezătorii“ îl felicită. Г"
>
2
О
...pe pionierul User Gabriel, din clasa a Vl-a, Liceul «Nicolae Bâlcescu», Z
Z ni
o Craiova. într-una din zilele trecute, el a observat, pe stradă, un om in virstd Я
a. care căuta cu disperare sâ-ţi menţină echilibrul. Apoi omul s-a prăbuşit. Gabriel
« s-a apropiat în fugă, inţelegind că omului îi e foarte rău. N-a reuşit să priceapă оз
şoaptele bolnavului. Atunci, fără să-şi piardă cumpătul, a scos carnetul in care СП
Z
are d ife rite insemnări şi, de asemenea, numere de telefon importante. Da.
О
avea şi numărul Salvării. Şi-a in tip ă rit în m inte denumirea s tră z ii pe care se Z
к afla, apoi a dat fuga la cel mai apropiat telefon public, chemind Salvarea. Pe сп
£ urmă, inapoindu-se lingă bolnav, l-a vegheat pină la a p ariţia m aşinii, care 'a Z
ac m
sosit foarte repede. In maşină a luat loc şi Gabriel. După ce. ajunşi la spital, >
A
bolnavului i s-au dat în g rijirile necesare, a tit el c it şi m edicii i-au m ulţum it О
ac о
O acestui pionier atent, prompt, cu sp irit de in iţia tivă .

zш C U TE ZĂ TO R II1 о loara cetatea, turnul cel mare al cetăţii, piaţa pavată cu lespezi

O „CUTEZ Ă TO R 1 1« с-
Ç
de piatră, edificiul bazilical construit din blocuri inegale de şist
z ...o dată cu pionierii г
verde şi calcar, edificiul băilor romane, minunatul mozaic în
culori cu motive geometrice şi florale, monumente din epoca
0
A
M
Ш
UREAZA SUCCES.. de la Şcoala generală
С
2
m
romano-bizantină şi alte numeroase construcţii. La întoarcere,
« ...colegilor reporteri de la emisiunea «Ra- nr. 3 din Cărei, unde v-aş conduce to t pe poarta mare a cetăţii. După ce ne-am depărta
Z puţin, v-aş îndemna să privim tabloul pe care îl deschide marea,
O diogazeta» a staţiei de amplificare de la se organizează adesea m
u Liceul «Gh. B a riţiu » din C lu j. Noua emi­ jo c u ri distractive, acti­ > coloanele ce se înalţă dintre ziduri. A ţi vedea că peste to t plu­
< siune are mulţi ascultători — to ţi pionierii v ită ţi amuzante. Foarte Cl teşte netulburată tăcerea care s-a aşternut de veacuri
N X
< şi elevii liceului, şi multe subiecte — to t ce îi atrăgător a fost con­ Vizita s-a term inat! Dar staţi, nu plecaţi! De ce? Pentru că,
ca la cîţiva kilom etri doar, se află şi satul meu natal — Istria. Fiţi
ш
interesează pe aceştia. Muzică, noutăţi teh- cursul de zmee! Au par­
tic ip a t 17 concurenţi şi
z oaspeţii mei!
A nico-ştiinţifice, teatru, sport, aspecte de la
ore iată un program interesant, la care se sute de... suporteri! я Coboară înserarea. Casele strălucesc sub lumina becurilor.
Ш
I- adaugă rubrica «Debuturi literare». Zm eul zm eilor a fost... > G rupuri, grupuri de săteni se îndreaptă spre căminul cultura!
< Ţide Gheorghe din a pentru a vedea un film. sau a citi o carte. V-aş invita să vă prin­
N ...şi celor 40 de membri ai orchestrei de
(Л deţi cu noi într-o minunată sîrbă dobrogeană. Veniţi?
-J muzicuţe recent înfiinţata de pionierii Şcolii Vll-a B. care a obţinut m
< generale din satul Şerbăneşti, com una Pău- locul I, deoarece zmeul Я Vă aşteptăm la Istria!
Ш я
seşti — O tăsău, regiunea Argeş. Va fi o lu i s-a plasat la cea mai >
mare altitudine. Z S T IM A Ţ I C IT IT O R I.
plăcere să asişti la şezătorile lor! m
чл A ŞTEPTĂ M P A R TIC IPĂ R ILE V O A STR E LA AC EASTĂ
O V E Z U , USER G A B R IE L — C R A IO V A . G A L L O M IH A E L A — B U C U R E Ş TI н R U B R IC Ă ! T R IM IT E Ţ I-N E Şl F O T O G R A F IIL E M O N U ­
M E N T E L O R RESPECTIVE. R E Ţ IN E Ţ I ADRESA: RE­
V IS T A « C U T E Z Ă T O R II» , CASA S C iN T E II — B U C U ­
Sandu A L E X A N D R U REŞTI, P E N T R U R U B R IC A «DE-AŞ FI G H ID » .

I
 R A ID U L N O S T R U

O expediţie ştiinţifică? Da!

Domeniul de cercetare: speologia.
Aşadar...
C u m a p o r n it e x p e d iţia A p a ţa !
Totul a început de la povestea unui vînător. =
Expediţia Apaţa Nu cunoşteam coordonatele geografice,
dar am plecat la drum. O zi întreagă de cău­
tări. Seara ne-a găsit pe cîmp. Frînţi de obo­
seală. nu mai aveam nici o speranţă. Deodată,
un băiat dădu un chiot: «Am găsit, am găsit!».
De la el am auzit că în apropierea comunei Descoperise intrarea în peşteră! Dar... se
noastre ar exista o peşteră. lăsase întunericul.
A doua zi am luat lanterne, felinare, frînghii şi grupul
expediţionar porni la «asalt». Intrarea se continua cu o boltă,
din care pornesc trei ramificaţii. Jos — un mic bazin cu apă
ce curge sub stîncă.
Continuăm drumul pe culoarul principal. Pereţii, foarte
apropiaţi, permit înaintarea numai în şir indian. Drumul
prin peşteră şerpuieşte cînd la dreapta, cind la stingă, cu
diferenţe de nivel. Ne tîrîm pe jos, înaintăm pe o parte, ca
nişte adevăraţi cutezători, escaladăm pereţi înalţi de 4 m!
Eforturile nu sînt în zadar: la lumina lanternelor, pereţii
de un alb imaculat sclipesc cu mii de steluţe. Sîntem martorii
unor tablouri fantastice, de neînchipuit. Peştera fiind ne­
explorată pînă acum, ne prezintă operele naturii în toată
splendoarea lor. Stalactite şi stalagmite, coloane mari şi mici,
draperii dantelate, flori de piatră, feerice căderi de apă.
Notăm: peştera are o lungime de aproximativ 1,5 km şi
este populată de musculiţe, păianjeni, lilieci...
E x p e d iţia A P A Ţ A

C o p ii, tn e x c u rs iile v o a s tre p rin re g iu n e a Braşov,

v iz it a ţ i şi acest m o n u m e n t al n a tu r ii. M e r it u l acestei
d e s c o p e riri ră m în tn d in în tr e g im e p r o fe s o r ilo r şi e le v i­
lo r de la Şcoala g e n e ra lă d in c o m u n a A p a ţa .
«Sintern p rim ii care vedem această peţteră»

PETRE LUSCALOV • O S T R O V U L L U P IL O R • 70

— E V în ă to r u l, ş o p ti S c a tiu l p ilo tu lu i cu o ch ii a ţ in t iţ i

OSTROVUL sp re m o g îid e a ţa c a re se c ă ţă r a cu re p e z ic iu n e pe m a lu l
a b ru p t.
— A s ă r it şi c e lă la lt! s trig ă a g ita t în m ic ro fo n , P a n a it.

LUPILOR Fug. Fug a m în d o i sp re o p ă d u re de s ă lc ii!

R O M A N F O I L E T O N
Cu p r iv ir e a a ţ i n t it ă sp re b a rc a ro şie cu m o t o r c a re în a in ta
pe D u n ă re , z b u rîn d d in cind în cîn d p este v a lu ri ca o lăcustă.
P a n a it r e la tă în m ic ro fo n p e r ip e ţiile p rin c a re tre c u s e ră
S c a tiu l şi Babuşcă. T o c m a i se p re g ă te a să în c h e ie , cînd d e o ­
d a tă tr e s ă r i, a p lec în d u -se m a i ta r e sp re g e a m u l d e p le xig la s
al c a rlin g ii:
— O c lip ă ... o c lip ă ... s trig ă el în m ic ro fo n , u r m ă r in d cu
a te n ţie cele ce se în tîm p la u jo s ... A lo , b a za , m -a u z i ? B a rc a
cu m o to r şi-a s c h im b a t d ir e c ţia . Se în d re a p tă cu to a tă v ite z a
sp re m a l...
C e i d o i b ă ie ţi v ă z u ră p rin g e a m u l s tră lu c ito r, tr a n s p a re n t
al c a rlin g ii b a rc a cu m o t o r d e s c riin d un a rc a lb , în s p u m a t,
pe D u n ă re şi în a in tîn d în tr -o v ite z ă fa n ta s tic ă sp re m a lu l
flu v iu lu i.
— D a ... D a , c o n tin u ă P a n a it în m ic r o fo n ... B a rc a cu m o to r
a c o s te a ză . A aju ns la m a l. U n u l d in in d iv iz i a s ă r it pe m a l
cu o v a liz ă g a lb e n ă în m in ă .
E lic o p te ru l c o b o ra v e rtig in o s sp re p ă m în t. A c u m S c a tiu l
şi Babuşcă îi vedeau b in e pe cei d o i ră u fă c ă to ri, c a re fugeau
ru p în d p ă m în tu l sp re o p ă d u re b ă tr în ă d e sălcii ce se în ă lţa
în a p ro p ie re a m a lu lu i. D in cînd în cîn d , B ă rb o s u l se o p re a
a g itîn d puşca spre e lic o p te ru l c a re c o b o ra s p re e i. P în ă la
u rm ă , B ă rb o s u l se lăsă păgubaş şi, lu în d -o s traş n ic la sănă­
to asa, d is p ă ru v a l-v îr te j în u r m a V in ă to r u lu i, în ad in cu l
p ă d u r ii. S c a tiu l şi Babuşcă nu m a i v ă z u ră d e c ît c re ş te tu l
a lb -v e rz u i al p ă d u rii în D u n ă re . E lic o p te ru l u rc a d in nou,
p ie p tiş , în a lb a s tru l c e ru lu i.
— A lo ... A lo , s trig ă P a n a it în m ic ro fo n . In d iv iz ii s-au
re fu g ia t în p ă d u re a de s ă lc ii. N u m a i zăres c pe n im e n i. C e
fac? A te r iz e z ?
D u p ă c îte v a c lip e de tă c e r e , cei d o i b ă ie ţi a u z ir ă vocea
cunoscută In c ă ş tile d e ra d io a le p ilo tu lu i:
— A m n o ta t p o z iţia b ă rc ii cu m o t o r ... în d r e a p tă -te sp re
a e ro p o rtu l A . . . în d r e a p tă -te sp re a e r o p o r tu l A ...
Şi vocea tă c u .
C o n c e n tra t, P a n a it m a n e v ră m a n ş a de c o m a n d ă . Făcînd
un ocol la rg d e a s u p ra p ă d u r ii, e lic o p te ru l îşi sc h im b ă d ir e c ţia
de z b o r . în fa ţa c e lo r d o i b ă ie ţi r ă s ă riră d e o d a tă în z a re ,
d e p a rte , p este p ă d u ri, în tr -o lu m in ă v io le tă o r b ito a r e , cele
şa p te c re s te d e p ia tr ă al s tră v e c h ilo r m u n ţi d o b ro g e n i. Şi
p a rc ă v r în d să în h a ţe ce le şa p te c re s te lilia c h ii, R a z e lm u l
se t î r a s p re ele , ca o im en s ă c a ra c a tiţă . E lic o p te ru l z b u ra
sp re T u lc e a .
— N o i nu p u te m m e rg e la T u lc e a , spuse d e o d a tă , in g ri-
 Avem nevoie de voi. Aduceţi şi

Strămoşul uneltele.
Am alergat de indată şi ne-am
A IC I:
elefantului dat cu t o lii seama că sosise in tr-a ­
devăr şi ziua m a rii descoperiri '
A u to rii erau cei din gru pu l can
YO 6 KEI! 5
a fo st găsit! lucrau cu tovarăşul profesor: Mun-
teanu Radu, împreună cu Petre
Vasile, Sîrbu Nicolae şi Cacovea-
— Y O 6 KEI! Trşc pe recepţie... d in cancelarie de pildă, o re le de curs),
...Şi de la o depărtare de mii de kilo­ a u n o r aparate de rad io p o rta b ile în m i­
Pe b ra ţu l Borcea m ai fusesem nu Costică. Am p o rn it de îndată m etri soseşte — pe calea undelor — mult n iatură sau cu antenă telescopică, precum
de m ulte o ri. De fiecare dată ne la lucru şi spre bucuria ş i surprin­ aşteptatul răspuns la apel. şi cele 2 apărate de em isie-recepţie ce se
întorceam cu braţele încărcate cu... derea noastră am constatat că află în c o n s tru c ţie în pre zen t. Insă reali­
M în d ria bă ia tu lui cu cască (Ion A u re lia n ,
descoperiri. Nenumărate plante şi descoperisem... un m a m u t! Do elev în clasa a Vl-a D a Şcolii n r. 5 din zarea cea mai de p re ţ a m e m b rilo r clu b u lu i
m ic i vieţuitoare pe care te strin - da, un mamut care cu m ilioane d i Braşov) e ju s tific a tă : s-a o b ţin u t a 33-a de rad io am atori Y O 6 KEI rămîne desco­
geam işi dezvăluiau apoi, in la­ an i în urm ă trăise pe lo curile unde legătură rad io fo nică din anul acesta! p e rire a unei noi lungim i de undă: aceea
bo rator, misterioasa lo r viată. Aşa se a flă azi terasa Borcei. Din — Y O 6 KEI! Recepţionează Danemar­ a p rie te n ie i, a bu curiei d ă ru ite de succe­
se fa ce că «exp ed iţiile » noastre de fa ln ic u l strămoş a l elefantului a ca... sele m un cii în colectiv.
cunoaştere erau aşteptate cu m ul­ rămas a ic i doar scheletul. Entuziasmul îi cu p rin d e pe cei din încă­ E. B O K O R
tă plăcere şi, de fie ca re dată C ind am plecat cu trofeele expe­
pere, ia r m e m b rii «echipajului», care cu
t in d porneam h drum . eram a n i­ d iţie i noastre spre şcoală, se inse­ o clipă în urm ă lucrau c o n ce n tra ţi în
m a li de dorin(a de a fa c e o marc ra. M u lte zile au lu cra t apoi na- faţa apara tu lui de em isie-recepţie sîn t fe li­
descoperire. tu ra liş tii cercului pentru curăţa­
c ita ţi.
rea şi conservarea uriaşilor c o lii
într-una din zile insă... Cele 5 diplome care împodobesc pereţii
şi a celor citeva măsele pe care
Ne aflam pe terasa flu viu lu i cercului de radioamatori ai Casei pionie­
şi fie ca re ne vedeam ' de cerce­ le-am pre g ă tit pentru a le trim ite rilo r din Braşov sînt răsplata binemeri-
in dar muzeului «G rigore Antipa»
tările noastre. Pocea lu i Radu tată a unei activităţi de 12 ani, în decursul
s-a auzit ca,un strigă t de emoţie
şi uim ire. L u cra cu tovarăşul p ro ­
ş i pe care le pu le fi vedea o r k in d ,
intr-una din sălile de ta etaj. S
cărora au stabilit legături cu nenumărate
posturi de radioamatori din ţara noastră
fe so r D u m itru Balinte, conducă­ N a t u r a liş t ii c e rc u lu i clasei a şi din lumea întreagă, a unor succese
to ru l cercului şi cu c itiva colegi. V l-a , Şcoala g e n e ra lă n r. 4, remarcabile, cum ar fi realizarea in te r -
Băieţi, băieţi, veniţi repede. F e te ş ti. fo n u lu i (aparat prin care p o t fi urm ărite

• O S T R O V U L L U P IL O R • • O S T R O V U L L U P IL O R • 72

jo r a t , S c a tiu l. N u se p o a te , nene P a n a it... Peste c îte v a o re

se în to a r c e « Ş o im u l» . T r e b u ie să tra n s b o rd ă m p asa g erii pe
vas. N u -i aşa, Babuşcă?
Babuşcă îşi tra s e cu p u te re nasul în sem n de în c u v iin ţa re
şi tă c u .
— A i d r e p ta te , S c a tiu le . S lu jb a e slu jb ă, spuse în c u rc a t
P a n a it. D a r ai a u z it şi tu , tr e b u ie să m ă în d r e p t u rg e n t spre
a e r o p o r t. C e -i de făc u t?
Babuşcă îl b ă tu în c e t p_e u m ă r pe S ca tiu şi îi făcu se m n cu
capu l să p rivească in jos. în tr -a d e v ă r , jos, pe D u n ă re , în a in ta
o ca ra v a n ă c iu d a tă : un m ic re m o rc h e r, vechi şi h o d o ro g it,
c a re scotea fu m c ît un tra n s a tla n tic , şi c a re tră g e a d u p ă el
t r e i p lu te m a r i, le g a te î n t r e e le cu c a b lu ri de o ţe l. Pe fie c a re
p lu tă , se z ă re a c îte un tr a c t o r nou, nou, v o p s it p ro a s p ă t
şi s tră lu c in d în z a r e . J u r-im p re ju r u l lo r , un c io p o r p e s tr iţ
de o a m e n i, u n ii în p ic io a re , a lţ ii t r î n t i ţ i jos pe p lu te , p r in t r e
saci şi p a p o r n iţe .
— N e n e a O n u fr ie ! s trig ă bucuros S c a tiu l. Se în to a rc e
de la T u lc e a cu tr a c to a r e le p e n tru f e r m a de s ta t. C o b o a ră
jos, n en e P a n a it!
P a n a it făcu sem n d in cap că a în ţe le s , şi apăsă pe m anşă.
Pe m ă s u ră ce e lic o p te ru l c o b o ra sp re p lu te , cei c u lc a ţi pe
jos se rid ic a u c u rio ş i, în p ic io a re . P în ă şi m e ca n icu l b iz a ru lu i
r e m o r c h e r îşi scoase capul d in ca b in ă şi p riv i cu fa ţa n eag ră
de u nsoare sp re u riaş a p asăre de m e ta l c a re se a p ro p ia .
In s fîrş it, e lic o p te ru l se o p ri la c îţiv a m e t r i d e a s u p ra D u n ă rii,
în a p ro p ie re a c iu d a te i c a ra v a n e .
S c a tiu l deschise uşa c a rlin g ii şi s trig ă , c ît îl ţin e a u p u te rile ,
sp re un b ă rb a t în a lt, ro şcovan , îm b ră c a t în tr -o căm aşă în
p ă tr ă ţe le , d e c o lo ra tă de so are, şi c a re r e z e m a t cu o m in ă
d e un t r a c t o r p riv e a n e d u m e r it sp re e lic o p te r.

(V A U R M A )

Cind am ieşit. în sfîrşit. să merg
la şcoală, mi s-a părut că am aripi
la picioare. Nu mai stătusem de
mult în casă o dimineaţă intreagă.
De obicei ieşeam pe balcon, duceam
două degete la gură şi fluieram
o dată lung. o dată scurt şi-o dată
aşa şi aşa. Imediat, ca şi cind fluie­
răturile mele ar fi fost purtate de
ecou. se auzeau şi de la alte balcoane
în to t lungul străzii.
Peste zece minute alergam în
spatele blocurilor, gnde se pornea
cel mai grozav meci de fotbal. Spun
asta nu ca să mă laud, dar pe strada
noastră un meci era cu atît mai
grozav cu cit ţinea mai mult. Nu
se mulţumea nimeni cu 90 de minute
de joc. Un meci de 90 de minute
era pentru liliputani, nu pentru
noi. Pe strada noastră un meci
ţinea şi cite o săptămînă încheiată.
Bine. la prînz îl întrerupeam, că
trebuia să mergem la şcoală. Dar
seara, cum ne întorceam, dacă mai
prindeam puţin soare. îl reluam.
e / и х д7
Povestire de COSTACHE A N TO N
Şi to t aşa îl reluam şi n dimineţile
următoare.
Astăzi a fost primă dimineaţă
fără fotbal. Băieţii au încercat mereu
să mă facă să cobor, m-âpi strigpt'
au fluierat, au trecut cu drtehrê'stra
în josul şi în susul străzii, car eu
am fost la înălţime. M-am prefăcut
că nu aud. că nu ştiu despjţe ce-i
vorba, mai ales că «orchestrţ» era
invenţia mea, O ri de cite of*j în-
tîrzia careva să iasă în stradă.\ie
strîngeam to ţi în faţa blocului\ i
începeam să imităm instrumentele
dintr-o orchestră. Doi-trei erau
trompete, alţi doi-trei tromboane,
apoi care cum apuca. oboi. clarinet,
tobă, contrabas, corn englezesc şi
toate celelalte.
Acum simţeam că am aripi la
picioare şi pentru că nu ieşisem la
joacă toată dimineaţa, dar mai ales
pentru că scăpasem de Cat. Am
uitat să vă spun. am doua surori:
Dana şi Cat. Dana e mare, într-a
zecea. Rar ne certăm. De obicei
д л м /
îşi vede dé-ale ei. Cat e mai mică
decît mine şi-ar trebui s-o ţin la
respect. A r trebui să-i mai întind
citeodată urechile. Dar nu pot să
ridic asupra ei un deget. învăţăm
amindoi după-amiază şi vreau, nu
vreau trebuie să mă port cu ea
frumos. Cat ştie to t ce se intimplă
la noi in clasă. Ştie cind sînt scos
la lecţii, cind lipsesc de la ore. Ce
mai. ştie tot. Nu pot să-i spun nici
dă-te mai incolo. Cel mai adesea
sint silit să-mi îndulcesc glasul, să-i
promit cel mai frumos creion, cea
mai bună gumă. cea mai străluci­
toare peniţă.
Astăzi. Cat plecase singură la
şcoală. Fundele ei albe nu mai apă­
ruseră în deschizătura uşii să-mi
aducă aminte că-i ora prînzului.
Nu apăruseră nici după aceea să
mă avertizeze că mai sint doar zece
minute. Nu mai apăruseră de loc.
Şi era o amiază caldă, cu cerul
albastru-albastru. Deasupra parcu­
lui sau dincolo de parc. lingă vir-
furile' ascuţite ale unor plopi. în­
cremenise un nor alb ca o corabie.
Şi mie nu-mi era gindul de loc la
şcoală. Aveam în buzunar cinci lei
şi parcă-mi frigeau degetele ori de
cite ori ii atingeam. De fapt. ca să
fiu sincer, planul era făcut încă de
cind aşteptam nerăbdător să plece
Cat. Sau şi mai de mult. de cind
iavăţam la geografie. învăţam, dar
eram sigur că după-amiază n-o să
merg la şcoală.
 Mi-am pus rotilele, mi-am îndrep­
tat şapca, mi-am încheiat to ţi nas­
tu rii la veston şi am luat-o pe o
străduţă la stingă, hotărît să intru
în primul cinematograf pe care a-
veam să-l văd.
Străduţa era străjuită de-o parte
şi de alta de tei. Era cald, asfaltul
se încinsese, dogorea parcă, dar
mie nici nu-mi păsa. Alunecam pe
rotile aproape fără să.simt. In capă­
tul străzii a răsărit ca din' pămînt
o fată. Mergea chiar pe mijlocul
trotuarului şi-a trebuit să-mi înce­
tinesc viteza. Zgomotul rotilelor
a făcut-o să se uite înapoi. Cind a
dat cu ochii de mine s-a o p rit şi
m-a întrebat:
— Ce faci, Modestule? Те-ai gîn-
d it să mai vii şi pe la şcoală?
Părea aproape cît mine de înaltă,
era subţirică, avea două cozi mici
şi drepte ca două semne de excla­
mare. doi ochi negri, dar pină acum
n-o văzusem niciodată. De aceea
am zîmbit cu îngăduinţă:
— Cu mine vorbeşti? Cred că
la mijloc e o confuzie.
— O confuzie?
Fata a rîs ca şi cînd. aş fi spus că
sînt descoperitorul Americii. S-a
apropiat, mi-a luat şapca de pe cap.
s-a dat un pas înapoi, m-a p rivit
lung şi fără să-mi mai dea şapca,
a spus:
— Tu eşti pornit pe glume, ca
de obicei! Cu cine să te confund?
Mai bine să ne grăbim. Trebuie să
sune şi ştii doar că ora asta avem
dirigenţie.
Nu prea departe se vedea un
gard înalt care închidea complet
strada. Fata a pornit spre el cu
şapca mea în mînă. Eu am rămas
pe loc. Faptul că eram luat drept
altul mă amuza, dar mă şi intriga.
Vreau să spun că nu-mi plăcea de loc
potrivirea de porecle şi mai ales
asemănarea atît de mare cu un
băiat pe care nu-l văzusem nicio­
dată. Fata s-a o p rit şi m-a întrebat
peste umăr:
— Vrei să lipseşti şi de la d iri­
genţie?
Am zîmbit:
— De ce să lipsesc? Ce, mă ascul­
tă? îmi pune notă?
— Atunci să ne grăbim.
A dat la o parte două scînduri
şi-n clipa următoare ne-am pome­
nit în curtea unei şcoli. încă nu
sunase de intrare şi toată lumea
era afară, la joacă. Fata mi-a îna­
poiat şapca şi s-a îndepărtat. Am
vru t să mă întorc, dar chiar atunci,
scoţînd ţipetele lor războinice, au
apărut indienii. Şi eu. şi fata cu
codiţe mici şi drepte şi to ţi cîţi
se mai aflau prin apropiere, am vrut
să ne ferim. Era însă prea tîrziu.
Repede, am fost înconjuraţi, îm- — Mă cunoaşteţi? După ce s-a terminat cîntecul,
brînciţi. făcuţi prizonieri. Ni s-au Maimarele peste indieni a clipit maimarele peste indieni a zîmbit
legat mîinile, apoi am fost purtaţi repede, mirat. Apoi a rîs: binevoitor.
în trapul cailor spre tribul ascuns — Asta-i bună! Cum să nu te — Ei. ce zici? L-ai mai auzit?
undeva. în umbra unor vişini. In­ cunoaştem? Crezi că dacă ai lipsit — Da. e cîntecul pe care l-au
dienii erau înarmaţi to ţi cu suliţi trei zile de la şcoală te-ai schimbat inventat colegii mei.
lungi ori cu arcuri, iar pe cap atît de mult? — Noi sîntem colegii tăi.
purtau un penaj ciudat din frunze — Mi se pare că la mijloc e o — Vă repet. La mijloc e o con­
argintii de salcie. Caii nu erau confuzie, am îngăimat eu repede. fuzie. Şcoala mea e în altă parte a
chiar cai adevăraţi, ci to t nişte O confuzie regretabilă. Vin în şcoala oraşului.
băieţi care-i purtau în cîrcă pe in­ voastră pentru prima dată. Stau în Chiar atunci s-a auzit sunînd de
dieni. Noi cei care fuseserăm făcuţi altă parte a oraşului. Nu poate fi intrare. într-o clipă indienii au de­
prizonieri, mergeam pe jos. decît o confuzie. venit iar elevi şi s-au îndreptat
în satul de sub vişini, am fost Maimarele peste indieni a rîs iar. gălăgioşi spre clasă. Bineînţeles,m-au
întîmpinaţi cu strigăte de bucurie. — O confuzie?! Nu stai în banca luat şi pe mine cu ei. Băiatul care
Aici, în sat. erau şi multe indience. a treia, rîndul de lîngă fereastră? fusese maimarele peste indieni mă
Aproape toate purtau coroane îm­ De data asta. eu eram acela care ţinea strîns de braţ. După ce am
pletite din flori, brăţări din paie clipea mirat. Am spus aproape fără intrat în clasă, s-a o p rit în faţa unei
aurii de secară, şiraguri de mărgele să vreau. bănci şi m-a întrebat:
din castane sau din boabele unui — Da, stau în banca a treia, — Nu-i asta banca ta?
fruct roşu. în clipa în care indienii rîndul de lîngă fereastră. M-am uitat surprins, mirat, zăpă­
care ne aduseseră aici au descălecat, — Pe pupitru, în colţul din cit. Pe pupitru, sus,în partea dreaptă,
caii şi-au făcut repede rost de dreapta, se află încrustat cu bri­ încrustat cu briceagul se lăfăia un 5.
suliţi şi arcuri şi au devenit şi ei ceagul un 5? Mi-am auzit glasul, dar ca să fiu
indieni. Eram to t mai nerăbdător — Nu l-am încrustat eu! sincer, nu mi l-am mai recunoscut.
să ştiu ce o să se întîmple cu prizo­ — N-are importanţă cine l-a în­ — Asta-i, da' nu mai înţeleg nimic.
nierii. Mă număram şi eu printre crustat. Se află sau nu se află? Fata cu codiţe mici şi drepte ca
ei şi e uşor de ghicit, nu-mi era — Se află! două semne de exclamare, văzîn-
de loc indiferentă soarta care mă — Dar cîntecul acesta ţi-e cu­ du-mă cu rotilele, a întrebat:
aştepta. Fata cu codiţe mici şi drepte, noscut? — Nu rămîi la oră?
mă privea din cînd în cînd pe furiş Maimarele peste indieni s-a uitat Am spus repede:
şi zimbea. spre stingă, spre dreapta, a ridicat — De ce să nu rămîn?
De undeva, din umbra vişinilor apoi mina şi to ţi cîţi se aflau acolo Şi m-am aplecat să-mi scot ro­
au mai apărut trei indieni. Nu erau au început să cînte: tilele. Spre stingă, foarte aproape
înarmaţi. în schimb aveau pe cap se vedea geamul. Era deschis. Sub
pene adevărate. Unul dintre ei, T u eşti M o d e s tu l C in ci frunte mi s-a aprins atunci o idee
cel din mijloc, purta mască, un scut A to a te ş tiu to r , salvatoare. Din doi paşi am fost
auriu şi to t felul de zorzoane: C e l m a i d e ş te p t d in clasă lîngă pervaz. Băiatul care fusese
nasturi coloraţi, capace de la sti­ Şi cel m a i s c lip ito r ... maimarele peste indieni a strigat:
clele de bere, cioburi de oglindă, T u eşti M o d e s tu l C in ci — Nu-l lăsaţi să plece.
iar ca mărgele un şirag de mere A i fo sfo r m u lt sub fru n te , Era însă prea tîrziu. Sărisem în
creţeşti. Au înaintat printre şiru­ P u te re a ta e m a re curte. Mi-am cules repede ghioz­
rile de războinici care ţineau arcurile Şi n im e n i d e cîn d ş tim danul şi-n clipa următoare mă în­
ridicate şi s-au o p rit la cîţiva paşi N u p o a te să te -n fr u n te . dreptam glonţ spre poartă.
de noi. Cel cu mască şi scut auriu
era pesemne maimarele peste in­ Ilustraţii de GETA BRĂTESCU
dieni. M-a p rivit cîteva clipe tăcut,
apoi a rupt un măr din şiragul care-i
atîrna la gît şi mi l-a întins. Ce
puteam să fac? Am luat mărul şi ca
să-i mulţumesc într-un fel. am dus
mina la inimă. Ba, mi-am plecat şi
fruntea. Rezultatul a fost neaştep­
tat. Toate arcurile s-au întins şi
spre frunzişul vişinilor a pornit o
ploaie de săgeţi. Indianul cu mască
şi-a desprins de la gît şiragul de
mere şi l-a împărţit celor din suita
sa. După asta şi-a scos masca, a
muşcat zdravăn din mărul pintecos
pe care îl oprise pentru el şi m-a
întrebat :
— Ce faci. Modestule? Те-ai gîn-
d it să mai dai şi pe la şcoală?
întrebarea asta mi-a luat piuitul.
Mai ales că o auzisem mai înainte
şi de la fata cu codiţe. Ca să-mi
revin cît de cît. am muşcat din
măr. aşa cam o jumătate, apoi am
întrebat:
 C u m a aju ns acasă, b ă ia tu l a
scos c a rn e ţe lu l d in b u z u n a r ţ i a
tr e c u t In re v is tă s u b ie c te le , n o ­
ta t e m e ta fo ric :
• IN E L U L L U I S A T U R N
• G L O B U L M IR A C U L O S
• PO DUL ZBURÀTOR
A r e v e n it la p r im u l s u b ie ct
(n u -i găsise t i t l u l , a ţa c i nu fig u ra
in c a r n e t). A în m u ia t p e n iţa in
tu ţ ţi...
D in t r e a t i ţ i a o a m e n i pe ca re
li in tiln is e , nu m a i ţ t i a la c a re se
g in d e a a c u m . P o a te la o ţe la r u l
cu s ta tu r a î n a l ţ i ţ i se v e r c a re
in c ilz e a (p e d in i u n t r u l) o o a i i
c it un b u to i z d ra v ă n , g o a lă .
— D e ce ? a în t r e b a t b ă ia tu l.
— C a să nu plesnească cin d o
u m p le m cu m e ta l scos d in c u p to r.
O m ie ţ i cin ci su te d e g ra d e —
ţ i c h ia r m a i m u lt — e c e v a ...
B ă ia tu l a rîs, ţ t iin d ce se în -
tt m p lă — ţ i ţ t i a d e ce — cind
p u i la p te fie r b in te in tr -u n p a h a r
în g h e ţa t.
— D a r « u lc ic a » ? !... A r e c ite v a
to n e .
— Z e c e !...
O ju m ă ta te d e o ră m a i t i r z iu ,
o a la p in tec o a să , p lin ă o ch i cu
m e ta l in c lo c o t, s p in te c a a e ru l
a g ă ţa tă de c irlig u l u n e i m a c a ra le .
A ţa a r fi v r u t s-o d ese n eze:
zvic n in d u -se să iasă d in p in z a de
a b u r fie r b in te , c ă u tin d lu m in a .
D a r o a ltă im a g in e , nu m a i p u ţin
sp ectaculo asă, c e re a in s is te n t a l­
bul im a c u la t al c o a le i d e h ir t ie !
C a re an u m e ?
IN E L U L L U I S A T U R N
— Cum te cheamă?
— M uţină Mihai, elev in clasa
a V l-a.
— N e p a re b in e de v iz it ă — ţ i
n -ai fă c u t ră u c-ai v e n it ţ i la
mecanică grea. A i ce să v e z i, a ţ
p u te a să -ţi a r ă t . . . in e lu l lu i Sa­
t u r n . D a r fa c e m o p rin s o a re ?
— Facem !
B ă ia tu l nu ţ t i a d esp re ce e
v o rb a , d a r ghicise in o ch ii b ă rb a ­
tu lu i d in fa ţă un a m e s te c d e ţ i r e -
te n ie ţ i b u n ă ta te .
— Facem, repetă băiatul, prin-
zind curaj.
— C u n o ţti is to rie ?
— A m in v ă ţa t la ţc o a lă ...
— M ă r e fe r la a ltc e v a — la
^ LA «BORD» T O T U L
is to ric u l u z in e i. C in d s-a în fiin ­
ţa t?
M ih a i e r a g a ta să-i în tin d ă c a r­
n e tu l. Pe o filă e r a scris:
Actuala uzină bucureşteani 23
August a luat fiinţă cu aproape o
jumătate de secol în urmă. mai exact
in 1922. pe n iţte locuri virane. Aici.
la inceput, se reparau locomotive cu
aburi ţi vagoane de cale ferată. Per­
sonalul fabricii, în 1924. era format
din 250 muncitori. 8 maiştri ţi 3 func­
ţion ari; în cei 250 muncitori erau
incluşi şi ucenicii, solicitaţi de două
lucruri deopotrivă de grele pentru
vîrsta lor de 12— 13 ani — munca în
ateliere şi făcutul cărămizilor nece­
sare clădirilor. Locomotivele aduse
la reparat erau ridicate cu cricuri,
acţionate manual...
B ă ia tu l ţ t i a pe d in a fa ră ceea
ce scrisese cu m in a lu i in c a rn e t,
a ţa că răspunse sig u r:
— C e a d in ţii c ă ră m id ă a fo st
pusă In 1922.
C h ip u l cu u m b r e d e u n s o a re
(p e c a re -l r e ţin e a b in e in m in t e )
s-a lu m in a t In tr -u n z lm b e t:
— B in e, v in o cu m in e !
A ţ a a aju ns ( in v it a t , se p are ,
de n ea N ic o la e Z g lim b e a , s tr u n ­
g a ru l) la u n a g re g a t a u to m a t ( d i­
r i j a t d e un s in g u r o m ! ) , c a re m o ­
d e la o «m ic ă » b iju te r ie d e ...
22 0 0 0 kg ! Şi n u -i d e m ir a r e : u nu i
S fa r m ă -P ia tr ă (a s tfe l d e bijuterii
s in t d e s tin a te m o r ilo r d e c im e n t)
ii tr e b u ie un in e l pe m ă s u ră .
C i t il p r iv e ţt e pe b ă ia t, a r fi
în c ă p u t tn in e l... cu to a tă clasa!
E PERFECT.

G A T A P E N T R U P R IM A C U R S A .
O M IC Ă ... BIJU TER IE. C U I îl ESTE D E S T IN A T Ă ’
T O T L U I SFARM Ă- P IA T R Ă !
hala cu linii de cale ferată.
— Acum am sosit din probă,
funcţionează perfect!...
Avusese ocazia rară: să vadă
o locomotivă care numai peste
o zi-două avea să alerge dincolo
de porţile uzinei, pe calea ferată,
duclnd primul tren!
Cu imaginea ei clară In minte,
a adunat repede tn vlrful peniţei
un fir de tuş. Attt cît să-i ajungă
pentru o roată. Dar... N-ar fi
mai interesant să facă un pod
zburător? (uzina are numeroase
astfel de poduri rulante, ce parcă
zboară pe deasupra capetelor, ţi
în mişcarea cărora pulsează în­
săşi inima uzinei plină de vigoare).
Bunăoară, pe cel care luneca dea­
supra unei clădiri, duclnd la o
hală tn construcţie (uzina se mo­
dernizează mereu şi va fi dotată
cu maşini electronice de caicul)
o cabină de macara. Dar II Imbia
A
şi globul miraculos, — o sferă
cit o cameră — trimis să facă...
chimie: la Brazi, sau In cetatea
cauciucului sintetic romînesc, pe
Valea Trotuşului.
sr — Am să desenez o locomo-
» wsv raivoi «a уi wuuscivii
exportate într-un singur an: 23 august
1966 — 23 august 1967.
Acum, să încheiem aceste în­
semnări de la cea mai mare uzină
bucureşteană.
Nu Insă tnainte de a aminti
cine-i... FAUR.
Mihai a scăpat din vedere să
arate in desen (mai bine-zis, n-a
avut cum). Acolo, la uzină, ne­
răbdător să ştie tot, strecurîn-
du-se pe lingă uriaşele inele şle­
fuite, numai să le pună In «de­
gete» Sfarmă-Piatră, sau pe lingă
locomotivele nou-nouţe, gata de
drum, a văzut şi acest cuvint,
încrustat în metal.
E marca uzinei, cartea sa de
vizită.
O carte de vizită care Ii face
onoare!
Reportaj de Al. Dinu I^RIM
Fotografiile: Gr. PREPELIŢĂ

O A L A ESTE P R EG Ă TITĂ , IAR C U I

— D IN Ţ E Z E ÎN C Ă ... ZECE T O N E D
— Aveţi legătura!
PODUL ZBURĂTOR — Cum s-a comportai noua lo­
comotivă?
O altă secvenţă. O revede aie­ Cuvintele spuse undeva la un
vea... microfon, in alt capăt de uzină,
— Alo, staţia! Daţi-mi locomo­ de către inginerul şef Brinduş
tivele, vă rogi...
T O R U L O AŞTEA PTĂ SĂ-I ÎN C R I
tivă! a hotărit In cele din urmă «SUPĂ» DE M E T A L .
băiatul, amintindu-şi liniile de
cale ferată ce se întretăiau în
hala pe care o vizitase, ultima
din zeci de hale imense, străbă­
tute de străzi — un oraş întreg.
O locomotivă Diesel hidraulică
de o mie două sute cincizeci cai
putere!
Desenul l-am reprodus şi noi,
aşa cum a ieşit de sub peniţă.
Oricare subiect ar fi abordat
Insă, i-ar fi dat prilejul să recon­
stituie, grafic, o secvenţă impu­
nătoare din această uzină, a cărei
faimă este cunoscută şi pe alte
meridiane — In China şi Polonia,
In Grecia şi Cuba, In Turcia,
India sau Brazilia.
Să apelăm. în acest sens, şi ia...
matematică.
O cifră concludentă: 44 000 000 lei. G L O B U L M IR A C U L O S .

CĂPITANUL COOK
S-A ÎNŞELAT
Treptele de lemn tros­
niră sub greutatea noului
intrat. Era un bărbat inalt.
osos, dar lăsînd o impresie
de siguranfă şi putere. Tră-
gind cu grijă uşa groasă
de stejar în urma lui, o
închise şi scoţîndu-şi cas­
cheta îmblănită se apro­
pie de masă. Cei doi, geo­
graful şi medicul, îşi pă­
răsiră locurile de pe ban­
ca de sub cele două hublo­
uri şi păşiră în întîmpinare.
— Da, clătină din cap James Cook, azvîrlin-
du-şi cascheta pe masă — ne întoarcem, nu vom
mai continua drumul spre sud.
— Cu numai două luni în urmă, căpitane, hotă-
rîrea dumitale era totuşi alta, îndrăzni să-i amin­
tească medicul bordului.
— Ei bine, dragul meu, am să-fi răspund că
ar fi cu totul absurd să risc pierderea tuturor rc-
zultatelor călătoriei noastre de pină acum pentru
a descoperi şi cerceta ţinuturi care odată găsite
nu vor aduce foloase nimănui. N ici geografilor,
nici navigatorilor şi nici măcar ştiinţei despre pă-
mînt în general...
— Se poate să spui asta, căpitane? se miră
geograful.
— Desigur. Ceţurile aproape veşnice, viscolele,
gerul şi aisbergurile fac cu neputinţă şi fără nici
un folos pătrunderea mai departe spre pol. Dacă
cineva va găsi în el atîta hotărîre şi îndîrjire incit
s-o facă, ei bine, nu îi voi invidia gloria născută din
descoperirile sale; dar ele nu vor aduce lumii
folos...
Această scenă petrecută în cabina comandan­
tului corăbiei engleze «Resolution» (Hotărîrea)
la data de 6 februarie 1775 a încheiat un drum ca­
re a însemnat momentul reîntoarcerii căpitanului
Cook din călătoria sa de explorare, întreprinsă
între anii 1772— 1775... D ar omul care prevăzuse
existenţa continentului sudic nu a avut dreptate.
Descoperirile din extremul sud au adus imense ser­
vicii ştiinţifice lumii moderne. Drumul spre cer­
cetarea pămîntului antarctic însă — aşa cum pre­
văzuse Cook — nu a fost nici scurt şi nici uşor.
D O U Ă V E A C U R I D E E R O IS M
Antarctida intuită de James Cook şi descoperită
propriu-zis în perioada anilor 1820— 1837 a con­
tinuat să fie cercetată mai departe timp de peste
12 decenii de o armată de eroici exploratori.
Drumul descoperirii şi cuceririi pas cu pas a
Antarcticei, istoria descoperirii ei s-a confundat
adesea cu întîmplările notate în jurnalele de călă­
torie ale neînfricaţilor călători.
Să încercăm să Icvrăsfoim pe cîteva dintre ele.
James Clark Ross — navigator cu o veche
experienţă a mărilor polare sudice, a condus că­
tre anul 1840 expediţia de pe corăbiile «Erebus»
şi «Terror». După lungi luni de navigaţie norocoa­
să, el descoperă — la 28 ianuarie 1841 — cen­
tura de gheaţă a Antarcticei — un abrupt de
gheaţă înalt de 45— 60 metri — marea barieră
de gheaţă a extremului sud, întinsă pe o lungime
de cca 800 km ... Cu numai o zi mai înainte, la
77 ° latitudine sudică, Ross zări — cel dinţii — doi
vulcani uriaşi. Unul dintre ei, cu un con inalt şi
fumegînd, avînd coşul uriaş durat din roci de granit,
acoperit pînă sus cu zăpadă, părea un imens cuptor
instalat de natură sub gheţuri. Ross a numit vulcanii
«Erebus» şi «Terror» după numele corăbiilor
expediţiei.
împiedicat de marea barieră care astăzi ii
poartă numele şi al cărui capăt răsăritean nu
izbutise să-l găsească, Ross se decide să se re­
întoarcă, pierzindu-şi speranţa in existenţa con­
tinentului sudic.
El notează în jurnalul său de bord:
«Am atins latitudinea de 78*4’ pînă acum nea­
junsă de nimeni, dar zidul de gheaţă se întinde la
nesfîrşit. Caut în zadar capătul lui estic...» şi
după ce consemnează şi hotărîrea de a se întoarce,
adaugă : «Aş vrea ca drumul pe care l-am urmat pînă
aici să poată folosi şi altora, care poate că vor fi
mai norocoşi decît, noi...»
Aşa a şi fost. Drumul cu grijă însemnat de Ross
pe hărţile lui a devenit calea pe care numeroase
noi expediţii au abordat polul.
„ A M C Ă U T A T SĂ N E ÎN D E P L IN IM
D A T O R IA “
Drumul lui Emil Racoviţă a început de la ... Iaşi,
într-adevăr, contemporani de ai săi îşi amintesc
M U N T E L E G A U SS LA 180 KM VEST
DE S T A Ţ IU N E A S O V IE T IC A DE CER­
C ETĂRI « M IR N ÎI» .
de D. T O D E R IC IU
de tînărul care în lunile de iarnă ale anului în care
trebuia să plece la drum se călea fizic, pentru a
putea rezista la frigul polar. Ulterior, antrena­
mentul s-a dovedit util. Pe «Belgica» viaţa nu
era de loc .uşoară. Echipajul ei plecat la drum în
anul 1897 şi-a petrecut iarna pe gheaţă.
«...aşezarăm sobe în cabine, blănurile de lup
şi de focă fură scoase din calele vasului... Făcu­
răm cum e mai bine ca să petrecem iarna pe
banchiză; săniile, schiurile, rachetele de zăpadă
fură cercetate cu de-amănuntul şi puse în ordine,
căci era cu neputinţă să faci vreun drum pe ban­
chiză fără să te încalţi cu schiuri sau cu rachete;
în lipsa lor te afundai pînă la jumătatea trupului
in zăpada groasă şi afinată. Aprigul viscol curma
vederea cu mişcătoarea sa perdea albă şi omătul
spulberat umplea văzduhul de o pulbere măruntă
ca nisipul... Ne simţeam atît de pierduţi şi atît
de siguri, încît speranţa ne părăsea şi un singur
simţămînt ne-a mai susţinut, cel al datoriei. Fuse­
sem trimişi aici ca mandatari ai ştiinţei şi am căutat
să ne împlinim mandatul pe cit ne-a stat în putere,
oricît au fost de grele momentele prin care am
trecut. Tim p de 13 luni am făcut observaţiile me­
teorologice din oră în oră, fără a lipsi o singură
dată. De cîte ori puteam, sondam printr-o gaură
făcută în gheaţă şi pescuiam animale marine. De
cîte ori permitea timpul făceam observaţiile astro­
nomice şi magnetice prevăzute, şi-n lungi excursii
observam păsările şi focile ce locuiau pe banchiză».
Aceste rînduri — din jurnalul de călătorie al
lui Emil Racoviţă — marele biolog român, înte­
meietorul speologiei — sînt valabile pentru tot ceea
ce înseamnă viaţa exploratorului la Polul Sud.
S T A Ţ IU N E A E X P E R IM E N T A L Ă
DE CERCETĂRI A U S T R A L IA N Ă
D IN A N T A R C T IC A .

MOARTEA EROULUI
1 iunie 1910. Expedifia condusă de englezul uscată pentru două zile. Eram gata în fiecare zi
Robert Scott (a doua), se îmbarcă pe vasul Terra
Nova şi pleacă la dram. 33 de cîini, 17 cai şi trei
sănii cu motor fac parte din înzestrarea cu mijloace
de transport a temerarilor. La 15 ianuarie 1911.
expediţia işi descărcase echipamentul pe banchi­
za polară. A urmat apoi un «marş» spre pol.
«In ziua de 16 ianuarie 1912 — scrie Scott —
după gustarea de dimineaţă, ne-am grupat pentru
a porni mai departe într-o dispoziţie dintre cele
mai bune, fiind conştienţi că a doua zi ţelul nostru
va fi atins!
Unul după altul — însufleţiţi de bucuria victo­
riei care se apropia cu fiecare pas făcut prin zăpa­
dă — oamenii înaintau in direcţia ştiută. Ca de
obicei cel mai vesel era Bowers. Deodată — el era
în momentul acela in frunte — îşi întoarce pri­
virile:
— P riviţi... Priviţi acolo. Acolo e ceva. Un
punct negru!»
«Cînd ne-am apropiat de acest punct — con­
tinuă în jurnalul său Scott — s-a dovedit a fi
un drapel negru legat de tălpicul unei sănii. Lingă
el se vedeau resturile unei tabere: urme de sănii şi
schiuri care mergeau în ambele sensuri, urme lim­
pezi de labe de ciini, mulţi ciini. Era limpede:
norvegienii ne întrecuseră. Ei ajunseseră primii la
pol. Ce cruntă dezamăgire! Adio vise de aur!»
D ar Scott nu s-a mai întors acasă. El a căzut ca
un erou. înfrînt în iarna polară. Cei care i-au găsit
cortul, au povestit despre cele văzute acolo:
în cort erau trupurile căpitanului Scott, al
doctorului Wilson, al locotenentului Bowers. Scott
murise ultimul. înainte de tragicul deznodămint.
el indepărtase clapele sacului de dormit, pentru
a-şi descheie vestonul. Punguliţa în care se aflau
cele trei caiete de note era lingă el, sub umeri, o
mină fiind intinsă ocrotitor peste cadavrul lui
Wilson... Ultimele rînduri ale lui Scott:
«De la 21 ale lunii furtuna asta cumplită nu a
mai încetat. în ziua de 20 mai aveam combusti­
bil cam peste 2 ceşti de ceai de fiecare şi hrană
să o luăm la drum — pină la depozit (alimente
lăsate la dram de sosire, n.n.) au mai rămas doar
11 mile, dar nu putem părăsi cortul. Nu mai avem
putere să sperăm. Vom rezista oare pină la capăt?
Slăbim din ce în ce mai mult şi desigur sfirşitul
nu poate fi departe. îm i pare rău, dar nu cred că
voi mai fi în stare să scriu»...
CO NSTRU IR EA U N E I CASE LA
STAŢIA DE CERCETĂRI ŞTIIN ŢIFIC E
SOVIETICE «M IRNtl», MARTIE 1 * 0 .
Norvegienii, care il întrecuseră pe Scott cu o
lună in cucerirea polului fuseseră conduşi Iu
asalt de Roald Amundsen. Evenimentul a avut loc
in ziua de I5 decembrie 19 1 1. Semnul lăsat de
Amundsen la pol şi pe care l-a descoperit Bowers,
a însemnat, de fapt, o scrisoare de omenie pentru
concurentul Scott, o recunoaştere a capacităţii
celor care veneau în urmă de a realiza aceeaşi
uriaşă performanţă.
«28 martie 1934. Aici unde se află locuinţa
mea săpată în gheaţă domneşte o pustietate to­
tală... Din toate părţile în faţa ochilor mi se des­
făşoară acelaşi invariabil peisaj: valuri de gheaţă,
care în depărtare se contopesc cu orizontul».
Aceste rinduri le scrie in jurnalul său americanul
Byrd, omul care a rămas singur timp de luni de
zile în noaptea polară pentru a face în continuare
cercetări ştiinţifice.
«Nu am avut niciodată motiv să mă plîng că
nu am ce face ori că mă plictisesc», notează cel
care, foarte curind, bolnav, lipsit de legături radio
cu lumea exterioară, continuă totuşi să lupte şi
să spere... D ar curajul lui a adus ştiinţei mari be­
neficii, deschizînd în fapt era accesibilităţii Polului
Sud. Urmează apoi după traversarea Antarcticei
de către Ellswath (1933— 1935), mereu noi victo­
rii ale omului asupra naturii aspre a Polului Sud.
PÀMÏNT INTERNAŢIONAL AL
ŞTIINŢEI
Definitivarea cuceririi Antarcticei a venit insă
ca o realizare a anilor din urmă, începînd mai ales
cu transformarea Antarcticei într-o adevărată
bază de cercetări ştiinţifice cu prilejul anului
geofizic internaţional, cînd cercetători aparfinind
mai multor naţiuni au întemeiat pe pămintul An­
tarcticei primele oraşe ale ştiinţei, locuite de
cercetătorii solului.
Astăzi, continentul sudic este precis determi­
nat, el are o întindere de 13 940 00 0 Km ) Numai
5 % adică 7 0 0 0 0 0 Km 1 din această suprafaţă nu
este acoperită de gheaţă. Antarctide este un ade­
vărat laborator meteorologic al globului, rolul ei
in natura globului este atît de însemnat, încît
unii cercetători nu au ezitat să afirme că aici se
fabrica clima lumii.
Ieri încă un pustiu de gheaţă, azi Antarctica a-
dăposteşte peste 30 de staţii ştiinţifice de cerce­
tare, fiind primul «pămînt internaţional» al ştiin­
ţei.
 f

Din însemnările

unei comandante de pionieri

U n program artistic, o serată veselă încep adesea cu clteva
cuvinte simple: «lată ce propuneri am eu...»
UД | «Як «jjj* «j|Jj» 0$a её* «jj* «JJk «Sk «Ä* k j*
PIONIERI -
„AGENŢI DE CIRCULAŢIE“
M in is te r u l În v ă ţă m în tu lu i ţi
C o n s iliu l N a ţio n a l al O rg a n iz a ţie i
P io n ie r ilo r , în c o la b o ra re cu D i ­
re c ţia G e n e r a lă a M i li ţ i e i , e x p e r i­
m e n te a z ă în p re z e n t — la L ic e e le
b u c u re ş te n e «B arbu D e la v ra n c e a » ,
« M ih a il Sad o vean u», «S p iru H a r e t»
ţ i la Ş co ala g e n e ra lă n r . 124 — în ­
fiin ţa r e a d e « p a tr u le d e c irc u la ­
ţie » f o r m a te d in p io n ie ri ţ i ţc o la r i
ai c la s e lo r I I I — V I I I . In s tr u iţi în
p re a la b il de o fiţe r i ţ i s u b o fiţe ri de
m iliţ ie , e le v ii, c o n d u ţi d e un ţ e f
ales d in r în d u r ile c o rp u lu i d id a c ­
kţk «jjk #jjk «Jk *$л «4U «Я* «A» kjk
tic , v o r în d r u m a ţ i su p rav eg h ea
c irc u la ţia c o le g ilo r lo r în îm p r e ­
ju r im ile ţc o lilo r , în tim p u l d e p la ­
s ă rii lo r pe d ru m u l c ă tr e ţc o a lă ,
p re c u m ţ i în p lim b ă r ile c o le c tiv e
o rg a n iz a te d e c o n d u c e rile ş c o lilo r.
M icii «agenţi de c ircu la ţie » v o r avea
o paletă albă cu înscrisul «Stop» pe
ambele fe ţe ţ i v o r p u rta o insignă
d is tin c tiv ă ţ i mănuşi albe.
In iţ ia t iv a u rm e a z ă să fie e x tin s ă
în cursul a n u lu i în n u m e ro a s e ţc o li
d in d ife r ite o raş e a le ţ ă r ii .
la tă că n-a trecut decit un trim estru şi dacă m -ar întreba cineva
despre p io n ie rii m ei, aş putea să-i vorbesc ceasuri întregi. De exem­
p lu ... D a r cu cine să încep? Ş i cum? S ă-i iau pe rîn d , ca la catalog?
S ă-i iau cum stau în bănci? M a i bine să-i descriu la întîm plare, din
tre i în trei. D e c i: unu... d o i... tre i şi sto p ! C ine-i? î l cheamă Cruceru
M irce a şi to (i colegii î l iubesc. E ra toamnă, tîrz iu şi sosiseră p u ie fi de
tei pe ntru p la n ta t pe marginea a le ilo r din curtea şcolii. E l s-a apucat
să muncească. E ra vesel, cînta, glumea, muncea. Ş i a lă tu ri de el,
to fi au început să lucreze. M irc e a locuieşte a lă tu ri de şcoală. în tr-o
zi, stin d de vorbă cu m a i m u lţi elevi în h o lu l şcolii, m i-a spus:
— Am văzut cum s-au fă c u t m ăsurătorile, cum au venit excava­
toarele, cum s-au scos prim ele cupe de păm înt, cum s-au rid ica t
prim ele cărăm izi. Eu am pă şit p rim u l pe p o rţile şcolii, eu am fo s t
p rim u l înscris.
— Ş i eu am fo s t m artora aceluiaşi eveniment, i-a răspuns Oprea
A driana, o colegă de la clasa vecină. Peste a n i însă nim eni пи-şi va
m a i a m in ti de ce spui tu azi.
— Ş i n ic i de prim a deschidere festivă a şcolii.
— N ic i de p u ie fi n o ştri care atunci vor f i tei în flo a re .
— O idee! a striga t el.
— Ce idee?
— Şcoala noastră-i nouă, fă r ă arhivă, fă r ă istorie. Cu fap te le
noastre i i scriem prim ele pagini. Deci, să i le scriem.
Şi de atunci c iţiva elevi au începui să scrie : « însemnări» pentru
o viitoare m onografie, istorie a şco lii sau cum vor vrea s-o denu­
mească... v iito rii.
U nu... d o i... trei. Stop. Fata aceasta este fru n ta şa clasei, preşe­
dinta detaşamentului, Lupescu Anca. în catalog, în dreptul numelui
ei la română 10, la chimie 10, la fiz ic ă 10, la m atem atică 10 şi. ..6 la
teză. S-a necăjit, a plins, dar ce vreji, şi celui m a i bun şcolar i se
poate întîm pla un necaz. A fo s t o lecfie îm potriva încrederii nem ărgi­
nite.
Prof. G eta C O S T IN
Comandanta detaşamentului clasei a V ll-a D,
Şcoala generală nr. 194, Bucureşti.

N AJUTORUL
ARTICIPANŢILOR
A CONCURSUL
Oricare participant la con­
cursul revistei «Cutezătorii»
ţine ca modelul cu care se va
prezenta la concurs să şi...
funcţioneze! Pentru aceasta
utilizaţi în primul rînd moto­
raşul electric aflat în comerţ.
O altă posibilitate este folo­
sirea unui motoraş cu arc
provenit de Ia vreo jucărie
defectă. în cazul în care arcul
este rupt, îl înlocuiţi cu al unui
ceas de masă scos din uz
sau îl înnădiţi pe cel rupt. permite zborul unui aeromo- lălalt capăt se fixează în cui- Rotorul se compune dintr-un
în fig. I puteţi vedea cum se del. şoare de butucul 6 . Prin ră­ pachet de tole 15, un ax 16
înnădeşte un arc prin nituirea în fig. I I b se observă al sucirea butucului, elasticul se cu colectorul 17. Pe braţele
capetelor rupte, după ce a- va înfăşură pe el. în momentul rotorului se înfăşoară o hîr-
eestea au fost perforate prin în care-i dăm drumul, butu­ tie 18 care, împreună cu pe­
metoda descrisă la fig. V II. cul se va roti în sens invers. reţii laterali din carton 19,
înainte de perforare. înro­ Cu ajutorul unei cureluşe se formează carcasele bobinelor.
şiţi capetele la foc, lăsîndu-le poate transmite mişcarea bu­ Dimensiunile tolelor sînt in­
să se răcească lent. tucului la o rotiţă ce pune dicate în fig. V.
Pentru cei care doresc să-şi în mişcare modelul nostru. Execuţia statorului. în
construiască singuri şi mo­ Motoraşul electric. Cu pu­ fig. V I sînt dimensionate toate
toraşul, descriem mai jos două ţină răbdare, puteţi construi piesele lui. Polii 7 se vor exe­
modele cu elastic şi unul elec­ un motoraş electric (fig. I I I ) cuta din tablă de oţel moale
tric. care va funcţiona la baterie
Motoraşe cu elastic. Obser­ sau la reţea (cu ajutorul unui
vaţi fig. I I a. între capetele transformator de sonerie). în
unui suport de lemn I se fig. IV se află descompusă par­
montează două cîrlige, unul tea fixă a motoraşului, stato­
fix, iar celălalt cu posibilita­ rul cu anexele sale. El se com­
te de rotire. între cîrlige se pune din polii 7 fixaţi cu şu­
fixează o bucată de elastic ruburi de postamentul 8 . în­
lat. Lungimea elasticului va tre poli se găseşte o bobină
fi aceeaşi cu 'distanţa dintre 9 fixată cu şurubul 10 şi
cîrligele 2 şi 3. Prin învîrtirea doilea tip de motoraş. Pe piuliţa 11. De postament se
cirligului 3 elasticul se răsu­ un cadru de sîrmă 5 se roteşte mai fixează cele două lagăre
ceşte. Dacă lăsăm cîrligul li­ liber un butuc de lemn . 6 . 12, cu cite un şurub 13. Periile de 1— 1,5 mm grosime, iar
ber, se va dezrâsuci cu viteză. Un capăt al elasticului lat 14 se montează pe placă tot postamentul 8 din placaj. La­
0 elice montată de cîrligul 3 se leagă de cadrul 5, iar ce­ cu cite un şurub sau un cuişor. gărele 12 se fac din tablă de

II
 LA PATINAJ VITEZA"
diplome şi numeroase premii (54 aparate de C a te g o r ia 11 — 12 a n i, fete: Pleşan Adriana
fotografiat, rolfilme, şahuri de voiaj, truse de C.S.O. Mureşul, 100 m — 15”0. Saiade Roxana,
pixuri «Topaz», cărţi etc.). Au mai fost şi pla­ C.S.M. Cluj. 300 m — 42”2; băieţi: Fokt La-
chete, precum şi 4 cupe mici oferite de către dislau, C.S.O. Mureşul, 100 m — 14"3; 300 m —
federaţia de specialitate. Lupta cea mare cu 40’T. C a te g o r ia 13— 14 an i, fete: Dulamă
gheaţa, cu secundele şi cu adversarii s-a dat însă Maria, Agronomia Cluj. 500 m — 70”4; 1 000 m
pentru C u p a « C u te z ă to r ii» . Aici s-a produs — 2'30”6; băieţi: Imecs Eugen. Agronomia Cluj,
o surpriză. Pronosticurile specialiştilor au fost 500 m — 60”0; 1 000 m — 2’09”7. C a te g o ria
răsturnate de către o fetiţă de 11 ani, pînă a- 15 — 16 a n i, fete: Marcoş Eva, Miercurea Ciuc,
cum necunoscută: pioniera Pleşan Adriana 500 m — 60”6; 1 000 m — 2T2”7; băieţi: Varga
de la C .S .O . Mureşul. Reuşind să scoată Gheorghe, Agronomia Cluj, 500 m — 52”0;
15”0 pe 100 m, ea a realizat singurul re­ 1 500 m — 2’52"5. C a te g o r ia 17— 18 an i,
cord republican al concursului intrlnd astfel fete: Antal Ilona. Miercurea Ciuc, 500 m —
O re c o rd m e n ă s u rp rin z ă to a re : Pleşan A d ria n a In posesia cu p ei. 60”8; 1 000 m — 2’10”1 ; băieţi: Bărbulescu Mi-
la tă -i acum şi pe cei cla saţi pe locul I, hai. Dinamo Bucureşti. 500 m — 54”7 ; 1 500 m —
p re c u m şi tim p u l r e a liz a t d e e i: 2’53”7.
SEC VEN ŢE D IN ÎN TRECERE C a te g o r ia 8— 10 a n i, băieţi: Goga Octavian. Dan B R Ă IL O IU
Agronomia Cluj, 100 m — 15”7; 200 m — 30” 2. C o n s ta n tin D I A C O N U
începutul a fost făcut. Şi am putea zice cu
dreptul, in vacanţa de iarnă, s-a desfăşurat la
Ţuşnad Concursul republican al speranţelor la
patinaj viteză, ediţia l-a, organizat de Consiliul
Naţional al Organizaţiei Pionierilor, revista «Cu­
tezătorii» şi Consiliul Naţional pentru Educaţie
Fizică şi Sport.
Primul foc de pistol. Primii doi concurenţi —
Goga Octavian, Agronomia Cluj, şi Cicerone
Kuchi, Dinamo Braşov, categoria 8— 10 ani —
ţlşnesc de la start. Abia ai timp să te dumireşti
şi au şi străbătut cei 100 m... Apoi... Ultim ii
doi concurenţi (băieţi 17— 18 ani) încheie cursa
de 1 500 m. în tre aceste două momente — kilo­
m etrii parcurşi pe oglinda de gheaţă în viteză,
emoţii, efo rtu ri, bucurii, necazuri, ghinioane şi...
un record republican (dacă gheaţa ar fi fost mai
bună, s-ar fi obţinut mai multe).

FER IC ITA C ÎŞ T IG Ă T O A R E

Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor

şi revista «Cutezătorii» au oferit participanţilor

desenaţi pe o tablă conturul un ferăstrău mic tăiaţi trei

unei tole după fig. V. Decu­ canale dispuse la 120®. Din
paţi conturul cu foarfecă. Du­ lamelele unei baterii confec­
pă această tolă le desenaţi ţionaţi trei lamele 21 îndoite
pe celelalte, le decupaţi, le ca în figură. Marginile îndoite
îndreptaţi, le faceţi pachet vor intra în crestăturile din
pe un cui şi apoi ajustaţi cu butucul 20. Pentru fixarea
o pilă conturul tuturor tole- lor pe butuc introduceţi între
lor dintr-o dată. Curăţaţi mu­ ele o pană de lemn 22. Bobi-
chiile tolelor, le vopsiţi cu narea rotorului se va face
duco, apoi le împachetaţi la cu sîrmă de cupru emailată
loc introducînd în locul cuiu­ de 0,2 sau 0,3 mm. Numărul
lui axul 16, pe care-l veţi face de spire va fi cît mai mare, cu
tot dintr-un cui de 3 mm. condiţia ca bobinele să fie
ună de I mm, iar periile 14 egale. Cu aceeaşi sîrmă se
i lamelele unei baterii uzate. bobinează şi statorul, umplîn-
Execuţia rotorului. Tolele du-i-se pînă la refuz carcasa.
torului le veţi confecţiona Schemele de legături le vedeţi
n tablă de cutii de conserve. în fig. IX a şi b. Pentru ca
yr trebui executate 20 de axul să nu «joace» în lungul
(câţi. Le tăiaţi mai întîi său mai mult de 2—3 mm,
dimensiuni mai mari. Apoi, Axul se va cositori de tole. îi veţi lipi cu cositor un inel
>nform desenului din fig .V II, Urmează confecţionarea car­ de sîrmă 23 către lagărul din
;rforaţi în centru aceste bu- caselor pe cei trei poli. Colec­ spate.
ţi, ajutîndu-vă de un cui torul din fig. V I I I , ce se va Mini-tehnicieni, nu vă ră-
: 3 mm fără vîrf şi de o fixa pe axul 16, îl veţi face mine decît să începeţi lucrul!
acă de plumb. Cu un com­ dintr-o bucăţică de lemn de
is şi un ac de cusut mare tei de 13 mm diametru. Cu Ştefan N IC U L E S C U
 шва APARATUL m -
tIERULUI PROCA
A REUŞIT SA

лтш
DESCIFREZE
CUVINTELE ÎNTI­
PĂRITE CUPESTE
И ОСЮ DE AN!
ÎN URMА
Scenariu de IO N H O B A N A IN ARGILA
Desene de AMFOREI
P O M P IL IU D U M IT R E S C U MISTERIOASE

F A N T A S T IC
in t r -a d e v ă r
F ATUNCI SE PARE CĂ A N DA
/NSEAMNÄ AR E DREPTATE
CĂ e p a v a NO A­
STRĂ A FOST
CÎNDVA • UN
TRANSATLANTIC
7 PĂMÎNTUL
ATLANT !

ASCULTAT.! U. ACOPER/RA C u 0& C 4LC

M ETALU L CU R E F LE X E
'caU P L D E FOC • • , . , .
PREJMU/A
CETATEA V4. \ ' 1 > « V
ÎN SA S t

METALUL
NE/O ENT!
F /C A T »

ASTA ÎN SEAM 5 4 - / M U LŢU M IM TOVARĂŞULUI PCOCA .DATORITĂ

CĂRUIA AM AUZ/T glasul acelora p e n tr u
CARE ATLANTIDA n u e r a o LEGENDĂ , O
С Р А Г& Е Р /е я О и г А „ ÎN T R -C S /N 6 U R 4 2 /

P o ve ste fă r ă c u v in te de T o m u le ţ V IR G IL
 i.

L
ENIGMA POETICĂ
S F IN X

Cunoaşteţi bine poeziile clasice româneşti?

Pentru a verifica acest lucru, citiţi cu atenţie fraza
de mai jos:
«După furtună, în drum — pe aceeaşi ulicioară —
lişiţa, raţa şi gîsca, între păsări, spun, în zori, o poveste
veselă, în timp ce puii cloştii întreabă pe o lăcustă:
crezi basmul?»
Aici se ascund titlurile a zece poezii create de
şase dintre cei mai cunoscuţi poeţi clasici români.
Puteţi să aflaţi care sînt poeţii şi ce titluri de poezii
le aparţin? C la u d iu V O D Ă
S F IN X

1?
GLUME
2 ? ? ? U N D E SE AFLĂ C R E T A ?

3 ? ? ? ? ?
La ora de geografie pro­
4 9 7 ? ? ? ? ? fesorul îl întreabă pe Fanei:
— Fanele, Unde se află
5 ? ? ? ? ? Creta?
6 ? 9 ? — La tabla, tovarăşe p ro ­
fesor, răspunde F ănel d is­
7?
trat.
S F IN X

H IB E R N A L A ROMB
• • • • • • • • • • • •
LA ORA DE A R IT M E T IC A
O R IZ O N T A L : 1) Zburători pe gheaţă. 7) « M in ­
ge» de zăpadă. 8) în zăpadă ! 9) Pe schiuri şi patine.
Profesorul văzu că Petre
12) Din iarnă în iarnă. 13) Piruete pe gheaţă. în locul semnelor de între­ n u -i atent şi-l întrebă:
15) Bară de gimnastică. 17) Din antica Romă. bare puneţi litere, astfel ca
să vă dea, pe orizontală — Spune, Petre, cum p u ­
18) «Sfoară» de zăpadă printre nămeţi. 20) în
şi pe verticală, următoarele tem să n u m ără m m a i re­
opoziţie cu înzăpezitele ţinuturi nordice. 21) în ­
cuvinte: pede capetele a 100 de cai?
cepe schiul şi hocheiul ! 22) S. 23) Polei pe margini !
1. consoană — Foarte simplu, tova­
24) Din oaie, la căciulă! 26) Albă pe jumătate! 2. formă geometrică răşe profesor, le numărăm
27) Drum bun, la temă! 28) Piramide alb-verzui 3. trece pe sub oraş picioarele şi după aceea le
intîlnite iarna in munţi (sing.). 29) Onomatopeea 4. fluviu în Europa
S F IN X

impăr(im la 4, răspunse
căderii. 31) Primul timp la săritura cu schiurile, 5. este al avocaţilor
elevul.
celelalte trei fiind: împingerea, zborul prin aer şi 6. animal
aterizarea. 7. vocală
V E R T IC A L : 1) Ţinutul zăpezilor eterne unde
folosirea schiurilor cit şi a săniilor trase de ciini.
CIFRE AMICIŢIE
se face la orice pas. 2) Patinoar cu intrare liberă. U n observator al anima­
3) «Face muzica», spune o zicală. 4) Afluent al ÎNCRUCIŞAT! lelor a crescut o pisică şi
Elbei. 5) Gheaţă! 6) Fulgii... de pe fundul sitei. un basset, l i hrănea din <C>
10) Adunaţi cu pluguşorul. 11) Localitate in N i­ aceeaşi farfurie , dar pisica,
5 6 7 8
geria. 14) Fenomen absolut necesar patinajului. m în cin d m a i încet, ră m î-
16) Alunecă... pe gheaţă! 19) Punct de sosire pen­ 9 IO 11 12 nea m ereu nedreptăţită. A- A ş a d a r, nu m a i e
S F IN X

tru unii schiori distraţi. 20) Traseul şerpuit al
13 14 15
curselor de bob. 21) Unul după altul. 24) Pucul
pentru hocheişti. 25) 51 la romani. 26) Prilejuieş­ 17 18 19
te spectaculoase concursuri de viteză in sezonul
alb. 27) 3,14. (fonetic) 28) Paul Florescu. 30) A r a n ja ţi c ifre le d in
Drum pe care te înhami la săniuţă. c a re u ri în aşa fel ca la
a d u n a re să vă dea 50 şi
Dicţionar la indemînă: R E C , ER1, 1SER. pe o r iz o n ta lă şi pe v e r ­
tic a lă .
M ihai PĂ TRA ŞCU
tunci, el a legat bassetul
16
şi a dat p is ic ii de m incare.
20 Aceasta — lucru curios —
a lu a t una d in bucăţile cete
m a i bune ş i a d us -o cîi-
nelui. S tăp în u l lor a repe­
tat experienţa şi com porta­
m e n tu l p is ic ii a răm as ace­
laşi.
Elisa M A D O L C IU
m u lt p în ă la O lim p ia d a
d in M e x ic o '68. D a r încă
d in 1967 a p e lu l o lim p ic
a p rins glas în fila te lie .
V ă p r e z e n tă m o f r u ­
m oasă s e rie de 8 t im b r e
t ip ă r it e p o lic ro m , e m i­
se de p o ş ta R e p u b lic ii
P o p u la re P o lo n e.

Concursul săptăm înii

«Plecat-am nouă din Vaslui
Şi cu sergentul zece»
Aşa tncepe poezia lui Vasile Alecsandri in titu la tă «Peneş Curcanul»
In care sînt povestite isprăvile eroice ale ostaşilor romăni în luptele
de la G riviţa (1877). M ai puţin cunoscut este însă faptul că «Peneş Curca­
nul» (a cărui poză v-o prezentăm ), nu e un erou fictiv, inventat de Alecsan­
dri, ci un ostaş viteaz real care a slujit drept model marelui nostru poet.
Vă întrebăm deci:
1. Care este numele real al modelului lui Peneş Curcanul?
2. Locul şi data naşterii.
3. Gradul pe care l-a avut la încetarea din viaţă.

CUPON
N u m e le . ....................................................ad re se exactă
...............
.................. ;........................................................ d a s a ....................... I
Răspunsurile. 1.........................................................................................................

D U P Ă C O M P L E T A R E , D E C U P A Ţ I C U P O N U L SI T R IM IT E T I-L L A
R E D A C T jE IN M A X I M U M 5 Z IL E C U M E N Ţ IU N E A « C O N C U R S U L
c U d t I u h i u . ___________________________________________________!----------------------------------
P o v e s tire de r e zu m a t : Dup* fiecare B oni năvală a
V A S IL E M Ä N U C E A N U Lisimah, regele macedone­ ge(Uor, pămintul rămînea semă­
nilor, ispitit de bogăţiile ge­ nat ca leşurile războinicilor lui .
ţilor, porneşte război împo­ Lisimab. 1 £L
triva lor. Geţii răspund cu
vitejie atacurilor. Luată pri­
zonieră, Sicia, fiica lui Turgo-
bal, conducător get, işi înfige
un pumnal în piept. Cuprinşi
de mînie, geţii pornesc noi
atacuri la care abia pot re­
zista macedonenii. într-una din
bătălii îşi pierde viaţa bătrî-
nul Koriarhos. Pînă la ultima
suflare, el îl povăţuieşte pe

л — OMOARA Lisimah să înceteze războiul.

&4 DR0MICHETE Ilu s tra ţii de G H . M A R IN E S C U

Æ 32*.

intr-un amurg, lui Lisimah i se înfăţişează un războinic get

Neobositul Agatode îndemna însă osiile fără răgaz:
care, rănit fiind, căzuse prins.
«înainte! Curind vom stăpîni avuţiile lui Dromicfaete»

Hrana oştilor macedo­

nene se împuţina, soldaţii
ajunseseră să se încaiei
pe o ciosvîrtă.
ry . . _

Lisimah privi adine ln ocnii getului şi înţelegind că

Regele porunci ca prizonierul să fie biciuit, pentru acesta nu va vorbi niciodată, plin de admiraţie ii
a destăinui planurile lui Dromichete. dărui libertatea.

Comoara era însă numai un

vis, numai greutăţile şi pri-

...dar noaptea visau ca intr-un

delir bogăţiile făgăduite de Aga-
tode.

« C U T E Z Ă T O R I I » r e v is t ă s ä p t ä m I n a l A (v a urm a )
Redacţia fi administraţia: Bucureşti, Piaţa Scînteii 1, Telefon 17.60.10
Prezentarea grafică: A NC A ARGHIR: Tehnoredactarea: ROZALIA BARANY P R EŢUL
TIPARUL EXECUTAT LA COMBINATUL POLIGRAFIC «CASA SClNTEII» 1 LEU
 Partid, lumina noastră, viaţa
Acestei ţă ri cu zări senine,
Ca floarea-soarelui n i-i fa ţa

LA SCARA Rotită veşnic după tine.

Copilăreşte de-ţi vom spune
Şi cam stîngaci, să nu te m ire:

SECOLULUI Tu eşti ce-avem mai drag pe lume,

Eşti drumul drept spre fericire.
P ărinţii noştri-aşa ne-nvafă.

20
Meşterul Manole la scara înaltelor exigenţe
Să te iubim ca ре-un părinte.
Ca pe-o-nßoritä primăvară
Ce duce ţara înainte.
Tu eşti viteazul din poveste
ale ştiin ţe i şi tehnicii moderne nu-i doar o
Ce-a frîn t cătuşele robiei
metaforă. £ o demonstraţie pe care fotoreporterul Şi dă m ulţim ii de sub creste
nostru a vrut s-o facă. Fie că e vorba de înălţarea Izvorul cel de apă vie.
m arelui Combinat siderurgic de la G alaţi (foto 1), Din steagul tău ne-ai dat cravata
de renumitele tractoare ale uzinelor din Braşov Şi-n ochi ne-ai pus lumina zării.
(foto 2), de şarjele spectaculoase ale oţelarilor Sîntem întotdeauna gata,
hunedoreni (foto 3), de ridicarea noii uzine Partid iubit, lumina ţă rii!
chimice «Policolor» din Piteşti (foto 4), de
navele moderne construite la Şantierul naval
din O lteniţa (foto 5), de m ăiestria a rh itecţilor
şi z id a rilo r constănţeni (foto 6) sau de incă V IR G IN IC A V O IN A ,c l. a V ll-a,
alte multe «z id ir i» ce n-au m ai încăput In Şcoala gene rală n r. 6, P etroşani
obiectivul fotografic, s p iritu l creator, inteligenţa,
ingeniozitatea şi pasiunea constructivă a poporu­
lu i nostru au căpătat dimensiuni uriaşe In anii
de lumină ai socialismului.
IMPRESII DESPRE
ROMÂNIA
Premierul turc SU LEY M A N DEMIREL:
«Salutăm şi apreciem eforturile României în
direcţia reglementării şi soluţionării conflicte­
lor şi diferendelor între naţiuni... Eforturile per­
manente pe care le depune şi în ce priveşte
regiunea Balcanilor, direcţii în care cooperăm
în pace şi spiritul păcii, le considerăm ca o
garantie a viitorului regiunii noastre».

Ministrul de externe al Japoniei T A K E O

M IK I: «Avem o înaltă consideraţie pentru
eforturile tării dumneavoastră, care promovează
o politică externă activă şi independentă, în-
trucît independenţa şi menţinerea păcii repre­
zintă cele mai înalte obiective ale politicii
române».

G IU S T O T O LLO Y , ministrul comerţului

exterior al Italiei: «Am constatat încă odată,
cu deosebită bucurie, că România,ca şi Italia,
promovează o politică sinceră în ceea ce pri­
veşte colaborarea economică internaţională.
Aceasta duce, desigur, la destinderea inter­
naţională, la apropierea între popoare, indife­
rent de orînduirea lor socială şi politică. Ţara
dumneavoastră parcurge acum un larg proces
■■J

de industrializare şi obţine rezultate care ui­

mesc».
 TOVARĂŞUL
NICOLAE CEAÜSESCU
A ÎMPLINIT 50 DE ANI
Scumpe tovarăşe Ceauşescu,
La a 50-a aniversare a zilei tale de naştere, Comitetul Central
al Partidului Comunist Român, Consiliul de Stat şi Consiliul de
Miniştri te felicită din toată inima şi îţi urează ani mulţi, sănătate
şi fericire.
Cu acest prilej, partidul, clasa muncitoare, întregul popor,
aducindu-ţi un cald omagiu, dau o înaltă preţuire activităţii pe care
o desfăşori încă din fragedă tinereţe în mişcarea muncitorească,
meritelor tale remarcabile în lupta pentru eliberarea socială şi
naţională a poporului român, abnegaţiei şi energiei cu care slu­
COMITETUL CENTRAL AL PA RTID U LU I C O M U N IS T ROMÂN
CONSILIUL DE S T A T AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Bucureşti, 26 ianuarie 1968. CONSILIUL DE M IN IŞ T R I AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
jeşti interesele vitale ale naţiunii noastre socialiste, cauza socia­
lismului şi păcii în lume.
Devotat trup şi suflet poporului, animat de un fierbinte patrio­
tism, ai înfruntat, ca militant al partidului comunist, prigoana
regimului burghezo-moşieresc, temniţa şi represiunile poliţieneşti,
te-ai distins ca încercat conducător al organizaţiei revoluţionare
de tineret, ai participat activ la luptele conduse de partid împotriva
fascismului, pentru eliberarea ţării, pentru victoria revoluţiei
populare.
In anii construcţiei socialiste, îndeplinind cu neţărmurit devo­
tament sarcini de mare răspundere, ai adus o valoroasă contri­
buţie, împreună cu ceilalţi conducători ai partidului, la întărirea
politico-organizatorică a partidului, la opera de dezvoltare a eco­
nomiei naţionale şi de ridicare a nivelului de trai al oamenilor
muncii, la organizarea statului nostru socialist, cîştigînd stima şi
consideraţia întregului popor român.
Noi toţi cunoaştem rolul de seamă pe care îl ai în activitatea
Comitetului Central, în elaborarea politicii marxist-leniniste, crea­
toare a partidului nostru, în fundamentarea programului de desă-
vîrşire a construcţiei socialiste adoptat de Congresul al IX-lea
al partidului, a măsurilor hotărîte de recenta Conferinţă Naţională,
îndreptate spre perfecţionarea organizării şi conducerii întregii
vieţi sociale, precum şi în dezvoltarea ştiinţei, învăţămîntului,
artei şi culturii.
In îndeplinirea înaltelor funcţii încredinţate de partid şi popor '
se evidenţiază preocuparea ta stăruitoare pentru dezvoltarea orîn-
duirii noastre socialiste, întărirea unităţii dintre clasa muncitoare,
ţărănime şi intelectualitate, a frăţiei dintre poporul român şi na­
ţionalităţile conlocuitoare. Este bine cunoscută atenţia neslăbită
pe care o acorzi creşterii continue a rolului partidului ca forţă con­
ducătoare în societate, dezvoltării activităţii sale politice, organi­
zatorice, ideologice şi de formare a cadrelor, promovării princi­
piului conducerii şi muncii colective, întăririi unităţii rîndurilor
partidului. Exigenţa şi principialitatea partinică, studiul atent al
realităţii, legătura strînsă cu organele de partid, obşteşti şi de
stat, cu masele largi populare, dinamismul şi perseverenţa cu care
munceşti, constituie un exemplu însufleţitor.
Afirmarea viguroasă a României socialiste în concertul naţiu­
nilor lumii, prestigiul ei internaţional sînt rezultatul politicii ex­
terne a partidului şi statului nostru, la elaborarea şi înfăptuirea
căreia ai un remarcabil aport. Se bucură de aprecierea şi sprijinul
unanim al întregului popor activitatea neobosită pe care o desfă­
şori în fruntea Comitetului Central al partidului pentru întărirea
prieteniei şi colaborării frăţeşti a României cu toate ţările socialiste,
pentru dezvoltarea legăturilor de solidaritate internaţionalistă cu
partidele comuniste şi muncitoreşti, cu forţele care luptă împotriva
imperialismului, pentru unitatea sistemului socialist mondial şi
a mişcării comuniste internaţionale, fn acelaşi timp, desfăşori
o activitate rodnică pentru dezvoltarea relaţiilor ţării noastre cu
celelalte state, indiferent de orînduirea lor socială, pentru afir­
marea largă în viaţa internaţională a principiilor independenţei,
suveranităţii, egalităţii în drepturi, pentru colaborare şi prietenie
între popoare.
La această aniversare jubiliară, prilej de bucurie pentru noi
toţi, te îmbrăţişăm cu căldură şi îţi dorim, scumpe tovarăşe
Ceauşescu, noi succese în munca pe care o desfăşori pentru înfăp­
tuirea măreţelor idealuri ale partidului nostru, pentru propăşirea
patriei şi fericirea poporului român, pentru triumful ideilor socia­
lismului şi păcii în lume.

PETRE LUSCALOV
OSTROVUL
LUPILOR
R O M A N F O I L E T O N
— Stai, nene Onufrie! Eu sînt, Scatiul! Venim şi noi! mai adăugă
el şi, făcîndu-şi vînt, se azvîrli din elicopter, căzînd ca un bolovan,
cu capul în jos, în Dunăre. Scatiul dispăru în adîncuri.
— Hei, Scatiule! strigă Babuşcă, apărînd şi el în uşa carlingii.
Pe mine mă iaşi aici? Şi în clipa următoare sări şi el în picioare
din elicopter şi pieri, cu mîinile ridicate deasupra capului, în valuri.
Pe plute se stîrnise o zarvă nemaipomenită. Remorcherul
oprise motorul şi plutele, luate de curentul puternic al fluviului,
se ciocneau una de alta, se despărţeau, cablurile se întindeau
scrîşnind şi gemînd. într-o hărmălaie de nedescris, toată această
caravană ciudată se învîrtea ca o maşină centrifugă în mijlocul
Dunării.
Scatiul şi Babuşcă apăruseră la suprafaţă. Cei doi băieţi, în-
frîngînd curentul puternic, se apropiau de plute, în strigătele şi
rîsetele tuturor.
— De unde veniţi,mă? îi întrebă pe cei doi băieţi Onufrie, cînd,
И
LA PORŢILE /
IN DRAZN ELI AT - »IV Xml . :■
¥
Ä S'
• O S T R O V U L L U P IL O R • ___________________ ВД
traşi din apă de zeci de mîini, Scatiul şi Babuşcă se pomeniră pe
o plută. Unde-s cizmele tale, Babuşcă?
— De la Ostrovul lupilor venim, nene Onufrie, răspunse Scatiul
făcînd semn cu mîna spre elicopterul ce se îndepărta. Ne-au fugă­
rit doi contrabandişti.
— Ha, ha, ha, rise cu poftă Onufrie, trecîndu-şi mîna prin moţul
de păr ce-i cădea pe frunte. Contrabandişti, ai? Soune mai bine
că v-au prins pescarii cotrobăind prin setcile lor, v-au dezbrăcat
şi v-au tras o mamă de bătaie. Contrabandişti... adăugă el apucînd
de un capăt sfoara de cînepă cu care era încins Babuşcă. Au pus
ochii pesemne pe cureaua lui Babuşcă. Ai?
Toţi cei de pe plută izbucniră în hohote de rîs. Remorcherul
se pusese în mişcare şi plutele, aliniindu-se una în spatele celeilalte,
urcau acum în linie dreaptă pe Dunăre, între malurile care, o dată
cu soarele ce apunea, se învăluiau din ce în ce în întuneric. Re­
morcherul gîfîia, trosnea şi urca încet, încet, pe fluviu.
— Ha, ha, ha, îl întrerupea rîzînd, ici şi colo, Onufrie pe Scatiu,
în timp ce acesta povestea tuturor păţaniile prin care trecuseră.
Le-aţi făcut «urma vulpii», ai? Dar o setcă de ce nu le-aţi întins?
Să le fi rupt dracului elicea!
— Le-am întins, zău că le-am întins, nene Onufrie.
Ochii lui Onufrie lăcrimau de rîs:
— Le-aţi întins setei? Şi barca cu motor ce-a făcut? S-a ridicat
ca o raţă sălbatică şi-a zburat peste ele?
Babuşcă, ghemuit pe un sac lîngă tractor, privea burzuluit, cu
ochii lui verzi, tăioşi, de pisică, spre cel ce rîdea.
— Cum a zburat barca cu motor? la spune tu, Babuşcă, îl apos­
trofă Onufrie întoreîndu-se spre el. S-auzim, cum?
Ciufulit, cu părul căzut pe ochi, Babuşcă îl fulgeră cu privirea
lui verde şi mormăi printre dinţi:
— Uite aşa, bine. A zburat.
— la staţi, spuse deodată Onufrie, întoreînd privirea înapoi
pe Dunăre, de unde creştea zgomotul unei sirene fluviale. Priviţi,
se apropie o şalupă militară...
într-adevăr, ajungînd din urmă ciudata caravană, se apropia
 alta, ca nişte braţe de sprijin şi o nestăpînire a ochilor, dar o
o CUM SE DESCOPERĂ MĂRILE o 120 DE OLTURI echilibru, vor fi înalte cît un siguranţă a mîinilor, a gesturilor,
bloc de 25 de etaje. Prin fiecare de uriaşi.
o U N T R E N L U N G C ÎT E C U A T O R U L o G E O G R A - turbină-generator (şi sînt 2 4 !) El e inginerul Nicolae Mănescu.
va curge deodată aproape to t El e lăcătuşul Ion Drăgoi.
F IA S E F A C E L A P O R Ţ IL E DE F IE R atîta apă cît cinci O ltu ri! Pînă El e Ilie Comşa, mecanic.
atunci se munceşte imens, cu El, betonistul C. Prisăcaru.
dragoste şi mîndrie. Macaragiul Vasile Oţet.
Urcaţi pe Ceahlău să vedeţi a Dunării, cu mintea şi palmele. Cineva a avut curiozitatea să Pe şantier şi-au dat întîlnire
marea Bineînţeles, nu marea Carpaţii şi Balcanii, vrînd să ridi­ socotească în cîte vagoane s-ar o mare diversitate de meserii;
cea mare, ci marea Bistriţei — ce cu pieptul lo r de granit sta­
putea încărca cele 22 de milioane oameni din toate regiunile, ti­
Bicazul! Sau mergeţi de la Cor- vilă în faţa Dunării, au fost pînă
de metri cubi de excavaţii ce se neri şi vîrstnici. Dincolo de locul
beni, mai sus, unde se deschid la urmă învinşi. Constructorilor
fac la Porţile de Fier: ar fi nece­ lor de muncă, i-am întîlnit la
porţile Făgăraşilor, către malul li se supune, răbdătoare, domes­
sar un tre n lung c ît ecuatorul, club, la biblioteci. într-o pauză,
mării de pe Argeş — lacul de ticită.
adică 4 milioane de vagoane! electricianul Nicolae Renghea
acumulare al hidrocentralei. Aici, pînă în 1970—1971, va
Apoi, ecluzele care vor fixa rezolva probleme de fizică: «Sînt
Sînt mările constructorilor, în­ fi o centrală electrică de zece
noua albie a Dunării. elev la liceul seral». Sudorul
semnele puterii şi voinţei lor ori cît hidrocentrala de la Bicaz.
înscrise pe harta patriei cu cu­ Energia electrică ce va reveni De ia Şantierul Naval din Ga­ Gh. Birou e solist. A cîntat în-
laţi au fost transportaţi pereţii tr-un spectacol alături de Ioana
loarea albastră ca seninul ceru­ ţării noastre (peste 10 m ilia rd e
lor de fier, nişte coloşi ca-n Radu, Ion Luican, Grozuţă... Zi-
lui. De aici aleargă către uzine kilo w a ţi/o re pe an) este egală
basme, cu o lăţime de 17 metri, dăriţa Anastasia Vasile se gră­
şi fabrici, în şcoli şi în toate ca­ cu consumul a patru oraşe ca
înalţi de 25 şi groşi de doi metri, bea să ajungă la repetiţia echipei
sele lumina, povestea şi cîntecul. Bucureşti.
cîntărind mai mult de 800 000 de de_ dansuri.
Dar, unde sînt constructorii? imi face impresia că maistrul
kg fiecare. Argument sigur că, în colonia de la Jidoştiţa s-a
La Porţile de Fier. Au preluat Mihai Grigore, vrînd să-mi spună
nestingherite şi fără teama «ca­ construit o şcoală nouă.
ştafeta celei mai gigantice bătălii cîteva lucruri numai şi numai
cu munţii şi cu Dunărea, pentru pentru citito rii «Cutezătorilor», taractelor», vapoarele vor cir­ Pionierii şi şcolarii, fii ai te­
cula în voie pe Dunăre...» merarilor constructori, vor în­
o altă mare de lumină, cît Dună­ exagerează. Şi totuşi nu. El
Am privit şantierul de pe văţa mai tîrziu la geografie des­
rea. La kilometrul 943 se ridică lucrează acolo unde se pregă­
viaductul Slătnicului Mare. E ca pre lacul de acumulare al Porţi­
de către constructorii români teşte betonul pentru viitorul
lor de Fier — marea de la
împreună cu cei din ţara vecină, baraj. «închipuiţi-vă, îmi spunea, un oraş-cetate, unde aproape
11 000 de constructori, aceşti Cazane, întinsă pe 150 de km
R.S.F. Iugoslavia, una dintre cele un uriaş b riu de beton, lung de
adevăraţi herculi contemporani, lungime. O făuresc părinţii lor
mai mari hidrocentrale de pe 441 de m e tri şi în a lt de 60, tra-
versînd curajos Dunărea, oprind modelează stînca, oţelul şi be­ cu mintea şi cu braţele îndrăzne­
continent.
ţe. Ei vor însemna altele, pe
O lucrare grandioasă, impre­ apele. Acesta este barajul! Cen­ tonul. Dunărea curge calmă şi
O lt, pe Mureş, pe Şiret sau pe
sionantă. tralele hidroelectrice fixate la ascultătoare la picioarele lor.
Jiu...
E un efort uriaş de zăgăzuire capetele lui, de o parte şi de l-am văzut apoi de aproape: au ОСТА VI AN NI CA

• O S T R O V U L L U P IL O R • 00 в O S T R O V U L L U P IL O R • ffî

văzînd cu ochii, într-un vîrtej de spdmă, o vedetă fluvială rapidă.

Pe punte se zăreau doi ostaşi în uniforme kaki, înarmaţi cu pistoale-
mitralieră. Lîngă ei, în picioare, stătea un tînăr într-o cămaşă albă
şi pantaloni de culoare închisă, înalt, cu părul în vînt şi faţa bron­
zată de soare. Alături se vedea un cîine lup negru-cenuşiu, aşezat
pe picioarele din spate.
Cei de pe plute amuţiseră. Nu se auzea decît vuietul valurilor
şi clocotul înspumat al şalupei care se apropia. Cînd vedeta rapidă
ajunse în dreptul plutelor, tînărul ridică o pîlnie uriaşă, pe care o
ţinea într-o mînă, şi strigă spre cei de pe plute cu o voce limpede
şi puternică:
— Bună ziua, tovarăşi. îi caut pe Scatiu şi pe Babuşcă. Mă
numesc Vlad. Băieţii sînt pe plută?
Scatiul se ivi din spatele lui Onufrie şi înaintă spre marginea
plutei, îmbrăcînd din mers o haină albastră, decolorată, de doc,
pe care i-o dăduse, pesemne, unul dintre săteni.
— Eu sînt Scatiul, spuse el, oprindu-se dîrz la marginea plutei.
Dacă aveţi vreo treabă cu mine, iată-mă...
— Şi eu... Babuşcă! adăugă celălalt băiat apărînd lîngă Scatiu,
cu un aer zbîrlit şi arţăgos. Ce doreşti, nene?
Şalupa se apropie încet, încet şi se ciocni cu un zgomot surd,
de tablă dogită, de pluta pe care curenţii puternici ai fluviului o
purtau la vale.
— Mă numesc Vlad, repetă tînărul în cămaşă albă, măsurînd
cu un uşor aer de admiraţie pe cei doi băieţi care stăteau nemişcaţi
pe plută, în faţa lui. Am primit mesajul vostru prin radio.
Scatiul tresări. Faţa i se lumină deodată:
— Cu dumneata a vorbit nenea Panait prin radio din elicopter?
— Da, răspunse zîmbind tînărul, jucîndu-se cu urechile cîinelui
lup care stătea lîngă el. L-aţi lăsat pe «profesor» legat de o salcie
la Ostrovul lupilor. Vreţi să mă conduceţi pînă acolo?
Scatiul şi Babuşcă se priviră o clipă în tăcere. Cei de pe plută
ascultau încremeniţi.
(Va urm a )

В
 A D U NOR Era într-o zi de decembrie
a anului 1931,
cind inginerul K.G. Janski
, 4 avu curioasa idee
să cerceteze perturbaţiile
i în transmisiile
^ £JpT radiofonice
lungimea de undă de 15 m.

P
Veghind

, -igesf

faţa aparatului de recepţie

zile şi nopţi în şir,
stată că anumiţi «paraziţi»
se repetă cu regularitate
e 23 de ore şi 56 de minute,
exact
îi trebuie planetei noastre
S P A L T E P LA N E TE N . ca să efectueze
o rotaţie în jurul axei sale.
Concluzia?
Misterioasele zgomote
vin de undeva
din spaţiu, iar instalaţia de recepţie
nu face altceva
* decît să defileze,

/
ire ro ta ţie a Pămlntului, prin
Existenţa radiaţiei extraterestre
PE LA CALDEENI
------------------------------«
a fost de. coperită üTStu11931, d a r
-------------------- -----— j --------------------------------------------------------------------------------------------

dezvoltarea radioastronomie! a în­

LA TELESCOPUL PALOMAR
ceput în 1941, cind au fost recep­
I
Ooservaţn astronomice se tac oe ţionate primele semnale radio cu *
ajutorul injţalaţiilor radar. Oamenii
cind lumea. Şi caldeenii studiau,
de ştiinţă spuneau: de vreme ce
acum 6000 cfê ani — cu ochiul liber,
stelele vizibile, cum ar fi Soarele
fireşte — bolta cerească. Dar as­
nostru, emit o Aşa seamă s-adenăscut
radiaţii,
tronomia ştiinţifică a^apărut abia
acelaşi lucruradioastronomie,
trebuM ^è-lfaçjLgL^
И fac a .y * —«
1 in uj-qiă cu 350 de ani, cînd'S4w»à pentru noi
inventată luneta, noua atunci ea decele
şi de metodă care sînt invizibile peiTffu flQL: -,
cercetare a lumii
«lin pricina distanţei foarte
aştrilor,
arte mari?
m arr
a cunoscut progrese uimitoare, Cu
care a îngăduit
Tj)uil i i .omului să dezvăluie
am putea descoperi obie^ ^
ajutorul marilor tetescoape optice
— cel de pe muntele Palomar
îe cereşti extrem taine ale unor
de îndepărtate,
regiu ni fo a rte în Drin
d e pintermediul
ă rta te a lesemnalelor
U n iv e rspe
u care
lu i.
(S.U.A.) are 5 m diametru-au fost
acestea le emit Şi aşa s-a Intîmplat!
descoperite mii de corpuri cereşti: Rjadiotelescoaggle^mşte radiore­
stele, planete, nebuloase, roiuri ceptoare de construcţie specială,
stelare. Uriaşul material aduhat şi echipate cu antene de d'mensiuni
apoi interpretat de savanţi a permis
uriaşe în formă de oglinzi concave
făurirea imaginii despre univers
au început să scruteze cerul şi in
pe care o avem astăzi. Dar tele-
curînd au fost descoperite aşa-nu-
scoapele optice, oricît de puternice
/ ar fi ele, nu captează decît raze de
mitele radiosurse stelare sau cvasi-
i a » stele şi apoi cvasi-galaxii, aflate la
lumină, iar acestea reprezintă doar
milioane ani-lumină.
o infimă parte a radiaţiilor care ne
m
ЛЛ 1
vin din cosmos. Căci din adîncu-
rile universului sosesc neîncetat
unde radio, radiaţii infraroşii şi
ultraviolete, roentgen, gama şi încă
multe altele. De unde pornesc toa­
O C H I I Ş l U R E C H IL E P L A N E T E I

Oe fapt nu există o singură radio­

te aceste raze invizibile? Cum de
reuşesc să străbată distanţele fan­
tastice pînă la noi? Ce corpuri sînt
acelea care te emit? lată cîteva în­
trebări la care a fost chemată să
Ù răspundă radioastronomia, astro­
nomia radiaţiilor cosmice invizibile.
astronomie, ci mai multe, în funcţie
de radiaţiile care urmează să fie
recepţionate. Avem radioastrono­
mia propriu-zisă, astronomia gama,
astronomia roentgen sau X, astro­
nomia în infraroşu şi în ultraviolet,
astronomia neutrinică şi astrono­
mia corpusculară. De aceea şi in-
 strumentele lor sînt diferite: se
folosesc radiotelescoape, radare,
interferometre şi chiar obişnuitele
receptoare de radio, apoi plăci foto­
grafice speciale, celule fotoelec-
trice, scintilatori, spectrografe, de­
tectori cu plăci de plumb pentru
radiaţiile gama şi altele. Observa­
ţiile pot fi făcute ziua şi noaptea,
pe orice vreme, radiaţiile nefiind
influenţate de lumina Soarelui şi
nici de condiţiile meteorologice.
Radiotelescoapele sînt adevăraţi
giganţi de oţel. Cel de la Jodrell
Bank din Anglia dispune de o an­
tenă parabolică avînd un diametru
de 76 m, care cîntăreşte 1 200 tone.
Antena este montată pe două tur­
nuri înalte de 56 metri şi se depla­
sează pe o şină circulară, ceea ce
permite cercetarea oricărei regiuni
a cerului. La Arecibo (Porto Rico)
s-a construit recent o antenă de
dimensiuni remarcabile, oglinda re­
flectoare fiind montată într-o de­
presiune a terenului şi avînd o su­
prafaţă de 7,5 ha. Acest radio­
telescop, pe lîngă faptul că recep­
ţionează semnale din cosmos, este
şi un emiţător, trimiţînd în spaţiu
impulsuri cu o putere de 2,5 mi­
lioane waţi sub forma unor fasci­
cule foarte înguste. Cele mai mari
instalaţii de acest gen din lume sînt
cea din munţii Virginiei Occiden­
tale (America de Nord), îndreptată
în permanenţă către nord şi sud şi
care observă radiosursele în trece­
rea lor la meridian, şi radiotelesco-
-r pul care se construieşte în Uniunea
Sovietică, lîngă Harkov, a cărui
antenă se va întinde pe o suprafaţă
de 160 000 m*'. Raza de acţiune a
acestui radiotelescop va fi de 10
miliarde ani-lumină.
M E S A JE D IN C O N S T E L A Ţ IA
ORION
Semnalele recepţionate din uni­
vers nu suscită numai interesul
astronomilor. Mulţi oameni se în­
treabă dacă anumite «zgomote»
cosmice nu sînt mesaje expediate
de populaţii extraterestre. încă în
anul 1908, o anume doamnă Guz­
man a lăsat Academiei Franceze
de Ştiinţe o sumă importantă des­
tinată premierii primei persoane
care va intra în comunicaţie cu
locuitorii unui alt corp ceresc...
în afară de Marte. De atunci au
trecut şase decenii şi festivitatea
de premiere încă nu a avut loc.
Totuşi, anumite emisii cosmice me­
rită, din acest punct de vedere,
atenţie. Aşa, de pildă, la sfîrşitul
anului 1962, la observatorul radio­
astronomie «Forty» din Polonia au
fost recepţionate o serie de semnale
care, vizualizate pe un ecran de te­
leviziune, aveau aspectul unor li­
tere ciudate, cărora li s-a atribuit
valoarea unui mesaj. Semnalele
veneau din constelaţia Orion. Au
fost captate ulterior şi alte emisii
din cosmos care au fost atribuite
unor fiinţe raţionale extraterestre.
Din două puncte de pe cer, situate
în constelaţiile Săgetătorul şi Pe­
gas, s-au recepţionat semnale ra­
dio foarte puternice şi constante pe
frecvenţa de 900 MHz. Consemnate
în catalogul radiosurselor stelare,
aceste «posturi de emisie» au con­
stituit obiectul unor discuţii aprin­
se, datorită faptului că frecvenţa
de 900 MHz este cu totul neobiş­
nuită pentru radio-stele şi că sem­
nalele proveneau din puncte foarte
precise. De aci ipoteza că ar fi vor­
ba de «radiograme» ale locuitorilor
unor planete îndepărtate. Scepticii
susţin că, deşi existenţa unor făp­
turi asemănătoare omului pe alte
planete este posibilă, aceste cor­
O cupolă de material plastic nu im piedică radiotelescopul
pe care-l adăposteşte să recepţioneze semnalele cosmice.
Antena specială a unui radiotelescop (U.R.S.S.).
Macheta noului radiotelescop de la Chilbolton (Anglia).
puri cereşti ar fi atît de rare şi de
îndepărtate îneît stabilirea legă­
turii cu ele ar fi practic imposibilă.
Optimiştii, în schimb, sînt de pă­
rere că într-o zi vom descoperi o
anumită lungime de undă care,
descifrată, ne va furniza certitu­
dinea existenţei unor lumi cu o ci­
vilizaţie avansată.
Indiferent de partea cui va fi
dreptatea, indiferent dacă radio­
astronomie va deveni sau nu mij­
locul de comunicare între lumi, ea
furnizează de peste două decenii
date de o valoare ştiinţifică excep­
ţională.
,.W 3" ARE C U V ÎN T U L !
Profesorul Alan Barrett de la Institutul de tehnologie din Massa­
chusetts (S .U .A .) a com unicatele curînd că a descoperit în Calea
Lactee o sursă de radiaţii extrem de interesantă, care a fost denu­
mită «W 3». Specialişti din mai multe ţări sprijină opinia savantului,
care consideră că undele de 18 cm pe care le-a identificat ar fi emise
cu ajutorul unui maser uriaş, a cărui folosire implică prezenţa în
:<W 3» a unor fiinţe inteligente!
Aşteptăm noi confirmări.
LEG EN DE D IN ALTE STELE
Dacă pină astăzi savanţii nu au putut descifra mulţum itor fluxurile de
semnale care ne vin din astre, scriitorii au făcut-o. Imaginaţia lor, acordată
pe lungimea de undă a cosmosului, ne conduce pe neumblate planete.
in volumul Taina sfinxului de pe Marte, scriitoarea Viorica Huber
istoriseşte descoperirea unor uimitoare mărturii ale vieţii de pe străvechea
planetă Arr. Exodul oamenilor de pe corpul ceresc in curs de distrugere,
cunoştinţa lor cu Pămintul, prietenia dintre Ra-Horr şi terestra Att-Landa
ca şi povestea lui Xivor, a lui Lur şi a fetei din Heliu, eroica soartă a lui Plu-
riobs formează obiectul fermecătoarelor legende pe care «sfinxul cu glas
solar» le repetă de milenii, aşteptîndu-şi, in singurătate, ascultătorii.
U N C E N A C L U LITERAR-ŞTIINŢIFIC
funcţionează in clasa a Vlll-a B a Şcolii generale nr. 86 din Bucureşti. Una
dintre cele mai interesante Întruniri ale sale a fost dedicată noilor cuceriri
ale ştiinţei şi a adus in decorul familiar al clasei imaginea inedită a auto­
străzilor luminoase, prezentată de M anea Luminiţa, şi peisajul fantastic ai
planetei Venus, evocat, după ultimele date ale ştiinţei, de Frincu Ionel. Veştile
despre radioemitătorul alimentat de o sursă care foloseşte căldura corpului
omenesc, despre mecanismul exploziilor solare, despre ultim ul tip de costum
pentru cosmonauţi au interesat in cel mai înalt grad asistenta. C ei mai bine
pregătifi dintre participanţi au fost răsplătiţi cu binemeritate premii.
►

Pa r is u l £ p l in d e j
A T R A c t m .D A R P e n -
TR» i V l'IA N U e x i s t ă
DÇCÎT öi^LiOTEciLE
Vu
- E l \TA A S IG U R A PENTRU
P R !M A O AR A SEC URITATEA
D EC O LĂR II S i ATER/ZAR/ i .
SEA PR IETENII l A f A B 'S
UNDE VE/ - s ie u ce a ! s a г в о Ri s
PROCESĂ,DOC- C U P U t P A N f U Pc:B e i
Z MAGNA CUM lAU DAt! ГОДЕ! A v o c /t r e s T i?
A E U R t S l T E I E ASTEA
DE AUTOMOBILE !
- Ă B /Ă A M SCĂPAT
C U V IA T Ă !
S C E N A R IU :
HORiA ARAMA - IA T A M O TO R U L
desene: C AR E -NU TREBUIE
PV/С/ M ANU
T .S i s p e c ia l iş t ii în лейо n a u t ic ă
-A U T O M O B ILU L IN F E B R U A R IE Sţ-pS I IN TREI CUN! CAu V R E Z
IV un
m m U S C R P O lLfT ATINGE A C A o e M iA o e s T iv J t e 1 М О Т О Р O U PA TR U C f t I N O R T .
ÎOONM PEORÂ.OAK D iN V A « V S « E S P lW o E соSTo 0-2 $ou
MOTORUL LUI C M E M O R I U L P R IN F V ________Z e ^ , TRAU с I
N W LT PREA GREU. C A R E T R É L IA N y V lA I -T&v-i \ P l A Ta Tn a -
m 1 P R E - 2 T N T A PROIECTUL 1
ÎM B U N Ă T Ă Ţ IT A l
\ in t e . . .
■MOI O b T lN E A P A R A 7U L L H S A U D E i
A LT U L ! ' Z B O R .T R E B U IE S Ă 1
S i- i. C O N S T R U IA ^ T A
biNc.uR,iAR. pen tru
/ - ROM* /АРА- ASTA E NEVOIE
' рлтеое m a i , NU NUNTA» Q6
U ŞO AR E D E O T
A É R U L A l l T il 7D - VO iNTÂ.CiSI Х у Л
lAÎPL IN FAŢĂ ' I DE V TOLOACE æ ( Ê Ê
N T A T t R ÎA i. e . P R lE flE N H P IN !
Ţ A R Ă l - AU INŢE»
t e s - V U 'A Ra t »
N A IN E L A PARTS,
P Ç > A T e S ,À -S i
FAUREASCA
- R i NE, OA R Pa s ă etcE A R ÎF IL e I
S /N T N A i G R E LE CA -SE S P O 14 e C À LA V
AERUL I C û U R & E V C ÎE c ' A E V A A 4
CONSTRUIT UN nvotoREntREM
C O NSTRUCŢIA . A n t a » T R E C U T U N A t* M O N TESSO N 6 E E B .IÇ o Ô PAR P P C S A A L U A l t U N O ţ l i N T Â O t Ca PAC
ia z o r e ş t e DUPA ÎNCĂ UN AN -AEROCIUBUL ТР А Л /-'
„ Jt apa ratului
CF2 NU PUTEA U PSI T E B i S T IC IL E A P A p A T U L U i.V U iA N a .W , i
, —Ţ ^ OE LA E XPE Pt EN C A Ş i T O T I C E I ÎN T e R E S A Ţ l . P R IN T R E Я
TA DV. E» S a n t o s - D u m o n t , c e l с а й г - o l o - я
L i s e T u R M U L 6»FF E L Î N B A l O N . . . f
'- D l N PACAT £
T -O VESTE PROASTA. VÎNTUC M Ä S /L E
EABRi c An t u l d e motoare STE S Ă CONTRA -
D in t C O /jR A F Ю / f A D IS P Ă R U T MANOR 2 2NORt‘i
\ y B a n u .- P e n t r u ” '
! » ' Pf t» n a A O A R Ă i N LUNTE
ОТ O U A P A R A T M A Î O l î E U
O E C ÎT A E R U L S -A „
p t S P K l M S D E P E PÀ MIINT
E «»С М О Л J PRUN N M O L O A C E L E SALE
APARATUCRULEA2A pe SOL
oe bop D I
PLUTEŞTE! ZB O A R E I
- T R A lA N E , O E C E N U O T i L A S iu l ie V u ia С О ТЛК- NIEPCEM săi VEDEM I -D E C L A R Ă M IN ] - D A R B i n e , s u n t e m 7n D Ъ
d A L iJ E E i RECUL TATELl N lC À T C T U S I R E V IS T E I
Pe Santos - d u no n r ' IWOO S O L E M N ( O C T O M N R ie ‘ i a в T U ÎN C Ă
Д Т RMi________T A L E ? . ,i'/»Eeo»'HiLe,’ROAOELe Pe O -L S 4 N T O b - \ D /Л / M A R T I E . . . У Te înşeli, T raian
-
e k p e r ie n
T F L O R SALE Û U N T O N T T o /rT iu D
V u ia . Geniul tă u este
recunoscut nu doar de
prieteni, ci şi de poste­
rita te . Ea ţi-a acordat
un nou M A G N A CUM
LAUD AE!
- I A те U / T A . C O M I S I A D E
A V IA Ţ IE A T R Â N T E / E U E
EATA'I
 PORTRETUL
ШШШШШШШШШШЁШШвШШЯШШЁЁЁЯШШШЁШвШШШЁШЁШШШЁЁШШШМт
P o v e s t i r e de E M I L I A
п и н н н н п н н о
£ abia 6 ş i30. N u e nevoie să mă grăbesc. Căciu­
lită roşie încă n-a ajuns la muzeu.
Ce noroc pe mine săptămina trecută! Cind am
ieşit de ia şcoală, am trecut s-o iau pe mama de
la slujbă. Ştiam c-o să am de aşteptat — mama
pleacă de la serviciu abia pe la 8 — aveam şi o
mulţim e de lecţii pentru a doua zi şi cu toate
astea — poate fiindcă ningea frumos — m-am a-
bătut din drum şi am intrat la muzeu. Asta se
cheamă noroc. Dacă m-aş fi dus miercuri sau
vineri, degeaba. Dar era jo i şi căciulită roşie era
acolo. Vizitatorii se răriseră ta ora aceea. Tot
noroc. De cum am intrat In săli, am şi zărit-o.
Şedea pe una din băncile de odihnă de pe margi­
ne. M iin i strinse în poală, privire in gol. Căciulită
roşie cu mol vesel. Palori de domnită. Ghete
noroioase. Ochi imenşi, cerniţi. Uniformă roasă
in coate. M iin i străvezii. Degete minjite de cer­
neală. Expresie de icoană. Formidabil, formida­
bil! Două săptămini căutasem un subiect pentru
concurs. Două blocuri cu schite am irosit. D e­
geaba. Eram in criză de inspiraţie. Sau poate
exigentele mele crescuseră. Şi nu era firesc? De
trei ori desenele mele plecaseră la expoziţii şcolare
internationale. N u mă mai puteam m ulţum i cu
orice, trebuia să fiu la inălfime. Eram necăjit, mă
şi hotărisem să-l anunţ pe tovarăşul profesor că
n-o să mai particip la concurs — decit ceva de
duzină, mai bine nimic — cind, deodată... norocul.
Căciulită roşie! Din prima clipă am ştiut că e
ceea ce căutam. De mult nu mai simţisem aşa, ca
nişte furnicături in virful degetelor. Am scos
degrabă din ghiozdan blocul şi cărbunele şi
m-am ascuns intr-o firidă. N -a mers uşor. Nu
peste mult, ea s-a ridicat. A trebuit să umblu in
urma ei, cu fereală. O studiam, privind-o in sticla
vitrinelor. Căciulită roşie se plimba cind printre
alge marine, cind printre locuinţe lacustre, cind
printre fluturi, cind printre şerpi, cind printre
păsări... Dar peste tot ochii, ochii aceia albaştri,
rămineau aceiaşi: imenşi, adinei şi trişti. Şi cind,
odată, a întors capul... lacrimile. In sticla vitrinei
nu i le zărisem. Се-aş fi pierdut! M ari, rotunde,
perle. Stringeam pum nii: «De-ar mai plinge olea­
că; n-am reuşit incă să surprind sclipirea ciudată
a lacrimilor in lumina ireală a neonului. Fantastic
efect!» Şi ea plingea. Şi cărbunele meu alerga
pe hirtie ca apucat de friguri.
...Şi totuşi n-am reuşit să termin schiţa. Ea a
plecat. Aş fi putut s-o opresc la uşă, s-o rog
să-mi pozeze. Dar mie nu-m i folosea decit ex­
presia sinceră pe care i-o surprinsesem la inceput.
M -am dus să mă pling mamëi. M am a socotea
biletele vindute, n-avea timp de mine, nici nu
auzea ce-i spun. Abia cind a zărit desenul a lăsat
totul baltă:
— Fata de adineaori? Doamne, ce ochi. Cum ai
reuşit, Dănut?
— D a 'n -a m reuşit deloc. O schiţă neterminată.
Şi nu ştiu cum o s-o m ai termin.
— Foarte simplu. Vino joia viitoare. A i s-o
găseşti aici. Sint vreo două luni de cind...
— Adevărat?
M am a s-a pomenit sărutată cum nu mai fusese
de mult.
I
C Ă L D Ă R A R U
н п а н н н ш в
...£ joi. M ă grăbesc către muzeu. M ă grăbesc
vorba vine. E abia 6 şi 45. De altfel, vreau să ajung
la muzeu in urma ei. N-aş vrea s-o găsesc cumva
pe la casa de bilete, ori pe la garderobă, ori...
N u vreau s-o văd altfel decit aşa cum am mai
văzut-o, in acelaşi decor, in aceeaşi lumină. Şi
dacă astăzi nu mai e tristă? A, nu, nici nu vreau
să mă gindesc la una ca asta. Ar fi, din partea ei,
aproape o necuviinţă. Şi, la urma urmei, ce, nu
sint eu in stare să fac o fată să plingă? Glumesc,
bineînţeles. Dar e exclus ca ochii ei să poată f
J
altfel decit trişti. Din nou simt in degete furnică­
turile bine-prevestitoare.
Am ajuns totuşi prea devreme. Dau ocol clădirii
muzeului de trei ori. In sfirşit, 7 şi 15. E momen­
tul să intru. M am a, la casă, ca de obicei. Nu
înţeleg de ce se uită la mine pe sub ochelari.
Aşa se uită ea num ai cind e necăjită sau supărată
pe mine. In fine, ne lămurim noi acasă, acuma
am altă treabă:
— A venit? o întreb cu sufletul la gură.
— Da. Insă, ascultă Dănut...
Ce să mai ascult? Trec glonţ inainte şi intru
in săli. Uite-o. Tot pe banca de odihnă. Tot tristă,
domnită şi şcolărită. Perfect. Şi totuşi, parcă,
ceva, e schimbat. Poftim, şi-a scos căciulită
roşie. M i-a stricat toate socotelile. Ba nu, ce tot
spun ? E grozav aşa. Dacă n-aş schiţa decit piep­
tănătura asta cu două cozi blonde încrucişate in
creştet şi tot ar fi un portret aparte. N-am mai
văzut de m ult o fată care să poarte părul aşa. La
noi in clasă, toate cu bretoane, ori tunse băie­
ţeşte, ori cu părul legat la spate intr-o fundă...
Dar cozi n-are nici una. Şi cărarea asta largă, la
mijloc, care-i lungeşte fruntea...
M erg din nou, tiptil, in urma ei. Plinge? Plinge.
Bravo, fată de ispravă. In sfirşit, sint gata cu
portretul. Succes sigur.
...Се-ar fi să i-l arăt şi ei? S-a oprit lingă fe­
reastră. Zgirie cu unghia florile de gheată. Face
ocnife rotunde şi priveşte jos, in stradă. Ce-o
fi căutind la muzeu? Vine in fiecare joi, ai zice
că o interesează exponatele, dar e mereu cu ochii
aiurea. M a i ştii, poate că nici nu e prea sănătoasă
la minte,săraca. Şi ce mă priveşte pe mine? Bine
că m i-am terminat portretul. O iau «tare », cum iau
eu de obicei fetele:
— Să nu te înfurii, să nu strigi, să nu baţi din
picioare.
— ?!
— Те-am desenat.
— Pe mine? De ce?
— Aşa, din interes. Te superi?
— N um ai in gind. Sint invătată.
— De fapt, de ce să te superi. A i ceea ce se
cheamă: w n cap de expresie». Ştiai? Poftim, iti
place се-am făcut?
Priveşte. Tace. Dar parcă nu priveşte desenul.
Priveşte dincolo de el. Priveşte şi-şi muşcă buzele
subţiri. Zgirie uşor florile de gheată. Florile se
albăstresc de cerneală.
— D e се-fi trem u ră m in a?
— Ţi se pare.
Răspunde liniştit. Pe urmă îm i întoarce spatele
şi pleacă. N-are decit. M ie îmi revine buna dispo­
ziţie. Alerg la mama să mă laud cu portretul.
M am a insă nu se uită la el. M ă întreabă:
— A i vorbit cu ea ?
— Pufin. N-a vrut. A plecat.
— Dane, e o fată necăjită. Tare necăjită. A zi
m-a rugat s-o las înăuntru fără bilet. Am avut
motiv s-o întreb de ce vine mereu, joia, la muzeu.
Să-fi spun се-am aflat. Părinţii ei sint despărţiţi-
Ea stă cu mama. Tatăl s-a recăsătorit. In fiecare
jo i mama o trimite să-şi vadă tatăl. Aşa s-au în­
ţeles. Joi, la ora 7. Dar fata a fost o dată acolo şi
pe urmă nu s-a m ai dus. A simfit că nu e dorită.
Dovadă că niciodată tatăl n-a dat un telefon să
întrebe de ce fata n u -l vizitează. Am întrebat
ce-o face să n u-i spună mamei toate astea. «£
bolnavă», m i-a răspuns.
— Măm ico, te superi dacă nu te m ai aştept ?
— Dane, unde alergi, Dănut?
Dar eu am şi ajuns in stradă. Da, se mai zăreşte
in capătul străzii, pe fundalul culorilor şterse ale
iernii, o căciulită roşie. Alerg. O opresc. String
mina rece a fetei. Pe strada in pantă, paşii noştri,
alături, răsună grav, ca nişte acorduri de pian
Ilustraţie de SÎNGEORZAN DOINA
 Avînd nevoie de bani, il roagă pe
acesta să găsească o modalitate
de a-i aminti moşierului Antonescu
(care-i cumpărase cîteva tablouri)
că-i mai datorează o sumă-
Victor Antonescu n-a mai resti­
tuit niciodată acest «mic rest de
bani», în schimb i-a trimis în dar...
o pereche de pantaloni uzaţi, pe
care pictorul i-a refuzat plin de
indignare.
Ca şi marii săi înaintaşi, Grigo-
rescu şi Andreescu, Luchian aderă
la orientarea către natură a şcolii
franceze, dar nu se mulţumeşte, ca
impresioniştii, să redea doar im­
presiile senzoriale, strict optice, să
înregistreze doar variaţiile luminii.
«Natura îţi dă poveţe, cînd te pri-
umili şi a protestat, prin arta sa,
împotriva suferinţei şi nedreptăţii
sociale. Compoziţia La împărţitul
porumbului se înscrie pe linia u-
nui asemenea protest. Pictată în
1905, cu doi ani înainte de izbucni­
rea răscoalelor din 1907, ea este o
pildă de cit de adine poate pătrun­
de în realitatea socială ochiul pre­
vestitor al unui artist.
O ceată de ţărani înaintează în-
tr-o încrîncenare tăcută. Nestră-
mutarea hotărîrii, dîrzenia se des­
prind nu numai de pe figurile îm­
pietrite de suferinţă ale ţăranilor,
ci şi din înfăţişarea mulţimii ase­
mănătoare unui zid compact. Bă-
trîni, tineri, mame cu prunci în
braţe, copii par un meterez de

100 DE A N I DE LA N A Ş T E R E A L UI
Cop de ţăran
a sfîrşitul veacului XIX, Luchian. cepi să observi, spunea marele nepătruns. Clocotul mocnit al mul­ cestea, cel din 1906 este modest in­
care debutase în viaţa artistică cu pictor. Noi, artiştii, privim cu ochiul, ţimii tăcute este sugerat printr-un titulat Un zugrav (Muzeul Repu­
lucrări ca Ultim a cursă de toam ­ dar lucrăm cu sufletul.» în aceste conglomerat cromatic de roşuri blicii). Din fundalul sumbru de
nă (1892) sau Safta Florăreasa gînduri se află crezul său artistic. bătînd spre galben şi alburi colo­ brunuri se desprind, mai luminate
(1895) se anunţa ca o prezenţă de Puţini sînt creatorii, precum Lu­ rate, aşternut în tuşe energice. spre alb, chipul şi mîna cu penelul.
o deosebită originalitate. In 1901, chian, a căror operă să fie o atît Căciulile negre delimitează parcă Obrajii neraşi, rictusul gurii, mîna
la 33 de ani, se îmbolnăveşte însă de vie şi dreaptă mărturie a vieţii orizontul. străvezie exprimă febra suferinţei,
grav. Paralizia îi atinge picioarele, lor. încordarea luptei cu moartea, Profilul artistic al lui Luchian nu neliniştea celui ce nu ştie dacă şi
îi ameninţă mîinile şi văzul. Se con­ flacăra mistuitoare a geniului le poate fi înţeles fără a se cunoaşte mîine va mai putea ţine între degete
fesa atunci unui prieten: nlncă nu desluşim limpede în lucrările sale, scînteietoarele sale flori, de o ireală penelul. Dar din ochii sfredelitori
m-am deprins cu ideea că nu pot în limbajul culorilor vii cu transpa­ frumuseţe, şi dramaticele autopor­ pătrunde pînă la noi încordarea li­
umbla (...X Un singur lucru mă în­ renţe de vitraliu şi străluciri de trete. Puţine sînt, în arta lumii, niştită, de o cutremurătoare luci­
tristează şi mai m ult şi acesta este smalţ. Ele proclamă depăşirea sufe­ autoportretele de o atît de răscoli­ ditate a spiritului.
că nu pot face pictura pe care am rinţei prin artă. toare semnificaţie cum sînt cele
iubit-о atit de mult.» Luchian a cercetat viaţa celor dăruite nouă de Luchian. între a­ OLGA BUŞNEAG
Se reface o vreme: este perioada
de bucurie şi plinătate creatoare
a peisajelor de la Brebu (1908) şi
Moineşti (1909). Boala revine şi-l
ţintuieşte într-un fotoliu rulant ani
lungi. într-o încordare supremă,
artistul se concentrează şi făureşte
cîteva din operele sale capitale,
dintre care să amintim doar Ane­
monele (1910) din Colecţia Mu­
zeului de artă din Braşov sau A uto­
portretul (1910) şi Lăutul (1912),
din patrimoniul Muzeului Zambac-
cian. Paralizia avansează şi ulti­
mele tablouri le pictează cu penelul
legat de degete.
Preţuit de un cerc restrîns de ar­
tişti, considerat inoportun de ofi­
cialii vieţii artistice, Luchian a fost
obligat să ducă o viaţă grea, plină
de lipsuri. Cît de puţină înţelegere
a găsit el în aşa-zisa «societate»
bucureşteană a vremii ne-o arată
scrisoarea pe care, bolnav fiind,
i-a trimis-o din spital arhitectului
Clavel, unul din bunii săi prieteni.

La impărptul porumbului (1905).

 indiene, vînează în junglele
Un copil ieşit POFTIŢI de nepătruns, trăind cei mai
îndepărtaţi ani ai istoriei In­

din comun? LA MASĂ." diei. Radj este unul din ulti­

mii reprezentanţi ai unei pro­
fesii cîndva înfloritoare în
ÎN________ India: «dastango» — povesti­
torii, purtătorii vii ai istoriei
Svante Jansson din Borlänge, (Sue­
dia) are 12 ani, dar e student. în anul
ANUL 2000 indiene şi ai legendelor popu­
lare. Dar autorităţile coloni­
următor el îşi va încheia studiile la ale i-au urmărit ca pe nişte
în unele regiuni din Asia
Facultatea de matematică a Universi­ «tulburători ai liniştei», îm-
se consuma carne de d in e.
tăţii din Gothenburg. piedicîndu-i să practice a-
în Florida, conservele de şarpe
L-am rugat pe a c a d e m ic ia n u l N i- ceastă profesie. Radj a su­
cu clopoţei sînt considerate o
co lae T e o d o re s c u , decanul Facultă­ pravieţuit acestei prigoane şi
delicatesă, in Tailanda se ser­
ţii de ştiinţe matematice a Universităţii continuă şi astăzi să cutre­
veşte o mîncare garnisită cu
Bucureşti, să-şi spună părerea asupra iere oraşele Indiei amintind
furnici roşii tocate!
acestui caz neobişnuit. poporului de istoria ţării sale.
Dar, ce vor minca oamenii
— Existenţa unui copil-minune, ma­
în anul... 2000?
tematician, pune în lumină faptul, de
Vizitatorii restaurantelor vor
altfel cunoscut, că talentul matematic

1 1
putea — printre altele — să
se manifestă în general de timpuriu.
comande mîncăruri care nouă
Desigur, copiii-minune nu se întîl-
ni s-ar părea tntr-adevăr fan­
nesc la tot pasul, însă minuni se pot
petrece cu foarte mulţi copii dacă
sînt stimulaţi să-şi dezvolte prin muncă
talentul. Matematica deschide sipetele cu minuni celor care se îndreaptă spre
tastice: sufleu de alge marine,
biftec de petrol, unt sintetic!
Poate însă că acest meniu
FRAŢI
ea. La noi, în multe şcoli, în clase speciale, sînt cultivate talentele a zeci şi zeci
de viitori matematicieni. Cazul lui Svante Jansson constituie o dovadă că
drumul matematicii poate fi deschis oricui îl caută în dimineaţa vieţii.
nu va fi pe gustul tuturor...
Dimpotrivă! lată ce ne
spune profesorul NEVIN
FOTBALIŞTI
SKREAMSHAW de la Insti­
tutul tehnologic din M assa­ Pe stadionul oraşului po­
chusetts: «Ar fi o greşeală lonez Bydgoszcz a avut loc
să ne imaginăm aceste mîn­ un meci de fotbal neobiş­
căruri ca pe ceva extrava­ nuit. Echipa locală a zia­
gant. Ele vor fi mai variate, riştilor a fost înfruntată de
ROBOTI ÎN ALB mai plăcute şi mai hrănitoare
decît tot ce mîncăm în zi­
o echipă formată din cei
11 fraţi Osinski în vîrstă
lele noastre.» între 20 şi 41 de ani! Fraţii
au fost antrenaţi în vede­
o 465322 suferă! rea meciului de... sora lor
o Consult cu viteza sunetului
R A M ________ Eizbieta, în vîrstă de 22
de ani. T atăl lor, Piotr
о II va înlocui oare robotul pe medic? CEL CU Osinski, în vîrstă de 68 de
ani, maistru rutier, care a
C în d p a c ie n tu l soseşte la c li­ 465322. în această fişă, to a te d a ­ VO C E sosit la meci cu soţia, nu­
rorile şi 16 nepoţi, a fost,
nica de lin g ă C o p en haga, a doua te le ca re , d up ă p ă re re a c r e ie r u ­ de asemenea, înscris în
ca m ă r im e d in D a n e m a rc a , este lui e le c tro n ic , se a flă în a fa ra li­
D E AUR protocolul întîlnirii: el şi-a
în tîm p in a t de o so ră ca re îi dă m it e lo r n o rm a le , s în t în re g is ­ rezervat dreptul de a in­
în renumita piaţă Fortul tra pe teren în caz de ne­
un n u m ă r şi îl in tro d u c e în tr -u n t r a t e cu c e rn e a lă ro şie , ia r cele voie!
Roşu din Delhi, în fiecare
c a b in e t n e o b iş n u it, unde îl lasă n o r m a le — cu c e rn e a lă n e a g ră . seară îşi face apariţia un Rezultatul meciului a
C în d fişa este g a ta , un m e d ic o om. Mulţimea este adunată fost hotărît numai de o
s in g u r. D e fa p t, b o ln avu l nu este
acolo cu mult timp înaintea singură minge trimisă în
sin gu r, ci cu « m e d ic u l-o rd in a - e x a m in e a z ă şi tra g e c o n c lu ziile , poarta electricianului Pio­
sosirii lui. Zgomotul înce­
to r » . « O r d in a to r u l» este o m a - s ta b ilin d d ia g n o s tic u l, ind icînd tează şi Ram Radj — omul tr Osinski de către redac­
ş in ă -ro b o t (p r im a de acest fel tr a ta m e n tu l. aşteptat — începe să vor­ torul şef al ziarului local,
bească, moduiîndu-şi inten­ în ciuda insuccesului e-
d in E u ro p a ) ca re îi pune p acie n ­ Dar a c tiv ita te a ro b o tu lu i nu
sitatea vocii. Oamenii îl as­
tu lu i în tr e b ă r i a m ă n u n ţite , în ­ se lim ite a z ă n u m a i la în to c m i­ cultă cu respiraţia întretăia­
re g is tre a z ă şi p re lu c re a z ă ră s­ re a fiş e i. El p ă s tre a z ă (în tr -u n tă. Dar, în momentul cel mai
interesant al povestirii, el se
p u n s u rile — num e, p re n u m e , sp aţiu de m ii de o r i m a i m ic
opreşte pentru a pronunţa
v îrs tă , sex. U r m e a z ă s ta b ilir e a d e c ît a r h iv e le o b iş n u ite a le u- următoarea frază: «Nu sînt
s tă rii s ă n ă tă ţii p a c ie n tu lu i — nui s p ita l) to a te d a te le r e f e r i­ radio. Ca şi dv. doresc să
mănînc». Şi o ploaie de
ro b o tu l în ş iră o s e rie de b o li şi to a r e la p a c ie n tu l n r. 465322.
monede se revarsă asupra
p a c ie n tu l ră sp u n d e cu «da», «nu» O r ic e v iz it ă u lte r io a r ă a p aci­ cutiei aşezate lîngă el.
sau «nu ştiu », d up ă cu m a sufe­ e n tu lu i se în r e g is tre a z ă a u to ­ Ram Radj este în vîrstă de
numai 35 de ani şi şi-a în­
r i t sau nu de acestea sau nu-şi m a t la fişa lu i.
ceput cariera de actor am­
a m in te ş te . Apoi ro b o tu l co n ­ îl va înlocui oare robotul pe me­ bulant cu 20 de ani în urmă,
tr o le a z ă pulsu l, te n s iu n e a a r t e ­ dic? N u . El îi va fu r n iz a d a te timp în care a cutreierat toa­ chipei fam iliale, spectato­
te oraşele din nordul Indiei. rii purtau pancarte în cins­
ria lă şi a p a r a tu l re s p ira to r. te h n ic e , îi va ec o n o m isi tim p
Pentru o oră, ascultătorii tea ei, iar întregul stadion
Medicul-robot completează cu p re ţio s , d a r întreaga răspundere se contopesc cu lumea a salutat-o intonînd cîn-
în ce priveşte diagnosticul şi trata­ fermecată a vechilor legen­ tecul tradiţional «100 de
viteza sunetului fişa pacientu­
de, benchetuiesc cu prinţii, ani»! (similar cu «Mulţi ani
lui c a re p o a rtă , de p ild ă, n r. mentul îi revine medicului-om.
se luptă cu eroii eposurilor trăiască!» al nostru).
 SPECIAL Echipajul nostru pe pîr-
tia de la Saint Moritz.
PENTRU REVISTA
„CUTEZĂTORII“ (T elefoto U.P.I.

LA
Ager preş)

TELEFON»
ELVEŢIA ? 9
La apelul nostru, primim legătura cu Elveţia:
— ICI SAINT MORITZ! PARLEZ!
Vorbim cu maestrul sportului Ion Panţuru care, împreună cu cei trei coechipieri ai săi, a participat la campio­
natele europene de bob, echipajul de 4 persoane al României cucerind medalia de argint cu timpul de 5:17,47.
— Deşi argintul nu e aur, vă felicităm pentru succesul dv, !
— E, într-adevăr, un succes. Dar mai ales o verificare pentru examenul următor.
— De la Saint Moritz veţi pleca la Grenoble. Spuneţi-ne, cum aşteptaţi confruntarea din cadrul Olimpiadei albe? Ce speranţe v-aţi legat
Rezultatul din campionatele europene va influenţa viitoarea dv. evoluţie?
— Şi argintul e capabil să creeze optimism. Sîntem optimişti la gîndul că vom ataca pista deja Alpe d’Huez cu un plus de experienţă, cîştigat aici. Vom
face uz de toate forţele şi măiestria de care dispunem. Ştim cite speranţe se pun în noi, ca şi-n ceilalţi sportivi români trimişi să reprezinte culorile patriei
în întrecerile Olimpiadei albe. Faptul acesta, precum şi succesul de la Saint Moritz, ne obligă. Şi apoi, titlu l olimpic e to t ceea се-şi poate dori un sportiv.
In curînd vom porni să străbatem cei peste 1 000 km care ne despart de Grenoble. Nu cu... bobul, se-nţelege. Şi vom începe antrenamentele pe pista
pe care vom concura. Sîntem în formă şi ne vom strădui să ne-o păstrăm.
— Vă dorim, în continuare, succes!
— IAR EU, ÎN NUMELE COLEGILOR, PRECUM Şl AL SPORTIVILOR ROMÂNI CARE VOR PARTICIPA LA OLIMPIADA ALBĂ, TRANSMIT DE AICI,
DIN DEPĂRTARE, MULTE SALUTĂRI Şl URĂRI DE BINE CITITORILOR REVISTEI «CUTEZĂTORII». ŞTIM CĂ «NE VOR TINE PUMNII». VOM FACE
TOT POSIBILUL SÄ NU-I DEZAMĂGIM
Interviu realizat de CONSTANTIN DIACONU
Această fotografie
C O P III senzaţională imor­ T A B E L A DE M ARC A)
talizează lovitura li­
DE PE T O A T E nei rachete de tenis.
Imaginea a fost rea­
M E R ID IA N E L E lizată cu ajutorul lu­
m inii unei lămpi e-
FAC SPORT lectronice. Expune­
De fapt nici nu mai era nevoie de acest îndemn.
rile, distanţate la
Căci «...pîrtia era lungă, înclinată tocmai cît tre­
Andreea Gyarmati are 13 ani şi 1/50 secunde, au
buie şi bine... asortată cu zăpadă» — după cum ne
e campioana Ungariei la 100 m durat fiecare
informează pionierul Stan Gheorghe de la Şcoala
1/30 000 secunde.
bras. Eva Szekeli Gyarmati. mama generală din Tazlău, regiunea Bacău. Zecile de
ei, a fost campioana olimpică. A-
cum o antrenează pe Andreea.
Se spune că, zilele acestea, cam­
pioana cea mică ar fi întrebat-o cu
candoare: «Mămico, acum ce să
Ж
Schiurile sint bu­
săniuţe şi schiuri zburau, într-adevăr, purtîndu-i
la vale pe elevii de la această şcoală. Şi fiecare
dintre ei se străduia să realizeze un Jimp cît mai
bun. Pentru că jos, la SOSIRE, îi aştepta tovarăşul
profesor de educaţie fizică, într-o mînă cu un cro­
mai fac?» ne, zăpada la fel. nometru, iar în cealaltă cu o... dulce cupă de cio­
Atenţie, viitori concurenţi ai O- N oi nu prea ştim colată! Fericiţii cîştigători ai acestui trofeu au
limpiadei din Mexic! să schiem, dar n u -i fost pionierii detaşamentului din care face parte
nimic, învăţăm şi corespondentuî nostru.

RUMÄNISCHE SKISCHULE
Adică «Şcoala românească de schi».
Pentru prima dată la noi, O .N .T .-u l, în colaborare cu Fede­
raţia română de schi, a organizat o asemenea şcoală pentru stră­
inii care ne vizitează pentru mai multă vreme ţara, adulţi sau
copii. Aici au deprins tehnica «plugului» şi a «cristianiei» compa­
trioţi ai lui Jean Claude K illy, (fraţii Roland şi M ichel Seindl din
Paris), ai lui T ony Seiller (austriecii A xel Fischer şi Karl Boden­
bender), suedeza Margareta Stromback...
, Pe pîrtia de sub Postăvarul, la Poiana Braşov, zilele trecute
o fetiţă din Stuttgart (R.F.G.), Gaby Flasch, a tras o căzătură
tocmai la sfîrşitul pantei. Profitînd de această oprire promptă,
i-am cerut pentru voi un autograf. Mi l-a scris cu m îinile înghe­
ţate, dar cu multă plăcere: «Sînt în vacanţă la Poiana Braşov.
E foarte frumos! Gabi.»
 ^ O E X P E R lE N Ţ Ă CU A D E V Ă R A T D E Z lL E
l W A S lJ A U TO R U L 6» m e r i t ă t o a t e P E U -

м 'е п ’/ з/г/u - ALc-JfAVO'fo в

t e S f A / e . 1 /.в А с Ю
осоаы
jzaislil L cirÂRiLe--- ________________
- N U Ut TAT I C A A U T O R U L t i E D IM
O U N Ă R E A N U .V A ş i G R Ă B IT SĂ PLECE
POATE CÂ U 'T À M O E F e c îC lT Ă R i...
- N 6 IVI A I P O M E N IT * Ţ -N IM IC N E M A IP O M E N IT
LIP-SESTE 0 6 LA PREMI-lOACÂ L-AI CUNOAŞTE PE
e ® e toc m a i f AMi’ ioNv/t'JoiM o u n A r e a » » ^ .

F a c e ţ i c u n o ş t i n ţ ă •.
c»TÎToR.ii r e v is t e i . cuteza -
T O fiii "-SI OINĂ D U N Ä R6A W U ,
R Z i c i A N s i C A M P IO N LA '
D E C A T L O N ... S C U Z A T I-L
C À N U - I M A I COMUNICATIV.
N U P R i M E Ş T e Î N FIEC A R E
z i O A S E M E N E A S C R I­
S O A R E S E M N A T Ă DE P R IE ­
T E N A S A A N C A . S C P ÎS O A
R E A Б © IN V IT A Ţ IE P E N T R U
D Î M D E А -Ş l P E T R E C E O
P A R T E A V A C A N T E » ÎN MUNŢII
v r a n c e i, u n d e t a t ă l anca
PROF. P ETR U B O G D A N
E F E C T U tA Z Ă
N I Ş T E IM P O R ­
TANTE P R O S P E C T !-1
U N I GEOLOGICE

-D V .A Ţl F Â C U T O C 6 R E R E
PENTRU A I N T R A Î N C E L E ­
B RUL C L u e .C U T e Z Ă T p R ii" .
V

-Ş T lT t P R O B A B IL C A N U - I S U F IC IE N T DDAR
S Ă D O R E Ş T I. A S F iR A N T λ LA O N O A R E A
D E A F A C E F A P T E O i 14’A C E S T C L U B T R E ­
BUIE SADUCA LA ÎN D E P L IN IR E T 2 M IS IU N I .
D 6 N O T ÎN O C U R A 3 LP E R S t V E R £ N Ţ Ă ,TERf1|-
Т А Т Е , C U T E Z A N Ţ A Î N A E T A L A V IR T U Ţ I
iN te L tc T U A L e s i F i z i c e « . ^

[-Ş T IU - O H O M l s e y
1VA ÎNCREDINŢA PR|- /А a t u n c i va trebui
W « A M Îv u w e P SÀ ADnîfMATI
Î N T R A R e A Î N CLVJ6...

CUiAR ACUM

p C H IA R A C Ü H ? N U M \ * A M
DAT S E A M A C Ă C e S e R B A
I M E A VA c i L U A T Ă Î N 0 ‘ S C U -
Iţie at Î t de R e p e o e şi a m
[P R O M IS U N e i C O L E c é C Â % -A STA \ N MICI
VO< P L Ç C A M Î l N E O lN UN CAZ.M-AM
. B U C U R . E S T I, ,, Mо rÂT*ÎT ; RÂrvifwî

t
 44) Simion Zamfirescu. 45) Aliment
folosit mai ales pentru atracţia cer-
videlor. 47) împărăţia apelor. 50)
Onomatopeea împuşcăturii. 51) Loc
din care se adapă animalele pădurii.
VER TICA L. 1) Strigătul unor pă­
sări. 2) Pasăre enormă din basmele

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE — Bine, nene desenatorule, de ce ai desenat

LA VINATOARE
O R IZ O N T A L . 2) Animale pe cale
de dispariţie, a căror vînătoare se
face numai cu aprobare specială. 5)
«Mitropoliţii» lui Odobescu din
«Fals tratat de vînătoare» (sing.).
6) Specie de cerb, una dintre fru­
museţile faunei noastre. 11) Instru­
ment geometric. 12) Cîine de vînă­
toare pentru vînatul mic şi rănit.
16) Apăsat pe trăgaci. 18) Rasă de
cîine. 19) Reptile dăunătoare vîna-
tului acvatic. 23) Specie de cerb
din pădurile nordice. 25) Apare în
fabula «Corbul şi vulpea» de La
Fontaine. 27) Personaj din basmul
«Fata de piatră şi cu feciorul de îm­
părat cel cu noroc la vînat». 29) A
aduce vînatul împuşcat, vorbind de
cîini (în limbaj vînătoresc). 32) Că­
tre! 33) Cel mai temut duşman al
vînatului, la noi. 36) Se vînează cu...
undiţa. 38) Cîine de vînătoare goni-
tor. 40) Cicăleală (reg. pop.). 41)
«De...», cel mai inteligent şi multi­
lateral dintre dinii de vînătoare.
42) Vînd pielea ursului din pădure!
orientale. 3) Vulpoi! 4) «Măgarul-
miniatură» din poezia «La vînătoa­
re» de Topîrceanu. 7) A presa. 8)
led! 9) Gol. 10) Animal pe care
Tartarin din Tarascon l-a împuşcat
crezînd că a vînat un leu. 13) Pasăre
de munte care se vînează numai în
momentul în care cîntă. 14) Pasiunea
lui Grivei. 15) Vînat din regiunile
nordice, asemănător cu cerbul. 17)
în cartuşul pentru vînarea animale­
lor mici. 20) Ascuns în desişul pădurii
21) Acoperă pielea animalelor. 22)
Ion Ghiţescu. 24) La nas (pop.). 26)
Mulţime de păsări în zbor. 28) Cu-
vînt cu care se gonesc păsările (de
curte). 30) Parte a puştii. 31) Co­
mandant otoman. 34) Cel mai pu­
ternic vînat din pădurile noastre.
35) Apără vînatul de braconieri.
37) Armă veche de vînătoare şi luptă.
39) De la un sezon la altul. 40) Gră­
madă de gîşte. 43) Jumătate de raţă!
46) Cap şi coadă de erete. 48) în
vulpe! 49) Pe loc.
M IH A I PĂ TRAŞCU
un pom chiar in mijlocul pirtiei?!!
TR IU N G H I
1. Ilustru fizician şi inventator
român. 2. Frîna. 3. Corabie. 4. Ză­
padă. 5. A înmîna. 6. Vocală.
Vertical la fel.
în fraza de mai jos se ascund
titlurile a opt bucăţi în proză: schi­
ţe, povestiri, nuvele şi romane,
create de către cinci cunoscuţi
scriitori clasici români: KASPUNSUI I A „CONCURSUI
«/n aşteptare, ta o alergare de cai, SA»» 1 A M I N I I “
l o e şi cucoana M arieta zăriră pe
Roxana, ca o umbră pe malul apei, şi
FIZICA
discutară despre cealaltă Ancu(ă». 1. P o e m u l nu o s lo tă c u t de
Citiţi cu atenţie textul şi căutaţi să un o m . c i <ic o m a ş in ă e le c tr o ­
descoperiţi despre ce scriitori este nica.
2 Calliope.
vorba şi care sînt scrierile ce le a- 3. f (anta
parţin.

SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SFINX o SI L

"5ТГ~ ? r\ m [ЛП ~

Lm
MATEMATICA DILEMĂ
REZOLVABILĂ

Un bărbat înalt de 1,70 m şi avînd lungimea tălpii de 0,31 m a făcut înconjurul Pămîntului
pe linia ecuatorului. Ajuns la sfîrşitul călătoriei, el şi-a pus întrebarea: oare creştetul capului său
a parcurs un drum egal cu cel făcut de vîrful piciorului? Şi, în caz că aceste drumuri nu ar fi
egale, care este mai lung şi care-i diferenţa dintre ele?

7 aev/srxx îV
СШБШ
, c u t e z 4 to* i i -
Numele . Răspuns:
După ce aţi aflat răspunsul, treceţi
pe acest cupon numai rezultatul (fără
demonstraţie), decupaţi-l şi trimiteţi-l
pe adresa redacţiei noastre cu menţi­ M A T E M A T IC Ă Adresa exactă
unea: «Concursul săptămînii — mate­
matică» în cel mult 5 zile de la apariţia ayVCOGSUL вАРГАЛн'ыН
numărului. r . Şcoala .
Povestire de
V A S IL E M Ă N U C E A N U
Ilu s tra ţii de
G H . M À R IN E S C U
A ^O M O AR A
toR O M lC H E T E
4, Spre a nu fi măcelăriţi cu toţii, Lisimah dădu ordin de retragere.
Insă drumul era tăiat acum âe cavaleria geţilor.
6. — Ne vom
vinde scump via­
ta! strigă Lisimah,
inţelegind că to­
tul e pierdut.
« C U T E Z Ă
Redacţia şi adm inistraţia: Bucureşti, Piaţa Scîn teii 1, T elefo n 17.60.10
Prezentarea g r a f i c a :
TIPARUL EXECUTAT LA COMBINATUL POLIGRAFIC «CASA SClNTEII»
1. Un defileu Îngust
întunecos se ivi în f<
macedonenilor, ca
DEŞI S F Ă T U IT S Ă ameninţare mută.
ÎNCETEZE R Ă Z B O IU L
ÎM P O T R IV A GEŢILOR,
LIS IM A H , REGELE M A ­
CEDONIEI, NU D Ă A S ­
C U LTAR E. CEL CAR E li
A Ţ lT Ă PE M A C E D O ­
NENI Î m p o t r i v a g e ­
ţ i l o r ESTE C O M A N ­
DANTUL DE O ŞTI
AG ATO CLE, DORNIC
S Ă P U N Ă M lN A PE
COMORILE V R Ă J M A ­
ŞILOR. A R M A T E LE M A ­
CEDONENE S lN T T O T
M A I IS TO V ITE , L IS I­
M AH TO T M A I POSO­
M O RIT DIN CAUZA
H ĂR ŢU IELILO R L A C A -
RE-L SUPUN GEŢII.
3. Grosul oştirii,
care venea In urmă,
crezînd că se pră­
buşesc munţii, se
risipi cuprinsă de
spaimă.
^,2. 1n Vi n g I n -
ou-şi teama, Lisimah
şi ai săi păşiră în
trecătoare. Dar deo­
dată stîncile şi trun­
chiurile începură să
se prăvălească vu­
ind...
5. Un nor de săgeţi se abătu asupra lui Lisimah şi a căpeteniilor ce-
înconjurau. w
7. Calul lui Aga- 8. — Mori, nă-
tocle căzu răpus de pîrcă! urlă uriaşul
suliţa unui get. Varex, năpustin-
du-se asupra fe­
ciorului lui Lisi­
mah.
T O R I I » r e v is t ă s ă p t ă m In a l ă
PREŢUL
POMPILIU DUMITRESCU: Tehnoredactarea : LUCIA SICOMAS
1 LEU
-■

Tinerii fac o călduroasă primire tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi celorlalţi conducători de partid
sosiţi la Consfătuire.
CONSFĂTUIREA PE TARĂ
A UNIUNII TINERETULUI COMUNIST
Fraţii noştri mai mari — uteciştii. Aplecaţi cu gravitate pe planşetă, mînuind cu iscusinţă
maneta strungurilor moderne, sau punînd la lucru pe ogoarele ţării hergheliile de cai putere
ale tractoarelor, sînt prezenţi oricînd şi oriunde, alături de cei vîrstnici, dăruindu-şi toată ener­
gia lor creatoare măreţei opere de construire a socialismului în patria noastră. Pentru ca expe­
rienţa valoroasă în muncă să fie fructificată şi mai bine, iar formele şi metodele bune de acti­
vitate să fie generalizate, recent a avut loc la Bucureşti Consfătuirea pe ţară a Uniunii T in e ­
retului Comunist care, printr-o largă confruntare de păreri, a stabilit măsuri practice pentru
îndeplinirea sarcinilor ce revin organizaţiilor U.T.C. în lumina hotărîrii plenarei C.C. al P.C.R.
din 29 noiembrie — 1 decembrie 1967, privind îmbunătăţirea activităţii educative în rîndurile
tineretului.
In ultima zi a lucrărilor, primit cu aplauze puternice şi vii ovaţii, a rostit o amplă cuvîntare
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, care a adus Consfătuirii salutul Comitetului Central al
Partidului Comunist Român. Vorbind despre tînăra noastră generaţie, secretarul general al
C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al R.S.R. a spus: «Ne exprimăm convingerea
că tineretul patriei noastre se va dovedi la înălţim ea încrederii pe care partidul şi po­
porul nostru o are în tînăra generaţie! Vom putea privi cu încredere viitorul, ştiind că
avem un tineret care îşi va face datoria faţă de patrie, faţă de naţiunea noastră socialistă».
La ora cînd revista noastră pleacă în tipar,
EROISMUL UNUI agenţiile de presă din întreaga lume continuă
să transmită ştiri despre vijelioasa ofensivă
BRAV declanşată pe întregul teritoriu al Vietnamului*1
de sud de către forţele patriotice pe toate fron­
POPOR turile, inclusiv delta fluviului Mekong. Trupele
armatei de eliberare au pătruns în numeroase
centre urbane printre care şi Hue, oraş cu
100 000 de locuitori, vechea capitală imperială
pe a cărei citadelă (aflată în mijlocul oraşului)
a fost înălţat steagul Frontului Naţional de Eli­
berare. De asemenea, trupele patriotice s-au
angajat în lupte înverşunate cu unităţi ale arma­
tei saigoneze şi americane pe străzile Saigonu-
lui, capitala sud-vietnameză unde, ca şi pe alte
fronturi, armatei de eliberare i s-au alăturat mii
de patrioţi, săvîrşind fapte de eroism legendar.
Numai în şase zile au fost scoşi din luptă
50 000 de militari inamici, au fost distruse
1 500 de avioane, 4 000 de vehicule, o cantitate
enormă de echipament militar.
Bătăliile purtate pe toate fronturile din Viet­
nam de către forţele patriotice, atacurile înver­
şunate din ultimul timp, încununate de succes,
dovedesc încă o dată voinţa de neclintit a po­
porului vietnamez care luptă cu eroism împo­
triva agresorilor, pentru unificarea ţării şi inde­
pendenţa naţională.
Iarna, cînd viscolul flutură mari steag
albe, în februarie, sărbătorim legendara I
tălie a muncitorilor de la Atelierele Grivi
intrată în istoria neamului, scrisă cu sîn
şi scrisă cu foc. în zorii de plumb ai anu
1933, cînd peste lume începea să urce trop
tul cizmei fasciste, la Griviţa, comuni;
români intrau în marea încleştare a luptei
clasă, sfinţind cu sînge visele unui popi
Griviţa e tîmplă de istorie, pînă dincolo
moarte şi detimp. Spui Griviţa, şi spui birui
ţă, împlinire şi vitejie. Pe toate ciocane
care-au izbit în poarta durerii şi a urii, şi i
spart-o, făcînd loc nădejdii şi luminii, s
întipărit cuvîntul dreptate. Bătut în fier pe
tru nemurire şi pentru faima neamului i
pe aceste meleaguri, cuvîntul arde înalt în s
fletele noastre şi ştiu că aripa lui, triumf
toare, mereu va colinda pe cerul deschis
ţării, împletită cu glasul clopotelor de
Dragomirna, înfrăţită cu vulturii, cîntînd «
brazii şi cu griul îndoit de vînt.
Luptele de la Griviţa — vîrf al mîndriei
istoria unui popor neatîrnat — înfrăţite <
bătălia petroliştilor, a celor ce scot d
adîncuri aurul negru, şi purtate cu îndoi
înverşunare în anii negri ai împotrivirii, <
izbîndit plenar în august 1944.
Timpul de luptă a intrat în timpul creaţi
— şi peste Griviţa, gîndul nostru se arci
ieşte ca o poartă a sărutului. Din noapte
veche, ruptă de împuşcături, glasul siren
ce-a chemat la luptă, răsună adînc şi vibran
Sub cerul liber, boltit peste cuceririle orîr
duirii socialiste, Griviţa roşie îşi cîntă imni
demnităţii. în trupul străzii, bătut de vînt;
curat al Bărăganului, şi de paşii mulţimii d
muncitori ce trec pe sub fereastra mea î
fiecare dimineaţă, aud urcînd mereu un cîn
tec al bucuriei — şi-n nopţi de februarie c
aceasta, cînd gerul imprimă poveşti în lucră
tura balcoanelor şi în scoarţa copacilor, ş
flacăra albastră din cazangeria Atelierelo
se proiectează fantastic pe geamul odă
mele, şi peste zăpada hîrtiei, aud cum trenu
rile dau spre adîncurile ţării bubuitorul gla:
al ciocanelor de la Griviţa.
Şi ştiu că acesta e glasul istoriei şi că timf
de aur s-a deschis peste România.
 P o v « ? T W E M I L E M A N O IL
^ Crivăţul rece a lui Făurar sufla
uscat şi băiatul, apleçat m ult in faţă.
inainta tăcut. Uneori, cînd ciubo­
tele grele i se împiedicau in bulgării
de gheaţă, se oprea şi fornăia încet,
abia auzit de sub gulerul ros al
paltonului: "Haida, h a i!...■> Erau
nişte vorbe pe care le prinsese de la
nea M itrache, camionagiul cu care
împărţea zilnic pîinea pe la casele
oamenilor. El, M ilu , cunoştea toaie
rosturile: unde şi cîtă piine să lase,
unde să ia bar.:: pe loc şi unde să
treacă datoria cu chimic pe uşiţj
dubei... îl ştiau de acum toţi şi-i
ştia pe toţi în cartierul acesta de
case mici, sărace in care trăiau cefe-
riştiide la Ateliere. Nea M itrache le
lăsa, de ani şi ani, cîte trei şi cîte
patru piini. D e la Crăciun încoace
însă toţi voiau pe datorie.
— N u-s bani, nea M itrache, nu-s
bani! se văitau femeile.
— D a ’ cum, mă creştini, nici de
pîine ?!
— N ici de piine, nea M itrache,
nici de p îine... Au tot jefuit domnii
din prăpăditul de salar al rum âni­
lor noştri, că am ajuns să ne moară
copiii de foame.
Uneori, femeile, dacă vedeau şi
vedeau că nea M itrache rămine
surd la rugăminţile lor, şi nu le mai
dă pe datorie, săreau liotă pe dubă
şi scoteau pîinea de şi-o împărţeau
singure. Nea M itrache mormăia a-
tunci de sub şuba grea, miţoasă:
Haida, hai!...» dar nu se clintea de
pe capră; abia cînd gîndea el că trea­
ba e gata îşi netezea mustăţile şi
necheza lung şi subţire, ca un cal;
apoi, preßeindu-se supărat, striga :
— încaltea, dacă tot aţi luat pinea.
pe tăbliţă v-aţi scrisără?
Femeile atunci îşi descreţeau
frunţile a zîmbet :
— Scris, n-ai g rijă!... Ne-a trecut
M ilu ţ...
— Haida, hai ! mai striga camio­
nagiul lung, şi dădea bice calului.
La început, M ilu nu pricepea de
fel jocul Iui nea M itrache, adică de
ce sta aşa, de pomană, cind femeile
goleau duba de piine, şi nu chema
un gardian, ceva... Pînă într-o zi
cînd camionagiul, măsurindu-1 în­
delung pe sub streaşină sprincenelor
lui sure şi stufoase, l-a lămurit;
— Adicătelea, се-ai vrea tu? A d i­
cătelea să chem vardistul?... Că
m-au atacatără femeile?... C ă-i una.
că-i alta... Păi dacă n-au ! C-ai văzut,
cînd au plătesc! Şi-apoi, nu le
treci tu, cu chimicu', pe uşa dubei
— care şi cit are de plată?
Acum crivăţul sufla uscat, peste
zăpada căzută in ajun. în calea
G riviţei, M ilu o coti spre Ateliere.
Duba lui nea M itrache i! aştepta
lingă cim itirul Sf. Vineri. Se urcă
pe capră, lingă camionagiu şi-apucă
el grăbit, hăţurile. Strînsă d in t r - >
dată, gloaba bătrînă şi slăbănouza
o porni intr-un trap mărunt, dar
apoi se domoli. Oamenii treceau
grăbiţi, cu capul coborît m ult între
umeri, cu chipurile arse de ger; pe
celălalt trotuar, pe partea Ateliere­
lor, înveliţi in mantale şi-n vînt,
trebăluiau pilcuri numeroase de
jandarmi. Nea M itrache se zgribuli
şi mormăi spre băiat :
— Stau şi-i păzesc pe oameni ca
pe h o ţi... Pe-o noapte ca asta...
Ştii, ăla înaltu, slabu’, de la cuptoa­
re! Cocătorul ăla!...
M ilu se uită şi el spre jandarmi,
apoi încet, parcă temîndu-se să nu-1
audă careva, întrebă :
— Nea Stere ! ?
— El ! Zicea că să te las pe tine să
duci sacii cu piine, că tu ştii, cică, să
te strecori pe sub nasu’ jandarmilor
Desen de P O M P IL IU D U M IT R E S C U
C urind, soldaţii nu se mai zăriră :
rămăseseră departe, in urmă. M ilu
opri duba uşor lingă gardul Atelie­
relor, sări sprinten pe trotuar, desß-
cu larg uşile de tablă, de la spate, şi
aroma plăcută de pîine proaspătă,
caldă năvăli în stradă. Trase un ^ac
cu pîine, se uită în lungul străzii,
apoi şi-l aruncă în spinare. Era greu.
Era greu şi M ilu , care cărase adesea
greutăţi cu m ult mai mari, de astă
dată se simţea obosit. Dormise pe
apucate — o oră, două; în rest, îi
ajutase pe nea Stere şi pe ceilalţi să
coacă pîine pentru Ateliere.
începu să ningă; fulgi mari şi
pufoşi, pe care nu-i vedea, dar pe
care ii simţea cum i se lipeau pe faţă,
reci. Aici, intre linii, in spatele case­
lor înşirate de-a lungul căii G riviţei,
vintul parcă nu mai sufla atît de
tăios. Mergea greu, opintindu-se sub
povara celor cincizeci de piini şi îm -
piedieîndu-se adesea in pietrele te-
rasamentului. Dinspre G riviţa răz­
bateau acum ţignalele poliţailor şi
comenzile ascuţite ale maiurilo:
G răbi pasul, dar greutatea sacului
tot inapoi îl trăgea. Deodată, undeva,
la dreapta, tresări o lum iniţă. în în­
tunericul de smoală din jur, fu ca un
fulger scurt. înlem nit într-o aştep­
tare încordată, băiatul desluşi bocă­
nitul a doi oameni care se apropiau.
•O patrulă!» îi trecu prin minte, şi
începu să alerge, cocîrjat sub povară.
Clădirile uriaşe ale Atelierelor se
profilau, nu prea departe, negre.
— H ei, e cineva acolo?!
Glasul îl împietri iar locului. Uşor,
se opinti, puse sacul jos lingă buza
terasamentului, apoi se tupilă şi ei.
întors acum cu faţa dincotro venea
primejdia, se simţea parcă mai sigur
pe sine, mai puternic.
Paşii patrulei se auzeau tot mai
aproape: bocancii cu ţinte ßceau să ^
scrîşnească pietrişul presărat între ™
traverse. M ilu culese de jos o piatră;
o piatră colţuroasă, mare. Avea să
încerce un truc — poate prindea,
îl folosise, mic fiind, cînd mergea
cu bunicul după vulpi, în Făgăraş.
Şi dacă vulpea, cit e ea de şireată, şi
ţot s-a-nşelat!... Se încordă tot şi
aruncă piatra undeva spre stingă,
dincolo de patrulă. Se iscă un zgomot
ca şi cînd cineva ar fi călcat greşit,
prăvălind pe urmă un noian de pie­
tre. Patrula se opri.
— Ai auzit? întrebă unul dintre
ostaşi.
— Auzii.
Erau atît de aproape, incit băiatul
avea senzaţia că, dacă ar întinde
mina, i-ar putea atinge. D ar mina
lui M ilu se întinse pentru cu totul
altceva; culese o nouă piatră, ceva
mai mică decît prima, de i-o trimise
pe urme. Atunci, ultima îndoială a
patrulei se risipi. Armele pocniră în
acelaşi tim p şi glasurile lor se uniră
în tr-u n lung şi înfiorător
"Sta-aa-ai !...»
M ilu işi ridică din nou sacul cu
piine in spinare şi o porni la drum.
în vreme ce împuşcăturile, tot mai
dese, se pierdeau undeva, în spate.
■De-acum, îşi spuse el, n-au decît
să alerge şi să tragă pină or ajunge
la Chitila...»
O aripă a uriaşei porţi de la A teli­
ere se urni greoaie. în aceeaşi clipă,
două braţe îl uşurară de povară.
— U f ! ... ß cu el, cînd se văzu la
adăpostul uriaşei porţi de oţel. T o -
varăşu’ Vasiliu, e-aici?
— Aici, măi, aici! răsună un glas
chiar lingă el. T u n-ăi fi fiind M ilu ,
ai?!
— Ba, eu... surise băiatul. Iaca,
prim ul transport de pîine, trimis de
muncitorii de la -Herdan» a sosit...
РЕЕМШШ MEMORIEI
DOI MARTORI OCULARI, MAISTRUL ŞTEFA N P ÎR V U Şl ELECTRICIANUL ION G H IŢU LESC U - ACTUALMENTE PENSIONAR,EVOCĂ
PENTRU CITITORII REVISTEI NOASTRE ZILELE DE 15-16 FEBRUARIE 1933.

citeva din am intirile dumneavoastră
in legătură cu acel incandescent
februarie care a zguduit din temelii
lumea moşierilor şi a capitaliştilor.
Ştefan Pîrvu (păr alb, sidefiu,
vorbă domoală, învăluitoare, grea
de îndepărtate aduceri aminte. 41
de ani vechime la Uzinele Gr ivita
Roşie). Eu însumi pe atunci eram
tînăr. Ce-aveam? Vreo 20 de ani.
Ieşisem calfă şi lucram la A.V M.
(atelierele vagoane-marfă) şi aş­
teptam să mă ia toamna în armată.
Atelierele de vagoane-marfă erau
sub cerul liber...
Ştefan Pîrvu: «Şuierau gloanţele ca Reporter: Dar era iarnă...
la război. Am văzut cum cad prieteni,
Ştefan Pîrvu: N-avea importan­
cunoscuţi...»
ţă. Ne îngheţau mîinile pe ciocane.
Ne încălzeam la focurile făcute în
butoaiele de tablă. Opt sute de
muncitori. Salariile erau foarte mici.
Dar nu numai atîta. Din salarii se
făceau tot felul de reţineri: curbe
de sacrificiu, amenzi, împrumuturi.
Iarna lui 33’ era şi o iarnă geroasă,
aspră. Nu erau lemne. Pîinea se
împuţinase. Muncitorii, conduşi de
comunişti, protestau. îşi cereau
drepturile. Nu-i ascultau domnii. La
2 februarie a avut loc o grevă
împotriva noilor scăderi de salarii,
împotriva concedierilor. Ca să pre-
întîmpine noua grevă care se pro­
iectase la Griviţa, poliţia a arestat
în noaptea de 14 spre 15 februarie
pe conducătorii ceferiştilor. Drept
răspuns, îmi amintesc ca acum,
muncitorii au declarat grevă cerînd
eliberarea conducătorilor şi res­
pectarea drepturilor. Ne-am strîns
cu toţii în hala mare. Iar de acolo
am pornit în ţaţa direcţiei generale
a atelierelor. Parcă văd: eram mii
de oameni adunaţi aici, în curte.
Delegaţii noştri se urcau la un
balcon mai înalt şi vorbeau. Mai
există şi acum balconul acela de
ţeavă de unde muncitorii îşi cereau
drepturile. Pe la prînz a început să
sosească armata în stradă. Ne-au
somat să părăsim curtea. Dar n-a
plecat nimeni. Ne încălzeam în
jurul focurilor şţ-i ascultam pe de­
legaţi vorbind. în stradă rîndurile

Uzina Grivifa Roşie, Bucureşti.

Iarnă. Februarie. Cu 35 de ani in
urmă, pe unde calc eu acum, a curs
singe muncitoresc, insemnind in
cartea de aur a istoriei una dintre
cele mai m ari bătălii ale muncitorilor
din România, Împotriva exploatării,
pentru democraţie şi independentă
naţională. Poate că pietrele acestea
sint aceleaşi din care au ricoşat in
pieptul greviştilor gloanţele cu şuie­
rul lor metalic, purtător de moarte.
Unele clădiri dăinuie incă de atunci.
Unele s-au transformat mult. Au
apărut altele noi. Uzina s-a moder­
nizat, şi-a mărit şi şi-a diversificat
m ult producţia in ultim ul timp. Fos­
tele ateliere C.F.R. au rămas undeva,
in amintire. Văzind muncitorii aceştia
grăbiţi, printre care m ulţi tineri, cu
un aer preocupat, ascultind duduitul
înfundat, tonic, al maşinilor sub
presiune, privind norişorii de aburi
şuierători ce se pierd pe acoperişuri
in paloarea unui soare lăptos de
februarie, cine şi-ar putea închipui
că aici lucrurile n-au stat aşa de
cind lumea. Sintern tentafi să (inem
minte mai ales evenimentele pe care
le-am trăit noi înşine. Dar cititorul
tinăr nici nu se născuse pe vremea
acelor m ari bătălii de clasă.
Reporter: Pentru acest cititor
mai ales, v-aş ruga să evocaţi
 rmatei se îndeseau mereu. Se fă-
:use seară. Gerul crescuse. Ofi-
erii ne somau să părăsim uzina.
Dar cine se gîndea la asta? Noap-
ea au dat ordin soldaţilor să tragă
Soldaţii au refuzat. Au adus jan­
darmii. Le-au dat să bea rachiu.
Le-au ordonat: foc! Şuierau gloan­
ţele ca la război. Am văzut cum cad
prieteni, cunoscuţi. Am încercat
să-i salvăm. Apoi, cu încă trei inşi,
am fugit prin curtea atelierelor pînă
la nişte bandaje de roţi de tren care,
puse unele peste altele, formau un
fel de puţ. Am scos curelele, ne-am
ajutat de ele şi-am coborît acolo.
Gloanţele nu mai conteneau. Tîrziu
s-a lăsat o linişte de mormînt. Am
ieşit şi am pornit pitulaţi spre că­
minul de ucenici. Acolo, ucenicii
din anul I şi II erau ţinuţi închişi să
nu ia parte la grevă. Am forţat uşa
şi ne-am pomenit înăuntru. «Culca-
ţi-vă repede la podea!» ni s-a po­
runcit. Ne-am culcat. Dar n-am
avut răbdare. M-am apropiat uşor
de fereastră, mi-am scos şapca şi
am privit afară. în jurul focurilor
poliţiştii se dezbrăcau de uniforme,
îşi puneau haine civile şi intrau în
curtea uzinei, chipurile să stea de
vorbă cu muncitorii, pe care cum
îi zăreau, îi arestau. Pe urmă, ce să
vă mai spun, se ştie cum a fost...
Cerusem pîine, ni se dăduseră
gloanţe.
M ă uit la omul acesta din fata mea,
albit de ani şi de grele încercări, şi
caut să m i-l închipui cu 35 de ani
m ai tînăr. Cum arăta oare ? Desigur,
aşa cum arată poate, feciorul lui
acum, aproximativ la aceeaşi vîrstă.
Cu o singură diferenţă: anul acesta
băiatul lui Ştefan Pîrvu iese inginer,
îşi pregăteşte proiectul de diplomă
la Facultatea de construcţii de maşini,
în timp ce tatăl, la vîrsta lui... Cele
două fete ale lui Ştefan Pîrvu au
terminat şi ele învătămîntul supe­
rior. Una este cercetător ştiinţific,
cealaltă farmacistă.
Foto 1: In m in te a ş i in im a g e ­
n e ra ţiilo r ca re v in , re c u n o ş tin ţa
fa (ă de e r o ii d e la G r iv ita va fi
m e re u vie.
Foto 2: « M a i ex istă ş i-a c u m
b a lc o n u l acela de teavă d e u n d e
m u n c ito r ii îş i c e rea u d re p tu rile » .
Foto 3: In lu p ta lo r g re v iş tii
n u e ra u s in g u ri. F a m iliile , p r ie ­
te n ii, c u n o s c u ţii le a d u c e a u h r a ­
nă, îm b ră c ă m in te .
Foto 4: U tila ju l m o d e rn p r o ­
d u s a s tă z i la G riv i(a ş i-a c îş tig a t
p re s tig iu a tît în (a ră c it ş i pe ste
h o tare.
Foto 5: V e rtic a lă c o n te m p o ra ­
n ă pe C a le a G riv ite i.
De la uzina Grivita Roşie pînă în
strada Tamponului nr. 3 n-am făcut
mai m ult de un sfert de oră.
R e p o rte r: Spunefi-ne, tovarăşe
Ion Ghiţulescu, atunci cînd au tras
jandarmii, dumneavoastră unde vă
aflaţi?
Io n G h iţu le s c u (M işcările vii.
Privirile la fel. Dar de povestitor,
inainte de a intra ucenic la Grivita,
în 1929, copil fiind, îngrijea caii şi
trăsura unui unchi din Bucureşti.
De dormit tot în grajd dormea, ii
făcuseră un pat deasupra cailor, ca
să-i fie mai cald). Cînd au tras?
Eram în grupurile de muncitori de
pe grămezile de nisip. Erau multe
grămezi de nisip atunci, în curtea
uzinei, iar noi ne urcam pe ele
să vedem mai bine ce se întîmplă,
să-i auzim pe cei care luau cuvîntul.
R e p o rte r: Cum a(i reacţionat
cînd afi auzit împuşcăturile?
Io n G h iţu le s c u . N-am crezut.
Ion Ghiţulescu: «N -a m c re z u t. N -a m
c re z u t că au tra s c h ia r în p lin ...»
N-am crezut că au tras chiar în
plin. M-am aplecat către cei care
căzuseră lîngă mine. Credeam că
s-au înfricoşat şi le-a venit rău.
Am dat cu mîna de sînge. Atunci
am alergat spre hale. M-am adăpos­
tit cu încă unul de-ai noştri lîngă o
locomotivă. Peste puţin timp au
Zăpada e un crin, şi rău mă doare
de cad din cer cărbuni pe-o albă floare.
Cutezător in vis de-argint şi aur
mă prind in bătălii cu-n vechi balaur.
Balaurul aruncă-n mine veacuri, —
sint alb izvor din mii şi mii de leacuri.
Am inălfat stindarde la Rovine,
la Turda, la Suceava... Şi, in fine,
La Grivita, in Augustul minune,
din daci, romani, un corn uman să sune.
Zăpada e un crin, un imn de singe, —
in ochiul meu de soare ride, plinge.
^ ________________________________________________ >
năvălit jandarmii în curte şi ne-au
arestat. Ne-au scos în stradă şi
ne-au poruncit să ne culcăm pe
caldarîm cu faţa în jos şi cu mîinile
întinse. Erau sute de muncitori,
întinşi aşa, la pămînt, pe un ger de
crăpau pietrele. Cum încercam să
ne mişcăm degetele îngheţate, jan­
darmii săreau cu bocancii pe mîi­
nile noastre. Curgea sîngele. Mulţi
dintre noi au răcit atunci şi nu
şi-au mai revenit. (In casă e o
atmosferă caldă, intimă. Peste tot,
pe unde te uiţi, num ai cărţi. Cărţi
şi fotografii. «Aceea de colo e a
băiatului meu. E căpitan şi student
în anul V», ne lămureşte gazda cu o
justificată mîndrie. In sobă focul
duduie cald, plăcut).
Cordoanele de poliţişti şi jan­
darmi ocupau toată strada de la
Podul Constanţa pînă la biserica
Sf. Vineri, precum şi străzile din
împrejurimi.
Interlocutorul nostru s-a oprit cu
povestirea aici. Ce au urmat eroice­
lor evenimente de la Grivita din 1933,
istoria a consemnat cu Utere de foc
în cartea ei nemuritoare. Vrînd să
înăbuşe lupta muncitorilor pentru
libertate şi dreptate socială, burghe­
zia a înscenat conducătorilor prole­
tariatului român unul dintre cele
mai odioase procese ale vremii, con-
damnîndu-i la ani grei de temniţă.
La proces însă, care a stîrnit vii pro­
teste în întreaga lume, acuzaţii au
devenit ei înşişi acuzatorii societăţii
nedrepte, bazată pe j a f şi pe ură, care
n-avea să mai dăinuie m ult sub lovi­
turile tot mai puternice ale luptei
maselor muncitoare din (ară.
Cei doi martori oculari, partici­
panţi la asemenea importante eve­
nimente, au avut darul să ne apro­
pie încă o dată mai m ult acel fe­
bruarie eroic, de foc şi de sînge,
căruia noi ii vom aduce recunoş­
tinţa noastră mereu.
PETR E GHELM EZ
de IO N B Ă N U ŢĂ
335 DE A N I
DE L A N A Ş T E R E A
MARELUI
CĂRTURAR
ROMÂN
MRON
eosTiv
1 6 3 3 -lfy
F iu a l h a tm a n u lu i Ia n c u C o stin
— re fu g ia t în P o lo n ia , d u p ă u c id e ­
re a lu i B a rn o v s c h i V o d ă — M ir o n
C o s tin s tu d ia ză cu in te re s şi p a s iu ­
ne cele m a i în a lte şcoli u m a n is te ,
în s u ş in d u -ş i o c u ltu r ă solid ă, pe care
este în s ta re s-o folosească în c ă d in
tin e re ţe , în t r - o serie de lim b i, c u m
a r f i la tin a sau p o lo n a , în c a re cu­
geta şi s c ria cu aceeaşi u ş u rin ţă ca
şi în lim b a ro m â n ă . L a v îrs ta de d o ­
uăzeci de a n i se re în to a rc e în M o l­
d ova. U r m e a z ă o p e rio a d ă c în d t î-
n ă ru l c ă r t u r a r foloseşte o ric e p rile j
p e n tru a cunoaşte te m e in ic , nu
n u m a i M o ld o v a sa n a ta lă , pe care
se p a re fusese n e v o it să o p ărăs ea s ­
că d in fra g e d ă p ru n c ie , ci şi T r a n ­
s ilv a n ia , B a n a tu l, M a r a m u r e ş u l şi
M u n te n ia ( Ţ a r a R o m â n e a s c ă ). Se
o p reşte, m e d itîn d în d e lu n g , în fa ţa
t u t u r o r v e s tig iilo r is to rie i, c u m face.
b u n ă o a ră , în fa ţa p o d u lu i lu i T r a -
ia n («Cu o c h ii n o ş tri a m p r iv it
p r a g u r ile lu i, p r in apa lim p e d e a
D u n ă rii...» ). C e rc e te a ză lim b a lo c u i­
t o r ilo r , a n a liz în d u -i t e m e iu r ile la ­
tin e , şi a s tfe l / se naşte în m in te
id e ea pe c a re ş i-o v a p u n e c u rîn d
în a p lic a re , de a s crie , la în c e p u t
L e to p is e ţu l Ţ ă r i i M o ld o v e i» , con -
tin u în d în această d ire c ţie s tră d a ­
n iile în a in ta ş u lu i său, G rig o re U -
re ch e , şi a p o i o im p o r ta n tă lu c ra re ,
c u m este «De n e a m u l m o ld o v e n ilo r,
d in ce ţ a r ă au ie ş it s tră m o ş ii lor»,
c a re tr e b u ia să în s e m n e în te r m e n ii
de a s tă zi, de fa p t, o m o n o g ra fie a
o r ig in ii c o m u n e la tin e a n e a m u lu i
ro m â n e s c .
în M o ld o v a , M ir o n C o stin u rc ă
re p ed e, d a to r ită c a lită ţilo r sale,
to a te tre p te le d e m n ită ţilo r b o ie ­
re ş ti, p în ă la ra n g u l de m a r e v o rn ic ,
a p o i de m a r e lo g o fă t, p ă s trîn d u -ş i
în să, c h ia r în c u lm e a c e lo r m a i de
s e a m ă o n o ru ri, ca şi în cele m a i
m a r i p r im e jd ii, e c h ilib r u l şi in te ­
g rita te a de c a ra c te r.
în această p r iv in ţă , is to ria n e -a
p ă s tra t c îte v a e x e m p le , d e m n e de
m e n ţio n a t. O în t îm p la r e fa im o a s ă
a fost a tu n c i c în d P e tric e ic u V o d ă
le -a c e ru t b o ie r ilo r şi c ă p ita n ilo r
de oaste s ă -l însoţească în re fu g iu l
său d in P o lo n ia , lă s în d M o ld o v a
p ra d ă o ş tir ilo r v ră jm a ş e . N ic i un
b o ie r nu în d ră z n e a să-şi spună p ă ­
re re a . S in g u r M ir o n C o s tin s-a r i d i ­
cat şi i- a ro s tit, f ă r ă ocol, d o m n ito ­
r u lu i: O r i să fie v o ia M ă r ie i T a le ,
o r i să nu fie , n o i nu ne v o m lăsa case­
le să le iee tă ta rii» ; şi s -a u în c h in a t
şi au zis :'S ă f ii M ă r i a T a sănătos»,
şi a u ie ş it a fa r ă . G est în d ră z n e ţ,
s fid în d pedeapsa d o m n ea sc ă, d a r
c a re a fost u r m a t n u m a id e c ît şi de
c e ila lţi, cei m a i m u lţ i d in tr e b o ie r ii
şi c ă p ita n ii de oaste.
E x e m p le le de acest fel a r p u te a
fi în m u lţ it e la n e s fîrş it. Să nu u ită m
însă că, m a i în a in te de o ric e . M ir o n
C o s tin r ă m în e p e n tru n o i o m a re
fig u r ă de c ă r t u r a r u m a n is t, lu m i­
n a t c u m n -a m a i fost a ltu l, în M o l­
d ova, în v ea cu l lu i, şi un p a tr io t în ­
flă c ă r a t, c are nu ş i-a s lu jit ţa ra
n u m a i cu sab ia, ci şi m a i m u lt , cu
p a n a , cu c a rte a . E l a c re z u t, cu tă rie ,
în m is iu n e a c u ltu r ii şi în d eo seb i în
p u te re a slovei scrise. E l a c o n s id erat
a
O c л п îa TTSc H
- 'v
v • X , С. 77Г ( i/fif
^ ° ' ,
: a i C î î r r i f t f -4 P * / v ^ t7 T £ ( a
J d «/
in facsim il, text cu iscălitura lu i M iro n Costin.
în clişeu, presupusul p o r tr e t i l lu i М к о п Costin. d in tr - o fresca de la minăstirea
T eodorenii fB u rd u je n i).
că is to ria a re un în s e m n a t r o l e d u ­
c a tiv .
Ia tă de ce se s im te d a to r, c u m spe­
c ific ă în Predoslovia o p e re i «De n e a ­
m u l m o ld o v e n ilo r» , p o ate cea m a i
fru m o a s ă p a g in ă de lit e r a t u r ă d in
în tre g secolul a l X V II- le a , s ă -i con ­
d a m n e , cu a s p rim e , pe aceia care
au ră s p în d it c a lo m n ii la adresa
n e a m u lu i ro m â n e s c , ca, de p ild ă ,
pe un S im e o n D a s c ă lu l sau u n M is a it
C ă lu g ă ru l şi să re s ta b ile a s c ă e l în ­
suşi c u r a tu l a d e v ă r cu p r iv ir e la
o b îrş ia c o m u n ă şi la u n ita te a de
lim b ă şi t r a d iţ ii la tin e a n e a m u lu i
m o ld o ven esc şi m u n ten esc şi c îţi
sîn t în ţ ă r ile u n g u re ş ti, cu acest
n u m e rom âni pînă astăzi...»
Un în sem nat act cultural îl cons­
tituie şi faptul că M iron Costin se
hotărăşte să facă şi peste hotare
cunoscute atît originea ilustră a nea­
m ului rom ânesc, cit şi fireştile sale
drepturi de a vieţui liber şi a se dez­
volta între străvechile hotare. Face
lucrul acesta... în tr-o perioadă de
m are cum pănă şi m are pericol pen­
tru ţările rom ân eşti, tocm ai pentru
a dem onstra ce m onstruozitate ar fi
însem nat înghiţirea M oldovei şi
M unteniei de către Im periul oto ­
m an. Cu acest scop scrie «Cronica
ţărilor M oldovei şi Munteniei» şi
«Istoria în versuri despre M oldova
şi Ţara Rom ânească», am îndouă în
lim ba polonă.
M iron C ostin îşi încearcă pana şi,
necruţîndu-şi ostenelile, creează şi
un poem filozofic-m oral în versuri
rom ân eşti, in titulat «Vieaţa lumii»,
devenind în felul acesta cel dinţii
poet cult al literaturii rom âne.
Lovit de securea călăului, chiar
în ziua cînd îşi îngropa soţia, în
urm a unei porunci pripite a d om ­
nitorului C onstantin C antem ir, a-
ţîţat de m eschine intrigi boiereşti,
M iron Costin, acest prim m are cla­
sic al literatu rii rom âne, se sfir-
şeşte înainte de vrem e, la num ai
58 de ani, în plină putere creatoare,
lăsînd în urm ă o operă m on u m en ­
tală.
A L E X A N D R U M IT R U
jd e i a *
л c v j S J
7 7 /J f i t v T N O fflV J L C ţ■ Ţ
«f* (J J , ' ,—’c & J Л &
( j j CZ ■- rr r r a
'"r Jv W
//t P O T - - O ^ \H < X f u T
Lţ tP-
 PETRE L U S C A L O V
OSTROVUL
LUPILOR
R O M A N F O I L E T O N
— Atenţie, doi indivizi, în păpurişuri! strigă Vlad, şi în
clipa următoare, scoţînd un revolver din buzunar, se lungi,
lîngă Spic, pe puntea şalupei. Hei, băieţi, culcaţi-vă, aici,
lîngă mine, repede, repede, adăugă el, făcînd băieţilor un
semn cu mîna.
Cît ai clipi din ochi, Scatiul şi Babuşcă se aruncară jos, pe
puntea şalupei, lîngă Vlad. Cei doi ostaşi care se aflau în
şalupă îşi scoaseră automatele de pe umăr şi sprijinindu-le
de bord, se pregătiră să tragă.
— Opriţi motoarele! Stingeţi reflectorul! ordonă Vlad, şi
Scatiul şi Babuşcă îl auziră cum îşi armează revolverul.
Motoarele şalupei mai duduiră cîteva clipe şi apoi amuţiră.
Reflectorul se stinse. Şalupa se apropia acum, uşor, ca o
umbră, de mal. Nici o mişcare. Deodată, băieţii simţiră cum
cîinele lup, culcat lîngă ei, se încordează şi se ridică încet,
mîrîind, cu urechile ciulite, şi cu privirea aţintită spre păpu-
rişurile de pe mal.
— Hai, Spic, ia vezi ce-e cu domnii aceia din păpuriş, îi
şopti Vlad cîinelui, lovindu-l uşor cu palma peste ceafă,
la scoate-i afară, de acolo, băiete.
Copiii îl văzură pe Spic ridicîndu-se, şi-apoi zburînd cu
• O S T R O V U L L U P IL O R • _______________________ GD
un salt fantastic, de pe şalupă pe mal. Ajuns acolo, cîinele
se lipi fulgerător de pămînt, după ce rămase cîteva clipe
nemişcat, începu să se tîrască încet, încet, pe burtă, spre
păpurişurile învăluite în ceaţă.
Minutele treceau. Deodată, o împuşcătură răsună în pă-
ptirişul în care dispăruse cîinele şi-o flacără mică, portocalie,
muşcă scurt, ca o viperă, întunericul. Scatiul şi Babuşcă
auziră păpurişul foşnind puternic şi-apoi un strigăt prelung,
de groază, sparse liniştea grea şi apăsătoare, însoţit de mî-
rîiturile furioase ale lui Spic.
— Aprindeţi reflectorul! strigă Vlad, ridicîndu-se de jos,
cu revolverul în mînă şi sărind apoi peste bordul şalupei pe
mal. în aceeaşi clipă, cei doi ostaşi îl urmară. Reflectorul
se aprinse şi raza lui orbitoare săgetă ceaţa, fixîndu-se pe
tufele de papură. Păpurişul foşni, se clătină, şi cei doi băieţi
îl văzură pe Spic, rostogolindu-se înlănţuit de un om. Peste
o clipă, Spic era cu labele din faţă pe pieptul individului
culcat la pămînt şi îl privea fioros, cu colţii albi, înspăimîntă-
tori. Omul îl privea îngrozit, neîndrăznind să tacă nici o mişcare.
— Unde-i celălalt? îl întrebă Vlad,sosind în fugă şi dîndu-l
pe Spic la o parte.
— A fugit... A fugit spre barcă, bîigui individul, schiţînd
un gest cu mîna spre interiorul ostrovului.
— Hai, Spic, după el! strigă unul din ostaşi făcîndu-i semn
cu automatul să-l urmeze, şi în clipa următoare, amîndoi
dispărură în fugă în păpurişurile întunecate, învăluite în ceaţă.
Vlad fixă prelung capul pleşuv şi faţa galbenă zbîrcită a
individului care stătea răsturnat la Dămînt în faţa lui. Apoi
făcu semn cu capul în direcţia în care dispăruseră, cu o clipă
mai înainte, ostaşul şi cîinele:
— Ciné era? Profesorul?
— Nu, se strîmbă celălalt. Fredy, «profesorul» a dat în
primire. Cel care a fugit e Chiorul
Vlad păru surprins:
• OSTROVUL LUPILOR •
• O S T R O V U L L U P IL O R • 00
— Chioru ai spus? Chioru trăieşte?
— A vrut să-i facă Vînătorul de petrecanie, dar n-a reuşit,
răspunse strîmbîndu-se din nou celălalt. A tras în el pe cînd
se afla pe un şlep. Chioru a vrut să scoată pistolul, a alunecat
şi a căzut în Dunăre şi a scăpat. Vînătorul s-a păcălit. A crezut
că i-a luat mirul.
— Ridică-te! spuse cu o voce poruncitoare Vlad, dîndu-se
un pas înapoi şi ţinîndu-l pe celălalt sub ameninţarea revol­
verului. Unde-i Profesorul?
Individul se ridică de jos, cu un zîmbet batjocoritor pe buze
şi spuse alungind cu mîna un roi de ţînţari care bîzîiau furioşi
în jurul capului:
— Am ajuns prea tîrziu, şefule. Pe Fredy l-au jupuit de viu
ţînţarii. E mort. L-am îngropat acolo, lîngă salcie.
Vlad întoarse o clipă, înfiorat capul, spre ciotul uscat de
salcie, învăluit în ceaţă.
— Dar Vînătorul şi Bărbosul o să plătească scump, pentru
ceea ce i-au făcut lui Fredy, continuă cu o ură sălbatică în
ochi celălalt. Ş i ei, şi cei doi băieţi din Pradina care l-au
atras în cursă.
— Băieţii n-au nici o vină, i-o reteză scurt Vlad. De ce
i-amesteci şi pe ei?
— N-au nici o vină? rînji neîncrezător pleşuvul apărîndu-se
cu palma de lumina reflectorului care îl orbea. Se poate. Dar
eu nu i-aş sfătui să dea ochii cu Chioru! Din păcate o să-l
vadă la faţă mai repede decît cred.
Culcat pe puntea şalupei, Babuşcă se întoarse spre Scatiu,
şi spuse fluierînd uşor:
— Scatiule, mi se pare că am căzut din lac în puţ. Ce zici?
in clipa următoare, păpurişul din apropierea lui Vlad foşni
şi Spic apăru, urmat în fugă de ostaş.
— Tovarăşe căpitan, spuse acesta oprindu-se şi trăgîndu-şi
răsuflarea, infractorul a sărit în apă şi s-a depărtat de ostrov
înotînd. A dispărut în ceaţă, într-o direcţie necunoscută.
(,Va urma)
- CUTEZĂTORI DE-A LUNGUL VEACURILOR - CUTEZĂTO
O FO R TĂ R EA ŢĂ C U C E R ITĂ
PRIN IN T E L IG E N T Ă
SI ÎN D R Ă Z N E A L Ă :
INIMA
« IA R N A C U R A JU LU I». A C E S T A V A FI P O A T E T IT L l
P R IN CARE LE X IC O A N ELE V IIT O R U L U I V O R N O T
A N O T IM P U L IN C AR E NE A F L Ă M . A S A L T U L A S U P R
A C E S T E I F O R T Ă R E Ţ E A ÎN C E P U T A C U M 5 000 C
A N I. IZ B lN D A S -A P R O D U S ÎN ZILELE N O A S T R
ÎN V IN G Ă T O R U L ESTE C H IR U R G U L C H R IS T IA N BAI
N A R D , D IN C A P E TO W N , A F R IC A DE S U D .
Is to ria începe în
fiecare zi
C e le d in ţ ii g re fe le -a u e x e c u ta t
« m e d ic ii» d e a c u m 5 000 d e a n i d in
T ib e t. D e a tu n c i n e n u m ă ra ţi în v ă ­
ţă c e i ai lu i H ip p o c ra t au re d a t
c o r p u lu i o m e n e s c o p a rte d e p ie le
d is tru s ă , o u re c h e tă ia tă ... S e c o lu l
n o s tru a lu m in a t c a le a c ă tre g re fa ­
rea m ă d u v e i, a ţe s u tu r ilo r lim fo id e .
a o a s e lo r, a c a r tila g iilo r , a c o rn e e i,
a u n o r g la n d e e n d o c rin e , a r in i­
c h iu lu i şi p lă m in u lu i, c h ia r şi a
in im ii. D a r de la s ta b ilire a te h n ic ii
n e c e s a re p e n tru a in lo c u i o in im ă
b o in a v ă cu u n a s ă n ă to a s ă p in ă ia
re u ş ita p ra c tic ă e s te un s a lt u ria ş .
L -a fă c u t, la 3 d e c e m b rie 1967
o m u l în h a la t v e r n il . C u a c e a s n
U T E Z Ă T O R I D E -A L U N G U L V EACURILO R
zi în c e p e un n o u c a p ito l in is to ria
m e d ic in ii.
Inim a? N im ic m ai
si m pl u!
în a in te d e 2 ia n u a rie 1968 P h ilip
B la ib e rg e ra un c o n d a m n a t. La
d a ta n u m ită a s u fe r it o o p e ra ţie
d e tr a n s p la n ta re a c o r d u lu i (a d o u a
in lu m e ) c a re a e c h iv a la t p e n tru e
cu o a doua naştere. Astăzi Blai­
berg se consideră sănătos.
S im p lu , n u -i a ş a ?
E ro a re . T e r ib ila o p e ra ţie n u e
d e c it in c e p u tu l. C ă c i o r g a n is m u l,
fie şi b o in a v , nu se im p a c ă u ş o r cu
e x is te n ţa in te r ito r iu l s ă u a u n o r
e le m e n te : v e n e tic e » . S e a ju n g e c u -
rin d la p a ra d o x a la s itu a ţie in c a re
c o rp u l re fu z ă a ju to ru l, re s p in g e
g re fa , nu v re a să fa că ., c o rp c o m u n
cu o rg a n u l s a lv a to r. T o c m a i a ic i
se dă lu p ta ce a m a re , c a re fo lo s e ş te
un in tre g a rs e n a l d e ir a d ia ţii s p e ­
c ia le şi m e d ic a m e n te .
O a ltă c a le p e n tru a e v ita c o n ­
f lic t u l d in t ie d o n a to r şi p r im ito r
e s te c e rc e ta re a p re a ia b ilă a g ru -
o e lo r lo r s a n g u in e şi a fa c to r u lu i
Ochit şi mimiie ac.ierului Bărnătc
sau dorinţa nestrămutată de a învinge.
R h e s u s , c a re a ra tă g ra d u l de с о
p a tib ilita te d in tre ţe s u tu r ile c<
v o r fi g re fa te . N u m a i in c a z u l
c a re a c e ş ti fa c to r i o p e rm it, Of
ra ţia d e v in e p o s ib ilă .
P re ţu l unei in im i
C u m u lt în a in te ca d r. B a rn a
să a p u c e b is tu r iu l c a re avea i
d e s c h id ă p ie p tu l lu i L o u is W a s
k a n sky, p rim u l o m c a re a t r ă it c u
m im ă s tră in ă , s -a r id ic a t p ro b le n
in im ii c e le i « n o i» . P e n tru c a i
b o ln a v să se in s ă n ă to ş e a s c ă es
n e v o ie să m o a ră u n o m s ă n ă to
C e -i d re p t, in s e c o lu l n o s tru acc
d e n te le îşi n u m ă ră r e c o r d u rile
c ifr e u rm a te d e m u lte z e ro u ri, d.
a c e a s ta nu s im p lific ă lu c r u r ile . :
a tu n c i s -a n ă s c u t id e e a tr a n s p la i
tă rii de o rg a n e d e la a n im a le la o r
U n u l d in tre c a n d id a ţii la o n o a re
d e a d e v e n i s a lv a to ru l c a rd ia c ii«
e s te ... p o rc u l. N i-I re c o m a n d ă in s u
d r. B a rn a rd , c a re c o n s id e ră c ă v
p u te a c re a o ra s ă de p o rc i u riaş
a c ă ro r in im ă să c o re s p u n d ă vt
lu m u lu i n e c e s a r s e m e n ilo r n o ş ti
D e a ltfe l p ro fe s o r u l J e a n -P a u l B in t
a şi g re fa t la o m v a lv u le d e p o ri
In im a d e c im p a n z e u g re fa tă ' d
J a m e s D . H a rd y s -a d o v e d it pre
s la b ă . M ai p o triv ită a r fi ce a d
g o riiă , d a r c u m s p e c ia e s te p e ca l
d e d is p a riţie ...
R ă m in e v iţe lu l. C u c o n d iţia c
in im a d e v iţe l g re fa tă să n u c o r
tin u e să c re a s c ă ...
C u to a te a c e s te re z e rv e , s p e c ie
liş tn s in t o p tim iş ti. Prof. dr. Vo.i
nea Marinescu, m e m b ru c o re s
p o n d e n t al A c a d e m ie i R e p u b lic
S o c ia lis te R o m â n ia , e s te d e pă
re re c ă « tra n s p la n ta re a la o m
u n o r o rg a n e p re le v a te d e la ma
m ife re a p ro p ia te (m a im u ţă ) sa
m a i d e p ă rta te ( p o r c ) va e x c lu d
m u lte d in tre d ific u ltă ţile a c tu a l
a le p ro c u r ă rii şi s to c ă rii g re fe lo
p e n tru s c o p u ri c lin ic e (...) La no
în ţară, la Spitalul clinic Funden
la Spitalul Panduri, Clinica di
 rurgie toracică Bucureşti, Cli-
a de chirurgie T g . Mureş se
cercetări pentru găsirea de
te pentru un diagnostic pre-
:e al rejecţiei (eliminarea) or­
tului transplantat, asupra me-
olismului leucocitelor după
^splantarea organelor, asu-
unor metode biologice de
hilare totală sau parţială a
oleranţei faţă de grefe».

_a o riz o n t: c re ie ru l

nima nu este ultimul bastior

iă de curind necucerit de chi
gi. Probleme de extremă deli
:eţe pune şi grefarea ficatului
Dar creierul?
S-ar părea că întrebarea depă
şte bunul-simţ. Un mare chirurg
glez remarca de curind că «acest
gan este ca o centrală telefonică
este imposibil (în cazul unui
insplant de creier) să reconec-
ri toate firele».
Foarte adevărat. Şi totuşi, acum
va timp lui Tony Salas, în virstă
nouă am, i s-a Îndepărtat, la
esno Valley (California), aproape
jumătate de creier. înainte de
ieraţie copilul suferea de dureri
i cap şi afecţiuni ale vederii, iar
ina şi piciorul sting îi erau pa-
lizate în proporţie de 75% din
luza unei tumori masive la creier,
rocesul de însănătoşire va dura
Di-trei ani. Cu toate că prin ope-
ţie au fost indepărtaţi centri ner-
)şi importanţi, vîrsta fragedă a
i Tony ajută creierului să se com-
enseze, preţuind şi sarcinile păr-
i care lipseşte.
Indiferent de greutăţi, ştiinţa vea-
j Iu inostru, electrizată de energia
nor cutezători ca dr. Christian
arnard.va găsi soluţiile care-,
psesc pentru a asigura omului
itegritatea necesară creaţiei.
ARTERA PULMONARĂ
CeieDritatea acestei săli de operaţii de la spitalul „Groote Shuur" este perfect exphcaoila.
I N I M A IN C IF R E
• Inim a este pompa cea m ai eut
ordinară din lume. Dacă socotim ca
ea bate in medie de 70 de ori pe minut,
inima se contractă de peste 100 000
de ori în 24 de ore, ceea ce corespunde
cu aproape 26 miliarde bătăi în 70 de
ani de viată!
• Forţa inimii ar putea ridica în 40
de minute un lift la etajul 5; într-o zi
lucrul mecanic al in im ii atinge 29 000
kiîogram-metri, echivalînd în circa 70
de ani cu o eliberare de energie care
ar putea ridica un tren la înălţimea
M ont Blancului; un autoturism cu 4
cilindri ar putea f i pus în funcţiune de
4 in im i; deplasîndu-se cu 4 km pe oră,
într-un an vehiculul ar înconjura Pă-
mintul.
• Cantitatea de singe pompată de
'nimă în fiecare oră, în stare de repaos,
este de 420 de litri. La efort, inima poate
împinge in vase chiar şi 1 350 de litri
de singe pe oră. intr-o viată de om inima
alimentează circulaţia cu cca. 281 de
milioane de litri de singe, ceea ce ar
corespunde cu debitul de vărsare a
Dunării în Marea Neagră. în timp de
47 de secunde.
A R C U L A O R T IC
1 i Ш Л 1ÙL / J â *^ '
VIITORUL NE MAI REZERVA
SURPRIZE
declară DR. E. PĂUŞESCU, şeful laboratorului de
patologie şi patologie experimentală de la Spitalul
clinic Fundeni.
Cu toate că specialiştii au vehiculat opinii diverse in legătură
cu recentele transplantări ale inimii de la om la om, nimeni nu a
contestat faptul că rezultatele acestor operaţii constituie un pro­
gres important în chirurgia cardiacă. Chirurgii de la Capetown şi
cei din S.U.A. au demonstrat că inima omului poate fi înlocuită
ca o «piesă de schimb», iar faptul că bolnavii au trăit cu o nouă
inimă un timp variabil este un succes incontestabil al ştiinţei îm ­
potriva morţii.
în laboratoarele de chirurgie şi patologie experimentală ale
Spitalului clinic Fundeni au fost executate pînă acum numeroase
operaţii de transplantare a inimii la animale (cîini), cu o durată de
supravieţuire variabilă. Scopul acestor operaţii a fost de a se sta­
bili tehnica optimă şi de a se găsi cele mai indicate metode de în­
grijire a primitorului înainte de a se aplica acest procedeu în dome­
niul uman.
S-a folosit în majoritatea cazurilor o tehnică asemănătoare celei
utilizate de echipa de chirurgi de la Capetown şi s-a încercat,de
asemenea, punerea la punct a unor procedee originale. Preocupările
chirurgilor de la Spitalul clinic Fundeni, de sub conducerea prof,
dr. Voinea Marinescu, privind transplantarea organelor au o ve­
chime de peste patru ani şi s-au concretizat prin numeroase lucrări
publicate în ţară şi străinătate.
în ce ne priveşte, considerăm că întrebuinţarea în viitor a orga­
nelor de la animale va rezolva în mod satisfăcător problema trans­
plantărilor.

cercurile ştiinţifice din lumea intreagă.

ARTERA PULMONARĂ
Chirurgi rom âni
pionieri în dom eniul
grefelor
Prima transplantare de rinichi reuşită
A T R IU L S T IN G
din lume a fost făcută in 1905 de medicul
român N. Florescu. Operaţia, făcută
pe animale (cîine), a fost descrisă in
acel timp intr-o revistă medicală fran­
ceză şi este citată şi astăzi pentru
intiietale in toate lucrările de speciali­
tate.
in anii 1924— 1925 doctorul Aristide
V E N T R IC U L U L
Grădinescu a realizat o performantă
DREPT
remarcabilă pe drum ul spinos al con­
servării organelor necesare transplan­
V E N T R IC U L U L
tărilor. El a reuşit să menţină in viată
S T IN G
timp de 33 de zile o inimă de broască
VENA CAVĂ separată de organism, fapt cu totul
exceptional, care a stirnit interes in
Un alt precursor român in tehnica
grefelor a fost chirurgul C. Dimitrescu-
Severeanu, care a format in ţâra noas­
tră, in a doua jum ătate a secolului al
XlX-lea, o şcoală chirurgicală modernă.
C. Dimitrescu-Severeanu este autorul
primelor grefe experimentale de artere
pe plan mondial.
In laboratorul de chirurgie experi­
mentală al Academiei, care a luat fiinţă
in 1949 la spitalul СоЦеа, doctorul do­
cent Tiberiu Ghiţescu a făcut trans­
plantări care au cuprins aproape toate
organele şi ţesuturile corpului (oase,
nervi, artere si vene, rinichi, esofag,
vezică biliară, intestin etc.).
Contribuţii importante la studiultrans-
olantărilor au mai adus medicii Pop D .
Popa, T. Giurgiu, P. lonescu, T.
Saft a, N. Suciu-Foca, P. Niţescu
şi m ulti alţii.
Or. E. ROŞIANU

0
AORTA
 UN BÄR&AT UPCA CRFASTA
z m v î î in s n MUNTELUI. NU-1 N IM E N I
ALTVJL DECT DOMNUL
C A P E . L-A VIZITAT
PE D IN I.

POVESTIRE DE ALEXANDRU BOGDAN

DESENE DE V BACIU
REZUMATUL C A P IT O L E L O R
PRECEDENTE:
DIM DUNĂREANU, CAMPION LA
DECATLON DOREŞTE SÀ DEVINĂ
MEMBRU AL CLUBULUI CUTEZĂ­
TORII. PRIMA MISIUNE ÎN VEDE­
REA PRIMIRII SALE ÎN CLUB O
PRIMEŞTE ÎN MOMENTUL ÎN
CARE TOCMAI SE PREGĂTEA SĂ
PLECE ÎN MUNTM VRANCEI, LA O
PRIETENĂ, FIICA CUNOSCUTULUI
GEOLOG PETRE BOGDAN. DIM RE­
NUNŢĂ LA PLECARE. NIŞTE NE­
CUNOSCUŢI, VRÎND CA PROFE­
SORUL BOGDAN SĂ FIE SINGUR,
TRIMIT 0 TELEGRAMĂ FIICEI
SALE, SEMNATĂ DIM, PRIN CARE
FATA ESTE CHEMATĂ LA MARE.

e TOVARĂŞE PROFESOR (AVET i

DOUA T E L E G R A M E I

-D AR BINE,TINERE
NU EŞTI LA MARJE ?
N -A l C H E M A T -o
ACOLO ST PE ANCA?

FH BINEVÈNIT,DRA û A РИМ 1
S\ SPER SĂ NU-Ti FIE ORÎŢ
^ ^ NUM AI c u m i n e . . . j

ScbVSC .

CĂLĂREŢUL CARE
ÎM I ADUCE POŞTA
ţ>i CARE URCA
NUMAI DACA ARE
DE CE, MUSE MAi
AELÄ ŢIPENIE.
PE O RAZĂ DE
2o p e kilometri

C H IA R NINTEDH
P R IN O U R ?
___________ _____
 JEAN MARAIS , PIERRE BRICE, GERARD B A R R A Y Şl A L Ţ I I .
# A V E N T U R I , DAR Şl A V E N T U R I L E C U N O A Ş T E R I I . . .
| N U E X I S T Ă D EC ÎT D O U Ă C A T E G O R II DE FILME. CARE?
NUMAI
FILME
CA
lată o întrebare la care se părea
că răspunsul va fi unanim: da. Şi
totuşi... Cei peste 200 de băieţi şi
fete din Bucureşti, cu care am
discutat, au exprimat opinii mult
mai nuanţate, dînd glas exigenţei
tinerei generaţii faţă de cinemato­
graf. lată citeva dintre ele:
A ta n a s o a ie R a d u , c l. a V l ll - a ,
Ş c . g e n e ra lă nr. 5. Nu pot spune
că nu m-am distrat la filmul Sur-
couf. Bătăile de-acolo le-am urmă­
rit cu emoţie, dar cu adevărat, mie
îmi plac filmele în care se dezbat
probleme, în care eroii au o viaţă
psihologică bogată, îşi pun între­
bări, se frămîntă. Sînt tot un fel de
aventuri, chiar cu mult mai intere­
sante!...
C h e p te a D o in a . cl. a V l ll - a ,
Ş c . g e n e ra lă nr. 5. După ce pleci
de la un oarecare film de aventuri,
chiar dacă ţi-a plăcut, el rămine
undeva în urmă. Pe cînd de la un
film ca «Duminica la ora 6» pleci
cu gînduri, cu idei, care te urmă­
resc tot timpul.
M işu R u x a n d ra , cl. a V l l- a ,
Ş c . g e n e ra lă nr. 19. Există şi
altfel de aventuri decît cele cu
pumni, pistoale şi spade. Există o
aventură a cunoaşterii. O astfel
• S T U D IO U L BUCUREŞTI — D ATO R!
de aventură mi-a oferit filmul «Ago­
nie şi extaz». L-am urmărit cu
sufletul la gură...
S tre ja D a n , cl. a V l l l - a , Ş c .
g e n e ra lă nr. 5. îmi plac filmele cu
bătăi multe, te ţin încordat şi-ţi
dau emoţii. îmi plac Jean Marais
şi Pierre Brice, Gérard Barray. Cu
o menţiune însă: atunci cînd se bat
in numele a ceva frumos. Altfel.
B o z ia n u D a n , cl. a V l l l - a , Ş c .
g e n e ra lă nr. 5. Şi în «Dacii» au loc
multe scene de luptă care-ţi dau
«bătăi de inimă», dar eroii filmu
lui sînt bogaţi sufleteşte, lupta lor
are un scop nobil. Nu se pot uita
uşor figuri ca aceea a lui Decebal,
sau a lui Cotizo, a generalului
roman prieten al dacilor.
H e re s c u V io r ic a , cl. a V l ll - a ,
Ş c . g e n e ra lă nr. 5. Nu-mi plac
imaginile colorate,care ne prezintă
o înşiruire de bătăi,şi fapte ce nu
se pot întimpla cu adevărat în viaţă.
G a ş le r V ic to r, cl. a V ll- a , Ş c .
g e n e ra lă nr. 19. Aş vrea să văd
în film băieţi de virsta mea, să-i
urmăresc cum se descurcă in fe­
lurite situaţii. De aceea mi-a plăcut
filmul românesc «Cine va deschide
uşa». Eroul care ajunge la casa de
corecţie m-a făcut să reflectez mult. ..
L a ză r A n c a , cl. a V l l l - a , Ş c .
g e n e ra lă nr. 5. Mi-ar place să
găsesc filme cu băieţi şi fete de
virsta mea şi cred că Studioul de
filme «Bucureşti» ne este dator cu
aşa ceva. Se vede că nu se pre.i
gindeşte la noi.
A n c ă i L a ză r şi c e lo rla lţi c iti­
to ri ai re v is te i n o a stre le ră s­
p u n d e to v a ră ş u l P E T R E S Ä L -
C U D E A N U , re d a c to r-ş e f a l S tu ­
d io u lu i B u c u re ş ti.
în anul acesta ţinem de virsta
Ancăi şi in general a celor care au
răspuns la ancheta de faţă vor găsi
mai multe filme pentru ei decit
în anul trecut, lată citeva titluri: —
«Măriuca, eroina de la Mărăşeşti»,
film aflat in faza de pregătire. în
curind va rula pe ecranele noastre:
«Columna lui Traian» şi partea a
ll-a şi а 11l-a a filmului «Haiducii».
Din păcate, reproşul Ancăi este
îndreptăţit. în afară de filmul «Ul­
tima noapte a copilăriei», film des­
pre tineri şi aspiraţiile lor, despre
farmecul prieteniei care se leagă
din virsta fragedă, altceva nu avem.
Şi nu avem, din păcate, nici filme
despre pionieri. Să sperăm că anul
1969 va fi mai rodnic.
C u n o s c u tu l c ritic c in e m a to ­
g ra fic I.D . S U C H IA N U a p rim it
să tra g ă c ite v a c o n c lu z ii la d is - „
c u tia n oastră.
F ilm u l te in v a (ă s ă - l c ite ş ti p e o m ,
să-/ d e s c ifre z i, te in v a ţâ să g h ic e ş ti
ce se a s c u n d e s u b o c o m p o r ta re
sa u a lta , la c e să te a ş te p ţi d e la u n u l
ş i d e la c e lă la lt. F ilm u l n u e s te a l t ­
c e va d e c it o id e e , p lim b a tă p u n
10— 40 d e îm p r e ju r ă r i, ca s - o p o l i
e x a m in a p e to a te fe te le ; ia r tu , s p e c-
ta t o i, tie b u ie sa in v e ( i sa d e s c o p e r i
şi apoi să c ite ş ti d in film a c e a s ta
id e e . $ h ( i ş i v o i că f i l m u l e s te o
s u c c e s iu n e d e s e c v e n ţe , ş i că f i e ­
c a re s e c v e n ţă e s te d e fa p t o u n ita te
d e m ă s u r a t f r u m o s u l. V re a u să s p u n
că o s e c v e n ţă d e u n m in u t p o a te
a s c u n d e n e în c h ip u it d e m u lte f r u ­
m u s e ţi. $ b u că a (i v ă z u t «101 d a l-
m a (ie n n ). A m in t if i- v ă d e m o m e n t u l
c in d P o n g o se a flă in fa (a te le v iz o ­
r u l u i c u c ă ţe lu ş ii să i. i n t r - o s in g u r ă
s e c v e n ţă a fo s t s u r p r in s ă n o ta c a ­
r a c te r is tic ă a fie c ă r u i p u i d e c im e .
E s te o s e c v e n ţă d e m a re a rtă . Voi
tr e b u ie să in v ă (a ( i să d e s c o p e r iţi
a c e s te u m tă ( i d e f r u m o s , fie că le
g ă s iţ i in f ilm e d e a v e n tu r i s a u in
o ric a r e a lt g e n . D e fa p t n u e x is tă
d e c it d o u ă c a te g o r ii d e f ilm e : b u n e
ş i p ro a s te .
ÎN LA B O R A TO R U L UNEI UZINE S-A N Ă S C U T O IDEE.
IN T R -U N TERMEN RECORD O REGĂSIM F R U C T IF IC A T Ă
ÎN CEA M A I S E N S IB IL Ă IN D U S T R IE A V E A C U L U I.'P R O D U C Ţ IA DE A U TO M O B ILE .
D EO C A M D A T Ă PUBLICUL NU Ş T IE N IM IC . SURPRIZELE
S ÎN T P Ă S T R A T E ÎN V Ă L U R I DE T A IN Ă P ÎN Ă ÎN ZIU A M ULT A Ş T E P T A T Ă .
C u te z â to k il
O C A ZIA P O A TE SĂ FIE

S A L O N U L A U T O M O B IL IS T IC IN T E R N A T IO N A L DE LA

BRUXELLES
0 suprafaţă de 42 170 mp, 7 000 flori şi plante,
o iluminaţie de 21 265 kw — iată cifiva echiva­
lenţi ai celui de-al 47-lea Salon automobilistic
international de la Bruxelles. 13 ţări şi 100 de firme
îşi dispută întîietatea în ce priveşte nivelul tehnic,
forma aerodinamică, linia graţioasă, viteza record,
siguranţa, uşurinţa conducerii, consumul cît mai
redus.
Corespondentul agenţiei Belga, transmitînd
în exclusivitate pentru «Cutezătorii» tele-
fotoreportajul de fată, îl inaugura cu o pagină a
cărei muzică m ulti iubitori ai pegasului pe roti
se vor sim ţi tentafi s-o guste ca pe a unei poezii:
Aston M artin, Austin, Austin-Healey, Bentley,
Corsair, Daimler, Humber, Jaguar, Jensen, Lotus,
Morgan, M orris. M G , Mirage, Princess, Riley,
Rolls-Royce, Rover, Sunbeam, Triumph, Vauxhall,
Van den Plas, Wolseley, Zephyr şi Zodiac (Marea
Britanie); Buick, Cadillac, Chrysler, Chevrolet,
Comet, Cougar, Dodge, Fairlane, Ford, Galaxie,
Imperial, Lincoln, Mercury, Mustang, Oldsmobile,
Plymouth, Pontiac, Rambler, Shelby şi Thunder-
bird (Statele Unite ale Am ericii); Alfa Romeo,
Auto Bianchi, Abarth, Dino, Ferrari, Fiat, Inno-
centi, Lamborghini, Lancia, Maserati, Iso Grifo,
Iso Rivolta, Siata, Bertone, Pininfarina şi Vignale
(Italia); Audi, Auto-Union, B M W , Glas, Kar-
mann-Ghia, Mercedes, N.S.U., Opel, Porsche,
Prinz, Volkswagen şi Neckar (Republica Federală
a Germaniei); Daihatsu, Datsun, Hino, Honda,
Mazda, P .M .C . şi Toyota (Japonia); Citroën,
Matra, Peugeot, Renault, Renault-Alpine şi Simca
(Fran(a); Scald ia, Volga şi Yalta (Uniunea Sovie­
tică); Saab şi Volvo (Suedia).
Am atorii de poezie automobilistică au ghicit că
este vorba despre o parte dintre mărcile prezentate
la Bruxelles.
Marea majoritate a acestor mărci sînt bine cu­
noscute din anii precedenţi. Noutatea salonului
o aduc automobilele expuse pentru prima oară.
Astfel: Mercedes-Benz şi-a mărit gama automo­
bilelor cu injecţie de benzină; Alfa-Rom eo pre­
zintă trei noi modele de 1 750 cmc — berline,
spider (prezentat în nr. 6/1968 al revistei noastre)
şi Coupé; BMW a expus pentru prima oară
modelul 2 002; Volvo a scos o nouă versiune,
tipul 142 (m otor de 2 000 cmc şi 140 C P ); Citroën
prezintă o Diana 6 în două reuşite variante:

VOLKSWAGEN . o l KSWÄGEN
 Maşina japone­
ză Toyota 2 000 GT
sport a ocolit pe
jumătate Pămîn-
tul ca să strălu­
cească la Bruxel­
les.

confort şi berline; Zaporojeţ (cunoscuta marcă
sovietică) prezintă un nou tip de maşină de mic
'itraj (956 cmc) înzestrată cu motor de Renault;
marca Apal retine atenta vizitatorilor cu un nou
tip cu motor Porsche 1 600, al cărui şasiu e
confecţionat în totalitate din mase plastice; Mean
oferă un nou tip de maşină de competiţie: etc..
in comparaţie cu anii precedenţi, puterea şi
viteza maşinilor prezentate este mai mare, tot­
odată acestea fiind mai nervoase, foarte sensibile
la comenzi. Automatizarea comenzilor este şi ea
evident îmbunătăţită. M u Hi constructori, după
ce ani de zile au montat schimbătorul de viteză
1a volan, revin la o solufie mai veche, fixîndu-l
oe planşeu, cu levier mic, gen sport. Se consideră
că astfel rezistenta şi siguranţa sînt sporite.
Frinele cu discuri sînt la ordinea zilei (m ai ales
pentru rotile din fată, ceea ce face ca aceste auto­
mobile să semene m ult cu cele sportive). Pentru
mărirea securităţii călătorilor, multe maşini (toată
producţia S.U.A. şi o mare parte din exponatele
europene) sînt dotate cu dublu circuit de frînare.
La toate tipurile prezentate se observă o deosebită
grijă atît pentru estetica şi aerodinamica exte­
rioară, cît şi pentru confortul interiorului.
Salonul a trezit un interes deosebit, atrăgînd
m ii de vizitatori din întreaga lume. Dacă édifia
de anul trecut a fost vizitată de 644 944 persoane,
de data aceasta cifra a fost depăşită. Explicabil
pentru secolul vitezei!

CUM VEDEŢI VIITORUL

AUTOMOBILULUI? RĂSPUNDE A C A D . Slobodan Dobroslavlevic (R.S.F. IU G O SLAVIA).
După ce a realizat recent un motor pe care specialiştii îl caracterizează drept
«ideal», savantul iugoslav este preocupat de ziua de mîine a autovehiculelor. Foto 1: Cel mai recent cuvînt al cunoscutei mărci
sovietice Volga.
- ÎN VIITO RUL A P R O P IA T VOR FI, PROBABIL, UTILIZATE TURBINE CU GAZE Şl MOTOARE
ELECTRICE CU BATERII, PE M ĂSUR A CREĂRII DE ACU M ULATO RI CORESPUNZĂTORI CA TIMP Foto 2: A cest Rambler, ultim ul tip, n-a traversat decît
DE ÎNCĂRCARE, C A P A C IT A T E Şl GREUTATE. VOR URMA PROCEDEE DE TRANSFORMARE A tlanticul pentru a lua parte la «vernisajul» salonului...
DIRECTĂ A CĂLDURII ÎN ENERGIE ELECTRICĂ PRIN COMBUSTIE RECE Şl ÎN FINAL SE V A AJUNGE
LA U TILIZAR EA ENERGIEI ATOMICE. S T A D IU L A C T U A L DE PUNERE LA PUNCT A ACESTOR Foto 3: ...spre deosebire de Ford Escort, maşină de
NOI SURSE DE PUTERE PERMITE SĂ SE AFIRME ÎN S Ă CU DESTULĂ SIG U R AN ŢĂ C Ă Şl ÎN UR­ capacitate medie, produsă în uzinele europene ale firmei
MĂTORII A N I MOTOARELE CU ARDERE INTERNĂ ÎŞI VOR MENŢINE PO ZIŢIA. Ford.

M -O N TE CARLO
o pasionantă cursă pe 5 000 de km. -
^ H
'$ >
NU DE M U L T S -A D E S F Ă Ş U R A T UN UL D IN T R E CELE M A I D IF IC IL E
Ş l P R E S T IG IO A S E R A L IU R I EUROPENE - M O N T E C A R L O . PE D IS ­
T A N Ţ A DE 5 000 K M , ÎN GRELE C O N D IŢ II DE IA R N Ă , CU N U M E R O A S E
D IF IC U L T Ă Ţ I Ş l S U R P R IZE PE T R A S E U , 200 DE A U T O M O B IL IŞ T I
D IN N U M E R O A S E Ţ Ă R I S -A U ÎN T R E C U T ÎN T R -O E P U IZ A N T Ă
C U R S Ă . V IC T O R IA A R E V E N IT R E N U M IT U L U I P IL O T ENGLEZ V IC
ELFORD (IN E C H IP A J CU D A V ID S T O N E ) CARE A C O N C U R A T PE
O M A Ş IN Ă P O R S C H E 911 T . (A N U L T R E C U T , T O T PE UN PO R S C H E ,
ELFORD A F O S T PE P U N C T U L DE A C ÎŞ T IG A A C E S T R A LIU , D A R
L-A P IE R D U T PE U LTIM ELE S U T E DE M E T R I, ÎN A IN T E DE S O S IR E ,
D IN C A U Z A Z Ă P E Z II P R O A S P Ă T C Ă Z U T E C A RE A F Ă C U T CA M A ­
Ş IN A LUI S Ă DERAPEZE, CEEA CE A P E R M IS A L T U I E C H IP A J SĂ
1-0 IA ÎN A IN T E . DE D A T A A C E A S T A ÎN S Ă , ELFORD Ş I-A L U A T
R E V A N Ş A ).
C ÎT E V A D A T E R EFER ITO A R E LA M A Ş IN A P O R S C H E 911 T P IL O ­
T A T Ă DE ELFORD:
- C A P A C IT A T E A - 1991 C M C ; - 6 C IL IN D R I; — 160 C P; - V IT E ­
ZA M A X IM Ă - 200 KM PE O R Ă .

E c h ip a ju l b r ita n ic E lfo r d - S to n e a lă t u r i d e a u t o m o b ilu l P o r s c h e 911 T p e c a re l- a u Pagini realizate de

îm p o d o b it c u n u m e r o a s e c u p e a le r a l iu lu i M o n t e C a rlo . C O N S T A N T IN D IA C O N U
 IMPORTANT!
P A R T IC IP A N Ţ I LA C O N C U R S U L M IN I-T E H -

PREMIILE LA CONCURSUL
N IC U S , N U U IT A Ţ I!
• J U R IU L DE SP E C IA LITA TE V A O M O L O G A
O F IC IA L LU C R Ă R IL E CE V O R Fl C O N S ID E R A T E
IN V E N Ţ II S A U IN O V A Ţ II.
• P R IM II 100 C L A S A ŢI V O R D E V E N I MEMBRI
A l C L U B U L U I M IN I-T E H N IC U S , V O R PRIM I
C A R N E T E Şl IN S IG N E Şl V O R PLECA Î N T A ­

MINlTEHMŒS
BĂRA M IN I-T E H N IC U S SPECIAL A M E N A JA T Ă
P E N T R U El.

Pentru p a rticip a re In d ivid u a lă

Marele premiu UN TELEVIZOR.
Premiul I: UN MAGNETOFON. ___________
Premiul II: APARAT DE RADIO CU TRANZISTORI MAMAIA, 7 LUNGIMI DE UNDĂ.
Premiul III: UN APARAT FOTO
5 premii speciale surpriză.
UN PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI ORIGINALĂ LUCRARE.
Pentru p a rtic ip a re colectivă
Premiul I: O EXCURSIE PRIN ŢARĂ «DE LA MUNTE LA MARE».
Premiul II: UTILAJ COMPLET PENTRU U N ATELIER ELECTROTEHNIC.
Premiul III: O BIBLIOTECĂ TEHNICĂ ALCĂTUITĂ DIN CCA. 30 DE VOLUME ALESE
DE JURIUL DE S P E C IA L IT A T E ^ ^ ^ ^ ^
5 premii speciale surpriză.
UN PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI ORIGINALĂ LUCRARE.____________________
SENZAŢIONAL!
__________ _ 9
M IS T E R IO S U L
P A R T IC IP A N T
LA C O N C U R S U L
M IN I-T E H N IC U S
în ziua de 18 ianuarie a.c. la redacţie s-a pri­
mit o scrisoare anonimă: «Rog pe un reporter
al revistei dv. să vină în ziua de 20 ianuarie
pe podul Izvor la ora 18.00 fix. Am de făcut o
comunicare importantă în legătură cu concursul.
Semn de recunoaştere: revista Cutezătorii nr. 3
deschisă la pagina MINI-TEHNICUS.»
Un reporter şi un fotograf s-au deplasat la
locul întîlnirii. Cu un aparat ascuns,fotograful
a izbutit să prindă imaginea misteriosului ano­
nim, aşa cum o vedeţi.
Din convorbirea avută cu reporterul se părea
jg
că deocamdată parti­
cipantul (sau partici­ C O N CU RSU L
panţii în numele căro­
ra a vorbit personajul S Ă P T Ă M ÎN II
incognito) nu vor să-şi
divulge identitatea şi FIZICA (II)
nici obiectul (sau o-
biectele) la care lu­
crează. CARE ESTE REZISTENTA?
După convorbire,
personajul mascat a
dispărut. Redacţia a
cercetat şcolile din
° 0 Unie telegrafică din fire de cupru are o lun­
gime de 6 km şi un diametru de 1,5 mm. Ţinind
zona podului Izvor şi... seamă că rezistivitatea cuprului este de 1,6,
vă rugăm să calculaţi care este rezistenţa (in
MISTERIOSUL ohm i) acestei linii, ştiind că între postul de emisie
PARTICIPANT şi cel de recepţie există o diferenţă de altitudine
A FOST de 101 m?
GĂSIT! ■ таш н ш я ш ш ш ш акш ш н ш н
După investigaţii care au durat timp de 9 zile
«mascatul de pe podul Izvor» a fost găsit. Vi-I N U M ELE...........................................................................
prezentăm în fotografie, de astă dată fără mască.
Se numeşte Vasile Mihail şi este elev în clasa ADRESA E X A C T Ă .......................................................
a Vll-a B a Şcolii nr. 131 din Bucureşti.
C LA S A ..............................................................................
— Actfm pot lămuri lucrurile, mi-a spus el.
Intenţionăm să lucrăm o maşinuţă pe care am RĂSPUNSUL ..................................................................
botezat-o «Rodica». Sîntem trei: eu, Preda
Nicolae şi Tindache Dumitru. Maşinii îi vom
fixa o celulă fotoelectrică. La o rază de lumină
provenită, de pildă, de la o lanternă, «ochiul»
«Rodicăi» va pune în mişcare un releu electric
ce va face ca maşina să m e a rg ă d u p ă raza După ce aţi trecut răspunsul (fără dem onstraţie)
pe cupon, decupaţi-l ş i trim ite ţi-l pe adresa redacţiei
d e lu m in ă .
noastre la cel m u lt 5 zile după apariţia n u m ă ru lu i cu
— Să vorbim acum despre cea de a doua m enţiunea: «Pentru con cu rsu l săptăm inii — F IZ IC A
lucrare. (II).
— Cea de a doua lucrare porneşte de la ideea
unui joc matematic. Micul nostru «creier elec­
tronic» va avea o claviatură cuprinzînd cifrele
de la 0 la 9. Apăsînd pe clape este ca şi cum ai Cîştigătorul premiului, prin tra­
rosti cifra către un adversar.l a aceasta, maşina gere la sorţi, pentru FIZICĂ:
răspunde prompt prin altă cifră. Toată greutatea
constă în calcularea releelor de o asemenea
ВЕКЕ D A N IE L — B ÎRLAD
manieră, încît să poată... cîştiga! — Str. Republicii nr. 276, Liceul
— Vă urăm succes! Vom veni să vă vedem nr. 3, cl. aVI-a C,
pe toţi trei la lucru.

IMPORTANT! d e c itito r i c a r e n -a u iz b u tit s ă -ş i tu l la C o n c u r su l M IN I-T E H N I-

p r o c u r e n u m ă r u l 3 în c a r e a u C U S le vom republica în num ărul
La c e r e r e a u n u i m a r e n u m ă r a p ă r u t R e g u la m e n tu l ş i B r e v e - u rm ăto r (n r. 8).
 ÎN C O RDAT C A o FIA R Ă , M /N A T D E N Â O FJD E , AGATOCLE /T i/ p e
Scenariu de
V A S IL E REZUMATUL
CAPITOLELOR
M ĂNUCEANU PRECEDENTE
ilu s tra ţii de
GHEORGHE A rm a te le m a ce d o ­
MARINESCU n ene s în t to t m ai
is to v ite in ră z b o iu l
p u rta t i m p o triv a g e ­
ţilo r . A g a to c le , f iu l
lu i L is im a h , c a re -i
a ţita s e pe m a c e d o ­
n e n i in lu p tă , este
lu a t p riz o n ie r, îm ­
p re u n ă cu a lte c ă ­
p e te n ii, ia r a rm a te le
sa le s ilite să se p re ­
dea. D in te m n ifa

OMO ARA u n d e se a flă in c h is ,

A g a to c le e ste a ju ­
ta t, de un n e c u n o s ­ ACOPERIŞUL V
c u t, să fu g ă .
w D R O M IG H E T E TEM N/TE/. N IC I O FĂPTURĂ N U SE
* A R t À IN P R E A JM A '

C ÎŢ /V A PAS/ iL M A I DES­
P Ă R Ţ E A U D E Z ID U L
M /N T U /T O P . U N G E T AGATOCLE S Ă R I
Ag a to c le /s i a le s e c u
r e p e z ic iu n e
IN A C E /A S I C U P Ă
M EERE A L A P/CioARELE
g etul se In t o ap
D R U M U L . D IN C O LO DE S c ă r ii , n e î n a r m a t . .
Z ID U R IL E C E T Ă T U AG ATO CLE s E .p o iA R l
S E : E R A U R IASUL
E R A L IB E R T A T E A .' 5 Ă L R A D O N A. V A LZE X .

C/N D AGATOCLE SE C R E D E A PIE R D U T, STRĂ

J /L E ÇETJLOR SÇS/RA IN GOANĂ, CU TURG O -
-P R IZ O N IE R U L md /a s a
Ă s V. UAL U i FR U N TE
FUGĂ SE D E S V/NOMAT!
M ARÉX. M -A ATACAT,
T R E B U IA SA M Ă AP AR '

IN ŢE LE G /N D c e s o a r t ă îl a ş t e a p t ă fu
6 A R U L TREBUI SA P R IM EA SC Ă LUPTA. '

TURbOBAL ÎN Ţ E LE S E CA To Tu L FUSESE A F IIN D DESPRE S/RETL/CUL L U ! MAREK, REGE

P L Ă N U IT DE VAREX P E N T R U A S E R A I le Ro st / : ли
-a Ne s o c o t it v o in ţ a , d u p ă l e ­
B u n a . p o r u n c i c a u r ia ş u l g A f ie g h e STRĂBUNE. M I/N E VA In F R u n TA P A R A
în t e m n iţ a t ' _ M u N T!LO R .

/N ZADAR SE ZBU l /U M A VAREX.

Po r u n c a l u i t u r u o B a l , n u
Pu t e a F / în c ă l c a t ă .

«U U 1 h Z A T O R I I» r e v is t a s A p t A m in a l a
R e d a c ţia şi a d m in is tr a ţia : B u c u r e ş ti, P ia ţa S c î c t e ii 1, T e le fo n 17.60.10
PR EŢU L
P re z e n ta re a a r t is t i c i: P O M P IL IU DUMITRESCU: P re z e n ta re a g r a fic i: LUCIA S iC O M A S 1 LEU
 Aspect din timpul lucrărilor Sesiunii extraordinare a M arii Adunări Naţionale.

SESIUNEA EXTRAORDINARĂ A MARII ADUNĂRI NAŢIONALE

în zilele de 15— 16 februarie 1968 a avut loc Sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale.
Prim it cu vii şi îndelungi aplauze a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de
Stat al R.S.R., care a prezentat expunerea cu privire la îm bunătăţirea organizării adm inistrative a terito riu lu i Republicii Socialiste
România.
Deputaţii de pe întreg cuprinsul ţării, în trun iţi în forul suprem, Marea Adunare Naţională, au dezbătut şi aprobat legi de importanţă istorică,
printre care şi legea privind organizarea administrativă a terito riu lu i Republicii Socialiste România.
Strînşi uniţi, sub conducerea partidului, cetăţenii ţării muncesc cu însufleţire pentru înfăptuirea h otărîrilo r Congresului al IX-lea şi ale Confe­
rinţei Naţionale, punîndu-şi toate forţele şi capacitatea lor creatoare în slujba propăşirii şi înflo ririi naţiunii noastre socialiste.

L E G E
PRIVIND ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ
A TERITORIULUI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
Marea Adunare N aţională a Re­
publicii Socialiste România adoptă
prezenta lege
C A P IT O L U L I
U n ită ţile adm inistrativ-teritoriale
A r t. 1. — T e rito riu l Republicii
Socialiste România este organizat
in unităţi ad m in istrativ-terito riale:
judeţul, oraşul ţi comuna.
A r t. 2. — Capitala Republicii So­
cialiste România este municipiul
Bucureşti.
A r t. 3. — Judeţul este alcătuit din
oraşe şi comune — unităţi de bază
ale organizării ad m in istrativ-teri­
to riale a ţă rii — In funcţie de condi­
ţiile geografice, economice şi social-
politice, etnice şi de legăturile cul­
tu rale şi tradiţionale ale populaţiei.
A r t. 4. — Oraşul este centrul de
populaţie mai dezvoltat din punct
de vedere economic, social-cultural
şi edilitar-gospodăresc.
Oraşele care au un num ăr mai
m are de locuitori, o însemnătate
deosebită în viaţa economică, social-
politică şi cultural-ştiinţifică a ţării
sau care au condiţii de dezvoltare
în aceste direcţii pot fi organizate
ca municipii.
Oraşele în care îşi au sediul orga­
nele de conducere ale judeţului sînt
o raşe-reşedinţă.
A r t. S. — Comuna este unitatea
ad m in istrativ-terito rială care cu­
prinde populaţia rurală unită prin
comunitate de interese şi tra d iţii,
fiind alcătuită din unul sau mai
m ulte sate, în funcţie de condiţiile
economice social-culturale geogra­
fice şi demografice. Prin organiza­
rea comunei se asigură dezvoltarea
economică, social-culturală şi gos­
podărească a localităţilor rurale.
Satele în care îşi au sediul orga­
nele de conducere ale comunei sînt
sate-reşedinţă.
A r t. 6. — Oraşele şi comunele din
im ediata apropiere a municipiului
Bucureşti, a celorlalte municipii şi
a oraşelor mai im portante pot apar­
ţine de acestea ca unităţi adminis­
tra tiv -te rito ria le distincte.
Comunele ce aparţin de m unici­
piul Bucureşti, de celelalte m uni­
cipii şi oraşe sînt comune subur­
bane.
A r t. 7. — Oraşele şi comunele
care d ato rită condiţiilor clim ate­
rice, hidrologice sau aşezării lor,
prezintă im portanţă pentru ocro­
tirea sănătăţii şi asigurarea odihnei
cetăţenilor sînt organizate ca sta­
ţiuni balneoclimaterice.
C A P IT O L U L II
Municipiul Bucureşti, judeţele
şi municipiile
A r t. 8. — Municipiul Bucureşti
este organizat pe sectoare, nume­
ro tate.
A r t. 9. — Judeţele Republicii So­
cialiste România şi oraşele lor de
reşedinţă sînt:
1. Judeţul Alba cu reşedinţa în
municipiul Alba lulia.
2. Judeţul Arad cu reşedinţa în
municipiul Arad
3. Judeţul Argeş cu reşedinţa în
municipiul Piteşti
4. judeţul Bacău cu reşedinţa în
municipiul Bacău.
S. Judeţul Bihor cu reşedinţa in în municipiul P iatra -N e am ţ
municipiul O radea
4. Judeţul Bistriţa-Năsăud cu re­
şedinţa în oraşul Bistriţa
7. Judeţul Botoşani cu reşedinţa
în municipiul Botoşani
8. Judeţul Braşov cu reşedinţa în
municipiul Braşov
9. Judeţul Brăila cu reşedinţa în
municipiul Brăila
10. Judeţul Buzău cu reşedinţa în
municipiul Buzău
11. Judeţul Caraş-Severin cu re­
şedinţa in municipiul Reşiţa.
12. Judeţul Cluj cu reşedinţa în
municipiul Cluj
13. Judeţul Constanţa cu reşedinţa
în municipiul Constanţa
14. Judeţul Covasna cu reşedinţa
în oraşul Sfintu Gheorghe
15. Judeţul Dîm boviţa cu reşe­
dinţa în municipiul Tîrgovişte
16.. Judeţul Dolj cu reşedinţa în
municipiul Craiova.
17. Judeţul G alaţi cu reşedinţa în în municipiul Focşani
municipiul G alaţi.
18. Judeţul G orj cu reşedinţa în
municipiul Tîrgu Jiu
19. Judeţul H arg hita cu reşedinţa 4. Baia M are, 5. Birlad, 6. Botoşani,
In oraşul Miercurea-Ciuc
20. Judeţul Hunedoara cu reşe­
dinţa în municipiul Deva
21. Judeţul Ialom iţa cu reşedinţa
în oraşul Slobozia.
22. Judeţul laşi cu reşedinţa în
municipiul laşi
23. Judeţul Ilfov cu reşedinţa în
municipiul Bucureşti
24. Judeţul Maram ureş cu reşe­
dinţa în municipiul Baia M are
25. Judeţul Mehedinţi cu reşedinţa
în municipiul Turnu Severin
26. Judeţul Mureş cu reşedinţa în
municipiul Tîrgu Mureş
27. Judeţul N e a m ţ cu reşedinţa
28. Judeţul O lt cu reşedinţa în
oraşul Slatina.
29. Judeţul Prahova cu reşedinţa
în municipiul Ploieşti
30. Judeţul Satu M are cu reşe-
dinţa în municipiul Satu M are
31. Judeţul Sălaj cu reşedinţa în
oraşul Zalău
32. Judeţul Sibiu cu reşedinţa în
municipiul Sibiu
33. Judeţul Suceava cu reşedinţa
în municipiul Suceava
34. Judeţul Teleorm an cu reşe­
dinţa în oraşul Alexandria
35. Judeţul T im iş cu reşedinţa în
municipiul Tim işoara
36. Judeţul Tulcea cu reşedinţa
în municipiul Tulcea
37. judeţul Vaslui cu reşedinţa
în oraşul Vaslui
38. Judeţul Vîlcea cu reşedinţa în
oraşul Rîmnicu Vîlcea.
39. Judeţul Vrancea cu reşedinţa
A r t. 10. — Se organizează ca
municipii oraşele:
1. Alba lulia, 2. Arad, 3. Bacău,
7. Braşov, 8. Brăila, 9. Buzău, 10. Că­
lăraşi, 11. Cluj, 12. Constanţa, 13.
Craiova, 14. Dej, 15. Deva, 16. Foc­
şani, 17. G alaţi, 18. Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej, 19. G iu rg iu,20. Hunedoara
21. laşi, 22. Lugoj, 23. Mediaş. 24
O dorheiul Secuiesc, 25. O radea, 26.
Petroşeni, 27. P iatra-N eam ţ, 28. Pi­
teşti, 29. Ploieşti, 30. Reşiţa, 31.
Roman, 32. Satu M are, 33. Sibiu,
34. Sighetul M arm aţiei, 35. Sighi­
şoara. 36. Suceava, 37. Tecuci, 38.
Tim işoara, 39. Tîrgovişte, 40. Tîrgu
Jiu, 41. Tîrgu Mureş, 42. Tulcea,
43. Turda, 44. Turnu Măgurele, 45.
Turnu Severin.
 proză literară. Se cuvine să amintim versurile închinate patriei semnate de

e v is t a Ghira Luiza şi Popescu Carmen. Destul de reuşite epigramele. Ne-am bucura

Rim S T E L O R
Există reviste literare cu renume, reviste cu tradiţie, dar şi reviste foarte
tinere, rod al bogatei activităţi din cercuri şi cenacluri literare din unităţile
de pionieri. Acestea înmănunchează în paginile lor creaţiile celor mai tinere
condeie, care pentru prima oară încredinţează literei tipărite sau netipărite
cele mai frumoase gînduri şi aspiraţii.
« F IR E D E T O R T » , gazeta literară a Şcolii generale nr. 81 din Bucureşti,
cu care începem, ne aminteşte prin titlu de George Coşbuc, cel care, ca şi
debutanţii acestei reviste, a început să scrie versuri încă de pe băncile şcolii.
L a primul său număr revista prezintă pe cea mai tînără poetă a şcolii, Pohri-
beanu Lăcrămioara, din clasa a V-a, prin cîteva «miniaturi» în care fantezia
este copilărească şi plină de delicateţe. în «Strada» sînt surprinse cîteva sec-
venţe din peisajul cotidian al străzii. Este o jumătate de pagină de foarte bună
să întîlnim şi în viitoarele numere pagini de satiră şi umor.
« M U G U R I» , revistă care apare trimestrial la Şcoala generală nr. 1
din Turda ne relevă o activitate literară şi mai ales ştiinţifică foarte bogată,
în paginile ei găsim îndeosebi informaţii din domeniul ştiinţelor naturii, isto­
riei şi tehnicii moderne.
Un jurnal de bord, de-a dreptul senzaţional, consemnează cu emoţie pre­
gătirile unui întreg echipaj în vederea lansării imaginare a astronavei «Po-
taissa».
Sîmpălean Dan, clasa a V U I-a , semnează o foarte reuşită traducere şi
adaptare după povestirea ştiinţifico-fantastică « M a rii monştri» de R. Le-
cureux. Din revistă nu lipsesc nici culegerile de folclor, merit al elevei M .
Smîntînă, clasa a V III-a . Revista mai publică versuri, anchete pe diferite teme,
sport.
Felicităm din inimă colectivele de redacţie şi colaboratorii acestor tinere
reviste şcolare urindu-le succes în frumoasa lor muncă de creaţie.
Ileana P IŢ A

CORTINA
se ridică
М И ЛЕ
Se apropie faza a doua a festivalului
artistic al p ionierilor şi şcolarilor! Peste
to t în şcoli se fac preg ătiri. Fotorepor­
terul nostru a surprins imagini dintr-o
după-amiază plină de agitaţie. Să nu
credeţi că ne aflăm tn culisele unei
săli de spectacol. Sintern la Şcoala gene­
rală nr. 17 din Bucureşti. U rm ă rim
mişcările unduioase ale dansatoarelor.
Se repetă suita de jocuri populare,
specifice regiunii Bucureşti (foto 1).
O ascultăm pe Toş Cristina, din clasa
a V l-a C, interpretlnd cîntecul pionie­
resc «Cutezătorii» (foto 2).
N e reţine atenţia şi potpuriul de
muzică populară executat la violă de
Ştefănescu Adrian (foto 3).
Pornim mai departe. De data aceasta
sintern oaspeţii p ionierilor de la Şcoala
generală nr. 56 din Capitală.
Surprindem un m om ent din repe­
tiţia scenetei «Vizita» după cunoscuta
schiţă a lui I.L . Caragiale (foto 4).
Fotoreportaj realizat de
IL E A N A D A N si
G R IG O R E PREPELIŢA

PRIN CERCURILE O ASPEŢI

T E H N IC E
«SESIUNE ŞTIINŢIFICĂ»
La PeciulNou — Tim iş a avut loc nu de m ult o originală
«sesiune ştiinţifică». Participanţi? T in erii fizicieni din comu­
nele Crai Nou, Giulvăz. Sinm artinul sîrbesc şi, bineînţeles,
cei din comuna gazdă. In cele cîteva ore ale în tîln irii ei au
efectuat interesante experienţe de fizică.
ai U n iversităţii « A l.l. Cuza» au fost nu de m ult fizicienii
claselor a V ll-a de la Liceul nr. 5 din laşi.
Cu ocazia vizitei, pionierii nu au cunoscut numai apara-
tajul şi uneltele din atelierele mecanice. La secţia de sticlărie
au putut urm ări cît de complexă este munca de prelucrare a
sticlei, iar secţia foto le-a oferit prilejul de a cunoaşte proce­
sele ce stau la baza obţinerii fotografiilor. în am intirea acestei
vizite, pionierii s-au fotografiat într-unul din laboratoare.
 două ori pe an, laponii din extremitatea nordică a
Europei pornesc intr-o călătorie periculoasă cu turmele
lor de reni. Toamna, părăsind m unţii din nord, ei işi
conduc animalele către adăpostul pădurilor din sud,
iar primăvara străbat acelaşi drum in sens invers. Şi de fiecare
dată traseul lor anevoios trece prin Cercul Arctic.
Redăm mai jos relatările unui martor ocular, M an u el Legrand,
care a însoţit un grup de laponi la Cercul Arctic.
«Multă vreme, zăpada adîncă păstrează urmele renilor, urme
ce se împletesc cu cele ale schiurilor oamenilor care conduc
turmele.
Am pornit pe urma turmei prin zăpada afinată apropiindu-ne
din ce în ce mai mult de sunetul clopotelor pe care cu puţin
timp înainte de-abia le auzeam. Ne atrag atenţia voci într-o limbă
străină şi deodată zărim înaintea noastră vreo 3 000 de reni,
odihnindu-se în luminişul unei păduri imense de pini. Turma este
condusă de doi fraţi, Matti şi Erko Kertomen, care se află
deja la cea de-a doua călătorie anuală. Popasul are loc lîngă
orăşelul Galellivare. De jur-împrejur, pădurea este atît de deasă,
încît te apără foarte bine de gerurile năprasnice.
Călătoria e grea. Pe alocuri, zăpada atingea peste 2 m înăl­
ţime. Distanţa pe care Matti şi Erko Kertomen o au de parcurs
nu este prea mare, totuşi, nu pot s-o parcurgă în mai puţin
de 7 şi chiar 10 zile.
Şi în tot acest timp nu vedem decît zăpadă şi iarăşi zăpadă.
Aceasta este viaţa noastră. Cîinii ne sînt cei mai buni tovarăşi,
înţeleg perfect tot ce le spunem. Şi parcă ştiu că drumurile
acestea, aşa grele cum sînt, reprezintă banii noştri. Fiecare ren
O ... iluzie optică: s-ar zice
că avionul are ca tren de ate-
CĂLĂTORIA LAPONILOR risaj o ... lim uzină. De fapt
nu-i aţa, ţo tia ne-a jucat-o
• CU TURMA DE RENI LA CERCUL ARCTIC fotoreporterul care a fotogra­
fiat această maşină sub un
• FRAŢII M ATTI SI ERKO KERTOMEN LA A DOUA
avion. Interesantă fotografia,
CĂLĂTORIE. dar mai interesant noul auto­
valorează aproape 300 de coroane, carnea renilor este foarte mobil sovietic M A K SI, de mic
gustoasă şi este consumată în cantitate destul de mare, în litra j, realizat de către Insti­
special în regiunile din nord. tutul naţional de cercetări ştiin­
ţifice în domeniul esteticii teh­
Din cînd în cînd, aceşti cow-boys ai nordului aruncă lasoul nice. Noua maşină este mai
pentru a prinde cîte un ren şi a-i controla sănătatea. Deplasările mică decît cunoscuta marcă
cu turmele se fac foarte repede, deoarece nu sînt prea multe «Zaporojeţ», cu toate aces­
piedici pe drum şi chiar dacă ar fi, ele sînt ascunse sub zăpadă. tea este mai spaţioasă ţi mai
Trebuie mers repede, ne explică Erko, căci nu este uşor
să hrăneşti atîtea animale. Dacă vreunul cade, noi nu putem
elegantă. Ea poate atinge o
viteză de 120 km pe oră. Fo­
PLANETĂ MARTE
să-l luăm cu noi, aşa că îl jupuim şi îl agăţăm în copac. E păcat, to liile din faţă sînt mobile,
aţa că, îm preună cu cele din
ESTE„SORĂu
dar n-avem ce face. în majoritatea cazurilor se găseşte cîte
un trecător care să ia carnea. Este atît de frig, încît aceasta
spate, pot fi uşor transform a­
te în paturi pentru d o rm it.
CU PĂMÎNTUL?
îngheaţă şi rămîne proaspătă. Pentru noi este, desigur, o pier­ Uşile nu se deschid în afară,
dere. Dar se întîmplă ca unii care descoperă semnul făcut de Cercetătorul american dr. T. Gaskell a
ca la celelalte automobile, ci
noi pe corpul animalului să ne trimită bani... se culisează spre spate. emis o nouă ipoteză, potrivit căreia planetele
Etapele de odihnă durează cîte două ore. După care renii Deci, o nouă marcă de auto­ M arte, Păm întul şi satelitul Luna au constituit
pornesc din nou în urma conducătorului, care, cu un clopot m obile sovietice care prezin­ cindva o singură planetă, in sprijinul acestei
atîrnat de gît, îşi conduce turma pe întinderea nesfirşită a zăpe­ tă m ulte ţi apreciate avantaje ipoteze, savantul american a adus o serie de
in plus faţă de cele mai vechi. dovezi matematice, care demonstrează că ele­
zilor, pînă la locul de iernat sau la cel de primăvară.
mentele grele de pe această planetă, care

-----------CÎT TIMP DOARME OMUL?_____ intr-o anumită perioadă a existenţei sale s-au
topit din cauza energiei degajate de izotopii
Somnul este o manifestare fiziologică im portantă a tît la om cît ţi la animale, care ocupă apro­ radioactivi, au inceput să conveargă către
xim ativ o tre im e din viaţă. La vîrsta de 60 de ani, un om însumează 20 de ani de somn. A nim alele de centru, iar cele uşoare să plutească la suprafaţă,
experienţă, împiedicate să doarmă, m or. U n cline poate răbda de foame 30—35 de zile, dar dacă nu în urma acestui fapt, viteza de rotaţie a plane­
doarme 4— 5 zile, m axim um 13, el moare. tei a crescut intr-atit, incit din ea s-a desprins
Există oameni care, deţi dorm în mod obiţnuit numai 5—6 ore din 24, se sim t totdeauna perfect o masă, care a dat naştere planetei Marte
sănătoţi ţi apţi de muncă. Ei reprezintă însă excepţii. Astfel, Petru I dorm ea 5—6 ore din 24, fiind to t­
deauna vioi ţi plin de energie. Cunoscutul inventator american Edison lucra intens nopţi întregi la şi satelitului Luna.
rînd ţi dorm ea foarte puţin, ceea ce nu l-a îm piedicat să trăiască pînă la 80 de ani.
In caz de îm bolnăvire a sistemului nervos, omul poate cădea zile, luni sau ani de-a rîndul într-un
somn letargic.
Este cunoscut cazul unei fetiţe care a ad o rm it la vîrsta de 4 ani ţi s-a tre z it la 22, după 18 ani
de somn neîntrerupt. Vîrsta ei psihologică a rămas însă aceea a unui copil de 4 ani. Prim ul lucru pe
care l-a cerut atunci cînd a deschis ochii a fost... păpuţa.
în 1918, acad. I.P. Pavlov a studiat cazul pacientului Kacialnic, care a ad o rm it la vîrsta de 40
de ani ţi s-a tre z it la 60. în to ţi aceţti 20 de ani, acesta a fost hrănit pe cale artificială.