TEATRU

M EŞTER UL M A N O LE

DRAMÂ

1927

Lui S ex til Puşcariu

P E R SO A N E

VODĂ Al şaselea
MANOLE Al şaptelea
MIRA AI optulea
STAREŢUL BOGUMIL Al nouălea
GÂMAN UN BÂIAT DE CURTE
ZIDARn: COPH ŞI AJUTOARE
întâiul, a fost cândva cioban UN SOL ŞI DOI SULIŢAŞI
Al doilea, a fost cândva pescar ALŢISULIŢAŞI
Al treilea, a fost cândva călugăr TREI CĂRĂUŞI
Al patrulea, a fost cândva ocnaş BOIERI, CALUGÂRI
Al cincilea FEMEI, NOROD ŞI ROBI

Locul acţiunii: pe Argeş in jos. Tinip niitic românesc.

208
 A CTUL ÎN T Â I

Cămara de lucru a Meşterului Manole. Multe, foarte multe lumânâri

aprinse pe masă, pe blidar, în fereastră. Pe masă e un chip mic de
lemn al viitoarei biserici. Stareţul Bogumil, şezând în faţa mesei,
priveşte drept înainte, din când în când clipeşte repede din ochi.
Găman, figurâ ca de poveste, barba lungâ împletită, haina de lână ca
un cojoc, doarme într-un colţ mişcându-se neliniştit în somn, când şi
când scoate sunete ca un horcăit şi ca un suspin în acelaşi timp.
Meşterul Manole, la masă, aplecat peste pergamente şi planuri, măsurâ
chinuit şi frăm ântat. Noapte târziu.

SC EN A I

M A N O LE , BOGUM IL, GĂMAN

M A N O L E (d u c ă n d u -ş i m â n a d e zn ă d ă jd u it p rin p ă r ):
A ju tă -m ă , c u v io a s e — a ltfe l! A ltfe l! — N u cu sfa tu r i
m a i p r e s u s d e fir e ! 0 , câ te piedici ş i îm potriviri!
B O G U M IL ( f ă r ă a se m işca , cu voce m onotonă, ca a
u n u ia c a r e - ş i a r e un d ru m , de la care nu se m ai a b a te ):
N u m a i m ă su ra !
M A N O L E : N ic i m a g ie albă nu fac, n ici m agie neagră.
I m p o tr iv a c u g e tu lu i, o ch iu l se mai bizu ie încă —
B O G U M IL : P e m ă su ră ri? De şap te ani to t m ăsuri cu
c e l u n g h i d e aram ă, ş i n ici o izbândă.
M A N O L E : Ce să în cep ?
B O G U M IL : Ţ i-am sp u s.
M A N O L E : N u . Eu nu!
B O G U M IL : Va treb u i.
M A N O L E : B o lta , ce s-a p ră b u şit ie r i, n-a fo s t prea
g r e a . C e r c e te a z ă ş i tu . N -am a şeza t tem eliile pe şo v ă ia la
n is ip u lu i. A d â n c im ile ş i în ă lţim ile a su ta oară le m ăsu r.
S o c o t e lile s u n t bu n e, tă ia te în crem ene toate. Ş i c ele pen-
209
14 Comanda nr. 70389
 tru arcuri, şi cele pentru laturi, deopotrivă sp re m iazăzi
şi miazânoapte.
BOGUMIL: De-acum tac. Orice alt cu vân t e de p riso s.
MANOLE: Părinte Bogum ile, ajută-mă!
BOGUMIL: Numai în iad se socoteşte. A colo, în îm pă- (
răţia virtu ţilor întoarse, toate su n t după m ăsură: ş i coar-
nele dracilor, şi cozile galbene. A colo num ărul stă p â n eşte
în întocm iri, în sinoade, în bolţi ş i în c lă d ir i... P r iv e şte
numai cu luare-aminte sem neie roşii de pe p ergam en tele
astea afurisite: unele ţapene, altele şerp u itoare şi-n to r to -
cheate. Orice număr pare o iscălitură sch im on osită de drac.
U ite, numărul ăsta trebuie să fie iscă litu ra lu i M am on, că
are burta mare. A sta a lui Scaraoţchi, că e su b ţire ş i pare
uscată de tusea cea seacă. A sta trebuie să fie a lu i M oloh,
că se sprijineşte cu îngâm fare în sceptru. A sta treb u ie să
fie a lu i Belzebub, că-i flutură stea g u l n eru şin ă rii pe cap.
V ezi barba mea? Sunt bătrân, dar socoteală în v ia ţa m ea
m u lt greşită — încă n-am făcut. Şi dacă to tu ş i fa c , o fa c
ca în ceruri: zic unu şi gândesc trei. Mă jur pe P a ra clit.
în îm părăţia lu i Dum nezeu, a socoti e un păcat cev a m ai
m ic decât necinstirea sâm betii, dar neapărat m ai g r e u d ecât
călcarea poruncii a şasea. N u, M anole, pe m in e nu mă
prinzi în jocul acesta necurat.
MANOLE (s e ridică a m e n in ţă to r): C ine-m i dărâm ă zi-
durile ?
BOGUMIL: în cotro am en in ţi, M anole? S p re stâ n g a ,
unde in clipa aceasta răsare o zodie nebună, sp re d reap ta,
unde norocul apune? Spre pu terile de su s , sa u sp re cele
de jos?
MANOLE: în toate părţile, p ărin te, în to a te p ă rţîle.
S u n t veşn ic la în ceput de drum. Se petrec lu c r u r i necu-
rate p retutind eni. în tre pietrele atâtor îm p o triv ir i care
vo in ţă nu s-ar fi m âcinat până a c u m ? !
210
 ( Pauză scurtă.)
BOGUMIL ( după un lung su sp in ): într-o seară am ieşit
pe m alul A r g eşu lu i. Apele erau crescute până-n gura vadu-
lu i. Ş i în năvala apelor — un sicriu plutind văzui. Apoi
a ltu l — pe urm ă altul — pe urmă cinci — pe urmă zece —
şi to t m ai m u lte — pe urmă fără de număr — ca o plutire
de tru n ch iu ri spre marile ferestraie. Şi cum n-a fost vede-
nie treb u ie să cred că a fo st aievea. Tot atât de adevărat e
că în sa t co p iii nu mai cresc şi ţâţa fem eilor nu mai dâ
lap te. P rin tre oameni umblă vântul cu veştile. Zidurile
ta le s-ar prăbuşi, fiindcă le clatină strigoi n elin iştiţi. în-
tr-o zi au dezgropat cim itirul şi ca să nu mai rămâie nici
un m ort în păm ânt, au dat drumul sicrielor pe A rgeş. O
săptăm ână în treagă au tot ven it pe Argeş cele o mie de
sicrie — sunând surd ca buţi hodorogite.
(Cu un suspin.)
Ci eu ştiu că nu m orţii răi zădărnicesc înălţarea bise-
r icii. M ai s u n t şi alte puteri, mai mari decât morţii răi.
MANOLE: Ţi-am spus, să nu mai vorbim.
BOGUMIL: Ş i eu ţi-am spus: lasă-mă să mâ rog. Dar
tu nu v rei să fa ci jertfa, şi pe mine nu vrei să mâ laşi să
mă rog.
(Se ridică.)
Mă duc!
F em eile n oastre au ie şit lângă râu la m iezul nopţii şi
au stâ n s lu m ân ări în apă, pentru a dezlega blestem ul,
dacă e b lestem . Dar nu a fost. Tu ai aprins candelă deasu-
pra ch ip u lu i mic — tot în zadar. Un singur lucru mai
poate să ajute.
MANOLE: A fo st odată săpat în piatră: să nu ucizi. Şi
a lt fu lg er de atunci n-a mai câzut să şteargă poruncile!
211
 BOGUMIL: Mă duc să mă rog. P en tru tin e — eu,
nevrednicul, — ca să învingi zădărniciile.
MANOLE (strig ă ): Cum e? Cine e? Ce e?
BOGUMIL: Nu e apă şi nu e foc — su n t puterile! Ele
dispreţuiesc întinderea locului şi ies când vor de su b t legile
vremii. Le crezi aici, şi eie din în tâia beznă răspund. Le
crezi acolo, şi ele dănţuiesc cu înfricoşare în noi. Zi: Doam-
ne, Doamne.
MANOLE: Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit?
BOGUM3L: Străbătut de roşeaţa am urgului cobor de
la mânăstire aici. După miezul nopţii bat drum ul inapoi.
în fiecare zi mai aproape de pământ, barba mi-o pieptăn
prin spini. Acasă mă rog. Aici mă rog — şi pe drum , şi
pretutindeni. Pentru tine şi pentru biserica ta , pentru
tine şi steaua răsăritului. Lipseşte încă ceva, dar nu suntem
părăsiţi.
GAMAN ( sare dintr-o d a tă în picioare, cu p rin s d e pani-
că, cu glas greu): Meştere, m eştere, m eştere.
(Incet de tot.)
Meştere!
(Apoi tot ntai tare.)
Se deschid porţile fără de chei. Acum iese o putere ce gâl-
gâie, acum o zburătoare în văzduh s-azvârle, acum o cără-
midă, acum un o s, acum un cap — o ch i bazaoch i, frunte-
vălătuc — toate negre, nici una curată. A sta ce-i! A -u , a-u,
a -u !! Pomilui nas, B oje m oi! Tăria alb a stră a lu m ii ples-
neşte, bul-bul-bul se suge balta! Iată stih ii frecate una de alta
şi pietre sfărâm ate in fălci subpăm ântene. H u riu e moara
sm intelilor dedesubt şi se invârte. De acolo, în pofida noas-
tră, şi de mai departe se dă drum ul so r ţilo r . Ce sta ţi? Ce
întrebaţi ? Puteri fără noim ă n-au de lu cru ş i m acm ă din
stâncă făină pentru gurile morţilor. E o invârtire. E un vâr-
212
tej. Şi auie trist, cu ameninţare, ca în noapte de inceput, ca
în noapte de sfârşit! Pomilui nas, Boje moi!
(Amăndoi il privesc cu fiori.)
MANOLE: Zmeul nostru bătrân visează rău şi ghiceşte
faptele depărtărilor.
BOGUMEL: Î1 ard tălpile, parc-ar călca în străchini cu
lapte fierb inte pentru câini.
GÂMAN (agitat)'. Subt vrej de-acolo se aude a-a-a-a
prelung, u-u-u! De dincolo — e-e-e ca un râs. Că sunt
puteri fără grai, numai aşa: i-i-i! puteri nebotezate şi
fără de num e, prin tărie berbeci de cetate, la faţă fără
m ăsură, prin poreclă ruşine şi scârbă. Le alungi cu cru-
cea, ele răspund cu ură.
(S e scutură fantastic, împrăştiind din lănă nisip şi pămănt ca un
sunet prelung, sinistru, nearticulat; imită zgomotul,
ce l aude de subi pămănt.)
A -u , a-u , a -u !!! Râcăie subt pământ, a-u, departe,
su b t m u n te !!! Şi în împărăţia de subt picioare vr-vr,
v r-î-î-î-î — !!! A -u, a-u!
(S e scutură enorm, sare pietriş din lănă pe pergamente.)
Le dârdâie dinţii — se scutură necuratele, — o, o! Nu
e nim eni să sprijinească zidurile? Cu spatele vreau să le
ţin . Zidul se mişcă, se zbate în friguri pământul. Şi nu
su n t frigu rî de născare ci friguri de prăbuşire! Vr-vr, vr-
u -u -u u u!!! Orăcăie în pustiire — aici broaştele, dincolo
puterile marile! Bu tăvăluc! Cau-cau-cau!
BOGUMIL: De ce nu-1 trimiţi să se culce în podul cu
fâ n ? Prea ne sperie in fiecare noapte.
MANOLE: Smuceşte-1 de mânecă sau toarnă-i pe rană
uleiul din candelă.
BOGUMIL: Păcat că are doi ochi în loc de unul la
213
 rădăcina nasului, altfel căpcăunul ar f i in tr e g ş i fără
meteahnă! (îş i udă măna într-un vas cu apă şi l stro p e şte
pe faţă.) Grozav se munceşte. N oapte de noapte, că nu
ştii cum mai trăieşte. Trezeşte-te, Gămane!
GÂMAN (se trezeşte): 0 , o, Boje m oif
BOGUMIL: Să nu te vadă vreun copil sau vreo fem eie
slabă la băierile inimii că ia de la tin e boala c ă d e r ii!!
Trezeşte-te, Gămane!! Te ţii de mână cu p o reclitele ş i joci
tontoroiul în jurul nostru.
GĂMAN (îşi duce măna p este fru n te, p rin p ă r, sc â n cin d
ca un copil cu un glas nespus de n efericit)'. 0 , o, o! Sărac
sufletul meu, amărâtă inima mea! O, o, o! I z b ă v i n as,
Gospodi!
(Se duce iarăşi la loc, se trănteşte acolo in sonin.)
MANOLE (către Bogum il): Mai degrabă d ecât credem
o să apară păzitorii de noapte, v estin d u -n e prăb u şirea.
Părinte, inimă de serafim îţi trebuie să nu te cu trem u ri
de arătările lui. Stăm neajutoraţi ca n iş te p ăsă ri mari
speriate de tunet.
BOGUMIL (ascu ltă în noapte): O chiul ceru lu i să ne
păzească. Ascultă — coceni de brad cad pe şin d ilă — poc,
poc! Ca un deget care bate-n coperiş. M anole, n u crezi
oare că însuşi timpul zoreşte? — Da, inim ă n e treb u ie —
rece! Şi mai ales ţie — sânge rece de şarpe sau sera fim .
Sufletul unui om clădit în zid ar ţin e laolaltă în c h e ietu r ile
lăcaşului până-n veacul veacului. N u v rei să p u i odată
capât acestei griji? Ce e trupul ă sta ? R âia s u fle tu lu i.
Făptuieşte, nu cumpăni! S u fletu l iese din tru p u l h ă ră zit
viermilor albi şi păroşi şi intră în v in g ă to r în tru p u l bise-
ricii, hărăzit veşniciei. Pentru su fle t e un c â ştig . M anole,
fă-ţi cruce largă şi picură-ţi pe inim ă ceara a cea sta top i-
tă: numai jertfa cea mare poate să ajute!
214
 MANOLE: D in singurătate am purces să clădesc, dar,
veşn ic in v u ie t ş i larmă ropotul de copite subpământene
v in e cu n oaptea — şi în vârtej cărămidâ de cărămidă se
sfarm ă. Cu u itătu ră din altă lum e tu îm i şop teşti aceeaşi
povaţă: jertfa ! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau şi nu
p ot!! P en tru a fi bun de-o ispravă atât de întunecată,
treb u ie să f i clă d it mai puţine altare decât M anole, şi
trebu ie să f i fo s t cel puţin un an călău la curtea dom-
nească. Inim a m ea speriată nu e pentru asemenea fapte.
B iserica m i se cere, jertfa mi se cere. 0 , părinte, cât e de
greu. N ică iri gândul nu încetează să se frăm ânte. Când
văd copaci îm i zic: iată copaci — sprijin porţilor. Şi stau
şi privesc. Cer albastru când văd, îm i zic: de ce nu vrea
fap ta să m i-o b in ecu v â n te ? ! Şi mă ridic şi mă uit. —
P r e tu tin d e n i pasu l mi-1 aud în biserică crescând subt
răsu n etu l b o lţilo r. în Câmpul D um inicii i-aud clopotele.
P e şes o văd în toarsă în apa morţilor. — înălţarea ei veşnic
în tâ rzie ş i păm ântul se scutură. Nim ic nu ajută — ce să
fa c? T otu l a fo s t în zadar — ce începem? încă de-o mie
de o ri, lu crare de nebun în a in te îm i flu tu ră. Până la
sfâ r şitu l zilelo r, în că o dată şi încă o dată, de nenumărate
ori în d eşert ş i iar în deşert! N u, din chinul acesta nu voi
scăpa n ici m âine, nici poim âine, şi schelăria nu va rămânea
în dreaptă tră in icie pentru catapeteasm ă, n icio d a tă !!
GÂ M A N (s c ă n c in d ): 0 , o, o! — su fletu l meu!
MANOLE: S u spin ă, Gămane, nu numai pentru adânca
ta am ărăciune, ci ş i pentru a noastră, a tuturor deopotri-
vă. Că su n tem drepţi şi ni se răspunde strâmb. Şi fără
nădejde su n tem ţin u ţi în tinda înfăptuirii.
BOGUMIL: Eu mă duc. Cetele de su s să -ţi lum ineze
h otărârea. în drum mă voi ruga pentru lin iştea ta , la
în tâ ia cruce. La a doua şi la a treia.
215
 MANOLE (il opreşte, se cufundă in g â n d u ri): Râmâi
incâ.
BOGUMIL: Ce e, Manole? Ce cum pâneşti? Ce chib-
zuieşti? Ce nu intră in numere? Ce nu se lasă m ăsurat?
MANOLE: Jertfa aceasta de neînchipuit — cine-o cere?
Din lumină, Dumnezeu nu poate s-o ceară, fiindcă e jertfă
de sânge, din adâncimi, puterile necurate nu pot s-o ceară,
fiindcă jertfa e împotriva lor.
BOGUMIL: Fireşte, cât timp cântăreştî, aşa este. Pe
întâiul nu ţi-I poţi închipui crud, cum pe celelalte nu le
inchipui fără de minte. Dar crezi tu oare că m ăsuri şi
înălţim ile şi adâncimile sorţii cu plum bul a tâ rn a t de
sfoară ? Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul
Satanail sunt fraţi? Şi dacă işi schimbă obrăzarele înşe-
lătoare că nu ştii când e unul şi când e celălalt? P oate că
unul slujeşte celuilalt. Eu, stareţ credincîos, nu spun că
este aşa, dar ar putea să fie. Şi-atunci toate socotelile
minţii stângace sunt fără de rost şi singură stăpânitoare
rămâne credinţa sângeroasă, pe care noi oam enii o aducem
cu noi din întunecime de veac. Cîne vrea jertfa? întrebările
noastre nu răzbat până-n prăpăstiile albastre, de unde ni
s-ar putea răspunde, de aceea în nîcî o vorbă de a mea nu
vei găsi nici o umbră de întrebare. Noapte bună, m eştere.
Voi întâlni hotărârea ta la cea din urmă cruce.
( îi pune măna pe umăr, aşteaptă.) _
MANOLE (Nu răspunde.) ®
BOGUMIL: Noapte bună, meştere!
MANOLE (fră n t): Noapte bună. — M i-aşa de greu,
părinte.
BOGUMIL (lese prin uşa din stâ n g a .)

216
 SCENA II

MANOLE, GĂMAN

MANOLE (in picioare Lăngă masă.pune măna pe chipul

mic al bicericii): Povara bisericilor şi-o ţine pretutindeni
cu um ilinţă pâmântul. Grea este ţara de lăcaşuri sfinte. De
lemn sau de piatrâ, ele stau neclintite cum e carul cel mare
deasupra furtunei. Numai pentru minunea mea nu se găseşte
var destul de tare s-o lege, şi piatră necuprinsă de blestem
s-o sprijinească subt ceruri. Unde-i piatra, care nu se va
clâtina, ş i unde-i Zidarul cel mare? Prin pământească
alcătuire slăvindu-1, m-am depărtat oare prea mult de el?
Trăim în neştire şi poate că totul se-ntâmplă la fel.
GÂMAN (sa re în panică): Meştere, meştere, meştere!
(in c e t) M eştere!
(Se scutură.)
MANOLE ( S tă neclintit în tristeţe.)
GÂMAN: U -u-uuuu! Se umflă guşile! Scrâşneşte ca
din m âsele grozave — ies flăcâri din foi! încăierarea nu
se opreşte. N eguri se vânzolesc. Spre noi vârtejurile cresc.
în tin d e-ţi m âinile! îndoaie-ţi genunchii!! E ziua de apoi!
Boje m oi! B oje m di! Cine mă trimite de aici? Rămân aici.
Manole, lângă tine rămân.
(Se trezeşte.)
Ce faci, Manole? Nu mai fi trist! Gospodi, pomâlim-
sea! B iserica ta astăzi încă nu e nimic — dar cineva ne
numără paşii.
MANOLE: Da. De jos ni se numără, dar de sus — nu.
GÂMAN (p riveşte cu uimire bisericuţa): Ce-i biserica
ta? Şi ce vor schimonositele, deşiratele şi coclitele?
217
 Ce g'ânduri, Manole? Cu adevărat de nici un fo lo s nu
este să ne tot întrebăm. M eştere, să nu m ai tâ lcu im .
Manole, sunt mai bătrân decât... M anole, de s f â r ş it nu
su n t departe. Meştere — biserica ta, mă vreau clă d it în
ea, euî S ufletul meu s-o tot ocolească, abia şo p tin d şi abia
m işcându-se, ca o boare bătrână şi fără de m oarte.
MANOLE: Totul e în zadar. Tu eşti zm eul m eu nebun
şi sfân t. Culcă-te, sau întoarce-te iar. în to a rce-te ia r, de
unde ai ven it. în pădurile cu bărbi şi cu iezere — e locul
tău, unde sălbăticiuni îşi bagă botul în sicriu l ap elor. în
bruma ochiului vârsta ţi-e scrisă şi-n glas! N u m eri m u it
peste o sută de ani?
Zmeule, pădurosule, bunule, ce înseam nă p u ţin u l că ne
dăruim pe noi alături de jertfa cea mai mare, ce n i se cere?
Şi ni se cere jertfa cea mai mare.
Culcă-te şi dormi.
GÂM AN: D orm , dorm. Cu u rech ea p e s o r b u l pă~
m ântului.
(Se culcă iar in colţ, scâncind.)
MANOLE: Dormi numai, dormi, că eu răm ân de pază.
(Se aşază la masă.)
înâuntru un gol se deschide — m âh n ire fără în treb ă ri.
Deasupra întuneric se-nchide — deznădejdea n esfâ r şite -
lor încercări. Mi se m istuie som nul şi sâ n g ele. A r trebui
să-nchid ochii, dar pleoapele de lum e nu mă d esp a rt. Lăun-
tric, un demon strigă: clădeşte! P ăm ântul se -m p o tr iv e şte ,
şi-m i strigă: jertfeşte! A h, Doamne, to tu l e în că n eîn tre-
rupt. Jos, apele se răscoală îm potriva p ietrelo r reci. S u s,
stih iile se ridică îm potriva legii de v ec i. în ad ân c, v ifo r e
prind să necheze. N ici o încercare nu vrea să -n c e te ze . V isu l
s-a to t depărtat spre veşnicul n iciod at’.
(Intră M ira.j
218
 SCENA III

MANOLE, M IRA, GĂMAN

M IRA (v in e d in drea p ta , apare in uşă într-o simplă
că m a şă lu n g ă , albă, d esc u lţă ): Manole, pot sâ viu?
MANOLE: V ino, Mira, vino.
M IRA: N u raai e nim eni aici?
MANOLE: S tareţu l a plecat.
M IRA: Ş i m ătăhala?
MANOLE: Doarme.
MIRA: Să v iu ?
MANOLE: V ino.
M IRA (v in e în odaie): N esu feritu l acela, bine c-a ple-
cat! C e-aţi to t vorbit?
(S tin g e, sărind.pe rănd, lumănările.)
Atn tr a s cu urechea la v o i, dar n-am prea în ţeles...
când ş i când câte-u n cu v â n t... deznădejde... P araclit...
so c o te li... z id u r i... cred in ţă... su fle t...
(L a fiecare cuvănt suflă căte-o lumânare şi o stinge ştrengăreşte.)
P ă m â n t... N u vreau să mai ştiu nim ic de toate astea...
Ce în cu rcătu ră de graiuri! Om să fii — să înţelegi ceva.
MANOLE: V ino, Mira. N u le stinge pe toate.
M IRA: P en tru noi lum ina cea din colţ ajunge. — Nu
crezi?
(Se aşază ta el pe genunchi şi şi bagă măna in părul lui.)
M eşteru l m eu era pe cale să se certe cu cerul?
MANOLE (O p riv e şte lung.)
M IRA: Ş i te-a i dat la descântece — uite, ai presărat
nisip pe pergam ente.
MANOLE: E din cojocul lui Gâman. Când se scutură
ies din el colb şi nisip ca dintr-o vânturătoare.
219
 MIRA: E grozav.
(Suftă de ta distanţă »prt tingura tumănare ce a mai rftma*
aprinsă pe ma»A.)
MANOLE: N-o stinge.
MIRA (Ia măna lui Manole şi acopere cu ea muctU
iumânării. Lumânarea se stinge.):V reau să nu mai viseti.
Ce ţii lumânările tot aprinse?
MANOLE: Voiara să lumineze ferestrele, păzitorii să
găsească drumul in noapte.
MIRA: E târziu?
MANOLE: După cântatul buimac al cocoşilor — mie.
zul nopţii.
MIRA: După oiştea carului mare trebuie să fie mult
mai târziu.
Noapte de noapte, stareţul te ţine de vorbă.
Manole, pierzi prea mult somn.
MANOLE: De şapte ani pierd credinţă, pierd ziduri şi
somn. Nici tu n-ai dormit?
MIRA: M-am molipsit de neodihna v o a stră . M-am
zvârcolit în cămară. Am ieşit pe prispă.
Am intrat. Am ieşit.
Mai poate cineva dormi? Namila se to t scutură, ca un
munte. Păsările din streşm i stau cu ochii deschişi spre
nevăzute primejdii.
MANOLE: Eu aici, era să bat cu pum nii in porţile de
sus.
MJRA: Manole, ştiu. Tu, tu, inim ă fără odihnă, gând
treaz, visare fără popas.
Mai Lasâ zidul. Mai lasă turlele. Rod iarăşi grijile negre?
MANOLE: Lângă tine, blestemul nu g ă se şte cuvânt.
MIRA: Fruntea asta nu se mai n etezeşte niciodată?
Manole, apleacă-te şi surâzi.— U itâ-te in ochii mei. Ce
ascunzi Ln tine?
220
 MANOLE: Fricâ, Mira. Pricâ de drumnl pe care mâ
gâsesc. Câ nu ştiu unde snnt şi unde dnce. Şi nu ştiu dacâ
suie, sau coboarâ. Şi nu ştiu dacâ m-apropiu, sau mă
depărtez. Ce bine câ eşti aici. Tu inceput şi sfârşit, tu
total.
MTRA: Meşterul meu — visează. Pentru d femeia adusâ
de peste apă nu e tocmai totul, dar sâ zicem jainătate din
tot. Cealaltă jumătate e ea.
(Am tă tpre bisericuţă.)
Şi cu drept cuvânt. — Las’, îas’, nu tăgădui! Nu mă
supăr deloc că mâ pui in cumpănă cu minunea asia infri-
coşată de puteri.
MANOLE: între voi două nici o deosebire nu fac, pen-
tru mine sunteţi una.
MIRA ( şagalnic): lată pentru ce in fiecaxe dimineaţă
zic: ce bine că nu vrea să se inalţe!
MANOLE: Gândeşti că prea mult m-aş duce să-mbrăţăşez
piatra, nu-i aşa? Şi că ziua mi-aş pierde-o mângâind bolţile.
Te tem i că noaptea mea ar fi o veşnică odihnire pe trepţi,
iar turla sabie intre mine şi tine.
MIRA: A stea n-ar C pricină de griji, dar s-ar putea
intâmpla într-o zi, pe ea s-o numeşti Mira — iar pe mine
— biserica ta. Şi zăpăceala ar fi cumplitâ — ha, ha!
MANOLE: Lâcaşul — prilej neintrerupt ar fi pentru
tine — de răutate şi joc.
MIRA; Nu, meştere, iacâ glumesc.
(Se uită la amănunteU btseriâL)
întoarce-ţi puţin jucăria... să văd şi turiele... Aşa, incâ
puţin, in cealaltâ parte. — Ştii, de multe ori mă gândesc,
ce-ar f i dacă niciodată, dar nu! Lăcaşul acesta odatâ va
sta — deocamdată stă numai pe masă — într-o zi va sta
însâ şi intre dealuri.
221
 Priveşte aici, meştere. în adevăr, nu m i-e de glumft,
uită-te şi tu. Ferestrele sunt prea m ici, ca n işte ochi ador-
miţi. Turlele prea joase. Nu găseşti?
MANOLE: Da, nu zic. Ea e b u cu ria n o a stră de la
început, rostită în cântec de cărămidă ş i var. P rin suferinţă
până la urmă multe se mai pot desăvârşi.
MIRA: Prin suferinţă? Neapărat. Cum te cunosc, nu
te-ai da înapoi nici de la una şi mai mare. N oroc că nu
vine. Şi cum? Dintr-o închipuire sau fap tă să-ţi v ie? Ţi-0
doreşti înadins ? Haide să ne închipuim a tu n ci — dar mai
bine nu. Te-ai supăra.
MANOLE: Nu mă supăr — spune. Ce să-m i închipui?
Vrei şi mai mult să-mi batjocoreşti b iserica, se pare.
MIRA: Nu — altceva — cum ar — fi — dacă aş pleca
de la tine, şi nu m-ai — şi nu m-ai m ai g ă si niciodată?
MANOLE: Să-mi inchipui — că tu — că tu ai pleca —
şi nu te-aş mai găsi?
MIRA: Nicăiri şi niciodată.
MANOLE (cu nepăsare p r e fă c u tă ): B in e, mi-am în-
chipuit.
MIRA: Nu-i aşa, că atunci cău tâ n d u -m ă , ferestrele
bisericii s-ar căsca mai mari — ca n iş te —
MANOLE ( o sărută cu p a tim ă ): Ce g u s t nebun de sânge
şi somn!
(îşi stăpâneşte o mişcare şi se face că glumeşte.)
Ei bine, ai plecat — şi pe urmă?
MIRA: Pe urmă? Pe urmă nim ic — n u m ai a tâ t — nu
ţi-e de-ajuns? Râule! Prin iubirea n o a stră au trecu t zgo-
motoşi şi cu focuri ciudate aproape şa p te a n i. Plecarea nu
te mai mişcă — să zicem, atunci, că fă ră v e ste aş muri.
Ştiu că nici o altă femeie nu ţi-ar p u tea fi m ân gâiere. Dar
cel puţin turlele, turlele s-ar ridica a tu n ci m ai subţiri,
222
cerându-mă înapoi cerului. Pe urmă mare păcat n-ar fi,
dacă cerul nu ţi-ar da nici un răspuns. Tu ţi-ai avea în
veşnicâ frum useţe — biserica.
MANOLE ( se ridică, se frăm ăntă, îşi frănge braţele):
Lasă-mă, Mira. Lasă-mă. Ce vrei? Nu, nu! Voi ridica iarăşi
braţele! V oi îndârji înălţimile! Blestemat să fie — bleste-
m at — blestem at! Mira, tu eşti lumina omului. — Nu,
nu! Mira — de ce? U m ilit de fiecare piatră, care ştie cum
trebuie în lum e să stea, umilit de fiecare copac care-şi
în alţă m enirea, fâră de tine m-aş...
MIRA: L inişteşte-te, meştere.
MANOLE: Mira!
MIRA: M eştere, hotarele sunt departe şi moartea de
asem enea. L inişteşte-te!
E şti un copil. Am ven it la tine să te mângâî şi am
glu m it. Dar de când nu mai dormi, tu nu mai înţelegi.
MANOLE: Cine mă tot încearcă? De ce mă tot încearcâ?
Oh, oh! Iarăşi am blestem at.
MIRA: Mai blastămă, — pe urmă te linişteşti.
MANOLE: Toate se clatină. Şi stâm cu fricâ, şi stăm
cu spaim ă. V ântul cerului îmi împrăştie fumul. Intre sufe-
rinţă şi aşteptare se pare că din sufletul meu incă nu am
d at, ca A bel, spicul cel mai scump şi cel mai curat. De
aceea darul nu găseşte drumul înălţimilor şî veşnic se
întoarce iar în pământ.
MIRA: Um bli cu gândurile intunecate ale stareţului?
H abotnicul âsta te-a făcut să crezi în păcate pe care tu nu
le-ai săvârşit. Parcă n-ar fi botezat ca orice creştin.
MANOLE: De ce nu se înalţă biserica? Cum mai iau
lupta cu tainele? Unde e sprijinul?
MIRA ( urm ărindu-şi găndul): Stareţul tâ u e un călugăr
fără H ristos. Câteodată imi vine să-1 mătur din casă cu
gunoaiele. Gândurile lui întunecate stârnesc altele o sută
 în cei ce umblă cu el. A scultă numai în to a te de el...
brrr... stareţul tău! Dacă ar fi om, nu şî-ar fi în tors fa ţa
de la femeie. E dracul-pustnic!
MANOLE: E dreptcredincios!
MIRA: Şi în ce măsură? Că mănâncă b u reţii veninoşi
crescuţi pe cruci. Cu credinţele lu i în cu rcă un co lţ de
ţară.
GÂMAN (Se întoarce-n som n.)
MIRA (Face semn lui M anole să ta că . C eva îi trece
prin gând. A şteaptă pănă ce G ăm an se lin iş te ş te .)
MANOLE: Au căzut şi ceie din urmă cărăm izi.
MIRA (în tr-un ţe l de e x ta z ştren g ă resc, sa re cu picioa-
rele pe Găman care e în tin s enorm pe p o d e le.)
GÂMAN (Suspină şi urlă în ch is.)
MIRA: Scutură-te, Gămane, v o in ic e şte ca zm eii tă-
râmului celuilalt, încă o dată — aşa — scu tu ră-te! Tu eşti
pământul marele, eu sunt biserica — jucăria puterilor!
Seninătate — vreau, n estă p â n iţilo r — că to ţi su n teţi
înnoraţi şi prăpăstioşi. Manole e chin. C ălugărul e stafie
întunecată. Tu cutremur. Ţara îngrijorare. V reau să sfâr-
şească odată povestea aceasta de spaim ă şi tr istă nebunie.
GAMAN (S e scutură d in în ch eietu ri.)
MIRA: Mai din adânc, m oşule, aşa, d e la în cep u t, încă
o dată! Strigă, Boje m oil
GÂMAN (m uge şi scrâ şn eşte s in is tr u ): U -u-u-u! vrrr!
Izbăvi nas nă sei ceas!
MANOLE (A sistă la a c ea stă c iu d a tă în tâ m p la re , m ut
căscănd ockii m ari, absent, ca p e a ltă lu m e .)
MIRA: Vezi ce bine mă ţin , şi nu su n t n ici de var, nici
de cărâmidă. Seninătate — când su n t în tr e v o i! Ş i puţină
lumină! Săserid icesp rân cen ele! Inimă mai uşoarâ! Manole
e mohorât parcă şi-ar fi pierdut în g e r ii, ce-1 păzeau fără
simbrie. Şi tu eşti mâhnit parcă ai fi p ierd u t raiuri, pe
224
care n im en ea nu le-a văzu t. Moşule, vezi? Nu m-am
prăbuşit. Trupul meu e întreg, arcurile intinse, os nu s-a
sp in teca t, — stâlp ii sunt drepţi! Râbdare numai intu-
n ecaţilor. Ş i intr-o zi nici biserica n-are sâ se mai năruie.
Cum ar p u tea să stea, dacă nimenea nu lucrează râzând
la ea?
(Sare de pe Găman.j
GĂM AN ( S e ridică pe un cot, cu sunete de durere,
n e a rtic u la te .)
MIRA (cu îngrijorare, se apleacă spre el): Ce obosit
e şti, m oşule! N u te-am văzut niciodat’ aşa de obosit. Iartă-
mă că te-am trezit.
GĂM AN: O-o-obo-sit — Gdre mi, gore nam — ! în
văzd uh a crescut pe spatele meu — o biserică. — O, o, o,
de ce nu m -ai luat, Doamne, un ceas mai devreme? Vai
nouă, m eştere! O, o! Vino, fiinţă tânără, viaţâ fârâ pereche,
la zm eul v o stru , vino. Mare durere simt şi oboseală ca de
sfâ r şit.
MIRA: Vreun rău ţi-am fâcut? Am câlcat prea greu?
GĂMAN: N u, nu. Nici un rău. Preblăgki, gospodi.
M IRA ( îl m ăn gâie): N u-i aşa câ nu ţi-am făcut nici un
rău?
GĂM AN: N ici un rău, nici un rău... Mersul intâm-
p lă r ilo r nu se p oate sch im b a ... Lasâ-mă să -ţi sârut
p icioru şele tu — înger, tu copil, tu piatrâ.
(îi sărută pteioarele.)
MIRA: Călcâiele mele şi Mira piatră?
GĂM AN: Să tăcem, să tâcem. Visul se izbândeşte, dar
lin iştea , lin iştea n-o mai găsim.
(Recade cu capul la părnănt in tru n sughij ţi plâns bătrân.)
15 ComâfiU* nr, 70389 225
 MANOLE: 0 sută de ani n-a plâns niciodată. Apă moartă
din ochi ii curge, nu vom înţelege niciodată de ce. Lacrimi
adunate în el o sută de ani, le plânge acura. N u vom şti
niciodată pentru cine.
MIRA: Gămane, ce e? De ce nu vorbeşti? Dacă te vin-
decă, sârutâ-mi şi mâinile. Uite-le!
GÂMAN: Picioruşele vindecâ, mâna alină. Pentru puţin.
Gândul se împlineşte, dar pacea n-o mai intâlnim .
MIRA ( î l măngăie.)
MANOLE: Noaptea asta o sim t aşa de grea. Păzitorii
nu mai sosesc.
GĂMAN (Se linişteşte de to t.)
MIRA (se ridică cu spaim ă): Ce-a fo st? Ce-a avut?
Despre ce-a vorbit?
(Uşa ae deschide, intră şase zidari, in cioareci, dar cu trupurile ca
de aramă, goale pănă-n brău, cu făclii.)

SCENA IV

MANOLE, MIRA, GÂMAN, C E IŞ A S E

TOŢI ŞASE (găfăind): Meştere!

ÎNTÂIUL: Meştere, pământul nu ne mai su fere.
MANOLE: Nici noul amestec n-a ţin u t?
AL DOILEA: N-a ţinut.
MANOLE: Râul e în noi toţi.
AL TREILEA: Pietrele au sărit!
AL PATRULEA: Râul a sfâ râ it parc-ar fi trecu t prin
matcă de jar. Aburi s-au ridicat. Râul s-a fă cu t nor dea-
supra. Nu mai câlcâm prin partea locului.
AL CINCILEA: Am clâdit pe pământ n ârăvit.
MIRA: Din nou totul s-a prâbuşit?
226
 AL ŞASELEA: Cu lumini şi lucruri spurcate, cu oase
scorm onite de sub lespezi. Altâdată s-a prâbuşit, în noap-
tea aceasta pietrele au fost zvârlite in vâzduh. Luna a
fo st mai roşie deasupra. Şi apa a amuţit dedesubt. în
jurul picioarelor am sim ţit ca un aluat, am slâbit din
genunchi şi-am căzut.
AL DOILEA: Roţi de foc am văzut învârtindu-se.
A1 PATRULEA: Cuptoarele noastre de cărămizi au fost
in flâcări, dar s-au dărămat şi s-au stins.
AL CINCILEA: 0 noapte fierbinte ca niciodatâ.
ÎNTÂIUL: Gâtlejul morilor a secat.
AL DOIUEA: Nici o fiinţă nu şi-a găsit somnul.
AL TREILEA: Am fugit goi ca arama pe câmpuri.
AL ŞASELEA: Va trebui sâ câutăm alt loc pentru bise-
rică.
AL DOILEA: Aici e gura iadului.
MANOLE: O astupăm.
AL ŞASELEA: Cu toate bisericile ţării nu vom putea-o
astupa.
ÎNTÂIUL: 0 gură de iad e tot locul unde câlcăm.
A1 DOILEA: Altădată omul cânta numai — pietrelor,
şi pietrele se clâdeau singure in cetâţi. Şi cetâţile acelea
erau păgâne. A stăzi durâm cu sudoare fărâ de câiitec bise-
rici creştine. Pământul nu le suferă, sau Domnul nu le
prim eşte?
AL ŞASELEA: Meştere, să vorbeşti cu Vodă.
MANOLE (T ace enigm atic.)
AL PATRULEA: Sâ vie Vodâ, sâ pâzeascâ o noapte
zidurile cu noi. Să vadă cum piatra se mişcâ şi râul se
suge in păxnânt.
ÎNTÂIUL: Să vie Vodâ, să vadâ că nu suntem noi de
vinâ.
227
 MANOLE: Ştiinţa noastrâ nu ajunge până unde se-ntin-
de vina noastră.
AL DOILEA: Nu pricepem, m eştere, ce vrei să zici.
Ne-am făcut datoria cu iubirea, cu care ne-am încântat de
biserica ta. Din câmp, din apă şi plai ne-ai ales nouă la
număr. Am venit în pas după tine şi te iubim . N e încre-
dem în plănuirile tale, dar pământul e pretutindeni împo-
triva noastră cu vrăjmăşie năprasnică. Şi acum încremeniţi
ne uităm unul la altul şi cu inima îm puţinată ne întrebăm
de vină. A cui e vina? Am încercat cu grijă tem eiul clădirii.
Am cântărit. Am măsurat.
AL TREILEA: în lung şi în lat. N im ic n-am uitat. Şi
de săptămâni nici o noapte nu am dorm it. Măcar de ne-ar
înghiţi odată pe toţi!
MANOLE: Ceilalţi unde-au rămas?
AL DOILEA: I-a topit oboseala subt brazi.
MANOLE: Să ne întoarcem.
AL ŞASELEA: Nu ne mai întoarcem . M anole, ne-ai
luat, ai făcut cerc de cretă în jurul n o stru , şi în faţa
ochilor uimiţi ai tras o dungă albă dreaptă. A n i m ulţi am
tot privit dunga cu care ne-ai îndrăcit. în ocolul de vrajă
am fost blânzi cum sunt cocoşii de casă. N-am mai văzut
nimic, nici la dreapta, nici la stân ga. Dar acum ne-am
trezit. Totul se descoperă a f i în ş e lă c iu n e . La locul
prăpădului nu ne mai întoarcem.
MIRA (sare la Găman): Zmeule, tr ezeşte-te, că oame-
nii vor să se lapede.
GÂMAN (oţtând şi şuierănd, se rid ică , se scu tu ră sinis-
tru): U-u-uuu! au-au-au!! Broaşte orăcăie aici, dar din-
colo puterile marile!
ZIDARII (încremenesc.)
GAMAN(se scuturâ): Cu glas tare până la cer, cu la-
228
crimi mari pân’ la pământ, lângâ zid să staţi, câte nouâ
speriaţi, câte cinci speriaţi, câte un speriat şi să strigaţi.
Prâpădul de e din pricina oaselor şi a morţilor, sâ muşcaţi
din lumânăi'ile morţilor! Prâpâdul de vine de la puteri,
Manole seară de searâ, pe scarâ de cearâ ajutoiail Sâmpe-
trului, tăind cruce în piatră, sâ-1 ceri! Dacă vina e din
apă sau din pucioasă, precum se cuvine patru evanghelii
citind să le siliţi la potolire şi lepădare de sine! Ce-a fost
rostit, sâ rămâie şi pentru mâine şi poimâine spus. Des-
cântecul e de la noi, harul vine de sus!
MANOLE (rănjeşte, desfigurat): Ha-ha! Cine şovâie?
Cine se-ncruntă? Cinerămâne? Cine se-ntoarce? De-acum
să nu mai gândim, alt nu ne rămâne. De-acum să tăcem,
că încercări şi mai grele ne-aşteaptâ la capâtul drumului,
cu ce înfâţişare şi cu ce sfâşiere — Doamne!
(Işi sfăşie braţele.)
(Către Mira.)
Viaţă fără pereche, du-te odihneşte-te. Nu ştiu când
mă întorc. Nim ic nu mai ştim. Nici când sfârşeşte po-
topul, nici unde s-arată semnul învingerii. Şi nu ştim cine
dintre noi îl va vedea şi cine nu.
(Către oameni.)
Să mergem la locul prăpădului.
GĂMAN: Vai nouă, meştere. Izbăvi nas, gdspodi!
(Ies toţi clătinându-se, obosifi şi cu sufletul frânt.)
MIRA ( R ăm ăne cu pumnul crispat la gură, suspinănd
adăn c.)

229
 ACTUL AL DOILEA

Ruinele bisericii veşrdc reîncepute. în fund, m unţi şi pâduri. Di-

mioeaţâ, dar incS intuneric. Manole iese din afundăturâ, cercetând
temeliile ruinei. Cei nouâ zidari dorm. Se face repede lunună. Câţiva
zidari se trezesc.

SCENA I

CEINOVÂ ZIDARI. apoi MANOLE

UNUL: Ce tot cercetează M eşterul N enoroc? Măi, măi,
amarnic s-au zvârcolit măruntaiele m u n telu i. P ietrele au
pornit de-a dura, spre locurile de unde au fo s t luate.
ALTUL: Şi cum se linişteşte to t, când dă dimineaţa!
ALTUL: Ce locuri de groază! De şapte ani to t umblă
Anticrist prin ţară. Mai ştii, poate de aceea nu stă nici
lăcaşul acesta. Nişte ciobani 1-ar fi v ă zu t la o stână pără-
sită. Anticrist işi mulgea caprele cu ugerii plini de venin.
Alţii 1-ar fi văzut într-o mănăstire, unde face pe sfântul
şi-şi ţine maţele într-un pahar. După a lţii A n ticrist umblă
prin Valea Oltului, în chip de vlădică călător şi împarte
cu mincinoasă punere de mâini darul p reoţiei.
INTÂIUL: Aici nenorocirea vine de — jo s. Din câtă
piatră s-a măcinat fără noimă, s-ar fi p u tu t ridica şi zece
biserici. Car după car aruncăm, păm ântul to tu l înghite.
Privim neştiutori, în jnepeni până la glezn e. Dedesubt
nici nu visăm ce bezne.
AL DOILEA: Manole nu ştie ce să facă. Să se bizuie pe
măsurări sau pe rugăciune! ?
AL TREILEA: Cu un ochi to t m ăsoară, cu celălalt se
roagă. Nu râde cu nici unul. Lăcrimează cu amândoi.
ÎNTÂIUL: Ceva hotărâtor se petrece în el.
230
 AL DOILEA: Solia izbăvitoare de la Vodâ intârzie. în
două zile ar fi' putut să sosească de zece ori.
ÎNTÂIUL: Să nu ne mai înşelăm cu nici o nâdejde,
fraţilor.
MANOLE: (Vine în mijloc, cufundat în gănduri.)
AL TREILEA: Ai asudat sânge, Manole?
MANOLE (frăn t, dar se redobândeşte): încă nu.
(Se aude un corn.)
Vine trim isul lui Vodă.
(Mişcare intre zidan; iofi se trezesc.)
ÎNTÂIUL: S-a auzit sunet vestitor.
AL PATRULEA: Un nechez a străbătut prin cetini.
MANOLE: Luaţi târnăcoapele, sâ alegem încâ o dată,
ce e bun din ce e rău.
ZIDARII: Ce e bun se molipseşte de ce e rău, şi nu mai
rămâne nim ic bun.
( încep să sape.)
MANOLE: Din ce parte au ieşit flăcările?
AL DOILEA: Din ce parte n-au ieşit?
MANOLE: Sâ ridicăm lespedea.
CÂŢIVA (în cearcă. dar nu izbutesc.)
MANOLE: Cine coboară să cerceteze temelia?
ÎNTÂIUL (către Al cincilea): Du-te tu, Zevedei. Care
sfân t n-a avut suflet şi totuşi face minuni?
AL CINCILEA: Sfânta cruce. Dar aici nici ea nu ajută.
MANOLE (către altu l): Du-te tu, Petre.
AL PATRULEA: Ieri a intrat un câine in gaurâ şi a
m urit, mut, fără lătrat.
AL ŞASELEA: Manole, aici nu mai e nimic de vâzut,
nimic de cercetat.
AL ŞAPTELEA: Vine solul.
231
 MANOLE: Vodâ e om ca noi. şi el o unealtă in mâna
puterilor necunoscute. Oricum ar fi, bună sau rea, vestirea
s-o primiţi fără c&rtire. Puneţi încă o dată nerăbdării voas-
tre zăgaz.
AL ŞASELEA: Nu, meştere!
AL OPTULEA: Nu, meştere!
TOŢI: Nu, nu!

SCENA II

Cei dinainte. SOLUL, DOl SU L IŢA ŞI

SOLUL (vine, din fund, cu doi s u liţa ş i): Dimineaţâ

bună, păzitori de răscruce.
(Prefăcăndu se.)
Vin de Ia curte. Nu mi-aţi putea răspunde pe unde se
ţine Manole cu ai lui?
MANOLE: Manole — sunt eu!
SOLUL: Atunci nici biserica cea bântuită de faimă nu
poate să fie departe, mai sus sau mai în vale? — Dar
gluma la o parte! îmi place să trăiesc din zicale. Ziua
bună se cunoaşte de dimineaţă, cum însă cea de azi e plină
de ceaţă, nici solia nu poate să fie mai lum inoasă. — Totuşi,
din partea lui Vodă, — multă sănătate!
MANOLE: Aşişderea îi dorim şi noi prin mijlocirea ta.
Rău ne pare doar că Vodă n-a ven it şi el. A r fi priceput
multe, dacă nu din cuvintele noastre mai prejos de adevăr,
atunci din graiul fără cuvinte al tărâm u lu i, care este
adevărul insuşi. Pentru toate su n tem a ic i dureroasă
mărturie.
INTAlUL: Mărturie stau mâinile noastre, care nu mai
sunt mâini de om.
232
 AL DOILEA: Iată mâini de buturugi.
AL TREILEA: Cu noduri la încheieturi, de muncă.
AL CINCILEA: Cu unghiile strivite.
AL ŞAPTELEA: Cu pielea tăiată de brazde cu suc roşu.
AL OPTULEA: Suferim — destul, odihna nu ne prieşte.
AL NOUÂLEA: Ochii ne dor de plagă egipteană.
AL PATRULEA: Suntem mâncaţi de var până la oase,
ca de boala biblică a celor aruncaţi dincolo de cetate.
MANOLE: Mâhnirea lui Vodă e de-nţeles. A prăpădit
aur crud şi aur topit, şi-a dijmuit comorile şi a rămas cu
un gorgan netrebnic de pietre. Dar intâmplările mai pre-
sus de vrerea noastră —
SOLUL: Ce vreri? Ce întâmplări? Vodă de la un timp
tot aşa spune: alţi domni au nebuni de curte, e\i am pe
Manole. Domniţa însă găseşte că pentru nebunia asta
creştinească s-a cheltuit mai mult decât pentru ulii de
vânătoare imblânziţi de Papa, şi mai mult decât pentru
zugravii aduşi din cetatea ziditA pe apă, ceea ce oricum
nici în capul ei frumos nu intră şi nici in capul urât al
sfetnicilor.
AL ŞAPTELEA: Să căutăm alt loc!!
SOLUL: Vodă vrea rodul. Domniţa nu mai aşteaptă.
Străm oşii lor, aduşi oseminte legate pe cai, de dincolo de
cumpăna apelor, se odihnesc acum aici în munte. Locul e
pentru totdeauna hotărât. Altul nu se va mai alege, căci
am râmânea de pomină în cronici, care nu pier deodatâ cu
cenuşa noastră păcătoasâ. Manole, trebuie să-ţi reamintesc
cu dojană că învoiala a fost făcută pe doi ani şi nu pe
şapte. Cinci ani ţi-a dat Vodâ mai mult, şi pentru altă
nădejde incă nici temelia nu e aşezatâ.
MANOLE: Dojana e cu dreptate, dar ar trebui să te
duci cu ea în păinânt să le spui puterilor pe eare le priveşte.
233
 SOLUL: Sunteţi voi, ce doriţi?
TOŢI: Alt loc! Alt loc! A lt loc!
SOLUL: Vodă a fost răbduriu şi darnic ş i bun. Mai
mult nu poate s-aştepte.
MANOLE: Furia subt pământ e fârfi m argini şi nu mai
sfârşeşte.
TOŢI: Alt loc!! A lt loc!!! A ici nu mai punem mâna
pentru faptfi!
SOLUL: Vodă nu mai crede. A1 câtu lea loc e acesta?
MANOLE: Vodă nu mai crede. A ţi a u z it, zid a ri? Tru-
da noastră nu mai găseşte crezâmânt. P en tru a lte încercări
am mai găsi putere în noi, dar crezăm ânt la a lţii nu.
(Către Sol.)
Âsta-i cel din urmă cuvânt?
SOLUL ( neclintit): Cel din urmă.
MANOLE: Cu solie domnească c le ştile so r ţii se strâng.
Zidari, aţi inţeles? Vodă nu mai crede. D e n ică iri nu mai
putem aştepta nimîc!
(Către Sol.)
Sol înalt, care stai între doi su liţa ş i ca în tr e rău şi
bine, sol, pentru noi atât de tr ist, sol v e n it din nepăsare...
du-te... la... Vodă... şi... din p a rtea ... m e a ... v e ste şte -i...
că Manole... nebunul de curte — ha, ha.
(Sfăşietor.)
Fraţi întru tristeţe... ne muncim go i ca d ia v o lii ş i truda
noastrâ esocotită nerozie pentru petrecania c u r ţîi... Suntem
puşi în rând cu stârpiturile cârora li se toarn ă o ţe t pe
gâtlej ca să rămână mici pentru batjocura dom n iţelor. Ti-
nere aprod, du-te... du-te la V odă... ş i sp u n e -i...
ALŞASELEA: Ce vrei să fâ g â d u ieşti? M anole! N u, nu!
234
 MANOLB ( tr is l): ...că în curând se va închina in bise-
rică cu toate dornniţele judecătoare din cuget mult prea
uşor.
SOLUL: Ce înseamnă acest în curând? Vorbim în graiuri
foarte felu rite. H ristos a spus că în curând va veni să
judece lum ea. O mie de ani şi alte câteva sute au trecut, şi
încă n-a v e n it. Fiindcă în ceruri în curând înseamnâ mult
de to t. A ş vrea să ştiu ce înseamnă acest cuvânt între
zidari m incinoşi. Vodă mai dă ajutor pentru o singură
încercare. N u pentru şaptezeci, nici pentru zece, nici pen-
tru două. M anole, înţelegi? Numai pentru una singură.
MANOLE: Răbdarea lui Vodă o mai cer pentru trei
zile. P e urm ă, sau biserica rămâne dreaptă, sau sângele
nostru se va slei.
SOLUL: Vodă mai dăruieşte tot ce poate pentru o sin-
gură încercare.
MANOLE: A doua oară Manole nu mai încearcă.
TOŢI ZIDARII (U lu iţi.)
A L ŞASELEA: Ce făgăduieşti, Manole?
AL ŞAPTELEA: N u se poate! Meştere, ce vrei? Şi dacâ
lăcaşul tău to tu şi nu va să se ridice?
AL CINCILEA: Ţi-ai pierdut capul, Manole. Te repezi
în m oarte.
A L ŞAPTELEA: Domnul ne va surghiuni in insula şer-
pilor şi vom pieri zdrobiţi de haiducii mării.
MANOLE (c ă tr e S o t): A i venit sol de la Vodă, intoar-
ce-te so l de la noi: biserica se va ridica!
AL ŞASELEA: Un singur meşter are ţara, şi acela-i
sm in tit!
SOLUL: Mă întorc cu vestea. în trei zile. năstruşnic
cum e şti, o să-i tragi domnului o nâzbâtie de Păcală. Dacâ
eşti is te ţ, mai poţi să ajungi ceva în viaţa asta nefolosi-
235
 toare, Manole. \ rodă ai' fi in stare să te facă nedisputatâ
câpetenie peste zănatici şi pâcâlici.
AL ŞASELEA (către ceilatţi): M eşterul n ostru e nebun.
Hotărâi'ile lui ieşite din m inte scâlciată incep a fi primej-
dioase. Ele nu-1 privesc numai pe el, ci şi pe noi to ţi.
AL NOUÂLEA: Clâdirea acestei b iserici, in ch ip u ite în
ceas orb, întrece puterile noastre.
SOLUL: Şi încâ un cuvânt, M anole, d in p a rtea mea.
C ititorul din ocheane al c u r ţii î ţ i tr im it e p r in m ine
horoscopul. Nu e prea vesel. Umbra ta a că zu t pe planeta
Vinerii. Asta înseamnâ că eşti prim ejdie p en tru neamul
femeiesc. De aceea cele nouâ d iscu ri lu n are ale propriei
tale planete te pândesc cu r â u ta te . D upă a lt e sem ne
neîncrederea lor se va în teţi şi neobrăzarea lor n u v a mai
cunoaşte nici o măsură... Va trebui să f i i is te ţ ca şerpii,
dar blândeţea s-o laşi porumbilor.
Manole, mă închin.
(Pleacă in grabă cu suUţaşii.)

SCENA III

MANOLE şi C E IN O U Â

AL OPTULEA: De ce-a i f ă g ă d u i t , m e ş t e r e ? D in
prăpădul din urmă am ie ş it is to v iţi ca n iş te p ăp u şi de
cânepâ din baltâ.
AL NOUÂLEA: Trebuia sâ judecăm m ai în tâ i stările
noi intre noi. Sâ le punem pe cântar ş i să sco a tem s fa t din
greutatea împrejurărilor.
AL ŞASELEA: Eu nu mai răm ân, eu m ă în to rc la Vatră.
MANOLE: Sunteţi surzi şi orbi. N -a ţi s im ţit în câ nici
azi câ fărâ putinta de a ne im potrivi, un d e stin se im plineşte
236
in noi? în cet, sigu r, şi fărâ abatere? Râscoala noastră de
râs scoate doar muşuroaie de soboli în drumul dinainte
îm p lin it al sorţii!
AL ŞASELEA: N u, meştere, nu mai credera nim ic. între
orbi e şti cel mai orb. Vei râmânea singur, cufundat în vis
v in o v a t. P riv eşte, nu te-au iubit ei pânâ acum — zidarii
aceştia in tre care ş i eu mă socot cu cuvânt greu în cerul
g u r ii? !! N u ne-am unit cu tine în faptă şi v is? Dar acum
răbdarea nu m ai are din ce sâ se hrăneascâ. Nu ne putem
je r tfi to ţi pentru mărirea indoielnică a unuia singur.
MANOLE: Singura mărire neîndoielnicâ e numai a Ce-
lu i-d e-S u s.
ÎNTÂIUL: Cu trupuri de strune încordate, ne-am alăturat
ţie in faptă, Manole. Am trâit aşa de mult in acelaşi gând
şi în aceeaşi grijă cu tine, că am început să-ţi semânăm la
în făţişare şi pas. Dar acum nu mai inţelegem ce vrei.
MANOLE: R ăzvrătiţi-vă numai şi cârtiţi! Ridicaţi-vâ
peste capul meu! Va trece şi asta!
A L ŞASELEA: F raţi, nu vâ mai lăsaţi am ăgiţi.
MANOLE: Lânga voi am îndurat îndelung sâgeata soare-
lu i ş i geru l ie ş it din piatrâ, ploaia in carne ş i frigu l in
oase. Lângă voi duhul întruchipărilor s-a întârit în mine
poruncitor. Lângă voi pentru bisericâ ziinic mor. Din patru
s t ih ii v-am adunat, pe tin e te-am luat din apâ. că ai fost
pescar, pe tin e te-am scos din pământ, că ai fost ocnaş, pe
tin e te-am coborât din lum ină, câ ai fo st câlugăr. din
patru sfin te s t ih ii v-am adunat, ca sâ clâdim biserica din
pâniânt şi din apă, din lumină şi vănt. Şi voi a ţi văzut
biserica cu chip m ic şi-aţi zis: M eştere. venim . Şi-atunci
du h u l, care dinăuntru te împinge sâ clâdeşti, s-a sâlâşlu it
şi în v o i, ş i a ţi su ferit cu mine dezamăgirea celor şapte-
zeci ş i şapte de prâbuşiri şi v-aţi îndoit cu mine şi iar v-aţi
237
 ridicat. Acum vă rlAtinaţi şi staţi să piecaţi pentru tot-
deauna? Plecarea ar fi câdere şi alunecare in şi mai rău.
Moartea nu ne cheamă până când n-om fi clăd it lăcaşul,
din care nu mârirea noastră va vorbi, ci numai a Celui-de-
Sus. Mârturisire auziţi din parte-m i, c-am in cep u t să
dâdesc fiindcâ n-am putut altfel. Din câmp şi munte v-am
chemat, fiindcâ n-am putut altfel, câteodatâ in groazmcă
îndoiaiă am blestemat, am făcut tot ce mi-a sta t in putere
şi voi face şi mai mult. Toate — fiindcă nu pot a ltfel! 0
pescar, o băieşiu, o cioban, o călugăr — suntem oare noi
chemaţi să judecăm ceea ce mai presus de vrerea noastră
prin noi se face? Aud răscoala vocilor voastre, dar nu mâ
tulbur. Suflet imprăştiat ca fumul jertfei neprim ite, stau
in faţa voastră: dacă îmi găsiţi vreo vină — loviţi-m ă,
dacâ vâ indoiţi — părăsiţi-mă!!
ÎNTÂltîL: Vorbe de amăgire!
TOTI: Nimic decât vorbe.
AL TREILEA: înfăptuirile noastre n-au tem ei!
AL ŞASELEA: Să plecâm fâră întârziere!
AL TREILEL\: Dezleagă-ne de cuvânt!
TOŢI: Dezleagă-ne!
MAN'OLE: De şapte ani umblăm cu icoana bisericii in
noi. Mai presus de înţelegerea noastră e soarta acestui lăcaş
rătâcitor. Intr-un loc încercat-am să-1 ridicăm pe moaşte.
în altâ parte apa unui râu am ridicat-o din alvie ca sâ
clâdim pe temelie curată. Peste morţi am incercat. Că a
fost pretutindeni in zadar, totdeauna în zadar, e adevărat.
Rătăcirile noastre au intrat in cântecul fecioarelor, zâdăr-
nicia drumurilor noastre va intrista legendele, zidurile mis-
tuie comori, tristeţea noastră s-a coborât peste ţară.
AL ŞASELEA: Şi dupâ toate astea fâ g ă d u ieşti lu i Vodâ
biserica. în trei ziie. Parcă am trăi în veacul minunilor.
De ce-ai fâgâduit, meştere?
238
 MANOLE <sa c a d a l): Fiindcă — ui — cele din — urmă
— biserica — totuşi — se — va —■înălţa!
CEILALŢI: Eşti nebun!
AL TREILEA: Dezleagă-ne sâ plecâm!
MANOLE: Când v-am chemat — nu v-am legat. Namai
in altă slobozenie aţi intrat. Ţie ţi-am fâcut serun inalt şi
ai venit. Pe tine te-am strigat cu nume nou şi m-ai ur-
mat. Pe urmă subt candelâ aprinsâ v-am arătat chipul
bisericii şi voi aţi zis: meştere, venim. De noul rost cu
nici un cuvânt nu v-am ţintuit. Ce dezlegare imi cereţi?
TOŢI: Dezleagâ-ne, meştere.
MANOLE: Nici un cuvânt n-am stors increderii voas-
tre. Ce dezlegare vă pot da?
AL NOUĂLEA: Ne -ai isp itit cu ştiin ţâ ascunsâ şi
vrăjitoreşte ne-ai biruit cu chipul mic al bisericii, şi-acum
n-o mai putem uita. Dezleagâ-ne de amintirea ei. Câ nu o
mai putem uita.
AL CINCILEA: Arâtarea ei ne urmâreşte pretutindeni.
AL ŞAPTELEA: în plinâ amiază am vâzut-o mare pe
deal, inchegată numai din lumină. Şi adierea stârmtâ in
jurul ei de aripi nevăzute am simţit-o odatâ răcoritor, şi
nu o mai pot uita.
AL OPTULEA: Chipul ei ne insoţeşte pe tot drumul.
TOŢI: Dezleagă-ne!
ÎNTÂIUL: Nu ne mai chinui cu tâcerea ta. Porunceşte
sufletelor noastre sâ uite, porunceşte ochilor noştri să nu
mai aiureze. Deschide-ne drumul spre vatrâ!
MANOLE: Asta întrece puterea mea!
AL TREILEA: Sfarmâ belciugele legâmântului.
MANOLE: Umerii noştri au ridicat, mainile noastre
au m ăsurat, mi zile, nu luni, ci ani. Şi acuin vreţi să
plecaţi cu ruşine, când incâ nimic n-a stat? Toatâ ţara ne
23»
 priveşte, vreţi sâ sfârşim in batjocură? Cui nu i se râscoalâ
sângele gândindu-se câ munca a fost in deşert ? Dar făcut-
am oare în afarâ de muncâ — o jertfă — o singură jertfâ
smulsâ din viaţa noastră, pentru zid?
TOŢI: Fă să uitâm, fă să uităm.
MANOLE: Nimeni nicăiri nu e stăpftn pe am intiri. Ah,
Doamne, acum vâd: biserica se va înălţa!
AL OPTULEA: Suntem bolnavi de ea. O sim ţim în
văzduh ca o mâtase. Nu e nîcâiri şi totu şi dorul de ea —
e în noi ca un dor de casă.
MANOLE: N u sunt şi eu pătruns de această boală până
in oase? Nu e dorul de ea şi in mine ca un dor de casâ? în
visul ei, slugă şi domn, ne lipim de ziduri in som n. Cine
se-ndurâ să plece? Sâ purceadă de aici cel ce poate! Părăsiţi-
mă, râmân eu! Varul mi-1 vor stinge ploile. Soarele îmi va
aprinde cuptoarele. Lutul îl vor frământa copitele. Biseri-
ca voi ridica-o singur! Biserica, din care cerul se va apăra
de pământ ca dintr-o cetate — voi ridica-o sîngur în amară
singurătate! Ah, plecaţi!!! Şi cine poate să uite, să uite!!
AL ŞASELEA: Toţi stau in cercul tău de vrajă, Manole
— dar pe mine nu m-ai îndrăcit cu chipul m ic al bisericii,
nu — pe mine nu m-ai indrăcit!!
(Pleacă.j
MANOLE (extatic): Acum văd: biserica se va înălţa!
CÂŢIVA (se apropie hipnotizanţi d e e x ta z u l meşteru
lui): Manole!
UNUL: Manole — tu aştepţi...
AL TREILEA: Manole, tu aştepţi o m inune?
MANOLE: Din partea noastră a ştep t o jertfă, şi-apoi
de sus, de jos, de pretutindeni m inunea. Singura, cea din
urmâ, de neasemânat.
240
 TOŢI (se apropie de el)\ O minune?
ALTUL: De unde?
MANOLE: în scurgerea zâdarnicâ a vremii ni s-a irosit
tinereţea, dar trăim în lumea harului, unde îndelungâ
răbdare se cere. Ne-am indoit pânâ acum trupurile, ne-
am întins şi ne-am zbâtut in soare, dar n-am ajuns încâ la
marginea puterii noastre. Din aiurare şi din trupuri slâbite
şi mai m ult se poate stoarce. Martori vom fi noi toţi —
biserica se va-nălţa!
ÎNTÂIUL ( cu glas stin s) \ Ce mai putem face pentru ea?
AL DOILEA: Ce-a mai râmas neimplinit?
AL ŞAPTELEA: Dacâ crezi, mergem pe jos la râul lor-
danului, să ne scâldâm curâţindu-ne in el de tot râui lu-
mesc.
AL NOUÂLEA: Puşi alături de viaţa ta, am voit să te
slujim cum se cuvine. Rana pământului in fiecare noapte
mai tare se deschide. Ce leac ştii, meştere, pentru ea?
MANOLE (se luptă cu sine, nu găseşte cuoântul)'. Aş
vrea... aş vrea... să vâ... cer... Nici o deosebire nu e între
n oi... vouă şi mie, aş vrea sâ vă cer... vouâ şi mie deopo-
trivă. Oh, e aşa de greu... dar altfel pacea niciodatâ n-o
mai găsim ... Ridicaţi-vă ochii... singur nu ştiu isonul sâ
ţiu poruncii de dincolo — ce prin mine vi se vesteşte,
AL ŞAPTELEA: Smulge din tine, meştere, cuvântul,
smulge-1! Cuvântul aşteptat care zdrobeşte şi-nalţâ.
MANOLE: O invoială şi-un jurâmânt va fi!
ÎNTAlUL: Sâ ne legăm pentru totdeauna vieţile?
AL DOILEA: Să intrăm in robie şi mai grea?
AL TREILEA: Sâ sâvârşim vreo faptâ prin c.are ne pier-
dem su fletele?
MANOLE: Dacâ numai unui din noi ar sâvârşi-o, ar fi
pâoat de nuxirte, cum insfi prin noi toţi se va face. va fi o
16 Comsndi ru\ 7Q.18V 241
 jertfâ dStStoare de vintft. în v o in la ni se v a ie r ta şi
jurâmântul nu ne va arde.
AL TREILEA: Poatc e aşa de greu lucru l ce vrei sâ
ni-1 ceri, că nu gâseşti cuvântul. Scrie-1, m eştere, aci in
ţârânâ. cu toiagul, şi noi il vom citi in tăcere şi dacă se
poate îl vom implini.
AL ŞAPTELEA: Numai să nu mai în târziem , p oticn iţi
aici in groaznicâ zădârnicie!!
MANOLE (se luptă lăuniric, în sfâ r ş it, în cep e cu un
glas ireal): Dacâ aş avea glas de inger, aş cân ta vestin d u -
vâ. Dar glasul meu e glas de diavol, tu lb u re şi răgu şit,
răsună ca o trâmbiţă rea. De ce nu am g las de în g er pen-
tru ca vorbele mele abia icnite, să pară un câ n te c ? De ce
nu ani pene inalte de înger pentru ca to t ce v i se cere prin
mine sâ vi se pară un basm? 0 viaţă de om ni se cere. Aş
vrea să ni se pară dar uşor şi nu jertfă de sâ n g e. Fraţi
zidari, stau cumplit in mijlocul v o stru , mă p r iv iţi cu ochi
care nu mai clipesc, şi mâ ascu ltaţi cu u rech i care n-o să
mai adoarmă. Şi dintr-o datâ în ţeleg eţi to t, sau gh iciţi
tot. 0 viaţă scumpă de om se va clădi în zid , je r tfa va fi o
soţie care incă n-a născut, sorâ sau fiic ă . F r a ţi in tru
suferinţâ. pentru cine e mai g reu ? P en tru cel ce v e steşte
acestea sau pentru cei ce ascultâ ? S o ţia u n u ia d in noi va
trebui să fie jertfa, soră sau fiic ă . S o ţie ca re in că n-a
nâscut, soră curată. fiică lum inată.
AL PATRULEA (a iu ră n d ): S o ţie u n u ia d in n o i?
AL CINCILEA: Soră să fie? Fiică lu m in a tă ?
TOŢI (Cască ochii spre M an ole, p ie r d u ţi.)
MANOLE: Pentru înfăptuirea g â n d u lu i, u n u l va tre-
bui sâ sângereze amar. Din al cu i păm ânt se v a sm u lge
spicul curat, inainte nici unul nu ştim . Inim a n oastră se
inchinâ lângâ curatul spic. E al tă u , e al lu i, sau al meu?
242
 Fiţi tari, inch ideţi ochii, nu mai priviţi in jur, apăraţi-vâ
de orice gând şovăitor şi rugaţi-vâ!
ÎNTÂIUL ( cu disperare): Manole!
MANOLE: Stăruim ca n işte stane in acest sângeros
răsârit. Ţie gura ţi se strânge, ţie fruntea ţi se intunecâ,
ţie mâna ţi se zbate in neştire, vâdind in toţi nelinişte şi
cutrem ur. Dar alt ce ne râmâne, când nici o ieşire nu
e ste ? Sâ ne pătrundem de gândul câ prin iţele vrerilor
noastre o altă vrere cu mult mai mare se ţese, singurâ,
trudnicâ, puternică şi neinţeleasă. Descordaţi-vâ strunele
su fletelo r m âhnite şi nu vâ im potriviţi. Sâ înfrângem incă
o dată slăb iciunea cărnii in acest ţarc al lumii fărâ scâpare.
Tu, pe care te-am chemat cu nume de ducător de veste,
tu , Ioan, nu clătina din cap! — tu , Simion, tu, Gheorghe,
tu , P etru şi to ţi ceilalţi, fiţi tari, acum o dată mai muit
ca oricând! A m in tiţi-vă lunga suferinţă şi nu o lungiţi
fărâ r o st. V om râmânea ce-am fost: prieteni şi fraţi.
O chiul din triu n gh iu l de sus ne vede deopotrivâ de buni,
jertfa noastră nu va fi decât slâvirea lui!
ÎNTÂIUL: Da, ochiui din triunghiul de sus — ne vede,
şi m ielul din potir. Dacă aşa este voia mielului, sâ trecem
la faptâ.
TOŢI (în frâ n g ă n d u -şi o im potrivire lăunirică. repede
unul du pă a lt u l): Purcedem spre necunoscut, deznădejdea
noastră sfâ r şe şte in sânge.
ÎNTÂILIL: A ltă scăpare nu este.
ALTUL: Să rupem trup din trupul nostru? De unde
luâm beţia p entru a uita?
ALTUL: O, o, o.
ALTUL: Va sta dreaptă la moarte şi sărutat. Aleasa
care va fi? Va sta ca spicul la secerat.
ALTUL: U şile, uşile.
243
 ALTUL: Scapă-ne.
MANOLE: Nu e timp de p ierd u t.
ÎNTÂIUL: Să trecem la fa p tă .
TOŢI (încet, copleşiţi, cu în f r ic o ş a r e ) : Să trecem .
MAJSiOLE (s-apropie d e în t â iu l ) : D acă tu e şti cel ales
iată pecetea gurii mele pe fru n tea ta . D acă e u s u n t cel ales'
atunci opriţi-mă să mai v ăd cev a , ş i în g r ijiţi-v ă voi de'
clădirea femeiescului spic! Dar să nu m ai v o rb im de alegere
căci aceluia i se va lua, care m ai ta re v a iu b i, şi de iubit
iubim toţi deopotrivă. A ici in cep e g r ija m ielu lu i din potir
AL TREILEA: Să aruncăm s o r ţi.
AL PATRULEA: Nu so rţi.
AL CINCILEA: Ar fi n eom en esc.
MANOLE: Să nu cântărim n o i, ce n u m a i în ceruri se
poate cântări. Intrăm in ju răm ân t cu un n enoroc deopo-
trivă împărţit între noi to ţi.
AL NOUÂLEA: Să se h otărască la je r t fă sin gu r unul
din noi.
AL TREILEA: Ar fi lu cru d răcesc.
AL DOILEA: A tunci ce facem ?
ÎNTÂIUL: Aceea să fie care în tâ i v a v e n i, bărbat să-şi
vadă, frate sâ-şi vadă, tată să -şi va d ă .
TOŢI: Amin.
(Şi-apleacă toti capetele in jurul lui Manole, şi privesc in gol mult
timp, fără mişcare. Printre nori soarele trim ite luniină. 0 unibră
mare, bine hotărnicită, cade între ei.)
MANOLE: Un semn, fra ţilo r. U n se m n . în aminul nos-
tru s-a amestecat un sem n.
ÎNTATUL: 0 umbră a căzu t în tre n o i ca o pasăre uriaşâ.
MANOLE: Biserica nu e rid ica tă , d ar um bra ei şi cade
pe nisip.
244
 ALTUL: B umbră de nor.
ALTUL: N-ar sta locului precum stă. Umbra e de co-
pac sau de munte.
MANOLE: N-ar fi rotundă. E umbx-a viitoarei biserici.
( începe s<5 tragă cu toiagul o dungă, ineemnănd marginea unibrei.)
TOŢI: Umbra?
MANOLE: N u e munte, nu e copac, nu e nor. E umbra
tu rlei de la mijloc.
TOŢI (p rivin d , se aşază în sem icerc pe marginea um-
brei, u n u l lân gă altul. E xclam ă cu o nădejde de neînvins):
B iserica!
(Dintre nori cade pe capetele lor un mănunchi de raze. un clopot
se aude in văzduh.)
AL ŞASELEA ( se întoarce frăn t, cade în genunchi între
ei la picioarele lui M anole): Meştere — nu pot pleca. Biseri-
ca ta — nu o pot uita.
M ANOLE (V rea să spună ceva, nu p oate, în gh ite
cu vâ n tu l, îl m ăngăie pe cap.)
ÎNTÂIUL: M eştere, ce clopot de cleştar s-aude? Şi pen-
tru cine cântă ca niciodată?
U N U L (cu g la s ir e a l): Pentru soţie, care încă n-a
născut, pentru soră curată sau fiică luminatâ
care întâi va veni
bărbat să-şi vadă
frate să-şi vadă
tată să-şi vadă.
 ACTUL AL TREILEA

Aceleaşi ruini. Dar un zid ridicat în temelie: locul pentru jertfâ.

DimineflţS. Zidarii sunt in aşteptarea celei dintâi care va veni. Keţele
lor sunt trase, palide, slâbite. Mult timp tăcere. Numai câte un tuşit
s-aude. Fiecare pe câte o piatrâ.

SCENA I

CEINOUÂ Z ID A R I

ÎNTÂIUL: Una e acum pe drum , care va f i ? Când o

frunză se mişcâ, tresar: cine e?
AL DOILEA: Poate mai m u lte d in tr -o d a tă s u n t pe
drum. Dacă sosesc două deodată, pe care o a le g e m ?
AL TREILEA: 0 creangă se m işcă . S â n g e le se scurge
în glas, Cine e?
AL ŞAPTELEA (în cet de t o t ): Toacă d ep ă rta tă e, nu e
pas.
AL NOUÂLEA: Una sau zece s u n t p o a te — p e drum.
AL ŞASELEA: Nu — una sa u zece , ci u n a sa u nouă.
AL CINCILEA: N u, nu. N ici azi cea a şte p ta tă n u -şi va
face paşii mărunţi peste pu n te. Cu o c h iu l tu lb u r e de neo-
dihnă a treia oară soarele iese din m u n te .
AL ŞAPTELEA: Ne topim sub ce tin a g re a ş i albastră.
Feştila aşteptării arde în ceara n o a stră .
AL TREILEA: Ce lungă a ştep tare!
Din toate părţile a fo st ca un lă tr a t v e n it d e departe
din afunzim i de leat. Toată noaptea cu o c h ii d e sc h işi am
stat. N ici un cuvânt n-am sch im b at.
AL ŞASELEA: Trei zile ca trei an i n e-am p â n d it unul
pe altul. Stai, ce faci? N u te m işca ! J u r ă m â n tu l ne-a
246
is to v it în tre bolovani. Fiecare a crezut câ poate să inşele
pe ’N altu l.
AL PATRULEA: Jurâm ântul încă nu 1-am câlcat.
AL ŞASELEA: M eşterul unde-i? V râjitorul in m uţenie
stâ to t de-o parte. Ha! Credeţi în adevâr că şi el mai
a şteap tă? S tâ el oare între noi ca o lum ină dreaptâ? Sau
trim ite în vale sem ne de m oarte?
AL TREILEA: Tacî, limbâ blestem ată, taci.
AL OPTULEA: M ergi şi priveşte.
AL PATR ULEA: Jurâm ântul in loc să ne facă aseme-
nea în altelor slu g i înaripate, ne-a făcut mai curând aseme-
nea sp u rcăciu nilor fără de nume. Eu aici — fiere, tu din-
colo — pizm ă. Eu fără încredere, tu veninos. Ne uităm
unu l la a ltu l cu ochi p iezişi. P rivirile ni s-au ascuns verzi
su b stra şin a fr u n ţii. Ne hărţuim urât şi facem poiatâ din
altaru l lu i H rîsto s.
AL ŞASELEA ( cu fu rie ): Manole unde-a fost toatâ noap-
tea ? De ce nu 1-aţî păzit?
AL OPTULEA: în picioare a sta t în lunâ lângâ zid şi
p rivea. Ce a lt era să facă?
A L ŞA SELEA: De unde ştii?
AL TREILEA ( c ă tr e A l şa selea ): Taci, a fu risitu le. taci.
AL CINCILEA: Oh, sfada aceasta de valuri oarbe nu
m ai sfâ r şe şte .
ÎN TÂIUL: U n vân t negru a su fla t prin păduri pe la al
treilea câ n ta t.
A L NOUÂLEA: Ne-a top it carnea din obraji.
AL CINCILEA: V ânt purces in ţara româneascâ va duce
cium ă în tre m am e şi fra ţi.
AL DOILEA: Ca o buhă pururea treazâ eu am v â z u t...
b iserica lu i M anole aievea, aici, in faţa noastrâ. Şi se fâcea
câ din pădure au ieşit m ulte feluri de sâ lb ăticiu n i, tot
247
 perechi, mari şi miri, au intrat in bisericS şi s-nu inehinat
în genunchi. CAnd au ieşit. toate dobitoaccle aveau incA
praf pe genunchi. Şi s-au sruturat. dar praful nu se du-
cea. Şi eu cred cfi toate urinaşele ce vor naşte din ele, vor
purta această patâ pe gennnchi.
AL PATRl’LEA: Şi eu am vftzut biserica. D in pftduri,
de pe subt pietre şi ferigi, copii mici şi fâră de oase s-au
apropiat in cete multe de biserică. Copii moi ca melcii,
copii care au ieşit fârâ de oase din stratu l m um elor. Şi
eopiii au inceput sfl mfinânce var din zid , au căpătat oase
sânătoase. şi s-au intărit ca pomii tineri.
AL SASELEA: Neghiobilor, făureala n oastră stă as-
cunsâ ln gâoacea viitorului. Scoateti-vă gândul din cap.
Nu noi vom lega soarele de ţara noastră. G ândiţi-vâ mai
bine câ în vremea asta Manole stâ la pândă ca să facă
pentru soţia iui drurnul intors. Jurăm ântul d evin e cursă.
Grozavă invoială făcurăţi, nâpăstuiţilor. De eram între
voi, nu aţi fi sărit aşa de nechibzuiţi în fărădelege. Mie
mi s-au deschis ochii. Eu n-am nim ic de je r tfit.
ALŞAPTELEA: Răspunzi jurăm ântului cu trei capete.
AL ŞASELEA: Gâlca grumazului nu-şi g ă seşte astâm-
pâr. Cine nu simte nodul in gât? Un nod care nu vrea sâ
alunece! M-am intors şi am in gh iţit jurăm ântul ca ş i voi.
Eu nu ştiu care va fi aceea ce întâi va ven i, şi nici voi nu
ştiţi... dar atât puteţi sâ ghiciţi de pe acum că a meşterului
nu va fi.
AL CINCILEA: 0 fi aceea pe care D um nezeu o va voi-
ALŞASELEA: Iatâ — eu o văd venind.
TOŢI (sar cu tpaim ă): Unde e? Cine e?
AL ŞASELEA: Piept. lin işteşte-te, fa ţă , nu te-nroşi-
tnei nu e nimenea. Cu frumuseţea incă neajunsă în amia-
za vârstei, in legânare dulce şi-n grozavă n eştire — o vâd
248
venind aşa în inchipnire... Oricare ar fi... soţie iubită...
sorft curntA... fiicS luminatft... o vftd apropiindu-se tru-
peascft adiere prin iarba inaltâ... Care dintre voi se va
atinge de ea?
AL DOILEA: Eu nu.
ÎNTÂIUL: Nici eu.
AI. ŞAPTELEA: Nici eu.
AL ŞASELEA: Atunci care?
AL OPTULEA: Nici unul.
AL ŞASELEA: Şi jurâmântul? Of, of. Fireşte. acum
aşa răsp u n d eţi, câQi suntem cu to ţii in aşteptare, şi
nehotârârea clipei slâbeşte pofta de faptâ. Dar mai târziu
când desculţâ şi nevinovată jertfa va apârea din vaiul de
iarbâ, nouâ vor sâri dintr-o datâ cu jind şi chiot mut.
AL OPTULEA: A cui va fi?
AL ŞASELEA: A Iui Manole nu. A) unuia din noi de
bunâ seamâ.
TOŢI (ca într-o panică. u rtă ): Manole!
AL ŞASELEA: Astă-noapte. cel puţin o datâ, fiecare
din noi a călcat jurâmântul. N-am cearâ in urechi, nici
sfânta Vineri nu m-a orbit fiindcâ i-am vâzut ţâţele us-
cate. Toatâ noaptea v-am pândit. Pe tine, frate, te-am
auzit rugându-te: Doamne, soţiei plecate scoate-i în cale
şerpii pâdurii, sâ se sperie de târâtoarele galbene şi sâ se
intoarcâ acasâ. Pe tine te-am auzit zicând: Doamne, umflâ
cu inspum egare pârâul, sâ se facâ Argeş mare, sâ nu poatâ
sora sâ treacâ. Pe tine tot aşa: Pune, Doamne, arâtare cu
spadâ de foc in uşa grajdului sâ nu-mi vie fata cu ulciorut
de lapte. lar tu ai murmurat la intâiul cântat: Opreşte-mi
uevasta şi aţine-i drumul, prefâcăndu-te in fulger sau
muscâ rea, Doamne. !n râscoala patunei toţi ne-am rugal,
349
 şi fiecare din noi a incercat să schim be m ersu l pecetluit
cu jurământ al întâmplărilor. De asem enea eu zis-am: nu
mi-o lua, Doamne, că e mai frum oasă decât a tâlharilor de
lângâ mine. Dac-o fi purces să mă în v eselea seă , mai bine
ia-i lumina pentru totdeauna, poteca să n-o m ai găsească.
ÎNTÂIUL (către Al şaselea): Mai bine era să nu te mai
fi întors, că tu ai adus duhul rău în tre noi.
AL DOILEA: Suflarea neagră to t din pricin a ta ne-a
ameţit toată noaptea.
AL ŞASELEA: 0 , o, o! Soţie care încă n-a n ăscu t. Soră
curată. Fiică luminată. A cui va f i ! ^Numai a lu i Manole
nu. Jurământul a fost cursă.
TOŢI (în panică): Manole!
UNUL: Unde stă?
ALTUL: Să stea cu noi.
ALTUL: Să vie aici.
(Pauză scurtă. toţi răsufiă adănc.)
AL OPTULEA: Mi s-a tras carnea d in obraz. N u , nu,
nu mai pot!
AL ŞAPTELEA: încheieturile mă dor ca de apă cu zaiu.
Mâdularele nu se mai simt. Unde mi s-a sc u rs sân gele din
trup?
AL ŞASELEA (cu râ u ta te): Ha! P e A rg eş în jos, pe un
mal frumos.
AL NOUĂLEA (cu un v a ier): Soră cu r a tă ...
AL CINCILEA: Fiică lum inată...
AL ŞAPTELEA: Faceţi ceva cu m in e, că eu nu mai
îndur aşteptarea.
AL ŞASELEA: Smulge-ţi părul! S fa rm ă -ţi capul de co-
paci!

250
 SCENA II

M A N O L E ţ i ceilalţi

M A N O L E (v in e în ce t, de după ru in i, o b o s it): M-aţi

strigat? V -am auzit certându-vă — sau numai mi s-a
părut?
A L Ş A S E L E A : N u vreau să mă numeşti rău, Meştere,
şi bănuitor. Când tu apari, ei tac. Nu ştiu cum se face că
veşnic eu trebuie să-mi deschid gura pentru nemulţumirea
lor. Dacă ar fi mai îndrăzneţi, ei ţi-ar spune acum ce
fiecare gândeşte: că legământul făcut e nedrept. Folosesc
deci prilejul chemării lor pentru a-ţi cere o desluşire.
M A N O L E : Câte n-aş vrea eu singur să-mi lămuresc din
toate câte în ju ru l nostru se petrec. Vă este ingăduită
orice întrebare.
A L Ş A S E L E A : Manole, de când te munceşti cu gândul
jertfei?
M A N O L E : N u iau măsuri fără de lungă chibzuire.
Vedeţi şi în asta un rău? Nu voi tăgădui că jurământul
1-am cumpănit îndelung, mult înainte de a vi-1 cere.
A L Ş A S E L E A : N u -i aşa? Zidari, eu ce vă spuneam?
Gura păcătosului adevăr grăieşte. Zidari, el a ştiut di-
nainte, prin urm are în jurământul cu care punem totul în
joc, n-am intrat cu aceeaşi putinţă de noroc.

( M u r m u r în tre zid a ri.)

M A N O L E : Asemenea grea hotărâre trebuia luată nu-

mai după lungă chibzuire. Puteţi să mă bănuiţi de îngri-
jorare, dar nu de viclenie.
TO ŢI (s a r la e l ) : Soţia ta ştie că nu trebuie să vie.
A L Ş A S E L E A : A i făcut jurământul, dar ai ascuns jertfa.
251
 I liuli' tl >■ ft'iiK-ln c ii rfli (>fl ifiilhiui/} i/l iilr io n r i' « u h ţ l r l ? a
iiu i'tiil illn lr i> ilnlA «fl innl v ir nrt ijl vntlfl / .lililo r iil di. 1)1n(.
r lt'l '! Htfl lii |ii l(lv (ir «I w>tt'ii|ilrt inijinM flliuir»' t.i .'(■.•r«n fin tu
nll tlf n ifl, » m ifll fiii'tu n i (If jk' iu o n n r tn tiil l)< n iiiillo r ? |
MAI MUl/ri: .Inrrtmrtntul c <1ohfrtcut!
Al. ClNt'II.KA: In nol 11 font ndi'vrtr. 111 t ln f niiuciiiim]
Al. Ş A I’TKI.KA: Uii mxl <-»ri> H in jfu r « a dt'/l(.j(iitt
■uvAiiliil ilnL fflrfl |»ir*t- ţl l’rtrrt uriurtril
Al. OITtM.KA: Al volt urt jh> jirin/.i 111 fiu-Mrt iirlKiujii,
MANOI.K (cu rm rm tiiilr) : !)«> In o v ifiiii*, m o Liilbtiic
«I Ini'Krt n|iA nt' tlonjiiirtt', şi lotuşl v iini lnl iim |ililin>n dr p0
iin (drm |«* t rMldlt (firm ^l j>rt»n«**i v <1111 dnt o nlrt mnl
ii».(iliî, nlrl nmi |jmi tlt> m'uliitui. Am tinpnrţlt ru vol cortul.
Am flnpAi'lll rii vol forul, n irr nt' n inciM/it. şl tot i i i j i i
JiirAmrtntul t'iiit’ m> it iiiylit’ liil. Ai,i fi jm ltit nrt vrt iiişpI?
t’iinlr. I>nr liu lot nyn tlr llljoi |it»t* nf* mm'll )»• t ’t*l dc-Sun,
rtirr iillAmlii »c |iriti noi rii firin ft’ rt'Mtrt’ ilcnrliiHt>, tontt' lt>
«lir, Im Jtii'flniflntiil nti’Ntii n » l’ont l'rtrtit jion tn i noi, t’ l
prlltru Kl.
TdŢI (f u iitriudtr): M ln rliin A l M lnrlunrtt
UNtM,: Niinlt' nu mnl r it’tlt'm,
AI, .ŞASKl.KA: l ’ rin Ii ' k a i i i h i i I. iit'-iiin lio lr t r f it jio n ln i
|i(rn|nrt<. t<(tr ln rA şlin n iii»i U fim iil. I'ii.r d t 'r t 'ii iiin vt'tlt>ii«n,
dnr (Inlirtmln lin.
MANOI.K: lnl'A|itiitrrn nr f| rrtrtlln prin on innrtyi.
Al.TUI.: Nr> ol Itjutit Mfl fnt i'iii ntonrtol
AI.TI'I.: IVtitru *ttliirllt> tnlt'.
Al. OfTI'I.KA; l>r Itci sttlr» <*;ipnl im îk * iiivftrtc riohun.
(’di't’ Vn fl? Am inrtKlll mimrtriil n trli'lo r tllii nrtltuisîn •lf
niii: rnii’ v« fl? O, rfit niii n u lcrll vftrtt'jiil ut'liotnrArli. Ş'
lutiiyi m nru invlmt .Şl Aţn tjl cl. gţl mjtii to(i, pcnti'ii nt
nt'Hiii »rt nflflin rA tn iii stnt tnirt’ noi itinlirrt m-«Ii't»«|»trtI
m
 M A N O I . K : C e v r p ţ i ? Srt nt ri K I n r p s p r e i n i a zA z i : D o a in n e .
ik I i i -o ? I !

A l . Ş A S K L I Î A : Ş i tlucfl ni s t r i g n . t o t nu t e - a m c r e d e .
T O Ţ l : N u U '- a m c r o d o !
IINHI.: .liirAniAntul trtu a fost minciunA.
TO Ţ I: M ii u - i n n f l!
M A I M U I i Ţ I : N e - n i is pit.it sA f a r e m i n o n r t e !
A I.Ţ II: M on rtel
AI/|'M: Sfl u c i d e m i u b i r e !
H N U I,: P c n tru z id u rile tale!
A I . T U I , : I V c n r e n i r i d r n c u l n i r i r e r u l nu l e v r e a !
U N U l , ( S n t i p d la / U c i o a r f l e l u i M a n o l r . )
TOŢI ( n c u i p f t la M )■. C u m no-ai d o r i t - o nşa sâ ţ i se
trttrtmple... ( ' u m ih' ni i n ş e l n t , aşo sâ f i i i n ş e l a t .
A l, Ş A S K L K A : In s f r t r ş i t , p u t e m p le cn !

( M i r a se apmpie. din funrl.)

S C E N A III

Ac na şi . M l R-l

A I , S A S K l . H A ( t > i hu I c )'. V i n e . . . Lu b A t a ie d e - o s u l i ţ A . . .
(i n i r p i l K a l b c n A . V i n e f e m e i e d i n m i a z i U i . . .

( Pr frţete eelor nouil utuirr.)

K i n ţ i /.u la ri. .. \ u , 011 n u ! M n n o l e î
M IH A (H os t'fte, rtis u fld gn \ b it. cu un s u n is s p e r i a t ) :
IIiiiiA i li i i i i i u ' i i ţ n nourt u oi j r a ş i . Jji cu M a n o l e z o r e . . .
t'K I N O I I A t Ş i t>plc<Ht\ f r u n i i l t . )
M A N O I . K ( ( ) p r t v r 'f t f i n U m n i t ft nu mui g < )m ic ft^ . i
M IR A ; H u u a d in u n o n ţ t i . v o i n i c i l o r . m i- n n n i s p i m d e ţ i
llil'l iiiiu I?
 (S e duce la al Ireilea, fostul c ilu g ă r, şi I apucă u ş o r de barbă.)

Nici tu nu-mi răspunzi?

(b ’edumentă, pnveşte spre to ţi, ii in fru n tă m a i m u lt in tre b ă to r
decăt din c on v in g e re.)

V-am adus vin, să vă lu m in eze pe d in ă u n tr u ...

Bârbaţilor negri, sălbaticilor! Luaţi şi beţi. Şi pâine albâ
v-am adus să vă abat inspre gânduri mai bune. De ce nu
răspundeţi? — Aşadar totul e adevărat? V ă este cugetul
incârcat şi staţi in ruşinare. U nde-i omul pe care 1-aţi
prins? Am venit să fiu m ărturie acestei în tâm plări
neomeneşti. Se pare că stareţul Bogumil n-a minţit. Nu-mi
răspundeţi? Altădată venind, bucuria nu era num ai a Meş-
terului, ci şi a voastră. Ochi de sfinţi aveaţi, şi-acum feţe
de ucigaşi. Numai barba vă lipseşte, sângeroasă, din mâini
păcătoase. Stareţul mi-a spus credinţa ce um blă printre
oameni, Lndemnul lui şi hotărârea voastră, d a r totul e aşa
de neomenesc că nu e cu putinţă... De ce tăceţi? N ici unul
încâ nu m-a privit in ochi. N-am crezut — şi totuşi am
venit să impiedic asemenea faptâ!
MANOLE (Care-şi strănsese n u m a i b ra ţe le de coaste,
şi le lasă să cadă n eputincios.j
MIRA (că tre M a n o le ): Meştere, ră u ai fo st sfâtuit.
Vrei să schimbi pravili scrise cu fu lg e r — ca să izbuteşti
in meşteşug? Nu-ţi poate fi spre bucurie că sunt aici... o
nouâ piedică in planurile voastre, — d a r crezi că porun-
cile de dincolo au devenit de prisos din pricina prăbuşirilor
de-aici?
(Către zidari.)

Şi voi? Nu m-aţi aşteptat. Ce feţe aveţi! Parcă aţi

ieşit din groapă. Tu eşti pescarul? Tu eşti ciobanul? Tu
eşti câlugârul?

254
 A L T R E IL E A (A plea câ fruntea.)
M IR A : Unde ţi-e lucirea din ochi?
(C ă tre to ţi.)

Tot a pierit din oasele voastre: carne, luminâ, suflet şi

voinicie... N u aşa... Tristeţea e păcat. încruntarea de
asemenea, aşa nu-mi place să vă văd.
(A p u c ă pe un ul de bărbie şi îi indreaptă capul.)

înalţă capul ăsta greu... Şi tu! Gurile sunt strâmbe şi

nu mai au puterea să râdă... Altădată se lucra aici cu
zumzet ca într-un stup... Fără rost, dar se lucra. Acum
sunteţi albine ameninţâtoare într-un stup mort... Gândul
morţii a schimbat sângele vostru în venin. în adevăr, oa-
meni şi creştini, v-aţi putut gândi? Astăzi când toată
lumea e creştină, aţi voit cu tot dinadinsul să... Astăzi
când nu mai este pâgân, şi până şi copacii şi dobitoacele
sunt creştine? Şi adică ce fel? V-aţi gândit să prindeţi
vreun biet rătăcit prin păduri şi să-1 clădiţi in zid?! Au
cum? Să mergeţi în munte şi să furaţi din turmă vreun
cioban neştiut şi să-1 zidăriţi între cărămizi? Aşa râi cum
sunteţi, aţi fi fost poate in stare sâ ispitiţi între voi vreo
băciţă trecătoare, şi în loc s-o iubiţi — s-o închideţi subt
piatră şi v a r? ! Copii sălbatici şi fără de veselie, copii
bătrâni şi încruntaţi... Ei, nu!
(C ă tre u n u l.)

Ridică şi tu fruntea asta de plumb!

TOŢI (R ă m â n n e c lin tiţi, cu feţe de m o rţi.)
M IR A (s e liită la ei. şăgălnicia ei speriată se schimbă
in fio r , cu un ţ ip ă t ): Meştere!
M A N O L E ( m are şi sinistru, s azvârle între ei, răstoarnă
in m iş ca re vreo trei zid a ri, ce ila iţi se dau inapoi, in cerc.
255
 după obiceiul lupitor. E l iţ>< p h n d e *o{ia df’ m nm 5 şi vrca
* o smulgă dtntre e i): Mira!
MJRA: Acum ştiu tot.
MAN’OLE: \u ştii incâ nimic.
MIRA: E1 singur e de vinâ: duhul care la toate relele
impinge, stareţui Bogumil!! Mi-a spus câ aici trebuie să
se facâ raoarte de om. ci biserica nu se va inâlţa pânâ
când nu se va zidi In ea viaţâ de om. Făcea spume la gurâ
stareţul şi bolborosea... Şi eu am stat la gânduri şi n-am
crezut... Dar o nelinişte m-a cuprins — şi iatâ am venit
sâ vâ opresc... Din tâcerea voastrâ am în ţeles că e
sdevărat... Meştere, aici vreţi sâ jertfiţi un om intre zi-
duri... E! v-a indemnat la râu. E o crudâ nebunie... Acum
ştiu, nici o indoialâ nu mai este... Voi rămânea aici şi n-am
6â ingâdui stingerea omului, câ omul nu-i o lumânare de
Etins cu douâ degete rauiate in apa spurcatâ a gu rii...
MAN'OLE (t tn g ă sfâşietor) : Mira, nu, nu, nu! N u se
poate. Mira! De ce?
MIRA: Ce e, Meştere?
MANOLE: Mira, nu se poate!... Vreau sâ fie numai vis
râu... Vreau sâ mă trezesc. Mira, cine te-a chemat?
MIRA: N’imenea nu m-a chemat. Nimenea nu m-a oprit.
Am venit!
MANOLE: Mira — pleacă.
TOŢI ZIDARII ( î l ţin tu iesc cu p r iv ir ile şi fa c un pas
in ce rcu in d u i.)
MANOLE ( se încruntă cu u r â ): în lături, tâlhariior!!
ZIDARII ( I I privesc lung, nu se m iş c ă .)
A L ŞASELEA: Un jurâmânt s-a fâcut între noi.
M ANOLE (c a sugru m a t): Da, un jurâm ânt — Mira.
râmâi.
M IRA: Râmân, fireşte câ râmân. de aceea am venit ca
sâ stau... Dar nu ştiu, astâzi mâ p riv iţi aşa de ciudat...
256
 ParcA Diimnezeu s-a intors acura cu spateie câlre m>i şi
stâm in umbra lui. Şi nu mai ştira ce este, şi nu m*i şUm
incotro. 0 schimbare s-a petrecut... Uite, feţele voastre!
E o intrebare şi o spaimâ in toţi... intre line şi ei s-«
sâlfişluit gândul morţii...
M A N O L E (i s t o v i t ) : Da, Mira, intre noi s-a sâiăşluit
gândul. Şi poate nu mai st&m in faţa lui Dumnezeu, ci in
umbra lui. Şi nu mai ştim ce e. Şi am pierdut orice rost şi
nu mai ştim încotro. Pleacâ, Mira. Lasâ-ne sâ ne sfâşiem
singuri aici.
Z ID A R II (F a c iarăşi un pas ineercuindu t .j
M_A.\OLE: N u , Mira, acum sâ râmăi. acum sâ nu mai
pleci. Ziua nor nemişcat, noaptea sul de foc — un jur&mânt
stâ veşnic vâzut.
M IR A : Meştere, luminează-ţi fruntea. Şi voi, zidari,
de asemenea. N-am venit sâ vâ vâd innoraţi. Am urcat să
vâd suflete bune. Prim âvara pânâ sus in plai a ajans,
lângâ voi nu s-a oprit? Meştere, ce te-a orbit câ nu mai
vezi ? — Cine a jurat ?
(Se apropu dt intăiuL )
Şi tu, ciobânaşule? Şi tu ai jurat? In loc sâ fii vesel.
in loc să umbli prin pâduri fârâ griji. Cazi in râtâciri.
ÎN T A I U L (A p tea că fr u n te a .)
M IR A : Te dezleg de jurâmânt. Pe toţi vâ dezleg. Saii
vâ inchipuiţi câ e lucru uşor sâ — ?
(CătreAl treilea.)
Şi tu ai jurat?
A L T R E IL E A (A p le a că fru n te a .)
M IR A : Ei, asta-i. Poate v-a vrâjit cineva de v-aţi piex-
dut cugetul. Sunteţi deocheaţi de vânt sau de pâdure. V-a
scuipat fiară câlâtoare.
17 C'Natnda nr.
 M ANOLE: Vantul sunt eu. Fiara călătoare a ieşit din
visul bisericii.
M IRA: Manole, viaţă de om in ziduri nn veţi clâdi. Voi
da de veste în vale să nu se apropie nimenea de voi că
suntcţi porniţi spre ucidere. în felul acesta slava bisericii
nu o vreau. Manole, mâ voi ruga de tine trei zile - sâ vii
acasâ. Cu braţele te voi incinge: să laşi biserica. A stâzi şi
incă puţinâ vrerae să te mulţumeşti cu mine, că mai târziu
râbdarea totul invinge.
ZIDARII (S e apropie incâ un p a s .)
MAN'OLE: înapoi, tâlharilor!
(S c recu lege.)

Un jurâraânt ne-a-nţepenit aici pentru totdeauna. Şi

priveşti in sus, Lnâltimea cu nici un răspuns nu se îndură.
Şi te uiţi în jos: fâră scâpare, împresuraţi de soartă şi ură.
M IRA: Nu — nu —-! Meştere, ce te-a o rb it că nu mă
raai vezi?
Ce te-a asurzit că nu mâ mai au zi? M an o le, ai mai
vâzut minuni inâlţate pe moarte? în tre noi toţi un gol s-a
câscat — şi întru mare ameninţare ne-am p iro n it locuJui.
De ce taci? De ce tăceţi? Unde vă uitaţi? L a ce p riviţi?
TOŢI (T a c . )
M IRA: Manole, din râsuflarea ta lu n g ă ghicesc adân-
cimea durerii şi puterea cu care te stăpâneşti. A i sugru-
mat in tine — glas ridicat din inim ă, şi in tr-o clipă de
deznâdejde aţi voit să incercaţi, ce nim enea n-a mai incer-
cat. V'reţi să faceţi negru din ce-i alb? V re ţ i să tociţi
tablele de pe munte? Vreţi sâ inăbuşiţi p orun cile ce ni le
cântă tot sângele din trup? N u, nu se poate! Cine v-a inne-
bunit? De ce nu-mi vorbiţi? Uite, vre au , răspundeţi-m i
câ v-aţi redobăndit cealaltâ hotărâre, şi atunci vă iert!
A L Ş A S E LE A : Un om sau biserica? Ce e mai rnult?

a58
Omul e ceea ce etintern, bvin sau netrebnic, fiecare — lăcaşuJ
e ceea ce unuia singnr ii e dat sâ infâptuiască pătruns de
cea mai inaltft tainâ cereascâ!
M IR A : Cine a luat hotărârea? Tu, Manole? Dacâ eşti
tu —
( Se inloarte către zidan. )
Dacă e el, voi sunteţi nouă, şi-1 puteţi opri. Aşa cum
staţi acum , zid in juru l nostru — 11 puteţi impiedica!
(Aţieaplă pufin.)
A L Ş A S E L E A : U n jurăm ânt s-a făcut.
M IR A : M anole, ei sunt — ei vor, — tu eşti singur, dar
tu ai puterea cuvântului. înmoaie-le cruzimea şi intoarce-
le d rum u l, induplecă-le indârjirea şi zădărniceşte-Ie ţinta...
Sau poate...
(Cu spaimâ, duee măna la gurO.)
Sau poate aţi şi clădit pe cineva in zidul de a d ?
(S tngă.)
M eştere, sloboziţi-1...
(Vrea să mcargă la zid.)
M A N O L E ( o ( i n e ) : N u . M îra, nu!
M I R A : M i s-a părut un vaier din zid —
(Strigă.)
M eştere! Poate-aţi p n n s pe cineva şi 1-aţi legat in
pivniţi. L âsaţi-m ă! Cine e?
V reu n cioban a fost. Cine e?
V reu n călu găr a fost. Cine e?
V re o fem eie în trecere aţi răpit. Glasul s-a auzit.
M anole, izbăvin d fiinţa închisă, pe mine mă izbăveşti.
C ărăm ida o strănge peste piept şi nu rnai găseşte aer.
Ochiul vo stru nu s-a Lnfriroşat? Lăsaţi-mA să-i deschid.

3&9
 Ea a plecat poate sS ducă vreo veste şi voi aţi silit-o sâ
intre în zid.
MANOLE: Mira — nimenea nu e inchis.
MIRA: Atunci ce e ? Ce umbră s-a coborât peste noi ?
Cine a indrâcit privirile? Ce plumb s-a strâns in jurul
picioarelor? Ce vrăjmăşie întunecată şi îm potriva cui a
închegat lantul lor — pe care nimenea nu-1 poate sparge?
Manole. tu eşti astăzi cum niciodată n-ai fost. Ce duh
greu stăruie intre noi că nu putem întinde mâini de lu-
mină unul spre altul?
MANOLE fse sufocă)'. Vorbiţi — voi.
UNUL: Tu să vorbeşti, că a ta a fost patima de a clădi.
MIRA (nespus de ru g ă to r): Manole...
MANOLE: N’-am prins pe nimenea. A mea a fost pati-
ma, eu am fost al patimei, eu am fost. N u , n-am prins pe
nimenea. Vai nouâ, Mira, biserica s-a tot prăbu şit — cu
cât se prâbuşea — patima creştea. Eu nu ştiam. Cineva
ne-a incercat. Acum e totul... dă-mi mâinile tale, Mira.
( l i ridică nâinite şi-şi ingroapă f af a in ete. se s c u tu r ă .)

MIRA (it măngăie pe cap) : Meşterul meu. P ă r negru.

Cap fierbinte.
A L ŞASELEA: Cu amin şi cu capete plecate, un cuvânt
ne-am dat toţi aici. Aşteptarea şi suferin ţa pe toţi ne-a
secat. Cârtind am greşit, dar tu ne ierti, că totul e de
inţeles. Greu e pentru tine, Meştere, dar nici pentru noi
nu e mai uşor.
MAN'OLE ( r id ic i fruntea, se u ită n e s ig u r în j u r ) : Fraţi
zidari, luaţi piatra cea mai grea, loviţi-m â, aici, în creştet,
nu pot. Despicaţi-mi ţeasta asta osândită sâ rămână pământ
sterp.
A L ŞASELEA: Cuvârit lui Vodâ am dat. Şi-un legământ
am fâcut sub privirile Ziditorului.

260
 M A N O L E (s e rid ică enorm spre e i): Privirile lui cre-
zutu-le-am scut! îri lâturil
(N i c i unul nu »e mLşcă.)

M A N O L E (s lă b e ş t e ): M ira, slăbesc din toate în-

cheieturile!
M IR A : U nde-i omul pe care 1-aţi prins? Lâsaţi-mă.
Vreau să-1 văd.
Z ID A R II ( S-adună, fa c zid în ju ru l e i.)
M IR A : Meştere, deschide-mi drum. Slugile tale nu sunt
in toane azi. — Pe bătrân 1-aţi prins, pe Găman. De când
a plecat cu voi în noaptea ceea târzie, el nu s-a mai intors.
Unde-i Gftman?
M A N O L E : N u , — aicea nu e nimenea prins.
M IR A : Pe bâtrân 1-aţi clădit. Ce înseamnâ sudoarea de
pe fruntea voastră? Pe Gâman 1-aţi zidit...
M A N O L E : Găman nu e aici.
M IR A : A m auzit vaier în zid. Acum nu mi s-a mai
părut. Am auzit vaierul.
M A N O L E : N ici un vaier n-ai putut s-auzi Mira, fi-
indcă... totul e numai... linişteşte-te, Mira. Tu ai venit sâ
scapi un om de la moarte... astfel sufletul tău se vâdeşte
cel mai curat. Te potriveşti în ceruri şi te-ai rătâcit intre
noi, oameni de glumă rea. Mira, ce sâ-ţi mai spun? De-
atâten ori ai fost câprioara neagrâ când suiai drumul la
noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte, când coborai de
la noi. Acum eşti aici incâ o datâ: nici căprioarâ, nici
izvor, ci altar. A lta r viu între blestemul ce ne-a prigonit,
şi jurârnântul cu care 1-am învins.
M IR A (c u o ra ză de in s e n in a re ): Manole, nu prea
inţeleg ce vorbeşti. Totul e numai o glumâ şi aţi invins
blestemul?

261
 MANOLE: întreabâ zidarii şi atunci facfl-se voia lor.
ZIDARII (seitlen (ios): Blestcmul e b iru it!
MANOLE (ş i adună p u te rile p e n tru u lt im a t'ncercare,
apoi cu inseninare neomenească) : Curnpâna voaslrA nu se
mai clatină. Limba stă neclintită. Nuraai stânga cântarului
meu cade-n prăpastie fâră fund. Incâ o datfi a hotârât
nenorocul.
Priveşte zidurile, Mira. Aceste ziduri crescute nu se
vor mai prăbuşi. în câteva zile şi nopţi biserica va fi
intreagă şi va străluci intre munţi, îm prăştiind din coperişe
soare pentru toţi muritorii.
MIRA (cu bucurie): Aşa - M anole, însenineazâ-te,
Manole.
Zidurile nu mai cad? în adevăr zidu rile nu mai cad?
MANOLE (p ie rd u t): N u, zidurile nu mai cad.
MIRA: Manole, biserica e prirnită?
MANOLE: Pe la Sâmpetru va strălu ci şi clopote va
avea.
MIRA: Pe la Sâmpetru? Clopote... CeJ m ai mic eu vreau
să-1 trag mai întâi. într-o duminicâ mă voi sui să-l trag la
intâia liturghie.
MANOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pe cel mare îl voi
trage eu, pe cel raic nimenea nu-1 va auzi.
MIRA: Vezi, tu — totdeauna eşti aşa — numai glanul
tâu să se audâ. Numai tu. Totdeauna tu.
MANOLE: Al tău va fi atât de curat câ numai în cer se
va auzi.
MIRA: Da? Atunci cu atât mai bine. Cine-1 va auzi? îl
va auzi mama care a fost, şi copiii noştri care vor veni.
Manole, ce bucurie. în sfârşit ziduriie nu m ai cad. Şi n-aţi
clădit pe nimenea în ele?
MANOLE: Nu, Mira, nu. Ştiam că vii speriatâ, ştiam
câ vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glum it, făcând
262
pe bftrbnţii sâlbutici. Poveaten eu jertfn omptienecfl e
numai nşa — mi joc. Un joe de nlbA vrajA şi mtutiecntfl
rnagie, pe cnre-1 votn face cu tine.
M IR A : Cu rnine? — Nu înţeleg. - Cu mine?
M A N O L E (c u glas ir e a l): Cu tine, fiindcA tu eqti nici
— din îivtâinplare. Şi-npoi aşa se şi potriveşte. Fiindcâ
între toti şi tonte tu eşti oen ntai pornită spre joc.
M IR A (c u oarecare nedurnerire): Rine!
( S e u ită cu o o cltire nprr a oa rc.)

Dncft tiu e prea tărziu... eă vreau să mfl întorc inapoi

încă înninte de n se face nminzâ...
M A N O L E : Mult nu e de atunci, iţl aminteşti, Mira,
o dimineaţă ca asta era. Cflnd ne-nm întâlnit cu stângftcie
întfti, atn fost npronpe numai copii şi-am inceput in neştire
să ne jucăni de-a viaţn. Aeum tot aşu ne vom juca de-a
moartea. Atttnci te-ani culcat în iarbâ, acunt te voi culca
în zid. V a trebui tot titnpul să zâinbeşti, şi chiar de va fi
rece zidul, 8ă te sileşti sâ gltimeşti. Sâ parâ in adevâr câ
nionrtea e uti joc. Căci vezi, blestemul de cnre vorbirâm,
îl invingein c-un joc.
M IR A : Bisericn vn sta. Mnnole, tu o nâ-ţi culci capnl pe
trepte, şi poate ai a-o iubeşti mai niult pe ea decât pe tnine.
Dnr n-nre a face. Ett ce vn trebui astâzi aâ fac? Sâ-nchid
ochii, sâ mâ rog, să tnc?
M A N O L E : Nitrtic ce n ar fi firesc. Doar să înduri, ce
vom face cu tine.
M IR A : M i-e ingâduit sâ rad tare?
M A N O L E : Asta ntt. (•'iindeâ m-ar turbura şl mi-ar abnte
gândul in oltft parte. N-aş tnai şti ce trebuie sfl fne şi
mâna mi-nr tremurn. Vn trebui sfl l'im cu luare-aminte, ca
intr-o sltijbâ in faţa pristolului. Daeâ-nehlzi ochii e bine.
Dneă zântbeşli, de nsemenea e bine.
atw
 M IR A (c a un copil)\ Am să mă joc cu voi cum doriţi.
— Dar ăştia să nu se mai încrunte că-mi pierd orice plăcere.
Parcă şi sprâncenele le-au mai crescut peste uitătura
piezişâ.
M AN O LE: Zidari, aţi auzit? în cru n tarea s-a sfârşit.
Acura începe partea luminei. în ch ip u iţi-vă — copii, cu
treizeci de ani înapoi, închipuiţi-vă în trecut, când clădeaţi
biserici din nisip! Luaţi uneltele, p regătiţi ţă rân a şi tot
ce e de pregătit!
ZID A R II (S e pun în m iş ca re .)
M A N O L E ŞI M IR A (S e p rivesc lu n g .)
M IR A : Ah, cum m-am speriat. La început j iu prea cre-
zusem stareţului, pe urmă am stat în nedum erire, apoi
fâră sâ-mi dau seama de ce, mă luase spaim a. Şi am venit
într-o fugă. Nu m-am odihnit nici la stâlp ul în tâi de ho-
tar, nici la al doilea. Uite cum îmi bate inim a.
M AN O LE ( o m â n g ă ie ): Suflet bun şi în alt eşti tu.
M IR A : Eu glumesc des, dar când glum esc alţii cu mine,
nu prea inţeleg. Poate sunt cam p rostuţă... D a r las că râd
şi eu o dată de voi.
M A N O LE (p ie rd u t)'. Da, să râzi... Să scorneşti odată
ceva grozav, bunăoară, dar nu, gândeşte-te sin gură.
M IR A : Las’. 0 să fac şi eu, să vă bată inim a la fel. Şi
mai ales a stareţului.
(C o p ilă ro s .)

Să plesnească.
M A N O L E : Ochii îţi sunt incă plini de nelinişte. în de-
gete iţi lâcrimează inele de fier. M ira, ceasul — acesta ar
trebui — să-ţi fie scump, cum altul nu ţi-a fo st, fiindcâ
— fiindcă — mă vezi şi te văd. — Priveşte soarele şi tot
ce se poate privi.

204
 M IR A : A h , şi picioarele cum imi tremurâ. Tot trupul
îmi trem ură ca o apă, şi de spaima curmată, şi de bucuria
că nu e nimic. Altădată să nu mai glum iţi cu atâta cru-
zime!
M A N O L E : N u , altădată — nu mai...
M IR A : De obosită abia mă mai ţin.
M A N O L E ( o m â n g â ie ): Viaţă fără pereche eşti. Trup
tânăr. Sânge fără păcat. Ochii aceştia au fost fâcuţi sâ se
bucure de verdeaţă, de lucruri mici, de ape şi de furtuni.
Inima a fost făcută să iubească şi niciodată să tacă. N oi,
oameni răi, am speriat ochii şi inima.
M IR A ( i l p riv e ş te cu m are şi lin iş tită iu b ir e ): Meştere.
Z ID A R II (L u c r e a z ă la z id .)
M IR A (s u s p in ă u şurată, se-ntoarce spre e i ) : Ei de ce
tac? A ltăd ată erau mai fireşti.
M A N O L E ( c u lin iş te n e o m e n e a s că ): Ieşi din încâl-
ţăminte, ca să intri desculţă în zid.
M IR A ( î ş i d esfa ce op incile-sandale, s p rijin in d u -s e cu o
m ănă de M a n o le ) : Unde le las? Să mi le aduci lângă zid,
să le am când ies — că altfel mă dor tălpile de pietre —
când calc. V a ţine mult jocul?
M A N O L E : U n ceas — două, sau trei.
M IR A : N um ai atât?
M A N O L E : Jocul e scurt. D ar lungă şi fârâ de sfârşit
minunea.

( O p rirtd e u ş o r c u b ra ţu l, şi pornesc în pas lin iş tit spnt z id u n .)

 A C ri I. A L P A T H I L K A

Zidurilr ndtc*te. cu un mcepnt de scitelp in tr-o parte. Zidarii

iucrenij repede. Manole umbli a£itat. Pe locul u m lf in zid M ira ed e
tot acopenli cadr un minunchi de raze. Tot tim pul zguiuot de muncâ
ţi de unelte. Copii pe scâri unul peste altnl, işi dsu cArâm izi. Zidnrii
pe scliele, Manoie, «I treilea şi întâiul zidar - jos.

SCENA I

(M A S 'O LE , Z ID A R II, C O P I I I . )

AL ŞAPTELEA: Zvârliţi tencuială pe coapse şi os, să-nchi-

dem viaţa in zidul de jos.
ÎNTAlUL: Ucideţi nâdejde de casâ şi vatrâ. Ciădiţi-mi
iftcaş din luminâ şi piatrâ.
AL CINCILEA: Isteţi fiţi ca şerpii §i blânzi ca porura-
bul. Urmaţi-mi mâsura. Daţi sfoara şi plumbul.
AL NOUALEA: Obliţi cârăraidă cu ochiul de apă. Vai,
cine ne-ndrumâ? Oh, nimeni nu scapâ.
A L PATRULEA: Din gura de iad şi-nvinsul mister —
noapte şi zi creştem spre cer.
A L DOILEA: Sus scânduri şi bărne, zi lungâ şi noapte.
Otravâ şi slavâ cuiegem din fapte,
ALTUL: Var şi cărăroidâ.
A L T U L : Zvârliţi tencuialâ.
ALTUL: Sfoarâ şi plumb.
ALTUL: Scânduri şi cobile.
ALTUL: Ochiul de apâ.
ALTUL: N'oapte şi zi.
A LTU L: Zi şi noapte.
ALTUL: Măna nu se-opreşte.

Mi
 A L T IIL : Venin şi slavâ!
M A N O L E ( urlă . plexntnd pesle ei un bict fantantic de
lu n g ): Lucraţi, bâieţi. Oh. deasupra aceleaşi păreri f4râ
s-aducfi vindecare, soare şi ceruri mari. Sufletui a bAut
fapte şi poveşti amare. Lucraţi, zidari!
U N U L : Lucraţi, băieţi!
M A N O L E : O, vaierul! De-aici re poartâ mai desehid?
Lucraţi, bâieţi, lucraţi zidari, vaienil sâ incetece în zid!!
A L T U L : Lucraţi, zidari! Cine clâdeşte bbseriei triieşte
mult.
AJL.TUL: Timpul petrecut la clădirea unei biserici nu »e
pune-n socoteala vieţii. Toată vremea petrecuti aici e un
adaos.
A L T R E IL E A Z ID A R (fo s tu l călugărj: !n tot râul şi
un bine. incepeţi dincolo de naos.
A L P A T R U L E A : Să nu râmânem inapoi de nici o parte.
A L C IN C IL E A : Suntem in toiul muncii şi tot mai
strigaţi.
A L Ş A P T E L E A : Ciocanele râsune pânA departe ca ua
zângânit de luptâ.
A L T U L : N u dorraiţi, bâieţi.
M A N O L E : Var şi cftrâmidă. Fftrâ repeoe.
A L DOILELA: Noapte şi zi creştem spre cer.
M A N O L E : Doare lumina. sunetul doare, lumea doare.
N u e cineva sâ lovvascâ trupul, s£ simt rel puţin o ciipâ
durerea 111 altâ parte?! O, ce departe auntem uaul di>
altul, ce departe!!
Mai repede, mai repede!! soriţi, xidari! Fârâ odihiU,
fărâ sete, fârâ foan»e. Sâ nrrtexe vaierni in zid!
( Ptnaefte cu btetul.)

aî7
 Argeşul sâ se umfle cu vuiet. sâ se inteţească şuier
prin copaci. Să nu se rnai audă chinul din zid. Doamne,
jocul a fost scurt, dar vaierul e lung.
(Sfoate un uaier surd.)

Manole — Manole — Manole.

(Dispare n dreapta. după iid u ri.)

S C E N A II

T o ţi, a fa ră de M A N O L E

A L DO ILEA: Meşterul nu mai găseşte odihnă. Se duce

Ln umbră. Se-ntoarce la ziduri. Se duce. Se-ntoarce. în
tânguire se duce, năuc se-ntoarce.
A L TREILEA Z ID A R : Câteodată parcă şi eu mai aud
ceva in zid!
A L T U L : Oare mai trâieşte? Sau nu mai trăieşte? Ca
sfi nu auzim, ciocanele tot mai tare — au lovit, ca să nu
auzim, tot mai tare am vorbit.
ÎN T Â IU L : Astfel una din alta s-au aprins intâmplările,
şi femeia din miazâzi a răm as a lta r in tre blestem şi
jurământ.
A L C INC ILE A : Oare când a inţeles? Când a inceput să
se zbatâ, era de mult inchisâ.
A L T R E ILEA ZID A R : Lumină de care fu geau umbrele,
a fost aşa de bună că nici la urmă n-a inţeles. Eu cred câ
a aşteptat fârâ tristeţe, speriată doar că jocul ţine prea
mult. Şi ea nu inţelege nici acum, ci se m iră din zid sau
din cer că noi tot ne mai jucăm.

(V n grup de fete & ţem ei i ine d in d re a p ta .)

268
 IN T Â IU L : Inrăşi femei. Sfioase, aprinse, istovite, incep
a veni de prin ţară. Femei plângând tot drumul de vestea
soţiei din zid. Când sunt aici, privind zidurile, uitâ pen-
tru ce au venit. Unele stau o zi, altele un ceas, altele
numai vin şi se-ntorc. Toate deopotrivă cască ochii mari
şi se m iră şi nu întreabă nimic. Pe urmă pleacă şi tot
drum ul pănft acasă surâd numai in amară şi dulce tâcere.
Nim enea nu ştie de ce, şi dacă le-ntrebi — nici ele nu
ştiu. V in stârnite ca de-o primejdie de sfârşit de veac, şi
in spaim a lo r de necunoscutul bărbat se cred miresele
m orţii.
G R U P U L D E FE M EI (Se-ntoarce, ocolind, privind ta
z id u ri, p a rcă a r vedea biserica intreagă: dispare in fu n d .)
A L T R E IL E A Z ID A R : Cete in aiurire vin şi pleacă.
A L D O IL E A : A ţi luat seama la ele? Se uitau toate in
sus cu m ult deasupra noastră, chip câ ar fi văzut ceva.
Î N T A lU L : U na a arătat cu mâna ca spre un turn. Şi
unde a arătat n-am văzut nimic. Nici pasăre nu era. Nici
turn. — A stea au fost de unde râul nostru limpezeşte
Dunârea tulbure. Din toate pârţile vin în cete ca pâsări
câlătoare. Unele vin cu miros de scoici din ţinutul bălţilor
galbene. A ltele de mai departe, de unde şesui işi schimbâ
num ele, deşi răm âne acelaşi. Toate-şi inchipuie cu
în fricoşare că suntem mai tari decăt iubirea noastrâ, dar
aici lângă schelele infăptuirii, se pare că ele îtiţeleg mai
m ult decât au putut să înţeleagă lângă vatrâ. Pe urmă
se duc.
A L T R E IL E A Z ID A R : Vorbe, vorbe — jumâtate adevâr,
jum âtate închipuire. Cărăuşii de vie!!
(Vm din dreapta trei cărăuşiJ

269
 SC E N A III

Cei ilc mai inainte şi eărăuşii.

ÎNTÂIUL CÂRÂUŞ: Porunciţi.

A L TREILEA ZIDAR: Plecarea v i s-a hotărât, fără altă
amintire. Rămâne cum ne-am inţeles. Fiecare cu şase tele-
gari.
(Către întâiul cârăuş.)

Tu la Braşov.
A L DOILEA CAR ÂU Ş: Eu la Sibiu.
A L TREILEA C ÂR ÂU Ş: Eu la Târgo vişte.
A L TREILEA ZIDAR (c ă tr e î n t ă i u l c ă r ă u ş ): Scheilor
gureşi le laşi braşoavele, şi te înţelegi num ai cu saxonii
cinstiţi: aduci piele, lemn de stejar uscat in cuptoare de
meşteşug, forme, scoabe de fier, cuie m ari şi mici, stranele
le tăiem aici, pentru catapeteasmă u leiu ri, zugrăvelniţe,
cu păr de mistreţ cele lungi, cu fire de coam ă cele scurte,
şi nu uita mâtasea. Toate astea pentru biserică. Pentru
nevoile pivniţelor nu uita pucioasa în fo rm ă de turte.
(CătreAt doitea cărăuş.)

De la Sibiu, de la turnătorie clopote, să nu fie cu semne

papistăşeşti, cum ar fi bunăoarâ inima încercuită cu spin.
Dar pot să aibâ semn: Hristos culcat în tr-u n potir. Ure-
chea ţi-e bunâ, încearcă-le sunetul, să se potrivească aerului
de-aid. Ţine minte: aerul de-aici — d u h u l cleştarului. Pe
urmă — intoarce-te: aşa — vezi cu lo rile lum ii noastre?
Toate din soare sunt. La fel să fie cu lorile pe care le cum-
peri. încearcâ-le şi aseamănă-le totdeauna cu cele curate
din brâuJ ploilor.

(Către At treUea coriiuş.)

270
 La Târgovişte ceri binecuvântarea creştinească. Odâjdii
ai de adus şi cârţi. Dacâ vlâdica nu-i acolo, il găseşti la
moşia lui sfinţind popi şi pâzind dobitoace.
CEI T R E I C Â R A U Ş I: Am inţeles.
A L T R E IL E A Z ID A R : Drum bun, fărâ zăbavâ.
(C e i tre i ftfrâuşi pleacS.i

SC E NA IV

A re ia ş i. fă ră cărâu şi. după câteva clipe — M A X O L E

M A N O L E ( R evin e p ierdu t şi frâ n t.)

A L T R E IL E A Z ID A R (s a p ro p ie de el cu glas m ângâie■
t o r ) : Manole, ai fost Ia apâ?
M A N O L E (a b ă t u t ): Frate, e aşa de greu.
A L T R E IL E A Z ID A R : Stai puţin aici pe piatrâ, lângâ
mine.
( S aşazâ am ândot.)

M A N O L E : A m intiri — vin in goanâ ca o stavâ neagră

din şe9ul pârâsit al vieţii. Şi trec, şi nu se mai opresc. Şi
altele vin asurzitoare ridicănd pulbere, câ mâ inec. Tru-
pul stâ şi priveşte. Bine de cel ce poate vorbi. încleştatâ
rămâne gu ra suferinţei pe ranâ.
( fiidu'ă ochu obosiţi spre zidurt.)
De câte sâptâinani lucrâm?
A L TREILEIA Z ID A R : De sâptâniâni? De şapte zile.
M A N O L E (a p le a că fru n tea . a r vrea sâ se redobondeas
c ă ) : De şapte zile — fârâ alinare. Nu! Trebuie sâ fie mai
niult. A n i intregi incap în şapte zile...
( I I ia itf ma/liî pc ctitu ga r.)

•_*71
 Spune-mi tu, spune-miJ Ce-a făc u t? C e-a zis?
A L TREILEA ZIDAR: S-a eilit să zâm beascâ. Adică nu
— nu s-a siiit... A zâmbit.
MANOLE: Adevârat, de silă nimic nu făcea. Numai
din bucurie slobodă. Acum îndură sila cea m ai grea. N-a
zis nimic? Nici un cuvânt?
A L TREILEA ZIDAR: Num ai târziu, înainte de a pune
peste ea cea din urmă cărâmidă: că zidul o strânge cum
numai tu o strângeai.
MANOLE (se ridică v io le n t) : Cine a pus cea din urmâ
cărâmidâ ?!!
A L TREILEA ZIDAR ( î l re ţin e . şi l fa c e d in nou să se
aşeze): Linişteşte-te, Manole, oricine a r f i fost, nu e cu
dreptate sâ intrebi.
MANOLE (se scutură ca de f r i g ) : D a, nu e cu dreptate.
Mai vorbeşte, dar încet că urechile m ă d o r de orice cuvânt.
Şi mâinile mele sunt reci, şi am f r ig m are in mine, şi nu
pot s-aud cuvânt tare.
A L TREILEA ZIDAR: Manole, suntem in g r ija înaltu-
lui.
(Ridică u ş o r un deget.)

MANOLE (c u a m ărăciune n e în c h ip u it ă ): Luminile au

fost intâile lui cuvinte, M ira cel d in u rm ă ! C a oricare din
meşteri voit-am sâ-i clâdeec un lăcaş — L u i! D a r mie mi-a
cerut tot. Am crezut câ în clipa cea m ai în a ltă a încercârii
va opri cu un semn lucrarea. D a r nu, m ie m i-a cerut tot.
Din bucuria vieţii am inceput lăcaşul. C el ce se ridicâ e
din suferinţa morţii.
A L TREILEA Z ID A R : A cesta v a fi şi m ai frum os.
M ANOLE ( iarăşi a s c u ltă ) : Dacâ nu ineetează vaierul,
voi porunci sâ spargâ zidul!
272
 A L T R E I L E A Z ID A R : Ceea ce tu auzi, o! o! — poate
numai urechea te chinuie cu păreri întârziate. Linişteşte-
te, M eştere. De-acum nimic nu se mai poate schimba. Aşa
a fost să fie. — Când totul se împlineşte după porunci
gândite cu m ult deasupra noastrâ, să zicem şi noi cu miile
de gu ri, ce vin să se uimeascâ...
M A N O L E : A avut mâini, a avut ochi şi trup intocmai
ca noi aeum. U m bla şi se oprea. Noaptea, câncl ciorchinii
zodiilor se coborau târziu intre case şi brazi, la mine ve-
nea. Toate sunt altfel acum. Trecerea cum s-a fâcut?
A L T R E I L E A Z ID A R : Fâră cuvânt, aşa cum ridici mâna
ca sâ faci o cruce.
M A N O L E : A venit să scape un om. Din tot ce s-a
intâmplat in aceste zile fărâ sfâi'şit — nimic nu ştiu. Numai
în urechi m i-a răm as ca un vârtej de apâ adâncâ.
A L T R E I L E A Z ID A R : N u mai intreba. Ai lucrat zi şi
noapte, cu glas ridicat şi cu hohot.
M A N O L E : La care zid?
A L T R E I L E A Z ID A R : Noi ceilalţi te-am ascultat in
tâcere. Şi munceam, şi inchideam ochii.
M A N O L E : G rozavă e această uitare în care am câzut.
Şi eu am lucat? N u l N u! N u se poate!
A L T R E I L E A Z ID A R : întruna fără intrerupere. Fâră
apă, fără pâine. Şi noi ziceam: “Doamne. Doamne” !
M A N O L E : Oh, parcă m-am despârţit de maini, şi tru-
pul e m ideva jos, şi capul in altâ parte. Sunt plin de
râscoală, de somn şi de moarte.
A L T R E I L E A Z ID A R : Pune ochii in pământ şi nu mai
găndi!
M A N O L E : Sirnt cârămizile ridicate... O oboseulâ stâruie
incâ in picioare şi intunerare in gând. Nu, nti! Nu se
poate! Cea din urniă cine a pus-o?!

I# Comanda nr, 70.1»^ ^ 3

 AL TREILEA ZIDAR: Manole, nu intreba... Câ nu e
bine şi nici cu dreptate!
MANOLE: Nu. nu se poate... Uită-te la mine: niai sunt
eu cel ce am fost? Manole nu mai este. Priveşte mâinile
astea sângerate din senin, sunt ale meie? Manole a ple-
cat. Manoie nu raai este. Numai un trup a rămas aici care
s-a rănit de spinii cerului. Trupul va mai întârzia puţin
in luminâ. va mai porunci, va mai zbiera. O zi, douâ, mai
tare — pe urmă tot mai slab incâ o zi.
AL TREILEA ZIDAR: Să aduc puţină apă trupului chi-
nuit?
MAN'OLE: Manole nu mai poate să vadă apă. Manole e
ca un câine bolnav. 1
A L TREILEA ZIDAR: Priveşte puţin cerul. Ingeri să
sufle in rana ta. Sâ ţi se facâ iarăşi bine. 1
MANOLE: Manole nu iubeşte cerul. Şi îngerii-i fac rău,
fiindcă Manole a pierdut tot.
AL TOEILEA ZIDAR: Cuvintele omeneşti pentru sufle-
tul tău nu sunt leac. ;
MANOLE (dă tăgăduilor din c a p ): V iaţa ei trece lu-
mină prin veac. Ceea ce nu se mai poate intoarce, stă şi
acum in faţa mea. Când ii ziceam du-te, venea, când ii
zkeam vino, râdea! Viaţă în trecere cu tresărire de stea.
Din iubire pentru ea am zămislit lăcaşui, prin iubire pe
Altul slâvind. Stânca neagrâ nu-1 ridica, vai'ul alb nu-I
inchega. Zidul — se prâbuşea. Ea vra jâ potrivnicâ scor-
nea. Lumânâri in Argeş stingea. Eu ziceam: D raga mea,
intâlnirea noastrâ e blestemată şi rea. N im ic nu se prin-
dea. Ea tot mai tare iubea. — Pe urmă — d ar toate cele-
lalte le ştii... Acum hotar de netrecut ne desparte. Lăcaşul
creşte nebun. E) va fi un cântec de iubire împletit cu un
cantec de raoarte.
274
 A L T R E IL E A ZID A R : Aşa este. Nehotărât, lâcaşul va
sta inti e lumina de ieri *ji tristeţea de azi, veşnic.
M A N O L E : Acum lasă-mâ singur. — Nu, nu mai pot
râsufla!
(Se ndică dintr-o dată.)
Ce se iaprâveşte aici?
( Hohotind, biciuieşte aspm văzduhul.)
Zoriţi, z id a ri!! Că Manole nu are râgaz! Cu sârg, băieţi!
Copiii şi ajutoarele! Pe scări, fără preget, unul peste altul!
Copii, daţi cărămizi! Fiecare cărâmidă o carte ridicată c h
două mâini în sus, cartea veştUor rele şi bune. Câ e mult
rău aici, dar poate nici binele nu lipseşte. Binele abia 11
ghicim, răul din adânc il simţim. Zoriţi, băieţi, sporiţi,
zidari! Lumea um ită spre noi de mirarea jertfei, să plece
copleşitâ de-nfăptuire. Dacă fapta noastră nu e bunâ, să
fie cel puţin frumoasă, să fie cel puţin înspăimântătoare'
Dacâ lăcaş de slavă nu va fi, să râmână cel puţin semn de
ameninţare, ridicat de oaraeni împotriva puterilor. Diu
zori până-n apus, fiecare la loc, trupul cu păcatele in numcă
şi foc! Proptiţi temeliile către miazănoapte de unde ne-au
venit surpările şi deznădejdile. Vom face turle, vom pune
cruci! U nul pentru altul sâ fiţi indemn, nu piedicâ! Tu de
ce te-ai oprit? Tu unde te duci? De ce zăboveşti? Ce
numeri?
(S e aud eiocanele şi sunetul to l niai grăbit at uneltelor âe lu cru .)

Prea mult râsuflaţi! N u mai priviţi peste brazi! Eu

n-am râgaz! Legaţi scarâ de scaiâ! Şi unde nu djungeţi.
picioare pe umeri!
U N U L : Se muncesc fuult greşiţii de se omoară!
A L T U L : Lui Manole tot nu-i e de-ajuna.
M A N O L E : N u, iiiciodată! Mai repetle!! Niciodatâ nu
27a
 tn i f (tw l.u l d<> fc p c d c n S im . j o s , în n in t i» . tn Iflt u r i! Nu
( ilt'r d t'ti v n v n c d l V rm u i srt e u i'K 'fl s u d o r i l e , sA se c e dp obo-
n rn lfi f f u r t lt i. L u n iîr t art f i r lir n h j i l u n i l u i , d n r Sd n u poatfl
v o r b il Z id n r l , » ( l fo n t lu m ii c i p â n ’ u t i u c ib , ii c i in i m flnn
vcm ntni trrtn d d v o ijtt'. Ci»loa(J p ă m rtn tu J ş i - l C r ă m ă n t a U , s i
noudt’ tlo d e su b t o i i m o I p i}i u r a m n l l

(T o t inai a H irn tn ţQ io r.)

Zorlti, fiirA nrte, fârfl fonmc. I’entru chimil nieu dostul

di* repede uimic mi cste. Kidicnţ.i, uiftsuraţi, ntiiestecnţi şi
îdrobiţi. Zidnrili* sA croascS, fruntile sâ izvornscfi şiroaie.
Kftrt ineetare, t\ şi nonptel Clopotele călite de fulger
ml Ip doreocl lncfl o duminică, incă două, încfi treil A
treiu duminicft It* veţi nuzi limpede §i sus, râspunzântl
nt'drrpUţii din odâncimi. Grâbiti, zidnril
( l ’lm nevtr v ă id u h u i.)

Ciobmir, ntOţfl cuptonrelc de cârfimizi! Pescnre, umple

buţilecu npftl Hrtifţi, vnr şi cărflmidăt I Aprindeţi păditrile,
sA se v«dă tlt' departe cfl nici zece drnci clădesc o bisericâ
lui liristosl
UNUL: Var şi cftrSmidftl Că meşterul ne mână. Trngeţi
boi in jug, cft pitignru! scoate sânge cu biciul. Trngeţi, că
plugnrul nu vren sA nuu privenscă inapoil
ÎNTAIUL: Vnr şi cârămidâ.
AL (X)1LEA: Scâri şi brtrne.
AL PATRULEA: C6bile şi scânduri.
AL CINCILEA: Nisip şi pintrâ.
AL ŞAPTKLEA: Trudâ şi sudoare.
AL NOUÂLEA: Zi şi nonpte.
Al. CINCILEA: PâmAnt şi inoarte.
AL ŞAPTRLEA: Frftţi, nu cftrtiţi,
AL OPTULEA: Lâsnţi-vâ biciuiţi!
MANOLE: Nebuni de curte mi suntem, uici ontneni •

27«
ei dracit Dracii lui Urietoa! Lucraţi, nu zâboviţi! Timpul
noetru e zgftrcit mftsnrat, şi nu ni se va ingădui nici o
râsuflare mni mult dincolo de înâlţarea aramei. Lâsaţi
vftntul să vâ sugâ sudoarea. Pânâ desearâ zidurile trebuie
sâ fie sub noil Trupurile voastre n-au suferit nici scâdere,
nici pagvtbâ. Fâpturile voastre cu glasul scârţâind a pus-
tietate le voi pune la munci, câ m-aţi hulit şi m-aţi pândit!
Aţi scuipat la picioarele mele, acum suferiţi biciul mai-
marelui! Voi n-aţi pus în învingere decât cârtire, eu am
pus scumpă viaţă!
( Sare de pe scliclc; jos rămăne numai Al treilea ztdar j i pescarul.)

A L TR E ILEA ZIDAR (că tre pescar): Manole vorbeşte

aiuren.
M AN O LB (îş i face Loc pe schele între zid ari): Zoriţi!
Nu staţi cu pumnii în şoiduri. Că nu sunteţi femeiuşti
netrebnice în poarta plăcerilor! Sunteţi pe schelele minu-
nii! La o parte — sâ trec! Am bâut turbârile jurâmântului,
sâ clădim de-acum cu minţile arse. Loc, îmi trebuie loc!
Nimic nu e bine. Temeliile lumii sunt fără de noimâ. Când
E1 a clădit, ce a jertfit? Nimic n-a jertfit, nici pentru
tării, nici pentru tăWkmuri. A zis şi s-a făcut. Şi totuşi
mie totul mi-a cerut. Loc, vreau loc!
( I a un apărgator cnorm de o(el ?i, invârtindu I, dă in n d .)

în lături, să mă pot învârti! La ce staţi, de ce nu

lucraţi?!
( Loveşte.)

Loc! Vaierul prin piatră pătrunde. în lături! Alte

măsuri, pentru alte ferestre! Alte cercuri temelie turle-
lor! Mai înnlte decât le-a voit inceputul, în tulpină mai
subţiri decât în cântecul bucuriei!
(Loceşte.)

•m
 Loc! Vaierul nu conteneşte! Lovind mai tare ţipă, pareg
in carne lovesc. Ah. mişeilor, aţi lătrat in ju ru l meu ca o
armâJaie de câini, şi-aţi rupt jurăm ântul, dar eu nu 1-am
rupt.
A L TREILEA ZIDAR (c ă tre p e s c a r): Până la urmâ nu
ştiu ce va mai fi cu Manole. Ce vrea? Sâ 8e abatâ de la
intâiul chip?
MANOLE (lo v e ş te ): Bici subţire de foc, şarpe lung,
mi-ar trebui să vă ard. Să rămâneţi însemnaţi pe trup cu
semn tâlhâresc. Să vă arate lumea: Ei sunt! Să vă ocolească
hulindu-vâ, că aţi sugrumat femeia in zid. Judecata mea
rni-o face-o singur, judecata vo astră cine va face-o?
Lucraţi, nu zăboviţi! Munciţi, nu cârtiţi!
(Lootftt, o bucată nare de zid cade. Că(tva se adună in
jurul tui ingrijaţi.)
GLASURI: Ce faci, Manole?
MANOLE (cu totul ieşit din m in ţ i): Luaţi spărgătoarele
şi ajutaţi. Am voit să schimb infăţişarea lăcaşului, dar
glasul tot se mai aude. N u scuipaţi, că sunteţi pe-un
mormânt. Nu xnjuraţi că sunteţi pe-o biserică. Tăceţi
mulcom, că unul din voi a ucis.
GLASURI: Manole, tu strici ce-am ridicat?
MANOLE ( loveşte) : Pieire nefirească să ajungâ din
urmâ pe cel ce dincolo de inălţarea lăcaşuiui mai vrea sâ
trâiască. Sâ ni se uite numele. Să ni se ardă casele şi
cenuşa mâdularelor noastre pe apă să se arunce. Daţi la o
parte pietrele, nu şovâiţi! Grâbiţi, nu priviţi!
A L TREILEA ZIDAR ( }on) : Ce facem cu el ? Să-1 oprim?
(C ă tre cet de s u ».)

Pâziţlîf
AI jT UL: Sâ nu-1 lâsâm, sâ-1 legăm de-un copac!
27»
 M A N O L B ( tot mai tare lou eţte): Nu mai vreau fere-
stre. nu mai vreau turle, nu mai vreau nimicî Vaierul tot
mai tare se aude. Goi şi uitare sâ se lase in jurul nostru.
Povestea noastră să se cufunde-n pământ, că a fost cea
mai grea, cea mai tristă, mai fărâ de noimâ, tulburâtoare,
din toate poveştile purtate vreodată de vânt.
Un berbec de cetate imi trebuie!!
Z ID A R II (S e adună.)
M A N O L E : Un spârgător mai puternic!
C Â Ţ IV A : Ce faci, Manole?
U N U L : Vrea sâ sloboadâ jertfa!
M A N O L E ( Looeşte, cade o parte din zid.)
A L T U L (u re a să-l oprească) : Noi clâdim şi tu dărâmi'
M A N O L E (s ă lb a tic ): în lâturi!
A L T U L : Unde va ajunge?
A L C IN C ILE A : Manoie, nu mai lovi!
A L ŞA P T E LE A : Opreşte-te, Manole.
A L N O U Â L E A : Dă-te jos, Manole!
TOŢI: Jos, Manole. Jos!
M A N O L E (lo v e ş te ): Nu mai vreau nici alte turle! Nici
alte ferestre! N u mai vreau nici bisericâ! N'u mai vreau
nimic! Loc, loc, loc!
A L ŞA S E LE A : Opreşte, câ altfei te legâm!
A L T U L : Lasâ-ne în munca noastrâ. Pleacâ, Manole.
Jos!
M A N O L E : Nimic nu mai vreau! Nimic! Totul sâ se
dirâme! Vaierul! Vaierul! Nici acuin nu-1 auziţi? Manole
1-aude, toţi il auzim. Eu v-am legat, eu vâ deileg. .\u mai
vreau minune, nu mai vreau nimic. Pe ea din piatrâ o
vreaul Loc!
A L Ş A S E LE A : Sâriţi sâ-1 legâm! Câ altfel totul de la
capât incepe! Ce staţi? Sftriţi!!
 TOTI f î l ocoJfsc. gaxa sâ sară asupra lu i.)
M A X O LE ( ridieă m a rr în t r e e i ) : Cine su n t eu ? C i^
suntep voi?
lHidtcc spargătc r u t sprr e i .)

Loc, seâfârtii iniolbate! LTcigaşui care a fost? Carţ

zaână s-a întins? Care braţ îd faptă n-a increm enit? Subt
co&sie care inimâ n-a rămas un pum n de cenuşă in faţj
fe m e ii din miaiăzi?
Peste ea cea am urmă cărăm idă cine a pus?
fC ă trtA Î şaselea.j
Xum ai tu ai puîut sâ fîiî Fă-ţi cruceî N'um ai tu ’ Xu.
mai tu.’
fRutîcă spârgătorul deasupra lu i.!

TOŢI ( s a r la el şi-l o p re s c ): X u , M an ole, n u î Cazi ui

alt păcat'
A L TRE3LEA Z ID A R : Ţi-am spus să n u m ai intrebi!
A L Ş A S E LE A : Băauiala ta are ascu ţiş in to rs, Manole.
Dacă cu orice preţ v r e i să-1 ştii, acela ai fo s t tu. Tu ai
zidit-o de Ia început până la sfâ rşit. D e la cârăm izile spri-
jin subt picioare pănă la cărăm ida coperiş deasupra capu-
lui. A itfe l pieptui femeiesc nu ş i-a r f i în d u ra t fă r ă împo-
trivire sfărşirea.
M AN'O LE: Yai nouă, — totul s fâ r ş it! E u n u î Eu nuî
M anole nu! Xiciodatâ!
(bovtşte in zid.)

ÎN T Â I U L : Ceea ce facl e in zadar. E a nu mai trăieşte.

M A N O L E ( looeşte repede una după a lt a .p u t e r ile îi scad,
obo&eşte, $e topeşte pe-o p ia t r ă ) : N u — m ai — trăieşte —
N u — raai — trăieşte. — V -a slă bit g la s u l şi vouă. —
Acuzn — staţj, — acum vă este uşor, acum n u m ai plecaţi-
IGăfâiiut tot mai slab.)

280
 N u mai trâieşte — vi se pare aşa de firesc — vâ aplecaţi
peste mine cu clâtinare din cap — şi mă doriţi — revârsal
— intr-o jainică obişnuinţă.
(Hănd fi nespus 4t tnsl.l
Fraţi zidari — spuneţi-mi. Acom a incetat — acum
vaierul a incetat — spuneţi-mi. N u — nimic — Manole
unde-i? — A cum — oh — da — odată o stea — in mâinile
mele ţineam — s-a jucat cu noi de-a moartea.
TO ŢI (S t a u ş i-l prit-esc dureros.)
M A N O L E ( p ie rd u t, abia şoptind) : Voi sta aici. — Ce
departe unul de altul — in suferinţă. — Acum e linişte.
Toţi aţi tăcut ?
U n deva s-a oprit un vânt.
U n deva a contenit un glas.
Străini suntem în mare singurătate şi-n reşnică pierdere.
Lăcaş abia inceput. mormănt de ingeri şi sfînţi, cântă
spre g o lu i in altu iu i taina ei călătoare printre veşnici
pârinţi!

A C T U L A L CLNCILEA

U b colţ al hisericii isprăvite intrâ pieziş pe sceni. Nu se vpde

decât partea de jos, intrarea principaiâ, treptefe. Spre stâisga nişie
râmâşiţe de schete.

SCENA I

Z ID A R I. TRECĂTORI

Z ID A R I ( P e trepte, tra g din răsputeri de n iţte fu n ii

ca re d u c in biserică. Se rid ică clopotuL Cu strigăte obişnuite
la asem enea lu c r a r e .)
■m
 A L TR E ILEA ZID A R : încă o dată! U n u , doi — aşa, în
sfârşit clopotul sus!
ZID A R II (A d u nâ fu n iile, se îm p ră ş tie .)
A L C INC ILE A : în chingi clopotul a fo st p rin s de sub-
suori, cum prinzi o fată când vrea să treacă pârâul.
A L ŞA P T E LE A : Vrabia cânepă visează. T u vezi tot
fete. Clopotul fată. Tufele fete. Funiile plete. Iarba păr.
Stelele ochi. Toată luraea — fată-m prăştiată. Şi încă ce
fată! Domniţă curată!
A L N O U Â L E A : Mai adunaţi şi stâlpii ceia, că nu sunt
puşi să prindă rădăcini aici!
A L O PTU LEA : Şi totuşi umbră de copac n -ar strica
pentru cei ce vin şi pururea vor veni să se minuneze. Din
umbră să-şi întindă vinele fericite în la rgu l priveliştii.
Am auzit că domnitorul vrea să-şi pună în stemă biserica
aceasta, dimpreună cu cei doi vultu ri gem eni de sus, care
în fiecare zi rotesc deasupra noastră pe la ceasul acesta.
A L TREILEA: A lt ce ar putea să pună? Vedeţi, fraţi,
atât rămâne după noi: infăptuirea, şi incă vuietu l neschim-
bat al apei şi poate tristeţea vreunei legende, dar nimic
din zbucium.
TOŢI (P riv e s c cu tristeţe în g o l.)
ÎN T Â IU L : Şi zbuciumul nu se poate pune în stemă.
A L TR E ILEA : Acum totul e isprăvit. Se cuvine să nu
fim trişti. în fiecare clipă trebuie să sosească Vodă.

(Zidarii îşi fac de lucru.)

ÎN T Â IU L : Ştie oare Manole ceva? Eu tot aşa simt —

de când m-am trezit simt că astăzi se întâm plă ceva.
A L D O ILEA: Şi eu la fel. Poate că V odă vine să-i aducă
osânda.
ÎN T Â IU L : Legea e lege. Şi ce s-ar întâm pla cu noi?
282
 A L T R E IL E A : Când a veni Vodă şi ne-o intreba de
nume, vom afla.
A L D O IL E A : Nici o vină nu avem. Soborul va judeca şi
dacă e bine şi cu cale să se încerce în lăcaşul acesta schim-
barea pâinii în trup şi a vinului in sânge, sau dacă nu
cumva ar fi mai bine lăcaşul să se dea schismaticilor!
Astă-noapte mâna de aur a Fecioarei a căzut din icoană.
A L T R E IL E A : Semne sunt — şi umblă prin toată lumea.
Totuşi nu mă indoiesc că Vodă vine să se bucure de lăcaşul
isprăvit. N u vine să judece. Şi în cele din urmă, cu toată
suferinţa — o mulţumire poate avea şi Manole. Biserica e
atât de frum oasă — Maica Precista dacă ar fi să nască a
doua oară pe Isus, ar trebui să-1 nască nu în iesle, ci în
lăcaşul acesta.
( D in dreapta vine M a nole pe lăngă zid .)

U ite , M anole în jurul bisericii aiurând ocoleşte. De

săptăm âni tot aşa umblă.
Î N T Â I U L : Um blă parcă n-ar umbla.
A L D O IL E A : Vorbeşte parcă n-ar vorbi.
A L T R E IL E A : Trăieşte parcă n-ar trăi.
Î N T Â I U L : Ca un duh speriat şi rătăcit, de iese pe la
răspântii spre alte tărâmuri.
(S e duc spre stănga.)

SCENA II

G Â M A N soseşte din stânga. M A N O L E , istovit. mai bătrân. faţa

deva sta tă, barba crescută, se apropie de el, vin amândoi in m ijloc.)

M A N O L E : Gămane, eşti aici? Unde ai fost? De unde

vii?
G Â M A N : Pe la toate mânăstirile m-am rugat.
283
 MANOLE: Ştii tot?
GÂMAN: ijtiu tot.
MANOLE ( i l ia de mtinâ, i a ra tă lo c u l): Aici.
(Vorbeţte parcă i a r spune o ta in ă .)

Ea a crezut că c joc.
CÂMAN' (dă din ca p ): Ştiu.
MANOLE (şopteşle): Şi n-a zis nimic. A crezut că e joc.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE ( tot destăinuind): Ani ucis-o cu mâinile mele.
Dar ea a zâmbit.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE: Astăzi plec.
GÂMAN: Ştiu.
MANOLE ( ascultă): Tu auzi cântecul din zid?
GÂMAN: Î1 aud.
MANOLE (tra n s fig u ra t): Aici nimenea nu-1 aude, nu-
mai eu. Şi-acum şi tu. Numai noi doi îl auzim . E parcă
viaţa toatâ pe care incă o dată o încerc. E cântecul obârşiilor
şi al sfârşiturilor in neschimbarea aceluiaşi cerc.
GÂM AN (sa p rop ie cu urechea de z i d ) : D a, s-aude.
Acum sunetul inalt şi lung, depârtat ca o chemare. Acum
mai jos.
(Suspină.)

Bdje moi, Boje m oi! — Manole, multă ţară e ingrozită,

glasuri s-au ridicat în sobor şi sfatul boieresc face vorbă
asupra ta, sâ fii judecat pentru omor.
M ANOLE (f r ă n t ): Ce deşertăciune in toate întocmiri-
le! Apârător al legii nu e numai soborul, apârător al legii
6unt şi eu, şi vreau in socoteala mea să se pună sugru-
marea vieţii, dar lăcaşul nu. Acesta Dum nezeu singur şi
1-a ridicat printr-o minune, pe care doar E1 o inţelege. Eu

2M
am fost numai o netrebnică unealtă, o scândurâ in scheleie
pe care ie dărâm i, când clâdirea e gata şi folosul vre-
melnic nu le mai cere. Aşa suntem noi toţi, uneite şi
scânduri în schele; unii-şi dau seama mai curând, alţii
mai târziu. Prin ceea ce din durere nimic nu ni se scade.
A lt n-ai nimic să-mi spui?
(R id ică nd gUttul.j

Pe la casa noastră ai trecut?

G A M A N : între spini veninoşi stă poarta intunecatâ,
unde puneai frunză mântuitoare de ieuştean. Dobitoacele
Ei, dobitoacele Ei sfinte s-au dus subt pâmânt.
M A N O L E : A lt nimic?
G Â M A N : A lt nimic.
(R & m ă n amăndot lâ n g i nd , eupriuinlepierdute.)

SCENA III

S o sfs c din dreapta VODĂ. B O G U M IL , un bătat de curle, cdfii'a

s u lifa ş i m ai in urm â, boieri incruntajt şi călugări fan otia urmafi
de robi. în stânga se adună popor in jurul zidartlor.

V O D A (in a lt , gras, uşor cu toatâ greutatea. abia aiuns.

ră su flâ n d , se in toa rce către bftiat, care se u itâ n sus. cu
gu ra c ă s c a tă ): Ei, bâiete, nu vorbeşti?
B A lA T U L : Laud pe ctitor.
V O D Â : Şi dacă ai fi în locul meu, al ctitorului?
B Â I A T U L : Ştiu eu? Atunci aş lâuda pe Manole.
V O D Â : Num ai atât?
B Â IA T U L : Mai mult ce sft zic? În locul măriei taie aş
da afară din călindar un sfânt şi-aş pune in locu-i numele
lui Manole.
385
 VO D Â : Dacă aş fi bâiat de curte, aş gândi şi eu la fel,
dar soborul gândeşte tocmai dimpotrivă. Ce gândeşte Vodă,
e treaba mea.
( î t batc pe u m ă r.)

Cu voia ta, fireşte!

(P riv e ş te în sus.)

Asta-i tot aşa de neîndoios o minune, pe cât sunt eu

voievod. Ce, părinte?
(C ă tre Bogum .il.)

Straşnic om Manole ăsta. Sufletul nu şi-a cruţat, dar

uite ispravă, frate, pentru sute de ani!
(Către mulţime.)
Ei, sunteţi tot aşa de mulţumiţi ca şi mine?
ÎN T Â IU L ZIDAR: Vinul e tulbure, stăpâne.
VO DĂ: Las’ că vom vedea.
A L T R E IL E A : Stăpâne, îţi dorim încă m ulţi ani de
luptâ întru ale creărilor, mântuirîlor, moştenirilor. Noi
cei de aici nu am ales numai părţile uşoare fără a da piept
şi cu toate îndoielile obşteşti şi cu toate tulburările, ce se
amestecă printre ele. 0 limbă limpede nu putem avea,
ţinând seama şi de afunzimile de subt noi şi de toate cele
acolo auzite şi văzute. Fără de harul de sus nu am fi
învins puterile din prăpăstii. Acum îţi punem la picioare
noul lăcaş, care ar fi impăcarea voievozilor, mângâierile
robilor, şi bucurie tuturor pruncimilor viitoare. Cei ce
vor veni vor judeca mai bine partea bună cerească a ei şi
partea rea, pământească, a ei.
V O D Â ; Scris este: sâ daţi lui Dum nezeu ce-i a lui
Dumnezeu şi voievodului ce e a voievodului. V oi aţi făcut
amândouă lucrurile cu o singură faptă. îmi voi da silinţa

‘286
să nu mă cert cu E1 pentru darul vostru. Se pare însă că
sunt m ucenici aici, care aşteaptă sâ le fiu lecuitor
suferinţelor.
( Caută pe M anole.)

Tu eşti Manole?
M A N O L E (v in e mai aproape, inexistent): Eu.
V O D Ă ( clă tin â n d din cap, se întoarce către boieri şi
c ă lu g ă r i): Boieri şi călugări, fără fereli, mai aproape!
P riv iţi-v ă omul, pe urmă să-mi spuneţi ce mai doriţi!
( Către Manole.)

Când te-am văzut pe urmă, erai încă tânăr. Cât p-aci

să nu te cunosc. Furtună din care deşert te-a pustiit aşa,
Manole? A u ce suflare a făcut din părul tău vârtej şi
spuză?
M A N O L E (s fă r ş it ): Suflarea aceea nu are nume, dar
dacă vrei, îi poţi spune: “fără sărbătoare” şi “fără noroc”.
In păm ânt mi-am pus capul şi-am zis: Doamne, dacă a
fost pedeapsă, de ce a fost? Pentru a şti râul şi binele,
n-am fu ra t rodii oprite. N-am batjocorit indemnând la
desfrâu îngerii trimişi la Gomora. N-am voit să clădesc
turn din creştetul căruia să râd de potopul sâu. Doamne,
am sim ţit adâncimile tale apropiindu-se de gura mea — şi
apoi din nou depărtându-se. Numai slăvirea Ta am voit-o,
şi totuşi m-ai încercat cu toate stihiile. Dacâ pedeapsâ n-a
fost, ce-a fost?
B O G U M IL : Alegere şi har.
V O D Ă : Nedrepţi niciodată sâ nu fim cu întâmplările,
Meştere. N u e un noroc — că ai putut să ridici asemenea
biserică? E cea mai frumoasă in toată credinţa râsâritului,
adică în singura dreaptă-credinţă. Stă aici, de piatrâ, şi
totuşi aşa de uşoară că ar putea ln fel sâ plutească şi pe
287
raare. Aici. sau mutată prin vâzduh în altă ţară, ea ar fi
tot cea mai frumoasă. Rodul muncii şi al m âinilor tale!
MANOLE: Ce e munca, ce sunt m âinile? Ce e iubirea,
suferinţa şi moartea noastră? înalte, şi tu, părinte Bogu-
mile, rugaţi-vă să nu se mai sălâşluiască in nimenea pati-
ma clădirii ca în Meşterul Manole cel de cum plită amintire.
Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc, ce mis-
tuie preajmâ şi purtător. Şi e pedeapsă şi e blestem . Sunteţi
de faţă, toţi, oameni, creştini şi copii. V a ghici vreodată
cineva? — Nu, nu va ghici — şi nim eni nu v a înţelege —
o! unde sunt? ce mai vreau? N u cereţi g ra i lăm u rit omu-
iui cu gândul rupt. De subt picioare păm ântul să piară nu
vrea, în pâclâ neagră sunt fără ieşire şi fă r ă toiag. Doamne,
pentru ce vinâ neştiută am fost pedepsit cu dorul de a
zâmisli frumseţe?
VODÂ: Credeam că te găsesc mai m ângâiat.
MANOLE: Locul nu mi-1 mai găsesc în atâta loc. Ceasul
meu a incetat.
Am dat ce am dat, orice dobândă e de prisos. La porţi
închise sângerez lângâ singurul tot, ce m i-a fo st în viaţă
frumos.
BOGUMIL: Nu cântări, nu socoti. Crede!
MANOLE: Fâră de voie, pumnul se strân ge împotriva
credinţei astăzi şi totdeauna.
B O IE R IIŞIC Â LU G Â R II (S e m işcă a a m e n in ţa re , apro
piindu-se.)
BOGUMIL: îmblânzeşte-ţi, M anole, cuvintele. Crede!
Nu judeca, nu cântări. N u cârti. N u socoti. Crede!
M ANOLE: Uite braţul meu: e blând. U ite ochii mei:
astăzi sunt blânzi. Şi blând e şi m ersul m eu, şi statul în
picioare, fiindcă... fiindcâ, oh, nu mai ş tiu ... Sufletul e
aşa de sfârşit, că nu poate să fie decât am ar împăcat. Tot
ce mi-a râmas e sălbâticia cuvântului.
288
 B O G U M IL : Ţi se va ierta ţie păcatul acesta, şi altele
încă o mie.
V O D Ă : N u strânge pumnii, Manole, că biserica ta cântâ
peste toată ţara. Dacă ai vedea-o o dată din vale, uitarea
ţi s-ar aşterne pe amintiri. Totul e şi mai minunat decât
s-a putut vedea din chipul mic. Eu uit comorile prăpădite,
răutatea curtenilor, şi uneltirile altora.
B O IE R II ŞI C Â L U G Ă R II (S e uită cu tnţeles unii la
a lf ii. )
M A N O L E : N u , stâpâne, amintirile mele nu se sting.
Ochii nu se închid. în urechile mele, somnul nu tace. La-
crimă mă sim t, întârziată, şi caut odihnă de piatră.
B O G U M IL : Mare e durerea ta, ascunse căile Domnului.
(V re a să facă cruce deasupra lu i.)

M A N O L E ( i l o p re ş te ): încâ nu, pârinte, incă nu.

U N C Â L U G Ă R : Se-mpotriveşte crucii!
V O D Â : Manole, ce ai? Tu eşti bolnav.
M A N O L E : în zid ea s-a stins, dar în mine ea tot mai
strigâ. Ridicat din carnea mea strigătul copleşeşte vuie-
tul lum ii. Şi sunt surd şi-aproape nu mai aud vorba măriei
tale. Pentru cântecul ce s-a mai auzit din sicriul zidului,
am mai in târziat o clipă cu sângele in tremurare. Nu mai
am nimic de aşteptat, şi totuşi intre zi şi noapte mai
zâbovesc, p rivirea mea spre acelaşi loc veşnic se-ndruraă,
poate se deschide încâ peretele cum mormântul Celui ce a
treia zi a-nviat s-a deschis, s-o vâd ieşind — numai lu-
minâ, aşa cum a intrat.
B O G U M IL : U n ii mor tineri, alţii mor bâtrâni. La jude-
cata din urmă ea de aci va ieşi, când ca păsâri de toamnă
îngeri călători pe biserică se vor odihni, trâmbiţând peste
A rge ş, peste sate şi stâni.

19 C om anda n r. 70389
 YODÂ: Pentru tine in ziua aceea arh an gh elu l nu va
trebui să-nşele la cântar, ci va pune pe tipsia din stânga a
cântarului toate pâcatele tale, iar pe cea din dreapta bise-
rica aceasta. Spre stânga limba nu se va apleca. Dar până
atunci mai este mult.
încă o sută sau două de ani Vodă mai vrea sâ trăiască,
şi Yodă porunceşte şi lui Manole să trăiască, să se bucure
de dărnicia noastră fără sfârşit.
MANOLE (cu crescăndă, g ră b ită r ă s u f la r e ) : N u , stăpâ-
ne. Tot ce mai doresc e să mă laşi — să m â laşi să mă sui
in bisericâ. Vreau să trag eu clopotul în tâia oară pentru
aceea care cântare de clopot n-a avut — num ai atât, stâpâne
— numai atât, — stăpâne, lucrul e isp ră v it, astăzi ne
vom imprăştia aşa cum am venit.
VODÂ: Fie, deşi cuvintele tale, toate, nu le-nţeleg. Voi
fi între slugile tale până la sfârşit. D u -te acum, trage
clopotul. Pe urmă mai vorbim în linişte.
MANOLE: Da, o să mai vorbim , m ult, şi mai ales în
linişte. 0 să vorbim uitându-ne muţi unul la altul. Eu nu
voi zice nimic, iar tu, stăpâne, vei asculta şi vei înţelege
— că altfel — că altfel — nu se poate.
(C ă tre B o g u m il.)

Părinte, dacâ m-am îm potrivit crucii tale, a fost fi-

indcă voiam să ţi-o cer acum.
BOGUMIL (Face cru cea .)
MANOLE (In tră , clă tin â nd u se, în b is e r ic ă .)

200
 S C E N A IV

Aceiaşi, fară M A S O L E

V O D Ă : C e-a voit Manole cu cuvintele din urmâ? A

cerut binecuvântare ca de plecare. N u se porneşte la drum
prin biserică şi nici prin turle.
( B o ie rii şi c ă lu gă rti se apropie de Vod6.)

Î N T Â I U L B O IE R : N e întrebăm şi noi, dar nu ce vrea

el, ci iată: ce doreşti măria ta?! Că inţelesul şi hotărârea
nu ne fu astfel. în stemă biserica aceasta vei luat-o in
zadar, căci scăpat de aici, Manole va putea oricănd un
altar şi mai frum os să-nchipuiască. De-altfel singur s-a
sumeţit lucrătorilor, că incă o faptă il mai aşteaptă. Ast-
fel se pregăteşte el, să-ţi batjocorească comorile deşertate
şi să iasă din cuvănt!

(C to p o tu l incepe sâ sune.J

V O D Â (s e -n c r u n tă )'. Lucrătorii să vie!

(C ă tre boieri.)

P r in m enirea mea pământească au trecut întâmplări şi

fu rtu n i de pom ină — credeţi că astfel voi face cruce peste
toate? D e săptămăni astea iară şi iară le aud. Nu e chip
să vă pun stavili? Vreţi să-mi îndârjiţi mândria? Vreţi
să-m i aţâţaţi spaima de a-mi pierde norocul? Pe Manoie,
pe boieri, p>e lucrători, — pe cine voi lega?
(Zidani s au aproptat.l

L u crăto ri, auziţi — clopotul cade-ntr-o dungă sâ alunge

de pe p ăm ân tul acesta orice prâpâd. Luaţi aminte. şi
răspunzând să aveţi sufletul pe limbâ! Lucrători, cine
unelteşte?
291
 Z ID ARII: (8 * privetx m ira ţi.)
VODA (atrigfi la e i): Râspundeţi!!!
U N CALUGÂR: Manole s-a impotrivit crucii!
A L TREILEA ZIDAR: Nu crucii, ci laudelor.
ALT ZIDAR: Pe cataligele mândriei el niciodatâ n-a
iimblat.
INTAlUL ZIDAR: De la o vreme Manole vorbeşte m
ghicitori tot mai intunecate. Cine poate să le-nţeleagă?
Spusele lui ascund tot alte şi alte tâlcuri. Vorbelor lui le-
am pierdut cheia. Şi incâ o mâhnire pare a fi de neînlâturat!
A L DOILEA BOIER: A spus sau nu a spus — cade
puţin in cumpână. Dar el a ucis cu gând blestemat şi asta
nu-i o ghicitoare. Măria ta, avem pravili care nu trebu-
ieftc cSlcate!
AL TREILEA BOIER: A învins stihiile cu omor şi fap-
ta lui strigâ la cerl
MULŢIMEA (M u rm u ră îm p otriva b o ie rilo r.)
ALT BOIER: Rosteşte osânda, măria ta!!
VODA (I ş i mutâ toiagul d in tr o m ănă în cealaltă, şi
priveşte tutburat yi m ut.)
BOIERII Ş1 C ÂLU GÂRll: Osânda!!!
ÎN T Â IU L CALUGÂR: S-a prorocit că va veni cu înfă-
ţişare mare şi cu semne strălucire, dar înâuntru va fi
pildă de stricâciune. latâ acesta e întâiul lăcaş al lui An-
ticrist!
BOIERII ŞI CÂLUGÂRII: Osânda!!!
ÎN T Â IU L BOIER: Auziţi-1 cum trage clopotul — cum-
plit şi fârfl smerenie, parcă s-ar certa cu cerul!
A L T BOIER: Trăind — ne batjocoreşte, trăind — va fi
o priniejdie •- fărâdelegea neispăşită va atrage blestemul
asupra tuturor!
VO I)A (x ă fu in d ): Auziţi arama — auziţi arama —
rftspitnzând nedreptâţii din adâncimi!
20 2
 M U L Ţ IM E A ( se tulb ură j: Nu, nu se poate!
ÎN T Â IU L C â LU G Ă R : Prin vremi voievoiu s-a« bucu-
rat sâ fie slugile sfintei biserici, care i-a uns!
M U L Ţ IM E A (in tulburare creseândâ, spre boieri): Nu.
nu se poate! — Ce vor? Nu se poate! — Cine sunt? — Nu
se poate!
ÎN T Â T U L C Â L U G Â R (intorcăndu-se către mulfime):
Cine a mai văzut mădulare răsculându-se împotiiva tru-
pului din care fac parte? De ce strigaţi, de ce vă tulburaţi,
de ce urlaţi? Voi sunteţi ferestrele prin care în biserică
intră lumina? Voi sunteţi uşile de apărare şi stâlpii de
sprijin? V oi sunteţi clopotele care vestesc, care inalţft şi
osândesc? Cine ridică glasul — impotriva mumei fără de
trup, din care a două oară ne-am născut? Să vie sft-1
privim! Să stea în faţă, impotrivindu-se!
M U L Ţ IM E A : N u, nu se poate! — Manole, meşterul
neasemănat trebuie să trăiască! Nu, nu, nu se poate! Iată-
ne — toţi — toţi suntem în biserică — şi-n preajma bise-
ricii. Noi strigăm, boierii urlă, noi apărăm, călugării osăn-
desc — toţi suntem jos. Manole singur e sus, — singttr
deasupra noastră — deasupra bisericii! Alt sfat, alt sobor!
Acesta să plece! Acesta să se intoarcă!
(T o a tă m ulţim ea se m iţcă, sutiţaşi fac gard de sulili
in faţa năvalei.)

ÎN T Â IU L BOIER: Robi ai pământului — sus in turlâ!

Puneţi zăvoarele pe uşa scărilor! Doborâţi schelele de cea-
laltă parte! Să nu mai scape!
B O IERII ŞI C ÂLU G Â R II: Moarte clăditorului!
(R o b ii năoălesc în biserică, in cel mai marc tum ult; clopotul dintro
dată se apreşte.)

V O D Â : Staţi! Ce e? Ce s-a intâmplat? Cine se ridică?

Cine dă porunci! ?
293
 MULŢfMEA fA m u ţefte d t n ir o daUi. p rw in d m m n .)
UNUL: Manole a ieţit pe rm rg in ea biscricii.
TOŢI (S e uttă in tu * cu f io r .)
ALTUL.* Manole ingenuncheazâ epre rânârit,
ALTUL: Acurn epre aprn.
MLiLŢIMEA (ttrig ă de } oh)-. Manole, M anole!
MULŢIMEA (cu tem ere): Ce e, ce vrea?
fToţi t7privftceu rănuftarea tăiată.)
VQDA: Staţi, nu mişcaţi! 0 vorbâ sâ n u crâcniţi!
G A M AN (v in e în m ijloc. in a iu ra re in t e r io a r ă ): Cânte-
cul din zid te chc-amâ spre alt târâm, unde huma e aibastrâ
şi uride «e duc toate vieţile. Dintre turle priveşti şi ţi se
ţm e jainici lumea «i toatâ frumuseţea. S u fletu l tâu se
desprinde djn trup, lumina se invârte, cerui iţi pare jos ca
un ccut. Gândul tâu zboarâ, trupul tâu cade ca o hainâ
care te-a «trâne fi mult te-a durut.
(D ed u pfi bweriră un ţtp ă t.)

Mâfiole 6-a aruncat in vâzduh.

(Ţ tpete in mutfime. P lâ m ite fem el. S -a u d q o a p te .)

Câzut...
G Â M A N (s a §cuturat s in is tru , pe u rm â se lin iş te ş te
tot mai m u tt): în zîd un cântec a contenit, S la v a tibie.
Gonpodt, ntuva tibie! Prime$te-1 de-a-dreapta puterii!
C ÂŢIVA (A d u c trupul in m ijto c .)
A L ŞASEI.KA (n aruncfl pente e l): Manole, eu te-am
urât ţi te-am iubit rnai mult decât oricare. Pu ne-ţi iacâ o
datâ mâna deasupra mea, ca atunci când am voit sâ plec
ţi n-am putut. Nu trebuie 8ă spui nici un cuvânt — nu-
tnui mana »-o ridici.
(H c vede nuina lui Maiuiti1crinpundu »e 111 c lu /> <te i e r t a r e .)
2\H
 T O Ţ L M ort.
( S adun/s impn/ur. căte un icâneet reţiuut.f
V O D Â ( îş i dttscopere caput.)
B O IE R II ŞI C Ă L U G Â R II (D e atemenea.)
V O D A : A şa a spus: Lucrul e isprâvit. Astăzi ne vom
îm prăştia aşa cum am venit.
(Cu amară irome.)
H a! Leşul sâ fie dat soborului.
A L T R E IL E A : Manole, Manole, ce vom face?
A L T U L : Doamne, cel ce a clâdit biserici.
A L T U L : E1 tot aşa zicea: înfâptuirea bisericii cere U>t,
şi te duce de-a dreptul in moarte sau sârăcie, in cer sau
nebunie.
A L C I N C I L E A (c ă t r e A l d oilea ) : Tu pescar, te vei
intoarce iarăşi în apă?
A L D O IL E A : Sunt cu rostul pierdut.
A L T U L : N u vom şti cum sâ ne mai găsim un loc in
viaţă, vom râtâci din loc în loc,
A L T R E IL E A : Când noi nu vom mai fi, apa şi adâncul
pâdurilor vor mai vui aici, amintindu-ne fărâ sâ ne nu-
meascâ, surd şi cumplit, a-u! a-u! din veac in veac.
Î N T Â I U L : Doamne, ce strâlucire aid şi ce pustietate
în noi!