Iubirea inseamna incredere

Iubirea inseamna incredere, daruire, dar totodata si cea mai mare durere care-ti poate fi provocata
in interior. La intrebarea "iubesti?", sunt atat de putini care pot raspunde sincer, incat nu cred ca
ar incapea nici macar intr-un saculet. Pentru ca multi se tem sa nu sufere, putini stiu sa iubeasca
cu adevarat. Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata in zilele
noastre si este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat, toti avem nevoie de
dragoste, toti simtim nevoia sa iubim, sa credem in culorile curcubeului, in lumina orbitoare a
soarelui si in vrajile noptii. Tine minte caci atunci cand te vei indragosti cu adevarat, iti va cadea
drag un suflet si nu o simpla imagine.
Vei indragi cu o neiertatoare blandete caldura ochilor sai si parfumul ce-i strabate pielea. Si, desi
poti face compromisuri in dragoste, poti castiga o lupta pe care o porti cu tine insuti, la un
moment dat te vei trezi inconjurat de dezamagire, poate si regret, iar lacrimi reci de tristete nu se
vor teme sa strabata necontenit contururile fine ale fetei tale. Dragostea poate fi imaginata ca o
harazire Dumnezeiasca menita sa imblanzeasca trupurile lipsite de vlaga ale oamenilor, ea a
devenit nelipsita, precum aerul pe care-l respiram in fiecare secunda a vietii noastre. Uneori o
simpla joaca poate deveni o iubire fara granite.
In viata conteaza fiecare clipa de iubire, fie ea si lipsita de importanta, trebuie sa oferi tot ce ai
mai bun din tine chiar daca nu intotdeauna este adevarata zicala:"da astazi tot si maine vei primi
inzecit". Nu toti au puterea de a vedea dincolo de stratul de ceara care protejeaza inima de fericire
si durere, nu toti stiu sa caute in Univers frumusetea divina, de aceea cararea pavata cu petale de
flori a labirintului iubirii se inchide de fiecare data, in loc sa se inalte in vazduhul liber.
Sa iubesti patimas inseamna sa simti un roi de fluturi albi si roz in interior de fiecare data cand
telefonul suna, sa-ti sclipeasca ochii de bucurie atunci cand vantul iti alinta parul sau ploaia isi
sparge stropii gigantici in palmele tale, iubirea este intr-adevar un bibelou de portelan, atat de
valoroasa cand se hraneste cu suflete inocente, dar atat de frageda, incat o poti pierde in orice
secunda fara sa stii apoi ca a existat vreodata. Dragostea simbolizeaza infinitul soare ce-si scalda
razele in uriasele valuri ale oceanelor.
Nu pot sa cred ca nu exista in fiecare inima o frantura de iubire, fie ea si nedescoperita inca sau
uitata datorita trecerii anilor, niciodata povestile de dragoste nu sunt aceleasi, chiar daca aparent
oamenii rai tind sa creada ca romantismul repreznta un sentiment siropos ce se repeta de fiecare
data. Dar ei nu stiu de fapt cat de greu este sa-ti gasesti jumatatea intr-o lume atat de agitata si
grabita, ce inseamna sa ai un moment de liniste in care sa cugeti profund, sa te gandesti la cel
mai dulce lucru pe care il pastrezi in suflet, imaginea persoanei iubite ce nu-ti paraseste niciodata
mintea, indiferent ce s-ar intampladragostea este ca o floare, daca nu este udata la timp se
ofileste imediat, un suflet ce se teme de moarte nu va invata niciodata sa traiasca, dragostea nu
este numai pentru cei puternici si cei norocosi, traim iubind, indiferent daca afara ninge sau este
senin.
Daca ar invata toti dansul dragostei, lumea ar fi lipsita de griji si toti oamenii ar fi fericiti.
Inseamna mult sa te hranesti in fiecare secunda si cu toate astea sa traiesti mereu cu senzatia de
foame.
Pentru o viata secreta, care nu inseamna decat o mica evadare dintr-o lume trista inseamna
enorm sa stii sa zambesti cand sufletul tau nu mai gaseste lacrimi sa verse, sa ai puterea de a
continua sa speri intr-o iubire utopica, chiar daca aceasta evident nu poate ramane decat un vis.
Dar cu toate astea este amuzant cum unele vise devin realitate.
Daca intr-adevar iubirea este un bibelou de portelan, imi voi aminti peste doua veacuri sa il scot
putin din cutia fermecata a amintirilor si sa-l sterg de praful magic al timpului, chiar daca niciodata
nu va mai straluci ca la inceput

Iubirea, sau dragostea este un sentiment prea complex, prea puternic si prea greu de definit (in
parte datorita manifestarilor sale iar pe de alta parte multitudinii de relatii care le implica acest
termen). Desi, prozaic vorbind, iubirea este doar o farsa jucata de natura oamenilor pentru a da
sens unui anumit comportament sexual de perpetuare a speciei, doar o modificare bichimica in
fiziologia encefalului, doar o baie de dopamina, adrenalina, endorfine, testosteron, feromoni,
serotonina, oxitocina i vasopresina, iubirea este fara indoiala un sentiment care merita trait si
simtit.
De-a lungul timpului, poeti, pictori si sculptori, muzicieni si scriitori au incercat sa zugraveasca
cum au putut si au stiut mai bine acest sentiment care afecteaza mai ales gandirea tinerelor
specimene umane dar nu numai. (si chiar o afecteaza, s-a dovedit stiintific)
Privind din perspectiva obiectivului spre care este indreptat acest sentiment dragostea poate fi de
sine (egoism sau narcisim), romantica, de familie, platonica, de arta, obiecte, patrie, adevar, etc,
si lista poate continua la infinit, trecand in domeniul perversitatilor care de care mai ciudate. Dar
cine suntem noi sa judecam cine pe cine (sau ce) iubeste?
Si ca tot veni vorba de obiecte, trecand peste obsesia bolnava a sculptorului Pygmalion care s-a
indragostit de propria sculptura si a animat-o cu ajutorul Afroditei, trecand peste David din A.I.
care isi iubea atat de mult mama, sau Tricia Helfer din Battlestar Galactica, sau pe Kristanna Loken
din Terminator 3 pe care ar iubi-o multi barbati, chiar daca ar fi numai pistoane si circuite pe
interior, sau robotul iubaret construit de japonezi, iubirea reala catre alte persoane din zilele
noastre a fost modificata foarte mult de catre tehnologie.
- Marie, daca te culci cu mine, iti dau mobilul meu.
- Daca e asa, Ioane, s-a facut!
Dupa consumarea actului, Ion da sa plece.
Ioane, zice Maria, da mobilu??
- Aaaaa, da, noteaza: 0726
Sunt curiosa care erau textele de agatat prin anii 50 pe la noi prin tara mai ales prin zonele rurale,
insa in ziua de azi sunt ceva de genul Ce caine dragut, ce numar de telefon are?. Ca sa nu mai
vorbesc ca lumea se cupleaza pe mIRC (pardon, se cupla, ca in zilele noastre mIRC=ul e depasit),
pe Y!Messenger, retele de socializare gen hi5, Facebook, Netlog, etc.
Mai nou, relatiile nu pot exista daca cei doi iubareti nu consuma sute si sute de minute in retea ca
sa-si povesteasca din jumate in jumate de ora cat de mult se iubesc, pupacesc, gandesc, gadilesc,
etc. Tinerii fac sex prin telefon, se despart prin telefon, isi schimba statusuri in functie de
disponibilitatea acestora, isi reamintesc unul altuia ca se gandesc unul la celalalt prin beep-uri,
isi trimit SMS-uri, MMS-uri, isi dau Like-uri si comment-uri. In zilele noastre lumea se desparte tot
prin telefontotul tehnologizat. Totul bazat pe internet si telefonie. Persoane cu probleme de
personalitate si socializare se bucura de videochat si exista site-uri pornografice specializate in
sexul cu aparate special construite gen f*ckingmachines.com.Toate relatiile sunt bazate pe retele
de socializare si apeluri.
Cand prietena ta iti face scandal ca de ce n-o beep-ui mai des si de ce ai statusul de Single pe
hi5, ajungi sa te gandesti Cum dracu au ajuns parintii nostri sa se cunoasca, sa aiba o relatie
stabila si sa se casatoreasca fara telefoane mobile, fara facebook?Chiar asa, oare cum?