V

A N U L I. — N o . . 5 0 ao BANI NUMĂRUL DUMINECĂ 28 AUGUST, 1905.

Ţ
j Pe
FURIilCR
Pe u
ARONAMHKTR
un an 10 lei Şase luni 5 lei G. RANETTI—N. D. T Ă R A N U
Anunţurile se primesc" după îmioială
A d r e s a : R e v i s t a „ F U RN I C A"
Plata abonamentului Înainte . BUCUREŞTI

Desen de N. MANTU.

P A P A I A oraşului C o n s t a n t a / p r i m a r u l Iancu B ă n e s c u , primeşte felicitări pentru noua plajă M A M A I A .


HEA IANCU Ş l ECLIPSA
— Azi o să fie eclipsă de soare, nene
lancule, am citit în gazetă,-—ii spuse, de
dimineaţă, amicul său Damblagiopol.
— Ce-î aia mă ?
— Pă la 3 şi jumătate după amiază, soa­
rele o să dispară şi o să putem chiar zări
unele constelaţii mai mari, cum e bună­
oară Carul...
— Carul cu bere ?
— Nu. Carul mare.
— Nu se poate! Eclipsă de soare sub
guvernul Iul conu Iorgu ? Imposibil! Aşa
cevaşilea nu poate igzista de cit cind sîn-
tără la putere oţiî dă colectivişti !
— Eu 'ţi spuiu că la 3 şi jumătate n'al
să vezi soarele, nene lancule!
— Ba o să-1 văz, şi 'ncă dublu; ce, eu
am orbul găinilor ca voi ?
— Fac! rămăşag ?
— Pă un ghiveciu la Ene dă la Herăstrău
— Bun şi aprobat. Dar să nu uiţi, nea
lancule, că—spre a observa bine eclipsa—
trebue să te uiţi la ea printr'un ciob de
sticlă afumat bine.
— Parol? .
Pe la 3 după prinz, nenea lancu, adu-
cindu-şl aminte de vorba amicului Dam­
blagiopol, se duse la circiuma lui Berechet
şi Mihalcea din Cismigiu, se aşeză la o
masă şi comandă:
— O sticlă bâete, ca să văd eclipsa!
După câteva minute, nea lancu se uită
Mihalcea, Berechet şi intreg personalul de
la Monte-Carlo săriră repede in ajutor şi,
cu mari sforţări, izbutiră să pescuiască pe
bietul nenea lancu.
— Apă! am înghiţit apă! gemea nea
lancu, stîmbindu-se groaznic de scirbă. Mă
damblagiilor, daţi-mî repede un coniac du­
blu să-mi tae greaţa, că mă prăpădesc!
Pe când se văicărea ast-fel şi după ce
înghiţise o duzină de păhăruţe de coniac
ca să combată efectele toxice ale apei, iată
că soseştt 'n Cimşigiu şi amicul Dambla­
giopol.
— Hei, nene lancule, al văzut soarele ?
—Ce soare, măi, c'anî văzut stele verzi !
— Cum ! Ce, nu te-aî uitat printr'un ciob
de sticlă* cum te-am învăţat ?
— Prin zece nu printr'unul !
— Afumat ?
— A ! uitasem, d'aia n'am'vâzut eclipsa !
Nu eram încă afumat de tot! Hai Dam­
blagiopol, să ne mai aducă un chil, nu plec
d'aicî pină nu m'oiu afuma bine ! Auzi dom­
nule maî mare ruşinea, să nu văz eu eclipsa !
— Păi s'a isprăvit, nea lancule, acum e
Pândele Nicolau, societar al teatrului Na­
ora 7 seara. ţional din 'Craiova, artist talentat, socru
— Ce'mî pasă mie ? d'aşî şti că stau pină vitreg al lui: lancu Brezeanu, ete, etc.
Joacă în momentul de faţă pe scena din
mâine, nu plec d'aicî pînă n'oiu vedea-o !
grădina Raşca şi este unul dintre cei mai
Garsoane, o baterie ! aplaudaţi artişti difl valoroasa trupă con­
Tarascon. dusă de Poenaru. In Hapuri miraculoase
Pândele Nicolau a făcut o reuşită carica­
tură din rolul maiorului cel cu «bătrîna
gardă moare dar nu He predă.» In Miţa
Tirbuşon, Pândele Nicolau "deşi s'a scobo-
rît cu un grad, trecînd de ia rolul de ma­
ior la rolul căpitănu.luî de jandarmi rurali
Kibritopol, a avansat însă până la general
IUBITO în ceea ce priveşte hazul q_. care a redat
acest ti]).
M'a prins un dor de ochii tăi căprit, II .'• EIIIII» 1
III ' •• - R NAI, — 111 I„r • -'•IM'ii' 11 —•

prin sticlă, dar nu văzu eclipsa, nu-î văzu
de cît fundul clondirului, căci vinul din-
tr'insul se eclipsase.
— Mâl adu'mî, măi, o sticlă, ca să mă
uit la eclipsă !
De oare-ce această a doua sticlă era plină,
nea lancu fu silit s'o golească, spre a pu­
tea să'şl continue observaţiile astronomice,
sau maî bine zis gastronomice, de oare-ce
—ca să-î treacă timpul—comandase şi sase
mititei. Eclipsa insă tot n'o zări.
— Unde dracu s'o fi ascuns eclipsa-aia
dom'le ? se întrebă necăjit nea lancu. A, ha!
ştiil etl de ce n'o văz. Cum o să văz dacă
stau acilea la masă ? Alde Hepites să urcă
'n turn ca s'o vază. Prin urmare şi care
va să zică, să mă urc şi eu într'un pom
ca să fiu maî aproape de soare. Mai dă'mi
o sticlă, garsoane, ca să mă uit la eclipsă !
înarmat cu sticloiul-telescop, nea lancu
se sui in vîrful unu! pom şi începu să ob­
serve şi iar să observe, până cind zări . . .
din nou fundul clondirului.
Indignat de acest repetat fiasco, nea lancu
trinti clondiru de se sparse 'n ţăndări, dar
prin mişcarea bruscă ce iăcu îşi pierdu e-
chilibru, alunecă de pe craca pe care se
aşezase, şi... hîldibic în lacul Cismigiu !
Frumoşi, curaţi ca roua dimineţei,
Ca'n prima ţi când, ochit ţi-i ţâri,
Fixindu-mă cu focul tinereii.
Şi dorul meii pe pânţa amintire!
Brodează scenele de noi trăite,
Cind sclavi eram §i eu şi tu tttbirei
Şi filele ţburau pe nesimţite. •
îmi ard obrajii ca intiia sară,
Din voii simt fiorii ce-am avut,
Cind şi-am atins obrajii de fecioara
Cu buţele-mi avide de sărut.
Si 'n cgţaltarca poftei 'nfriguratd,
Te aud şoptindu-mi ca şi in trecut,
Te văd aevea, par-că înciudată,
Că stau timid in loc să te sărut.
Am auţit că le logodeşti cu altu
Ascultă-tnă, ăst ghid din cap să-ţi iasă.
Să nu mă faci să-! scriu curat, că tu
Nu eşti fată... care să ţii casă.
S. A. Conta.
Duşmanîntr ţ trotuar^
Cît timp aii fost nepavate, s'au avut
ca fraţii. Ploaea le desfunda deopo­
trivă, transformtndu-le uiţi"-'o mocirlă
cleioasa,, ce cu drag se lipia de încălţă­
mintea rarilor trecători. Cînd picăturile
de apă era îi prea dese .şi cădeau mereti,
miei pîrîisşe treceau şuşotind drumul,
duariii.veşti de h unul la altul. Cum
casele eraCi pitice, rare şi spre fundul
curţilor, soarele le svînta în acelaşi timp
şi fără părtinire. Linişte şi egalitate.
Intr'o ,dimineaţă, armaţi cu ciocane
late şi boante^- cu tîrnăcoape şi lopcţi
la spinare, o ceată de lucrători, în urma
cărora-şiruiau mal multe căruţe largi,
greoae, pline cu nisip şi piatră colţuratâ,
s'au-aşezat la lucru pe-.partea dreaptă a
stradei şi au întins un rrotoar cit ţinea
ea de"* lungă.
Vecinul din faţă, la început foarte ve­
sel—credea că 'I va veni şi lui rînd ui •-
etnd a văzut căruţele şi pietrarii dis'pă-
rînd, fără ca măcar să-1 bage în seamă,
s'a făcut negru de mînie.
Inegalitate de situaţie, mai ales între
foşti colegi, dă naştere la invidie şi ură.
 19» 3 FURNICA

D-niî depozitari din provincie sunt j.QUADRILLE" MARIN

rugaţi a achita socotelile la sfîrşitul
fie-cărei luni, fără a mal aştapta tri­
miterea compturilor, ca pînă acum.

Pe trotoarul pavat numărul trecători­

lor creştea din zi în zi; pe celTalt rar
se zărea cîte un nepăsător de curăţenia
ghetelor. Nu mal vorbesc cînd ploua :
zile întregi nu vedeai unul. Ca şi altă­
dată, ştafete de prietenie, pîrîiaşele au
trecut drumul; toate însă au fost oprite
la poartă — jos, în marginea trotoarulul
pavat.
Se întîmplă, des de tot, ca aceleaşi
cauze să dea naştere la efecte contrarii.
Pe unul ploaea îl curăţa, îl făcea fru­
mos ; pe celTalt îl aducea în halul bu-
cătărcselor circiumelor de barieră. Pe cînd
unul se usca în două-treî ceasuri, cel­
Talt sta înoroiat cu zilele. Şi toate astea
dintr'o singură cauză : pe partea dreaptă
—partea pavată se mutase un consilier
comunal. Vai! ce naşte clin politică!

Aproape un an lucrurile nu s'au schim

bat. Nervos din fire, trotoarul nepava-
se ştirbise, se ofilise, luînd- drumul of­
tice!. De cîte-orî un camion greoi trecea
pe acolo, părea că-I lucru făcut ca roa­
tele să se înfunde tocmai în el, tăinduu-1
ca şi cu briciul. Să jigărise sărmanul, că
nici cîinii nu 1 mai vizitau! Şi ruptura
a fost definitivă, cînd într'o zi, după o
pfoae cu băşici, o căruţă trecînd în goana
mare pe lîngă cel nepavat, svîrle stropi,
mînjind toată marginea prietenului de
vizavi—trotuarul pavat.
— Nu 'ţi-e ruşine, păcătosule... Mai
curăţă-te: nu vezi că eşti murdar ca un
beţiv de mustărie ? 'i-a făcut morală cel
stropit.
— Auzîd-ta! "i-a răspuns obraznic cel­
Talt ; dacă n'am şi eîi un consilier care
să mă întreţie !
Consiliul comunal, în cap cu d. pri­
mar, a fost trimes să se plimbe: a fost
disolvat.
S'a întîmplat ca noul primar să con­
struiască un lung şir de case pe partea
trotoarulul nepavat. Noroiul a fost ni­
velat, bătut bine cu pietriş şi nisip; un
pavaj de bazalt proaspăt eşit de la cup­
tor, o panglică roşie şi lucioasă la soare
a fost întinsă la picioarele caselor d-lui
primar. — Trotoarutui din faţă cât pe
aci să-i vie apoplexie : de necas se cră­
pase în toate părţile.
într'o după amiazî, un domn care mi­
rosea vîntul, fâcînd morişcă cu bastonul
între degete, intrîndu-î vîrful piciorului
drept într'o crăpătură, tot poticnindu-se
s'a dus să se lungească pe pîntece, în
care poziţie s'a mai tîrşiiţ vre-o zece
centimetri: bastonul, împreună cu braţul
ce-1 ţinea, s'a întins mînios pe lîngă
ureche, a oscilat, ca şl catargul unei co­
răbii în pericol.
Cînd s'a sculat, domnul erea de ne­
cunoscut: figura parcă îi erea pilită, pe
Jean^Fasonel, doi cămătari şi un savant, făcînd băl de mare.
haine i se încrustase pietricele, panta­
lonii căscase gura la genuchi; şi peste
tot, un praf fin de nisip ametecat cu
noroi uscat.
După ce s'a uitat lung şi furios spre
locul pe care îşi aşternu-se onorabila-i
personă, domnul, bolborosind ceva —
nu complimente — foarte supărat a tre­
cut pe partea cea 1-altă — pe trotoarul
pavat cu bazalt.
Cînd Ta văzut că se pune sub pro­
tecţia lui, ca să facă pe grozavul faţă de
noul client, lasă că mal avea şi o răfu­
ială veche — cînd fusese insultat din
causa stropiturilor — trotoarul cu bazalt
s'a adresat irouic celui care cauzase ac­
cidentul : «D-le colţurat, de cit se faci
pe berbantul, mai bine ţi-ai cîrpi crăpă­
turile !»
«Colţuratul» a înghiţit în sec, nu a
răspuns nimic. Atîta ar fi mai trebuit!
Fiind om drept şi curat, d-1 primar,
imediat ce s'a mutat în casele luî, a dat
poruncă să fi pavat cu bazalt şi trotoa­
rul ceM'alt. Aceasta însă nu a stîns duş­
mănia, care a continuat în surdină, fără
ură gălăgioasă: s'au mulţumit cu dis­
preţul reciproc.
Interesul face prieteni, de ocazie, şi
pe cel mai învrăjbiţi duşmani.
Puţin în urmă, spaţiul între sus-zisele
trotoare a fost aşternut cu pavaj de lemn.
Cu toate că circulaţia era mal mare ca
altă-dată, sgomotul aproape dispăru-se
Cînd au văzut că li s'a luat şi ultima
distracţie — sgomotul — trotoarele şi-au
făcut cu ochiul... au complotat.
Ce ?... Puţină răbdare.
Spre seară, ploaea stătuse ; soarele su­
părat că fusese întrerupt, ardea mai cu
foc ca nici-odată.
Trotoarele s'au privit încă odată chio-
rîş... «Pentru la noapte!» s'au înţeles ele.
In miezul nopţeî, puţin, foarte puţin,
trotoarele s'au împins unul spre altul în-
ghesuind pavajul de lemn...
A doua zi, cînd au venit inginerii de
la primărie şi au văzut pavajul de lemn
boltit la mijloc, au rămas cu guia căs­
cată. «S'a umflat de umezeală», aii ex­
plicat ei curioşilor cari îi întrebau cauza.
— Poftim ştiinţă! au exclamat troto­
arele batjocoritor.
Şi de atunci s'au avut iarăşi ca fraţii.
Nae D. Ţăran u.
UNUI MAIOR
Eu prevăd în căsnicia ta, ca mîine o spărtură,
Căci îl place maioreseî prea mult sub-locotenenţi,
Grade multe ai şl eşti maior din cel eminenţi;
Dar mal mult il place dinsel cei cu grade— de
[căldură.
S. A. Conta
 PRECAUŢIUNE

EI. Gust i\>fi avea să facem o bae în mare.

Eu de Ioc. Nu vezî ce furioase sunt valorile V Dar dacă vrei să te scalzi, . dă-mi
sâ-ţî păstrez eu portofelul.

Antrepriza Hotelurilor din Gouora
«Antrepriza hotelurilor Statului din Go­
vora, tace cunoscut că, cu începere de
la 15 August c , a -scăzut preţurile că­
inărilor în mod simţitor». Aşa anunţa
ziarele.
Apoi să nu ici in antrepriză la «Fur­
nica» pe antrepriza din Govora? Auzi
d-ta, cind începe să se poarte bine cu
lumea, de la 15 August! Merci. Era de
prisos să se mai scază preţurile în mod
simţitor acum, cind tot în mod simţitor
a scăzut şi termometrul şi numărul vi­
zitatorilor. Nu cumva antrepriza are de
gind să prelungească sezonul de băi pînă
în Decemvrie? Haide, domnilor, cine-i
amator să facă o cură de ghiaţă cu iod
!a Govora? Se ştie că c un leac suve­
ran contra reumatismelor să stai 3—4
ceasuri desbrăcat pe un sloiu de ghiaţă
care conţine iod. Grăvitî-vă că antre­
priza a scăzut preţurile camerilor cu în­
cepere de la stîrşitul lui August. Ar fi
fost însă, credem, necesar, ca antrepriza,
îndemnând lumea să vie la Govora de
la această dată înainte, să li anunţat că
în acelaş timp a făcut şi o fericită com­
binaţie cu dricarul Costeccu ca să scază
si el in mod simţitor preţurile pentru
persoanele cari vor pleca în vilegiatură
de-acum înoclo.
Kix.
 r 9P S
P R O T E S T U L DOICELOR
N'a fost destul că s'a introdus porum­
bul ca hrana a populaţiunci sărace, a
trebuit ca cei fără nici o ocupaţiunc de
cît acea a descoperirilor, să mai caute
ceva care să î n l o c u i a s c ă oare-carî
produse animale. Aşa unii se gîndesc
cum ar face jumărit fără ouă, alţii cum
ar scoate bani din piatră seacă, sau şam­
panie din filtrele comunale, alţii cum să
scoată lapte din vegetale. Şi au cam ajuns.
Unul de cuiînd a preparat, dintr'un fel
de plantă, lapte din care, amestecîndu-1
cu făină sau cu mălai, a scos peltea de
porumb, sau cozonaci, ori cine ştie ce
prăjituri.
Noroc pe cofetari, căci, de unde pînă
acum nu puneau ouă în cozonaci sau
prăjituri, acum nu vor pune nici lapte.
Dar, treaba lor. Nu de asta vreau să
vorbesc, ci de altceva. Criza, care bîn-
tue ţara de atîta timp, a făcut pe toţi
oa"menil noştri de bine să se gîndcască
la economi', şi să suprime o mulţime
de funcţionari, cari au rămas muritori
de foame.
Atunci ce şi-au zis suprimaţii ? Acum,
adio slujbă, adică adio dolre famienle,
adio plimbări, adio plăceri, etc. etc.
De acum suntem nevoiţi să ne punem
pe lucru, să căutăm alt mijloc de traiîi.
Şi au găsit.
Ministerul de finanţe şi Poliţia au an­
gajat ca funcţionare o mulţime de femei,
cari ori-cît ar fi ele de bune gospodine,
nu pot însă îngriji şi de casă şi de slujbă
deopotrivă.
Familia, copii înainte de toate, căci
viaţa-î scurtă, slujba'i lungă. Ei bine,
funcţionarii suprimaţi, printr'un comitet,
sau prezentat femeilor funcţionare ce-
rînd să- prefere pe eî înaintea altora, ca
bone, doici, nemţoaice la copii, etc.
Ei cari sunt victime ale economiilor
fac acum apel la particulari.
Statul, mumă vitregă, lărindu-î pe dru­
i urx: \
Admirabil reuşită ! Unde te-aî fotografiat ?
La serviciu] antropometrie.
muri, nu mai au la cine cere ajutor. Şi NOI VREM A C O N T !
li s'a luat în seamă.
Toţi funcţionarii suprimaţi tac pe doi­
cile cu mult succes.
I>omnim-so.lf.
Soia, care conţine atîta lapte şi aşa de
Domnului
Direcţia
Caxicr eentral şi Diriginte
ţ/CHcrală a Tcli'yrafclor,
cotttfitabil
T< h:founelor
din
şi
bun, dată, cîte o boabă la ceas. copilului, Poştelor. — Loco.
înloeucşte cel mai bun lapte pe care nu Dintr'un 'nceput ca să vă spun,
'l-au nici cele mai de neam doici venite Să vin la ponl :
de peste hotar. Suntem băeţl cu chichirezl
De unde pînă acum vedeam la Moşi, Şi, — nene Glierman să ne crezi —
N'avein parale, mi-î liutiun,
pe strade. pieţe sau aiurea firme cu: Noî vrem aconl.
«Z. Y. Magazin de bragagerie, La func­
ţionarul suprimat», sau «Călcătoric şi
Să le conving ; să nu rămîn
spălătorie modernă, La funcţionarul su­ De rîs sau tont:
primat; vom vedea: «Liga funcţionarilor Suntem in August, iar Brumar
suprimaţi cari va lua în antrepriză creş­ Ga mîine vine, — iarna chiar,
terea şi lăptarca copiilor abandonaţi de Şi zgribuliţi, in dor păgîn,
mamele lor fuucţionare la Poliţie. Pre­ Noî vrem aconl.
ţuri moderate».
Nu-î lemne, varză, vaî de noî...
Doresc unei asemenea ligi viaţă lungă Şi line cont
şi s'o scoată la bun sfirşit. Dar, un lucru: G'fcvem o leală de nimic, —
Văd să s'a ţinut o întrunire chiar la Reţineri, haine, — dar, ce zio?
mine în mahala. Şi ce scop credeţi că G'a să scăpăm de — aşa nevoî
a avut ? Iată-1: Noî vrem acont.
Toate femeile cari au auzit de această
ligă au făcut următorul protest! O ghiată nu-T, aşa, măcar
«Subsemnatele doici, cari de ani de Gu vii ful bont,—
zile ne îndeletnicim cu creşterea copiilor, Găci leafa dacă o luăm
iie eî legitimi, fie naturali, auzim că în O gaură noî astupăm...
Dar..*Pentni table ? E un dar...
oraşul nostru s'a înfiinţat o ligă de sex Noi vrem acont.
masculin care să ne ia locul. Protestăm
contra acestui fel de asociaţiune şi cerem Ba vine-un teatru; eî să stăm
onor. guvern să ia măsuri ca tuturor li- Din ghiont în ghiont
ghiştilor să li se dea slujbă, pentru a nu La galerie-î prea de Iot, —
ne mai lua pîinea de la gură, iar acelor Am vrea numerotat. Socot
capsule cari ei zic că sunt de Soia şi Că-r timpul să ne uşurăm:
cari se pretinde că conţin lapte, să ia Noi vrem acont.
măsurile necesare, căci ar fi ele bune ca
altceva, dar ca dat la copii în loc de Să ceri nu ţi vine, că nu eşti
De mină ciont.
lapte, nu credem». Şi uite, zeu, mă trec sudori
Mie unul, să spun drept, mi-ar plăcea Cînd mă gîndesc la creditori.
ca doicele femei să isbutească înaintea Deci, dorul nostru îl ghiceşti:
celor-l'alţî, căci mai toate din ele aveau Noi vrem acont.
piept No. 4 şi şolduri No. 8 după cari G. Rigo.
mă înebunesc.
Neştef.

Piano MODERN-STIL
PACEA RUSO-JAPONEZÂ cea. Kirios Tamvazis, ministrul Greciei
la Bucureşti, aîlînd această ştire se zice
— Care va să zică repurtară şi Ruşii că a exclamat:
o victorie, cu ocazia incheierei păceî. — Am să le trimeto ego la Kirios
— Witte s'a purtat ca un Japonez. Rooseveltis ke ena butoiaso de mastica
— Iar delegaţii Japonezi? de Kio, penru că măslinia fără mastica
— Ca nişte... Witte. n'are niţî un hazo !
* Coco.
* *
IN Parcul de la Sinaia : SCRISOARE DIN CONSTANŢA
— In răsboiîi nu-s tari Ruşii?dar cînd
lucrează cu diplomaţia şi cu rublele... CASSANOVA
— Ils sont des roublard's! 'De la ll'icna la' Sidnei,
* c
'Din Constanţa 'n Beikrbei,
* • Ca Saiustius Cassanova,
— Pentru ce au renunţat Japonezii la TSLu găseşti să dai cil vreî.
despăgubirile de răsboiu. " Chiar în 'Bucurepî de vreţi
— N'aveau nevoie să le dea Ruşii un Ca Saiustius nu vedeţi
mic cado, fiindcă aii deja unul. Salutaţi-l când treceţi.
* *- Toţi îl strigă— Cassanova —
Rezultatul războiului ? Ţarcă sin! inlr'o ureche,
Ruşii aii mîncat bitaie la Port-Arthur; IsLumaî doctorul Ureche
iar Japonezii aii mîncat rahat la Ports- Jl iis că e Casaveche,
mouth. Iară domnul Teleor
* La o conferinţă mare
* * Ce-a ţinul-o Ungă Mare,
La Paris s'a deschis o listă de sub­ Făr să-l ia peste picior,
scripţie pentru a se cumpăra şi oferi Pre­ La făcut încasator!
şedintelui Roosevelt o ramură de măslin Tonegaro-
de aur, drept omagiu că a mijlocit pa­
DISTRACŢIE DE VARA
De o lună şi ruai bine soarele pîr-
jolea pământul, uscâjidu-1 : din înălţi­
mile cerului nici pic de ploae ! Domnii
de la primăria Capitalei în loc să în­
grijească de Dîmboviţa, a cărei jilbie
nămoloasă pe alocurea secase ca gît-
lejul unui beţiv a doua zi de chef, o
şterseseră să caute comori în dealul
Mitropoliei. Cei de la Mitropolie, ca
su le facă loc. porniseră şi ci în cău­
tarea altor comori, mai sigure şi. pal­
pabile, comori lumeşti ascunse în sînul
«naicelor de prin chiliile mănăstireşti.
Şi nici un pic de apă ! Însăşi onora­
bilul sf. Dumitru, singurul în stare să
înduioşeze ploaea, sta neclintit în coş-
ciugu-i de argint, nopţi întregi n u , a
putut închide ochii (lin causa sgomo-
tului produs de tîrnăcoapele archeo-
logului Bacaloglu.
Şi nici un pic de ploae !
Cînd — sfinte Patafie! Iova şi Ilie ! !
— iată că în seara zilei de 18 August,
d. general Bengescu-Dabija, desperat
că în curând armata va fi lipsită de
pîinea cea de toate zilele, dă ordin să
se scoată paparudele pe scenă lirică (?)
din Parcul Otetelesianu.
Şi au sosit cu toatele, încîntătoaro
privelişte de paparude cu pieliţa albă.
grupuri-grupurî au defilat tot actul l
din Insula Florilor, operă comică în
trei acte : muzica originală de d. Cohen
Linaru, proza de d. Bengescu-Dabija.
După ce s'au plimbat de colo până
colo :
— Bum! bum! bum! sună tobă la
orchestră. —
iată pe una că se opreşte în
mijlocul scenei, stă cinci minute în re-
paos. cu ochii sgăiţi la crăcile pomi­
lor la spatele, cărora sclipeau stelele
firmamentului, apoi scoate o hîrtie...
d-na prefectoriţă citeşte,
Dă ele ştire
Spre a ţârei fericire
că d. Cohen-Linaru, heroldul paparu­
delor, timp de 4 ceasuri are să ne
frece cu crîmpeie muzicale schilodite
de pe alţii — că doar o mai ploua
ceva la «cassă».
După ce s'a pus punctul pe dara-
veră (singura vorbă de spirit din toată
piesa), d. general Bengescu-Dabija pro­
fită de toropi ala spectatorilor spre a-î
trece brusc în actul al 11-lea, cam pe
la Crăciun — în sezonul Vicleimului.
D-voastră ştiţi cum e la vicleim:
unul cîntă mereu din clarinetă (la or­
chestră), pe când ceata, cu Bubuilă
Irod în cap, se ţine de melodie, schim-
bînd direcţia de cîte ori ofiţerul din­
tre culise — d. Bianchi — dă comanda
unei noi «măsuri».
Rada-bum! bum-bum !...bum!...bum!...
bum!... cel mai de spirit cuvînt din
actul al doilea.
Actul al III-lea probabil că a fost
pus ca să nu fie numai două; precum
 19.05 FURNICA

cele dintîî două acte sunt cauzele, ca TENTATIVA SFINTULUI . . . KODAK.

să zicem aşa. care fac ca piesa să
existe. Alt-fel nu au nici un rost. Ba-
da. E singura piesă pe care o poţi în­
cepe sau isprăvi cu nu importă ce act,
resultatul dat remînînd mereu acelaşi;
adormirea spectatorilor. Se vede cît
de colo că la întocmirea libretului d.
Bengescu-Dabija a ţinut socoteală câ e
şi senator. Aceiaşi vină poate fi adusă
şi muzicantului, d. Colien-Linaru, care
de cîte ori vedea pe d. general aţipind,
nu pierdea ocazia ca să-1 tachineze
trăgînd cât mai taro în toba marc.
Tot succesul piesei revine societate!
anonime de tramwaye, care chiar în
noaptea aceia inaugura «serviciul pen­
tru teatre», punînd la disposiţia publi­
cului bolnav de nonă vagoanele sale
deschise. Numai din Piaţa Teatrului
au pornit cinci — cinci pat-wagon a
'30 bani cursa.
... Cînd să Ies pe poarta parcului,
aducînclu-mt aminte de ceva am în­
trebat pe prietenul care mă însoţea :
— Ascultă...
— Spune.
Cînd ereani mic am văzut la
Teatrul Naţional o foarte frumoasă
piesă: PygrnaUon, făcut de un d. co­
lonel Bengescu-Dabija. Tot ăla e ?
— O înimerişî! Colonelul erea om
deştept, d-le. Jorj, dacă pînă se întoarce bărbatu-meii aî profita de ocazie ca
Şi ca să isprăvesc, maî am o curio- să mă fotografiezi desbrăcată V
sitatc:
Grozav aşi vrea să cunosc părerea
d-lui Cohen-Linaru, critic muzical la CHIBRITURILE DE LA FILARET Ce-a mal urmat după aceasta,
Universul, despre Insula Florilor. Eu ştiu, dar nu pot să vă spui...
D-le Cohen-Linaru, d-ta care la re­ Era 'ntuneric şi, deci, basta!...
petiţiile generale ai mers cu sinceri­ U fabrică avea Kegiea Azi «linsa e nevasta lui.
tatea pînă a spune: «Aicea publicul La Filaret. Un foc mal erl Adesea el cu duioşie
A ars-o — arză-mi-1 pustia !— li zice luind-o de mijloc:
are să ne fluere». fă o faptă bună, Deşi sacale, pompieri, «Noroc că cel de la Regie
una cum nu s'a maî pomenit în ţara Cu bravul comandant Ţibică, «Nu fac chibrituri să ia foc !».
românească : ia condeiul şi mărturi­ Veniră 'n deal la Filaret,
seşte că aî greşit. Si'n plus Moruzzi, Maiorică,
Dacă ţi-e frică, te ajut şi eu. âoloniopescu şi Rallet. Tiecut-au ani... Bălrîn e dinsul;
Ea insă nu s'a veştejit,
Năiţă Idiotul. Şi—gala s'o apuce plînsul —
N'a maî rămas un zid, o uşă, lî zice c'un ton necăjit:
P. S. După patru nopţi de agonie mu­ Nicî-o maşină de metal, «Despre Regie tu faci glume,
zicală şi cu toate că o răcoare pătrunză­
toare să lăsase peste Capitală, Insula Flo­ S'a prefăcnt totu 'n cenuşă, «Dar numi vine să rîz de loc;
rilor ofilindu-se, d. Director a trimis-o în E un dezastru colosal. «E foarte trist că sunt pe lume
sera-magazie de costume a teatrului. Dar prima fabrică din ţară «Chibrituri care nu iau foc \».
Păcat! O piesă recunoscută cap de o- Avu In schimb şi un noroc: KIriak Napadarjan.
peră — de ce nu picior de opeă ? — ri­ Toate chibriturile scăpară,—
dicată în slava cerului de ziarele Univer­ Ştiţi bine că nu prea iau foc.
sul (Cohen Linaru), La Roumanie (Ben­
gescu-Dabija) şi Epoca, în care articolul
fusese chiar iscălit de Oscar Spirescu, cel O jună intră cu iubitul
care condusese orchestra şi care se găsise TELEGRAMA DIN PLOEŞTI
nici maî mult nici mal puţin : un şef de într'un iatac întunecos.
orchestră admirabil. -<Aprinde—zice ea—chibritul! O mare asociaţie s'a înfiinţat în oraşul
Bre ! bre ! ce oameni modeşti ! «Săfimcuminţi! Să stăm frumos!» nostru cu numele : «Selectă, societatea pră-
Dar el răspunde junei fete : jiţilor.» Sediul noueî societăţi este la Ghe-
«Nu ştii c'a ars la Filaret, orghe Berbecu. Membrii el sunt din cea
«Şi iama prin chibrituri deteV mal bună lume Ploeşteană. Printre mem­
«Nu am nicîunul, zău regret». brii este şi unul care după nume ar tre­
bui să bea lapte, ceea ce nu-1 împiedecă
UMBLA CU MOFTURI însă să fie un campion de frunte care să
El nu-I plăcu. Dar el d'odată susţie victorios ori ce mătch, sau mai bine
Cu ocazia incendiului de la Obor, ziarele Exclamă: — «Bravo am găsit, zis orice miş-match.
aii spus că simpaticul nostru amic căpitan «In buzunar de mult uitată Bazele acestei societăţi lichide sunt din
Urlâţeanu, comandantul pompierilor, s'a cele maî solide. Tonny soif qui mal y
plîns de lipsă de apă. «O gămălie de chibrit!» pense.
Iar no! îî zicem: De geaba '1 freacă pe cutie, Fromaj.
— Ce-ţî maî trebuie apă, dragă Tipică, Chibritul era umed... ioc!...
dacă bel toată ziua numaî şampanie cu Era chibrit de la regie,
Prefectul? Nu mal umbla ou mofturi! Chibrit cari nu prea ia foc!
 SCKNA DIN YOSIIIWAHA (celatea amorului).
.... ,.<"v^'*F
E adevărat că ai noştri! au încheiat pacea cn Buşii?
Da, musme. Peste cîte-va Kăptâniîrii soldaţii se vor re­
întoarce de la război...
Ca să-1 înceapă cu noi !
MOŢULICA d'honeur, ţi-o spun chiar francamente cn
— POVESTE CU CHICHION - ami sinţer.
— Ce-e-c, tu ai nas să glăsueşti ! Nu
Bun băiat şi frumos nevoe mare ! Dar tc-aî ascuns în dulap tu ?
- Aia 'i altă chestie, francamente
toţi şi toate amicele nu-î ziceau dc cit
«Moţulică». El, tînăr cu mustăţi şi viitor ţi-o spun, eram în casa lui ca să zic
mare, s'a spovedit odată unui duhovnic aşa şi era fraglant, înţelegi...
şi atunci am auzit şi eu şi altă lume Eugeniu, care pe atunci încă era Bom-
indiscretă. bonel numit dc amicii săi, plictisit peste
Staţi, să vă spun... Odată erau ei măsură, îşi aruncă ultima «princesă» în
patru convivi la villa «Flora» şi era o cupa vecinului său şi strigă :
căldură teribilă! Luna revărsa raze dc Nu vă mai certaţi, cu sunt ii!
foc (ziua nu se duce nimeni la Flora,) şi stare a vă înpăca pe toţi!
el Eugeniu Bonbonel era bine dispus, — Cum ?
căci se dezalterase cu vr'o 9 beri. Tot — Ce ?
într'o stare atît de fericită erau şi cei­ — Tu ? Plăteşti încă o duzină de ţapi?
lalţi amici : Hanri Rendevous, Titi Cio- Pui? Să vieee ! răcni Sandu Tetei, care
vrok, (locotenent) Mişu Tetei şi Mişti erea un mîncăcios şi jumate, pentru asta
Dovleac. îşi mîncase chiar lefteria de la uşa raiu­
Mă rog, să nu credeţi că erau nişte lui cu chiolhanurile sale.
sans-chiuloţi, ba tocmai că sunt băeţî — Nu plătesc nimic, dar o aduc pe
nobili v'am citat aci numai pseudonimele Marieta aci între noi ca să vă dove­
lor ca să zic aşa. Hanri se plîngea că desc şi să'i dovedesc că junimea încă'î
o sveltă danţatoare daneză îl făcuse să-şi bărbată şi nu se teme de un urs danez.
piardă pălăria fugind nu după ea, ci oh, — Bravo, răcniră în cor voinicii iar
de la ca ! Adică nu era ea culpabilă ci şapspece chelneri în frac alergară aştep-
convivi. Stelele pe cer se iţeau printre
ramurile verzi zîmbind de plăcere. Sandu
Tetei scotea fumul havanei pe ochi, pe
cînd Hanric Rendevous bătea cu piciorul
în masă ca să vie cei şapspece chelner:.
— Pui fripţi să fie gata ! Vin şi bere
la ghiaţă, pandispan freche, cinci baterii
şi doi ţigani cu şeripci afurisite să fie—
gata !
Ciorile în frac voiră să o ia la picior
iar Mişu Dovleac înhaţă unul de coada
fracului.
—• Măă, cînd o veni muscalii, atuncea.
— Înţeles, gata si muscal.
— Nu, nu-i gata, aşteaptă pjnă o
veni!
— înţeles excelenţă, răspunse foarte
umilă cioara, de frică să nu-î rupă
bocrul coada fracului care nici nu era al
lui. vai de el.
Trecu un ceas de lungă şi emoţionantă
aşteptare.
Mişu Dovleac adormi, iar Hanri şi
cei-l'alţî ca să nu adoarmă şi să nu să
turtească, se trăgeau reciproc de nas. •
Cînd iată că un muscal se opreşte la
poartă. Toate inimile bat (parol că bat!)
Tinerii, ca oameni galanţi pleacă s'o
primească pe divina Marieta şi cînd colo
Fugeniu Bonbonel revine singur. Toate
mutrele se lungesc.
— Aşa ne-o fost vorba ? Ruşine să-ţi
fie. ai fost la vr'un rendez-vous de al tăii.
— Staţi, nu mă zăpăciţi că leşin sunt
emoţionat la culme ! Sunt cperdu ca să
zic aşa !
— Spune, cc-aî păţit ? Tc-a bătut ?
Te-a prins ursu, te-a pupat Marieta ?
Ah, Dumnezeule. Staţi vă zic că
leşin ! Ajung, intrul în vestibul... întuneric
bezno, eu tac. Cerc o uşă, cerc alta,
încă una, pînă găsesc una deschisă, intru
încet şi încep a bîjbiî prin întuneric.
— Vai ce curaj !
— Staţi. Zic încet: chere iMariette
Nimeni nu 'mi răspunde; eu aprind un
chibrit şi-1 sting iute; Marieta dormea
şi ursu lipsea! Haiti, mi-am zis, o iaîi
pe sus şi o aduc în triumf. Mă aproprii
şi pipăi! Cînd a ţipat, am murit, dar
nu m'am lăsat !
Ce curaj !
— Staţi. Repede-i astup gura şi vă-
zînd că se luptă să mă ture ea pe mine
scot foarfecile ale dăruite de Bcrta şi haţ.
— I-aî tăiat nasul ? !...
— Eu nu-s barbar — i-am tăiat moţii
de pe frunte !
Iată-1 ! — zicînd aceste eroul puse
pe un taler de vieux Saxe o şuviţă
de păr.
Hanri, Titi şi Sânducu îşi pleacă nasul
în taler privind cu atenţie.
— Bre, dar e negru.
— Şi ce-î, dacă-I negru ?

protectorul ei, un atlet înfricoşător, su-
pranumjt «ursu» de toţi fasonelii ca­
pitalei.
Mişu Tetei n'are de lucru şi sare cu
gura : '
— Prost ai fost- cheii, prost, parol
tînd comenzile.
— Un muscal, să vie, porunci Eu­
geniu, şi mut ca un sfinx, ca o sticlă
goală, ca o tobă sdrobită, porni spre
poartă !
O linişte' solemnă se încinse între
— Păi Marieta-î blondă.
Eugeniu, un moment rămîne pali ca
să zic aşa, apoi răspunde imperturabiU
— Aia a fost perucă!
— Mă, o blondă !
— E perucă aia, nu înţelegeţi vitelor!
 Cirul .stai col nevasta scasă, tot aşa de serios ca acuma eşti,?
Şi mai.
Taaacî ! Grozav trebue săfse distreze biata femeie!
Acest sincer compliment îî înfuria pe
invidioşii amici.
— Să ştiî că a! tăiat moţu uneî chel-
neriţe!
— Voî sunteţi nişte idioţi.
A plecat Eugeniu Bombonel, dar Ne-
mezis răzbunătoarea l'a ajuns. Marieta
aflînd a lăsat să constate un juriu că şe-
velura e blondă veritabilă şi de atunci
infelicile Bombonel a rămas Moţulică.
Pentru acest supranume el se vede
ameninţat a lua cu zece mii lei mai pu­
ţină zestre. Avis candidatelor matroane
de căsătorii chilipir! Pentru un cuvînt
se scade zece inii de lei, dar dacă i-ar
zice: Moţulică, Boţulică cu nasu de
pisică ? ?
S'ar însura fără zestre ; gîndiţi-vă ce
avaotage aduce un supraiiume.
Mimi Pinson.
COPII DE AZI
Aseară întilnii pe Titi
Elev în clasa I primară
Furnirul cu ostentaţiune
O coş-cogeamite ţigară.
Indignîndu-mâ mult fapta,
Acestui kinder rău, precoce,
îmi începui admonestarea
Puidnd un ton solemn in voce.
— Ptiu!. . nu Ij-e ruşine Titi!
1
Să-mi feşleleslt aşa iacaua' .
Să ştii c'am să te spui lu lat-lu
Ca să te bată cu cureaua.
Fumând mereu, minorii {isc :
Ia lasă-mă monşer. in pace !
Am prea mă tem io de curele...
Tăticii poartă co^oiidroace.»
I. Botez.
ORIGINA C U V Î N T U L U I „CAŢAON"
De unde vine epitetul de «caţaon»
| care se dă Grecilor? Fără pretenţie că
j face filologie, un cititor ne trimete ex-
I plicaţia de mal jos.
Pe vremea Domniei Fanarioţilor, cînd
l vie-un ţătan se ducea cu treburi în casa
! vre-unui tîrgoveţi grec, acesta îi spunea
: cu ilos. poftindu-1 pe scaun :
— Caţe one !
Adică pe Romine.şte :
— Şezi măgarule!
Şi-a rămas vorba. Când un ţăran pleca
la oraş, unde avea daraveiî cu vre-un
palicar al cărui nume era greii de pro­
nunţat, el spunea :
Mă duc la caţaonu—ăla.
Ghiţâ
 7
io URN1CA yo5

Yâzînd că stăruinţele-i simt de prisos,

d. G. a fost silit să se întoarcă -în oraş
şi «s'o facă lată» pînă la 4 dimineaţa
cînd, întoreîndu-se acasă, slujnica i-a des­
chis poarta numai decît,
De atunci s'a învăţat minte şi nu mai
vine acasă niciodată ca să se culce cu
găinile.
Copiî ! Această poveste adevărată să
vă slujească de învăţâmînt: cine seduce
acasă de vreme îl ia slujnica la goană
si nu-1 recunoaşte.
Popesou-junior, făcând pe Neptun în fundul Măreî. Ghiţft.

PE DUNĂRE
- VASTEL — POŞTA REDACŢIEI

. . . O Călduri îndrăcită''ţi aminteşte ca-i Cuptor V. Daschievicl. - Şi strofa ultima c tot

(Nici un ramur nu s'aploaeă, nici 13 frunză nu se mişeă) din Heine, sau aţi adăogat-o dv. ? N'ar fi
Şi prăjindu-mă la soare, ţiu la ochi mina drept sior, bine să o suprimăm ?
Pe cînd roifi ţîntari 'n juru-nii năvălind, grozav mă pişcă. C. a- Daţî-vă osteneală să traduceţi fa­
bula luî Lai Fontaine în versuri îngrijite,
Soarele'—tiran sălbatic îmi rînjeşte ca un drac, şi cu plăcere o vom publica.
Pe cînd eu, privind pe apă un caic mănat de Turci,
Ridic... cruci sfîntului soare, neştiind cum să-I împac.
. . . S o a r e , Soare, de te-aşî prinde pe pămînt te-aei pune'n furci!

. . . Ee la vale 'ncet se mişcâ-un-remorcher cu vre-o opt şlepuri G R Ă D I N A R A Ş C A

Pufuind a lene, pare molişit biet de căldură ;
Plugarii s'entorc agale isprăvind a lor răsferturi
Pe moşia boerească. Un somn dulce 'ncet mă fură !... In urma marelui suces obţinut, se
va juca în fie-care seară
. . . TJnde-i chip s'adormi V! Ţînţarii 1111 te lasă să 'noimi ochii
Sunt teribili !... mai obraznici ca cel maî pşiut licean,
Care-'şî perde vremea toată, urmărind coade de rochii,
Debitînd prostii şi fleacuri cîte valuri pe ocean !...

. . . De călduri m'apueă setea- apa, clară păr'că-î braga ;

MITA T I 1 1 1 I S 0 1
Şi făcînd pumnul-capac, beau cu gust cum beam tizană,
In nopţile lungi de Iarnă, stînd cu vre-o copilă dragă, FARSA în 3 ACTE
Ameţit de băutură şi de privirea-I vicleană !... I n a c t u l al doilea d. P o e n a r u v a
lată că pe malul apei dispre sat-un cîrd de fete ciuta Cupletul silei,
Şi neveste tinerele se cobor încet spre vad... iar d-na L u c r e ţ i a B r e z e a n u Cîit-
Le privesc cum se desbraoâ fără jenă, pe 'ndelete
Şi 'n costumul dulce-al Evel, intră'n apă şi se scald !!. tecttl Miţei Tirbuşon
Sander I. Alion

CATE-VA STROFE ISTORIOARA MORALA 1 DEM. I. ŞTEFflNESeil

— AUTENTICĂ
Luî Alin. >& AVOCAT
Pe rar/i t/r vizită, cotoane | No. 23, STRADA BUCUREŞTI No. 23 |
Dr Prinţ-, şi-a pus un ciocdiaş. Unul din cei mal veseli «noceurs» ai PLOEŞTI
Să. nu i'amind , de , OCHI a, Bucureştilor, d. G., obicinuia să se în­ n
Alin 'şl-a pus un butoiaş.'
toarcă acasă noaptea la orc mici.
Într'o seară însă, obosit, se întoarce
Studentelor
de vreme, pe la 1 0 - n . Găseşte poarta
De făt v'a/i pierde ţoala vremea
încuiată. Bate. Servitoarea iese din casă
Cu pedantism de fatuitate,
Mai bine-aţi invita sa /arrfi şi întreabă :
('era din eartea de bucale... — Cinc-î ? ibflRiii eiueuuut
— Kii.
— - Care eîi ?
Teatrului de la Craiova — Stăpîn'tu, lă, deschide !
li trebue o epigramă: ealea Griuiţei N o . 108

\
— Ce tot cînd mâl punga' .ule, de
A fost sortit sa fie t e m p l u , 4

•Si' azi. abia-i o panorama. 1 geaba-ţî prefaci glasul, conaşul tiu se în­ Se găseşte mincare şi
toarce niciodată pe vremea ista ! băutură buna si eltină
Craiova. St. B. Rovine. — N'auzî, fă dob.toaco. că sunt cit ?
— Haide, haide, puşlama. şterge-o de
aici că chem gardistul! \yj>
 PEPINIERILEfleVITE AMERICANE
ALE
principelui Barba Jtirbcy
L U I
SUB DIRECŢIUNHA D FR. CASPARI (MEDIAŞ)

Din cauza rezultatului splendid, atât ca prindere mare, vigoare, sudură a b ­

s o l u t ă şi perfectă selecţiurie a viţelar din pepinierile noastre, a n i decis
punerea lor în vânzare de acum cu
PREŢURI FOARTE REDUSE
* Predate franco orî-ce gară a C. F. R. cu ambalagiul gratuit * * *
PREŢUL CURENT SE TRIMITE DE CĂTRE :
Pepinierile Principelui Ştirbey, Drăgăşani, Biuroul Central de Vânzare al
Produselor de pe proprietăţile Principelui II. Ştirbey, Bucureşti, Calea
Victoriei, 1 2 1 şi W. Staadecker, Bucureşti.

ţ^* - / W ii
MTA IONESCU BIUROUL AVOCAŢILOR ASOCIAŢI
CISMAR Direcţiunea d-lor avocaţi Mthall P.
10. Calea Şerban-Vodă, 10. Radulescu, fost procuror şi judecător de
tribunal şi Mircea O. Petrescu fost ju­
Primeşte comande de ori-ce spin de( decător şi primar. La acest birou se
Ghete şi Pantofi, lucraţi elegant. plasează cu ipotecă 500.000 leT în
Preţuri convenabile. Viu la domiciliu, total sau în parte.
chemat printr'o carte poştali. Strada Armenească, 42.

1
STABILIMENTUL . GRAFIC
FABRICA DE CARTONAGE

A L B E R T B A E R
- B U C U R E Ş T I

* * * * S T R. N U M A - P O M P I L I U No. 5 — 9 * * * *

FONDATA IN ANUL 1850

STABILIMENTUL DE ARTE ORANGE Al.BERT BAER, STRADA NUMA-POMPILIU No. 5 9, BUCUREŞTI