METERUL MANOLE de Lucian Blaga Lui Sextil Pucariu PERSONAJE: VOD MANOLE MIRA STAREUL BOGUMIL GAMAN ZIDARII:

ntiul, a fost candva cioban Al doilea, a fost candva pescar Al treilea, a fost candva clugr Al patrulea, a fost candva ocna Al cincilea Al aselea Al aptelea AI optulea Al noulea UN BAIAT DE CURTE COPH I AJUTOARE UN SOL I DOI SULIAI ALISULIAI TREI CRUI BOIERI, CALUGARI FEMEI, NOROD I ROBI Locul aciunii: pe Arge in jos. Tinip niitic romnesc. ACTUL INTAI Cmara de lucru a Meterului Manole. Multe, foarte multe lumanari aprinse pe mas, pe blidar, in fereastr. Pe mas e un chip mic de lemn al viitoarei biserici. Stareul Bogumil, ezand in faa mesei, privete drept inainte, din cand in cand clipete repede din ochi. Gman, figura ca de poveste, barba lunga impletit, haina de lan ca un cojoc, doarme intr-un col micandu-se nelinitit in somn, cand i cand scoate sunete ca un horcit i ca un suspin in acelai timp. Meterul Manole, la mas, aplecat peste pergamente i planuri, msura chinuit i frmantat. Noapte tarziu. SCENA I MANOLE, BOGUMIL, GMAN MANOLE (duc du-i mna dezndjduit prin pr): Ajut-m, cuvioase - altfel! Altfel! - Nu cu sfaturi mai presus de fire! O, cate piedici i impotriviri! BOGUMIL (far a se mica, cu voce monoton, ca a unuia care-i are un drum, de la care nu se mai abate): Nu mai msura! MANOLE: Nici magie alb nu fac, nici magie neagr. Impotriva cugetului, ochiul se mai bizuie inc. BOGUMIL: Pe msurri? De apte ani tot msuri cu cel unghi de aram, i nici o izband. MANOLE: Ce s incep? BOGUMIL: i-am spus. MANOLE: Nu. Eu nu! BOGUMIL: Va trebui. MANOLE: Bolta, ce s-a prbuit ieri, n-a fost prea grea. Cerceteaz i tu. N-am aezat temeliile pe oviala nisipului. Adancimile i inlimile a suta oar le msur. Socotelile sunt bune, tiate in cremene toate. i cele pentru arcuri, i cele pentru laturi, deopotriv spre miazzi i miazanoapte. BOGUMIL: De-acum tac. Orice alt cuvant e de prisos. MANOLE: Printe Bogumile, ajut-m! BOGUMIL: Numai in iad se socotete. Acolo, in impria virtuilor intoarse, toate sunt dup msur: i coarnele dracilor, i cozile galbene. Acolo numrul stpanete in intocmiri, in sinoade, in boli i in cldiri... Privete numai cu luare-aminte semnele roii de pe pergamentele astea afurisite: unele apene, altele erpuitoare i-ntortocheate. Orice numr pare o isclitur schimonosit de drac. Uite, numrul sta trebuie s fie isclitura lui Mamon, c are burta mare. Asta a lui Scaraochi, c e subire i pare uscat de tusea cea seac. Asta trebuie s fie a lui Moloh, c se sprijinete cu ingamfare in sceptru. Asta trebuie s fie a lui Belzebub, c-i flutur steagul neruinrii pe cap. Vezi barba mea? Sunt btran, dar

socoteal in viaa mea mult greit - inc n-am fcut. i dac totui fac, o fac ca in ceruri: zic unu i gandesc trei. M jur pe Paraclit. In impria lui Dumnezeu, a socoti e un pcat ceva mai mic decat necinstirea sambetii, dar neaprat mai greu decat clcarea poruncii a asea. Nu, Manole, pe mine nu m prinzi in jocul acesta necurat. MANOLE (se ridic amenintor): Cine-mi dram zidurile? BOGUMIL: Incotro amenini, Manole? Spre stanga, unde in clipa aceasta rsare o zodie nebun, spre dreapta, unde norocul apune? Spre puterile de sus, sau spre cele de jos? MANOLE: In toate prile, printe, in toate prile. Sunt venic la inceput de drum. Se petrec lucruri necurate pretutindeni. Intre pietrele atator impotriviri care voin nu s-ar fi macinat pan a cum?! (Pauz scurt.) BOGUMIL (dup un lung suspin): Intr-o sear am ieit pe malul Argeului. Apele erau crescute pan-n gura vadului. i in nvala apelor un sicriu plutind vzui. Apoi altul, pe urm altul, pe urm cinci, pe urm zece, i tot mai multe, pe urm fr de numr ca o plutire de trunchiuri spre marile ferestraie. i cum n -a fost vedenie trebuie s cred c a fost aievea. Tot atat de adevrat e c in sat copiii nu mai cresc i aa femeilor nu mai da lapte. Printre oameni umbl vantul cu vetile. Zidurile tale s-ar prbui, fiindc le clatin strigoi nelinitii. Intr-o zi au dezgropat cimitirul i ca s nu mai rmaie nici un mort in pmant, au dat drumul sicrielor pe Arge. O sptman intreag au tot venit pe Arge cele o mie de sicrie sunand surd ca bui hodorogite. (Cu un suspin.) Ci eu tiu c nu morii ri zdrnicesc inlarea bisericii. Mai sunt i alte puteri, mai mari decat morii ri. MANOLE: i-am spus, s nu mai vorbim. BOGUMIL: i eu i-am spus: las-m s ma rog. Dar tu nu vrei s faci jertfa, i pe mine nu vrei s ma lai s m rog. (Se ridic.) M duc! Femeile noastre au ieit lang rau la miezul nopii i au stans lumanri in ap, pentru a dezlega blestemul, dac e blestem. Dar nu a fost. Tu ai aprins candel deasupra chipului mic tot in zadar. Un singur lucru mai poate s ajute. MANOLE: A fo st odat spat in piatr: s nu ucizi. i alt fulger de atunci n-a mai cazut s tearg poruncile! BOGUMIL: M duc s m rog. Pentru tine eu, nevrednicul, ca s invingi zdrniciile. MANOLE (strig): Cum e? Cine e? Ce e? BOGUMIL: Nu e ap i nu e foc sunt puterile! Ele dispreuiesc intinderea locului i ies cand vor de subt legile vremii. Le crezi aici, i ele din intaia bezn rspund. Le crezi acolo, i ele dnuiesc cu infricoare in noi. Zi: Doamne, Doamne. MANOLE: Doamne, Doamne, de ce m-ai prsit? BOGUMIL: Strbtut de roeaa amurgului cobor de la manstire aici. Dup miezul nopii bat drumul inapoi. In fiecare zi mai aproape de pmant, barba mi-o pieptn prin spini. Acas m rog. Aici m rog i pe drum, i pretutindeni. Pentru tine i pentru biserica ta, pentru tine i steaua rsritului. Lipsete inc ceva, dar nu suntem prsii. GAMAN (sare dintr-o dat n picioare, cuprins de panic, cu glas greu): Metere, metere, metere. (Incet de tot.) Metere! (Apoi tot ntai tare.) Se deschid porile fr de chei. Acum iese o putere ce galgaie, acum o zburtoare in vzduh s-azvarle, acum o crmid, acum un os, acum un cap ochi bazaochi, frunte vltuc toate negre, nici una curat. Asta ce-i! A-u, a-u, a-u!! Pomilui nas, Boje moi! Tria albastr a lumii plesnete, bul-bul-bul se suge balta! Iat stihii frecate una de alta i pietre sframate in flci subpmantene. Huriue moara smintelilor dedesubt i se invarte. De acolo, in pofida noastr, i de mai departe se d drumul sorilor. Ce stai? Ce intrebai? Puteri fr noim n-au de lucru i macin din stanc fin pentru gurile morilor. E o invartire. E un vartej. i aude trist, cu ameninare, ca in noapte de inceput, ca in noapte de sfarit! Pomilui nas, Boje moi! (Amndoi il privesc cu fiori.) MANOLE: Zmeul nostru btran viseaz ru i ghicete faptele deprtrilor. BOGUMEL: Il ard tlpile, parc-ar clca in strchini cu lapte fierbinte pentru caini. GAMAN (agitat): Subt vrej de-acolo se aude a-a-a-a prelung, u-u-u! De dincolo e-e-e ca un ras. C sunt puteri fr grai, numai aa: i-i-i! Puteri nebotezate i fr de nume, prin trie berbeci de cetate, la fa fr msur, prin porecl ruine i scarb. Le alungi cu crucea, ele rspund cu ur. (Se scutur fantastic, mprtiind din ln nisip i pmnt ca un sunet prelung, sinistru, nearticulat; imit zgomotul, ce-l aude de subt pmant.) A-u, a-u, a-u!!! Racie subt pmant, a-u, departe, subt munte!!! i in impria de subt picioare vr -vr, vr-i-i-i-i !!! A-u, a-u! (Se scutur enorm, sare pietri din ln pe pergamente.) Le dardaie dinii se scutur necuratele, o, o! Nu e nimeni s sprijineasc zidurile? Cu spatele vreau s le in. Zidul se mic, se zbate in friguri pmantul. i nu sunt friguri de nscare ci friguri de prbuire! Vr-vr, vruu-uuu!!! Orcie in pustiire aici broatele, dincolo puterile marile! Bu tvluc! Cau-cau-cau! BOGUMIL: De ce nu-l trimii s se culce in podul cu fan? Prea ne sperie in fiecare noapte. MANOLE: Smucete-1 de manec sau toarn-i pe ran uleiul din candel. BOGUMIL: Pcat c are doi ochi in loc de unul la rdcina nasului, altfel cpcunul ar fi intreg i fr meteahn! (si ud mna ntr-un vas cu ap i-l stropete pe fa.) Grozav se muncete. Noapte de noapte, c nu tii cum mai triete. Trezete-te, Gmane! GAMAN (se trezete): O, o, Boje moif!

BOGUMIL: S nu te vad vreun copil sau vreo femei e slab la bierile inimii c ia de la tine boala cderii!! Trezete-te, Gmane!! Te ii de man cu poreclitele i joci tontoroiul in jurul nostru. GMAN (i duce mna peste frunte, prin par, scncind ca un copil cu un glas nespus de nefericit): O , o, o! Srac sufletul meu, amrat inima mea! O, o, o! Izbvi-m-ar, Gospodi! (Se duce iari la loc, se trntete acolo in sonin.) MANOLE (ctre Bogumil): Mai degrab decat credem o s apar pzitorii de noapte, vestindu-ne prbuirea. Printe, inim de serafim ii trebuie s nu te cutremuri de artrile lui. Stm neajutorai ca nite psri mari speriate de tunet. BOGUMIL (ascult n noapte): Ochiul cerului s ne pzeasc. Ascult coceni de brad cad pe indil poc, poc! Ca un deget care bate-n coperi. Manole, nu crezi oare c insui timpul zorete? Da, inim ne trebuie rece! i mai ales ie sange rece de arpe sau serafim. Sufletul unui om cldit in zid ar ine laolalt incheieturile lcaului pan-n veacul veacului. Nu vrei s pui odat capat acestei griji? Ce e trupul sta? Raia sufletului. Fptuiete, nu cumpni! Sufletul iese din trupul hrzit viermilor albi i proi i intr invingtor in trupul bisericii, hrzit veniciei. Pentru su flete un catig. Manole, f-i cruce larg i picur-i pe inim ceara aceasta topit: numai jertfa cea mare poate s ajute! MANOLE: Din singurtate am purces s cldesc, dar, venic in vuiet i larm ropotul de copite subpmantene vine cu noaptea i in vartej crmida de crmid se sfarm. Cu uittur din alt lume tu imi opteti aceeai pova: jertfa! Ci eu, printe, nu pot, nu vreau i nu pot!! Pentru a fi bun de-o isprav atat de intunecat, trebuie s fi cldit mai puine altare decat Manole, i trebuie s fi fost cel puin un an clu la curtea domneasc. Inima mea speriat nu e pentru asemenea fapte. Biserica mi se cere, jertfa mi se cere. O, printe, cat e de greu. Niciri gandul nu inceteaz s se frmante. Cand vd copaci imi zic: iat copaci sprijin porilor. i stau i privesc. Cer albastru cand vd, imi zic: de ce nu vrea fapta s mi-o binecuvante?! i m ridic i m uit. Pretutindeni pasul mi-1 aud in biseric crescand subt rsunetul bolilor. In Campul Duminicii i-aud clopotele. Pe es o vd intoars in apa morilor. Inlarea ei venic intarzie i pmantul se scutur. Nimic nu ajut ce s fac? Totul a fost in zadar ce incepem? Inc de-o mie de ori, lucrare de nebun inainte imi flutur. Pan la sfaritul zilelor, inc o dat i inc o dat, de nenumrate ori in deert i iar in deert! Nu, din chinul acesta nu voi scpa nici maine, nici poimaine, i schelria nu va rmanea in dreapt trinicie pentru catapeteasm, niciodat!! GAMAN (scncind ): O , o, o! sufletul meu! MANOLE: Suspin, Gmane, nu numai pentru adanca ta amrciune, ci i pentru a noastr, a tuturor deopotriv. C suntem drepi i ni se rspunde stramb. i fr ndejde suntem inui in tinda infptuirii. BOGUMIL: Eu m duc. Cetele de sus s-i lumineze hotrarea. In drum m voi ruga pentru linitea ta, la intaia cruce. La a doua i la a treia. MANOLE (il oprete, se cufund in gnduri): Ramai inca. BOGUMIL: Ce e, Manole? Ce cumpaneti? Ce chibzuieti? Ce nu intr in numere? Ce nu se las msurat? MANOLE: Jertfa aceasta de neinchipuit cine-o cere? Din lumin, Dumnezeu nu poate s-o cear, fiindc e jertf de sange, din adancimi, puterile necurate nu pot s-o cear, fiindc jertfa e impotriva lor. BOGUMIL: Firete, cat timp cantreti, aa este. Pe intaiul nu i-l poi inchipui crud, cum pe celelalte nu le inchipui fr de minte. Dar crezi tu oare c msuri i inlimile i adancimile sorii cu plumbul atarnat de sfoar ? i dac intru venicie bunul Dumnezeu i crancenul Satanail sunt frai? i dac ii schimb obrzarele ineltoare c nu tii cand e unul i cand e cellalt? Poate c unul slujete celuilalt. Eu, stare credincios, nu spun c este aa, dar ar putea s fie. i-atunci toate socotelile minii stangace sunt fr de rost i singur stpanitoare rmane credina sangeroas, pe care noi oamenii o aducem cu noi din intunecime de veac. Cine vrea jertfa? Intrebrile noastre nu rzbat pan-n prpstiile albastre, de unde ni s-ar putea rspunde, de aceea in nici o vorb de a mea nu vei gsi nici o umbr de intrebare. Noapte bun, metere. Voi intalni hotrarea ta la cea din urm cruce. (i pune mna pe umr, ateapt.) MANOLE (Nu rspunde.) R BOGUMIL: Noapte bun, metere! MANOLE (frnt): Noapte bun. Mi-aa de greu, printe. BOGUMIL (iese prin ua din stnga.) SCENA II MANOLE, GMAN MANOLE (in picioare Lng mas.pune mna pe chipul mic al bicericii): Povara bisericilor i-o ine pretutindeni cu umilin pamantul. Grea este ara de lcauri sfinte. De lemn sau de piatra, ele stau neclintite cum e carul cel mare deasupra furtunei. Numai pentru minunea mea nu se gsete var destul de tare s-o lege, i piatr necuprins de blestem s-o sprijineasc subt ceruri. Unde-i piatra, care nu se va clatina, i unde-i Zidarul cel mare? Prin pmanteasc alctuire slvindu-1, m-am deprtat oare prea mult de el? Trim in netire i poate c totul se-ntampl la fel. GAMAN (sare n panic): Metere, metere, metere! (incet) Metere! (Se scutur.) MANOLE (St neclintit n tristee.) GAMAN: U-u-uuuu! Se umfl guile! Scranete ca din masele grozave ies flcari din foi! Incierarea nu se oprete. Neguri se vanzolesc. Spre noi vartejurile cresc. Intinde-i mainile! Indoaie-i genunchii!! E ziua de apoi! Boje moi! Boje

mdi! Cine m trimite de aici? Rman aici. Manole, lang tine rman. (Se trezete.) Ce faci, Manole? Nu mai fi trist! Gospodi, pomlimsea! Biserica ta astzi inc nu e nimic dar cineva ne numr paii. MANOLE: Da. De jos ni se numr, dar de sus nu. GAMAN (privete cu uimire bisericua): Ce-i biserica ta? i ce vor schimonositele, deiratele i coclitele? Ce ganduri, Manole? Cu adevrat de nici un folos nu este s ne tot intrebm. Metere, s nu mai talcuim. Manole, sunt mai btran decat... Manole, de sfarit nu sunt departe. Metere, biserica ta, m vreau cldit in ea, eul sufletul meu s-o tot ocoleasc, abia optind i abia micandu-se, ca o boare btran i fr de moarte. MANOLE: Totul e in zadar. Tu eti zmeul meu nebun i sfant. Culc-te, sau intoarce-te iar. intoarce-te iar, de unde ai venit. In pdurile cu brbi i cu iezere e locul tu, unde slbticiuni ii bag botul in sicriul apelor. In bruma ochiului varsta i-e scris i-n glas! Numeri muit peste o sut de ani? Zmeule, pdurosule, bunule, ce inseamn puinul c ne druim pe noi alturi de jertfa cea mai mare, ce ni se cere? i ni se cere jertfa cea mai mare. Culc-te i dormi. GAMAN: Dorm, dorm. Cu urechea pe sorbul pmantului. (Se culc iar in col, scncind.) MANOLE: Dormi numai, dormi, c eu rman de paz. (Se aaz la mas.) Inauntru un gol se deschide mahnire fr intrebri. Deasupra intuneric se-nchide dezndejdea nesfaritelor incercri. Mi se mistuie somnul i sangele. Ar trebui s-nchid ochii, dar pleoapele de lume nu m despart. Luntric, un demon strig: cldete! Pmantul se-mpotrivete, i-mi strig: jertfete! Ah, Doamne, totul e inc neintrerupt. Jos, apele se rscoal impotriva pietrelor reci. Sus, stihiile se ridic impotriva legii de veci. in adanc, vifore prind s necheze. Nici o incercare nu vrea s-nceteze. Visul s-a tot deprtat spre venicul niciodat. (Intr Mira) SCENA III MANOLE, MIRA, GMAN MIRA (vine din dreapta, apare in u ntr-o simplcma lung, alb, descul): Manole, pot sa viu? MANOLE: Vino, Mira, vino. MIRA: Nu mai e nimeni aici? MANOLE: Stareul a plecat. MIRA: i mthala? MANOLE: Doarme. MIRA: S viu? MANOLE: Vino. MIRA (vine n odaie): Nesuferitul acela, bine c-a plecat! Ce-ai tot vorbit? (Stinge, srind pe rnd, lumnrile.) Am tras cu urechea la voi, dar n-am prea ineles... cand i cand cate-un cuvant... dezndejde... Paraclit... socoteli... ziduri... credin... suflet... (La fiecare cuvnt sufl cte-o lumnare i o stinge trengrete.) Pmant... Nu vreau s mai tiu nimic de toate astea... Ce incurctur de graiuri! Om s fii s inelegi ceva. MANOLE: Vino, Mira. Nu le stinge pe toate. MIRA: Pentru noi lumina cea din col ajunge. Nu crezi? (Se aaz ta el pe genunchi i i bag mna in prul lui.) Meterul meu era pe cale s se certe cu cerul? MANOLE (O privete lung.) MIRA: i te-ai dat la descantece uite, ai presrat nisip pe pergamente. MANOLE: E din cojocul lui Gaman. Cand se scutur ies din el colb i nisip ca dintr-o vanturtoare. MIRA: E grozav. (Suft de ta distan spre singura lumnare ce a mai ramas aprins pe masa.) MANOLE: N-o stinge. MIRA (Ia mna lui Manole i acopere cu ea mucul lumnrii. Lumnarea se stinge.): Vreau s nu mai visezi. Ce ii lumanrile tot aprinse? MANOLE: Voiara s lumineze ferestrele, pzitorii s gseasc drumul in noapte. MIRA: E tarziu? MANOLE: Dup cantatul buimac al cocoilor miezul nopii. MIRA: Dup oitea carului mare trebuie s fie mult mai tarziu. Noapte de noapte, stareul te ine de vorb. Manole, pierzi prea mult somn. MANOLE: De apte ani pierd credin, pierd ziduri i somn. Nici tu n-ai dormit? MIRA: M-am molipsit de neodihna voastr. M-am zvarcolit in cmar. Am ieit pe prisp. Am intrat. Am ieit. Mai poate cineva dormi? Namila se tot scutur, ca un munte. Psrile din stremi stau cu ochii deschii spre nevzute primejdii. MANOLE: Eu aici, era s bat cu pumnii in porile de sus. MIRA: Manole, tiu. Tu, tu, inim fr odihn, gand treaz, visare fr popas. Mai lasa zidul. Mai las turlele. Rod iari grijile negre? MANOLE: Lang tine, blestemul nu gsete cuvant. MIRA: Fruntea asta nu se mai netezete niciodat? Manole, apleac-te i surazi. Uita-te in ochii mei. Ce ascunzi in tine?

MANOLE: Frica, Mira. Frica de drumnl pe care ma gasesc. Ca nu tiu unde sunt i unde duce. i nu tiu daca suie, sau coboara. i nu tiu daca m-apropiu, sau m deprtez. Ce bine ca eti aici. Tu inceput i sfarit, tu total. MTRA: Meterul meu viseaz. Pentru femeia adusa de peste ap nu e tocmai totul, dar sa zicem jumtate din tot. Cealalt jumtate e ea. (Arat spre bisericu.) i cu drept cuvant. Las, ias, nu tgdui! Nu m supr deloc c ma pui in cumpn cu minunea asta infricoat de puteri. MANOLE: Intre voi dou nici o deosebire nu fac, pentru mine suntei una. MIRA (agalnic): Iat pentru ce in fiecare diminea zic: ce bine c nu vrea s se inale! MANOLE: Gandeti c prea mult m-a duce s-mbrez piatra, nu-i aa? i c ziua mi-a pierde-o mangaind bolile. Te temi c noaptea mea ar fi o venic odihnire pe trepi, iar turla sabie intre mine i tine. MIRA: Astea n-ar fi pricin de griji, dar s-ar putea intampla intr-o zi, pe ea s-o numeti Mira iar pe mine biserica ta. i zpceala ar fi cumplita ha, ha! MANOLE: Lacaul - prilej neintrerupt ar fi pentru tine de rutate i joc. MIRA; Nu, metere, iaca glumesc. (Se uit la amnuntele btsericii) Intoarce-i puin jucria... s vd i turlele... Aa, inca puin, in cealalta parte. tii, de multe ori m gandesc, ce-ar fi dac niciodat, dar nu! Lcaul acesta odata va sta deocamdat st numai pe mas intr-o zi va sta insa i intre dealuri. Privete aici, metere. In adevr, nu mi-e de glumit, uit-te i tu. Ferestrele sunt prea mici, ca nite ochi adormii. Turlele prea joase. Nu gseti? MANOLE: Da, nu zic. Ea e bucuria noastr de la inceput, rostit in cantec de crmid i var. Prin suferin pan la urm multe se mai pot desvari. MIRA: Prin suferin? Neaprat. Cum te cunosc, nu te-ai da inapoi nici de la una i mai mare. Noroc c nu vine. i cum? Dintr-o inchipuire sau fapt s-i vie? i-o doreti inadins ? Haide s ne inchipuim atunci dar mai bine nu. Te-ai supra. MANOLE: Nu m supr spune. Ce s-mi inchipui? Vrei i mai mult s-mi batjocoreti biserica, se pare. MIRA: Nu - altceva - cum ar fi dac a pleca de la tine, i nu m-ai mai gsi niciodat? MANOLE: S-mi inchipui c tu c tu ai pleca i nu te-a mai gsi? MIRA: Niciri i niciodat. MANOLE (cu nepsare prefcut): Bine, mi-am inchipuit. MIRA: Nu-i aa, c atunci cutandu-m, ferestrele bisericii s-ar csca mai mari ca nite MANOLE (o srut cu patim): Ce gust nebun de sange i somn! (i stpnete o micare i se face c glumete.) Ei bine, ai plecat i pe urm? MIRA: Pe urm? Pe urm nimic - numai atat nu i-e de-ajuns? Raule! Prin iubirea noastr au trecut zgomotoi i cu focuri ciudate aproape apte ani. Plecarea nu te mai mic - s zicem, atunci, c fr veste a muri. tiu c nici o alt femeie nu i-ar putea fi mangaiere. Dar cel puin turlele, turlele s-ar ridica atunci mai subiri, cerandu-m inapoi cerului. Pe urm mare pcat n-ar fi, dac cerul nu i-ar da nici un rspuns. Tu i-ai avea in venica frumusee biserica. MANOLE (se ridic, se frmnt, i frnge braele): Las-m, Mira. Las-m. Ce vrei? Nu, nu! Voi ridica iari braele! Voi indarji inlimile! Blestemat s fie blestemat, blestemat! Mira, tu eti lumina omului. Nu, nu! Mira, de ce? Umilit de fiecare piatr, care tie cum trebuie in lume s stea, umilit de fiecare copac care-i inal menirea, far de tine m-a... MIRA: Linitete-te, metere. MANOLE: Mira! MIRA: Metere, hotarele sunt departe i moartea de asemenea. Linitete-te! Eti un copil. Am venit la tine s te mangai i am glumit. Dar de cand nu mai dormi, tu nu mai inelegi. MANOLE: Cine m tot incearc? De ce m tot incearca? Oh, oh! Iari am blestemat. MIRA: Mai blastm, pe urm te liniteti. MANOLE: Toate se clatin. i stam cu frica, i stm cu spaim. Vantul cerului imi imprtie fumul. Intre suferin i ateptare se pare c din sufletul meu inc nu am dat, ca Abel, spicul cel mai scump i cel mai curat. De aceea darul nu gsete drumul inlimilor i venic se intoarce iar in pmant. MIRA: Umbli cu gandurile intunecate ale stareului? Habotnicul asta te-a fcut s crezi in pcate pe care tu nu le-ai svarit. Parc n-ar fi botezat ca orice cretin. MANOLE: De ce nu se inal biserica? Cum mai iau lupta cu tainele? Unde e sprijinul? MIRA (urmrindu-i gndul): Stareul tau e un clugr fr Hristos. Cateodat imi vine s-1 mtur din cas cu gunoaiele. Gandurile lui intunecate starnesc altele o sut in cei ce umbl cu el. Ascult numai in toate de el... brrr... stareul tu! Dac ar fi om, nu i-ar fi intors faa de la femeie. E dracul-pustnic! MANOLE: E dreptcredincios! MIRA: i in ce msur? C mnanc bureii veninoi crescui pe cruci. Cu credinele lui incurc un col de ar. GAMAN (Se ntoarce-n somn.) MIRA (Face semn lui Manole s tac. Ceva i trece prin gnd. Ateapt pn ce Gman se linitete.) MANOLE: Au czut i ceie din urm crmizi. MIRA (ntr-un el de extaz trengresc, sare cu picioarele pe Gman care e ntins enorm pe podele.)

GAMAN (Suspin i url nchis.) MIRA: Scutur-te, Gmane, voinicete ca zmeii tramului celuilalt, inc o dat - aa - scutur-te! Tu eti pmantul marele, eu sunt biserica jucria puterilor! Senintate vreau, nestpaniilor, c toi suntei innorai i prpstioi. Manole e chin. Clugrul e stafie intunecat. Tu cutremur. ara ingrijorare. Vreau s sfareasc odat povestea aceasta de spaim i trist nebunie. GAMAN (Se scutur din ncheieturi.) MIRA: Mai din adanc, moule, aa, de la inceput, inc o dat! Strig, Boje moil GAMAN (muge i scrnete sin istru ): U-u-u-u! vrrr! Izbvi nas n sei ceas! MANOLE (Asist la aceast ciudat ntmplare, mut cscnd ockii mari, absent, ca pe alt lume.) MIRA: Vezi ce bine m in, i nu sunt nici de var, nici de cramid. Senintate cand sunt intre voi! i puin lumin! S se ridice sprancenele! Inim mai uoara! Manole e mohorat parc i-ar fi pierdut ingerii, ce-1 pzeau fr simbrie. i tu eti mahnit parc ai fi pierdut raiuri, pe care nimenea nu le-a vzut. Moule, vezi? Nu m-am prbuit. Trupul meu e intreg, arcurile intinse, os nu s-a spintecat, stalpii sunt drepi! Rabdare numai intunecailor. i intr-o zi nici biserica n-are sa se mai nruie. Cum ar putea s stea, dac nimenea nu lucreaz razand la ea? (Sare de pe Gman.) GMAN (Se ridic pe un cot, cu sunete de durere, nearticulate.) MIRA (cu ngrijorare, se apleac spre el): Ce oboist eti, moule! Nu te-am vzut niciodat aa de obosit. Iart-m c te-am trezit. GMAN: O-o-obo-sit Gdre mi, gore nam ! In vzduh a crescut pe spatele meu o biseric. O, o, o, de ce nu m-ai luat, Doamne, un ceas mai devreme? Vai nou, metere! O, o! Vino, fiin tanr, viaa fara pereche, la zmeul vostru, vino. Mare durere simt i oboseal ca de sfarit. MIRA: Vreun ru i-am facut? Am calcat prea greu? GMAN: Nu, nu. Nici un ru. Preblgki, gospodi. MIRA (l mngie): Nu-i aa ca nu i-am fcut nici un ru? GMAN: Nici un ru, nici un ru... Mersul intamplrilor nu se poate schimba... Lasa-m s-i sarut picioruele tu inger, tu copil, tu piatra. (i srut pteioarele.) MIRA: Clcaiele mele i Mira piatr? GMAN: S tcem, s tacem. Visul se izbandete, dar linitea, linitea n-o mai gsim. (Recade cu capul la prnnt intrun sughij si plns btrn.) MANOLE: O sut de ani n-a plans niciodat. Ap moart din ochi ii curge, nu vom inelege niciodat de ce. Lacrimi adunate in el o sut de ani, le plange acura. Nu vom ti niciodat pentru cine. MIRA: Gmane, ce e? De ce nu vorbeti? Dac te vindec, saruta-mi i mainile. Uite-le! GAMAN: Picioruele vindeca, mana alin. Pentru puin. Gandul se implinete, dar pacea n-o mai intalnim. MIRA (l mngie.) MANOLE: Noaptea asta o simt aa de grea. Pzitorii nu mai sosesc. GMAN (Se linitete de tot.) MIRA (se ridic cu spaim): Ce-a fost? Ce-a avut? Despre ce-a vorbit? (Ua ae deschide, intr ase zidari, in cioareci, dar cu trupurile ca de aram, goale pn-n bru, cu fclii.) SCENA IV MANOLE, MIRA, GMAN, CEIASE TOI ASE (gfind): Metere! INTAIUL: Metere, pmantul nu ne mai sufere. MANOLE: Nici noul amestec n-a inut? AL DOILEA: N-a inut. MANOLE: Raul e in noi toi. AL TREILEA: Pietrele au srit! AL PATRULEA: Raul a sfarait parc-ar fi trecut prin matc de jar. Aburi s-au ridicat. Raul s-a fcut nor deasupra. Nu mai calcam prin partea locului. AL CINCILEA: Am cladit pe pmant narvit. MIRA: Din nou totul s-a prabuit? AL ASELEA: Cu lumini i lucruri spurcate, cu oase scormonite de sub lespezi. Altadat s-a prabuit, in noaptea aceasta pietrele au fost zvarlite in vazduh. Luna a fost mai roie deasupra. i apa a amuit dedesubt. In jurul picioarelor am simit ca un aluat, am slabit din genunchi i-am czut. AL DOILEA: Roi de foc am vzut invartindu-se. AL PATRULEA: Cuptoarele noastre de crmizi au fost in flacri, dar s-au drmat i s-au stins. AL CINCILEA: O noapte fierbinte ca niciodata. INTAIUL: Gatlejul morilor a secat.

AL DOILEA: Nici o fiin nu i-a gsit somnul. AL TREILEA: Am fugit goi ca arama pe campuri. AL ASELEA: Va trebui sa cautm alt loc pentru biseric. AL DOILEA: Aici e gura iadului. MANOLE: O astupm. AL ASELEA: Cu toate bisericile rii nu vom putea-o astupa. INTAIUL: O gur de iad e tot locul unde calcm. AL DOILEA: Altdat omul canta numai pietrelor, i pietrele se cladeau singure in cetai. i cetaile acelea erau pgane. Astzi duram cu sudoare fra de cantec biserici cretine. Pmantul nu le sufer, sau Domnul nu le primete? AL ASELEA: Metere, s vorbeti cu Vod. MANOLE (Tace enigmatic.) AL PATRULEA: Sa vie Voda, sa pazeasca o noapte zidurile cu noi. S vad cum piatra se mica i raul se suge in pmant. INTAIUL: S vie Voda, s vada c nu suntem noi de vina. MANOLE: tiina noastra nu ajunge pan unde se-ntinde vina noastr. AL DOILEA: Nu pricepem, metere, ce vrei s zici. Ne-am fcut datoria cu iubirea, cu care ne-am incantat de biserica ta. Din camp, din ap i plai ne-ai ales nou la numr. Am venit in pas dup tine i te iubim. Ne incredem in plnuirile tale, dar pmantul e pretutindeni impotriva noastr cu vrjmie nprasnic. i acum incremenii ne uitm unul la altul i cu inima impuinat ne intrebm de vin. A cui e vina? Am incercat cu grij temeiul cldirii. Am cantrit. Am msurat. AL TREILEA: In lung i in lat. Nimic n-am uitat. i de sptmani nici o noapte nu am dormit. Mcar de ne-ar inghii odat pe toi! MANOLE: Ceilali unde-au rmas? AL DOILEA: I-a topit oboseala subt brazi. MANOLE: S ne intoarcem. AL ASELEA: Nu ne mai intoarcem. Manole, ne-ai luat, ai fcut cerc de cret in jurul nostru, i in faa ochilor uimii ai tras o dung alb dreapt. Ani muli am tot privit dunga cu care ne-ai indrcit. In ocolul de vraj am fost blanzi cum sunt cocoii de cas. N-am mai vzut nimic, nici la dreapta, nici la stanga. Dar acum ne-am trezit. Totul se descoper a fi inelciune. La locul prpdului nu ne mai intoarcem. MIRA (sare la Gman): Zmeule, trezete-te, c oamenii vor s se lapede. GAMAN (ocarand i uiernd, se ridic, se scutur sinistru): U-u-uuu! au-au-au!! Broate orcie aici, dar dincolo puterile marile! ZIDARII (ncremenesc.) GAMAN (se scutur): Cu glas tare pan la cer, cu lacrimi mari pan la pmant, langa zid s stai, cate noua speriai, cate cinci speriai, cate un speriat i s strigai. Prapdul de e din pricina oaselor i a morilor, sa mucai din lumanirile morilor! Prapadul de vine de la puteri, Manole sear de seara, pe scara de ceara ajutorul Sampetrului, tind cruce in piatr, sa-1 ceri! Dac vina e din ap sau din pucioas, precum se cuvine patru evanghelii citind s le silii la potolire i lepdare de sine! Ce-a fost rostit, sa rmaie i pentru maine i poimaine spus. Descantecul e de la noi, harul vine de sus! MANOLE (rnjete, desfigurat): Ha-ha! Cine ovaie? Cine se-ncrunt? Cinermane? Cine se-ntoarce? De-acum s nu mai gandim, alt nu ne rmane. De-acum s tcem, c incercri i mai grele ne-ateapta la capatul drumului, cu ce infaiare i cu ce sfaiere Doamne! (Ii sfie braele.) (Ctre Mira.) Via fr pereche, du-te odihnete-te. Nu tiu cand m intorc. Nimic nu mai tim. Nici cand sfarete potopul, nici unde s-arat semnul invingerii. i nu tim cine dintre noi il va vedea i cine nu. (Ctre oameni.) S mergem la locul prpdului. GMAN: Vai nou, metere. Izbvi nas, gdspodi! (Ies toi cltinndu-se, obosifi i cu sufletul frnt.) MIRA (Rmne cu pumnul crispat la gur, suspinnd adnc.) ACTUL AL DOILEA Ruinele bisericii verdc rencepute. n fund, muni i pduri. Dimineata dar inca intuneric. Manole iese din afundtura, cercetnd temeliile ruinei. Cei nou zidari dorm. Se face repede lunun. Civa zidari se trezesc. SCENA I CEI NOUA ZIDARI. Apoi MANOLE UNUL: Ce tot cerceteaz Meterul Nenoroc? Mi, mi, amarnic s-au zvarcolit mruntaiele muntelui. Pietrele au pornit dea dura, spre locurile de unde au fost luate. ALTUL: i cum se linitete tot, cand d dimineaa! ALTUL: Ce locuri de groaz! De apte ani tot umbl Anticrist prin ar. Mai tii, poate de aceea nu st nici lcaul acesta. Nite ciobani 1-ar fi vzut la o stan prsit. Anticrist ii mulgea caprele cu ugerii plini de venin. Alii 1-ar fi vzut intr-o mnstire, unde face pe sfantul i-i ine maele intr-un pahar. Dup alii Anticrist umbl prin Valea Oltului, in chip de vldic cltor i imparte cu mincinoas punere de maini darul preoiei.

INTAIUL: Aici nenorocirea vine de jos. Din cat piatr s-a mcinat fr noim, s-ar fi putut ridica i zece biserici. Care dup care aruncm, pmantul totul inghite. Privim netiutori, in jnepeni pan la glezne. Dedesubt nici nu vism ce bezne. AL DOILEA: Manole nu tie ce s fac. S se bizuie pe msurri sau pe rugciune! ? AL TREILEA: Cu un ochi tot msoar, cu cellalt se roag. Nu rade cu nici unul. Lcrimeaz cu amandoi. INTAIUL: Ceva hotrator se petrece in el. AL DOILEA: Solia izbvitoare de la Voda intarzie. In dou zile ar fi putut s soseasc de zece ori. INTAIUL: S nu ne mai inelm cu nici o nadejde, frailor. MANOLE: (Vine n mijloc, cufundat n gnduri.) AL TREILEA: Ai asudat sange, Manole? MANOLE (frnt, dar se redobndete): Inc nu. (Se aude un corn.) Vine trimisul lui Vod. (Micare intre zidari; toti se trezesc.) INTAIUL: S-a auzit sunet vestitor. AL PATRULEA: Un nechez a strbtut prin cetini. MANOLE: Luai tarncoapele, sa alegem inca o dat, ce e bun din ce e ru. ZIDARII: Ce e bun se molipsete de ce e ru, i nu mai rmane nimic bun. (ncep s sape.) MANOLE: Din ce parte au ieit flcrile? AL DOILEA: Din ce parte n-au ieit? MANOLE: Sa ridicm lespedea. CAIVA (ncearc. dar nu izbutesc.) MANOLE: Cine coboar s cerceteze temelia? INTAIUL (ctre Al cincilea): Du-te tu, Zevedei. Care sfant n-a avut suflet i totui face minuni? AL CINCILEA: Sfanta cruce. Dar aici nici ea nu ajut. MANOLE (ctre altul): Du-te tu, Petre. AL PATRULEA: Ieri a intrat un caine in gaura i a murit, mut, fr ltrat. AL ASELEA: Manole, aici nu mai e nimic de vazut, nimic de cercetat. AL APTELEA: Vine solul. MANOLE: Voda e om ca noi. i el o unealt in mana puterilor necunoscute. Oricum ar fi, bun sau rea, vestirea s-o primii fr cartire. Punei inc o dat nerbdrii voastre zgaz. AL ASELEA: Nu, metere! AL OPTULEA: Nu, metere! TOI: Nu, nu! SCENA II Cei dinainte. SOLUL, DOI SULIAI SOLUL (vine, din fund, cu doi suliai): Dimineaa bun, pzitori de rscruce. (Prefcndu-se.) Vin de la curte. Nu mi-ai putea rspunde pe unde se ine Manole cu ai lui? MANOLE: Manole sunt eu! SOLUL: Atunci nici biserica cea bantuit de faim nu poate s fie departe, mai sus sau mai in vale? Dar gluma la o parte! imi place s triesc din zicale. Ziua bun se cunoate de diminea, cum ins cea de azi e plin de cea, nici solia nu poate s fie mai luminoas. Totui, din partea lui Vod, mult sntate! MANOLE: Aiderea ii dorim i noi prin mijlocirea ta. Ru ne pare doar c Vod n-a venit i el. Ar fi priceput multe, dac nu din cuvintele noastre mai prejos de adevr, atunci din graiul fr cuvinte al tramului, care este adevrul insui. Pentru toate suntem aici dureroas mrturie. INTAlUL: Mrturie stau mainile noastre, care nu mai sunt maini de om. AL DOILEA: Iat maini de buturugi. AL TREILEA: Cu noduri la incheieturi, de munc. AL CINCILEA: Cu unghiile strivite. AL APTELEA: Cu pielea tiat de brazde cu suc rou. AL OPTULEA: Suferim destul, odihna nu ne priete. AL NOUALEA: Ochii ne dor de plag egiptean. AL PATRULEA: Suntem mancai de var pan la oase, ca de boala biblic a celor aruncai dincolo de cetate. MANOLE: Mahnirea lui Vod e de-neles. A prpdit aur crud i aur topit, i-a dijmuit comorile i a rmas cu un gorgan netrebnic de pietre. Dar intamplrile mai presus de vrerea noastr. SOLUL: Ce vreri? Ce intamplri? Vod de la un timp tot aa spune: ali domni au nebuni de curte, eu am pe Manole. Domnia ins gsete c pentru nebunia asta cretineasc s-a cheltuit mai mult decat pentru ulii de vantoare imblanzii de Papa, i mai mult decat pentru zugravii adui din cetatea zidita pe ap, ceea ce oricum nici in capul ei frumos nu intr i nici in capul urat al sfetnicilor.

AL APTELEA: S cutm alt loc!! SOLUL: Vod vrea rodul. Domnia nu mai ateapt. Strmoii lor, adui oseminte legate pe cai, de dincolo de cumpna apelor, se odihnesc acum aici in munte. Locul e pentru totdeauna hotrat. Altul nu se va mai alege, cci am ramanea de pomin in cronici, care nu pier deodata cu cenua noastr pctoasa. Manole, trebuie s-i reamintesc cu dojan c invoiala a fost fcut pe doi ani i nu pe apte. Cinci ani i-a dat Voda mai mult, i pentru alt ndejde inc nici temelia nu e aezata. MANOLE: Dojana e cu dreptate, dar ar trebui s te duci cu ea in pinant s le spui puterilor pe eare le privete. SOLUL: Suntei voi, ce dorii? TOI: Alt loc! Alt loc! Alt loc! SOLUL: Vod a fost rbduriu i darnic i bun. Mai mult nu poate s-atepte. MANOLE: Furia subt pmant e farfi margini i nu mai sfarete. TOI: Alt loc!! Alt loc!!! Aici nu mai punem mana pentru faptfi! SOLUL: Vod nu mai crede. A1 catulea loc e acesta? MANOLE: Vod nu mai crede. Ai auzit, zidari? Truda noastr nu mai gsete crezamant. Pentru alte incercri am mai gsi putere in noi, dar crezmant la alii nu. (Ctre Sol.) Asta-i cel din urm cuvant? SOLUL ( neclintit): Cel din urm. MANOLE: Cu solie domneasc cletile so rii se strang. Zidari, ai ineles? Vod nu mai crede. De niciri nu mai putem atepta nimic! (Ctre Sol.) Sol inalt, care stai intre doi su lia i ca intre ru i bine, sol, pentru noi atat de trist, sol venit din nepsare... du-te... la... Vod... i... din partea... mea... vestete-i... c Manole... nebunul de curte ha, ha. (Sfietor.) Frai intru tristee... ne muncim goi ca diavolii i truda noastra esocotit nerozie pentru petrecania cu toii... Suntem pui in rand cu starpiturile carora li se toarn oet pe gatlej ca s rman mici pentru batjocura domnielor. Tinere aprod, du-te... du-te la Vod... i spune-i... AL ASELEA: Ce vrei s fagaduieti? Manole! Nu, nu! MANOLE (trist): ...c in curand se va inchina in biseric cu toate dornniele judectoare din cuget mult prea uor. SOLUL: Ce inseamn acest in curand? Vorbim in graiuri foarte felurite. Hristos a spus c in curand va veni s judece lumea. O mie de ani i alte cateva sute au trecut, i inc n-a venit. Fiindc in ceruri in curand inseamna mult de tot. A vrea s tiu ce inseamn acest cuvant intre zidari mincinoi. Vod mai d ajutor pentru o singur incercare. Nu pentru aptezeci, nici pentru zece, nici pentru dou. Manole, inelegi? Numai pentru una singur. MANOLE: Rbdarea lui Vod o mai cer pentru trei zile. Pe urm, sau biserica rmane dreapt, sau sangele nostru se va slei. SOLUL: Vod mai druiete tot ce poate pentru o singur incercare. MANOLE: A doua oar Manole nu mai incearc. TOI ZIDARII (Uluii.) AL ASELEA: Ce fgduieti, Manole? AL APTELEA: Nu se poate! Metere, ce vrei? i daca lcaul tu totui nu va s se ridice? AL CINCILEA: i-ai pierdut capul, Manole. Te repezi in moarte. AL APTELEA: Domnul ne va surghiuni in insula erpilor i vom pieri zdrobii de haiducii mrii. MANOLE (ctre Sol): Ai venit sol de la Vod, intoarce-te sol de la noi: biserica se va ridica! AL ASELEA: Un singur meter are ara, i acela-i smintit! SOLUL: M intorc cu vestea. in trei zile. Nstrunic cum eti, o s-i tragi domnului o nazbatie de Pcal. Daca eti iste, mai poi s ajungi ceva in viaa asta nefolositoare, Manole. Vod ar fi in stare s te fac nedisputata capetenie peste znatici i pacalici. AL ASELEA (ctre ceilali): Meterul nostru e nebun. Hotrarile lui ieite din minte scalciat incep a fi primejdioase. Ele nu-1 privesc numai pe el, ci i pe noi toi. AL NOUALEA: Cladirea acestei biserici, inchipuite in ceas orb, intrece puterile noastre. SOLUL: i inca un cuvant, Manole, din partea mea. Cititorul din ocheane al curii ii trimite prin mine horoscopul. Nu e prea vesel. Umbra ta a czut pe planeta Vinerii. Asta inseamna c eti primejdie pentru neamul femeiesc. De aceea cele noua discuri lunare ale propriei tale planete te pandesc cu rautate. Dup alte semne neincrederea lor se va intei i neobrzarea lor nu va mai cunoate nici o msur... Va trebui s fii iste ca erpii, dar blandeea s-o lai porumbilor. Manole, m inchin. (Pleac in grab cu suliaii.) SCENA III MANOLE i CEI NOUA AL OPTULEA: De ce-ai fgduit, metere? Din prpdul din urm am ieit istovii ca nite ppui de canepa din balta. AL NOUALEA: Trebuia sa judecm mai intai strile noi intre noi. Sa le punem pe cantar i s scoatem sfat din greutatea imprejurrilor. AL ASELEA: Eu nu mai rman, eu m intorc la Vatr.

MANOLE: Suntei surzi i orbi. N-ai simit inca nici azi ca fra putinta de a ne impotrivi, un destin se implinete in noi? Incet, sigur, i fra abatere? Rascoala noastr de ras scoate doar muuroaie de soboli in drumul dinainte implinit al sorii! AL ASELEA: Nu, metere, nu mai credera nimic. Intre orbi e ti cel mai orb. Vei ramanea singur, cufundat in vis vinovat. Privete, nu te-au iubit ei pana acum zidarii acetia intre care i eu m socot cu cuvant greu in cerul gurii?!! Nu ne-am unit cu tine in fapt i vis? Dar acum rbdarea nu mai are din ce sa se hrneasca. Nu ne putem jertfim toi pentru mrirea indoielnic a unuia singur. MANOLE: Singura mrire neindoielnica e numai a Celui-de-Sus. INTAIUL: Cu trupuri de strune incordate, ne-am alturat ie in fapt, Manole. Am trait aa de mult in acelai gand i in aceeai grij cu tine, c am inceput s-i semanm la infiare i pas. Dar acum nu mai inelegem ce vrei. MANOLE: Rzvrtii-v numai i cartii! Ridicai-va peste capul meu! Va trece i asta! AL ASELEA: Frai, nu va mai lsai amgii. MANOLE: Langa voi am indurat indelung sageata soarelui i gerul ie it din piatra, ploaia in carne i frigul in oase. Lang voi duhul intruchiprilor s-a intarit in mine poruncitor. Lang voi pentru biserica zilnic mor. Din patru stihii v-am adunat, pe tine te-am luat din apa. C ai fost pescar, pe tine te-am scos din pmant, c ai fost ocna, pe tine te-am coborat din lumin, ca ai fost calugr. Din patru sfinte stihii v-am adunat, ca sa cladim biserica din pamant i din ap, din lumin i vnt. i voi ai vzut biserica cu chip mic i-ai zis: Metere, venim. i-atunci duhul, care dinuntru te impinge sa cladeti, s-a salaluit i in voi, i ai suferit cu mine dezamgirea celor aptezeci i apte de prabuiri i v-ai indoit cu mine i iar vai ridicat. Acum v alinai i stai s plecai pentru totdeauna? Plecarea ar fi cadere i alunecare in i mai ru. Moartea nu ne cheam pan cand n-om fi cldit lcaul, din care nu marirea noastr va vorbi, ci numai a Celui-de-Sus. Marturisire auzii din parte-mi, c-am inceput s dadesc fiindca n-am putut altfel. Din camp i munte v-am chemat, fiindca n-am putut altfel, cateodata in groazmc indoiai am blestemat, am fcut tot ce mi-a stat in putere i voi face i mai mult. Toate fiindc nu pot altfel! O, pescar, o bieiu, o cioban, o clugr suntem oare noi chemai s judecm ceea ce mai presus de vrerea noastr prin noi se face? Aud rscoala vocilor voastre, dar nu ma tulbur. Suflet imprtiat ca fumul jertfei neprimite, stau in faa voastr: dac imi gsii vreo vin lovii-m, daca va indoii prsii-m!! INTAIUL: Vorbe de amgire! TOTI: Nimic decat vorbe. AL TREILEA: infptuirile noastre n-au temei! AL ASELEA: S plecam far intarziere! AL TREILEA: Dezleag-ne de cuvant! TOI: Dezleag-ne! MANOLE: De apte ani umblm cu icoana bisericii in noi. Mai presus de inelegerea noastr e soarta acestui lca rtacitor. Intr-un loc incercat-am s-1 ridicm pe moate. In alta parte apa unui rau am ridicat-o din alvie ca sa cladim pe temelie curat. Peste mori am incercat. C a fost pretutindeni in zadar, totdeauna in zadar, e adevrat. Rtcirile noastre au intrat in cantecul fecioarelor, zadrnicia drumurilor noastre va intrista legendele, zidurile mistuie comori, tristeea noastr s-a coborat peste ar. AL ASELEA: i dupa toate astea fagduieti lui Voda biserica. In trei ziie. Parc am tri in veacul minunilor. De ce-ai fagaduit, metere? MANOLE (sacadat): Fiindc, tu, cel din urm biserica totui se va inla! CEILALI: Eti nebun! AL TREILEA: Dezleag-ne sa plecam! MANOLE: Cand v-am chemat nu v-am legat. Numai in alt slobozenie ai intrat. ie i-am facut semn inalt i ai venit. Pe tine te-am strigat cu nume nou i m-ai urmat. Pe urm subt candela aprinsa v-am artat chipul bisericii i voi ai zis: metere, venim. De noul rost cu nici un cuvant nu v-am intuit. Ce dezlegare imi cerei? TOI: Dezleaga-ne, metere. MANOLE: Nici un cuvant n-am stors increderii voastre. Ce dezlegare v pot da? AL NOULEA: Ne-ai ispitit cu tiina ascunsa i vrjitorete ne-ai biruit cu chipul mic al bisericii, i-acum n-o mai putem uita. Dezleaga-ne de amintirea ei. Ca nu o mai putem uita. AL CINCILEA: Aratarea ei ne urmarete pretutindeni. AL APTELEA: In plina amiaz am vazut-o mare pe deal, inchegat numai din lumin. i adierea starmta in jurul ei de aripi nevzute am simit-o odata rcoritor, i nu o mai pot uita. AL OPTULEA: Chipul ei ne insoete pe tot drumul. TOI: Dezleag-ne! INTAIUL: Nu ne mai chinui cu tacerea ta. Poruncete sufletelor noastre sa uite, poruncete ochilor notri s nu mai aiureze. Deschide-ne drumul spre vatra! MANOLE: Asta intrece puterea mea! AL TREILEA: Sfarma belciugele legamantului.

MANOLE: Umerii notri au ridicat, mainile noastre au msurat, mi zile, nu luni, ci ani. i acum vrei s plecai cu ruine, cand inca nimic n-a stat? Toata ara ne privete, vrei sa sfarim in batjocur? Cui nu i se rascoala sangele gandindu-se ca munca a fost in deert ? Dar fcutam oare in afara de munca o jertf, o singur jertfa smulsa din viaa noastr, pentru zid? TOI: F s uitam, f s uitm. MANOLE: Nimeni niciri nu e stpan pe amintiri. Ah, Doamne, acum vad: biserica se va inla! AL OPTULEA: Suntem bolnavi de ea. O simim in vzduh ca o matase. Nu e nicairi i totui dorul de ea e in noi ca un dor de cas. MANOLE: Nu sunt i eu ptruns de aceast boal pan in oase? Nu e dorul de ea i in mine ca un dor de casa? In visul ei, slug i domn, ne lipim de ziduri in somn. Cine se-ndura s plece? Sa purcead de aici cel ce poate! Prsii -m, raman eu! Varul mi-1 vor stinge ploile. Soarele imi va aprinde cuptoarele. Lutul il vor frmanta copitele. Biserica voi ridica-o singur! Biserica, din care cerul se va apra de pmant ca dintr-o cetate,voi ridica-o singur in amar singurtate! Ah, plecai!!! i cine poate s uite, s uite!! AL ASELEA: Toi stau in cercul tu de vraj, Manole dar pe mine nu m-ai indrcit cu chipul mic al bisericii, nu pe mine nu m-ai indrcit!! (Pleac.) MANOLE (extatic): Acum vd: biserica se va inla! CAIVA (se apropie hipnotizai de extazul meterului): Manole! UNUL: Manole tu atepi... AL TREILEA: Manole, tu atepi o minune? MANOLE: Din partea noastr atept o jertf, i-apoi de sus, de jos, de pretutindeni minunea. Singura, cea din urma, de neasemanat. TOI (se apropie de el): O minune? ALTUL: De unde? MANOLE: In scurgerea zadarnica a vremii ni s-a irosit tinereea, dar trim in lumea harului, unde indelunga rbdare se cere. Ne-am indoit pana acum trupurile, ne-am intins i ne-am zbatut in soare, dar n-am ajuns inca la marginea puterii noastre. Din aiurare i din trupuri slabite i mai mult se poate stoarce. Martori vom fi noi toi biserica se va-nla! INTAIUL (cu glas stins): Ce mai putem face pentru ea? AL DOILEA: Ce-a mai ramas neimplinit? AL APTELEA: Daca crezi, mergem pe jos la raul Ordanului, s ne scaldam curaindu-ne in el de tot raul lumesc. AL NOUALEA: Pui alturi de viaa ta, am voit s te slujim cum se cuvine. Rana pmantului in fiecare noapte mai tare se deschide. Ce leac tii, metere, pentru ea? MANOLE (se lupt cu sine, nu gsete cuontul): A vrea... a vrea... s va... cer... Nici o deosebire nu e intre noi... vou i mie, a vrea sa v cer... voua i mie deopotriv. Oh, e aa de greu... dar altfel pacea niciodata n-o mai gsim... Ridicaiv ochii... singur nu tiu isonul sa iu poruncii de dincolo ce prin mine vi se vestete. AL APTELEA: Smulge din tine, metere, cuvantul, smulge-1! Cuvantul ateptat care zdrobete i-nala. MANOLE: O invoial i-un juramant va fi! INTAlUL: Sa ne legm pentru totdeauna vieile? AL DOILEA: S intrm in robie i mai grea? AL TREILEA: Sa savarim vreo fapta prin c-are ne pierdem sufletele? MANOLE: Daca numai unui din noi ar savari-o, ar fi parut de nuxirte, cum insa prin noi toi se va face. Va fi o jertfa de soare, de vint. Invoiala ni se va ierta i juramantul nu ne va arde. AL TREILEA: Poatc e aa de greu lucrul ce vrei sa ni-1 ceri, c nu gaseti cuvantul. Scrie-1, metere, aci in arana. Cu toiagul, i noi il vom citi in tcere i dac se poate il vom implini. AL APTELEA: Numai s nu mai intarziem, poticnii aici in groaznica zdarnicie!! MANOLE (se lupt luniric, n sfrit, ncepe cu un glas ireal): Daca a avea glas de inger, a canta vestindu-va. Dar glasul meu e glas de diavol, tulbure i rguit, rsun ca o trambi rea. De ce nu am glas de inger pentru ca vorbele mele abia rostite, s par un cantec? De ce nu am pene inalte de inger pentru ca tot ce vi se cere prin mine sa vi se par un basm? O via de om ni se cere. A vrea s ni se par dar uor i nu jertf de sange. Frai zidari, stau cumplit in mijlocul vostru, m privii cu ochi care nu mai clipesc, i ma ascultai cu urechi care n-o s mai adoarm. i dintr-o data inelegei tot, sau ghicii tot. O via scump de om se va cldi in zid, jertfa va fi o soie care inc n-a nscut, sora sau fiic. Frai intru suferina. Pentru cine e mai greu? Pentru cel ce vestete acestea sau pentru cei ce asculta ? Soia unuia din noi va trebui s fie jertfa, sor sau fiic. Soie care inc n-a nascut, sor curat. Fiic luminat. AL PATRULEA (aiurnd): Soie unuia din noi? AL CINCILEA: Sor s fie? Fiic luminat? TOI (Casc ochii spre Manole, pierdui.)

MANOLE: Pentru infptuirea gandului, unul va trebui sa sangereze amar. Din al cui pmant se va smulge spicul curat, inainte nici unul nu tim. Inima noastr se inchina langa curatul spic. E al tu, e al lui, sau al meu? Fii tari, inchidei ochii, nu mai privii in jur, aprai-va de orice gand ovitor i rugai-va! INTAIUL (cu disperare): Manole! MANOLE: Struim ca nite stane in acest sangeros rsarit. ie gura i se strange, ie fruntea i se intuneca, ie mana i se zbate in netire, vadind in toi nelinite i cutremur. Dar alt ce ne ramane, cand nici o ieire nu este? Sa ne ptrundem de gandul ca prin iele vrerilor noastre o alt vrere cu mult mai mare se ese, singura, trudnica, puternic i neineleas. Descordai-va strunele sufletelor mahnite i nu va impotrivii. Sa infrangem inc o dat slbiciunea crnii in acest arc al lumii fra scapare. Tu, pe care te-am chemat cu nume de ductor de veste, tu, Ioan, nu cltina din cap! Tu, Simion, tu, Gheorghe, tu, Petru i toi ceilali, fii tari, acum o dat mai mult ca oricand! Amintii-v lunga suferin i nu o lungii fra rost. Vom ramanea ce-am fost: prieteni i frai. Ochiul din triunghiul de sus ne vede deopotriva de buni, jertfa noastr nu va fi decat slavirea lui! INTAIUL: Da, ochiui din triunghiul de sus ne vede, i mielul din potir. Dac aa este voia mielului, sa trecem la fapta. TOI (nfrngndu-i o impotrivire luniric. Repede unul dup altul): Purcedem spre necunoscut, dezndejdea noastr sfarete in sange. INTAIUL: Alt scpare nu este. ALTUL: S rupem trup din trupul nostru? De unde luam beia pentru a uita? ALTUL: O, o, o. ALTUL: Va sta dreapt la moarte i srutat. Aleasa care va fi? Va sta ca spicul la secerat. ALTUL: Uile, uile. ALTUL: Scap-ne. MANOLE: Nu e timp de pierdut. INTAIUL: S trecem la fapt. TOI (ncet, copleii, cu nfricoare ): S trecem. MANOLE (s-apropie de ntaiul): Dac tu eti cel ales iat pecetea gurii mele pe fruntea ta. Dac eu sunt cel ales atunci oprii-m s mai vd ceva, i ingrijii-v voi de cldirea femeiescului spic! Dar s nu mai vorbim de alegere cci aceluia i se va lua, care mai tare va iubi, i de iubit iubim toi deopotriv. Aici incepe grija mielului din potir. AL TREILEA: S aruncm sori. AL PATRULEA: Nu sori. AL CINCILEA: Ar fi neomenesc. MANOLE: S nu cantrim noi, ce numai in ceruri se poate cantri. Intrm in jurmant cu un nenoroc deopotriv imprit intre noi toi. AL NOUALEA: S se hotrasc la jertf singur unul din noi. AL TREILEA: Ar fi lucru drcesc. AL DOILEA: Atunci ce facem ? INTAIUL: Aceea s fie care intai va veni, brbat s-i vad, frate sa-i vad, tat s-i vad. TOI: Amin. (i-apleac toti capetele in jurul lui Manole, i privesc in gol mult timp, fr micare. Printre nori soarele trimite luniin. o umbr mare, bine hotrnicit, cade ntre ei.) MANOLE: Un semn, frailor. Un semn. In aminul nostrum s-a amestecat un semn. INTATUL: O umbr a czut intre noi ca o pasre uriaa. MANOLE: Biserica nu e ridicat, dar umbra ei i cade pe nisip. ALTUL: O umbr de nor. ALTUL: N-ar sta locului precum st. Umbra e de copac sau de munte. MANOLE: N-ar fi rotund. E umbra viitoarei biserici. (ncepe sa trag cu toiagul o dung, indemnnd marginea umbrei.) TOI: Umbra? MANOLE: Nu e munte, nu e copac, nu e nor. E umbra turlei de la mijloc. TOI (privind, se aaz n semicerc pe marginea umbrei, unul lng altul. Exclam cu o ndejde de nenvins): Biserica! (Dintre nori cade pe capetele lor un mnunchi de raze. Un clopot se aude in vzduh.) AL ASELEA (se ntoarce frnt, cade n genunchi ntre ei la picioarele lui M anole): Metere, nu pot pleca. Biserica ta nu o pot uita. MANOLE (Vrea s spun ceva, nu poate, nghite cuvntul, l mngie pe cap.) INTAIUL: Metere, ce clopot de cletar s-aude? i pentru cine cant ca niciodat? UNUL (cu glas ireal): Pentru soie, care inc n-a nscut, pentru sor curat sau fiic luminata care intai va veni brbat si vad frate s-i vad tat s-i vad. ACTUL AL TREILEA

Aceleai ruini. Dar un zid ridicat in temelie: locul pentru jertfa. Dimineata, zidarii sunt in ateptarea celei dintai care va veni. Feele lor sunt trase, palide, slabite. Mult timp tcere. Numai cate un tuit s-aude. Fiecare pe cate o piatra. SCENA I CEI NOUA ZIDARI INTAIUL: Una e acum pe drum, care va fi? Cand o frunz se mica, tresar: cine e? AL DOILEA: Poate mai multe dintr-o dat sunt pe drum. Dac sosesc dou deodat, pe care o alegem ? AL TREILEA: O creang se mic. Sangele se scurge in glas. Cine e? AL APTELEA (ncet de tot): Toac deprtat e, nu e pas. AL NOUALEA: Una sau zece sunt poate pe drum. AL ASELEA: Nu una sau zece, ci una sau nou. AL CINCILEA: Nu, nu. Nici azi cea a teptat nu-i va face paii mruni peste punte. Cu ochiul tulbure de neodihn a treia oar soarele iese din munte. AL APTELEA: Ne topim sub cetina grea i albastr. Fetila ateptrii arde in ceara noastr. AL TREILEA: Ce lung ateptare! Din toate prile a fost ca un ltrat venit de departe din afunzimi de leat. Toat noaptea cu ochii deschii am stat. Nici un cuvant n-am schimbat. AL ASELEA: Trei zile ca trei ani ne-am pandit unul pe altul. Stai, ce faci? Nu te mica! Ju rmantul ne-a istovit intre bolovani. Fiecare a crezut ca poate s inele pe Naltul. AL PATRULEA: Juramantul inc nu 1-am calcat. AL ASELEA: Meterul unde-i? Vrajitorul in muenie sta to t de-o parte. Ha! Credei in adevar c i el mai ateapt? Sta el oare intre noi ca o lumin dreapta? Sau trimite in vale semne de moarte? AL TREILEA: Taci, limba blestemat, taci. AL OPTULEA: Mergi i privete. AL PATRULEA: Juramantul in loc s ne fac asemenea inaltelor slugi inaripate, ne-a fcut mai curand asemenea spurcciunilor fr de nume. Eu aici fiere, tu dincolo pizm. Eu fr incredere, tu veninos. Ne uitm unul la altul cu ochi piezii. Privirile ni s-au ascuns verzi sub straina frunii. Ne hruim urat i facem poiata din altarul lui Hristos. AL ASELEA (cu furie): Manole unde-a fost toata noaptea? De ce nu 1-ai pzit? AL OPTULEA: In picioare a stat in luna langa zid i privea. Ce alt era s fac? AL ASELEA: De unde tii? AL TREILEA (c tre al aselea): Taci, afurisitule. Taci. AL CINCILEA: Oh, sfada aceasta de valuri oarbe nu mai sfarete. INTAIUL: Un vant negru a suflat prin pduri pe la al treilea cantat. AL NOUALEA: Ne-a topit carnea din obraji. AL CINCILEA: Vant purces in ara romaneasca va duce cium intre mame i frai. AL DOILEA: Ca o buh pururea treaza eu am vazut... biserica lui Manole aievea, aici, in faa noastra. i se facea ca din pdure au ieit multe feluri de salbticiuni, tot perechi, mari i miri, au intrat in biserica i s-nu inchinat in genunchi. Cand au ieit toate dobitoacele aveau inca praf pe genunchi. i s-au scuturat. Dar praful nu se ducea. i eu cred ca toate uriaele ce vor nate din ele, vor purta aceast pata pe genunchi. AL PATRULEA: i eu am vazut biserica. Din poduri, de pe subt pietre i ferigi, copii mici i far de oase s-au apropiat in cete multe de biseric. Copii moi ca melcii, copii care au ieit fara de oase din stratul mumelor. i copiii au inceput sa inalte var din zid, au cptat oase santoase. Si s-au intrit ca pomii tineri. AL SASELEA: Neghiobilor, fureala noastr st ascunsa ln gaoacea viitorului. Scoateti-v gandul din cap. Nu noi vom lega soarele de ara noastr. Gandii-va mai bine ca in vremea asta Manole sta la pand ca s fac pentru soia lui drurnul intors. Jurmantul devine curs. Grozav invoial fcuri, napstuiilor. De eram intre voi, nu ai fi srit aa de nechibzuii in frdelege. Mie mi s-au deschis ochii. Eu n-am nimic de jertfit. ALAPTELEA: Rspunzi jurmantului cu trei capete. AL ASELEA: Galca grumazului nu-i gsete astampar. Cine nu simte nodul in gat? Un nod care nu vrea sa alunece! Mam intors i am inghiit jurmantul ca i voi. Eu nu tiu care va fi aceea ce intai va veni, i nici voi nu tii... dar atat putei sa ghicii de pe acum c a meterului nu va fi. AL CINCILEA: O fi aceea pe care Dumnezeu o va voi. AL ASELEA: Iata, eu o vd venind. TOI (sar cu spaim): Unde e? Cine e? AL ASELEA: Piept. Llinitete-te, fa, nu te-nroi, nu e nimenea. Cu frumuseea inc neajuns in amiaza varstei, in leganare dulce i-n grozav netire o vad venind aa in inchipuire... Oricare ar fi... soie iubit... sora cuminte... fiica luminata... o vad apropiindu-se trupeasca adiere prin iarba inalta... Care dintre voi se va atinge de ea? AL DOILEA: Eu nu. INTAIUL: Nici eu.

AI. APTELEA: Nici eu. AL ASELEA: Atunci care? AL OPTULEA: Nici unul. AL ASELEA: i juramantul? Of, of. Firete. acum aa rspundei, caQi suntem cu toii in ateptare, i nehotararea clipei slabete pofta de fapta. Dar mai tarziu cand descula i nevinovat jertfa va aparea din vaiul de iarba, noua vor sari dintr-o data cu jind i chiot mut. AL OPTULEA: A cui va fi? AL ASELEA: A Iui Manole nu. A) unuia din noi de buna seama. TOI (ca ntr-o panic. urt): Manole! AL ASELEA: Ast-noapte. cel puin o data, fiecare din noi a clcat juramantul. N-am ceara in urechi, nici sfanta Vineri nu m-a orbit fiindca i-am vazut aele uscate. Toata noaptea v-am pandit. Pe tine, frate, te-am auzit rugandu-te: Doamne, soiei plecate scoate-i in cale erpii padurii, sa se sperie de taratoarele galbene i sa se intoarca acasa. Pe tine te-am auzit zicand: Doamne, umfla cu inspumegare paraul, sa se faca Arge mare, sa nu poata sora sa treaca. Pe tine tot aa: Pune, Doamne, aratare cu spada de foc in ua grajdului sa nu-mi vie fata cu ulciorut de lapte. lar tu ai murmurat la intaiul cantat: Oprete-mi uevasta i aine-i drumul, prefacndu-te in fulger sau musca rea, Doamne. !n rascoala patunei toi ne-am rugal, 349 i fiecare din noi a incercat s schimbe mersul pecetluit cu jurmant al intamplrilor. De asemenea eu zis-am: nu mi-o lua, Doamne, c e mai frumoas decat a talharilor de langa mine. Dac-o fi purces s m inveselease, mai bine ia-i lumina pentru totdeauna, poteca s n-o mai gseasc. INTAIUL (ctre Al aselea): Mai bine era s nu te mai fi intors, c tu ai adus duhul ru intre noi. AL DOILEA: Suflarea neagr tot din pricina ta ne-a ameit toat noaptea. AL ASELEA: 0, o, o! Soie care inc n-a nscut. Sor curat. Fiic luminat. A cui va f i ! ^Numai a lui Manole nu. Jurmantul a fost curs. TOI (n panic): Manole! UNUL: Unde st? ALTUL: S stea cu noi. ALTUL: S vie aici. (Pauz scurt. toi rsufi adnc.) AL OPTULEA: Mi s-a tras carnea din obraz. Nu, nu, nu mai pot! AL APTELEA: incheieturile m dor ca de ap cu zaiu. Madularele nu se mai simt. Unde mi s-a scurs sangele din trup? AL ASELEA (cu rutate): Ha! Pe Arge in jos, pe un mal frumos. AL NOULEA (cu un vaier): Sor cura t ... AL CINCILEA: Fiic luminat... AL APTELEA: Facei ceva cu mine, c eu nu mai indur ateptarea. AL ASELEA: Smulge-i prul! Sfarm-i capul de copaci! 250

SCENA II M ANO LE i ceilali MANOLE (v in e incet, de dup ruini, obosit): M-ai strigat? V-am auzit certandu-v sau numai mi s-a prut? A L ASELEA: Nu vreau s m numeti ru, Metere, i bnuitor. Cand tu apari, ei tac. Nu tiu cum se face c venic eu trebuie s-mi deschid gura pentru nemulumirea lor. Dac ar fi mai indrznei, ei i-ar spune acum ce fiecare gandete: c legmantul fcut e nedrept. Folosesc deci prilejul chemrii lor pentru a-i cere o desluire. MANOLE: Cate n-a vrea eu singur s-mi lmuresc din toate cate in jurul nostru se petrec. V este ingduit orice intrebare. A L ASELEA: Manole, de cand te munceti cu gandul jertfei? MANOLE: Nu iau msuri fr de lung chibzuire. Vedei i in asta un ru? Nu voi tgdui c jurmantul 1-am cumpnit indelung, mult inainte de a vi-1 cere. A L ASELEA: Nu-i aa? Zidari, eu ce v spuneam? Gura pctosului adevr griete. Zidari, el a tiut dinainte, prin urmare in jurmantul cu care punem totul in joc, n-am intrat cu aceeai putin de noroc. ( M u rm u r intre zidari.) MANOLE: Asemenea grea hotrare trebuia luat numai dup lung chibzuire. Putei s m bnuii de ingrijorare, dar nu de viclenie. TOI (s a r la e l): Soia ta tie c nu trebuie s vie. A L ASELEA: Ai fcut jurmantul, dar ai ascuns jertfa. 251 I liuli' tl > ft'iiK-ln c ii rfli (>fl ifiilhiui/} i/l iilr io n r i' u h lr l ? a iiui'tiil illnlr i> ilnlA fl innl v ir nrt ijl vntlfl / .lililo r iil di. 1)1n(. r lt'l'! Htfl lii |ii l(lv(ir I w>tt'ii|ilrt inijinMflliuir' t.i .'(.rn fin tu nll tlf nifl, m ifll fiii'tuni (If jk' iuonnrtntiil l)<niiiillor?| MAI MUl/ri: .Inrrtmrtntul c <1ohfrtcut! Al. ClNt'II.KA: In nol 11 font ndi'vrtr. 111 t ln f niiuciiiim] Al. AITKI.KA: Uii mxl <-ri> H in jfu r a dt'/l(.j(iitt uvAiiliil ilnL fflrfl |ir*t- l lrtrrt uriurtril Al. OITtM.KA: Al volt urt jh> jirin/.i 111 fiu-Mrt iirlKiujii, MANOI.K (cu rmrmtiiilr): !)> In o vifiiii*, m o Liilbtiic I Ini'Krt n|iA nt' tlonjiiirtt', i lotul v iini lnl iim |ililin>n dr p0 iin (drm |* t rMldlt (firm ^l j>rtn**i v <1111 dnt o nlrt mnl ii.(ilii, nlrl nmi |jmi tlt> m'uliitui. Am tinpnrlt ru vol cortul. Am flnpAi'lll rii vol forul, nirr nt' n inciM/it. l tot i i i j i i JiirAmrtntul t'iiit m> it iiiylit liil. Ai,i fi jmltit nrt vrt iiipI? tiinlr. I>nr liu lot nyn tlr llljoi |itt* nf* mm'll ) t t*l dc-Sun, rtirr iillAmlii c |iriti noi rii firin ftrt'Mtrt ilcnrliiHt>, tontt' lt> lir, Im Jtii'flniflntiil ntiNtii n lont l'rtrtit jiontni noi, tl prlltru Kl. TdI (fu iitriudtr): MlnrliinAl Mlnrlunrtt UNtM,: Niinlt' nu mnl rittlt'm, AI, .ASKl.KA: l rin Ii'k a i i ih i i I. iit'-iiin lio lr t r f it jionln i |i(rn|nrt<. t<(tr ln rAlin n iiii Ufimiil. I'ii.rd t'r t'ii iiin vt'tlt>iin, dnr (Inlirtmln lin. MANOI.K: lnl'A|itiitrrn nr f| rrtrtlln prin on innrtyi. Al.TUI.: Nr> ol Itjutit Mfl fnt i'iii ntonrtol

AI.TI'I.: IVtitru *ttliirllt> tnlt'. Al. OfTI'I.KA; l>r Itci sttlr <*;ipnl im k* iiivftrtc riohun. (di't Vn fl? Am inrtKlll mimrtriil ntrli'lor tllii nrtltuisn lf niii: rnii v fl? O, rfit niii nulcrll vftrtt'jiil ut'liotnrArli. ' lutiiyi m nru invlmt .l An tjl cl. gl mjtii to(i, pcnti'ii nt nt'Hiii rt nflflin rA tn iii stnt tnirt noi itinlirrt m-Ii't|trtI m MA N O I .K : Ce v rp i? Srt ntriK Inrpspre iniazAzi: Doainne. i k I i i -o ? I ! A l . A S K L I IA : i tlucfl ni st r ign. tot nu te-am crede. TO l : Nu U'-am crodo! IINHI.: .liirAniAntul trtu a fost minciunA. TO I : Miiu-innf l! M A I M U I i I : Ne-ni ispit.it sA farem inonrte! A I . I I : Mon r te l AI/|'M: Sfl ucidem iubire! H NUI , : P cnt ru z idur i le tale! A I .TU I , : IV cnre niri drncul niri rerul nu le v r e a ! U N U l , ( S n t ip d la /Ucioar f le lui M a n o l r . ) TO I (ncuipf t la M ). Cum no-ai dori t -o na sa i se trttrtmple... ( 'um ih' ni inelnt, ao sa f i i inelat. A l , A S K L K A : In sfrtrit, putem plecn! ( Mira se apmpie. din funrl.) SCENAIII Acnai. M l R-l A I , S A S K l .H A ( t > ihuIc )'. Vine . . . Lu bAtaie de-o sul i A. . . (i nirpi l KalbcnA. Vine feme ie din miaz iUi . . . ( Pr frete eelor nouil utuirr.) Kin i /.ulari... \ u , 011 nu! Mnnolei M IH A (Host 'f te, r t isuf ld gn\bi t . cu un sunis s p e r ia t ) : IIiiiiA ili iiiiiu'iin nourt uoijrai. Jji cu Manole zore. . . t 'KI N O I IA t i t>plc<Ht\ f r u n i i l t . ) M A N O I .K ( ( ) p r t v r ' f t f in U m n i t f t nu mui g<)mic f t^. i M IR A ; Huua dinunonti. v o in ic i lo r . mi-nn n is p imd e i llil'liiiiuI? (Se duce la al Ireilea, fostul c ilug r, i I apuc uor de barb.) Nici tu nu-mi rspunzi? (b edument, pnvete spre toi, ii infrun t mai mult intrebtor dect din convingere.) V-am adus vin, s v lumineze pe dinuntru... Barbailor negri, slbaticilor! Luai i bei. i paine alba v-am adus s v abat inspre ganduri mai bune. De ce nu rspundei? Aadar totul e adevrat? V este cugetul incarcat i stai in ruinare. Unde-i omul pe care 1-ai prins? Am venit s fiu mrturie acestei intamplri neomeneti. Se pare c stareul Bogumil n-a minit. Nu-mi rspundei? Altdat venind, bucuria nu era numai a Meterului, ci i a voastr. Ochi de sfini aveai, i-acum fee de ucigai. Numai barba v lipsete, sangeroas, din maini pctoase. Stareul mi-a spus credina ce umbl printre oameni, Lndemnul lui i hotrarea voastr, dar totul e aa de neomenesc c nu e cu putin... De ce tcei? Nici unul inca nu m-a privit in ochi. N-am crezut i totui am venit s impiedic asemenea fapta! MANOLE (Care-i strnsese numai braele de coaste, i le las s cad neputincios.j

MIRA (ctre M a n o le ): Metere, ru ai fost sfatuit. Vrei s schimbi pravili scrise cu fulger ca s izbuteti in meteug? Nu-i poate fi spre bucurie c sunt aici... o noua piedic in planurile voastre, dar crezi c poruncile de dincolo au devenit de prisos din pricina prbuirilor de-aici? (Ctre zidari.) i voi? Nu m-ai ateptat. Ce fee avei! Parc ai ieit din groap. Tu eti pescarul? Tu eti ciobanul? Tu eti calugarul? 254 AL TREILEA (Apleaca fruntea.) MIRA: Unde i-e lucirea din ochi? (Ctre toi.) Tot a pierit din oasele voastre: carne, lumina, suflet i voinicie... Nu aa... Tristeea e pcat. incruntarea de asemenea, aa nu-mi place s v vd. (Apuc pe unul de brbie i ii indreapt capul.) inal capul sta greu... i tu! Gurile sunt strambe i nu mai au puterea s rad... Altdat se lucra aici cu zumzet ca intr-un stup... Fr rost, dar se lucra. Acum suntei albine ameninatoare intr-un stup mort... Gandul morii a schimbat sangele vostru in venin. in adevr, oameni i cretini, v-ai putut gandi? Astzi cand toat lumea e cretin, ai voit cu tot dinadinsul s... Astzi cand nu mai este pagan, i pan i copacii i dobitoacele sunt cretine? i adic ce fel? V-ai gandit s prindei vreun biet rtcit prin pduri i s-1 cldii in zid?! Au cum? S mergei in munte i s furai din turm vreun cioban netiut i s-1 zidrii intre crmizi? Aa rai cum suntei, ai fi fost poate in stare sa ispitii intre voi vreo bci trectoare, i in loc s-o iubii s-o inchidei subt piatr i var?! Copii slbatici i fr de veselie, copii btrani i incruntai... Ei, nu! (Ctre unul.) Ridic i tu fruntea asta de plumb! TOI (Rman nec lintii, cu fee de mori.) MIRA (se liit la ei. glnicia ei speriat se schimb in fior, cu un ip t): Metere! MANOLE ( mare i sinistru, s azvarle intre ei, rstoarn in micare vreo trei zidari, ceilaii se dau inapoi, in cerc. 255 dup obiceiul lupitor. El i>< phnde *o{ia df mnm5 i vrca * o smulg dtntre e i): Mira! MJRA: Acum tiu tot. MANOLE: \u tii inca nimic. MIRA: E1 singur e de vina: duhul care la toate relele impinge, stareui Bogumil!! Mi-a spus ca aici trebuie s se faca raoarte de om. ci biserica nu se va inala pana cand nu se va zidi In ea viaa de om. Fcea spume la gura stareul i bolborosea... i eu am stat la ganduri i n-am crezut... Dar o nelinite m-a cuprins i iata am venit sa va opresc... Din tacerea voastra am ineles c e sdevrat... Metere, aici vrei sa jertfii un om intre ziduri... E! v-a indemnat la rau. E o cruda nebunie... Acum tiu, nici o indoiala nu mai este... Voi rmanea aici i n-am

6a ingadui stingerea omului, ca omul nu-i o lumanare de Etins cu doua degete rauiate in apa spurcata a gurii... MAN'OLE (ttn g sfaietor) : Mira, nu, nu, nu! Nu se poate. Mira! De ce? MIRA: Ce e, Metere? MANOLE: Mira, nu se poate!... Vreau sa fie numai vis rau... Vreau sa m trezesc. Mira, cine te-a chemat? MIRA: Nimenea nu m-a chemat. Nimenea nu m-a oprit. Am venit! MANOLE: Mira pleac. TOI ZIDARII ( i l intuiesc cu p r iv ir ile i fac un pas incercuindui.) MANOLE ( se incrunt cu u ra ): in lturi, talhariior!! ZIDARII ( I I privesc lung, nu se mic.) AL ASELEA: Un juramant s-a facut intre noi. MANOLE (ca sugrumat): Da, un juramant Mira. ramai. MIRA: Raman, firete ca raman. de aceea am venit ca sa stau... Dar nu tiu, astazi ma privii aa de ciudat... 256 ParcA Diimnezeu s-a intors acura cu spateie calre m>i i stam in umbra lui. i nu mai tira ce este, i nu m*i Um incotro. 0 schimbare s-a petrecut... Uite, feele voastre! E o intrebare i o spaima in toi... intre line i ei s- salfiluit gandul morii... MANOLE (is to v it ) : Da, Mira, intre noi s-a sailuit gandul. i poate nu mai st&m in faa lui Dumnezeu, ci in umbra lui. i nu mai tim ce e. i am pierdut orice rost i nu mai tim incotro. Pleaca, Mira. Lasa-ne sa ne sfaiem singuri aici. ZIDARII (F a c iari un pas ineercuindu t.j M_A.\OLE: Nu, Mira, acum sa rami. acum sa nu mai pleci. Ziua nor nemicat, noaptea sul de foc un jur&mant sta venic vazut. MIRA: Metere, lumineaz-i fruntea. i voi, zidari, de asemenea. N-am venit sa va vad innorai. Am urcat s vad suflete bune. Primavara pana sus in plai a ajans, langa voi nu s-a oprit? Metere, ce te-a orbit ca nu mai vezi ? Cine a jurat ? (Se apropu dt intiuL ) i tu, ciobanaule? i tu ai jurat? In loc sa fii vesel. in loc s umbli prin paduri fara griji. Cazi in rataciri. IN TAIU L (Apteac frun tea .) MIRA: Te dezleg de juramant. Pe toi va dezleg. Saii va inchipuii ca e lucru uor sa ? (CtreAl treilea.) i tu ai jurat? AL TREILEA (Apleac fruntea.) MIRA: Ei, asta-i. Poate v-a vrajit cineva de v-ai piexdut cugetul. Suntei deocheai de vant sau de padure. V-a scuipat fiar calatoare. 17 C'Natnda nr. MANOLE: Vantul sunt eu. Fiara cltoare a ieit din visul bisericii. MIRA: Manole, via de om in ziduri nn vei cladi. Voi da de veste in vale s nu se apropie nimenea de voi c

suntci pornii spre ucidere. in felul acesta slava bisericii nu o vreau. Manole, ma voi ruga de tine trei zile - sa vii acasa. Cu braele te voi incinge: s lai biserica. Astazi i inc puina vrerae s te mulumeti cu mine, c mai tarziu rabdarea totul invinge. ZIDARII (Se apropie inca un pas.) MAN'OLE: inapoi, talharilor! (S c reculege.) Un juraraant ne-a-nepenit aici pentru totdeauna. i priveti in sus, Lnaltimea cu nici un rspuns nu se indur. i te uii in jos: far scapare, impresurai de soart i ur. MIRA: Nu nu -! Metere, ce te-a orbit c nu m raai vezi? Ce te-a asurzit c nu ma mai auzi? Manole, ai mai vazut minuni inalate pe moarte? intre noi toi un gol s-a cascat i intru mare ameninare ne-am pironit locuJui. De ce taci? De ce tcei? Unde v uitai? La ce privii? TOI (T a c .) MIRA: Manole, din rasuflarea ta lung ghicesc adancimea durerii i puterea cu care te stpaneti. A i sugrumat in tine glas ridicat din inim, i intr-o clip de deznadejde ai voit s incercai, ce nimenea n-a mai incercat. V'rei s facei negru din ce-i alb? Vrei s tocii tablele de pe munte? Vrei sa inbuii poruncile ce ni le cant tot sangele din trup? Nu, nu se poate! Cine v-a innebunit? De ce nu-mi vorbii? Uite, vreau, rspundei-mi ca v-ai redobndit cealalta hotrare, i atunci v iert! AL ASELEA: Un om sau biserica? Ce e mai rnult? a58 Omul e ceea ce etintern, bvin sau netrebnic, fiecare lcauJ e ceea ce unuia singnr ii e dat sa infaptuiasc ptruns de cea mai inaltft taina cereasca! MIRA: Cine a luat hotrarea? Tu, Manole? Daca eti tu ( Se inloarte ctre zidan.) Dac e el, voi suntei nou, i-1 putei opri. Aa cum stai acum, zid in jurul nostru 11 putei impiedica! (Aieapl pufin.) A L ASELEA: Un jurmant s-a fcut. MIRA: Manole, ei sunt ei vor, tu eti singur, dar tu ai puterea cuvantului. inmoaie-le cruzimea i intoarcele drumul, induplec-le indarjirea i zdrnicete-Ie inta... Sau poate... (Cu spaima, duee mna la gurO.) Sau poate ai i cldit pe cineva in zidul de ad? (Stng.) Metere, slobozii-1... (Vrea s mcarg la zid.) MANOLE ( o ( in e ) : Nu. Mira, nu! M IR A : Mi s-a prut un vaier din zid (Strig.) Metere! Poate-ai pnns pe cineva i 1-ai legat in pivnii. Lasai-m! Cine e? Vreun cioban a fost. Cine e? Vreun clugr a fost. Cine e? Vreo femeie in trecere ai rpit. Glasul s-a auzit.

Manole, izbvind fiina inchis, pe mine m izbveti. Crmida o strnge peste piept i nu rnai gsete aer. Ochiul vostru nu s-a Lnfriroat? Lsai-mA s-i deschid. 3&9 Ea a plecat poate sS duc vreo veste i voi ai silit-o sa intre in zid. MANOLE: Mira nimenea nu e inchis. MIRA: Atunci ce e ? Ce umbr s-a coborat peste noi ? Cine a indracit privirile? Ce plumb s-a strans in jurul picioarelor? Ce vrjmie intunecat i impotriva cui a inchegat lantul lor pe care nimenea nu-1 poate sparge? Manole. tu eti astzi cum niciodat n-ai fost. Ce duh greu struie intre noi c nu putem intinde maini de lumin unul spre altul? MANOLE fse sufoc)'. Vorbii voi. UNUL: Tu s vorbeti, c a ta a fost patima de a cldi. MIRA (nespus de rugtor): Manole... MANOLE: N-am prins pe nimenea. A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am fost. Nu, n-am prins pe nimenea. Vai noua, Mira, biserica s-a tot prbuit cu cat se prabuea patima cretea. Eu nu tiam. Cineva ne-a incercat. Acum e totul... d-mi mainile tale, Mira. ( l i ridic nainite i-i ingroap fafa in ete. se s cu tu r .) MIRA (it mngie pe cap) : Meterul meu. Pr negru. Cap fierbinte. AL ASELEA: Cu amin i cu capete plecate, un cuvant ne-am dat toi aici. Ateptarea i suferina pe toi ne-a secat. Cartind am greit, dar tu ne ierti, c totul e de ineles. Greu e pentru tine, Metere, dar nici pentru noi nu e mai uor. MAN'OLE (r id ic i fruntea, se uit nesigur in ju r ) : Frai zidari, luai piatra cea mai grea, lovii-ma, aici, in cretet, nu pot. Despicai-mi easta asta osandit sa rman pmant sterp. AL ASELEA: Cuvarit lui Voda am dat. i-un legmant am facut sub privirile Ziditorului. 260 MANOLE (se ridic enorm spre e i): Privirile lui crezutule-am scut! iri laturil (N ic i unul nu e mLc.) MANOLE (s l b e te ): Mira, slbesc din toate incheieturile! MIRA: Unde-i omul pe care 1-ai prins? Lasai-m. Vreau s-1 vd. ZIDARII ( S-adun, fac zid in jurul ei.) MIRA: Metere, deschide-mi drum. Slugile tale nu sunt in toane azi. Pe btran 1-ai prins, pe Gman. De cand a plecat cu voi in noaptea ceea tarzie, el nu s-a mai intors. Unde-i Gftman? MANOLE: Nu, aicea nu e nimenea prins. MIRA: Pe batran 1-ai cldit. Ce inseamna sudoarea de pe fruntea voastr? Pe Gaman 1-ai zidit... MANOLE: Gman nu e aici. MIRA: Am auzit vaier in zid. Acum nu mi s-a mai prut. Am auzit vaierul. MANOLE: Nici un vaier n-ai putut s-auzi Mira, fiindc... totul e numai... linitete-te, Mira. Tu ai venit sa

scapi un om de la moarte... astfel sufletul tu se vadete cel mai curat. Te potriveti in ceruri i te-ai rtacit intre noi, oameni de glum rea. Mira, ce sa-i mai spun? Deataten ori ai fost caprioara neagra cand suiai drumul la noi. De-atatea ori ai fost izvor de munte, cand coborai de la noi. Acum eti aici inca o data: nici cprioara, nici izvor, ci altar. Altar viu intre blestemul ce ne-a prigonit, i jurarnantul cu care 1-am invins. MIRA (c u o raz de inseninare): Manole, nu prea ineleg ce vorbeti. Totul e numai o gluma i ai invins blestemul? 261 MANOLE: intreaba zidarii i atunci facfl-se voia lor. ZIDARII (seitlen(ios): Blestcmul e biruit! MANOLE (i adun puterile pentru u ltim a t'ncercare, apoi cu inseninare neomeneasc) : Curnpana voaslrA nu se mai clatin. Limba st neclintit. Nuraai stanga cantarului meu cade-n prpastie far fund. Inca o datfi a hotarat nenorocul. Privete zidurile, Mira. Aceste ziduri crescute nu se vor mai prbui. in cateva zile i nopi biserica va fi intreag i va strluci intre muni, imprtiind din coperie soare pentru toi muritorii. MIRA (cu bucurie): Aa - Manole, insenineaza-te, Manole. Zidurile nu mai cad? in adevr zidurile nu mai cad? MANOLE (pierdut): Nu, zidurile nu mai cad. MIRA: Manole, biserica e prirnit? MANOLE: Pe la Sampetru va strluci i clopote va avea. MIRA: Pe la Sampetru? Clopote... CeJ mai mic eu vreau s-1 trag mai intai. intr-o duminica m voi sui s-l trag la intaia liturghie. MANOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pe cel mare il voi trage eu, pe cel raic nimenea nu-1 va auzi. MIRA: Vezi, tu totdeauna eti aa numai glanul tau s se auda. Numai tu. Totdeauna tu. MANOLE: Al tu va fi atat de curat ca numai in cer se va auzi. MIRA: Da? Atunci cu atat mai bine. Cine-1 va auzi? il va auzi mama care a fost, i copiii notri care vor veni. Manole, ce bucurie. in sfarit ziduriie nu mai cad. i n-ai cldit pe nimenea in ele? MANOLE: Nu, Mira, nu. tiam c vii speriata, tiam ca vii purtand grija altor viei. i atunci am glumit, fcand 262 pe bftrbnii salbutici. Poveaten eu jertfn omptienecfl e numai na mi joc. Un joe de nlbA vrajA i mtutiecntfl rnagie, pe cnre-1 votn face cu tine. MIRA: Cu rnine? Nu ineleg. - Cu mine? MANOLE (cu glas irea l): Cu tine, fiindcA tu eqti nici din iivtainplare. i-npoi aa se i potrivete. Fiindca intre toti i tonte tu eti oen ntai pornit spre joc. MIRA (cu oarecare nedurnerire): Rine! (S e uit cu o ocltire nprr aoarc.) Dncft tiu e prea trziu... e vreau s mfl intorc inapoi

inc inninte de n se face nminza... MANOLE: Mult nu e de atunci, il aminteti, Mira, o diminea ca asta era. Cflnd ne-nm intalnit cu stangftcie intfti, atn fost npronpe numai copii i-am inceput in netire s ne jucni de-a vian. Aeum tot au ne vom juca de-a moartea. Atttnci te-ani culcat in iarba, acunt te voi culca in zid. Va trebui tot titnpul s zainbeti, i chiar de va fi rece zidul, 8 te sileti sa gltimeti. Sa para in adevar ca nionrtea e uti joc. Cci vezi, blestemul de cnre vorbiram, il invingein c-un joc. MIRA: Bisericn vn sta. Mnnole, tu o na-i culci capnl pe trepte, i poate ai a-o iubeti mai niult pe ea decat pe tnine. Dnr n-nre a face. Ett ce vn trebui astazi aa fac? Sa-nchid ochii, sa ma rog, s tnc? MANOLE: Nitrtic ce n ar fi firesc. Doar s induri, ce vom face cu tine. MIRA: Mi-e ingaduit sa rad tare? MANOLE: Asta ntt. ('iindea m-ar turbura l mi-ar abnte gandul in oltft parte. N-a tnai ti ce trebuie sfl fne i mana mi-nr tremurn. Vn trebui sfl l'im cu luare-aminte, ca intr-o sltijba in faa pristolului. Daea-nehlzi ochii e bine. Dne zantbeli, de nsemenea e bine. atw MIRA (ca un copil)\ Am s m joc cu voi cum dorii. Dar tia s nu se mai incrunte c-mi pierd orice plcere. Parc i sprancenele le-au mai crescut peste uittura piezia. MANOLE: Zidari, ai auzit? incruntarea s-a sfarit. Acura incepe partea luminei. inchipuii-v copii, cu treizeci de ani inapoi, inchipuii-v in trecut, cand cldeai biserici din nisip! Luai uneltele, pregtii rana i tot ce e de pregtit! ZIDARII (Se pun in micare.) MANOLE I MIRA (S e privesc lu n g .) MIRA: Ah, cum m-am speriat. La inceput j i u prea crezusem stareului, pe urm am stat in nedumerire, apoi far sa-mi dau seama de ce, m luase spaima. i am venit intr-o fug. Nu m-am odihnit nici la stalpul intai de hotar, nici la al doilea. Uite cum imi bate inima. MANOLE (o mangie): Suflet bun i inalt eti tu. MIRA: Eu glumesc des, dar cand glumesc alii cu mine, nu prea ineleg. Poate sunt cam prostu... Dar las c rad i eu o dat de voi. MANOLE (pierdut)'. Da, s razi... S scorneti odat ceva grozav, bunoar, dar nu, gandete-te singur. MIRA: Las. 0 s fac i eu, s v bat inima la fel. i mai ales a stareului. (Copilros.) S plesneasc. MANOLE: Ochii ii sunt inc plini de nelinite. in degete ii lacrimeaz inele de fier. Mira, ceasul acesta ar trebui s-i fie scump, cum altul nu i-a fost, fiindca fiindc m vezi i te vd. Privete soarele i tot ce se poate privi. 204 MIRA: Ah, i picioarele cum imi tremura. Tot trupul

imi tremur ca o ap, i de spaima curmat, i de bucuria c nu e nimic. Altdat s nu mai glumii cu atata cruzime! MANOLE: Nu, altdat nu mai... MIRA: De obosit abia m mai in. MANOLE ( o mangaie): Via fr pereche eti. Trup tanr. Sange fr pcat. Ochii acetia au fost facui sa se bucure de verdea, de lucruri mici, de ape i de furtuni. Inima a fost fcut s iubeasc i niciodat s tac. Noi, oameni ri, am speriat ochii i inima. MIRA ( i l p rivete cu mare i lin i tit iu b ire ): Metere. ZIDARII (Lu c rea z la z id .) MIRA (suspin uurat, se-ntoarce spre e i ) : Ei de ce tac? Altdat erau mai fireti. MANOLE (c u lin i te neomeneasc): Iei din incalminte, ca s intri descul in zid. MIRA (i i desface opincile-sandale, sprijinindu-se cu o mn de M a n o le ): Unde le las? S mi le aduci lang zid, s le am cand ies c altfel m dor tlpile de pietre cand calc. Va ine mult jocul? MANOLE: Un ceas dou, sau trei. MIRA: Numai atat? MANOLE: Jocul e scurt. Dar lung i fara de sfarit minunea. (O prirtde u o rcu braul, i pornesc in pas lin i tit spnt z id u n .) A C ri I. AL PATHI LKA Zidurilr ndtc*te. cu un mcepnt de scitelp intr-o parte. Zidarii iucrenij repede. Manole umbli aitat. Pe locul umlf in zid Miraede tot acopenli cadr un minunchi de raze. Tot timpul zguiuot de munca i de unelte. Copii pe scari unul peste altnl, ii dsu cAramizi. Zidnrii pe scliele, Manoie, I treilea i intaiul zidar - jos. SCENAI (MAS'OLE, Z ID A R II, C O P I I I . ) AL APTELEA: Zvarlii tencuial pe coapse i os, s-nchidem viaa in zidul de jos. INTAlUL: Ucidei nadejde de casa i vatra. Cidii-mi iftca din lumina i piatra. AL CINCILEA: Istei fii ca erpii i blanzi ca porurabul. Urmai-mi masura. Dai sfoara i plumbul. AL NOUALEA: Oblii carraid cu ochiul de ap. Vai, cine ne-ndruma? Oh, nimeni nu scapa. AL PATRULEA: Din gura de iad i-nvinsul mister noapte i zi cretem spre cer. AL DOILEA: Sus scanduri i brne, zi lunga i noapte. Otrava i slava cuiegem din fapte, ALTUL: Var i crroida. ALTUL: Zvarlii tencuiala. ALTUL: Sfoara i plumb. ALTUL: Scanduri i cobile. ALTUL: Ochiul de apa. ALTUL: N'oapte i zi. ALTUL: Zi i noapte. ALTUL: Mna nu se-oprete. Mi ALTIIL: Venin i slava! MANOLE ( url. plexntnd pesle ei un bict fantantic de lu n g ): Lucrai, baiei. Oh. deasupra aceleai preri f4ra

s-aducfi vindecare, soare i ceruri mari. Sufletui a bAut fapte i poveti amare. Lucrai, zidari! UNUL: Lucrai, biei! MANOLE: O, vaierul! De-aici re poarta mai desehid? Lucrai, baiei, lucrai zidari, vaienil sa incetece in zid!! ALTUL: Lucrai, zidari! Cine cladete bbseriei triiete mult. AJL.TUL: Timpul petrecut la cldirea unei biserici nu e pune-n socoteala vieii. Toat vremea petrecuti aici e un adaos. A L TREILEA ZIDAR (fostul clugrj: !n tot raul i un bine. incepei dincolo de naos. A L PATRULEA: S nu ramanem inapoi de nici o parte. A L CINCILEA: Suntem in toiul muncii i tot mai strigai. A L APTELEA: Ciocanele rasune panA departe ca ua zanganit de lupta. ALTUL: Nu dorraii, baiei. MANOLE: Var i cftramid. Fftra repeoe. AL DOILELA: Noapte i zi cretem spre cer. MANOLE: Doare lumina. sunetul doare, lumea doare. Nu e cineva sa lovvasca trupul, s simt rel puin o ciipa durerea 111 alta parte?! O, ce departe auntem uaul di> altul, ce departe!! Mai repede, mai repede!! sorii, xidari! Fara odihiU, fra sete, fara foane. Sa nrrtexe vaierni in zid! ( Ptnaefte cu btetul.) a7 Argeul sa se umfle cu vuiet. sa se inteeasc uier prin copaci. S nu se rnai aud chinul din zid. Doamne, jocul a fost scurt, dar vaierul e lung. (Sfoate un uaier surd.) Manole Manole Manole. (Dispare n dreapta. dup iid uri.) SCENA II Toi, afar de M A N O L E A L DOILEA: Meterul nu mai gsete odihn. Se duce Ln umbr. Se-ntoarce la ziduri. Se duce. Se-ntoarce. in tanguire se duce, nuc se-ntoarce. AL TREILEA ZIDAR: Cateodat parc i eu mai aud ceva in zid! ALTUL: Oare mai traiete? Sau nu mai triete? Ca sfi nu auzim, ciocanele tot mai tare au lovit, ca s nu auzim, tot mai tare am vorbit. INTAIUL: Astfel una din alta s-au aprins intamplrile, i femeia din miazazi a rmas altar intre blestem i jurmant. A L CINCILEA: Oare cand a ineles? Cand a inceput s se zbata, era de mult inchisa. A L TREILEA ZIDAR: Lumin de care fugeau umbrele, a fost aa de bun c nici la urm n-a ineles. Eu cred ca a ateptat fara tristee, speriat doar c jocul ine prea mult. i ea nu inelege nici acum, ci se mir din zid sau din cer c noi tot ne mai jucm. (V n grup de fete & emei i ine din dreapta.) 268

INTAIUL: Inri femei. Sfioase, aprinse, istovite, incep a veni de prin ar. Femei plangand tot drumul de vestea soiei din zid. Cand sunt aici, privind zidurile, uita pentru ce au venit. Unele stau o zi, altele un ceas, altele numai vin i se-ntorc. Toate deopotriv casc ochii mari i se mir i nu intreab nimic. Pe urm pleac i tot drumul pnft acas surad numai in amar i dulce tacere. Nimenea nu tie de ce, i dac le-ntrebi nici ele nu tiu. Vin starnite ca de-o primejdie de sfarit de veac, i in spaima lor de necunoscutul brbat se cred miresele morii. G R U PU L DE FEMEI (Se-ntoarce, ocolind, privind ta ziduri, parc a r vedea biserica intreag: dispare in fund.) A L TREILEA ZIDAR: Cete in aiurire vin i pleac. A L DOILEA: Ai luat seama la ele? Se uitau toate in sus cu mult deasupra noastr, chip ca ar fi vzut ceva. IN T AlU L : Una a artat cu mana ca spre un turn. i unde a artat n-am vzut nimic. Nici pasre nu era. Nici turn. Astea au fost de unde raul nostru limpezete Dunarea tulbure. Din toate parile vin in cete ca pasri caltoare. Unele vin cu miros de scoici din inutul blilor galbene. Altele de mai departe, de unde esui ii schimba numele, dei rmane acelai. Toate-i inchipuie cu infricoare c suntem mai tari dect iubirea noastra, dar aici lang schelele infptuirii, se pare c ele itieleg mai mult decat au putut s ineleag lang vatra. Pe urm se duc. A L TREILEA ZIDAR: Vorbe, vorbe jumatate adevar, jumatate inchipuire. Cruii de vie!! (Vm din dreapta trei cruiJ 269 SCENA III Cei ilc mai inainte i eruii. INTAIUL CARAU: Poruncii. AL TREILEA ZIDAR: Plecarea vi s-a hotrat, fr alt amintire. Rmane cum ne-am ineles. Fiecare cu ase telegari. (Ctre intaiul caru.) Tu la Braov. AL DOILEA CARAU: Eu la Sibiu. AL TREILEA CARAU: Eu la Targovite. AL TREILEA ZIDAR (c tre in t iu l c r u ): Scheilor gurei le lai braoavele, i te inelegi numai cu saxonii cinstii: aduci piele, lemn de stejar uscat in cuptoare de meteug, forme, scoabe de fier, cuie mari i mici, stranele le tiem aici, pentru catapeteasm uleiuri, zugrvelnie, cu pr de mistre cele lungi, cu fire de coam cele scurte, i nu uita matasea. Toate astea pentru biseric. Pentru nevoile pivnielor nu uita pucioasa in form de turte. (CtreAt doitea cru.) De la Sibiu, de la turntorie clopote, s nu fie cu semne papisteti, cum ar fi bunoara inima incercuit cu spin. Dar pot s aiba semn: Hristos culcat intr-un potir. Urechea i-e buna, incearc-le sunetul, s se potriveasc aerului de-aid. ine minte: aerul de-aici duhul cletarului. Pe urm intoarce-te: aa vezi culorile lumii noastre? Toate din soare sunt. La fel s fie culorile pe care le cumperi.

incearca-le i aseamn-le totdeauna cu cele curate din brauJ ploilor. (Ctre At treUea coriiu.) 270 La Targovite ceri binecuvantarea cretineasc. Odajdii ai de adus i cari. Daca vladica nu-i acolo, il gseti la moia lui sfinind popi i pazind dobitoace. CEI TREI CARAUI: Am ineles. A L TREILEA ZIDAR: Drum bun, fra zbava. (Cei trei ftfraui pleacS.i SCENA IV Areiai. fr craui. dup cateva clipe M A XO LE MANOLE ( Revine pierdut i fran t.) A L TREILEA ZIDAR (sapropie de el cu glas mangaie to r ): Manole, ai fost Ia apa? MANOLE (a b tu t): Frate, e aa de greu. A L TREILEA ZIDAR: Stai puin aici pe piatra, langa mine. (S aaza amandot.) MANOLE: Amintiri vin in goana ca o stava neagr din e9ul parasit al vieii. i trec, i nu se mai opresc. i altele vin asurzitoare ridicnd pulbere, ca ma inec. Trupul sta i privete. Bine de cel ce poate vorbi. incletata rmane gura suferinei pe rana. ( fiidu' ochu obosii spre zidurt.) De cate saptainani lucram? A L TREILEIA ZIDAR: De saptaniani? De apte zile. MANOLE (apleac fruntea. ar vrea sa se redobondeas c ) : De apte zile fara alinare. Nu! Trebuie sa fie mai niult. Ani intregi incap in apte zile... ( I I ia itf ma/lii pc ctitugar.) _*71 Spune-mi tu, spune-miJ Ce-a fcut? Ce-a zis? AL TREILEA ZIDAR: S-a eilit s zambeasca. Adic nu nu s-a siiit... A zambit. MANOLE: Adevarat, de sil nimic nu fcea. Numai din bucurie slobod. Acum indur sila cea mai grea. N-a zis nimic? Nici un cuvant? AL TREILEA ZIDAR: Numai tarziu, inainte de a pune peste ea cea din urm cramid: c zidul o strange cum numai tu o strangeai. MANOLE (se ridic v iolen t) : Cine a pus cea din urma cramida ?!! AL TREILEA ZIDAR (il reine. i l fa c e d in nou s se aeze): Linitete-te, Manole, oricine ar fi fost, nu e cu dreptate sa intrebi. MANOLE (se scutur ca de f r ig ) : Da, nu e cu dreptate. Mai vorbete, dar incet c urechile m dor de orice cuvant. i mainile mele sunt reci, i am fr ig mare in mine, i nu pot s-aud cuvant tare. AL TREILEA ZIDAR: Manole, suntem in grija inaltului. (Ridic uor un deget.) MANOLE (cu amrciune n e in c h ip u it ): Luminile au fost intaile lui cuvinte, Mira cel din urm! Ca oricare din meteri voit-am sa-i cladeec un lca Lui! Dar mie mi-a cerut tot. Am crezut ca in clipa cea mai inalt a incercarii

va opri cu un semn lucrarea. Dar nu, mie mi-a cerut tot. Din bucuria vieii am inceput lcaul. Cel ce se ridica e din suferina morii. AL TREILEA ZIDAR: Acesta va fi i mai frumos. MANOLE ( iari ascult) : Daca nu ineeteaz vaierul, voi porunci sa sparga zidul! 272 A L TREILEA ZIDAR: Ceea ce tu auzi, o! o! poate numai urechea te chinuie cu preri intarziate. Linitetete, Metere. De-acum nimic nu se mai poate schimba. Aa a fost s fie. Cand totul se implinete dup porunci gandite cu mult deasupra noastra, s zicem i noi cu miile de guri, ce vin s se uimeasca... MANOLE: A avut maini, a avut ochi i trup intocmai ca noi aeum. Umbla i se oprea. Noaptea, cancl ciorchinii zodiilor se coborau tarziu intre case i brazi, la mine venea. Toate sunt altfel acum. Trecerea cum s-a facut? A L TREILEA ZIDAR: Far cuvant, aa cum ridici mana ca sa faci o cruce. M ANO LE: A venit s scape un om. Din tot ce s-a intamplat in aceste zile fra sfai'it nimic nu tiu. Numai in urechi mi-a rmas ca un vartej de apa adanca. A L TRE ILEA ZIDAR: Nu mai intreba. Ai lucrat zi i noapte, cu glas ridicat i cu hohot. MANOLE: La care zid? A L TREILEA ZIDAR: Noi ceilali te-am ascultat in tacere. i munceam, i inchideam ochii. MANOLE: Grozav e aceast uitare in care am cazut. i eu am lucat? Nul Nu! Nu se poate! A L TREILEA ZIDAR: intruna fr intrerupere. Far ap, fr paine. i noi ziceam: Doamne. Doamne! MANOLE: Oh, parc m-am desparit de maini, i trupul e mideva jos, i capul in alta parte. Sunt plin de rascoal, de somn i de moarte. A L TREILEA ZIDAR: Pune ochii in pmant i nu mai gndi! MANOLE: Sirnt carmizile ridicate... O oboseula staruie inca in picioare i intunerare in gand. Nu, nti! Nu se poate! Cea din urni cine a pus-o?! I# Comanda nr, 70.1^ ^ 3 AL TREILEA ZIDAR: Manole, nu intreba... Ca nu e bine i nici cu dreptate! MANOLE: Nu. nu se poate... Uit-te la mine: niai sunt eu cel ce am fost? Manole nu mai este. Privete mainile astea sangerate din senin, sunt ale meie? Manole a plecat. Manoie nu raai este. Numai un trup a rmas aici care s-a rnit de spinii cerului. Trupul va mai intarzia puin in lumina. va mai porunci, va mai zbiera. O zi, doua, mai tare pe urm tot mai slab inca o zi. AL TREILEA ZIDAR: S aduc puin ap trupului chinuit? MAN'OLE: Manole nu mai poate s vad ap. Manole e ca un caine bolnav. 1 AL TREILEA ZIDAR: Privete puin cerul. Ingeri s sufle in rana ta. Sa i se faca iari bine. 1 MANOLE: Manole nu iubete cerul. i ingerii-i fac ru, fiindc Manole a pierdut tot.

AL TOEILEA ZIDAR: Cuvintele omeneti pentru sufletul tu nu sunt leac. ; MANOLE (d tgduilor din ca p ): Viaa ei trece lumin prin veac. Ceea ce nu se mai poate intoarce, st i acum in faa mea. Cand ii ziceam du-te, venea, cand ii zkeam vino, radea! Via in trecere cu tresrire de stea. Din iubire pentru ea am zmislit lcaui, prin iubire pe Altul slavind. Stanca neagra nu-1 ridica, vai'ul alb nu-I inchega. Zidul se prabuea. Ea vraja potrivnica scornea. Lumanari in Arge stingea. Eu ziceam: Draga mea, intalnirea noastra e blestemat i rea. Nimic nu se prindea. Ea tot mai tare iubea. Pe urm dar toate celelalte le tii... Acum hotar de netrecut ne desparte. Lcaul crete nebun. E) va fi un cantec de iubire impletit cu un cantec de raoarte. 274 AL TREILEA ZIDAR: Aa este. Nehotrat, lacaul va sta inti e lumina de ieri *ji tristeea de azi, venic. MANOLE: Acum las-ma singur. Nu, nu mai pot rasufla! (Se ndic dintr-o dat.) Ce se iapravete aici? (Hohotind, biciuiete aspm vzduhul.) Zorii, zidari!! C Manole nu are ragaz! Cu sarg, biei! Copiii i ajutoarele! Pe scri, fr preget, unul peste altul! Copii, dai crmizi! Fiecare cramid o carte ridicat ch dou maini in sus, cartea vetUor rele i bune. Ca e mult ru aici, dar poate nici binele nu lipsete. Binele abia 11 ghicim, rul din adanc il simim. Zorii, biei, sporii, zidari! Lumea umit spre noi de mirarea jertfei, s plece copleita de-nfptuire. Dac fapta noastr nu e buna, s fie cel puin frumoas, s fie cel puin inspimanttoare' Daca lca de slav nu va fi, s raman cel puin semn de ameninare, ridicat de oaraeni impotriva puterilor. Diu zori pan-n apus, fiecare la loc, trupul cu pcatele in numc i foc! Proptii temeliile ctre miaznoapte de unde ne-au venit surprile i dezndejdile. Vom face turle, vom pune cruci! Unul pentru altul sa fii indemn, nu piedica! Tu de ce te-ai oprit? Tu unde te duci? De ce zboveti? Ce numeri? (S e aud eiocanele i sunetul tol niai grbit at uneltelor ae lucru.) Prea mult rasuflai! Nu mai privii peste brazi! Eu n-am ragaz! Legai scara de scaia! i unde nu djungei. picioare pe umeri! UNUL: Se muncesc fuult greiii de se omoar! ALTUL: Lui Manole tot nu-i e de-ajuna. MANOLE: Nu, iiiciodat! Mai repetle!! Niciodata nu 27a tn i f (tw l.u l d<> fcpcdcn S im . jo s , n n in t i . tn I f l t u r i ! Nu ( ilt'rd t'ti vnvncdl V rm u i srt eui'K'fl s u d o r ile , sA sece dp obon rn lfi ffu rtlti. L u n irt art f i r lirn h ji lu n i lu i , d n r Sd n u poatfl v o rb il Z id n r l, ( l fo n t lu m iic i p n u t i u c i b , iic iin i mflnn vcmntni trrtnd d vo ijtt'. Ciloa(J p m rtn tu J i - l Crm n taU, s i noudt tlodesubt oiimoIp i}i u ra m n ll (T o t inai aHirntnQior.) Zorlti, fiirA nrte, farfl fonmc. Ientru chimil nieu dostul

di* repede uimic mi cste. Kidicn.i, uiftsurai, ntiiestecni i idrobii. Zidnrili* sA croascS, fruntile sa izvornscfi iroaie. Kftrt ineetare, t\ i nonptel Clopotele clite de fulger ml Ip doreocl lncfl o duminic, inc dou, incfi treil A treiu duminicft It* vei nuzi limpede i sus, raspunzantl nt'drrpUii din odancimi. Grabiti, zidnril ( l lmnevtr v id u h u i.) Ciobmir, ntOfl cuptonrelc de carfimizi! Pescnre, umple builecu npftl Hrtifi, vnr i crflmidt I Aprindei pditrile, sA se vd tlt' departe cfl nici zece drnci cldesc o biserica lui liristosl UNUL: Var i cftrSmidftl C meterul ne man. Trngei boi in jug, cft pitignru! scoate sange cu biciul. Trngei, c plugnrul nu vren sA nuu privensc inapoil INTAIUL: Vnr i carmida. AL (X)1LEA: Scari i brtrne. AL PATRULEA: C6bile i scanduri. AL CINCILEA: Nisip i pintra. AL APTKLEA: Truda i sudoare. AL NOUALEA: Zi i nonpte. Al. CINCILEA: PamAnt i inoarte. AL APTRLEA: Frfti, nu cftrtii, AL OPTULEA: Lasni-va biciuii! MANOLE: Nebuni de curte mi suntem, uici ontneni 27 ei dracit Dracii lui Urietoa! Lucrai, nu zabovii! Timpul noetru e zgftrcit mftsnrat, i nu ni se va ingdui nici o rasuflare mni mult dincolo de inalarea aramei. Lasai vftntul s va suga sudoarea. Pana deseara zidurile trebuie sa fie sub noil Trupurile voastre n-au suferit nici scadere, nici pagvtba. Fapturile voastre cu glasul scaraind a pustietate le voi pune la munci, ca m-ai hulit i m-ai pandit! Ai scuipat la picioarele mele, acum suferii biciul maimarelui! Voi n-ai pus in invingere decat cartire, eu am pus scump via! ( Sare de pe scliclc; jos rmne numai Al treilea ztdar j i pescarul.) AL TREILEA ZIDAR (ctre pescar): Manole vorbete aiuren. MANOLB (i i face Loc pe schele intre zidari): Zorii! Nu stai cu pumnii in oiduri. C nu suntei femeiuti netrebnice in poarta plcerilor! Suntei pe schelele minunii! La o parte sa trec! Am baut turbarile juramantului, sa cldim de-acum cu minile arse. Loc, imi trebuie loc! Nimic nu e bine. Temeliile lumii sunt fr de noima. Cand E1 a cldit, ce a jertfit? Nimic n-a jertfit, nici pentru trii, nici pentru tWkmuri. A zis i s-a fcut. i totui mie totul mi-a cerut. Loc, vreau loc! ( Ia un aprgator cnorm de o(el ?i, invartindu I, d in nd .) in lturi, s m pot invarti! La ce stai, de ce nu lucrai?! ( Lovete.) Loc! Vaierul prin piatr ptrunde. in lturi! Alte msuri, pentru alte ferestre! Alte cercuri temelie turlelor! Mai innlte decat le-a voit inceputul, in tulpin mai subiri decat in cantecul bucuriei! (Locete.)

m Loc! Vaierul nu contenete! Lovind mai tare ip, pareg in carne lovesc. Ah. mieilor, ai ltrat in jurul meu ca o armaJaie de caini, i-ai rupt jurmantul, dar eu nu 1-am rupt. AL TREILEA ZIDAR (ctre pe sca r): Pan la urma nu tiu ce va mai fi cu Manole. Ce vrea? Sa 8e abata de la intaiul chip? MANOLE (lovete): Bici subire de foc, arpe lung, mi-ar trebui s v ard. S rmanei insemnai pe trup cu semn talharesc. S v arate lumea: Ei sunt! S v ocoleasc hulindu-va, c ai sugrumat femeia in zid. Judecata mea rni-o face-o singur, judecata voastr cine va face-o? Lucrai, nu zbovii! Muncii, nu cartii! (Lootftt, o bucat nare de zid cade. C(tva se adun in jurul tui ingrijai.) GLASURI: Ce faci, Manole? MANOLE (cu totul ieit din m in i): Luai sprgtoarele i ajutai. Am voit s schimb infiarea lcaului, dar glasul tot se mai aude. Nu scuipai, c suntei pe-un mormant. Nu xnjurai c suntei pe-o biseric. Tcei mulcom, c unul din voi a ucis. GLASURI: Manole, tu strici ce-am ridicat? MANOLE ( lovete) : Pieire nefireasc s ajunga din urma pe cel ce dincolo de inlarea lcauiui mai vrea sa traiasc. Sa ni se uite numele. S ni se ard casele i cenua madularelor noastre pe ap s se arunce. Dai la o parte pietrele, nu ovaii! Grabii, nu privii! AL TREILEA ZIDAR ( }on) : Ce facem cu el ? S-1 oprim? (Ctre cet de s u .) Pazilif AIjTUL: Sa nu-1 lasam, sa-1 legm de-un copac! 27 MANOLB ( tot mai tare louete): Nu mai vreau ferestre. nu mai vreau turle, nu mai vreau nimici Vaierul tot mai tare se aude. Goi i uitare sa se lase in jurul nostru. Povestea noastr s se cufunde-n pmant, c a fost cea mai grea, cea mai trist, mai fra de noima, tulburatoare, din toate povetile purtate vreodat de vant. Un berbec de cetate imi trebuie!! ZIDARII (S e adun.) MANOLE: Un spargtor mai puternic! CAIVA: Ce faci, Manole? UNUL: Vrea sa sloboada jertfa! MANOLE ( Looete, cade o parte din zid.) ALTUL (urea s-l opreasc) : Noi cladim i tu drami' MANOLE (slbatic ): in laturi! ALTUL: Unde va ajunge? A L CINCILEA: Manoie, nu mai lovi! A L APTELEA: Oprete-te, Manole. AL NOUALEA: D-te jos, Manole! TOI: Jos, Manole. Jos! MANOLE (lovete): Nu mai vreau nici alte turle! Nici alte ferestre! Nu mai vreau nici biserica! N'u mai vreau nimic! Loc, loc, loc! A L ASELEA: Oprete, ca altfei te legam!

ALTUL: Lasa-ne in munca noastra. Pleaca, Manole. Jos! MANOLE: Nimic nu mai vreau! Nimic! Totul sa se dirame! Vaierul! Vaierul! Nici acuin nu-1 auzii? Manole 1-aude, toi il auzim. Eu v-am legat, eu va deileg. .\u mai vreau minune, nu mai vreau nimic. Pe ea din piatra o vreaul Loc! AL ASELEA: Sarii sa-1 legam! Ca altfel totul de la capat incepe! Ce stai? Sftrii!! TOTI f i l ocoJfsc. gaxa sa sar asupra lui.) MAXOLE ( ridie m a rr in tre e i ) : Cine sunt eu ? Ci^ suntep voi? lHidtcc spargtc ru t sprr e i.) Loc, seafartii iniolbate! LTcigaui care a fost? Car zaan s-a intins? Care bra id fapt n-a incremenit? Subt co&sie care inima n-a rmas un pumn de cenu in faj femeii din miaizi? Peste ea cea am urm crmid cine a pus? fCtrtAI aselea.j Xumai tu ai puiut sa fiii F-i crucei N'umai tu Xu. mai tu. fRutic spargtorul deasupra lui.! TOI ( sar la el i-l opresc): Xu, Manole, nui Cazi ui alt pcat' A L TRE3LEA ZIDAR: i-am spus s nu mai intrebi! A L ASELEA: Bauiala ta are ascui intors, Manole. Dac cu orice pre v re i s-1 tii, acela ai fost tu. Tu ai zidit-o de Ia inceput pan la sfarit. De la carmizile sprijin subt picioare pn la crmida coperi deasupra capului. Aitfel pieptui femeiesc nu i-ar fi indurat fr impotrivire sfrirea. MAN'OLE: Yai nou, totul sfarit! Eu nui Eu nui Manole nu! Xiciodata! (bovtte in zid.) IN TAIU L : Ceea ce facl e in zadar. Ea nu mai triete. MANOLE ( looete repede una dup a lta .p u te r ile ii scad, obo&ete, $e topete pe-o p ia tr ) : Nu mai triete N u raai triete. V-a slbit glasul i vou. Acuzn staj, acum v este uor, acum nu mai plecaiIGfaiiut tot mai slab.) 280 Nu mai traiete vi se pare aa de firesc va aplecai peste mine cu clatinare din cap i m dorii revarsal intr-o jainic obinuin. (Hnd fi nespus 4t tnsl.l Frai zidari spunei-mi. Acom a incetat acum vaierul a incetat spunei-mi. Nu nimic Manole unde-i? Acum oh da odat o stea in mainile mele ineam s-a jucat cu noi de-a moartea. TOI (S ta u i-l prit-esc dureros.) MANOLE ( pierdut, abia optind) : Voi sta aici. Ce departe unul de altul in suferin. Acum e linite. Toi ai tcut ? Undeva s-a oprit un vant. Undeva a contenit un glas. Strini suntem in mare singurtate i-n renic pierdere.

Lca abia inceput. mormnt de ingeri i sfini, cant spre golui inaltuiui taina ei cltoare printre venici parini! ACTUL A L CLNCILEA Ub col al hisericii isprvite intra piezi pe sceni. Nu se vpde decat partea de jos, intrarea principaia, treptefe. Spre staisga niie ramaie de schete. SCENA I ZIDARI. TRECTORI Z IDARI ( Pe trepte, trag din rsputeri de nite funii care duc in biseric. Se ridic clopotuL Cu strigte obinuite la asemenea lu c ra re .) m AL TREILEA ZIDAR: inc o dat! Unu, doi aa, in sfarit clopotul sus! ZIDARII (Aduna funiile, se im p r tie.) A L CINCILEA: in chingi clopotul a fost prins de subsuori, cum prinzi o fat cand vrea s treac paraul. A L APTELEA: Vrabia canep viseaz. Tu vezi tot fete. Clopotul fat. Tufele fete. Funiile plete. Iarba pr. Stelele ochi. Toat luraea fat-mprtiat. i inc ce fat! Domni curat! AL NOUALEA: Mai adunai i stalpii ceia, c nu sunt pui s prind rdcini aici! AL OPTULEA: i totui umbr de copac n-ar strica pentru cei ce vin i pururea vor veni s se minuneze. Din umbr s-i intind vinele fericite in largul privelitii. Am auzit c domnitorul vrea s-i pun in stem biserica aceasta, dimpreun cu cei doi vulturi gemeni de sus, care in fiecare zi rotesc deasupra noastr pe la ceasul acesta. AL TREILEA: Alt ce ar putea s pun? Vedei, frai, atat rmane dup noi: infptuirea, i inc vuietul neschimbat al apei i poate tristeea vreunei legende, dar nimic din zbucium. TOI (Privesc cu tristee in g o l.) INTAIUL: i zbuciumul nu se poate pune in stem. A L TREILEA: Acum totul e isprvit. Se cuvine s nu fim triti. in fiecare clip trebuie s soseasc Vod. (Zidarii ii fac de lucru.) INTAIUL: tie oare Manole ceva? Eu tot aa simt de cand m-am trezit simt c astzi se intampl ceva. A L DOILEA: i eu la fel. Poate c Vod vine s-i aduc osanda. INTAIUL: Legea e lege. i ce s-ar intampla cu noi? 282 A L TREILEA: Cand a veni Vod i ne-o intreba de nume, vom afla. A L DOILEA: Nici o vin nu avem. Soborul va judeca i dac e bine i cu cale s se incerce in lcaul acesta schimbarea painii in trup i a vinului in sange, sau dac nu cumva ar fi mai bine lcaul s se dea schismaticilor! Ast-noapte mana de aur a Fecioarei a czut din icoan. A L TREILEA: Semne sunt i umbl prin toat lumea. Totui nu m indoiesc c Vod vine s se bucure de lcaul isprvit. Nu vine s judece. i in cele din urm, cu toat suferina o mulumire poate avea i Manole. Biserica e

atat de frumoas Maica Precista dac ar fi s nasc a doua oar pe Isus, ar trebui s-1 nasc nu in iesle, ci in lcaul acesta. ( D in dreapta vine Manole pe lng zid.) Uite, Manole in jurul bisericii aiurand ocolete. De sptmani tot aa umbl. IN T A IU L : Umbl parc n-ar umbla. A L DOILEA: Vorbete parc n-ar vorbi. A L TREILEA: Triete parc n-ar tri. IN T A IU L : Ca un duh speriat i rtcit, de iese pe la rspantii spre alte tramuri. (Se duc spre stnga.) SCENA II G A M A N sosete din stanga. MANOLE, istovit. mai btran. faa devastat, barba crescut, se apropie de el, vin amandoi in mijloc.) MANOLE: Gmane, eti aici? Unde ai fost? De unde vii? GAM AN : Pe la toate manstirile m-am rugat. 283 MANOLE: tii tot? GAMAN: ijtiu tot. MANOLE ( i l ia de mtina, i arat lo c u l): Aici. (Vorbete parc i ar spune o ta in .) Ea a crezut c c joc. CAMAN' (d din cap): tiu. MANOLE (optele): i n-a zis nimic. A crezut c e joc. GAMAN: tiu. MANOLE ( tot destinuind): Ani ucis-o cu mainile mele. Dar ea a zambit. GAMAN: tiu. MANOLE: Astzi plec. GAMAN: tiu. MANOLE ( ascult): Tu auzi cantecul din zid? GAMAN: I1 aud. MANOLE (transfigurat): Aici nimenea nu-1 aude, numai eu. i-acum i tu. Numai noi doi il auzim. E parc viaa toata pe care inc o dat o incerc. E cantecul obariilor i al sfariturilor in neschimbarea aceluiai cerc. GAMAN (sapropie cu urechea de z id ): Da, s-aude. Acum sunetul inalt i lung, departat ca o chemare. Acum mai jos. (Suspin.) Bdje moi, Boje moi! Manole, mult ar e ingrozit, glasuri s-au ridicat in sobor i sfatul boieresc face vorb asupra ta, sa fii judecat pentru omor. MANOLE (fr n t): Ce deertciune in toate intocmirile! Apartor al legii nu e numai soborul, apartor al legii 6unt i eu, i vreau in socoteala mea s se pun sugrumarea vieii, dar lcaul nu. Acesta Dumnezeu singur i 1-a ridicat printr-o minune, pe care doar E1 o inelege. Eu 2M am fost numai o netrebnic unealt, o scandura in scheleie pe care ie drami, cand cladirea e gata i folosul vremelnic nu le mai cere. Aa suntem noi toi, uneite i scanduri in schele; unii-i dau seama mai curand, alii mai tarziu. Prin ceea ce din durere nimic nu ni se scade.

Alt n-ai nimic s-mi spui? (Ridicnd gUttul.j Pe la casa noastr ai trecut? G AM AN : intre spini veninoi st poarta intunecata, unde puneai frunz mantuitoare de ieutean. Dobitoacele Ei, dobitoacele Ei sfinte s-au dus subt pamant. MANOLE: Alt nimic? G AM AN : Alt nimic. (R&mn amndot lang i nd, eupriuinlepierdute.) SCENA III Sosfsc din dreapta VOD. BOGUMIL, un btat de curle, cdfii'a sulifai mai in urma, boieri incruntajt i clugri fanotia urmafi de robi. in stanga se adun popor in jurul zidartlor. VODA (in a lt, gras, uor cu toata greutatea. abia aiuns. rsufland, se intoarce ctre bftiat, care se uitan sus. cu gura c s ca t ): Ei, baiete, nu vorbeti? B A lA TU L : Laud pe ctitor. VODA: i dac ai fi in locul meu, al ctitorului? BA IATUL : tiu eu? Atunci a lauda pe Manole. VODA: Numai atat? B AIATUL: Mai mult ce sft zic? In locul mriei taie a da afar din clindar un sfant i-a pune in locu-i numele lui Manole. 385 VODA: Dac a fi baiat de curte, a gandi i eu la fel, dar soborul gandete tocmai dimpotriv. Ce gandete Vod, e treaba mea. ( i t batc pe umr.) Cu voia ta, firete! (Privete in sus.) Asta-i tot aa de neindoios o minune, pe cat sunt eu voievod. Ce, printe? (Ctre Bogum.il.) Stranic om Manole sta. Sufletul nu i-a cruat, dar uite isprav, frate, pentru sute de ani! (Ctre mulime.) Ei, suntei tot aa de mulumii ca i mine? INTAIUL ZIDAR: Vinul e tulbure, stpane. VOD: Las c vom vedea. AL TREILEA: Stpane, ii dorim inc muli ani de lupta intru ale crerilor, mantuirilor, motenirilor. Noi cei de aici nu am ales numai prile uoare fr a da piept i cu toate indoielile obteti i cu toate tulburrile, ce se amestec printre ele. 0 limb limpede nu putem avea, inand seama i de afunzimile de subt noi i de toate cele acolo auzite i vzute. Fr de harul de sus nu am fi invins puterile din prpstii. Acum ii punem la picioare noul lca, care ar fi impcarea voievozilor, mangaierile robilor, i bucurie tuturor pruncimilor viitoare. Cei ce vor veni vor judeca mai bine partea bun cereasc a ei i partea rea, pmanteasc, a ei. VODA; Scris este: sa dai lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu i voievodului ce e a voievodului. Voi ai fcut amandou lucrurile cu o singur fapt. imi voi da silina 286 s nu m cert cu E1 pentru darul vostru. Se pare ins c

sunt mucenici aici, care ateapt sa le fiu lecuitor suferinelor. ( Caut pe Manole.) Tu eti Manole? MANOLE (v ine mai aproape, inexistent): Eu. VOD ( cltinand din cap, se intoarce ctre boieri i c lu g r i): Boieri i clugri, fr fereli, mai aproape! Privii-v omul, pe urm s-mi spunei ce mai dorii! ( Ctre Manole.) Cand te-am vzut pe urm, erai inc tanr. Cat p-aci s nu te cunosc. Furtun din care deert te-a pustiit aa, Manole? Au ce suflare a fcut din prul tu vartej i spuz? MANOLE (s f r it): Suflarea aceea nu are nume, dar dac vrei, ii poi spune: fr srbtoare i fr noroc. In pmant mi-am pus capul i-am zis: Doamne, dac a fost pedeaps, de ce a fost? Pentru a ti raul i binele, n-am furat rodii oprite. N-am batjocorit indemnand la desfrau ingerii trimii la Gomora. N-am voit s cldesc turn din cretetul cruia s rad de potopul sau. Doamne, am simit adancimile tale apropiindu-se de gura mea i apoi din nou deprtandu-se. Numai slvirea Ta am voit-o, i totui m-ai incercat cu toate stihiile. Daca pedeapsa n-a fost, ce-a fost? BOGUMIL: Alegere i har. VOD: Nedrepi niciodat sa nu fim cu intamplrile, Metere. Nu e un noroc c ai putut s ridici asemenea biseric? E cea mai frumoas in toat credina rasaritului, adic in singura dreapt-credin. St aici, de piatra, i totui aa de uoar c ar putea ln fel sa pluteasc i pe 287 raare. Aici. sau mutat prin vazduh in alt ar, ea ar fi tot cea mai frumoas. Rodul muncii i al mainilor tale! MANOLE: Ce e munca, ce sunt mainile? Ce e iubirea, suferina i moartea noastr? inalte, i tu, printe Bogumile, rugai-v s nu se mai slaluiasc in nimenea patima cldirii ca in Meterul Manole cel de cumplit amintire. C patima aceasta coborat de aiurea in om e foc, ce mistuie preajma i purttor. i e pedeaps i e blestem. Suntei de fa, toi, oameni, cretini i copii. Va ghici vreodat cineva? Nu, nu va ghici i nimeni nu va inelege o! unde sunt? ce mai vreau? Nu cerei grai lmurit omuiui cu gandul rupt. De subt picioare pmantul s piar nu vrea, in pacla neagr sunt fr ieire i fr toiag. Doamne, pentru ce vina netiut am fost pedepsit cu dorul de a zamisli frumsee? VODA: Credeam c te gsesc mai mangaiat. MANOLE: Locul nu mi-1 mai gsesc in atata loc. Ceasul meu a incetat. Am dat ce am dat, orice doband e de prisos. La pori inchise sangerez langa singurul tot, ce mi-a fost in via frumos. BOGUMIL: Nu cantri, nu socoti. Crede! MANOLE: Far de voie, pumnul se strange impotriva credinei astzi i totdeauna. BOIERIIICALUGARII (S e mic a am enina re, apro

piindu-se.) BOGUMIL: imblanzete-i, Manole, cuvintele. Crede! Nu judeca, nu cantri. Nu carti. Nu socoti. Crede! MANOLE: Uite braul meu: e bland. Uite ochii mei: astzi sunt blanzi. i bland e i mersul meu, i statul in picioare, fiindc... fiindca, oh, nu mai tiu... Sufletul e aa de sfarit, c nu poate s fie decat amar impcat. Tot ce mi-a ramas e slbaticia cuvantului. 288 BOGUMIL: i se va ierta ie pcatul acesta, i altele inc o mie. VOD: Nu strange pumnii, Manole, c biserica ta canta peste toat ara. Dac ai vedea-o o dat din vale, uitarea i s-ar aterne pe amintiri. Totul e i mai minunat decat s-a putut vedea din chipul mic. Eu uit comorile prpdite, rutatea curtenilor, i uneltirile altora. BOIERII I CALUGRII (Se uit cu tneles unii la a lf ii.) MANOLE: Nu, stapane, amintirile mele nu se sting. Ochii nu se inchid. in urechile mele, somnul nu tace. Lacrim m simt, intarziat, i caut odihn de piatr. BOGUMIL: Mare e durerea ta, ascunse cile Domnului. (Vrea s fac cruce deasupra lu i.) MANOLE ( i l oprete): inca nu, parinte, inc nu. U N C ALUGR: Se-mpotrivete crucii! VODA: Manole, ce ai? Tu eti bolnav. MANOLE: in zid ea s-a stins, dar in mine ea tot mai striga. Ridicat din carnea mea strigtul copleete vuietul lumii. i sunt surd i-aproape nu mai aud vorba mriei tale. Pentru cantecul ce s-a mai auzit din sicriul zidului, am mai intarziat o clip cu sangele in tremurare. Nu mai am nimic de ateptat, i totui intre zi i noapte mai zabovesc, privirea mea spre acelai loc venic se-ndrura, poate se deschide inca peretele cum mormantul Celui ce a treia zi a-nviat s-a deschis, s-o vad ieind numai lumina, aa cum a intrat. BOGUMIL: Unii mor tineri, alii mor batrani. La judecata din urm ea de aci va iei, cand ca psari de toamn ingeri cltori pe biseric se vor odihni, trambiand peste Arge, peste sate i stani. 19 Comanda n r. 70389 YODA: Pentru tine in ziua aceea arhanghelul nu va trebui s-nele la cantar, ci va pune pe tipsia din stanga a cantarului toate pacatele tale, iar pe cea din dreapta biserica aceasta. Spre stanga limba nu se va apleca. Dar pan atunci mai este mult. inc o sut sau dou de ani Vod mai vrea sa triasc, i Yod poruncete i lui Manole s triasc, s se bucure de drnicia noastr fr sfarit. MANOLE (cu crescnd, grbit r su fla re ) : Nu, stpane. Tot ce mai doresc e s m lai s ma lai s m sui in biserica. Vreau s trag eu clopotul intaia oar pentru aceea care cantare de clopot n-a avut numai atat, stapane numai atat, stpane, lucrul e isprvit, astzi ne vom imprtia aa cum am venit. VODA: Fie, dei cuvintele tale, toate, nu le-neleg. Voi

fi intre slugile tale pan la sfarit. Du-te acum, trage clopotul. Pe urm mai vorbim in linite. MANOLE: Da, o s mai vorbim, mult, i mai ales in linite. 0 s vorbim uitandu-ne mui unul la altul. Eu nu voi zice nimic, iar tu, stpane, vei asculta i vei inelege c altfel c altfel nu se poate. (Ctre B ogumil.) Printe, daca m-am impotrivit crucii tale, a fost fiindc voiam s i-o cer acum. BOGUMIL (Face crucea.) MANOLE (Intr, cltinandu se, in b is e ric .) 200 SCENA IV Aceiai, far M A SO LE VOD: Ce-a voit Manole cu cuvintele din urma? A cerut binecuvantare ca de plecare. Nu se pornete la drum prin biseric i nici prin turle. ( Bo ie rii i clugrti se apropie de Vod6.) IN T A IU L BOIER: Ne intrebm i noi, dar nu ce vrea el, ci iat: ce doreti mria ta?! C inelesul i hotrarea nu ne fu astfel. in stem biserica aceasta vei luat-o in zadar, cci scpat de aici, Manole va putea oricnd un altar i mai frumos s-nchipuiasc. De-altfel singur s-a sumeit lucrtorilor, c inc o fapt il mai ateapt. Astfel se pregtete el, s-i batjocoreasc comorile deertate i s ias din cuvnt! (Ctopotul incepe sa sune.J VO DA (se-n c ru n t )'. Lucrtorii s vie! (Ctre boieri.) Prin menirea mea pmanteasc au trecut intamplri i furtuni de pomin credei c astfel voi face cruce peste toate? De sptmni astea iar i iar le aud. Nu e chip s v pun stavili? Vrei s-mi indarjii mandria? Vrei s-mi aaai spaima de a-mi pierde norocul? Pe Manoie, pe boieri, p>e lucrtori, pe cine voi lega? (Zidani s au aproptat.l Lucrtori, auzii clopotul cade-ntr-o dung sa alunge de pe pmantul acesta orice prapad. Luai aminte. i rspunzand s avei sufletul pe limba! Lucrtori, cine uneltete? 291 ZIDARII: (8* privetx mirai.) VODA (atrigfi la e i): Raspundei!!! UN CALUGAR: Manole s-a impotrivit crucii! AL TREILEA ZIDAR: Nu crucii, ci laudelor. ALT ZIDAR: Pe cataligele mandriei el niciodata n-a iimblat. INTAlUL ZIDAR: De la o vreme Manole vorbete m ghicitori tot mai intunecate. Cine poate s le-neleag? Spusele lui ascund tot alte i alte talcuri. Vorbelor lui leam pierdut cheia. i inca o mahnire pare a fi de neinlaturat! AL DOILEA BOIER: A spus sau nu a spus cade puin in cumpan. Dar el a ucis cu gand blestemat i asta nu-i o ghicitoare. Mria ta, avem pravili care nu trebuieftc cSlcate! AL TREILEA BOIER: A invins stihiile cu omor i fapta

lui striga la cerl MULIMEA (Murmur impotriva bo ierilor.) ALT BOIER: Rostete osanda, mria ta!! VODA (I i muta toiagul dintr o mn in cealalt, i privete tutburat yi mut.) BOIERII 1 CALUGARll: Osanda!!! INTAIUL CALUGAR: S-a prorocit c va veni cu infiare mare i cu semne strlucire, dar inauntru va fi pild de stricaciune. lata acesta e intaiul lca al lui Anticrist! BOIERII I CALUGARII: Osanda!!! INTAIUL BOIER: Auzii-1 cum trage clopotul cumplit i farfl smerenie, parc s-ar certa cu cerul! ALT BOIER: Trind ne batjocorete, trind va fi o priniejdie - fradelegea neispit va atrage blestemul asupra tuturor! VOI)A (x fu in d ): Auzii arama auzii arama rftspitnzand nedreptaii din adancimi! 20 2 MULIMEA ( se tulburj: Nu, nu se poate! NTIUL C LUGR: Prin vremi voievoiu s-a bucurat sa fie slugile sfintei biserici, care i-a uns! MULIMEA (in tulburare creseanda, spre boieri): Nu. nu se poate! Ce vor? Nu se poate! Cine sunt? Nu se poate! INTATUL CALUGAR (intorcndu-se ctre mulfime): Cine a mai vzut mdulare rsculandu-se impotiiva trupului din care fac parte? De ce strigai, de ce v tulburai, de ce urlai? Voi suntei ferestrele prin care in biseric intr lumina? Voi suntei uile de aprare i stalpii de sprijin? Voi suntei clopotele care vestesc, care inalft i osandesc? Cine ridic glasul impotriva mumei fr de trup, din care a dou oar ne-am nscut? S vie sft-1 privim! S stea in fa, impotrivindu-se! MULIMEA: Nu, nu se poate! Manole, meterul neasemnat trebuie s triasc! Nu, nu, nu se poate! Iatne toi toi suntem in biseric i-n preajma bisericii. Noi strigm, boierii url, noi aprm, clugrii osndesc toi suntem jos. Manole singur e sus, singttr deasupra noastr deasupra bisericii! Alt sfat, alt sobor! Acesta s plece! Acesta s se intoarc! (T oa t mulimea se mic, sutiai fac gard de sulili in faa nvalei.) INTAIUL BOIER: Robi ai pmantului sus in turla! Punei zvoarele pe ua scrilor! Doborai schelele de cealalt parte! S nu mai scape! BOIERII I CALUGARII: Moarte clditorului! (Robii nolesc in biseric, in cel mai marc tumult; clopotul dintro dat se aprete.) VODA: Stai! Ce e? Ce s-a intamplat? Cine se ridic? Cine d porunci! ? 293 MULfMEA fAmuefte d tn ir o daUi. p rw in d m m n .) UNUL: Manole a ieit pe rmrginea biscricii. TOI (S e utt in tu* cu f io r .) ALTUL.* Manole ingenuncheaza epre ranarit, ALTUL: Acurn epre aprn.

MLiLIMEA (ttrig de }oh)-. Manole, Manole! MULIMEA (cu temere): Ce e, ce vrea? fToi t7 privftceu rnuftarea tiat.) VQDA: Stai, nu micai! 0 vorba sa nu cracnii! GAMAN (vine in mijloc. in aiurare in te r io a r ): Cantecul din zid te chc-ama spre alt taram, unde huma e aibastra i uride e duc toate vieile. Dintre turle priveti i i se me jainici lumea i toata frumuseea. Sufletul tau se desprinde djn trup, lumina se invarte, cerui ii pare jos ca un ccut. Gandul tau zboara, trupul tau cade ca o haina care te-a trane fi mult te-a durut. (Dedupfi bwerir un tp t.) Mafiole 6-a aruncat in vazduh. (tpete in mutfime. Plam ite femel. S-aud qoapte.) Cazut... GAMAN (s a cuturat sinistru, pe urma se linitete tot mai mutt): in zid un cantec a contenit, S lava tibie. Gonpodt, ntuva tibie! Prime$te-1 de-a-dreapta puterii! CAIVA (Aduc trupul in mijtoc.) AL ASEI.KA (n aruncfl pente e l): Manole, eu te-am urat i te-am iubit rnai mult decat oricare. Pune-i iaca o data mana deasupra mea, ca atunci cand am voit sa plec i n-am putut. Nu trebuie 8 spui nici un cuvant nutnui mana -o ridici. (Hc vede nuina lui Maiuiti1 crinpundu e 111 clu/> <te ie r ta re .) 2\H TOL Mort. ( S adun/s impn/ur. cte un icaneet reiuut.f VODA ( i i dttscopere caput.) BOIERII I CLUGARII (De atemenea.) VODA: Aa a spus: Lucrul e ispravit. Astzi ne vom imprtia aa cum am venit. (Cu amar irome.) Ha! Leul sa fie dat soborului. A L TREILEA: Manole, Manole, ce vom face? ALT U L : Doamne, cel ce a cladit biserici. A LTU L : E1 tot aa zicea: infaptuirea bisericii cere U>t, i te duce de-a dreptul in moarte sau sarcie, in cer sau nebunie. A L CINC ILE A (c t re Al doilea) : Tu pescar, te vei intoarce iari in ap? A L DOILEA: Sunt cu rostul pierdut. A LT U L : N u vom ti cum sa ne mai gsim un loc in via, vom rataci din loc in loc, A L TREILEA: Cand noi nu vom mai fi, apa i adancul padurilor vor mai vui aici, amintindu-ne fra sa ne numeasca, surd i cumplit, a-u! a-u! din veac in veac. IN T A IU L : Doamne, ce stralucire aid i ce pustietate in noi!