Oda iubirii 

(1 Cor. 13)

I.
1.Poti sa cunosti si nouazeci de limbi,
Si chiar vreo douazeci de limbi ceresti,
Sunetul tau strident n-ai cum sa-l schimbi:
Ca o arama sunatoare esti
  De nu iubesti...

2.Poti sa te crezi un mare prooroc,

Savant cu multe titluri omenesti,
Lucrarea ta e tocmai buna pentru foc,
Si nici o rasplatire nu primesti,
  De nu iubesti...

3.Poti sa pretinzi ca ai asa credinta

Incat, din loc, si muntii sa-i urnesti,
Doar pentru-atata, e cu neputinta
In Cartea vietii sa te regasesti,
  De nu iubesti...

4.Poti sa-ti imparti averea la saraci,

Si chiar ca un martir sa te jertfesti,
N-o sa castigi nimic din tot ce faci,
Esti mic, oricate laude primesti,
  De nu iubesti...

II.
5.Dar daca totusi zici ca ai iubire,
Dar nu inveti cuvinte ingeresti,
Si n-ai habar de-a faptelor vorbire,
Tot o arama sunatoare esti,
  Ca nu iubesti...

6.De zici ca ai o dragoste de oameni,

Si nu stii inca sa proorocesti,
Eu nu stiu ce samanta vrei sa sameni,
Dar tu n-ai ce rasplata sa primesti,
  Ca nu iubesti...

7.Tu zici ca ai iubire-adevarata,

Dar daca prin credinta nu urnesti
O piatra ce in cale ti se-arata,
Credinta ta n-ai cum s-o dovedesti,
  Ca nu iubesti...

8.Tu zici ca Il iubesti pe Dumnezeu

Dar daca la saraci nu te gandesti,
Si orice sacrificiu-ti pica rau,
Sa stii ca pentru foc te pregatesti,
  Ca nu iubesti...

III.
9.Iubirea-nvata limba ingereasca,
Iubirea te transforma-n prooroc,
Iubirea poate multe sa cunoasca,
Iubirea muta munti inalti din loc!

10.De cei saraci iubirea se-ngrijeste

Cu bunatate si cu indurare,
Iubirea pentru altii se jertfeste,
Si este indelung de rabdatoare.

11.Iubirea face si nu pizmuieste,

Si niciodata nu gandeste rau;
Si nu se lauda cand reuseste,
Si nu va cauta folosul sau.

12.Iubirea nu stie sa-si ia concediu,

Ea crede totul, ea nadajduieste,
Ea sufera, tot ea este remediu,
Si mai presus de toate, EA IUBESTE!...

IV
13.Curand vom fi la capat de carare,
Iar viata trebuie asigurata!
De-aceea, Doamne, pune-n fiecare
Iubirea ce nu piere niciodata!