TEATRU

ME$TERUL MANOLE

DRAMA
1927

Lui Sextil Puqcoriu

PERSOANE

VODA
MANOLE
AI qopteleo
AJ optzzlea
STAR UL BOGUMIL
zt/ nouafeo
GAMAN
UN BAIAT DE CURTE
ZIDARII:
C0PfI S AJ UTOARE
In Iâiul, a fost candva cioban
UN SOL II DOI SULIT I
At doifeo, a fost cdndva pescar
UTI SUL T I
Al treileo, » fost cflndva cAlugdr
TREI CMAU I
Ad potrulea. a fost cflndva ocnap
BOIERI, CALUGARI
AI cincilea
FEMEI, NOROD @ ROBI

hocul ae)iunii: pe Argeg in )os. 'T‘inifii niitic roniâneac.

 ACTUL fNTAl

Camara de lucru a Me rului Manole. Multe, foarte multe luinânari

aprinse pe inasfl, pe blidar, in fereastrl. Pe mask e un chip mic de
leinn al viitoarei biserici. Staretul Bogumil, 3ezand in f«ta mesei,
priveqte drept inainte, din cand in cflnd clipe§te repede din ochi.
Gflman, figurfl ea de poveste, barba lungfl impletitfl, haina de l8nfl ca
un cojoc, doarme intr-un colt ini§c8ndu-se nelini§tit in somn, cand gi
cAnd scoate sunete ca un horcflit ii ca un suspin in aeelyi timp.
Me§terul Manole, la inasfl, aplecat peste perganiente §i planuri, m$sur$
cliinuit §i frflnxhntat. Noapte târziu.

SCENA I
MANOLE, BOGUMIL, GAMAu4
MANOLE (ducându - i mâna deznâda jdui t prin
par): Aj utñ-mñ, euvioase — altfel! Altfel! — Nu en
sfaturi mai presus de fire! 0, cite piedici §i impotriviri!
BOGUMIL (fârâ a se mi ca, cu voce rrionotono, en a
unuia care-5i are un dru i, de to core nu te star abate):
Nu mai mâsura!
MANOLE: Nici magie alba nu fac, nici magie neagrl.
fmpotriva cugetului, ochiul se mai bizuie incñ —
BOGUMIL: Pe mñsurâri† De Oapte ani tot mésuri cu
cel unghi de arama, 3i nici o izbindB.
MANOLE: Ce sñ incep †
BOGU MIL: TO-am spus.
MANOLE: Nu. Eu nu!
BOGUMIL: Va trebui.
MANOLE: Bolta, ce s-a pribu9it ieri, n-a fost prea
grea. Cerceteazâ 3i tu. N-am a9ezat temeliile pe §ovâiala
riisipului. AdBnciniile ii inâl{imile a suta enrB ie mésur.
Socotelile sunt bune, téiate in cremene toate. Hi cele pen-
200
i < Comanda nr. 70389
 tru areuri, qi cele pentru laturi, deopotrivfl spre miazflzi
gi miazflnoapte.
BOGUMIL: De-acun1 tae. Orice alt cuv Bnt e de prisos.
MANOLE: Pirinte Bogumile, aj utfl-mñ!
BOGUMIL: Numai in iad se socotepte. Acolo, in impñ-
ré{ia virtutilor intoarse, toate sunt dupfl mflsurfl: ii coar-
nele dracilor, #i cozile galbene. Acolo numarul stñpñnepte
in intocmiri, in sinoade, in boltt qi in clfldiri... Prive§te
numai cu liiare-aminte semnele roqii de pe pergamentele
astea afurisite: unele t•pene, altele §erpui toare 5i-ntorto-
cheate. Orice numñr pare o iscBliturñ schimonosité de drac.
Uite, numñrul asta trebuie st fie iscñlitura lui Mamon, ci
are burta mare. Asta a lui Scarao t•hi, ca e sub{ire §i pare
uscatñ de tusea cea seaci. Asta trebuie s8 fie a fur Moloh,
ca se sprijine§te cu ingamfare in sceptru. Asta trebuie sB
fie a I ui Belzebub, ci-i fluturñ steagul neruqinñrii pe cap.
\’ezi barba mea ? Sunt batran, dar socoteala in viat• mea
mult greqitñ — inca n-am fñcut. 5i daca totu§i fac, o fac
ca in ceruri: zic unu §i gñndesc trei. Ma j ur pe Paraclit.
In impirñ{ia lui Dumnezeu, a socoti e un pñcat ceva mai
mic decñt necinstirea sambetii, dar neapñrat mai greu decñt
cilcarea poruncii a pasea. Nu, Manole, pe mine nu ma
prinzi in jocul acesta necurat.
MANOLE (se ridicâ omenin 0tor) : Cine-mi dfirñmd zi-
durile?
BOGUMIL: Incotro ameninti, Manole? Spre stanga,
unde in clipa aceasta rlsare o zodie nebuni, spre dreapta,
unde norocul apune? Spre puterile de sus, sau spre cele
de jos 7
MANOLE: In toate par{ile, pñrinte, in toate pñr{ile.
Sunt vepnic la inceput de drum. Se petrec lucruri necu-
rate pretutindeni. fntre pietrele atñtor impotriviri care
voin{1 nu s-ar fi mflcinat pdnfl acum? !
2DO
 Pauzâ icy rtâ.)
BOGUMIL (du pâ uit fang suspi n ): fntr-o sear ñ am refit
malul Argeqului. Apele erau crescute pini-n gura vadu-
lui. 5i in nñvala apelor — un sicriu plutind vñz ui. Apoi
altul — pe urmñ altul — pe urmd cinci — pe iirma zece —
§i tot mai multe — pe urmñ fflr8 de numar — ca o pl utire
de trunchiuri spre marile ferestraie. 5i cum n-a fost vede-
nie trebuie sñ ered eñ a fost aievea. Tot atñt de adevarat e
cñ in sat copiii nu mai cresc §i data femeilor nu mai da
lapte. Printre oameni umbla vantul cu ve#tile. Zidurile
tale s-ar prñbu§i, fiindca Ie elatinñ strigoi ne1ini§tit›- fn-
tr-o zi au dezgropat cimiti ml §i ca sâ nu mai rñmaie nici
un mort in pñmfint, au dat drumul sicrielor pe Arge§. O
séptñmflnñ intreagfl art tot venit pe Arge§ cele o mie de
sicrie — sunñnd surd ca buti hodorogite.
(Cu un suspi n. j
Ci eu §tiu ca nu mor{ii rat zñdârnicesc iné Area bise-
ricii. Mai sunt gi alte puteri, mai mari decfit mo•tii rñi.
MANOLE: Ji-am spus, st nu mai vorbim.
BOGUMIL: 5i eu {i-am spus: lasñ-mii sé ma rog. Dar
tu nu vrei sA faci jertfa, pt pe mine nu vrei str mñ last sa
ma rog.

lda due!
Femeile noastre an ie§it léngñ rfiu la miee u1 noptii §i
an stuns lumñnflri in apfi, pentru a dezlega blestem u1,
daci e blestem. Dar nu a fost. Tu at aprins candeli deasu-
pra ehi pul ui mic — tot in zadar. Un singur Inc ru mai
poate sé aj ute.
MANOLE: A fost odati sfipat in piatrfi: sB nu ticizi. 5i
a It fulger de at iinci n -a rnai cflz ut st §tearge poruncile!
 BOGUMIL: Mr due sñ mñ rog. Pentru tine — eu,
nevredniGul, — cv st invingi zñdirniciile.
MANOLE (slrigâ j: Cum e? Cine e? Ce e?
BOGUMIL: Nu e apr §i nu e foe — sunt pttb rile! Ele
dispre{uiesc intinderea locului §i ies eñnd vor de subt legile
vremii. Le crezi aici, pt ele din intiiia beznfl rtispund. Le
crezi acolo, ele dan{uiesc cu infricoqare in noi. Zi: Doam.
ne, Doamne.
MANOLE: Doaome, Doamce, de ce m-ai pztrâsit?
BOGUMIL: Strabitut de roqea{a amurgului cobor de
la mñnñstire aici. Dupa miezul nop{ii bat drumul inapoi.
In fiecare zi mai aproape de pâmânt, barba mi-o pieptân
prin spirit. Acasi ma rog. Aici ma cog — ii pe drum, 9i
pretutindeni. Pentru tine 3i pentru biserica ta, pentru
tine §i steaua râañrittilui. Lipsqte incñ eeva, dar nu suntem

GAMAN(sure dintr-o dotâ in picioore, cuprins de poni-

c6, cu glas greu-} Megtere, me9tere, megtere.

Me§tere!

Se deschid portile fâri de ehei. Acum iese o putere ce

gâl- gâie, acum o zburñtoare in vizduh s-azvñrle, acum o
eñra- midñ, acum un os, acum un cap — ochi bazaochi,
fcunte- vAlâtuc — toate negre. nici una curatñ. Asta ce-i!
A-u, a-ii, a-il!! Penn rim wzis, Boie mci! Tñria albastrñ a
lumii ples- ne e, bul-bul-bul se suge balta! Iata stihii
frecate ima de alta ii pietre sfñrimate in fñlci
subpâmñntene. lluruie moara srnintelilor dedesubt §i se
invârte. De acolo, in pofida noas- tri, 9i de mai departe se
dfl drumul sor{ilor. Ce start? Ce intrebati 7 Puteri fñrñ
noima n-an de 1 ucru §i inncina din stânci fâinâ pentru
gurile m••t or. E o invârtire. E un vñr-
°2
tej. i auie trist. cu amenin{are. cv in noapte de inceput.
ca in noapte de sfâr§it! Pomilui nos. Bb ye rnoi'
(Amârider il priuecc cu fiori.}
MANOLE: Zmeul nostru bñtrAn viseazâ r£u §i ghiceqte
{gptele depArtñrilor.
BOGUMIL: il ard tâlpile, parc-ar câlca in strñchini eu
lapte Fierbinte pentru câini.
GAMA1'4 (agifat j: Subt vrej de-aeolo se aude a-a-a-a
prelung, u-u-u! De dincolo — e-e-e ea un rñs. C6 sunt
puteri fñrñ grai, numai aha: i-i-i! puteri nebotezate 3i
fñrfl de nume, prin tñrie berbeci de cetate, la f«ta *>a
mñsuril, prin poreclñ ru§ine §i scñrbñ. Le alungi cu cru-
cea, ele rñspund cu ura.

sunet pzeJung. 4iztistru, neorticuf4t; imité zgomotul.

ce-I aude de subt pdmñnt.)
A-i¥, a-b, a-u!!! Rñcâie subt pñmânt, a-h. departe,
subt munte!!! Ji in imparñtia de subt picioare yr-wr,
vr-i-i-i-i — ! ! ! A- i¥, a-fi!

Le dârdñie dints — se scutur6 necuratele. — o, o! Nu

e nimeni sfl sprijineasctt zidurile? Cu spatele vreau sñ Ie
{in. Zidul se might. se zbate in friguri pñmântul. 5i nu
sunt irigurl de nñscare ci friguri de prñbugirel Vr-vr, vr-
u-u-nun!!! Orñcñie in pustiire — aici broa9tele, dineolo
puterile marile! Bu tjviduc! Cau-can-cau!
BOGUMIL: De ce nu-I trimiti st se culce in podul cu
fñn ? Prea ne sperie in fiecare noapte.
MA1IOLE: Siiiucyte-l de minecfl sau toarnñ-i pe rana
uleiul din candelñ.
BOGUhflL: Pñcat ct are doi ochi in loc de unul la
 rñdflcina nasului, altfel capca unul ar fi intreg qi farñ
meteahnñ I (I i udâ mâna t“ii t r u ft FOR Ctf OpO §t I S 1f" P•q te
pe fafa.) Grozav se munce§te. Noapte de noapte, ca nu
Stir cum mai tréie§te. Trezegte-te, Gñmane I
GAMAN (se treze te): 0, o, Bâ je moi!
BOGUMIL: SP nu te vadi vreun copil sau vreo femeie
slaba la bñierile inimii ca ia de la tine boala cñderii I !
Trezepte-te, Gâmane! ! Te tii de mani en poreclitele pi joci
tontoroiul in jurul nostru.
GAMAN (i‘ i duce mâna paste frunie, prin par. •câncind
ca un copil cu un glow nespus de neferici t) : 0, o, o I Sñrac
sufletul meu, amfiritñ inima mea! O, o, o! Jz6fioi nas.
Gospodi!
(Se duce iarâ#i la Doc, se trântegte acolo in sonzn./
MANOLE (câtre Bogumil): Mai degraba decñt credem
o st apart pézitorii de noapte, vestindu-ne prñbuqirea.
Parinte, inimé de serafim iti trebuie sâ nu te cutremuri
de aratarile lui. Stñm neajutora{i ca nip te pñsñri mari
speriate de tunet.
BOGUMIL (asculta in noopte): Ochiul cerului sfl ne
pézeascñ. Ascultâ — coceni de brad cad pe qindilñ — poc,
poc! Ca un deget care bate n coperi§. Manole, nu crezi
oare ca ‘insu9i timpul zore9te† — Da, inimi ne trebuie —
rece! 5i mai ales {ie — sange rece de Carpe sau serafim.
Sufletul unui om cladit in zid ar tine laolalti incheieturile
laca ului pana-n veacul veacului. Nu vrei sa pui odata
capat acestei griji ? Ce e trupul rsta ? Riia sufletului.
Fñptuie§te, nu cumpani! Sufletul iese din trupul hñrizit
viermilor albi #i piro§i #i intrñ invingfltor in trupul bise-
ricii, hârizit ve§niciei. Pentru suflet e un cñ§tig. Manole,
*a-ti cruce largñ §i picurñ-ti pe inimi ceara aceasta topi-
tñ: numai jertfa cea mare poate sñ ajute!
214
 MANOLE: Din singuritate am purces sa cladesc, dar,
veqnic in vuiet qi larm$ ropotul de eopi te subpilmântene
vine en noaptea — §i in vârtej caramid a de c8 râmidñ se
sfarma. Cu uitaturâ din alté fume tu imi qopte9ti aceeagi
povat•: jertfa! Ci eu, périnte, nu pot, nu vreau ii nu
pot!! Pentru a fi bun de-o isprav$ atAt de intu necatñ,
trebuie sñ fi clédit mai putine altare decñt Manole, ii
trebuie sñ fi fost eel latin un an calñu la curtea dom-
neascé. Inima mea speriata nu e pentru asemenea fapte.
Biserica mi se cere, jertfa mi se cere. 0, p$rinte, c&t e de
greu. Nicñi ri gandul nu inceteaz a sñ se frdmante. Cñnd
vñd copaci imi zic: iata copaci — sprijin por{ilor. $i stau
ii privesG. Cer albastru cñnd vñd, imi zic: de ce nu vrea
fapta sñ mi-o binecuvñnte ? ! 5i md ridic qi ma uit.
Pretutindeni pasul mi -1 and in biserica crescflnd subt
rñsunetul bo blor. In Cñmpul Duminicii i-and clopotele.
Pe §es o vñd intoarsñ in apa mortilor. — Ina t ea ei
ve#nic intirzie ii pñmñntul se seuturl. Nimic nu ajutñ
— ee st
fac ? Totul a fost in zadar — ce incepem? lncñ de-o mie
de ori, lucrare de nebun inainte imi flutura. Pina la
sffir9itul zilelor, inca o datñ §i incñ o datñ, de nenumérate
ori in desert ii tar in desert! Nu, din chinul acesta nu voi
scñpa nici maine, nici poimdine, qi scheliria nu va ramanea
in dreaptfl trñinicie pentru catapeteasma, niciodata! !
GAMAN (scânci nd): 0, o, o! — sufletul meu!
MANOLE: Suspina, Gimane, nu numai pentru adânca
ta amñrñciune, ci 9i pentru a noasti é, a tuturor deopotri-
vâ. Ci suntem dre ti §i ni se râspunde stramb. $i férñ
nadejde suntem tinuti in tinda inJaptuirii.
BOGUMIL: Eu mi due. Cetele de sus sa {i lumineze
hotñrñ rea. In drum ma voi rtiga pentru li niptea ta, la
intñia cruce. La a dona ii la a treia.
 MANOLE (il oprrpte. »e cu funda in gân Ju ri ): Rfimai

BOGUMIL: Ce e, Manole ? Ce en ffip$ne9ti † Ce chib-

zuie#ti ? Ce nu intro in numere 7 Ce n u se las$ mfleurat ?
MANOI•E: Jertfa aceasta de neinchipui I — cine-o cere†
Din lumin8, Dumnezeu n u poate s-o cearA, fiindcfl e jertf$
de eAnge, din adâncimi, puterile necurate nu pot s-o cearB,
fiindc6 jertfa e impotrivn lor.
8OGUMIL: Firepte, clt timp céntflrepti, aha eBte. Pe
int$iul n« ti-l pott inchipui cmd, cum pe celelal te nu ie
inchipui flirt de minte. Dar crezi tu oare ct m GB tli"i ii
ink t› < He 9i ad$ncimi ie s tii cu pl umbul at mm at de
sfoars 2 9i dace intru ve$nicie bunul Dumnezeu pi crtincenul
Satanail cunt f*»ti ? 5i daca i#i schimbfl obrâzarele in§e-
l8toare cd nu Stir cmd e unul #i cand e celfllalt 7 Poate câ
unul slujcite eel uilalt. Eu, ataret redincioa, nu spun cñ
eete aha, dar ar putea ed fie. iii-atunei toate socotelile
mintii stangace sunt fâr8 de rost §i singurfl stip8nitoare
rlmane credint• aiingeroasé, pe care noi oamenii o ad ucem
en noi din intunecime de veac. Cine vrea jertfa† lntrebflrile
noastre n u rflzbat pénfl-n prtip$eti ile albastre, de unde ni
s-ar putea rflspunde, de aceea in nici o vorbñ de a mea n u
ver gâai nici o umbrl de intrebare. Noapte bunk, me9tere.
Voi int8lni hot$rérea ta la cea din urma cruce.

MANOLE (Nu rDcpunde.)

BOG UMIL: Noapte bunk, me9tere!
MANOLE t/rñnf J: Noapte bun$. — Mi-aha de greu,
pârinte.
BOC' UMIL ( fete prin uqa pin st 6tiga.)
 SCENA II

MANOLE, GB MAN

MANOLE (in piciaore Idngd mnsd, pune inâna pe chipul

mic ct bicerici i}: Povara bisericilor #i-o true pretutindeni
eu umilinta ramantul. Grea este {ara de l$ uri sfinte. De
lemn sau de piatré, ele stau neclintite cum e carul cel mare
deasupra furtunei. Numai pentru minunea mea nu se gdsqte
var destul de tare s-o lege, §i piatrñ necuprinsñ de blestem
s-o sprijineasefl subt ceruri. Unde-i piatra, care nu se va
cl8tina, ii unde-i Zidarul eel mare? Prin pâmanteasc$
aleétuire slñvindu-1, m-am depirtat oare prea mult de el7
Traim in ne3tire #i poate cé totul se-ntdmplé la fel.
GAMAN (sare in ponica j: Me9tere, me3tere, me§tere!
(incet) Meptere!
be scuturd.}
MANOLE (IS tâ neclinti t in triztefe.}
GAMAN: U-u-uuuu! Se umflfi gu#ile! Scri5nyte ca
din mâsele grozave — ies flâcari din foi! fncâierarea nu
se opre3te. Neguri se vénzolese. Spre not vartejurile cresc.
fntinde-{i mñinile! fndoaie-ti genunchii!! E ziua de apoi!
Bâ je rnoi / BoJe iii âi! Cine ma trJmite de aici? Ramñn
aici. Manole, I anga tine rimñn.
(Se trezeye.)
Ce fact, Manole? Nu mai fi trist! Gâspodi. p•<•’*
see / Biserica ta astflzi inch nu e nJrnic — dar cineva ne
numflrd pain.
MANOLE: Da. De jos ni se numflrâ, dar de sus — nu.
GAMAJ' I (pri vet tc cu ufmire biserica{o}: Ce-i biserJeB
ta? Hi ce vor schimonositele, de#iratele pt coclitele?
 Ce gAnd uri, Manole ? Cir adevârat de nici un Solos n u
este sñ ne tot inti-ebfim. Med tere, sé nu ma i tAIc uim.
Manole, sunt mai bñtrAn decat... Manole, de sfñrpit nu
sunt departe. Meptere — bisericn ta, mi vrenu clBdi I in
ea, eu! Sufletul men s-o tot ocoleascñ, abia 9optind 9j abia
mipcdndu-se, ca o boare batrflnñ ii fflri de moarte.
MANOLE: Totul e in zadar. Tu e§ti zmeul men nebun
§i sfént. Culci-te. sau intoarce-te iar. lntoarce-te iar, de
unde ai venit. In pfldurile cu bflrbi §i cu iezere — e locul
tâu, unde sélbatici uni iqi bagi botul in sicriul apelor. fn
bruma ochiului varsta ti-e scrisi §i-n glas! Numeri mult
peste o suti de ani ?
Zmeule, padurosule, bunule, ce inseamnfl p•tinul ct ne
dflruim pe noi alñturi de jertfa cea mai mare, ce ni se cere ?
$i ni se cere jertfa cea mai mare.
Cuter-te ii dormi.
GAMAN: Dorm, dorm. Cu urech ea pe sorb u1 pñ-
mintului .
(Se cum0 iar in cot{, sea ncind.
MANOLE: Dormi numai, dormi, câ eu rñmñn de pasñ.
(Sr m zd la moȉ.)
fnauntru un gol se deschide — mfihnire fflrñ intrebéri.
Deasupra intuneric se-nchide — deznñdejdea nesfâr§i te-
lor incercñri. Mi se mistuie somnul ii sângele. Ar trebui
sñ -nchid ochii, dar pleoapele de lume nu ma des part.
Laun- tric, un demon strigñ: cléde9te! Pñmñntul se-
mpotrivepte,
§i-mi strigñ: jertfe§te! Ah, Doamne, totul e incñ neintre-
rupt. Jos, apele se riscoala impotriva pietrelor reci . Sus,
stihiile se ridicñ impotriva legii de vect. In adinc, vifore
prind sé necheze. Nici o inceFeare nu vrea sñ-nceteze.
Visul s-a tot depflctat spre ve§nicul niciodat’.
(Intrâ Mii•a. )
218
 SCENA III

MANOLE, MIRA, CLEAN

MIRA (vine din dreapta. apare in ugâ i‘ntr o simplâ
zppa qd lung6, alb0. descuIQd) • Manole, pot sl viu ?
MANOLE: Vino, Mira, vino.
MIRA: Nu mai e nimeni aici ?
MANOLE: Staretul a plecat.
MIRA: 5i mñtñhala?
MANOLE: Doarme.
MIRA: Sñ viu ?
MANOLE: Vino.
MIRA (ui ne in odaie) : Nesuferitul acela, bine c-a ple-
cat! Ce-ati tot vorbit ?
(St i nge. »arinh. pe rân‹t. lumânârile.}
Am tras en urechea la voi, dar n-am prea inteles...
cmd qi cñnd cate-un cuvñnt... deznadejde... Paracli t...
socoteli... ziduri ... credint* . suflet...
(La [iecore tu uânt su/to câie-o In mâna re ii o str nor tnengare
jte.}
Pñmñnt... Nu vreau sa mai ptiu nimic de toate astea...
Ce incurcñturñ de graiuri! Om sa fii — sé intelegi ceva.
MANOLE: Vino, Mira. Nu le stinge pe toate.
MIRA: Pentru noi lumina cea din co t ajunge. — Nu
crezi ?
(fiie oyoza la ef pe geAunrlii yi yi dog0 niéno in /idru/ fui.g
Me§terul meu era pe cale sa se certe cu cerul ?
MANOLE (0 pri vet te lu ng•. j
MIRA: $i te at dat la descantece — uite. at presfirnt
nisip pe pergamente.
MANOLE: E din cojoc ul lui Gâmoii. CAnd se scuttlea
ies din e1 colb ii nisip ca dintr-o vffnturatoare.
 IdANOLg: N-o stizige.
j jI I (la inâna tin Manage gi ocopere cu ea mug
fumonarii. Lu aoarco ae e/‹np•.y:Vr••u aa au › i viaesi.
Ge ];ñ lumânârile tot aprinse†
MANOLE: Yoiam st lumineze ferestrele. pñzitorii
géseascg dz-urouJ ia aoapte.
HIRA: E tirziu ?
/dANOLS: DupB câatatu1 buimac aJ cocogitor — mie-

LIRA: Dupd o itea carului rare trebuie sâ fie niult

mai tirziu.
Noapte de noapte, staretul te tine de vorbñ.
Hanole, pierzi prea niult somn.
tdANOLE: Dt lapte ant pierd ere ta. pierd ziduri p
somri. Nici tu n-at dormit?
bfIRA: M-am molipsit de neodihna voaatrfl. M-am
ht la i•sit r• -
Am intrat. Am iegit.
Hat poate cineva dormi † Namila ee tnt scuturñ, ca un
rnunte. Pâsârile din stregini stau cu ochii deschigi spre
nevazute primejdii.
HnNOLE: En aici, era st bat en pumnii in portile de

ldIRA: Hanole, qtiu. Tu, tu, inimñ fñrñ odihnâ, gând

treaz, visare fâra popas.
Hat lasd zidul. Hat lasa turlele. Rod iarñgi grijile negre?
hfANOLE: Lingé tine, blestemul nu gñse9te cuvñnt.
HIRE: firuntea asta nu se mai netezyte niciodati?
Hanole, apIeac6-te ii surazi.— Uiti-te in ochii mei. Ge
 HAJ'4OLB: Pi•ieâ, Moira. Pried de drumol care mA
g . Cd nu qtiu unde sont qi unde dice. Jr nu •id;iu daca
je, can cobearñ. Qi nu Liu dacé m-apropiu, san mA
depdrte0. Ce bine eñ yti aici. Tn inceput @ sfdrgit, to

de ate apñ nu e tocmai totul, dar »a jomatate din

tot. Cealalti jumfitate e e&.

i mi drept cuvdnt. — Las", lm’, nu tâgâdui! ?'fu Diñ

supâr deloc eñ UA pui in cumpñnñ en minnnea asta infri-
eo9atA de puteri.
MANOLE: Intre voi douñ nici o demebire nn fee, { m-
tru mine suntem una.

zic: m bine cñ nu vrea sâ ee trials!

biANOLE: Gând cñ prea mult m-eg duce sâ-mbrâ
piatra, nu i aha? 9i câ ziua mi-a§ pierde-o mñogiind boltile-
Te temi eñ noaptea mea ar fl o vynicñ ‹alibnire pe trep$i,
tar turla sable intre ruine §i tine.
£IRA: Astea n-ar fi pricinñ de griji, dar s-ar putea
intimpla intr-o zi, pe ea so nume§ti Mira — tar pe nine

HA2'iOLE: La ul — prilej neintrerupt ar fi pentru

tine — de riutate qi joc.

fntoarce-{i pu{in jucAria... sd vñd §i turlele... Aha, ited

pu{in, in eealaltâ parte. — tii, de multe ori rnñ gândese,
ee-ar It daeñ niciodatd, dar nu! Ldeagul eta odati va
sta — deoeamdata stâ numai pe masñ — intr-o at va sta
insA §i intre dealuri .
 Priveqte aici, nieqtere. )n adevâr, n u mi-e de glumj,
uita-te #i tu. Ferestrele sunt prea mici, ea ni§te ochi ador-
miti. Turlele prea joase. N u gflsepti †
MANOLE: Da, nu zic. Ea e bueuria noastra de la
ineeput, rostit8 in cñntec de cirâmidñ §i var. Prin suferintâ
pane la urrn4 multe se rnai pot desñvérpi.
MIRA: Prin suferinN* Neapñrat. Cum te cunosc, nu
te at da inapoi nici de la una qi mai mare. NoroC CA nu
vine. 93 cum ? Dintr-o inchipuire sau faptfl sñ-ti vie† Ti-o
dore§ti inadins ? Haide sé ne inchipuim atunci — dar mai
bine nu. Te-at supâra.
MANOLE: Nu ma supar — spune. Ce sñ-mi inchipui?
Vrei ii mat mult sñ-mi batjocore3ti biserica, se pare.
MIRA: Nu — altceva — cum ar — fi — dacñ a§ pleca
de la tine, §i nu m-at — qi nu m-at mai gasi niciodata ?
MANOLE: Sa-mi inchipui — ca tu — cé tu at pleca —
#i nu te- mai gâsi?
MIRA: Nicâiri #i niciodatñ.
MANOLE (cu nepâsa re prefâcuta): Bine, mi-am ln-
chipuit.
MIRA: Nu-i aha, cé atunci cñutflndu-mñ, ferestrele
bisericii s-ar casca mai mari — ca ni9te —
MANOLE (o sârutâ en patiniâ) .’ Ce gust nebun de sange

Ei bine, at plecat — ii pe urma ?

MIRA: Pe urma? Pe urmi nimie — numai atat — nu
{i-e de-ajuns ? Raule! Prin iubirea noastrñ an trecut zgo-
motopi ii en focuri ciudate aproape lapte ant. Plecarea nu
ie mai mi#cñ — sfl zicem, atunci, ca Sñrñ veste a# muri.
§tiu c$ nici o alti femeie nu t‹-ar putea fi mflngñiere. Dar
eel latin turlele, turlele s-ar ridica atunci mai subtiri,
M2
cerAndu-md in apoi cerului. Pe urma mace pacat n-ar fi,
dacñ eerul nti ti-ar da nici un râspuns. Tu ti-at avea in
veqnicil frumusete — biserica.
MANOLE (se ridicâ, ce [râmânta, tit frânge broJ ele j:
Las8-mñ, Mira. Lasa-m8. Ce vrei ? Nu, nu! Voi ridica ran ii
bratele! Voi indar ji inñ1{imile! Blestemat sa fie — bleste-
mat — blestemat! Mira, tu Qtr lumina omului. — Nu,
nu! Mira — de ce ? U milit de fiecare piatrñ, care 9tie cum
trebuie in lume sd ste a, umilit de fiecare copac care-qi
inal{i menirea, fima de tine m-y...
MIRA: Liniqteqte-te, me3tere.
MANOLE: Mira!
MIRA: Me§tere, hotarele sunt departe ii moartea de
asemenea. Liniqteqte-te!
E9ti un copil. Am venit la tine sé te mangâi 3i am
glumit. Dar de cand nu mai dormi, tu nu md telegi.
MANOLE: Cine mi tot incearcñ ? De ce ma tot incearcé?
Oh, oh! Iarñ§i am blestemat.
MIRA: Mai blastamñ, — pe urmd te liniqtyti.
MANOLE: Toate se clatinñ. 5i stflm eu fric$, qi st$m
eu spaimñ. Vântul cerului imi impra§tie f umul. tntre sufe-
rinta qi a9teptare se pare ca din sufletul meu inca nu am
dat, ca Abel, spicul eel mai seump #i eel mai curat. De
aceea darul nu gflseqte drumul inâl{imilor 3i vegnic se
intoarce iar in pdmant.
MIRA: Umbli en gindurile intunecate ale stare{ului †
Habotnicul ñsta te a fñcut sñ crezi in picate pe care tu nu
le-ai savir9it. Pared n-ar fi botezat ca orice cre9tin.
MANOLE: De ce nu se in t• biserica? Cum mai ran
lupta cu tainele ? Unde e sprijinul ?
MIRA (ureiâri ndu-§ i gândul-) Stare{ul tau e un cfllugñr
f8r8 Hristos. Citeodati lmi vine sa-1 matur Min cas$ en
gunoaiele. Gind urile lui intunecate stñrnesc nltele o suté
 in cei ce umbla cu e1. Ascul té numai in toate de el...
brrr... stare{uI tau! Dace ar fi om, nu ii-ar fi lRtOES ata
de la femeie. E draeul-pustnic!
MANOLE: E dreptcredincios!
: Hi in ce mâsur6 ? C8 mñnlncB buretii venino#i
crescu{i pe cruci. Cu credintele Int incurcfl un col( de
targ.
GAMAN (fiie intoorce-ri som fi.)
idIRA (Foce seiiwt fur .Wariole sa tocd. Ceua i‘i I rece
prin gând. Aqteapta pâna ce Gâ rnan se liniptel te.}
MANOLE: Au cflz ut 9i cele din urmfl cârBmizi.
MIRA fintr-un fel de eniaz qtrengâresc, sare cu picioo-
rele pe Gâmon core e tntiric enorm pe podele.)
GnMnN (5uspinâ ii urla inchic.)
i\iIRA: Scuturi-te, Gflmane, voi nicepte ea zmeii ta-
râmului celuilalt, incit o datfl — pa — scuturñ-te! Tu eqti
pimñntul marele, eu sunt biserica — juciria puterilor!
Seninatate — vreau, nestapénitilor — ct to{i sunteti
innora{i ii prapñstiyi. Manole e chin. Calugñrul e stafie
intuneeatfl. Tu cutremur. Para ingrijorare. Vreau sa stir-
leased odatâ povestea aceasta de spaima 9i tristé nebunie.
Gn nN (Se scutur0 din inclieiet uri.)
MIRn: Mai din adânc, module, pa, de la inceput, inci
o data! StFlgâ, Bo je moi!
G MAN (muge 5i scrâ5ne$te st niptru ): U-u-u-u! vrrr!
Izbâvi nan nâ eei ceos!
MANOLE› tAsistâ la aceas tâ ciudal â intâmplare, mut
c0scând oehii mari, ab8ent, co pe aft a lume.)
MIRA: Vezi ce bine ma {in, pi nu sunt nici de var, nici
de cârâmidi. Seninatate — clnd sunt intre voi! $i p• tiTel
luminl! & ee ridice sprancenele! Inima mai u9oari! Manole
e mohorñt parcé ii -ar fi pierdut inherit, ce-1 p8zeau fñrii
simbrie. 9i tu e#ti mñhnit parcl at fi pierd ut raiiiri, pe
224
care nimenea nu Ie-a vflzut. Module, vezi? Nu or-am
prébuqit. Trupul men e intreg, arcurile intinse, os nu s a
spintecat, — stilpii sunt drep{i! Rabdare numai intu-
neca$ilor. 5i intr-o zi nici biserica n-are st se mai
nAruie. Cum ar putea st stea, dacA nimenea nu lucreaza
rñzind la ea †
(ftsre de pe Oâ man.}

GAMAN (She ridic0 pe uri cot. cu sunete de durere.

neorticulo fe.
MIRA ecu ingriyorere, ze apteoca spre el): Ce obosit
eqti, module! Nu te-am vñzut niciodat' aga de obosit. larti-
md eñ te-am trezit.
GAMAN: O-o-obo-sit — Gfire mi. gore nnm — ! fn
vâzduh a crescut pe spatele nieu — o biserica. — 0, o, o,
de ce nu m-at luat, Doamne, un ceas mai devreme? Var
nouñ, mytere! O, o! Vino, fiin{fl tanara, via i fâra pereche,
la zmeul vostru, vino. Mare durere simt qi oboseala ca de
s far9it.
MIRA: Vreun a» ti-am facut? Am calcat prea greu ?
GAMAN: Nu, nu. Nici un rau. Preblâ ghi, gospodi.
MIRA ( il mânq•âie) : Nu- i pa ed nu ti-am faeut nici un

C A MnN: Nici un riu, nici un rAu. . . Versul intâm-

p lSri 1or nu se poate schimba. .. Last-mi •a-ii sflrut
picioru§ele tu — inger, tu copil, tu piatr8.

MIRA: Cfllcñiele mele 3i Mira piatrfl?

GAMAN: Sfi ticem, str t$cem. Visul se izbindeqte, dar
lini§tea, liniptea n o mai gflsim.
(ffieca‹te cu capul la pAafiant i”nfr un sughi j ¿i plAna batrfin.)
 MANOLE: 0 sutd de ant n-a plñns niciodatñ. App
moarta din ochi ii curge, nu vom in{e1ege niciodatA de ce.
Lacri yj adunate in el o suti de ani, le plange acum. NU Y m
$ti niciodafii pentru cine.
su rim: Gfunane, ce e ? De ce nu vorbe9ti † DacB te vin-
decA, sirutñ-mi qi mâinile. Uite-ie!
GLMAN: Piero ele vindeca, mñna alinA. Pentru r•tin.
GAndul se impline§te, dar pacea n-o mai intalnim.

Wh0LE: Noaptea asta o simt aha de grea. Pñzitorii

nu mai sosesc.
GS'\dAN (Se Iini}te ie de tat.)
MIRA l ce ridicâ cu spaim0): Ce-a fost ? Ce-a avut?
Despre ce-a vorbit ?
(Uma ar drrclidr. intro pace Jidari, in cinereci. dar cu t rupurily ca
de oramA. Poole pând n brâu, cv (gclii.}

SCENA IV

TPI $ASE (gâ[âirid): Megtere!

fNTAIL'L: Me#tere, pâmñntul nu ne mai sufere.
. NOLE: Nici noul amestec n-a tinut ?
AL DOILEA: h a finut.
MfA 'OLE: Itâul e in noi tour.
AL TREILEA: Pietrele au sñrit!
AL PATRULEA: Réul a sfiréit parc-ar fi trecut prin
match de jar. Aburi s-au ridieat. Riu1 s-a f4cut nor dea-
supra. Nu mai cilcñm prin partea locului.
AL CD•‘CILEA: Am elédit pe pflmânt nflravit.
YIRA: Oin nou totul s-a prflbu§i I?
 AL §iASELPsA: Ctt }umini 9i lucruri apurcate, cu oaae
ecormonite de sub lespezi. AltAdatfl s-a prflbugit, in noap-
tea aceasta pietrele an fost zvârlite in v8sduh. Luna a
I oy mMt ro§ie dea8u pra. iii apa a am •t'* dedeaubt.
in
jurul picioarelor am simtit ca un aluat, am al$bit din
genunchi §f-am cñzut.
AL DOILEA: tt de toe am vñzut invñrtindu-se.
Al PATRULEA: Cuptoarele noastre de cdrAmizi au fost
in flécñri, dar s-an ddrâmat 9i e-au stins.
AL CINCILEA: O noapte fierbinte ca niciodata.
tHTAIUL: GAtlejul morilor a secat.
AL DOILEA: Nici o firm nu 9i-a g5sit aomnul.
AL TREILEA: Am fugit got ca arama pe câmpuri.
AL $ASELEA: Va trebui st c8utAm alt loc pentru bise-

AL £DILEA: Aici e gura iadului.

AL §iASELnA: Cu toate bisericile {arii nu vom putea-o

IN2’AIUL: O gura de iad e tot locul unde call.

AI DOILEA: Altñdatñ omul c8nta numai — pietrefor,
Qi pietrele se clñdeau eingure in ceti$i. 9i ceta{ile acelea
erau pñgâne. Astâzi durñm cu sudoare fdrl de cñntec bise-
rici cregtine. Pñmântul nu le suferñ, sau Domnul nu le
primed te ?
AL 3ASELEA: Me§tere, sfi vorbe§ti cu Vodâ.
MAHOLE /Tnce enigmatic.)
AL PATR ULEA: Sâ vie Voda, sa pñzeasc8 o noapte
ziduri Ie cu noi. Sâ vadd cum piatra ae ini§ci qi rd u1 se
suge in pâmñnt.
INTAIUL: Sa vie Vodl, s8 vadi cv nu suntem noi de
 MANOLE: 5tii•t• noastra nu ajunge p$nl unde se-ntin-
de vina noastra.
AL DOILEA: Nu pricepem. me§tere, ee vrei sñ zici.
Ne-am f6cut datoria en iubirea, en care ne-am incln tat d‹
biserica ta. Din camp, din apa qi plai ne-at ales noua la
numar. Am venit in pas dupñ tine §i te iubim. Ne incre.
dern in plflnuirile tale, dar pâmântul e pretutindeni impo-
triva noastrñ cu vréjma#ie nñprasnica. 9i acum ineremenifi
ne uitém unul la altul #i en inima impu{inaté ne intrebam
de yini. A cui e vina 7 Am incercat en grijñ temeiul cladirii.
Am cfintârit. Am inasurat.
AL TREILEA: ln lung §i in lat. Nimic n-am uitat. 8i
de slptarnâni nici o noapte nu am dormit. Mflcar de ne-ar
inghi{i odatâ pe toti!
MANOLE: Ceilai{i unde au mrnas ?
AL DOILEA: I a topit oboseala subt brazi.
MANOLE: Sa ne intoarcem.
AL 3ASELEA: Nu ne mai intoarcem. Manole, ne-ai
luat, at fâcut cere de ereta in jurul nostru, ii in data
ochilor uirni{i at tras o dungñ albi dreapt â. Ani multi am
tot privit dunga cu care ne-at indracit. In ocolul de vraja
am fost blânzi cum sunt coco§ii de casa. N-am mai vazut
nimic, nici la dreapta, nici la stñnga. Dar acum ne-am
trezit. Totul se descoperfl a fi in§e1ñci une. La locul
prâpldului nu ne mai intoarcem.
MIRA (care la Ctfiman J: Zmeule. treze9te-te, câ oame-
nii vor st se lapede.
GAMAN (oftând 5i uierând, se ridicâ, se ecuturâ cinic
tru).' U u-uuu! au-au-au I ! Broa§te orñcBie aici, dar din-
cele puterile marile!
SIDARII (Increnienecc.)
GAMAN(re scuturd J: Cu glas tare pñnfl la cer, CU l8-
J28
crimi mari pin' la pflmânt, l$ng$ zid s8 sta ti, c$te nou£
speria{i, c$te cinci speria{i, c$te un speriat gi sâ strigati-
Prépñdul de e din pricina oaeelor qi a m» ttlor, st mubcati
din lumñnflrile moJilor I P rAp$dul de vine de la puteri,
Manole searfl de searé, pe scara de cear$ ajutorul Sflmpe-
trului, tifind cruce in piatrfl, s6-1 cert! Dacfl vina e din
apé sau din pucioasâ, precum se cuvine patru evanghelii
citind s$ le siliti la potoli re qi lepâdare de sine! Ce-a lost
ro8tit, ed rñmâie 9i pentru mline qi poimdine spus. Des-
c$ntecul e de la noi, harul vine de sus!
MANOLE rân Jed ie, deef!gurat)• Ha-ha! Cine 9ovâie?
Cine se-nerunti ? Cine râmâne? Cine se-ntoarce? De-acum
sñ nu mai gAndim, alt nu ne r8m$ne. De-acum sA ticem,
en incerc8ri 9i mai grele ne-a§teaptñ la capAtul drumului,
cu ce infñ{i§are ii cu ce sf@iere — Doamne I

(Cd I re Miro.)
Viata *an pereche, du-te odihnyte-te. Nu ptiu cind
mñ intorc. Nimic nu mai §tim. Nici când sfar9e9te po-
topul, nici unde s-aratâ semnul invingerii. 5i nu qtim cine
dintre not il va vedea §i cine nu.

Sa mergem la locul prapfldului.

GAMAN: v at noufi, meqtere. Izbâui nac, gâ tpodi!
(me log i cl6ti rtâ ndv-fie. otioe‹fi ii cu au flat ml lifint.)

MIRA (Râm âne cu pumnul criepa i la gu ra, zuspinând

udânc.)
 ACTULALDOILEA
Ruinele bisericii ve#nic reincepute. in fund, niunti st pñduri. Di-
nñneatA, dar inch intuneric. Manole iese din afunrtAturâ, cei<etand
temeliile ruinei. Cei noun zidari dorm. Se face repede luininA.
C6tiva

SCENA I

CS{ NOUR ZIDARI. opai MANOLE

UNUL: Ce tot cerceteazâ Meqterul Nenoroc? Mal, rrtai,
amarnic s-an zvârcolit mâruntaiele muntelui. Pietrele au
pornit de-a dura, spre locurile de unde au fost liiate.
ALTUL: 9i cum se liniqte9te tot, cñnd dñ dimine«ta!
ALTUL: Ce locuri de groazi! De lapte ant tot umbli
Anticrist prin t - Mai ptii, poate de aeeea nu sta nici
li u1 acesta. Nipte ciobani l-ar fi vilzut la o stAnñ pñnt-
sitl. Anticrist iii mulgea caprele cu ugerii plini de venin.
EU l-ar fi vézut intr-o manñstire, unde face pe sfflntul
i-ic tilte matele intr-un pahar. Dupi <tu Anticrist umbla
prin Valea Oltului, in chip de vlñdie8 cñlfltor §i imparte
en mincinoasñ punere de mâini darul preotiei.
iN'fAI UL: Aici nenorocirea vine de — jos. Din eñtñ
piatri s-a micinat firi noimñ, s-ar fi putut ridica §i zece
biserici. Car dupi car aruncñm, pimântul totul inghite.
Privim neqtiutori, in jnepeni pflnñ la glezne. Dedesubt
nici nu visâm ce bezne.
AL DOILEA: Manole nu §tie ce st fact. Sñ se bizuie pe
mâsurâri sau pe rugaciune! ?
AL TREILEA: Cu un ochi tot mâsoari, cu celidalt se
roaga. Nu ride en nici unul. Lflcrimeazñ en amindoi.
INTAfUL: Ceva hotarator se petrece in eI.
JO
 AL DOILEA: 5iolia izbñvitoare de la VodA int$rzie. In
douñ zile ar fi' putut s$ soseascñ de zece ori.
I NTAIU L: Sa nu ne mai in§el8m cu nici o n$dejde,
fr•tilor.
MANOLE: (Vi ne tn or ijfoc. cufundnt in gñnduri.
AL TREILEA: Ai asudat sange, Manole ?
MANOLE I f râii I. dnr se redobândeq te): 1nc$ nu.
(!Se avhe un corn.}
V ine trimisul fur Vodñ.
(Mince re int re zido ri,• I o(i ee I reject.
J
INTAI UL: S-a auzit sunet vestitor.
AL PATRULEA: Un nechez a strébfltut prin cetini.
MANOLE: Lu«ti târnâcoapele, s$ alegem inca o datA,
ceebundinceer8u.
ZIDARII: Ce e bun se mo1ipse§te de ee e rflu. §i nu mai
rñmñne nimic bun.
(Incep ea cope.}
MANOLE: Din ce parte au ie3it flicérile?
AL DOILEA: Din ce parte n-an refit?
MANOLE: SA ridicñm lespedea.
CAT VA (inceorcn. dor nu i zbutesc.)
MANOLE: Cine coboara sñ cerceteze temelia?
fNTAlUL (cât re Al ci ncileo): Du-te tu, Zevedei. Care
slant n-a avut suflet §i totuqi face rninuni 7
AL CINCILEA: Sfant a eruce. Dar aici nici ea nu ajuti.
MANOLE (câtre at Iul): Du te tu, Petre.
AL PATRULEA: leri a inti‘at tin ezine in gait rñ pt a
m uri t, mut, farii latrat.
AL ASELEA: Monole. aici n u mai e nimic de v8zut,
nlmlc de cercetat.
AL SAPTELEA: \"ine solul.
 MANOLE: Vod6 e om en noi. *i el o unealta in nieaa
puterilor necunoscute. Oricilni ar fi, bunii sau rea, vestiree
s-o primiti ftrt c$rtire. Puneti ca o dntB nei-fibdflrii noas-
tre zflgaz.
AL SASELEA: Nu, meqtere I
AL OPTULEA: thru, meptei e!
T0Tl: Nu, nu!

SCENA II
Cei dinointe, SOLUL. DOI SULI f Aif›l

SOLUL (nine, din fu nd, en dot zuliJapi): Dimineat

bunk, p8zitori de rascruce.

Vin de la curte. Nu mi •ti putea rflspunde pe unde se

{rue Manole cu ai lui 7
MANOLE: Manole — sunt eu!
SOLUL: Atunci nici biserica cea bfintuita de faimfl nu
poate s£ fie departe, mai sus sau mai in vale 7 — Dar
gluma la o parte! imi place sa ti-diesc din zicnle. Ziua
buna se cunoaqte de dimineat*. cum insa cea de azi e plint
de cea{fl, nici solia nu poate st lie mai luminoasñ. — Totu#i,
din partea lui Vodâ, — multi sân6tate!
MANOLE: A iqderea ii dorini 3i noi prin mijlocirea ta.
Rau ne pare doar ca Vodñ n-a venit ii el. Ar fi priceput
multe, dac£ nu din cuvintele noastre mai prejos de odevér,
atunci din graiu1 fflré cuvinte al térñni ul uf , care este
adevlrul insult. Pen tru toate suntem aici dureroasâ

INTAIUL: M$rturie stau mâinile noastre, care n u mat

sunt m£ini de om.
232
 AL DOILEA: lath niâini de buturugi.
AL TREILEA: Cu noduri la incheieturi, de munch.
AL CIN fiILEA: Cu unghiile strivite.
AL APTELEA: Cu pielea t8iatit de brazde cu sue roqu.
AL OPT ULEA: Suferim — destul, odihna nu ne
prie§te. AL NOUALEA: Ochii ne dor de plag6
egipteana.
AL PATRU LEA: fiuntem m$ne tt de var p6n8 la oase,
ca de boola biblicâ a celor aruncati dincolo de cetate.
MANOLE: Mahniren lui Vod$ e de-»teles. A pr8p6di t
aur cmd §i aur to pit, §i-a dijmuit comorile §i n mrnas cu
un gorgan netrebnic de pietre. Dar intimplérile mai pre-
sus de v rerea noastrfl —
SOLUL: Ce vreri ? Ce intAmplAri? VodB de la un timp
tot aha spune: a ti domni nu nebuni de curte, em am pe
Manole. Dorn ni t« insa g8se§te cdi pentru nebunia asta
cre5tineascñ s-a cheltult mai mult dee8t pentru ulii de
vAnfltonre inibl$nziti de Papa, ii nici mult decét pentru
zugrevi i adult clin cetetea ziditâ pe npñ, ceea ce orieum
nici in capitl ei frumos nu intro qi nici in capul urñt al
sfetaicilor.
AL $APTELEA: SA cflut8ni olt loc11
SOLUL: Voda vt-ea rodul. Domnila nu mci aqtenptl.
Strflmo§ii for, adu§i oseminte legate pe cdi, cle clincolo de
cumpflna apelor, se odihnesc acum aici in m unte. Locul e
pentru totdeauna hot$rat. Altul nu se ve niai alege, ccci
am r$manea de pominâ in cronici, care nu pier deodntd en
centi§a noastre pilcâtoasi. Maiiole, trebuie s$-ti reamintesc
eu ctojo n8 ed invoinla e fost fñcutñ pe tioj niii §i rim pe
oapte. Cin ci ani {i-a dat VodA nici mult, #i pentru alte
nfldejde inc A nici ttmelie n u e a§ezaté.
MANOLE: Dojnna e en dreptnte, dar ar ti-eb ui sâ te
duci cu ea iii p8iufi nt sA Ie sp ui ptiterilor pe cere le prive3te.
 SOLUL: Sunteti voi, ce doriti ?
T0'}’I: Alt loc! Alt loc! Alt foe1
SOLUL: Vodi a fost rébduriu §i darnic 3i bun. Mai
mult nu poate s-a3tepte.
MANOLE: Ftiria subt pñmflnt e férti margini §i nu maj
sf1r§eqte.
TOT It loc!! Alt loc!! ! Aici nu mai punem mana
pentru faptl!
SOLUL: Voda nu mai crede. Al ca tulea loc e acesta ?
MANOLE: Yodñ nu mai crede. Ati auzit, zidari ? Tru-
da noastra nu mai gñsepte crezamlnt. Pentru alte incercñri
am mai gfisi putere in noi, dar crezñmñnt la a tii nu .

nsta-i ccl din urma cuvant?

SOLUL (necfinfif,i: Cel din urmfl.
MANOLE: Cu solie domneasca cle3tile so•tii se string.
Zidari, ati teles? Vodé nu mai crede. De nicñiri nu mai
putem ytepta nimic!

Sol inalt. care star intre doi sulitǤi ca intre run #i

bine, sol, pentru noi at$t de trist, sol venit din nepésare...
du-te... la... Vod6... ii... din partea... mea... veste§te i...
cñ Manole... nebunul de curte — ha, ha.

Frati intru triste{e... ne muncim goi ca diavolii §i truda

noastri e socotiti nerozie pentru petrecania cu•tii... Suntem
pu#i in rand cu stñrpiturile cflrora li se toarna o{et pe
gatlej ca sa rñmânl mici pentru batjocura domn itelor. Ti-
nere aprod, du-te... du-te la Vodñ... §i spune-i...
AL $ASELEA: Ce vrei s8 figIduie#ti ? Manole! Nu, lltl!
234
 MANOLE ( trt8t )• ... e8 in curñnd se va inchina in bise-
rica en toate doinnitele judecfltoare din cuget mult prea
upor.
SOLUL: Ce inseamnñ ocest in curfind? Vorbim in
graiuri foarte felurite. Hristos a spus ea in curñnd va vent
sfl judece lumea. O mie de ani §i alte cateva sute au trecut,
$i inca n-a venit. Fiindcñ in ceruri in curñnd inseamna
mult de tot. vrea sñ §tiu ce inseamni acest euviint
intre zidari minoinopi. Vodñ mai d8 ajutor pentru o singurA
incereare. Nu pentru §aptezeci, nici pentru zece. nici pen-
tru douñ. Manole, intelegi? Numai pentru una singur6.
MANOLE: Ribdarea lui Vodi o mai cer pentru trei
zile. Pe urmñ, sau biserica rñmane dreapti, sau sñngele
nostru se va slei.
SOLUL: Vodfl mai dâruieqte tot ce poate pentru o sin-
gurñ incercare.
MANOLE: A doua oarñ Manole nu mai inceareñ.
TO'J'I ZIDARII (Ului{i.)
S ILEA: Ce fñg8duie9ti, Manole?
S TELEA: Nu se poate! Me9tere, ce vrei? 3i daci
lacagul tñu totupi nu va sa se ridice?
AL CINCILEA: Ji-at pierdut capul, Manole. Te repezi
in moarte.
S TELEA: Domnul ne va surghiuni in insuln §er-
pilor §i vom pieri zdrob*t› de haiducii mflrii.
MANOLE (titre Sof j: Ai venit sol de la Vodi, intoar-
ee-te sol de la not: biserica se va ridica!
AL S ELEA: Un singur meqter are t••» , ii ocelo-i
smintit I
SOLUL: MW intore en vestea. fn trei zile. nâstru9nic
ctim eqti, o s8-i ti ngi domnului o nfizbatie de Pflcnlfl. Daci
epti istet. at poti sñ ajungi cevii in viata este nefolosi-
 toare, Manole. \’ods ai- fi in stare sfl te facñ nedisputati
cflpetenie peste z$natici ii p8c6lici.
.ML ELEA (câtre crime i): Me§terul nostru e nebuy.
Hotârarile lui iepite din minte scilciatñ incep a fi primej-
dioase. Ee nu-I privesc numai pe el, ct §i pe noi toti.
AL NOUALEA: Clñdirea acestei biserici, inchipuite in
ceas orb, intrece puterile noastre.
SOUL: $i incl un cuvint, Manole, din partea mea.
Cititorul din ocheane al c• tii *ti trimite prin mine
horoscopul. Nu e prea vesel. Umbra ta a cñzut pe planets
\"inerii. Asta inseamna c8 yti primejdie pentru neamul
femeiesc. De aceea cele noun discuri lunare ale propriei
tale planete te pândesc cu riut ate. Dupñ alte semne
neincrederea lor se va inteti §i neobrizarea lor nu va mai
cunoyte nici o masurñ... Sta trebui sfl fii istet ea qerpii,
dar blandetea s-o lvi porumbilor.
Manole, mé inchin.
(Pttacd in grohñ tu sumpclii.)

SCKNA III
MANOLE yr CLI NOUR

AL OPTU LEA: De ce-at f fl gfltl ui t, me§tere ?

Din pripidul dix urma am init istovi ti ca nipte pñpu§i de
eânepi din balta.
AL NOUALEA: Trebuie st j udecñm mai intâi stñrile
not intre not. Sa ie punem pe eântar §i sfl scoatem stat din
greutatea imprejurârilor.
AL § SELEA: En nu mai rñmân, eu mâ intorc la vatrd.
MANOLE: Sunte{i surzi §i orbi. N-a sim{it inch nici
aai ct fâr6 p« »t» de a ne unpotrivi, un destin se inipline§
•
in not ? lncet, sigur, #i fñrâ abatere? Rflscoala noastre de
pts scoate doar mupuroaie de soboli in drumul dinainte
implicit at SOr{li!
AL 3ASELEA: Nu, mytere, nu mai eredem nimie. fntre
orbi egti eel mai orb. Vei ramânea singur. ciifundat in vis
vinovat. Privegte, nu te-au iubit ei pñna acum — zidarii
ace§tia intre eare pt eu mñ socot en cuvânt greu in cerul
gurii 7 ! ! Nu ne-am unit cu tine in lapte vis? Dar acum
rñbdarea nu mai are din ce sa se hrlneascñ. Nu ne putem
jertfi totl pentru mflrirea indoielniet a unuia singur.
MANOLE: Singura mflrire neindoielniei e numai a Ce-
lui-de-Sus.
INTAIUL: Cu trupuri de strune incordate, ne-am alñturat
tie in faptñ, Manole. Am trâit aha de mult in ncelagi gand
pi in aceea§i grijñ cu tine, ct am inceput s8-ti semAnAm la
infati§are gi pas. Dar acum nu mai in{elegem ce vrei.
MANOLE: Rdsvrati i-va numai cârtiti! Ridica i va
peste capul men! Va trece qi asta!
AL §iASELEA: Frab, nu vñ mai ltsa{i amñgi{i.
MANOLE: Lângd voi am indurat indelung sigeata
soare-
lui §i gerul ie9it din piatra, ploaia in came pi frigul in
oase. Langñ voi duhul intruchiparilor s-a intarit in nmne
poruncitor. Lângñ voi pentru bisericâ zilnic mor. Din patru
stihii v-am adunat, pe tine te-am luat din apñ. eñ ai fost
pescar, pe tine te-am scos din pñmânt, ed at fost ocna§, pe
tine te-am eoborñt din luminâ, cé at fost cñlugir. din
patru sfinte stihii v-am adnnat, ca st cl6dim biserica din
p6niñnt qi din apñ, din lumin8 §i x•ñnt. 9i voi ati vñzut
biserica cu chip mic qi aJ sis: lde§tere. vrei Hi-atunci
duhul, care dinauntru te impinge sfl clâde§ti, s a sal&iluit
ii in voi, qi am suferit cu mine decain8girea celor
9apte- zeci §i 9apte de prdbupiri qi v-am indoit cu mine
ior v-am
 ridicat. Acum v# cliltinati §i s*•tt •‹ plec•tt pentru tot-
deaunn? Plecarea ar fi cédere Qi alunecare in 9i mai rflu.
Moartea nu ne cheam6 piné cand n -om fi clldit lflca9ul,
din care nu mgriren nonstr$ va vorbi, ci iitimai o Celui -de-
Sus. Mârturisire atizi{i din parte-mi, c-am inceput st
clfldesc fiindcñ n-am putut altfel. Din cflmp ii munte v-am
chemat, fiindcl n-am putut altfel, c6teodntfl in groaznica
indoialt am blestemat, am fñcut tot ce mi -a stat in putere
§i voi face pi mai mult. Toate — fiindc$ nu pot altfel! O
pescar. o biiepiu, o eioban, o cfllugflr — suntem oare not
ckeraati 58 judecAnt ceea ce mai pees us de vrerea noastr&
prin not se face? Aud rflscoala vocilor noastre, dar nu ma
tulbur. Suflet imprâptint ea fumul jertfei neprimite, stau
in fate •oastrâ: dacd imi gési{i vreo vinñ — lovi{i -mli,
dacd ve indoi{i — p8rBsiti mli!!
lNTAfLfL: Vorbe de amigire!
TOTI: Nimic decât vorbe.
AL TREILEA: infiptuirile noastre n-an temei!
AL SnSELEA: Sfl plecflm fñr6 intirziere!
AL TREILEA: Dezleagd-ne de cuvint!
TO'J’I: Dezleagfl-ne!
MA.^ifiLE: De lapte ani umblflm cu icoana bisericii in
not. flat pens de in@legerea noastrfl e soarta acestui l3cy
r8ticitor. Intr un loc incercat-am sfl-1 ridicñm pe mo te.
in alta parte apa unui ran am ridicat-o din alvie ca sâ
clAdim pe temelie curatd. Peste mor{i am incercat. CA a
fost pretutindeni in Zadar, totdeauna in zadar, e adevirat.
IMt eirile noastre au intrat in cBntecul fecioarelor, zid6r-
nicia drumurilor noastre va intrista legendele, zidurile mis-
ture comori, triste;ea noastre s-a coborét peste tara.
AL JASELEA: 0i dupd toate a8tea fagad uiegti lui Vodfl
biserica. fn trei zile. Pared am tr8i in veacul minuiii lor.
£ie ce-at f6g8duit, m tere ?
 MAh O LE I 8ocod O1.1 ' Fff ntlC8 In — cele din — urm$
biserica - totu9i — se — va - inñl{a!
CEILALT : Rti nebun!
AL T REl LEA: Dezleagñ-ne sñ plecflm!
MANOLE: Cind v-am chemat — nu v-am legat. N umai
in alte elobozenie «ti intra/ Tie {i-am f6cut semn inalt 9i
or venit. Pe tine te-am strigat cu nume nou ii m-ai ur-
mat. Pe urma aubt candela aprins8 v-am arfltat chipul
bisericii qi voi am zis: me§ tere, venim. Or noul rost en
nici un cuvflnt nu v -am tintuit. Ge dezlegare imi cere{i†
TO)’I: Dezleag$ ne, me9tere.
MANOLE: Nici un cuvant n mm stors increderil noas-
tre. Ce dezlegare vñ pot da 7
AL NOU ML EA: Ne -ai ispitit cu Stir• N asc unsi ii
vr8jitoreqte ne-at biru it cu chipul mic al bisericii, §i-acum
n-o mai putem uita. Dezleaga- ne de amintire8 ei. CA nu o
mai putem uita.
AL CINCILEA: Arñtarea ei ne urmére§te pretutindeni.
AL $APTELEA: in p1ina amiaz6 am vflzut-o mare pe
deal, inchegat8 numai din lumini. $i ndierea stñrni tñ in
jurul ei de aripi nevAz ute am sim{it-o odatd rñcoritor. 9i
nu o mai pot uita.
AL OPTU LEA: Chipm ei ne inso{e9te pe tot drumul.
TOTS: Dezleagñ-ne!
INTAIU L: Nu ne rnni chinui cu tieerea ta. Porunce§te
stifletelor nonstre sA uite, poruncepte ochilor no§tri s8 nu
mni niureze. Deschide-ne drumul spre x'atrd!
Mz¥NOLE: Asta intrece putereu mea!
AL TRLI LEA: Sfarmi belci ugele leg6mttnt ului.
MANOLE: Urneri i noqtri au ridicat, nainile noastre
rim rn flsu rat, n ti z ile, n u l u ni. ci ant. $i acum v r«t› sâ
plecn{i c ii rugi ne, ca ncl incl nimic n -o stot? Toatd t ra
ne
 prive#te. vreti sñ sfdiyim in batjocura ? Cui n u i se l'flscoa{d
s8ngele gd ndindu -se c$ munca a fost in fteqert † D8l• fflcut-
am oare in afard de rnunce — o jertf6 — o singurñ jertfa
smulsñ din via{a noastre, pentr u zid ?
TOJI: Pa sa uitam, fñ sâ uitflm.
MANOLE: Nimeni nic6iri nu e stipdn pe amintiri. Alt,
Doamne, acum vid: biserica se va in8lta!
AL OPTU LEA: Suntem bolnavi de ea. O st <b i»
v$zdtih ca o mAtase, Nu e nie8iri §i totu§i doru1 de ea —
e in not ca un dor de casé.
MANOLE: N u sunt §i eu p$truns de aceast8 boala pana
in oase? Nu e dorul de ea §i in mine ca un dor de casd ? In
visul ct, sluga ii domn, ne lipim de ziduri in somn. Cine
se-ndur$ sA plece? Sâ purceadfi de aici eel ce poate! P8rñsiti-
md, râmin eu! Varul mi-1 vor stinge ploile. Soarele imi va
aprinde cuptoarele. Lutul iI vor framants copitele. Biseri-
ca voi ridica o singur! Biserica, din care cerul se va apñra
de pamant ca dintr o cetate — voi ridica o singur in amaré
singurfltate! Ah, pleca{i!!! s›i cine poate s8 uite, sfl uite!!
AL JASELEA: 7oti stau in cereul thu de vrajfl, Manole
— dar pe mine nu m-at indrñcit cu chipul mie a1 bisericii,
nu — pe mine nu m-at indrAcit! !

MANOLE (rxtatic): Ac um vñd: biserica se va iné1{a!

CAj'IVA (ee apropie ltipnotizan i de ext ozul me tern
fuij: Manole!
UNUL: Manole — tu ytep{i...
AL TREILEA: Manole, tu tepti • minuiie?
MANOR• Din partea noastre a§tept o jertfñ, §j-apoi
de sus, de jos, de pretutindeni minuneo. Singura, cea din
urma, de neoserndnat.
 TOTI I sr apropi r de el ): O minune?
ALTUL: De unde?
MANOLE: In scurgerea z$darnic8 a vremii ni s-a
irosit tinere{ea. dar tt-8ini in 1u mea harul ui, unde indel
unga rabdare se cere. Ne-am indoit pân8 acum trupurile,
ne- am intins ii ne-am zbitut in soare, dar n-am ajuns ine$
la marginea puterii noastre. Din aiurare qi din trupuri
slñbite
§i mai mult se poate stoarce. Martori vom fi noi loci —
biserica se va-n8l{a!
1NTAIUL cu gfos stins J: Ce mai putem face pentru ea?
AL DOILEA: Ce-a mai rAmas neimplini I?
S TELEA: Dace crezi, mergem pe jos la rdul lor-
danului. s& ne scñ ldim cur${indu-ne in el de tot r$ul 1 u-
mesc.
AL NOUALEA: Pu§i alñturi de viata ta, am voit ed te
slujinn cum se euvine. Rana pamântul ui in lieeare noapte
mai tare se deschide. Ce leac qtii, me3tere, pentru ea?
MANOLE (se lupt R en sinr, nu gfisepte enuântul I: As
vrea... a9 vren... sñ vâ... cer... Nici o deosebire nu e intre
noi... voua ii niie. a3 vrea sfi vñ cer... vovia §i mie deopo-
trivfl. Oh, e aha de greu... dor altfel pacen niciodnt6 n-o
rnai gflsim. .. Ridice{i-vi ochi i... singur nu #tiu isonul s$
t› u poru ncii de dincolo — ce prin mine vi se veste§te.
AL $AP’fELEA: Srnulge din tine, me§tere, ctivântul.
sm ulge-1! Cui'iintu1 ag teptat care zdrobe;te §i-na1{$.
MANOLE: O invoial8 §i -un jur$mant va fi!
INTAI UL: Sil ne legflm pentru totdeaitna vietile ?
AL DO ILEA: Sñ int rñni i n robie §i mai gree 2
AL TREI LEA: Sa sAvñrMini vreo fapte priil cttre ne pier-
dean en fletele ?
MANOLE: Dace ri umai tinul din noi iir s$viirJ o, or fi
pss n t de inoii rte, cti iii inst pi in noi toti -• •'a face. va fi
o
 jert fa d fité toai-e de x'i» i nx'oio le n i se va i erte si
t-» jur$niént til nu ne ve
nrde.
AL TREILEA: Poa to e ape de greu lucrul ce vrei sâ
ni-1 ceri. cd nu gnsesti cuvlntul . Serie-1, me§tere, aci in
târâns. cu toiagtil, pi not il vom eiti in tticere §i dacfl se
ponte il vom implini.
AL SAPTELEA: Nuniai sâ nn mai intfir ziern, poticniti
nici in grooznicâ zldérnicie1.1
6fAN0LE (sr luptñ lbu nt ric, i“n s[ârat I, iii crpr cu un
gl‹i s irral): Dace ap ovea glas de inger, nd cflnta vestind u-
vd. Dar glasul meu e glas de diavol, tulbure §i râgupit,
rlsuni ca o trémbi{A ren. De re nu am glos de in ger pei-
tru ca vorbele mele abia icnite, sfl park un cflntec ? De ee
nu ant pene inalte de ingei• pentru ca tot ce vi se cere prin
mine sB vi se par$ un basm † O viat de om ni se cere. @
vrea s$ ni se part dar u9or ii nu jert ffi de sñnge. Frati
zidari, stau cumplit in mijlorul vostrti, ma priviti cu ochi
care nu mai clipesc, ii ml ascultati ru urechi care n-o s$
mai odoarm* S' dintr-o datfl intelegeti tot, sau ghici{i
tot. 0 viat «•»mpfl de om se va elfldi in zid, jertfa va fi o
s t'e care inci n-a néscut, sor8 sau fiiea. Frat i intru
suferi»t». pentru cine e mai greu ? Pentru eel ce veste§te
acestea sau pentru cei ee ascult8 † Sotia unuia din iioi va
trebui sfl fie jertfa, sorb sau fi icfl. S•tie care incd n -a
n6scut, sort euratd. fiic6 1 uminatñ.
AL PATRULEA (niuroiid2: Sotie unuia din noi ?
AL CINCILEA: Sorb sfl fie? Fiicfl luminatfi †
T0J1 ( O8C0 OCII ii 9flrP Ma nolr. Rirrdu i.)
MANOLE: Pentru infflptuirea gñndului, unul va tre-
bui st sflngereze amar. Din al cut pflmñnt se va smulge
spictil eurat. inainte nici unul nu §tim. I nima noastril se
inching llngd ctiratul spic. E al t8 u, e al 1 ui, sa it al men ?
2
 Fiti tari, inchideti ochii, nu mai priviti in jur, ar *•ti-v$
de orice glnd pov8itor 9i rug-•ti- vd!
I NTAIUL (‹'u Jisprrare j: Manole!
MANOLE: S tAruim ca ni#te stane in acest sñngeros
r6ssrit. Tie gura ti se strange, tie f runte• t/ • intunecd.
{ie rtiéna ti ee zbate in ne#tire, vidind in toti nelini9te ii
cutreni ur. Dar alt ce ne rflmflne, cind nici o iqire nu
este† SP ne pfltrundem de gflndul ct prin itele vrerilor
noastre o altB vrere cu mult mai mare se Else, singura,
trudnic6, puternicñ §i neinteleasa. Descord«t›-vfl strunele
su fletelor mñhni te ii nu vé impot•i•tti- A infrdngem incñ
o datfl slBbiciunea c$rnii in aces‹ tarc al lumii fArd
scñpare. Tu, pe care te-am chemat cu nume de ducfltor
de veste. tu. loan, nu cliltina din cap! — tu, Simion, tu, G
heorghe, th, Petru ii toti ceilal ti, fi{i tari, acum o datfl
mai mult ca oricñnd! Amintit -•fl 1unga suferint ii nu o
lungiti fñrh rost. Vom rAminea ce-am fost: prieteni ii
/•«t-i Och iul din triunghiul de sus ne vede deopotrivA de
buni, jertfa noastrñ nu vn fi decñt slivirea luil
INTAIUL: Da, ochi u1 din triunghiul de sus — ne vede,
ii mielul din potir. Dac8 sha este voia mielului, st trecem
lv faptl.
TOJI (in frângâ ndu gi o inipot rivirr hunt rich. rrprdr
unul dupâ alt ul ) : Purcedem spre necunoscut, deznade jdea
noastrñ sfñrqe§te in sñnge.
fNTAILl L: Alto sc£pare nu este.
ALTUL: SB rupem trup din trupul nostru? De unde
lu6m betia pentru a uita?
ALTUL: O, o, o.
ALTU L: Va sta dreaptA la monrte #i sarutat. Alensa
en re va fi? Va st:i ca spicul la secerat.
ALTLIL: Llqile, mile.
 ALTUL: Scapa-ne.
MANOLE: Nu e timp de pierclut.
fNTAIUb: Sg trecem la fopta.
TOJI (in set, cople iji, ctrl i.ti |'ricoqare) : Sa tt ecern.
MANOLE (c-apropie de In tâi ul): Daca tu e#ti
iata pecetea gurii mele pe fruntea ta. Dace eu sunt
atunci opri i-m• st mai vñd eeva, #i lngriji i-vi
cladirea femeiesciilui epic! Dar sa nU hat v0fbJm de
alegert ciici ateluia i se va lua, care mai tare va iubi, qi de
iqb,t iubim toti deopotrivâ. Aici incepe grija miel ului din
po,ti
AL TREILEA: SP aruncñm sor{i.
AL PATRULEA: Nu sor{i.
AL CINCILEA: Ar fi neomenesc.
MANOLE: SP nu cantârim noi, ee numai in ceruri st
poate cântâri. Intrâm in juramñnt cu un nenoroc deopo
trivâ impir{it intre noi toti.
AL NOUnLEA: Sa se hotirasca la jertfñ singur unul
din noi.
AL TREILEA: Ar fi lucru dracesc.
AL DOILEA: Atunci ce facem?
iNTAIIJL: Aceea sa fie care intai va veni, barbat sa-gi
vadé, frate sa ii vadñ, tata sa-qi vadñ.

f i opteerb toJi copetele iy Juru I fur Manole, $i yri u›esc in got

mult timp. lâr0 mi#coJ’e. Priiitre nor i eoa nely I ri rimte InCiti nâ. 0
unibrâ ntare, bine /‹otdrnicifd, eade fintre ei.)
MANOLE: Un semn, f ra{i1or. Un semn. In aminul nos-
tru s a amesteeat uii semn.
fNTnIUL: 0 umbri a cñzut intre noi ca o pasñre uria#a
MANOLE: Biserica nu e ridicati, dar u mbra ei §i
cade
pe nisip.
 ALTUL: E umbrfl de nor.
ALTUL: N -ar sta locitlui precum std. Umbra e de co-
pac sau de m unte.
MANOLE: N ar fi rotunda. E umbt a viitoarei biserici.
( I ri cepe ed t re gO cu (oi•gvl o dungO, ineem nânh morginee u inbrei. j
TOT*: U mbra†
MANOLE: Nu e munte, nu e copac, nu e nor. E umbra
turlei de la mijloc.
TOTI (privind, se aqazâ in semicerc pe marginea um-
brei, unut Iângâ altul. Lxclamâ cu o nâdeide de neinmins j:
Biserica!
(Di ritne nori code pe capetefe for un mv riunchi de raze. us clopot
ce auhe in o6sduti.
AL SASELEA (se tntoarce (rânt, cade in genunchi int re
ei to picioarele fur Manole): Me§tere — nu pot pleca. Biseri-
ca ta — nu o pot uita.
MANOLE (Vne a sâ spu nâ te ma, nu poa I e, ingh ite
cuoontuf, if mân gâie pe cap. )
INTAIUL: Me9tere, ce clopot de cle9tar s aude? $i pen-
tru cine cñnta ca niciodat8 ?
UNUL cv glue ireal): Pentru so{ie, care inch n-a
nñscut, pentru sorñ curatñ sau fiic8 luminaté
care intâi va vent
barbat st-#i vast
frate s8-§i vadâ
tatñ st-9i vodñ.
 ACTUL AL TREILEA

Acelea§i rttini. Dar un zid ridicat in teinelie: locul pentru jertfa.

Dimin»«t»-Zidarii sunt in a§teptarea celei dintdi care ve veni.
Fet«le lor sunt trase, palide, al8bite. Mult timp tdcere. Numai cdte
un tu§it
s-aude. £iecare pe cite o piatrl.

SCENA I

CEI NOt/rt ZIDARI

fNTAIUL: Una e acum pe drum, care va Hi ? Cñnd o

frunzñ se rni§ct, tresar: cine e†
AL DOILEA: Poate mai multe dintr o data sunt pe
drum. Dace sosesc dour deodati. pe care o alegem ?
AL TREILEA: 0 creangñ se mi§c6. Sñngele se scui ge
in glas. Cine e?
AL $APTELEA ( incet de I ot } : Toacfl depñrtatfl e, nu
e pas.
AL N0UnLEA: Una sau zece sunt poate — pe drum.
AL QASELEA: Nu — una sau zece. ci una sau noui.
AL CINCILEA: Nu, nu. Nici azi cea a§teptat8 n u-§i va
face pa ii m$run{i peste punte. Cu ochiul tulbure de neo-
dihna a treia oaré soarele iese din munte.
AL APTELEA: Ne topim sub cetina grea §i albast r4.
Feqtila a§teptñrii arde in ceara noastre.
AL TREILEA: Ce lungx a§teptare!
Din toate p»•t‹le a fost ca un létrat venit de departe
din afunzimi de leat. Toati noaptea en ochii deschi§i am
stat. Nici un cuvant n-am schimbat.
AL 3 ELEA: Trei zile ca trei ani ne-am pflndi t unul
pe a[tul. Star, ce faci? N u te mi9ca! I urñmantul ne a
is toyit in tre bo1ovani. Fiecare a crez ut ca poate sfl in§ele
pe ’Naltul .
AL PATRU LEA: Jurirnfntul ineñ nu 1-am calcat.
AL $ASELEA: Me§terul unde-i ? Vrfiji torul in mu te»it•
sta tot de-o parte. Ha! Cred«ti in adevér ed #i el mai
a9teaptfl ? SU el oare intre not ca o lumi RA dreapt£f? San
trimite in vale semne de moarte ?
AL TREILEA: Tack, limbA blestematñ, taei.
AL OPTULEA: Mergi ii privet te.
AL PATRULEA: Jtirflméntul in loc sñ ne faca aseme-
nea inaltelor sl ugi inaripate, ne-a f acut mai cur8nd aseme-
nea spurciciunilor féra de nume. Eu aici — fiere, tu di n-
colo — piz ma. Eu fart incredere, tu veninos. Ne uitâm
unul la altul en ochi pieziqi. Pi iviri le ni s-an ascuns verzi
sub stra§ina Ir un tii. Ne hartuim urñt 9i facem poiata din
altarul lui Hristos.
AL SASELEA (cu [urie}: Manole unde a fost toatfl noap-
tea ? De ce nu l »tt pa I
AL OPTULEA: in picioare a stat in lunfl llngñ zid ii
privea. Ce alt era sa faca 2
AL §iASELEA: De unde §tii?
AL TREILEA (cot re Al a selea): Taci, afurisit ule. taci.
AL CINCILEA: Oh, sfuda aceasta de valuri oarbe nu
mai sfar9eqte.
fNTAI UL: Un vint negru a suflat prin plduri pe la al
trei lea cñntat.
AL NOUALEA: he a topit carnea din obreji.
AL CINCILEA: Vant purces in tara roniñneasea va duce
ci umñ inti e rnnme qi fra{i.
AL DOILEA: Ca o buhñ pururea treaza en am v8z ut...
biserica lui Manole aievea, aici, in f»t« »oastré . 5i se ficea
cd din péd u i e au ie9i t multe feluri de sfl1b3tit'iuni, tot
 pererhi. mari gi miri. ati i litrnt in bisericé ii s-nu i uehi n•t
in genunchi. Conn nu ie i t . toate ttcibitocrt•le avrq i inch
praf pt genunchi. Qi s-an sruturat . dnr pra ful n u se dp.
cea. $i eu ered cA toate urina9ele ee x or name din Pte. vor
purta acenst â patd pe genuine hi.
AL PATRt't-EA: Si eu am v6zut biserica. Din p6duri,
de pr subt pieiiz #i ferigi. copt i mici bi férA de oase s au
apropiat in eete m ulte de biseiñcñ. Copi i moi ra nielcii,
ropii care au init fdrâ de oase din stratul mumelor. §;i
copiii au inceput sd mlntnce s'ar din zid. an clpltat oase
s4natoase. ii s-ay intent e8 pomii tineri.
AL 8ASELEA: N eghiobilor. fnureala noastre sts as.
cumâ in gâoacea xJitorului. Sconteti va gind ul din cap.
Nu noi x•om lega soarele de {ara noastrfl. Gdnditi-va mai
bine ed in x remea asta Manole std la pñndfl ca st faca
prntru so{ia Int drumul intors. Jurhmdntttl devine cursa.
Grozavi invoiala fâeur ti. nap8stui;ilor. De eram intre
voi, nu ati fi sdrit pa de neehibzuiti in fArfldelege. Mie
mi s-au desehis ochii. En n-am nimic tte jer tfit.
AL §tAf•TELEA: Rdspunzi jurflmantul ui en trei capete.
AL §ASELEA: Galca grumazul ui n u-pt gBse9te astam-
par. £':ne nu aimte nod ul in gfit † fi*n nod care nu vrea s6
alunece! SI-am intors 9i am inghi tit jur$mantiil ca #i voi.
Eu nu ptiu care va fi aceea ce intñi va veni, 9i nici voi nu
ttiti... dar atét pute{i sa ghiciti de pe acum efl a mepterul ui
nu va fi.
nd CL9CILEA: O fi aceea pe care Dumnezeu o va voi.
AL MASEASA: lath — eu o vfld venind.
TQ I ear cu zpaimâ 1: L*nde e? Cine e?
b SHELEA: Piept. lini tote-te, /«t». nu te-nro9i.
lncd nu e nimenea. Cu frumttse{ea inch neaju nsl in ainia-
ca vântol, in legénare duice #i -n grozav5 neptire — o
s'âd
ven inrl aha i n in chi pui re... Oricare ar fi... eo{ie i ubf t6...
surf ci i rnth... fi ice 1 unitnata... o vfld apropi indu -se tru-
peascn acliere prin ia rbe ineltG... Stare dintte voi se v0
atinge de ea †
AL DOILEA: En nu.
I NTA IU L: N iei eu.
Al SAPT •1LEA: Nici eu.
AL A9ELEA: Atunci care?
AL OPTULEA: Nici unul.
AL $AiiELflA: Qi jurAmdntul? Of, of . Fireqte. acum
mo rlzpu nde{i, eA‹;i suntem en to$ii in a9te p$are. ii
nehotd rfu ea clipei elAbe§te pof ta ate Iapta. Oar mai t6rziu
cmd descul{a qi nevinovatñ jertfa va apdr«m din valitl de
iarbâ, nouA vor sari dintr-o dat8 cu jind #i chiot ni ut.
nL OPTULEA: A cut va fi ?
AL $ASELEA: A lui Manole nu. Al unuia din not de
bun$ seam$.
TOT c'u in I r-o panica. url0 I • Manole!
AL $ASELEA: AstA noapte. eel pu{in o datA. fiecare
din noi a cñlcat jurdni antul. N am ceard in urechi, nici
sfiinta Vineri n u rn-a orbit fiindcfi i -am x'$zut tAyle uc-
cate. Toatfl noaptea v-am pñndit. Pe tine, frate, te-am
auz it i-ugendu -te: Doamne, so{iei placate acoate-i in cale
qerpii pAdurii. sa se sperie de téritoarele galbene #i st ee
intoarc6 aeasi. Pe tine te-em auzit aieAnd: Doamne, umflâ
cu inspu megare pdi-d til. sB se fntâ Argeq mare, sd nu posta
sorn sfl trracA. Pe tine tot aha: Pitne, Doamne, ar$lare en
spada de foe in ma grnjdului s£ nu -mi vie lute tu ulcierul
de lapte. lar t u at mtirni urat la intdiul tdntet: Opre9te mi
lievas ta #i «tine-i dru in ul, pref6eindu to in Iulger sa u
niuacd ren, Drain ne. In rfiacoals pm tinier tour ne-:un ttiga
I,
 §i fiecare ttin noi a incei'cat sq schimbe mersul pecetluit
cu jurimânt a1 intimplñrilor. De aseinenea eu zis-am: 9p
mi-o lua, Doamne, cfi e mai f rumoasé decñt a tiilharilor de
laugh mine. Dac-o fi purces sa mi inveseleasci, m8l bthe
in-i lumina pentru totdeauna, poteca sâ n-o mai gdseascj.
INTAIUL (tât ne Al a selea): Mai bine era sâ nu te mai
fi intol s, cB tu ai ad us duhul rñu intre noi.
AL DOILEA: Suflarea neagrfl tot din pricina ta ne a
ametit toata noaptea.
AL §ASELEA: 0, o, o! Sotie care incd n-a nascut. Son
curatfl. Fiici luminatâ. A cut va fi ! gN umai a I ui Mailole
nu. Juramantul a fost en rsi.
TOJI (tn R••••â): Manole!
UNUL: Unde std ?
ALTUL: Sâ stea cu noi.
ALTUL: Sa vie aici.

AL OPTULEA: Mi s-a tras carnea din obraz. Nil, nu,

nu mai pot!
AL $APTELEA: lncheieturile ma dor ca de apñ cu zaiu.
Midularele nu se mai simt. Unde nii s-a scurs sfingele din
trup?
AL §ASELEA (cu rd uta I r): Ha! Pe Argeq in jos, pe un
mal frumos.
AL NOUALEA (cw uri uaier): Sorñ curata...
AL CINCILEA: FiiCd luminata...
AL §APTELEA: Face{i ceva cu mine, ca eu nu mat
indur teptarea.
5 ELEA: Sm u1ge-{i pérul! Sfarma- ti capul ale ro-
paci!

250
 SCENA It
MANOLE #i reifaf(i

MANOLE ( vi ne iricet, de dupâ mini , obosi I )-. M -ati

sti•igat † V -am auzit certandu -vA — sau numai mi s-a
pñrut 7
AL $ASELEA: Nu vreaii st mâ numeqti rdu, Me9tere,
qi b”anuitor. Cand tu apari, ei tac. Nu qtiu cum se face c8
ve3nic eu trebuie sâ-mi deschid gura pentru nem • tt1>irea
lor. DacB ar fi mai indrñzne{i, ei ti-ar spune acum ce
fiecare gflnde§te: ca legflmantul ftcut e nedrept. Folosesc
deci prilejul chemirii lor pentru a-ti cere o deslu#ire.
MANOLE: Cñte n-a§ vrea eu singur st-mi lflmuresc din
toate céte in j urul nostru se petrec. Vé este ingaduitâ
orice intrebare.
AL 9ASELEA: Manole, de cñnd te munceqti cu gandul
jertfei 7
MANOLE: Nu iau mñsttri férfl de lunga chibzuire.
Vede{i qi in asta un rau ? Nu voi tagédui ca juramantul
1-am cumpflnit indel ung, mult inainte de a vi-1 cere.
AL S ELEA: Nu-i aha? Zidnri, eu ce vñ spuneam?
Gura pñcñtos ului adevir griieqte. Zidari, el a qtiut di-
nainte, prin urniare in j urdm$ntul cu care punem totul in
joc, n-am intrat cu aceea§i putin{i de noroc.
Nlurni ur intre ziitari.)
MANOLE: Asemenea grea hotñr&re trebuia luat8 nu-
mai dupñ lungñ chibz uire. Pute{i sit mi binuiti de ingri-
jorare, dar nu de viclenie.
TOTS (sar la el): Sofia ta 9tie cA nu trebuie sé vie.
AL $ASELEA: Ai fñcut jurAinintul. dni ni ascuns
jertfn.
 I liu li' t l >■ ft'iiK-ln c ii r fli (>fl ifiilh iu i/ } i/l i i l r io n r i ' « u h ţ l r l
? a iiu i't iil illn lr i> iln lA «fl innl v i r nrt ijl vn t lfl / . l i l i lo r i i l d i.
1)1n(.
r l t 'l '! Htfl lii |ii l(lv (ir «I w>tt'ii| ilrt in ijin Mflliu ir»' t.i .'(■.• r«n fin
tu nll t lf n ifl, » m ifll fiii't u n i (If jk' iu o n n r t n t iil l)< n iiiillo
r?|
MAI MUl/ ri: .In rrtm r tn tu l c <1 ohfrtcu t!
Al. ClNt'II.KA: In nol 11 font ndi'vrtr. 111 t ln f niiu ciiiim ]
Al. Ş A I’TKI.KA: Uii mxl <-»ri> H in jfu r « a d t'/ l(.j(iitt
■ uvAiiliil ilnL fflrfl |»ir*t- ţ l l’rtrrt uriurtril
Al. OITt M.KA: Al volt urt jh> jirin/ .i 111 fiu-Mrt iirlKiujii,
MANOI.K (cu rm rm t iiilr): !)«> In o vifiiii*, m o Liilbtiic
«I Ini'Krt n|iA nt' tlonjiiirtt', şi lotu ş l v iini ln l iim | ililin>n dr p 0
iin (drm |«* t rMldlt (firm ^l j>rt»n«**i v <1111 d n t o n lrt
mnl ii».(iliî, nlrl nmi | jmi tlt> m'uliitui. Am tin pn r ţ lt ru vol
cortul.
Am flnpAi'lll rii vol foru l, n ir r nt' n inciM/ it. ş l tot iiiji

i JiirAmrtntul t'iiit’ m> it iiiylit’ liil. Ai,i fi jm lt it nrt vrt iiişpI?

t’iinlr. I>nr liu lot nyn tlr llljoi |it»t* nf* m m 'll )»• t ’t*l dc-Sun,
rtirr iillAmlii »c | iriti noi rii firin ft’ rt'Mtrt’ ilcnrliiHt>, tontt' lt>
«lir , Im Jtii'flniflntiil nti’Ntii n » l’ont l'rtrtit jio n tn i noi, t’ l
prlltru Kl.
TdŢI ( f u iitriudtr): M lnrliin Al Mlnrlunrtt
UNtM,: Niinlt' nu mnl rit’tlt'm,
AI, .ŞASKl.KA: l ’ r in Ii ' k a i i i h i i I. iit '- iiin l io l r t r f i t jio n ln i
| i(rn| nrt<. t<(tr ln r Aş lin n iii»i U fim iil. I 'i i . r d t ' r t ' i i iiin
vt'tlt>ii«n, dn r (Inlirtmln lin .
MANOI.K: lnl'A|itiitrrn nr f| rrtrtlln prin on innrtyi.
Al.TUI.: Nr> ol Itjutit Mfl fnt i'iii ntonrtol
AI.TI'I.: IVtitru *ttliirllt> tnlt'.
Al. OfTI'I.KA; l>r Itci sttlr» <*;ipnl im îk * iiivftrtc riohun.
(’di't’ Vn fl? Am inrtKlll mimrtriil ntrli'lor tllii nrtltuisîn •lf
niii: rnii’ v« fl? O, rfit niii nulcrll vftrtt'jiil ut'liotnrArli. Ş'
lutiiyi m nru invlmt .Şl Aţn tjl cl. gţl mjtii to(i, pcnti'ii nt
nt'Hiii »rt nflflin rA tn iii stnt tnirt’ noi itinlirrt m-«Ii't»«|»trtI
m
 M ANt 11 .l'•: tie vrt'{i’ *•* stri g tore spre iii iozszi: Doamne.

I I N 111,; ‹1 i i rfl in A ntli I Id u a foet tni nc}tttjg .

M A I M I I l. |”l: Nr-ni is I›itit aA fnrem tttoni*te I

Al' ’I I: M‹›iit tr I
A I .’|'I I: fii1 \i‹•i‹lt•m iiihit r I
I IN I I I,: f’t'Iit›‘i• slcl \it'ile hotel
zt I .’l‘t I I .: I*n ‹-n i'r o trl cl l'ncill iii rt rei•ill ntl ie vt•e‹1l
I TN I I l. /.h‹ fiijs‹\ /‹t /›/‹'inc r'efr /‹ii .\/«nnfr. /
*I’( )i'I 8‹’I///›rt in /‹’/ : Ctifii l\‹• /ti rlni-l I-o ma st ti se

ztI, QAM1'Jl ‹F'zt: I ii e fiil it, pci trnl pleci›!

f 1/ mo .‹+ n/in›pir. rim /unrf.}

¥1. .\S l*,l .i*.¥ ( o t «'‹fr): \’iiit'... I z b6tnie etc -o stili tn...
ti t'ii i•}i‹i g:i llii•Iifi . 1’i in' fi•int•lt• Hi it tu iat:1zi. . .

b1l lt:¥ / suxr;ifr, nl.str /f‹1 gixlht t. t•ti un .enrat s *prriot ):

t’l*.I NL1f I \ f I uy›(‹•«it-‹\ /rurl{ifr. /

hl.\Nt \l .t': { t7 /»”if't’ rr i nIatitii+I Ae nu /tiuf ¿In r t/•' fr. '
I\I I It.'\; I\\iN:1 ‹IiiltiItc›t› \t›. \’‹›ii›icitot”. iiti -i›ii i’:\sp\‹it‹te\i
 (Sir duct to at frriJeo. (est ul câ lv gâr. ii I apart u per dr barba. j
Nici tu nu-mi rlspunzi ?
(h'rdyyienta, pnue§te spre tour. ii inlru ntd moi mu It int reboter
detâ t diii toni ingere. j
V-am ad us vln, sa vA lumi n e z e pe di n6u nt ru. ..
Barb«ti1or negri, sñlbaticilor! Lu«ti gi best. $i pâine albi
v-am adus sa va abat inspre génduri mai bune. De ce nu
râspundeti ? — radar totul e adevarat? VG este cugetul
incarcat #i Qtr m rupinare. Unde-i omul pe care 1 t‹
prins ? Am venit sa fiu mñrturie aces ter in témplapi
neomeneiti. Se pare ca staret+ Bogumil n-a min{it. Nu-mi
râspunde{i ? Altidatâ venind, bucuria nu era numai a Meg-
termini, ci §i a voastra. Ochi de sfinti avea{i, §i-acum fell
de ucigyi. Numai barba va lipseqte, sangeroasi, din nllini
p6citoase. Staretul mi-a spus credinta ce umblii printre
oameni. indemnul lui #i hotñrarea voastr6, dar totul e pa
de neomenesc câ nu e cu putin ñ... De ce tñceti ? Nici unul
inch nu m-a privit in ochi. N-ant crezut — pi totu§i am
venit st impiedie asemenea faptñ!
MnNOLS tCare-yr strânsece numai bra{ele de coaste,
$i ie lazâ sâ code neputincior.9
MJRA (câtre Monole): Me§tere, rñu at fost sffltuit.
Vrei sq schimbi pravili scrise en f ulger — ca sñ izbute#ti
in mqte#ug? Nu-{i poate fi spre bucurie cé sunt aici... o
noui piedicñ in planurile voastre, — dar crezi cñ porun-
cile de dincolo au devenit de prisos din pricina prñbugirilor
de aici ?
(CâI re zidari.)
i voi ? Nu m ati a§teptat. Ce fett aveti ! ParcA at'
init din groapl. Tu e#ti pescarul ? Tu etti ciobaniiJ ? Ttl
Qtr cñlugârul?
254
 AL TREILEA (Apleacd f'runten.)
MIRA: Unde ti-e lucirea din othi ?
(Cât re loci.)
Tot a pierit din oasele noastre: came, luminâ, suflet §i
voinicie... Nu aha... Tristetea e pñcat. lncruntarea de
asemenea, aha nu-mi place sa va vâd.

1na/ta capul Asta greu... $i tu! Gurile sunt strñmbe ii

nu mai an puterea sa radâ... Altâdat£ se lucra aici en
sumzet ca intr-un stup... Fart roet, dar se luera. Acum
sunteti albine amenintñtoare intr-un stup mort... Gandul
mo•tii a schimbat singele vostru in venin. In adev&r, oa-
meni qi ere§tini, v-ati putut gandi? Astizi când toata
lumea e cre§tinfl, ati voit cu tot dinadinsul sa... Astazi
cand nu mai este pflgin, §i pñna §i copacii §i dobitoaeele
sunt cre#tine? $i adicfl ce fel ? V-ati gandit sñ prindeti
vreun biet ratñcit prin pñduri qi sa-1 c * t' in zid? ! Au
cum? Sa merge{i in munte ii ea furati din turrnd vreun
cioban ne§ti ut qi sa-1 zidñri{i intre cârflmizi? Aha rñi
cum sunteti, ati fi fost poate in stare sa ispititi intre voi
vreo bacita tree8toare, §i in loc s-o iubi{i — s-o inchide ti
subt piatra #i var? ! Copii silbatiei qi far£ de veselie, copii
bñtrñni ii incrunta}i... Ei, nu!

Ridicl §i tu fi untea asta de plumb!

TOTI ( Rs nu n riecliCiti i. cu |'e{e de mort i.)
MIRA (• r uitd la ri. q0 g0I nici a ei spr rioto zr schi nib6
in fior, cu uti ipat ): Me#tere!
MANOLE (r›inre pi sinisf t'u. s azohrl« in me ri. râst
oarnñ in rim5ca rr vt-ro trei Birla ri. ccitalk i sr ‹lan inupoi,
i'n eerc,
 z -o caiulgo dint re n J: Mira'
MIRA: Acum ptiu tot.
SW’iOLE: hu §tii inrA nimic.
MIRA: El singur e de vine: duhul care la toate •elele
impinge, etare{ul Boguntil! ! Mr-a spus ra aici trebuie st
ae fnca moarte de om. cd biserica nu se ve in Al ta
pdnA cAnd nu se va udi in ea s5a{i de om. Fficea spume la
gura staretul ii bolborosea--- Hi eu am stat la gand u fit 3i
n- crczut. .. Oar o neli te m-a cuprins — §i iatñ am
venit st i i opresc... Din tacerra voastrfl am in tel es
ct e adexWat. .. •t1egtere. aici vre{i sa jert fin un om
intre zi. duri... El v-a indemnat la rAu. E o crudA nebu
nie... Acum ptiu, nicl o in‹ioiali nu mai ate... \’oi rfuninea
aici #i n-am ed ing£dui stingerea omului. ed omul nu-i o
1uniñnare de stins cu douâ degete mutate in apa spurcatñ
a gurii...
.VWNGLE (otngâ z(â5ietor): Mira, nu, au, nu! i'iu se
poate. .Mitra! De ce ?
.LIRA: Ge e. Slytere ?
TO OLE: Mira, nu se poate!... ¥‘reau sa fie numai vis
rAu. .. l'reau s4 mA trezesr. Slira, cine te-a chemat ?
SI IRA: fiimenea nu m-a cheniat. .himenea n u m -a oprit.
Am venit!
EA.h0LE: Mira — pleacâ.
TO I ZIDARII (l“l y•!••••• ** R•• smite gi lac uii pas
izicrcuindu- i.}
. IANOLE laze inc runta en urd ) : In lñturi, tñlharilor! !

AT §iASELRA: Un jurémânt s-a /flcut intre noi.

MAhOLE fen aurmmni ?: Da, un juramânt — .Ytira.

MIRA: RAroin, fire§te cA ramen. de aeeea am venit cs

a4 ctau... Dar no Qtr n, aitazi m6 priviti a§a de ci udtit...
 ParcA EH ni nezeu s-a I n tors acum en spntrle cA tre rust qi
stdm in umbra 1 ui. iii nu mai 9tirn ee on, gi nu mai Thin
incotro. 0 achimbare a-a petrecut... Uite. fetele voaatrr!
p o intrebare §i o spaimd in to\i ... litre tine 9i ei c-a
#al8#lui t gñndul mortii .. .
hLA NOLf'• f*ef oui f 7: Da. Mira, intre noi s-a eel &ilui
t glndul. iii poate nu mai stAm in fata Int Oumnezeu, ci
in umbra 1 ui. i ou mat §tim ce e. 3i am pierdut oriee at
p nu mai §tim incotro. Pleacñ, hIira. I-asâ-ae a£ ne sfa9ieoi
singuri aici.
ZIDARI I (K•oc iard §i u ii pae inrercui ndu i. j
.EA.UOL£i: in. Ultra, acum ed rAmii. acum sA nu mat
p}eCf. Ziua nor ne ca t. noaptea sul de fa — un
jurAm&it

ñJIRA: ñlytere. lumineaz$-ti fruntea. 3i voi. zidari,

de asemenea. N-am venit st vt vñd innora{i. Am urcat sfi
vad suflete bune. Primavera pini sus in plai a ajoiis.
lângA voi nu s-a oprit ? Me9tere, ce te-• orbit ed nu mai
vezi ? — Cine a jurat ?

i tu. eiobñna3ule? Hi tu at jurat ? In lor ed fii resel.

ln loc s8 umbli prin p6duri fbrA griji. Cazi •m rAtaciri.
I âTAIL'L (Apteord fruziien.,;
MIRA: Te dezleg de jur6mAnt. Pe tour s I dezleg. Sai:
va inchipui ti c6 e lucru usor st — ?

gi tu at jurut ?
AL TREILEA I Aplea c6 Arunten. 1
MIRE: Ei, asta-i. Poate v-s vrajit cineva de v- t1 ri -
dut eugetul. Sunteti d he ti de vent snu dr pArlure. \‘ o
scti ipa I fiarl cAl$tos re.
 MANOLE: l'antul sunt en. PiAra cal &toai e a refit c{i t,
visul bisericii.
i4I RA: i\4anole, viaw de om in ziduri run ••ti cladi. \’oi
da de veste in vale a8 nu se opropie ninienea de Voi ea
:•unteti pop ti spre ucidere. in Tel ul acestn slaVa bisericii
nu o vreau. Manole, mi s'oi ruga de tine trei zi le st vii
acas8. Cu br tele te voi incinge: sa la9i biserica. Astñzi §i
incA pulinâ vreme s8 te m• tunie§ti en mine, cii inai tñrziu
rdbdoreo totul twinge.
ZIDARII l Se apropir in cd un pos. )
NA ROLE: inapoi, t6lhorilor!
(Sr rrrulrge. I
IJn jui-$m6nt ne-o ntepenit aici pentru totdeouna. Qi
pi-iYe#ti in sus, uiAltiniea cu nici un rdspuns nu se indurl.
0i > Citi in jos: fflra scipare, impresu•«ti tle soarta qi ura.
YIRA: Wu — nu — ! Me#tere, ce te-a oi bit cñ n u mB
mai vezi ?
Ce te-a asurzit c6 nu m8 mai auzi ? Manole, ai niai
vdzut niinuni imitate pe moarte? lntre noi toti •ii gol s-a
c66cat — intru mare amenint•re ne-am pi rout t locul ui.
De ‹:e tact I De ce tAcet Unde vA uitnti? La ce priviti?
TOTI (Tac. j
M I RA: Manole, din r8suflarea ta lung$ gliicesc adñn-
cioiea durerii ii puterea en care te stBpdne§ti. Ai sugru-
mat in tine — glas ridicat din inimfl, §i intr-o clipa de
dezn8dejde a{i voit st incercati, ce ninienea n-a mai incer-
eat. \’reti rl face{i negru din ce-i alb ? \*reti st tociti
tnblele de pe mtinte? Vre{i g8 inlbiqi t› poruncile ce iii Ie
cântfi tot Gângele din trup? Nu, nu se poate! Cine v-a inne-
bunit ? De ce nu -tni vorb›ti? Uite, vreau, rflspnndeti-mi
« -»tJ redob8ildi t cealalti hot8rire, $i atunci vti iert!
AL JASELEA: Un om sau biaericu ? Ce e mai nl ttlt?
Omul e ceea ce suntem, him aau netrebnic, fiecare —- lâcn§ul
e ceen cr un uia singur ii e dat st inf8ptuiascfl pfltruns de
cea mai inalt8 tain9 cereaacé!
MIRA: Cine a luat hotârârea? Tu, Manole 7 JJacg egti

Daeñ e el, voi sunte{i nouA, ii-I puteb opri. n4 cum

sta{i acum. aid in jurul nostru — i/ r•ott impiedica!

AL AEKLEA: Un jurflmAnt s-a fécut.

MIRA: Manole, ei sunt — ei nor, — tu yti singur, dar
tu ai puterea euv&ntului. fnmoaie-Ie cruziniea ii intoarce-
le drumul. induplecñ-le indñrjirea pi zadArnicegte-le tinta...

6au poate ati gi clâdit pe cineva ia xiduJ de aci?

M tere, slohoziti-1...

MANOLB /o tine 2: N u. h£ira, nu!

Meqtere1 Poat•- ti r i»• pe cinevn $i I-•ti legnt in

pivniti. LAsoti-mñ! Cine e?
Vreun cioban a fost. Cine e?
Vreun cdlugñr a fat. Cine e?
Vreo femeie in trecere ati r6pit. Glasul s-a auzit.
Mnnole, izb6vind fiint• i••* A, pe mine md iah6vegti.
Cñr8raida o strAnge yeste piept §i nu ruai gâae§te aer.
Ochiul vostru nu S-ti infrico9at? 1.ñsa{i- nié aA-i deachid.
 Ea a plecet poate s$ duct x•reo x-este pt v•i tt Gf If t-o s6
intre in zifl.
WNOLE: Mira — nimenea nu e inchis.
MIRA: Atunci ce e † Ce umbrfi s a coborAt peste not ?
Cint a indrâcit privirile ? Ce plumb s-a strflns in j urul
picioarelor? Ce vr$jmâqie intuneeatfi §i impotriva cut g
inchegat lani u1 for — pe care nimenea nu-1 poate sparge ?
Manole. tu e9ti astazi cum niciodatñ n-ai fost. Ce duh
greu st8ruie intre noi câ n u putem intinde m$ini de 1 u-
mina unul spre altul †
MANOLE (ce cu focb )' \'orbiti — voi.
L*h'UL: Tu sa vor ti, cd a ta a fost patima de a clâdi.
MIRA (nrspue de ru gâtor): Manole. . .
J'dANOLE: N-am prins pe nimenea. A mea a fost pati-
ma, eu am fost at patimei, en am fost. Hu, n-am prins pe
nimenea. \’ai nou$, Mira, biserica s-a tot prBbu9i t — cii
cdt 6e prdbugea — patima creb tea. En nu ptiam. Cineva
ne-a incercat. Acum e totul... dfl-mi m&inile tale, Mira.
f/i ndicd mét/tde §i jr‹ ?nyroo//d /o/ a in eye, se Beta Hurd. y
MIRE (iI mâng6ie pe cop)i Me9terul meu. Pâr negru.
Cap fierbinte.
S EA: Cu amin #i en capete plecate, un cuvdnt
nt-am dat tott aici. @teptarea §i suferin ta pe to{i ne-a
serat. C8rtind am gre#it, dar tu ne ie•ti, ed totul e de
in{eles. Greu e pentru tine, file5tere, dar nici pentru noi
nu e mai uyr.
tfiA.YOU'. (ridicâ (runtea, se ui tâ neaigu r i“n ju r): I’r•1i
zidsri, luz{i piatra cea mai grea. lovil i - md, at i, in cre#tet,
nu pot. Deepice{i -mi teasta asta osânditfl ad r6mânfl pAm$nt

AL 9ASELEA: Cuvdrit !ui Vottâ am dat. 9i-un legfiJ$ftt

am fdcut sub privirile Ziditorului .
 MAC fOLE .se r‹dicA r nume cpre ei j: Privirile lui cre-
mutu-ie-am eeut I I ri laturi I

MANOLE st d6ep I e 2: Mira , slflbesc din toate in -

ch eietu rile!
MIRA: Unde-i omul pe care 1-ati prins ? La•«ii-md.
Vreau sA -1 vfld.
ZIDARII (S! edu n6. Joc aid in /uruf ct. j
MIRA: Me§tere, deschide-mi drum. Slugile tale nu sunt
in toane azi. — Pe bfl tran 1-ati prins, pe Gdman. De cand
a plecat en voi in noaptea ceea târz ie, el nu s-a mai intore.
Unde-i Gflman ?
MANOLE: Nu, — aicea nu e nimenea prins.
MIRA: Pe b8tran 1-ati dit. Ce inseamnl eudoarea de
pe I runtea voaetrfl† Pe G6man l ti zidit...
MANOLE: G8man nu e aici.
MIRA: Am auzit vaier in zid. Acum nu mi s-a mai
pArut. Am auz it voierul.
MANOLE: Nici un vaier n-at putut s-auti Mira, fi-
index... totul e numai... lini#te§te te, Mira. Tu ai venit s8
scapi un om de la moarte... astfel sufletul thu se v6de§te
cel mni curat. Te potrive9tl in ceruri #i te-ai r£ticit intre
noi, oomeni de glum8 rea. Mira, ce sfl-J mai spun † De-
atéteo ori ni fost cnprioara neagr$ cand sitlai drumul la
noi. De-atfltea ori at fost izvor de munte, cmd coborai de
la noi. Acum e9ti nici inch o dat$: nici caprioard, nit.i
izvor, ct altar. Altar viu intre blestemul ce ne-a prigonit,
§i j urltnd ntul cu care I out invins.
MIRA (tu o ruzb cfc in sent nere 1: Manole, nu prea
inteleg ce vorbe9ti. Totul e nuniai o glum8 ii am in vins
blesteinu 1 ?
 MANOL6: [ntreabé ztdurii gi atunci fee:fi-8+i vnia )py,

mat clatter. Limba sta neclintitfl. Numai Sbfl^n^ clntarultd

ateu caée-n pr§pastie fârâ fuftd. tECg 0 d@ta £t hotârt[
nenorocul.
Prive§te zidurile, Ultra. Aceste zfdUFl CfiMDUI't• nt1
se vor mai prAbuqi. In céteva zile pi norti biserir£t *a fi
intreagâ va stréJuci intre miinti, impr&;tiind din coperigt
soare pentru to{i muritorii.
LIRA ru hucuriej: Aga -- Mn nole, inseninenzd.t#,
Manole.
Zidurile nu mai cad 7 In adevâr zidurile nu mai cadt
NANOLE (pierduI)• Nu, z.idux•ile nu mai cad.
MIRA: Manole, biserica e primitfl?
MANOLE: Pe 1» Sñmpetru va atr8luci 9i clopote va
avea.
MIRA: Pe Ta Sâmpetru 7 Clopote... be) moi mic eu vreau
sâ-I trag mai intâi. intr-a duminicg ma voi sui e6 -I trag la
iat4ia liturghie.
MAhtOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pc eel mnre iI voi
trage eu, pe eel tic nimenea nu-) va auai.
HIRA: Vezi, tu — totdeu una egti aga — numui gleaul
ñu sa 6e audâ. Numai tu. Totdea una tu.
MANOLE: Al tau va fi atit de curat ct numai in cer ae
va auzi.
bflRA: Da? Atunci cu atflt mai bine. Cine-1 va auzi? II
va auzi mama care a fost, ii copiii nogtri care vor veni.
6fanole, ce bucurie. In sfñrgit zidurile nu mai cod. Eli n-am
cladit pe nimenea in ele?
1 AN0LE: Nu, Mira, nu. 5tiam cñ vii aperiatâ, btitlm
câ vii purtand grija altor vieti. Eli atunci am gl umit, f1* °
%2
pc hA i'tiu{i i str lbotiei . Po ve8teo cti jei t J'n oitioiteu8câ
e n um ni nut u ii joc. tI n jo‹: de nlbé v t-ajfi #i i n I ti iie‹
utd magic, pe ctire-1 your foee en tine.
MI ftA: Ci i ini ile ? - - Nit iit(eleg. Cu mine 7
MANtlLE tctz glaa i rral): Cti tine, fiinctctl tu eqti
nii:i
— di n i i i tâm pla re. Ji -n poi cm ee qi poti-ive#te. Pi
indcb intre toti qi too te t ti eg ti vec nici pornits spre jor.
M I RA ( ‹’u oa réc‹irr• ii eelu iitei i rt•): R'i rrel
(Mr ai I ñ eu o or lil re xprr toy re. )
l9ncfi n u e pi‘oo tfi rzi u. .. ré vren it ed m â i ntorc
innpoi i nod inai n te ite a ee face nrti inzé...
MANO Ill!?: M tit I n u c ‹ie tttunci , i tf ctn iutegti, Mirti,
o clirnineo{A en us to e rri. CU ntl ne-ti m i ntâ I iiit en Ltd n g6‹!
ie i n tA i, am fost u p row pe n i irnai copi i qi -mm inceput in
tit:ytire ed ne ji red ni rle-o via{n. Ac tim tot am ne voiu ]
new ‹'Ie ii mon rteu. At unci te-cm oi ilea t in itii’b8, ecu n i
te voi elites iii zid. Ve trebui tot tiin pul aé zéinbegti. si
chinr ‹Ie ve fi rece zidi i1, sfi te ei le9 ti aé glumegti . .S» pn
rn in etlevfii- e6 mon rtea e u ii joc. C8ci vezi, blesteniul tle
cil re vorbir6m, i1 in vinpt•in e- u n joc.
MlItA: Biae›'i‹•n vn 8ta. Mai\alt, Lu u »4 -tl ‹‘«Sci r»u» Pc
tt epte, 9i yonte ai s-o i‹ibc§ti mci n\ult pe ea rlrc8t pc itliii‹›.
Uu i' ‹z-ni'e a fece. Eli r'e viJ tl‘ebui aut63 i st\ ftic? Sit ncl\i‹l
ochii, s8 ml ‹'og, a8 tile 7
MANOl.I': Ni mite ce n ..H- fi firesc. Doar s6 iiidu ri , te
Varn ffi r:e cu ti i3e .
MI RA: Mi e i ngtidtii I str riid tare 7
MANOI,1*: Aatn n u . F'ii licteé m -or turbti rn 91 ni i -u r
obiite gflnrlu 1 in ii lté porte. N -ti9 iiiei #ti ce trebuie sfi
fire #i mé uti mi .i r trem urn. V ii I reb u i sé l'i yi e ti li iii re-
timin ie, thu i n tr - r› sl i ij bA i n l'a{ti prietoli i 1 ti i. I lct'-›l n alt
izi ccli ii e b inc. DueA zn n t lied ti , ile i isene ea e 1›i no.
 MIRA /pp u n copil),’ Am st mé jOC C U VOl CLlm £1Off j.
— Dar 1#tia st nii se mai incrunte c6-mi pierd orice
p1ficei‘e. Pared ii spr$ncenele le-au mai creseut peste ui
tâtura piezi#8.
MANOLE: Zidari, •ti uzit ? Incruntarea s-e s:farpit.
Acum incepe partea luminei. Inchipui{i-vfl — copii, cu
treizeci de ant inapoi, inchipuiti-•* in trecut, cñnd cladeati
biserici din nisip! Lu«ti uneltele, preg$titi {ñrñna #i tot
ce e de pregBtit I
ZIDARII {E« pun in nii5core.)
MANOLE QI MIRA (Use privesc fung.2
MIRA: Ah, cum m-am speriat. La inceput nu prea cre-
zusem staretului, pe urmi am stat in nedumerire, apoi
fflrfl sâ-mi dau seama de ce, ma luase spaima. 3i am venit
intr-o fuga. Nu m-am odihnit nici la stñlpul intâi be ho-
tar, nici la al doilea. Uite cum imi bate inima.
I4AN0LE (o mongñie : Sullet bun §i inalt e§ti tu.
MIRA: Eu glumesc des, dar cdnd glumesc altii en mine,
nu prea inteleg. Poate sunt cam prostuta- . Dar las cfl rdd
ii eu o datfl de voi.
FROLE (pierdut ) . Da, sa rñzi... SI scorneqti odatâ
ceva grozav, bunioarñ, dar nu, gñnde§te-te singurfl.
MIRA: Las’. 0 st fac ii en, 8a v6 bath inima la tel.
mai ales a staret lui.

Sd plesneascâ.
MANOLE: Ochii 1ti sunt inc$ plini de nelini9te. In de-
gete iti lâcrimeaz6 inele de fier. Mira, ceasul — ocesta Or
trebui — st-{i :fie scump, cum altul nu ti-a fost, fi iiidc6
— fiindcl — ma vezi ii te v6d. — Prive9te soarele ii t°
en se poate privi.
 MIRA: Ah, pi picioarele cum imi trem ura. Tot trupul
imi trem url ca o apé, 9i de spaima curmaté, §i de bucuria
c8 nu e nimic. Altadat8 s8 nu mai glumi{i en ati ta cru-
zimel
MANOLE: Nu, altfldat8 — nu mai...
M IRA: De obosité abia mé tin.
MANOLE (o mângâie): Viet *•B pereche eqti. Trup
tenor. Sénge flré pleat. Ochii ace#tia au fost fñcu ti s& se
bucure de verdea{6, de lucruri mici, de ape §i de furtuni.
Inima a Cost fflcut8 sé iubeasc6 ii niciodatfl sfl tack.
Noi, oameni rli, am speriat ochii #i inima.
MIRA (il prince te cu mare §i fruit ti ID iubi re): Me#tere.
ZIDARII (Luereazâ In aid.)
MIRA (suepi na upurat0, ze-ntoarce spre ei): Ei de ce
tac 7 Altñdata erau mai firegti.
MANOLE (cu li nipte iieome neoscâ}: left din incal-
taminte, ca ct intri des•• ta in zid.
MIRA (tit des{ace opincile-sondole, spripinindu se cu o
mond de Manole- j Unde Ie las 7 SP mi le aduci lñngfl zid.
st Ie am când ies — eñ altfel md dor télpile de pietre —
cand calc. Va tine mult jocul7
MANOLE: Un ceas — doué, sau trei.
MIRA: Nuniai atst 7
MANOLE: Jocul e scurt. Dar lit ngâ §i fflrfl de sftir§it
niinu nea.
(0 pri nde u for cu br‹i ul. yr pornesc in pm8 It ni I i I spre zi In ri. }
 AI’TH I. .41. PATH t ' LIIA

Zidurik' rtdicate. cii un ,nc+pm de ac)ielr ›t›tr-u ;›ar(e. Zirtam

lucreazg repede. ?•fanote untbla ag‘itat. Pe locuI i›rule i» zit1 Mira e de
tot ax›penM cadr un in6nuncfu de rRse. Not tintp\‹I zgu/*tut de muncg
$i tte oaefte. Copii jx' mari unul peste altiil. i§i tJau c4r8nii zi. Zidnrii
shek, §gaix›le, al treilea §i intâiuf zirlar — jo•.

.4L SAPTELE›Y: Zvirliti tencuiala pe eoapse 9i os, s8-nchi

dem via;a in zidul dr jos.
fh'TAfb'(Jcide{i n$dejde dr casâ pi vatr$. CU*'ti-mi
IQ diii lumind ii piatr$.
AL CINCILEA: fste{i Citi ca §erpii §i blanzi ca perum-
buI. Urmati-mi masura. Dali sfoaFa plumbul.
AL NOUR- Obliti car£mida eu ochi ul de app. Var,
cine m-ndrumd? Oh, nimeni nu seap$.
AL PA‘l’Rb : Din gura de iud 9i nvinsul mister —
aeapte 9i zi crqtem spre cer.
AT DOILEA: Sue scinduri ii birne, zi lunga ii noapte.
Otrav£ 9i slava culegem din fapte.
ALTL'L: \"ar #i carainida.
ALTU: 2varlit• tencuial£.
A£TbM: Sloan 9i plumb.
ALTU: Scdnduri ii e6bile.
nLTUL: tkhiul de tp$.
ALTUL: 4oapte #i zi.
ALTUL: Zi ii noaptr.
A£TUL: I\4&ris nu ec-opreqte.
 ALTI I I•: Venin 9i slnva!
MAbtOI.E urlâ. plr»nind per tr n ua bicl /antostir de
(yng}-. Luern{i, b&i•t-i Oh. deasupra aceleagi pnreri fAr$
s adurfi vindecare, soare 9i ceruri raari. Sufletul a hint
fapte qi povepti amnre. I ucra i, zidari!
UHtlL: Lucra{i, bbieti!
MANOLE: O, vaierul! De-aici ce poartb mai hid?
Lucrati, b8ieti, I uc• ti zidari, vaierul a6 inoeteee in xid!!
ALTUL: Lucra(i, zidari! Cine cladtgtc biscriei traiegte
mult.
ALTUL: Timpul petrecut la clñdirea unei biserici ou ec
pune-n socoteala vietii. Toatd vremnn petrecut£ aici e un
adaos.
AL TREILEA ZiDnR ¿/o»iuI catuzor l: in too riul ¿
un bine. I ncepe{i dincolo de nans.
AL PATRULEA: Sâ nu rAm8ncm inep•i de nici e pertr.
AL CINC I LEA: Suntem in toiul muncii 9i tot oini
strign{i.
AL •’jAPTELEA: Ciocanele rdaune pdnñ departe cv us
zflngdnit de luptd.
ALTUL: N u dormi{i, biieti.
MAFtOLi•:: Var qi eñr£mida. Pard cepaeo.
AI• DOI I.MA: Noapte §i zi creqtem apre cer.
MANOLE: Doere lumina. stinetul rloare, lumea dome.
Nu e cinevn sA loveascé trupul. md simt eel putin o clips
d tirtreu in nltd parte ? ! O, ce departe euotem unul ‹ie
&Itm, ce departe!!
Mm repede, mai rspt•de! ! tori{i, zidari1 Para odduR.
fflrd sete. f8rñ foanie. Od ncetece vnierul in cid!
 Arge#ul sâ se umfle cu vuiet. sé se i rite{eaacâ §ui t
prin copari. G£ nu se war au68 chin ul ‹lin zid. Doamne,
yocul a fost seurt, dar voierul e lung.

Manole — Manole — Manole.

Prepare-n drrapto. dupe zidu ri.)

SCENA II
7’oti, a form de MANOLE

AL DOILEA: Me#terul nu mai gflse§te odihnA. Se duce

in umbra. Se-ntoarce la ziduri. Se duce. Se ntoarce. !n
tAnguire se duce, nanc se-ntoarce.
AL TREILEA ZIDAR: Cñteodat6 parc8 ii eu mai and
ceva in zid!
ALTL L: Oare mai trflie§te ? Sau n u mai tr8ie§te? Ca
s£ nu auzim, ciocanele tot mat tare — a u lovit, ca s8 nu
euzim, tot mai ture am vorbit.
INTAIUL: Astfel una din alta s-au aprins
intflmplflrile, 9i femeia din miazñzi a rhmas altar intre
bles tern ti juram6nt.
nL CIhCILEA: Oare cand a i•teles? Cñnd a inceput sd
se zbat6, era de mtilt inchisñ.
AL TREILEA ZIDAR: Luminfl de care f ugeau
umbrele, a fost ye de buns ct nici la urma n a in te1es.
Eu ered ca a yteptat tñr$ triste{e, speriatfi doar efl jocul
tine prea mult. §i ea n u in{e1ege nici acum, ci se mirñ din
zid sau din cer c8 noi tot ne mai jucâm.
 lNTAIUL: lerflqi femei. Sfioase, aprinse, istovite, incep
a veni de prin {arfl. Femei pl£ng8nd tot drumul de vestea
sotiei din zid. C&nd su nt aici, privind zidurile, uita pen-
mice an venit. Unele stau o zi, altele un ceas, altele
numai vin 9i se-ntorc. Toate deopotrivñ easel ochii mari
qi se mirfl Qi nu intreabñ nimic. Pe urmñ pleac6 3i tot
drumul pAnfl acasfl s urdd numai in amara qi dulce tâcere.
Nimenea nu Stie de ee, ti dac$ ie-ntrebi — nici ele nu
9tiu. ¥’in stñrnite ca de-o primejdie de afd iit de veac, qi
in spaima lor de necunoscutul barbat ee ered miresele

GR\JPTJL DE FEMEf (Se /tfoorce. ocolittd. priuind la

ziduri. pareâ or ued+'a biserica inf reaga- dispose in fun.)
AL TREILEA ZIDAR: Cete in aiurire vin ii pleacfl.
AL DOILEA: AU luat seama la ele† Se uitau toate in
sus en mult deasupra noastrñ, chip ed ar fi vflzut ceva.
fNTAIU L: Una a ar6tat cu mana ca spre un turn. 9i
unde a ar fltat n-am vflzut nimic. Nici paslre nu era. Tier
turn. — Astea an fost de unde r6ul nostru limpeze#te
Dunflren tulbure. Din toate pm-{ile vin in cete ea p8s8ri
edltitonre. U nele vin en miroa de scoici din tinutul
bfl1{ilor galbene. Altele de mai departe, de unde ysuJ th
schimb$ nu mele , deli rñm an e acela9i . Too te-qi in
chip uie cu infrico9are ca suntem mai tari decât iubi rea
nonstrfl, dar
aici I ângé schelele inflptuirii , se pare ed ele i‹ teleg mai
mult decflt art putut s6 int• • sa $ngA vatrfl. Pe u i'ina
se due.
AL TREILEA ZIDAR: Vorbe, vorbe — jiunâtate adevâr,
jum$tate inchipuire. Cñr6ugii de vie!!
( Kin din dreo#fo trei coraup. I
 StENAtH
tri dr ztioi ino‹nfr fi rd rtiuyii.

fNTAltfL CARAtIQ: Porunciti-

AL TREILEA ZIDAR: Plecareii vi s-a hotñrñt, fñrfl
ajtq amintire. Rimâne cum ne-am inteles. Fiecare cu face
tele- gari.

Tu la Bra§ov.
AL DOIMM CnRAU9: Eu la Sibiu.
AL TRklLEA CARAUS: Eu la Targovi3te.
AL TREILEA ZI DAR (câl rP In tâiul cârd uq):
Scheilor gure§i Ie lvi bryoavele, 9i te in{elegi numai cu
saxonii cinsti{i: adiici piele, lemn de etejar uscat in
cuptoare de mq ug, forme, scoabe de fier, cure mari ii
nxici, stranele le t6iem aici, pentru catapeteasmñ uleiuri,
zugrñvelnite, cu par de mistret ‹ le lungi, en fire de coamé
cele scurte, ii nu uita mitasea. Toate astea pentru bisericñ.
Pentru nevoile pivnitelor nu uita pucioasa in formñ de
turte.
fC’dtfr Af doilcn rdrdup. j
De la Sibitt, de la turnatorie clopote, sâ n u fie cu
semne papiat$ ti, cum ar fi bunaoara inima incercuitfl en
apin. Dar pot st aibl aemn: Hristos culcat lntr un potir.
Ure- chea {i-e bunâ, incearc8 ie sunetul, sit se potriveascñ
aerului de aici. line minte: aerul de-aici — duh u1
cle9tarului. Pe urml — intoarce-Ie: a§a — vezi Culorile 1
umii noastre? Toate din eoare sunt. La fel sd fie cuiorile
pe cure ie cum- pert. lncearcñ le 9i aseamânfl-le
totdeauna en cele Curate
 (,a Târgovi5te cert binecuvAntnrea creptineasca. Odñjdii
ai de adus 9i cB*ti Dace vl$dica nu-i acolo, il gflsyti la
nio§ia lui sfintind popi #i pézind dobitoace.
Cf*l TREI CARAU$l: Arn intele8.
AL TREILEA ZI DAR: Drum bun. tari zâbava.

SCEHA 1\'

Areio yr, /drA rdrdu y‹. dujzd râte‹-a clipe —

PISTOLS,

MANOLE fte.nine pierdut ti frânt. j

AL TREILEA ZIDAR ts apropir. de el cv glam mângâir
tor}: Manole, ai fost la apñ ?
MANOLE (obj tuI ),- Frate, e aha de greu.
AL TREILEA Zl DAR: Star putin nici pe piatrl. lñng8

f S o;azd orié n/tui./

MANOLE: Amintiri — vin in goan6 ca o stavé neagci

din §esul pñrflsit al vie{ii. t tree, §i nu se mai opresc. $i
altele vin astu-zi toare ridicénd pulbere. cA mi iner. Tru-
pul std qi prive§te. Bine de eel ce poate vorbi. Inele#tatd
i‘âmine gura suferintei pe rent.
f A‹rfi‹•d oc/iic n6osf[r sprr *t/fv n. )
De cñte sflptAiuñ ni lucr8ni ?
AL TREilLR\ ZIDAR: De sdpt8niani 7 Dr lapte zile.
MANOLE ( uplcu ‹-ñ fru n I ra. ur vi i u s â sr reHobâ ndeiiv
€ti ) : De lapte z tie — fart aliliare. h u! Trebttie sâ fie niai
FH tilt. Ani in I regi ii ictip in #:ipte zile. ..
 Spune-mi tu, spune-mi I Ce-a fflcu I ? Ce-a zis ?
AL TREILEA ZIDAR: S-a silt t sa zâmbeeaca. Adim t
— nu s-a silit... A zâmbi t.
MAb'0LE: Adevlrat, de silk nimic nu fdcen. Numai
din bucurie slobod$. Acum indurd sila cea mai grea. N-a
zis nimic ? Nici un cu vdnt ?
AL TREILEA ZIDAlt: Numai tlrziu, inainte de a pune
peste ea cea din urmi Cflrflmidd: cB zid u I o strflnge cup
numai tu o strangeai.
MANOLE (se ridicâ uiolrn I ): Cine a pus cea din urma
cirlmidl? !!
AT TREILEA ZiDAR é?f red inr.. $-i I once Jin nou za s+
o eve): Liniqte#te-te, Manole, oricine ar fi fost. nu e en
dreptate sz intrebi.
MANOLE (ce ecu terd ce de /rigj: Da, nu e cu dreptate.
itai vorbepte, dar incet c6 urechile md dor de orice cuvânt.
i mdinile mele 8unt reci, 9i am frig mare in mine, ii nu
pot s-aud cuvlnt tare.
AL TitEILEA ZIDAR: Manole, suntem in grija lnaltu-
lui.
(8tdird u4ar uii deget. )
WHOLE (tu am0 r6ciune neinchiput i IO) : Luminile an
fost intaile lui cuvinte, Mira eel din urnifl! Ca oricare din
me#teri voit am st i elfldesc un l$cag — Lui! Dar mie mi a
cerut tot. Am crezut ca in clipa cea mai inalt8 a incercflrii
va opri eu un semn lucrarea. Dar nu, mie mi -a cerut tot.
Din bucuria vie{ii am inceput l$ca9ul. Cel ce se ridict °
din euferint« mo•tii.
AL TREILEA ZIDAR: Acesta va fi 9i mai fr umos.
MANOLE y inr6Ji aabut tâ ) : Dac$ nu incetesz8 vaierul.
voi porunci sâ sparg8 zidul!
272
 A L THEI LEA ZI DAJt: Ceea ce tu a uzi. o! o! — poate
„unini It rechea te chinuie en p6reri intdrziate. Lini#te9te-
te, Me§tere. De-acum nimic nu 8e mai poate schimbo. Aha
a fost s8 fie. — Gñnd totul se impline9te dupe porunci
gflndite en mult deasupra noastrb, s8 zicem #i not en miile
de guri, ce vin s8 se uimeaac8...
MANOLE: A avut mñini. n avut ochi #i trup intocmai
ca noi acum. Umbla ii se oprea. Noaptea, câr«l cior chinti
zodiilor se cobora u tflrziu intre case #i brafi, la mine ve-
nea. Toate sunt al tfel ncum. Treceree cum s a f6cut ?
AL TREILEA ZIDAR: fiArfl cuvant, yn cum ridici
mana ca s8 faci o cruce.
MANOLE: A venit e6 scape un om. Din tot ce s-a
intémplat in aceste zile f8r6 sf&pit — mimic nu #tiu. Numai
in urechi mi-o rdmas ca un vârtej de apb adânca.
AL TREILEiA ZIDAR: Nu mai intreba. Ai lucrat zi qi
noapte, cu glas ridicat ii cu hohot.
MANOLE: La care zid ?
AL TREI LFA ZIDAR: Not ceil albi te am ascultat in
técere. iii munceam, qi inchideam ochii.
MANOLE: Grozav6 e acenst$ uitnre in care am c8zut.
$i eu am 1 ucat ? Nu I Nu I Nu se poate I
AL TREILEA ZI DAR: I ntruna f$rfl intrerupet-e. FârA
apA, ffli fl pdine. $i noi ziceam: "Doamne. Doamne"!
MANO LE: Oh, perch m -am desp» t‹t de maini, §i tru-
pul e undeva jos, §i capul in alt$ parte. Sunt plin de
râscoal8, de somn ii de moarte.
AL TREI LEA ZIDAR: Pune ochii in plmint p nu m0l
géndi!
MANOLE: Si iut cflrñrnizile ridicote... O obosetilfl st6ruie
i rich iu picioa re §i itl tu iierare in génd. N u , n u ! N u se
poate! Ceti rli n u run cine a pub o '/ I
i t Comande n r. 7oliv i."'f3
 AL TREILEA ZIDA R: Ma nole. nu inm-eba... C$ nu e
bine ii nici en drept8te!
ilAfiOLE: .4u. nu se poate... Uitfl-te la mine: mai sunt
en ccl ce am fost ? Manole nu rtiai este. Pri ve§te mâinile
astes sângerete din senin, sunt ale mele ? Manole a ple-
cat. .htanole nu niai este. lvumai un trup a rñmas aici care
s-a r8nit de spinil cerul ui. Trupul va mai intirzio putin
in lumin8. x•a mai porunci, va mai zbiera. O zi. doua, min
tare — pe urmd tot mai slab inch o zi.
Ah TRELEA 2IDAR: SP aduc r• tint apñ trupului chi-

WNOLE: Manole nu mai poate sñ vada ape. Manole e ,

c• un ezine bolnav.
AL TREILEA ZIDAR: Prive§te satin cerul. fngeri sa
sufle in rana ta. S6 t‹ se fact iari§i line.
SIANOLE: fianole nu iube9te cerul . Hi ingerii-i fac riu,
fiindca Nanole a pierdut tot.
AL TREILEA ZIDAR: Cuvintele omene9ti pentru sufle-
tul tau nu sum t leac.
MANOLS fdd tâ gbdu it or din cap): Viata ei trece lu-
mind prin veac. Ceea te nu se mai poate intoarce, std §i
»twn n data mea. Cmd ii ziceam du-te, venea, cflnd Ii
ziceam vivo, r8dea! Viati in trecere cu tresflrire de stea.
Din i ubire pentru ea am z8mislit laca§ul, prin i ubire pe
Altul slavind. St8nca neagrd nu-1 ridica, vai'ul nlb nu-1
inchega. fiidul — ee pribu$ea. Ea vrajfl potrivnicl scor-
nea. Lumiinflri in Argeg etingea. Ex zieeam: Draga mea.
int6lnirea noaatr$ e blestemat£ #i rea. Nimic iiu ee prin-
dea. Ea tot mai tare iubea. — Pe urma — dnr toate cele
lalte Ie ptii... Acum hotsr de netrecut ne despurte. L8ca#u l
crate nebun. iiil va fi un clii tec rle i iibi re 1nipletlt r il l2n
cantec de moarte.
M4
 AL TREILEA ZI DAY: Aha eete. Nehotñrñt, l8ca§ul va
sta intre lumina de ieri 'ji triste ea de azi, ve9nic.
MANOLE: Acum lash-ma singur. — Mu. nu mai pot
r6suflo!
(.Sv ridica dini r-o doId. j
Ce se ispr8vegte aici ?

Zori{i, zidari!! Cñ Manole nu are rbgsz! Cu sñrg, bdieg!

Copii i qi aj utoarele! Pe sc8ri, fitrñ preget, imul peste altul!
Copii, dari cflramizi ! Piecare cArfimidi o carte ridicatd en
doufl m£ini in sus, cartea vegtilor rele qi bune. Cb e mult
rd u aici, dar poate nici binele nu lipse9te. Binele abia il
ghicim, ram din adinc il sirn{im. Zori{i, bAieti, spori$i,
zidari! Lumea urni ta spre not de mirarea jertfei, ed plece
coplyit$ de-nfflptuire. Dae8 fapta noastre nu e bunA. sâ
lie eel pu{in iru moasa, sâ fie ccl putin inspñim$ntdtoareI
Dace 1fleas de slavñ nu va fi, s8 rñmin8 eel putin semn de
amenin{are, ridicat de oameni impotriva puterilor. Oin
zori pink-n apua, fieenre la loc, trupul cu p8catele in mum
pt foe I Proptiti temeliile c&tre miax6noapte de unde ne-an
venit surp6rile qi deznAdejdile. Voin face turle. vom pune
crtici! Unul pentrti altul sfl fiti indemri, nti piedic8l Tu de
ce te-at oprit ? Tu unde te duci? De ee zdboveg ti ? Ce
numeri ?
f Se mud rioco cele pi en net uf tet usr gra6if at u nrJlrfor dF lurrfs)
Prea mult résu fla{i! Nu mai privi{i peste bruzi! En
ti-um rhgaz ! Lega{i scar$ de scar8l $i unde nu ajungeJi,
picioare pe umeri!
U NU L: Se miincesc mult gre9itii de -*e omoar6!
ALTI11.: Lui Mnriote Int nu-i e ‹4e ajuna.
MA NOl.iii: ill ti , inciodata! b4ai repetle! ! Niciodaté rim
 \*c›nntf'‹\ (l'fIiid‹\vt‘#tt•. (”4/cf t1 p/titi/I ‹t t«1 gi- I f*”*^***++ M t*• all
neIicl‹’ clt'rleattbt oH«c'lc gi 0I'nmti 1.1

Zorl t.i, fit rd si'te, fa râ forum. l'e utrti ch i n itl nieu

destul de i t'pede u i iniC rim ‹'ete. hidlcu(i, nulatirt@i, n
tiiestecati #i tdr•6it i. Ziditrili• sa cn•aaca. fruntile ofl izvoi-
iiecb ii roai». h’iH'6 iucetiit-e, ii gi noaptel tilopotele
câlite de ftilger m I Ie doresel lncé o duniinicd, iiie$
done, inch trei I A
treiti ‹luuti iilefi ie vent u uzi !iiiipt:de pt sue, rAsp itnz$nil '
nr‹lieptn{ii rlin odaociiiii. G rt1bi(i, z idcri l

t”lobone, stt tfi cuptoa rele dt' ed r6mizi1 Pescare, umple

l›iitl1e en n pdf Hhie{i, vM- gi cert niidd 1.1 Aprinde ti s«ditrile,
st *e vsdé rle rlepe rte ct aici zece d met cl Arlesr o bieericâ

UNI l•' \'iii’ tii cnr6 tnidh 1 Cié meg ter-i.tl ne m én$. Trngeti
bol in jtig, ed pi iigertil acotite 8flugt' cm biciu I. '1'rageti, c£
pliigiirul nu vren so nun priveas‹'h nuipoi I
iNTAlUl.: \'«i i eat en lda.

tlL l’ATRlll EA: Cñbile pi acflnduri .

AL ClNt“lLfiA: N isip ii piatrA.
Al. §iAl'T£*LIIA: Trutla ti sudoare.
AL Ntlt AI.EA: fii gi non pte.
• \1. Cl NC IU: Pihudut qi inoorte.
Al. §A PTfiI.FL'¥: Fre{i , tui efirti ti.
itL OI'Tt LEiA: -*s•ti-*fi bici ui{i 1
MCX NOTE*: Ni•btini tle em te uu 8u ut.em . nici on ment
ci ‹{i•ut:i I IN i'ucii lui I lrietoa 1.1 uct-oti, n u zabovi{i I Timpul
ttostr ii e zgér* t mAsi irnt, 9i n u ni ae vn ingGdui nici o
rds uf lure run i mm t dincolo de ink t reo arnmei. L6eo{i
vântlil str vfi engg eudooren. PAn8 deseor$ zidurile trebuie
gp Iie s ub nor I Trupurile von8tre n-au suferit nici ae$dere,
p ic} pngubd . P•Aptii i'ile voaetre en gloaul sc6r{âind a pua-
tietnte le voi pune ln munci, ci m- tl hulit ql >- ti pundit I
Ati scuipiit lv picioarele mele. ac um suferi{i biciul mai-
mrel ull Voi n -•ti p»« in invingere decdt cdrtire, e u am
p ue scvunpé vint6!
l.ñii re de be vc/irfe; joa rd oil we ziuniai Al treifeo yidor peicarof. J
AL TREILEA ZI DAR (cat re peecar}: Menole vorbegte
ni uren.
MANOLE (i i face loc pr ecliele i“n tre didari): 2ori{i!
N ii atnti cu pumnii in qolclu ri. C$ nu siinte{i femei u§ti
netrcbnice in poortn placerilor I Sunte{i pe schelele minu-
nii! Lo o parte — sfl tree I Am bâ ut turb8rile jur8mântului,
s8 clédim de-acum c rt min{ile orse. Loc, imi trebuie loc!
N imic n u e bine. Tenieliile lumii eunt f8râ de noim$. Caiid
El n clddi I, ce a jertfit ? N iniic n-a jertfit, nici pentru
tflri i, nici pentr u târilmuri. A zis §i s-e f$cut. 9i totu9i
niie totul ni i -a cerut. Loc. v reatt loc I
( fo uo mphrghIur czioriii de odel ii, in md rtt ndu i, dd i'n rid. j
1n ld tiii-i, sd niA pot i nvârti! Ln ce strict, de ce nu
l ucrati ? I
(Lo‹›r te. j
Loc! Vo ter u l pi in pin t ré pfl trunde. I n let uri I
.Alte m6su ri, pentru alte ferest re I Alte cercuri tenielie
turle- for I Mni innlte tlecdt le-n voit inceput ul, in tulpinñ
nici s1ib{i ri tlecfit iii cAntectil biiruriei I

377
 Lee! Vaierul nu contenegte! Lovind mai tare {ipfl. parry
:n « use. m. ii» , «ti no-»t in jurul men ,
armAJaie de edini, @-ati rupt jurAmdntul, rlar eu nu 1-ay

AL TREILEA ZIDAR (râi rt pezcor j: P8nâ la urma pq

qtiu ee s'a mat ft cu Manole. Ge vrea ? SI 8e abate de t
intAiul chip?
MANOI-R (fovette J: Bici su*tire de foe, Carpe lung,
ini-ar trebui st vfl ard. S8 rñmñneti insem ti pe trup cp
semn talharesc. Sñ vfl arate lumea: Ei sunt! Sâ vfl ocoleasta
hulindu-vâ. cd at! ••grumat femeia in zid. J udecata tnea
ini-o face-o singur, judecata voastra cine va face-o7
Lucra{i, n• •a> ti! Munciti, nu eflrti{i!
ff omtf*' o 6ucofa more dr zid code. Cñ{mo se adunA in

GLASLW: Ce faci, Manole†

MA-YOLfi (en tofuf init din minJi j: Luati sp6rgfltoarele
gi aju>t' Am voit ed achimb inf*O ea lñcyului, dar
glasul let ee mci aude. Hi u scuip ti. > stlnte{i pe-un
roormdnt. Hu injura{i ca sunte{i pe-o bisericñ. Tice{i
mulcoin, cd un ul din voi a ucta.
OLA6URI: Manole, tu strici ce-am ridicat?
8tAhIOLE ffove#fe): Pieire nefireaacfl at ajunge din
urmA pe eel ce dincolo de lnfl tarea lflcyului mai vrea sâ
tr£iascd. SP ni ae uite numele. SP ni se ardfl casele ii
‹:enuga mAdularelor noastre pe apfl ed ae arunce. Dali la
o parte ptetrele, nu <ti! Grflbiti, n u privi{i1
AL TREILEA ZIDAR fjo•9: Ge facem cu el ? SA-1 oprim?

Al•Tt IL: SG nu-I l8aGm, ed -1 legflm de-un copac!

 i4ANO LE L tot rzu2i tare toueqte): Nu mai vreau fere-
stre, nu mai v reau turle, nu mai vreau nimici Vaierul tot
Jai tare ee aude. Gol ii uitare sA se lase in jurul nostru.
Povestea noastrñ sa se cufunde-n pamant. ca a Cost cea
mai grea, cea mai triat6, mai firA de noimd, tulbur$toare.
din toate poveptile purtate vreodat8 de vdnt.
Un berbec de cetate imi trebuie!!
ZIDABII (She aduno. j
MnNOLE: Un ap&rgñtor mai piiternic!
CAT VA: Ce fact, i4anole†
UNUL: Vrea sA sloboada jertfa!
MANOLE (Loved te, cude o porte din aid.)
ALTUL (vrea zd I opreazcd}: Koi clildim ii tu ddrñmi!
MANOLE (eâlbot ic): In lñturi!
ALTUL: Unde va ajunge†
AL CINCILEA: Manoie, nu mai lovi!
AL $APTELEA: Opreste-te, Manole. '
AL NOUALEA: DI te jo6, Manole!
TOTI: Nos, Manole. Jos!
MANOLE / louepfe j: ."i u mai vreau nici alte turle' Nici
alte ferestre! h u mai vreau nici biserie$! Nu mai v reau
nimic I Loc, loc. loc!
AL $ASELEA: Opre9te, ca altfel te leg£m!
ALTUL: Lasd-ne in munca noastre. PleacG, Manole.

MANOLE: Nimic nu mai vreau! Nimic! Totul ct se

dflrarne I Vaierul! Yaierul! Nici acum nu-1 auzi{i? Manole
1-aude, loci il auzim. En v.am legat, eu ve dezleg. Nu niai
vreau min une. n u mai vreau nimic. Pe ea din piatr6 o
vreaul Loc!
AL s›ASFiLFM: fltriti a8-1 leg$rn! Cé alttel total de la
capat incepe! Ce atati? $ari{i!!
 Ex›c, arBi ioBolbate' L’cigauJ care a Cost t c,„
mñna s a intim•? Care bra{ in fapta n-a incremenit? Subt
ooasie care in inns n-a rñmas un pumn de cenuJ in
qp
femeii diD miaz&ii ?
Pete ea ecu din urmi cirñmida cine a pus?

Xumai tu aj putut sa fii! fia-ti cruce! Xumaj tu! hu

//¥diza a/•‹2rgatoru/ deasupra lui. ]

T€fJ7 (ear la eJ ii I opresc): Nu, Manole, nu! Cazi Hi
art pñmt.
BE TREILEA OD-'\ft: Ji-am spus sa nu mai intrebi!
AE JMEL£A: Bânuial ta are ascu@ in tors. .8fanole.
Dacñ en oriee prey vrei sñ-1 Stir, acela at fost tu. Tu at
cidit-o de la inceput pñnñ la sf it. De la carñmiziJe spri-
jin subt picioare pinñ la eâmmida coperi9 deasupra capu-
fur. .YtfeI pieptul ferrets nu §i ar fi indurat fñra inns

FROM: \"ai noul, — totul sfâr§it! En nu! En nu!

. ânoJe nu' Niei‹alat8!
/Zowjrfe in zzd.J
fhWAIUL: Ceea ce faci e in zadar. Ea nu mai trâies>
ñIn•ioLE ttone te reynte una yuga alia, puterile li stod-
Site, oiopezte pr-o piatra j: hu — mai — traiwte -
in — raai — trâiegte. — ¥’-a slñbit glasul ii vouñ. —
-4rum — stati, — acum va este u or, acum n u mai pler•t
 flu mai trñiegte — vi re pare de firm — vñ apleca i
peste mine en ctñtinare din cap — iea dori;i — revara t
intr-o jalnie6 ob inuintd.
IFténd p Acspus dr IN 1
Frati zidari — spuneti-mi. Acum a ineetat — arum
saierul a imeetat — spuneti-mi. Su — nimic — Marole
unde-i 7 — Acum — oh — da — odat8 o stea — in miinile
mele tineam — s-a jucat en noi de-a mv
JI {Stan pt-i prit'esc dureros.2
F^iOI E (pirrdut. abia qoptind 1: S“o‘i sta aici. — Ce
departe unul de altul — in suferin@. — .Sum e Irritate.
Toji aJ tAcut?
Undeva s a oprit un vânt.
Undeva a contenit iui glas.
Strñini suntem in mare singur8tate p-n veqaiici
pierdere- Lacy abia inceput. mormânt de ingeri
ship, cânti
spre golul inaliului taina ei câlAtoare prinire vynici

dec6t partea de jce. izttrarea priacipaJé. tzepzete. Spre st raa atsce

rdmA§z\e de sckele.

ZIDAJtI f Pr lrepta. trog din rñsputcri de n‹§tr /unii

eare due in biserica. die ridicd c/opotut. Cu st›figéte ab nuite
t42 Od6•m euro lucra rr. I
 AL TREILEA ZIDAR: fncé o data! Unu, doi — aha, iq
sférpit clopotul sus!
ZIDARII (Adunâ funiile, se t“mprâ qtir. )
AL CINGILEA: In chingi clopotul a fost prins de sub.
suori, cum prinzi o fate cand vrea sâ treacâ p$rñul.
AL bAPTELEA: Vrabia canepé viseazñ. Tu vezi tot
fete. Glopotul fate. Tufele fete. Funiile plete. larba pm.
Stelele ochi. Toate lumea — fatñ-mprfl§tiatñ. 9i incl ce
fata! Domnitñ curate!
AL NOUALEA: Mai adun«ti §i stalpii ceia, cé nu sunt
pu9i sa prindâ râdlcini aici!
AL OPTULEA: 9i totiJ§i umbrfl de copac n-ar strica
pentru cei ce vin qi pururea vor vent sa se minuneze. Din
umbrñ s8-§i intinde vinele fericite in largul priveli#tii.
Am auzit ca domnitorul vrea sa-qi puna in stema biserica
aceasta, dimpreuna cu cei doi vulturi gemeni de sus, care
in fiecare zi rotesc deasupra noastr 6 pe la ceasul acesta.
AL TREILEA: Alt ce ar putea s8 punñ † Vedetl. *•ti.
atât ramâne dupé not: infflptuirea, §i inch vtiietul neschim-
bat al apei ii poate tristetea vreunei legende, dar nimic
din zbucium.
T0’{I (Priuesc cu tricte{e in got.)
fNTAlUL: 5i zbuciumul nu se poate pune in stemñ.
AL TREILEA: Acum totul e isprflvit. Se cuvine sñ nu
fim tripti. In fiecare clipa trebuie sñ soseasc8 Vodi.
2idorii tit Mac de I uc ru. )

fNTAIUL: 5tie oare Manole ceva† Eu tot aha Sfmt —

de cénd m am trezit simt cd ast6zi se intñmplé ceva.
AL DOILEA: 5i eu la tel. Poate ca Voda vine sit-i aducé
osénda.
INTAIU L: Legea e lege. Qi ce s ar intâmpla cu not ?
M2
 AL TREILEA: Cand a vent Vodfi #i ne o intreba de
nume, vom afla.
AL DOILEA: Nici o vini nu avem. Soborul va judeca §i
daca e bine 9i cu cale sñ se inceree in lflc ul acesta schim-
barea pñinii in trup §i a vinului in singe, sau daea nu
cumva ar fi mai bine lâcyul sfl se dea schismaticilor I
Asta-noapte mñna de aur a Fecioarei a cfizut din icoana.
AL TREILEA: Semne sunt — #i umbla prin toati lumea.
Totu9i nu mñ indoiesc ct Voda vine sâ se bucure de
1flca§u1 isprévit. Nu vine sa judece. 5i in cele din urma, cu
toata suferinta — o multumire poate avea ii Manole.
Biserica e atñt de frumoasa — Maica Precista dacé ar fi sâ
nascé a doua oar$ pe Isus, ar trebui sa-1 naseé nu in iesle,
ci in lacapul acesta.
(Din dryopia nine Monole pe lâng0 aid.I
Uite, Manole in jurul bisericii aiurdnd ocoIe#te. De
saptamñni tot pa umbla.
INTAIUL: Umbla parci n-ar umbla.
AL DOILEA: Vorbe§te parca n-ar vorbi.
AL TREILEA: Trñie§te parca n-ar fri.
INTAIUL: Ca un duh speriat ii rétflcit, de iese pe la
rñspântii spre alte tflr8m uri.
Se duc spre std vga.)

SCENA II
GJñ4AN aoae#te din st â nga. hIANOLE. istoi'it. ffi4i fidf r8fl. l• I a
devastatti, borbo crescu to. se opropie de rl. vin aiiiândoi ‘• mijloc. j
MANOLE: Gémane, eqti aici ? Unde at fost? De unde

GAMAN: Pe la toate min stirile m-ant rugat.

 MANOLE: 9“tit tot?
GAMAN: ¿tiu tot.
MANOLE if io dr m‹i nñ, i ‹ma tñ Ioc•u I }• Aici.
f ñmi@perrd r or spu rie o t‹i i nd. l
Ea a creziit cI e joc.
Ch Aâ (dâ din cop}: Qi‘in.
FWNOLE t opW! r 1: Si n-a zis nimie. A crezut ct e joc.
GA6GN: §ti u.
^•'0LE (tot deulbinuind j• Am ucis-o cu inflinile mele.
Dar ea a zâmbit.
GAMEN: $tiu.
MANOLE: Astazi plec.
GA›\fAS': Attn.
SIANOLE (aseultb)- Tu auzi cantecul din z id ?
GAMAN: II and.
MANOLE (I ronz(igu rot): Aici nimenen nu-1 aude, nu-
mai eu. S'-actim §i tu. N umai noi dot il auzim. E parct
viat» toatd pe care inca o data o inceiz. E cñntecul obér9iilor
ii a1 sf iturilor in neschimbarea aceluiapi cere.
GLHAN (c-oprapie en u rechaa d« did j: De, s-aude.
Acum sunetul inalt ii lung. dep6rtat ea o chem are. Acum

Bâ je moi, Bâ jr met! — Manole, multi t *8 e ingrozité,

glasuri s-an ridicat in sobor ii slatul boieresc face vorb8
asupra ta, st fii judecat pentru omor.
MAi'i0LE (/rñnt 1: Ce depert6eiune in toate iritormiri
le! ApAr8tor al legii nu e numai soborul, aplr8tor aI legii
sunt §i en, §i vreau in socoteala mea sfl se purra sugi'u-
nmrea vie{ii, dar l1ca§ul nu. Acesta Dumnezeu singur §i
1-a ridicat printr o minune, pe care doar El o in{elege. Eli
am fost ii umai o netrebnicA unealté, o scandurâ in schelele
pe care Ie clñrtimi, câtid cl8diree e gata #i foloaul vre.
melnic nu Ie mai cere. Aha suntem not tog, unelte #i
scanduri in schele; unit #i dau seama mai eurand, al{ii
mai I&t'ziu. Prin ceea ce din durere nimic nu ni ee scade.
Alt n-si nimic sâ-mi spui†

Pe la casa nonstrâ ai trecut?

GAMAN: fntre spini venino#i std poarta intunecatA.
unde puneai f runzñ mñntuitoare de leu#tean. Dobitoacele
Ei. dobitoacele Ei sfinte s-au dus subt pamdnt.
MANOLE: Alt nimic?
GAMAN: Alt nimic.

SCENA III
!Soseec ii n dreapta X"ODZ. JOGt:,tff£, on fdv0t dr curfe, cd@o
sulynpi nici in urmA. botert incruntn{1 y cdtufdn /onoftcl urma)i
de robi. In s tânga ge adu nâ vapor in )arml zidart/or.

VODA (rna It. gras, u -or en foatd greutetra. ahia ofuns.

râc u fts nd, ee in tearcr cd trr bñiat. cara se uitâ n sus. en
gura cdsrntd J: Err, bñietr, nu vor ti ?
BAIATL*L: Laud pe ctitor.
VODA: $i dace ai fi In locul rrieu. al ctitorului ?
BAIATUL: •itiu eu ? -Atunci aq lâuda pe Manole.
VODA: N umai atat?
BAIATUL: 64ai mult ce s6 zic ? in locul inâriei tale a§
da afarñ diri cAlindar un sfé nt #i -at ptine in locu i numele
 VODA: Daca ad fi bitiat be curte, a§ gñncti 9i eu la fel,
dar soborul gândepte tocmai dimpotrivi. Ce gande3te V«di,
e treaba mea.

Cu voia ta, fire§te!

(Pri nette in aua. )
Asta-i tot aha de neindoios o minune, pe cat sunt eu
voievod. Ce, pi¥rinte†
(Cât re Bogumil.)
fitrynic om Manole ésta. fiufletul nu ii-a cru{at, dar
uite isprava, Irate, pentru sute de ant!
C0tre Mof{ime. j
E, sunteti tot pa de mu tumiti ca 9i mine †
fNTAIUL 2IDAR: Vinul e tulbure, stñpñne.
VODA: Las' ch vom vedea.
AL TREILEA: Stapine, iti dorim incñ mu lti ani de
lupti intru ale crearilor, mântuirilor, mo§tenirilor. Noi
cei de aici nu am ales numai va ttle u5oare Sari a da piept
§i cu toate indoielile obpte§ti §i cu toate tulburñrile, ce se
amestecñ printre ele. O limbé limpede nu putem avea,
tinfind seama ii de af unzimile de subt noi ii de toate cele
acolo auzite gi vazute. Fart de harul de sus nu am fi
invins puterile din prapâstii. Acu iti punem la picioare
noul lAcag, care ar fi impflcarea voievozilor, mñngiierile
robilor, ii bucurie tutur or pruncimilor viitoare. Cei ce
vor vent vor judeca mai bine partea bunti cereasel a ei #i
partea rea, paménteascfl, a ei.
VODA: Scris este: s8 dari 1 ui Dumnezeu ce- i a ltii
Dumnezeu pt voievodului ce e a voievodul ui. Voi am fiCtlt
ainandou8 I uerurile cu o singurti fapti. I mi voi do silint•
sfl nu md cert cu El pentru darul vostru. Se pare inst c8
s unt muce nici aici , care a# teaptñ s8 le fiu lecui tor
suferintelor.
(Ca utâ pe Mo role.)
Tu eqti Manole†
MANOLE (vine mai oproope. inexistent): Eu.
VODA (clâti nând din cap, se inioorce catre boieri yr
c0lugâri ): Boieri qi cfilugari, fârfl fereli, mai aproape!
Priviti-vé omul, pe urma sa-mi sp•••t ce mai doriti!
(C0t re Maoole.)
Cñnd te-am viz ut pe urma, erai inch tân8r. Clt p-aci
sa nu te cunosc. f"urtunfl din care desert te-a pustiit aha,
Manole ? Au ce suflare a fâcut din p$rul thu vlrtej ii
spuzâ ?
MANOLE (sfâr§ it): Suflarea aceea nu are nume, dar
daca vrei, ii poti spune: “farñ sñrbatoare” ii “fart noroc”.
In pflmñnt mi-am pus capul ii -am zis: Doamne, dacd a
fost pedeapsa, de ce a fost ? Pentru a qti râul pi binele,
n-am I urat rodii opri te. N-am batjocorit indemnând la
desfrñu ingerii trimi§i la Gomora. N-am voit sa clfldesc
turn din cre9tettil c8ruia sa riid de potopul séu. Doamne,
am sim{it ad*ncimile tale apropiindu-se de gura mea — §i
apoi din nou depñrtñndu-se. Numai sl8virea Ta am voit-o,
ii totu#i m-at incercat cu toate stihiile. Dncé pedeapsa n-a
fost, ce-a fost?
BOGUMIL: Alegere ii har.
VODA: Nedreptl niciorlatA sil nu fini cu intâniplarile,
Meg tere. Nu e un noroc — câ ai putut s$ ridici asemeneu
bisericfl† E cea mai frumoasit m toat8 credintn rfislrit ului,
adicA in si ng ura rlreapt8-ct’edi«t‹- Std aici. de pietre, qi
totupi ago de utoor8 cB ar putea la tel st pluteasc$ #i pe
J7
 mare. dci, sau mutate prin vdzduh in alte t«›‘A. ea g i {I
tot cea mai frumoasa. Rodul muncii §i al ma inilor tail!
MANOLE: Ce e munca, ce sunt mainile† Ce e iubirea,
suferinta ii moartea noastrfl? fnalte, qi tu, plrinte Bogy.
mile, rug»ti-vâ sâ nu se mai sñlñqluiascl in nimenea pati.
ma clidirii ca in Me#terul Manole eel de cumpIit5 amintire.
C6 patima aceasta coborñta de aiurea in om e foe, ce mis-
ture preajml #i purtator. iii e pedeapsa #i e blestem. Sunteti
de fa{â, ton, oameni, cre§tini §i copii. Va ghici vreoaati
cineva? — Nu, nu va ghici — ii nimeni nu va in{elege —
o! unde sunt ? ce mai vt-eau 7 Nu cereti grai lflmurit omu-
lui cu géndul rupt. De subt picioare pBmlntul sñ piarâ nu
vrea, in picla neagra sunt fâr8 ie#ire §i fârfl toiag. Doamne,
pentru ce vine ne§tiuti am fost pedepsit cu dorul de a
zâmisli f rumsete?
VODA: Credeam c$ te gésesc mai mñngñiat.
MANOLE: Locul nu mi-1 mai gñsesc in atñta loc. Ceasul
nieu a inceiat.
Am dat ce am dat. orice dobñndâ e de prisos. La porti
inchise sBngerez lang$ singurul tot, ce mi-a fost in v'•t*
frumos.
BOGUMIL: Nu cdntari, nu soeoti. Crede!
MANOLE: Fire de voie, pumnul se strñnge impoti iva
credintei astfizi #i totdeauna.
BOIERII JI CALUGARII (be mi5câ a oni eninCare, apro
piindu se. j
BOGUMIL: imblinze9te-{i, Manole, cuvintele. Crede!
Nu judeea, nu céntlri. Nu carti. Nu socoti. Crede!
.MANOLE: Uite bratul meu: e bland. Uite ochii met:
astazi sunt blénzi. iii bland e #i mersul meu, §i statul in
picioare, fiindcâ... fiindc8, oh, nu mai 9tiu... S u fletul 8
aha de sfir§it, c8 nii poate s8 fie decét amar ini pleat. TOt
ce mi-a mrnas e silbfiticia cuvantuliii.
 BGGtI MIL: T se va ierta tie p6catul acesta, ii altele
incñ o mie.
VODA: Nu strñnge pumnii, i4anole, ca biserica ta cantfl
peste toata tara. Dacl ai vedea-o o daté din vale, uitarea
ii s -ar a§terne pe amintiri. Totul e #i mai minunat decal
s.a putut vedea din chipul mic. Eu uit comorile prflp6dite,
rlutatea curtenilor, qi uneltirile altora.
BOIERII JI CALUGARII (Se uiiâ cu inJetes uriii la

MANOLE: Nu, stépéne, amintirile mele nu se sting.

OchiJ nu se inchid. In urechile mele, somnul nu tace. La-
erima ma simt, intirziatñ, qi caut odihnl de piatr8.
BOGUldIL: Mare e durerea ta, ascunse eLile Domnului.
(Vrea sâ locd cruce tea»aprs fin.1
MANOLE fif opre5 te ): fnch nu, pirinte, inci nu.
UN CALUGAR: Se-mpotrivegte crucii!
VODA: ldanole, ce at ? Tu e#ti bolnav.
MANOLE: In zid ea s-a stins, dar in mine ea tot mai
striga. Ridicat din carnea men strigâtul cople#e#te vtiie-
tul lumii. Hi su nt surd pi-aproape nu mai aud vorba furrier
tale. Pentru cñntecul ce s-a rnai auzit din sicriul Zidului.
am mai intñrziat o cIip5 cu siingele in tremurare. N u mai
am nimic de a§teptat, 9i totiuii i ntre zi §i noapte tnai
Z dbovesc, pi-ivirea men spre acela#i loc ve§nie se-ndrunia,
poate se deschide incñ per-etele cum mormântul Celui ce a
ti'eia zi a-nviat s-a deschis, s-o vñd ie§ind — nutnai lu-
min8, ma cum a in trtit.
BOG UMIL: Unii nior tineri, ml{ii rnor b6trini. La jude-
cata ‹tin urma ea de act va ie#i, cân‹l ca pAsfit i de toeninâ
ingeri c6lé tori pe bisericfi se vor odihni. tréinbi t•nd peste
Arge9, peste snte ii stent.
 \"0DA: Peiitrti tine in zi ua aceea arhanghel til nu v
trebui sâ-mele la cintar, ti va pune pe tipsia din stñnga a
cintarului toote pâcatele tale, ier pe cea din dreapta bise.
ricg aceasta. Spre .sténge liniba nu se va apleca. Dar panj
atunci mai este mult.
Inch o sutâ sau do uâ de ani \’odñ niai vrea st tritiascâ,
#i \’odâ porunce#te #i lui Manole sâ trñiascñ, st se bucure
de dlrnicia noastre fira sfñyit.
MANOLE (cu crescâ ndâ, p•râ bi tâ. râ Su flO r€)° Nu, stipa-
ne. Tot ce mai doresc e sa ml last — st mñ last st ma sui
in biserica. \’reau sâ trag en clopotul intâia oarñ pentru
aceea care c$nlare de clopot n-a ax'ut — numai atBt,
stapine
— numai atat, — stipâne, lucrul e isprivi t, astazi ne
vom impr&itia cum am venit.
\’0DA: Fie, d•si cuvintele tale, toate, nu Ie-nteleg. Voi
fi intre slugile tale pana la sfñrqit. Du -te acum, trage
clopotul. Pe urmé mai vorbim in lini§te.
NOLE: Da, o sa mat vorbim, mult, §i mai ales in
Irritate. 0 st vorbim uitñndu-ne matt itnul la altul. Eu nu
voi zice nimic, tar tu, stñpñne, vei asculta pi vei intelege
— cñ altfel — c6 altfel — nu se poate.
{Cdfre Bogu/ziif. g

Pârinte, daca m-am impotrivit crucii tale, a fost fi-

indcñ voiam sa {i-o cer acum.
BOGUMIL (Tace cmcea.)
I\IAN0LE (Inf rd, clv tiiiâ ndu- se, i“n biset-icâ. )
 Areia#i. (6ra - fA.^•’OL£

¥'ODA: Ce-a voit Manole en cuvintele din urma ? A

cerut binecuvñntare ca de plecare. Nu se porn te la drum
prin bisericfl qi nici prin turle.
(&oierii 4i câlugâ ni ae oprapir de ¥’odo.}
fNTAIL'L BOIER: Ne intrebfim ii not, dar nu ce vrea
el, Cl lata: ce dore§ti mñria ta ? ! Ca intelesul #i hotArarea
nu ne fu as tfel. fn stemi biserica aceasta vei luat-o in
zadar, céci scñpat de aici, Manole va putea oricând un
altar §i mai frumos sa-nchipuiasca. De-altfel singur s-a
sume{it 1ucrñtorilor, ct incñ o fapti il mai a§teaptñ. Ast-
tel se pregñtepte el, sñ-{i batjocoreasci comorile dyertate
pi sñ iasñ din cuvñnt!

VODA (se-ncruntâ}: Lucritorii sñ vie!

(Cdtre boitn.}
Prin menirea mea p8mñnteasc8 au trecut intBmplAri
fu i-tuni de pominñ — credeti cñ astfel x-oi face cnice peste
toate ? De sñptñmñni astea iarñ ii tart le oud. N u e chip
sñ vñ pun stavili ? Vreti sñ mi indñ iiti méndria? \’re{i
•a- i «tata{i spaima de a-mi pierde norocul? Pe Manole.
pe boieri, pe luerñtori, — pe cine x oi lega ?

Lticrñtori, auz'ti — clopotul cele ntr-o dung8 s$ alunge

de pe pñniitntul acesta orice pr$pâd. Lu• ti anunt e. #i
râspun zfi nd sé aveti suflet ul pe limbs! Lucr6tori, v-ine
unel tel te ?
 Zl lâARII. tEr p lvr#t mira fi. J
YODA f aiTidr, ft ei j: Rdspundeu' !
UH CALIJGAR: Mano)e a-a impotrivit crucii!
Ah TREIL£A ZIDAR: Nu crucii, ci laudelor.
AI.T ZIDAR: Pe cataligele méndriei el niciodatâ n a
umblat.
IN7AIUL ZIDAR: De la o vreme Manole vorbe§te in
#hlcitori tot mai intunecate. Cine poate sa ie- n{eleaga ?
Spusele I ui sscund tot alte 9i alte tâlcuri. Vorbelor lui le-
'am pierdut cheia. Qi incd o mAhnire pare a fi de nelnliturat!
Al. LiGlLEA BOIER: A spus sau nu a spus — cade
put‹n in cumpan8. Dar el a ucis en g8nd blestemat qi asta
n u -i o g hicitoare. M8ria ta, ovem pravili care nu trebu-
iea‹: câlcate!
Am TitElLEA BOl ER: A invins stihiile cu omor pi fap-
ta lui etrigé la cerl
M ULJIMEA (Mn rmurñ impoi rivu boierilor.)
AI.T b0l ER: Roste#te osanda, mAria ta! !
VODA 1 i innio toiugul dine r o mu n6 in ceala It G, yr
yrinet tr tulburot i mut. j
B(iltltll S éLlJGARll: Os$ndo! !!
INTAIUL fiALUGAR: S a proroeit cB va veni cu infâ-
tisure nui re 9i cu semne str8l uci re, dar i nd untru va fi
pildfl de stricter ii ne. I nta acesta e intliul lñca§ a1 lui Ati-
ticriat!
little.R11 QI CALUCAIIII: Oa6nda! ! !
1 NTA1U1. J3t1IER: A uz›ti-1 cum ti-age clopotul — cum-
pli b §i fa1 fi 8ii iei'enie, parc& 8-ar certa cv ce1 u1!
ALT BOIER: Tr8ind — ne batjocorepte, tréind — va fi
o )x-inrjili‹• -— f8i-ddelegea neieplpitl va atrage blestemul
nuupra tuturor!
VtJ]JA (y‹i(ui ntl ): Sri z i\\ arama — auzi\i a!ama -
j-A8p\ltisf\ti‹l i ed›'eptâ\ii ctin actattci nJi!
 *1 <T MEA 8€ tt4lbitfñ): N u. nu se poate!
lfiTAIL'L CU.UiGAn: Prin vremi voiesozii s en bueu-
rat sñ fle slugile sfintei biserici. care i-a uns!
bfU L’J'IMEA (in tul6u rore treseând0. spre 6oieri ): 'u.
nu se poate! — Ce vor? flu se poate! — Cine sunt? — fi u
se poate!
fliTAIU L CALUGiiB inioreñndu se cdtre in ulJisie }:
Cine a mai vñzut mñdulare rñseulându-se impoti5x'a tru-
pului din care fac parte? De ee strig•t›. ‹e a t«1b• •ti.
de ce urlati? ¥'oi sunte{i ferestrele prin care in biserie$
intrñ lumina? Voi suntem u5ile de ap6rare qi 3tâlpi i de
sprijin? Voi suntem clopotele care x'estesc, care inaltn qi
osflndesc? Cine ridica glasul — impotriva mumei ftrs de
tr up, din care a douñ oarñ ne-am nascu t† b“é vie s6-1
privim! isñ stea in fa{a, impotrivindu-se!
MULJIlvi EA: Nu, nu se poate! — Monole. ine#terul
neasemanat trebuie sñ trñiasci! Nu. nu. nu se poate! Into-
ne — tori — tori suntem in biserici — §i-n preajma bise-
ricii. Not strigñm, boierii urlA. not ap6râm, calugarii osan-
desc — tori suntem jos. Manole singur e sus, — singir
deasupra noastrfl — deasupra bisericii! Alt sfat, nlt sobor!
Acesta sa plece! Acesta sa se intoarcfl!
(Toatd niut{iirteo se irtiycd, sufi{api /ar gor‹t Ie sumI i

INTAIUL BOIER: Robi ai pamantul ui — sus in turfs!

Puneti •âvoarele pe u§a sc$riloi-! Dobor t «chelele de cea-
lalta parte! Sa nu mai scape!
BOIERII JI CALUGARII: Monrte claditoriilui!
tAohii nâuaI etc *ti I iset-icd, iii eel nipi rim re tit urul I; cfr›pof uf di rile‘ o

VODA: St•ti! Ce e? Ce s-a intdmplat 7 Cine se ridic$ ?

Cine dñ porunci! ?
 ñ,f(?L’]’l!dEA (Aniu(e#tr ‹ftnlr-o do IA. pnui nd in qgq,)
fJN£i1: §fanole a iegit pe msrginea hiscricti.

ALTUL: Mnnt›le ingenuncheazA spre rMrit.

aLZUL: Arur spre apua.
MU T/N ‹•i«z» • i•• : Manole, Manole!
MULTIMEA fru frmere J: Ce e, ce vren ?

V9£ifi scsi, nu mi ca{il G vorba » nu cracniti!

tiK' AN Min• in mi;loc, in aiurare inleriouro): Canter
cul din sid Ie chcoml apre alt târém, unde ltuma e albaitri
pt utuJe ar due toatr vietile. Dintre turle privegti 9i ti ee
pure jalniH lumea ii toate frum usetea. Sufletul tau ee
deeprinde dlii truJ›, lumiria se invbrte, her uI i §i pare jos ea
un ncut. G6ridul tau zboar6, trupul thu cade ca o haina
rare tc-a ctrdns #i mult te•a durtit.

C4zut...
†AMAN /y-c aculurul ainialru R^ • +^ ae. time(e$Ie
l‹›l mai mu/fJ: In zid un cénte« a contenit. •'filuua libii ,
f•ray‹idi, x/cua /i5ir/ Primegte-I Ie-a-dreapta puterii!

AL §AfikLEA fJ cm ncn pr•sfe ri j: Manole, eu te-am

urst #i tn am iu1›it mat mult dera t oricare. I•une-1i i tick
°
‹Izt£ An» âa.a• uyt» urea, ca atinici când rim voit nd plec
q1 n -nni ytitut. J'4u trei@e sb optii nici un cuvant -- nu-
mai I iona e•o rirIi‹'i.
/,’/r‘ ueIl‹ ritu/irj lui /\Yu/›‹,f ‘ r/'ia/›n nr/u ar’ ml r/o/› ‹/r ir*'f/i/ ^./
 VODA 114 i d•.+rmpere cayut. j
BOIERII 51 CALâGARlI f De nrrmenen. j
VODA: a a spua: Luwul e isprsvit. nstAzi ne vom
iyprâgtia aga cum am venit.

Ha! Jul sâ fie dat aoborului.

AL TREILEA: Manole, Slanole, ce vom face?
ALTU L: Doamne. eel ce a cladit bisecici.
ALTUL: El tot aga zicea: InfAptuirea bisericii cere tot,
gi te duce de-a dreptul ie moarte sau earacie, in cer sau
nebunie.
AL CINCI LEA (cDtre AI Korma j: Tu pescar, ie vei
intoarce iarApi in ape?
AL DCIILEA: Sunt en roetul pierdut.
ALTUL: Nu vom 5ti cum sJ ne mai g4sim un for in
via{a, vom râtñci din loc in loc.
AL TREILEA: Când not nu vom mai fi. apa #i addncul
pAdurilor vor mai v ui aici, amintindu-ne firñ s6 ne nu-
zoeaec6, surd g1 cumplit, a-fi! a-u! Tilt veac Lh veac.
INTATUL: Doamne, ce strAJucire aici §i ce pustietate
in noi!